Raspunderea Penala a Infractorilor Minori Prezentare Comparativa a Reglementarii In Vigoare Si Cea din Noua Lege Penala

Drept

Raspunderea Penala a Infractorilor Minori Prezentare Comparativa a Reglementarii In Vigoare Si Cea din Noua Lege Penala

Byadmin ianuarie 1, 2024

Spre deosebire de vechea lege penală, Noul Cod penal pune accentul mai mult pe măsurile educative ale minorului decât pedepsirea acestuia în centrul de detenție.

Limita de vârstă de la care minorul răspunde penal a fost redusă la 13 ani în noul cod, spre deosebire de vechiul cod unde minorul răspunde penal începând cu vărsta de 14 ani. Modificarea propusă are la bază creșterea continuă în ultimii ani a numărului faptelor penale săvârșite de minori cu vârsta sub 14 ani, aceștia ajungând să comită fapte foarte grave sau să fie atrași în activitatea grupurilor de criminalitate organizată.

Noul Cod penal cuprinde măsuri cu care se încearcă reintegrarea mai rapidă a minorului în societate.

A doua modificare majoră adusă de proiect în această privință, este renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.

Modelul care a inspirat reglementarea actuală este Legea Organică nr. 5/2000 privind reglementarea răspunderii penale a minorilor în Spania (modificată prin Legea Organică nr. 8/2006), dar s-au avut în vedere și reglementări din dreptul francez (Ordonanța din 2 februarie 1945 cu modificările ulterioare), dreptul german (Legea tribunalelor pentru minori din 1953 cu modificările ulterioare) și dreptul austriac (Legea privind justiția juvenilă din 1988).

Proiectul stabilește ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate – articolul 116 alin.(1) -, măsurile privative de libertate constituind excepția și fiind rezervate ipotezelor de infracțiuni grave sau de minori care au comis multiple infracțiuni – art. 116 alin.(2).

Modificarea are la baza doua elemente importante:

a) cresterea continua în ultimii ani a numarului faptelor penale savarșite de minori cu vârsta sub 14 ani, aceștia ajungând nu de puține ori să comita fapte foarte grave sau să fie atrșsi în activitatea grupurilor de criminalitate organizată tocmai în considerarea imposibilității tragerii lor la răspundere penală;

b) datele statistice privind expertizele efectuate cu privire la existenta discernamantului in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, arata ca in peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existenta acestui discernamant, ceea ce inseamna ca, de regula, discernamantul exista anterior varstei de 14 ani. Acest lucru este firesc, progresul tehnologic si mediul social contemporan favorizand o maturizare mai rapida a adolescentilor in raport cu perioada de acum patru decenii.

În acelasi timp, modificarea se înscrie într-o tendință generală în dreptul european al minorilor, căci limita de varstă de la care minorul raspunde penal este de 10 ani in Franta (art. 2 din Ordonanța din 2 februarie 1945, modificata in 2002), Marea Britanie (art. 34 Crime and Disorder Act 1998) și Elveția (art. 3 din Legea din 20 iunie 2003, în vigoare de la 1 ianuarie 2007), de 12 ani in Grecia (art. 126 C. pen.) și Olanda (art. 77b C. pen.), iar în Spania vârsta este stabilită în prezent la 14 ani dar un proiect de lege aflat în curs de dezbatere parlamentara prevede coborarea acestei vârste la 12 ani.

A doua modificare majoră adusă de proiect în aceasta privință, este renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care raspund penal, în favoarea măsurilor educative. Modelul care a inspirat reglementarea actuala este Legea Organica nr. 5/2000 privind reglementarea răspunderii penale a minorilor în Spania (modificata prin Legea Organica nr. 8/2006), dar s-au avut in vedere și reglementări din dreptul francez (Ordonanța din 2 februarie 1945 cu modificarile ulterioare), dreptul german (Legea tribunalelor pentru minori din 1953 cu modificarile ulterioare) și dreptul austriac (Legea privind justiția juvenila din 1988).

Proiectul stabileste ca regulă aplicarea îin cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate [art. 116 alin.(1)], masurile privative de libertate constituind exceptia si fiind rezervate ipotezelor de infractiuni grave sau de minori care au comis multiple infractiuni [art. 116 alin.(2)].

Măsurile educative neprivative de libertate sunt, in ordinea crescatoare a gravitatii lor: stagiul de formare civica [într-o reglementare apropiata de cea a art.15-1 alin.91) pct.6 din Ordonanta franceza din 2 februarie 1945]; supravegherea; consemnarea la sfarsit de saptamana; asistarea zilnica. Ultimele trei măsuri cunosc o reglementare apropiată de cea data de art. 7 lit. g), h) din Legea spaniola nr. 5/2000.

