Raspunderea Disciplinara a Militarilor
CUPRINS:
CAPITOLUL I:
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PROFESIA DE MILITAR
1. Definiția cadrului militar și ordinea ierarhică a cadrelor militare
2. Cadrul de reglementare a profesiei de militar
3. Soldații și gradații profesioniști – corp distinct de personal militar
4. Selecționarea, formarea și admiterea în corpul soldaților și gradaților profesioniști
5. Proveniența ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor
CAPITOLUL II:
DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE MILITARILOR:
1. Drepturile cadrului militar
2. Recompensele acordate militarilor
3. Îndatoririle specifice ale militarilor
4. Interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți
CAPITOLUL III:
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A MILITARILOR:
1. Disciplina militară
2. Sancțiunile aplicabile militarilor
3. Cercetarea disciplinară a militarilor
4. Aplicarea sancțiunilor
CAPITOLUL IV: CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Introducere:
La mai puțin de un secol de sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, contextul politic internațional este din nou extrem de agitat, iar lupta pentru dominația teritorială și, mai ales economică, riscă să zdruncine fragila liniște globală.
Amenințarea crizei financiare, a crizei resurselor naturale și, mai nou, a celei alimentare, devine o realitate cotidiană astfel că, pe zi ce trece, un nou conflict izbucnește fie în țările arabe, fie în America Latină, iar mișcările de stradă sunt din ce în ce mai prezente în țările europene.
Mult mai aproape de noi, la granița țării noastre cu Ucraina mocnește izbucnirea unui conflict armat, iar reprezentanții NATO, precum și autoritățile române, vorbesc tot mai mult despre nevoia de întărire a forțelor de apărare a țării. Se indică ca primă măsură în acest sens achiziționarea de armament și modernizarea tehnicii de luptă. Însă nimeni nu vorbește despre rolul factorului uman, căruia îi revin ca principale sarcini: apărarea teritoriului țării împotriva oricărui agresor ce face uz de forța sa militară; garantarea suveranității și independenței statului român, a democrației constituționale; protecția cetățenilor țării și ajutorarea lor în situații dificile – catastrofe naturale și ecologice; asigurarea securității și apărării colective, împreună cu celelalte state membre ale NATO, precum și acordarea de ajutor umanitar altor state, la cerere, sub egida unor organizații internaționale sau continentale.
Tot referitor la rolul cadrelor militare, noul concept strategic al NATO subliniază că „nevoia de a menține vechile forțe supradimensionate destinate apărării teritoriilor naționale a fost reevaluată în sensul reducerii acestora, punându-se accent, în schimb, pe proiectarea unor noi structuri de forțe moderne, mobile, foarte bine echipate și dotate, ce pot fi susținute din punct de vedere al resurselor, care pot acționa oriunde este nevoie, în afara granițelor naționale, precum și foarte bine pregătite să răspundă la întregul spectru de misiuni și sarcini anticipate.
Astfel, este mai puțin important aspectul cantitativ al forțelor participante la operații; în schimb, aspectul pregătirii la nivel profesionist este o cerință prioritară pentru utilizarea sistemelor de armamente și echipamente moderne. Menținerea unei capacități militare suficiente și voința clară de a acționa în mod colectiv pentru apărarea comună rămân obiective centrale, în materie de securitate a Alianței”.
Așadar, ținând cont de strategia NATO de profesionalizare a serviciului militar, de poziția geostrategică a României în spațiul sud-est european – ca țară de frontieră a NATO și a Uniunii Europene, precum și de contextul geo-politic actual în care se află țara noastră, ne punem o serie de întrebări, al căror răspuns vom încerca să îl găsim pe parcursul acestei lucrării.
În primul rând, se pune întrebarea dacă la momentul de față, după o serie de demersuri legislative pentru statuarea noii profesii militare – profesia de soldat/gradat voluntar, cadrul intern de reglementare este unul coerent, perfect aliniat cerințelor europene, precum și cerințelor alianței militare nord-atlantice? Pentru aceasta, în primul capitol al lucrării voi trece în revistă explicații ale conceptului de cadru militar, apoi voi face o amplă analiză a evoluției legislației privitoare la profesia de militar, oferind explicații generale și cu privire la noțiunea de funcție militară ca formă specială a funcției publice, precum și unele considerații generale cu referire la selecționarea, formarea și admiterea în corpul soldaților și gradaților profesioniști.
În al doilea rând, având în vedere „schimbarea apărută în planul mentalităților și erodarea valorilor tradiționale, insuficiente acum în asigurarea unei motivații puternice pentru o profesie militară; scăderea cotei valorice a profesiei militare pe piața ofertelor profesionale și apariția unor alternative profesionale mai atractive; precum și creșterea nevoilor de recrutare a personalului voluntar în momentul profesionalizării complete a armatei”, ne punem întrebarea dacă drepturile conferite în prezent cadrelor militare sunt suficient de motivante încât să stimuleze alegerea acestei profesii, fiind cunoscut și faptul că, deși este o organizație cu reguli stricte și cultură specifică, armata împarte aceeași piață a forței de muncă cu instituțiile și organizațiile civile. Așadar, luând în considerare faptul că armata de profesie este dependentă de piața muncii, fiind afectată în permanență de fluctuațiile acesteia, în cel de al doilea capitol al lucrării vom analiza în detaliu drepturile cadrului militar și recompensele de care acestea beneficiază, iar în oglindă, vom analiza îndatoririle specifice ale militarilor, înterzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți.
Așa cum arătam mai sus, cadrelor militare le revin o serie de responsabilități extrem de importante, de îndeplinirea cărora depind valori fundamentale precum: securitatea națională, integritatea teritorială, suveranitatea și independența statului român, garantarea democrației constituționale sau protecția cetățenilor țării. Prin urmare, ne întrebăm ce se întâmplă atunci când cadrele se abat de la principiile desfășurării profesiei de militar? Și cum se angajează răspunderea cadrelor militare? Este necesară înăsprirea sancțiunilor disciplinare? La toate aceste întrebări voi încerca să raspund în cel de al treilea capitol al lucrării unde, mai întâi de toate, voi vorbi despre disciplina militară. Apoi, după explicarea conceptului de disciplină militară, voi trece în revistă sancțiunile ce pot fi aplicate militarilor, potrivit legii, în caz de abatere disciplinară, modalitățile de efectuare a cercetării disciplinare a militarilor, precum și modul de aplicare a sancțiunilor dispuse față de persoana acestora.
Capitolul finalul al lucrării este destinat concluziilor și propunerilor legate de aspectele tratate. În acest sens, voi formula concluzii pe baza analizei opiniilor exprimate în literatura de specialitate, dar și ca urmare a experienței proprii pe care am dobândit-o în cei patru ani de activitate ca soldat gradat profesionist.
CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PROFESIA DE MILITAR:
1. Definiția cadrului militar și ordinea ierarhică a cadrelor militare:
Terminologia cuvântului „militar” își are originile în limba latină, pătrunzând în limba română prin preluare din limba franceză, militarul fiind definit astăzi ca acea persoană care face parte din cadrele armatei.
Potrivit literaturii de specialitate, „profesia de militar presupune o activitate menită să asigure funcționarea, perfecționarea și conducerea organismului militar în timp de pace și de război. Militarii sunt supuși unei legislații speciale, respectiv Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.”
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt definite ca fiind acei cetățeni români, aflați în serviciul națiunii, cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege.
Cadrele militare sunt constituite în corpul subofițerilor, corpul maiștrilor militari și corpul ofițerilor potrivit gradelor pe care le au, aceste grade reprezentând, de fapt, un drept al titularului care echivalează cu recunoașterea în plan social a calității sale de cadru militar.
Prin art.2 din Legea nr. 80/1995 se dispune că:
– subofițerii se împart ierarhic în sergent major, plutonier, plutonier major, plutonier adjutant și plutonier adjutant șef.
– maiștrii militari sunt clasificați în maistru militar clasa a IV-a, maistru militar clasa a III-a, maistru militar clasa a II-a, maistru militar clasa a I și maistru militar principal.
– ofițerii se impart în:
a) ofițeri cu grade inferioare: sublocotenent (aspirant pentru cei din marina militară), locotenent și căpitan;
b) ofițeri cu grade superioare: maior (locotenent-comandor pentru cei din aviația și marina militară), locotenent-colonel (căpitan-comandor pentru cei din aviația și marina militară), colonel (comandor pentru cei din aviația și marina militară)
– generali și amirali sunt:
a) general de brigadă – cu o stea (general de flotilă aeriană – cu o stea, pentru cei din arma aviație și contraamiral de flotilă – cu o stea, pentru cei din arma marină);
b) general-maior – cu două stele (contraamiral – cu două stele, pentru cei din arma marină);
c) general-locotenent – cu trei stele (viceamiral – cu trei stele, pentru cei din arma marină);
d) general – cu patru stele (amiral – cu patru stele, pentru cei din armata marină).
În plus, potrivit art. 2 alin. (3) din legea cadru, în afara acestor grade, pentru merite militare excepționale, în timp de război, Președintele României poate acorda generalilor de armată gradul de mareșal, care este cel mai înalt grad militar.
Se mai arată că, persoanele făcând parte din cadrele militare, se pot afla în una dintre următoarele situații (art.4 din Legea nr. 85/1995):
a) în activitate, când ocupă o funcție militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menține și pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcții pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, precum și atunci când sunt puse la dispoziție: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate;
b) în rezervă, când nu ocupă o funcție militară, dar întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezerviști concentrați sau mobilizați, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate;
c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar.
2. Cadrul de reglementare a profesiei de militar:
„În perioada de după cel de-al doilea război mondial și până în decembrie 1989, cât în România a existat un regim politic totalitar, armata – ca instituție de stat a reprezentat unul dintre elementele de susținere a puterii.
Ca un paradox, am putea spune, că și în această perioadă, independent de regimul politic aflat la putere societatea civilă a perceput armata ca pe o instituție de stat necesară, de utilitate publică. Opinăm că această percepție s-a datorat, pe de o parte, faptului că, în contextul unei relativ puternice tutelări politico-militare sovietice, existența armatei ca instituție a statului român a căpătat o valență națională deosebită iar, pe de altă parte, faptului că armata, prin sericiul militar obligatoriu și prin activitățile economice la care a fost obligată să participe cu efective mari – în construcții, canale navigabile, minerit, agricultură, irigații, căi ferate etc., a păstrat o strânsă leătură cu societatea civilă, latura de susținătoare a puterii politice totalitare fiind atenuată în mare măsură.”
După întoarcerea României la valorile democrației și principiile statului de drept, funcțiile publice ale armatei au căpătat noi valențadă, independent de regimul politic aflat la putere societatea civilă a perceput armata ca pe o instituție de stat necesară, de utilitate publică. Opinăm că această percepție s-a datorat, pe de o parte, faptului că, în contextul unei relativ puternice tutelări politico-militare sovietice, existența armatei ca instituție a statului român a căpătat o valență națională deosebită iar, pe de altă parte, faptului că armata, prin sericiul militar obligatoriu și prin activitățile economice la care a fost obligată să participe cu efective mari – în construcții, canale navigabile, minerit, agricultură, irigații, căi ferate etc., a păstrat o strânsă leătură cu societatea civilă, latura de susținătoare a puterii politice totalitare fiind atenuată în mare măsură.”
După întoarcerea României la valorile democrației și principiile statului de drept, funcțiile publice ale armatei au căpătat noi valențe. Potrivit art. 118 din Constituția României, revizuită, armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale. În condițiile legii și ale tratatelor internaționale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară și participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii.”
Ulterior „în contextul procesului de instituire și perfecționare a regimului politic democratic, practic de instituire a statului de drept, s-a impus cu necesitate și constituirea unui nou cadru constituțional și legal privind statutul profesional al cadrelor militare, care să reglementeze relațiile de muncă specifice ale acestora, drepturile și îndatoririle (obligațiile) izvorâte din aceste relații, inclusiv după încetarea activității, adică cele aflate în sfera securității sociale.
Analiza statutului profesional al cadrelor militare în activitate din punct de vedere al accesului în profesie și al evoluției ulterioare în carieră este firesc să fie abordată pornind de la bazele constituționale ale profesiei de militar, care se regăsesc, în principal, în conținutul art. 16 alin. 3 și art. 118 alin. 2 din legea fundamentală.”
Cu privire la accesul în profesie, art. 16 alin. (3) din Constituția României dispune că funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară, statul român garantând egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.
În ceea ce privește structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare, potrivit art. 118 alin. (2) din legea fundamentală, acestea se stabilesc prin lege organică.
“Din analiza acestor prevederi constituționale, o primă concluzie care se desprinde este faptul că, întocmai ca și în cazul funcționarilor publici “propriu-ziși”, raporturile juridice de muncă ale cadrelor militare în activitate îmbracă forma raporturilor de serviciu, legiutorul constituent consacrându-le un regim statutar.”
