RASPUNDEREA STATEL OR IN DREPTUL INTERNATI ONAL PUBLIC [606542]

RASPUNDEREA STATEL OR IN DREPTUL INTERNATI ONAL PUBLIC

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
Dreptul internati onal public este acea ramura a dreptului, acel ansamblu de principii si n orme
juridice, scrise sau nescrise, create de catre state, dar si de ca tre celelalte subiecte de drept internati onal,
pe baza ac ordului l or de v ointa, in sc opul reglementarii rap orturil or internati onale.
Principiile dreptului internati onal public reprezinta c onstructii juridice in jurul un or val ori
considerate im portante pentru relatiile internati onale, pentru evidentierea acest ora, pr omovarea l or in
sistemul n ormelor si institutiil or juridice ce guverneaza c onduita internati onala a statel or si, mai ales,
protectia acest ora.
Spre de osebire de dreptul intern, dreptul internati onal public este fundamentat pe ac ordul de
vointa al subiectel or sale, in primul rand al statel or, care sunt principa lele creat oare, dar si destinatare si
aparat oare ale regulil or juridice internati onale.
Răspunderea internați onală este definită în d ocumentele juridice internați onale ca “instituție a
dreptului internați onal public în temeiul căreia statul sau alt subiect al dreptului internați onal, care
săvârșește fapte internați onale ilicite, este răspunzăt or față de statul lezat prin aceste fapte sau față de
toate statele lumii, în cazul crimel or internați onale” (răspunderea internați onală a statel or). O altă
definiție este aceea p otrivit căreia “răspunderea internați onală a statului – subiect principal al acestei
instituții – înseamnă că cela care a săvârșit o faptă internați onală ilicită sau o acțiune legală de natură să
producă prejudicii altui subiect de drept internați onal public este dat or să sup orte consecințele stabilite
de dreptul internați onal public”. Răspunderea, în dreptul internați onal public, este definită și ca
“obligație pentru cei care au încălcat n ormele acestuia de a sup orta consecințel e conduitei l or ilicite,
obligație care le este impusă sub f orma sancțiunil or stabilite de către state”.
CUPRINS
Caracterele, natura, fundamentul și tipurile răspunderii internați onale
1. Răspunderea internați onală are, ca primă trăsătură fundam entală, un caracter sancți onator, ea
fiind o replică la nerespectarea regulil or de drept internați onal. În al d oilea rând, răspunderea
internați onală nu este aut onomă în rap ort cu obligațiile internați onale, ci o completare a acest ora, chiar
dacă une ori, statele răspund pentru fapte care nu au caracter ilicit (răspundere obiectivă).
2. Natura juridică a răspunderii internați onale, reprezintă un rap ort juridic între d ouă sau mai
multe subiecte de drept internați onal public, în special între state , respectiv între statul vin ovat și statul

lezat, opinie însușită și de Curtea Permanentă de Justiție Internați onală. Chiar și atunci când se pr oduce
o daună unui particular, rap ortul de răspundere se naște între statul care și -a încălcat obligația și stat ul
al cărui cetățean este victima. Atunci când gravitatea încălcăril or este de mare ampl oare și vizează
întreaga c omunitate internați onală, rap ortul juridic de răspundere se naște între statul aut or și t oate
celelalte state, ca o obligație erga omnes (de e x., în cazul acțiunil or care pun în peric ol pacea și
securitatea internați onală).
3. Fundamentul răspunderii internați onale trebuie analizat în c ontextul distincției care se face
între răspunderea pentru fapte ilicite din punct de vedere intern ațional și răspunderea pentru
consecințele prejudiciabile ale un or activități legale. Răspunderea statel or pentru fapte ilicite din punct
de vedere al dreptului internați onal, fundamentul răspunderii internați onale a statel or este faptul ilicit
care, p otrivit pr oiectului de artic ole al C omisiei de Drept Internați onal trebuie să îndeplinească d ouă
condiții: una de ordin subiectiv, respectiv o comportare manifestă prin c omisiune sau omisiune
imputabilă statului; alta de ordin obiectiv, respectiv o încălcare a unei obligații internați onale printr -o
comportare care -i este imputabilă. D octrina și practica judiciară c onsideră că răspunderea internați onală
a unui stat p oate fi angajată dacă fapta îi este imputabilă și dacă este ilegală din punct de vedere al
dreptu lui internați onal public.
Pe lângă aceste c ondiții se afirmă une ori și existența culpei, prejudiciul și legăturii cazuale. Cât
privește culpa, aceasta este o condiție care aparține dreptului internați onal clasic și a pierdut din
importanță în p rezent, în fav oarea răspunderii obiective. P otrivit Pr oiectului de artic ole al C omisiei de
Drept Internați onal, prejudiciul nu este o condiție a răspunderii statel or pentru fapte ilicite, în sensul că
numai existența prejudiciului nu termină direct răspund erea dacă nu există și o încălcare a dreptului
internați onal public.
Faptele internați onale ilicite, ca fundament al răspunderii internați onale a statel or, sunt grupate
în două categ orii: a) crime internați onale și b) delicte internați onale. C rimele internați onale sunt
definite în Pr oiectul de artic ole al C omisiei de Drept Internați onal a O.N.U. ca fiind faptul ilicit din
punct de vedere internați onal, care rezultă din vi olarea unei obligații internați onale atât de esențială
pentru salvgardarea interesel or fundamentale ale s ocietății internați onale, încât ea este c onsiderată de
societate în ansamblul ei ca o crimă. Răspunderea pentru această categ orie de fapte ilicite vizează
ocrotirea un or val ori universal acceptate de s ocietatea internați onală, precum pacea și securitatea
internați onală, dreptul p opoarelor la aut odeterminare, pr otecția ființei umane în timp de pace și în timp
de conflict armat, mediul natural etc. În cazul săvârșirii acest or fapte internați onale ilicite, rap ortul
juridic de răs pundere se naște între statul aut or al crimei internați onale și t oate celelalte state ( obligație
de răspundere erga omnes).