Sub aspectul continutului acestor masuri, se impune o explicatie legata de supraveghere si respectiv asistarea zilnica. Prima dintre aceste masuri nu presupune o implicare directa a serviciului de probatiune in realizarea activitatilor din programul minorului, rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul in care minorul isi respecta programul obisnuit (frecventarea cursurilor, activitati sportive, recreative etc.). În schimb, asistarea zilnică, presupune o intervenție activă a serviciului de probatiune, care intocmeste programul zilnic al minorului, incluzand in acest program – alaturi de elementele obisnuite in raport de varsta si situatia scolara sau profesionala a minorului (spre exemplu, frecventarea cursurilor scolare) si pe cele impuse de instanta potrivit art. 122 – orice activitate necesară realizarii scopului măsurii educative (spre exemplu, participarea la actiuni social-educative, menite a facilita integrarea sociala a minorului).

Obligațiile pe care instanța le poate impune minorului concomitent cu una dintre măsurile educative neprivative de libertate (art. 122) acopera, in linii generale o arie similară cu cea a obligatiilor impuse majorului infractor ce beneficiaza de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativa de libertate, dar conținutul lor va fi adaptat în funcție de persoana si conduita minorului și de specificul infracțiunii comise.

Proiectul propune reducerea limitei de vârstă de la care este posibilă angajarea răspunderii penale a minorului de la 14 la 13 ani.

Astfel, minorii ar putea fi pedepsiți de la 13 ani, potrivit noului Cod penal. În el se stipulează că “limita de vârstă de la care este posibilă angajarea răspunderii penale se reduce cu un an”. Proiectul stabilește ca regulă, aplicarea, în cazul minorilor, a măsurilor educative neprivative de libertate.

Modificarea propusă are la bază creșterea continuă în ultimii ani a numărului faptelor penale săvârșite de minori cu vârsta sub 14 ani, aceștia ajungând să comită fapte foarte grave sau să fie atrași în activitatea grupurilor de criminalitate organizată.

Minorii ar putea fi pedepsiți de la 13 ani, potrivit noului Cod penal care reduce, astfel, cu un an, limita de vârstă de la care este posibilă angajarea răspunderii penale, proiectul stabilind, ca regulă, aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate.

Precizările privind minoritatea sunt prevăzute în Titlul V din noul Cod penal.

"Aceste reglementări constituie unul dintre punctele centrale ale reformei propuse de proiectul noului Cod penal", se arată în expunerea de motive privind noile modificări.

Tendință generală în dreptul european al minorilor

Modificarea propusă are la bază creșterea continuă în ultimii ani a numărului faptelor penale săvârșite de minori cu vârsta sub 14 ani, aceștia ajungând nu de puține ori să comită fapte foarte grave sau să fie atrași în activitatea grupurilor de criminalitate organizată tocmai pe considerentul că nu pot fi trași la răspundere penală. Un alt motiv al modificării a avut la bază datele statistice privind expertizele efectuate cu privire la existența discernământului în cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani, potrivit cărora, în peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existența acestui discernământ, ceea ce înseamnă că, de regulă, discernământul există anterior vârstei de 14 ani.

"Acest lucru este firesc, progresul tehnologic și mediul social contemporan favorizând o maturizare mai rapidă a adolescenților în raport cu perioada de acum patru decenii", se arată în expunerea de motive a noului Cod penal.

Totodată, modificarea se înscrie într-o tendință generală în dreptul european al minorilor, căci limita de vârstă de la care minorul răspunde penal este de 10 ani în Franța (art. 2 din Ordonanța din 2 februarie 1945, modificată în 2002), Marea Britanie (art. 34 Crime and Disorder Act 1998) și Elveția (art. 3 din Legea din 20 iunie 2003, în vigoare de la 1 ianuarie 2007), de 12 ani în Grecia (art. 126 C. pen.) și Olanda (art. 77b C. pen.), iar în Spania vârsta este stabilită în prezent la 14 ani, existând însă un proiect de lege aflat în curs de dezbatere parlamentară care prevede coborârea acestei vârste la 12 ani.

Renunțarea la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal

A doua modificare majoră adusă de proiect în această privință, este renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.

Modelul care a inspirat reglementarea actuală este Legea Organică nr. 5/2000 privind reglementarea răspunderii penale a minorilor în Spania (modificată prin Legea Organică nr. 8/2006), dar s-au avut în vedere și reglementări din dreptul francez (Ordonanța din 2 februarie 1945 cu modificările ulterioare), dreptul german (Legea tribunalelor pentru minori din 1953 cu modificările ulterioare) și dreptul austriac (Legea privind justiția juvenilă din 1988).