Astfel, și în România, întocmai ca în toate celelate țări membre ale Uniunii Europene și în alte state membre NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, cadrul legal sub incidența căruia intră aceste raporturi juridice este unul special.
În doctrina națională, dar și în cea europeană, se subliniază că, în legătură cu statutul special al raporturilor juridice de muncă ale cadrelor militare, există o intensă dezbatere, în special privind apartenența acestor raporturi de serviciu la dreptul administrativ sau la dreptul muncii.
“Se concluzionează că, fără a tăgădui caracterul preponderent legal al acestor raporturi juridice, ele fac parte din sfera raporturilor juridice de muncă – în sensul larg al acestei noțiuni, care vizează toate persoanele care prestează o muncă în vederea obținerii unui salariu. Astfel, raportul de serviciu este definit ca raportul juridic de muncă care a luat naștere, în condițiile legii, în urma realizării acordului de voință dintre autoritatea sau instituția publică angajatoare și funcționarul public, respectiv cadrul militar încadrat. “
De asemenea, literatura juridică subliniază că ”o persoană poate face parte din rândul cadrelor militare numai după acordarea gradului militar de către organele competente. Însă, actul administrativ al unui asemenea organ nu constituie decât manifestarea de voință a unei dintre părți pentru încheierea unui raport juridic contractual, deoarece conform legii, îndeplinirea serviciului militar ca profesionist nu constituie o obligație. Drept urmare, acordarea gradului este consecința fie a cererii persoanei de a deveni militar, fie ea constituie acceptarea cererii, deci realizarea unui acord de voințe, adică a unui contract. Însă nu este vorba de un contract individual de muncă, reglementat de legislația muncii, ci de un raport juridic contractual diferit.”
„Se apreciază că nu se poate face abstracție de faptul că atunci când instituția publică angajatoare, fie ea Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Mediului sau Agenția Națională aFuncționarilor Publici, acordă drepturi corelative, corespunzătoare muncii prestate de către funcționar (civil sau militar), în principal, salariul și alte drepturi bănești (sporuri, premii, prime, indemnizațiietc), dar și alte drepturi cuvenite angajaților (concedii de odihnă, de maternitate, pentru creșterea copilului – la cererea expresă a angajatei, concediu medical, concediu paternal – tot la cererea expresă a beneficiarului, concediu de studii, etc.) nu își exercită prerogativele de putere publică sau atribuțiilede interes general, ci obligațiile ce-i revin ca parte într-un raport juridic de muncă intuitu personae.
De altfel, în aceeași idee, nu se poate face abstracție de faptul că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici reglementează în mod expres dreptul acestei categorii de salariați de a se constitui în sindicate sau de a adera la acestea, precum și dreptul la grevă. Ori, atât „sindicatul” cât și „greva” sunt instituții proprii dreptului muncii care, potrivit legii, au ca scop apărarea și promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor de sindicat, drepturile lor colective și individuale.
Așadar, având în vedere cele prezentate, alături de alte opinii conciliante din doctrină, apreciem că nimic nu se opune ca raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în general, ca și cele ale cadrelor militare în activitate, în special, să fie abordate atât în dreptul muncii cât și în dreptul administrativ, din perspectiva specifică fiecăreia dintre aceste ramuri de drept.”
Dar, “chiar dacă au un statut special, cadrele militare fac parte, în sens larg, din categoria funcționarilor publici, funcțiile militare pe care le ocupă fiind învestite cu prerogative de ordine publică sau atribuții de satisfacere a interesului general. În acest sens, se impune menționată și prevederea constituțională de la art.118 alineatul 4, potrivit căreia: “Organizarea de activități militare sau paramilitare în afara unei autorități statale este interzisă.”
Ținând cont de faptul că funcția publică: este obiectiv predeterminată (drepturile și obligațiile ce intră în conținutul său sunt prestabilite prin acte normative), are un caracter propriu (aparține numai celui care a acceptat învestirea ca titular al funcției în cadrul unei instituții publice), are caracter permanent, contribuie la realizarea prerogativelor de ordine publică, are o anumită specializare și competență determinate de lege pentru satisfacerea unui interes general și presupune alocarea și asigurarea de mijloace materiale și financiare, cu care trebuie să fie dotat titularul funcției, precum și plata salariului pentru munca prestată, trebuie subliniat că, totuși, nu toate funcțiile din cadrul instituțiilor și autorităților publice sunt funcții publice, ci numai cele care sunt create în vederea realizării puterii publice.
Revenind la statutul special al raporturilor juridice de muncă ale cadrelor militare, arătăm că acesta este reglementat de Legea Nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările și completările ulterioare. Odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, au fost abrogate Statutul corpului ofițerilor, Statutul corpului maiștrilor militari și Statutul corpului subofițerilor, aprobate prin H.C.M. nr. 1.177/1965, nr. 924/1964 și nr. 1.178/1965.
De asemenea, din fondul legislativ privitor la desfășurarea activității de cadru militar profesionist, face parte și Legea nr. 384 din 10 octombrie 2006 privind Statutul soldaților și gradaților profesioniști.
În plus, putem aminti aici și Legea nr. 444/2006 privind pregătirea populației pentru apărare modificată prin Legea 128/2012 potrivit căreia la declararea mobilizării și a stării de razboi sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen devine obligatorie pentru bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a îndeplini serviciul militar, Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, actualizată prin Legea nr.2/2013, Ordonanța Guvernului nr.121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor, precum și Ordinul Nr. M.64 din 10 iunie 2013 al ministrului apărării naționale, pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare.
Analizând cadrul de reglementare a relațiilor de muncă ale militarilor, putem observa că trăsăturile caracteristice ale acestor raporturi de muncă sunt următoarele:
– subordonarea militarului față de celălalt subiect al raportului juridic, așa cum și salariatul salariatul se subordonează anagajatorului său, doar că subordonarea militarilor este mult mai severă decât a salariaților;
– raporturile juridice de muncă se realizează prin prestații succesive, presupun o activitate de durată, de continuitate ce se desfășoară în cadrul unui număr minim de ore, cel puțin egal cu numărul de ore de muncă pe care o prestează salariații;
– activitatea desfășurată este remunerată, plata fiind denumită soldă;
– militarii, ca și salariații, pot fi trimiși în delegație, detașați sau transferați, au drepturi și obligații specifice, răspund disciplinar, după caz, material, iar raportul lor de muncă poate înceta prin trecerea în rezervă sau prin demisie.
“În concluzie, având în vedere trăsăturile caracteristice ale raporturilor juridice contractuale de muncă ale militarilor profesioniști, dar și prevederile actelor normative în materie, care stipulează că acești sunt funcționari public ice își defășoară activitatea pe baza raportului de muncă fundamentat pe dispozițiile Statutului cadrelor militare (Legea nr.80/1995), precum și a altor reglementări emise în temeiul acestuia, munca lor se desfășoară în temeiul unui raport contractual, asemănător ca în cazul salariaților.”
3. Soldații și gradații profesioniști – corp distinct de personal militar:
Soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat care îndeplinesc funcții de execuție specifice luptătorilor și specialiștilor militari, în cadrul microstructurilor de tip echipă, echipaj, post de luptă, grupă/similare. Totuși, gradații profesioniști pot îndeplini și funcții de comandă la nivelul acestor microstructuri.
„Odată cu renunțarea la serviciul militar obligatoriu, prin Legea nr. 444/2006 privind pregătirea populației pentru apărare și prin Legea nr. 384 din 10 octombrie 2006 privind Statutul soldaților și gradaților profesioniști, s-a reglementat cadrul juridic pentru acest corp distinct de personal militar.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 384/2006. soldații și profesioniștii sunt angajați în baza unui contract de angajare care este, în realitate, un contract individual de muncă de tip particular, încheiat pe durată determinată de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire la expirarea pe durată de 2 sau 3 ani.”
Ulterior, în Monitorul Oficial al României nr. 49/2012 a fost publicată Legea nr. 23/2012 prin care se modifică statutul soldaților și gradaților voluntari, care se vor numi soldați și gradați profesioniști, dobândind prin noua lege și o serie de beneficii.
Concret, în art.1 din Legea nr. 384/2006 se arată că “(1) soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat și situat la baza ierarhiei militare.
(2) Soldații și gradații profesioniști sunt angajați pe baza unui contract în funcții prevăzute în acest scop în statele de organizare a unităților militare, pe o perioadă determinată, în funcție de nivelul de pregătire, starea de sănătate și aptitudinile acestora pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.”
Astfel, gradele militare ale soldaților și gradaților profesioniști, în ordinea lor ierarhică, sunt: soldat, fruntaș și caporal clasa a III-a, clasa a II-a sau clasa I și se acordă în această ordine indiferent dacă gradații profesioniști au deținut, în calitate de rezerviști, grade superioare. În acest sens, dobândirea calității de soldat profesionist este condiționată de acordul scris al celor în cauză privind renunțarea la gradele dobândite anterior și deținute ca rezervist.
Ca atare, în perioada în care soldații și gradații profesioniști sunt în activitate, aceștia sunt incluși în planurile de mobilizare și nu pot pierde gradul obținut decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
“Menționăm că soldații și gradații voluntari, deși sunt, evident, militari, totuși trebuie considerați drept salariați, având un contract de muncă de tip particular.”
4. Selecționarea, formarea și admiterea în corpul soldaților
și gradaților profesioniști:
“Experiența țărilor cu armate profesioniste demonstrează că problemele economice ale societății, economia de piață, schimbările în valorile sociale și declinul demografic afectează succesul recrutării militare. Ca proces, recrutarea implică luarea în considerare a două tipuri de aspecte legate de input-ul organizațional: cantitative și calitative.
Aspectele cantitative se referă la numărul persoanelor recrutate, influențat de evoluția demografică, aflată într-o continuă scădere. Scăderea accentuată a natalității și soldul negativ al migrației externe vor induce influențe negative, pe termen mediu și lung asupra potențialului uman pentru apărare. În același timp, creșterile semnificative ale numărului studenților fac ca tinerii incorporabili să fie indisponibili pentru serviciul militar până la 23-24 ani, cu posibilități reduse de absorbție a acestora.
Aspectele calitative se referă la valorile și normele internalizate de tineri, anterior intrării în organizația militară, și care trimit spre analiză: relevanța socială a armatei în continuă scădere; valorile sociale bulversate la ora actuală; atitudinile și opiniile publice față de armată.”
Dincolo de aspectele sociale, potrivit legii, pentru a dobândi calitatea de soldat profesionist, deci pentru încheierea primului contract de muncă în această calitate, trebuiesc întrunite o serie de condiții prevăzute expres în art. 2 din Legea nr.384/2006.
Astfel:
– cei în cauză, bărbați sau femei, trebuie să fie cetățeni români. Textul a fost modificat prin Legea nr.286/2004 în acord cu noile prevederi ale art.16 alin. (3) din Constituția României, revizuită, în sensul eliminării condiției de cetățenie română pentru ocuparea unei funcții militare.
– să aibă domiciliul în țară,
– să aibă vârste cuprinse între 18 și 50 de ani,
Totodată, conform Ordinului ministrului apărării naționale pentru încadrarea în corpul soldaților și gradaților profesioniști, persoanele solicitante trebuie:
– să fie selectate pe baza cererii lor,
– să fi urmat un program de instruire,
– să fi depus jurământul militar (acesta se depune anterior numirii în funcție).
În ceea ce privește contractul de muncă al cadrelor militare, “acest tip particular de contract individual de muncă prezintă următoarele trăsături:
– părțile contractului sunt soldatul profesionist și unitatea militară angajatoare;
– militarul este subordonat față de unitatea militară angajatoare; cu precizarea că acest tip de subordonare care urmărește disciplina militară este mult mai severă decât subordonarea unui salariat obișnuit;
– contractul este numit, pe perioadă determinată, intuitu personae, se încheie în scris și este comutativ;
– raporturile de muncă se realizează prin prestații succesive;
– militarii primesc un salariu pentru activitatea desfășurată care poartă denumirea de soldă;
– militarii pot fi delegați, detașați sau trensferați, au drepturi și obligații specifice, răspund disciplinar sau material, iar raportul de muncă poate înceta prin demisie.”
Legea dispune că, cetățenii români, bărbați și femei, care au fost selecționați, pe baza cererii lor, să devină soldați profesioniști, în funcție de aptitudini, pot urma un program de instruire structurat pe două module:
a) modulul instruirii individuale;
b) modulul perfecționării instruirii de specialitate. (art. 31 ali.(1) din Legea nr. 384/2006)
Însă, cetățenii români care, anterior renunțării la serviciul militar obligatoriu:
– au îndeplinit serviciul militar ca militari în termen sau militari cu termen redus,
– au o vechime în activitate de cel puțin un an în gradul de soldat sau gradat profesionist ori soldat și gradat rezervist profesionist,
– au fost elevi sau studenți, cel puțin un an, în instituțiile de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, cu excepția elevilor liceelor și colegiilor militare,
– dețin, în calitate de rezerviști, grade superioare și au fost selecționați, pe baza cererii lor, pentru încadrarea ca soldați și gradați profesioniști urmează în cadrul programului de instruire numai modulul perfecționării instruirii de specialitate.
