RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU AMENINȚAREA SAU VIOLENȚA SĂVÂRȘITĂ ASUPRA PERSOANEI CU FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU CARE ÎȘI EXERCITĂ DATORIA OBȘTEASCĂ… [602037]

UNIVERSITATEA DE ST UDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE
„CONSTANTIN STERE”

Cu titlu de manuscris
CZU 343.6(043.3)

PAVLIUC Ghenadie

RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU AMENINȚAREA SAU
VIOLENȚA SĂVÂRȘITĂ ASUPRA PERSOANEI CU
FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU CARE ÎȘI EXERCITĂ
DATORIA OBȘTEASCĂ

Specialitatea 554.01 – Drept penal și execu țional penal

Teză de doctor în drept

Conducător științific : MAIMESCU Sava ,
doctor în drept

Autorul:

Chișinău, 201 7

2

© PAVLIUC Ghenadie , 201 7

3 CUPRINSUL

ADNOTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 9
1. ANALIZA SITUAȚIEI ÎN DOMENIUL RĂSPUNDERII PENTRU INFRACȚIUNILE
DE AMENINȚARE SAU VIOLENȚĂ SĂVÂRȘITĂ ASUPRA PERSOANEI CU
FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU CARE ÎȘI EXERCITĂ DATORIA
OBȘTEASCĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 16
1.1. A naliza materialelor științifice publicate în Republica Moldova ………………………. 16
1.2. Analiza materialelor științifice publicate în alte state ………………………….. ………… 28
1.3. Concluzii la Capitolul 1 ………………………….. ………………………….. …………………… 35
2. OBIECTUL INFRACȚIUNILOR DE AMENINȚARE SAU VIOLENȚĂ SĂVÂRȘITĂ
ASUPRA PERSOANEI CU FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU CARE ÎȘI
EXERCITĂ DATORIA OBȘTEASCĂ ………………………….. ………………………….. ……….. 39
2.1. Obiectul juridic și obiectul material ………………………….. ………………………….. …… 39
2.1.1. Obiectul juridic generic ………………………….. ………………………….. ………… 39
2.1.2. Obiectul juridic special ………………………….. ………………………….. …………. 49
2.1.3. Obiectul material ………………………….. ………………………….. …………………. 60
2.2. Victima ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 69
2.3. Concluzii la Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. …………………… 73
3. LATURA OBIECTIVĂ A INFRACȚIUNILOR DE AMENINȚARE SAU VIOLENȚĂ
SĂVÂRȘITĂ ASUPRA PERSOANEI CU FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU
CARE ÎȘI EXERCITĂ DATORIA OBȘTEASCĂ ………………………….. ……………………. 75
3.1. Fapta prejudiciabilă ………………………….. ………………………….. ………………………… 75
3.2. Urmările prejudiciabile și legătura cauzală ………………………….. …………………….. 106
3.3. Mijloacele speciale de săvârșire a infracțiunii ………………………….. ………………… 112
3.4. Concluzii la Capitolul 3 ………………………….. ………………………….. …………………. 116
4. ELEMENTELE CONSTITUTIVE SUBIECTIVE ALE INFRACȚIUNILOR DE
AMENINȚARE SAU VIOLENȚ Ă SĂVÂRȘITĂ ASUPRA PERSOANEI CU
FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU CARE ÎȘI EXERCITĂ DATORIA
OBȘTEASCĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 119
4.1. Subiectul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 119

4 4.2. Latura subiectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. 123
4.2.1. Vinovăția ………………………….. ………………………….. ………………………….. 123
4.2.2. Semnele secundare ale laturii subiective ………………………….. …………….. 127
4.3. Co ncluzii la Capitolul 4 ………………………….. ………………………….. …………………. 137
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. …………………………. 139
BIBLIOGRAFIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 143
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 169
Anexa 1. Demersul Facultă ții de Drept a USPEE din 17.04.2015 / Răspunsul
Ministerului Afacerilor Interne din 16.09.2015 ………………………….. ………………. 169
Anexa 2. Demersul Facultă ții de Drept a USPEE din 26.05.2016 / Răspunsul
Ministerului Afacerilor Interne din 21.06.2016 ………………………….. ………………. 183
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ………………………….. …………….. 185
CV AL AUTORULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 186

5 ADNOTARE
Pavliuc Ghenadie , „Răspunderea penală pentru amenințarea sau violenț a săvârșită asupra
persoanei cu funcție de răspundere sau care își exercită datoria obștească ”,
teză de doctor în drept la Specialitatea 554.01 – Drept penal și execuțional penal , Chișinău, 201 7
Teza cuprinde: Introducere, 4 capitole, concluzii generale ș i recomandări, bibliografia din
393 titluri, 142 pagini text de bază. Rezultatele obținute sunt publicate în 9 lucrări științifice.
Cuvinte -cheie : amenin țare; violen ță; nimicire; persoan ă cu func ție de răspundere; rud ă apropiată;
autoritate publică ; activitate de serviciu; datorie ob ștească .
Domeniul de studiu. Această lucrare este axată pe una dintre cele mai complexe și actuale
probleme ale Părții Speciale a Dreptului penal: răspunderea pentru infrac țiunile prevăzute la art. 349
C. pen. RM.
Scopul tezei de doctorat constă în aprofundarea concepției de interpretare și aplicare a
prevederilor art.349 C. pen. RM, în condițiile în care devine îngrijorătoare tendința de a trata fără respect
și cu recalcitranță activitatea de serviciu sau obștească a pers oanelor învestite cu o anumită autoritate sau
responsabilitate, ca parte componentă a ordinii de drept instituite, precum și în identificarea
vulnerabilităților sistemului actual de protecție penală a ordinii de drept împotriva infracțiunilor prevăzute
la art. 349 C. pen. RM, urmând a fi punctate și propuse măsuri concrete menite să eficientizeze cadrul
reglementar penal.
Obiectivele: stabilirea conținutului obiectului juridic și a obiectului material ale infracțiunilor
prevăzute la art. 349 C. pen. RM; relevarea caracteristicilor victimei infracțiunilor prevăzute la art. 349
C. pen. RM etc.
Noutatea științifică și originalitatea rezultatelor obținute. Caracterul novator al lucrării este
determinat de faptul că teza de față se numără printre primele încercă ri de a trata profund problemele
stabilirii elementelor constitutive ale infrac țiunilor prevăzute la art. 349 C. pen. RM. Originalitatea
rezultatelor obținute de autor constă în investigarea celor mai controversate probleme ale științei și
practicii dreptu lui penal privitoare la respectivele infracțiuni.
Problema științifică importantă soluțion ată constă în elaborarea instrumentarului de interpre tare
a prevederilor art. 349 C. pen. RM, precum și a regulilor de încadrare juridică a faptelor în baza acestui
articol, în vederea atât a clarificării naturii juridice a infrac țiunilor prevăzute la art. 349 C. pen. RM, cât și
a eficientizării procesului de aplicare a acestui articol .
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării . Studiul efectuat a permis constatarea
existenței unor deficiențe ale prevederilor art. 349 C. pen. RM. Acestea împiedică aplicarea și interpre –
tarea corectă a reglemen tărilor în cauză. În vederea înlăturării acestor neajunsuri, comunității științifice îi
sunt înaintate concluzii și recomandări menite să contribuie la perfecționarea cadrului normativ .
Implementarea rezultatelor științifice . Acestea sunt aplicabile în activitatea organelor de drept,
în special în ce privește calificarea corectă a faptelor în conformitate cu art. 349 C. pen. RM. De
asemenea, ele pot fi utile la elaborarea de publicații științifice cu caracter de îndrumare pentru cadrele
didactice, studenți, masteranzi, doctoranzi.

6 РЕЗЮМЕ
Павлюк Ген надий , «Уголовная ответственность за угрозу или насилие в отношении
должностного лица или лица, выполняющего общественный долг ».
Диссертация на соискание ученой степени доктора права,
Специальность 554.01 – Уголовное право и уголовно -исполнительное право, Кишинэу, 201 7
Диссертация содержит: Введение, 4 главы, общие выводы и рекомендации, библиогра фия
из 393 наименований, 142 страниц ы основного текста. Полученные результаты опублико ваны в
9 научных работах.
Ключевые слова: угроза; насилие; уничтожение; должностное лицо; близкий родственник;
публичная власть; служебная деятельность; общественный долг .
Область исследования. Данная работа посвящена изучению одной из самых сложных и
актуальных проблем Особенной части Уголовного права: уголовно й ответственности за деяния,
предусмотренные ст. 349 УК РМ .
Цель исследования состоит в углублении концепции толкования и применения ст. 349
УК РМ, учитывая становящейся тревожной тенденцию неуважительного отношения к служебной
и общественной деятельности лиц, наделенных полномочиями и ответственностью в рамках
установленного правопор ядка, а также в выявлении уязвимостей существующей системы
уголовно -правовой охраны правопорядка от деяний, указанных в ст. 349 УК РМ, ввиду необхо ди-
мости предложения мер по упорядочению соответствующей нормативно -правовой базы .
Задачи исследования: установление объема и содержания объекта и предмета преступле –
ний, предусмотренных ст. 349 УК РМ; выявление характерных черт потерпевших от деяний,
предусмотренных ст. 349 УК РМ и т.д.
Научная новизна и оригинальность полученных результатов . Новизна полученны х
результатов обусловлена тем, что применение предложенных вывод ов и рекомендаци й будет
способствовать улучшению положений ст. 349 УК РМ . Оригинальность результатов, полученных
автором, состоит в решении самых дискуссионных вопросов науки и практики уголов ного права
относительно деяний, предусмотренных ст. 349 УК РМ .
Научная задача особой важности нашедш ая решение состоит в разработке необходимого
правового инструментария для толкования положений ст. 349 УК РМ , а также правил юриди –
ческой квалификации деяни й по данной статье, в целях как уточнения правовой природы деяний,
предусмотренных ст. 349 УК РМ, так и совершенствования процесса применения данной статьи .
Теоретическая значимость и практическая примен яемость . Ценность диссертации
состоит в предложенных выводах и рекомендациях, ориентированных на оптимизацию
деятельности по установлению и при менению уголовной ответственности за преступления ,
предусмотренные ст. 349 УК РМ .
Апробация результатов диссертационного исследования . Полученные результаты
исполь зуются в учебном процессе, могут быть применены в практической деятельности правовых
органов, особенно при квалификации деяний, предусмотренных ст. 349 УК РМ.

7 ANNOTATION
Pavlyuk Gennady , "The Penal liability for threats or violence against an official or a person
performing a civic duty ", PhD Thesis, Specialty – 554.01 – Criminal Law and law of penal
execution, Chisinau, 201 7
The thesis contains : Introduction , 4 chapters , general conclusions and recommendations ,
bibliography of 393 titles , 142 basic text pages . The obtained results are published in 9 scientific papers .
Keywords : threat; violence; destruction; official; close relative; public authority ; official duties;
civic duty .
The field of study . This paper focuses on one of the most complex and actual issues of the Special
Part of the Penal Law : the penal liability for threats or violence against an official or a person performing
a civic duty .
The PhD thesis goal consists in deepening of the concept of interpretation and application of the
provisio ns set forth by art. 349 of the PC RM, given the context in which the tendency to treat without
due respect and with defiance the professional or civic activity of persons empowered by certain authority
or responsibilities becomes disquieting, as an integr al part of the established legal order, as well as in
identification of weaknesses of the current system of legal order against the criminal offense set forth by
art. 349 of the PC RM, and, as a consequence, the necessity to establish and introduce specifi c measures
meant to increase the efficiency of the body of criminal law .
The objectives : the assessing of extension and content of the legal and material object s of the
offenses specified in art. 349 PC RM; revealing the features that characterize the vict im of the offenses
under art. 349 PC RM etc.
The scientific novelty and originality of the obtained results. The novelty of the paper is
determined by the within terms , theses , concepts, that put in a new light some of the most controversial
issues concern ing the application of penal liability for offenses specified in art. 349 PC RM. The
originality of obtained results emerges in the need to investigate the most controversial issues of science
and practice of the Penal law related to the offenses in questi on.
The important scientific problem solved consists in elaboration of the fundament for the
interpretation of the provisions of art. 349 PC RM and the rules of the qualification of deeds under this
article in order to clarify the legal nature of the offen ses specified in art. 349 PC RM.
The theoretical importance and practical value of the paper . Based on the performed
investigations , the author found the existence of normative weaknesses and lack of scientific work matter
dedicated to the respective resea rch field . This situation prevents the correct application and interpretation
of the provisions of art. 349 PC RM. In order to eliminate these drawbacks , before scientific community
are advanced conclusions and recommendations to improve the regulatory fra mework.
The implementation of the scientific results . These are applicable in practice activity of the Law
Institutions , especially with regard to the interpretation and correct application of the provisions of
art. 349 PC RM. These also can be useful in developing scientific publications of guidance nature for
teachers , students , graduate and postgraduate students .

8 LISTA ABREVIERILOR
alin. – alineat
lit. – literă
art. – articol
C. contr. RM – Codul contraven țional al Republicii Moldova
C. pen. RM – Codul penal al Republicii Moldova din 18.04.2002
C. pen. RM din 1961 – Codul penal al Republicii Moldova din 24.03.1961
n.a. – nota autorului
parag. – paragraf
pct. – punct
Proiectul nr. 2127/2015 – Proiectul de lege pentru modificarea ș i completarea unor acte
legislative (Codul contravențional și Codul penal)
subpct. – subpunct

9 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate
În Republica Moldova, numărul de infrac țiuni contra auto rităților publice, înregistrate în
ultimii ani , se cifrează la: 2098 – în anul 2010; 1807 – în anul 2011; 1544 – în anul 2012; 1666 –
în anul 2013; 1511 – în anul 2014; 1449 – în anul 2015 ; 567 – în primele cinci luni ale anului
2016 [113-119]. Potrivit da telor din Registrul informa ției criminalistice și criminologice al
Republicii Moldova, în perioada 2010 -2016, numărul infrac țiunilor prevăzute la art. 349 C. pen.
RM, înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, este de: 44 – în anul 2010; 74 – în anul 2 011;
88 – în anul 2012; 131 – în anul 2013; 139 – în anul 2014; 147 – în anul 2015; 78 – în primele
cinci luni ale anului 2016 (a se vedea Anexele ). De cele mai dese ori, victimele infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM devin poli țiștii. În contex t, în Nota informativă la Proiectul de
lege prin care se urmăre ște modificarea art . 349 din Codul penal (în continuare – Proiectul
nr. 2127/2015) se accentuează : „În societate s -a format stereotipul că profesia de polițist este una
care nu lasă loc de înc redere și respect, deseori cetățenii nesubordonându -se cu rea -voință
dispoziției sau cererii legitime a acestora, opunând rezistență, jignind onoarea și demnitatea, sau
chiar amenințând cu omor ori cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății, fiind admise
situații în care se aplică și violența în privința polițiștilor” [145] .
Din cele men ționate mai sus, rezultă că, î n cadrul măsurilor de politică penală, prevenirea
și combaterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM trebuie să ocupe locul cuvenit .
Săvâr șirea acestor infrac țiuni subminează încrederea cetățenilor față de purtătorii autorității
publice: dacă sunt atacați chiar și cei care au obligația să apere ordinea de drept, atunci sunt oare
capabili aceștia să protejeze drepturile și inte resele legitime ale cetățenilor? Or, protejarea
dreptu rilor și intereselor legitime ale cetă țenilor constituie una din tre funcțiile primordiale ale
oricărui stat. Societ atea poate exista doar într -o formă etatizată. Rela țiile interpersonale nu
degenerează în anarhie și haos numai datorită func ționării unui mecanism de stat care asigură
ordinea de drept.
Astfel, pericolul social al faptelor incriminate la art . 349 C. pen. RM se caracterizează prin
aceea că – pe calea atingerii aduse libertă ții psihice (mor ale), integrită ții corporale, sănătă ții sau
vieții purtătorilor autorită ții publice, ori integrită ții, substanței și potențialului de util izare a
bunurilor acestora – se atentează la activitatea normală a autorită ților publice centrale sau locale.
Gradul de eficacitate a activită ții autorită ților publice depinde de gradul de protec ție oferită
purtătorilor autorită ții publice. De aceea, reac ția statului împotriva infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM trebuie să fie energică și promptă . Valorile s ociale, care reprezintă obiectul

10 acestor infrac țiuni, trebuie apăra te cu implicarea tuturor mijloacelor juridice, dar în primul rând –
pe calea aplicării mijloacelor dreptului penal.
Analiza practicii de aplicare a art . 349 C. pen. RM demonstrează existen ța unor caren țe și
disfunc ționalită ți care îngreunează apărarea eficientă a valorilor sociale ce constituie obiectul
infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . În special, aceste probleme vizează concursul de
infracțiuni și concurența de norme în cont extul calificării faptelor în baza art . 349 C. pen. RM .
Pentru ca asemenea probleme să -și poată găsi solu ționarea, este necesar ca toate aspectele ce țin
de calificarea faptelor în baza art . 349 C. pen. RM să fie analizate minu țios prin prisma științei
dreptului penal . În acest scop, în teza de fa ță ne propune m să prez entăm soluții eficace și
funcționale . Aplicare a acestora va facilita identific area mijloacelor de depășire a caren țelor și
disfunc ționalită ților care îngreunează interpretarea precisă a dispoz ițiilor art. 349 C. pen. RM ,
precum și calificarea corectă a faptelor în baza acestui articol .
Scopul și obiectivele tezei
Scopul prezentei teze rezid ă în aprofundarea concepției de interpretare și aplicare a
prevederilor art . 349 C . pen. RM, în condițiil e în care devine îngrijorătoare tendința de a trata
fără respect și cu recalcitranță activitatea de serviciu sau obștească a persoanelor învestite cu o
anumită autoritate sau responsabilitate, ca parte componentă a ordinii de drept instituite, precum
și în identificarea vulnerabilităților sistemului actual de protecție penală a ordinii de drept
împotriva infracțiunilor prevăzute la art . 349 C . pen. RM, urmând a fi punctate și propuse măsuri
concrete menite să eficientizeze cadrul reglementar penal
Atingerea scopului propus presupune realizarea următoarelor obiective :
 studierea experien ței pozitive a altor state în vederea identifi cării asemănărilor și deosebirilor
în raport cu modelul de reglementare a răspunderii pentru infracțiunile prevăzute la art . 349
C. pen. RM ;
 stabilirea conținutului obiectului juridic și a obiectului material ale infracțiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM ;
 relevarea caracteristicilor victimei infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ;
 stabilirea conținutului faptei prejud iciabile din cadrul infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM ;
 caracterizarea urmărilor prejudiciabile și a legăturii cauzale în ipoteza infrac țiunilor prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM ;
 stabilirea con ținutului vinovă ției pe care făptuitorul o manif estă la comiterea infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM ;

11  identificarea trăsăturilor caracteristice ale motivului și scopului infracțiunilor prevăzute la art .
349 C. pen. RM ;
 sintetizarea asemănărilor și deosebirilor dintre infracțiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM
și faptele conexe penale sau contraven ționale;
 soluționarea problemelor privind concursul de infracțiuni și concurența de norme în contextul
calificării faptelor în baza art . 349 C. pen. RM ;
 atestarea deficiențelor de ordin tehnico -juridic ale dispozițiilor art . 349 C. pen. RM , precum
și formu larea de recomandări menite să contribuie la perfecționarea acestor dispozi ții.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute. Caracterul novator al rezul tatelor obținute este
determinat de fap tul că lucrare a de fa ță se numără printre primele încercări de a efectua o
investigare a infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Pe acest suport, au fost formulate
concluzii și recomandări teoretice în vederea perfecțio nării continue a legislați ei.
Contribu ția noastră la ridicarea gradului de investigație a celor mai controversate probleme
ale știin ței și practicii dreptului penal privi nd infrac țiunile prevăzu te la art . 349 C. pen. RM
constă în : stabilirea cu exactitate a conținutului obiectulu i juridic generic, al obiectului juridic
special și al obiectului material în cazul infracțiunilor analizate ; definirea no țiunilor „persoan ă cu
funcție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice”, „persoan ă
care î și îndepline ște datoria ob ștească” și „rud ă apropiată”, în vederea circums tanțier ii carac teris-
ticilor victimei infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; identificarea con ținutului no țiuni-
lor care desemnează obiectul juridic secundar al respectivelor infrac țiuni; examinarea problemei
privind pluralit atea de victime în contextul infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ;
explicarea rolului pe care legătura dintre comiterea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau
obștească a victimei îl are în planul aplicabilită ții acestui articol ; examina rea trăsăturilor indivi –
dualizante ale urmărilor prejudiciabile produs e în rezultatul comiterii acestor infrac țiuni; identifi –
carea criteriilor de disociere a infracțiunilor prevăzu te la art . 349 C. pen. RM în raport cu alte
fapte (de exemplu, cu cele prevăzute la lit . d) alin . (2) art . 145, lit . c) alin . (2) art . 151, lit . d)
alin. (2) art . 152, art . 155, lit . c) alin . (2) art . 197, art . 287, 303, 328, 365, 367 , 368 sau altele din
Codul penal ori la art . 78, 104, alin . (3) art . 224, alin . (16) art . 287, art . 336, 353 sau altele din
Codul contraven țional ) etc.
În scopul perfecționării legislației, au fost formulate următoarele recomandări de lege
ferenda : 1) modificarea denu mirii Capitolului XVII din Partea specială a Codului penal;
2) modificarea și completarea art . 349 C . pen. RM .

12 Problema științifică importantă soluțion ată constă în elaborarea instrumentarului de inter –
pretare a prevederilor art . 349 C. pen. RM , precum și a regulilor de încadrare jurid ică a faptelor
în baza acestui articol, în vederea atât a clarificării naturii juridice a infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM , cât și a eficientizării procesului de aplicare a acestui articol.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucră rii
Importanța teoretică a tezei de fa ță se exprimă în: definirea bazelor conceptuale ale studiu –
lui de drept penal privind răspunder ea pentru infracțiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM ;
acumu larea unui vast material teoretic și practic pentru dezvolt area unor direcții actuale și
complexe ale investigării infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; sistema tizarea abordă –
rilor teoretice referitoare la stabilirea elementelor constitutive și a circumstanțelor agravante ale
infracțiunilor prevăzute l a art . 349 C. pen. RM ; trasarea unor noi perspective asupra cadrului
teoretico -metodologic al temeiului real și al temeiului juridic ale răspunderii penale pentru
infracțiunile prevăzu te la art . 349 C. pen. RM .
Caracterul aplicativ al prezentei teze const ă în următoarele:
1) interpretarea, sub noi aspecte, a prevederilor art . 349 C. pen. RM va contribui la dez vol-
tarea discuției științifice pe marginea calificării corecte a faptelor incriminate în acest articol;
2) analiza în plan istoric și comparativ a r eglementărilor ce se referă la faptele de ame-
nințare sau violenț ă săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane
care își îndeplinește datoria obștească, are o semnificație cognitivă în vederea perceperii esenței
juridice a in fracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ;
3) elementele cu relevanță juridică ale infracțiunilor prevăzute la art.349 C. pen. RM, tăl-
măcirea conceptelor și a termenilor ce apar în acest articol, precum și criteriile de delimitare a
faptelor cone xe prezintă o importanță considerabilă atât pentru aplicarea corectă a art . 349
C. pen. RM în practica judiciară și cea de urmărire penală, cât și pentru dezvoltarea ulterioară a
concepțiilor științifice asupra problemei vizate;
4) critica imperfecțiunilo r de care suferă dispozițiile art . 349 C. pen. RM poate fi luată în
considerare de către legiuitor în procesul de îmbunătă țire calitativă continuă a legii penale;
5) concluziile și recomandările formulate în cadrul tezei sunt aplicabile în activitatea prac –
tică a organelor de drept, precum și în procesul de instruire în cadrul instituțiilor de învățământ
mediu și superior cu profil juridic.
Aprobarea rezultatelor. Concepțiile și concluziile de bază ale tezei au fost expuse în cadrul
a 9 publicații științifi ce. De asemenea, ele au constituit subiectul discuțiilor purtate la ședințele
Catedrei Drept public a Facultă ții de Drept a Universită ții de Studii Politice și Economice
Europene „Constantin Stere” în anii 2014 -2016. În același timp, unele idei ce constitu ie

13 rezultatul cercetării au fost prezentate la: Conferin ța științifico-practică interna țională „Proble –
mele realizării și asigurării eficacită ții reformelor juridice” (Kiev, 16.06.2016); Conferință
științifică na țională cu participare internațională „Integ rare prin cercetare și inovare” (Chi șinău,
28.09.2016 -29.09.2016).
Sumarul compartimentelor tezei
În Capitolul 1 „Analiza situației în domeniul răspunder ii pentru infrac țiunile de
amenin țare sau violen ță săvâr șită asupra persoanei cu func ție de răspundere sau care î și
exercită datoria ob ștească ” este efectuată analiza materialelor științifice la tema tezei publicate
în țară și peste hotare. O atenție deosebită se acordă publicațiilor din ultimii ani. Examinarea se
face în consecutivitate cronologică. La concret, au fost analizate lucrările următorilor autori:
P. Dungan, E . Neață, M . Rotaru ( România ); A.R. Abutalipov, M.G. Fetisov, A.A. Ilidjev,
A.Iu. Kizilov, A.B. Melnicenko, I.E. Suleimanova ( Federa ția Rusă ); I.I. Davidovici, D . Golovin,
Iu.D. Ismailov , A.M. Udod ( Ucraina ) etc. Un spațiu aparte se acordă analizei materialelor știin –
țifice la tema tezei publicate în Republica Moldova. Acestea aparțin autorilor: A. Borodac,
S. Brînza, M . Gheorghi ță, L. Gîrla, C . Gurschi, V . Stati, X . Ulianovschi .
În conc luzie la analiza efectuată, se afirmă că problema privind răspunder ea pentru infrac –
țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM deocamdată nu este îndeajuns cercetată în știința
dreptului penal, iar gradul de elaborare a concepției privind răspun derea pentru aceste infrac țiuni
nu poate fi recunoscut pe deplin evoluat.
Capitolul 2 „Obiectul infracțiunilor de amenin țare sau violen ță săvâr șită asupra
persoanei cu func ție de răspundere sau care î și exercită datoria ob ștească ” este dedicat
examinării obiectului ju ridic generic, a obiectului juridic special, a obiectului material și a victi –
mei infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Printre altele, se argumentează că victimele
infrac țiunilor prevăzute în Capitolul XVII din Partea specială a Codului penal ar trebui să
reprezinte doar autorită țile publice centrale sau locale. Ele nu ar trebui să reprezinte institu ții
publice, întreprinderi de stat sau municipale etc. Cu atât mai pu țin, victimele acestor infrac țiuni
nu ar trebui să reprezinte o institu ție pri vată sau o întreprindere privată. Se arată că obiectul
juridic principal al respectivelor infrac țiuni îl constituie rela țiile sociale cu privire la activitatea
normală a autorită ților publice. Se stabile ște că obiectul juridic secundar al infrac țiunilor pr evă-
zute la art . 349 C. pen. RM îl formează, după caz, relațiile sociale cu privire la: libertatea psihică
(morală) a persoanei ; integritatea corporală a persoanei ori integritatea, substanța și poten țialul
de util izare a bunurilor a căror valoare nu at inge propor țiile mari ; sănătatea persoanei ; integri –
tatea, substanța și potențialul de util izare a bunurilor a căror valoare atinge propor țiile mari;
sănătatea sau via ța persoanei.

14 Se ajunge la concluzia că doar bunurile care urmează a fi nimicite (distru se) de făptuitor
pot repre zenta obiectul material al infrac țiunilor prevăzute la alin . (11) sau la lit. c) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM . Nu pot constitui obiectul material al acestor infrac țiuni bunurile sustrase,
dobândite, primite, fabricate, utilizat e, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste fron –
tiera vamală sau supuse unei alte asemenea influen țări. Se demonstrează că victimă a infrac țiuni-
lor prevăzute la art . 349 C. pen. RM este, după caz: a) persoana cu func ție de răspundere care î și
desfă șoară activita tea în cadrul unei autorită ți publice; b) persoana care își îndeplinește datoria
obștească; c) ruda aprop iată a persoan ei cu func ție de răspundere sau a persoan ei care își îndepli –
nește datoria obștească. Se relevă că pluralitatea de victime nu implică necesarmente pluralitatea
infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM , aflate în concurs .
Capitolul 3 „Latura obiectivă a infrac țiunilor de amenin țare sau violen ță săvâr șită
asupra persoanei cu func ție de răspundere sau care î și exe rcită datoria ob ștească ” este con –
sacrat investigării faptei prejudiciabile în cazul infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM , a
urmă rilor prejudiciabile și a legăturii cauzale în ipoteza acestor infracțiuni, precum și a mijloa –
celor spe ciale m enționate la lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Se argumentează că între alin . (1)
art. 349 și art. 155 C. pen. RM există o rela ție de concuren ță între o normă specială și o normă
generală (în sensul art . 116 C. pen. RM ), nu o rela ție de concuren ță între o parte și un întreg (în
sensul art . 118 C. pen. RM ). Se arată că forma pasivă a conduitei infrac ționale, alături de carac te-
rul nonviolent al acesteia, constituie criteriile principale care permit delimitarea faptelor prevă –
zute la alin . (3) art . 224, alin. (16) art . 287 și art. 336 C . contr . RM de opunerea de rezisten ță
prevăzută la alin. (2) art . 349 C. pen. RM în accep țiunea Proiectului nr . 2127/2015 .
Se ajunge la concluzia că, în cazul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM , legătura
dintr e comiterea infracțiunii și activitatea de serviciu sau obștească a victimei are un caracter
obligatoriu. Se demonstrează că, de fiecare dată, la calificare urmează să se verifice dacă au fost
încălcate sau nu reglementările care stabilesc condi țiile și limitele îndeplinirii de către victimă a
obligațiilor de serviciu sau obștești. Doar în lipsa unor asemenea încălcări poate fi aplicat
alin. (1) art . 349 C. pen. RM .
În Capitolul 4 „Elementele constitutive subiective ale infracțiunilor de amenin țare sau
violență săvâr șită asupra persoanei cu func ție de răspundere sau care î și exercită datoria
obștească ” analiz a este axată pe subiectul și latura subiectivă ale infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM . Se arată că subiect al infrac țiunilor prevăzute la art. 349 C. pen. RM poate
fi, printre altele, persoana cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei
autorită ți publice. Se argumentează că răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a
datoriei ob ștești poate determi na comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Însă,

15 răzbuna rea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu nu poate
determina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
Se ajunge la concluzia că m otivele care stau la baza infrac țiunii prevă zute la art . 287
C. pen. RM și motivele care stau la baza infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM sunt
incompatibile . Drept urmare, nu este posibil ca o singură ac țiune să intre concomitent sub inci –
dența art . 287 și art. 349 C. pen. RM . Respectând regula stabilită la art . 115 C. pen. RM , în
funcție de motivul care -l ghidează pe făptuitor, va trebui să re ținem la calificare fie art . 287
C. pen. RM , fie art . 349 C. pen. RM .

16 1. ANALIZA SITUAȚIEI ÎN DOME NIUL RĂSPUNDERII PENTRU
INFRACȚIUNILE DE AMENINȚARE SAU VIOLENȚĂ SĂVÂRȘITĂ
ASUPRA PERSOANEI CU FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU CARE ÎȘI
EXERCITĂ DATORIA OBȘTEASCĂ
În acest c apitol unei analiz e temeinice vor fi supuse materialel e științifice la tema tezei
publica te în țară și peste hotare. O atenție deosebită se va acorda publicațiilor din ultimii ani.

1.1. Analiza materialelor științifice publicate în Republica Moldova
Efectuând investigarea materialelor în ordin e cronologică, vom începe cu lucrarea elabo –
rată î n 2003 sub redac ția lui A. Barbăneagră [35]. Comentariul art . 349 C. pen. RM aparține lui
M. Gheorghi ță.
În opinia acestui autor, nu un singur obiect juridic special, ci două sunt apărate împotriva
infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
Astfel, obiectul juridic principal al acestor infrac țiuni îl constituie rela țiile sociale cu
privire la activitatea normală a autorită ților publice; obiectul juridic secundar al infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM îl formează, după caz, relațiile socia le cu privire la: libertatea
psihică (morală) a persoanei ( alin. (1) art . 349 C. pen. RM ); integritatea corporală a persoanei ori
integritatea, substanța și potențialul de util izare a bunurilor a căror valoare nu atinge propor țiile
mari ( alin. (11) art. 349 C. pen. RM ); sănătatea persoanei ( lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM );
integritatea, substanța și potențialul de util izare a bunurilor a căror valoare atinge propor țiile
mari (lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ); sănătatea sau via ța persoanei (li t. d) alin . (2) art . 349
C. pen. RM ).
Nu pot fi trecute cu vederea nici defini țiile no țiunilor care desemnează fapta prejudiciabilă
în cazul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM : „amenin țare”; „ violen ță”; „nimicirea
(distrugerea) bunurilor” etc. În special, defini ția no țiunii „nimicirea (distrugerea) bunurilor” este
formulată de o manieră care permite delimitarea acesteia de defini ția no țiunii complementare
„deteriorarea bunurilor”.
Drept urmare, putem concluziona că d oar bunurile care urmează a fi nimicite (distruse) de
făptuitor pot reprezenta obiectul material al infrac țiunilor prevăzute la alin . (11) sau la lit. c)
alin. (2) art . 349 C. pen. RM . Nu pot constitui obiectul material al acestor infrac țiuni bunurile
care urmează a fi deteriorate de făptuitor. Considerăm că alin . (11) art. 349 C. pen. RM nu este
aplicabil în cazul deteriorării bunurilor fie ale persoanei cu funcție de răspundere sau ale rudelor

17 ei apropiate în scopul sistării activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspun dere ori al
schimbării caracterului acestei activită ți în interesul făptuitorului sau al altei persoane, fie ale
persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate în legătură cu
partici parea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte anti –
sociale. În astfel de ipoteze, după caz, se aplică art . 104 C . contr . RM sau art . 197 C. pen. RM .
Continuăm exegeza noastră cu lucrarea lui A. Borodac , care datează din 20 04 [6]. Un
interes deosebit pentru investiga ția de fa ță prezin tă compartimentul 8.2 „Amenințarea sau
violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își
îndeplinește datoria obștească ” din § 8 „Infrac țiuni contra reprezentan ților serviciului de stat s au
a unei per soane care î și îndepline ște datoria ob ștească ” din Capitolul XVI II „Infrac țiuni contra
autorită ților publice și a securită ții de stat ” al lucrări i examinate .
Printre altele, A . Borodac consideră că „autoritatea publică a oricărui stat î și ext inde
puterea supremă și nelimitată, independentă, absolută, asupra unui anumit teritoriu, inclusiv
asupra popu lației, și nu admite în nici un caz ca o altă autoritate să exercite atr ibuțiile specifice
puterii de stat asupra aceluia și teritoriu și a popula ției aflate pe el”.
Această părere concordă cu opinia noastră, potrivit căreia, în sensul denumirii Capitolului
XVII din Partea specială a Codului penal, sintagma „autorită țile publice” desemnează entită țile
care administrează treburile publice pe un terit oriu în ale cărui limite un stat își exercită suverani –
tatea. Întru dezvoltarea acestei idei, conchidem că victimele infrac țiunilor prevăzute în Capitolul
XVII din Partea specială a Codului penal ar trebui să reprezinte doar autorită țile publice centrale
sau locale. Ele nu ar trebui să reprezinte institu ții publice, întreprinderi de stat sau municipale
etc. Cu atât mai pu țin, victimele acestor infrac țiuni nu ar trebui să reprezinte o institu ție privată
sau o întreprindere privată.
Prezintă valoare științifică incontestabilă următoarea opinie exprimată de A . Borodac:
„Deși legiuitorul nu specifică categoria persoanelor cu func ție de răspundere care pot fi păgubite,
credem că acestea pot fi numai reprezentan ții autorită ților publice învesti ți cu dreptul de a î nainta
cerin țe obligatorii pentru executare de către cetă țeni și de către persoane juridice, indiferent de
subordonarea lor departamentală”.
Cu adevăr at, sintagma „autorită țile publice” din denumirea Capitolului XVII din Partea
specială a Codului penal de notă că victimele infrac țiunilor ce atentează la activitatea normală a
autorită ților publice ar trebui să reprezinte doar autorită țile publice centrale sau locale. Ele nu ar
trebui să reprezinte institu ții publice, întreprinderi de stat sau municipale etc. Cu atât mai pu țin,
victimele respectivelor infrac țiunilor nu ar trebui să reprezinte o institu ție privată sau o
întreprindere privată. Oricare altă interpretare: 1) ar lipsi de sens utilizarea sintagmei „autorită țile

18 publice” în denumirea Capitolului XVII din Partea specială a Codului penal; 2) ar veni în
contradic ție cu alin . (2) art . 3 C. pen. RM , potrivit căruia este interzisă, printre altele, interpre –
tarea extensivă defavorabilă a legii penale.
Caracterizând scopul sistării activității de serviciu a p ersoanei cu funcție de răspundere,
A. Borodac afirmă: „Toate acestea urmăresc înlăturarea victimei de la satisfacerea legitimă a
obliga țiilor (de exemplu, împiedicarea re ținerii unui infractor, opunerea ridicării sau confiscării
obiectelor de pescuit sau de vânat ilegal, împiedicarea prevenirii unei infrac țiuni etc.), precum și
forțarea, obligarea acesteia ca ea însă și să săvâr șească ac țiuni ilegale (de exemplu, eliberarea
persoanelor re ținute ilegal, nimicirea probelor materiale, oferirea de arme infracto rilor, punerea
la dispozi ție a mijloacelor de transport etc.)”.
Așadar, putem conc luziona că, în prezen ța scopului sistării activității de serviciu a per –
soanei cu funcție de răspundere, făptuitorul urmăre ște să fie suspendată sau încetată activitatea
de serviciu a victimei, care este în desfă șurare sau care se preconizează a fi desfă șurată. Cât
prive ște scopul schimbării caracterului activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere
în interesul făptuitorului sau al altei persoane, făptuitorul nu urmăre ște să fie suspendată sau
încetată activitatea de serviciu a victimei. Acesta urmăre ște doar să determine transformări ale
caracterului activității de serviciu a victimei.
Din 200 5 datează lucra rea elaborată de S. Brînza , X. Ulianovschi, V . Stati, I. Țurcan și
V. Grosu [21]. Pentru prezenta teză compor tă interes § 2 „ Amenințarea sau violența săvârșită
asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria
obștească ” din Sec țiunea a VIII-a „Infrac țiuni ce at entează la activitatea normală a organelor
puterii de stat ” a Capitolului XVI II „Infrac țiuni contra autorită ților publice și securită ții de stat ”
al lucrări i pe care o examinăm . Respectivul compartiment este elaborat de X. Ulianovschi.
Acest autor afirmă , printre altele, că infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM aduc
atingere în principal rela țiilor sociale cu privire la activitatea normală a autorită ților publice și a
persoa nelor care își îndeplinesc datoria obștească în legătură cu prevenirea or i curmarea unei
infracțiuni sau a unei fapte antisociale.
Este adevărat că, atunci când participă la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a
unei fapte antisociale, persoanele care își îndeplinesc datoria obștească ( și care evoluează ca
victime ale infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ) sus țin direct sau indirect autorită țile
publice în eforturile acestora de a menține ordinea publică, de a preveni și a curma infracțiunile
sau faptele antisociale. Participând la prevenirea ori curmarea une i infracțiuni sau a unei fapte
antisociale, persoanele care își îndeplinesc datoria obștească sunt obligate să respecte normele
stabilite de autorită țile publice. Aceste persoane nu pot ac ționa pe cont propriu, asumându -și

19 rolul de justi țiari în afara cadr ului legal. Respectând normele stabilite de autorită țile publice la
prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, persoanele care își îndepli –
nesc datoria obștească fac nu altceva decât asigur ă activitatea normală a autorită ților p ublice.
Suntem solidari cu opinia lui X . Ulianovschi, conform căreia infrac țiunea prevăzută la alin .
(1) art . 349 C. pen. RM se consideră consumată din momentul perceperii adecvate a amenin țării
de către victimă. Această opinie diferă de cea, potrivit căr eia infrac țiunea în cauză se consi deră
consumată din momentul expunerii amenin țării. De fapt, această ultimă părere se referă la tenta –
tiva de infrac țiune, nu la infrac țiunea consumată. Or, într -un astfel de caz, rela țiile sociale cu
privire la libertatea psihică (morală) a persoanei vor fi doar periclitate, nu și vătămate efectiv.
Nu în ultimul rând, X. Ulianovschi men ționează just că, atunci când sunt formale, infrac –
țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM pot fi comise doar cu inten ție directă. Această opinie
diferă de cea, potrivit căreia infrac țiunile respective pot fi săvâr șite cu inten ție directă sau indi –
rectă . Totu și, odată ce sunt formale, aceste infrac țiuni nu implică producerea unor urmări
prejudiciabile. Deci, s ăvârșindu-le, făptuitorul poate doar să dorească să le comită. Ar fi împo –
triva logicii ca, săvâr șindu-le, făptuitorul să și admită săvâr șirea lor.
Din 2005 datează lucrarea ai cărei autori sunt A. Barbăneagră, V . Berliba, C . Gurschi,
V. Holban, T . Popovici, Gh . Ulianovschi, X . Ulianov schi și N. Ursu [3]. Comentariul art . 349
C. pen. RM aparține lui C. Gurschi.
Din punctul de vedere a l acestui autor, „amenin țarea prevăzută la art . 155 C. pen. RM nu
presupune un anumit cerc de victime, pe când în art . 349 C. pen. RM victima căr eia îi es te
adresată amenin țarea trebuie să fie colaborator al poli ției, persoană cu func ție de răspundere,
persoană c are participă la prevenirea sau curmarea infrac țiunii sau a faptei antisociale ori rud ă
apropiată a acestora. Prin urmare, ac țiunea făptuitorului e ste cuprinsă în totalitate de art . 349
C. pen. RM și nu necesită o calificare prin concurs cu art . 155 C. pen. RM ”.
Așadar, între alin . (1) art . 349 și art. 155 C. pen. RM există o rela ție de concuren ță între o
normă specială și o normă generală (în sens ul art . 116 C. pen. RM ), nu o rela ție de concuren ță
între o parte și un întreg (în sensul art . 118 C. pen. RM ). Art icolul 155 C. pen. RM poate fi
aplicat împreună cu art. 349 C. pen. RM doar în acele situa ții când amenințarea cu omor ori cu
vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății este îndreptată nu doar asupra victimelor
menționate în art . 349 C. pen. RM , ci și asupra acelor persoane care nu posedă calită țile speciale
ale respectivelor victime.
În legătură cu un alt aspect, C . Gurschi men ționează: „ Prin „persoană care participă la pre –
venirea ori curmarea unei infrac țiuni sau a unei fapte antisociale” se în țelege persoanele care, fie

20 conform legii ori la indica ția organelor de urmărire penală, au fost încadrate (atrase) în ac țiuni de
preve nire, de curmare a infrac țiunilor, fie au întreprins din proprie ini țiativă asemenea ac țiuni”.
Astfel, putem conchide că îndeplinirea obligațiilor obștești poate presupune realizarea din
proprie inițiativă a acțiunilor în interesele societății sau ale unor cetățeni aparte (acțiunile de
legitimă apărare a altei persoane sau a unui interes public, de reținere a infractorului (a contra ve-
nientului), de denunțare a infractorului (a contravenientului), de criticare a neajunsurilor la adu –
narea colectivului de muncă, de renunțare de a participa la săvârșirea infracțiunii (a contra ven-
ției) etc.). Astfel de ac țiuni socialmente utile pot să nu constituie obiectul unei reglementări
normative. Cu toate acestea, ele trebuie să fie conforme cu cadrul legal, să nu im plice depă șirea
limitelor care despart licitul de ilicit.
Prezintă valoare și reflec țiile autorului precitat cu privire la semnele laturii obiective a
infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM : „Motivul infrac țiunii poate fi diferit: nemul țu-
mire; ră zbunare; eschivare de la răspundere etc. … Amenin țarea cu omor, cu vătămarea integri –
tății corporale sau a sănătă ții ori cu nimicirea bunurilor, fără scop de sistare a activită ții victimei
sau de schimbare a caracterului acesteia, se va califica conform art. 155 C. pen. RM ”.
Analizând aceste ideii, putem deduce că răzbunarea, care nu are legătură cu activitatea de
serviciu sau ob ștească a victimei, nu poate constitui motivul infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM . Răzbunarea în legătură cu îndepl inirea de către victimă a datoriei ob ștești poate
deter mina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Însă, r ăzbunarea în legătură
cu îndeplini rea de către victimă a activită ții de serviciu nu poate determina comiterea infrac țiu-
nilor pr evăzute la art . 349 C. pen. RM . Totodată, lipsa scopului infrac țiunii prevăzute la art . 349
C. pen. RM – scopul sistării activității de serviciu a persoanei cu func ție de răspundere ori al
schim bării caracterului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane – condi ționează aplicarea
normei generale, și anume – a art. 78 sau 104 C . contr . RM ori a art . 152, 155 sau 197 C. pen. RM .
O altă lucrare ce prezintă pentru noi interes este elaborată de L. Gîrla și Iu. Tabarcea ,
aceasta datând din 20 10 [254]. Acordăm aten ție compartimentul ui 9.1 „Amenințarea sau violența
săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește
datoria obștească ” din § 9 „Infrac țiuni săvâr șite asupra reprezentan ților autorită ților public e și a
activită ții normale a autorită ților publice ” din Capitolul XV III „Infrac țiuni contra autorită ților
publice și securită ții de stat ” al respectivei lucrări.
Potrivit acestor autori, infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM sunt pluriobiectuale .
Suntem solidari cu părerea lor . Caracterizând obiectul juridic principal al acestor infrac țiuni,
L. Gîrla și Iu. Tabarcea consideră că acesta îl constituie „relațiile sociale cu privire la activitatea
normală a autorită ților publice, a organiza țiilor ob ștești sau a reprezentan ților acestora”.

21 Totu și, trebuie să recunoa ștem că persoanele care își îndeplinesc datoria obștească nu
repre zintă autorită țile publice. Sintagma „autorită țile publice” din denumirea Capitolului XVII
din Partea specială a Codului pe nal nu trebuie privită ca un element de decor. Ea are o conota ție
foarte precisă, și anume – denotă că victimele infrac țiunilor ce atentează la activitatea normală a
autorită ților publice ar trebui să reprezinte doar autorită țile publice. Ele nu ar trebui să reprezinte
institu ții publice, întreprinderi de stat sau municipale etc. Oricare altă interpretare ar lipsi de sens
utilizarea sintagmei „autorită țile publice” în denumirea Capitolului XVII din Partea specială a
Codului penal . De asemenea, s -ar admite o contradic ție cu alin . (2) art . 3 C. pen. RM , potrivit
căruia este interzisă, printre altele, interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale. În conclu –
zie, considerăm că obiectul juridic principal al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM îl
constituie rela țiile sociale cu privire la activitatea normală a autorită ților publice.
În alt context, în opinia lui L . Gîrla și Iu. Tabarcea , prin „amenin țare”, în sensul alin . (1)
art. 349 C . pen. RM, se în țelege „acea formă a violen ței psihice, care p resupune influen țarea
asupra psihi cului victimei cu scopul de a -i provoca frica ”.
Această opinie este apropiată de a noastră, potrivit căreia, în sensul aceleia și norme, prin
„amenin țare” se în țelege influen țarea asupra psihicului victimei, care constă î n a i se aduce la
cuno ștință că va fi supusă unui rău în cazul în care nu se va conforma voinței făptuitorului.
Astfel, se poate concluziona că amenin țarea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM nu se
poate exprima în influen țarea energetică asupra org anismului victimei, care presupune contactul
dintre corpul vic timei, pe de o parte, și forțele animate sau neanimate antrenate de către făptuitor,
pe de altă parte.
La tema investigată se referă o altă lucrare, a părută de sub tipar în 201 1; autori i acest eia
sunt S. Brînza și V. Stati [22, vol . II]. La tema tezei de fa ță se referă § 1 „ Amenințarea sau
violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își
îndeplinește datoria obștească ” din Sec țiunea a VIII-a „Infrac țiuni ce atentează la activitatea
normală a autorită ților publice” a Capitolul ui XVIII „Infrac țiuni contra autorită ților publice și
securită ții de stat” al lucrări i examinate .
În compara ție cu autorii sus -menționați, S. Brînza și V. Stati dezvoltă ideea plu ralită ții de
obiecte apărate împotriva infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Ei menționează că
„obiectul juridic special al infracțiunilor prevăzute la alin . (1), (11), lit. a), c) alin . (2) art . 349
C. pen. RM are un caracter multiplu”. În caz ul acestor infrac țiuni, „fapta prejudiciabilă este
alcătuită dintr -o singură acțiune care aduce atingere celor două valori sociale distincte (și rela –
țiilor sociale aferente), care constituie obiectul juridic special” [8, p. 115].

22 În acest mod, putem consi dera că obiectul juridic special al infrac țiunilor examinate nu este
nici simplu, nici complex. El nu este simplu, deoarece infrac țiunile prevăzute la alin . (1), (11),
lit. a), c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM lezează nu o singură valoare socială ( și rela țiile sociale
aferente). Obiectul juridic special al infrac țiunilor analizate nu este complex, întrucât infrac țiu-
nile prevă zute la alin . (1), (11), lit. a), c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM nu sunt infrac țiuni complexe.
Unica excep ție de la această regul ă rezultă din dispozi ția de la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM.
În această ipoteză, complexitatea infrac țiunii este condi ționată de lezarea atât a valorilor sociale
(și a rela țiilor sociale aferente) care se referă la urmările grave produse, cât și a valorilor sociale
(și a rela țiilor sociale aferente) care vizează fapta prejudiciabilă ce se află în legătura cauzală cu
aceste urmări.
Referitor la caracteristicile laturii obiective a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM,
S. Brînza și V. Stati subliniază că infrac țiunea trebuie săvâr șită „anume în legătură cu parti cipa-
rea victimei la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale . În lipsa
acestei legături, art . 349 C. pen. RM este inaplicabil”.
Într-adevăr, în ca zul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM , legătura dintre comi –
terea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei are un caracter obliga toriu . În
ipoteza în care victimă este persoana care î și îndepline ște datoria ob ștească sau ruda ei apropiată,
infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM poate fi săvâr șită: a) până la îndeplinirea
datoriei obștești; b) în momentul îndeplinirii datoriei respective; c) după îndeplinirea datoriei
obștești. În ipoteza în care victim ă este persoana cu func ție de răspundere sau ruda ei apropiată,
infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM poate fi săvâr șită: a) până la îndeplinirea
activită ții de serviciu; b) în momentul îndeplinirii activită ții de serviciu. În plus, de fiecare dată,
la calificare urmează să se verifice dacă au fost încălcate sau nu reglementările care stabilesc
condi țiile și limitele îndeplinirii de către victimă a obligațiilor de serviciu sau obștești. Doar în
lipsa unor asemenea încălcări poate fi aplica t alin . (1) art . 349 C. pen. RM .
Examinând obiectul material al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM , S. Brînza și
V. Stati afirmă: „Bunurile aparținând victimei, caracterizate prin proporții mari, constituie obiec tul
material al infracțiunii s pecificate la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM (sublinierea ne apar ține –
n.a.)”.
Așadar, la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM este prevăzută o infrac țiune, nu o circums tan-
ță agravantă a unei infrac țiuni. Doar l a prima vedere această normă ar s tabili o circumstan ță care
are efect agravant în raport cu infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , atunci
când aceasta presupune nimicirea bunurilor fie ale persoanei cu funcție de răspundere ori a le
rudelor ei apropiate în scopul sistări i activității acelei persoane cu funcție de răspundere ori al

23 schimbării caracterului activită ții în cauză în interesul celui care aplică violența sau al altei
persoane, fie ale persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a le rudelor ei apropiate în
legătură cu parti ciparea acelei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei
fapte anti sociale. Aparen ța prezen ței unei agravante la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM o
sugerează formularea de la alin . (2) art . 349 C. pen. RM : „Acțiunile prevăzute la alin…(11) înso –
țite de… daune materiale în proporții mari…”. Această formulare este defectuoasă. Or, nimicirea
unor bunuri nu se reduce la comiterea unei fapte prejudiciabile. Ea presupune inerent producerea
unor urmări preju diciabile. Bunurile nimicite, care reprezintă obiectul mate rial al infrac țiunii
prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , se caracterizează prin anumi ți parametri valorici.
Chiar dacă legiuitorul nu specifică expres ace ști parametri, ne dăm seama că va loarea bunurilor,
care constituie obiectul material al infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , nu
poate depă și 2500 de unită ți conven ționale.
O altă lucrare, la care ne vom referi, aparține lui D. Golovin [249] și datează din 2015.
Această publica ție științifică prezintă interes sub aspectul dreptului penal comparat, întru –
cât con ține analiza trăsăturilor individualizante ale uneia dintre victimele infrac țiunilor prevăzute
la art . 350 din Codul penal al Ucrainei [286]. Acest articol st abile ște răspunderea pentru amenin –
țarea sau violen ța aplicată asupra unei persoane cu func ție de răspundere sau a unei persoane
care î și îndepline ște datoria ob ștească. În multe privin țe, acest articol se aseamănă cu art . 349
C. pen. RM .
Suntem solidari cu concluzia principală pe care o formulează D. Golovin : „Victimă a
infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM poate fi nu doar cetă țeanul care acordă suport
reprezentan ților organelor de drept în scopul men ținerii ordinii publice și a asigurării secu rității
publice”. În art . 349 C. pen. RM se utilizează expresia „în legătură cu participarea acestei per –
soane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale”. Formularea în
cauză se refer ă la persoana care î și îndepline ște datori a ob ștească. O expresie similară este
folosită în art . 350 din Codul penal al Ucrainei. Din cea reprodusă mai sus re iese că îndeplinirea
obligațiilor obștești poate presupune realizarea din proprie inițiativă a acțiunilor în interesele
societății sau ale u nor cetățeni aparte. Ne referim la: legitima apărare a altei persoane sau a unui
interes public; reținerea infractorului sau a contravenientului; denunțarea infractorului sau a
contravenientului; criticarea neajunsurilor la adunarea colectivului de muncă; renunțarea de a
participa la săvârși rea infracțiunii sau a contravenției etc. În astfel de cazuri, victima poate să nu
acord e suport reprezentan ților organelor de drept în scopul men ținerii ordinii publice și a asigu –
rării securită ții publice. Important e ste ca ac țiunile pe care le comite victima să fie legitime, să nu
depă șească limitele dincolo de care acestea vor fi catalogate ca nelegitime.

24 Încheiem analiza materialelor la tema tezei publicate în Republica Moldova cu o lucrare
elaborată de S. Brînza și V. Stati în 2015 [23]. La tema tezei de fa ță se referă § 1 „ Amenințarea
sau violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își
îndeplinește datoria obștească ” din Sec țiunea a VIII-a „Infrac țiuni ce atentează la a ctivitatea
normală a autorită ților publice” a Capitolul ui XVIII „Infrac țiuni contra autorită ților publice și
securită ții de stat” al respectivei lucrări.
În cadrul acestei lucrări autorii relevă oportunitatea incriminării la art . 349 C. pen. RM a
fapte lor reunite sub denumirea marginală de a menințare sau violență săvârșită asupra unei
persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească :
„Ocrotirea activității normale a autorităților publice presupune, în primul rân d, ocrotirea persoa –
nelor care participă, direct sau indirect, la exercitarea funcțiilor autorității publice. Orice atingere
adusă libertății psihice (morale), integrității corporale, sănătății sau altor atribute ale acestor per –
soane, pentru fapte îndepli nite în exercițiul funcției, constituie o manifestare a lipsei de respect
față de autoritatea de stat ai cărei titulari sunt respectivele persoane. Pe cale de consecință,
urmărind să asigure prestigiul autorității de stat și al persoanelor care o exercită direct sau
indirect, legiuitorul incriminează în art . 349 C. pen. RM faptele reunite sub denumirea marginală
de amenințare sau violență săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei
persoane care își îndeplinește datoria obștească” .
Considerăm că, în cadrul măsurilor de politică penală, prevenirea și combaterea infrac țiu-
nilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM trebuie să ocupe locul cuvenit. Or, protejarea drepturilor și
intereselor legitime ale cetă țenilor constituie una din tre funcțiile primordiale ale oricărui stat.
Societatea poate exista doar într -o formă etatizată. Rela țiile interpersonale nu degenerează în
anarhie și haos numai datorită func ționării unui mecanism de stat care asigură ordinea de drept.
Pericolul social al faptelor incriminate la art . 349 C. pen. RM se caracterizează prin aceea că – pe
calea atingerii aduse libertă ții psihice (morale), integrită ții corporale, sănătă ții sau vie ții purtă –
torilor autorită ții publice, ori integrită ții, substanței și potențialului de uti lizare a bunurilor
acestora – se atentează la activitatea normală a autorită ților publice centrale sau locale. Gradul de
eficacitate a activită ții autorită ților publice depinde de gradul de protec ție oferită purtătorilor auto-
rității publice. De aceea, re acția statului împotriva infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM
trebuie să fie energică și promptă. Valorile sociale, care reprezintă obiectul acestor infrac țiuni,
trebuie apărate cu implicarea tuturor mijloacelor juridice, dar în primul rând – pe calea aplicării
mijloacelor dreptului penal.
În continuare, S . Brînza și V. Stati argumentează de ce în art . 349 C. pen. RM sub aceeași
denumire marginală de amenințare sau violență săvârșită asupra unei persoane cu funcție de

25 răspundere sau a unei perso ane care își îndeplinește datoria obștească sunt reunite patru variante –
tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiune: „La lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM
este prevăzută o infrac țiune de sine stătătoare, nu o circumstan ță agravantă a in fracțiunii speci fi-
cate la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , atunci când aceasta presupune nimicirea bunurilor aparți –
nând persoanei cu funcție de răspundere ori rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității de
serviciu a persoanei cu funcție de răsp undere ori al schimbării caracterului ei în interesul celui
care aplică violența sau al altei persoane, ori când aceeași faptă este săvârșită împotriva per soa-
nei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participar ea
acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Argu –
mentele în favoarea acestei teze sunt următoarele: nu există o componen ță „de bază” care ar
consta în nimicirea bunurilor aparținând persoanei cu funcție de răspundere ori rudelor ei apro –
piate, în scopul sistării activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere ori al schimbării
caracterului ei în interesul celui care aplică violența sau al altei persoane ori în aceeași faptă
săvârșită împotriva persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în
legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei
fapte antisociale, componen ță care: 1) nu ar presupune producerea unui prejudic iu patrimonial
efectiv având o mărime concretă și 2) pe care s -ar grefa în calitate de circumstan ță agravantă
producerea unui prejudiciu patrimonial efectiv în proporții mari. Iată de ce cauzarea de daune
materiale în proporții mari nu poate fi privită în calitate de circumstan ță agravantă pentru infrac –
țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , infrac țiune care presupune producerea unui
prejudiciu patrimonial efectiv a cărui mărime nu depă șește limitele de 2500 unități con venționale”.
Întru dezv oltarea acestei argumentări, considerăm defectuoasă și formularea de la alin . (2)
art. 349 C. pen. RM : „Acțiunile prevăzute la alin…(11) însoțite de… aplicarea violenței pericu –
loase pentru viața sau sănătatea persoanelor menționate la alin. (1)…”. V iolen ța periculoasă
pentru viață sau sănătate nu poate înso ți violen ța nepericuloasă pentru viață sau sănătate. Or, nu
este posibil ca un prejudiciu fizic să se caracterizeze concomitent atât prin, de exemplu,
vătămarea u șoară a integrită ții corporale sau a săn ătății, cât și, de exemplu, prin leziuni corporale
care nu implică un prejudiciu pentru sănătate. Excluzându -se reciproc, asemenea prejudicii fizice
nu se pot completa unul pe altul.
În altă ordine de idei, cu referire la latura subiectivă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM , S. Brînza și V. Stati men ționează: „De cele mai multe ori, motivul infracțiunii
analizate constă în răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către persoana cu funcție de răspun –
dere sau de către persoana care își î ndeplinește datoria obștească a obligațiilor (datoriei) de
serviciu sau obștești”.

26 În Subsec țiunea 4.2.2 a tezei de fa ță vom argumenta că doar în situa ția comiterii infrac –
țiunii după îndeplinirea datoriei ob ștești răzbunarea în legătură cu îndeplinirea d e către victimă a
datoriei ob ștești poate determina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Însă
răzbuna rea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu nu poate deter –
mina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art. 349 C. pen. RM . Nu o permite constatarea „în
scopul sistării activității ei de serviciu ori al schimbării caracterului ei în interesul celui care
amenință sau al altei persoane”, utilizată în art . 349 C. pen. RM . Această constatare exclude
posibilitatea comiterii infrac țiunii după îndeplinirea de către persoana cu func ție de răspundere a
activită ții de serviciu. Or, nu este cu putin ță a sista o activitate care deja s -a încheiat , tot a șa cum
nu e cu putin ță a schimba caracterul unei activită ți care de ja s-a încheiat.
Suntem solidari cu pozi ția lui S . Brînza și V. Stati, în corespundere cu care „dacă gradul de
intensitate al violenței corespunde celui pe care -l are vătămarea intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății, aceasta aplicându -se în legătură cu îndeplinirea de către victimă a
obligațiilor de serviciu sau obștești, la calificare trebuie reținută numai prevederea de la lit . c)
alin. (2) art . 151 C. pen. RM . Nu este necesară calificarea suplimentară conform lit. a) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM . În caz contrar, va fi încălcat principiul de neadmitere a sanc ționării duble a
aceleia și fapte ”. Așadar, lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM constituie o normă specială fa ță de
alin. (3) art . 78 C . contr. RM sau art . 152 C. pen. RM . O asem enea rela ție de concuren ță nu poate
exista între lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM și art. 151 C. pen. RM . Or, sanc țiunea pentru fapta
incriminată la alin . (2) art . 349 C. pen. RM este pedeapsa cu închisoare de la 4 la 8 ani; sanc țiu-
nea pentru infrac țiunea prevăzută la alin. (1) art . 151 C. pen. RM este pedeapsa cu închisoare de
la 5 la 10 ani. Comparând aceste cifre (care, implicit, reflectă gradul de pericol social al infrac –
țiunilor corespunzătoare), ajungem la concluzia că vătămarea intenționată gr avă a integrității
corporale sau a sănătății nu se încadrează în no țiunea „violență periculoasă pentru viață sau
sănătate” din dispozi ția de la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
În altă ordine de idei, printre victimele infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM se
numără persoana care î și îndepline ște datoria ob ștească . S. Brînza și V. Stati caracterizează cele
două tipuri ale îndeplinirii datoriei ob ștești: 1) îndeplinirea în baze obștești a obligațiilor obștești
special încredințate; 2) în deplinirea din proprie inițiativă a acțiunilor în interesele societății sau
ale unor cetățeni aparte. Astfel, primul tip presupun e „participarea victimei la activitatea gărzii
populare, a comitetului de imobil (de stradă), a mișcării obștești, a organizației pacifiste, a orga –
nizației de apărare a drepturilor omului, a organizației de femei, de veterani, de invalizi, de tine –
ret sau de copii, a societății științifice, tehnice, ecologiste, cultural -educative, sportive, a altei
societăți benevole, a uniunii de creație, a comunității național -culturale, a altei asociații obștești.

