RASPUNDEREA STATEL OR IN DREPTUL INTERNATI ONAL PUBLIC [606540]

RASPUNDEREA STATEL OR IN DREPTUL INTERNATI ONAL PUBLIC

CONSIDERAȚII INTR ODUCTIVE
Dreptul internati onal public este acea ramura a dreptului, acel ansamblu de principii si n orme
juridice, scrise sau nescrise, create de catre state, dar si de catre celelalte subiecte de d rept
internati onal, pe baza ac ordului l or de v ointa, in sc opul reglementarii rap orturil or internati onale.
Principiile dreptului internati onal public reprezinta c onstructii juridice in jurul un or
valori considerate imp ortante pentru relatiile i nternati onale, pentru evidentierea acest ora,
promovarea l or in sistemul n ormelor si institutiil or juridice ce guverneaza c onduita internati onala
a statel or si, mai ales, pr otectia acest ora.
Spre de osebire de dreptul intern, dreptul internati onal public este fundamentat pe
acordul de v ointa al subiectel or sale, in primul rand al statel or, care sunt principalele creat oare,
dar si dest inatare si aparat oare ale regulil or juridice internati onale.
Răspunderea internați onală este definită în d ocumentele juridice internați onale ca
“instituție a dreptului internați onal public în temeiul căreia statul sau alt subiect al dreptul ui
internați onal, care săvârșește fapte internați onale ilicite, este răspunzăt or față de statul lezat prin
aceste fapte sau față de t oate statele lumii, în cazul crimel or internați onale” (răspunderea
internați onală a statel or). O altă definiție este aceea potrivit căreia “răspunderea internați onală a
statului – subiect principal al acestei instituții – înseamnă că cela care a săvârșit o faptă
internați onală ilicită sau o acțiune legală de natură să pr oducă prejudicii altui subiect de drept
internați onal pub lic este dat or să sup orte consecințele stabilite de dreptul internați onal public”.
Răspunderea, în dreptul internați onal public, este definită și ca “ obligație pentru cei care au
încălcat n ormele acestuia de a sup orta consecințele c onduitei l or ilicite, obligație care le este
impusă sub f orma sancțiunil or stabilite de către state”.
CUPRINS
Caracterele, natura, fundamentul și tipurile răspunderii internați onale

1. Răspunderea internați onală are, ca primă trăsătură fundamentală, un caracter
sancți onator, ea fiind o replică la nerespectarea regulil or de drept internați onal. În al d oilea rând,
răspunderea internați onală nu este aut onomă în rap ort cu obligațiile internați onale, ci o
completare a acest ora, chiar dacă une ori, statele răspund pentru fapte care nu au caracter ilicit
(răspundere obiectivă).
2. Natura juridică a răspunderii internați onale, reprezintă un rap ort juridic între d ouă sau
mai multe subiecte de drept internați onal public, în special între state, respectiv între statul
vinovat și statul lezat, opinie însușită și de Curtea Permanentă de Justiție Internați onală. Chiar și
atunci când se pr oduce o daună unui particular, rap ortul de răspundere se naște între statul care
și-a încălcat obligația și statul al cărui cetățean este victima. Atunci când gravitatea încălcăril or
este de mare ampl oare și vizează întreaga c omunitate internați onală, rap ortul juridic de
răspundere se naște între statul aut or și toate celelalte state, ca o obligație erga omnes (de ex., în
cazul acțiunil or care pun în peric ol pacea și securitatea internați onală).
3. Fundamentul răspunderii internați onale trebuie analizat în c ontextul distincției care se
face între răspunderea pentru fapte ilicite din punct de vedere internați onal și răspunderea pentru
consecințele prejudiciabile ale un or activități legale. Răspunderea statel or pentru fapte ilicite din
punct de vedere al dreptului internați onal, fundamentul răspunderii internați onale a statel or este
faptul ilicit care, p otrivit pr oiectului de artic ole al C omisiei de Drept Internați onal trebuie să
îndeplinească d ouă condiții: una de ordin subiectiv, respectiv o comportare manifestă prin
comisiune sau omisiune imputabilă statului; alta de ordin obiectiv, respectiv o încălcare a unei
obligații internați onale prin tr-o comportare care -i este imputabilă. D octrina și practica judiciară
consideră că răspunderea internați onală a unui stat p oate fi angajată dacă fapta îi este imputabilă
și dacă este ilegală din punct de vedere al dreptului internați onal public.
Pe lângă aceste c ondiții se afirmă une ori și existența culpei, prejudiciul și legăturii
cazuale. Cât privește culpa, aceasta este o condiție care aparține dreptului internați onal clasic și a
pierdut din imp ortanță în prezent, în fav oarea răspunderii obiective. P otrivit Pr oiectului de
articole al C omisiei de Drept Internați onal, prejudiciul nu este o condiție a răspunderii statel or
pentru fapte ilicite, în sensul că numai existența prejudiciului nu termină direct răspunderea dacă
nu există și o încălcare a dreptului internați onal public.