În acest sens, planificarea, organizarea, desfășurarea, precum și durata pregătirii militarilor profesioniști se stabilesc prin ordin al ministrului apărării, în perioada programului de instruire, cetățenii români având calitatea de soldat profesionist, motiv pentru care beneficiază gratuit de hrană, echipament și materiale de întreținere.
De asemenea, în această perioadă beneficiază de o indemnizație lunară egală cu 50% din solda de funcție și solda de grad a unui soldat profesionist.
În final, la încheierea modulelor de instruire, soldații profesioniști depun jurământul militar prevăzut de lege.
După această etapă, potrivit art. 32 din Legea nr. 384/2006, cetățenii români care urmează să devină soldați profesioniști, în funcție de aptitudini, pot semna angajamente sau contracte cu Ministerul Apărării, după cum urmează:
a) la selecționare, un angajament pentru efectuarea modulului instruirii individuale, cu excepția persoanelor amintite mai sus,
b) la începerea modulului perfecționării instruirii de specialitate, un contract pentru efectuarea acestuia;
c) după încheierea modulelor de mai sus, un prim contract, cu durata de 4 ani.
Legiuitorul dispune că forma și conținutul-tip ale angajamentului și contractelor de mai sus se stabilesc prin ordin al ministrului apărării, iar în cazul întreruperii înainte de termen a angajamentului și respectiv a contractelor încheiate, soldații și gradații profesioniști sunt obligați să restituie Ministerului Apărării contravaloarea cheltuielilor efectuate pe timpul programului de instruire, calculată în condițiile legii aplicabile cadrelor militare în activitate.
Această obligație intervine și în cazul în care soldații sau gradații profesioniști întrerup angajamentul sau contractele din vina lor, dar sunt exceptați de la plata cheltuielilor efectuate pe timpul programului de instruire, acei soldați sau gradați profesioniști cărora li se întrerup angajamentul sau contractele din motive neimputabile lor.
De asemenea, cei care, pe parcursul programului de instruire, renunță la cariera de soldat sau gradat profesionist și părăsesc instituția militară suportă contravaloarea cheltuielilor aferente perioadei de pregătire.
Legea dispune că, la începerea modulului perfecționării instruirii de specialitate, cei declarați promovați, sunt numiți în funcții corespunzătoare de soldați profesioniști (art.34 din Legea nr. 384/2006 ).
Ulterior, la expirarea primului contract de 4 ani, soldații și gradații profesioniști prevăzuți pot încheia, succesiv, noi contracte, cu durata de la 2 la 3 ani fiecare, limita maximă de vârstă până la care soldații sau gradații profesioniști pot fi menținuți în activitate stabilidu-se prin ordin al ministrului apărării naționale, fără a depăși 50 de ani.
Pentru a încheia contractele de încadrare în profesia de soldat sau gradat profesioniști, ministrul apărării deleagă competența comandanților și șefilor unităților militare angajatoare.
Cu privire la executarea contractului individual de muncă al soldaților și gradaților profesioniști, legiuitorul dispune că acest tip de contract poate fi modificat numai cu acordul părților, iar modificările pot viza durata acestuia, locul și felul muncii, condițiile de muncă, solda lunară, timpul de muncă și de odihnă.
Analizând prevederile legale cu privire la selecționarea, formarea și admiterea în corpul soldaților și gradaților profesioniști putem contura câteva condiții generale pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce fac obiectul chemării în activitate în calitate de cadru militar:
– să nu facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice. Din moment această condiție este prevăzută pentru cadrele militare în activitate, este firesc să devină și ocondiție de admisibilitate;
– să nu fie adept al unor culte religioase, care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare aordinii publice, precum și al celor care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei;
– să nu fie asociat unic sau să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizațiisau societăți comerciale;
– să nu fi fost condamnat prin hotărâre judecătorească, pentru infracțiuni săvârșite cu intenție;
– să nu fie într-o situație identică cu cea pentru care un cadru militar este trecut în rezervă.
5. Proveniența ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor:
Accesul în corpul maiștrilor militari și în cel al subofițerilor în activitate este reglemebtat de art. 38 și art. 40 din legea cadru, Legea nr. 80/1995.
Astfel, în corpul maiștrilor militari pot fi încadrați:
– absolvenții cu diplomă ai instituțiilor de învățământ pentru formarea maiștrilor militari, cu excepția absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru formarea maiștrilor militari, școlarizați la solicitarea aviației și marinei civile sau a altor beneficiari, care la absolvire devin maiștrii militari în rezervă, nu în activitate;
– subofițeri în activitate, în vârstă de cel mult 45 de ani, care au un stagiu neîntrerupt de cel puțin 5 ani, în funcții de exploatare, întreținere și reparare a tehnicii militare, au promovat examenul de trecere în corpul maiștrilor militari și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin dispoziție a șefului Statului Major General;
– maiștri militari în rezervă care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, în vederea chemării sau rechemării în activitate;
În cazul subofițerilor, pot accede în profesie:
– absolvenții cu diplomă ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea subofițerilor;
– militarii angajați pe bază de contract care au promovat testele de aptitudini și concursul sau examenul susținut în acest scop și îndeplinesc condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
– subofițerii în rezervă care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, în vederea chemării sau rechemării în activitate;
– gradații care, în timp de război, îndeplinesc cu rezultate bune, cel puțin 3 luni, funcții prevăzute a fi încadrate cu subofițeri, în unitățile militare aflate în zona acțiunilor militare;
– militarii angajați pe bază ce contract care au absolvit cursul de formare subofițeri în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
– militarii angajați pe bază de contract, absolvenți ai, școlilor postliceale de specialitate corespunzătoare specialităților militare, pentru care nu sunt organizate cursuri de formare pe filiera directă și indirectă;
– persoanele care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale și care au pregătire de nivel liceal, postliceal sau superior.
CAPITOLUL II
DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE MILITARILOR:
1. Drepturile cadrului militar:
Potrivit art. 9 din Legea nr.80/1995, cadrele militare în activitate au dreptul la:
a) solda lunară, compusă din solda de grad, solda de funcție, gradații și indemnizații, precum și la prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești, ale căror cuantumuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului;
b) echipament, hrană, asistență medicală, medicamente, locuință de serviciu, gratuite, concedii și scutiri medicale plătite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
c) reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale cuantumului chiriei, ajutoare și alte drepturi, potrivit reglementărilor în vigoare;
d) documente de transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihnă sau în cazul mutării dintr-o garnizoană în alta, potrivit reglementărilor în vigoare;
e) suportarea de către Ministerul Apărării Naționale a sumelor necesare pentru asigurarea asistenței juridice a cadrelor militare pentru fapte săvârșite de către acestea în exercitarea, potrivit legii, a atribuțiilor de serviciu, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
Totodată, cadrele militare în activitate decorate cu ordinul “Meritul Militar” clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%.
1.1. Drepturile salariale:
Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și securitate națională, precum și acordarea unor drepturi salariate personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, a reprezentat până în ianuarie 2010, sediul materiei în ceea ce privește salarizarea cadrelor militare, această lege fiind primul act normativ fără caracter clasificat referitor la salarizarea cadrelor militare în activitate, după aproape jumătate de secol în care salarizarea cadrelor militare a fost reglementată prin acte normative nepublicate, transmise numai instituțiilor interesate să le aplice.
“O primă remarcă, cu caracter general, este aceea că salarizarea cadrelor militare se supune principiilor sistemului de salarizare exprimate în literatura juridică de specialitate, respectiv:
– la muncă egală, salariu egal;
– diferențierea salariilor după nivelul studiilor;
– diferențierea salariilor în raport cu funcția îndeplinită;
– diferențierea salariilor după cantitatea și calitatea muncii;
– diferențierea salariilor în raport cu condițiile de muncă;
– confidențialitatea salariilor;
– indexarea salariilor;
– prestabilirea salariilor din unitățile bugetare, instituțiile și autoritățile publice, prin acte normative.”
Din analiza comparativă a elementelor constitutive ale soldei cadrelor militare cu cele ale salariului angajaților din sectorul bugetar, deducem corespondența dintre acestea, după cum urmează:
– solda de funcție și cea de grad corespunde salariului de bază;
– solda de merit echivalează cu salariul de merit;
– indemnizației de comandă echivalează cu indemnizația de conducere;
– iar gradațiilor le corespunde sporul de vechime.
Totuși, începând cu data de 1 ianuarie 2010, sediul materiei privind salarizarea cadrelor militare îl constituie Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice , mai exact Anexele nr. IV-IV/V la lege, care mențin dispoziții specifice personalului militar încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, care preiau în mare măsură dispozițiile Legii nr. 138/1999.
Una dintre modificările aduse de noul act normativ privind salarizarea se referă la faptul că, spre deosebire de Legea nr. 138/1999, acesta nu mai stabilește solda de grad pe bază de coeficienți de ierarhizare, ci în cuantumuri fixe prevăzute în Anexa nr. IV/IB, care se actualizează în funcția de evoluția valorii coeficientului de ierarhizare 1, stabilită de lege. Astfel, în ipoteza schimbării din funcție, cadrele militare au dreptul la noua soldă a funcției de bază, de la data menționată în ordinul de numire. În mod similar, în cazul înaintării în grad, solda corespunzătoare gradului militar la care au fost înaintate se acordă de la data menționată în ordinul emis în acest scop.
În ceea ce privește solda de merit (un alt element component al soldei lunare în conformitate cu dispozițiilet Legii nr. 138/1999), potrivit noii legislații cadru, aceasta nu se mai regăsește între elementele constitutive ale soldei lunare, fiind inclusă în solda funcției de bază – punctul 1 al „Notei" din Anexa nr. IV/IA la lege.
De asemenea, gradațiile sau echivalentul sporului de vechime, se acordă din 3 în 3 ani și sunt în număr de 7, remarcându-se așadar că ultima gradație se acordă după 21 de ani de activitate, cuantumul unei gradații reprezentând 6% din solda funcției de bază.
“Însă, în practică, o anumită problemă a ridicat-o aplicarea prevederilor alin. 3 al art. 11 din Anexa nr.IV la Legea-cadru nr. 330/2009, potrivit cărora persoanele chemate sau rechemate în activitate beneficiază de gradații în raport cu vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat, potrivit legii. Trebuie avut în vedere că prin noțiunea de “stagiul de cotizare realizat, legal stabilit” se face trimitere la stagiul de cotizare care se ia în considerare la stabilirea pensiei în sistemul public. Altfel spus, se însumează perioadele de stagiu de cotizare – în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (inclusiv perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 38 din acest act normativ). Sporurile de vechime în muncă aferente perioadelor în care persoanele în cauză și-au desfășurat activitatea în condiții care, potrivit legii, le-au dat dreptul la încadrarea în grupe superioare de muncă nu se iau în considerare la stabilirea vechimii în muncă efectivă, în raport cu care, la chemarea/rechemarea în activitate se va acorda gradația corespunzătoare.”
Cadrele militare beneficiază și de o indemnizație de comandă (care poate avea un cuantum de 10 – 50 % din solda de funcție) sau de sporuri (dacă lucrează în locuri de muncă sau desfășoară operațiuni periculoase, art. 13 din Anexa nr. IV din Legea-cadru nr. 330/2009 precizând trei niveluri de pericol: locuri periculoase, foarte periculoase și deosebit de periculoase, în raport cu care se stabilește și cuantumul sporului acordat, care poate fi de maximum 50% din solda funcției de bază).
“Totodată, legea prevede și alte sporuri specifice, cum sunt cele pentru titlurile de clasificare obținute în specialitate (între 6 -10 % din solda funcției de bază – pct. 15 din Anexa nr. IV/2 la lege), pentru activitatea desfășurată în zone izolate ori unde atragerea personalului se face cu greutate (20% din solda funcției de bază – pct. 7 din Anexa nr. IV/2 la lege), pentru condiții de muncă speciale și riscuri suplimentare (personalul aeronautic din aviația militară și parașutiștii, personalul navigant-demarină-din unitățile de nave și submarine, ambarcațiuni, precum și scafandrii, etc).”
Mai mult, în situația în care cadrele militare sunt numite în funcție, mutate ori transferate, în interes de serviciu, dintr-o localitate în alta, individual sau împreună cu unitatea, acestea au dreptul la:
– indemnizație de mutare egală cu solda lunară cuvenită pentru noua funcție (art. 81 lit a), i), b) din Legea 80/1995);
– o indemnizație pentru fiecare membru de familie, aflat în întreținere legală, egală cu o pătrime din solda lunară a cadrului militar în cauză;
– rambursarea costului transportului pentru cadrele militare, membrii de familie și gospodăria lor;
– o permisie de 5 zile lucrătoare, în vederea mutării efective, acordată la cerere.
