Raspunderea Civila Pentru Daune Cauzate Prin Poluare In Context International

CUPRINS

INTRODUCERE

Necesitatea prezentei lucrări este evidențiată ȋn primul rând de caracterul accidental al poluării, de impactul transfrontier al acesteia și, nu ȋn ultimul rând, de tipologia prejudiciilor cauzate prin poluare, cu privire specială asupra celor cauzate mediului ȋnsuși.

O abordare juridică a acestor cazuri este susceptibilă să ridice numeroase ȋntrebări, constituind tot atâtea provocări pentru cel chemat să le răspundă.

Cu siguranță, cea dintâi ȋntrebare este daca instanțele române sunt competente să soluționeze astfel de litigii privind repararea daunelor cauzate prin poluare. Altfel spus, ȋntrebarea ar viza competența instanțelor române de a soluționa cereri formulate de reclamanți cu domiciliul ȋn diferite țări privind repararea daunelor suferite pe teritoriul acestor state, ca urmare a accidentelor produse ȋn România, respectiv cereri formulate de reclamanți cu domiciliul ȋn România privind repararea daunelor suferite pe teritoriul țării noastre ca urmare a accidentelor produse ȋn alte state?

În ipoteza unui răspuns afirmativ la ȋntrebarea anterioară, două noi probleme trebuie rezolvate: identificarea legii aplicabile procedurii de judecată și identificarea legii aplicabile fondului raportului juridic litigios. În ambele cazuri, un prim pas ȋl constituie identificarea eventualelor norme materiale uniforme, edictate prin convenții internaționale cu scopul unificării regimului procedurii de judecată și respectiv al răspunderii ȋn această materie. În absența unor asemenea norme materiale, se impune determinarea sistemului de drept aplicabil potrivit regulilor de drept internațional privat.

În ceea ce privește determinarea legii aplicabile fondului raportului juridic, ȋn funcție de normele materiale aplicabile (conținute, după caz, ȋntr-un instrument juridic internațional sau ȋn sistemul național de drept) trebuie să fie soluționate numeroase probleme de drept substanțial:

– determinarea condițiilor răspunderii, dintre care ȋn special: definirea sferei conceptului de daună reparabilă (respectiv dacă pot fi reparate doar daunele aduse persoanei și patrimoniului acesteia sau și acelea cauzate mediului ȋnsuși) și stabilirea fundamentului juridic al răspunderii (culpa poluatorului sau simpla calitate de exploatant al unei activitați periculoase – răspundere obiectivă);

– determinarea subiectelor raportului juridic născut din producerea de daune prin poluare, respectiv a subiectului pasiv al răspunderii (mai ales ȋn cazul atribuirii răspunderii de o manieră obiectivă, ȋn absența culpei), precum și a celui activ (cu precădere ȋn situația ȋn care prejudiciul nu a fost cauzat unei persoane ori patrimoniului acesteia, ci mediului ȋnsuși);

– determinarea efectului răspunderii – obligația de reparare a prejudiciului (ȋn special ȋn ceea ce privește caracterul limitat sau nelimitat al acesteia, respectiv modalitatea reparatiei – ȋn natură sau prin echivalent);

– determinarea cauzelor exoneratoare de răspundere.

În fine, ȋn cazul unui potențial conflict de legi ȋn timp și spațiu, determinat de solicitarea recunoașterii și ȋncuviințării executării ȋn România a unei hotărâri pronunțate ȋn străinătate ȋn materia reparării daunelor cauzate prin poluarea transfrontieră, se ridică problema condițiilor pe care o asemenea hotărâre trebuie să le ȋntrunească pentru a dobândi autoritate de lucru judecat și forță executorie pe teritoriul țării noastre.