27 Nu este obligatoriu ca victima să fie membru al unei asociații obștești. Important este să nu
presteze muncă salariată în cadrul unei asemenea asociații. Prestând munca salariată, victi ma își
îndeplinește obligațiile de serviciu, nu cele obștești”. Cel de -al doilea tip al îndeplinirii datoriei
obștești presupune „îndeplinirea din proprie inițiativă a acțiunilor în interesele societății sau ale
unor cetățeni aparte. Se au în vedere acțiun ile de legitimă apărare a altei persoane sau a unui
interes public, de reținere a infractorului (a contravenientului), de denunțare a infractorului (a
contravenientului), de criticare a neajunsurilor la adunarea colectivului de muncă, de renunțare
de a par ticipa la săvârșirea infracțiunii (a contravenției) etc.”
Nu se poate face abstrac ție nici de următoarea părere exprimată de S . Brînza și V. Stati:
„Acțiunea de violen ță ar trebui să presupună neapărat producerea unor urmări prejudiciabile, ar
însemna că p rin „violenț ă periculoasă pentru viață sau sănătate” nu s -ar mai avea în vedere
violența care nu a cauzat o vătămare a sănătă ții, însă care comportă la momentul aplicării sale,
datorită metodei de operare, un pericol real pentru viața sau sănătatea victime i. Cu alte cuvinte,
sub incidența noțiunii „violenț ă periculoasă pentru viață sau sănătate” nu ar mai intra cazurile de:
a) compresiune a gâtului cu mâinile sau cu ajutorul unui șnur; b) ținere îndelungată a capului
victimei sub apă; c) îmbrăcare pe capul victimei a unei pungi de polietilenă; d) aruncare a
victimei de la înălțime ori dintr -un mijloc de transport aflat în mișcare etc. Probabil, în opinia
promotorilor tezei pe care o criticăm, în aceste cazuri ar trebui să atestăm „tentativa de violenț ă
peric uloasă pentru viață sau sănătate”. Însă, o asemenea construc ție himerică nu este cunoscută
teoriei dreptului penal”.
Într-adevăr, nu momentul producerii prejudiciului adus sănătă ții este cel care marchează
consumarea infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Acest moment marchează
epuizarea infrac țiunii în cauză. Cu toate acestea, în cazul infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM , etapa de tentativă este posibilă. Or, din art . 27 C. pen. RM reiese: tentativa
de infrac țiune presupune că, din cauze independente de voința făptuitorului, inten ția infrac țională
nu se realizează integral. Ea se realizează doar în parte. Partea nerealizată a inten ției infrac ționale
poate viza nu doar urmările prejudiciabile ale infrac țiunii, ci și alte semne constitutive ale
infrac țiunii, care se referă la obiectul infrac țiunii, la latura obiectivă a infrac țiunii sau la subiectul
infrac țiunii.

28 1.2. Analiza materialelor științifice publicate în alte state
Începem examinarea respectivel or materiale cu lucrarea care a fost elaborată de
M.G. Fetisov [342] în 1999.
În art . 349 C. pen. RM , ca și în normele corespondente din legea penală rusă, este utilizată
sintagma „rude apropiate”. Ca și M.G. Fetisov, c onsiderăm că această sintagmă urm ează a fi
substituită prin sintagma „persoane apr opiate”. Or, nu întotdeauna rela ția de rudenie dintre două
persoane poate fi dovada existen ței unei afec țiuni dintre acestea, de care să poată profita
făptuitorul. Apropierea reală dintre două persoane este condi ționată de caracterul rela țiilor dintre
acestea, de factorii sociali, nu de factorii biologici (în cazul rudeniei de sânge) sau de factorii
juridici (în cazul rudeniei care -și are originea în actul de adop ție). Din acest punct de vedere,
merită aten ție opinia exprimată de M.G. Fetisov: „În vederea stabilirii faptului dacă o persoană
este apropiată de altă persoană sau nu, instan ța de judecată trebuie să evalueze caracterul
relațiilor dintre acestea”. A șadar, apropierea reală dintre două persoane reprez intă o împrejurare
cu încărcătură factologică, care ar urma să fie stabilită în fiecare caz aparte. Cu toate acestea, ar
trebui să existe un suport juridic pentru stabilirea acestei împrejurări. Ne referim la defini ția
noțiunii „persoane apropiate”, care a r trebui să fie formulată în textul legii penale.
Print re publicați ile științific e la tema tezei se numără cea al cărei autor este A.Iu. Kizilov
[268], datând din 2002.
Referindu -se la con ținutul obiectului juridic principal al infrac țiunilor din legea penal ă
rusă care sunt corespondente cu infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM , acest autor afirmă
că obiectul respectiv este format din „rela țiile sociale cu privire la activitatea normală a autori tă-
ților publice” .
Ne alăturăm acestei opinii. Con siderăm că nu este întâmplătoare incriminarea faptelor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM tocmai în Capitolul XVII al Păr ții speciale a Codului penal. În
acest mod , legiuitorul a luat în considerare că prin aceste fapte atingere se aduce libertă ții psihice
(morale), integrită ții corporale, sănătă ții etc. nu a unei persoane oarecare. Atingere se aduce
libertă ții psihice (morale), integrită ții corporale, sănătă ții etc. fie a unei persoane cu funcție de
răspundere sau a rudelor ei apropiate, în scopul sistării a ctivității de serviciu a acelei persoane cu
funcție de răspundere ori al schimbării caracterului ei în interesul făptuitorului sau al altei
persoane, fie a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în
legătură cu part iciparea ace stei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei
fapte antisociale. O astfel de circumstan ță nu poate fi ignorată. Calitatea specială a victimei,
alături de scopul infrac țiunii și legătura dintre săvâr șirea infrac țiunii și activitatea legitimă a

29 victimei, reprezintă acei factori care conferă statutul de obiect juridic principal rela țiilor sociale
cu privire la activitatea normală a autorită ților publice.
În alt context, din punctul de vedere a l lui A.I u. Kizilov, „lezarea on oarei și demnită ții per –
soanei constă în evaluarea negativă a acesteia, în discreditarea persoanei în ochii publicului sau
în subminarea prestigiului moral al acesteia”. Acest punct de vedere prezintă valoare în even –
tualitatea incriminării la alin . (1) ar t. 349 C. pen. RM a lezării inten ționat e a onoarei și demnității
persoanei cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice
sau a persoanelor care îi sunt apropiate, în legătură cu exercitarea atribu țiilor func ționale, expri –
mată verbal, în scris sau prin alte mijloace de comunicare. Opinia exprimată de A.I u. Kizilov
concordă cu următoarea idee pe care o promovăm: esența infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM trebuie s -o exprime obiectul juridic principal alături de obiectul juridic secundar.
În cazul în care în condi țiile prevăzute în varianta proiectată a alin . (1) art . 349 C. pen. RM se
lezează onoarea și demnitatea, atunci, luând în considerare calitatea specială a victimei, se aduce
atingere: în primu l rând – relațiilor sociale cu privire la activitatea normală a autorită ții publice;
în al doilea rând – relațiilor sociale cu privire la onoarea și demnitatea persoanei.
În cele ce urmează , va fi analizată publicația științifică avându -l ca autor pe A.B. Melni –
cenko [292], ieșită de sub tipar în 2009.
După cum se cunoa ște, infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM au ca obiect juridic
generic rela țiile sociale cu privire la autorită țile publice și securitatea de stat. No țiunea „securita –
tea de stat” este subsidiară fa ță de no țiunea „securitatea na țională”. Definind no țiunea „securita –
tea na țională”, A.B. Melnicenko consideră că se are în vedere „starea de proteguire a na țiunii, ca
titular al suveranită ții și ca unică sursă de putere în stat, împotriv a pericolelor interne sau externe
și a cauzării de prejudicii fizice, materiale, morale, ecologice, informa ționale sau politice, stare
care este asigurată prin eforturile și mijloacele politice, juridice, social -economice sau de alt gen,
care urmăresc: păs trarea și dezvoltarea sistemului de valori materiale și spirituale ale na țiunii;
asigurarea integrită ții teritoriale și a suveranită ții; lipsa de amenin țări la adresa orânduirii consti –
tuționale a statului; reducerea la minim a pericolelor specificate mai sus”. Analiza acestei opinii
ne permite să conchidem că securitatea na țională reprezintă un sistem al e cărui elemente sunt
securitatea de stat, securitatea publică și securitatea oricărei persoane fizice, sistem a cărui
funcționalitate este asigurată împo triva unor pericole de natură militară, economică, energe tică,
ecologică, informa țională etc.
Formul ând defini ția noțiunii „securitatea de stat”, acela și autor consideră că această
noțiune desemnează „acea stare a statului, în care sunt asigurate condi țiile necesare pentru men ți-
nerea orânduirii constitu ționale, a suveranită ții și a integrită ții teritoriale a statului” . În opinia

30 noastră, respectiva defini ție nu se deosebe ște principial de defini ția no țiunii „securitatea statului”
din art . 1 și 3 ale Legii securității statului, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la
31.10.1995 [122] . Aceasta denotă că A.B. Melnicen ko confundă securitatea de stat cu securitatea
statului. Or, definind no țiunea „securitatea de stat”, acest autor îi atribuie în țelesul p e care -l are
noțiunea „securitatea statului”. Această confuzie ne determin ă să propunem modificarea denu –
mirii Capitolului XVII din Partea specială a Codului penal, astfel încât sintagma „de stat” să fie
substituită prin termenul „statului”.
Din 20 09 datea ză lucrarea elaborată de P. Dungan [90].
În opinia lui P . Dungan, „termenul ,,răzbunare’’ are înțelesul de a -ți face singur dreptate
pedepsind pe cel care ți -a făcut (sublinierea ne apar ține – n.a.) ceva pe care îl consideri nedrept,
un rău”. A șadar, sinta gma „a făcut” indică timpul trecut al activită ții victimei, care constituie
cauza răzbunării. Nu te po ți răzbuna pentru ceea ce deocamdată nu a fost îndeplinit sau pentru
ceea ce este încă în proces de îndeplinire.
Drept urmare – în situa țiile de comitere a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM
înainte de îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu sau ob ștești sau în timpul îndepli –
nirii acesteia – răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu sau
obștești nu poate determina comiterea infrac țiunii. În astfel de situa ții, motivul infrac țiunii poate
fi: năzuin ța făptuitorului de a nu se conforma cerin țelor legale ale victimei; năzuin ța făptuitorului
de a evita răspunderea; invidia ; ura; interesul mate rial (presupunând săvârșirea infracțiunii la
comandă, în schimbul unei remunerații materiale) etc. Doar în cazul în care infrac țiunile prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM sunt săvâr șite după îndeplinirea de către victimă a activită ții cores –
punzătoare, răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a datoriei ob ștești poate deter –
mina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Totodată, r ăzbunarea în legătură
cu îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu nu poate determi na comiterea infrac țiu-
nilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Nu o permite constatarea „în scopul sistării activității ei
de serviciu ori al schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință sau al altei persoane”,
utilizată în art . 349 C. pen. RM. Această constatare exclude posibilitatea comiterii infrac țiunii
după îndeplinirea de către persoana cu func ție de răspundere a activită ții de serviciu. Or, nu este
cu putin ță a sista o activitate care deja s -a încheiat , tot a șa cum nu poate fi sc himba t caracterul
unei activită ți care deja s -a încheiat .
În alt context, P . Dungan prezintă argumente în sprijinul oportunită ții incriminării în legea
penală română a faptelor care sunt corespondente cu infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM:
„Încălcare a autorității statului prin diverse metode și mijloace prezintă un grad de pericol social
ridicat, împrejurare ce presupune protejarea sa prin normele dreptului penal. De aceea, respectul

31 datorat autorității statului și , implicit , celor ce sunt învestiți c u această autoritate se impune a fi
apărat prin toate mijloacele și aceasta cu atât mai mult cu cât valorile sociale apărate sunt duale,
pe de o parte , cele privind autoritatea de stat, iar , pe de altă parte , cele referitoare la valorile
sociale privind pu rtătorii acestei autorități”. Considerăm că, d in aceste ra țiuni, în cadrul măsu ri-
lor de politică penală, prevenirea și combaterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM
trebuie să ocupe locul cuvenit. Or, protejarea drepturilor și intereselor le gitime ale cetă țenilor
constituie una din tre funcțiile primordiale ale oricărui stat. Societatea poate exista doar într -o
formă etatizată. Rela țiile interpersonale nu degenerează în anarhie și haos numai datorită func țio-
nării unui mecanism de stat care a sigură ordinea de drept.
Continuăm analiza materialelor științifice la tema tezei noastre cu publica ția elaborată de
E. Neață [143] în 2010.
Printre altele, acest autor afirmă: „Ultrajul în formularea consacrată în alin . (1) art . 257 din
noul Cod penal (se are în vedere art . 257 „Ultrajul” din Codul penal al României din 2009 [38]
(articol care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ) – n.a.) absoarbe în conținutul său, pe lângă
infrac țiunile de amenințare, lovire sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sa u vătămări
cauzatoare de moarte, săvârșite împotriva funcționarului public aflat în exercițiul funcțiunii, și
infracțiunea de omor (omor simplu, omor calificat). Se justifică un asemenea mod de a raționa
atâta vreme cât mobilul infracțiunii de omor este în legătură cu act ivitatea funcționarului public
învestit cu autoritate de stat și aflat în exercițiul funcțiunii ”.
În primul rând, infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM (ca și infrac țiunile corespon –
dente prevăzute de legea penală română) nu sunt i nfrac țiuni complexe. Din această cauză,
infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM nu poate absorbi , de exemplu, infrac țiunea
prevăzută la art . 155 C. pen. RM . Între aceste două norme există o rela ție de concuren ță dintre o
normă specială și o normă generală (în sensul art . 116 C. pen. RM ), nu o rela ție de concuren ță
dintre o parte și un întreg (în sensul art . 118 C. pen. RM ).
În al doilea rând, accentuăm că omorul nu se încadrează în no țiunea „violență periculoasă
pentru viață sau sănătate” di n dispozi ția de la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Depă șind gra –
dul de intensi tate a violen ței prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , omorul săvâr șit în
legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu sau obștești atrage răspunderea
conform lit . d) alin . (2) art . 145 C. pen. RM . În plan comparativ, alin . (1) art . 257 „Ultrajul” din
Codul penal al României din 2009 prevede răspunderea, printre altele, pentru omorul săvâr șit
împotriva unui func ționar public care îndep linește o func ție ce implică exerci țiul autorită ții de
stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribu ții.

32 O altă publicație notabilă este articolul științific avându -l ca autor pe Iu.D. Ismailov , care a
apărut în 2011 [264].
Referindu -se la ipotezele din legea penală rusă și din cea azeră, care sunt similare cu
ipoteza descrisă în art . 349 C. pen. RM , Iu.D. Ismailov afirmă: „În cazul în care persoanele care
au vârsta între 14 și 16 ani comit vătămarea inte nționată medie a integrită ții corporale sau a
sănătă ții asupra reprezentan ților autorită ților publice sau a rudelor apropiate ale acestora, în
legătură cu îndepli nirea de către reprezentan ții autorită ților publice a atribu țiilor func ționale,
răspunderea s e va aplica potrivit art . 127 „Vătămarea inten ționată medie a integrită ții corporale
sau a sănătă ții” din Codul penal al Federa ției Ruse [337] sau în baza art . 127 „Vătămarea inten –
ționată nu prea gravă a integrită ții corporale sau a sănătă ții” din Codul penal al Azerbaidjanului
[362]”.
În principiu, ideea exprimată de acest autor urmează a fi sus ținută. Totu și, ea necesită
anumite ajustări, pentru a corespunde prevederilor legii penale autohtone. Astfel, putem afirma:
în cazul în care persoanele care au vârsta între 14 și 16 ani comit faptele descrise în art . 349
C. pen. RM , acestea pot răspunde pentru infrac țiunile prevăzute la alin . (2) art . 152 sau la
alin. (2) art . 197 C. pen. RM .
Într-o altă ordine de idei, este de reținut articolul elaborat de M. Rotaru [164] în 2012.
Acest autor se pronun ță împotriva dezincrimin ării în legea penală română a insultei din
conținutul infrac țiunilor care corespund infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Suntem
de acord cu această opinie . Mai mult , susținem i ncriminarea în art . 349 C. pen. RM a faptei de
lezare inten ționată a onoarei și demnității persoanei cu func ție de răspundere care î și desfă șoară
activi tatea în cadrul unei autorită ți publice sau a persoanelor apropiate ei, în legătură cu
exercitarea atri buțiilor func ționale, exprimată verbal, în scris sau prin alte mijloace de comuni –
care. Consi derăm că valorile sociale ce caracterizează persoana victimelor infrac țiunilor prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM nu trebuie apărate într -un mod selectiv, în baza unor criterii neclare.
Din acest punct de vedere , nu poate fi neglijată nici tradiția juridică (de exemplu, art . 2051
C. pen. RM din 1961 prevedea răspunderea pentru ultragierea colaboratorului poliției, adică
jignirea premeditată a onoarei și demnității lui, ultragierea altui lucrător din organele afacerilor
interne sau a unei persoane aflate în exercițiul datoriei de serviciu sau obștești pentru menținerea
ordinii publice și combaterea criminalității, exprimată prin acțiune, verbal sau în scris).
Următo area lucrare relevantă pentru teza de fa ță este cea a parținând lui I.I. Davidovici
[256], care datează din 2013.
Abordând problema privind eroarea asupra calității special e a victimei infrac țiunii, acest
autor examinează o ipoteză din legea penală ucraine ană care este apropiată de ipoteza ce poate fi

33 reliefată în contextul aplicării art. 349 C. pen. RM : „Săvâr șirea infrac țiunii asupra persoanei, pe
care făptuitorul a perceput -o eronat în calitate de reprezentant al administra ției publice sau de
apropiat al acestuia, trebuie calificată ca tentativă la infrac țiunea pe care inten ționa să o comită
făptui torul”. Adaptând acest punct de vedere conjuncturii legii penale a Republicii Moldova,
conchidem: vom fi în prezen ța tentativei la una din infrac țiunile prevă zute la art . 349 C. pen. RM
în cazul în care, în prezen ța tuturor celorlalte condi ții cerute de acest articol, făptuitorul consi –
deră eronat că săvâr șește infrac țiunea asupra unei persoane cu func ție de răspundere, a unei
persoane care î și îndepline ște dat oria ob ștească sau a rudei apropiate a acestora.
Această concluzie se sprijină pe dispozi ția de la art. 27 C. pen. RM : „Se consideră tentativă
de infracțiune acțiunea sau inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei
infracțiuni dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și -a produs efectul”.
Or, sub imperiul erorii cu privire la calitatea specială a victimei infrac țiunii, ac țiunea făptuitoru –
lui este îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni asupra u nei persoane cu func ție de
răspundere, a unei persoane care î și îndepline ște datoria ob ștească sau a rudei apropiate a
acestora. Însă, din cauze independente de voința făptuitorului, această infrac țiune nu -și produce
efectul. Or, efectul scontat (săvârșire a infracțiunii asupra unei persoane cu func ție de răspundere,
a unei persoane care î și îndepline ște datoria ob ștească sau a rudei apropiate a acestora) nu
coincide cu ceea ce relevă realitatea obiectivă (săvârșirea infracțiunii asupra celui care nu are
calitatea de persoană cu func ție de răspundere, de persoană care î și îndepline ște datoria ob ștească
sau de rudă apropiată a acestora).
În altă ordine de idei, luăm în vizor publicația științifică avându -l ca autor pe A.M. Udod ,
ce datează din 2013 [341].
În legătură cu infrac țiunile prevăzute de legea penală ucraineană care sunt corespondente
cu infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM , acest autor critică , just, opinia altor autori [310;
344; 320]. Ace știa consideră că, „în compara ție cu rela țiile s ociale cu privire la activitatea
normală a auto rităților publice, mai multă valoare prezintă relațiile sociale cu privire la libertatea
psihică (morală), integritatea corporală, sănătatea sau via ța persoanei, ori cu privire la integrita –
tea, substanța ș i potențialul de util izare a bunurilor. De aceea, răspunderea pentru infrac țiunile
prevăzute la art . 349 C. pen. RM ar trebui prevăzută în capitolele legii penale care sunt dedicate
infrac țiunilor contra persoanei și contra patrimoniului”. Totu și, așa cum afirmă A.M. Udod, nu
întotdeauna valoarea socială mai importantă (din punctul de vedere a l interesului public) este cea
care reprezintă obiectul juridic principal. Contează ca obiectul juridic principal să fie reprezentat
de valoarea socială care în cea m ai mare măsură să determine orientarea antisocială a infrac țiunii
respective.

34 Este utilă și propunerea lui A.M. Udod de a modifica art . 345 din Codul penal al Ucrainei
[286] (care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ): sintagma „rude apropiate” să fie substi tuită prin
sintagma „persoane apropiate” . Considerăm că o asemenea modificare ar fi oportună și în cazul
art. 349 C. pen. RM : nu întotdeauna r elația de rudenie dintre două persoane poate fi dovada exis –
tenței unei afec țiuni dintre acestea, de care să poat ă profita făptuitorul. Apropierea reală dintre
două persoane este condi ționată de caracterul rela țiilor dintre acestea, de factorii sociali, nu de
factorii biologici (în cazul rudeniei de sânge) sau de factorii juridici (în cazul rudeniei care -și are
origi nea în actul de adop ție).
Din 2014 datează lucrarea elaborată de A.R. Abutalipov și A.A. Ilidjev [231].
Obiectul juridic principal al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM îl constituie
relațiile sociale cu privire la activitatea normală a auto rităților publice. În opinia lui A.R. Abu ta-
lipov și A.A. Ilidjev, „activitatea normală a autorită ților publice presupune, pe de o parte, exer ci-
tarea de către aceste autorită ți în strictă corespundere cu legea a func țiilor dispozitive sau
administra tive cu care sunt abilitate, iar, pe de altă parte, respectarea de către cetă țeni a dispo zi-
țiilor și deciziilor legitime ale autorită ților publice”.
Această constatare diferă de opini a mai multor autori, potrivit căreia infrac țiunile prevăzute
la art . 349 C. pen. RM aduc atingere în principal rela țiilor sociale cu privire la activitatea
normală a autorită ților publice și a persoanelor care își îndeplinesc datoria obștească în legătură
cu prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale [21, p . 711; 25 4, vol. 2,
p. 454-455; 33 8, p. 661; 28 7, p. 1033; 29 6, p. 792].
Or, în cazul în care participă la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte
antisociale, persoanele care își îndeplinesc datoria obștească ( și care evoluea ză ca victime ale
infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ) sus țin direct sau indirect autorită țile publice în
eforturile acestora de a menține ordinea publică, de a preveni și a curma infracțiunile sau faptele
antisociale. Participând la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale,
persoanele care își îndeplinesc datoria obștească sunt obligate să respecte normele stabilite de
autorită țile publice. Aceste persoane nu pot ac ționa pe cont propriu, asumându -și rolul de justi –
țiari în afara cadrului legal. Respectând normele stabilite de autorită țile publice la prevenirea ori
curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, persoanele care îș i îndeplinesc datoria
obștească fac nu altceva decât asigur ă activitatea normală a autorită ților publice.
În cele ce urmează, vom lua în atenție lucr area elaborat ă de I.E. Suleimanova [318] în 2015.
Printre altele, dânsa eviden țiază în calitate de valori sociale distincte „onoarea persoanei cu
funcție de răspundere și demnitatea perso anei cu func ție de răspundere ”. Nu considerăm opor –
tună o asemenea eviden țiere. În eventualitatea incriminării în alin . (1) art . 349 C. pen. RM a

35 lezării inten ționate a onoarei și demnității persoanei cu func ție de răspundere care î și desfă șoară
activi tatea în cadrul unei autorită ți publice sau a persoanelor care îi sunt apropiate, în legătură cu
exercitarea atribu țiilor func ționale, exprimată verbal, în scris sau prin alte mijloace de comuni –
care, obiectul juridic secundar al infrac țiunii corespunzătoar e l-ar forma rela țiile sociale cu
privire la onoarea și demnitatea persoanei, nu cu privire la onoarea și demnitatea persoanei cu
funcție de răspundere, a persoanei publice sau a rudelor apropiate ale acestora. În caz contrar, s –
ar reduce la zero semnifica ția pe care o are obiectul juridic principal al fiecăreia dintre infrac –
țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Nu este posibil ca una din componentele obiectului juri –
dic special al infrac țiunilor în cauză să exprime întreaga esen ță a acestora. Esen ța infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM o exprimă obiectul juridic principal alături de obiectul juridic
secundar.
În alt context , suntem solidari cu I.E. Suleima nova că „amenin țarea trebuie delimitată de
alte forme de influen țare asupra psihiculu i victimei: hipnoza; stimularea electronică a creierului
victimei în vederea supunerii acesteia voin ței făptuitorului; alte asemenea forme de violen ță
psihică”. Această opinie contează în vederea delimitării infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349
C. pen. RM de fapte conexe. Or, nu oricare atingere adusă libertă ții psihice (morale) a persoanei
intră sub inciden ța acestei norme. Doar amenin țarea cu omor, cu vătămarea integrită ții corporale
sau a să nătății ori cu nimicirea bunurilor victimei atrage răsp underea conform alin . (1) art . 349
C. pen. RM .
Sub un alt aspect, I.E. Suleimanova men ționează: „Motivul și scopul nu sunt semne obliga –
torii ale laturii subiective a infrac țiunii. Important este ca inten ția să cuprindă legătura dintre
săvâr șirea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei”. În opinia noastră, fapt ul
că inten ția cuprinde legătura dintre săvâr șirea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească
a victimei nu trebuie să conducă la ideea că prezen ța motivului și scopului ar fi de prisos în
contextul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Dimpotrivă, aceste semne secundare
ale laturii subiective vin să completeze con ținutul inten ției manifestate la comiterea acestor
infrac țiuni.

1.3. Concluzii la Capitolul 1
Făcând o concluzie generală pe marginea materialelor științifice examinate în secțiunile 1.1
și 1.2 ale capitol ului de fa ță al tezei , deducem :
1) Printre oamenii de știință care au examin at problema răspunderii penale pentru amenin-
țarea sau violența s ăvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane

36 care își îndeplinește datoria obștească , se numără : A. Borodac, S . Brînza, M . Gheorghi ță, L. Gîrla,
C. Gurschi, V . Stati, X . Ulianovschi etc. (Republica Moldova ); P. Dungan, E . Neață, M . Rotaru
etc. (România ); A.R. Abutalipov, M.G. Fetisov, A.A. Ilidjev, A.I u. Kizilov, A.B. Melni cenko,
I.E. Suleimanova etc. (Federa ția Rusă ); I.I. Davidovici, D.Golovin, I u.D. Ismailov, A.M. Udod
etc. ( Ucraina ) etc. Lucrările acestor autori reput ați reprezintă baza teoretică a investigației.
Prezenta teză vine să întregească studiile întreprinse anterior în domeniu, în ea fiind evidenți ate
unele ten dințe și aspecte noi, specifice pentru etapa actuală de dezvoltare a societății.
2) Aportul adus de auto rii specific ați se eviden țiază sub aspectul formulării mai multor
concluzii care prezintă semnifica ție pentru investiga ția de fa ță: a) victimă a infrac țiunilor pre vă-
zute la art . 349 C. pen. RM este, după caz: i) persoana cu func ție de răspundere care î și desfă –
șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice; ii) persoana care își îndeplinește datoria
obștească; iii) ruda apropiată a persoan ei cu func ție de răspundere sau a persoan ei care își
îndepli nește datoria obștească; b) în cazul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ,
legătura dintre comi terea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei are un
caracter obligatoriu ; c) de fiecare dată, la calificare urmează să se verifice dacă au fost încălcate
sau nu reglementăril e care stabilesc condi țiile și limitele îndeplinirii de către victimă a obliga –
țiilor de serviciu sau obștești. Doar î n lipsa unor asemenea încălcări poate fi aplicat art . 349
C. pen. RM ; d) urmările men ționate la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM se pot afla în legătură
cauzală doar cu faptele pre judiciabile pre văzute la alin . (1) sau (11) art . 349 C. pen. RM ;
e) subiect al infrac țiunilor prevă zute la art . 349 C. pen. RM poate fi, printre altele, persoana cu
funcție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice. Într -un
asemenea caz, nu este aplicabil art . 328 C. pen. RM ; f) răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de
către victimă a datoriei ob ștești poate de termina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM . Totodată, r ăzbunarea în legă tură cu îndeplinirea de către victimă a acti vității de
serviciu nu poate determina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; g) nu este
posibil concursul ideal dintre infrac țiunea pre văzută la art . 287 C. pen. RM și infrac țiunile prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM ; h) infrac țiunile prevă zute la art . 349 C. pen. RM nu pot fi săvâr șite
din motive huliganice; i) art . 349 C. pen. RM este o normă specială în raport cu art . 78 sau 104
C. contr. RM ori cu art. 152, 155 sau 197 C. pen. RM etc.
3) Cu toate acestea, în doctrina de specialitate autohtonă și în cea străină problemelor
privind răspunderea penală pentru amenințarea sau violența săvârșită asupra unei persoane cu
funcție de răspunder e sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească nu întotdeauna li
s-a acor dat o atenție corespunzătoare, iar materialele științifice publicate la tema tezei încă sunt
reduse ca număr , având o natură mai mult exegetică și critică.

37 4) În rezul tatul m onitoriz ării gradului de investiga re a temei tezei de fa ță, se poate afirm a
că nivelul de elaborare a concepției privind răspunderea pentru infracțiunile prevăzute la art . 349
C. pen. RM nu satisface plenar necesită țile științei și practicii dreptul ui penal . Această stare de
lucruri își are cauzele în următoarele : nu au fost stabilite cu exactitate conținutul obiectului juri –
dic și a obiectului material ale infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; nu au fost relevate
pe deplin caracteristicil e victimei infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; nu a fost sta –
bilit de o manieră satisfăcătoare conținutul faptei prejudiciabile din cadrul infrac țiunilor prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM ; nu au fost suficient caracterizate urmările prejudicia bile și legătura
cauzală în ipoteza infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; nu a fost stabil it cu precizie
conținutul vinovă ției pe care făptuitorul o manifestă la comiterea infrac țiunilor prevă zute la art .
349 C. pen. RM ; nu au fost identificat e toate trăsăturile caracteristice ale motivului și scopului
infracțiu nilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; nu au fost sintetizate satisfăcător asemă nările și
deosebirile dintre infracțiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM și faptele conexe penale s au con –
traven ționale; nu au fost soluționate în întregime problemele privind concursul de infrac țiuni și
concurența de norme în contextul calificării faptelor în baza art . 349 C. pen. RM ; nu au fost ates –
tate pe deplin deficiențele de ordin tehnico -juridi c ale dispozițiilor art . 349 C. pen. RM ; nu au
fost formu late recoman dări menite să contribuie la perfecționarea prevederilor art . 349 C. pen. RM
etc.
5) Problema științifică importantă soluționată constă în elaborarea instrumentarului de
interpretare a prevederilor art . 349 C. pen. RM , precum și a regulilor de încadrare juridică a fap –
telor în baza acestui articol, în vederea atât a clarificării naturii juridice a infrac țiunilor prevăzute
la art . 349 C. pen. RM , cât și a eficientizării procesului de apli care a acestui articol .
6) Direcțiile de soluționare a acestei probleme sunt orientate spre aprofundarea concepției
de interpretare și aplicare a prevederilor art . 349 C . pen. RM, în condițiile în care devine îngrijo –
rătoare tendința de a trata fără respec t și cu recalcitranță activitatea de serviciu sau obștească a
persoanelor învestite cu o anumită autoritate sau responsabilitate, ca parte componentă a ordinii
de drept instituite, precum și spre identificarea vulnerabilităților sistemului actual de protec ție
penală a ordinii de drept împotriva infracțiunilor prevăzute la art . 349 C . pen. RM, urmând a fi
punctate și propuse măsuri concrete menite să eficientizeze cadrul reglementar penal .
În acest sens, ne propunem să realizăm următoarele: studierea experie nței pozitive a altor
state în vederea identifi cării asemănărilor și deosebirilor în raport cu modelul de reglementare a
răspunderii pentru infracțiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; stabilirea conținutului obiec tu-
lui juridic și a obiectului materi al ale infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; relevarea
caracteristicilor victimei infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; stabilirea conținutului

38 faptei prejudiciabile din cadrul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; caracter izarea
urmărilor pre judiciabile și a legăturii cauzale în ipoteza infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM ; stabili rea con ținutului vinovă ției pe care făptuitorul o manifestă la comiterea infrac –
țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ; identif icarea trăsăturilor caracteristice ale motivului și
scopului infracțiunilor pre văzute la art . 349 C. pen. RM ; sintetizarea asemănărilor și deosebirilor
dintre infracțiunile prevă zute la art . 349 C. pen. RM și faptele conexe penale sau contraven țio-
nale; soluționarea problemelor pri vind concursul de infracțiuni și concurența de norme în con –
textul calificării faptelor în baza art . 349 C. pen. RM ; atestarea deficiențelor de ordin tehnico –
juridic ale dispozițiilor art . 349 C. pen. RM , precum și formu larea de recomandări susceptibile să
contribuie la perfecționarea acestor dispozi ții etc.

39 2. OBIECTUL INFRAC ȚIUNILOR DE AMENINȚARE SAU VIOLENȚĂ
SĂVÂRȘITĂ ASUPRA PERSOANEI CU FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE
SAU CARE ÎȘI EXERCITĂ DATORIA OBȘTEASCĂ
2.1. Obiectul juridic și obiectul material
2.1.1. Obiectul juridic generic
În opinia lui V . Dongoroz, „în toate infracțiunile vom găsi: un interes ocrotit în special, de
care norma incriminatoare s -a preocupat direct, și un interes ocrotit în general, de care norma
incriminato are s-a preocupat în mod indirect” [89, p . 201].
Pornind în analiza noastră de la general spre par ticular, men ționăm că obiectul juridic
gene ral al tuturor infrac țiunilor prevăzute de Partea specială a Codului penal este reprezentat de
relațiile sociale c u privire la valorile sociale enun țate în alin . (1) art . 2 C. pen. RM : „persoana,
drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituțională,
suverani tatea, independența și integritatea teritorială a Republicii Mo ldova, pacea și securitatea
omenirii, precum și întreaga ordine de drept ”. Așadar, ordinea de drept este acel interes ocrotit în
general, de care oricare normă incriminatoare din Partea specială a Codului penal se preocupă în
mod indirect. Sintagma de înch eiere „precum și întreaga ordine de drept” din alin . (1) art . 2
C. pen. RM indică asupra faptului că nu toate valorile sociale fundamentale ocrotite de legea
penală sunt nominalizate expres în această normă .
Printre valorile sociale fundamentale, care nu sunt specificate expres în alin. (1) art . 2
C. pen. RM , se numără cele ce reprezintă obiectul juridic generic al infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM . Din denumirea Capitolului XVII din Partea specială a Codului penal putem
deduce că obiectul j uridic generic al acestor infrac țiuni ( și al tuturor celorlalte infrac țiuni prevă –
zute în capitolul respectiv) îl formează relațiile sociale cu privire la autoritățil e publice și
securitatea de stat.
Vom analiza pe rând cele două componente ale valorii soc iale fundamentale apărate împo –
triva infrac țiunilor prevăzute în Capitolul XVII din Partea specială a Codului penal: 1) autori –
tățile publice; 2) securitatea de stat.
După părerea lui B.B. Suleimanov, „no țiunile „autoritate publică” și „autoritate de stat ” nu
sunt identice. Prin „autoritate publică” se are în vedere acel tip al autorită ții sociale, care se
distinge prin capacitatea de a exercita competen țe din numele statului sau al unei unită ți
administrativ -teritoriale [316].

40 Conform art. 4 al Legii privind administrația publică locală, adoptat e de Parlamentul
Republicii Moldova la 28.12.2006 [126] , „unitatea administrativ -teritorială este persoană juridică
de drept public și dispune, în condițiile legii, de un patrimoniu distinct de cel al statului și a l altor
unități administrativ -teritoriale ”. Totodată, potrivit alin . (2) art . 3 al Legii privind organizarea
admi nistrativ -teritorială a Republicii Moldova, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la
27.12.2001 [125] , „…î n totalitatea lor, unitățile administrativ -teritoriale formează unitatea terito –
rială a țării…”.
M.I. Baitin consideră: „Constituind unul din tre tipurile autorită ții sociale, autoritatea publică
fie este exercitată nemijlocit de către stat, fie este delegată de către acesta” [238, p. 436]. Așadar,
statul este cel care decide: 1) să cedeze sau nu o parte din competen țele sale privind admi nis-
trarea treburilor publice; 2) care să fie propor ția competen țelor cedate.
Sub acest aspect, devine mai clar mesajul transmis prin următoarele pu ncte de vedere:
„Auto ritatea publică a oricărui stat î și extinde puterea supremă și nelimitată, independentă, abso –
lută, asupra unui anumit teritoriu, inclusiv asupra popula ției, și nu admite în niciun caz ca o altă
autoritate să exercite atr ibuțiile spec ifice puterii de stat asupra aceluia și teritoriu și a popula ției
aflate pe el” [6, p . 518]; „În Republica Moldova statul constituie nucleul societății noastre, în
jurul căruia se coagulează toate autoritățile publice… Chintesența autorităților publice – autori-
tatea de stat – se exercită p rin organele puterii de stat.. . Autoritatea de stat este un atribut al
statului, decurgând din suveranitatea națională, de a organiza și dirija, în limitele prevăzute de
Constituție, desfășurarea vieții sociale prin disp oziții și măsuri cu caracter obligatoriu și de a
asigura aducerea acestora la îndeplinire, inclusiv prin forța coercitivă a statului ” [23, vol. II,
p. 982,985] ; „Încălcarea autorită ții organelor statului subminează încrederea de care aceste or ga-
ne trebu ie să se bucure, slăbe ște capacitatea de ac ționare a acestor organe, diminuează credi bi-
litatea de care trebuie să se bucure în fa ța cetă țenilor ac țiunile acestor organe” [144, p . 237].
Din aceste opinii deducem că, în sensul denumir ii Capitolului XVII di n Partea specială a
Codului penal, sintagma „autorită țile publice” desemnează entită țile care administrează treburile
publice pe un teritoriu în ale cărui limite un stat își exercită suveranitatea . În principiu, aceea și
concluzie rezultă din art . 2 al Legi i contenciosului administrativ, adoptate de Parlamentul
Republicii Moldova la 10.02.2000 [124] . Potrivit acestei norme, autoritate publică este structura
organizatorică sau organul, instituite prin lege sau printr -un alt act administrativ normativ, care
acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.
Din titulatur a Capitolului XVII al Părții special e a Codului penal nu este clar dacă
legiuitorul a avut în vedere doar autorită țile publice din Republica Moldova. Analiza unor no rme
din acest capitol demonstr ează posibilitatea evoluării autorită ților publice străine ca valoare

41 socială apărată de legea penală a Republicii Moldova. De exemplu, art . 347 C. pen. RM prevede
răspunderea pentru profanarea simbolurilor de stat (drapel, st emă, imn) ale Republicii Moldova
sau ale altui stat arborate, utilizate sau intonate public. În acela și timp , trebuie de precizat că , în
cazul altor norme din Capitolul XVII din Partea specială a Codului penal, această posibilitate
este limitată sau lipse ște cu desăvâr șire. De exemplu, art . 362 C. pen. RM stabile ște răspunderea
pentru trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludarea sau sustragerea de la contro –
lul efectuat la trecerea acesteia.
Potrivit opiniei exprimate de Gh. Nistoreanu și A. Boroi, „ocrotirea penală are în vedere,
firește, numai acele organe care reprezintă în sens juridic o autoritate oficială, recunoscută,
având potrivit legii și anumite competențe care îi conferă dreptul de a -și impune voința și de a
emite acte producăto are de consecințe juridice” [144, p . 237]. Din acest punct de vedere , nu con –
stituie autorită ți publice organele care sunt constituite și/sau activează în afara cadrului stabilit de
Constitu ția Republicii Moldova , adoptate de Parlamentul Republicii Moldov a la 29.07.1994 [39].
Bineîn țeles, legea penală a Republicii Moldova nu poate oferi protec ție unor asemenea „autori –
tăți publice”. Mai mult, constituirea și/sau activitatea unor astfel de „autorită ți publice” trebuie
considerat ă atinger e adusă orânduirii c onstituționale, suveranită ții, independen ței sau integrită ții
teritoriale a Republicii Moldova, fiind calificat ă conform art . 337, 339, 340 sau 341 C. pen. RM .
Cele mai multe dintre autorită țile publice centrale sau locale (însă nu toate) , care activează
în Republica Moldova , sunt nominalizate în anexa nr . 1 la Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova privind punerea în aplicare a unor acte legislative, nr. 1001 din 26.12.2011 [100] . În
una dintre lucrările sale, R . Popov observă, p e bună dreptate , că lista de autorită ți publice din
Hotărâ rea Guvernului Republicii Moldova privind punerea în aplicare a unor acte legislative,
nr. 1001 din 26.12.2011, nu cuprinde denumirile unor autorită ți publice: Agenția Națională
pentru Regle mentare în Energetică; Agenți a Națională pentru Reglementare în Comunicații
Electronice și Tehnologia Informației; Agen ția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
Servi ciul de Supra veghere de Stat a Sănătății Publice , etc. [160, p . 111]. În afară de aceasta,
remarcăm că lista de autorită ți publice din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind
punerea în aplicare a unor acte legislative, nr. 1001 din 26.12.2011, nu cuprinde denumirile
următoarelor autorită ți publice: Guvern ; Guvernatorul (Bașkanul) U.T.A. Găgăuzia .
În orice c az, indiferent de denumirea autorită ții publice, modul de constituire și activitatea
acesteia trebuie să fie reglementate printr -un act normativ.
Considerăm că utilizarea de către legiuitor a sintagmei „autorită țile publice” în denumirea
Capitolului XVII d in Partea specială a Codului penal are un impact direct asupra caracteristicilor
obiectului juridic special, ale obiectului material sau imaterial și ale victimei în cazul infrac țiunilor

42 prevăzute în acest capitol. Acest impact se eviden țiază cel mai preg nant în legătură cu victimele
infrac țiunilor prevăzute în Capitolul XVII din Partea specială a Codului penal. Deloc întâmplă –
tor, în legătură cu infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM , A. Borodac accentuează: „De și
legiuitorul nu specifică categori a persoanelor cu func ție de răspundere care pot fi păgubite,
credem că acestea pot fi numai reprezentan ții autorită ților publice învesti ți cu dreptul de a înainta
cerin țe obligatorii pentru executare de către cetă țeni și de către persoane juridice, indifer ent de
subordonarea lor departamentală” [6, p. 552].
Ideea cu privire la impactul direct al sintagmei „autorită țile publice” din denumirea Capi to-
lului XVII din Partea specială a Codului penal asupra unor semne ale infrac țiunii trece ca un fir
roșu în una dintre deciziile Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justi ție: „Instanța de
recurs a constatat că adeverința de salarizare confecționată de către inculpat nu reprezintă un
document oficial fals, deoarece aceasta nu constituie obiectul material al infracțiunii prevăzute
de art . 361 C. pen. RM (acest articol face parte din Capitolul XVII din Partea specială a
Codului penal – n.a.), adică nu atentează contra autorităților publice (sublinierea ne apar ține –
n.a.) și a securității de stat… Plenul c onsideră că certificatul (adeverința) de salarizare poate
apărea ca obiect material al infracțiunii prevăzute de art . 361 C. pen. RM , în cazul în care este
eliberat sau pre zentat la o autoritate publică (sublinierea ne apar ține – n.a.)… În cazul când
certificatul (ade verința) de salarizare eliberat de orice organ, instituție, întreprindere sau orga –
nizație, indi ferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, de persoana fizică sau
persoana juridică, a fost înaintat la o autoritate pu blică (sublinierea ne apar ține – n.a.) și care
gene rează drepturi sau eliberează de obligații, el se convertește și capătă statutul de document
oficial” [82].
Așadar, sintagma „autorită țile publice” din denumirea Capitolului XVII din Partea specială
a Co dului penal denotă că victimele infrac țiunilor ce atentează la activitatea normală a autori tă-
ților publice ar trebui să reprezinte doar autorită țile publice centrale sau locale. Ele nu ar trebui
să reprezinte institu ții publice, întreprinderi de stat sau municipale etc. Cu atât mai pu țin, victi –
mele infrac țiunilor ce atentează la activitatea normală a autorită ților publice nu ar trebui să
reprezinte o institu ție privată sau o întreprindere privată . Oricare altă interpretare: 1) ar lipsi de
sens utilizarea sintagmei „autorită țile publice” în denumirea Capitolului XVII din Partea specială
a Codului penal; 2) ar veni în contradic ție cu alin . (2) art . 3 C. pen. RM , potrivit căruia este
interzisă, printre altele, interpretarea extensivă defavorabilă a legii pen ale. Din aceste ra țiuni, nu
putem fi de acord cu aplicarea art . 349 C. pen. RM pentru infrac țiunea în care victimă este gar-
dianul public superior al grupului operativ al Întreprinderii de Stat „Servicii de Pază” [166;
171].

43 Fără a întrerupe firul logic, venim cu următoarea recomandare de lege ferenda : denumirea
art. 349 C. pen. RM să fie modificată din „Amenințarea sau violența săvârșită asupra unei persoa-
ne cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească” în „Ultra –
jul”. Termenul „ultraj” este preferabil și în compara ție cu formularea „Ultragierea, opune rea de
rezisten ță sau aplicarea violen ței față de persoana cu func ție de răspundere sau persoana pub –
lică”, propusă ca denumire a art . 349 C. pen. RM în Proiectul n r. 2127/2015 [162] . Termenul
„ultraj” este optim sub aspect lingvistic și juridic: conform Dic ționarului explicativ al limbii
române, acesta are semnifica ția de „ofensă, insultă, amenin țare, act de violen ță împotriva unui
reprezen tant al autorită ții publi ce (sublinierea ne apar ține – n.a.) aflat în exerci țiul func țiunii ( și
care constituie o infrac țiune)” [85, p . 582]. Observăm astfel că tocmai calitatea specială a victi –
mei – reprezentant al autorită ții publice – este nota esen țială a acestei defini ții, este diferen ța
specifică ce permite delimitarea no țiunii de ultraj de no țiunile conexe: ofensă; insultă; amenin –
țare; act de violen ță. În plus, revenirea la termenul „ultraj” ar exprima și un tribut adus tradi ției
istorice: termenul „ultraj” era folosit ca titulatură a Secțiunii a III -a din Capitolul II al Titlului III
din Cartea a II -a a Codului penal al României din 1936 [36], dar și în denumirea art . 205
C. pen. RM din 1961.
Mai sus am analizat no țiunea „autorită țile publice”, care vizează prima din cel e două
componente ale valorii sociale fundamentale apărate împotriva infrac țiunilor prevăzute în Capi –
tolul XVII din Partea specială a Codului penal . În continuare, obiectul investigării îl va forma
noțiunea „ securitatea de stat ”, care desemnează cea de -a doua dintre componentele în cauză.
Parcurgând analiza de la genera l la particular, în primul rând este necesar să examinăm
conținutul no țiunii „securitate”. Această no țiune este generică nu doar pentru no țiunea „securi ta-
tea de stat”, utilizată în titul atura Capitolul XVII din Partea specială a Codului penal. Ea este
generică și pentru no țiunea „securitatea publică” din denumirea Capitolul XIII din Partea spe –
cială a Codului penal. A șadar, ce este comun pentru no țiunile „securitatea de stat” și „securit atea
publică”?
A.B. Kacinski consideră că securitatea constituie starea de proteguire a intereselor de
maximă importan ță ale persoanei, ale societă ții și ale statului împotriva unor pericole interne sau
externe [266]. În opinia lui O.A. Ciuvakov, securita tea reprezintă acea stare în care rela țiile
sociale se desfă șoară într -o anumită ordine, iar această ordine presupune realizarea intereselor
primordiale ale persoanei, ale societă ții și ale statului [349]. V.N. Reabciuk susține că prin
„securitate” se ar e în vedere starea de proteguire a intereselor vitale ale persoanei, ale societă ții și
ale statului, în sfera politică, economică, socială, militară, informa țională, ecologică etc., împo –
triva unor factori reali care dăunează acestor interese, precum și împotriva unor pericole interne

44 sau externe, stare ce se caracterizează prin lipsa riscului inadmisibil legat de posibilitatea
aducerii atingerii intereselor vitale sus -menționate [315, p. 319-320].
Sintetizând aceste opinii, putem afirma că securitatea rep rezintă starea care implică desfă –
șurarea netulburată a rela țiilor sociale , în a cărei prezen ță realizarea intereselor primordiale ale
persoanei, ale societă ții și ale statului este asigurată împotriva oricăror pericole interne sau externe.
Noțiunea „sec uritatea de stat” (ca și noțiunea „securitate a publică”) este subsidiară nu doar
în raport cu no țiunea „securitate”, ci și în raport cu no țiunea „securitatea na țională”.
În adevăr, potrivit art. 1 al Legii securității statului, adoptate de Parlamentul Repu blicii
Moldova la 31.10.1995 [122] , securitatea statului este parte integrantă a securității naționale. În
anexa la Legea pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova , adoptată
de Parlamentul Republicii Moldova la 22.05.2008 [127] , se stabile ște, printre altele, că securi –
tatea națio nală reprezintă condiția fundamentală a existenței poporului din Republica Moldova, a
statului moldovenesc și este un obiectiv al țării. Obiectivele securității naționale a Republicii
Moldova sunt: asi gurarea și apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale, ordinii
constituțio nale, dezvoltării democratice, securității interne; consolidarea statalității Republicii
Moldova. Securitatea națională a Republicii Moldova se realizează prin măsuri adecvate de
natură politică, economică, diplomatică, socială, juridică, educativă, administrativă și militară,
prin activitate de informații, contrainformații, precum și prin depășirea eficientă a crizelor, în
conformitate cu legislația în vigoare ș i cu dreptul internațional.
În literatura de specialitate sunt exprimate păreri variate cu privire la în țelesul no țiunii
„securitatea na țională”. Astfel Z.D. Ciuiko consideră că „securitatea na țională constituie acel
regim politico -juridic , a cărui finalit ate se exprimă în apăr area intereselor na ționale împotriva
diverselor pericole , regim care este men ținut datorită activită ții coordon ate a autorită ților statului
și a reprezentan ților societă ții civile, în scopul protec ției drepturilor și libertă ților fund amentale
ale persoanei, precum și al ocrotirii orânduirii constitu ționale” [350]. Din punctul de vedere a l lui
Ia.O. Lantinov, „securitatea na țională constitui e un sistem care include, pe de o parte: securitatea
statului; securitatea unor comunită ți de pe rsoane; securitatea unei persoane fizice; pe de altă
parte: securitatea militară; securitatea economică; securitatea energetică; securitatea ecologică;
securitatea informa țională etc.” [290]. Nu în ultimul rând, A.B. Melnicenko este de părere că,
prin „se curitate a națională” se are în vedere „starea de proteguire a na țiunii, ca titular al suvera –
nității și ca unică sursă de putere în stat, împotriva pericolelor interne sau externe și a cauzării de
preju dicii fizice, materiale, morale, ecologice, informa ționale sau politice, stare care este asigu –
rată prin eforturile și mijloacele politic e, juridic e, social -economic e sau de alt gen , care urmă –
resc: păstrarea și dezvoltarea sistemului de valori materiale și spirituale ale na țiunii; asigurarea

45 integrită ții teritoriale și a suveranită ții; lipsa de amenin țări la adresa orânduirii constitu ționale a
statului; reducerea la minim a pericolelor specificate mai sus” [292, p. 12].
Analiza acestor opinii ne permite să conchidem că securitatea na țională reprezintă un
sistem al e cărui elemente sunt securitatea de stat, securitatea publică și securitatea oricărei
persoane fizice, sistem a cărui func ționalitate este asigurată împotriva unor pericole de natură
militară, economică, energetică, ecologică, informa țională etc.
După examinarea no țiunilor „securitate” și „securitate na țională”, este necesar să stabilim
conținutul no țiunii „securitatea de stat”.
În Legea securității statului, la articolele 1 și 3, se prevede: prin „securitatea statului” se
înțelege protecția suveran ității, independenței și integrității teritoriale a țării, a regimului ei
constituțional, a potențialului economic, tehnico -științific și defensiv, a drepturilor și libertăților
legitime ale persoanei împotriva activității informative și subversive a servi ciilor speciale și a
organizațiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte ;
securitatea statului se asigură prin stabilirea și aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu
caracter economic, politic, juridic, mi litar, organizatoric și de altă natură, orientate spre descope –
rirea, prevenirea și contracararea la timp a amenințărilor la adresa securității statului.
Nu putem să nu remarcăm o anumită deosebire dintre no țiunile „securitatea de stat” și
„securitatea sta tului”. Este oare această deosebire una de formă sau de con ținut?
După părerea lui E.V. Kim, A.V. Kim și K.A Zueva, aceste no țiuni nu sunt echivalente:
„Securitatea de stat este o parte componentă a securită ții statului, deoarece securitatea statului
înglo bează securitatea militară, securitatea economică, securitatea informa țională etc.” [269].
Fără a intra în detalii, și S.V. Dia kov consideră că no țiunea „securitatea de stat” se află într-o
relație de subsecven ță față de no țiunea „securitatea statului” [259, p. 25]. În opinia noastră, ace ști
autori confundă securitatea statului cu securitatea na țională, iar securitatea de stat – cu secu ri-
tatea statului. Securitatea statului, pe de o parte, și securitatea militară, securitatea economică,
securi tatea i nforma țională etc., pe de altă parte, nu pot fi puse la acela și nivel. Ele fac parte din
sisteme de referin ță diferite. Securitatea statului face parte din sistemul de referin ță care mai
cuprinde securitatea unor comunită ți de persoane și securitatea une i persoane fizice aparte.
Securitatea sta tului, alături de securitatea unor comunită ți de persoane și securitatea unei
persoane fizice aparte, repre zintă elemente constitutive ale securită ții naționale. Din ansamblul
de elemente ale securi tății naționale, însă nu din punct de vedere ierarhic, ci din punct de vedere
domenial, fac parte securitatea militară, securitatea economică, securitatea informa țională etc. De
exemplu, putem vorbi despre securitatea informa țională a statului, a unei comunită ți de persoane
sau a unei per soane fi zice aparte. Însă, nu putem trata egalitar securitatea informa țională și, de

46 exemplu, securitatea statului. Or, securitatea informa țională și securitatea statului apar țin de
sisteme de referin ță diferite.
Definind no țiunea „securitatea de stat”, unii autori îi atribuie în țelesul pe care -l are no țiu-
nea „securitatea statului”. Astfel, V.G. Pilipciuk în țelege prin „securitatea de stat” starea de
proteguire a suveranită ții de stat, a orânduirii constitu ționale, a integrită ții teritoriale, a poten ția-
lului economic, tehnico -științific și defensiv , împotriva pericolelor interne sau externe, precum și
a atentatelor subversive, informative sau de alt gen ale serviciilor speciale ale statelor străine , ale
altor organiza ții sau per soane fizice, împotriva intereselor de maximă importan ță ale statului
[300, p. 32-33]. La rândul său, A.B. Melnicen ko este de părerea că securitatea de stat reprezintă
acea stare a statului, în care sunt asigurate condi țiile necesare pentru men ținerea orâ nduirii
constitu ționale, a suverani tății și a integrită ții teritoriale a statului [292, p. 11].
Considerăm că aceste defini ții nu se deosebesc principial de defini ția no țiunii „securitatea
statului” din art . 1 și 3 ale Legii securității statului. Aceasta denotă că V.G. Pilipciuk și
A.B. Melnicen ko confundă securitatea de stat cu securitatea statului.
Suntem de părere că nu sintagma „securitatea de stat”, dar sintagma „securitatea statului”
(consacrată în Legea securității statului) trebuie să fie folosit ă în denumirea Capitolul ui XVII din
Partea specială a Codului penal. Din perspectiva identificării obiectului apărării penale, este
relevant nu faptul dacă securitatea este asigurată de stat . Până la urmă, statul asigură apărarea
penală a tuturor valoril or sociale men ționate în alin . (1) art . 2 C. pen. RM . Însă, nu toate aceste
valori sociale sunt apărate împotriva infrac țiunilor prevăzute în Capitolul XVII din Partea spe –
cială a Codului penal. Ceea ce contează cu adevărat este că, prin normele care alcătui esc acest
capitol, securitatea i se asigură statului . Anume statul (nu o comunitate oarecare de persoane, nu
o persoană fizică aparte) este beneficiarul securită ții. A șadar, din denumirea Capitolului XVII
din Partea specială a Codului penal ar trebui să re zulte concluzia că securitatea i se asigură statu lui,
nu altor beneficiari. Însă, de lege lata , din denumirea respectivă nu rezultă o asemenea concluzie.
În afară de aceasta, observăm că sintagma „ securitatea de stat” din titulatura Capitolului
XVII din P artea specială a Codului penal nu este decât rezultatul unei traduceri nereu șite din
limba rusă. Dovada o constituie faptul că în varianta în limba rusă a denumirii acestui capitol
este utilizată sintagma «безопасность государства», nu «государственная без опасность».
Pe cale de consecin ță, formulăm următoarea propunere de lege ferenda : să fie modificată
denumirea Capitolului XVII din Partea specială a Codului penal, astfel încât sintagma „de stat”
să fie substituită prin termenul „statului”. Până la această eventuală modificare, vom fi nevoi ți să
folosim sintagma defectuoasă „securitatea de stat”.

47 2.1.2. Obiectul juridic special
Înainte de a trece la analiza propriu -zisă a obiectului juridic special al infrac țiunilor prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM , ne vom referi la aspectele tehnico -legislative ale dispozi țiilor acestui
articol. Or, înainte de a vorbi despre obiectul juridic special al respectivelor infrac țiuni, este
necesar să stabilim care sunt aceste infrac țiuni.
Din punctul de vedere a l lui S. Brînz a și V. Stati, î n art. 349 C. pen. RM , sub aceeași denu –
mire marginală de amenințare sau violență săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răs pun-
dere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească sunt reunite patru variante -tip de
infra cțiuni și două variante agravate de infracțiun i. Astfel, variantele -tip de infrac țiuni sunt
prevăzute la alin . (1), (11), lit. a) și c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . La rândul lor, variantele agra –
vate de infrac țiuni sunt prevăzute la lit . b) și d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM [23, vol. II, p. 1063] .
Argumentele prezentate în favoarea acestor afirma ții sunt: „La lit . c) alin . (2) art . 349
C. pen. RM este prevăzută o infrac țiune de sine stătătoare, nu o circumstan ță agravantă a infrac –
țiunii specificate la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , atunci când aceasta presupune nimicirea bunu –
rilor aparținând persoanei cu funcție de răspundere ori rudelor ei apropiate, în scopul sistării
activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere ori al schimbării caracterului ei în
interesul celui care aplică violența sau al altei persoane, ori când aceeași faptă este săvârșită
împotriva per soanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură
cu participarea acestei persoane la pr evenirea ori curmarea unei infracțiun i sau a unei fapte
antisociale… N u există o componen ță „de bază” care ar consta în nimicirea bunurilor aparținând
persoanei cu funcție de răspundere ori rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității de
serviciu a persoanei cu funcție de răspundere ori al schimbării caracterului ei în interesul celui
care aplică violența sau al altei persoane, ori în aceeași faptă săvârșită împotriva persoanei care
își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei
persoane la preve nirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, componen ță
care: 1) nu ar presu pune producerea unui prejudiciu patrimonial efectiv având o mărime concretă
și 2) pe care s -ar grefa în ca litate de circumstan ță agravantă producerea unui prejudiciu
patrimonial efectiv în proporții mari. Iată de ce cauzarea de daune materiale în proporții mari nu
poate fi privită în calitate de circumstan ță agravantă pentru infrac țiunea prevăzută la alin . (11)
art. 349 C. pen. RM , infrac țiune care presupune producerea unui prejudiciu patrimonial efectiv a
cărui mărime nu depă șește limitele a 2500 de unități con venționale ” [23, vol. II, p. 1063] .
Susținem aceste argumente: la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM este utilizată expresia
„daune materiale în proporții mari”. La prima vedere, această normă ar stabili o circumstan ță

48 care are efect agravant în raport cu infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , atunci
când aceasta presupune nimicirea bunurilor fie ale persoanei cu funcție de răspundere ori a
rudelor ei apro piate în scopul sistării activității acelei persoane cu funcție de răspundere ori al
schimbării caracte rului activită ții în cauză în interesul celui care aplică violența sau al al tei
persoane, fie ale persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în
legătură cu participarea ace stei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei
fapte antisociale. Aparen ța prezen ței unei agravante la lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM o suge –
rează formul area de la alin. (2) art . 349 C. pen. RM : „Acțiunile prevăzute la alin…(11) însoțite
de… daune materiale în proporții mari…”. Această formulare este defectuoasă. Or , nimicirea unor
bunuri nu se reduce la comiterea unei fapte prejudiciabile. Ea presupune inerent producerea unor
urmări prejudiciabile. B unurile nimicite , care reprezintă obiectul mate rial al infrac țiunii prevă –
zute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , se caracterizează prin anumi ți parametri valorici. Chiar
dacă legiuitorul nu specifică expres ace ști parametri, ne dăm seama că valoarea bunurilor, care
constituie obiectul material al infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , nu poate
depă și 2500 de unită ți conven ționale. După părerea lui V . Stati, „literalmente, o circums tanță
este o î mprejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o ac țiune sau un fenomen. Pe
cale de consecin ță, o circumstan ță agravantă prevăzută de legea penală îndepline ște rolul de
apendice, de adaos, de supliment, de anexă la componen ța de bază a infrac țiunii” [223, p . 22].
Valoarea care depă șește 2500 de unită ți conven ționale nu poate înso ți valoarea care nu depă șește
2500 de unită ți conven ționale. Nu este posibil ca valoarea unui bun să se caracterizeze
concomitent atât prin propor ții mari , cât și prin propor ții care nu sunt mari. O valoare exprimată
în bani ori există, ori nu există. Ea nu poate înso ți o altă valoare exprimată în bani. În concluzie,
infrac țiunea prevăzută la la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM este de sine stătătoare în raport cu
infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM .
Considerăm defectuoasă și formularea de la alin . (2) art . 349 C. pen. RM : „Acțiunile pre –
văzute la alin…(11) însoțite de… a plicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoa –
nelor menționate la alin. (1)…”. Violen ța periculoasă pentru viață sau sănătate nu poate înso ți
violen ța nepericuloasă pentru viață sau sănătate. Or, nu este posibil ca un prejudiciu fizic să se
caracteri zeze concomitent atât, de exemplu, prin vătămarea u șoară a integrită ții corporale sau a
sănîtă ții, cât și, de exemplu, prin leziuni corporale care nu implică un prejudiciu pentru sănătate.
Excluzându -se reciproc, asemenea prejudicii fizice nu se pot completa unul pe altul.
După ce ne -am convins că în art . 349 C. pen. RM sunt descrise patru infrac țiuni distincte și
două circumstan țe agravante, ne vom focusa atenția asupra analizei propriu -zise a obiectului
juridic special al infrac țiunilor pr evăzute la acest articol.