“În cazul absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru formarea cadrelor militare, la prezentarea în unități se acordă o indemnizație de instalare egală cu solda lunară și li se decontează cheltuielile de transport, pentru ei, membrii de familie și gospodăria lor.
Datorită faptului că pe timpul cât sunt în activitate, cadrele militare pot lucra și pot fi nevoite să-și stabilească domiciliul în localități de interes pentru armată, fără a-și putea impune opțiunea, la trecerea în rezervă/retragere, din motive neimputabile, în situația în care își schimbă domiciliul în termen de 12 luni de la data schimbării poziției de activitate, acestea au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport pentru ele, membrii lor de familie și gospodărie, până la localitatea unde își stabilesc domiciliul.”
Totodată, ca urmare a clasării „apt limitat”, la împlinirea limitei de vârstă în gradul pe care îl au, respectiv în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor militare în care lucrează, cadrele militare în activitate trecute în rezervă fără drept de pensie, au dreptul la un ajutor egal cu 10 solde lunare nete, stabilit în raport cu solda lunară avută la data trecerii în rezervă.
Însă, dacă aceste cadre militare, fără drept de pensie, sunt apte de muncă dar nu se pot încadra în muncă din lipsă de locuri corespunzătoare pregătirii pe care o au, acestea sunt sprijinite de stat, prin plata unui ajutor, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a avut loc trecerea în rezervă și până la încadrarea în muncă, fără a depăși durata maximă prevăzută de lege pentru acordarea ajutorului de șomaj. În acest sens, ajutorul se stabilește în raport cu vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil în cadrul acestor ministere și instituții centrale, fiind calculat astfel: 50 % din solda lunară netă avută în luna schimbării poziției de activitate, pentru cei care au o vechime efectivă de până la 5 ani inclusiv, dar numai puțin de un an; 55 % din solda lunară netă avută în luna schimbării poziției de activitate, pentru cei care au o vechime efectivă de la 5 la 15 ani inclusive și 60 % din solda lunară netă avută în luna schimbării poziției de activitate, pentru cei care au o vechime efectivă de 15 ani.
Cât privește cadrele militare trecute în rezervă sau în retragere dar cu drept de pensie, acestea beneficiază de un ajutor cuprins între 3 și 20 de solde lunare nete în raport cu vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil, iar cele trecute în rezervă/retragere cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, acestea mai beneficiază, pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă, de un ajutor egal cu două solde lunare nete.
1.2 Formarea profesională:
În vederea perfecționării formării profesionale, cadrele militare în activitate au dreptul să urmeze învățământul superior militar sau civil, postuniversitar, doctoratul sau alte forme de perfecționare a pregătirii, beneficiind de asemenea, potrivit art. 13 din Legea nr.80/1995, de dreptul de a fi trimise la studii în străinătate, prin concurs, cu aprobarea ministrului apărării naționale. În acest sens, cei care au absolvit școli și academii militare, cursuri sau alte forme de pregătire în străinătate beneficiază de drepturi depline la încadrarea și promovarea în funcții corespunzătoare studiilor din cu care le-au fost echivalate diplomele dobândite, în condițiile legii și ale reglementărilor militare.
Pentru a sprijini cadrele militare în sensul formării profesionale, acestea beneficiază, în locul concediilor de odihnă, de vacanțe, atunci când urmează cursurile de zi ale instituțiilor de învățământ superior.
Mai mult, conform dispozițiilor art.22 din Legea nr.384/2006, soldații și gradații profesioniști care au fost trecuți în rezervă sau scoși din evidențele militare, cu excepția celor ale căror contracte se reziliază în urma demisiei sau pentru motive imputabile acestora, beneficiază de măsuri de reconversie profesională, în condițiile stabilite pentru cadrele militare în activitate.
1.3 Concediile cadrelor militare:
Un alt aspect important legat de raporturile de muncă ale cadrelor militare se referă la dreptul la concediul de odihnă.
În legătură cu acest drept, legea cadru privind statutul cadrelor militare, prin art. 14 dispune că: în timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concediu de odihnă, concediu de odihnă suplimentar pentru activitate în locuri de muncă cu condiții deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase – și la concediu de studii, regulile privind durata și acordarea acestora, precum și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat stabilindu-se prin hotărâre a Guvernului.
Mai mult, cu aprobarea ministrului apărării naționale sau a comandanților stabiliți de acesta, pe timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără plată, pe o durată de cel mult 4 ani, cu posibilitate de prelungire de încă un an, dar numai cu aprobarea ministrului apărării naționale, și dacă:
a) solicită să își urmeze soția sau soțul trimis în străinătate de către Ministerul Afacerilor Externe, de alte ministere, autorități administrative autonome, organe ori alte instituții de specialitate ale administrației publice centrale, pentru îndeplinirea unei misiuni permanente în străinătate la misiunile diplomatice, la oficiile consulare sau la alte reprezentanțe naționale, structuri și comandamente din cadrul organizațiilor internaționale din care România face parte, pentru o perioadă mai mare de 6 luni;
b) au fost selectate pentru a ocupa posturi de expert cu statut de angajat temporar în structurile din cadrul organizațiilor internaționale din care România face parte, în baza aprobării ministrului apărării naționale.
Pentru alte cazuri, temeinic motivate, cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără plată, fără a depăși durata maximă de 1 an.
Potrivit legii cadru, în perioada concediului fără plată, cadrele militare sunt suspendate din funcție și nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naționale, cu excepția celui privind folosirea locuinței de serviciu, în cazul când se dispune de aceasta, iar la încetarea concediului fără plată, instituția are obligația de a numi cadrul militar pe o funcție vacantă sau să îl pună la dispoziție în vederea încadrării.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu pentru stabilirea pensiei, vechime în activitate pentru acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei și/sau pentru acordarea gradației următoare în condițiile legii.
La încetarea concediului fără plată, instituția are obligația de a numi cadrul militar pe o funcție vacantă sau să îl pună la dispoziție în vederea încadrării.
Referitor la concediu de maternitate, art. 15 alin. (1) din legea cadru dispune că femeile, cadre militare în activitate, au dreptul la și beneficiază de pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilului, precum și de alte drepturi prevăzute de lege pentru femeile salariate din administrația publică.
De asemenea, cadrele militare în activitate, femei și bărbați, au dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 7 ani, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Trebuie subliniat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 80/1995, “la declararea stării de război sau a mobilizării, precum și în situații deosebite stabilite de ministrul apărării naționale, concediile de odihnă, fără plată, de studii, vacanțele și permisiile se suspendă, cadrele militare în activitate fiind obligate să se prezinte la unitățile militare de care aparțin, în cel mai scurt timp posibil”, iar e timpul cât durează stările de război sau de mobilizare, cadrelor militare în activitate și celor în rezervă, concentrate sau mobilizate, li se pot acorda permisii și concedii potrivit ordinului ministrului apărării naționale.
Legea nr. 384/2006 preia în esență prevederile Legii nr. 80/1995 referitoare la dreptul la concediul de odihnă, subliniind că soldații și gradații profesioniști beneficiază, în timp de pace, de un concediu de odihnă anual de 32 de zile calendaristice, cei cu o vechime în serviciu și în muncă de până la 10 ani, și de 38 de zile calendaristice, cei cu o vechime în serviciu și în muncă mai mare de 10 ani, iar celor cărora le expiră contractul în cursul anului, precum și celor nou-angajați li se stabilește durata concediului de odihnă pe anul respectiv proporțional cu perioada lucrată până la data expirării contractului, respectiv până la sfârșitul anului calendaristic pentru cei nou-angajați, și în raport cu vechimea în serviciu și în muncă.
În plus, prin art. 14 din legea privind statutul soldaților și gradaților profesioniști, regulile referitoare la acordarea concediului de odihnă sunt cele care se aplică, potrivit legii, cadrelor militare în activitate, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat fiind permisă numai în cazul încetării raportului de serviciu.
1.4 Pensiile cadrelor militare:
Subiectul pensiilor cadrelor militare este unul extrem de controversat și intens dezbătut în ultima perioadă, fiind cunoscută în acest sens situația reducerilor substanțiale a pensiilor foștilor militari, precum și a celorlalte categorii de pensionari.
În opinia literaturii de specialitate, “dreptul la pensie reprezintă în mod incontestabil unul dintre principalele drepturi care dau conținut/substanță conceptului de securitate socială, concept care, în esență, semnifică reparația consecințelor unor evenimente diverse, calificate în genere ca riscuri sociale.
Baza acestui drept, rațiunea și scopul instituirii sale se regăsește, pe de o parte, în nevoile persoanei umane, ca individ și/sau ca grup familial, de a accede la bunuri și servicii vitale iar, pe de altă parte, în responsabilitățile colectivității naționale din care face parte, corelative acestor nevoi.
Pornind de la acest fundament, dreptul cadrelor militare în activitate de a beneficia de pensie militară de stat capătă o legitimitate deplină și, se poate, specială. Pensia, atât în dreptul comun, cât și în cel special, în speță, destinat reglementării pensiilor militare de stat, vizează acoperirea riscurilor de bătrânețe, invaliditate și deces (protecția urmașilor).”
Din perspectivă legislativă, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sediul materiei în domeniul pensiilor cadrelor militare l-a reprezentat Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Prin urmare, cadrele militare în activitate, trecute în rezervă sau direct în retragere, au dreptul la pensie militară potrivit legii, iar partea din pensie corespunzătoare soldei de grad se actualizează permanent potrivit soldei de grad a cadrelor în activitate. De altfel, pensionarii militari decorați cu ordinul “Meritul Militar” clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de un spor de 10%, 15% și, respectiv, 20% al cuantumului pensiei.
Totodată, potrivit Legii nr. 80/1995, ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate și celor în rezervă, concentrați sau mobilizați în unitățile militare, li se acordă despăgubiri pentru cazurile de invaliditate sau de deces produse ca urmare a unor acțiuni militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza serviciului militar sau a unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, pensia pentru invaliditate permanentă, survenită în condițiile de mai sus fiind egală cu solda lunară avută la data respectivă.
1.5 Drepturi privind membrii familiei cadrelor militare:
Potrivit art. 22 din statut, cadrele militare în activitate și familiile acestora beneficiază, ca măsură de protecție socială, de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, în folosirea caselor de odihnă, sanatoriilor, căminelor de garnizoană și a altor amenajări recreative și sportive, iar cheltuielile ce decurg din aplicarea acestor măsuri sunt suportate din bugetul Ministerului Apărării Naționale.
Totodată, membrii familiilor cadrelor militare în activitate beneficiază gratuit de:
a) asistență medicală și medicamente în cadrul rețelei sanitare a Ministerului Apărării Naționale sau în alte rețele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister;
b) documente de transport, atunci când ofițerii, maiștrii militari sau subofițerii sunt mutați în interes de serviciu dintr-o garnizoană în alta.
Aceștia beneficiază și de pensie de urmaș, precum și de alte drepturi în conformitate cu prevederile legale, iar la decesul unui cadru militar în activitate, Ministerul Apărării Naționale acordă familiei sau persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar în cuantum de două solde lunare neimpozabile.
În ceea ce privește urmașii cadrelor militare în activitate și ai celor în rezervă, mobilizate sau concentrate în unități militare, decedate în timpul și din cauza serviciului ca urmare a unor acțiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament excepțional ori a unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, au dreptul la o pensie egală cu solda lunară pe care cadrele militare au avut-o la data decesului, iar în cazul în care nu există urmași, dacă cel decedat era singurul susținător al părinților săi, aceștia vor beneficia de jumătate din pensia de urmaș.
Copiii și urmașii cadrelor militare decedate în timpul și din cauza serviciului pot fi transferați la liceele militare sau în instituțiile militare de învățământ care formează maiștri militari și subofițeri, pe baza unui test de aptitudini, a rezultatelor la învățătură obținute în instituțiile civile de învățământ și potrivit normelor aprobate de ministrul apărării naționale.
2. Recompensele acordate militarilor:
Recompensele care se acordă cadrelor militare sunt stabilite prin Legea nr.80/1995, care prin conținutul art. 32 dispune că, „pentru acte de eroism, curaj și devotament în executarea unor misiuni, precum și pentru merite deosebite în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor li se pot conferi decorații și titluri de onoare.”
Totodată, pentru vechime în activitate și rezultate meritorii, cadrelor militare li se conferă medalii și ordine militare, iar pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu, ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor li se pot acorda recompense morale și materiale.
Acest aspect este reglementat și prin Legea nr. 384/2006, care dispune că pentru servicii excepționale aduse statului și poporului român, pentru acte de eroism săvârșite pe timpul îndeplinirii îndatoririlor militare ori pentru merite deosebite în activitate, soldaților și gradaților profesioniști le pot fi conferite, în condițiile legii, decorații.