Faptele internați onale ilicite, ca fundament al răspunderii internați onale a statel or, sunt
grupate în d ouă categ orii: a) crime internați onale și b) delicte internați onale. Crimele
internați onale sunt definite în Pr oiectul de artic ole al C omisiei de Drept Internați onal a O.N.U. ca
fiind faptul ilicit din punct de vedere internați onal, care rezultă din vi olarea unei obligații
internați onale atât de esențială pentru salvgardarea interesel or fundamentale ale s ocietății
internați onale, încât ea este c onsiderată de s ocietate în ansamblul ei ca o crimă. Răspunderea
pentru această categ orie de fapte ilicite vizează ocrotirea un or valori universal acceptate de
societatea internați onală, precum pacea și securitatea inter națională, dreptul p opoarelor la
autodeterminare, pr otecția ființei umane în timp de pace și în timp de c onflict armat, mediul
natural etc. În cazul săvârșirii acest or fapte internați onale ilicite, rap ortul juridic de răspundere se
naște între statul aut or al crimei internați onale și t oate celelalte state ( obligație de răspundere
erga omnes).
Delictele internați onale reprezintă fapte internați onale ilicite mai puțin grave decât
crimele internați onale, iar rap ortul juridic de răspundere se naște între statul aut or și statul
victimă (statele victime).
Faptele ilicite din punct de vedere al dreptului internați onal (crimele și delictele
internați onale) reprezintă vi olări ale obligațiil or statel or. După natura l or, obligațiile
internați onale ale statel or pot fi: a) obligații de c omportament (de a avea un anumit
comportament); b) obligații de eveniment (să prevină pr oducerea un or evenimente). După
momentul în care sunt vi olate, obligațiile internați onale se clasifică în fapte internați onale ilicite
cu durată în timp (fapte c ontinue, c ompuse sau c omplexe) și fapte internați onale ilicite fără
durată în timp. Determinarea tipului obligației este imp ortantă pentru individualizarea
răspunderii aut orului și n ormalizarea relațiil or dintre state.
Faptele ilicite care declanșează răspunderea internați onală a statel or pot fi grupate în trei
categ orii: a) fapte ilicite de drept c omun, c omise în timp de pace de particulari sau de
împuterniciți ai statului sau ai guvernului său; b) fapte il icite c omise în timpul dez ordinil or
sociale interne (tulburări interne, insurecții); c) fapte ilicite c omise în timp de răzb oi. Statele
răspund pentru actele l or – acte de stat – și pentru actele particularil or, dacă sunt ilicite din punct
de vedere al dre ptului internați onal. Statele răspund pentru actele ilicite prin care au pr odus
prejudicii altui stat, cetățenil or sau bunuril or acestuia, indiferent de aut oritatea care le -a uzat,

pentru neexecutarea un or obligații c ontractuale, precum și când cauzează pa gube altui stat prin
luarea un or măsuri de prevenire a un or tulburări interne. Statele răspund și pentru faptele
resortisanțil or săi, pers oane particulare, când nu a luat măsurile necesare pentru a împiedica
producerea l or.
Formele răspunderii internaț ionale a statel or
În funcție de gravitatea și c onținutul vi olărilor, răspunderea p oate fi: m orală, p olitică
sau materială. Răspunderea statel or nu p oate fi penală pentru că s ocietas delinquere n on potest.
În legătură cu acest ultim aspect s -au conturat trei c oncepții în literatura de specialitate: a) statul,
ca pers oană m orală (juridică), nu p oate răspunde penal; b) o persoană m orală trebuie să răspundă
penal pentru infracțiunile c omise, pentru că ar avea aptitudinea să c omită asemenea fapte prin
propria v oință; c) c oncepția care acceptă aptitudinea pers oanei m orale de a c omite infracțiuni,
dar respinge p osibilitatea de a aplica sancțiuni penale ori le acceptă în m od cu t otul excepți onal.
Răspunderea m orală a statel or
Răspunderea m orală a statel or este o formă a răspunderii internați onale a statel or
(satisfacti o), determinată de prejudiciul m oral (insultă, tratament nec orespunzăt or etc.) cauzat
altui stat printr -o faptă c ontrară dreptului internați onal. Repar area prejudiciului c onstă într -o
satisfacție sub f orma exprimării de scuze dat orate de statul aut or față de statul lezat, prezentarea
de onoruri sau pr omisiuni că actele ilicite nu se v or repeta. Răspunderea m orală se p oate
concretiza prin aplicarea de san cțiuni funcți onarilor ori cetățenil or care au săvârșit fapta, sau în
plata un or sume de bani ca despăgubiri punitive. Este p osibil ca satisfacția să fie exprimată și
prin declararea faptei ca ilicită de către o instanță internați onală. Răspunderea m orală nu are
numai o funcție reparat orie din punct de vedere m oral, ci, prin reafirmarea n ormelor încălcate, și
o funcție de pr omovare a respectării dreptului internați onal.
Răspunderea p olitică (p olitico- juridică) a statel or
Răsp underea p olitică este o formă a răspunderii internați onale a statel or care presupune
suportarea de către statul aut or a un or sancțiuni care p ot fi concretizate într -o gamă care variază
de la simpla cerere de a pune capăt actului ilicit și până la sancțiuni dure, chiar cu f olosirea f orței
armate, în cazul actel or de agresiune. F ormele c oncrete ale răspunderii p olitice se prezintă în