49 Vorbind despre structura obiectului juridic special al acestor infrac țiuni (chiar dacă nu
întotdeauna utilizează expres noțiunea „infrac țiuni pluriobiectu ale”), doctrinarii relevă prezen ța
obiectului juridic principal și a obiectu lui juridic secundar [6, p. 520-521; 35, p . 740; 21, p . 711;
254, T. 2, p. 454-455; 22, p . 1034; 23, vol. II, p. 1064; 91, p . 10; 32 5, p. 473; 23 3, p. 684; 31 3,
p. 528; 27 1, p. 466; 27 2, p. 356; 27 3, p. 440; 27 7, p. 299; 33 2, p. 697; 2 79, p. 312; 333, p. 501;
281, p. 925,929; 31 1; 283; 322, p. 3,18; 26 8, p. 9; 354, p. 7; 29 4, p. 722; 28 7, p. 1033; 24 2; 264;
246; 278, p. 547].
S. Brînza și V. Stati men ționează că o biectul juridic special al infracțiuni lor prevăzute la
alin. (1), (11), lit. a), c) alin . (2) art. 349 C. pen. RM are un caracter multiplu [22, p . 1034; 23,
vol. II, p. 1064] . Așadar, obiectul juridic special al infrac țiunilor e xaminate nu este nici simplu,
nici complex. El nu este simplu, deoarece infrac țiunile prevăzute la alin . (1), (11), lit. a), c)
alin. (2) art . 349 C. pen. RM lezează nu o singură valoare socială ( și rela țiile sociale aferente).
Obiectul juridic special al infrac țiunilor analizate nu este complex, întrucât infrac țiunile prevă –
zute la alin . (1), (11), lit. a), c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM nu sunt infrac țiuni complexe. Singura
excep ție de la această regulă rezultă din dispozi ția de la lit . d) alin . (2) ar t. 349 C. pen. RM . În
această ipoteză, complexitatea infrac țiunii este condi ționată de lezarea atât a valorilor sociale ( și
a rela țiilor sociale aferente) care se referă la urmările grave produse, cât și a valorilor sociale ( și
a rela țiilor sociale aferent e) ce vizează fapta prejudiciabilă care se află în legătura cauzală cu
aceste urmări.
Însă, de regulă, obiectul juridic special al infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM are
un caracter multiplu. În opinia lui I . Botezatu, pluriobiectuale sunt nu doar infrac țiunile complexe.
Pluriobiectuale sunt și infracțiunile cu obiect juridic multiplu necomplex. În cazul acestor infrac –
țiuni, fapta prejudiciabilă este alcătuită dintr -o singură acțiune care aduce atingere celor două valori
sociale distincte (și relațiilor sociale aferente), care constituie obiectul juridic special [8, p. 115].
Într-adevăr, din art . 28 C. pen. RM reiese că infracțiunea complexă reprezintă un sistem de
acțiuni (inacțiuni) care se califică conform dispoziției unei singure norme a l egii penale. Din
art. 349 C. pen. RM nu deducem că vreuna din tre infrac țiunile prevăzute de acest articol ar
reprezenta un sistem de acțiuni. Din aceste considerente, nu putem fi de acord cu autorii români
care men ționează că obiectul juridic special al i nfrac țiunilor prevăzute la art . 257 „Ultrajul” din
Codul penal al României din 2009 [38] (articol care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ) are un
caracter complex [161, p . 230; 111, p . 1201] . Dincolo de nuan țe, aceste infrac țiuni (ca și infrac –
țiunile prevă zute la art . 349 C. pen. RM ) presupun săvâr șirea unei singure acțiuni.
Infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM sunt pluriobiectuale datorită plasării lor în
Capitolul XVII din Partea specială a Codului penal. Să nu uităm că obiectul juridic generic al

50 acestor infrac țiuni îl formează rela țiile sociale cu privire la autorită țile publice și securitatea de
stat. În cazul infrac țiunilor plurobiectuale, este obligatoriu ca obiectul juridic principal să se afle
într-o rela ție de deriva ție descendentă cu obi ectul juridic generic. Valoarea socială principală,
apărată împotriva infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM , derivă descendent din autori tă-
țile publice, nu din securitatea de stat. Or, aceste infrac țiuni (de rând cu infrac țiunile prevăzute la
art. 351, 352, 3521 și 357 C. pen. RM ) fac parte din subgrupul infracțiunilor ce atentează la
autoritățil e publice. Deci, este necesar ca obiectul juridic principal al infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM să derive descendent din rela țiile social e cu privire la autorită țile publice.
Referindu -se la con ținutul obiectului juridic principal al infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM , o parte din doctrinari afirmă că acesta este format din rela țiile sociale cu
privire la activitatea normală a autorită ților publice [325, p. 473; 31 3, p. 528; 27 1, p. 466; 2 79,
p. 312; 28 1, p. 925,929; 33 3, p. 501; 26 8, p. 9; 32 2, p. 18; 35 4, p. 7; 28 3; 294, p. 722; 24 2; 275,
p. 547]. După părerea lui A.R. Abutalipov și A.A. Ilidjev, activitatea no rmală a autorită ților pub –
lice presupune, pe de o parte, exercitarea de către aceste autorită ți în strictă corespundere cu
legea a func țiilor dispozitive sau administrative cu care sunt abilitate, iar, pe de altă parte,
respec tarea de către cetă țeni a dis pozițiilor și deciziilor legitime ale autorită ților publice [231].
În opinia altor autori, infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM aduc atingere în prin –
cipal rela țiilor sociale cu privire la activitatea normală a autorită ților publice și a persoan elor care
își îndeplinesc datoria obștească în legătură cu prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a
unei fapte antisociale [21, p . 711; 25 4, p. 454-455; 33 8, p. 661; 28 7, p. 1033; 296, p. 792].
Este adevărat că, atunci când participă la prevenir ea ori curmarea unei infracțiuni sau a
unei fapte antisociale, persoanele care își îndeplinesc datoria obștească ( și care evoluează ca
victime ale infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ) sus țin direct sau indirect autorită țile
publice în eforturil e acestora de a menține ordinea publică, de a preveni și a curma infracțiunile
sau faptele antisociale. Participând la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte
antisociale, persoanele care își îndeplinesc datoria obștească sunt obligate să respecte normele
stabilite de autorită țile publice. Aceste persoane nu pot ac ționa pe cont propriu, asumându -și
rolul de justi țiari în afara cadrului legal. Respectând normele stabilite de autorită țile publice la
prevenirea ori curmarea unei infracțiuni s au a unei fapte antisociale, persoanele care își îndepli –
nesc datoria obștească fac nu altceva decât asigur ă activitatea normală a autorită ților publice.
Totu și, trebuie să recunoa ștem că persoanele care își îndeplinesc datoria obștească nu
repre zintă aut oritățile publice. Sub acest aspect, raportarea de către legiuitor a unor asemenea
persoane la cercul de victime ale infrac țiunilor prevăz ute la art . 349 C. pen. RM nu face decât să
compromită ideea că aceste infrac țiuni sunt, în ultimă instan ță, infrac țiuni contra autorită ților

51 publice. Din acest punct de vedere, considerăm salutabil faptul că în Proiectul nr . 2127/2015
[162] se propune ca persoana care își îndeplinește datoria obștească să nu mai fie considerată
victimă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Ipoteza săvâr șirii infrac țiunii în legă –
tură cu îndeplinirea obliga țiilor ob ștești este specific ată la lit. d) alin . (2) art. 145, lit. c) alin . (2)
art. 151, lit. d) alin . (2) art . 152 și la lit. c) alin . (2) art . 197 C. pen. RM . De aseme nea, circums tanța
privind săvârșirea infracțiunii asupra unei persoane, în legătură cu îndeplinirea de către ea a
obligațiilor de serviciu sau obștești, este nominalizată la lit . f) alin . (1) art . 77 C. pen. RM printre
circums tanțele agravante care se i au în considerare la stabilirea pedepsei. Considerăm că aceste
norme asigură eficient apărarea penală a rela țiilor sociale la care participă persoanele care își
îndepli nesc datoria obștească.
În concluzie, obiectul juridic principal al infrac țiunilor prev ăzute la art . 349 C. pen. RM îl
constituie rela țiile sociale cu privire la activitatea normală a autorită ților publice.
În afară de obiectul juridic principal, din structura obiectului juridic special al infrac țiunilor
analizate face parte obiectul juridic secundar . Analizând prevederil e art. 349 C. pen. RM , ajun –
gem la concluzia că obiectul juridic secundar al infrac țiunilor prevăzute la acest articol îl
formează, după caz, relațiile sociale cu privire la: libertatea psihică (morală) a persoanei ( alin. (1)
art. 349 C. pen. RM ); integritatea corporală a persoanei ori integritatea, substanța și potențialul
de util izare a bunurilor a căror valoare nu atinge propor țiile mari ( alin. (11) art. 349 C. pen. RM );
sănătatea persoanei ( lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ); integritatea, substanța și potențialul de
utilizare a bunurilor a căror valoare atinge propor țiile mari (lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM );
sănătatea sau via ța persoanei (lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ) [299].
Unii autori consideră c ă, în compara ție cu rela țiile sociale cu privire la activitatea normală
a autorită ților publice, mai multă valoare prezintă relațiile sociale cu privire la libertatea psihică
(morală), integritatea corporală, sănătatea sau via ța persoanei, ori cu privire l a integritatea,
substanța și potențialul de util izare a bunurilor . De aceea, răspunderea pentru infrac țiunile prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM ar trebui prevăzută în capitolele legii penale care sunt dedicate
infrac țiunilor contra persoanei și contra patr imoniului [310; 344; 320]. Nu putem sus ține o
asemenea abordare.
Privitor la problema privind temeinici a includerii unor infracțiuni într -un grup sau altul de
fapte infracționale, S . Brînza a men ționat, pe bună dreptate: „Drept criteriu al temeiniciei u nei
atare includeri nu poate fi întotdeauna admisă importanța comparativă a valorilor și relațiilor
sociale care sunt vătămate prin săvârșirea infracțiunii. O asemenea abordare ar fi neștiințifică,
subiecti vistă și doar ar genera confuzie la clasificarea infracțiunilor. Reieșind dintr -un asemenea
criteriu, așa infracțiune ca, de exemplu, favorizarea infractorului ar trebui raportată de fiecare

52 dată la grupul acelor infracțiuni, în legătură cu care a avut loc favorizarea” [11, p . 358]. Nu
diferă esen țial de această opinie punctul de vedere enun țat de A.M. Udod [341].
Suntem solidari cu aceste opinii. Considerăm că nu este întâmplătoare incriminarea fapte –
lor prevăzute la art . 349 C. pen. RM tocmai în Capitolul XVII al Păr ții speciale a Codului penal.
Astfel , legiuitorul a luat în considerare că prin aceste fapte atingere se aduce libertă ții psihice
(morale), integrită ții corporale, sănătă ții etc. nu a unei persoane oarecare. Atingere se aduce
libertă ții psihice (morale), integrită ții corporale, sănătă ții etc . fie a unei persoane cu funcție de
răspundere sau a rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității de serviciu a ace stei persoane
ori al schimbării caracterului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane, fie a unei persoane
care își îndepl inește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea
acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. O astfel
de circumstan ță nu poate fi igno rată. Calitatea specială a victimei, alătur i de scopul infrac țiunii și
legătura dintre săvâr șirea infrac țiunii și activitatea legitimă a victimei, reprezintă acei factori care
conferă relațiilor sociale cu privire la activitatea normală a autorităților publice statutul de obiect
juridic principal.
În afară de aceasta, nu putem face abstrac ție de următorul aspect: obiectul juridic secundar
al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM are un caracter alternativ, în func ție de
varianta -tip de care apar ține; obiectul juridic principal este neschi mbat în cazul fiecăreia dintre
infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM . Este și firesc să fie a șa. Or, datorită conexiunii
dintre obiectul juridic generic și obiectul juridic principal al acestor infrac țiuni, la infracțiunile
prevă zute la art . 349 C. pen. RM pot fi raportate numai acele fapte pe care legiuitorul le -a
declarat infracționale în virtutea pericolului lor deosebit tocmai în raport cu valoarea socială
funda mentală specificată în denumi rea Capitolului XVII din Partea specială a Codulu i penal . Cu
alte cuvinte , se au în vedere fapte le, a căror săvâr șire lezează relațiile sociale cu privire la
autorită țile publice în condiții de inevita bilitate.
În continuare, urmează să caracterizăm valorile sociale ce reprezintă obiectul juridic secun –
dar al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM : libertatea psihică (morală) a persoanei ;
integri tatea corporală a persoanei ori integritatea, substanța și potențialul de util izare a bunurilor
a căror valoare nu atinge propor țiile mari ; sănătatea persoanei ; via ța persoanei; integritatea,
substanța și potențialul de util izare a bunurilor a căror valoare atinge propor țiile mari.
Astfel, rela țiile sociale cu privire la libertatea psihică (morală) a persoanei formează obiec –
tul juridic secundar al inf racțiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM . Această infrac țiune
se exprimă fie în amenințarea cu omorul, cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății ori cu
nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere sau a rudelor ei apropiate, în scopul

53 sistării activității de serviciu a ace stei persoane ori al schimbării caracterului ei în interesul celui
care amenință sau al altei persoane, fie în aceeași amenințare împotriva per soanei care își
îndepli nește datoria obștească sau a rudelor e i apropiate în legătură cu participarea ace stei
persoane la preve nirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.
Încă cu peste 100 de ani în urmă I.Ia. Foini țki și S.V. Poznâ șev raportau amenin țarea la
categoria infrac țiunilor contra lib ertății persoanei [343, p. 84; 30 2, p. 136]. La rândul său,
M.A. Djangurazov men ționează că amenin țarea suprimă sau restrânge libertatea psihică [257].
Nu diferă mult de această părere opini a exprimată de S.V. Șeveleva [353].
A. Eșanu men ționează: „Li bertatea psihică a persoanei este posibilitatea ființei umane de a
se autodetermina de sine stătător, fără careva presiuni exercitate din exterior” [93, p . 73]. La
rândul său, A. Tănase precizează: „ Libertatea psihică nu este legată de activitatea persoane i, de
actele fizice ale acesteia. Ea este legată de actele cu caracter psihic ale persoanei, presupunând
deliberarea și hotărârea ei asupra realizării actelor fizice… Atingerea adusă libertății psihice a
victimei presu pune influențarea asupra psihicului acesteia, având scopul înfrângerii, dominării
sau corectării voinței persoanei date. Altfel spus, făptuitorul urmărește ca victima să delibereze și
să hotărască așa cum își dorește el. Nu putem afirma că, în acest caz, el își dorește ca victima să
se comp orte, să se miște, să circule, să se deplaseze așa cum și -ar dori -o făptuitorul (caz în care
ne-am afla în prezența atingerii aduse libertății fizice a persoanei) ” [225] .
Într-adevăr, în ipoteza infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM , amen ințarea
nu este un scop în sine. Amenin țând victima, făptuitorul urmăre ște: 1) fie sistarea activității de
serviciu a persoanei cu funcție de răspundere, fie schimbarea caracterului acestei activită ți în
interesul făptuitorului sau al altei persoane (în ca zul în care victimă este persoan a cu funcție de
răspundere sau ruda ei apropiat ă); 2) neadmiterea, reprimarea sau pedepsirea persoanei care își
îndeplinește dator ia obștească, în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori
curmarea unei inf racțiuni sau a unei fapte antisociale (în cazul în care victimă este persoana care
își îndepli nește datoria obștească sau rud a ei apropiată). În ambele cazuri men ționate mai sus, în
esență, făptuitorul urmăre ște să înfrângă, să domine sau să corecteze voin ța victimei, ac ționând
asupra libertă ții psihice a acesteia.
În alt context, printre altele, rela țiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei
constituie obiectul juridic secundar al infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM .
Atingerea acestei valori sociale ( și a rela țiilor sociale aferente) are loc în ipoteza fie a aplicării
violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate asupra persoanei cu funcție de răspundere ori a
rudelor ei apropiate, în scopul sistării activități i de serviciu a ace stei persoane ori al schimbării
caracterului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane, fie a aceleiași acțiuni aplicate

54 împotriva persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură
cu par ticiparea ace stei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte
antiso ciale.
Fără a intra în detalii (care vor fi analizate cu ocazia examinării laturii obiective a infrac țiu-
nii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM ), vom me nționa că violența nepericuloasă pentru
viață sau sănătate nu poate impl ica producerea unui prejudiciu sănătă ții persoanei. Este și firesc,
odată ce violen ța în cauză este nepericuloasă pentru viață sau sănătate . Din acest punct de
vedere, suntem solidari cu părerea exprimată de S . Brînza: „Sferele celor două noțiuni – „sănăta –
tea persoanei” și „integritatea corporală a persoanei” – nu se intersectează. Aceste noțiuni sunt
complementare. Așa cum există complementaritate între noțiunile „sănătatea persoanei” și „viața
persoanei”. Noțiuni care de asemenea nu se intersectează” [15]. Nu diferă mult de această opinie
punctul de vedere a l lui V. Manea [139] .
De asemenea, integritatea corporală a persoanei trebuie deosebită de integritatea fizică sau
psihică a pers oanei (care constituie valoarea socială lezată în plan secundar de infrac țiunile
prevăzute la art . 1661 C. pen. RM ). N. Gordilă și V. Stati men ționează: „Nu trebuie confundate
noțiu nile „integritatea fizică sau psihică” și „integritatea corporală”. Integ ritatea corporală este
lezată ca urmare a producerii leziunilor corporale (fără cauzarea de prejudiciu sănătății), speci fi-
cate în Partea V a Regulamentului Ministerului Sănătății al Republicii Moldova de apreciere
medico -legală a gravității vătămării cor porale , nr. 99 din 27.06.2003 [163] . În opoziție, integri –
tatea fizică sau psihică este lezată ca urmare a cauzării unei dureri sau a suferinței fizice ori
psihice” [158, p . 593].
Din cele evocate mai sus rezultă că integritatea corporală a persoanei const ituie valoarea
socială care este complementară fa ță de sănătatea persoanei și care este diferită fa ță de integri ta-
tea fizică sau psihică a persoanei, valoare care: 1) exprimă un statu -quo de felul său, o stare
psihosomatică, oricare ar fi gradul de morbi ditate, a unei persoane; 2) suferă atingere ca urmare a
aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate.
În altă ordine de idei, rela țiile sociale cu privire la sănătatea persoanei formează obiectul
juridic secundar al infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Această infrac –
țiune se exprimă în aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătate fie asupra persoanei
cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității de serviciu a
acestei persoane ori al schimbării caracterului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane,
fie asupra persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apro piate în legătură
cu participarea ace stei persoane la preve nirea ori curmar ea unei infracțiuni sau a unei fapte anti –
sociale. De asemenea, în ipoteza prevă zută la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , rela țiile sociale

55 cu privire la sănătatea persoanei (alături de rela țiile sociale cu privire la via ța persoanei)
constituie obie ctul juridic secundar al infrac țiunii.
În viziunea autoarei E. Visterniceanu , „este corectă opinia, conform căreia sănătatea per –
soanei este „starea fiziologică determinată a organismului unei alte persoane” [261, p. 9]. Această
definiție este mai exact formulată și mai acceptabilă pentru perceperea no țiunii de infrac țiune
decât defini ția dată de al ți autori: „Prin „sănătate” se în țelege activitatea vitală nor mală a orga –
nismului uman, care func ționează corect” [258, p. 9-10]” [230]. Într-adevăr, la mo mentul comi –
terii infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM nu are impor tanță în ce măsură
victima este sănătoasă. Împotriva infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM legea
penală apără sănătatea persoa nelor cu funcție de răspundere, a persoa nelor care își îndeplinesc
datoria obștească sau a rudelor apropiate a le acestora, care pot suferi de anomalii, disfuncțio na-
lități sau deficiențe de ordin fizic sau psihic. Chiar dacă starea sănătă ții unor asemenea perso ane
este foarte precară, legea penală va apăra rela țiile sociale cu privire la sănă tatea persoanei.
Sănătatea persoanei ( și rela țiile sociale aferente) sunt apărate penalmente până la moartea cereb –
rală a victimei. O altă abordare nu este cu putin ță, pent ru că ar echivala cu discri minarea
persoanei în func ție de starea sănătă ții acesteia.
În alt context, în ipoteza prevăzută la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , rela țiile sociale
cu privire la via ța persoanei (alături de rela țiile sociale cu privire l a sănătatea persoanei)
formează obiectul juridic secundar al infrac țiunii.
O. Pop men ționează că „via ța, ca formă de mi șcare, este un fenomen complex având la
bază procese biologice și psihice care subordonează procesele inferioare (chimice, fizice, meca –
nice)” [159, p . 22]. În opinia expusă de L.O. Krasavcikova, „viața persoanei reprezintă o unitate
complexă ce întrunește exis tența fiziologică și existența socială a individului ” [284].
Este necesar să amintim că rela țiile sociale cu privire la via ța per soanei au fost apărate și
împotriva infrac țiunilor prevăzute la art . 350 „Atentarea la via ța colaboratorului poli ției” din
Codul penal. Acest articol a fost exclus din legea penală prin Legea pentru modificarea și
completarea Codului penal al Republicii Mo ldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova
la 18.12.2008 [128] . Prin aceea și lege din Codul penal a fost exclus articolul 305 „Atentarea la
viața judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea
justiției”. Î n Nota informativă la Proiectul acestei legi se men ționează că art . 305 și 350 C. pen.
RM au devenit inutile, deoarece ipotezele prevăzute de aceste articole intră sub inciden ța lit. d)
alin. (2) art . 145 C. pen. RM , care stabile ște răspunderea pentru omor ul săvâr șit în legătură cu
îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu sau obștești [146].

56 Însă, motiv e similare putea u fi invocat e vis-à-vis, de exemplu, de art. 342 C. pen. RM .
Acest articol stabile ște răspunderea pentru atentarea la viața P reședintelui Republicii Moldova, a
Preșe dintelui Parlamentului sau a Prim -ministrului, săvârșită în scopul sistării activității lor de
stat sau a altei activități politice ori din răzbunare pentru asemenea activitate. Totu și, art . 342
C. pen. RM nu a fos t exclus din legea penală. În acest mod, putem observa că , pe de o parte, s-a
renun țat la apărarea într -o normă specială a vie ții colaboratorului poli ției, a altui lucrător din
organele afa cerilor interne sau a unei persoane în exerci țiul func țiunii sau al datoriei ob ștești de
menținere a ordinii publice și de combatere a criminalită ții, precum și a vie ții judecătorului, a
persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justi ției, sau a rudelor
apropiate ale acestora . Pe de altă parte, n u s-a renun țat la apărarea într -o normă specială a vie ții
Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim -ministrului.
În acela și timp, nu putem face abstrac ție de faptul că lipsește un corespondent al art . 349
C. pen. R M, în care s -ar apăra alte valori sociale decât via ța persoanei , în cazul în care victime
sunt Președintele Republicii Moldova, Președintele Parlamentului sau Prim -ministrul.
Lipsită de continuitate și coeren ță, o asemenea protejare selectivă a valorilor sociale, ce
caracterizează persoana reprezentan ților autorită ților publice, nu poate să nu ridice semne de
întrebare privind rațiunile de politică penală.
În altă ordine de idei, printre altele, rela țiile sociale cu privire la integritatea, substanța și
potențialul de util izare a bunurilor a căror valoare nu atinge propor țiile mari constituie obiectul
juridic secundar al infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM . Atingerea acestei
valori sociale ( și a rela țiilor sociale aferente) are loc în i poteza fie a nimici rii bunurilor persoanei
cu funcție de răspundere ori a le rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității de serviciu a
acestei persoane ori al schimbării caracterului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane,
fie a acelei ași acțiuni săvâr șite asupr a bunurilor persoanei care își îndeplinește datoria obștească
sau a le rudelor ei apropiate în legătură cu participarea ace stei persoane la prevenirea ori
curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. În ipoteza infrac țiunii prevăzut e la lit. c)
alin. (2) art . 349 C. pen. RM , obiectul juridic secundar al infrac țiunii îl formează relațiile sociale
cu privire la integritatea, substanța și poten țialul de util izare a bunurilor a căror valoare atinge
propor țiile mari.
Integri tatea bunului reprezintă î nsușirea acestuia de a fi sau de a rămâne intact, întreg.
Substan ța bunului presupune însu șirea acestuia de a nu suferi schimbări din punctul de vedere al
formei, al structurii și al compozi ției sale. În fine, potențialul de util izare a bunului implic ă
prezen ța condi țiilor care permit folosirea bunului conform destina ției sale.

57 Într-un alt context, în teoria dreptului penal rus a fost exprimată opinia, potrivit căreia
obiectul juridic secundar al infrac țiunilor prevăzute la art . 318 C. pen. RM (care corespunde cu
art. 349 C. pen. RM ), în cazul în care acestea presupun aplicarea violen ței, îl pot forma rela țiile
sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei [327, p. 227-228; 31 2, p. 657].
Înainte de a ne pronun ța asupra acest ei probleme, este necesar să stabilim con ținutul
noțiunii „libertatea fizică a persoanei”. Astfel, potrivit opiniei lui Gh . Nistoreanu și A . Boroi,
libertatea fizică a persoanei constă în posibilitatea acesteia de a se mișca, de a circula, de a
acționa dup ă voința sa și în limitele admise de lege [144, p . 127]. După părerea lui S . Brînza,
libertatea fizică a persoanei este legată de activitatea persoanei, în condițiile unei libere manifes –
tări de voință. Ea reprezintă posibilitatea persoanei de a se mișca, de a circula și de a activa după
voința sa, în limitele statornicite de normele juridice [13].
Într-o spe ță din practica judiciară, alin. (11) art . 349 C. pen. RM a fost aplicat, printre
altele, pentru limitarea libertă ții fizice a victimei prin imobilizar ea acesteia [304]. Considerăm
că o aseme nea faptă depă șește sfera de aplicare a alin . (11) art. 349 C. pen. RM și necesită califi –
care conform art . 166 C. pen. RM .
Argumentele în favoarea unei asemenea abordări rezultă din următoarele opinii: „Limitarea
libertății victimei nu poate forma acțiunea adiacentă în cadrul tâlhăriei… Privațiunea ilegală de
libertate depă șește cadrul laturii obiective a tâlhăriei… Reglementarea dată infracțiunii de tâlhă –
rie, prin prevede rile de la art . 188 C. pen. RM , nu p resupune absorbirea în conți nutul ei a infrac –
țiunii de privațiune ilegală de libertate, care are, în orice ipoteză, existență juridică de sine
stătătoare” [230] ; „În cazul în care acțiunea adiacentă din alcătuirea infracțiunilor prevăzute la
art. 171 și 172 C. pen. RM constă în constrângerea fizică, obiectul juridic secundar al infracțiunii
îl formează rela țiile sociale cu privire la integritatea corporală sau sănătatea persoanei. Dacă în
legătură cu una din tre aceste infracțiuni se aduce atingere liber tății fizice a persoanei, respectiva
atingere depășește latura obiectivă a violului sau a acțiunilor violente cu caracter sexual. Deci,
necesită calificare suplimentară conform art . 164 sau 166 C. pen. RM ” [19]; „Asemenea infrac –
țiuni ca violul, acțiunile violente cu caracter sexual, jaful, tâlhăria etc. nu pot absorbi privarea de
libertate. Deși în apa rență privarea de libertate se raportează la etapa de pregătire de asemenea
infracțiuni, în realitate oricare manifestare a privării de libertate (inclusiv cea caracteristică răpi –
rii unei persoane) trebuie să -și găsească o calificare distinctă. Ca valoare socială specifică, liber –
tatea fizică a per soanei nu este deloc inferioară sănătății, cinstei și demnității, inviolabilității și
libertății sexuale sau a ltor asemenea valori ce caracterizează un anumit atribut al persoanei” [13].
Din ra țiunile prezentate mai sus , rela țiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei
nu pot constitui obiectul juridic secundar al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .

58 Rămânând în aria de investigare a obiectului juridic secundar al infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM , nu putem trece cu vederea perspectiva de lege ferenda . Avem în vedere că
în Proiectul nr . 2127/2015 [162] se pr opune ca la alin . (1) art . 349 C. pen. RM să fie incriminată
fapta de „ultragiere a persoanei cu func ție de răspun dere, a persoanei publice sau a rudelor
apropiate ale acestora, manifestată prin jignirea premedi tată a onoarei și demnității acestora, în
legătură cu exercita rea atribu țiilor func ționale, exprimată verbal, în scris sau prin alte mijloace de
comu nicare”.
Chiar în textul acestei norme proiectate sunt nominalizate valorile sociale care ar repre –
zenta obiectul juridic secundar al infrac țiunii: o noarea și demnitat ea persoanei.
În conformitate cu pct . 5 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova „Cu privire la aplicarea legislației despre apărarea onoarei, demnității și reputației
profe sionale a persoanelor fizice și juridice”, nr . 8 din 09.10.2006 [109] , „onoarea reprezintă
aprecie rea pozitivă care reflectă calitatea persoanei în conștiința socială”; „demnitatea reprezintă
autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societății”. Defini țiile formulate în literatura
de specialitate nu se deosebesc mult de aceste defini ții cu voca ție de interpretare oficială [278,
p. 714; 31 4, p. 26; 23 2, p. 9; 24 1; 239; 282].
Menționăm că în Codul penal al Republicii Moldova din 1961 răspunderea pentru ultra gie-
rea colaboratorului poliției e ra prevăzută la articolul 2051: „Ultragierea colaboratorului poliției,
adică jignirea premeditată a onoarei și demnității lui, ultragierea altui lucrător din organele
afacerilor interne sau a unei persoane aflate în exercițiul datoriei de serviciu sau obșt ești pentru
menținerea ordinii publice și combaterea criminalității, exprimată prin acțiune, verbal sau în
scris…”. Din perspectivă istorică, nu este de prisos să aminti m că norme penale cu con ținut
asemănător au existat în legiuirile penale aplicate ant erior pe teritoriul Republicii Moldova (de
exemplu, în alin. 1 art. 182 din Codul penal al României din 1865 [95, p . 1232] și în art . 253 din
Codul penal al României din 1936 [36]).
Actualmente, alin . (1) art . 353 C. contr. RM stabile ște răspunderea pentru ultragierea cola –
boratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, adică pentru „jignirea premeditată a onoarei
și demnității procurorului, ofițerului de urmărire penală, ofițerului de informații și securi tate,
anga jatului cu statut special a l Ministerului Afacerilor Interne, altei persoane aflat e în exercițiul
funcțiunii sau al datoriei obștești de asigurare a securității statului, de menținere a ordinii publice
și de combatere a criminalității, exprimată prin acțiune, verbal sau în scris”. D e exemplu, această
normă a fost aplicată pentru că, la 23.11.2014, aproximativ la ora 01.55, pe bd. Decebal, G.A.
i-a adresat expresii licen țioase poli țistului A.R., care de ținea func ția de ofi țer superior de sector
[104].

59 Sub anumite aspecte, onoarea și demnitatea persoanelor cu func ție de răspundere mai este
apărată de: art. 366 C. pen. RM , care incriminează fapta de i nsult ă adusă șefului de către subal –
tern, precum și subalternului de către șef, în timpul îndeplinirii obligațiilor legate de serviciul
militar; alin . (16) art . 287 C. contr. RM care sanc ționează i nsultarea persoanei cu funcție de răs –
pundere din organul vamal ; art. 352 C. contr. RM (care poate fi privit ca o normă de rezervă fa ță
de art . 366 C. pen. RM ), care sanc ționează ultragierea milit arului, adică jignirea premeditată a
onoarei, demni tății sau reputației profesionale a acestuia în exercițiul obligațiilor de serviciu
militar, alte acțiuni (inacțiuni) care lezează dreptul militarului .
În legile penale ale altor state, răspunderea pentr u ultragierea persoanelor cu func ție de
răspundere este prevăzută de: art . 154 din Codul penal al Cehiei [390]; art. 290 din Codul penal
al Lituaniei [370]; art. 239 din Codul penal al Albaniei [369] etc.
O asemenea dispozi ție incriminatoare a existat în Codul penal al României din 1968 [37],
la alin . 1 art . 239 „Ultrajul”. Însă, această prevedere a fost exclusă prin Legea României nr . 160
din 30.05.2005 pentru aprobarea Ordonan ței de urgen ță a Guvernului nr . 58 din 23.05.2002
privind modificarea și com pletarea unor dispozi ții din Codul penal referitoare la infrac țiunile
contra demnită ții și infrac țiunile contra autorită ții, precum și a unor dispozi ții din Codul de
procedură penală [138] . Această modificare a legii penale a fost criticată de către unii teoreticieni
români. De exemplu, C . Dobre este de părere că dezincriminarea insultei din con ținutul ultrajului
este „o măsură inoportună, cu consecin țe dăunătoare în func ționarea autorită ților publice” [86].
În Decizia Cur ții Constitu ționale a Rom âniei ref eritoare la excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor alin . 1 art . 239 din Codul penal, nr . 26 din 23.02.1999 [81], se explică: „Autorul
excep ției susține că această incriminare (se are în vedere alin . 1 art . 239 din Codul penal al
României din 19 68 – n.a.) contravine prevederilor și tratatelor internaționale la care România
este parte, referitoare la libertatea de exprimare, precum și dispozițiilor constituționale care
consacră egali tatea în drepturi a cetățenilor… Curtea constată că reglement area legală atacată,
prin excepția care face obiectul acestei cauze, nu încalcă libertatea de exprimare a ideilor și
opiniilor, prevă zută în actele internaționale invocate de autorul excepției… Curtea constată că
art. 205… din Codul penal incrimineaz ă insulta…, faptă care aparține categoriei de infracțiuni
contra demnității unei persoane… Spre deosebire de aceasta, obiectul juridic al infracțiunii de
ultraj nu vizează în exclusivitate insulta… De această dată, valoarea socială ocrotită prin incr imi-
narea faptei de insultă… o reprezintă exercitarea autorității de stat… Protecția penală asigurată
autori tății repre zintă o garanție a exercitării atribuțiilor ce îi revin și nicidecum un privilegiu, iar
legitimitatea sa derivă din însăși legiti mitatea existenței autorității. Prin urmare, tratamentul
juridic diferit aplicat unor condiții diferite este justificat și admisibil tocmai de necesitatea ca

60 egalitatea în fața legii să nu creeze stări privilegiate sau discriminatorii. Acestea sunt argumen –
tele care stau la baza constituționalității prevederilor alin . 1 art. 239 din Codul penal”.
În mod regre tabil, în Codul penal al României din 2009 [38], în art . 257 „Ultrajul”, nu se
regăse ște fapta de insultă.
Cu toate acestea, argumentele în favoarea in criminării unei asemenea fapte, formulate mai
sus, sunt perfect valabile și merită a fi luate în considerare în vederea modificării proiectate a
art. 349 C. pen. RM .
Pe lângă aceste argumente, nu pot fi neglijate nici cele expuse în Nota informativă la
Proiectul nr . 2127/2015 : „În cazul c ând o per soană jignește premeditat onoarea și demnitatea
angajaților cu statut special al Ministerului Afa cerilor Interne (polițiștilor), aceasta este trasă la
răspundere în conformitate cu alin . (1) art . 353 CC RM , fap t ce se sancționează cu amendă în
mărime de la 10 la 25 unități convenționale (de la 200 la 500 de lei) sau cu arest contravențional
de la 10 la 15 zile. În situația în care se aplică amenda în mărime de 10 unități convenționale
(200 de lei), contravenient ul este în drept să o achite în decurs de 72 de ore, suma constituind
100 de lei, respectiv jumătate din amenda stabilită, conform prevederilor alin . (3) art . 34 CC RM .
Drept urmare, sancțiunile menționate sunt cu mult mai mici în raport cu alte sancțiuni din Codul
contravențional, de exemplu art . 69 ,,Injuria”, care prevede că injuria adusă în public, vorbele
sau faptele care înjosesc onoarea și demnitatea persoanei se sancționează cu amendă de la 20 la
60 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de p ână la 60 de
ore. Or, demnitatea unui angajat al organelor de ocrotire a normelor de drept nu este cu nimic
mai prejos dec ât demnitatea unui alt cetățean ” [145] .
Suntem de acord cu aceste argumente. În concluzie, sus ținem incrim inarea în art . 349
C. pen. RM a faptei de ultragiere a persoanei cu func ție de răspundere sau a rudelor ei apropiate.

2.1.3. Obiectul material
Dintre infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM doar cea de la alineatul (1) nu
presupune prezen ța unui obiect material. După părerea lui C. Bulai și B.N. Bulai , nu toate
infracțiunile au obiect material; el există numai în cazul în care valoarea socială ocrotită, asupra
căreia atentează făptuitorul, se proiectează într -o entitate materială, astfel încât rel ațiile sociale
sunt vătămate sau amenințate prin intermediul acestei entități [24, p . 196; 26, p . 198].
S. Brînza evidențiază trei variante ale „mecanismului” de atingere infracțională asupra
obiectului apărării penale: a) infracțiunea poate influența în m od nemijlocit asupra facultății
sociale ocrotite de legea penală; b) infracțiunea se poate exprima în influențarea nemijlocită

61 asupra obiectului material al infracțiunii; c) infracțiunea poate fi realizată pe calea influențării
nemijlocite asupra victimei [11, p . 89]. Infrac țiunile prevăzute la alin . (11) și lit. a), c) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM sunt cele care se exprimă în influențarea nemijlocită asupra obiectului
material al infrac țiunii. La concret, o biectul material îl reprezintă , după caz : corpu l victimei sau
bunurile victimei a căror valoare nu atinge propor țiile mari (în cazul infracțiunii prevăzute la
alin. (11) art. 349 C. pen. RM ); corpul victimei (în cazul infracțiunii prevăzute la lit. a) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM ); bunurile victimei a căror valoare se exprimă în propor ții mari (în cazul
infracțiunii prevăzute la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ).
Așa cum se poate vedea, corpul victimei constituie obiectul material în cazul infracțiunilor
prevăzute la alin . (11) și lit. a) alin . (2) art. 349 C. pen. RM . Precizăm că, în cazul infracțiunii
prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , corpul victimei apare ca obiect material doar în pre –
zența modalită ții normative de aplicare a violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate fie
asupra persoanei cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității
de serviciu a ace stei persoane ori al schimbării caracterului ei în interesul făptuitorului sau al
altei persoane, fie asupra persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apro –
piate în legătură cu participarea ace stei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a
unei fapte antisociale.
În literatura de specialitate se men ționează: „ Deoarece viața unei persoane nu poate exist a
decât în corpul persoanei, există o unitate organică între obiectul juridic și obiectul material al in –
fracțiunii de omor” [25, p . 284]; „prin „corpul persoanei” înțelegem expresia corporală a vieții sau
a sănătății persoanei, adică ansamblul de funcț ii și procese organice care asigură individului
prezența biologică și care, odată distruse, suprimă calitatea de ființă vie și sănătoasă a persoanei”
[23, vol . I, p. 149].
Adaptând aceste puncte de vedere caracteristicilor obiectului juridic special al inf racțiuni-
lor prevăzute la alin . (11) și lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , ajungem la concluzia că obiectul
material al acestor infrac țiuni îl reprezintă corpul persoanei, privit ca expresie corporală a integ –
rității corporale sau a sănătății persoane i.
Este necesar să precizăm: 1) obiectul material al infrac țiunilor prevăzute la alin . (11) și
lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM îl reprezintă corpul unei persoane în via ță; 2) corpul făptui –
torului nu poate constitui obiectul material al infrac țiunilor examinate.
În alt context, bunurile victimei constituie obiectul material în cazul infracțiunilor prevă –
zute la alin . (11) și lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Precizăm că, în cazul infracțiunii prevă –
zute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , bunuril e victimei apar ca obiect material doar în prezen ța
modalită ții normative de nimicire a bunurilor fie ale persoanei cu funcție de răspundere ori ale

62 rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității de serviciu a ace stei persoane ori al schimbării
carac terului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane, fie ale persoanei care își îndepli –
nește datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate în legătură cu participarea ace stei persoane la
prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte a ntisociale.
Este necesar să amintim că valoarea bunurilor care constituie obiectul material al infrac –
țiunii reprezintă criteriul care deosebe ște infracțiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM
de cea prevăzută la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Astfel, obiectul material al infrac țiunii îl
consti tuie: b unurile a căror valoare nu atinge propor țiile mari ( alin. (11) art. 349 C. pen. RM );
bunurile a căror valoare atinge propor țiile mari (lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ).
Pentru calificar ea faptelor în baza alin . (11) sau lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM nu
contează dacă bunurile care reprezintă obiectul material sunt: mobile sau imobile; divizibile sau
indivizibile; principale sau accesorii; fungibile sau nefungibile; determinate i ndividual sau deter –
minate generic; consumptibile sau neconsumptibile; care fac parte din domeniul public sau din
domeniul privat etc. De asemenea, nu are importan ță dacă bunurile respective apar țin victimei cu
drept de proprietate sau nu.
Contează ca bun urile care reprezintă obiectul material al infrac țiunilor prevăzute la
alin. (11) sau lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM să fie străine pentru făptuitor. Dar, ceea ce este
mai important, astfel de bunuri trebuie să aparțină unei persoane cu funcție de răspundere, unei
persoane care își îndeplinește datoria obștească sau rude lor apropiate a le acestora. A șadar,
calitatea specială a victimei infrac țiunii este determinantă în vederea stabilirii obiectul ui material
al infrac țiunilor prevăzute la alin . (11) sau lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
În afară de aceasta, trebuie să men ționăm că doar bunurile care urmează a fi nimicite de
făptuitor pot reprezenta obiectul material al infrac țiunilor prevăzute la alin . (11) sau lit . c)
alin. (2) art . 349 C. pen. RM. Nu pot constitui obiectul material al acestor infrac țiuni bunurile
sustrase, dobân dite, primite, fabricate, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute
peste fron tiera vamală sau supuse unei alte asemenea influen țări. Astfel de bunuri vor reprezenta
obiectul material al altor infrac țiuni, care, eventual, ar putea forma concurs cu infrac țiunile
prevăzute la alin . (11) sau lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
În acest context, aducem ca exemplu următoarea spe ță: V.R., C.S., C.V. și C.O . au fost
condamna ți în baza lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la 26.10.2007, aproximativ la
ora 22.00, ace știa se aflau în incinta barului „H.” de pe str. Petru Zadnipru, mun. Chișinău.
Fiind în stare de ebrietate, V.R., C.S., C.V. și C.O. a u ieșit în curtea barului unde au inițiat un
conflict cu persoane neidentificate. În acest timp de ei s -au apropiat A.R., B.S. și V.A. – colabo –
ratori de poliție din cadrul Comisariatului de poli ție al sectorului Ciocana, mun. Chișinău.

63 Conform dispoziției comisarului de poli ție al sectorului Ciocana, mun. Chișinău, din 26.10.2007,
A.R., B.S. și V.A. erau antrenați în serviciu pe timp de noapte pentru contracararea infrac țiuni-
lor de stradă. Legitimându -se și urmărind scopul aplanării conflictului, A.R., B. S. și V.A. le -au
propus celor implicați în ceartă să înceteze tulburarea ordinii și liniștii publice. Știind cu
certitudine că con versează cu colaboratori de poliție, acționând în scopul sistării activității
legale a acestora, V.R. i -a aplicat lui A.R. o lovitură puternică cu pumnul în fa ță. După aceasta,
la actele de violen ță ale lui V.R. au aderat C.S., C.V. și C.O. Acționând de comun acord, cei
patru făptuitori au aplicat violență față de cei trei colaboratori de poliție. În timpul alterca ției,
în scopu l curmării actelor de violen ță, A.R. și B.S. au făcut uz de armele din dotare, efectuând
fiecare câte 4 -5 focuri în plan vertical. Însă, făptuitorii și-au continuat acțiunile, extinzându -le
asupra lui B.S. și V.A. În timpul în care C.V. și C.O. îl băteau p e B.S., care căzuse la pământ,
V.R. i -a smuls lui B.S. din teacă pistolul din dotare [70].
Bineîn țeles, sustragerea unei arme de foc nu poate fi absorbită de infrac țiunea prevăzută la
lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Sustragerea unei arme de foc depă șește cadrul acestei infrac –
țiuni. De aceea, în spe ța pe care am prezentat -o cu titlu de exemplu calificarea urma să fie făcută
în baza lit . b) alin . (2) art . 290 și lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .

2.2. Victima
Luând în considerare argumentele inv ocate de R . Popov, vom analiza victima infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM nu în contextul examinării subiectului acestor infrac țiuni, ci în
contextul investigării obiectului acestora: „ În Codul penal al Republicii Moldova, articolul 21 se
nume ște „Subiectul infracțiunii”. Însă, din analiza acestui articol se desprinde că el se referă
numai la persoana care săvârșește infracțiunea, nu și la persoana asupra căreia se îndreaptă
infracțiunea… În niciun articol din Partea specială a Codului penal nu se utilizează noțiunile,
„subiectul activ al infracțiunii” și „subiectul pasiv al infracțiunii”. În schimb, pentru desemnarea
persoanei asupra căreia se îndreaptă infracțiunea se folosește noțiunea „victima infracțiunii” (de
exemplu, în art . 145, 146, 1 48, 150 -152, 156, 159, 163, 164 -166, 169, 171, 172, 174, 175, 1921,
2011, 214, 2176, 280, 284, 362 și 370 C. pen. RM ). Și atunci, se impune întrebarea: dacă legiui –
torul operează în cadrul legii penale cu noțiunile „subiectul infracțiunii” și „victima infr acțiunii”,
de ce trebuie căutați substi tuenți pentru aceste noțiuni și creată confuzie atât în plan teoretic, cât
și în plan practic? Pentru că oricine este în drept să se întrebe: au oare același conținut noțiunile
„subiectul infracțiunii” și „victima in fracțiunii”, utilizate în art . 21 C. pen. RM , și noțiunile

64 „subiectul activ al infracțiunii” și „subiectul pasiv al infracțiunii”, folosite de unii doctrinari
autohtoni? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci nu este clar de ce acești doctrinari preferă să
utilizeze noțiuni care, probabil, își au suportul în legile penale ale altor state, nu și în legea
penală a Republicii Moldova. Dacă răspunsul este negativ, atunci respectivii doctrinari ar trebui
să explice în ce constă diferența dintre noțiunile confrunt ate” [160, p . 58-59].
Așa cum rezultă din dispozi ția art . 349 C. pen. RM , victim ă a acestor infrac țiuni mai poate
fi: persoana care își îndeplinește datoria obștească; ruda apropiată a persoan ei cu func ție de
răspundere sau a persoanei care își îndeplineșt e datoria obștească.
În cele ce urmează vor fi analizate caracteristicile persoanei cu func ție de răspundere care
își desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice , ca victimă a infrac țiunilor prevăzute
la art . 349 C. pen. RM .
Din alin. (1) art . 123 C. pen. RM rezultă că persoană cu func ție de răspundere, care își
desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice, este persoana căreia, într -o autoritate
publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea le gii, prin
numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării
funcțiilor autorității publice. Această concluzie a noastră î și găse ște dezvoltarea în Hotărârea
Curții Constituționale privind controlul cons tituționalității dispozițiilor art . 183 din Codul penal ,
nr. 1 din 11.01.2001 [96]: „Persoana cu funcție de răspundere în autoritățile publice este înves –
tită, în numele statului, cu împuterniciri legale; abilitată cu dreptul de a înfăptui acțiuni care
comportă consecințe juridice pentru toți sau pentru majoritatea cetățenilor; acțiunile ei pe linie de
serviciu nefiind limitate la cadrul unui anumit departament, sistem etc .”
Urmând firul logic al analizei, este necesar să men ționăm că, în practica judiciară , victime
ale infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM sunt considerate persoanele având statutul de:
judecător [196] ; procuror [207] ; inspector inferior de patrulare din cadrul Inspectoratului
Național de Patru lare al Inspectoratului General de Po liție [46; 165; 189; 190] ; soldat din
cadrul trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne [44; 214; 216; 218 ]; polițist de
frontieră [176] ; inspector vamal [188; 309]; inspector fiscal [112] ; executor judecătoresc [306].
Vom încerca să sta bilim dacă persoanele care au astfel de statute pot avea calitatea cerută
victimei infrac țiunii de art . 349 C. pen. RM : persoan ă cu func ție de răspundere care își desfă –
șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice .
Astfel, potrivit alin . (2) art . 14 al Legii cu privire la statutul judecătorului, adoptate de
Parlamentul Republicii Moldova la 20.07.1995 [121] , cerințele și dispozițiile judecătorilor legate
de înfăptuirea activității judecătorești sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și jurid ice.
Prevederi asemănătoare găsim în: art. 6 al Legii cu privire la Procuratură, adoptat e de

65 Parlamentul Republicii Moldova la 25.12.2008 [129]; alin. (2) art . 25 al Legii cu privire la
activitatea Poliției și statutul polițistului, adoptat e de Parlamen tul Republicii Moldova la
27.12.2012 [136] ; art. 19 al Legii cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Minis te-
rului Afacerilor Interne, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 12.12.1991 [120] ; alin. (1)
art. 7 al Legii cu privire la Poliția de Frontieră, adoptat e de Parlamentul Republicii Moldova la
28.12.2011 [132] ; alin. (1) art . 313 din Codul vamal, ad optat de Parla mentul Republicii Moldova
la 20.07.2000 [31]; alin. (4) art . 134 din Codul fiscal, adoptat de Parlamentul Republic ii Moldova
la 24.04.1997 [30]; alin . (1) art . 2, art . 3, alin . (1) și (2) art . 36, alin . (2) și (3) art . 37 din Legea
privind executorii judecătore ști, adoptat ă de Parlamentul Republicii Moldova la 17.06.2010 [131] .
În condi țiile descrise în actele legisla tive men ționate mai sus au calitatea de persoană cu
funcție de răspundere, care își desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice, persoanele
având statutul de: judecător; procuror; inspector inferior de patrulare din cadrul Inspectoratului
Național de Patrulare al Inspectoratului General de Poli ție; soldat din cadrul trupelor de carabi –
nieri ale Ministerului Afacerilor Interne; polițist de frontieră; inspector vamal; inspector fiscal;
executor judecătoresc. Bineîn țeles, lista unor asemenea perso ane este mult mai largă. Ea nu se
reduce la exemplele din practica judiciară prezentate mai sus. Important este ca, de fiecare dată,
să existe prevederi normative din care să rezulte că persoanelor respective, într -o autoritate
publică centrală sau locală, li se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin
numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării
funcțiilor autorității publice. În lipsa unor astfel de prevederi normative făptuito rul nu poate avea
calitatea de persoană cu func ție de răspundere care își desfă șoară activitatea în cadrul unei
autorită ți publice .
În altă ordine de idei, în Proiectul nr . 2127/2015 [162] se propune ca, în dispozi ția art . 349
C. pen. RM , în locul sintagme i „persoan ă cu func ție de răspundere” să fie folosită sintagma
„persoană cu func ție de răspundere, persoană publică”.
Considerăm inoportună o asemenea modificare . Urmărind să fim consecven ți, venim cu
următoarea propunere de lege ferenda : în art . 349 C. pen. RM , sintagma „persoan ă cu func ție de
răspundere” să fie substituită prin sintagma „persoan ă cu func ție de răspundere care își desfă –
șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice”. În acest fel, sintagma „autorită țile publice”
(care este utilizat ă în denumirea Capitolului XVII din Partea specială a Codului penal și care
desem nează componenta relevantă a valorii sociale fundamentale căreia îi aduc atingere infrac –
țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM ) se va regăsi în cel mai concludent mod în descrierea
calită ții speciale a victimei infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM . În plus, ar fi prevenite
specula țiile privind posibilitatea evoluării persoanei cu func ție de răspundere, care nu -și desfă șoară

66 activi tatea în cadrul unei autorită ți publice, ca victimă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM .
Revenind la propunerea din proiect ul enun țat mai sus, sesizăm maniera defectuoasă în care
sunt asociate no țiunile „persoană cu func ție de răspundere” și „persoană publică”. În acest con-
text, R. Popov afirmă , just, că noțiunea „persoană cu funcție de răspundere”, definită în alin . (1)
art. 123 C. pen. RM , și noțiunea „ persoană publică”, definită în alin . (2) art . 123 C. pen. RM , se
află într -o relație de tip „parte -întreg”: „Așa cum e concepută în alin . (2) art . 123 C. pen. RM ,
noțiunea „persoană publică” este într -atât de cuprinzătoare, încât nu considerăm că există vreun
exemplu când persoana are statut de persoană cu funcție de răspundere, dar nu are statutul de
persoană publică. Să nu uităm că în pct . 27 al Raportului explicativ la Convenția penală a Consi –
liului Europei privind corupția [372] se explică: „Definind noțiunea „agent public”, autorii
proiectului Convenției penale a Consiliului Europei privind corupția au urmărit să a copere toate
categoriile posibile de agenți publici, în scopul de a evita, pe cât posibil, lacunele în incriminarea
actelor de corupție în sectorul public”. Considerăm că, în mod similar, în cazul definirii noțiunii
„persoană publică” din alin . (2) art . 123 C. pen. RM , intenția legiuitorului moldovean a fost de a
acoperi toate categoriile posibile de funcționari publici și de persoane asimilate funcționarilor
publici, în scopul de a evita, pe cât posibil, lacunele în incriminarea faptelor prevăzute la
art. 324, 327 -329 și 332 C. pen. RM ” [160, p . 121,127] . De asemenea, V . Stati și R. Popov men –
ționează: „În sensul alin . (1) art . 123 C. pen. RM , nu este persoană cu func ție de răspundere cel
care realizează ac țiuni relevante sub aspect juridic, însă care nu exercită nici acțiuni adminis –
trative de dispoziție sau organizatorico -economice, nici func ții ale autorită ții publice. Totodată,
nimic nu împ iedică a -l considera pe acesta persoană publică în sensul alin . (2) art . 123
C. pen. RM” [224].
Din aceste argume nte rezultă cu claritate că noțiunea „persoan ă cu func ție de răspundere”
este o no țiune subsecventă fa ță de no țiunea „persoan ă publică”. Asocierea no țiunilor „persoan ă
cu func ție de răspundere” și „persoan ă publică” reprezintă asocierea păr ții cu întregul, ceea ce
sfidează regulile logicii .
Sub un alt aspect, a tragem aten ția asupra faptului că sferele de inciden ță a n oțiunilor
„persoan ă publică străină” (în sensul alin . (1) art . 1231 C. pen. RM ) și „func ționar interna țional”
(în sensul alin . (1) art . 1231 C. pen. RM ) nu interferează cu sfera de inciden ță a no țiunii „persoană
publică”, deci, nici cu sfera de inciden ță a no țiunii „persoan ă cu func ție de răspundere”. Sub
acest aspect, R . Popov argumentează: „ Noțiunile „ persoană publică străină” și „funcționar i nter-
național” sunt noi pentru cadrul normativ al Republicii Moldova. Ele au devenit aplicabile numai
odată cu intrarea în vigoare a amendamentelor operate la 02.12.2011. Până la acest moment,

67 noțiunile „ persoană publică străină” și „funcționar internațio nal” pur și simplu au lipsit în Codul
penal al Republicii Moldova” [160, p . 278]. Așadar, nici persoanele publice străine, nici funcțio –
narii inter naționali nu pot fi victime ale infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
În plan comparativ, men ționăm că, potrivit alin . (1) art . 310 din Codul penal al Ungariei
[355] (articol ce corespunde cu art . 349 C. pen. RM ), victimă a infrac țiunii poate fi persoana
publică străină. La fel, conform alin . 2 § 128 din Codul penal al Norvegiei [261] (articol ce
corespunde cu art . 349 C . pen. RM) , victimă a infrac țiunii poate fi funcționarul public care
reprezintă fie autori tatea publică dintr -un stat străin, fie o organiza ție interguvernamentală .
În contextul examinat, nu este de prisos să subliniem că infrac țiunile prevăzute la art . 349
C. pen. RM trebuie delimitate de infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 142 C. pen. RM : săvâr-
șirea unui act de violență asupra oficiului, locuinței sau mijlocului de transport al persoanei care
benefi ciază de protecție internaț ională, dacă acest act poate periclita viața, sănătatea sau liber –
tatea persoanei în cauză. Așadar, persoana care beneficiază de protecție internațională (în sensul
art. 122 C. pen. RM ) nu poate fi victimă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
În continuare, vor fi examinate caracteristicile persoanei care își îndeplinește datoria
obștească , ca victimă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
Într-o spe ță din practica judiciară, calitatea de persoană care î și îndepline ște datoria
obștească i -a fost atribuită victimei care, de fapt, se găsea în postura de persoană cu func ție de
răspu ndere. Or, din această spe ță, aflăm că victima își îndeplinea datoria obștească de men ținere
a ordinii publice, fiind angajată a Serviciului de men ținere a ordinii publice din cadrul Inspecto –
ratului de poli ție al sectorului Râ șcani, mun. Chi șinău [217] . Considerăm că, în condi țiile
descrise, victima a ac ționat în calitate de persoană cu func ție de răspundere, nu în calitate de
persoană care î și îndepline ște datoria ob ștească. Această concluzie rezultă din alin . (4) art . 24 al
Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova la 27.12.2012 [136] : „Fiecare polițist, pe tot teritoriul țării, indiferent de funcția pe care
o deține, de locul în care se află în timpul sau în afara orelor de program, în cazul în care
sesizează existența unor circumstanțe sau fapte care periclitează ordinea de drept, viața sau
sănătatea persoanelor ori alte valori sociale, es te obligat să comunice despre aceasta celei mai
apropiate subdiviziuni de poliție și să întreprindă măsurile posibile pentru prevenirea și curmarea
infrac țiunii sau contravenției, acordarea primului ajutor persoanelor aflate în pericol, reținerea și
identificarea făptuitorilor, depistarea martorilor oculari și pentru paza locului în care s -a produs
eveni mentul”. Prevederi apropiate găsim la lit . e) pct . 6 din Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova cu privire la aprobarea Codului de etică și deontologi e al polițistului , nr. 481 din
10.06.2006 [98].

68 Pentru a stabili caracteristicile persoanei care își îndeplinește datoria obștească, este nece –
sar să stabilim con ținutul no țiunii „îndeplinirea datoriei obștești” . Conform pct. 5.3 din Hotărârea
Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare
la infracțiunile săvârșite prin omor (art . 145-148 C. pen. RM )”, nr . 11 din 24.12.2012 [110] ,
„prin „îndeplinirea obligațiilor obștești ” se are în vedere înfăptuirea de către cetățeni a unor
îndatoriri publice cu care aceștia au fost însărcinați sau săv ârșirea altor acțiuni în interesul
societății sau al unor persoane aparte. Astfel, îndeplinirea obligațiilor obștești poate fi de două
tipuri: 1) îndepli nirea în baze obș tești a obligațiilor obștești special încredințate; 2) îndeplinirea
din proprie inițiativă a acțiunilor în interesele societății sau ale unor cetățeni aparte ”.
Deschizând parantezele și referindu -se la aceste două tipuri, S . Brînza afirmă: „Privitor la
primul tip, se are în vedere participarea victimei la activitatea gărzii populare, a comitetului de
imobil (de stradă), a mișcării obștești, a organizației pacifiste, a organizației de apărare a dreptu –
rilor omului, a organizației de femei, de veterani, de in valizi, de tineret sau de copii, a societății
științifice, tehnice, ecologiste, cultural -educative, sportive, a altei societăți benevole, a uniunii de
creație, a comunității național -culturale, a altei asociații obștești. Nu este obligatoriu ca victima
să fie membru al unei asociații obștești. Important este să nu presteze muncă salariată în cadrul
unei asemenea asociații. Prestând munca salariată, victima își îndeplinește obligațiile de serviciu,
nu cele obștești. Cel de -al doilea tip al îndeplinirii oblig ațiilor obștești presupune îndeplinirea din
proprie inițiativă a acțiunilor în interesele societății sau ale unor cetățeni aparte. Se au în vedere
acțiunile de legitimă apărare a altei persoane sau a unui interes public, de reținere a infractorului
(a cont ravenientului), de denunțare a infractorului (a contravenientului), de criticare a neajunsuri –
lor la adunarea colectivului de muncă, de renunțare de a participa la săvârșirea infracțiunii (a
contravenției) etc.” [14]. Într-un mod apropiat, C . Gurschi men ționează: „ Prin „persoană care
participă la prevenirea ori curmarea unei infrac țiuni sau a unei fapte antisociale” se în țelege per –
soanele care, fie conform legii ori la indica ția organelor de urmărire penală, au fost încadrate
(atrase) în ac țiuni de preve nire, de curmare a infrac țiunilor, fie au întreprins din proprie ini țiativă
asemenea ac țiuni” [3, p . 560]. După părerea lui V.G. Goncearenko, prin „persoană care î și în-
depli nește obliga țiile ob ștești” se are în vedere persoanele care execută însărcinări sau reali zează
acțiuni socialmente utile legate fie de men ținerea ordinii publice în timpul desfă șurării unor
demons trații, mitinguri, mar șuri sau a altor asemenea manifesta ții în masă, ori al lichidării con se-
cințelor unor avarii sau calamită ți, fie de contracararea încălcărilor ordinii publice, fie de alte
asemenea activită ți. Astfel, persoane care î și îndeplinesc obliga țiile ob ștești pot fi considerate:
colaboratorii confiden țiali antrena ți în efectuarea măsurilor speciale de investigații; membrii

69 gărzii populare; membrii comitetului de imobil (de stradă); alte persoane, inclusiv cele care nu
fac parte din nicio asocia ție” [294, p. 722].
Aceste opinii î și găsesc confirmarea în reglementările din unele acte normative , de exemplu,
în: art. 1 și alin . (1) art. 9 ale Legii cu privire la gărzile populare, adoptate de Parla mentul
Republicii Moldova la 06.02.1997 [123]; alin . (1)-(3) art . 15 al Legii privind activitatea specială
de investigații , adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29.03.2012 [133] ; alin. (1) art . 15
al Legii securității statului, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 31.10.1995 [122] ;
alin. (1) art . 11 din anexa la Legea pentru aprobarea Regulamentului de funcționare a sistemului
liniilor telefo nice anticorupție , adoptată d e Parlamentul Republicii Moldova la 25.10.2013 [137];
pct. 2 din H otărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului -cadru
privind averti zorii de integritate , nr. 707 din 09.09.2013 [101] , etc.
Așa cum s -a putut vedea mai sus, îndeplin irea obligațiilor obștești poate presupune reali-
zarea din proprie inițiativă a acțiunilor în interesele societății sau ale unor cetățeni aparte (acțiu –
nile de legitimă apărare a altei persoane sau a unui interes public, de reținere a infractorului (a
contravenientului), de denunțare a infractorului (a contravenientului), de criticare a neajunsu rilor
la adunarea colectivului de muncă, de renunțare de a participa la săvârșirea infracțiunii (a
contravenției) etc.).
Astfel de ac țiuni socialmente utile pot s ă nu constituie obiectul unei reglement ări norma –
tive. Cu toate acestea , ele trebuie să fie conforme cu cadrul legal, să nu implice depă șirea limi te-
lor care de spart licitul de ilicit . De exemplu : în cazul legitimei apărări, aceste limite sunt stabilite
de art . 36 C. pen. RM , de art. 21 C. contr. RM și de alte asemenea prevederi normative ; în
ipoteza re ținerii infractorului, limitele dintre licit și ilicit sunt conturate în art . 37 C. pen. RM etc.
În următoarea spe ță din practica judiciară s -a stabilit că, îndeplinind obliga ția ob ștească,
victima nu a depă șit limitele care despart licitul și ilicit : P.O. și P.A. au fost condamnați în baza
lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la 05.02.2009, în timpul zilei, ace știa se afla u pe una
din străzile sat ului Gordineștii Vechi, raionul Edineț. P.O. și P.A. l -au întâlnit pe B.A. și au
început să -l maltrateze. Observând aceasta, A.C. a intervenit pentru a curma ac țiunile lui P.O. și
P.A. Reac ționând, P.O. și P.A. i-au aplicat lui A.C. mai multe lovituri în c ap cu un cablu de ten –
siune înaltă . În rezultat, victima a suferit o vătămare u șoară a integrită ții corporale sau a
sănătă ții [71]. Într-o altă spe ță, se arată că victima , șofer în cadrul Serviciului Piscicol de pe
lângă Ministerul Mediului , își îndeplinea datoria obștească de curmare a unei fapte antisociale,
acționând împreună cu un inspector din cadrul acelu iași serviciu [182] . În altă spe ță, alin. (11)
art. 349 C. pen. RM a fost aplicat pentru agresarea cetă țeanului care a încercat să nu admită
părăsire a locului faptei de către persoanele care săvâr șise o pungă șie [213] .