În acest sens, soldații și gradații profesioniști pot primi decorații și de la autoritățile publice ale altor state partenere sau organizații sub egida cărora participă la misiuni internaționale la care România ia parte, conform tratatelor încheiate (art.26).
3. Îndatoririle specifice ale militarilor:
Prin art. 7 din Legea nr. 80/1995 se dispune că: „îndatoririle, drepturile și libertățile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituția României, de legile țării și de prezentul statut.
Profesia de ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum și interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți, potrivit legii.”
Îndatoririle cadrelor militare sunt enumerate expres în art. 8 din statut, în conformitate cu dispozițiile acestui articol, acestora revenindu-le următoarele obligații principale:
a) să fie loiale și devotate statului român și forțelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieții, să respecte și să apere valorile democrației constituționale;
b) să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai și la timp ordinele comandanților și ale șefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredințate. Cadrelor militare nu li se poate ordona și le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor internaționale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiții nu atrage răspunderea penală și civilă a subordonaților;
c) să prețuiască onoarea și gloria de luptă ale forțelor armate ale României, ale armei și unității din care fac parte, precum și demnitatea gradului și a uniformei militare pe care le poartă;
d) să-și perfecționeze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică și educarea subordonaților și să apere drepturile acestora;
e) să acționeze pentru întreținerea regulamentară și menținerea în stare de operativitate a tehnicii și armamentului și pentru folosirea și administrarea eficientă a bunurilor din dotare;
f) să păstreze cu strictețe secretul militar, de stat și de serviciu, precum și caracterul confidențial al unor activități și documente.
Totodată, potrivit art.27 din legea cadru, cadrele militare în activitate au obligația să participe la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcție de cerințele Ministerului Apărării Naționale, pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin convenții și tratate internaționale, putând fi exceptați de la această obligație, cadrele militare care întâmpină greutăți familiale deosebite și se încadrează în una dintre următoarele situații:
a) formează o familie monoparentală;
b) este întreținător unic de familie, al copilului/fratelui/părintelui;
c) unul sau ambii părinți sunt invalizi de gradul I sau II, indiferent de vârstă, și nu mai are alți frați sau surori majori, apți de muncă, ori mai are frați sau surori, dar aceștia nu pot contribui la întreținerea părinților deoarece sunt elevi sau studenți la instituțiile militare de învățământ ori sunt invalizi de gradul I sau II ori aceștia execută o pedeapsă privativă de libertate;
d) soțul este grav bolnav, încadrat în gradul I sau II de invaliditate;
e) ambii soți sau frați ar urma să participe la misiune în aceeași perioadă și nu își exprimă acordul în acest sens;
f) în caz de calamități naturale.
Pe de altă parte, soldaților și gradaților profesioniști le revin următoarele îndatoriri principale::
a) să fie devotați poporului român, statului român și instituției unde își desfășoară activitatea;
b) să îndeplinească cu loialitate și profesionalism misiunile primite, atât pe teritoriul statului român, cât și în afara acestuia, dacă este nevoie, chiar cu prețul vieții;
c) să respecte și să apere valorile democrației constituționale;
d) să respecte jurământul militar, prevederile regulamentelor militare și să execute întocmai și la timp ordinele comandanților și șefilor. Soldaților și gradaților profesioniști nu li se poate ordona și le este interzis, în orice situație, să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor internaționale la care România este parte. Neexecutarea ordinelor în aceste condiții nu atrage răspunderea juridică a soldaților și gradaților profesioniști;
e) să participe necondiționat la misiuni internaționale, în funcție de cerințele Ministerului Apărării;
f) să prețuiască onoarea și tradițiile de luptă ale Armatei României, ale armei și unității din care fac parte, precum și demnitatea gradului și a uniformei militare pe care le poartă;
g) să-și perfecționeze pregătirea profesională, să se instruiască temeinic, să pregătească subordonații și să apere drepturile acestora;
h) să acționeze pentru întreținerea regulamentară și menținerea în stare de operativitate a tehnicii și a armamentului și pentru folosirea și administrarea eficientă a bunurilor din dotare;
i) să păstreze cu strictețe secretul de stat și de serviciu, precum și caracterul confidențial al activităților și informațiilor pe care le dețin.
Astfel, “într-o primă constatare, obligația cadrelor militare de a executa „întocmai și la timp ordinele comandanților și șefilor” și cea corelativă, în sarcina celor din urmă, de a nu da ordine „contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor internaționale la care România este parte” sunt în esență o expresie specifică a obligației, consacrată în dreptul comun, potrivit căreia, în virtutea raporturilor de subordonare dintre salariat și angajator, salariatul trebuie să respecte nu numai obligațiile generale de muncă prevăzute în actele normative care reglementează un domeniu sau altul de activitate, dar și dispozițiile date de angajator prin ordine, scrise sau verbale.
Principalele reguli internaționale care trebuie respectate pe timpul luptei armate/războiuluisunt cuprinse în „Normele și regulile de comportare pe timpul acțiunilor de luptă rezultate din cuprinsul Convențiilor de la Geneva și al celor două Protocoale adiționale la acestea.”
4. Interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți:
În conformitate cu dispozițiile art.7 alin. (2) din Statutul cadrelor militare, profesia de ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum și interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți.
Prin urmare, interzicerea exercitării anumitor drepturi de către personalul militar este reglementată expres prin art.28 din Legea nr. 80/1995, care dipune astfel:
– cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;
b) să candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României;
c) să declare sau să participe la grevă.
O prevedere deosebit de importantă este cea referitoare la restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți, cum ar fi:
– cadrele militare își pot exprima opiniile politice numai în afara serviciului;
– cadrele militare nu își pot exprima în public opinii contrare intereselor României și forțelor armate;
– condițiile în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informații militare se vor stabili prin ordin al ministrului apărării naționale;
– acestora le este interzisă aderarea la culte religioase care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum și la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei;
– constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-științific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepția celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei, este permisă în condițiile stabilite prin regulamentele militare.
– nu au dreptul de a participa la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical, cu excepția activităților la care se participă în misiune;
– cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.
În plus, potrivit art. 30 din Statut, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
În acest sens, cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naționale, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu aceasta.
Cu toate acestea, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în rezervă, pe timpul cât sunt concentrați sau mobilizați în unități militare, pot rămâne membri ai partidelor, formațiunilor sau organizațiilor politice, precum și ai sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisă desfășurarea oricăror activități cu caracter politic sau sindical, în unități militare.
CAPITOLUL III
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A MILITARILOR:
1. Disciplina militară:
Potrivit art. 247 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este definită, prin art. 247 alin. (2) din Codul muncii ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Față de aceasta, literatura de specialitate arată că „abaterea disciplinară reprezintă condiția necesară – unicul temei pentru declanșarea răspunderii disciplinare.”
Conform legii, constituie abateri de la disciplina militară fapte care compromit onoarea și demnitatea militară, precum: a) acordarea de recompense nemeritate sau aplicarea de sancțiuni disciplinare nejustificate subordonaților; b) împrumuturile de bani și/sau bunuri materiale de la subordonați;c) dezinformarea sau tăinuirea unor fapte de indisciplină săvârșite în unitatea militară sau subunitate; d) lipsa de sinceritate sau a curajului răspunderii pentru faptele comise; e) prezentarea de rapoarte, scrisori, cereri și sesizări individuale/petiții în grup neconforme cu realitatea; f) ascunderea sau nedeclararea identității în cazul comiterii unor abateri sau refuzul de a se legitima la cererea comandanților / șefilor și superiorilor în grad sau a organelor militare de control; g) prezentarea la program sau la intrarea în serviciu sub influența băuturilor alcoolice/ drogurilor/substanțelor halucinogene/substanțelor etnobotanice sau consumul acestora în timpul programului, serviciului, exercițiilor și misiunilor; h) lipsa de respect manifestată față de comandanți/șefi, superiori, egali sau inferiori în grad; i) participarea voluntară la manifestările unor comunități religioase sau organizații prin care se aduce atingere demnității militarului, statului sau națiunii române și emiterea unor opinii discriminatorii față de grupuri de persoane sau entități sociale; j) participarea la activități cu caracter politic care au ca efect implicarea instituției militare;k) portul neregulamentar al uniformei, gradelor și însemnelor militare; l) nerespectarea regulilor de igienă individuală și colectivă; m) instigarea altor militari sau favorizarea cu intenție a acestora la săvârșirea de fapte care constituie abateri disciplinare; n) participarea voluntară la perturbarea gravă a ordinii și liniștii publice (art. 47 din Regulament).
De aemenea, constituie abateri de la disciplina militară faptele privind exercitarea atribuțiilor funcționale, cum sunt: a) încălcarea normelor de evaluare a performanțelor subordonaților; b) nerespectarea atribuțiilor de serviciu sau superficialitate în îndeplinirea acestora; c) neexecutarea la timp a controalelor stabilite prin reglementările în vigoare, din cauze ce țin de persoana respectivă; d) neacordarea la timp a drepturilor legale ce se cuvin personalului; e) dezinteres în perfecționarea pregătirii militare și de specialitate; f) neîntreținerea armamentului și a tehnicii din dotare; g) încălcarea reglementărilor în vigoare privind protecția informațiilor clasificate naționale, NATO și UE; h) ruperea de sigilii sau deschiderea neautorizată a corespondenței; i) introducerea sau deținerea, fără aprobarea persoanelor în drept, într-o unitate militară, la bordul unei nave ori aeronave sau în orice alt loc unde staționează militari a băuturilor alcoolice, drogurilor/substanțelor halucinogene/substanțelor etnobotanice sau a materialelor periculoase; j) introducerea uneia sau a mai multor persoane, fără aprobare, într-o unitate militară, la bordul unei nave sau aeronave, în raionul de dispunere/tabere sau cartiruire; k) manifestarea de slăbiciune și părtinire față de subordonații care comit abateri de la disciplina militară și l) încălcarea normelor de conduită militară în unitatea militară. (art.48)
Totodată, constituie abateri de la disciplina militară următoarele fapte privind îndeplinirea misiunilor/activităților: a) neîncadrarea în programul orar al unității; b) devierea, fără motiv, de la itinerarul fixat; c) absența nemotivată de la serviciu, până la 24 de ore; d) neraportarea despre executarea ordinelor primite; e) întârzierile în executarea sau transmiterea ordinelor primite; f) încredințarea vehiculului, navei sau aeronavei altei persoane, ori părăsirea acestora fără aprobare; g) neîndeplinirea misiunii în condițiile ordonate; h) sustragerea de la activitățile ordonate pe linie de garnizoană; i) părăsirea fără aprobare a unității militare sau a locului de dispunere/cartiruire ori a taberei; j) pătrunderea fără autorizare într-un loc cu acces limitat, semnalizat sau cunoscut în acest sens; k) sustragerea de la îndeplinirea serviciului sau de la desfășurarea activităților specifice; l) nerespectarea actelor normative specifice în domeniile protecției mediului, securității și sănătății în muncă, precum și a normelor de apărare împotriva incendiilor; m) nerespectarea actelor normative specifice din domeniul informării și relațiilor publice referitoare la condițiile de acordare de către personalul Ministerului Apărării Naționale a interviurilor și declarațiilor de presă către reprezentanții massmediei.
Faptele care constituie abateri disciplinare și pentru care cadrele militare sunt trimise în fața consiliilor de judecată sunt următoarele: a) aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare, constatate de către consiliile de onoare; b) cauzarea sau favorizarea producerii unui eveniment ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu; c) participarea voluntară la perturbarea gravă a ordinii și liniștii publice; d) participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical; e) comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau ale altor dispozițiile legale; f) aderarea la culte religioase care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum și la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei; g) dezinteresul în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu care se materializează prin acordarea calificativului "necorespunzător" în două aprecieri de serviciu anuale consecutive; h) aderarea la partide, formațiuni sau organizații politice, precum și desfășurarea propagandei, prin orice mijloace, în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; i) depunerea candidaturii pentru a fi alese în administrația publică locală, Parlament ori în funcția de Președinte al României; j) declararea sau participarea la grevă; k) încălcarea reglementărilor privind cumulul de funcții stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
Disciplina militară, în conformitate cu art. 2 din Regulamentul Disciplinei Militare, constă în respectarea de către militari a prevederilor legale, a normelor de ordine și de comportament obligatorii pentru menținerea stării funcționale, îndeplinirea misiunilor specifice și buna desfășurare a activităților din armată.
Îndeplinirea serviciului militar impune respectarea cu strictețe a regulilor de disciplină militară specifice Armatei României, aceasta constituid unul dintre factorii determinanți ai capacității operaționale a armatei și se bazează atât pe acceptarea conștientă a normelor de comportament stabilite, cât și pe acordarea recompenselor și aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute în regulament.