Proiectul stabilește ca regulă aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate – articolul 116 alin.(1) -, măsurile privative de libertate constituind excepția și fiind rezervate ipotezelor de infracțiuni grave sau de minori care au comis multiple infracțiuni – art. 116 alin.(2).

Proiectul privind Codul civil a fost aprobat, miercuri, de Guvern, după ce săptămâna trecută au fost avizate de către Executiv Codul penal, Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă.

Bibliografie:

Art. 114 Limitele raspunderii penale

(1) Minorul care nu a implinit varsta de 13 ani nu raspunde penal.

(2) Minorul care are varsta intre 13 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.

Art. 115 Consecintele raspunderii penale

(1) Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate.

(2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate in urmatoarele cazuri:

a) daca a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;

b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare oridetentiunea pe viata.

Art. 116 Masurile educative

(1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.

1. Masurile educative neprivative de libertate sunt:

a) stagiul de formare civica;

b) supravegherea;

c) consemnarea la sfarsit de saptamana;

d) asistarea zilnica;

2. Masurile educative privative de libertate sunt:

a) internarea intr-un centru educativ;

b) internarea intr-un centru de detentie .

(2) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, in conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute in art. 74.

Art. 117 Referatul de evaluare

(1) In vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute in art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune intocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.

(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se intocmeste in toate cazurile in care instanta dispune asupra masurilor educative ori asupra modificarii sau incetarii executarii obligatiilor impuse, precum si la terminarea executarii masurii educative.

–––––-

2014

Raspunderea penala a minorului este reglementata de noul Cod penal, in vigoare din 1 februarie 2014. La acest capitol, prevederile nu sunt modificate substantial fata de vechiul Cod penal, astfel ca, si in momentul de fata, minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund penal.

In schimb, cei care are varsta intre 14 si 16 ani raspund penal numai daca se dovedeste ca au savarsit fapta cu discernamant, in timp ce minorii care au implinit varsta de 16 ani raspund penal potrivit legii.

Conform NCP, fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, se ia o masura educativa neprivativa de libertate.

Pe de alta parte, daca minorul a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat, atunci in cazul lui instanta poate stabili o masura educativa privativa de libertate. Totodata, se poate da o masura educativa privativa de libertate si atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita de minor este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.

Prin comparatie cu vechiul Cod penal, noile reglementari au eliminat pedeapsa acordata in plus pe langa de masura educativa neprivativa de libertate. Mai precis, regulile aplicabile pana la 1 februarie 2014 prevedeau urmatoarele: "Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului".

Minorul nu mai poate fi mustrat sau supravegheat de parinti

In ceea ce priveste masurile educative, acestea sunt tratate diferit de noul Cod penal. Concret, acum se face o distinctie clara intre masurile educative neprivative de libertate si cele privative de libertate, distinctie care inainte nu exista.

Asadar, potrivit noilor dispozitii, masurile educative neprivative de libertate sunt:

a) stagiul de formare civica;

b) supravegherea;

c) consemnarea la sfarsit de saptamana;

d) asistarea zilnica.

Totodata, sunt numite si masurile educative privative de libertate:

a) internarea intr-un centru educativ;

b) internarea intr-un centru de detentie.

O noutate este eliminarea mustrarii, astfel ca minorul care savarseste o infractiune nu mai poate fi doar certat. In vechile reglementari, mustrarea era definita dupa cum urmeaza:"masura educativa a mustrarii consta in dojenirea minorului, in explicarea gravitatii faptei savarsite, in sfatuirea minorului de a se purta in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ca, daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa".

S-au introdus, in schimb, stagiul de formare civica, consemnarea la sfarsit de saptamana siasistarea zilnica, toate acestea fiind coordonate de serviciul de probatiune. Aceasta atributie a serviciului de probatiune nu exista in vechile prevederi, care stabileau ca supravegherea se realizeaza de parinti sau de institutii abilitate in acest sens. Amintim ca si reglementarile in materia probatiunii au fost modificate din 1 februarie 2014, pe care AvocatNet.ro le-a tratat aici.

Potrivit prevederilor, stagiul de formare civica consta in obligatia minorului de a participa la un program cu o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa inteleaga consecintele legale si sociale la care se expune in cazul savarsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sau viitor.

"Organizarea, asigurarea participarii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civica, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fara a afecta programul scolar sau profesional al minorului", se mentioneaza in noul Cod penal.

In ceea ce priveste consemnarea la sfarsit de saptamana, aceasta inseamna ca minorul nu poate parasi locuinta in zilele de sambata si duminica, pe o durata cuprinsa intre 4 si 12 saptamani, in afara de cazul in care, in aceasta perioada, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfasura anumite activitati impuse de instanta.