70 Cu această ocazie , menționăm că, de exemplu, potrivit art . 240 din Codul penal al Argen –
tinei [365] (care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ), persoana particulară, care a re ținut sau a
încercat să re țină un infractor în momentul comiterii vădite a unei infrac țiuni, este asimilată unei
persoane cu func ție de răspundere. O prevedere similară există în Codul penal al Cehiei [390], în
art. 157 (care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ). Nu co nsiderăm că asemenea dispozi ții ar
trebui să comple teze art . 349 C. pen. RM . Reiterăm ideea pe care am formulat -o mai sus: con si-
derăm salutabil faptul că în Proiectul nr . 2127/2015 [162] se propune ca persoana care își
îndeplinește datoria obștească să nu mai fie considerată victimă a infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM .
În cele ce urmează vor fi analizate caracteristicile rudei apropiate a persoanei cu funcție
de răspundere sau a persoanei care își îndeplinește datoria obștească , ca victim ă a infrac țiu-
nilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
Până la modificarea art . 349 C. pen. RM , operată prin Legea pentru modificarea și comple –
tarea Codului penal al Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
18.12.2008 [128] , doar ruda apropiată a persoanei cu funcție de răspundere (nu și a persoanei
care își îndeplinește datoria obștească) era considerată victimă a infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM .
Într-o spe ță, în care se aplică lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , se men ționează că vic –
time sunt atât F.C., ofi țer operativ de sector al postului de poli ție Molovata Nouă, cât și rudele
acestuia. Însă, nu se precizează gradul de rudenie a acestora cu F.C. [180] Între timp, nu oricare
rudă a persoanei cu funcție de răs pundere sau a persoanei care își îndeplinește datoria obștească
poate fi considerată victimă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
Din alin. (4) art . 134 C. pen. RM rezultă că rude apropiate se consideră următoarele
categorii corelative de per soane: 1) părinții în raport cu copiii, sau invers ; 2) înfietorii în raport
cu copiii înfiați, sau invers ; 3) frații în raport cu surorile, sau invers ; 4) bunicii în raport cu
nepoții lor, sau invers . De exemplu, într -o spe ță, calitatea de victimă a infrac țiunii prevăzute la
alin. (1) art . 349 C. pen. RM a avut -o nu doar C.Gh., șeful Sec ției investiga ții operative a Direc –
ției investigarea frau delor a Departamentului poli ție al Ministerului Afacerilor Interne, ci și
copiii , părin ții și soția acestuia [194].
Alte categorii de persoane decât cele nominalizate în alin . (4) art . 134 C. pen. RM nu pot
alcătui con ținutul no țiunii „rude apropiate”. Sub inciden ța acestei no țiuni intră copiii și părin ții
lui C.Gh., însă nu și soția lui C.Gh. Aceasta nu este rudă, m ai ales apropiată, cu C.Gh. ( și nici nu
poate fi). De aceea, în spe ța analizată mai sus răspunderea trebuia aplicată conform regulilor
concursului de infrac țiuni: în baza alin . (1) art . 349 (în ceea ce prive ște amenin țarea cu omorul și

71 cu vătămarea integri tății corporale sau a sănătă ții asupra lui C.Gh., a copiilor și părin ților
acestuia) și art. 155 (în ceea ce prive ște amenin țarea cu omorul și cu vătămarea integrită ții
corporale sau a sănătă ții asupra so ției lui C.Gh.) din Codul penal.
Sub aspectul examin at mai sus, este de notat că, de exemplu, potrivit alin . (3) art . 257
„Ultrajul” din Codul penal al României din 2009 [38], „cu aceea și pedeapsă se sanc ționează
faptele comise în condi țiile alin . (2), dacă privesc un membru de familie al func ționarului
public”. O dispozi ție asemănătoare se con ține la art . 243 din Codul penal al Albaniei [369] (care
corespunde cu art . 349 C . pen. RM). Considerăm că nu aceste modele străine ar trebui recep țio-
nate de legiuitorul autoh ton. Astfel, din art. 189 din Codul pen al al Bruneiului [380] (care
corespunde cu art . 349 C. pen. RM ) rezultă că victimă a infrac țiunii este persoana de a cărei
soartă este cu bună știință interesat func ționarul public. Aceea și concep ție este promovată în
art. 321 din Codul penal al Kazahsta nului [336] (care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ).
Ca și în art . 349 C. pen. RM , în art . 345 din Codul penal al Ucrainei [286] este utilizată
sintagma „rude apropiate”. Mai mul ți doctrinari ucraineni au propus ca această sintagmă să fie
substituită prin sintagma „persoane apropiate” [293, p. 600; 29 7, p. 110; 29 8, p. 19; 25 0; 251;
243; 253; 351; 352; 339; 340]. Într-adevăr , nu întotdeauna rela ția de rudenie dintre două per –
soane poate fi dovada existen ței unei afec țiuni dintre acestea, de care să poată profita făptui torul.
Apropierea reală dintre două persoane este condi ționată de caracterul rela țiilor dintre acestea, de
factorii sociali, nu de factorii biologici (în cazul rudeniei de sânge) sau de factorii juridici (în
cazul rude niei ca re-și are originea în actul de adop ție) [156] .
Merită aten ție opinia exprimată de M.G. Fetisov: „În vederea stabilirii faptului dacă o per –
soană este apropiată de altă persoană sau nu, instan ța de judecată trebuie să evalueze caracterul
relațiilor dintre a cestea” [342, p. 74-75]. Așadar, apropierea reală dintre două persoane reprezintă
o împrejurare cu încărcătură factologică, care ar urma să fie stabilită în fiecare caz aparte. Cu
toate acestea, ar trebui să existe un suport juridic pentru stabilirea aces tei împrejurări . Ne referim
la defini ția no țiunii „persoane apropiate”, care ar trebui să fie formulată în textul legii penale.
În literatura de specialitate sunt propuse astfel de defini ții: „Persoane apropiate de colabo –
ratorul organului de ocrotire a d reptului sunt persoanele ale căror via ță, sănătate și bunăstare sunt
importante pentru colaboratorul organului de ocrotire a dreptului, în virtutea rela țiilor personale
stabilite” [334, p. 347]; „Persoane apropiate sunt acele perso ane de a căror securitat e este inte re-
sată persoana cu func ție de răspundere” [338, p. 662]. Prima din aceste defini ții este foarte apro –
piată de cea formulată la pct . 6 al Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la
practica judiciară în proce sele penale des pre șantaj”, nr . 16 din 07.11.2005 [107] : „Prin „apropiați”

72 se are în vedere persoanele, ale căror viață, sănătate și bunăstare sunt importante pentru destina –
tarul cererii, în virtutea rela țiilor personale care s -au creat între el și acele persoane ”.
Totuși, considerăm mai reu șită defini ția formulată în art. 1 al Legii Ucrainei cu privire la
elementele de bază de prevenire și combatere a corup ției, nr. 1506 din 11.06.2009: „persoane
apropiate – soții, copiii, părin ții, fra ții, surorile, bunicii, nepo ții, adoptatorii, copiii adopta ți,
precum și persoane le care locuiesc împreună, sunt legate printr -un mod de via ță comun și au
drepturi și obliga ții reciproce cu subiectul men ționat la articolul 4 din prezent a lege” [263]. Spre
deosebire de defini țiile preced ente, aceasta din urmă se caracterizează prin previzibilitate mai
pronun țată. În acest mod, devine posibilă identificarea mai facilă a celor care intră sub inciden ța
noțiunii „persoane apropiate”, fără a fi încălcată regula stabilită de alin . (2) art . 3 C. pen. RM.
Nu putem încheia investigarea problemelor legate de victima infracțiunilor prevăzute la
art. 349 C . pen. RM fără a aborda chestiunea privind eroarea în calitatea specială a victimei
infrac țiunii. Referindu -se la o ipoteză din legea penală ucra ineană care este apropiată de cea
reliefată în art . 349 C. pen. RM , I.I. Davidovici men ționează: „Săvâr șirea infrac țiunii asupra
persoanei, pe care făptuitorul a perceput -o eronat în calitate de reprezentant al administra ției
publice sau de apropiat al ace stuia, trebuie calificată ca tentativă la infrac țiunea pe care inten –
ționa să o comită făptuitorul” [256]. Adaptând acest punct de vedere conjuncturii legii penale a
Republicii Moldova, conchidem: vom fi în prezen ța tentativei la una din tre infrac țiunile
prevăzute la art . 349 C. pen. RM în cazul în care, în prezen ța tuturor celorlalte condi ții cerute de
acest articol, făptui torul consideră eronat că săvâr șește infrac țiunea asupra unei persoane cu
funcție de răspundere, a unei persoane care î și îndepline ște datoria ob ștească sau a unei rude
apropiate a acestora. Această concluzie se spri jină pe dispozi ția art . 27 C. pen. RM : „Se consi –
deră tentativă de infracțiune acțiunea sau inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre
săvârșirea unei infracțiuni d acă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și -a
produs efectul”. Or, sub imperiul erorii cu privire la calitatea specială a victimei infrac țiunii,
acțiunea făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni asupr a unei
persoane cu func ție de răspundere, a unei persoane care î și îndepline ște datoria ob ștească sau a
unei rude apropiate a acestora. Însă, din cauze independente de voința făptuitorului, această
infrac țiune nu -și produce efectul. Or, efectul scontat (să vârșirea infracțiunii asupra unei persoane
cu func ție de răspundere, a unei persoane care î și îndepline ște datoria ob ștească sau a unei rude
apropiate a acestora) nu coincide cu ceea ce relevă realitatea obiectivă (săvârșirea infracțiunii
asupra celui care nu are calitatea de persoană cu func ție de răspundere, de persoană care î și
îndepline ște datoria ob ștească sau de rudă apropiată a acestora).

73 2.3. Concluzii la Capitolul 2
Analiz a obiectului infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ne permite să formul ăm
următoarele concluzii :
1) obiectul juridic generic al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM (și al tuturor
celorlalte infrac țiuni prevăzute în Capitolul XVII din Partea specială a Codului penal) îl
formează relațiile sociale cu privire la autoritățile publice și securitatea de stat;
2) sintagma „autorită țile publice” din denumirea Capitolul ui XVII din Partea specială a
Codului penal denotă că victimele infrac țiunilor ce atentează la activitatea normală a autorită ților
publice ar trebui să reprez inte doar autorită țile publice centrale sau locale. Ele nu ar trebui să
reprez inte institu ții publice, întreprinderi de stat sau municipale etc. Cu atât mai puțin, victimele
infrac țiunilor ce atentează la activitatea normală a autorită ților publice, nu ar trebui să reprezinte
o institu ție privată sau o întreprindere privată;
3) securitatea na țională reprezintă un sistem al e cărui elemente sunt securitatea de stat,
securitatea publică și securitatea oricărei persoane fizice, sistem a cărui func ționali tate este asi gura-
tă împotriva unor pericole de natură militară, economică, energetică, ecologică, informa țională etc.;
4) de regulă, obiectul juridic special al infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM are
un caracter multiplu;
5) obiectul jurid ic principal al acestor infrac țiuni îl constituie rela țiile sociale cu privire la
activitatea normală a autorită ților publice;
6) obiectul juridic secundar al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM îl formează,
după caz, relațiile sociale cu privi re la: libertatea psihică (morală) a persoanei ( alin. (1) art . 349
C. pen. RM ); integritatea corporală a persoanei ori integritatea, substanța și potențialul de util i-
zare a bunurilor a căror valoare nu atinge propor țiile mari ( alin. (11) art. 349 C. pen. RM);
sănăta tea persoanei ( lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ); integritatea, substanța și potențialul de
utilizare a bunurilor a căror valoare atinge propor țiile mari (lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM );
sănătatea sau via ța persoanei (lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM );
7) rela țiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei nu pot constitui obiectul juridic
secundar al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ;
8) ca obiect material al infrac țiunilor prevăzute la alin . (11) și lit. a) alin . (2) art . 349
C. pen. RM , corpul persoanei reprezintă expresia corporală a integrită ții corporale sau a sănătății
persoanei;
9) doar bunurile care urmează a fi nimicite de făptuitor pot reprezenta obiectul material al
infrac țiunilor prevăzute l a alin . (11) sau lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Nu pot constitui

74 obiectul material al acestor infrac țiuni bunurile sustrase, dobândite, primite, fabricate, utilizate,
transpor tate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală sau supu se unei alte asemenea
influen țări;
10) persoană cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei auto –
rități publice este persoana căreia, într -o autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, per-
manent sau provizoriu, prin s tipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări,
anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice;
11) în cazul unor persoane cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul
unei autorită ți publice, este important de fiecare dată să existe prevederi normative din care să
rezulte că persoanelor respective, într -o autoritate publică cen trală sau locală, li se acordă, per-
manent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, ale gere sau în virtutea unei însărcinări,
anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice. În lipsa unor
astfel de prevederi normative, făptuitorul nu poate avea calitatea de persoană cu func ție de
răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice ;
12) în sensul art . 349 C. pen. RM , îndeplinirea obligațiilor obștești poate presupune reali –
zarea din proprie inițiativă a acțiunilor în interesele societății sau ale unor cetățeni aparte (acțiu –
nile de legitimă apărare a altei persoane sau a unui interes public, de reținere a infractorului (a
contravenientului), de denunțare a infractorului (a contravenientului), de criticare a neajunsu rilor
la adunarea colectivului de muncă, de renunțare de a particip a la săvârșirea infracțiunii (a
contravenției) etc.). Astfel de ac țiuni socialmente utile pot să nu constituie obiectul unei regle –
mentări normative. Cu toate acestea, ele trebuie să fie conforme cu cadrul legal, să nu implice
depă șirea limitelor care desp art licitul de ilicit.

75 3. LATURA OBIECTIVĂ A INFRAC ȚIUNILOR DE AMENINȚARE SAU
VIOLENȚĂ SĂVÂRȘITĂ ASUPRA PERSOANEI CU FUNCȚIE DE
RĂSPUNDERE SAU CARE ÎȘI EXERCITĂ DATORIA OBȘTEASCĂ
3.1. Fapta prejudiciabilă
Pe parcursul acest ei sec țiuni vor fi analizate pe rând faptele prejudiciabile din cadrul
infrac țiunilor prevăzute la alin . (1), (11), lit. a) și c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
Astfel, în cazul infracțiunii prevăzu te la alin. (1) art . 349 C. pen. RM , fapta prejudiciabilă
se exprim ă fie în a menințarea c u moartea ( a se citi – cu omor ), cu vătămarea integri tății corpo –
rale sau a sănătății ori cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere sau ale rudelor
ei apropiate, fie în aceeași amenințare împotriva persoanei care își îndeplinește datoria ob ștească
sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea
unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale .
Din textul dispozi ției alin . (1) art . 349 C. pen. RM rezultă că fapta prejudiciabilă cores pun-
zătoare presupune prezen ța următoarelor modalită ți normative cu caracter alternativ: 1) amenin –
țarea cu omor; 2) amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății; 3) amenințarea
cu nimicirea bunurilor.
Toate aceste trei modalită ți reprezintă form e ale amenin țării. Dincolo de nuan țe, elementul
de convergen ță al acestor modalită ți îl constituie noțiunea de amenin țare. La pct . 5 al Hotărârii
Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre
șantaj”, nr . 16 din 07.11.2005 [107] , se explică : „amenințarea se exprimă prin influențarea
psihică a victimei, care o determină să adopte o conduită cerută de făptuitor”.
După părerea lui V . Manea, amenin țarea presupune recurgerea făptuitorului la anumi ți
factori psih ici: cuvinte; gesturi; demonstrarea armei etc. Pentru compara ție, violen ța (fizică)
implică influen țarea energetică asupra organismului victimei, care presupune contactul dintre
corpul victimei, pe de o parte, și corpul făptuitorului sau forțele animate sa u neanimate , antrenate
de către făptuitor, pe de altă parte [140] . Din perspectiva necesită ții de a diferen ția amenin țarea
de violen ță (fizică), considerăm că în exemplele din practica judiciară pe care le vom prezenta
mai jos a lipsit temeiul aplicării al in. (1) art. 349 C. pen. RM : încercarea de a lovi victima cu un
cuțit de bucătărie, încercare nereu șită datorită evitării lovituri i [202] ; încercarea de a lovi
victimele cu o țeavă de metal, încercare nereu șită datorită evitării loviturii [201] ; încercare a de
a lovi victima cu cu țitul, încercare nereu șită datorită imobilizării prompte a făptuitorului de
către victimă [209; 203] ; încercarea de a lovi victima cu toporul în fa ță, încercare nereu șită

76 datorită imobilizării prompte a făptuitorului de către victi mă [179] ; încercarea de a lovi victima
cu furca în cutia toracică, încer care nereu șită datorită imobilizării prompte a făptuitorului de
către victimă [181] ; aruncarea cu țitului în direc ția victimei [191] ; încercarea de a tampona
victim a cu automobilul [305].
În aceste exemple, săvâr șirea infrac țiunii s -a concretizat în influen țarea energetică asupra
organismului victimei, care presupune contactul dintre corpul victimei, pe de o parte, și forțele
neanimate antrenate de către făptuitor (cu țitul de bucătăr ie; țeava de metal; cu țitul; topor ul;
furca; automobil ul), pe de altă parte. Faptul că realizarea inten ției făptuitorului a e șuat nu
înseamnă că trebuie să tratăm asemenea ac țiuni ca exemple de amenin țare. Periclitarea sănătă ții
victimei nu poate echivala cu vătămarea efectivă a libertă ții psihice (morale) a victimei. Este
adevărat că amenin țarea poate presupune aplicarea de către făptuitor a unor mijloace sau instru –
mente ( de exemplu, demonstrarea armei ). Însă, aceste mijloace sau instrumente sunt aplicate în
scop de influen țare asupra psihicului victimei, nu asupra organismului (fizicului) acesteia. În caz
contrar, se va admite confuzia dintre violen ța psihică și violen ța fizică. În cazul infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM , consecin țele unei a stfel de confuzi i se exprimă în stabilirea
incorectă a solu ției de calificare. În exemplele reproduse mai sus, cel mai probabil, calificarea
trebuia făcută în baza lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Or, procedeele de aplicare a violen ței
fizice, la car e au recurs făptuitorii , demonstrează pericolul pentru via ța sau sănătatea victimelor.
Totu și, dacă inten ția făptuitorilor a constat în lipsirea victimelor de via ță, nu ar fi exclusă posibi –
litatea aplicării răspunderii pentru tentativa la infrac țiunea pre văzută la lit . d) alin . (2) art . 145
C. pen. RM [155] .
Sub un alt aspect, P . Dungan, T . Medeanu și V. Pașca sunt de părere că „ac țiunea de
amenin țare poate fi săvâr șită fie în mod nemijlocit, fie prin mijloace de comunicare directă.
Amenin țarea este nemij locită când func ționarul este prezent fizic la locul și în timpul comiterii
acțiunii ultragiante…, iar săvâr șirea faptei prin mijloace de comunicare directă presupune utili –
zarea de către făptuitor a unor mijloace tehnice de natură a realiza o comunicare , fără a fi ne ce-
sară prezen ța fizică a func ționarului (de exemplu, folosirea telefonului, email -ului, scrisorilor,
înregistrărilor audio -video etc.)” [91, p . 12]. Astfel, într-o spe ță, alin. (1) art . 349 C. pen. RM a
fost aplicat deoarece făptuitorul a f olosit telefonul mobil pentru a amenin ța victima cu omorul și
cu vătă marea gravă a integrită ții corporale sau a sănătă ții [194] . Împrejurarea expunerii directe
sau indirecte a amenin țării nu are niciun impact asupra calificării faptei conform alin . (1) a rt. 349
C. pen. RM , însă poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei.
În altă ordine de idei, amenin țarea trebuie delimitată de alte forme de influen țare asupra
psihicului victimei. Astfel, I.E. Suleimanova afirmă că nu constituie amenin țare: hipnoza;

77 stimularea electronică a creierului victimei în vederea supunerii acesteia voinței făptuitorului;
alte asemenea forme de violen ță psihică [318, p. 88]. Nu constituie exemple de amenin țare nici
unele forme de exercitare a amestecului în activita tea victimei, care apar în contextul infrac –
țiunilor prevăzute la art . 303 C. pen. RM . În opinia lui S . Brînza și V. Stati, asemenea forme
consti tuie: 1) exercitarea, în condiții de ilegalitate, de orice influențe, îndrumări sau control;
2) exerci tarea, în condiții de ilega litate, de restricții, presiuni sau ingerințe; 3) acordarea de
informații sau sfaturi din partea oricăror persoane, structuri de stat sau instituții publice ori
mijloace de infor mare în masă; 4) influențarea pe calea invocării unor interese de partid, interese
publice, doctrine politice, sentimente etc. [23, vol . II, p. 729].
Pentru compara ție, în legile penale ale altor state, în articolele care corespund cu art . 349
C. pen. RM , pe lângă amenin țare, sunt nominalizate și alte forme d e influen țare asupra psihicului
victimei (de exemplu, la: lit . a) art . 1 al Sec țiunii 13A -10-2 din C odul penal al statului Alabama
[359]; § 162.235 din Codul penal al statului Oregon [392]; art. 242 din Codul penal al Republicii
Belize [371]).
Din pers pectiva de lege ferenda , amintim că în Proiectul nr . 2127/2015 [162] se propune ca
la alin . (1) art . 349 C. pen. RM să fie incriminată fapta de „ultragiere a persoanei cu func ție de
răspundere, a persoanei publice sau a rudelor apropiate, manifestată prin jignirea premeditată a
onoarei și demnității acestora, în legătură cu exerci tarea atribu țiilor func ționale, exprimată
verbal, în scris sau prin alte mijloace de comu nicare”.
Bineîn țeles, amenin țarea prevăzută de varianta în vigoare a alin . (1) art . 349 C. pen. RM
trebuie delimitată de fapta prevăzută de varianta proiectată a aceleia și norme. Or, lezarea onoarei
și demnității persoanei aduce atingere rela țiilor sociale cu privire la onoarea și demnitatea
persoanei, nu rela țiilor sociale cu privire la liber tatea psihică (morală) a persoanei.
Opiniile doctrinare privind con ținutul no țiunii „lezarea onoarei și demnității persoanei” nu
diferă mult una de alta. De exemplu, d in punctul de vedere a l lui A.I u. Kizilov, lezarea onoarei și
demnită ții persoanei constă în evaluarea negativă a acesteia, în discreditarea persoanei în ochii
publicului sau în subminarea prestigiului moral al acesteia [267, p. 133]. După părerea lui
L.L. Kruglikov, lezarea onoarei și demnită ții persoanei se exprimă în evaluarea negativă a
acesteia, ceea ce submi nează atât sentimentul de stimă a persoanei fa ță de ea însă și, cât și
prestigiul ei în ochii altora [288, p. 16]. În opinia lui N.I. Vetrov, lezarea onoarei și demnită ții
persoanei constă în discreditarea acesteia și în subminarea prestigiului moral al persoanei în ochii
altora și în raport cu sine însă și [323, p. 117]. O notă de originalitate caracterizează punctul de
vedere a l lui N.B. Gulieva, care comportă un interes mai pronun țat pentru tema tezei de fa ță:
insultarea reprezent antului autorită ții publice se concretizează în evaluarea negativă a persoanei

78 lui și a activită ții pe care o desfă șoară, acestea reprezentând pentru făptuitor expresia sistemului
de constrângere etatizată, nu a persoanei victi mei în ansamblu [252]. Aces t punct de vedere se
sprijină pe ideea pe care am sus ținut-o în Subsec țiunea 2.1.2 a prezentei lucrări: esența infrac țiu-
nilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM trebuie s -o exprim e obiectul juridic principal alături de
obiectul juridic secundar. În cazul în care în condi țiile prevăzute în varianta proiectată a alin . (1)
art. 349 C. pen. RM se lezează onoarea și demni tatea, atunci, luând în considerare calitatea
specială a victimei, se aduce atingere: în primul rând – relațiilor sociale cu privire la acti vitatea
normală a autorită ții publice; în al doilea rând – relațiilor sociale cu privire la onoarea și demni –
tatea persoanei.
Din punctul de vedere a l lui Iu.V. Ganja, pentru a constitui insulta (injuria) , nu este obli ga-
toriu ca lezarea onoarei și demnit ății persoanei să se exprime într -o formă obscenă. Insulta poate
îmbr ăca o formă decentă în cazul în care lezarea onoarei și demnită ții persoanei se realizează
într-un mod politicos și amabil [248, p. 19]. De altă părere este T . Vertepova : forma obscenă e ste
indispen sabilă în vederea calificării faptei ca insultă. Spre deosebire de calomnie , care presupune
răspândi rea unor informa ții cu bună știință false, în cazul insultei evaluarea victimei poate să
corespund ă realită ții, însă are o formă obscenă [245].
În această polemică, sus ținem pozi ția lui Iu.V. Ganja. Nici din prevederile art . 69, alin .
(16) art . 287 și alin . (1) art . 353 CC RM , nici din ale art. 366 C. pen. RM , nici din varianta
proiectată a alin . (1) art . 349 C. pen. RM nu rezultă că lezarea o noarei și demnită ții persoanei ar
trebui să adopte exclusiv o formă obscenă. Nu rezultă o asemenea concluzie nici din dispozi țiile
Legii cu privire la libertatea de exprimare , adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la
23.04.2010 [130] : „injurie – expri mare verbală, scrisă sau nonverbală care ofensează intenționat
persoana și care contravine normelor de conduită general acceptate într -o societate democratică ”
(art. 2); „se consideră injurie exprimarea care cumulează următoarele condiții: a) exprimarea
intenționată verbală, scrisă sau nonverbală nu corespunde normelor de conduită general
acceptate într -o societate democratică; b) permite identificarea persoanei vizate” (alin . (6) art . 7).
În cele ce urmează vom examina cel e trei modalită ți normative ale fa ptei prejudiciabile
prevă zute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM .
După părerea lui V . Manea, „în cazul amenințării cu violența, nu este dificil a nuanța într -o
consecutivitate ascendentă/des cendentă gradul de pericol social al amenințării. Dacă luăm ca
criteriu de ordonare a elementelor acestui sistem gradul de pericol social al violenței cu care se
amenință, atunci, de exemplu, în ascendență, ordinea trebuie să fie următoarea: 1) amenințarea
cu cauzarea unor leziuni corporale fără un pre judiciu adus sănă tății; 2) amenințarea cu vătămarea
ușoară a integrității corporale sau a sănătății; 3) amenințarea cu vătămarea medie a integrității

79 corporale sau a sănătății; 4) amenințarea cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a
sănătății; 5) amenințarea cu om or” [140] .
Dintre aceste forme de amenin țare cu violen ță, doar ultima ( și anume – amenințarea cu
omor ) este nominalizată expres în alin . (1) art . 349 C. pen. RM . Cealaltă formă a amenin țării cu
violen ța – amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății – este prezentată de
legiuitor într -o manieră generică. Prin deduc ție, ajungem la concluzia că prin „amenințarea cu
vătămarea integrității corporale sau a sănătății” se are în vedere, după caz: a) amenințarea cu
vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății; b) amenințarea cu vătămarea medie a
integrității corporale sau a sănătății; c) amenințarea cu vătămarea gravă a integrității corporale
sau a sănătății. Diferen țierea acestor forme de amenințare cu vătămarea integrității corporal e sau
a sănătății nu este relevantă în planul calificării faptei în baza alin . (1) art . 349 C. pen. RM , însă
poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei. Relevan ță similară comportă diferen –
țierea dintre amenințarea cu omor și amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănă –
tății. Nu intră sub inciden ța alin . (1) art . 349 C. pen. RM amenințarea cu cauzarea unor leziuni
corporale fără un pre judiciu adus sănătății.
În alt context, V . Dobrinoiu și N. Neagu men ționează: „Infrac țiunea de ultraj, fiind o
infrac țiune complexă caracterizată prin calitatea specială a victimei, absoarbe în con ținutul său
alte infrac țiuni îndreptate împotriva persoanei sau patrimoniului ( amenin țare (sublinierea ne
aparține – n.a.), lovire sau alte violen țe, vătămare corporală, distrugere etc.)” [88, p . 328]. Infrac-
țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM (ca și infrac țiunile corespondente prevăzute de legea
penală română) nu sunt infrac țiuni complexe. Argumentele de rigoare au fost prezentate în Sub-
secțiunea 2.1.2 a tezei . Din această cauză, infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM
nu poate absorbi infrac țiunea prevăzută la art . 155 C. pen. RM . Între aceste două norme există o
relație de concu rență între o normă specială și o normă generală (în sensul art . 116 C. pen. RM ),
nu o rela ție de concu rență între o parte și un întreg (în sensul art . 118 C. pen. RM ).
Regula fixată la art . 116 C. pen. RM nu a fost re spectată în următoare le spețe: A.M. a fost
învinuit de comiterea infracțiuni lor prevă zute la art. 155 și la alin. (1) art . 349 C. pen. RM . În
fapt, la 29.09.2010, aproximativ la ora 16.00, acesta se afla pe malul râului Nistru, în apropie –
rea satului Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni. În acel moment, în locul respectiv se găsea V.I.
Acesta se afla în exerci țiul func ției de șef de post, ofițer operativ de sector al postului de poliție
Dubăsarii Vechi al Comisariatului de poli ție al raionului Criuleni . Pornind motorul unui moto –
ferestrău cu lanț pe care -l avea asupra sa , A.M. s -a îndreptat spre V.I . Urmărindu -l cu
motoferestrăul în func țiune pe o distanță de aproximativ 55 de metri, A.M. l-a amenințat pe V.I.
cu omorul. Această amenințare a fost percepută de V.I. ca fiind una reală [53]; • B.L. a fost

80 învinuit de comiterea infracțiunilor prev ăzute la art . 155 și la alin. (1) art . 349 C. pen. RM . În
fapt, la 11.05.2012, aproximativ la or a 20.00, acesta se afla pe un drum de țară din apropierea
satului Copăceni, r aionu l Sângerei . În acela și loc, în acel moment se afla S.R., Comisarul interi –
mar al Comisariatului de poli ție al raionului Sângerei . Acesta exercita atribuțiile de examinare
a comunicării parvenite din partea lui R .N., cu privire la distrugerea unor semănă turi. Pentru a
sista activitatea de serviciu a lui S.R., B.L. a urcat în automob ilul său și l-a îndreptat inten ționat
cu viteză sporită în direcția acestuia . Amenințarea în cauză a fost percepută de S.R. ca fiind una
reală [60].
Considerăm că art. 155 C. pen. RM poate fi aplicat împreună cu art. 349 C. pen. RM doar
în acele situa ții când amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a
sănătății este îndreptată nu doar asupra victimelor men ționate în art . 349 C. pen. RM , ci și asupra
acelor persoane care nu posedă calită țile speciale ale victimelor în cauză . O asemenea ipoteză a
fost stabilită într -un caz din practica judiciară [174] . În mod regretabil, într-o altă spe ță, aspect ul
analizat nu a fost luat în considerare: E.E. a fost condamnat în baza lit . a), b) alin . (2) art . 349
C. pen. RM . În fapt, la 25.02. 2009, aproximativ la ora 01.25, având asupra sa o armă de foc de
model „IJ -58”, acesta a pătruns în magazinul „L.” din or. Ungheni. După declan șarea alarmei,
pătrunderea ilegală a lui E.E. a fost descoperită de către colaboratorii de poliție. La solicitare a
acestora de a se preda, E.E. a efectuat o împușcătură în direcția lor. Totodată , E.E. i -a amenin –
țat cu omorul pe paznicii veniți la fața locului [52].
În alt context, fapta prejudiciabilă prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM cunoa ște nu
doar modal itățile normative de a menințare cu omor și de amenințare cu vătămarea integrității
corpo rale sau a sănătății. Cea de -a treia modalitate normativă a acestei fapte o constituie amenin –
țarea cu nimicirea bunurilor.
Spre deosebire de celelalte două forme de amenin țare specificate în alin . (1) art . 349
C. pen. RM , aceasta presupune amenin țarea cu un rău îndreptat împotriva bunuri lor victimei, nu
împotriva victimei însă și. Despre con ținutul no țiunii „amenin țare cu nimicirea bunurilor” ne
putem da seama din exp licația formulată la pct . 9 al Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție
„Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre șantaj”, nr . 16 din 07.11.2005 [107] :
„Amenințarea cu distrugerea… bunurilor constituie insuflarea victimei a temeri i că… bunurile vor
fi aduse într -o asemenea stare, încât ele își vor pierde completamente calitatea și valoarea,
neputând fi utilizate conform destinației chiar după efectuarea reparației”.
Este necesar a preciza că amenin țarea cu deteriorarea bunurilor nu intră sub inciden ța
alin. (1) art . 349 C. pen. RM . Deosebirea dintre no țiunile „nimicire a (distrugere a) bunurilor ” și

81 „deterio rarea bunurilor ” va fi analizată mai jos cu ocazia investigării faptei prejudiciabile din
cadrul infrac țiunii prevăzute la al in. (11) art. 349 C. pen. RM .
Amenin țarea în sensul alin. (1) art . 349 C. pen. RM nu poate include alte forme decât cele
care sunt nominalizate în această normă. Din acest punct de vedre, avem rezerve fa ță de temei –
nicia aplicării într -o spe ță a alin. (1) art. 349 C. pen. RM pentru amenin țarea cu răfuiala fizică și
cu conce dierea din organele Ministerului Afacerilor Interne [206] . În acest caz, nu este clar dacă
răfuiala fizică presupune : 1) omorul victimei , 2) vătămarea integrită ții corporale ori a sănătă ții
acesteia sau 3) cauzarea unor leziuni corporale fără un pre judiciu adus sănătății . Cât prive ște
amenin țarea cu concedierea din organele Ministerului Afacerilor Interne, aceasta nu se regăse ște
sub nicio formă în dispozi ția alin . (1) art . 349 C. pen. RM.
În plan comparativ -istoric , vom men ționa că, de exemplu, în art . 206 C. pen. RM din 1961
se stabilea răspunderea pentru „ amenințarea cu omor , cu pricinuirea unor leziuni corporale sau
cu nimicirea bunurilor, ori cu săvârșirea unor acțiuni nelegale (sublinierea ne apar ține – n.a.)
asupra unei persoane oficiale sau a rudelor ei apropiate, acțiuni în scopul de a-i contracara
activitatea de serviciu sau obștească ori de a-i schimba caracterul ei în interesul celui care
amenință, precum și aceeași amenințare sau aceleași acțiuni săv ârșite ilegal asupra unui cetățean
sau asupra rudelor lui apropiate în legătură cu participarea lui la prevenirea, curmarea unei
infracțiu ni sau a unei fapte antisociale ”. O sintagmă si milară cu cea subliniată mai sus a fost
folosită în art . 384 „Amenin țarea sau violen ța săvâr șită asupra unei persoane cu func ție de
răspundere sau a unui cetă țean care îndepline ște datoria ob ștească” din proiectul Codului penal al
Republicii Moldova [28]. De asemenea, o concep ție asemănătoare (care p resupune oricare
amenin țare a victimei, indife rent de forma acesteia) a fost consacrată în alin. 2 art . 182 și în art.
183 din Codul penal al României din 1865 [95, p . 1232] : „ultragiul făcut prin amenin țări…”.
Sub aspect comparativ -juridic, men ționăm că, de exemplu, î n Codul penal al Japoniei [382],
în conformitate cu art. 95 (care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ), răspunderea se aplică pentru
oricare amenin țare asupra unei persoane cu func ție de răspundere. Concep ții asemănătoare sunt
promo vate în : alin. 1 art . 277 din Codul penal al Chinei [373]; alin . (1) art . 136 din Codul penal
al Coreii de Sud [386]; art. 189 din Codul penal al Bruneiului [380]; art. 158 din Codul penal al
Laosului [388].
Totodată, de exemplu, în art. 255 din Codul penal al României din 1936 [36] (care cores –
punde cu art . 349 C . pen. RM) se utiliza sintagma „amenin țări grave”. O sintagmă asemănătoare
este folosită în art . 550 din Codul penal al Spaniei [366] (care corespunde cu art . 349 C . pen. RM) .
Schimbând vectorul inv estiga ției, ne vom focusa aten ția asupra unui alt aspect ce caracte –
rizează fapta prejudiciabilă prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM .

82 Referindu -se la acest aspect, S . Brînza și V. Stati afirmă: „ În ipoteza în care victima infrac –
țiunii este persoana care își îndeplinește datoria obștească sau ruda ei apropiată, este impor tant ca
amenințarea (în oricare din cele trei modalită ți normative ale sale) să fie expusă anume în
legătură cu participarea persoanei, care își îndeplinește datoria obștească, la p revenirea ori
curma rea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale . În lipsa acestei legături, alin . (1) art . 349
C. pen. RM este inaplicabil ” [23, vol . II, p. 1067 ].
Considerăm că o legătură asemănătoare există în ipoteza în care victime sunt: 1) persoana
cu funcție de răspundere; 2) ruda apropiată a persoanei cu funcție de răspundere. Despre aceasta
ne vorbe ște sintagma „în scopul sistării activității ei (adică , a persoanei cu func ție de răspundere
– n.a.) de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință sau al altei per –
soane” , folosită în alin . (11) art. 349 C. pen. RM . Așadar, și în această ipoteză făptuitorul săvâr –
șește infrac țiunea tocmai în legătură cu activitatea de serviciu a victimei , nu în legătură cu o altă
activi tate a acesteia. Referitor la o situa ție apropiată men ționată în legea penală rusă, este
exprimat următorul punct de vedere: „Scopul infrac țiunii constă în împiedicarea victimei să -și
îndeplinească obliga țiile de serviciu. Drept urmare, trebuie stabilită l egătura cauzală dintre ac țiu-
nea făptuitorului și activitatea de serviciu a victimei” [301, p. 213-214]. Nu diferă mult de
această părere opiniile altor autori [324, p. 431; 32 6, p. 570; 32 7, p. 228; 27 3, p. 401; 27 4, p. 531;
255, p. 5].
Precizăm că în cadrul acest ei sec țiuni a tezei vor fi analizate doar aspectele privitoare la
legătura dintre comiterea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei, care țin
de latura obiectivă a infrac țiunii.
De menționat că în legile penale ale unor state, în normele similare cu art . 349 C. pen. RM ,
nu se prevede obligativitatea legăturii dintre comiterea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau
obștească a victimei. De exemplu , potrivit alin . (3) art . 147.2 din Codul penal al Australiei, vic –
timă a amenin țării cu cauzarea unor prejudicii poate fi chiar și o persoană care anterior a de ținut
o func ție de răspundere, indiferent dacă există sau nu o legătură cu activitatea de serviciu a aces –
teia [367]. Referitor la infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM (și celelalte infrac –
țiuni prevăzute la art . 349 C. pen. RM ), remarcăm că o asemenea legătură nu poate fi facultativ ă.
În pct. 5.3 al Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judiciară
în cauzele penal e referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art . 145-148 C. pen. RM )”,
nr. 11 din 24.12.2012 [110] , se explică: „Expresia „în legătură cu” de la lit . d) alin . (2) art . 145
C. pen. RM se va interpreta în sensul că omorul poate fi săvârșit: 1) până la îndeplinirea obliga –
țiilor de serviciu sau obștești (în scopul neadmiterii lor); 2) în momentul îndeplinirii obligațiilor
respective (în scopul reprimării lor); 3) după îndeplinirea acelor obligații (din răzbunare pentru

83 îndeplinirea lor)”. Considerăm c ă, sub acest aspect de consecu ție temporal ă, acelea și trei ipoteze
pot fi identificate în cazul infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM atunci când vic tima
acesteia este persoana care î și îndepline ște datoria ob ștească sau ruda ei apropia tă. Nu acela și
lucru se poate men ționa vis -à-vis de cazul în care victima infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349
C. pen. RM este persoana cu func ție de răspundere sau ruda ei apropiată. Or, sin tagma „în scopul
sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință sau
al altei persoane”, care se referă la acest caz, exclude posibilitatea comiterii infrac țiunii după
îndeplinirea de către persoana cu func ție de răspundere a activită ții de serviciu. Nu este c u
putin ță a sista o activitate care deja s -a încheiat , tot așa cum nu e cu putin ță a schimba caracterul
unei activită ți care deja s -a încheiat. Pentru compara ție, în Codul penal al Elve ției [364], în art . 285
(care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ), se a rată că infrac țiunea poate fi comisă doar în timpul
îndeplinirii de către func ționarul public a unei ac țiuni în exercitarea func ției sale.
Se impune o concretizare privitoare la ipotezele nr . 1 și 2 din explica ția reprodusă mai sus,
conținută la pct . 5.3 a l Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judi –
ciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art . 145-148 C. pen. RM)”,
nr. 11 din 24.12.2012 [110] : luând în considerare con ținutul dispozi ției alin . (1) art . 349 C. pen. RM,
scopul infrac țiunii prevăzute la această normă îl constituie nu pur și simplu scopul neadmiterii
îndepli nirii obligațiilor de serviciu sau obștești ori al reprimării acestora, ci scopul sistării activi –
tății de serviciu sau ob ștești a victimei ori al schimbării caracterului acestei activită ți în interesul
celui care amenință sau al altei persoane.
Cât prive ște ipoteza nr . 3 specificată mai sus – săvâr șirea infrac țiunii după îndeplinirea
obligațiilor de serviciu sau ob ștești – nu poate fi trecută cu vederea următoarea opinie: decalajul
în timp dintre îndeplinirea de către victimă a obliga țiilor de serviciu sau ob ștești și comiterea
infrac țiunii nu influen țează asupra calificării faptei [323, p. 675; 3 29, p. 470]. Susținem aceast ă
opinie. Termenul în cauză nu este pasibil de prescrip ție, singura limit are firească fiind condi țio-
nată de durata vie ții victimei și a făptuitorului.
Referitor la cazul în care victima infrac țiunii este persoan ă cu func ție de răspundere sau
rudă apropiat ă a acesteia, în literatura de specialitate se men ționează: infrac țiunea este comisă în
legătură cu oricare activitate de serviciu a victimei, nu doar cu cea care ține de ocrotirea ordinii
publice sau de asigurarea securită ții publice [272, p. 357; 33 1, p. 695]. Această id ee este valabilă
în cazul infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM : 1) legiu itorul folose ște sintagma
„activitatea de serviciu” fără a preciza caracteristicile acesteia; 2) în cazul examinat, victimă
poate fi oricare perso ană cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei
autorită ți publice , nu doar persoana cu func ție de răspundere în ale cărei atribu ții intră ocrotirea

84 ordinii publice sau asigu rarea securită ții publice. Trebuie să men ționăm că sintagma „atribu ții
funcționale” din Proiectul nr . 2127/2015 [162] (care ar veni să substituie sintagma „activitatea de
serviciu” din varianta în vigoare a alin . (1) art . 349 C. pen. RM ) nu schimbă în esen ță concep ția
în cauză. Or, atribu ții func ționale sunt cele care alcătuiesc func ția de serviciu a persoanei cu
funcție de răspundere .
Considerăm că în următoarea spe ță lipse ște legătura dintre activitatea de serviciu sau
obștească a victimei și comiterea infrac țiunii: M.S. a fost învinuit de săvâr șirea infrac țiunilor
prevăzute la art . 155 și la alin. (1) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la 06.12 .2006, Judecătoria
Economică a emis titlul executoriu privind demolarea unui gard de pe str. Colina Pușkin, mun.
Chișinău. Acest gard a fost construit fără autorizație de către M.S., directorul întreprinderii
„P.C.” S .R.L., pe terenul apar ținând întreprinderii „S.” S .R.L., al cărei director era O.C. La
03.07.2009, în baza titlului executoriu sus -menționat, pentru executarea hotărârii instanței de
judecată privind demolarea gardului, la fața locului s -au deplasat reprezentanții Preturii secto –
rului Râșcani, mun. Chișinău. În aceea și zi, în jurul orei 10.00, M.S. se afla în apropiere de
gardul care urma să fie demolat. Urmărind sistarea demolării gardului respectiv, acesta a
îndreptat arma din dotare de model „ČZ 75” în direc ția lui O.C. și V.C. (ultimul fiind consilier
în Consiliul muni cipal Chi șinău), care asistau la procesul demolării. M.S. i -a amenin țat pe
aceștia cu omor și cu vătămarea gravă a integrității corporale, exi stând pericolul realizării
acestei amenințări [59].
În acest exemplu O.C. nu are calitatea de persoană cu func ție de răspundere. În acela și
timp, nu există niciun temei de a considera că infrac țiunea a fost comisă în legătură cu parti ci-
parea lui O.C. (c a persoană care își îndeplinește datoria obștească) la prevenirea ori curmarea
unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. La rândul său, V.C. are calitatea de persoană cu
funcție de răspundere. Însă, V.C. doar a asistat la procesul demolării, nu a luat parte la acest
proces ( și nici nu avea competen ța să participe la un asemenea proces ). Nu există niciun temei de
a considera că infrac țiunea a fost săvâr șită în scopul sistării activității de serviciu a lui V.C. sau
în scopul schimbării caracterului acest ei activită ți în interesul lui M.S. sau al altei persoane.
Drept urmare, învinuirea de săvâr șire a infrac țiunii prevăzute la alin. (1) art . 349 C. pen. RM a
fost lipsită de temei. Urma să fie aplicat numai art . 155 C. pen. RM . În afară de aceasta, în
exemp lul analizat, calificarea faptei în baza alin . (1) art . 349 C. pen. RM vine în contradic ție cu
regula stabi lită la art . 116 C. pen. RM . În context, avem rezerve fa ță de opinia exprimată de
Iu.P. Certihina, care se refe ră la o ipoteză similară cu cea enun țată la alin . (1) art . 349 C. pen. RM:
„Amenin țarea cu violen ța, care nu este legată de activitatea de serviciu sau ob ștească desfă șurată
de victimă, nu are un caracter penal” [347]. Lipsa legătur ii dintre comiterea infrac țiunii și

85 activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei nu poate constitui o cauză care înlătură caracterul
penal al faptei. O asemenea cauză nu este și nici nu poate fi prevăzută în Capitolul III din Partea
generală a Codului penal. Solu ția admisibilă este aplicarea normei generale, a dică – a art . 155
C. pen. RM . Pur și simplu, în cazul infrac țiunii prevăzute la acest articol, legătura dintre comite rea
infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei nu poartă un caracter obligatoriu.
În alt context, în doctrina penal ă, în calitate de condi ție obligatorie este men ționat carac –
terul legitim – după formă și după con ținut – al activită ții desfă șurate de victimă, în legătură cu
care este săvâr șită infrac țiunea [84, p . 342; 91, p . 13; 148, p . 345; 32 3, p. 675; 35 4, p. 7; 295,
p. 414; 24 0, p. 296; 33 1, p. 695; 27 8, p. 714; 3 19, p. 3]. Așadar, activitatea desfă șurată de vic –
tima infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM trebuie să corespundă ordinii stabilite
de lege și să nu constituie un abuz sau o de pășire a atribu țiilor conferite victimei . De exemplu,
conform alin . (1)-(3) art . 25 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițis tului,
adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 27.12.2012 [136] , polițistul își exercită atribu –
țiile, dispune de drepturile și îndeplinește obligațiile, care îi revin potrivit legii, în limitele com –
petenței și conform funcției deținute . Cerin țele legale ale polițistului înaintate în procesul exerci –
tării atribuțiilor de serviciu s unt obligatorii pentr u executare de către toate persoanele fizice și
juridice. Neîndepli nirea cerin țelor legale ale polițistului, precum și alte acțiuni sau inacțiuni ce
împiedică exercita rea atribuțiilor sale atrag după sine răspunderea stabilită de legislație.
Prevederi apropiate există în alte acte normative care reglementează statutul persoanelor cu
funcție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice . De ase –
menea, dispozi ții similare există în actele normative care reglementează acti vitatea persoanelor
care î și îndeplinesc datoria ob ștească (de exemplu, alin . (4) art . 9 al Legii cu privire la gărzile
populare, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 06.02.1997 [123] ).
Nu trebuie trecute cu vederea nici prevederile normative care stabilesc c ondițiile și limitele
în care pot fi aplicate forța, mijloacel e speciale sau arma de foc: alin . (3) art . 4 al Legii cu privire
la activitatea Poliției și statutul polițistului , adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
27.12.2012 [136] ; pct. 204-231 din anex a nr. 1 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu
privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați, nr . 583 din 26.05.2006
[97]; Hotărâ rea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Nomenclatorului m ijloa-
celor spe ciale, al tipurilor de arme de foc și al munițiilor aferente, precum și a regulilor de apli –
care a acestora , nr. 474 din 19.06.2014 [102] , etc.
În orice caz , de fiecare dată , la calificare urmează să se verifice dacă a u fost încălcat e sau n u
reglementările care sta bilesc condi țiile și limitele îndeplinirii de către victimă a obligațiilor de servi –
ciu sau obștești. Doar în lipsa unor asemenea încălcări poate fi aplicat alin . (1) art . 349 C. pen. RM .

86 Considerăm că în următoarea spe ță nu a fost încălcată nicio normă care statuează carac te-
rul legitim al îndeplinirii de către victim e a obliga țiilor de serviciu: S.N. a fost condamnat
potrivit alin . (1) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la 12.12.2006, în cadrul efectuării acțiunilor de
urmă rire penal ă într -o cauză penală, prin încheierea judecătorului de instrucție a l Judecătoriei
sectorului Râșcani, mun. Chișinău, a fost autorizată percheziția la domiciliul lui S.N. Efectuarea
acesteia a fost pusă în sarcina colaboratorilor de poliție din cadrul Comi sariatului de poli ție al
sectorului Râșcani, mun. Chișinău, T.V., C.A. și O.I., precum și a ofițerului de urmărire penală
C.I. În aceea și zi, T.V., C.A., O.I. și C.I. s -au prezentat la domiciliul lui S.N. La sosire, aceștia au
solicitat să le fie permis ac cesul în apartament. Însă, S.N. a refuzat să deschidă ușa aparta men-
tului, amenințându -i că va aplica arm a de foc în caz ul în care vor încerca să intre [49]. Din
analiza prevederilor Codului de procedură penală, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova l a
14.03.2003 [33] (și anume – a alin . (7) art . 11, alin . (2) art . 12, pct . 3) art . 41, pct . 6) alin . (2) art . 57,
alin. (3) art . 125, alin . (2) și (5) art . 127, alin . (2) art . 128 etc.), rezultă caracterul legitim al
îndepli nirii de către victime a oblig ațiilor de serviciu. Deci, a fost justificată aplicarea alin . (1)
art. 349 C. pen. RM pentr u fapta săvâr șită de S.N.
Făcând o paralelă cu ipotezele relevante men ționate în legile penale ale altor state,
menționăm că, de exemplu, î n Codul penal al Germanie i [385], în alin . (3) § 113 (care cores –
punde cu art . 349 C. pen. RM ), se stabile ște că pedeapsa nu se aplică în ipoteza în care victima
fie cu bună știință a manifestat un comportament nelegitim fa ță de făptuitor, fie a considerat
eronat că ac ționează l egitim în raport cu făptuitorul. La alin . (4) art . 317 din Codul penal al
Croației [377] (care corespunde cu art . 349 C . pen. RM) se prevede că, dacă săvâr șirea infrac țiunii
este provocată de tratamentul ilegal, nechibzuit sau nepoliticos din partea func ționarului sau a
persoanei autori zate să -l ajute, instan ța de judecată poate să nu aplice pedeapsa. În condi ții simi –
lare, potrivit alin . (5) art . 382 din Codul penal al Macedoniei [285] (care corespunde cu art . 349
C. pen. RM) , făptuitorul este liberat d e pedeapsă . În Codul penal al Poloniei [391], în § 2 art . 222
(care corespunde cu art . 349 C. pen. RM ), se prevede că făptuitorul poate fi liberat de pedeapsă
sau i se poate atenua pedeapsa în cazul în care infrac țiunea pe care a comis -o a avut drept cauz ă
compor tamentul nelegitim al victimei. (Cu această ocazie, men ționăm că lit. g) alin . (1) art . 76
C. pen. RM conține următoarea dispozi ție: „La stabilirea pedepsei se consideră circumstanță
atenuantă … ilegalitatea sau imora litatea acțiunilor victim ei, dacă ele au provocat infracțiunea ”).
În Codul penal al Norvegiei [361], la alineatul 2 al § 127 (care cores punde cu art . 349 C. pen. RM)
se prevede răspunderea pentru persoana cu func ție de răspundere care a provocat comiterea
infrac țiunii împotriva sa, prin comportamentul nelegitim pe care l -a manifestat.

87 În contextul legii penale autohtone, dacă amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a
integrității corporale sau a sănătății are drept cauză comportamentul nelegitim al victimei ,
răspun derea nu po ate fi aplicată conform alin . (1) art . 349 C. pen. RM . În acest caz, poate fi apli –
cată norma generală, și anume – art. 155 C. pen. RM . În afară de aceasta, pedeapsa aplicată
făptui torului poate fi atenuată în corespundere cu lit . g) alin . (1) art. 76 C. pen. RM . Solu ția de
aplicare a art . 155 C. pen. RM rezultă implicit din explica ția care prive ște o ipoteză asemănă –
toare legată de săvâr șirea omorului: „Dacă omorul este săvârșit în legătură cu activitatea
nelegitimă a victimei (de exemplu, în legătură c u excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de
serviciu), un atare omor se va califica în baza art . 145 (cu excepția lit . d) alin . (2) al acestui
articol) C. pen. RM ” (pct. 5.3 al Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la
practica jud iciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art . 145-148
C. pen. RM )”, nr . 11 din 24.12.2012 [110] ).
Încheind examinarea problemei ce ține de legătura dintre comiterea infrac țiunii și activi ta-
tea de serviciu sau ob ștească a victimei, este necesar să men ționăm dispozi ția de la alin. (2)
art. 77 C. pen. RM : „Dacă circumstanțele menționate la alin . (1) sunt prevăzute la articolele
corespunză toare din Partea specială a prezentului Cod în calitate de semne ale acestor compo –
nențe de infracțiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanțe agravante”.
La lit . f) alin . (1) art . 77 C. pen. RM se prevede : „La stabilirea pedepsei se consideră circums –
tanțe agravante… săvârșirea infracțiunii asupra unei persoane în le gătură cu îndeplinirea de către
ea a obligațiilor de serviciu sau obștești ”. Luând în considerare dispozi ția de la alin. (2) art . 77
C. pen. RM , circumstan ța agravantă de la lit . f) alin . (1) art . 77 C. pen. RM nu va avea relevan ță
la stabilirea pedepsei aplicate pentru infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM .
În altă ordine de idei, va fi examinat m omentul de consumare a infrac țiunii prevăzute la
alin. (1) art . 349 C. pen. RM .
Referitor la infrac țiunea corespondentă prevăzută de lege a penală rusă, S.A. Razumov
afirmă că aceasta se consideră consumată din momentul expunerii amenin țării [277, p. 299].
Considerăm că, într -un astfel de caz, rela țiile sociale cu privire la libertatea psihică (morală) a
persoanei vor fi doar periclitate, nu vătămate efec tiv. S.M. Kis iev men ționează , just: dacă ame nin-
țarea nu ajunge la destinatar, vom fi în prezen ța tentativei de infrac țiune [270]. De aceea, suntem
solidari cu autorii care consideră că infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM se
consideră consumată din momentul percep erii adecvat e a amenin țării de către victimă [21,
p. 712; 22, vol . II, p. 1037; 23, vol . II, p. 1068] .
La fel, suntem de acord cu părerea că pentru consumarea infrac țiunii prevăzute la alin . (1)
art. 349 C. pen. RM nu are imp ortan ță dacă, în rezultatul ac țiunii făptuitorului, victima a reu șit

88 sau nu să desfă șoare activitatea de serviciu ori să -și îndeplinească sau nu datoria ob ștească [273,
p. 440; 27 7, p. 299]. O asemenea împrejurare poate fi luată în considerare la individ ualizarea
pedepsei.
Precizăm că d upă consumarea infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM nu mai
este posibilă prelungirea activită ții infrac ționale prevăzute la această normă. Activitatea infrac –
țională desfă șurată după acest moment ar pute a necesit a calificare de sine stătătoare. Din aceste
considerente, avem rezerve fa ță de solu ția de calificare din următoarea spe ță: C.Gh. a fost
condamnat în baza lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la 10.02.2013, aproximativ la ora
00.15, aces ta se afla la postul de poliție amplasat în incinta clădirii Primăriei din satul
Molovata Nouă, raionul Dubăsari. Fiind în stare de ebrietate, C.Gh. l -a amenințat pe ofițerul
operativ de sector al acestui post de poliție, F.C., care se afla în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, cu vătămarea integrită ții corporale sau a sănătă ții. Motivul amenin țării l -a constituit
întocmirea de către F.C., la 28.12.2012, a două procese contravenționale în privin ța lui C.Gh.
Ulterior, în aceeași zi, aproximativ la ora 01. 00, utilizând substanțe inflamabile, în scopul
sistării activită ții de serviciu a lui F.C., C.Gh. a incendiat încăperea postului de poliție sus –
menționat . În rezultat, au fost distruse bunuri în valoare de 32 .716,84 de lei [58]. În cazul
examinat, califica rea urma să fie făcută în baza alin . (1) art . 349 și alin . (11) art. 349 C. pen. RM .
Nu este posibil ca o singură infrac țiune să aibă două momente de consumare. După consumarea
infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM , C.Gh. a săvâr șit infra cțiunea prevăzută la
alin. (11) art. 349 C. pen. RM . Nu este posibil ca cele săvâr șite de C.Gh. să fi avut la bază o
singură inten ție infrac țională. Conținutul p revederil or alin. (1) și (11) art. 349 C. pen. RM nu lasă
loc pentru o asemenea posibilitate.
Încheind analiza faptei prejudiciabile din cadrul infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349
C. pen. RM , este necesar a menționa că în Proiectul nr . 2127/2015 [162] , se propune dezincrimi –
narea acestei fapte . Nu considerăm oportună o asemenea modificare. Inițiativa de incriminare a
insultei în cadrul ultrajului nu trebuie să implice dezincriminarea amenin țării din cadrul ultra ju-
lui. Valorile sociale care caracterizează persoana victimelor infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM nu trebuie apărat e într -un mod selectiv , în baza unor criterii neclare . Aceasta ar
contraveni sensului literar al termenului „ultraj”: „ofensă, insultă, amenin țare, act de violen ță
împotriva unui reprezentant al autorită ții publice aflat în exerci țiul func țiunii ( și care c onstituie o
infrac țiune)” [85, p . 582]. La fel, a ceasta ar neglija tradi ția juridică și experien ța legislativă rele-
vantă a altor state. Nu în ultimul rând, a lin. (1) art . 349 C. pen. RM este o normă care se aplică
relativ frecvent în practică. Deci, și sub acest aspect praxiologic nu există temeiuri de a dezincri –
mina fapta prevăzută de norm a în cauz ă.

89 În continuare, obiectul analizei îl va constitui fapta prejudiciabilă prevăzut ă la alin. (11)
art. 349 C. pen. RM .
Din dispozi ția de la alin. (11) art. 349 C. pen. RM reiese că fapta prejudiciabilă analizată se
concreti zează în oricare din următoarele două modalită ți normative: 1) fie în aplicarea violenței
nepericu loase pentru viaț ă sau sănătate față de persoan a cu funcție de răspundere ori față de
rudel e ei apropiate sau în aplicarea unei asemenea violențe față de persoan a care își îndeplinește
datoria obștească ori față de rudel e ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la
prevenirea ori curmarea unei infracțiu ni sau a unei fapte antisoci ale; 2) fie în nimicirea bunurilor
persoanei cu funcție de răspundere ori ale rudelor ei apropiate sau în nimicirea bunurilor
persoanei care își îndeplinește datoria obștească ori ale rudelor ei apropiate în legătură cu parti –
ciparea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.
Cu referire la prima din aceste modalită ți, potrivit pct . 5.1 al Hotărârii Plenului Cur ții
Supreme de Justi ție „Cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe
umane și traficul de copii”, nr . 37 din 22.11.2004, „ violența nepericuloasă pentru viața sau sănă –
tatea persoanei constă fie în cauzarea intenționată a leziunilor corporale, care nu au drept urmare
dereglarea de scurtă durată a sănătății sau o pier dere neînsemnată, dar stabilă a capacității de
muncă, fie în aplicarea intenționată a loviturilor sau săvârșirea altor acte de violență care au cau –
zat o durere fizică dacă acestea nu au creat un pericol pentru viața sau sănătatea victimei ” [106] .
O definiție asemănătoare cu voca ție de interpretare oficială găsim în pct . 5 al Hotăr ârii Plenului
Curții Supreme de Justi ție a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în procesele
penale despre sustragerea bunurilor”, nr . 23 din 28.06.2004 [105] . Asemenea defini ții sunt po tri-
vite pentru a caracteriza con ținutul no țiunii omonime utilizate la alin . (11) art. 349 C. pen. RM .
Așa cum reiese din dispozi ția acestei norme, violen ța nepericuloasă pentru viață sau sănă –
tate trebuie să fie îndreptat ă împotriv a persoanei victimei , nu împotriva bunurilor acesteia . Din
această cauză, avem rezerve fa ță de solu ția de calificare din următoarea spe ță: M.E. a fost con –
damnat în baza alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 04.03.2015, aproximativ la ora 15.05,
acesta se afla la intrarea în sediul Inspectoratului de Poli ție al mun. Bender. Întâlnindu -se cu
S.S., ofi țer operativ de serviciu din cadrul acestui inspectorat, și cu R.D., ofi țer de urmărire pe –
nală din cadrul Serviciului de urmărire penală al Inspectoratul ui de Poli ție al mun. Bender,
M.E. a aplicat asupra acestora violen ță exprimată în ruperea a câte un epolet de la uniforma de
serviciu [168] . În caz uri similar e, s-a considerat că violen ța în sensul alin . (11) art. 349 C. pen. RM
se exprimă în „tragerea d e sacoul de la uniforma de serviciu, urmată de ruperea nasturilor și
epole ților de la uniforma de serviciu” [167] ; „deteriorarea unui epolet și a fermoarului de la

90 uniforma de serviciu” [212] ; „ruperea scurtei de la uniforma de serviciu” [183] . Bineîn țeles, în
niciunul din aceste cazuri nu putea fi aplicat alin . (11) art. 349 C. pen. RM .
Dintr -o altă cauză, această normă nu putea fi aplicată nici în următoarea spe ță: F.M. a fost
învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 03.07.2010,
acesta l -a lovit lateral cu automobilul pe M.A., șef al Secției supraveghere și securitate internă a
Direcției Investigații și Sec uritate Internă a MAI. Drept urmare, victima a fost agă țată și târâtă
de automobil pe o distanță de a proximativ 50 de metri. Ulterior, M.A. a fost îmbrâncit de către
F.M. din automobil în timpul deplasării acestuia. În rezultat, M.A. a sufe rit o vătămare u șoară a
integrită ții corporale sau a sănătă ții [62]. În cazul examinat, posibilitatea aplicării alin . (11)
art. 349 C. pen. RM este infirmată atât de procedeele aplicate de făptuitor , care demonstrează că
violen ța aplicată este periculoasă pentru via ță sau sănătate (lovirea victimei cu automobilul;
agățarea și târârea acesteia; îmbrâncirea victimei din automobilul aflat în mi șcare), cât și de
gradul de gravitate a urmărilor produse (vătămarea u șoară a integrită ții corporale sau a sănătă ții).
Drept urmare, fapta lui F.M. urma a fi calificată conform lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , nu
în baza alin . (11) art. 349 C. pen. RM . O concluzie similar ă se impune în legătură cu următoarea
speță: C.I. a fost condamnat potrivit alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 29.06.2012, apro –
ximativ la ora 13.30, acesta se deplas a, nefiind cuplat cu centura de siguranță, cu un automobil
care avea geamuri fumurii pe str. Lenin, or. Comrat . Ignorând indicatorul rutier care interzicea
virajul , C.I. a virat pe str. Tretiacov . În consecin ță, automobilul lui C.I. a fost stopat de către
B.A., colaborator al poliției r utiere. Acesta i -a solicitat lui C.I. să prezinte permisul de condu –
cere și actele privitoare la automobil . Însă, C .I. a refuzat să le prezinte. Ulterior, de B.A. și C.I.
s-a apropiat S.O., colaborator al poliției rutiere . Și acest a i-a solicitat lui C.I. să prezinte permi –
sul de conducere și actele privitoare la automobil. În scopul sistării activității de serviciu a lui
S.O., C.I. a demarat și l-a lovit pe acesta cu automobilul în coaps ă. Căzând, S.O. a fost agățat de
automobil. Continu ându-și deplasarea , C.I. l-a târât pe S .O. pe o anumită distan ță. În cele din
urmă, S.O. a căzut pe asfalt, suferind o vătămare u șoară a integrită ții corporale sau a sănătă ții
[65].
În următoarea spe ță, gradul de gravitate a urmărilor produse denotă lipsa temeiului aplică rii
răspunderii potrivit alin . (11) art. 349 C. pen. RM : C.P. a fost condamnat în baza alin . (11) art. 349
C. pen. RM . În fapt, acesta a fost citat de către M.V., șeful postului de poli ție C. al Comi sa-
riatului de poliție al raionului Soroca, în scopul de a prezent a explica ții în legătură cu contra –
venția săvâr șită de către C.P. Însă C.P. a ignorat cita ția în cauză. La 01.08.2012, aproximativ la
ora 13.45, acesta se afl a pe str. Dimitrie Bolinteneanu din or. Soroca. În acel moment, în locul
respectiv se af la și M.V., care exercita atribuțiil e de serviciu p rivind menți nerea ordin ii publice

91 și combaterea criminalității. M.V. i -a solicitat lui C.P. să -l urmeze la sediul Comisariatului de
poliție al raionului Soroca, pentru a prezent a explicații legate de cauza contravențional ă aflată
în gestiunea lui M.V. Însă, C.P. a refuzat să se conformeze. Opunând rezisten ță, acesta i-a
răsucit lui M.V. degetul mare de la m âna st ângă. În rezultat, lui M.V. i -a fost cauzată o vătămare
ușoară a integrită ții corporale sau a s ănătă ții [79]. O concluzie asemănă toare se impune în
legătură cu alte spețe în care alin . (11) art. 349 C. pen. RM a fost aplicat, de și victima a suferit o
dereglare a sănătă ții de scurtă durată [187; 30 8].
Într-un exemplu de altă natură, alin. (11) art. 349 C. pen. RM a fost aplicat pentru lovirea
victimei în piept [199] . Însă, nu a fost stabilit niciun indiciu care ar confirma că violen ța aplicată
pe această cale a fost nepericuloasă pentru via ță sau sănătate. Nu este clar de ce fapta a fost
calificată conform alin . (11) art. 349 C. pen. RM , și nu potrivit lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM?
Or, putem cel pu țin prezuma că lovitura (chiar și singulară), aplicată într-o regiune vitală a
corpului, poate prezenta pericol pentru via ță sau sănătate.
În altă ordine de idei, într -o spe ță, alin. (11) art. 349 C. pen. RM a fost aplicat pentru lovi –
rea victimei cu palma peste fa ță, în rezultat fiindu -i cauzate dureri fizice [219] . Totu și, în opinia
lui S . Brînza, pălmuirea poate constitui și o formă de insultă (injurie) [20]. Iar insulta nu intră
sub inci dența variantei în vigoare a art . 349 C. pen. RM . Așadar, care este criteriul ce permite
delimitarea pălmuirii ca formă a vi olenței nepericuloase pentru via ță sau sănătate de pălmuirea
ca formă a insultei? S.V. T asakov afirmă , just, că acest criteriu îl reprezintă orientarea inten ției
făptui torului : „Insulta care adoptă forma pălmuirii trebuie deosebită de ac țiunea de violen ță
exprimată în pălmuire. Astfel, în cazul ac țiunii de violen ță exprimate în pălmuire int enția făptui –
torului este îndreptată spre cauzarea durerii, nu spre lezarea onoarei și demnită ții victimei ” [321].
Prin prisma acestei opinii, avem rezerve privind temeinicia aplicării într -o spe ță a alin. (11)
art. 349 C. pen. RM pentru cauzarea unor s uferin țe psihice ca urmare a împro șcării victimei în
față cu solu ție de verde de briliant [196] . Cel mai probabil, în această situa ție inten ția făptuito ru-
lui a constat în a leza onoarea și demnitatea victimei. Deci, se impunea aplicarea răspunderii
potri vit alin . (1) art . 353 C. contr. RM.
În alt context, pentru calificarea faptei conform alin . (11) art. 349 C. pen. RM este irelevant
dacă făptuitorul a activat direct și personal asupra victimei ori a recurs la un mijloc sau instru –
ment indirect. De exempl u, într -o spe ță, alin. (11) art . 349 C. pen. RM a fost aplicat pentru
asmu țirea unui câine care a mu șcat victima de câteva ori, provocându -i leziuni corporale fără a
i se aduce prejudiciu sănătă ții [184] . De regulă, p entru calificarea faptei conform alin . (11)
art. 349 C. pen. RM , nu importă dacă m ijloace le sau instrumente le aplicate sunt: animate sau
neanimate; apte să lezeze integri tatea corporală a victimei prin ele însele (idonee) sau prin

92 întrebuințarea lor în anumite moduri, împrejurări sau condiț ii. Asemenea împrejurări pot fi luate
în considerare doar la individualizarea pedepsei. În cazul de excep ție prevăzut la lit . b) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM , aplicarea mijloac elor periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor
persoane are un efect de agravare a răspunderii penale.
În alt context, în Proiectul nr . 2127/2015 [162] se propune ca, alături de aplicarea violen ței
nepericuloase pentru via ță sau sănătate, să fie incri minată opunerea de rezisten ță. Actualmente,
alin. (2) art . 353 C. contr. RM prevede răspunderea pentru o punerea de rezistență procurorului,
ofițerului de urmărire penală, ofițerului de informații și securitate, angajatului cu statut special al
Ministerului Afacerilor Interne, unei alte persoane, aflat e în exercițiul funcțiunii s au al datoriei
obștești de asigurare a securității statului, de menți nere a ordinii publice și de combatere a
criminalității. Anterior, la art . 2041 C. pen. RM din 1961 se stabilea răspunderea pentru: o pune –
rea de rezistență colaboratorului poliției, altu i lucrător di n organele afacerilor interne sau unei
persoane aflate în exercițiul datoriei de serviciu sau obștești pentru menținerea ordinii publice și
combaterea criminalității , săvârșită în mod repetat în decur sul unui an după aplicarea sancțiunilor
administrative pentru acțiuni similare (alin. 1); o punerea de rezistență colaboratorului poliției,
altui lucrător din organele afacerilor interne sau unei per soane în exercițiul funcțiunii sau al
datoriei obștești de menținere a ordinii publice și de comba tere a criminalității, însoțită de
violență sau de amenințarea cu aplicarea forței (alin. 2).
Susținem incriminarea opunerii de rezistență persoanei cu func ție de răspundere , în legă –
tură cu exercitarea atribu țiilor func ționale, care este propusă în Proiec tul nr . 2127/2015 [162] .
Această oportunitate este dictată și de unele exemple din practica judiciară, când nu alin . (2)
art. 353 C. contr. RM, ci art . 349 C. pen. RM este aplicat pentru opunerea de rezisten ță persoanei
aflate în exercițiul funcțiunii sau al datoriei obștești de asigurare a securității statului, de menți –
nere a ordinii publice și de combatere a criminalității [177; 201; 205] . Nu poate fi ignorat nici
argumentul invocat de V.T. Batâciko: „De regulă, rezis tență se opune în cazul încercării repre –
zentantului autorită ții publice de a preveni sau curma ac țiunile ilicite, al re ținerii infracto rului sau
contravenientului etc. Nu întotdeauna, aplicarea violen ței asupra repre zentantului autori tății
publice presupune rezisten ța opusă acestuia . Violen ța poate fi aplicată și în alte situa ții (de
exemplu, pentru a -l constrânge pe reprezentantul autorită ții publice să renun țe la îndeplinirea
obliga țiilor de serviciu) ” [240, p. 296]. Până la urmă , rezultă că nu este atât de esen țială deose –
birea din tre aplicarea violen ței în lipsa opunerii de rezisten ță și opunerea de rezisten ță. Nu atât de
esențială, încât într -un caz să fie aplicată răspunderea penală, iar în alt caz – răspunderea contra –
vențională.