Delictele internați onale reprezintă fapte internați onale ilicite mai puțin grave decât crimele
internați onale, iar rap ortul juridic de răspundere se naște între statul aut or și statul victimă (statele
victime).
Faptele ilicite din punct de vedere al dreptului internați onal (crimele și delictele internați onale)
reprezintă vi olări ale obligațiil or statel or. Dup ă natura l or, obligațiile internați onale ale statel or pot fi: a)
obligații de c omportament (de a avea un anumit c omportament); b) obligații de eveniment (să prevină
producerea un or evenimente). După m omentul în care sunt vi olate, obligațiile internați onale se clasifică
în fapte internați onale ilicite cu durată în timp (fapte c ontinue, c ompuse sau c omplexe) și fapte
internați onale ilicite fără durată în timp. Determinarea tipului obligației este imp ortantă pentru
individualizarea răspunderii aut orului și normalizarea relațiil or dintre state.
Faptele ilicite care declanșează răspunderea internați onală a statel or pot fi grupate în trei
categ orii: a) fapte ilicite de drept c omun, c omise în timp de pace de particulari sau de împuterniciți ai
statului sau ai guvernului său; b) fapte ilicite c omise în timpul dez ordinil or sociale interne (tulburări
interne, insurecții); c) fapte ilicite c omise în timp de răzb oi. Statele răspund pentru actele l or – acte de
stat – și pentru actele particularil or, dacă sunt ilicite din punct de vedere al dreptului internați onal.
Statele răspund pentru actele ilicite prin care au pr odus prejudicii altui stat, cetățenil or sau bunuril or
acestuia, indiferent de aut oritatea care le -a uzat, pentru neexecutarea un or obligații c ontractuale,
precum și când cauzează pagube altui stat prin luarea un or măsuri de prevenire a un or tulburări interne.
Statele răspund și pentru faptele
resortisanțil or săi, pers oane particulare, când nu a luat măsurile necesare pentru a împiedica pr oducere a
lor.
Formele răspunderii internați onale a statel or
În funcție de gravitatea și c onținutul vi olărilor, răspunderea p oate fi: m orală, p olitică sau
materială. Răspunderea statel or nu p oate fi penală pentru că s ocietas delinquere n on potest. În legătură
cu acest ultim aspect s -au conturat trei c oncepții în literatura de specialitate: a) statul, ca pers oană
morală (juridică), nu p oate răspunde penal; b) o persoană m orală trebuie să răspundă penal pentru
infracțiunile c omise, pentru că ar av ea aptitudinea să c omită asemenea fapte prin pr opria v oință; c)
concepția care acceptă aptitudinea pers oanei m orale de a c omite infracțiuni, dar respinge p osibilitatea
de a aplica sancțiuni penale ori le acceptă în m od cu t otul excepți onal.
Răspunderea m orală a statel or
Răspunderea m orală a statel or este o formă a răspunderii internați onale a statel or
(satisfacti o), determinată de prejudiciul m oral (insultă, tratament nec orespunzăt or etc.) cauzat altui stat
printr -o faptă contrară dreptului internați onal. Repararea prejudiciului c onstă într -o satisfacție sub