Unele dintre problemele evocate au fost deja abordate ȋn literatura de specialitate, fie cu titlu general (indiferent de sursa de ploluare și de agentul poluant), fie cu titlu special (pentru anumite surse de poluare și agenți determinați). Astfel, având ȋn vedere, acolo unde este cazul, dezvoltările ȋnregistrate la nivel doctrinar, prin utilizarea machetei răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de lucruri (genus proximus), prezenta lucrare ȋși propune să evidențieze răspunderea civilă pentru daunele cauzate prin poluare ȋn context internațional.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII PRELIMINARII PRIVIND Răspunderea civilă pentru daune cauzate prin poluare în context internațional

Secțiunea I

Normativizarea răspunderii civile pentru daune cauzate prin poluare în context internațional

Abordarea acestei forme de răspundere presupune existența unui element de extraneitate la nivelul raportului juridic născut din producerea daunei. Cosecința ȋmpejurării menționate se evidențiază pe planul izvoarelor regulilor de drept aplicabile. Astfel, raportul juridic este extras din sfera de incidență imediată și directă a dreptului național, fiind supus ȋn primul rând normelor juridice adoptate la nivel suprastatal. În măsura ȋn care la nivel internațional sau al Uniunii Europene nu au fost adoptate reglementări ȋn materie sau acestea sunt lacunare, raportul juridic urmează a fi cârmuit de sistemul național de drept determinat potrivit regulilor de drept internațional privat al instanței sesizate.

Izvoarele normelor juridice aplicabile răspunderii civile pentru daune cauzate prin poluare ȋn context internațional sunt susceptibile de numeroase clasificări. Vom exemplifica ȋn continuare numai acele criterii de clasificare relevante din perspectiva prezentei lucrări.

Astfel, ȋn funcție de nivelul la care au fost adoptate, distingem ȋntre izvoarele internaționale, izvoarele adoptate la nivelul Uniunii Europene și izvoarele naționale. În al doilea rând, din perspectiva sferei lor de incidență, deosebim izvoarele generale și cele sectoriale. În fine, ȋn raport cu forța lor juridică, distingem ȋntre izvoarele constrângătoare și cele neconstrângătoare pentru părțile raportului juridic.

Regrupând cele trei criterii de clasificare, rețeaua de instrumente juridice incidente ȋn materia răspunderii civile pentru daune cauzate prin poluare ȋn context internațional se prezintă astfel:

– reglementări adoptate la nivel internațional, care pot fi cu caracter constrângător (sectoriale sau generale) sau fără caracter constrângător (reglementări generale);

– reglementări adoptate la nivelul Uniunii Europene – reglementări cu caracter constrângător (reglementări generale);

– reglementări adoptate la nivel național – reglementări cu caracter constrângător (reglementări sectoriale sau generale).

Reglementările sectoriale cu caracter constrângător adoptate la nivel internațional:

– Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru daunele produse prin poluarea cu hidrocarburi;

– Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru prejudicii datorate poluării cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei;

– Convenția privind răspunderea civilă pentru daune nucleare;

– Convenția cu privire la răspunderea internațională pentru daunele cauzate de obiecte lansate ȋn spațiul extraatmosferic;

– Convenția privind răspunderea și despăgubirile pentru pagubele legate de transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive;

– Protocolul cu privire la răspunderea civilă și la indemnizarea ȋn caz de daune cauzate de efectele transfrontiere ale accidentelor industriale asupra apelor transfrontiere, prin raportare la Convenția din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontiere și a lacurilor internaționale și la Convenția din 1992 privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale;

– Protocolul cu privire la răspunderea și la indemnizarea ȋn caz de daune rezultând din deplasarea transfrontieră și din eliminarea deșeurilor periculoase.

Reglementările generale cu caracter constrângător adoptate la nivel internațional:

– Covenția referitoare la răspunderea civilă pentru daune rezultând din activități periculoase pentru mediu.

Reglementările generale fără caracter constrângător adoptate la nivel internațional:

– Proiectul de articole cu privire la repartizarea pierderilor ȋn caz de daune cauzate de activități periculoase.

Reglementările generale cu caracter constrângător adoptate la nivelul Uniunii Europene:

– Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul ȋnconjurător ȋn legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului.

Reglementările sectoriale cu caracter constrângător adoptate la nivel național:

– Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare.

Reglementările sectoriale cu caracter constrângător adoptate la nivel național:

– Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului;

– Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului.

Instrumentele juridice enumerate urmează să constituie reperele normative necesare demersului științific având ca scop determinarea constantelor ȋn materia cercetată, ȋn vederea configurării unui regim juridic general al răspunderii pentru daune cauzate prin poluare ȋn context internațional.

Secțiunea a II-a

Cazuistica în materia producerii de daune prin poluare în

context internațional