93 În plan comparativ, men ționăm că opunerea de rezi stență în cadrul ultrajului este incrimi –
nată în: alin . (1) art . 270 din Codul penal al Letoniei [378]; alin . (2) art . 356 din Codul penal al
Nigeriei [368]; lit. b) art . 253 din Codul penal al Ken yei [381]; lit. b) art . 240 din Codul penal al
Republici i Kiribati [383]. Considerăm mai potrivit pentru recep ționare modelul oferit de legiui –
torul eston. La art . 182 din Codul penal al Estoniei [376] se utilizează sintagma „opunerea de
rezisten ță… înso țită de vi olență”. Sintagme similare se folosesc în art. 285, 287 și 365 C. pen. RM.
Să nu uităm că, înainte de adoptarea de către Parla mentul Republicii Moldova , la 18.12.2008 , a
Legii pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova [128] , în art. 285,
287 și 365 C. pen. RM lipsea rem arca privind caracterul violent al opunerii de rezisten ță. În Nota
informativă la Proiectul acestei legi se men ționează punctul de vedere a l exper ților Consiliului
Europei cu privire la oportunitatea invocării remarc ii respective: „S intagma „opunerea de re zis-
tență reprezentanților autorităților” va fi compatibilă cu Convenția europeană pentru apărarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului [40] doar dacă este vorba despre opunerea de
rezistență însoțită de violență. Altfel, rezistența pașnică poate fi considerată doar o exprimare sau
o manifestare, fără violență, a opoziției față de autorități, ceea ce constituie un drept garantat de
art. 10 și 11 din Convenție” [146] . În consecin ță, sus ținem incriminarea la art . 349 C. pen. RM a
opunerii de re zistență violentă persoa nei cu func ție de răspundere.
În acela și timp, considerăm că această faptă ar trebui incriminată nu alături de aplicarea
violen ței nepericuloase pentru via ță sau sănătate, a șa cum se propune în Proiectul nr . 2127/2015
[162] . Or, în cazul opunerii de rezisten ță violentă, violen ța care înso țește opunerea de rezisten ță
poate fi nu doar nepericuloasă pentru via ță sau sănătate . Ea poate fi și periculoasă pentru via ță
sau sănătate. Acest aspect este luat în considerare în art . 316 din Codul penal al Armeniei [335]
(care corespunde cu art . 349 C . pen. RM) . În acest articol, opunerea de rezisten ță violentă es te
incriminată în alineatul (2), aparte de alineatele (1) și (3) care se referă la violen ța nepericuloasă
pentru via ță sau sănătate, și, respectiv, la violen ța periculoasă pentru via ță sau sănătate.
În alt context, opunerea de rezisten ță în accep țiunea Proiectului nr . 2127/2015 trebuie deose –
bită de unele fapte prevăzute de alin . (3) art . 224, alin . (16) art . 287 și art. 336 C. contr. RM, care
implică nesupunerea sau nesubordonarea dispo zițiilor sau cerințelor legale ale unei persoane cu
funcție de răspundere.
Avem rezerve fa ță de soluția aplic ării într-o spe ță a art. 336 C. contr. RM, printre altele,
pentru aplicarea loviturilor asupr a colaboratorului de poli ție [103] . Cu certitudine, o asemenea
faptă depă șește sfera de aplicare a art . 336 C. contr. RM, intrând sub inciden ța alin . (11) sau
lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .

94 Caracterizând manifestările de nesupunere sau nesubordon are dispozițiilor sau cerințelor
legale ale unei persoane cu funcție de răspundere, doctrinarii utilizează no țiunea „opunere
pasivă”, care presupune comiterea de către făptuitor a unei inac țiuni ce nu poate fi înso țită de
violen ță [240, p. 296; 34 5, p. 4; 237; 247; 348]. Aceea și idee (de și se referă la o altă infrac țiune)
rezultă din explica ția formulată la pct . 3 al Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu
privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, nr . 4 din 19.06.200 6 [108] :
„Prin „opunere de rezistentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele
huliganice” se înțelege săvârșirea unor acțiuni fizice active de opunere de rezistență, care se
realizează în procesul comiterii actelor de huliga nism. Ignorarea cerințelor persoanelor indicate
de a înceta activitatea huliganică nu constituie opunere de rezistență. Numai intervenția fizică,
folosirea forței pentru curmarea acțiunilor fizice se consideră opunere de rezistență ”. Adaptând
această explica ție temei investigației de fa ță, conchidem că forma pasivă a conduitei infrac țio-
nale, alături de caracterul nonviolent al acesteia, constituie criteriile principale care permit
delimitarea faptel or prevăzute la alin. (3) art . 224, alin . (16) art . 287 și art. 336 C. contr. RM de
opunerea de rezisten ță în accep țiunea Proiectului nr . 2127/2015 [162] .
În alt context, a șa cum am afirmat mai sus, cea de -a doua modalitate normativă a faptei
prejudiciabile prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM se exprimă fie în nimicirea bunurilor
persoanei cu funcție de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie în nimicirea bunurilor persoa –
nei care își îndeplinește datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate în legătură cu participarea
acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Acela și
conținut îl are fapta prejudiciabilă din cadrul infrac țiunii prevăzute la lit . c) alin . (2) art . 349
C. pen. RM .
Noțiunea „nimicirea bunurilor” din alin . (11) art. 349 C. pen. RM este si milară cu no țiunea
„distru gerea bunurilor” care este utilizată, printre altele, la lit . e) alin . (2) art . 189 C. pen. RM .
Din pct . 9 al Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judiciară în pro –
cesele penale despre șantaj”, n r. 16 din 07.11.2005 [107] , reiese că prin „distrugerea bunurilor”
se în țelege aducerea bunurilor „într -o asemenea stare, încât ele își vor pierde completamente
calita tea și valoarea, neputând fi utilizate conform destinației chiar după efectuarea reparaț iei”.
Noțiunea „nimicirea (distrugerea) bunurilor” urmează a fi delimitată de no țiunea comple –
mentară „deteriorarea bunurilor”. Din pct . 9 al Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu
privire la practica judiciară în procesele penale despre șanta j”, nr . 16 din 07.11.2005 [107] ,
putem deduce că prin „deteriorarea bunurilor” se în țelege aducerea bunurilor într -o asemenea
stare „încât li se va înrăutăți calitatea și va fi exclusă sau limitată utilizarea acestor bunuri fără o
reparație prealabilă”.

95 În următoarea spe ță, deteriorarea bunurilor a fost confundată cu nimicirea bunurilor: M.V.
a fost condamnat conform alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 06.11.2009, între orele 17.00
și 17.30, acesta se afla în centrul satului Bădragii Noi, raionul Ed ineț. În scopul sistării activi tă-
ții de serviciu a lui C.L., ofițer operativ de sector din cadrul Comisariatului de poliție al rai onu-
lui Edineț, M.V. a comis nimicirea bunurilor lui C.L. Această „nimicire ” s-a exprimat în dete-
riorarea ușii automobilul ui lui C.L., ca urmare a loviturilor aplicate cu piciorul de către M.V.
[73]. În caz uri asemănăto are, „nimicire” este considera tă: smulgerea epole ților de la uni forma de
serviciu a victimei [172] ; ruperea bluzei de la uniforma de serviciu [215] ; lovirea a utomobilului
de serviciu cu toporul și încercarea de a incendia automobilul respectiv [185] .
Cu această ocazie, precizăm că variant a în vigoare a alin . (11) art. 349 C. pen. RM nu este
aplica bilă în cazul deterior ării bunurilor fie ale persoanei cu funcți e de răspundere sau ale rudelor
ei apropiate în scopul sistării activității de serviciu a acestei persoane ori al schimbării carac te-
rului acestei activită ți în interesul făptuitorului sau al altei persoane, fie ale persoanei care își
îndeplinește datoria obștească sau a le rudelor ei apropiate în legătură cu par ticiparea acestei
persoane la prevenirea ori curmarea unei infrac țiuni sau a unei fapte antisociale. În astfel de
ipoteze se aplică , după caz, art. 104 C. contr. RM sau art . 197 C. pen. RM .
Drept urmare, considerăm incomple tă solu ția de calificare din următoare le spețe: M.V. și
M.I. au fost condamnați în baza alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 20.04.2013, aproxi –
mativ la ora 19.30, ace știa se aflau la intersecția traseul ui Chișinău -Unghen i cu str. Serghei
Lazo din or. Strășeni. Urmărind sistarea activității de serviciu a lui V.M., polițist șofer în Bata –
lionul de reacționare operativă al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, M.V. și M.I. i -au aplicat
lui V.M. multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului. În rezultat, i -au
provocat victimei dureri fizice și i-au deteriorat uniforma de serviciu [63]; • C.I. a fost condam –
nat con form alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 11.07.2010, aproximativ la ora 02.00 , C.I.,
P.I. și A.R. se aflau pe strada centrală a satului Cobusca Veche, raionul Anenii Noi. Ace știa
le-au apli cat lovituri în diferite păr ți ale corpului lui D.Z., A.P., L.P. și O.C., colaboratori de
poliție în componența grupei operative din cadrul Co misariatului de poli ție al raionului Anenii
Noi, care se aflau în exercițiul funcți unii. În rezultat, lui D.Z., L.P. și O.C. le-au fost cauzat e
leziuni corpo rale care nu implică prejudiciu a dus sănătă ții. Lui A.P. i­a fost deteriorată uni forma
de servici u [170] . Fapta de d eteriorare a uniformei de servi ciu a victimei nu poate fi absorbită de
infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM . Deteriorarea uniformei de serviciu depă-
șește cadrul acestei infrac țiuni, intrând sub inciden ța art. 104 C. contr. RM sau a art . 197 C. pen. RM .
Asemenea exempl e din practica judiciară demonstrează oportunitatea completării art . 349
C. pen. RM , astfel încât acesta să fie aplicabil în ipoteza deteriorării bunurilor victimei, în scopul

96 sistării activită ții de se rviciu sau în scopul schimbării caracterului ei în interesul făptuitorului sau
al altei persoane. Cu această ocazie, men ționăm că î n Proiectul nr . 2127/2015 [162] se propune
ca la alin . (2) art . 349 C. pen. RM să fie stabilită răspunderea pentru deteriorar ea sau nimicirea
bunurilor persoanei cu func ție de răspundere, ale persoanei publice sau ale rudelor apropiate ale
acestora, în scopul sistării activită ții de serviciu a persoanei cu func ție de răspundere ori a per –
soanei publice sau în scopul schimbării c aracterului acestei activită ți în interesul făptuitorului sau
al altei persoane. În acest mod, se va reveni la con cepția care a fost promovată în alin . 1 art. 2062
C. pen. RM din 1961: „deteriorarea sau nimicirea premeditată a bunurilor unui colabo rator al
poliției, ale altui lucrător din organele afacerilor interne sau ale rudelor lor, săvârșită în legătură
cu exercitarea de către ei a îndatoririlor de ser viciu sau obștești pentru menținerea ordinii publice
și combaterea criminalității”. În prin cipiu, aceea și concep ție este consacrată în alin . (2) art . 257
„Ultrajul” din Codul penal al României din 2009 [38]: „săvârșirea unei infrac țiuni împotriva unui
funcționar public care îndepline ște o func ție ce implică exerci țiul autorită ții de stat ori asupra
bunurilor acestuia (sublinierea ne apar ține – n.a.), în scop de intimidare sau de răzbunare, în
legătură cu exercitarea atribu țiilor de serviciu ”. Modele asemănătoare găsim în alte dispozi ții care
corespund cu art . 349 C. pen. RM : lit. (A) art . 2921.03 di n Codul penal al statului Ohio [389];
art. 5 din Capitolul 11.56 al Codul ui penal al statului Alaska [360].
În alt context, accentuăm că are un caracter obligatoriu l egătura dintre săvâr șirea infrac –
țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM și activitatea de serviciu sau ob ștească a victi mei.
De exemplu, într -o spe ță, infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM a fost săvâr șită
în legătură cu încercarea cetă țeanului P.D. de a curma comiterea de către G.S. și G.V. a unei
pungă șii, pr ecum și de a -i împiedica pe ace știa să părăsească locul săvârșirii faptei [45]. În
lipsa legăturii dintre săvâr șirea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei ,
alin. (11) art. 349 C. pen. RM nu poate fi reținut la calificare. În asem enea cazuri, la calificare se
va re ține norma generală: alin. (2) art. 78 sau art. 104 C. contr. RM ori art . 197 C. pen. RM .
De fiecare dată, la calificare urmează să se verifice dacă au fost încălcate sau nu regle –
mentările care stabilesc condi țiile și limitele îndeplinirii de către victimă a obligațiilor de serviciu
sau obștești.
În legătură cu acest aspect, prezintă interes argumentele prezentate de Colegiul penal lărgit
al Cur ții Supreme de Justi ție: „Este gre șită concluzia instan ței de apel privind inaplicabilitatea
alin. (11) art. 349 C. pen. RM . Potrivit alin. (5) art . 25 al Legii cu privire la activitatea Poliției și
statutul polițistului , adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 27.12.2012 [136], în reali –
zarea atribuțiilor de serviciu polițis tul are următoarele împuterniciri: să oprească în trafic și să
efectueze controlul permiselor de conducere ale conducătorilor de vehicule, al certificatelor de

97 înmatriculare (înregistrare) a vehiculelor, al altor acte cu caracter permisiv în cazul încălcăr ii
regulilor de circulație, existenței probelor de încălcare a legislației sau desfășurării unei opera –
țiuni speciale, precum și în vederea verificării legalității transporturilor de mărfuri și persoane,
identificării persoanelor și a vehiculelor aflate î n căutare, interzicerii exploatării vehiculelor a
căror stare tehnică prezintă pericol pentru siguranța traficului (pct. 15); să gestioneze registre
informaționale instituționale, fișiere de date și sisteme informaționale și registre de stat con ți-
nând in formația necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor Poliției, cu respectarea legislației în
domeniul protecției datelor cu caracter personal și cu privire la registre (pct. 16). Totodată,
extrasul din baza de date a unităților de transport aflate în căutar e confirmă că, la momentul
săvâr șirii infrac țiunii, colaboratorii de poliție S.V. și O.S., care au stopat automobilul făptuito –
rului B .I., cunoșteau cu certitudine că automobilul respectiv se află în căutare și că asupra
acestuia a fost aplicat un sechest ru. În textul sentin ței, instanța de fond a menționat corect:
acțio nând în limit ele atribuțiilor de serviciu, colaboratorii de poliție S.V. și O.S. au stopat auto-
mobilul lui B.I. și, constat ând că acesta se afla în căutare, i -au solicit at lui B.I. să-i urmeze către
parcarea specială din or. Ialoveni . Însă, B.I. nu s-a conformat cerințe i enunțate și, după ce a apli-
cat violenț ă asupra lui S.V. și O.S. , a părăsit locul infrac țiunii… Sentința instan ței de fond tre buie
menținută, av ând în vedere că fapta lui B.I. intră sub inciden ța alin . (11) art. 349 C. pen. RM ” [78].
În aceea și ordine de idei, comportă interes argumentele invocate în următoarea spe ță:
„Potri vit Legii privind modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de
foc, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 19.10.2012 [134] , în exercițiul funcției,
subiecții legii aplică mijloace speciale, conform nomenclatorului, pentru respingerea atacurilor
asupra oamenilor, asupra propriei persoane și a altor persoane antren ate în asigurarea ordinii
și sigu ranței publice și în combaterea criminalității (lit . a) alin . (1) art . 7); se interzice aplicarea
mijloa celor speciale împotriva minorilor, în cazul când vârsta acestora este evidentă sau este
cunos cută, împotriva femei lor, a persoanelor în etate și a persoanelor cu semne vizibile de
invali ditate, cu excepția cazurilor c ând ace stea atacă subiectul legii ori altă persoană, inclusiv
în grup ori cu utilizarea armelor, c ând opun rezistență periculoasă pentru viața și sănăt atea
oamenilor, dacă acțiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi și cu alte mijloace (lit . a)
alin. (1) art . 8). Colaboratorii de poli ție C.A. și T.V. i -au aplicat cătu șele lui C.L. după ce aceasta
l-a mu șcat pe T.V. de mână și după ce nu a reac ționat la solicitarea colaboratorilor de poli ție să
nu mai manifeste un comportament neadecvat. În aceste condi ții, C.A. și T.V. au avut dreptul să
aplice cătu șele pentru a respinge atacul asupra lor ” [43].
În următoarea speță, motivarea solu ției de califica re nu mai con ține astfel de argumente
normative : Ș.S. și C.I. au fost învinui ți de comiterea infrac țiunii prevăzute la alin. (11) art. 349

98 C. pen. RM . În fapt, în seara zilei de 24 .01.2010, colaboratorii Comisariatului de poli ție al raio –
nului Râșcani, of ițerul operativ de sector C .M. și șeful poliției criminale B .C., fiind în exer cițiul
atribuțiilor funcționale , au întreprins anumite acțiuni operative de investigație . În rezul tatul
acestora au apărut dubii rezonabile în legătură cu faptul că C.I., locuitorul s atului Pârjota,
raionu l Râșcani, a r fi săvârșit o infracțiune. În scopul descoperirii infracțiunii și al întreprin derii
măsurilor c are nu suferă am ânare, în aceea și zi, aproximativ la or a 21.20, C.M. și B.C. au
hotăr ât să efectueze cercetarea la f ața locului a domiciliului lui C.I. Intrând în casa acestuia,
C.M. și B.C. s-au prezentat și au explicat scopul prezenței lor . În acel moment, în vizită la C.I. se
afla Ș.S. Fiind în stare de ebrietate, C.I. și Ș.S. nu au permis efectuarea cercetării la fa ța locului.
Aplicând forța fizică asupra lui C.M. și B.C. , C.I. și Ș.S. i-au alung at în stradă . În rezultat,
victimele au suferit leziuni corporale fără a li se aduce prejudiciu sănătății [54]. În legătură cu
fapta descrisă în această spe ță, urma să se ver ifice dacă au fost încălcate sau nu dispozi țiile
Codului de procedură penală , care stabilesc condi țiile și limitele îndeplinirii de către victimă a
obligațiilor legate de efectuarea acțiunii procesuale de cercet are la fața locului, și anume: alin.
(7) art . 11, alin. (2) art . 12, pct . 6) alin . (2) art . 57, art. 118 etc . Numai în situa ția în care s-ar fi
stabilit că – după formă și după con ținut – acțiunea procesuală în cauză a fost efectuată în strictă
corespundere cu aceste dispozi ții, nu ar fi existat nici o îndoială privind temeinicia aplicării alin .
(11) art. 349 C. pen. RM pentru fapta comisă de Ș.S. și C.I.
Observa ții similare pot fi făcute în legătură cu motivarea solu ției de calificare din urmă –
toarea spe ță: R.E. a fost condamnată potrivit alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 03.07.2013,
aproximativ la ora 13.40, aceasta se afla în apropiere de intersec ția str. Armenească și str.
Mitropolit Varlaam, mun. Chișinău. R.E. comercializa fructe și legume în fa ța automobilului său
personal, care era par cat neregulamentar în raza de ac țiune a indicatorului rutier „Oprire
interzisă”. Aflat în exerci țiul func țiunii, de acest automobil s -a apropiat C.I., ofi țer de serviciu
din cadrul Inspectoratului de poli ție al sectorului Centru, mun. Chi șinău. Acesta a început să
demon teze placa de înmatriculare a automobilului lui R.E. Urmărind să sisteze activitatea de
serviciu a lui C.I., R.E. l -a mu șcat de bra țul stâng. În rezultat, victimei i -au fost provocate leziuni
corpo rale care nu implică prejudiciu sănătă ții [211]. În acest caz, în motivarea solu ției de
calificare ar fi trebuit să se invoce prevederile : 1) Capitolului III din ane xa nr. 3 la Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului circulației rutiere ,
nr. 357 din 13.05.200 9 [99]: indicatorul rutier 3.31 „Oprire interzisă” interzice oprirea și stațio –
narea vehicu lelor; 2) art . 238 C. contr. RM: oprirea în locuri le interzise se sancționează cu
avertis ment sau cu amendă de 5 unități convenționale (alin . (1)); staționarea s au parcarea în
locuri le interzise se sancționează cu amendă de până la 10 unități convenționale cu aplicarea a 2

99 puncte de penalizare (alin . (2)); 3) art . 385 C. contr. RM: agentul constatator este reprezentantul
autorității publice care soluționează, în l imitele competenței sale, cauza contravențională în
modul prevăzut de Codul contraven țional (alin . (1)); este desemnat ca agent constatator funcțio –
narul din autorită țile indi cate la art . 400-4237 C. contr. RM, împuternicit cu atribuții de consta –
tare a contravenției și/sau de sancționare (alin . (2)); 4) art . 400 C. contr. RM: contravențiile
prevăzute la art . 238 C. contr. RM se examinează de poliție (alin . (1)); sunt în drept să examineze
cauze contravențio nale și să aplice sancțiuni în limitele compete nței șefii de direcții și adjuncții
lor, șefii inspecto ratelor de poliție și adjuncții lor, șefii secțiilor de poliție, șefii sectoarelor de
poliție, șefii posturilor de poliție, ofi țerii principali de sector, ofițerii superiori de sector, ofițerii
de sector, angajații sec țiilor securitate publică, angajații serviciilor patru lare, angajații secțiilor
supraveghere transport și circulație rutieră, angajații serviciilor supraveghere tehnică și accidente
rutiere ale inspectora telor de poliție, angajații I nspectoratului național de patrulare și ai Inspecto –
ratului național de investigații din cadrul Inspectoratului General al Poliției (alin. (2)); 5) lit. e)
art. 432 C. contr. RM: agentul constatator este în drept să aplice, în limitele competenței, măsur a
procesuală de con strân gere de reținere a vehiculului; 6 ) art. 439 C. contr. RM: vehiculul poate fi
adus la stația de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de poliție în cazul în care a fost
lăsat într -un loc interzis pentru parcare (lit . b) alin. (2)); în cazul indicat la lit . b) alin . (2) art . 439
C. contr. RM, folo sirea vehiculului poate fi interzisă și prin ridicarea tăblițelor cu numărul de
înmatriculare (alin. (7)).
În altă ordine de idei, pentru a nu ne repeta , referitor la celelalte aspecte care țin de
problema privind legătur a dintre activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei și săvâr șirea
infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , facem trimitere la analiza problemei simi –
lare pe care am efectuat -o mai sus , cu ocazia examinării faptei prejudiciabile prevăzute la alin .
(1) art . 349 C. pen. RM (desigur, ținând cont de nuan țele ce diferen țiază cele două infrac țiuni).
Trecând la investigarea altor aspecte legate de fapta prejudiciabilă prevăzută la alin . (11)
art. 349 C. pen. RM , ne vom referi la momentul de consumare a infrac țiunii corespunzătoare.
Atunci când este materială, infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM se consideră
consumată din momentul producerii urmărilor prejudiciabile. La această i poteză ne vom referi
aparte în Secțiunea 3.2 a prezentei teze. În secțiunea de fa ță vom analiza ipoteza în care i nfrac –
țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM este una formală. În această ipoteză , infrac țiu-
nea se consideră consumată din moment ul aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau sănă –
tate. O asemenea opinie este sus ținută în literatura de speci alitate [22, vol . I, p. 709; 23, vol . II,
p. 1069; 23 3, p. 685; 32 8, p. 627; 28 0, p. 226; 29 6, p. 793].
Menționăm că în art. 184 di n Codul penal al României din 1865 [95, p . 1032] (care cores –
punde cu alin . (11) art. 349 C . pen. RM) se utiliza sintagma „și chiar fără a rezulta rănire”. Astfel,

100 produ cerea sau neproducerea leziunilor corporale era lipsită de relevan ță sub aspectul cons umării
infrac țiunii. Cât prive ște infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , leziunile corpo –
rale produse întotdeauna depă șesc cadrul acesteia, marcând momentul de epuizare a infrac țiunii
prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM .
În conti nuare, va fi examinată fapta prejudiciabilă prevăzută la lit. a) alin. (2) art . 349
C. pen. RM .
Aceasta rezidă fie în a plicarea violenței periculoase pentru viaț ă sau sănătate față de per-
soana cu funcție de răspundere ori rudel e ei apropiate, fie în aplicarea unei asemenea violențe
asupra persoanei care își îndeplinește datoria obștească ori rudelor ei apropiate în legătură cu
participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infrac țiuni sau a unei fapte anti –
sociale .
Potrivit pct. 6 al Hotă rârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție a Republicii Moldova „Cu
privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, nr . 23 din
28.06.2004: „ Prin „violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei ” (alin. (1) art . 188
C. pen. RM ) se are în vedere violența care s -a soldat cu vătămare medie sau ușoară a integrității
corporale sau a sănătății ori care, deși nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării
sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentr u viață și sănătate. Sub incidența noțiunii
„violenț ă periculoasă pentru viață și sănătate” nimeresc și cazurile: de compresiune a g âtului cu
mâinile sau cu ajutorul unui șnur; de ținere îndelungată a capului victimei sub apă; de îmbrăcare
pe capul victime i a unei pungi de polietilenă; de aruncare a victimei de la înălțime ori dintr -un
mijloc de transport etc. Deși asemenea acțiuni violente pot să nu provoace nici moartea victimei,
nici vătămarea medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății ace steia, totuși, datorită
caracterului lor, ele creează un perico l real pentru viață și sănătate ” [105] . Conform pct . 13 al
Hotărârii Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judiciară în procesele penale
despre șantaj”, nr . 16 din 07.11.2 005 [107] , „violența periculoasă pentru viață sau sănătate (lit . c)
alin. (3) art . 189 C. pen. RM ) presupune aplicarea intenționată a violenței care s -a soldat cu vătă –
marea gravă a integrității corporale sau a sănătății”. Potrivit pct . 5.3 al Hotărârii Pl enului Cur ții
Supreme de Justi ție „Cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe
umane și traficul de copii”, nr . 37 din 22.11.2004 [106] , „prin „violenț ă periculoasă pentru viață
sau sănătatea persoanei” se înțelege văt ămarea intenționată gravă, medie ori ușoară a integrității
corporale sau a sănătății…”. A stfel, observăm că în toate aceste trei explica ții con ținutul no țiunii
„violenț ă periculoasă pentru viață sau sănătatea persoanei” este diferit. Conside răm firesc ca
gradul de intensitate a violen ței periculoase pentru viață sau sănătate să varieze de la caz la caz,
în func ție de specificul infrac țiunii care presupune aplicarea unei asemenea violen țe.

101 Într-o spe ță din practica judiciară se consideră că vătămarea int enționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății se încadrează în no țiunea „violență periculoasă pentru viață sau sănă tate”
din dispozi ția lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM : B.V. a fost condamnat în baza lit . a) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM . În fapt, la 10.09.2013, aproximativ la ora 02.43, acesta conducea moto cic-
leta de model „Suzuki”, fără numere de înmatriculare, pe str. Alexandru cel Bun din or.
Călărași. În acela și loc, la acel moment, A.I., inspector de supraveghere tehnică și accident e
rutiere în cadrul Inspectoratului de poli ție al raionului Călărași, care își exercita obligațiunile
de serviciu în componența unei grupe operative a acestui Inspectorat . A.I. i-a soli citat lui B.V. să
se oprească pentru a -i verifica actel e. În scopul si stării activită ții de serviciu a lui A.I., B.I. l-a
tamponat intenționat pe acesta cu motocicleta. În rezultat, lui A.I. i -a fost cauzată o vătămare
gravă periculoasă pentru viață, exprimată în: traumă craniocerebrală; plagă în regiunea capu –
lui; fractura bolții și bazei craniului; contuzie cerebrală [69].
După părerea lui S . Brînza și V. Stati, „dacă gradul de intensitate al violenței corespunde
celui pe care -l are vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, aceasta
aplicându -se în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu sau obștești, la
calificare trebuie reținută numai prevederea de la lit . c) alin . (2) art . 151 C. pen. RM . Aplicarea
răspunderii în baza lit . c) alin . (2) art . 151 C. pen. RM exclude calificarea suplimentară conform
lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM … În cazul infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349
C. pen. RM , prin „violență periculoasă pentru viață sau sănătate” se are în vedere violen ța al
cărei grad de inten sitate corespunde vătămării intenționate medii sau ușoare a integrității corpo –
rale sau a sănă tății” [22, vol . I, p. 1039; 23, vol . II, p. 1070] . Suntem solidari cu această opinie:
sancțiunea de la alin . (2) art . 349 C. pen. RM stabile ște pedeapsa cu închiso are de la 4 la 8 ani;
sancțiunea de alin . (1) art . 151 C. pen. RM stabile ște pedeapsa cu închi soare de la 5 la 10 ani.
Comparând aceste cifre (care, implicit, reflectă gradul de pericol social al infrac țiunilor cores –
punză toare), ajungem la concluzia că vătămarea intențio nată gravă a integrită ții corporale sau a
sănătății nu se încad rează în no țiunea „violență pericu loasă pentru viață sau sănătate” din dispo –
ziția lit. a) alin. (2) art . 349 C. pen. RM .
Așadar, lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM constituie o normă specială fa ță de alin . (3)
art. 78 C. contr. RM sau art . 152 C. pen. RM . În aceste condi ții, nu este clar de ce nu a fost
aplicată lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM în următoare a speț ă: B.V. a fost învinuit de comiterea
infrac țiunii pr evăzute la lit . d) alin . (2) art . 152 C. pen. RM , adică a vătămării intenționate medii
a integrității corporale sau a sănătății, săvârșite asupra unei persoane în legătură cu îndepli ni-
rea de către ea a obligațiilor de serviciu sau obștești. În fapt, la 10.12.2006, aproximativ la ora
00.30, acesta se afla în fa ța Primăriei satului Pepeni , raionu l Sângerei . Pentru săvâr șirea unei

102 contraven ții, B.V. a fost re ținut de către Ș.O., inspector în Secția poliți a criminal ă a Comisaria –
tului de poli ție al raio nului Sângerei . În legătură cu aceasta, B.V. i-a cauzat lui Ș.O. o vătăm are
medi e a integri tății corporale sau a sănătă ții [48]. Fapta descrisă în această spe ță se exprimă în
aplicarea violenței periculoase pentru viaț ă sau sănătate asupra persoanei cu funcți e de răspun –
dere în scopul sistării activității de serviciu a acestei persoane sau al schimbării caracterului
acestei acti vități în interesul celui care aplică violența sau al altei persoane. Drept urmare,
considerăm că B.V. trebuia să fie învinuit de co miterea infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM . În cazul t rager ii acestuia la răspundere în baza lit . d) alin . (2) art . 152
C. pen. RM nu se ia în considerare regula de calificare fixată la art . 116 C. pen. RM .
În cazul în care gr adul de intensitate a violenței periculoase pentru viață sau sănătate
corespunde vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a sănătății, care sunt criteriile
de delimitare a infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM de infrac țiunea prevă –
zută la lit . d) alin . (2) art . 152 C. pen. RM ?
Considerăm că aceste criterii sunt: 1) în cazul celor două infrac țiuni comparate, sunt
diferite obiectele juridice generice; 2) ceea ce constituie obiectul juridic principal al infrac țiunii
prevăzute la lit . d) alin . (2) art . 152 C. pen. RM reprezintă obiectul juridic secundar al infrac țiunii
prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ; 3) victimă a infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin .
(2) art . 349 C. pen. RM poate fi nu oricare per soană care î și îndepline ște obliga țiile de serviciu.
Aceasta poate fi doar persoana cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul
unei auto rități publice; 4) în cazul în care victima infrac țiunii prevăzute la lit . d) alin . (2) art . 152
C. pen. RM este persoana care î și îndepline ște obliga țiile ob ștești, această infrac țiune se comite
nu neapărat în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infrac –
țiuni sau a unei fapte antisociale; 5) în cazul în care vic tima infrac țiunii prevăzute la lit . d)
alin. (2) art . 152 C. pen. RM este persoana care î și îndepline ște obliga țiile de serviciu, această
infrac țiune poate fi comisă și după îndeplinirea de către victimă a obliga țiilor respective; 6) în
cazul în care vict ima infrac țiunii prevăzute la lit . d) alin . (2) art . 152 C. pen. RM este persoana
care î și îndepline ște obliga țiile de serviciu, scopul acestei infrac țiuni nu se reduce doar la scopul
sistării activității de serviciu a victimei ori al schimbării caracterul ui ei în interesul făptuitorului
sau al altei persoane; 7) în cazul celor două infrac țiuni comparate, este diferită vârsta minimă a
răspunderii penale: 14 ani – în ipoteza infrac țiunii prevăzute la lit . d) alin . (2) art . 152 C. pen. RM;
16 ani – în ipoteza infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
Precizăm că omorul nu se încadrează în no țiunea „violență periculoasă pentru viață sau
sănătate” din dispozi ția de la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Depă șind gradul de intensitate a
violen ței prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , omorul săvâr șit în legătură cu

103 îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu sau obștești atrage răspunderea conform
lit. d) alin . (2) art . 145 C. pen. RM . În plan comparativ, este de menționat că alin . (1) art . 257
„Ultrajul” din Codul penal al României din 2009 [38] prevede răspunderea, printre altele, pentru
omorul săvâr șit împotriva unui func ționar public care îndepline ște o func ție ce implică exerci țiul
autorită ții de stat, aflat în exercitarea atribu țiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribu ții. În dispozi ția similară din art. 188 din Codul penal al României din 1865 [95, p . 1033]
era utilizată sintagma „cu cuget de a omorî”.
În alt context, în plan comparati v, potrivit a rt. 237 din Codul penal al Albaniei [369] (care
corespunde cu lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ), fapta prejudiciabilă se exprimă în tr-un atac sau
în alte ac țiuni violente. Men ționăm că, în cazul infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2) art . 349 C.
pen. RM , în mod firesc violența presupune , de cele mai dese ori, atacarea victimei. În acest con –
text, în unele spe țe, la descrierea faptei, se utilizează termenul „atac” („atacare”) sau deriva tele
acestuia : B.I. a fost condamnat în baza li t. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la
08.08.2013, aproximativ la ora 04.00, acesta se afla pe traseul Telenești -Cucioaia, la ie șirea din
satul Mihălașa, raionul Telenești. Fiind în stare de ebrietate, B.I. l-a atacat pe C.V. Deținând
funcția de inspector de supraveghere tehnică și accidente rutiere în cadrul Inspectoratului de
Poliție Telenești, la acel moment C.V. se afla în exercițiul funcțiunii în cadrul unei grupe
operative. În scopul sistării activită ții de serviciu a lui C.V., B.I. i -a apli cat multiple lovituri cu
pumnii și cu capul în față, în piept și în alte părți ale corpului. În rezultat, lui C.V. i -a fost
provocată o dereg lare a sănătății de lungă durată [66]; • D.E. a fost învinui t de săvâr șirea
infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM. În fapt, l a 03.11.2009, între orele 15.30 și
16.30 acesta a fost surprins în flagrant delict. În vederea stabilirii circumstan țelor faptei comise,
D.E. a fost adus într -un birou al Sec ției poli ției oră șenești a Comisariatului de poli ție al
raionului Râ șcani. În scopul sistării activită ții de serviciu a lui E.V., inspector operativ de sector
din cadrul aceluia și Comisariat , în a cărui competen ță se afla stabilirea circumstan țelor faptei
comise de către D.E., acesta din urmă l-a atacat pe E.V. La concret, D.E. i -a aplicat victimei o
lovitură cu pumnul în cap, a izbit -o de perete și a asmu țit asupra victimei un câine [41]; • B.I. a
fost condamnat în baza lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la 08.08.2013, aproximativ la
ora 04.0 0, acesta se afla pe traseul Telene ști-Cucioaia, la ie șirea din satul Mihăla șa, raionul
Telene ști. În acel ași loc, în momentul respectiv se găsea T.Gh., inspector de supraveghere teh –
nică și accidente rutiere din cadrul Inspectoratului de poli ție al raionu lui Telene ști. Acesta se
afla în exerci țiul func țiunii în componen ța unei grupe operative. În scopul sistării activită ții de
serviciu a lui T.Gh., B.I. l-a atacat , aplicându -i multiple lovituri cu capul și cu pumnii în fa ță, în

104 piept și în alte păr ți ale c orpului. Ca urmare, victima a suferit o dereglare a sănătă ții de lungă
durată [204] .
Cu toate acestea, nu putem exclude cu totul posibilitatea aplicării lit . a) alin . (2) art . 349
C. pen. RM în ipotezele în care violen ța nu implică recurgerea la atac, adi că nu implică fie
caracterul agresiv al ac țiunii făptuitorului, fie caracterul surprinzător pentru victimă al ac țiunii
făptuitorului, fie ambele aceste aspecte.
În alt ă ordine de idei, atragem aten ția asupra formulării defectuoase cu care începe dis –
poziția de la alin. (2) art . 349 C. pen. RM : „Acțiunile prevăzute la alin…(11) însoțite de…
aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanelor menționate la alin . (1)”. În
legătură cu aceasta, reiterăm ideea pe care am argumentat -o în Subsecțiunea 2.1.2 a tezei de fa ță:
la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM nu este prevăzută o circumstan ță agravantă a infrac țiunii
specificate la alin . (11) art. 349 C. pen. RM . Pentru ca această idee a noastră să-și găsească
configurarea adec vată, propu nem recep ționarea model ului consacrat în articol ele corespondent e
din Codul penal al Federa ției Ruse [337] (art. 318) și din Codul penal al Kazahstanului [275]
(art. 321). Acest model presupune incrimi narea nu la o literă a unui alineat, dar la un aline at
distinct a faptei care presu pune aplicarea violen ței periculoase pentru via ță sau sănătate .
În ce prive ște problema legăturii dintre activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei și
săvâr șirea infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , pentru a nu ne repeta ,
facem trimitere la analiza problemei similare pe care am efectuat -o mai sus, cu ocazia examinării
faptelor prejudiciabile prevăzute la alin . (1) și (11) art. 349 C. pen. RM (desigur, ținând u-se cont
de nuan țele care diferen țiază infrac țiunile prevăzute de aceste norme).
Trecând la investigarea altor aspecte legate de fapta prejudiciabilă prevăzută la lit . a) alin .
(2) art . 349 C. pen. RM , ne vom referi la momentul de consumare a infrac țiunii corespun zătoare.
Considerăm că infrac țiunea prevăzută la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM se consideră
consu mată din momentul aplicării violenței periculoase pentru viață sau sănătate. Această teză
este sus ținută în practica judiciară: infrac țiunea prevăzută la lit . a) alin . (2) a rt. 349 Cod penal se
consideră consumată din momentul aplicării violenței periculoase pentru viața sau sănătatea
persoanei, indiferent dacă au survenit sau nu urmările prejudiciabile care implică prejudiciul
adus sănătă ții [56].
Argumentele în sprijinul un ei atare interpretări sunt prezentate de S . Brînza și V. Stati:
„Dacă legiuitorul ar fi dorit ca infrac țiunea în cauză să fie materială, ar fi utilizat sintagma de
genul „cu vătămarea u șoară sau medie a integrității corporale sau a sănătății”. Sintagme de o
asemenea factură sunt folosite la lit . c) alin . (3) art . 188, lit . d) alin . (2) art . 278, lit . a) alin . (2)
art. 2781, lit. b) alin . (3) art . 280 și la lit. c) alin . (5) art . 295 C. pen. RM . În toate aceste exemple

105 infrac țiunea este materială. În contra st, la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM termenul „violen ță”
desemnează o ac țiune. Pentru calificarea acestei ac țiuni, nu este obligatorie survenirea urmărilor
prejudiciabile. Teza contrară ar conduce la efecte nebănuite. Să exemplificăm doar două
asem enea efecte: 1) la alin . (3) art . 36 „Legitima apărare” din Codul penal se men ționează: „Este
în legitimă apărare și persoana care săvârșește fapta, prevăzută la alineatul (2), pentru a
împiedica pătrunderea, însoțită de violență periculoasă pentru viața s au sănătatea persoanei ori de
amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, într -un spațiu de locuit sau într -o altă încă –
pere”. Reiese oare că, în ipoteza aplicării violen ței periculoase pentru viața sau sănătatea persoa –
nei, această prevedere ar trebu i să fie aplicată numai dacă violen ța în cauză s -a soldat cu urmări
prejudiciabile?; 2) dacă violen ța ar fi indiciul unei infrac țiuni materiale, înseamnă oare că, de
exemplu, infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 188 C. pen. RM este o infrac țiune materi ală?”
[23, vol . II, p. 1071].
Fiind de acord cu acest punct de vedere, venim cu o observa ție în legătură cu o altă opinie
exprimată vis -à-vis de o ipoteză descrisă în legea penală rusă, similară cu cea descrisă la lit . a)
alin. (2) art . 349 C. pen. RM : „Ap licare a violen ței trebuie considerată și acțiunea care este
săvâr șită într -un volu m parțial în compara ție cu inten ția făptuitorului. De exemplu, constituie
violen ță periculoasă pentru via ță sau sănătate încercarea făptuitorului de a lovi poli țistul cu
cuțitul, încercare dejucată datorită dezarmării făptuitorului” [278, p. 714]. În cazul infrac țiunii
prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , inten ția făptuitorului este de a aplica violen ța
periculoasă pentru via ță sau sănătate. N u momentul produ cerii prejudiciului adus sănătă ții este
cel care marchează consumarea infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Acest
moment marchează epuizarea infrac țiunii în cauză. Producerea sau neproducerea prejudi ciului
adus sănătă ții poate f i luată în considerare la individualizarea pedepsei. Neproducerea pre judiciu –
lui sănătă ții nu echivalează cu întreruperea activită ții infrac ționale la etapa de tentativă [154] .
Sub aspectul pe care îl analizăm , în plan comparat prezintă interes modelul c onsacrat în
art. 155 din Codul penal al Cehiei [390] (care corespunde cu art . 349 C . pen. RM) : prejudiciul
adus sănătă ții este privit ca circumstan ță agravantă a faptei de violen ță săvâr șite asupra func țio-
narului public.
Cele men ționate mai sus nu trebu ie să conducă la ideea că etapa de tentativă nu este în
genere posibilă în cazul infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Posibilitatea
existenței acesteia o confirmă următoarea spe ță: M.M. a fost învinuit de comiterea infrac țiunii
prevăzute la art . 27 și la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, acesta executa pedeapsa cu
închisoarea în Penitenciarul nr . 2 din or. Lipcani . La 10 .10.2010, aproximativ la or a 21.00,
M.M. se afla în sectorul pentru mături din acest penitenciar . În acel moment, în locul respectiv

106 era și V.O., supraveghetor care se afla în exercițiul funcției la postul nr . 2, conform orarului de
serviciu . Urmărind sistarea activității de serviciu a lui V.O. , M.M. a încercat să -l lovească cu o
țeavă metalică peste corp. Însă, nu a reu șit să realizeze această acțiun e până la capăt din c auza
că a interven it un alt supraveghetor, L.V. , care a luat din mâna lui M.M. țeava [74]. În condi ții
similar e, întreruperea activită ții infrac ționale la etapa de tentativă a fost sta bilită în alte spe țe
[173; 175] .
Așadar, t entativa este posibilă nu doar în cazul infrac țiunilor materiale. Ea este posibilă și
în cazul infrac țiunilor formale. Posibilitatea existen ței tentativei o confirm ă neproducerea urmă –
rilor prejudiciabile , neproduc erea efectului infrac țiunii. Noțiunile „urmările prejudiciabile ale
infrac țiunii” și „efectul infrac țiunii” nu sunt echivalente. Între aceste no țiuni există un raport de
tipul „parte -întreg”. C onform art . 27 C. pen. RM , „se consideră tentativă de infracțiu ne acțiunea
sau inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni dacă, din cauze
independente de voința făptuitorului, aceasta nu și -a produs efectul (sublinierea ne apar ține –
n.a.)”. Tentativa de infrac țiune presupune că, di n cauze independente de voința făptuitorului,
inten ția infrac țională nu se realizează integral. Ea se realizează doar în parte. Partea nerealizată a
inten ției infrac ționale poate viza nu doar urmările prejudiciabile ale infrac țiunii, ci și alte semne
const itutive ale infrac țiunii, care se referă la obiectul infrac țiunii, la latura obiectivă a infrac țiunii
sau la subiectul infrac țiunii.

3.2. Urmările prejudiciabile și legătura cauzală
În cazul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM , prezen ța urmărilor prejudiciabile
devine obligatorie atunci când acestea adoptă forma unei infrac țiuni materiale.
Prima din tre asemenea ipoteze este prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM și presupune
fie nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie
nimicirea bunurilor persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate
în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei
fapte antisociale, care ca uzează daune materiale ce nu ating propor țiile mari. Cea de -a doua din
ipotezele respective este prevăzută la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM și presupune fie nimi ci-
rea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunuri –
lor persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau ale rudelor ei apro piate în legătură cu
participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte anti –
sociale, care cauzează daune materiale în pr oporții mari. Ultima din tre asemenea ipoteze este

107 prevăzută la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM și presupune producerea altor urmări grave (altor
decât cele nominalizate la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ) – consecința săvâr șirii faptelor
preju diciabile prevăzute la alin . (1) sau (11) art. 349 C. pen. RM .
Primele două din tre ipotezele sus -menționate implică producerea unor daune materiale.
Relevând caracterul material al daunelor cauzate, legiuitorul previne din start eventualele specu –
lații pri vind posibilitatea evoluării daunelor morale ca urmări prejudiciabile ale infrac țiunilor
prevăzute la alin . (11) și lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Despre con ținutul no țiunii „daune
materiale” ne putem da seama din dispozi ția alin . (1) art . 126 C. pen. RM : „Se consideră propor –
ții deosebit de mari, proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, dis –
truse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea
pagu bei pricinuite de o pe rsoană sau de un grup de persoane (sublinierea ne apar ține – n.a.),
care, la momentul săvârșirii infracțiunii, depășește 5000 și, respectiv 2500 unități convenționale
de amendă”. Coroborat cu această normă, pct . 32) art . 6 din Codul de procedură penală con ține
următoarea defini ție: „ prejudiciu – pagubă… materială, care poate fi evaluată în expresie
bănească” .
Potrivit alin . (2) art . 14 din Codul civil, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la
06.06.2002 [32], „se consideră prejudiciu cheltuielile pe c are persoana lezată într -un drept al ei
le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deterio ra-
rea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului
(venitul ratat) ”.
Considerăm că doar prejudiciul material efectiv poate alcătui con ținutul daunelor materiale
cauzate prin infrac țiunile prevăzute la alin . (11) și lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Referindu -se
la o asemenea percepere a con ținutului daunelor materiale în cazul infrac țiunilor săvâr șite prin
sustra gere, I . Botezatu afirmă: „Este un efect firesc al respectării regulii previzibilității legii
penale. În acest sens, în literatura de specialitate se afirmă: fosta Comisie Europeană a Dreptu –
rilor Omului a dec is că, atunci când un act este privit ca infracțiune, modul în care judecătorul va
defini elementele constitutive ale infracțiunii trebuie să fie previzibil pentru orice persoană
sfătuită de un „om de specialitate”” [5, p . 574]. Venitul ratat nu poate fi prevăzut la momentul
săvârșirii sustragerii, fiind în afara vinovăției infracționale. Deci, s -ar încălca regula previzibi li-
tății legii penale, dacă s -ar lua în considera re în procesul de evaluare a urmărilor prejudiciabile
ale sustragerii [8, p. 209-210]. Cu adaptările de rigoare, aceste idei sunt perfect valabile și pentru
infrac țiunile prevăzute la alin . (11) și lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
În principal, mărimea daunelor materiale este ceea ce deosebe ște infrac țiunea prevăzută la
lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM de infrac țiunea prevăzută la alin . (11) art. 349 C. pen. RM (în

108 ipoteza în care aceasta presupune nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere ori ale
rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor persoanei care își îndepl inește datoria obștească sau
ale rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la pre venirea ori curmarea
unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale ). Din alin . (1) art . 126 C. pen. RM , reiese că, la mo –
mentul săvâr șirii infrac țiunii prevăzute la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , valoarea pagubei
pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane trebuie să depășe ască 2500 de unități
convenționale de amendă. Având în vedere dispozi ția de la alin. (2) art . 64 C. pen. RM („Unit a-
tea convențională de amendă este egală cu 20 de lei”), mărimea daunei materiale cauzate prin
infrac țiunea prevăzută la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM trebuie să depă șească 50 .000 de lei.
Respectiv, în cazul infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , mărimea daunei
materiale cauzate nu trebuie să depă șească această limită, situându -se în diapazonul 1 ban –
50.000 de lei inclusiv. Bineîn țeles, atunci când mărimea daunei materiale cauzate prin infrac –
țiunea prevăzută la lit . c) alin . (2) art. 349 C. pen. RM este foarte redusă, poate opera prevederea
alin. (2) art . 14 C. pen. RM : „Nu constituie infracțiune acțiunea sau inacțiunea care, deși, formal,
conține semnele unei fapte prevăzute de prezentul Cod, dar, fiind lipsită de importanță, nu
prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni”. Mărimea redusă a daunei materiale cauzate nu
poate fi un temei pentru aplicarea art . 104 C. contr. RM. Producerea de daune materiale în pro –
porții deosebit de mari (care depă șesc 100 .000 de lei) se cuprin de de no țiunea „propor ții mari”
de la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Depă șirea acestui barem poate fi luată în consi derare la
stabilirea pedepsei aplicate pentru infrac țiunea prevăzută de această normă.
În altă ordine de idei, lit . c) alin . (2) ar t. 197 C. pen. RM prevede răspunderea, printre
altele, pentru distrugerea intenționată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari,
săvâr șită asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către aceasta a obligațiilor de servi –
ciu sau obștești. Care sunt criteriile de delimitare a acestei infrac țiuni de infrac țiunea prevăzută la
lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , concretizată în nimicirea bunurilor fie ale persoanei cu
funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu a acesteia ori al schimbării carac –
terului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane, fie ale persoanei care își îndeplinește
datoria obștească în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei
infracțiu ni sau a unei f apte antisociale? Pentru a nu ne repeta , vom men ționa că aceste criterii
sunt similare cu cele pe care le -am stabilit în Secțiunea 3.1 a prezentei lucrări , în legătură cu
delimitarea infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM de infrac țiunea prevăzută
la lit. d) alin . (2) art . 152 C. pen. RM .

109 Din alt punct de vedere , mai sus am afirmat că ipoteza prevăzută la lit . d) alin . (2) art . 349
C. pen. RM presupune producerea altor urmări grave ca urmare a săvâr șirii faptelor prejudi cia-
bile pr evăzute la alin . (1) sau (11) art. 349 C. pen. RM .
Sintagme de genul „alte urmări grave” au fost utilizate și în normele cu caracter de prece –
dent legislativ pentru lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM : art. 186 din Codul penal al României
din 1865 [95, p . 1033] și alin . 2 art. 255 din Codul penal al României din 1936 [36].
Noțiunea „alte urmări grave” din dispozi ția de la lit. d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM face
parte din categor ia așa-numitelor no țiuni estimabile. Cu privire la astfel de no țiuni, A . Eșanu
afirmă , just, că prezen ța acestora în legea penală vine în dezacord cu cerin țele de accesibilitate,
precizie și cali tate a legii penale [92]. În acest context, men ționăm că în parag . 1 art . 7 „Nicio
pedeapsă fără lege” din Convenția europeană pentru a părarea drepturilor și libertăților funda –
mentale ale omului [40] este utilizat termenul „drept”. Referitor la acesta, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a menționat în repetate rânduri că termenul „drept” corespunde termenului
„lege” și presupune îndep linirea unor „condi ții calitative, și anume – a celor de accesibilitate și
previzibilitate” [358; 357; 356].
În aceea și ordine de idei, D . Bărcănescu evocă: „Prevederea exactă prin lege a tuturor con –
dițiilor necesare pentru existen ța infrac țiunii, ch iar dacă ridică serioase dificultă ți de adaptare la
situa ții noi, este de preferat normelor de incriminare vagi, imprecise, care, de și flexibile, pot duce
la încălcarea legalită ții incriminării” [4, p . 152]. Altfel spus, utilizarea în legea penală a sintag –
melor de genul „alte urmări grave” pune în pericol respectarea principiului legalită ții stabilit la
art. 3 C. pen. RM . Potrivit alineatului (2) al acestui articol, printre altele, interpretarea extensivă
defavo rabilă a legii penale este interzisă. Pentr u ca această regulă să nu fie încălcată, se impune
interpretarea cât mai restrictivă a no țiunii „alte urmări grave”.
Ca urmare, S. Brînza și V. Stati propun ca această no țiune, utilizată la lit . d) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM , să fie interpre tată în fel ul următor: „P rin „alte urmări grave” se are în
vedere vătă marea gravă a integrității corporale sau a sănătă ții ori decesul victimei” [22, vol . I,
p. 1040; 23, vol . II, p. 1073] . Considerăm acceptabilă o astfel de interpretare: formularea „ alte
(sublinie rea ne apar ține) urmări grave” demonstrează că daunele materiale în propor ții mari
(prevăzute la o altă normă, și anume – la lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ) nu intră sub inci –
dența noțiunii utilizate la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Din cau za insuficien ței gravită ții,
nu pot intra sub inciden ța acestei no țiuni nici vătămarea u șoară sau medie a integrită ții corporale
sau a sănătă ții. Dată fiind insuficien ța gravită ții urmărilor produse , avem rezerve fa ță de
aplicarea lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM în cazul urmărilor exprimate în: 1) lezarea imaginii
Procuraturii ca instituție inde pendentă în cadrul autorității judecătorești, care repre zintă

110 interesele generale ale societății, apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetă țenilor, și
2) cauzarea prejudiciului moral procurorului M.I. [76] O astfel de interpretare lasă fără sens
dezideratul de accesibilitate și previzibilitate a legii penale.
De exemplu, într -o spe ță din practica judiciară, vătămarea gravă a integrită ții corpor ale
sau a sănătă ții a reprezentat urmarea gravă în sensul lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
Această urmare se află în legătură cauzală cu violen ța periculoasă pentru via ță sau sănătate
[303]. În legă tură cu solu ția de calificare stabilită în această speță, reproducem următoarea
opinie : „Preci zăm că urmările men ționate la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM se află în legă –
tură cauzală cu fapta prejudiciabilă prevăzută la lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ” [22, vol . I,
p. 1040; 23, vol . II, p. 1073] . În ce ne privește, considerăm că urmările men ționate la lit . d) alin .
(2) art . 349 C. pen. RM nu se pot afla în legătură cauzală cu fapta prejudiciabilă prevăzută la lit. a)
alin. (2) art . 349 C. pen. RM . Această imposibilitate este condi ționată de formularea din alin . (2)
art. 349 C. pen. RM: „Acțiunile prevăzute la alin . (1) sau (11) însoțite de… alte urmări grave” .
Altfel spus , urmările men ționate la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM se pot afla în legătură
cauzală doar cu faptele prejudiciab ile prevăzute la alin . (1) sau (11) art. 349 C. pen. RM .
Considerăm foarte redusă posibilitatea ca astfel de urmări ca vătămarea gravă a integrității
corporale sau a sănătății ori ca decesul victimei să fie cauzate în rezultatul comiterii faptei de
ameninț are cu omorul , cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății ori cu nimicirea bunu ri-
lor, sau a faptei de aplicare a violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate. Singura posibili –
tate reală este cea de cauzare a altor urmări grave (sub formă d e vătămare gravă a integrității
corporale sau a sănătății ori de deces al victimei) ca urmare a comiterii faptei de nimic ire a bunu –
rilor. Apropo, la lit. d) alin . (2) art . 197 C. pen. RM este specificată o ipoteză asemănătoare: dis-
trugerea sau deterior area intenționată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari,
care au provocat din imprudență decesul persoanei . De asem enea, la alin. (2) art . 379 C. pen. RM
se stabilește răspunderea pentru distrugerea sau deteriorarea intenționată a arm amentului, muni ții-
lor, mijloacelor de locomoție, tehnicii militare sau a unui alt patrimoniu militar, soldată cu
urmări grave.
În concluzie, suntem de acord că, în sensul lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , prin „alte
urmări grave” se are în vedere vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății ori decesul
victimei ; de regulă , aceste urmări se afl ă în legătură cauzală cu nimicirea bunurilor fie ale per –
soanei cu funcție de răspundere ori a le rudelor ei apropiate în scopul sistării activităț ii de serviciu
a acestei persoane ori al schimbării caracterului activită ții în cauză în interesul făptui torului, fie
ale persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legă tură cu par –
ticiparea acestei persoane la prev enirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

111 Din perspectiva de lege ferenda , propu nem modificarea art . 349 C. pen. RM : 1) ipotezele
de la lit . a) și d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM trebuie separate în alineate diferite. Astfel, va f i
posibil ca urmările grave să fie în legătură cauzală și cu fapta de violen ță pericu loasă pentru via ță
sau sănătate; 2) sintagma „alte urmări grave” să fie substituită prin cuvintele „vătămarea gravă a
integ rității corporale sau a sănătății ori decesul v ictimei din impruden ță”. Cât prive ște această a
doua propunere, ca model de inspira ție a servit art . 153 din Codul penal al Cehiei [390] (care
cores punde cu art . 349 C . pen. RM) .
În altă ordine de idei, în Secțiunea 3.1 a prezentei lucrări am analizat le gătura cauzală
dintre comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM și activitatea de serviciu sau
obștească a victimei. În cadrul secțiunii de fa ță ne vom referi la l egătura cauzală (raportul de
cauzalitate) dintre fapta prejudiciabilă și urmă rile prejudiciabile în contextul infrac țiunilor prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM .
Prezen ța acestei legături este indispensabilă în acelea și situa ții în care este obligatorie pro –
ducerea urmărilor prejudiciabile (adică , în situa țiile prevăzute la alin . (11) (atunci când se comite
fie nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie nimi –
cirea bunurilor persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate în
legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei
fapte antisociale), precum și la lit. c), d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ).
Imputarea urmărilor prejudiciabile cauzat e prin infrac țiunile prevăzute la aceste norme
presupune stabilirea legăt urii cauze dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile . În al ți
termeni , pentru a imputa cuiva săvârșirea infrac țiunilor în cauză, este necesar a stabili că daunele
materiale sau alte urmări grave reprezintă efectul tocmai al comiterii faptelor prejudiciabile
prevăzute la alin . (11), lit. c) sau d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
În context, este util să -l cităm pe V . Stati: „Despre legătura cauzală în cazul infracțiunii
prevăzute la art . 264 C. pen. RM , menționăm că această legătură este prezentă dacă: 1) încălca –
rea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport a precedat
produ cerea urmărilor prejudiciabile; 2) încălcarea respectivă a fost cauza necesară a producerii
urmă rilor prejudiciabile; 3) încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mij –
loacelor de transport a creat un pericol real de producere a urmărilor prejudiciabile; 4) încălcarea
respectivă a transformat posibilitatea producerii urmărilor prejudiciabile în realitate” [222].
Adap tând acest punct de vedere temei prezentului studiu, considerăm că legătura cauzală este
prezentă dacă: 1) săvâr șirea faptelor prejudiciabile prevăzute la alin . (11), lit. c) sau d) alin . (2)
art. 349 C. pen. RM a precedat producerea daunelor mate riale sau a altor urmări grave; 2) săvâr –
șirea acestor fapte a fost cauza necesară a producerii daunelor materiale sau a altor urmări grave;

112 3) săvâr șirea faptelor prejudiciabile prevăzute la alin . (11), lit . c) sau d) alin . (2) art . 349
C. pen. RM a crea t un peri col real de producere a daunelor materiale sau a altor urmări grave;
4) săvâr șirea acestor fapte a transformat posibilitatea producerii daunelor materiale sau a altor
urmări grave în realitate.
Cu referire la infrac țiunile din legea penal ă român ă care sunt corespondente cu infrac –
țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM , O. Predescu și A. Hărăstă șanu afirmă că legătura
cauzală este ex re , adică reiese din materialitatea faptei [161, p . 231]. Vis-à-vis de acelea și
infrac țiuni, M.A. Hotca consideră că legătura cauzală rezultă ex re sau trebuie dovedită în
concret [148, p . 346]. Considerăm mai flexibilă ultima din aceste opinii. Or, „ în majoritatea
cazurilor, stabilirea legăturii cauzale – în timpul urmăririi penale și al examinării cauzei în
judeca tă – nu prezintă dificultăți. Aceasta deoa rece adesea cauza producerii urmărilor prejudi –
ciabile este evidentă. Totuși, se atestă și cazuri, când stabilirea legăturii cauzale nu este atât de
facilă” [222] . În concluzie, a tunci când cauza produ cerii urmăr ilor prejudiciabile nu este
evidentă, dovedirea legăturii cauzale devine obligatorie .