Totodata, atunci cand este asistat zilnic, minorul este obligat sa respecte un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor, precum si interdictiile impuse minorului.

Ca si pana acum, minorul poate fi supravegheat. Totusi, daca vechile reguli acordau supravegherii un capitol intreg, facand diferenta intre libertate sub supraveghere si libertate sub supraveghere severa, noul Cod a simplificat regulile privind supravegherea. Astfel, aceasta masura educativa este definita dupa cum urmeaza: "Masura educativa a supravegherii consta in controlarea si indrumarea minorului in cadrul programului sau zilnic, pe o durata cuprinsa intre doua si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionala si prevenirea desfasurarii unor activitati sau intrarea in legatura cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de indreptare a acestuia".

Aceasta in conditiile in care, pana acum, supravegherea era realizata de parinti sau, in cazul supravegherii severe, de catre o institutie autorizata in acest sens.

Instanta poate stabili obligatii in plus pentru minor

Potrivit prevederilor, minorului i se pot impune cateva obligatii in plus pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, pe care acesta trebuie sa le respecte. Mai exact, instanta poate dispune ca minorul:

sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;

sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;

sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;

sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;

sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;

sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala.

Aceste obligatii sunt intr-un numar mai mare fata de cele prevazute de vechiul Cod penal:

sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

sa nu intre in legatura cu anumite persoane si, daca a fost contactat de acestea, sa anunte de indata;

sa frecventeze cursuri scolare din invatamantul general obligatoriu;

sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

In plus, obligatiile pe care le poate impune instanta se aplica acum pentru toate masurile educative neprivative de libertate, si nu doar in cazul masurii libertatii supravegheate, asa cum stipulau vechile prevederi.

In schimb, se pastreaza unele dispozitii referitoare la situatiile cand aceste obligatii sunt revocate sau prelungite de instanta.

Astfel, daca, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de indreptare. "Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara", se precizeaza in noul Cod.

Pe de alta parte, daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune:

prelungirea masurii educative, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;

inlocuirea masurii luate cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;

inlocuirea masurii luate cu internarea intr-un centru educativ, in cazul in care, initial, s-a luat masura educativa neprivativa de libertate cea mai severa, pe durata sa maxima.

Mai mult, daca minorul aflat in executarea unei masuri educative neprivative de libertate savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta poate dispune: prelungirea masurii educative luate initial, inlocuirea masurii luate initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa sau chiar inlocuireamasurii luate initial cu o masura educativa privativa de libertate.

Masurile privative de libertate. Cand va fi internat minorul in centrul de detentie?

Asa cum aratat la inceputul materialului, masurile educative privative de libertate sunt internarea intr-un centru educativ sau internarea intr-un centru de detentie.

Internarea intr-un centru educativ

Masura educativa a internarii intr-un centru educativ consta in internarea minorului intr-oinstitutie specializata in recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala. Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre unu si 3 ani.

Conform NCP, daca in perioada internarii minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta poate mentine masura internarii intr-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate inlocui cu masura internarii intr-un centru de detentie.

In cazul in care, pe durata internarii, minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate decide fie inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, fie liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani.

Totusi, in cazul in care inlocuieste pedeapsa sau acorda liberarea, instanta va dispune in plus respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute mai sus pana la implinirea duratei masurii internarii.

Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta poate reveni asupra inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru educativ.

In cazul in care, intre timp, minorul comite o noua infractiune, atunci instanta poate decide chiarinternarea intr-un centru de detentie.

Internarea intr-un centru de detentie

Masura educativa a internarii intr-un centru de detentie consta in internarea minorului intr-oinstitutie specializata in recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.

NCP stabileste ca internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani, afara de cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, cand internarea se ia pe o perioada cuprinsa intre 5 si 15 ani.

Daca, in perioada internarii, minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta prelungeste masura internarii.

In cazul in care, pe durata internarii, minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate decide inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice sau liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani.

In schimb, daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru de detentie.

"In cazul savarsirii, pana la implinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii intr-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra inlocuirii si dispune executarea restului ramas din durata masurii internarii intr-un centru de detentie sau prelungirea duratei acestei internari", se arata in NCP.

Faptele minorilor se prescriu

Potrivit art. 131 NCP, masurile educative neprivative de libertate se prescriu intr-un termen de 2 ani de la data ramanerii definitive a hotararii prin care au fost luate.

In acelasi timp, masurile educative privative de libertate se prescriu intr-un termen egal cu durata masurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.

"Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative se intrerup si se suspenda in conditiile prevazute de lege pentru majori", se precizeaza in actul normativ citat.