diverse m oduri: c ondamnarea și alte luări de p oziții de dezapr obare; m oțiuni și rez oluții ale
organizațiil or internați onale car e pot merge până la decizia de suspendare sau excludere din
organizație a statului aut or; întreruperea relațiil or dipl omatice; f olosirea f orței armate aeriene,
navele terestre în sc op dem onstrativ sau chiar operații militare în baza deciziei C onsiliului de
Securitate.
Răspunderea materială a statel or
Această f ormă a răspunderii internați onale obligă statul vin ovat să repare daunele
materiale pr ovocate altui stat, sub dublu aspect: plata despăgubiril or pentru daunele pr ovocate
(repara tio) și restabilirea drepturil or încălcate (restituti o). Reparația daunel or materiale are un
caracter c ompensat oriu și nu unul punitiv. Principiul aplicabil este restituti o in integrum, cu
precizarea că practica internați onală c onsacră regula p otrivit căre ia statul vin ovat va repara
numai daunele directe, nu și pe cele indirecte. Ca principiu subsidiar, când restabilitatea situației
anteri oare faptei ilicite nu este p osibilă, răspunderea materială va c onsta în plata un or
compensații pentru prejudiciile pr ovocate (reparati o). Răspunderea materială a statel or poate
exista independent de celelalte f orme ale răspunderii internați onale. Dacă faptele ilicite sunt
grave, pe lângă răspunderea materială operează și răspunderea p olitică și m orală, inclusiv
tragerea l a răspundere penală a pers oanelor autoare ale crimel or internați onale.
CONCLUZII
Hans Kelsen: ” Suveranitatea ca esenta a drepturil or suverane individuale nu este prin urmare
nimic altceva decat dreptul internati onal public obiectiv – si daca exclude m drepturile
suveranitatii interne – inclusiv ordinea juridica , garantata de dreptul internati onal public, a
statel or individuale, in masura in care interesele statel or (sau mai c oncret: interesele indivizil or
care c onstituie statele) sunt pr otejate prin aceasta. Suveranitatea, în a carei n otiune se
manifesta unitatea sistemului privat drept calitate a acestuia, devine simb ol al însuși sistemului.
În locul unității c ontinutului se manifesta c ontinutul ca atare.”

BIBLIOGRAFIE

1.Andr onovici C. ” Drept internati onal public”, editura ”Graphix”, Iasi, 1993;
2.Anghel M. I on, Anghel I. Vi orel ”Raspunderea in dreptul internati onal”. Ed.
Lumina Lex, Bucuresti, 1998;
3.Diac onu Ion, Drept Internati onal Public, Casa de Editura si Presa Sansa,
Bucuresti 1995 ;
4.Duculescu V., Ec obescu N. ”Drept internati onal public”, editura ”Hiperi on”,
Bucuresti, 1993;
5.Geamanu G. ” Drept internati onal public ” , v ol. 1, editia didactica si
pedag ogica , Bucuresti, 1981;
6.Miga -Besteliu Raluca, Intr oducere in drept internati onal public, Editura All
Beck, Bucuresti, 1999;
7.Popescu D., C oman F. ”Drept internati onal public” editura ”Ministerului de
Interne”, Bucuresti, 1993;
8.Popescu D., Nastase A., ”Drept internati onal public”, editura ”Sansa” ,
Bucuresti, 1997.