3.3. Mijloacele speciale de săvâr șire a infrac țiunii
Din dispozi ția de la lit. b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM reiese că mijloacele periculoase
pentru viața sau sănăt atea mai multor persoane constituie un semn secundar obligatoriu cu
caracter alternativ (și, în acela și timp, cu efect agravant ) al infrac țiunii prevăzute la alin . (11)
art. 349 C. pen. RM (în cazul în care această infrac țiune presupune fie nimicirea bunu rilor
persoanei cu funcție de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor persoanei
care își îndeplinește datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate în legătură cu participarea
acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infra cțiuni sau a unei fapte antiso ciale) . Ipoteza
descrisă la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM aminte ște de una din tre ipotezele prevăzute la lit .
a) alin . (2) art . 197 C. pen. RM : distrugerea intenționată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune
în prop orții mari, săv ârșită prin incendiere, explozie sau prin o altă modalitate periculoasă .
Termenul „distrugerea” din dispozi ția lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM denotă că
circums tanța agravant ă prevăzută de această normă este ata șabilă doar infrac țiunii prevăzute la
alin. (11) art. 349 C. pen. RM (în cazul în care această infrac țiune presupune fie nimicirea
bunurilor persoanei cu funcție de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor
persoanei care își îndeplinește datoria obșteas că sau ale rudelor ei apropiate în legătură cu parti –
ciparea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antiso ciale).

113 Această versiune rezultă și din precedentul legislativ al dispozi ției lit . b) alin . (2) art . 349
C. pen. RM : alin . 2 art . 2062 C. pen. RM din 1961 (deteriorarea sau nimicirea premeditată a
bunu rilor unui colabo rator al poliției, ale altui lucrător din organele afacerilor interne sau ale
rudelor lor, săvârșită în legătură cu exercitarea de către ei a în datoririlor de serviciu sau obștești
pentru menținerea ordinii publice și combaterea criminalității, prin incendiere, explozie ori prin
altă metodă socialmente periculoasă ).
Sintagma „Acțiunile prevăzute la alin . (1) sau (11) însoțite de…” din partea int roductivă a
alin. (2) art . 349 C. pen. RM infirmă posibilitatea ata șării circumstan ței agravante analizate
infrac țiunii prevăzute la lit . c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
Așa cum am afirmat mai sus, m ijloacele periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor
persoane constituie un semn secundar obligatoriu cu caracter alternativ . Explica ția acestui fapt
constă în aceea că, dacă făptuitorul aplică mijloace oarecare (ce nu prezintă pericol pentru viața
sau sănătatea mai multor persoane), răspunderea se va aplica în baza alin . (11) art. 349 C. pen. RM.
Dacă însă făptuitorul recurge la mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor per –
soane , se va aplica soluția alternativă, și anume – lit. b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM .
Din punctul de vedere al lui S . Brînza și V. Stati, „î n sensul lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen.
RM, noțiunea „mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane” are în țelesul
pe care -l cunoa ștem din analiza agravantei consemnate la lit . m) alin . (2) art . 145 C. pen. RM ”
[22, vol . I, p. 1040; 23, vol . II, p. 1073] . Practic, a ceeași concluzie rezultă din opiniile altor autori
[6, p. 554; 35, p . 741-742; 3, p . 560; 21, p . 712-713; 25 4, vol. II, p. 457; 2, p . 769].
În legătură cu circumstan ța agravantă prevăzut ă la lit . m) alin . (2) art . 145 C. pen. RM , în
pct. 5.12 din Hotărârea Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judiciară în
cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art . 145-148 C. pen. RM )”, nr . 11
din 24.12.201 2 [110] , se explică: „Circumstanța agravantă în cauză trebuie să îndeplinească
urmă toarele trei condiții: 1) mijloacele aplicate în scopul săv ârșirii omorului trebuie să prezinte
un real pericol pentru viața sau sănătatea mai multor persoane; 2) făptuitor ul trebuie să conștien –
tizeze periculozitatea mijloacelor aplicate; 3) făptuitorul trebuie să manifeste intenție în raport cu
lipsirea de viață a victimei vizate”. Cu adaptările de rigoare, acelea și condi ții sunt valabile pentru
circumstan ța agravantă prev ăzută la lit . b) alin . (2) art . 145 C. pen. RM .
În următoare a spe ță, nu este clar în ce constă pericolul pentru via ța sau sănătatea mai
multor persoane: C.Gh. a fost condamnat în baza lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la
28.12.2012, acesta a comis faptele prevăzute la alin . (2) art . 353 și art. 354 C. contr. RM. Ca
urmare, F.C., ofițer operativ de sector al postului de poliție Molovata Nouă, a întocmit două pro-
cese con travenționale în privin ța lui C.Gh. La 10.02.2013, aproximativ la ora 01.0 0, utili zând

114 substanțe inflamabile, în scopul sistării activită ții de serviciu a lui F.C., C.Gh. a incendiat
încăperea postului de poliție Molovata Nouă. În rezultat, au fost distruse bunuri în valoare de
32716,84 de lei [180; 58] . Putem doar prezuma că : 1) aproximativ la ora 01.00, în încăperea
respectivă s -ar fi putut afla cel pu țin două persoane ; 2) C.Gh. a conștientizat prezen ța pericolului
real pentru viața sau sănătatea acestor persoane . Însă, aceste prezum ții nu po t fi suficient e în
vederea aplicări i răspunderii conform lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Or, în pct . 5.12 din
Hotărârea Plenului Cur ții Supreme de Justi ție „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale
referitoare la infrac țiunile săvârșite prin omor (art . 145-148 C. pen. RM )”, nr. 11 din 24.12.2012
[110] , se men ționează: „Mijloacele aplicate… trebuie să prezinte un real pericol pentru viața sau
sănătatea nu doar a victimei vizate, dar și a încă cel puțin unei singure persoane. Este necesar ca
la locul faptei să fi fost prez ente cel puțin două persoane, una dintre care era victima vizată … Se
exclude agravarea răspunderii…, dacă făptuitorul, aplicând asemenea mijloace, a conștientizat
lipsa pericolului real pentru viața sau sănătatea altor persoane ”. Accentuăm că prevedere a de la
lit. b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM nu ar putea fi operantă în cazul în care în locul și în momentul
specificate în spe ță s-ar fi aflat doar F.C. În legătură cu acest aspect, privitor la ipoteze similare
cu cea descrisă la lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , S. Brînza men ționează , just: „Cerința agra –
vantei analizate nu va fi îndeplinită, dacă, deși mijlocul aplicat ar putea în mod obiectiv să creeze
pericol pentru viața sau sănătatea mai multor persoane, posibilitatea producerii unui asemenea
rezultat ar fi exclusă în împreju rările concrete ale comiterii infracțiunii. De exemplu, dacă se
provoacă un incendiu… într -un loc în care nu este prezentă decât victima vizată (fiind exclusă
prezența oricăror altor persoane), nu se poate agrava răspun derea în baza lit . f) alin . (2) art . 151
și lit. g) alin . (2) art . 152 C. pen. RM ” [16].
În următoare le spețe au fost aplicate mijloace (care, probabil, sunt) periculoase pentru viața
sau sănătatea mai multor perso ane. Însă, aceste mijloace au fost aplicat e nu pentru distru gerea
bunurilor victimei. Ele au fost aplicate în scop de violen ță sau de amenin țare cu aplicarea violen-
ței: F.M. a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În
fapt, la 03.07.2010, în timpul reținerii lui F.M ., acesta a fost somat de către colaboratorii Direc –
ției Investigații și Sec uritate Internă a M inisterului Afacerilor Interne de a se supune cerin țelor
organului de urmărire penală . Însă, F.M. nu s-a supus acestei soma ții. Aflându -se la volanul
unui automobil de model „Land Rover Freelander ”, făptuitorul a aplicat violență asupra șefului
Secției supraveghere și securitate internă a Direcției Investigații și Sec uritate Internă a M iniste –
rului Afacerilor Interne , M.A. Această violen ță s-a exprima t în lovirea laterală exercitată asupra
lui M.A. cu automobilul, urmată de agă țarea și târârea acestuia pe o distanță de aproximativ
50 de metri . Ulterior, M .A. a fost îmbr âncit de către F .M. din automobi l în timpul deplasării

115 acestuia [62]; • N.I. a fost condamnat conform lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la
20.12.2006, aproximativ la ora la 16.00, acesta se afla la stația de transport public în apropiere
de interse cția bd . Mircea cel Bătr ân cu str. Petru Zadnipru, mun. Chișinău . B.D., care coborâse
împreună cu N.I. din troleibu z, a declarat că N.I. i -a sustras din geantă mai multe bunuri. Ca
urmare, B.D. a solicitat ajutorul colaboratorului de poliție, G .I. Fiind în ținută de serviciu, G.I.
s-a legitim at și i -a cerut lui N.I. să-l urmeze la Comisariatul de poliție al sectorului Ciocana,
mun. Chișinău . În scopul sistării activită ții de serviciu a lui G.I., N.I. i -a pulverizat lui G.I. în
față spray lacrimogen. Apoi N. I. a î ncercat să părăsească locul faptei. Însă, G.I. l -a urmărit și
l-a ajuns din urmă. Atunci N.I. i -a pulveriz at repetat lui G.I. în fa ță spray lacrimogen. În afară
de aceasta, N.I. i -a aplicat lui G.I. lovituri cu pumnul și cu piciorul. În rezultat, G. I. a suferit o
vătămare medie a integrită ții corporale sau a sănătă ții [47]; • M.M. a fost condamnat conform
alin. (1) art . 349 C. pen. RM . În fapt, la 20.04.2008 acesta se afla la intersecția str. Paris cu str.
Tudor Vladimirescu , mun. Chișinău. În scopul eschivării de la urmă rirea pentru comiterea unor
infrac țiuni, M.M. a aruncat o grenadă de luptă de tip „RDG -5” în direcția unor colaboratori ai
Secției poli ția criminal ă a Comisariatului General de Poli ție al mun. Chișinău [51]. Astfel,
soluțiile de cali ficare, stabilite în cele trei spe țe exemplificate mai sus, corespund literei legii. Or,
la lit. b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM este utilizată sintagma „distrugerea bunurilor prin mijloace
pericu loase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane”, nu „prin mijloace periculoase pentru
viața sau sănă tatea mai multor persoane”. În prezen ța certitudinii privind pericolul social sporit
al mijloacelor aplicate, în spe țele respective, la stabi lirea pedepsei, poate fi luată în calcul cir –
cums tanța agra vantă „săvârșirea infracțiunii prin mijloace care prezintă un pericol social sporit”
(prevăzută la lit . i) alin . (1) art . 77 C. pen. RM ).
În următoarea spe ță, mijloacele aplicate sunt periculoase pentru via ța sau sănătatea mai
multor persoane. Însă, aceste mi jloace sunt aplicate nu pentru a distruge bunurile victimelor, ci
pentru a le deteriora: E.E. a fost condamnat în baza lit . a), b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . În
fapt, la 25.02.2009, aproximativ la ora 01.25, având asupra sa arma de foc de model „IJ -58”
(cu două țevi), acesta a pătruns în magazinul „L.” din or. Ungheni. După declan șarea alarmei,
pătrun derea ilegală a lui E.E. a fost descoperită de către colaboratorii de poliție. La solicitarea
colaboratorilor de poliție de a se preda, E.E. a efectuat o împușcătură dublă în direcția aces –
tora, deteriorându -le automobilul de serviciu [52]. Această solu ție de calificare este conformă cu
cadrul legal. Or, a șa cum am men ționat în Secțiunea 3.1 a prezentei teze, no țiunea „nimicirea
(distru gerea) bunurilor” d in art . 349 C. pen. RM trebuie deosebită de no țiunea „dete riorarea bunu –
rilor”, care nu este folosită în acest articol. Deci, în sensul lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ,

116 mijloacele periculoase pentru via ța sau sănătatea mai multor persoane nu pot fi aplicate pentru a
deteriora bunurile victimei.
Totu și, din perspectiva de lege ferenda , nu este clar de ce în Proiectul nr . 2127/2015 [162]
se propune ca la lit . b) alin . (3) art . 349 C. pen. RM să fie uti lizată în continuare sintagma
„distrugerea bunur ilor prin mijloace periculoase pentru via ța sau sănă tatea mai multor persoane”.
Propunem ca această sintagmă să fie modificată, după cum ur mează: „prin mijloace periculoase
pentru via ța sau sănătatea mai multor persoane”. Or, în varianta de proiect a al in. (2) art . 349
C. pen. RM se folose ște sintagma „deteriorarea sau nimicirea bunurilor”, nu cuvintele „nimicirea
bunurilor”, ca în varianta în vigoare a alin . (11) art. 349 C. pen. RM . În acest mod, consecven ța
obligă ca ideea conturată în varianta de pr oiect a alin . (2) art . 349 C. pen. RM să-și găsească
dezvoltare în varianta de proiect a lit. b) alin . (3) art . 349 C. pen. RM . În plus, sintagma „ prin
mijloace periculoase pentru via ța sau sănătatea mai multor persoane” ar contribui la extinderea
sferei d e aplicare a art . 349 C. pen. RM asupra aplicării violen ței. În astfel de ipoteze, gradul de
pericol social nu este deloc mai redus decât în cazul deteriorării sau nimicirii bunurilor prin
mijloace periculoase pentru via ță sau sănătate .

3.4. Concluzii la Capitolul 3
Analiza laturii obiective a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM ne permite să
formulăm următoarele concluzii:
1) între alin . (1) art . 349 și art. 155 C. pen. RM există o rela ție de concuren ță între o normă
specială și o normă gener ală (în sensul art . 116 C. pen. RM ), nu o rela ție de concuren ță între o
parte și un întreg (în sensul art . 118 C. pen. RM );
2) art. 155 C. pen. RM poate fi aplicat împreună cu art. 349 C. pen. RM doar în acele
situa ții când amenințarea cu omor ori cu vătăm area gravă a integrității corporale sau a sănătății
este îndreptată nu doar asupra victimelor men ționate în art . 349 C. pen. RM , ci și asupra acelor
persoane care nu posedă calită țile speciale ale victimelor în cauză;
3) în ipoteza în care victimă este per soana care î și îndepline ște datoria ob ștească sau ruda
apropiată a acesteia, infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM poate fi săvâr șită:
a) până la îndeplinirea datoriei obștești; b) în momentul îndeplinirii datoriei respective; c) după
îndeplinirea datoriei obștești;
4) în ipoteza în care victim a este persoan ă cu func ție de răspundere sau rud ă apropiată a
acesteia, infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM poate fi săvâr șită: a) până la
îndeplinirea activită ții de serviciu; b) în momentul îndeplinirii activită ții de serviciu;

117 5) dacă amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății
are drept cauză comportamentul nelegitim al victimei, poate fi aplicată norma generală, și anume –
art. 155 C. pen. RM ;
6) forma pasivă a conduitei infrac ționale, alături de caracterul nonviolent al acesteia,
constituie criteriile principale care permit delimitarea faptelor prevăzute la alin . (3) art . 224,
alin. (16) art . 287 și art. 336 C. contr. RM de opunerea de rezisten ță prevăzută la alin. (2) art . 349
C. pen. RM în accep țiunea Proiectului nr . 2127/2015 ;
7) alin . (11) art. 349 C. pen. RM nu este aplicabil în cazul deteriorării bunurilor fie ale per –
soanei cu funcție de răspundere sau ale rudelor ei apropiate în scopul sistării activității de serviciu a
acestei persoane ori al schimbării caracterului acestei activită ți în interesul făptui torului sau al altei
persoane, fie ale persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate în
legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infrac țiuni sau a unei fapte
antisociale. În astfel de ipoteze se aplică , după caz, art . 104 C. contr. RM sau art . 197 C. pen. RM ;
8) în cazul infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM , leziunile corporale pro duse
depă șesc cadrul acesteia, marcând momentul de epuizare a infrac țiunii prevăzute la alin . (11)
art. 349 C. pen. RM ;
9) vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății nu se încadrează în
noțiunea „violență periculoasă pentru viață sau sănătate” din dispozi ția lit . a) alin . (2) art . 349
C. pen. RM ;
10) lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM constituie o normă specială fa ță de alin . (3) art . 78
C. contr . RM sau art . 152 C. pen. RM ;
11) nu putem exclude cu totul posibilitatea aplicării lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM în
ipotezele în care violen ța nu implică recurgerea la atac, adică nu implică fie caracterul agresiv al
acțiunii făptuitorului, fie caracterul surprinzător pentru victimă al ac țiunii făptuitorului, fie
ambele aceste aspecte;
12) nu momentul producerii prejudiciului adus sănătă ții este cel care marchează consu –
marea infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM . Acest moment marchează
epuizarea infrac țiunii în cauză;
13) în cazul infrac țiunii prevăzute la lit. a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , etapa de tentativă
este posibilă;
14) doar prejudiciul material efectiv poate alcătui con ținutul daunelor materiale cauzate
prin infrac țiunile prevăzute la alin . (11) și lit. c) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ;
15) utilizarea în legea penală a sintagmelor de genul „alte urmări grave” pune în pericol
respectarea principiului legalită ții stabilit la art . 3 C. pen. RM ;

118 16) daunele materiale în propor ții mari nu intră sub in ciden ța noțiunii utilizate la lit . d)
alin. (2) art . 349 C. pen. RM . Din cauza insuficien ței gravită ții, nu pot intra sub inciden ța acestei
noțiuni nici vătămarea u șoară sau medie a integrită ții corporale sau a sănătă ții;
17) de regulă, alte urmări grave ( prevăzute la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM ) se află în
legătură cauzală cu nimicirea bunurilor fie ale persoanei cu funcție de răspundere ori a le rudelor
ei apropiate în scopul sistării activității de serviciu a ace stei persoane ori al schimbării c aracte ru-
lui activită ții în cauză în interesul făptuitorului, fie ale persoanei care își îndeplinește datoria
obștească ori ale rudelor ei apropiate în legătură cu participarea ace stei persoane la prevenirea ori
curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale;
18) în sensul lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , mijloacele periculoase pentru viața sau
sănătatea mai multor persoane constituie un semn secundar obligatoriu cu caracter alternativ ( și,
în acela și timp, cu efect agravant) al infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM (în
cazul în care această infrac țiune presupune fie nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răs –
pundere ori ale rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor persoanei care își îndeplinește datoria
obștească sau ale rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea
ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale);
19) în sensul lit . b) alin . (2) art . 349 C. pen. RM , mijloacele periculoase pentru via ța sau
sănătatea mai multor persoane nu pot fi aplicate pentr u a deteriora bunurile victimei.

119 4. ELEMENTELE CONSTITUTIVE SUBIECTIVE ALE
INFRAC ȚIUNILOR DE AMENINȚARE SAU VIOLENȚ Ă SĂVÂRȘITĂ
ASUPRA PERSOANEI CU FUNCȚIE DE RĂSPUNDERE SAU CARE
ÎȘI EXERCITĂ DATORIA OBȘTEASCĂ
4.1. Subiectul
Din art . 21 C. pen. RM rezultă că s ubiect al infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM
este persoana fizică responsabilă care la momentul comite rii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani.
Persoana juridică nu poate fi subiect al infrac țiunilor analizate. Legiuitorul a decis ca, în
cazul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM, destinatar al obliga ției de conformare în
cadrul raportului juridic de drept penal să fie doar persoana fizică. Această persoană fizică trebuie
să se caracteri zeze prin două condi ții generale: 1) vârsta de 16 ani ca vârstă minimă a răspunderii
penale; 2) responsabilitate.
Din defini ția no țiunii de infrac țiune formulate la alin . (1) art . 14 C. pen. RM cunoa ștem că
infrac țiunea este o faptă săvâr șită, printre alt ele, cu vinovă ție. Din punctul de vedere a l lui
V. Dobrinoiu, „vinovă ția implică ac țiunea a doi factori ineren ți vieții psihice a persoanei: pe de o
parte, con știința sau factorul intelectiv, iar , pe de altă parte, voin ța sau factorul volitiv” [87,
p. 115]. Pentru a exista vinovă ție, făptuitorul trebuie să aibă „dezvoltarea psihofizică necesară
care să -i permită să stăpân ească și să dirijeze în mod conștient actele sale de conduită, precum și
să-și dea seama de posibilele urmări prejudiciabile ale faptelo r sale” [226] .
După părerea lui S.S. Lohanski, „fiecare vârstă se caracterizează întotdeauna printr -o con –
duită con știentizată și volitivă” [291]. Totu și, nu oricare vârstă a făptuitorului poate condi ționa
aplicarea răspunderii penale. În opinia lui S . Brînza, „teoria dreptului penal nu pune problema
unei limite maxime de vârstă, dincolo de care persoana să nu poată fi recunoscută drept subiect
al infrac țiunii, ci numai problema unei vârste de la care există capacitate penală” [7, p . 87]. Idei
apropiate sunt exprimat e de A . Ungureanu: „Omul dobânde ște facultă țile psihice, care îi dau
posibilitatea de a fi con știent de ac țiunile sale și de a le putea stăpâni, numai la o anumită vârstă”
[228, p . 76]. De asemenea, V. Păvăleanu afirmă: „Omul dobânde ște la o a numită vârstă facul tă-
țile psihice care -i dau posibilitatea de a -și da seama de ac țiunile sale și de a le putea stăpâni”
[157, p . 127].
În cazul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM, se prezumă că minorul care a atins
vârsta de 16 ani are capac itate penală. Vârsta sub 16 ani a făptuitorului este o cauză care exclude
răspunderea penală în baza art . 349 C. pen. RM. Nici chiar p ersoanele care au vârsta între 14 și

120 16 ani nu sunt pasibile de răspundere în baza art . 349 C. pen. RM. Legiuitorul a cons iderat că
persoanele cu o asemenea vârstă nu sunt capabile să con știentizeze semnifica ția pe care o com –
portă : 1) activitatea normală a autorită ților publice, alături de 2) libertatea psihică (morală),
integri tatea corporală, sănătatea sau via ța persoan ei, ori integritatea, substanța și potențialul de
utilizare a bunurilor. În acest plan, A.M. Lazarev men ționează , just: „În perioadele diferite ale
vieții sale, în virtutea particularită ților ce caracterizează procesele psihice sau fiziologice care
decurg în organismul persoan ei, aceasta poate avea o atitudine diferită fa ță de realitatea înconju –
rătoare. De aceea, legiu itorul solu ționează problema vârstei minime a răspunderii penale nu
aleatoriu, ci luând în considerare legită țile de dezvoltate a persoanei” [289, p. 14].
Referindu -se la ipotezele din legea penală rusă și din cea azeră, care sunt similare cu ipo –
teza descrisă în art . 349 C. pen. RM, Iu.D. Ismailov afirmă: în cazul în care persoanele care au
vârsta între 14 și 16 ani comit vătămarea inten ționată medie a integrită ții corporale sau a sănătă ții
asupra reprezentan ților autorită ților publice sau a rudelor apropiate ale acestora, în legătură cu
îndepli nirea de către reprezentan ții autorită ților publice a atribu țiilor func ționale, răspunderea se
va aplica potrivit art . 127 „Vătămarea inten ționată medie a integrită ții corporale sau a sănătă ții”
din Codul penal al Federa ției Ruse [337] sau în baza art . 127 „Vătămarea inten ționată nu prea
gravă a integrită ții corporale sau a sănătă ții” din Codul penal al Azerbaidjanului [362]. [264]. În
principiu, ideea exprimată de acest autor urmează a fi sus ținută. Totu și, ea necesită anumite ajus –
tări, pentru a corespunde preve derilor legii penale autohtone. Astfel, putem afirma: în cazul în care
persoanele care au vârsta între 14 și 16 ani comit faptele descrise în art . 349 C. pen. RM, acestea
pot răspunde pentru infrac țiunile prevăzute la alin . (2) art . 152 sau la alin. (2) art . 197 C. pen. RM.
În alt context, art . 22 C. pen. RM prevede: „Responsabilitatea este starea psihologică a
persoanei care are capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și capaci –
tatea de a -și manifesta voința și a -și dirija acțiunile”.
Dacă persoanei fizice care a atins vârsta de 16 ani îi lipse ște responsabilita tea, e a nu poate
fi subiect al infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM. Sub acest aspect , art. 23 C. pen. RM
stabile ște: „Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvârșirii unei fapte
prejudiciabile, se afla în stare de iresp onsabilitate, adică nu putea să -și dea seama de acțiunile
ori inacțiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări
psihice temporare sau a altei stări patologice. Față de o asemenea persoană, în baza hotărârii
instanței de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrângere cu caracter medical, prevăzute de
prezentul Cod” (alin . (1)); „nu este pasibilă de pedeapsă persoana care, deși a săvârșit infracțiu –
nea în stare de responsabilitate, înainte de pronunțarea sent inței de către instanța de judecată s -a
îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit -o de posibilitatea de a -și da seama de acțiunile ori

121 inacțiunile sale sau de a le dirija. Față de o asemenea persoană, în baza hotărârii instanței de
judecată, pot fi aplic ate măsuri de constrângere cu caracter medical, iar după însănătoșire – ea
poate fi supusă pedepsei” (alin. (2)).
La ipoteza prevăzută la alin . (1) art . 23 C. pen. RM se referă următoarele exemple din prac –
tica judiciară: F.I. a fost învinuit de comiterea infrac țiunii prevăzute la lit . a) alin . (2) art . 349
C. pen. RM. În cadrul examinării cauzei, instan ța de judecată a stabilit că F.I. a săvâr șit infrac –
țiunea în stare de iresponsabilitate. La concret, acesta suferă de schizofrenie paranoi că, sindrom
halucinator paranoi c. Afec țiunea în cauză limitează capacitatea lui F.I. de a prevede a acțiunile
sale și de a delibera asupra lor , precum și condi ționează incapacitatea acestuia de a acționa cu
discernământ. Drept urmare, procesul penal intentat împotriva lu i F.I. a fost încetat [42]; • R.B.
a fost învinuit de săvâr șirea infrac țiunii prevăzute la alin . (11) art. 349 C. pen. RM. În cadrul
examinării cauzei, instan ța de judecată a stabilit că, la momentul comiterii faptei, acesta se afla
în stare de delir alcoo lic. Ceea ce l -a lipsit de capacitatea de a prevede a acțiunile sale și de a
delibera asupra lor . În consecin ță, procesul penal intentat împotriva lui R.B. a fost încetat,
fiindu -i aplicate măsuri de constrângere cu caracter medical [185] ; • C.V. a fost înv inuit de
comiterea infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM. În cadrul examinării cauzei,
instan ța de judecată a stabilit că acesta a săvâr șit infrac țiunea în stare de iresponsabilitate. La
concret, C.V. suferă de schizofrenie paranoi că, sindrom paranoi c în stadiu de acutizare. Această
afecțiune l -a lipsit de capacitatea de a prevede a acțiunile sale și de a delibera asupra lor . Drept
urmare, procesul penal intentat împotriva lui C.V. a fost încetat, fiindu -i aplicate măsuri de
constrângere cu caracter medical [307].
Cu privire la exemplele prezentate mai sus, aducem în aten ție punctul de vedere a l lui
V. Pașca: „Când făptuitorul a fost lipsit de capacitate psihică în momentul săvâr șirii faptei,
această cauză de înlăturare a caracterului pe nal al faptei î și păstrează efectele, indiferent dacă
ulterior această stare a încetat” [141, p . 334]. Cu alte cuvinte, în ipoteza iresponsabilită ții în
varianta descrisă la alin . (1) art . 23 C. pen. RM, încetarea acestei stări nu poate avea un caracter
retroactiv.
În altă ordine de idei, în art . 349 C. pen. RM nu este circumstan țiată nicio calitate specială
a subiectului infrac țiunii. Astfel, se poate deduce că, indiferent de calitatea specială pe care o
posedă, făptuitor ii vor răspunde în baza art . 349 C. pen. RM în condi ții generale, fără a le fi dife –
rențiată răspunderea. De exemplu, în următoarea spe ță subiectul infrac țiunii are calitatea de
militar: O.M. a fost condamnat în baza lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM. Fiind militar în ter –
men și urmări nd eschivarea de la serviciul militar, la 12.01.2009 acesta a părăsit samavolnic
unitatea militară în care își îndeplinea serviciul. Ca urmare, factorii de decizie abilita ți au

122 dispus efectuarea de inves tigații în vederea stabilirii locului aflării lui O. M. și reținerii acestuia.
La 13.12.2008, aproximativ la ora 00.30, în timpul reținerii lui O.M. la domiciliul acestuia din
satul Scumpia, raionul Fălești, acesta a refuzat să se supună cerințelor legale ale colabora –
torilor de poliție de a se preda benevol . Apoi, O .M. l-a atacat pe colaboratorul de poliție A.G. cu
un cuțit de bucătărie [50].
Calitatea specială de militar este obligatorie pentru subiec ții infrac țiunilor prevăzute la
art. 365, 367 și 368 C. pen. RM. Aceste infrac țiuni prezintă anumite asemăn ări cu infrac țiunile
prevăzute la art . 349 C. pen. RM. Totu și, este important a reține următoarele: 1) victima infrac –
țiunilor prevăzute la art . 365, 367 și 368 C. pen. RM poate avea doar calitatea specială de militar;
2) pentru calificarea faptei în baza art. 365, 367 și 368 C. pen. RM nu este obligatorie legătura
dintre săvâr șirea infrac țiunii și activitatea de serviciu a victimei. Aceste două diferen țe specifice,
alături de altele (care țin de obiectul, latura obiectivă și latura subiectivă a infrac țiunii), permit
delimi tarea infrac țiunilor prevăzute la art . 365, 367 și 368 C. pen. RM de infrac țiunile prevăzute
la art . 349 C. pen. RM.
Păstrând vectorul investiga ției, aducem în aten ție următorul punct de vedere exprimat în
doctrina penală română: în cazu l infrac țiunilor de ultraj, subiect poate fi și un func ționar public
care prin ac țiunea desfă șurată aduce atingere unui alt func ționar public purtător al autorită ții de
stat [84, p . 336; 91, p . 11; 148, p . 344]. De exemplu, î n următoarea spe ță subiec ții infracțiunii au
calitatea de persoane cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei auto –
rități publice : P.E. și P.A. au fost condamnați în baza alin . (1) art . 349 C. pen. RM. În fapt, P.E.
exercita funcția de inspector în Secția poliția criminal ă din cadrul Comisariatului de poli ție al
raionului Criuleni. La rândul său, P.A. exercita funcția de inspector superior în componența
grupei poliției criminale a Sectorului de poliție nr . 5 Boșcana din cadrul Comisariatului de
poliție al ra ionului Criuleni. La 16.03.2008, aproximativ la ora 15.20, ace știa se aflau într -un
birou din sediul Comisariatului de poliție al raionului Criuleni. În acela și loc, la momentul
respectiv procurorul din Procuratura raionului Criuleni M.I. efectua acțiunea procesuală de
ridicare a unor bunuri în legătură cu desfășurarea urmăririi penale într -o cauză în care P.E. și
P.A. figurau ca învinuiți . Urmărind sistarea acestei acțiuni proce suale, P.E. și P.A. l-au
îmbr âncit violent pe M.I. Apoi, s mulg ându-i din m âini aparatul de foto grafiat și geanta cu
obiectele supuse ridicării, P.E. și P.A. au fugit într-o direc ție necunoscută [76].
Considerăm că nu ar fi fost oportună aplicarea art . 328 C. pen. RM pentru fapta săvâr șită
de P.E. și P.A. Cu această ocazie, men ționăm că într-o decizie a Plenului Cur ții Supreme de
Justiție se arată : excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu însoțite de aplicarea
violenței psihice (care a fost prevăzută la lit . a) alin . (2) art . 328 C. pen. RM) presupune

123 amenințarea vic timei, cu cauzarea unor vătămări ușoare, medii sau grave, cu producerea unor
dureri sau suferințe psihice. P rin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative,
adoptată de Parla mentul Republicii Moldova la 08.11.2012 [135] , nu a fost dezinc riminată fapta
prevă zută la lit . a) alin . (2) art . 328 C. pen. RM. Această faptă se regăse ște în norma relativ
echivalentă prevăzută de dispoziția art . 1661 C. pen. RM [83]. Așadar, la lit . a) alin . (2) art . 328
C. pen. RM se stabilea răspunderea pentru excesul de putere sau depă șirea atribu țiilor de ser viciu,
însoțită de aplicarea violen ței. Această normă nu mai este în vigoare. Articolul 1661 C. pen. RM
se aplică, printre altele, în cazul săvâr șirii faptei care a fost prevăzută la lit. a) alin . (2) ar t. 328
C. pen. RM. Însă, art . 1661 C. pen. RM nu poate fi aplicat pentru fapta săvâr șită de P.E. și P.A.
Or, în opinia lui N . Gordilă și V. Stati, victim ă a infrac țiunilor prevăzute la art . 1661 C. pen. RM
poate fi numai „persoana supusă unor măsuri de co nstrângere având la bază exercițiul autorității
publice” [158, p . 594, 606]. În spe ța prezentată mai sus, M.I. nu se afla în postura de persoană
supusă unor măsuri de constrângere având la bază exercițiul autorității publice. De asemenea,
întrucât se situ au în afara cadrului legal, nici P.E. și P.A. nu se aflau în postura de persoane care
aplic ă măsuri de constrângere având la bază exercițiul autorității publice.
În alt context, este necesar a menționat că printre circumstan țele agravante specificate în
art. 349 C. pen. RM nu se numără: săvâr șirea infrac țiunii de două sau mai multe persoane; săvâr –
șirea infrac țiunii de un grup criminal organizat sau de o organiza ție criminală. În aceste împre –
jurări, săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM prin orice formă de participație
poate avea relevan ță doar ca circumstan ță agravantă care se ia în considerare la aplicarea pedep –
sei, în sensul lit . c) alin . (1) art . 77 C. pen. RM.
În plan comparat, în legile penale ale altor state, în articolele care c orespund cu art . 349
C. pen. RM, situa ția este diferită. De exemplu, potrivit art . 319 din Codul penal al Croației [377]
și art. 324 din Codul penal al Serbiei [379], răspunderea se aplică pentru participarea la grupul
care comite infrac țiuni de ultraj . În Codul penal al Norvegiei [361], în § 127, fapta celui care
contribuie la săvâr șirea infrac țiunii este asimilată cu fapta autorului infrac țiunii.

4.2. Latura s ubiect ivă
4.2.1. Vinovă ția
Din analiza art . 349 C. pen. RM reiese că, de regulă, doar int enția poate constitui forma de
vinovă ție manifestată la comiterea infrac țiunilor prevăzute de acest articol. Excep ția o constituie
cazul prevăzut la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM, atunci când făptuitorul manifestă impruden ță

124 față de alte urmări gra ve. În restul cazurilor, impruden ța nu poate caracteriza vinovă ția manifes –
tată la săvâr șirea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM.
În această ordine de idei, este util să reproducem argumentele prezentate într -o decizie a
Colegiului penal al C urții Supreme de Justi ție: „Referitor la învinuirea lui M.F. în comiterea
infracțiunii prevăzute la alin . (11) art . 349 C. pen. RM,… instan ța a stabilit că colaboratorii
Direcției Investigații și Sec uritate Internă a Ministerului Afacerilor Interne nu pu rtau nici
uniforme de polițist, nici alte însemne care i -ar fi identificat drept colaboratori de poliție aflați
în exercițiul funcției de serviciu. Colaboratorii în cauză s -au îndreptat în grabă spre automobilul
în care se afla M.F., fără a se prezenta, fă ră a pronunța cuvintele „poliția”, „misiune ope ra-
tivă” sau alte cuvinte care ar fi dat de înțeles că este în desfă șurare o acțiune procesuală de
reținere… Prin urmare, nu și -a găsit confirmare latura subiectivă a infracțiunii imputate lui
M.F.” [62] În legătură cu această spe ță, considerăm relevant următorul punct de vedere: pentru
deter minarea existen ței inten ției, trebuie stabilit dacă făptuitorul a cunoscut că victima are o
funcție ce implică exerci tarea autorită ții publice și se află în exercitar ea atribu țiilor specifice
acestei func ții ori fapta este în legătură cu func ția respectivă [227, p . 243; 161, p . 232]. Dacă
adaptăm această opinie prevederilor art . 349 C. pen. RM, concluzia trebuie să fie următoarea:
art. 349 C. pen. RM nu poate fi aplic at în cazul în care, la momentul comiterii infrac țiunii, făp –
tuitorul nu -și dădea seama că: 1) săvâr șește infrac țiunea asupra unei persoane cu func ție de
răspundere care își desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice, a unei persoane care î și
îndepline ște datoria ob ștească sau a unei rude apro piate a acestora; 2) infrac țiunea pe care o
săvâr șește are legătură cu: a) activitatea de serviciu a persoanei cu func ție de răspundere care î și
desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice s au b) activitatea ob ștească a persoanei
care î și îndepline ște datoria ob ștească. În lipsa condi țiilor nr . 1 și 2 men ționate mai sus (sau chiar
a unei singure din tre aceste condi ții), art. 349 C. pen. RM nu poate fi aplicat. În astfel de cazuri,
poate fi ap licată norma generală – art. 78 sau 104 C. contr. RM ori art . 152, 155 sau 197
C. pen. RM.
În alt context, d e la caz la caz, în func ție de trăsăturile individualizante ale infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM, tipul de inten ție poate varia. Ast fel, făptuitorul manifestă
inten ție directă la săvâr șirea infrac țiunilor prevăzute la alin. (1), (11) (în ipoteza fie de a plicare a
violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere ori a rude –
lor ei apropiate, fie de ap licare a unei asemenea violențe asupra persoanei care își îndeplinește
datoria obștească ori a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la
prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale) sau la lit. a) alin . (2) art. 349

125 C. pen. RM. Săvâr șind astfel de infrac țiuni, făptuitorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunii sale și dore ște săvâr șirea acestei ac țiuni.
Cu referire la infrac țiunile corespondente prevăzute de legea penală ucraineană, A.V. Boiko
consideră că făptuitorul poate manifesta și inten ție indirectă [244]. Avem rezerve fa ță de această
părere. Vis -à-vis de infrac țiunile corespondente prevăzute de legea penală rusă, I u.V. Baglai
afirmă , just, că este de neconceput ca acestea să fie comis e cu inten ție indirectă. O aseme nea
concluzie rezult ă din examinarea scopului special al infrac țiunilor, precum și a caracteristicilor
laturii obiective a acestora [236]. În cazul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM, scopul
special are un car acter alternativ. De aceea, considerăm că accentul trebuie pus pe caracteristicile
laturii obiective a infrac țiunilor în cauză . Atunci când acestea sunt formale , infrac țiunile prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM pot fi comise doar cu inten ție directă [35, p . 741; 21, p . 712; 2,
p. 769]. Referitor la infrac țiunile formale, I . Hadîrca argument ează: „Cum poate făptuitorul să
admită conștient că săvârșește o acțiune (inacțiune) prejudiciabilă? Odată ce el o săvârșește,
rezultă în mod inevitabil că o și dorește. O altă concluzie ar intra în contradicție cu regulile
logicii” [94, p . 218]. Ace st argument concludent nu diferă mult de considerentele expuse de al ți
autori [147; 9] .
Sub un alt aspect , făptuitorul manifestă inten ție directă sau indirectă la săvâr șirea in frac-
țiunilor prevăzute la alin. (11) (în ipoteza fie de nimicire a bunurilor persoanei cu funcție de
răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie de nimicire a bunurilor persoanei care își îndeplinește
datoria obștească sau ale rudelor ei apropiate în leg ătură cu participarea acestei persoane la
prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale) sau lit . c) alin . (2) art . 349
C. pen. RM. Săvâr șind astfel de infrac țiuni, făptuitorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunii sa le, prevede urmările ei prejudiciabile, dore ște sau admite, în mod conștient, survenirea
acestor urmări.
Precizăm că art . 349 C. pen. RM nu poate fi aplicat în cazul în care inten ția făptuitorului
este de a comite omorul sau vătămarea inten ționată gravă a integrită ții corporale sau a sănătă ții.
De exemplu, cu privire la intenția de a săvârși omorul, S . Brînza afirmă că aceasta „se poate
deduce din următoarele împrejurări de fapt: folosirea unor mijloace apte de a produce moartea
(ținând seama de felul mijlo acelor, dimensiunile, soliditatea, greutatea acestora); locul sau
regiunea corpo rală unde s -au aplicat loviturile ori asupra căreia s -a acționat; numărul, inten si-
tatea și repetabilitatea loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra victime i; perse ve-
rența făptuitorului în exercitarea violențelor; natura relațiilor dintre făptuitor și victimă anterioare
săvârșirii faptei (normale, prietenești, de dușmănie); atitudinea făptuitorului după săvârșirea
faptei (a încercat să dea un prim ajutor vi ctimei sau a lăsat -o în starea în care a adus -o); locul și

126 timpul săvârșirii infracțiunii; particularitățile victimei (vârsta, condiția fizică etc.); nivelul de
instruire, experiența de viață, cunoștințele profesionale, aptitudinile făptuitorului; alte împ rejurări
preexistente, concomitente sau subsecvente. Împrejurările în cauză nu au relevanță în sine privite
în mod individual sau invariabil, ci numai de la caz la caz și apreciate în ansamblu” [18].
În următoarea spe ță nu a fost stabilită inten ția de a co mite omorul sau vătămarea gravă a
integrită ții corporale sau a sănătă ții, de și, în aparen ță, o asemenea inten ție ar fi fost manifestat ă:
I.O. a fost condamnat conform lit . a) alin . (2) art . 349 C. pen. RM. În fapt, la 28.01.2011, în
jurul orei 23.00, acest a se afla la intrarea într -un apartament de pe str. Mihail Sadoveanu, mun.
Chișinău. La acel moment, în apartamentul respectiv se afla A.G., inspector în Secția poliți a
criminal ă a Comisariatului de poli ție al sectorului Ciocana, mun. Chișinău. Acesta efec tua o
percheziție autorizată. În scopul sistării activității de serviciu a lui A.G., I.O. i -a aplicat acestuia
o lovitură cu cuțitul în abdomen. În rezultat, victima a suferit o dereglare a sănătății de scurtă
durată [55]. În situa ții asemănătoare, alin. (11) art. 349 C. pen. RM a fost aplicat pentru : înțepa-
rea victimei cu o vargă metalică în abdomen și în partea stângă a pieptului [203] ; lovirea
victimei cu cu țitul în abdomen, astfel încât a fost deteriorată vesta antiglon ț pe care aceasta o
purta [210] ; lovirea victimei cu toporul în fa ță [178]; lovirea victimei cu toporul peste bra ț
[186] ; lovirea victimei cu lopata în cap [198] ; tamponarea victimei cu automobilul de model
VAZ-2106 [193] ; tamponarea victimei cu motocicleta de model Jawa -350 [192] .
Pentr u compara ție, în alt e exempl e, art. 27 și lit. d) alin . (2) art . 145 C. pen. RM a fost apli –
cat pentru : încercarea de a lovi victima, care de ținea func ția de inspector operativ de sector din
cadrul Comisariatului de poli ție al sectorului Râ șcani, mun. Chi șinău, cu ciocanul în cap [195] ;
aplicarea victimei, care de ținea func ția de specialist în Serviciul de securitate al Penitenciarului
nr. 9 „Pruncul”, a unei lovituri cu cuțitul în gât [61]; aplicarea victimei, care de ținea func ția de
inspector în Secția poliția criminal ă a Comisariatului de poli ție al raionului Nisporeni, a unei
lovituri cu toporul în cap, aceasta fiind parată de victimă cu mâna [77].
O asemenea practică neuniformă denotă că, la calificare, urmează să fie examinat mai atent
conținutul inten ției manifestate de făptuitor. Acest con ținut „rezultă din materialitatea faptei
(dolus ex re ), adică din examinarea tuturor semnelor laturii obiective, precum și din studierea
caracterului relațiilor dintre făptuitor și victimă” [18].
Continuând examinare a problemei privind inten ția manifestat ă în contextul infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM, precizăm că pentru calificare nu contează dacă această inten ție
este spontan ă sau premeditată . O asemenea diferen țiere poate conta doar sub aspectul indi vidua li-
zării pedepsei. În plan juridico -istoric, men ționăm că în art . 187 din Codul penal al României din
1865 [95, p . 1033] (care corespunde cu art . 349 C. pen. RM) se utiliza sintagma „prin precu getare

127 sau prin pândire”. În plan juridico -comparativ, potrivit alin . 3 art . 220 din Codul penal al
Bahrainului [363] (care corespunde cu art . 349 C. pen. RM) , premeditarea constituie o circums –
tanță care are un efect de agravare a răspunderii.
În alt context, mai sus am afirmat că, în ipoteza prevăzută la lit. d) alin . (2) art . 349 C. pen.
RM, făptuitorul manifestă impruden ță față de alte urmări grave. În legătură cu astfel de ipoteze,
I. Vasiu men ționează că praeterinten ția este cea care caracteri zează vinovă ția făptuitorului [229,
p. 309]. Reprezentând o infrac țiune săvâr șită cu două forme de vinovă ție (în sensul art . 19
C. pen. RM), ipoteza prevăzută la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM presupune manifestarea:
inten ției în raport cu urmările prejudiciabile primare, și anume – daunele materiale în mări mea
care nu atinge propor țiile mari; impruden ței în raport cu urmările prejudiciabile secundare, și
anume – alte urmări grave.
I.E. Suleimanova propune ca legea penală rusă să fie completată cu un articol în care să se
prevadă răspunderea pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății cauzată din impru –
dență reprezentantului autorită ții publice [317]. Nu considerăm oportună implementarea unei
aseme nea propuneri în legea penală autohtonă. Nu este necesară o normă care să fie una de
rezervă în rapo rt cu lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM, deoarece : 1) este suficientă prevederea
de la lit. d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM; 2) o asemenea completare ar aglomera inutil Partea
specială a Codului penal ; 3) doar în foarte rare cazuri în Partea specială a Codului penal se
stabile ște răspunderea pentru infrac țiunile care presupun cauzarea din impruden ță a vătămării
ușoare sau medii a integrită ții corporale sau a sănătă ții.

4.2.2. Semnele secundare ale laturii subiective
Fiind un semn obligatoriu al latur ii subiective a infrac țiunii, vinovă ția nu epuizează între –
gul con ținut al acestui element constitutiv al infrac țiunii. În vederea caracterizării laturii subiec –
tive a infrac țiunii, un rol important revin e motivului și scopului infrac țiunii. Totodată, a șa cum
afirmă V.A. Ceaika, scopul infrac țiunii, ca și motivul infrac țiunii, pot exista doar într -o unitate
organică cu vinovă ția. Atitudinea psihică fa ță de ac țiunea (inac țiunea) comisă și urmările preju –
diciabile produse poate fi stabilită pe calea examinări i motivului și scopului infrac țiunii. Căci,
oricare fapte umane, dacă sunt săvâr șite con știent, sunt motivate și direc ționate către un scop
[346].
Cu privire la infrac țiunile prevăzute de legea penală rusă care sunt corespondente cu
infrac țiunile prevăzut e la art . 349 C. pen. RM, I.E. Suleimanova men ționează : „Motivul și scopul
nu sunt semne obligatorii ale laturii subiective a infrac țiunii. Important este ca inten ția să

128 cuprindă legătura dintre săvâr șirea infrac țiunii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei ”
[318, p. 93]. În opinia noastră, a fapt ului că inten ția cuprinde legătura dintre săvâr șirea infrac țiu-
nii și activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei nu trebuie să conducă la ideea că prezen ța
motivului și scopului ar fi de prisos în conținutul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM.
Dimpotrivă, a ceste semne secundare ale laturii subiective vin să completeze con ținutul inten ției
manifestate la comiterea respectivelor infrac țiuni.
În afară de aceasta, a șa cum vom putea vedea mai jos, în cazul infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM, con ținutul motivului infrac țiunii depinde de con ținutul scopului infrac țiunii.
Și viceversa: con ținutul scopului infrac țiunii depinde de con ținutul motivului infrac țiunii. Este
firesc să f ie anume a șa, odată ce „conținutul motivului infracțiunii reprezintă ceea pentru ce se
atinge scopul. Despre motiv se poate vorbi numai atunci când s -au format sau sunt în proces de
formare scopul… infracțiunii… Condițiile și circumstanțele, în care es te atins scopul, sunt con di-
ționate de motivul infracțiunii, care este reflectat de comportamentul infracțional în mecanismul
activității infracționale. Comportamentul infracțional se manifestă în mecanismul activității
infracționale datorită procesului m otivațional de constituire a motivului și scopului. Scopul, ca și
motivul, reprezintă formațiunile psihologice care sunt cel mai strâns legate una de alta” [12].
După părerea lui A.V. Kladkov [325, p. 481] și A.P. Kuzne țov [273, p. 988], motivul de
răzbu nare în legătură cu îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu sau ob ștești este
obligatoriu în ipoteza infrac țiunilor prevăzute de legea penală rusă care sunt corespondente cu
infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM. Din punctul de ved ere a l lui S . Brînza și V. Stati
[22, vol . II, p. 1037, 1038, 1040; 23, vol . II, p. 1068, 1069, 1072] , de cele mai multe ori, motivul
infracțiuni lor prevăzute la art. 349 C. pen. RM constă în răzbunarea în legătură cu îndepli nirea
de către victimă a activ ității de serviciu sau ob ștești. Considerăm mai flexibil acest din urmă
punct de vedere. Totu și, și acesta necesită anumite precizări.
În Secțiunea 3.1 a prezentei lucrări am concluzi onat: 1) în ipoteza în care victimă este
persoana care î și îndepline ște datoria ob ștească sau ruda apropiată a acesteia, infrac țiunea pre vă-
zută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM poate fi săvâr șită: a) până la îndeplinirea datoriei obștești;
b) în momentul îndeplinirii datoriei respective; c) după îndeplinirea datoriei obșteșt i; 2) în ipo –
teza în care victimă este persoana cu func ție de răspundere sau ruda apropiată a acesteia,
infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM poate fi săvâr șită: a) până la îndeplinirea
activită ții de serviciu ; b) în momentul îndeplinirii activită ții de serviciu .
În opinia lui P . Dungan, termenul ,,răzbunare’’ are înțelesul de a -ți face singur dreptate
pedepsind pe cel care ți -a făcut ceva pe care îl consideri nedrept, un rău [90]. Verbul „a făcut”
indică timpul trecu t al activită ții vict imei, care constituie cauza răzbunării. Nu te po ți răzbuna

129 pentru ceea ce deocamdată nu a fost îndeplin it sau pentru ceea ce este încă în proces de
îndeplinir e. Drept urmare, în situa țiile prevăzute la lit . a) și b), nominalizate mai sus, răzbunare a
în leg ătură cu îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu sau ob ștești nu poate deter –
mina comiterea infrac țiunii. În astfel de situa ții, motivul infrac țiunii poate fi: năzuin ța făptuito ru-
lui de a nu se conforma cerin țelor legale ale victimei; năzuința făptuitorului de a evita răspun –
derea; invidi a; ura; interes ul material (presupunând săvârșirea infracțiunii la comandă, în
schimbul unei remu nerații materiale) etc. Oricum, într -un fel sau altul, legătura dintre comiterea
infrac țiunii și activitat ea de serviciu sau ob ștească a victimei trebuie să marcheze motivul
infrac țiunii. Amintim că această legătură are un caracter obligatoriu. De aceea, răzbunarea, care
nu are legătură cu activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei, nu poate constitui mo tivul
infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM.
Doar în situa ția prevăzută la lit . c), nominalizată mai sus – „după îndeplinirea datoriei
obștești” – răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a datoriei obștești poate
determina comiter ea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM.
Nici r ăzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a activită ții de serviciu nu
poate determina comiterea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM. Nu o permite consta –
tarea „în scopul si stării activității ei de serviciu ori al schimbării caracterului ei în interesul celui
care amenință sau al altei persoane”, utilizată în art . 349 C. pen. RM. Această constatare exclude
posibilita tea comiterii infrac țiunii după îndeplinirea de către perso ana cu func ție de răspundere a
activită ții de serviciu. Or, nu este cu putin ță a sista o activitate care deja s -a încheiat , tot așa cum
nu e cu putin ță a schimba caracterul unei activită ți care deja s -a încheiat. În legătură cu aspectul
examinat , aducem în atenție opinia exprimată de A . Jenetl: „Scopul împiedi cării îndeplinirii de
către victimă a activită ții sale de serviciu presupune că făptuitorul urmăre ște fie să nu admită
îndeplinirea acestei activită ți, fie să oprească îndeplinirea ei. În acest mod, î mpiedicarea se
realizează până la îndeplinirea activită ții de serviciu sau în procesul de îndepli nire a acestei
activită ți” [260].
Din aceste considerente, nu alin . (1) art . 349 C. pen. RM, dar art . 155 C. pen. RM urma să
fie aplicat în următoarea spe ță: C.P. a fost învinuit de săvâr șirea infrac țiunii prevăzute la alin .
(1) art . 349 C. pen. RM. În fapt, la 10.07.2005, aproximativ la ora 13.20, acesta revenea din or.
Cernăuți (Ucraina ) în Republica Moldova. Conducând automobil ul, C.P. a intrat pe teritori ul
Punctului Comun de Trecere a Frontierei Briceni -Roso șani. Fiind în exercițiul funcției, contro –
lorul de la Comen duirea de grăniceri „Briceni”, sergentul superior R.S., i -a solicitat lui C.P. să
prezinte actele pentru control. În acel moment C.P. și -a amintit că la 06.07.2005 s -a certat cu
R.S. din cauza că acesta nu i -a permis să -și parcheze automobilul pe teritoriul Punctului Comun

130 de Trecere a Frontierei Briceni -Roso șani. În legătură cu aceasta, C.P. l -a amenin țat pe R.S. cu
omorul [80].
În altă ordin e de idei, n u este posibil ca infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM să fie
săvâr șite fără motiv. Neidentificarea motivului nu poate echivala cu lipsa acestuia. În context,
prezentăm următoarea spe ță: R.P. a fost condamnat în baza alin . (11) art. 349 C. pen. RM. În
fapt, la 06.05.2013, aproximativ la ora 02.30, acesta se afla în fa ța barului „M.” din or.
Ungheni, participând la o alterca ție. De participan ții la această alterca ție s-a apropiat R.V.,
inspector inferior în Inspectoratul Național de Pat rulare al Inspectoratului General de Poli ție al
Ministe rului Afacerilor Interne. Acesta a încercat să aplaneze conflictul. În acel moment, R.P.
i-a apli cat lui R.V., fără niciun motiv, câteva lovituri cu pumnii. Ca urmare, lui R.V. i -au fost
provocate dureri fizice [68]. În mod similar, lipsa motivului infrac țiunii este men ționată în alte
spețe în care s -a aplicat art . 349 C. pen. RM [208; 200] .
A.G. Babicev afirmă , just, că omisiunea de a stabili motivul infrac țiunii exclude posibili –
tatea aplicării ră spunderii penale și a condamnării făptuitorului. Din punct ul lui de vedere, mo –
tivul joacă un rol aparte în evaluarea infrac țiunii de pe pozi țiile legii penale [234]. Într-adevăr,
unele dispozi ții imperative din Codul de procedură penală nu permit omisiun ea de a stabili
motivul infrac țiunii: ordonanța de punere sub învinuire trebuie să cuprindă, printre altele, moti –
vele infrac țiunii săvâr șite (alin. (2) art . 281); partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie
să cuprindă, printre altele, motivele i nfracțiunii săvâr șite (pct . 1) alin . (1) art . 394).
În dispozi ția art. 349 C. pen. RM, scopul infrac țiunii este descri s în felul următor: „ scopul
sistării activității ei (adică – a persoanei cu func ție de răspundere) de serviciu ori al schimbării
caracteru lui ei în interesul celui care amenință /aplică violen ța sau al altei persoane”. Formulări
asemănătoare conțin și : art. 179 din Codul penal al Olandei [393]; art. 106 din Codul penal al
Islandei [375]; art. 153 din Codul penal al Cehiei [390]; art. 235 d in Codul penal al Albaniei [369];
art. 91 din Codul penal al Maltei [387]; alin . (1) art . 274 din Codul penal al Israelului [262]; alin . 1
art. 220 din Codul penal al Bahrainului [363]; art. 189 din Codul penal al Bruneiului [380]; pct. 1)
lit. a) § 4702 din Codul penal al statului Pennsylvania [384].
În doctrina penală se arată: în ipoteza în care victim ă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM este persoana cu funcție de răspundere sau ruda ei apropiată, scopul infracțiunii este
unul spe cial. Acesta adoptă oricare din următoarele două forme: 1) scopul sistării activității de
serviciu a persoanei cu funcție de răspundere; 2) scopul schimbării caracterului activității de
serviciu a persoanei cu funcție de răspundere în interesul făptuitorul ui sau al altei persoane. În
lipsa acestui scop, art . 349 C. pen. RM este inaplicabil [35, p . 741; 21, p . 712; 2, p . 769; 22, vol . II,
p. 1037, 1038, 1040; 23, vol . II, p. 1068, 1069, 1072] . Într-adevăr, lipsa scopului infrac țiunii

131 prevăzute la art . 349 C. pen. RM condi ționează aplicarea normei generale, și anume – a art. 78
sau 104 C. contr. RM ori a art . 152, 155 sau 197 C. pen. RM.
Precizăm că scopul infrac țiunii este criteriul principal care permite delimitarea infrac țiunii
prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM de infrac țiunile prevăzute la art . 303 C. pen. RM.
Subiect al tuturor acestor infrac țiuni este persoana cu func ție de răspundere. În doctrina penală se
susține că exercitarea în condiții de ilegalitate a oricăror amenințări poate constitui mo dalitatea
faptică a infrac țiunilor prevăzute la art . 303 C. pen. RM [23, vol . II, p. 729]. Totu și, spre deose –
bire de infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM, infrac țiunile prevăzute la art . 303
C. pen. RM urmăresc un alt scop: scopul de a împiedica examinarea multilaterală, deplină și obiec –
tivă a cauzei concrete sau de a obține pronunțarea unei hotărâri judecătorești ilegale (alin . (1));
scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă și obiectivă a cauzei penale (alin . (2)).
În ipoteza în care victim ă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM este persoana
care își îndeplinește datoria obștească sau ruda apropiată a acesteia, scopul infrac țiunii nu are un
caracter obligatoriu. În această ipoteză, scopul se poate exprima în neadm iterea sau reprimarea
îndepli nirii datoriei ob ștești a victimei. Acesta poate adopta și alte forme.
Caracterizând scopul sistării activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere,
A. Borodac afirmă: „Toate acestea urmăresc înlăturarea victim ei de la satisfacerea legitimă a
obliga țiilor (de exemplu, împiedicarea re ținerii unui infractor, opunerea ridicării sau confiscării
obiectelor de pescuit sau de vânat ilegal, împiedicarea prevenirii unei infrac țiuni etc.), precum și
forțarea, obligarea ac esteia ca ea însă și să săvâr șească ac țiuni ilegale (de exemplu, eliberarea
persoanelor re ținute ilegal, nimicirea probelor materiale, oferirea de arme infractorilor, punerea
la dispozi ție a mijloacelor de transport etc.) ” [6, p . 553]. Așadar, în prezen ța scopului sistării
activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere , făptuitorul urmăre ște să fie suspen –
dată sau înceta tă activitatea de serviciu a victimei, care este în desfă șurare (în cazul în care
infrac țiunea este comisă în momentul îndepli nirii activită ții de serviciu) sau care se preconizează
a fi desfă șurată (în cazul în care infrac țiunea este săvâr șită până la îndeplinirea activită ții de
serviciu). Cât prive ște scopul schimbării caracterului activității de serviciu a persoanei cu funcție
de răspundere în interesul făptuitorului sau al altei persoane, făptuitorul nu urmăre ște să fie
suspendată sau încetată activitatea de serviciu a victimei. Acesta urmăre ște doar să determine
transformări ale caracterului activității de serviciu a victimei (de exemplu, ca victima să renun țe
la îndeplinirea unora dintre obliga țiile de serviciu).
Considerăm defectuoasă formularea „scopul sistării activității ei de serviciu ori al schim –
bării caracterului ei în interesul celui care amenință/aplică violen ța sau al altei persoane” , din
dispoziția art. 349 C. pen. RM. Aceasta scapă din vedere ipoteza nimicirii bunurilor persoanei cu

132 funcție de răs pundere ori ale rudelor ei apropiate. De aceea, venim cu următoarea propunere de
lege ferenda : în art . 349 C. pen. RM, formularea „scopul sistării activității ei de serviciu ori al
schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință/aplică violen ța sau al altei persoane” să
fie substituită prin următoarea : „scopul sistării activității ei de serviciu ori al schimbă rii carac te-
rului ei în interesul făptuitorului sau al altei persoane” . O asemenea formulare regăsim în alin . 1
art. 287 din Codul penal al Lituaniei [370].
Sintagma „în interesul celui care amenință/aplică violen ța sau al altei persoane” , folosită în
dispozi ția de la art. 349 C. pen. RM, caracterizează motivul infrac țiunii în ipoteza în care victimă
este persoana cu funcție de răspundere sau ruda ei apropiată. Această sintagmă aminte ște de cea
de la alin. (1) art . 335 C. pen. RM „în alte interese persona le sau în interesul terților”. Luând în
considerare interpretarea acestei din urmă sintagme în doctrina penală [23, vol . II, p. 90-901, 968 ],
apreciem că sintagma „în interesul celui care amenință/aplică violen ța” din art . 349 C. pen. RM
se referă la inter esul personal al făptuitorului, concretizat în interesul material sau în năzuința
acestuia de a obține un ele avantaje nepatrimo niale. Cât prive ște sintagma „în interesul… altei
persoane” din art . 349 C. pen. RM, se are în vedere interesul material sau n ematerial al acelor
persoane în a căror favoare făptuitorul comite infrac țiunea.
Din alt punct de vedere, în art . 248 din Codul penal al Emiratelor Arabe Unite [374] (care
corespunde cu art . 349 C. pen. RM) ipoteza realizării scopului infrac țiunii este d iferen țiată de
ipotez a nerealizării scopului infrac țiunii: prima din aceste ipoteze presupune aplicarea unei
pedepse com parativ mai mari.
Pentru calificarea faptelor conform art . 349 C. pen. RM, nu are importan ță dacă scopul
infrac țiunii s -a realizat sa u nu. O asemenea circumstan ță poate fi luată în considerare la indivi –
dualizarea pedepsei. În următoarele spețe din practica judiciară scopul infrac țiunii a fost realizat:
A.A. a fost condamnat în baza alin . (11) art. 349 C. pen. RM. În fapt, la 28.08.20 13, în jurul orei
11.50, acesta se afla în incinta Judecătoriei raionului Strășeni. Fără a avea permisiune, A.A. a
intrat în biroul judecătorului V.R. în timpul în care acesta își exercita obligațiile funcționale de
redac tare a unor acte judecătorești. Anterior, la 29.04.2013 , V.R. a pronun țat o încheiere de
scoatere de pe rol a cererii lui A.A. către M .V. de încasare a unei datorii . În legătură cu aceasta,
A.A. i -a aplicat lui V.R. două lovituri cu un corp dur. În rezultat , a fost sistată activitatea de
serviciu a judecătorului V .R., acesta fiind nevoit să-și ia concediu medical [64]; • L.A. a fost
condamnat potrivit alin . (11) art . 349 C. pen. RM. În fapt, la 24.03.2010, aproximativ la ora
16.00, acesta se afla în casa sa din satul Pârâta, raionul Dubăsar i. Fiica lui L.A., L.M., a
solicitat interven ția poli ției, pentru a curma actele de violen ță ale lui L.A. La această solicitare a
răspuns F.C., ofi țer operativ de sector din cadrul Comisariatului de poli ție al raionului