Disciplina militară reprezintă deci, condiția necesară și indispensabilă a desfășurării activității de către militarii, definind subordonarea obligatorie pentru toți, fără deosebire de grad sau funcție, ce se bazează pe recunoașterea conștientă de către fiecare militar a necesității îndeplinirii îndatoririlor sale și pe spiritul răspunderii personale față de obligația ce-i revine, de a se preocupa permanent de ridicarea pregătirii sale militare și de specialitate și de întărirea capacității de luptă a armatei.
Prin art.3 din regulament se dispune că disciplina militară se realizează prin: a) respectarea strictă a actelor normative în vigoare și a jurământului militar;
b) întărirea coeziunii în cadrul structurilor militare și afirmarea spiritului
camaraderesc;
c) exigența față de sine și față de subordonați;
d) aplicarea cu corectitudine și obiectivitate a măsurilor stimulative și a celor coercitive;
e) desfășurarea activităților cu caracter preventiv și educativ, pe categorii de militari și individual;
f) exemplul personal în relațiile de serviciu și în societate.
Pentru acesta, se impune luare unor măsuri preventive, precum: exercitarea actului de comandă de către comandanți/șefi; îndeplinirea întocmai și la timp a ordinelor, îndatoririlor și atribuțiilor funcționale de către subordonați; respectarea normelor de ordine interioară, de comportare ostășească și civică de către militari; asumarea răspunderii pentru faptele proprii de către tot personalul; aplicarea cu corectitudine și obiectivitate a măsurilor stimulative și a celor coercitive; desfășurarea activităților cu caracter preventiv și educativ, pe categorii de militari, dar și individual și promovarea exemplului personal în relațiile de serviciu și în societate.
În acest sens, direcțiile principale de acțiune pentru implementarea disciplinei militare sunt: a) fundamentarea relațiilor funcționale din cadrul tuturor structurilor militare pe baza autorității legii și a regulamentelor militare, a ordinelor și dispozițiilor emise de autoritățile competente; b) adoptarea unor măsuri preventive pentru implementarea disciplinei militare, c) formarea convingerilor, la toate categoriile de personal, privind necesitatea și corectitudinea actului de comandă; d) promovarea unor atitudini corecte și ferme de către comandanții/șefii de la toate nivelurile ierarhice împotriva lipsei de profesionalism în planificarea, organizarea, desfășurarea, conducerea, evaluarea și controlul oricărei activități în cadrul structurilor militare; e) asigurarea cadrului organizatoric pentru instruirea și educarea întregului personal; f) promovarea exemplului personal pozitiv; g) informarea oportună a întregului personal cu privire la conținutul actelor normative nou-apărute, precum și la completările survenite în cele existente din domeniul disciplinei militare și h) aplicarea întocmai a prevederilor actelor normative.
Ca atare, potrivit literaturii de specialitate, elementele definitorii ale disciplinei militare sunt: „ -suportarea de către militari a normelor de ordine și de comportament obligatorii pentru menținerea stării funcționale, îndeplinirea misiunilor specifice și buna desfășurarea a activităților de armată;
– constituie unul dintre factorii deteminanți ai capacității de luptă ai capacității de luptă ai armatei și se bazează atât pe accesptarea conștientă a normelor de comportare stabilite, cât și pe coerciția ce se aplică, conform prevederilor legale, în situtația nerespectării acestora;
– exercitarea actului de comandă și îndeplinirea întocmai a ordinelor, îndatoririlor și atribuțiilor funcționale, de către subordonați;
– respectarea normelor de ordine interioară și de comportare oștească și civică, precum și asumarea răspunderii pentru faptele proprii.”
Trebuie subliniat că disciplina militară este obligatorie pentru toți, fiecare militar având obligația să-și însușească toate cunoștințele militare necesare îndeplinirii îndatoririlor sale, să respecte prevederile legale și jurământul militar să suporte cu tărie toate greutățile și privațiunile serviciului militar, să păstreze cu strictețe secretul, să stimeze pe comandanți și superiori, să dea salutul militar și să respecte regulile de politețe.
Totuși, pentru existența unei abateri disciplinare este necesar ca fapta săvârșită de către un militar să se răsfrângă negativ asupra relațiilor ce se stabilesc între militari, în activitatea de apărare a țării, a ordinii de drept, a suveranității, independenței, integrității și păcii, care trebuie să se desfășoare într-o ordine și disciplină fermă, prin respectarea de către toți militarii a legilor în vigoare, a regulamentelor militare și a ordinelor interioare.
De aceea, obiectul abaterii disciplinare, respectiv valoarea socială lezată prin săvârșirea ei îl constituie relațiile dintre militari, ordinea interioară în unitățile militare și disciplina în activitatea desfășurată de fiecare militar.
Cu privire la factorii care diminuează disciplina militară sunt, potrivit art. 4 din Regulamentul Disciplinei Militare, aceștia sunt:
a) neîndeplinirea de către comandanți/șefi a tuturor responsabilităților și atribuțiilor pe linia prevenirii și sancționării faptelor incompatibile cu calitatea de militar, încercarea de a ascunde abaterile disciplinare săvârșite de către subordonați sau de a diminua gravitatea acestora;
b) subminarea coeziunii structurilor militare și/sau a coeziunii dintre diferitele categorii de personal;
c) tolerarea unor manifestări, atitudini, acțiuni denigratoare sau discriminatorii în rândul personalului;
d) lipsa de fermitate, ineficiența aplicării sancțiunilor disciplinare, precum și inconsecvența acțiunilor educativ-preventive;
e) nivelul de trai al personalului subordonat;
f) cunoașterea insuficientă a subordonaților;
g) lipsa de profesionalism.
Ca o paranteză la subiectul analizat, o problemă care necesită atenție în cadrul acestui capitol este aceea a ordinelor ilegale ale superiorilor – ca limită a răspunderii juridice a militarilor.
Cu privire la acest aspect, literatura de specialitate arată că, „ordinul este cel mai important act al funcționării unității militare și de aceea incubă o mare responsabilitate.
Prin ordinul emis de comandant se are în vedere îndeplinirea misiunilor, întărirea capacității de luptă, asigurarea ordinii interioare în unitate, asigurarea ordinii și disciplinei militare. Este de la sine înțeles ca pentru a-și îndeplini menirea, ordinul nu trebuie să contravină legilor, actelor normative specifice, convențiilor și tratatelor internaționale precum și normele dreptului umanitar internațional.„
Se arată, de asemenea, că dispozițiile regulamentelor disciplinei militare și cel al ordinii interioare sunt ușor neclare cu privire la responsabilitățile comandanților și subordonaților lor în darea și executarea ordinelor. De exemplu, art. 29 alin.(3) din Regulament dispune că „subordonatul are îndatorirea de a executa cu toată convingerea ordinele, misiunile încredințate și atribuțiunile ce-i revin conform funcției, fiind răspunzător de îndeplinirea acestora. Subordonatul își însușește nu numai litera, ci și spiritul lui”. În plus, art.13 din Regulament prevede că dacă ordinul primit nu este legal, subordonatul este obligat să-l sesizeze pe comandant în acest sens, astfel că potrivit art.22 militarul care constată că nu poate să execute un ordin sau că ordinul este ilegal trebuie să raportee, imediat, celui de la care la primit. În situația în care acesta menține ordinul dat, înseamnă că își asumă integral răspunderea efectelor executării lui.
Doctrina juridică atrage atenția că „de aici pot decurge anumite situații în ceea ce privește stabilirea răspunderii juridice în situația executării sau neexecutării unui ordin ilegal.
Apreciem aceste dispoziții ale normelor interne destul de periculoase pentru subordonații care aplică ad litteram aceste prevederi considerând că executarea întocmai a ordinelor, chiar și ilegal, și cu respectarea obligației de informare a comandantului, nu ar putea fi atrasă răspunderea juridică în sarcina lor. Este de notorietate faptul că un ordin intern nu are supremație în fața legii, iar necunoașterea legii nu este o cauză exoneratoare de răspundere.”
De asemenea, potrivit art.8 lit.b) din Statutul cadrelor militare, acestora nu li se poate ordona și le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor internaționale la care România este parte, iar neexecutarea ordinelor în aceste condiții nu atrage răspunderea penală sau civilă a subordonaților.
În ceea ce privște autoritatea militară, competențele disciplinare și răspunderea disciplinară ale fiecărui militar, acestea sunt determinate de nivelul funcției încadrate și gradului deținut de acesta în ierarhia militară. Astfel, comandantul/șeful organizează și conduce activitățile de pregătire și educare a personalului în scopul prevenirii și eliminării abaterilor de la disciplina militară, iar în cazul săvârșirii acestora ia măsuri ferme de sancționare a celor vinovați și de eliminare a cauzelor care le-au provocat, el reprezentând autoritatea militară învestită legal cu responsabilități și drepturi pentru exercitarea actului de comandă în cadrul unei structuri militare.
2. Sancțiunile aplicabile militarilor:
Sancțiunile aplicabile cadrelor militare sunt stabilite prin Regulaemtul Disciplinei Militare, cu respectarea tuturor celorlalte acte normative priviind statutul militarilor. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 51 din regulament, „pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de conviețuire socială, soldaților și gradaților profesioniști li se pot aplica următoarele sancțiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare scrisă;
c) retrogradarea din funcție;
d) amânarea promovării în grad, pe o perioadă de la unu la 2 ani;
e) desfacerea disciplinară a contractului.”
Detaliind, potrivit regulamentului, avertismentul este sancțiunea aplicată pentru o abatere de la disciplina militară, prin care se atrage atenția militarului să ia măsuri de îndreptare și că la o nouă abatere poate primi o sancțiune mai severă (art.55 din Regulament).
Mustrarea scrisă reprezintă sancțiunea disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută militarului de comandantul/șeful unității pentru faptele care constituie abateri de la disciplina militară și reprezintă o sancțiune mai severă decât avertismentul (art.56 din Regulament).
Retrogradarea în/din funcție a cadrelor militare în activitate, a studenților/elevilor din instituțiile militare de învățământ, a soldaților și gradaților profesioniști este considerată numirea într-o funcție cu coeficient de ierarhizare inferior celui avut anterior și se aplică în situația neîndeplinirii în mod repetat a atribuțiilor funcționale ori când dovedesc constant lipsă de exigență și de răspundere pentru menținerea și întărirea disciplinei militare sau ca urmare a săvârșirii unei fapte ce constituie abatere gravă de la disciplina militară. Propunerea de retrogradare în/din funcție formulată prin hotărârea de aplicare a sancțiunii disciplinare se înaintează ierarhic eșalonului competent prin grija comandantului/șefului nemijlocit/direct, după caz, al cadrului militar sancționat (art.57 din Regulament).
Amânarea înaintării/promovării în grad a cadrelor militare în activitate/ soldaților și gradaților profesioniști se aplică în situația când aceștia săvârșesc în mod repetat abateri de la disciplina militară, dacă s-au aplicat anterior sancțiuni disciplinare mai puțin severe sau săvârșesc abateri de la disciplina militară cu impact major la nivelul structurii militare din care fac parte (art.58 din Regulament).
Trecerea în rezervă a cadrelor militare, precum și desfacerea disciplinară a contractului soldaților și gradaților profesioniști se aplică atunci când se comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau ale altor dispoziții legale.
Exmatricularea studenților/elevilor din instituțiile militare de învățământ se aplică atunci când se comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare generale, ale normelor specifice în domeniul organizării și funcționării acestor instituții sau ale altor dispoziții legale (art.59 din Regulament).
Așadar, sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul sunt graduale, de la aplicarea unui simplu avertisment și până la sancțiunea cea mai drastica, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, fiind interzisă aplicarea mai multor sancțiuni pentru aceeași abatere disciplinară, precum și aplicarea amenzilor disciplinare.
Angajatorul stabileste sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârsite de salariat, avându-se în vedere: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție, consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Decizia privind aplicarea sancțiunilor disciplinare se ia în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință despre comiterea abaterilor, iar sancțiunile disciplinare se execută în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei.
Există regula potrivit căreia, abaterile disciplinare se sancționează numai dacă s-a luat la cunoștință despre acestea în termen de 6 luni de la săvârșire.
În ceea ce privește persoanele responsabile de aducerea la cunoștința personalului din subordine, în părțile ce îl privesc, a ordinelor și dispozițiilor, precum și de asigurarea înțelegerii corecte a acestora și de implementarea disciplinei militare de către personalul militar, aceștia sunt comandanții/șefii structurilor militare, care potrivit art. 6 din Regulament, răspund de aplicarea normelor de disciplină militară în structura pe care o comandă.