forma exprimării de scuze dat orate de statul aut or față de statul lezat, prezentarea de onoruri sau
promisiuni că actele ilicite nu se v or repeta. Răspunderea m orală se poate c oncretiza prin aplicarea de
sancțiuni funcți onarilor ori cetățenil or care au săvârșit fapta, sau în plata un or sume de bani ca
despăgubiri punitive. Este p osibil ca satisfacția să fie exprimată și prin declararea faptei ca ilicită de
către o instanță internați onală. Răspunderea m orală nu are numai o funcție reparat orie din punct de
vedere m oral, ci, prin reafirmarea n ormelor încălcate, și o funcție de pr omovare a respectării dreptului
internați onal.
Răspunderea p olitică (p olitico- juridică) a statel or
Răspunderea p olitică este o formă a răspunderii internați onale a statel or care presupune
suportarea de către statul aut or a un or sancțiuni care p ot fi c oncretizate într -o gamă care variază de la
simpla cerere de a pune ca păt actului ilicit și până la sancțiuni dure, chiar cu f olosirea f orței armate, în
cazul actel or de agresiune. F ormele c oncrete ale răspunderii p olitice se prezintă în diverse m oduri:
condamnarea și alte luări de p oziții de dezapr obare; m oțiuni și rez oluții ale organizațiil or internați onale
care p ot merge până la decizia de suspendare sau excludere din organizație a statului aut or; întreruperea
relațiil or dipl omatice; f olosirea f orței armate aeriene, navele terestre în sc op dem onstrativ sau chiar
operații m ilitare în baza deciziei C onsiliului de Securitate.
Răspunderea materială a statel or
Această f ormă a răspunderii internați onale obligă statul vin ovat să repare daunele materiale
provocate altui stat, sub dublu aspect: plata despăgub irilor pentru daunele pr ovocate (reparati o) și
restabilirea drepturil or încălcate (restituti o). Reparația daunel or materiale are un caracter
compensat oriu și nu unul punitiv. Principiul aplicabil este restituti o in integrum, cu precizarea că
practica inter națională c onsacră regula p otrivit căreia statul vin ovat va repara numai daunele directe, nu
și pe cele indirecte. Ca principiu subsidiar, când restabilitatea situației anteri oare faptei ilicite nu este
posibilă, răspunderea materială va c onsta în plata u nor compensații pentru prejudiciile pr ovocate
(reparati o). Răspunderea materială a statel or poate exista independent de celelalte f orme ale răspunderii
internați onale. Dacă faptele ilicite sunt grave, pe lângă răspunderea materială operează și răspunderea
politică și m orală, inclusiv tragerea la răspundere penală a pers oanelor aut oare ale crimel or
internați onale.
CONCLUZII
Hans Kelsen: ” Suveranitatea ca esenta a drepturil or suverane individuale nu este prin urmare nimic
altceva decat dreptu l internati onal public obiectiv – si daca excludem drepturile suveranitatii interne –
inclusiv ordinea juridica , garantata de dreptul internati onal public, a statel or individuale, in masura
in care interesele statel or (sau mai c oncret: interesele indivizi lor care c onstituie statele) sunt pr otejate

prin aceasta. Suveranitatea, în a carei n otiune se manifesta unitatea sistemului privat drept calitate a
acestuia, devine simb ol al însuși sistemului. În l ocul unității c ontinutului se manifesta c ontinutul ca
atare.”

BIBLIOGRAFIE

1.Andr onovici C. ” Drept internati onal public”, editura ”Graphix”, Iasi, 1993;
2.Anghel M. I on, Anghel I. Vi orel ”Raspunderea in dreptul internati onal”. Ed. Lumina
Lex, Bucuresti, 1998;
3.Diac onu Ion, Drept Internati onal Public, Ca sa de Editura si Presa Sansa, Bucuresti
1995;
4.Duculescu V., Ec obescu N. ”Drept internati onal public”, editura ”Hiperi on”,
Bucuresti, 1993;
5.Geamanu G. ” Drept internati onal public ” , v ol. 1, editia didactica si pedag ogica ,
Bucuresti, 1981;
6.Miga -Besteliu Raluca, Intr oducere in drept internati onal public, Editura All Beck,
Bucuresti, 1999;
7.Popescu D., C oman F. ”Drept internati onal public” editura ”Ministerului de
Interne”, Bucuresti, 1993;
8.Popescu D., Nastase A., ”Drept internati onal public”, edit ura ”Sansa” , Bucuresti,
1997.