133 Dubăsari. Atunci când F.C. i -a cerut lui L.A. să înceteze actele de violen ță, acesta l -a lovit cu un
topor în fa ță. În rezultat, F.C. și-a pierdut cuno ștința, fiind sistată activitatea de serviciu a
acestuia [178] .
În alt context, este necesar a menționa că analiza motivului și scopului infr acțiunii per mite
delimitarea infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM de infrac țiunea prevăzută la art . 287
C. pen. RM.
În doctrina penală rusă se men ționează că infrac țiunile prevăzute de legea penală rusă , care
corespund cu cele prevăzute la art . 287 și 349 C. pen. RM, formează concurs în cazul în care
violen ța sau amenin țarea cu aplicarea violen ței asupra reprezentantului autorită ții publice este
săvâr șită în cadrul actului de huliganism [278, p. 714]. Nu este clar tip ul concursului de infrac –
țiuni la care se referă această opinie: la concur sul ideal sau la concursul real?
De aceea, v a trebui să apelăm la alte puncte de vedere. Din punctul de vedere a l lui
M. Mure șan, „în ceea ce privește infracțiunea de huliganism de la art . 287 C. pen. RM, o m are
importanță are stabilirea motivelor huliganice, care se deosebesc radical de orice alt motiv
omenesc” [142, p . 158]. În opinia lui V . Sîrbu, „agresivitatea dușmănoasă personificată apărută
pe fundalul unei reacții emoționale, ca parte integrantă a moti velor huliganice, trebuie deosebită
de motivul personal ce are la bază relațiile de ostilitate dintre făptuitor și victimă… În atare
situație, făptuitorul acționează din motive de răzbunare, care exclud în principiu motivele
huliganice, întrucât acționea ză „teoria concurenței motivelor”, potrivit căreia aceeași activitate
infracțională nu poate fi condiționată de motive care sunt incompatibile între ele, întrucât ele
concurează” [221] . După părerea lui S. Brînza și V. Stati, „motivele huliganice trebuie s ă fie
condiționate de năzuința făptuitorului de a se opune celor din jur, de a -și demonstra atitudinea
sfidătoare față de ei. De aceea, vor fi calificate conform articolelor corespunzătoare din Capitolul
II al Părții speciale a Codului penal acele acțiuni care sunt condi ționate de înțelegerea eronată de
către făptuitor a obligațiilor de serviciu sau obștești, de năzuința făptuitorului de a se răzbuna
având la bază relațiile de ostilitate dintre acesta și victimă, de alte motive personale, care n -au la
bază năzuința făptuitorului de a se opune celor din jur, de a -și demonstra atitudinea sfidătoare
față de ei” [23, vol . II, p. 695]. În viziunea lui O.S. Kapinus, „ pentru a considera că infrac țiunea
este comisă din motive huliganice, la calificare trebuie exclus ă posibilitatea prezen ței altor mo –
tive care ar fi putut determina săvâr șirea infrac țiunii” [265, p. 108]. În opinia lui A.I u. Kizilov,
„în cazul omorului săvâr șit din motive huliganice, conduita făptuitorului are la bază imboldul de
a se răfui cu victi ma. În astfel de cazuri, făptuitorul nu poate urmări împiedicarea activită ții
legitime a victimei. Într -o situa ție concretă, po t fi prezent e fie doar motivele huliganice, fie doar
scopul împiedicării activită ții legitime a victimei” [267, p. 138]. La rând ul său , Iu.V. Baglai

134 susține : „Nu este cu putin ță ca, la săvâr șirea omorului, motivele huliganice să existe alături de
scopul împiedicării activită ții legitime a victi mei: făptui torul fie urmăre ște să împiedice activi ta-
tea legitimă a victimei, fie î și demons trează atitudinea sfidătoare fa ță de cei din jur. Însă, aceasta
nu exclude posibilitatea calificării celor comise în baza art . 213 și 317 din Codul penal al Fede ra-
ției Ruse (aceste articole corespund cu art . 287 și 349 C. pen. RM – n.a.) (în prez ența semnelor
concursului real (sublinierea ne apar ține – n.a.))” [235].
Prin prisma celor men ționate mai sus , considerăm incompatibile motivele care stau la baza
infrac țiunii prevăzute la art . 287 C. pen. RM și motivele care stau la baza infrac țiunilor p revăzute
la art . 349 C. pen. RM. Spre deosebire de motivele care stau la baza infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM, cele care stau la baza infrac țiunii prevăzute la art . 287 C. pen. RM nu sunt
personalizate. Drept urmare, nu este posibil ca o singură ac țiune să intre concomitent sub inci –
dența art. 287 și art. 349 C. pen. RM. Or, „două sau mai multe motive incompatibile nu pot sta la
baza aceleiași intenții infracționale” [17]. Respectând regula stabilită la art . 115 C. pen. RM, în
funcție de mot ivul care-l ghidează pe făptuitor, va trebui să re ținem la calificare fie art . 287
C. pen. RM, fie art . 349 C. pen. RM.
La concursul real al infrac țiunilor prevăzute la art . 287 și 349 C. pen. RM se referă reco –
mandarea de la subpct . 3) pct . 10 din Hotărâ rea Plenului Cur ții Supreme de Justi ție cu privire la
practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, nr . 4 din 19.06.2006 [108] : „Rezistența
opusă după încetarea actelor huliganice (sublinierea ne apar ține – n.a.), în special în legătură cu
reține rea ulterioară a făptuitorului, nu va fi examinată ca o circumstanță care califică huliganis –
mul; ea urmează a fi calificată în concurs cu huliganismul”. La un astfel de concurs real se referă
următoarea spe ță: H.C. a fost condamnat în baza alin . (3) art . 287 și alin . (1) art . 349 C. pen. RM.
În fapt, la 21.10.2012, aproximativ la ora 08.30, acesta se afla în apropiere de gospodăria lui
P.V. din satul Lăpușna, raionul Hâncești. H.C. avea asupra sa o armă de vânătoare de model
„KRAL SB 112 A” și un pistol de model „M -84”. Din motive huliganice, H.C. i-a cerut lui P.V.
să-i scoată în stradă pe V.P., B.P. și D.V. În eventualitatea refuzului de a se conforma acestei
cereri, H.C. a amenin țat că va aplica armele pe care le avea asupra lui . Întrucât existau temeri
reale că această amenin țare va fi realizată , la fața locului a fost invitat inspectorul de sector
M.I. Solici tarea acestuia de a înceta încălcarea ordinii publice a fost respinsă de H.C. Mai mult,
acesta din urmă l -a amenința t pe M.I. cu aplic area arme lor pe care le avea [62]. Observăm că,
în situa ția analizată, infrac țiunea prevăzută la alin . (1) art . 349 C. pen. RM a fost comisă după
consumarea infrac țiunii prevăzute la alin . (3) art . 287 C. pen. RM. Astfel, deja după săvâr șirea
integ rală a acțiunilor care au încălcat grosolan ordinea publică și care au fost însoțite de

135 amenințarea cu aplic area arme lor a început execut area inten ției de comitere a infrac țiunii
prevăzute la alin . (1) art . 349 C. pen. RM.
În concluzie, nu este posibil concursul ideal dintre infrac țiunea prevăzut ă la art . 287
C. pen. RM și infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM. Explica ția este următoarea : în cazul
acestor infrac țiuni compar ate, motivel e se caracterizează prin incompatibilitate.
Considerăm că anume o asemenea incom patibilitate de motive s e are în vedere în Proiectul
nr. 2127/2015 [162] : „Dispozi ția alin . (1) art . 287 C. pen. RM se completează în final cu textul
,,altele decât cele enumerate la art . 349,” și în continuare după text” . Din Nota informativă la
acest Proiect aflăm : „În redac ția propusă , se va exclude posibi litatea calificării ac țiunii de
ultragiere, de opunere de rezisten ță sau de aplicare de violen ță față de o persoană cu func ție de
răspundere sau fa ță de o persoană publică, ca fiind infrac țiune de hul iganism ” [145] .
În vederea prevenirii erorilor în practica judiciară, considerăm imperioasă o asemenea
completare . Or, în dispozi ția de la alin . (1) art . 287 C. pen. RM se folose ște formularea „opune –
rea de rezistență violentă reprezentanților autoritățilo r sau altor persoane care curmă actele
huliga nice”. Completarea proiectată sugerează că, atunci când este săvâr șită din motive huliga –
nice, opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă
actele huliganice trebuie calific ată în baza art . 287 C. pen. RM; atunci când are la bază alte
motive ( de exemplu , motivul de răzbunare în legătură cu îndeplinirea datoriei obștești), opunerea
de rezis tență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliga –
nice trebuie calific ată potrivit art. 349 C. pen. RM.
Această opinie a noastră î și găse ște sus ținere în practica judiciară. Astfel, într -o spe ță,
S.Gh. a fost condamnat în baza alin. (3) art . 287 și alin. (1) art . 349 C. pen. RM. La etapa
examinării recursul ui, Colegiul penal lărgit al Cur ții Supreme de Justi ție a explicat, printre
altele: „În cazul în care victim ă a infrac țiunii este persoan a cu funcție de răspundere sau ruda
apropiat ă a acesteia, p entru a aplica alin . (1) art . 349 C. pen. RM, o condiție obligatorie o
consti tuie scopul sistă rii activității de serviciu a persoane i cu func ție de răspundere ori al
schimbării carac terului acestei activită ți în interesul celui care amenință sau al unei alte per –
soane. .. S.Gh. a fost con damnat p entru amenințarea lui M .M. (care era primar al unui sat din
raionul Stră șeni – n.a.) în timpul cer tei, din cauza unor relații ostile (sublinierea apar ține
Colegiului penal lărgit al Cur ții Supreme de Justi ție – n.a.)… Soluția aplicării alin. (3) art. 287
C. pen. RM urmează a fi menținută ca legală și întemeiată ” [72].
Într-o altă spe ță, N.D. a fost condamnat în baza lit . b) alin . (2) art . 287 și alin . (11) art. 349
C. pen. RM. În fapt, la 15.03.2013, aproximativ la ora 22.15, în satul Antonești, raionul Cantemir,
în apropierea cur ții în care locuia N.D., colaboratorii de poliție din cadrul Inspecto ratului

136 raional de poliție Cantemir, R.S., M.I., B.V. și C.V. investigau un caz de furt din casa lui P.S.,
locuitor al aceluia și sat. Din motive huliganice, L.I . și N.D. i-au aplicat lui R.S. lovituri cu
pumn ii în piept. Sentin ța de condamnare a fost atacată cu apel. Pe această cale, a fost solicitată
casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care fapta săvâr șită
de N.D. și L.I. să fie calificată doar în baza lit . b) alin . (2) art . 287 C. pen. RM. Instanța de apel
și instan ța de recurs au sus ținut această solicitare. Ca instan ță de recurs , Colegiul penal al
Curții Supreme de Justiție a făcut referire la recomandarea din subpct . 2) pct . 10 al Hotărârii
Plenului Cur ții Supreme de Justi ție cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre
huliganism, nr . 4 din 19.06.2006 [108] . Potrivit acest uia, actele de huliganism însoțite de
opunerea de rezis tență colaboratorilor de poli ție, reprezentanților autorităților sau altor per –
soane care curmă actele huliganice, inclusiv cele însoțite de violență sau de amenin țarea apli –
cării ei în privința per soanelor indicate, sunt cuprinse complet de alin . (1) art . 287 C. pen. RM și
nu neces ită o califi care suplimentară conform altor articole din Codul penal [67].
De asemenea , considerăm conform ă cu prevederile legii penale solu ția de calificare din
următoare a speță: I.A. a fost condamnat în baza alin . (3) art . 287 C. pen. RM. În fapt, la
01.11.2011, în intervalul de timp 23.10 -23.20, acesta se afla în or. Cricova, la intersec ția str.
Vasile Alecsandri cu str. Gherman Titov. Fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, încăl –
când grosolan ordinea publică, din motive huliganice , I.A. s -a îndreptat cu cuțitul spr e polițistul
P.I. [75].
Din contra, avem rezerve fa ță de solu ția de calificare din următoarea spe ță: M.I. a fost
învinuit de săvâr șirea infrac țiunilor prevăzute la lit . b) alin . (2) art . 287 și la alin. (11) art. 349
C. pen. RM. În f apt, la 19.01.2011, aproximativ la ora 14.00, acesta se afla în apropierea gospo –
dăriei sale din satul Costești, r aionu l Ialoveni . Anterior, în această gospodărie , B.A. a efectuat
câteva focuri de armă . În comp etența lui R.A ., ofițer operativ de sector din cadrul Comisa ria-
tului de poliție al raionului Ialoveni , se afla verificarea faptului dacă B.A. de ținea sau nu dreptul
de portarmă . Urmărind să obțină de la R.A. informa ția privind dreptul de portarm ă al lui B.A. ,
M.I. l -a acostat pe R.A. și i-a aplicat câteva lovituri în corp [57]. Remarcăm că, în acest caz,
făptuitorul a urmăr it să schimbe în interesul său caracterul activită ții de serviciu a lui R.A. Nu se
poate afi rma că motivul care l-a ghidat pe M.I. ar fi fost unul nepersonalizat. Nu există niciun
indiciu care ar demonstra prezen ța motivelor huliganice.
Din cele sus -menționate reiese că infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM nu pot fi
săvâr șite din motive huliganice. Din această cauză, ne exprimăm rezervele fa ță de solu ția de cali fi-
care d in următoarea spe ță: A.D. și A.V. au fost condamna ți conform alin . (11) art. 349 C. pen. RM.
În fapt, la 27.08.2010, între orele 22.00 și 23.00, ace știa se deplasa u cu motocicleta , care avea

137 farurile stinse, pe drumul public dintre satele Ro șcana și Gura B âcului, raionul Anenii Noi.
Aflându -se în serviciul de patrulare și men ținere a ordinii publice, colaboratorii Serviciului
poliție rutieră din cadrul Comisariatului de poli ție al raionului Anenii Noi, S.T. și V.B., au
observat un sac în motocicleta cu care A.D. și A.V. se deplasau. Intenționând să verifice conți –
nutul sacului, S.T. și V.B. le-au solicitat să se oprească. Însă, ace știa nu s -au conformat
solicitării colaboratorilor poliției rutiere . În scurt timp, motocicleta cu care se deplasau A.D. și
A.V. a derapat. Îndată după aceasta, din motive huliganice , A.D. și A.V. le-au aplicat lui S.T. și
V.B. lovituri în diferite părți ale corpului. Săvâr șind această faptă, A.D. și A.V. au urmărit să
schimbe caracterul activită ții de serviciu exercitate de S.T. și V.B. în interesul lor . La concret,
A.D. și A.V. au urmărit să evite răspunderea pentru ilegalită țile comise [169] . După cum se
poate vedea, în acest exemplu, în realitate, infrac țiunea nu este comisă din motive huliganice.
Motivul care i -a determinat pe f ăptuitori să comită infrac țiunea este unul personalizat. Acesta
constă în nedorin ța făptuitorilor de a se conforma cerin țelor legale ale victimelor , intenționând să
evite răspunderea pentru ilegalită țile pe care consideră că le -au comis.

4.3. Concluzii la Capitolul 4
Analiza elementelor constitutive subiective ale infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM ne permite să formulăm următoarele concluzii :
1) în cazul în care persoanele care au vârsta între 14 și 16 ani comit faptele descrise în art .
349 C. pen. RM, acestea pot răspunde pentru infrac țiunile prevăzute la alin . (2) art . 152 sau la
alin. (2) art . 197 C. pen. RM;
2) indiferent de calitatea specială pe care o posedă, făptuitorii vor răspunde în baza art . 349
C. pen. RM în condi ții generale, f ără a le fi diferen țiată răspunderea;
3) doar inten ția poate constitui forma de vinovă ție manifestată la comiterea infrac țiunilor
prevăzute la art . 349 C. pen. RM. Excep ția o constituie cazul prevăzut la lit . d) alin . (2) art . 349
C. pen. RM, atunci când f ăptuitorul manifestă impruden ță față de alte urmări grave;
4) răzbunarea, care nu are legătură cu activitatea de serviciu sau ob ștească a victimei, nu
poate constitui motivul infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM;
5) nu este posibil ca infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM să fie săvâr șite fără
motiv;
6) lipsa scopului infrac țiunii prevăzute la art . 349 C. pen. RM – scopul sistării activității de
serviciu a persoanei cu func ție de răspundere ori al schimbării caracterului ei în interesul

138 făptuitorului sau al altei persoane – condi ționează aplicarea normei generale, și anume – a art. 78
sau 104 C. contr. RM ori a art . 152, 155 sau 197 C. pen. RM;
7) scopul sistării activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere presupune că
făptuitorul urmăre ște să fie suspendată sau încetată activitatea de serviciu a victimei, care este în
desfă șurare (în cazul în care infrac țiunea este comisă în momentul îndeplinirii activită ții de
serviciu) sau care se preconizează a fi desfă șurată (în cazul în care infrac țiunea este săvâr șită
până la îndeplinirea activită ții de serviciu);
8) scopul schimbării caracterului activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspun –
dere, în interesul făptuitorului sau al altei persoane, presupune că făptuitorul urmăre ște să
determine transformări ale caracterului activității de serviciu a victimei (de exemplu, ca victima
să renun țe la îndeplinirea unora dintre obliga țiile de serviciu).
9) în ipoteza în care victim ă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM este persoana
care își îndeplinește datoria obștească sau ruda apropiată a acesteia, scopul infrac țiunii nu are un
caracter obligatoriu;
10) sintagma „în interesul celui care amenință/aplică violen ța” din art . 349 C. pen. RM se
referă la interesul person al al făptuitorului, concretizat în interesul material al acestuia sau în
năzuința de a obține un ele avantaje nepatrimoniale. Cât prive ște sintagma „în interesul… altei
persoane” din art . 349 C. pen. RM, se are în vedere interesul material sau nematerial al acelor
persoane în a căror favoare făptuitorul comite infrac țiunea;
11) motivele care stau la baza infrac țiunii prevăzute la art . 287 C. pen. RM și motivele care
stau la baza infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM sunt incompatibile . Spre deos ebire de
motivele care stau la baza infrac țiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM, cele care stau la baza
infrac țiunii prevăzute la art . 287 C. pen. RM nu sunt personalizate. Drept urmare, nu este posibil
ca o singură ac țiune să intre concomitent sub inc idența art. 287 și art. 349 C. pen. RM. Respec –
tând regula stabilită la art . 115 C. pen. RM, în func ție de motivul care -l ghidează pe făptuitor, va
trebui să re ținem la calificare fie art . 287 C. pen. RM, fie art . 349 C. pen. RM;
12) atunci când este săvâr șită din motive huliganice, opunerea de rezistență violentă
reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice trebuie calificată în
baza art . 287 C. pen. RM; atunci când are la bază alte motive (de exemplu, motivul de răzbunare
în legătură cu îndeplinirea datoriei obștești), opunerea de rezistență violentă reprezentanților
autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice trebuie ca lificată potrivit art . 349
C. pen. RM.

139 CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Rezultate le obținute în urma investigațiilor efectuate constau în:
1. Stabilirea conținutului obiectului juridic și a obiectului material ale infrac țiunilor prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM.
2. Relevarea caracteristicilor victimei infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM.
3. Stabilirea conținutului faptei prejudiciabile din cadrul infrac țiunilor prevăzute la art . 349
C. pen. RM.
4. Caracterizarea urmărilor prejudiciabile și a legăturii cauzale în ipoteza infrac țiunilor
prevă zute la art . 349 C. pen. RM.
5. Stabilirea conținutului vinovă ției pe care făptuitorul o manifestă la comiterea infrac țiu-
nilor prevăzu te la art . 349 C. pen. RM.
6. Identificarea trăsăturilor caracteristice ale motivului și scopului infracțiunilor prevăzute
la art . 349 C. pen. RM.
7. Sintetizarea asemănărilor și deosebirilor dintre infracțiunile prevăzute la art . 349
C. pen. RM și faptele conexe penale sau contraven ționale .
8. Soluționarea problemelor privind concursul de infracțiuni și concurența de norme în
contextul calificării faptel or în baza art . 349 C. pen. RM.
9. Atestarea deficiențelor de ordin tehnico -juridic ale dispozițiilor art . 349 C. pen. RM.
10. F ormu larea de recomandări menite să contribuie la perfecționarea prevederilor art . 349
C. pen. RM.
Ca o trecere în revistă a obi ectivelor realizate în cadrul prezent ei lucrări , se impun urmă –
toarele concluzii generale :
1) victimă a infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM este, după caz: a) persoana cu
funcție de răspundere care își desfășoară activitatea în cadrul unei auto rități publice; b) persoana
care își îndeplinește datoria obștească; c) ruda apropiată a persoanei cu funcție de răspundere sau
a persoanei care își îndeplinește datoria obștească [149, p . 99-123; 152, p . 37-45];
2) în cazul infracțiunilor prevăzute la ar t. 349 C. pen. RM, legătura dintre comiterea infrac –
țiunii și activitatea de serviciu sau obștească a victimei are un caracter obligatoriu [149, p . 140-
147; 155, p . 78-80];
3) de fiecare dată, la calificare, urmează să se verifice dacă au fost încălcate sau nu regle –
mentările care stabilesc condițiile și limitele îndeplinirii de către victimă a obligațiilor de serviciu
sau obștești. Doar în lipsa unor asemenea încălcări poate fi aplicat art . 349 C. pen. RM [149,
p. 147-150; 155, p. 80-82];

140 4) urmările menționate la lit . d) alin . (2) art . 349 C. pen. RM se pot afla în legătură cauzală
doar cu faptele prejudiciabile prevăzute la alin . (1) sau (11) art. 349 C. pen. RM [149, p. 186-187;
150, p. 123-124];
5) subiect al infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM poate fi, printre altele, persoana
cu funcție de răspundere care își desfășoară activitatea în cadrul unei autorități publice. Într -un
asemenea caz, nu este aplicabil art . 328 C. pen. RM [149, p . 210-212; 153, p . 45];
6) art. 349 C. pen. RM nu poate fi aplicat în cazul în care, la momentul comiterii infrac țiu-
nii, făptuitorul nu -și dădea seama că: a) săvârșește infracțiunea asupra unei persoane cu funcție
de răspundere care își desfășoară activitatea în cadrul unei autorități publice, a unei p ersoane care
își îndeplinește datoria obștească sau a unei rude apropiate a acestora; b) infracțiunea pe care o
săvârșește are legătură cu i) activitatea de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere care își
desfășoară activitatea în cadrul unei autori tăți publice sau cu ii) activitatea obștească a persoanei
care își îndeplinește datoria obștească [149, p . 214; 153, p . 46];
7) răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a datoriei obștești poate deter –
mina comiterea infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM. Totodată, răzbunarea în legătură
cu îndeplinirea de către victimă a activității de serviciu nu poate determina comiterea infracțiuni –
lor prevăzute la art . 349 C. pen. RM [149, p . 220-223; 153, p . 56-57];
8) nu este posibil concursu l ideal dintre infracțiunea prevăzută la art . 287 și infracțiunile
prevăzute la art . 349 C. pen. RM [149, p . 229-236; 153, p . 58-60];
9) infracțiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM nu pot fi săvârșite din motive huliganice
[149, p . 229-236; 153, p . 58-60];
10) art . 349 C. pen. RM este o normă specială în raport cu art . 78 sau 104 C. contr. RM ori
cu art . 152, 155 sau 197 C. pen. RM [149, p . 214; 153, p . 46].
Problema științifică importantă soluționată constă în elaborarea instrumentarului de inter –
pretare a prevederilor art . 349 C. pen. RM, precum și a regulilor de încadrare juridică a faptelor
în baza acestui articol, în vederea atât a clarificării naturii juridice a infracțiunilor prevăzute la
art. 349 C. pen. RM, cât și a eficientizării procesului de aplicare a acestui articol.
În legătură cu investigațiile întreprinse în cadrul tezei de față, venim cu un șir de
recomandări ce pot fi luate în considerare la perfecționarea legislației penale:
1) modificarea denumirii Capitolului XVII din Partea special ă a Codului penal, astfel încât
sintagma „de stat” să fie substituită prin termenul „statului”;
2) modificarea și completarea art . 349 C. pen. RM, astfel încât acesta să aibă următoarea
denumire și următorul conținut:

141 „Articolul 3 49. Ultrajul
(1) Lezarea inten ționată a onoarei și demnității persoanei cu func ție de răspundere care î și
desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice sau a persoanelor care îi sunt apropiate , în
legătură cu exercitarea atribu țiilor func ționale, exprimată verbal, în sc ris sau prin alte mijloace de
comunicare
se pedepse ște cu amendă în mărime de la 300 la 500 de unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 120 la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.
(2) Amenințarea cu omor , cu v ătămarea integrității corporale sau a sănătății ori cu distru –
gerea bunurilor persoanei cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei
autorită ți publice sau a persoanelor care îi sunt apropiate, în legătură cu exercitarea atribu țiilor
funcționale, în scopul sistării activității de serviciu a persoanei cu func ție de răspundere care î și
desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice ori al schimbării caracterului acestei
activită ți în interesul făptuitorului sau al altei pe rsoane
se pedepse ște cu amendă în mărime de la 300 la 800 de unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore, sau cu închisoare de p ână la 3 ani.
(3) Aplicarea violenței nepericuloase pentru viaț a sau sănătate a persoanei cu func ție de
răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice sau a persoanelor care
îi sunt apropiate, fie distruge rea sau deteriorarea bunurilor acestora , în legătură cu exercitarea
atribu țiilor func ționale, în sc opul sistării activității de serviciu a persoanei cu func ție de răspun –
dere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice ori al schimbării caracterului
acestei activită ți în interesul făptuitorului sau al altei persoane
se pedepse ște cu amendă în mărime de la 500 la 1000 de unității convenționale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de p ână la
4 ani.
(4) Opunerea de rezisten ță violentă persoanei cu func ție de răspundere care î și des fășoară
activitatea în cadrul unei autorită ți publice, în legătură cu exercitarea atribu țiilor func ționale, în
scopul sistării activității de serviciu a acestei persoane ori al schimbării caracterului acestei
activită ți în interesul făptuitorului sau al al tei persoane
se pedepse ște cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unității convenționale sau cu
închisoare de la 2 la 5 ani.
(5) Aplicarea violenței periculoase pentru viaț a sau sănătate a persoanei cu func ție de
răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice sau a persoanelor care
îi sunt apropiate, în legătură cu exercitarea atribu țiilor func ționale, în scopul sistării activității de
serviciu a persoanei cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei

142 autorită ți publice ori al schimbării caracterului acestei activită ți în interesul făptuitorului sau al
altei persoane
se pedepse ște cu amendă în mărime de până la 1500 de unități convenționale sau cu
închisoare de la 3 la 6 ani
(6) Fapte le prevăzute la al in. (3), (4) sau ( 5):
a) săvâr șite prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane;
b) săvâr șite cu cauzarea de daune materiale în proporții mari;
c) soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății ori cu decesu l victimei
din impruden ță
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 8 ani”.
Avantajele acestor recomandări sunt următoarele:
a) s-ar preveni admiterea erorilor judiciare care, la moment, sunt generate de delimitarea
imprecisă a infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM în raport cu faptele conex e penale sau
contraven ționale ;
b) soluțiile propuse ar pune capăt unor controverse din teoria și practica dreptului penal.
De exemplu, ar înceta polemicile privind temeinicia aplicării art . 349 C. pen. RM în ipoteza
deteriorării bunurilor persoanei cu func ție de răspundere care î și desfă șoară activitatea în cadrul
unei autorită ți publice sau a persoanelor care îi sunt apropiate, în legătură cu exercitarea atribu –
țiilor func ționale, în scopul sistării activității de servi ciu a persoanei cu func ție de răspundere
care î și desfă șoară activitatea în cadrul unei autorită ți publice ori al schimbării caracterului
acestei activită ți în interesul făptuitorului sau al altei persoane ;
c) impactul asupra economiei naționale ar consta în reducerea costurilor legate de rejude-
carea cauzelor ca urmare a recalificării de la art . 349 C. pen. RM la alte norme, sau viceversa.
Planul de cercetări de perspectivă include următoarele repere:
1. Analiza juridico -istorică, secundată de examinarea apr ofundată în planul dreptului
comparat a infracțiunilor prevăzute la art . 349 C. pen. RM;
2. Continuarea investigațiilor vizând asemănările și deosebirile dintre infrac țiunile prevă –
zute la art . 349 C. pen. RM și unele fapte conexe.
2. Estimarea eficacități i pedepselor aplicate pentru infracțiunile prevăzute la art . 349
C. pen. RM.
3. Elaborarea proiectului Hotărârii Plenului Curții Supreme de Jus tiție consacrate practicii de
aplicare a răspunderii pentru infrac țiunile prevăzute la art . 349 C. pen. RM.

143 BIBLIOGRAFIA
1. Alecu Gh. Instituții de drept penal. Partea generală și Partea specială . Constanța: Ovidius
University Press, 2010 . 671 p.
2. Barbăneagră A., Alecu Gh., Berliba V. et al. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu
(Adnotat cu jurisprudența CEDO și a instanțelor naționale) . Chișinău: Sarmis, 2009 . 860 p.
3. Barbăneagră A., Berliba V., Gurschi C. et al. Codul penal comentat și adnotat . Chișinău:
Cartier, 2005 . 656 p.
4. Bărcănescu D. Conținutul infrac țiunii și principiul legalită ții. Bucure ști: ALL Beck , 2005 . 168 p.
5. Bîrsan C. Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi
și libertăți . București: ALL Beck, 2005 . 1273 p.
6. Borodac A. Manual de drept penal. Partea specială . Chișinău: Tipografia Centrală, 2004, 622 p.
7. Boro dac A., Bujor V., Brînza S. et al. Drept penal. Partea generală . Chi șinău: Știința, 1994 .
368 p.
8. Botezatu I. Răspunderea penală pentru escrocherie . Chi șinău: CEP USM, 2010 . 302 p .
9. Botnarenco M. Latura subiectivă a infrac țiunii de hăr țuire sexuală . În: Revi sta Na țională de
Drept, 2015, nr .4, p. 41-50.
10. Brînza S. Infracțiuni contra proprietății . Chișinău: USM, 1999. 347 p.
11. Brînza S. Obiectul infracțiunilor contra patrimoniului . Chișinău: Tipografia Centrală, 2005.
674 p.
12. Brînza S. Rolul scopului în procesul d e stabilire a gradului prejudiciabil al faptei . În: Revista
științifică a USM „Studia Universitatis”, 2007, nr. 3, p. 94-98.
13. Brînza S. Unele reflecții asupra apărării penale a libertății persoanei împotriva infracțiunii de
răpire a unei persoane (art. 164 C. pen. RM). În: Revista Națională de Drept, 2008, nr. 1, p. 8-14.
14. Brînza S. Analiza de drept penal a circumstanțelor agravante ale omorului, specificate la lit. d)
alin. (2) și la lit. e) alin. (3) art. 145 C. pen. RM. În: Revista Națională de Drept, 2008 , nr. 12,
p. 13-23.
15. Brînza S. Problemele interpretării și aplicării prevederilor de la alin. (1) art. 151 și alin. (1)
art. 152 C. pen. RM. În: Revista Națională de Drept, 2010, nr . 3, p. 2-14.
16. Brînza S. Analiza de drept penal a unor circumstanțe agravante prevăzute la alin . (2) art . 151
și alin . (2) art . 152 C. pen. RM. În: Revista Națională de Drept, 2010, nr . 5-6, p. 2-17.
17. Brînza S. Omorul săvârșit asupra a două sau mai multor persoane (lit . g) alin . (2) art . 145 C.
pen. RM): analiză de drept penal . În: Revista Națională de Drept, 2010, nr . 11, p . 2-10.
18. Brînza S. Infrac țiunea de omor simplu în legea penală a Republicii Moldova . În: Jurnalul de
Studii Juridice, 2010, număr special, p . 15-30.

144 19. Brînza S. Teoria și practica interpretării judiciare a normelor r eferitoare la infracțiunile pri –
vind viața sexuală (art . 171-175 C. pen. RM). În: Revista științifică a USM „Studia Universi ta-
tis”. Seria „Științe sociale”, 2010, nr . 8, p. 156-211.
20. Brînza S. Infrac țiunile prevăzute la art . 146 și 147 C. pen. RM: aspecte teoretice și practice .
În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „ Științe sociale”, 2014,
nr. 3, p. 86-104.
21. Brînza S., Ulianovschi X., Stati V. et al. Drept penal. Partea specială. Vol. II. Chișinău:
Cartier, 2005. 804 p.
22. Brînz a S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Vol. I, II. Chi șinău: Tipografia Centrală, 2011 .
2386 p.
23. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea specială. Vol. I, II. Chi șinău: Tipografia
Centrală, 2015 . 2623 p.
24. Bulai C. Manual de drept penal. Part ea generală . Bucure ști: ALL, 1997 . 647 p.
25. Bulai C., Filipaș A., Mitrache C. Instituții de drept penal . București: Trei, 2003. 578 p.
26. Bulai C., Bulai B.N. Manual de drept penal. Partea generală . Bucure ști: Universul Juridic,
2007 . 678 p.
27. Codul penal, adopta t de Parlamentul Republicii Moldova la 24.03.1961. În: Veștile Sovietului
Suprem al RSSM, 1961, nr. 10.
28. Codul penal al Republicii Moldova. Proiect . Chișinău: Garuda -Art, 1999, 175 p.
29. Codul penal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18.04.2002. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2002, nr. 128-129.
30. Codul fiscal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24.04.1997. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 1997, nr. 62.
31. Codul vamal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 20.07.2 000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2000, nr. 160.
32. Codul civil, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86.
33. Codul de procedură penală, adoptat de Parlamentul Republici i Moldova la 14.03.2003. În:
Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 2003, nr. 104-110.
34. Codul contraven țional, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24.10.2008. În: Moni –
torul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 3-6.
35. Codul penal al Republic ii Moldova. Comentariu / Sub red. lui A. Barbăneagră. Chișinău: ARC ,
2003, 836 p.
36. Codul penal al României din 17.03.1936. În: Monitorul Oficial al României, 1936, nr. 65.
37. Codul penal al României din 21.06.1968. În: Buletinul Oficial, 1968, nr. 79-79bis.

145 38. Codul penal al României din 17.07.2009. În: Monitorul Oficial al României, 2009, nr.510.
39. Constitu ția Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29.07.1994.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1.
40. Convenția europeană p entru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În:
Tratate internaționale la care Republica Moldova este parte. Vol. 1. Chișinău: Moldpres,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, p. 341-358.
41. Decizia Colegiului penal al Cur ții de Apel Băl ți din 30.03.2011. Dosarul nr. 1a-96/11.
http:// cab.justice.md (vizitat 08.08.2015)
42. Decizia Colegiului penal al Cur ții de Apel Chi șinău din 03.02.2015. Dosarul nr. 1a-2325/15.
http:// cac.justice.md (vizitat 12.08.2015)
43. Decizia Colegiului penal al Cur ții de Apel Chi șinău din 25.03.2015. Dosarul nr.1a -191/15.
http:// cac.justice.md (vizitat 08.08.2015)
44. Decizia Colegiului penal al Cur ții de Apel Chi șinău din 31.03.2015. Dosarul nr. 1a-107/15.
http:// cac.justice.md (vizitat 02.08.2015)
45. Decizia Colegiului penal al Cur ții de Apel Chi șinău din 12.05.2015. Dosarul nr. 1a-1045/14.
http:// cac.justice.md (vizitat 08.08.2015)
46. Decizia Colegiului penal al Cur ții de Apel Chi șinău din 04.06.2015. Dosarul nr. 1a-765/15.
http:// cac.justice.md (vizitat 02.08.2015)
47. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10.01.2008. Dosarul nr. 1ra-79/08.
www.csj.md (vizitat 10.08.2015)
48. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 26.03.2008. Dosarul nr. 1ra-510/08.
www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
49. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.11.2008. Dosarul nr. 1ra-1261/08.
www.csj.md (vizitat 05.08.2015)
50. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Just iție din 03.03.2010. Dosarul nr. 1ra-322/10.
www.csj.md (vizitat 12.08.2015)
51. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 07.04.2010. Dosarul nr. 1ra-463/10.
www.csj.md (vizitat 10.08.2015)
52. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30.06.2010. Dosarul nr. 1ra-808/10.
www.csj.md (vizitat 05.08.2015)
53. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02.11.2011. Dosar ul nr. 1ra-773/11.
www.csj.md (vizitat 05.08.2015)
54. Decizia Colegiului penal al Cur ții Supreme de Justi ție din 29.02.2012. Dosarul nr. 1a-287/12.
www.csj .md (vizitat 08.08.2015)

146 55. Decizia C olegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.09.2012. Dosarul nr. 1ra-889/12.
www.csj.md (vizitat 16.08.2015)
56. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02.10.2013. Dosarul nr. 1ra-864/13.
www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
57. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05.12.2013. Dosarul nr. 4-1re-285/13.
www.csj.md (vizitat 26.08.2015)
58. Decizia Colegiului penal al Curți i Supreme de Justiție din 18.12.2013. Dosarul nr. 1ra-1212/13.
www.csj.md (vizitat 05.08.2015)
59. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 29.01.2014. Dosarul nr. 1ra-181/14.
www.csj.md (vizitat 05.08.2015)
60. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.04.2014. Dosarul nr. 1ra-528/14.
www.csj.md (vizitat 05.08.2015)
61. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 22.05.2014. Dosarul nr. 4-1re-147/14.
www.csj.md (vizitat 16.08.2015)
62. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11.06.2014. Dosarul nr. 1ra-909/14.
www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
63. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 01.10.2014. Dosarul nr. 1ra-1232/14.
www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
64. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 08.10.2014. Dosarul nr . 1ra-1345/14.
www.csj.md (vizitat 24.08.2015)
65. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.11.2014. Dosarul nr. 1ra-1527/14.
www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
66. Decizia Col egiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19.11.2014. Dosarul nr. 1ra-1532/14.
www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
67. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 22.10.2014. Dosarul nr. 1ra-1589/14.
www.csj.md (vizitat 26.08.2015)
68. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 22.04.2015. Dosarul nr. 1ra-453/15.
www.csj.md (vizitat 22.08.2015)
69. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20.05.2015. Dosarul nr. 1ra-556/15.
www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
70. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.04.2009.
Dosarul nr. 1ra-214/09. www.csj.md (vizitat 02.08.2015)
71. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08.06.2010.
Dosarul nr. 1ra-595/10. www.csj.md (vizitat 02.08.2015)

147 72. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Sup reme de Justiție din 23.11.2010.
Dosarul nr. 1ra-940/10. www.csj.md (vizitat 26.08.2015)
73. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 13.07.2012.
Dosarul nr. 1ra-379/12. www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
74. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 13.07.2012.
Dosarul nr. 1ra-553/12. www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
75. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supre me de Justiție din 28.05.2013.
Dosarul nr. 1ra-473/13. www.csj.md (vizitat 26.08.2015)
76. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27.05.2014.
Dosarul nr. 1ra-537/14. www.csj.md (vizitat 10.08.2015)
77. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.10.2014.
Dosarul nr. 1ra-1327/14. www.csj.md (vizitat 16.08.2015)
78. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Suprem e de Justiție din 21.10.2014.
Dosarul nr. 1ra-1469/14. www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
79. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04.11.2014.
Dosarul nr. 1ra-1356/14. www.csj.md (vizitat 08.08.2015)
80. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16.12.2014.
Dosarul nr. 1ra-1717/14. www.csj.md (vizitat 22.08.2015)
81. Decizia Cur ții Constitu ționale a României refer itoare la excepția de neconstituționalitate a dis –
pozițiilor alin. 1 art. 239 din Codul penal, nr.26 din 23.02.1999. În: Monitorul Oficial al Româ –
niei, 1999, nr. 136.
82. Decizia Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20.03.2014. Dosarul
nr. 4-1ril-2/14. www.csj.md (vizitat 24.07.2015)
83. Decizia Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30.06.2014. Dosarul
nr. 4-1ril-3/14. www.csj.md (vizitat 12.08.201 5)
84. Diaconescu D., Duvac C. Tratat de drept penal. Partea specială . Bucure ști: C.H. Beck, 2009,
1158 p.
85. Dicționarul explicativ al limbii române / Sub red. lui I. Coteanu, L. Seche, M. Seche.
Bucureș ti: Univers Enciclope dic, 1998. 1192 p.
86. Dobre C. Ultraj și purtare abuzivă. Considera ții critice . În: Revista de Drept Penal, 2007,
nr. 1, p. 118-119.
87. Dobrinoiu V., Pascu I., Molnar I. et al. Drept penal. Partea generală . București: Europa Nova,
1999. 576 p.
88. Dobrinoiu V., Neagu N. Drept penal. Partea specială . Bucure ști: Universul Juridic, 2014 . 750 p.
89. Dongoroz V. Drept penal . Bucure ști: Institutul de arte grafice, 1939 . 772 p.

148 90. Dungan P. Infracțiunea de ultraj în concepția noului Cod penal . În: Analele Universității de
Vest din Timișoara. Seria Drept, 2009, nr. 2, p. 35-42.
91. Dungan P., Medeanu T., Pa șca V. Manual de drept penal. Partea specială . Vol. 2. Bucure ști:
Universul Juridic, 2011 . 584 p.
92. Eșanu A. Impactul ambiguită ții normei de incriminare asupra limitelor interzisului în legea
penală a Republicii Moldova . În: Revista Na țională de Drept, 2006, nr. 5, p. 56-59.
93. Eșanu A. Infracțiuni legate de prelevarea organelor sau țesuturilor umane în reglementarea
legislației penale contemporane . Chișinău: CEP USM, 2009 . 251 p.
94. Hadîrca I. Răspunderea pentru infracțiunile s ăvârșite în sfera circulației substanțelor narco –
tice, psihotrope, a analoagelor și precursorilor acestora . Chișinău: CEP USM, 2008 . 282 p.
95. Hamangiu C. Codul general al României. Legi uzuale. Vol. I. Codul penal . București: Librăria
Leon Alcalay, 1914 . 1092 p.
96. Hotărârea Curții Constituționale privind controlul constituționalității dispozițiilor art. 183 din
Codul penal, nr. 1 din 11.01.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 8-10.
97. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la ap robarea Statutului executării pedep –
sei de către condamnați, nr. 583 din 26.05.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2006, nr. 91-94.
98. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Codului de etică și deonto –
logie al polițistu lui, nr. 481 din 10.06.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006,
nr. 75-78.
99. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului circulației
rutiere , nr. 357 din 13.05.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldo va, 2009, nr. 92-93.
100. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind punerea în aplicare a unor acte legislative,
nr. 1001 din 26.12.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 238-242.
101. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aproba rea Regulamentului -cadru privind
avertizorii de integritate , nr. 707 din 09.09.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2013, nr. 198-204.
102. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Nomenclatorului mijloacelor
speciale, al tipurilor de arme de foc și al munițiilor aferente, precum și a regulilor de aplicare a
acestora , nr. 474 din 19.06.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 167-
168.
103. Hotărârea Judecătoriei sectorului Botanica, mun. Chi șinău, asupra cazu lui cu privire la contra –
venție din 10.08.2012. Dosarul nr. 4-377/12. http://jbt.justice.md (vizitat 08.08.2015)
104. Hotărârea Judecătoriei sectorului Botanica, mun. Chi șinău, asupra cazului cu privire la contra –
venție din 12.02.2015. Dosarul nr. 4-343/14. http://jbt.justice.md (vizitat 01.08.2015)

149 105. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica judi-
ciară în procesele penale despre sustrag erea bunurilor”, nr. 23 din 28.06.2004.
http://jurisprudenta.csj.md/ search_hot_expl.php?id=37 (vizitat 08.08.2015)
106. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica
aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de copii”, nr. 37 din
22.11.2004. http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl. php?id=14 (vizitat 08.08.2015)
107. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica
judiciară în procesele penale despre șantaj”, nr. 16 din 07.11.2005. http://jurisprudenta.csj.md/
search_hot_expl.php?id=11 (vizitat 02.08.2015 )
108. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica ju –
diciară în cauzele penale despre huliganism”, nr. 4 din 19.06.2006. http://jurisprudenta. csj.md/
search_hot_expl.php?id=20 (vizitat 08.08.2015)
109. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la aplicarea
legislației despre apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale a persoanelor fizice și
juridice” , nr. 8 din 09.10.2006. http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=66 (vizitat
01.08.2015)
110. Hotărârea Plenului Cur ții Supreme de Justi ție a Republicii Moldova „Cu privire la prac tica
judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art. 145-148 C. pen.
RM)”, nr. 11 din 24.12.2012. http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=44 (vizitat
02.08.2015)
111. Hotca M.A. Codul penal. Comentarii și explica ții. Bucure ști: C.H. Beck, 2007, 1593 p.
112. Încheierea Judecătoriei raionului Dubăsari din 31.01.2014. Dosarul nr. 1-10/14.
http://jdb.justice.md (vizita t 02.08.2015)
113. Informația operativă privind starea infracțional ității pe teritoriul Republicii Moldova în perioa da
de 12 luni ale anului 2010. http://mai.gov.md/content/6945 (vizitat 20.08.2015)
114. Informația op erativă privind starea infracționalității pe teritoriul Republicii Moldova în perioa da
de 12 luni ale anului 2011. http://mai.gov.md/content/11047 (vizitat 20.08.2015)
115. Informația operativă privind starea infracționalității pe teritoriul Republicii Moldova în perioa da
de 12 luni ale anului 2012. http://mai.gov.md/content/21556 (vizitat 20.08.2015)
116. Informația operativă privind starea infracționalității pe terit oriul Republicii Moldova în perioada
de 12 luni ale anului 2013. http://mai.gov.md/content/26521 (vizitat 20.08.2015)
117. Informația operativă privind starea infracționalității pe teritoriul Republicii Moldova î n perioada
de 12 luni ale anului 2014. http://www.mai.gov.md/ro/advanced -page-type/date -statistice
(vizitat 20.08.2015)

150 118. Informația operativă privind starea infracționalității pe te ritoriul Republicii Moldova în perioada
de 12 luni ale anului 2015. http://www.mai.gov.md/ro/advanced -page-type/date -statistice
(vizitat 20.08.2015)
119. Informația operativă privind st area infracționalității pe teritoriul Republicii Moldova în perioada
primelor 5 luni ale anului 2016. http://www.mai.gov.md/ro/advanced -page-type/date -statistice
(vizitat 29.06.201 6)
120. Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne,
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 12.12.1991. În: Sfatul Țării, 1991, nr. 231.
121. Legea cu privire la statutul judecătorului, adoptată de Parlamen tul Republicii Moldova la
20.07.1995. În: M onitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 59-60.
122. Legea securității statului, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 31.10.1995. În:
Moni torul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 10.
123. Legea cu p rivire la gărzile populare, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
06.02.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 22-23.
124. Legea contenciosului administrativ a Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 10.02 .2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 57-58.
125. Legea privind organizarea administrativ -teritorială a Republicii Moldova, adoptată de Parla –
mentul Republicii Moldova la 27.12.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr. 16.
126. Legea privind administrația publică locală, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
28.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 32-35.
127. Legea pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova , adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 22.05.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2008, nr.27 -28.
128. Legea pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 18.12.2008. În: Monitor ul Oficial al Republicii Moldova,
2009, nr. 41-44.
129. Legea cu privire la Procuratură, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 25.12.2008. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 55-56.
130. Legea cu privire la libertatea de exprimare , adoptat ă de Parlamentul Republicii Moldova la
23.04.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 117-118.
131. Legea privind executorii judecătorești, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
17.06.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova , 2010, nr. 126-128.
132. Legea cu privire la Poliția de Frontieră, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
28.12.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 76-80.

151 133. Legea privind activitatea specială de investigații , adoptată de Parlament ul Republicii Moldova
la 29.03.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 113-118.
134. Legea privind modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc,
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 19.10.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2012, nr. 254-262.
135. Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptată de Parlamentul Repub –
licii Moldova la 08.11.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 263-269.
136. Legea cu p rivire la activitatea Poliției și statutul polițistului, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 27.12.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 42-47.
137. Legea pentru aprobarea Regulamentului de funcționare a sistemului liniilor tele fonice antico –
rupție , adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 25.10.2013. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2013, nr. 276-280.
138. Legea României nr. 160 din 30.05.2005 pentru aprobarea Ordonan ței de urgen ță a Guvernului
nr. 58 din 23.05.2002 privind modificarea și completarea unor dispozi ții din Codul penal
referitoare la infrac țiunile contra demnită ții și infrac țiunile contra autorită ții, precum și a unor
dispozi ții din Codul de procedură penală. În: Monitorul Oficial al României, 2005, nr. 470.
139. Manea V. Obiectul infracțiunii prevăzute la art. 286 C. pen. RM. În: Revista Națională de
Drept, 2008, nr. 10, p. 42-52.
140. Manea V. Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 286 C. pen. RM: modalitatea de
terorizare a condamnaților porniți pe cal ea corectării . În: Revista Națională de Drept, 2008,
nr. 12, p. 56-66.
141. Mitrache C., Stănoiu R., Molnar I. et al. Noul Cod penal comentat / Sub red. lui G. Antoniu.
Bucure ști: C.H. Beck, 2006 . 600 p.
142. Mure șan M. Aspecte teoretico -normative și practice ale mo tivului și scopului infrac țiunii: Teză
de doctor în drept. Chi șinău, 2009 . 202 p.
143. Neață E. Ultrajul reglementat în Codul penal în vigoare și în noul Cod penal . În: Revista de
investigare a criminalită ții, 2010, nr. 4, p. 231-237.
144. Nistoreanu Gh., Boroi A. Drept penal. Partea specială . București: ALL Beck, 2002 . 580 p.
145. Notă informativă la Proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative
(Codul contraven țional și Codul penal). http://www.particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd
=2127 (vizitat 20.08.2015)
146. Notă informativă la Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Codului penal al Re –
publicii Moldova. http://old.parlament.md/lawprocess/laws/december2008/277 -XVI-18.12.2008/
(vizitat 08.08.2015)

152 147. Păduraru A. Elementele constitutive subiective ale infrac țiunilor în domeniul proprietă ții in-
dustriale . În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”, 2011, nr. 8, p. 70-78.
148. Pascu I., Dobrinoiu V., Hotca M.A. Noul Cod penal comentat . Bucure ști: Universul Juridic,
2014 . 1154 p.
149. Pavliuc Gh. Răspunderea penală pentru amenin țarea sau violen ța săvâr șită asupra unei
persoane cu func ție de răspundere sau a unei persoane care î și îndepline ște datoria ob ștească :
Monografie . Chi șinău: CEP USM, 2015 . 278 p .
150. Pavliuc Gh. Unele considera ții privind latura obiectivă a infrac țiunilor prevăzute la art. 349
din Codul penal . În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”, 2015, nr. 8,
p. 121-128.
151. Pavliuc Gh. Obiectul juridic generic și obiectul juridic special al infrac țiunilor prevăzute la
art. 349 din Codul penal . În: Revista Na țională de Drept, 2015, nr. 10, p. 56-64; n r. 11, p. 55-61.
152. Pavliuc Gh. Obiectul material și victima în cazul infrac țiunilor prevăzute la art. 349 din Codul
penal . În: Revista Na țională de Drept, 2016, nr. 1, p. 36-47.
153. Pavliuc Gh. Elementele constitutive subiective ale infrac țiunilor prevăzute la a rt. 349 din
Codul penal . În: Revista Na țională de Drept, 2016, nr. 2, p. 43-49; nr. 3, p. 56-61.
154. Pavliuc Gh. Fapta prejudiciabilă în cazul infrac țiunilor prevăzute la alin. (11), lit. a) și c) alin.
(2) art. 349 din Codul penal . În: Revista Na țională de Dr ept, 2016, nr. 4, p. 38-48.
155. Pavliuc Gh. Fapta prejudiciabilă în cazul infrac țiunii prevăzute la alin . (1) art . 349 din Codul
penal . În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”, 2016, nr . 3, p. 74-85.
156. Pavliuc Gh. Rudă apropiată a persoane i cu func ție de răspundere sau a persoanei care î și
îndepline ște datoria ob ștească, ca victimă a infrac țiunilor prevăzute la art . 349 din Codul
penal . În: Integrare prin cercetare și inovare. Conferință științifică na țională cu participare
internațională. Rezumate ale comunicărilor. Științe juridice. Chișinău, 2016, p . 91-94.
157. Păvăleanu V. Drept penal general: conform noului Cod penal . Bucure ști: Universul Juridic,
2012 . 503 p.
158. Poalelungi M., Dolea I, Vîzdoagă T. et al. Manualul judecătorului pentru cauze pe nale.
Chișinău: Tipografia Centrală, 2013 . 1192 p.
159. Pop O. Omorul . Timi șoarea: Mirton, 2003 . 127 p.
160. Popov R. Subiectul infrac țiunilor prevăzute în capitolele XV și XVI din Partea specială a
Codului penal. Chișinău: CEP USM, 2012 . 315 p .
161. Predescu O., Hărăstă șanu A. Drept penal. Partea specială . Bucure ști: Universul Juridic, 2012 .
552 p.
162. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul contraven țional
și Codul penal). http://www.particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=2127 (vizitat 30.07.2015)

153 163. Regulamentul Ministerului Sănătății al Republicii Moldova de apreciere medico -legală a gravi –
tății vătămării corporale, nr. 99 din 27.06.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2003, nr. 170-172.
164. Rotaru M. The material element in the basic form of the offense of abusive behavior . În:
Tribuna Juridica, 2012, vol. 2, nr. 1, p. 169-174.
165. Sentința Judecătoriei mun. Băl ți din 01.07.2014. Dosarul nr. 1-229/14. http://jba.justice.md
(vizitat 02.08.2015)
166. Sentința Judecătoriei mun. Băl ți din 08.07.2014. Dosarul nr. 1-502/14. http://jba.justice.md
(vizitat 24.07.2015)
167. Sentința Judecătoriei m un. Bender din 26.03.2015. Dosarul nr. 1-28/15. http://jbe.justice.md
(vizitat 08.08.2015)
168. Sentința Judecătoriei mun. Bender din 22.04.2015. Dosarul nr. 1-30/15. http://jbe.justic e.md
(vizitat 08.08.2015)
169. Sentința Judecătoriei raionului Anenii Noi din 22.03.2011. Dosarul nr. 1­12/11.
http://jan.justice.md (vizitat 26.08.2015)
170. Sentința Judecătoriei raionului Anenii Noi din 29.07.2012. Dosarul nr. 1­138/12.
http://jan.justice.md (vizitat 08.08.2015)
171. Sentința Judecătoriei raionului Briceni din 23.01.2015. Dosarul nr. 1­169/15.
http://jbr.justice.md (vizitat 24.07.2015)
172. Sentința Judecătoriei raionului Briceni din 23.02.2011. Dosarul nr. 1­25/11.
http://jbr.justice.md (vizitat 08.08.2015)
173. Sentința Judecătoriei raionului Cahul din 16.01.2012. Dosarul nr. 1­360/11.
http://jch.justice.md (vizitat 08.08.2015)
174. Sentința Judecătoriei raionului Cahul din 16.03.2012. Dosarul nr. 1­156/12.
http://jch.justice.md (vizitat 08.08.2015)
175. Sentința Judecătoriei raionului Cahul din 30.07.2012. Dosarul nr. 1­155/12.
http://jch.justice.md (vizitat 08.08.2015)
176. Sentința Judecătoriei raionului Cahul din 10.11.2014. Dosarul nr. 1­236/14.
http://jch.justice.md (vizitat 02.08.2015)
177. Sentința Judecăt oriei raionului Cău șeni din 21.11.2011. Dosarul nr. 1­260/11.
http://jcs.justice.md (vizitat 08.08.2015)
178. Sentința Judecătoriei raionului Dubăsari din 31.05.2010. Dosarul nr. 1-25/10.
http://jdb.justice.md (vizitat 16.08.2015)
179. Sentința Judecătoriei raionului Dubăsari din 09.11.2011. Dosarul nr. 1-65/10.
http://jdb.justice.md (vizitat 05.08.2015)

154 180. Sentința Judecătoriei raionului Dubăsari din 27. 03.2013. Dosarul nr. 1­37/13.
http://jdb.justice.md (vizitat 02.08.2015)
181. Sentința Judecătoriei raionului Dubăsari din 20.08.2013. Dosarul nr. 1-70/13.
http://jdb.justice.md (vizitat 05.08.2015)
182. Sentința Judecătoriei raionului Dubăsari din 09.10.2013. Dosarul nr. 1-83/13.
http://jdb.justice.md (vizitat 02.08.2015)
183. Sentin ța Judecătoriei raionului Dubăsari din 14.07.2014. Dosarul nr. 1-52/14.
http://jdb.justice.md (vizitat 08.08.2015)
184. Sentința Judecătoriei raionului Dubăsari din 12.05.2015. Dosarul nr. 1­22/15.
http://jdb.justice.md (vizitat 08.08.2015)
185. Sentința Judecăt oriei raionului Edine ț din 16.03.2011. Dosarul nr. 1­41/11. http://jed.justice.md
(vizitat 08.08.2015)
186. Sentința Judecătoriei raionului Făle ști din 18.07.2012. Dosarul nr. 1-164/12.
http://jfa.justice.md (vizitat 16.08.2015)
187. Sentința Judecătoriei raionului Hânce ști din 26.10.2011. Dosarul nr. 1­181/11.
http://jhn.justice.md (vizitat 08.08.2015)
188. Sentința Judecătoriei raionului Hânce ști din 21.0 5.2014. Dosarul nr. 1­156/14.
http://jhn.justice.md (vizitat 02.08.2015)
189. Sentința Judecătoriei raionului Hânce ști din 17.04.2015. Dosarul nr. 1­327/15.
http://jhn.justice.md (vizitat 02.08.2015)
190. Sentința Judecătoriei raionului Hânce ști din 13.07.2015. Dosarul nr. 1­14/15.
http://jhn.justice.md (vizitat 02.08.2015)
191. Sentința Judecătoriei raionului Ialoveni din 17.10.2012. Dosarul nr. 1­391/12.
http://jia.justice.md (vizitat 05.08.2015)
192. Sentința Judecătoriei raionului Șoldăne ști din 19.09.2013. Dosarul nr. 1­44/13.
http://jsd.justice.md (vizitat 16.08.2015)
193. Sentința Jud ecătoriei raionului Șoldăne ști din 12.02.2015. Dosarul nr. 1­175/14.
http://jsd.justice.md (vizitat 16.08.2015)
194. Sentința Judecătoriei raionului Orhei din 08.02.2012. Dosarul nr. 1­199/11.
http://jor.justice.md (vizitat 02.08.2015)
195. Sentința Judecătoriei raionului Râ șcani din 29.09.2010. Dosarul nr. 1­39/10.
http://jrsr.justice.md (vizitat 16.08.2015)
196. Sentința Judecătoriei raionului Sângerei din 27.05.2015. Dosarul nr. 1­34/15.
http://jsi.justice.md (vizitat 02.08.2015)

155 197. Sentința Judecătoriei raionului Slobozia din 06.03.2014. Dosarul nr. 1­154/13.
http://jsv.justice.m d (vizitat 02.08.2015)
198. Sentința Judecătoriei raionului Slobozia din 24.04.2015. Dosarul nr. 1­288/14.
http://jsv.justice.md (vizitat 16.08.2015)
199. Sentința Judecătoriei raionului Soroca din 21.02.2014. Dosarul nr. 1­239/13.
http://jsr.justice.md (vizitat 08.08.2015)
200. Sentința Judecătoriei raionului Soroca din 04.03.2015. Dosarul nr. 1­30/15.
http://jsr.justice.md (vizitat 22.08.2015)
201. Sentința Judecătoriei raionului Stră șeni din 03.11.2014. Dosarul nr. 1-140/14.
http://jst.justice.md (vizitat 05.08.2015)
202. Sentința Judecătoriei raionului Stră șeni din 11.02.2015. Dosarul nr. 1-51/15.
http://jst.justice.md (vizitat 05.08.2015)
203. Sentința Judecătoriei raionului Stră șeni din 23.06.2015. Dosarul nr. 1-236/15.
http://jst.justice.md (vizitat 05.08.2015)
204. Sentința Judecătoriei raionului Telene ști din 20.02.2014. Dosarul nr. 1­68/14.
http://jtl.justice.md (vizitat 08.08.2015)
205. Sentința Judecătoriei raionului Ungheni din 27.02.2014. Dosarul nr. 1-23/14.
http://jun.justice. md (vizitat 08.08.2015)
206. Sentința Judecătoriei raionului Ungheni din 23.06.2014. Dosarul nr. 1-178/14.
http://jun.justice.md (vizitat 05.08.2015)
207. Sentința Judecătoriei sectorului Botanica, mun. Chi șinău, din 20.12.201 3.
Dosarul nr. 1­410/12. http://jb.justice.md (vizitat 02.08.2015)
208. Sentința Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chi șinău, din 26.11.2013.
Dosarul nr. 1­1188/13. http://jbu.jus tice.md (vizitat 22.08.2015)
209. Sentința Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chi șinău, din 30.06.2015.
Dosarul nr. 1­357/15. http://jbu.justice.md (vizitat 05.08.2015)
210. Sentința Judecătoriei sectorului Centru, mun. C hișinău, din 23.04.2014.
Dosarul nr. 1-164/14. http://jcn.justice.md (vizitat 16.08.2015)
211. Sentința Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chi șinău, din 11.03.2015.
Dosarul nr. 1-420/14. http://jcn.justice.md (vizitat 08.08.2015)
212. Sentința Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chi șinău, din 10.04.2015.
Dosarul nr. 1-120/15. http://jcn.justice.md (vizitat 08.08.2015)
213. Sentința Judecătoriei sector ului Ciocana, mun. Chi șinău, din 28.03.2014.
Dosarul nr. 1-232/14. http://jci.justice.md (vizitat 02.08.2015)

156 214. Sentința Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chi șinău, din 22.05.2014.
Dosarul nr. 1-350/14. http://jci.justice.md (vizitat 02.08.2015)
215. Sentința Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chi șinău, din 17.12.2014.
Dosarul nr. 1-646/14. http://jci.justice.md (vizitat 08.08.2015)
216. Sentin ța Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chi șinău, din 15.06.2015.
Dosarul nr. 1-36/15. http://jci.justice.md (vizitat 02.08.2015)
217. Sentința Judecătoriei sectorului Râ șcani, mun. Chi șinău, din 08.07.2014.
Dosarul nr. 1­1308/14. http://jrc.justice.md (vizitat 02.08.2015)
218. Sentința Judecătoriei sectorului Râ șcani, mun. Chi șinău, din 16.12.2014.
Dosarul nr. 1­1104/14. http://jrc.justice.md (vizitat 02.08.2015)
219. Sentința Judecătoriei sectorului Râ șcani, mun. Chi șinău, din 13.05.2015.
Dosarul nr. 1­907/15. http://jrc.justice.md (vizitat 08.08.2015)
220. Sentința Judecătoriei sectorului Râ șcani, mun. Chi șinău, din 24.06.2015.
Dosarul nr. 1­93/15. http://jrc.justice.md (vizitat 02.08.2015)
221. Sîrbu V. Semnifica ția și rolul motivelor huliganice în contextul infrac țiunii prevăzute la art. 287
C. pen. RM. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „ Științe sociale”,
2015, nr. 3, p. 200-204.
222. Stati V. Infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mij loa-
celor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transp ort (art . 264 C. pen. RM):
conotații practice și teoretice . În: Revista Institutului Național al Justiției, 2008, nr . 1-2, p. 81-90.
223. Stati V. Infrac țiuni economice: Note de curs . Chi șinău: CEP USM, 2014 . 529 p.
224. Stati V., Popov R. Unele precizări cu privire la înțelesul no țiunii „persoană publică” (alin . (2)
art. 123 C. pen. RM). În: Revista Națională de Drept, 2015, nr. 4, p. 12-22.
225. Tănase A. Infracțiunea de trafic de ființe umane (art . 165 C. pen. RM): obiectul juridic, obiec –
tul material, victima . În: Rev ista Națională de Drept, 2010, nr . 9-10, p . 42-55.
226. Timofei S. Subiectul infracțiunilor în domeniul concurenței . În: Revista Națională de Drept,
2011, nr . 3, p. 34-42.
227. Toader T. Drept penal. Partea specială . Bucure ști: ALL Beck, 2002 . 440 p.
228. Ungureanu A. Drept penal român. Partea generală . Bucure ști: Lumina Lex, 1995 . 461 p.
229. Vasiu I. Drept penal român. Partea specială. Vol . II. Cluj -Napoca: Editura Albastră, 1997 . 552 p.
230. Visterniceanu E. Obiectul tâlhăriei . În: Analele Științifice ale USM. Seria „ Științe soc iouma-
nistice”. Vol . I. Chi șinău: CE USM, 2003 , p. 252-258.
231. Абуталипов А.Р., Илиджев А.А. К вопросу о юридической природе преступлений против
порядка управления в уголовном праве России . În: Bестник Казанского юридического
института МВД России, 2014, № 1, p . 46-49.