În acest sens, comandanții/șefii structurilor militare sunt obligați:
a) să cunoască și să aplice, în toate împrejurările, îndatoririle ce îi revin conform actelor normative privind disciplina militară;
b) să ia decizii, să le exprime prin ordine scurte, clare și precise, să asigure condițiile necesare îndeplinirii acestora și să urmărească executarea lor, asumându-și întreaga răspundere privind disciplina militară;
c) să cultive și să dezvolte la subordonați sentimentul demnității și onoarei militare, răspunderea personală față de îndeplinirea atribuțiilor funcționale și a ordinelor primite, respectarea prevederilor actelor normative;
d) să ordone executarea unor acțiuni numai în temeiul dispozițiilor legale;
e) să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale subordonaților, precum și personalitatea și demnitatea acestora;
f) să rezolve cererile subordonaților în limitele competențelor pe care le are sau să raporteze ierarhic când acestea depășesc posibilitățile sale de soluționare;
g) să fie principial, drept și exigent în relațiile de serviciu cu subordonații și în aprecierea activității lor;
h) să fie exemplu pozitiv pentru subordonați în toate împrejurările;
i) să aplice măsuri ferme pentru prevenirea și combaterea faptelor care afectează disciplina militară;
j) să acorde recompense și să aplice sancțiuni disciplinare în concordanță cu competențele conferite de prezentul regulament;
k) să analizeze starea disciplinei militare la termenele prevăzute prin reglementările în vigoare sau ori de câte ori este nevoie și să ia măsurile ce se impun;
l) să permită subordonaților să își justifice faptele ce le sunt imputate.
3. Cercetarea disciplinară a militarilor:
Potrivit art. 65 din Regulamentul Disciplinei Militare, sub sancțiunea nulității absolute, cu excepția avertismentului și mustrării scrise, nici o măsură disciplinară nu poate fi dispusă pentru cadrele militare, mai înainte de cercetarea și judecarea faptelor de către consiliile de onoare sau, după caz, consiliile de judecată, acestea având competența de a analiza faptele cadrelor militare sesizate ca abateri de la disciplina militară și de a individualiza sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate.
Pe de altă parte, pentru cercetarea și judecarea abaterilor grave de la disciplina militară sau altor fapte de aceeași natură săvârșite de către cadrele militare în activitate, se constituie consilii de judecată, care reprezintă organe deliberative, independente în exercitarea atribuțiilor ce le revin.
Având în vedere că militarii sunt trimiși în fața consiliului de onoare sau în fața consiliilor de judecată numai în situația în care faptele comise nu constituie infracțiuni, dacă pe timpul cercetării faptelor se constată că acestea au caracter infracțional, procedura se suspendă și se sesizează organul de urmărire penală competent, iar în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, procedura de trimitere în fața consiliului de onoare sau în fața consiliului de judecată se reia.
Potrivit dispozițiilor art. 99 – 101 din regulament, demersurile necesare cercetării faptelor care se supun analizei consiliului de onoare se inițiază la ordinul comandantului/șefului unității militare unde este constituit acesta.
În acest sens, comandantului/șefului unității militare, după ce a luat la cunoștință, pe orice cale, de săvârșirea uneia sau mai multor fapte de către un cadru militar sau la cererea formulată, în scris, a cadrelor militare care se consideră lezate în onoarea și demnitatea lor emite un ordin prin care numește un ofițer desemnat pentru cercetarea acesteia/acestora.
Ofițerul desemnat este numit, de regulă, dintre ofițerii cu studii juridice și nu poate fi consilierul juridic al unității, în situația în care în unitatea militară există un singur consilier juridic.
Totuși, când există mai multe abateri disciplinare sau mai mulți făptuitori, comandantul/șeful unității militare emite un ordin prin care numește o comisie desemnată pentru cercetarea acestora.
La rândul său, ofițerul desemnat efectuează cercetarea și întocmește dosarul cauzei, pe care îl înmânează comandantului/șefului unității militare, în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de la data numirii prin ordin, însă pentru motive temeinice, termenul poate fi prelungit cu cel mult 2 zile lucrătoare la solicitarea ofițerului desemnat, cu aprobarea comandantului/șefului care a emis ordinul.
În vederea întocmirii dosarului cauzei, ofițerul desemnat poate solicita, pe cale oficială, copii ale acelor acte, care pot constitui probe necesare consiliului de onoare pentru a se putea pronunța asupra cauzei, acesta având obligația de a asculta punctul de vedere al cadrului militar cercetat și, dacă este cazul, pe cel/cei care a/au formulat o plângere împotriva acestuia, precum și persoanele care cunosc faptele imputate, luându-le note explicative.
Apoi, ofițerul desemnat sintetizează rezultatele cercetării într-un referat care trebuie să conțină:
a) datele personale ale cadrului militar cercetat;
b) modul de comportare anterioară;
c) sancțiunile aplicate neradiate și recompensele acordate pe parcursul carierei militare;
d) descrierea amănunțită a faptei și condițiile în care aceasta a fost săvârșită, cu menționarea expresă a articolului de lege sau de act normativ specific, în care aceasta se încadrează.
În plus, dosarul cauzei trebuie să cuprindă:
a) un opis al tuturor documentelor componente,
b) cererea formulată în scris de cadrele militare care se consideră lezate în onoarea și demnitatea lor;
c) ordinul de numire a ofițerului desemnat;
d) referatul întocmit de ofițerul desemnat;
e) nota explicativă a cadrului militar cercetat sau, după caz, procesul-verbal întocmit de ofițerul desemnat, prin care se menționează refuzul întocmirii notei;
f) note explicative ale persoanelor care au cunoștință despre fapte sau documente în legătură cu fapta pentru care cel în cauză este cercetat;
g) documente probatorii obținute pe durata cercetării;
h) dovada de luare la cunoștință de către cadrul militar a conținutului ordinului de numire a ofițerului desemnat să cerceteze cauza sau a procesului-verbal de constatare.
Documentele care compun dosarul cauzei trebuie să fie, în mod obligatoriu, datate și semnate, iar dosarul se înregistrează la compartimentul documente clasificate și se prezintă în aceeași zi comandantului/șefului unității militare
Apoi, cazul va fi analizat de către consiliile de onoare sau de către consiliile de judecată, astfel că, în urma desfășurării cercetării disciplinare, consiliile de onoare și consiliile de judecată adoptă o hotărâre care cuprinde una dintre următoarele soluții:
a) fapta sesizată nu constituie abatere de la disciplina militară;
b) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunerea de sancționare cu avertisment;
c) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunerea de sancționare cu mustrare scrisă;
d) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunerea de sancționare cu retrogradarea în funcție;
e) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunerea de sancționare cu amânarea înaintării în gradul următor pe timp de un an;
f) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunerea de sancționare cu amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 2 ani;
g) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunerea de trimitere a celui în cauză în fața consiliului de judecată, când fapta săvârșită este de natura sau gravitatea celor ce intră în competența acestuia.
Este important de precizat că activitatea consiliilor de onoare și a consiliilor de judecată are la bază principii precum:
a) prezumția de nevinovăție, conform căreia se prezumă că orice cadru militar trimis în fața consiliului de onoare sau de judecată este nevinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii consiliului;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia se recunoaște dreptul cadrului militar de a fi audiat și de a propune dovezi în apărarea sa; în tot cursul procedurilor cadrul militar are dreptul de a da explicații când socotește că este necesar, precum și de a fi asistat de un apărător ales, care trebuie să aibă studii juridice și să dețină certificat/autorizație de acces la informațiile clasificate vehiculate în cauză;
c) celeritatea procedurilor, care presupune obligația consiliului de onoare sau de judecată de a proceda fără întârziere la soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de lege și de prezentul regulament;
d) contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea de la disciplina militară ce face obiectul sesizării;
e) proporționalitatea, conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii de la disciplina militară, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă a fi aplicată;
f) legalitatea, conform căreia întreaga procedură în fața consiliului de onoare sau de judecată se desfășoară potrivit normelor legale;
g) unicitatea, conform căreia pentru o abatere de la disciplina militară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară
4. Aplicarea și executarea sancțiunilor disciplinare:
Potrivit art. 23 din Regulamentul Disciplinei Militare, au dreptul de a propune sau aplica sancțiuni disciplinare doar comandanții/șefii cadrelor militare ale căror fapte sunt cercetate și judecate în consiliile de onoare sau în consiliile de judecată.
Sancțiunea disciplinară se stabilește individual și se aplică numai după ce s-a probat vinovăția celui în cauză, în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii; în cazul faptelor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul faptelor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni (art.60 din Regulament).
Regula generală este aceea că, pentru o abatere de la disciplina militară se aplică o singură sancțiune disciplinară, iar în situația pluralității de fapte cercetate în cadrul aceleiași proceduri se stabilește pentru fiecare faptă, câte o sancțiune și dintre acestea se aplică cea mai severă. De asemenea, în cazul în care fapta militarului a fost sesizată ca abatere de la disciplina militară și ca infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare și termenele de aplicare a sancțiunilor, se suspendă până la soluționarea definitivă a cauzei penale și, în funcție de dispoziția organului judiciar, dacă este cazul, procedura disciplinară se inițiază ori se reia din stadiul în care se afla la data suspendării.
În conformitate cu art. 68 din Regulament, decizia privind aplicarea sancțiunii disciplinare de avertisment se emite în formă scrisă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data la care comandantul/șeful a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, iar decizia privind aplicarea sancțiunii disciplinare de mustrare scrisă se emite în formă scrisă în termen de cel mult 30 de zile calculate de la data înregistrării la registratura unității militare a rezultatului cercetării disciplinare prealabile.
În ceea ce privește executarea sancțiunii disciplinare, aceasta are loc, de regulă, imediat după ce a fost stabilită și adusă la cunoștința militarului sancționat.
De la regulă, există și unele excepții, cu ar fi:
a) în cazul în care militarul sancționat disciplinar se găsește în curs de îndeplinire a unei misiuni, sancțiunea se va executa după înapoierea sâmbătă la unitatea militară de care aparține;
b) în cazul în care militarul se află în afara orelor de program, sancțiunea se execută la prezentarea sa în unitatea militară;
c) în cazul în care militarul se află sub influența băuturilor alcoolice/drogurilor sau manifestă tulburări de comportament, aplicarea sancțiunii disciplinare se amână până când acesta revine la starea normală, confirmată de medicul de specialitate;
d) sancțiunea disciplinară de amânare a înaintării/promovării în gradul următor pe timp de 1 – 2 ani este adusă la cunoștință cadrului militar, soldatului sau gradatului profesionist care a săvârșit abaterea de la disciplina militară, în termen de 30 de zile calculate de la data înregistrării la registratura unității militare a hotărârilor care conțin propuneri rămase definitive sau a rezultatului cercetării disciplinare prealabile, urmând ca termenul efectelor sancțiunii disciplinare să înceapă să curgă de la data când militarul sancționat îndeplinește condițiile de înaintare în grad, în conformitate cu prevederile Ghidului carierei militare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2011 și ale Legii nr. 384/2006, cu modificările și completările ulterioare;
e) în cazul în care militarul se află internat în spital, în concediu medical/scutire medicală sau se află la domiciliu sub tratament medical, aplicarea sancțiunii disciplinare se amână până când acesta revine la program.
În plus, militarul sancționat disciplinar în afara unității militare de către comandanți/șefi pe linie directă de autoritate ierarhică este obligat ca la sosirea în unitatea militară să raporteze imediat, pe cale ierarhică, comandantului/șefului unității militare despre aceasta (art.67 din Regulament).
Potrivit legii, executarea sancțiunilor disciplinare se poate suspenda sau amâna, iar sancțiunile disciplinare se pot anula numai prin decizia persoanei care le-a aplicat, a șefilor direcți ai acesteia, precum și prin decizia eșalonului superior sau a instanței de contencios.
Cât privește suspendarea sau amânarea executării sancțiunilor disciplinare, acestea pot interveni în caz de: stare de urgență; stare de asediu; stare de mobilizare; d) război alte situații obiective.
Trebuie precizat că, suspendarea sancțiunilor disciplinare este măsura care implică întreruperea executării sancțiunii disciplinare față de termenele legale, pe o perioadă determinată, dar executarea sancțiunii disciplinare se reia la terminarea situației care a determinat suspendarea. Pe de altă parte, amânarea sancțiunilor disciplinare este măsura care implică întârzierea începerii executării sancțiunii disciplinare față de termenele legale; până când situația revine la normalitate, iar anularea unei sancțiuni disciplinare constituie măsura prin care o sancțiune disciplinară este desființată, retroactiv, de la data emiterii deciziei privind aplicarea sancțiunii disciplinare, efectele sale fiind înlăturate, fiind totuși consemnată în documentele de evidență.
Comandantul/șeful care a aplicat o sancțiune disciplinară, comandanții/ șefii direcți ai acestuia, precum și comandantul/șeful eșalonului superior, când iau cunoștință, pe orice cale, de aplicarea eronată a acesteia, fără temei legal sau asupra altei persoane, este obligat să emită o decizie de anulare a sancțiunii disciplinare aplicate, imediat după ce a constatat acest fapt.
Comandantul/șeful poate anula sancțiunile disciplinare pe care le-a aplicat înainte de executare sau pe timpul executării acestora.