157 232. Анисимов А.Л. Гражданско -правовая защита чести, достоинства и деловой репутации
по законодательству Российской Федерации . Москва: Владос -Пресс, 2001 . 224 p.
233. Арендаренко А.В., Афанасьев Н.Н., Батюков В.Е. и др. Комментарий к Уголовному
кодексу Российской Федерации . Москва: Проспект, 1997 . 760 p.
234. Бабичев А.Г. Хулиганский мотив в составе квалифицированного убийства . În: Вестник
экономики, права и социологии, 2014, № 2, p. 84-90.
235. Баглай Ю.В. Теоретические проблемы конкуренции состава преступления, предусмот –
ренного ст. 317 УК РФ и смежных составов преступлений . În: Пробелы в российском
законодательстве, 2008, № 2, p. 218-219.
236. Баглай Ю.В. Субъективная направле нность преступлений, совершаемых в отношении
сотрудников правоохранительных органов, осуществляющих деятельность по охране
общественного порядка и обеспечению общественной безопасности . În: Вестник Челя –
бинского государственного университета: Право, 2009, Вып. 18, № 7, p. 82-86.
237. Багмет А.М. К вопросу о вооруженном сопротивлении представителям власти участ –
ников массовых беспорядков . În: Вестник Воронежского института МВД России, 2012,
№ 2, p. 104-107.
238. Байтин М.И. Сущность права (современное нормативное пр авопонимание на грани двух
веков) . Москва: Право и государство, 2005 . 544 p.
239. Батхаев В.В. Понятие и сущность защиты чести, достоинства и деловой репутации
сотрудников органов внутренних дел . În: Ученые труды Российской академии адвока –
туры и нотариата, 201 4, № 1, p. 79-82.
240. Батычко В.Т. Уголовное право. Общая и Особенная части . Таганрог: ТГРУ, 2006 . 325 p.
241. Безроднова К.В. Некоторые вопросы категорий чести и достоинства в современной
юридической науке . În: Проблемы права, 2013, № 5, p. 193-198.
242. Беленок В. Об’єкт складу злочину, передбаченого ст. 345 КК України . În: Юридична
наука, 2013, № 4, p. 51-59.
243. Беленок В.П. Потерпілий як факультативна ознака об’єкта складу погроз або насиль –
ства щодо працівника правоохоронного органу . În: Правові реформи в Україні: проб леми
та перспективи. Збірник матеріалів V Всеукраїнської науково -теоретичної конференції.
Частина 1 (Київ, 16 жовтня 2013 року). Kиїв, 2013, p. 121-123.
244. Бойко А.В. Непрямий умисел при вчиненні насильства щодо працівника правоохоронного
органу . În: Актуальн і проблеми держави і права. Збірник наукових праць, 2012, Вип. 67,
p. 631-637.
245. Вертепова Т. Оскорбление как форма нарушения конституционного права человека на
личное достоинство . http://ww w.law -n-life.ru/arch/123/123_Vertepova.doc (vizitat 05.08.2015)

158 246. Возьний В.І. Особливості кваліфікації злочинів при конкуренції кримінально -правових
норм на прикладі ст. 129 КК України та ч. 1 ст. 345 КК України . În: Форум права, 2011,
№ 3, р. 130-133.
247. Габуда А.С. Відмежування складу опору особам, наділеним владними повноваженнями,
від однорідних адміністративних правопорушень . În: Науковий вісник Львівського
держав ного університету внутрішніх справ. Cерія юридична, 2013, Вип. 3, p. 183-191.
248. Ганжа Ю.В. Преступления против чести и достоинства личности: уголовно -правовая и
криминологическая характеристика : Автореферат диссертации на соискание ученой
степени кандидата юридических наук. Краснодар, 2007 . 26 p.
249. Головин Д. Гражданин, исполняющий общественный долг, как потерпевший от пре сту-
пления, предусмотренного ст. 350 Уголовного кодекса Украины . În: Legea și viața, 2015,
nr. 2, p. 21-23.
250. Горбунов В.А. Деякі питання визначення потерпілого від умисного знищення або
пошкодження майна працівника правоохоронного о ргану (ст. 347 КК України) та його
мiсця в складi цього злочину . În: Актуальні проблеми сучасної науки в дослідженнях
молодих учених. Матеріали міжнародної науково -практичної конференції. (Харків, 30
травня 2011 р.). Харків: ХНУВС, 2011, р. 12-14.
251. Горбунов В.А. Проблеми кримінально -правової характеристики потерпілого відумис –
ного знищення або пошкодження майна працівника правоохоронного органу (ст. 347 КК
України) . În: Форум права, 2011, № 3, p. 168-173.
252. Гулиева Н.Б. Уголовно -правовая защита чести и достоин ства представителя власти .
În: Вестник КемГУ, 2013, № 4, p. 270-273.
253. Гуренко Д.Ю. Шляхи вдосконалення закону про кримінальну відповідальність за пося –
гання на життя працівника правоохоронного органу . În: Вісник Кримінологічної асоціа –
ції України, 2014, № 6 , p. 35-44.
254. Гырла Л.Г., Табарча Ю.М. Уголовное право Республики Молдова. Часть Особенная. Т. 1,
2. Кишинэу, Cartdidact, 2010. 1303 p.
255. Давидович І.І. Кримінально -правова охорона представників влади і громадськості, які
охороняють правопорядок : Автореферат д исертації на здобуття наукового ступеня
канди дата юридичних наук. Київ, 2007 . 15 p.
256. Давидович І.І. Помилка у потерпілому та її кримінально -правове значення (на прикладі
злочинних посягань на представників публічного управління у зв'язку з виконанням ними
службових чи громадських обов'язків) . În: Науковий вісник Національного університету
біоресурсів і природокористування України, 2013, № 182, p. 306-315.

159 257. Джангуразов М.А. Уничтожение или повреждение имущества как способ совершения
преступления . În: Уголовна я политика в сфере обеспечения безопасности здоровья насе –
ления, общественной нравственности и иных социально -значимых интересов. Mатериалы
международной научно -практической конференции (20 мая 2012 г.). Краснодар, 2012,
p. 239-245.
258. Дубовец П.А. Ответств енность за телесные повреждения по советскому уголовному
праву . Москва: Юридическая литература, 1964 . 158 p.
259. Дьяков С.В. Преступления против основ конституционного строя и безопасности
государства: уголовно -правовое и криминологическое исследование . Санкт -Петербург:
Юридический центр Пресс, 2012 . 267 p.
260. Женетль А. Некоторые вопросы квалификации убийства лица или его близких в связи с
осуществлением данным лицом служебной деятельности или выполнением общест вен-
ного долга . În: Уголовная политика в сфере обес печения безопасности здоровья насе ления,
общественной нравственности и иных социально -значимых интересов. Mатериалы II
Международной научно -практической конференции (25 мая 2013 г.). Часть I. Краснодар,
2013, p. 100-106.
261. Загородников Н.И. Преступления пр отив здоровья . Москва: Юридическая литература,
1969 . 168 p.
262. Закон об уголовном праве Израиля / Под ред. Н.И. Мацнева. Санкт -Петербург : Юриди –
ческий центр Пресс, 2005 . 412 p.
263. Закон Украины об основах предотвращения и противодействия коррупции. În: Ве до-
мости Верховной Рады Украины, 2011, № 40.
264. Исмаилов Ю.Д. Некоторые вопросы ответственности за применение насилия к
представителям власти по уголовному законодательству Азербайджанской Республики
и Российской Федерации . În: Право і суспільство, 2011, № 5, p. 213-216.
265. Капинус О.С. Убийства: мотивы и цели . Москва: ИМПЭ -Паблиш, 2003 . 312 p.
266. Качинський А.Б. Екологічна політика й екологічна безпека України . În: Екологічний
вісник, 2006, № 1, p. 22-25.
267. Кизилов А.Ю. Уголовно -правовое обеспечение управленческой деятельн ости предста ви-
телей власти : Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук.
Ульяновск, 2002 . 159 p.
268. Кизилов А.Ю. Уголовно -правовое обеспечение управленческой деятельности представи –
телей власти : Автореферат диссертации на соискание уч еной степени кандидата юриди –
ческих наук. Ульяновск, 2002 . 25 p.

160 269. Ким Е.В., Ким А.В., Зуева К.А. Безопасность государства как обьект уголовно –
правовой охраны . În: Ученые заметки ТОГУ, 2014, Том 5, № 4, р. 373-377.
270. Кисиев С.М. Угроза применения насилия в отн ошении представителя власти (ч. 1
ст. 318 УК РФ) . În: Бизнес в законе, 2008, № 4, р. 30-33.
271. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. Том 2 / Под ред. О.Ф. Ши –
шова. Москва: Новая волна, 1998. 575 p.
272. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. В.М. Лебедева.
Москва: Юрайт -Издат, 2004. 917 p.
273. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. Л.Л. Кругликова.
Москва: Волтерс Клувер, 2005. 1104 p.
274. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации . Под ред. А .А. Чекалина,
В.Т. Томина, В.В. Сверчкова. Москва: Юрайт -Издат, 2006. 1228 p.
275. Комментарий к Уголовному кодексу Республики Казахстан / Под ред. И.Ш. Борчаш –
вили. Алматы: Жеті жарғы, 2007 . 992 p.
276. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ре д. В.Т. Томина,
В.В. Сверчкова. Москва: Юрайт -Издат, 2007. 1264 p.
277. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. В.И. Радченко.
Москва: Проспект, 2008 . 704 p.
278. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. А.В. Бриллиа н-
това. Москва: Проспект, 2010. 1031 p.
279. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. А.И. Рарога.
Москва: Проспект, 2011. 820 p.
280. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. А.И. Чучаева.
Москва: Контракт, 2011. 1032 p.
281. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации для работников прокура –
туры (постатейный) / Под. ред. В.В. Малиновского. Москва: Контракт, 2012. 157 p.
282. Kачала І.І. Кримінальна відповідальність за вчинення злочинів проти честі та гідності
особи . În: Актуальні проблеми держави і права. Збірник наукових праць, 2010, Вип. 55,
p. 248-252.
283. Кравцова О.В., Блинова -Сычкарь И.В., Дмитриенко С.А. Представитель власти как
потерпевший от преступления . În: Молодой ученый, 2014, № 2, p. 584-586.
284. Красавчикова Л.О . Право на жизнь . În: Вестник Гуманитарного уни верситета: Право,
1996, № 1, p. 23-36.
285. Кривичниот законик. În: Службен весник на Република Македонија, 1996, № 37.
286. Кримінальний кодекс України. În: Відомості Верховної Ради України, 2001, № 25 -26.

161 287. Криміналь ний кодекс України: Науково -практичний коментар / За заг. ред. В.В. Ста –
шиса, В.Я. Тація. Київ: Ін Юре, 2003 . 1196 p.
288. Кругликов Л.Л. Преступления против личности . Ярославль: ЯрГУ, 1998 . 119 p.
289. Лазарев А.М. Субъект преступления . Москва: РИО ВЮЗИ, 1981 . 63 p.
290. Лантінов Я.О. Щодо визначення національної безпеки України як об’єкта кримінально –
правової охорони . În: Форум права, 2011, № 1, p. 570-574.
291. Лоханский С.С. Уголовно -правовая характеристика признаков понятия «личность» . În:
Право: современные тенденции. Ма териалы международной научной конференции
(Уфа, июль 2012 г.). Уфа: Лето, 2012, р. 124-129.
292. Мельниченко А.Б. Уголовно -правовые средства обеспечения национальной безопас –
ности Российской Федерации : Автореферат диссертации доктора юридических наук.
Ростов -на-Дону, 2009 . 69 р.
293. Навроцький В.О. Кримінальне право України. Особлива частина . Київ: Знання, 2000, 771 p.
294. Науково -практичний коментар до Кримінального кодексу / За ред. М.О. Потебенька,
В.Г. Гончаренка. Київ: Форум, 2002 . 942 p.
295. Наумов А.В. Практика приме нения Уголовного кодекса Российской Федерации: ком мен-
тарий судебной практики и доктринальное толкование . Москва: Волтерс Клувер, 2005 .
1024 p.
296. Научно -практический комментарий к Уголовному кодексу Республики Беларусь / Под
общ. ред. А.В. Баркова. Минск: Г ИУСТ БГУ, 2007 . 1004 p.
297. Осадчий В.I. Кримінально -правовий захист правоохоронної діяльності . Київ: Атіка,
2004 . 336 p.
298. Осадчий В.І. Проблеми кримінально -правового захисту правоохоронної діяльності :
Aвто реферат дисертації на здобуття наукового ступеня докто ра юридичних наук. Kиїв,
2004 . 38 p.
299. Павлюк Г.Й. Уголовно -правовая защита от угрозы или насилия в отношении должност –
ного лица или лица, выполняющего общественный долг: опыт Республики Молдова . În:
Проблеми реалізації та забезпечення ефективності правових реформ: збірник матеріалів
Міжнародної юридичної науково -практичної конференції «Актуальна юриспруденція»,
м. Київ, 16 червня 2016 року. Тези наукових доповідей. Київ: АртЕк, 2016, p. 124-128.
300. Пилипчук В.Г. Формування теоретико -правових основ забезпечення державної безпеки
України (кінець ХХ -початок ХXІ століття) . Київ: НКЦ СБ України, 2008 . 256 p.
301. Питулько К.В., Коряковцев В.В. Уголовное право. Особенная часть . Санкт -Петербург:
Питер, 2010 . 256 p.

162 302. Познышев С.В. Особенная часть русского уголовного права. Ср авнительный очерк важ –
нейших отделов Особенной части старого и нового Уложений . Москва: Типография
В.М. Саблина, 1909 . 516 p.
303. Приговор Суда района Вулкэнешть от 18 мая 2013 г. Дело № 1 -51/13. http://jvl.justice.md
(vizitat 10.08.2015)
304. Приговор Суда района Вулкэнешть от 23 апреля 2015 г. Дело № 1 -73/15.
http://jvl.justice.md (vizitat 01.08.2015)
305. Приговор Суда района Комрат от 9 декабря 2014 г. Дело № 1 -65/15. http://jco.justice.md
(vizitat 05.08.2015)
306. Приговор Суда района Чадыр -Лунга от 1 ноября 2010 г. Дело № 1 -113/10.
http://jcg.justice.md (vizitat 02.08.2015)
307. Приговор Суда района Чадыр -Лунга от 10 декаб ря 2010 г. Дело № 1 -159/10.
http://jcg.justice.md (vizitat 12.08.2015)
308. Приговор Суда района Чадыр -Лунга от 3 февраля 2011 г. Дело № 1 -12/11.
http://jcg.justice.md (vizitat 08.08. 2015)
309. Приговор Суда района Чадыр -Лунга от 11 июля 2014 г. Дело № 1 -76/14.
http://jcg.justice.md (vizitat 02.08.2015)
310. Ратников А.В. Об объекте преступлений, посягающих на жизнь и здоровье сотрудников
правоохранительных органов . În: Вестник ВИ МВД России, 2011, № 2, p. 180-183.
311. Романова А.М. Особенности ответственности за посягательство на жизнь сотруд –
ника правоохранительного органа . În: Bестник Российской правовой академии, 2007,
№ 3, p. 83-85.
312. Российское уголовное пр аво. Том 2. Особенная часть / Под ред. Э.Ф. Побегайло. Москва:
Илекса, 2008 . 751 p.
313. Российское уголовное право. Том 3. Особенная часть / Под ред. А.В. Наумова. Москва:
Волтерс Клувер, 2007 . 656 p.
314. Рудый Н.К. Преступления против порядка управления, посягающ ие на служебную дея –
тельность и личность представителей власти: сравнительный анализ законодатель –
ства России и стран СНГ : Автореферат диссертации на соискание ученой степени
доктора юридических наук. Москва, 2009 . 39 p.
315. Рябчук В.Н. Государственная измена и шпионаж: уголовно -правовое и криминологи –
ческое исследование . Санкт -Петербург: Юридический центр Пресс, 2007 . 1460 p.
316. Cулейманов Б.Б. Ответственность публичной власти: исторические и методологи –
ческие аспекты . În: Публичная власть: проблемы реализации и ответственности / Под
ред. Н.И. Матузова, О.И. Цыбулевской. Саратов: СГАП, 2011, р. 39-59.

163 317. Сулейманова И.Е. Направления оптимизации уголовной ответственности за преступ –
ления против лиц, осуществляющих законный порядок управления . În: Социально –
экономичес кие явления и процессы, 2013, № 4, p. 246-252.
318. Сулейманова И.Е. Насильственные преступления против представителей власти в
сфере порядка управления: уголовно -правовое и криминологическое исследование : Диссер –
тация на соискание ученой степени кандидата юрид ических наук. Уфа, 2015 . 204 p.
319. Сулейманова И.Е. Насильственные преступления против представителей власти в сфере
порядка управления: уголовно -правовое и криминологическое исследование : Авто реферат
диссертации на соискание ученой степени кандидата юридич еских наук. Уфа, 2015 . 30 p.
320. Танько А.В. Об’єкт злочину, передбаченого ст. 345 КК України (погроза або насильство
щодо працівника правоохоронного органу) . În: Південноукраїнський правничий часопис,
2013, № 4, p. 187-190.
321. Тасаков С.В. Оскорбление личности ( уголовно -правовой и нравственный аспекты) . În:
Системность в уголовном праве. Материалы II Российского Конгресса уголовного права
(31 мая -1 июня 2007 г.). Москва: Проспект, 2007, р. 397-399.
322. Третьяков К.В. Уголовная ответственность за насилие в отношении п редставителя
власти : Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических
наук. Самара, 2009 . 24 p.
323. Уголовное право России. Особенная часть / Под ред. Н.И. Ветрова и Ю.И. Ляпунова.
Москва: Новый юрист, 1998. 768 p.
324. Уголовное право Росс ии. Часть Особенная / Под ред. А.И. Рарога. Москва: ИМПЭ, 1998.
607 p.
325. Уголовное право Российской Федерации. Особенная часть / Под ред. Б.В. Здраво мыслова.
Москва: Юристъ, 1999. 480 p.
326. Уголовное право Российской Федерации. Особенная Часть / Под ред. Б.Т. Разгильдиева,
А.Н. Красикова. Саратов: СЮИ МВД России, 1999. 672 p.
327. Уголовное право: Часть Общая. Часть Особенная / Под ред. А.С. Михлина. Москва:
Юриспруденция, 2000. 400 p.
328. Уголовное право. Особенная часть / Под ред. Л.Д. Гаухмана, С.В. Максимова. Москва :
Эксмо, 2005. 703 p.
329. Уголовное право России. Особенная часть / Под ред. В.Н. Кудрявцева, В.В. Лунеева,
А.В.Наумова. Mосква: Юристъ, 2005 . 543 p.
330. Уголовное право России. Часть Особенная / Под ред. Л.Л. Кругликова. Москва: Волтерс
Клувер, 2005. 880 p.

164 331. Уголо вное право. Особенная часть / Под ред. И.Я. Козаченко, Г.П. Новоселова. Москва:
Норма, 2008. 768 p.
332. Уголовное право. Особенная часть / Под ред. Л.В. Иногамовой -Хегай, А.И. Рарога,
А.И. Чучаева. Москва: Контракт; Инфра -М, 2008. 800 p.
333. Уголовное право Росси и. Особенная часть / Под ред. Ф.Р. Сундурова, М.В. Талан.
Москва: Статут, 2012 . 943 p.
334. Уголовное право Российской Федерации. Общая и Особенная части / Под ред.
А.И. Чучаева. Москва: Контракт; Инфра -М, 2013 . 704 p.
335. Уголовный кодекс Республики Армения .
http://www.parliament.am/legislation.php?sel=show&ID=1349&lang=rus (vizitat 08.08.2015)
336. Уголовный кодекс Республики Казахстан .
http://online.zakon.kz/Document/?doc_id= 1008032 (vizitat 02.08.2015)
337. Уголовный кодекс Российской Федерации . În: Собрание законодательства Российской
Федерации, 1996, № 25.
338. Уголовный кодекс Украины: Научно -практический комментарий / Под ре д. Е.Л. Стрель –
цова. Харьков: Одиссей, 2005 . 863 p.
339. Удод А.М. Погроза або насильство щодо працівника правоохоронного органу за зако но-
давством Росії, Республіки Білорусь та Грузії: порівняльне кримінально -правове дослід –
ження. În: Форум права, 2012, № 3 , p. 777-782.
340. Удод А.М. Кримінально -правова характеристика потерпілого від погрози або насиль –
ства щодо працівника правоохоронного органу (ст. 345 Кримінального кодексу України) .
În: Вісник Харківського національного університету імені В.Н. Каразіна. Серія Право,
2013, № 1062, вип. 14, p. 286-289.
341. Удод А.М. Характеристика об’єкту погрози або насильства щодо працівника правоохо –
ронного органу (ст. 345 КК України) . În: Європейські перспективи, 2013, № 5, p. 122-128.
342. Фетисов М.Г. Проблемы уголовно -правового об еспечения безопасной деятельности со –
трудников органов внутренних дел : Диссертация на соискание ученой степени кандидата
юридических наук. Ростов -на-Дону, 1999 . 232 p.
343. Фойницкий И.Я. Курс уголовного права. Часть особенная: Посягательства личные и
имуществе нные . Санкт -Петербург: Типография М.М. Стасюлевича, 1907 . 442 p.
344. Харитонов С.О. До проблеми об’єкта злочинів, які посягають на осіб, що виконують
службовий та громадський обоз’язок . În: Основні напрями розвиткукримінального
права та шляхи вдосконалення зак онодавства України прокримінальну відповідальність.
Матеріали міжнародної науково -практичної конференції (11 -12 жовтня 2012 р.). Харків,
2012, p. 328-332.

165 345. Цветков С.А. Уголовно -правовая охрана законной деятельности представителей влас –
ти в российском закон одательстве второй половины XIX начала XX века : Автореферат
диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Москва, 2002 .
34 p.
346. Чайка В.А. Роль факультативных признаков субъективной стороны при квалификации
посягательств на работников п равоохранительных органов . În: Правова держава, 2011,
№ 13, p. 158-162.
347. Чертихина Ю.П. Место преступления, предусмотренного ст. 318 УК РФ, в системе
преступлений против порядка управления . În: Общество: политика, экономика, право,
2014, № 2, p. 57-59.
348. Чуб І.М. Проблемні питання кваліфікації втручання у діяльність працівника право –
охоронного органу, державної виконавчої служби . În: Науковий вісник Ужгородського
національного університету. Серія Право, 2014, Вип. 27, Том 3, p. 81-84.
349. Чуваков О.А. К вопросу оп ределения понятия безопасности . În: Правова держава, 2013,
№ 16, р. 191-197.
350. Чуйко З.Д. Питання конституційних засад національної безпеки в Україні . În: Вісник
Національної академії правових наук України, 2008, № 3, p. 137-139.
351. Шармар О.М. Працівник правоо хоронного органу, близькі родичі, члени сім’ї чи інші
близькі йому особи як потерпілі від злочину, передбаченого ст. 345 КК України . În: Роль
правоохоронних органів у формуванні правової держави в умовах євроінтеграції України.
Матеріали всеукраїнської під сумкової науково -практичної конференції (Київ, 12 березня
2015 року). Частина 2. Київ, 2015, p. 126-127.
352. Шармар О.М., Сероветник В.С. Проблемні питання об'єкта злочину та потерпілого,
передбаченого ст. 345 КК України . În: Актуальні проблеми вдосконалення законодавства
та правозастосування. Збірник тез підсумкової науково -теоретичної конференції науко –
вого товариства курсантів (19 березня 2015 року). Частина 2, Київ, 2015, p. 118-121.
353. Шевелева С.В. Свобода воли и преступное принуждение: ретроспективный анали з зако –
нодательной регламентации в уголовном праве дореволюционной России . În: Кримино –
логический журнал БГУЭП, 2014, № 2, р. 193-199.
354. Яковлева С.А. Уголовно -правовая оценка насилия в отношении представителя власти в
связи с исполнением им должностных о бязанностей : Автореферат диссертации на
соискание ученой степени кандидата юридических наук. Казань, 2003 . 30 p.
355. 2012. évi C. törvény a Büntető Törvénykönyvről.
http://net.jogtar.h u/jr/gen/hjegy_doc.cgi?docid=A1200100.TV (vizitat 02.08.2015)

166 356. Affaire Bașkaya and Okçuoğlu c. Turquie. http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001 -62828 (vizitat
10.08.2015)
357. Affaire Cantoni c. France. http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001 -62627 (vizitat 10.08.2015)
358. Affaire S.W. c. Royaume -Uni. http://hudoc.echr.coe.int/fre?i=001 -62522 (vizita t 10.08.2015)
359. Alabama Code – Section 13A -10-2. http://codes.lp.findlaw.com/alcode/13A/10/1
(vizitat 05.08.2015)
360. Alaska Statutes – Title 11: Criminal law. http://codes.lp.findlaw.com/akstatutes/11
(vizitat 08.08.2015)
361. Almindelig borgerlig Straffelov. https://lovdata.no/dokument/NL/lov/1902 -05-22-
10/KAPITTEL_2 -5#KAPITTEL_2 -5 (vizitat 02.08.2015)
362. Azərbaycan Respublikasının Cinayət Məcəlləs.
http://www.muhasib.az/Qanun/Mecelle/Mecelle.php (vizitat 20.08.2015)
363. Bahrain Penal Code, 1976. http://www.unodc.org/res/cld/document/bhr/1976/
bahrain_penal_code_html/Bahrain_Penal_Code_1976.pdf (vizitat 19.08.2015)
364. Code pénal suisse. https://www.admin.ch/opc/fr/classified -compilation/19370083/index.html
(vizitat 05.08.2015)
365. Codigo Penal de la Republica Argentina. http://www.infoleg.gov.ar/infolegInternet/anexos/
15000 -19999/16546/texact.htm (vizitat 02.08.2015)
366. Código Penal. http://www.boe.es /buscar/act.php?id=BOE -A-1995 -25444 (vizitat 05.08.2015)
367. Criminal Code Act 1995. https://www.comlaw.gov.au/Details/C2015C00368
(vizitat 05.08.2015)
368. Criminal Code Act. Chapter 77. Laws of the Federation of Nigeria 1990.
http://www.nigeria -law.org/Criminal%20Code%20Act -Tables.htm (vizitat 08.08.2015)
369. Criminal Code of the Republic of Al bania . http://www.legislationline.org/documents/
section/criminal -codes/country/47 (vizitat 01.08.2015)
370. Criminal Code of the Republic of Lithuania. http://www3.lrs.lt/pls/inter3/
dokpaieska.showdoc_l?p_id=366707 (vizitat 01.08.2015)
371. Criminal Code, Chapter 101 of the Laws of Belize.
http://www.oas.org/juridico/mla/en/blz/en_blz -int-text-cc.pdf (vizitat 05.08.2015)
372. Criminal Law Convention on Corruption. Explanatory Report.
http://conventi ons.coe.int/treaty/en/Reports/Html/ 173.htm (vizitat 02.08.2015)
373. Criminal Law of the People's Republic of China.
http://www.fmprc.gov.cn/ce/cgvienna/eng/dbtyw/jdwt/cri melaw/t209043.htm (vizitat
05.08.2015)

167 374. Federal Law No. 3 of 1987 on issuance of the Penal Code. https://www.icrc.org/ihl –
nat/6fa4d35e5e3025394125673e00508143/e656047207c93f99c12576b2003ab8c1/$FILE/
Penal%20Code.pdf (vizitat 24.08.2015)
375. General Penal Code No.19, February 12, 1940. http://eng.innanrikisraduneyti.is/
laws-and-regulations/nr/1145 (vizitat 08.08.2015)
376. Karistuss eadustik. https://www.riigiteataja.ee/akt/12792390 (vizitat 08.08.2015)
377. Kazneni zakon. http://www.zakon.hr/z/98/Kazneni -zakon (vizitat 05.08.2 015)
378. Krimināllikums. În: Latvijas Vēstnesis, 1998, No. 199/200.
379. Krivični zakonik Republike Srbije. http://www.fb.bg.ac.rs/download/Pitanja/
Krivicni%20zakonik%20RS.pdf (vizitat 14.08.2015)
380. Laws o f Brunei. Chapter 22. Penal Code. http://www.commonlii.org/bn/legis/pc22130/
(vizitat 02.08.2015)
381. Laws of Kenya. The Penal Code. Chapter 63. http://www.kenyalawreport.co.ke/Downloads/
Acts/Penal%20Code%20Cap%2063(%202009Final%20Final).pdf (vizitat 08.08.2015)
382. Penal Code (Act No.45 of 1907). www.cas.go.jp/jp/seisaku/hourei/data/PC.pdf
(vizitat 05.08.2015)
383. Penal Code. Chapter 67. https://www.icrc.org/ihl -nat/a24d1cf3344e99934125673e00508142/
290ac2481f563f1cc12576d3002bafde/$FILE/Kiribati%20 -%20Penal%20Code%201977.pdf
(vizitat 08.08.2015)
384. Pennsylvania Code. Title 18 – Crimes and offenses. http://www.legis.state.pa.us/cfdocs/legis/
LI/consCheck.cfm?txtType=HTM&ttl=18&div=0&chpt=47&sctn=2&subsctn=0
(vizitat 22.08.2015)
385. Strafgesetzbuch (StGB). http://www.gesetze -im-internet.de/stgb/__113.html
(vizitat 05.08.2015)
386. The Criminal Act. http://www.law.go.kr/engLsSc.do?menuId=0&subMenu=5&query=
%ED%98%95%EB%B2%95#liBgcolor6 (vizitat 05.08.2015)
387. The Criminal Code of the Republic of Malta. http://www.justiceservices.gov.mt/
LOM.aspx?pageid=27&mode=chrono (vizitat 22.08.2015)
388. The Penal Code of the Lao People's Democratic Republic. www.ilp.gov.la/
Lao_Law/Penal _Law.pdf (vizitat 05.08.2015)
389. Title 29. XXIX Crimes – Ohio Revised Code. http://codes.ohio.gov/orc/2921
(vizitat 08.08.2015)
390. Trestný zákon. În: Sbírky zákonů, 1961, Částka 65.
391. Ustawa z dnia 6 czerwca 1997 r. – Kodeks karny.
http://isap.sejm.gov.pl/DetailsServlet?id=WDU19970880553 (vizitat 05.08.2015)

168 392. Vol.4. Criminal Procedure, Crimes. http://www.orego nlaws.org/ors/162.235
(vizitat 05.08.2015)
393. Wetboek van Strafrecht. http://www.wetboek -online.nl/wet/
Wetboek%20van%20Strafrecht.html#1554 (vizitat 22.08.2015)

169 ANEXE
Anexa 1
Demersul Facultă ții de Drept a USPEE din 17.04.2015 /
Răspunsul Ministerului Afacerilor Interne din 16.09.2015

170

171 MAI RM

Darea de seamă privitor la criminalitate
Capitolul XVII . Infrac țiuni contra autorită ților publice și a securită ții de stat
(anul 2010)

Articolul Total
înre-
gis-
trate Urmărirea penală a fost terminată Total
per-
soane
identi-
ficate În total Trimise
în jude –
cată Înce-
tate Clasate Suspen –
date
condi țio-
nat Trimise
altui stat
Art. 337. TRADAREA DE PATRIE
Art. 338. SPIONAJUL
Art. 339. UZURPAREA PUTERII DE
STAT 1
Art. 340. REBELIUNEA ARMATĂ
Art. 341. CHEM . LA RĂS TUR NAREA
SAU SCHIMBAREA PRIN
VIOLEN ȚĂ A ORÂN DUIRII
CONSTITU ȚIONALE A
REPUBLICII MOLDOVA
Art. 342. ATENTAREA LA VIAȚA
PREȘEDINTELUI REPUB –
LICII MOLDOVA, A PRE ȘE-
DINTELUI PARLAMENTU –
LUI SAU A PRIM –
MINISTRULUI
Art. 343. DIVERSIUNEA
Art. 344. DIVULGAREA
SECRETULUI DE STAT
Art. 345. PIERDEREA DOCUMEN –
TELOR CE CON ȚIN
SECRETE DE STAT 4
Art. 346. ACȚIUNILE INTEN ȚIO-
NATE ÎNDREPTATE SPRE
AȚÂȚAREA VRAJBEI SAU
DEZBINĂRII NA ȚIONALE,
RASIALE SAU RELIGIOASE
Art. 347. PROFANAREA
SIMBOLURILOR
NAȚIONAL -STATALE 4
Art. 348. ÎMPIEDICAREA
ACTIVITĂ ȚII LEGALE A
PERSOANELOR CU
FUNC ȚIE DE RĂSPUNDERE
Art. 349. AMENIN ȚAREA SAU
VIOLAREA SAVÂR ȘITĂ
ASUPRA UNEI PERSONAE
CU FUNC ȚIE DE RĂSPUN –
DERE SAU A UNEI PER –
SOA NE CARE Î ȘI ÎNDEPLI –
NEȘTE DATORIA
OBȘTEASCĂ 44 22 17 4 1 37
Art. 350. ATENTAREA LA VIA ȚA
COLABORATORULUI
POLI ȚIEI

172 Art. 351. UZURPAREA DE
CALITĂ ȚI OFICIALE 15 12 12 3
Art. 352. SAMAVOLNICIA 46 25 7 4 14 13
Art. 352-1. FALSUL ÎN DECLARA ȚII 6 3 1 1 1 1
Art. 353. ESCHIVAREA DE LA
SERVICIUL MILITAR ÎN
TERMEN, DE LA PREGĂ TI-
REA MILITARĂ OBLIGATO –
RIE SAU DE LA CONCEN –
TRĂRILE REZERVI ȘTILOR 10 9 4 4 1 17
Art. 354. ESCHIVAREA DE LA
MOBILIZARE
Art. 355. ESCHIVAREA SAU REFU –
ZUL DE A ÎNDEPLINI
OBLIGATORIU SERVICIUL
DE ALTERNATIVĂ 3 1 1
Art. 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE
RĂZBOI DE LA ÎNDEPLI –
NIREA PRESTA ȚIILOR
Art. 357. ORGANIZAREA SAU CON –
DUCEREA UNEI GREVE
ILEGALE, PRECUM ȘI ÎM-
PIEDICAREA ACTIVITĂ ȚII
ÎNTREPRINDERII, INSTI –
TUȚIEI ORI ORGANIZA ȚIEI
ÎN CONDI ȚIILE STĂRII DE
URGEN ȚĂ
Art. 358. ORGANIZAREA SAU
PARTICIPAREA ACTIVĂ LA
ACȚIUNI DE GRUP CARE
TULBURĂ GRAV ORDINEA
PUBLIC Ă ORI IMPLICĂ MI –
NORII ÎN ACESTE AC ȚIUNI
Art. 359. CUMPĂRAREA SAU VÂN –
ZAREA DOCUMENTELOR
OFICIALE 2
Art. 360. LUAREA, SUSTRAGEREA,
TĂINUIREA, DEGRADAREA
SAU DISTRUGEREA DOCU –
MENTELOR, IMPRIMATE –
LOR, ȘTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR 66 33 19 7 7 19
Art. 361. CONFEC ȚIONAREA, DE –
ȚINEREA, VÂNZAREA SAU
FOLOSIREA DOCUMENTE –
LOR OFICIALE, A IMPRI –
MATELOR, ȘTAMPILELOR
SAU SIGILIILOR FALSE 1415 771 426 283 58 4 814
Art. 362. TRECEREA ILEGALĂ A
FRONTIEREI DE STAT 445 383 241 136 5 1 452
Art. 362-1. ORGANIZAREA
MIGRA ȚIUNII ILEGALE 128 77 68 5 4 75
Art. 363. FOLOSIREA ILEGALĂ A
INSEMNELOR CRUCII
ROȘII
Î N T O T A L 2189 1336 795 445 91 5 1431

173 MAI RM

Darea de seamă privitor la criminalitate
Capitolul XVII. Infrac țiuni contra autorită ților publice și a securită ții de stat
(anul 2011)

Articolul Total
înre-
gis-
trate Urmărirea penală a fost terminată Total
per-
soane
identi-
ficate În total Trimise
în jude –
cată Înce-
tate Clasate Suspen –
date
condi țio-
nat Trimise
altui stat
Art. 337. TRADAREA DE PATRIE
Art. 338. SPIONAJUL
Art. 339. UZURPAREA PUTERII DE
STAT 1
Art. 340. REBELIUNEA ARMATĂ
Art. 341. CHEM . LA RĂS TUR NAREA
SAU SCHIMBAREA PRIN
VIOLEN ȚĂ A ORÂN DUIRII
CONSTITU ȚIONALE A
REPUBLICII MOLDOVA
Art. 342. ATENTAREA LA VIA ȚA
PREȘEDINTELUI REPUB –
LICII MOLDOVA, A PRE ȘE-
DINTELUI PARLAMENTU –
LUI SAU A PRIM –
MINISTRULUI
Art. 343. DIVERSIUNEA
Art. 344. DIVULGAREA
SECRETULUI DE STAT 2
Art. 345. PIERDEREA DOCUMEN –
TELOR CE CON ȚIN
SECRETE DE STAT 2 2 1 1 1
Art. 346. ACȚIUNILE INTEN ȚIO-
NATE ÎNDREPTATE SPRE
AȚÂȚAREA VRAJBEI SAU
DEZBINĂRII NA ȚIONALE,
RASIALE SAU RELIGIOASE 1
Art. 347. PROFANAREA
SIMBOLURILOR
NAȚIONAL -STATAL E
Art. 348. ÎMPIEDICAREA
ACTIVITĂ ȚII LEGALE A
PERSOANELOR CU
FUNC ȚIE DE RĂSPUNDERE
Art. 349. AMENIN ȚAREA SAU
VIOLAREA SAVÂR ȘITĂ
ASUPRA UNEI PERSONAE
CU FUNC ȚIE DE RĂSPUN –
DERE SAU A UNEI PER –
SOA NE CARE Î ȘI ÎNDEPLI –
NEȘTE DATORIA
OBȘTEASCĂ 74 41 27 9 3 2 49
Art. 350. ATENTAREA LA VIA ȚA
COLABORATORULUI
POLI ȚIEI

174 Art. 351. UZURPAREA DE
CALITĂ ȚI OFICIALE 14 9 9 2
Art. 352. SAMAVOLNICIA 50 21 8 3 10 13
Art. 352-1. FALSUL ÎN DECLARA ȚII 6 2 1 1 2
Art. 353. ESCHIVAREA DE LA
SERVICIUL MILITAR ÎN
TERMEN, DE LA PREGĂ TI-
REA MILITARĂ OBLIGATO –
RIE SAU DE LA CONCEN –
TRĂRILE REZERVI ȘTILOR 3 3 1 1 1 4
Art. 354. ESCHIVAREA DE LA
MOBILIZARE
Art. 355. ESCHIVAREA SAU REFU –
ZUL DE A ÎNDEPLINI
OBLIGATORIU SERVICIUL
DE ALTERNATIVĂ 4 3 3
Art. 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE
RĂZBOI DE LA ÎNDEPLI –
NIREA PRESTA ȚIILOR
Art. 357. ORGANIZAREA SAU CON –
DUCEREA UNEI GREVE
ILEGALE, PRECUM ȘI ÎM-
PIEDICAREA ACTIVITĂ ȚII
ÎNTREPRINDERII, INSTI –
TUȚIEI ORI ORGANIZA ȚIEI
ÎN CONDI ȚIILE STĂRII DE
URGEN ȚĂ
Art. 358. ORGANIZAREA SAU
PARTICIPAREA ACTIVĂ LA
ACȚIUNI DE GRUP CARE
TULBURĂ GRAV ORDINEA
PUBLIC Ă ORI IMPLICĂ MI –
NORII ÎN ACESTE AC ȚIUNI
Art. 359. CUMPĂRAREA SAU VÂN –
ZAREA DOCUMENTELOR
OFICIALE 2 2 1 1 3
Art. 360. LUAREA, SU STRAGEREA,
TĂINUIREA, DEGRADAREA
SAU DISTRUGEREA DOCU –
MENTELOR, IMPRIMATE –
LOR, ȘTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR 70 30 16 3 10 1 21
Art. 361. CONFEC ȚIONAREA, DE –
ȚINEREA, VÂNZAREA SAU
FOLOSIREA DOCUMENTE –
LOR OFICIALE, A IMPRI –
MATELOR, ȘTAMPILELOR
SAU SIGILIILO R FALSE 1168 460 208 182 66 4 615
Art. 362. TRECEREA ILEGALĂ A
FRONTIEREI DE STAT 387 326 224 98 4 415
Art. 362-1. ORGANIZAREA
MIGRA ȚIUNII ILEGALE 118 61 52 9 19
Art. 363. FOLOSIREA ILEGALĂ A
INSEMNELOR CRUCII
ROȘII
Î N T O T A L 1901 960 548 310 94 8 1144

175 MAI RM

Darea de seamă privitor la criminalitate
Capitolul XVII. Infrac țiuni contra autorită ților publice și a securită ții de stat
(anul 2012)

Articolul Total
înre-
gis-
trate Urmărirea penală a fost terminată Total
per-
soane
identi-
ficate Total Trimise
în jude –
cată Înce-
tate Clasate Suspen –
date
condi țio-
nat Trimise
altui stat
Art. 337. TRADAREA DE PATRIE
Art. 338. SPIONAJUL
Art. 339. UZURPAREA PUTERII DE
STAT
Art. 340. REBELIUNEA ARMATĂ
Art. 341. CHEM . LA RĂS TUR NAREA
SAU SCHIMBAREA PRIN
VIOLEN ȚĂ A ORÂN DUIRII
CONSTITU ȚIONALE A
REPUBLICII MOLDOVA
Art. 342. ATENTAREA LA VIA ȚA
PREȘEDINTELUI REPUB –
LICII MOLDOVA, A PRE ȘE-
DINTELUI PARLAMENTU –
LUI SAU A PRIM –
MINISTRULUI
Art. 343. DIVERSIUNEA
Art. 344. DIVULGAREA
SECRETULUI DE STAT 3
Art. 345. PIERDEREA DOCUMEN –
TELOR CE CON ȚIN
SECRETE DE STAT 1
Art. 346. ACȚIUNILE INTEN ȚIO-
NATE ÎNDREPTATE SPRE
AȚÂȚAREA VRAJBEI SAU
DEZBINĂRII NA ȚIONALE,
RASIALE SAU RELI GIOASE 5
Art. 347. PROFANAREA
SIMBOLURILOR
NAȚIONAL -STATALE 7 4 1 3 1
Art. 348. ÎMPIEDICAREA
ACTIVITĂ ȚII LEGALE A
PERSOANELOR CU
FUNC ȚIE DE RĂSPUNDERE
Art.349. AMENIN ȚAREA SAU
VIOLAREA SAVÂR ȘITĂ
ASUPRA UNEI PERSONAE
CU FUNC ȚIE DE RĂSPU N-
DERE SAU A UNEI PER –
SOA NE CARE Î ȘI ÎNDEPLI –
NEȘTE DATORIA
OBȘTEASCĂ 88 54 42 11 1 68
Art. 350. ATENTAREA LA VIA ȚA
COLABORATORULUI
POLI ȚIEI

176 Art. 351. UZURPAREA DE
CALITĂ ȚI OFICIALE 7
Art. 352. SAMAVOLNICIA 58 18 5 7 6 12
Art. 352-1. FALSUL ÎN DECLARA ȚII 13 3 2 1 3
Art. 353. ESCHIVAREA DE LA
SERVICIUL MILITAR ÎN
TERMEN, DE LA PREGĂ TI-
REA MILITARĂ OBLIGATO –
RIE SAU DE LA CONCEN –
TRĂRILE REZERVI ȘTILOR 19 16 5 8 2 1 16
Art. 354. ESCHIVAREA DE LA
MOBILIZARE
Art. 355. ESCHIV AREA SAU REFU –
ZUL DE A ÎNDEPLINI
OBLIGATORIU SERVICIUL
DE ALTERNATIVĂ 3 2 1 1
Art. 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE
RĂZBOI DE LA ÎNDEPLI –
NIREA PRESTA ȚIILOR
Art. 357. ORGANIZAREA SAU CON –
DUCEREA UNEI GREVE
ILEGALE, PRECUM ȘI ÎM-
PIEDICAREA ACTIVITĂ ȚII
ÎNTREPRINDERII, INSTI –
TUȚIEI ORI ORGANIZA ȚIEI
ÎN CONDI ȚIILE STĂRII DE
URGEN ȚĂ
Art. 358. ORGANIZAREA SAU
PARTICIPAREA ACTIVĂ LA
ACȚIUNI DE GRUP CARE
TULBURĂ GRAV ORDINEA
PUBLIC Ă ORI IMPLICĂ MI –
NORII ÎN ACESTE AC ȚIUNI
Art. 359. CUMPĂRAREA SAU VÂN –
ZAREA DOCUMENTELOR
OFICIALE
Art. 360. LUAREA, SUSTRAGEREA,
TĂINUIREA, DEGRADAREA
SAU DISTRUGEREA DOCU –
MENTELOR, IMPRIMATE –
LOR, ȘTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR 56 12 8 1 3 7
Art. 361. CONFEC ȚIONAREA, DE –
ȚINEREA, VÂNZAREA SAU
FOLOSIREA DOCUME NTE –
LOR OFICIALE, A IMPRI –
MATELOR, ȘTAMPILELOR
SAU SIGILIILOR FALSE 991 347 126 163 55 3 480
Art. 362. TRECEREA ILEGALĂ A
FRONTIEREI DE STAT 262 222 133 78 9 2 300
Art. 362-1. ORGANIZAREA
MIGRA ȚIUNII ILEGALE 117 51 38 7 6 30
Art. 363. FOLOSIREA IL EGALĂ A
INSEMNELOR CRUCII
ROȘII
Î N T O T A L 1630 729 359 278 86 6 917

177 MAI RM

Darea de seamă privitor la criminalitate
Capitolul XVII. Infrac țiuni contra autorită ților publice și a securită ții de stat
(anul 2013)

Articolul Total
înre-
gis-
trate Urmărirea penală a fost terminată Total
per-
soane
identi-
ficate În total Trimise
în jude –
cată Înce-
tate Clasate Suspen –
date
condi țio-
nat Trimise
altui stat
Art. 337. TRADAREA DE PATRIE
Art. 338. SPIONAJUL 2
Art. 339. UZU RPAREA PUTERII DE
STAT
Art. 340. REBELIUNEA ARMATĂ 1
Art. 341. CHEM . LA RĂS TUR NAREA
SAU SCHIMBAREA PRIN
VIOLEN ȚĂ A ORÂN DUIRII
CONSTITU ȚIONALE A
REPUBLICII MOLDOVA
Art. 342. ATENTAREA LA VIA ȚA
PREȘEDINTELUI REPUB –
LICII MOLDOVA, A PRE ȘE-
DINTELUI PARLAMENTU –
LUI SAU A PRIM –
MINISTRULUI
Art. 343. DIVERSIUNEA
Art. 344. DIVULGAREA
SECRETULUI DE STAT 4
Art. 345. PIERDEREA DOCUMEN –
TELOR CE CON ȚIN
SECRETE DE STAT
Art. 346. ACȚIUNILE INTEN ȚIO-
NATE ÎNDREPTA TE SPRE
AȚÂȚAREA VRAJBEI SAU
DEZBINĂRII NA ȚIONALE,
RASIALE SAU RELIGIOASE 5
Art. 347. PROFANAREA
SIMBOLURILOR
NAȚIONAL -STATALE
Art. 348. EXCLUS
Art. 349. AMENIN ȚAREA SAU
VIOLAREA SAVÂR ȘITĂ
ASUPRA UNEI PERSONAE
CU FUNC ȚIE DE RĂSPUN –
DERE SAU A UNEI PER –
SOA NE CARE Î ȘI ÎNDEPLI –
NEȘTE DATORIA
OBȘTEASCĂ 131 74 64 3 4 3 65
Art. 350. EXCLUS
Art. 351. UZURPAREA DE
CALITĂ ȚI OFICIALE 6 5 3 2 3
Art. 352. SAMAVOLNICIA 93 23 8 2 12 1 16
Art. 352-1. FALSUL ÎN DECLARA ȚII 22 7 5 2 2

178 Art. 353. ESCHIVAREA DE LA SER –
VICIUL MILITAR ÎN
TERMEN, DE LA SERVI –
CIUL MILITAR CU TERMEN
REDUS SAU DE LA SERVI –
CIUL MILITAR CA REZER –
VIȘTI CONCEN TRA ȚI SAU
MOBILIZA ȚI 16 7 1 2 4 5
Art. 354. ESCHIVAREA DE LA
MOBILIZARE
Art. 355. ESCHIV AREA SAU REFU –
ZUL DE A ÎNDEPLINI
OBLIGATORIU SERVICIUL
DE ALTERNATIVĂ 2 1 1
Art. 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE
RĂZBOI DE LA ÎNDEPLI –
NIREA PRESTA ȚIILOR
Art. 357. ORGANIZAREA SAU CON –
DUCEREA UNEI GREVE
ILEGALE, PRECUM ȘI ÎM-
PIEDICAREA ACTIVITĂ ȚII
ÎNTREPRINDERII, INSTI –
TUȚIEI ORI ORGANIZA ȚIEI
ÎN CONDI ȚIILE STĂRII DE
URGEN ȚĂ, DE ASEDIU ȘI
DE RĂZBOI
Art. 358. EXCLUS
Art. 359. CUMPĂRAREA SAU VÂN –
ZAREA DOCUMENTELOR
OFICIALE
Art. 360. LUAREA, SUSTRAGEREA,
TĂINUIREA, DEGRADAREA
SAU DISTRUGEREA DOCU –
MENTELOR, IMPRIMATE –
LOR, ȘTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR 85 27 13 4 10 13
Art. 361. CONFEC ȚIONAREA, DE –
ȚINEREA, VÂNZAREA SAU
FOLOSIREA DOCUMENTE –
LOR OFICIALE, A IMPRI –
MATELOR, ȘTAMPILELOR
SAU SIGILIILOR FALSE 1184 385 142 143 90 8 2 273
Art. 362. TRECEREA ILEGALĂ A
FRONTIEREI DE STAT 199 165 104 52 9 189
Art. 362-1. ORGANIZAREA
MIGRA ȚIUNII ILEGALE 53 19 13 3 16
Art. 363. FOLOSIREA ILEGALĂ A
ÎNSEMNELOR CRUCII
ROȘII
Î N T O T A L 1803 710 353 206 137 12 2 582

179 MAI RM

Darea de seamă privitor la criminalitate
Capitolul XVII. Infrac țiuni contra autorită ților publice și a securită ții de stat
(anul 2014)

Articolul Total
înre-
gis-
trate Urmărirea penală a fost terminată Total
per-
soane
identi-
ficate În total Trimi se
în jude –
cată Înce-
tate Clasate Suspen –
date
condi țio-
nat Trimise
altui stat
Art. 337. TRADAREA DE PATRIE 3
Art. 338. SPIONAJUL
Art. 339. UZURPAREA PUTERII DE
STAT
Art. 340. REBELIUNEA ARMATĂ
Art. 341. CHEM . LA RĂS TURNAREA
SAU SCHIMBAREA PRIN
VIOLEN ȚĂ A ORÂN DUIRII
CONSTITU ȚIONALE A
REPUBLICII MOLDOVA 2 1 1 1
Art. 342. ATENTAREA LA VIA ȚA
PREȘEDINTELUI REPUB –
LICII MOLDOVA, A PRE ȘE-
DINTELUI PARLAMENTU –
LUI SAU A PRIM –
MINISTRULUI
Art. 343. DIVERSIUNEA
Art. 344. DIVULGAREA
SECRETULUI DE STAT 2
Art. 345. PIERDEREA DOCUMEN –
TELOR CE CON ȚIN
SECRETE DE STAT 1
Art. 346. ACȚIUNILE INTEN ȚIO-
NATE ÎNDREPTATE SPRE
AȚÂȚAREA VRAJBEI SAU
DEZBINĂRII NA ȚIONALE,
RASIALE SAU RELIGIOASE 5
Art. 347. PROFANAREA SIMBOLU –
RILOR NA ȚIONAL –
STATALE 5
Art. 348. EXCLUS
Art. 349. AMENIN ȚAREA SAU
VIOLAREA SAVÂR ȘITĂ
ASUPRA UNEI PERSONAE
CU FUNC ȚIE DE RĂSPUN –
DERE SAU A UNEI PER –
SOA NE CARE Î ȘI ÎNDEPLI –
NEȘTE DATORIA
OBȘTEASCĂ 139 90 74 10 5 1 81
Art. 350. EXCLUS
Art. 351. UZURPAREA DE
CALITĂ ȚI OFICIALE 27 4 2 2 2
Art. 352. SAMAVOLNICIA 101 38 8 4 26 12
Art. 352-1. FALSUL ÎN DECLARA ȚII 46 13 7 3 3 8

180 Art. 353. ESCHIVAREA DE LA SER –
VICIUL MILITAR ÎN
TERMEN, DE LA SERVI –
CIUL MI LITAR CU TERMEN
REDUS SAU DE LA SERVI –
CIUL MILITAR CA REZER –
VIȘTI CONCEN TRA ȚI SAU
MOBILIZA ȚI 22 9 3 4 1 1 8
Art. 354. ESCHIVAREA DE LA
MOBILIZARE
Art. 355. ESCHIVAREA SAU REFU –
ZUL DE A ÎNDEPLINI
OBLIGATORIU SERVICIUL
DE ALTERNATIVĂ
Art. 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE
RĂZBOI DE LA ÎNDEPLI –
NIREA PRESTA ȚIILOR
Art. 357. ORGANIZAREA SAU CON –
DUCEREA UNEI GREVE
ILEGALE, PRECUM ȘI ÎM-
PIEDICAREA ACTIVITĂ ȚII
ÎNTREPRINDERII, INSTI –
TUȚIEI ORI ORGANIZA ȚIEI
ÎN CONDI ȚIILE STĂRII DE
URGEN ȚĂ, DE AS EDIU ȘI
DE RĂZBOI
Art. 358. EXCLUS
Art. 359. CUMPĂRAREA SAU VÂN –
ZAREA DOCUMENTELOR
OFICIALE
Art. 360. LUAREA, SUSTRAGEREA,
TĂINUIREA, DEGRADAREA
SAU DISTRUGEREA DOCU –
MENTELOR, IMPRIMATE –
LOR, ȘTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR 74 27 13 1 13 12
Art. 361. CONFEC ȚIONAREA, DE –
ȚINEREA, VÂNZAREA SAU
FOLOSIREA DOCUMENTE –
LOR OFICIALE, A IMPRI –
MATELOR, ȘTAMPILELOR
SAU SIGILIILOR FALSE 1016 352 154 105 82 2 9 241
Art. 362. TRECEREA ILEGALĂ A
FRONTIEREI DE STAT 170 134 100 29 4 1 165
Art. 362-1. ORGANIZAREA
MIGRA ȚIUNII ILEGALE 35 16 14 1 1 9
Art. 363. FOLOSIREA ILEGALĂ A
ÎNSEMNELOR CRUCII
ROȘII
ÎN T O T A L 1648 684 376 157 137 5 9 539

181 MAI RM

Darea de seamă privitor la criminalitate
Capitolul XVII. Infrac țiuni contra autorit ăților publice și a securită ții de stat
(9 luni ale anului 2015)

Articolul Total
înre-
gis-
trate Urmărirea penală a fost terminată Total
per-
soane
identi-
ficate În total Trimise
în jude –
cată Înce-
tate Clasate Suspen –
date
condi țio-
nat Trimise
altui stat
Art. 337. TRADAREA DE PATRIE
Art. 338. SPIONAJUL 1
Art. 339. UZURPAREA PUTERII DE
STAT
Art. 340. REBELIUNEA ARMATĂ
Art. 341. CHEM . LA RĂS TUR NAREA
SAU SCHIMBAREA PRIN
VIOLEN ȚĂ A ORÂN DUIRII
CONSTITU ȚIONALE A
REPU BLICII MOLDOVA 1
Art. 342. ATENTAREA LA VIA ȚA
PREȘEDINTELUI REPUB –
LICII MOLDOVA, A PRE ȘE-
DINTELUI PARLAMENTU –
LUI SAU A PRIM –
MINISTRULUI
Art. 343. DIVERSIUNEA
Art. 344. DIVULGAREA
SECRETULUI DE STAT 2
Art. 345. PIERDEREA DO CUMEN –
TELOR CE CON ȚIN
SECRETE DE STAT 1
Art. 346. ACȚIUNILE INTEN ȚIO-
NATE ÎNDREPTATE SPRE
AȚÂȚAREA VRAJBEI SAU
DEZBINĂRII NA ȚIONALE,
RASIALE SAU RELIGIOASE
Art. 347. PROFANAREA
SIMBOLURILOR
NAȚIONAL -STATALE
Art. 348. EXCLUS
Art. 349. AMENIN ȚAREA SAU
VIOLAREA SAVÂR ȘITĂ
ASUPRA UNEI PERSONAE
CU FUNC ȚIE DE RĂSPUN –
DERE SAU A UNEI PER –
SOA NE CARE Î ȘI ÎNDEPLI –
NEȘTE DATORIA
OBȘTEASCĂ 111 63 51 5 7
Art. 350. EXCLUS
Art. 351. UZURPAREA DE
CALITĂ ȚI OFICIALE 14 2 2
Art. 352. SAMAVOLNICIA 63 12 5 1 6
Art. 352-1. FALSUL ÎN DECLARA ȚII 58 13 7 2 4

182 Art. 353. ESCHIVAREA DE LA SER –
VICIUL MILITAR ÎN
TERMEN, DE LA SERVI –
CIUL MILITAR CU TERMEN
REDUS SAU DE LA SERVI –
CIUL MILITAR CA REZER –
VIȘTI CONCEN TRA ȚI SAU
MOBILIZA ȚI 14 4 3 1
Art. 354. ESCHIVAREA DE LA
MOBILIZARE
Art. 355. ESCHIVAREA SAU REFU –
ZUL DE A ÎNDEPLINI
OBLIGATORIU SERVICIUL
DE ALTERNATIVĂ
Art. 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE
RĂZBOI DE LA ÎNDEPLI –
NIREA PRESTA ȚIILOR
Art. 357. ORGANI ZAREA SAU CON –
DUCEREA UNEI GREVE
ILEGALE, PRECUM ȘI ÎM-
PIEDICAREA ACTIVITĂ ȚII
ÎNTREPRINDERII, INSTI –
TUȚIEI ORI ORGANIZA ȚIEI
ÎN CONDI ȚIILE STĂRII DE
URGEN ȚĂ, DE ASEDIU ȘI
DE RĂZBOI
Art. 358. EXCLUS
Art. 359. CUMPĂRAREA SAU VÂN –
ZAREA DOCUME NTELOR
OFICIALE
Art. 360. LUAREA, SUSTRAGEREA,
TĂINUIREA, DEGRADAREA
SAU DISTRUGEREA DOCU –
MENTELOR, IMPRIMATE –
LOR, ȘTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR 50 21 11 2 8
Art. 361. CONFEC ȚIONAREA, DE –
ȚINEREA, VÂNZAREA SAU
FOLOSIREA DOCUMENTE –
LOR OFICIALE, A I MPRI –
MATELOR, ȘTAMPILELOR
SAU SIGILIILOR FALSE 661 168 69 63 28 4 4
Art. 362. TRECEREA ILEGALĂ A
FRONTIEREI DE STAT 142 84 58 25 1
Art. 362-1. ORGANIZAREA
MIGRA ȚIUNII ILEGALE 35 8 7 1
Art. 363. FOLOSIREA ILEGALĂ A
ÎNSEMNELOR CRUCII
ROȘII
Î N T O T A L 1153 375 213 99 54 5 4

183 Anexa 2
Demersul Facultă ții de Drept a USPEE din 26.05.2016 /
Răspunsul Ministerului Afacerilor Interne din 21.06.2016

184

185 DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul Pavliuc Ghenadie, declar pe pro prie răspundere că materialele prezentate în teza de
doctorat se referă la propriile activități și realizări, în caz contrar urmând să suport consecințele,
în conformitate cu legislația în vigoare.

Pavliuc Ghenadie

05 aprilie 2016

186 CV AL AUTORULUI

Date personale: PAVLIUC Ghenadie
Data și locul nașterii: 28 mai 1974, raionul Drochia, satul Petreni,
Republica Moldova
Cetă țenia: Republica Moldova

Studii:
1999 -2004 – Universitatea Liberă Internațională din Moldova, Fa cultatea de Drept (licențiat în
drept);
2004 -2007 – Academia de Aministrare Publică de pe lângă Președintele Republicii Moldova,
Specialitatea „Administrația de stat și municipală” (titlului de master în Administrația publică);
2014 -2016 – Universitatea de Studii Politice și Economice Europene „Constantin Stere”,
Specialitatea 554.01 – Drept penal și execuțional penal (studii de doctorat).

Activitate profesională:
1997 -2000 S.A. „Romalina”, mun. Chișinău, în calitate de operator;
2000 -2002 – Ministerul Justiției, executor judecătoresc al Judecătoriei sectorului Ciocana, mun.
Chișinău;
2002 -2003 – Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare M. J., numit, prin transfer, în
funcția de șef -adjunct al Direcției Ciocana, mun. Chișinău;
2003 -2005 – Depar tamentul de Executare a Deciziilor Judiciare M. J., transferat în funcția de
șef-adjunct al Direcției Rîșcani, mun. Chișinău;
La 14.07.2005 , fiind numit în funcția de judecător la Judecătoria Dondușeni prin decretul
Președintelui Republicii Moldova din 14 iulie 2005;
La 13.05.2008 . fiind numit în funcția de vicepreședinte al Judecătoriei Dondușeni (decretul
Președintelui Republicii Moldova din 13.05.2008);
La 03 iunie 2010 , numit în funcția de judecător prin decretul Președintelui Republicii Moldova
nr. 225 -V – până la atingerea plafonului de vârstă;
La 24 mai 2011 , prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 248/18, transferat
temporar în funcția de judecător al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău;
La 11 iulie 2012 , fiind numit, prin transfer, în funcția de judecător la Judecătoria Buiucani, mun.
Chișinău (până în prezent) (decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 169 din 11 iulie 2012);
La 08 aprilie 2014 , fiind desemnat pentru exercitarea atribuțiilor judecătorului de instrucție la
Judec ătoria Buiucani, mun. Chișinău – prezent (Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 360/12 din 08.04.2014);
Lector Universitar (Drept pr. penal), Universitatea de Studii Europene din Moldova, Facultatea
de Drept, Catedra ”Drept Public”.

187 Grade d e calificare :
¤ gradul de calificare ca funcționar public: rangul doi, consilier de stat de clasa a III -a;
¤ gradul III de calificare ca judecător.

Domeniile de interes științific: partea specială a dreptului penal.

Participări la foruri științifice:
Conferin ța științifico-practică interna țională „Problemele realizării și asigurării eficacită ții
reformelor juridice”, 16 iunie 2016, Kiev;
Conferin ța științifică na țională cu participare interna țională „Integrare prin cercetare și inovare”,
28-29 septembrie 2016, Chi șinău.

Lucrări științifice publicate: 9 publica ții științifice.

Date de contact:
Telefon: serv. 022295023; 022295116; mobil 0671 87 737
E-mail: pavliucghenadie@rambler.ru