Față de sancțiunile disciplinare intervine instutuția radierii, astfel că, potrivit art. 75 din regulament, prin radierea unei sancțiuni disciplinare se consideră că acea sancțiune nu mai există pentru viitor.
Astfel, sancțiunile disciplinare se radiază de drept, în modul următor:
– avertismentul și mustrarea scrisă se radiază după 6 luni de la aplicare;
– retrogradarea în funcție/retrogradarea din funcție se radiază după trecerea unui an calendaristic de la data aplicării sancțiunii disciplinare și nu are ca efect numirea pe funcția anterioară, astfel că, după radiere, cadrul militar poate candida pentru ocuparea oricărei funcții în condițiile legii;
– amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1- 2 ani sau amânarea promovării în grad pe o perioadă de la 1 la 2 ani se radiază după trecerea unui an de la expirarea termenului pentru care a fost aplicată.
În acest sens, radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin act administrativ al comandantului/șefului unității; radierea sancțiunilor disciplinare se specifică în documentele de evidență, iar pentru motive întemeiate, comandantul/șeful poate acorda, ca recompensă, radierea unei sancțiuni disciplinare.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII:
Având în vedere amențările tot mai frecvente cu un conflict armat în zona est-europeană, și nu numai, rolul factorului uman în cadrul forțelor de apărare națională devine tot mai important, motiv pentru care, prin realizarea acestei lucrări am încercat pe de o parte, să atrag atenția asupra faptului că schimbările apărute în planul mentalităților, dar și erodarea valorilor tradiționale, reducerea sentimentului de patriotism și alterarea identității naționale, au condus la scăderea motivației societății civile de a alege profesia militară;
Pe de altă parte, am încercat să găsesc răspunsul la o serie de intrebări, care ar putea conduce la identificare principalelor probleme referitoare la raporturile de muncă ale cadrelor militare și care, în final, ne-ar putea ajuta la creșterea cotei valorice a profesiei de militar.
Prima întrebare la care am căutat răspuns a fost aceea dacă, după o serie de demersuri legislative pentru statuarea noii profesii militare, aceea de soldat/gradat voluntar, cadrul legislativ intern este unul coerent, armonizat legislației europen și alianței militare nord-atlantice.
Pot afirma că într-adevăr, după lungi incercări de adaptare a cadrului de reglementare a raporturilor de muncă a cadrelor militare la nevoile societății românești actuale, regimul juridic al profesiei de militar, transpunând o serie de directive europene, a devenit unul stabil, coerent și unitar.
Astfel, profesionalizarea serviciului militar vine să răspundă nevoii de a renunța la vechile forțe supradimensionate ale armatei, destinate apărării teritoriilor naționale, punându-se accentul pe proiectarea unor noi structuri de forțe moderne, mobile, sustenabile din punct de vedere al resurselor și care pot acționa oriunde este nevoie, în interiorul sau în afara granițelor naționale.
Singura și, poate cea mai importantă problemă care apare în legătură cu natura juridică a raporturilor de muncă a militarilor, se referă la faptul că în România, întocmai ca în toate celelate țări membre ale Uniunii Europene și NATO, cadrul legal sub incidența căruia intră aceste raporturi juridice este unul special, ceea ce, în literatura de specialitate a dat naștere unei intense dezbateri privind apartenența lor la dreptul administrativ sau la dreptul muncii, opinia majoritară fiind aceea că, fără a tăgădui caracterul preponderent legal al acestor raporturi juridice, ele fac parte din sfera raporturilor juridice de muncă.
Stabilind apartenența repoarturilor de muncă ale militarilor la dreptul muncii, subliniem totodată, și faptul că militarii fac parte în sens larg, din categoria funcționarilor publici, funcțiile militare pe care le ocupă fiind învestite cu prerogative de ordine publică sau atribuții de satisfacere a interesului general.
Astfel, militarii se supun din punct de vedere legislativ atât legii funcționarilor publici, cât și legilor speciale sau regulamenteor specifice, ceea ce asigură un cadru de reglementare foarte eficient.
A doua întrebare se referă la drepturile conferite în prezent cadrelor militare. Sunt acestea suficient de motivante pentru alegerea acestei profesii?
În acest sens, reamintim faptul că, armata este o organizație cu reguli stricte și cultură specifică, și care împarte aceeași piață a forței de muncă cu instituțiile și organizațiile civile, motiv pentru care profesia de militar este și ea dependentă de piața muncii, fiind afectată în permanență de fluctuațiile acesteia.
Având în vedere acestea, dar și faptul că riscurile asociate profesiei sunt foarte mari, motivația pentru alegerea acestei profesii trebuie să fie foarte puternică.
Analizând drepturile prevăzute în legile și statutele speciale ale cadrelor militare, putem afirma că acestea pot fi suficiente pentru a determina alegerea profesiei.
Problema este că ele nu sunt cunoscute în rândul populației civile. De exemplu, câte persoane au cunoștință despre drepturile salariale, drepturile la perioade de odihnă, drepturile la pensie sau măsurile de protecție socială, de folosire a caselor de odihnă, sanatoriilor, căminelor de garnizoană și a altor amenajări recreative și sportive, de care beneficiază, nu doar cadrele militare, ci și membrii familiei lor? Pe de altă parte, nici responsabilitățile cadrelor militare sau implicațiile disciplinei militare nu sunt cunoscute societății civile.
Aceasta face necesară derularea unor ample campanii de informare, atât în rândul adulților, cât mai ales la nivel de școli și licee, cu privire la drepturile, dar și la sarcinile specifice profesiei, precum: apărarea teritoriului țării împotriva oricărui agresor ce face uz de forța sa militară; garantarea suveranității și independenței statului român, a democrației constituționale; protecția cetățenilor țării și ajutorarea lor în situații dificile – catastrofe naturale și ecologice; asigurarea securității și apărării colective, împreună cu celelalte state membre ale NATO, precum și acordarea de ajutor umanitar altor state, la cerere, sub egida unor organizații internaționale sau continentale. Este foarte posibil ca astfel de campanii să crească numărul celor care se vor orienta către această profesie în viitor.
Așadar, astfel de activități de informare se impun în scopul unei mai bune cunoașteri a specificității raporturilor de muncă a militarilor, dar și ca urmare a nevoii de sporire a recrutării militare, atât de afectată de problemele economice ale societății, economia de piață, schimbările în valorile sociale și declinul demografic.
BIBLIOGRAFIE:
I Actele normative interne:
Constituția României;
Codul muncii;
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă;
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;
Legea nr. 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare;
Legea nr. 384/2006 privind Statutul soldaților și gradaților profesioniști;
Legea nr.286/2004 pentru modificarea alineatului 2 litera a) al articolului 4 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare;
Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în prezent abrogată;
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;
Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,
Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare;
Ordonanța Guvernului nr.121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor;
Ordinul Nr. M.64 din 10 iunie 2013 al ministrului apărării naționale, pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 399 bis din 3 iulie 2013.
.
II Tratate. Cursuri. Monografii:
Alexandru Țiclea, Tratat de Dreptul muncii. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, Ediția a VII-a revizutiă
și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2013;
Alexandru Țiclea, Dreptul Muncii. Manual pentru IFR – ID, Ed. Pro Universitaria, București, 2012;
Alexandru Țiclea, Ioan Doru Tărăcilă, Ion Niță Stan, Constantin Rujoiu, Marin Corbu, Răspunderea
contravențională, Editura Atlas Lex, București, 1996.
Dimitrie-Dan Raiciu, Raporturile juridice de muncă ale cadrelor militare în activitate, Ed. Universul
Juridic, București, 2011;
Ion Traian, Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, Ediția a II-a, revăzută și adăugită,
Ed.Universul Juridic, București, 2012;
Radu-Răzvan Popescu, Dreptul muncii, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2013:
Sanda Ghimpu, Alexandru Țiclea, Dreptul Muncii, Ediția a III-a, Casa de editură și presă “ ȘANSA “
S.R.L. București, 1997.
III Articole. Studii. Cercetări în reviste de specialitate:
Adrian Ioan Jucuți, Statutul funcționarului public militar, Lucrare de licență, Universitatea de Vest, Facultatea de Drept și Știinte Administrative, Timișoara, 2011, Sursa: http://ro.scribd.com/doc/71552233/Statutul-Functionarului-Public-Militar-2.
Dimitrie- Dan Raiciu, Teză de doctorat “Raporturile juridice de muncă ale cadrelor militare în activitate, precum și reglementările specifice privind securitatea socială a acestora”, București, 2010, sursa: http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Mai/Raiciu%20Dan%20%20Raporturile%20Juridice%20de%20Munca%20ale%20Cadrelor%20Militare%20in%20Activitate,%20Precum%20si%20Reglementarile%20Specifice%20Privind%20Securitatea%20Sociala%20a%20Acestora/Rezumatul%20tezei%20de%20doctorat%20cu%20tema.doc;
Răspunderea disciplinară a militarilor, http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/drept/raspunderea-disciplinara-a-militarilor-153912.html;
Soldați și gradați profesionști, http://www.mapn.ro/recrutare/sgv.php;
Șerban Beligrădeanu, Considerații critice asupra diversificării nejustificate a reglementărilor legale privind competența materială a instanțelor judecătorești în domeniul soluționării litigiilor de muncă, în „Revista Dreptul” nr. 10/2009;
Ștefan Șuvei, Implicațiile renunțării la stagiul militar obligatoriu pentru unitățile din forțele terestre, Revista Forțelor Terestre – februarie 2006, Ed. Statul Major Al Forțelor Terestre, material disponibil la http://rft.forter.ro/50_teorie/501-trsf/01.htm;
BIBLIOGRAFIE:
I Actele normative interne:
Constituția României;
Codul muncii;
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă;
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;
Legea nr. 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare;
Legea nr. 384/2006 privind Statutul soldaților și gradaților profesioniști;
Legea nr.286/2004 pentru modificarea alineatului 2 litera a) al articolului 4 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare;
Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în prezent abrogată;
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;
Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,
Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare;
Ordonanța Guvernului nr.121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor;
Ordinul Nr. M.64 din 10 iunie 2013 al ministrului apărării naționale, pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 399 bis din 3 iulie 2013.
.
II Tratate. Cursuri. Monografii:
Alexandru Țiclea, Tratat de Dreptul muncii. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, Ediția a VII-a revizutiă
și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2013;
Alexandru Țiclea, Dreptul Muncii. Manual pentru IFR – ID, Ed. Pro Universitaria, București, 2012;
Alexandru Țiclea, Ioan Doru Tărăcilă, Ion Niță Stan, Constantin Rujoiu, Marin Corbu, Răspunderea
contravențională, Editura Atlas Lex, București, 1996.
Dimitrie-Dan Raiciu, Raporturile juridice de muncă ale cadrelor militare în activitate, Ed. Universul
Juridic, București, 2011;
Ion Traian, Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, Ediția a II-a, revăzută și adăugită,
Ed.Universul Juridic, București, 2012;
Radu-Răzvan Popescu, Dreptul muncii, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2013:
Sanda Ghimpu, Alexandru Țiclea, Dreptul Muncii, Ediția a III-a, Casa de editură și presă “ ȘANSA “
S.R.L. București, 1997.
III Articole. Studii. Cercetări în reviste de specialitate:
Adrian Ioan Jucuți, Statutul funcționarului public militar, Lucrare de licență, Universitatea de Vest, Facultatea de Drept și Știinte Administrative, Timișoara, 2011, Sursa: http://ro.scribd.com/doc/71552233/Statutul-Functionarului-Public-Militar-2.
Dimitrie- Dan Raiciu, Teză de doctorat “Raporturile juridice de muncă ale cadrelor militare în activitate, precum și reglementările specifice privind securitatea socială a acestora”, București, 2010, sursa: http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Mai/Raiciu%20Dan%20%20Raporturile%20Juridice%20de%20Munca%20ale%20Cadrelor%20Militare%20in%20Activitate,%20Precum%20si%20Reglementarile%20Specifice%20Privind%20Securitatea%20Sociala%20a%20Acestora/Rezumatul%20tezei%20de%20doctorat%20cu%20tema.doc;
Răspunderea disciplinară a militarilor, http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/drept/raspunderea-disciplinara-a-militarilor-153912.html;
Soldați și gradați profesionști, http://www.mapn.ro/recrutare/sgv.php;
Șerban Beligrădeanu, Considerații critice asupra diversificării nejustificate a reglementărilor legale privind competența materială a instanțelor judecătorești în domeniul soluționării litigiilor de muncă, în „Revista Dreptul” nr. 10/2009;
Ștefan Șuvei, Implicațiile renunțării la stagiul militar obligatoriu pentru unitățile din forțele terestre, Revista Forțelor Terestre – februarie 2006, Ed. Statul Major Al Forțelor Terestre, material disponibil la http://rft.forter.ro/50_teorie/501-trsf/01.htm;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Raspunderea Disciplinara a Militarilor (ID: 129398)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.