Raspunderea Administrativ Disciplinara a Functionarului Public

Drept

Raspunderea Administrativ Disciplinara a Functionarului Public

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

Răspunderea administrativ-disciplinară a funcționarului public

Introducere

Lucrarea de față prezintă aspecte teoretice și practice privind răspunderea administrativ-disciplinară a funcționarului public.

Primele două capitole prezintă aspecte generale ale oricărui funcționar public. Sunt prezentate noțiunea de funcție publică, trăsăturile funcției publice, principiile exercitării funcției publice și clasificarea funcțiilor publice.

În Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, funcționarul public este cel mai bine definit, din punct de vedere legal, și anume „persoana numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție publică.” Urmează apoi să aflăm despre trăsăturile funcționarului public și despre drepturile și obligațiile acestora.

Al treilea capitol este cel în care se vorbește efectiv despre răspunderea funcționarului public. Sunt enumerate și se vorbește la general și despre celălalte răspunderi ale funcționarilor publici, și anume răspunderea contravențională, răspunderea penală și răspunderea civilă. Cel de-al doilea subcapitol al capitolului al treilea atinge tema acestei licențe.

Consider că această temă este o temă modernă, ușor de înțeles, ce ne poate ajuta să înțelegem mai ușor răspunderea unui funcționar public, mai ales cea administrativ-disciplinară. Totul pornește de la o abatere, care este stipulată în Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, abatere ce este sesizată, se întrunește o comisie de disciplină( despre care am vorbit în al treilea subcapitol al capitolului al treilea), această comisie se întrunește, analizează sesizarea primită, probele, audiază persoana în cauză, persoana care a făcut sesizarea și eventualii martori, și propune sancțiunea cuvenită stipulată de asemenea în Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici.

Urmează raportul de disciplină pe care îl întocmește comisia de disciplină, iar în termen de 10 zile de la data primirii raportului comisiei de disciplină persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea emite actul administrativ de sancționare. Iar acest act se va comunica comisiei de disciplină ce a elaborat raportul, funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară și persoanei care a formulat sesizarea. Despre ce am vorbit în ultimele două paragrafe vom regăsi în studiul de caz.

Capitolul I: Funcția publică – prezentare generală

I.1. Funcția publică

Când vorbim de noțiunea de funcție publică, întâlnim o varietate de definiții.

Astfel, în 1934, profesorul Paul Negulescu explica faptul că „ funcțiunea publică este complexul de puteri și competențe, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, în vederea de a fi ocupată în chip temporar, de un titular ( sau mai mulți ), persoană fizică, care, exercitând puterile, în limitele competenței, urmărește realizarea scopului pentru care a fost creiată funcțiunea” .

Din perspectiva profesorului Antonie Iorgovan funcția publică este o situație juridică a persoanei fizice – învestită, legal, cu atribuții în realizarea competenței unei autorități publice – ce constă în ansamblul drepturilor și obligațiilor care formează conținutul juridic complex al relațiilor dintre persoana juridică respectivă și organul care l-a investit.

Însă probabil cea mai corectă definiție este cea legală, dată de art.2 alin.(1) din Legea nr.188/1999, republicată, unde funcția publică este „ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome”.

Astfel funcția publică are două sensuri:

-„într-un sens larg, noțiunea de funcție publică include funcția publică exercitată în cadrul oricărui organ al statului, indiferent cărei puteri îi aparține: legislativă, executiv-administrativă sau judecătorească;

-într-un sens restrâns, noțiunea de funcție publică se referă în mod exclusiv la funcția publică administrativă.”

I.2. Trăsăturile caracteristice ale funcției publice

Din tot ce am enumerat mai sus, putem spune despre funcția publică faptul că:

este o situație juridică reglementată legal;

reprezintă un ansamblu de drepturi și obligații;

are caracter propriu;

are caracter continuu;

are caracter obligatoriu.

I.3. Principiile exercitării funcției publice

Principiile se regăsesc in art.3 din Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici:

legalitate, imparțialitate și obiectivitate;

transparență;

eficiență și eficacitate;

responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;

orientare către cetățean;

stabilitate în exercitarea funcției publice;

subordonare ierarhică.

I.4. Clasificarea funcțiilor publice

Conform Legii nr.188/1009, republicată, art.7, funcțiile publice se clasifică după cum urmează:

funcții publice generale și funcții publice specifice;

funcții publice din clasa I, funcții publice din clasa a II-a, funcții publice din clasa a III-a;

funcții publice de stat, funcții publice teritoriale si funcții publice locale.

Conform art.9, funcțiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice, după cum urmeză:

clasa I cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată,absolvite cu diplomă de licență sau echivalență;

clasa a II-a cuprine funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;

clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.

În art.10,după nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:

funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici;

funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere;

funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de execuție.

Categoria înalților funcționari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcții publice:

secretar general al Guvernului și secretar general adjunct al Guvernului;

secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

prefect;

secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

subprefect;

inspector guvernamental.

Categoria funcționarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcții publice:

director general și director general adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, ale ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precume și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

director și director adjunct din aparutul autorităților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

secretar al unității administrativ-teritoriale;

șef serviciu, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia;

șef birou, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

Funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:

superior, ca nivel maxim;

principal;

asistent;

debutant.

În ceea ce privește cariera de funcționar public, „dezvoltarea carierei în funcția publică se realizează prin două modalități:

-promovarea într-o funcție publică superioară

-avansarea în treptele de socializare.”

Capitolul II: Functionarul public-prezentare generală

II.1.Definiție

Ca și în cazul funcției publice, noțiunea de funcționar public a fost definită atât de literatura de specialitate, cât și de legislația în materie.

Așadar, profesorul Anibal Teodorescu definește un funcționar public ca fiind „persoana care, în schimbul unei remunerații, îndeplinește sau colaborează în mod permanent la îndeplinirea unui serviciu public depinzând de autoritatea administrativă a statului, județelor sau comunelor.”

Din punctul de vedere al profesorului Antonie Iorgovan, „funcționarul public este persoana fizică investită în mod legal, prin actul de voință unilaterală, al unei autorități publice sau al cetățenilor, cu sarcina îndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei funcții publice, în vederea realizării competenței organului din structura căruia face parte funcția respectivă.”

În ceea ce privește legislația în vigoare, noțiunea de funcționar public este definită de art.2 alin.(2) din Legea nr.188/1999, republicată, ca fiind „persoana numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție publică.” Adică, potrivit Statutului, funcționarul public este titularul unei funcții publice.

În Codul Penal în art.161, funcționarul public este „orice persoană care exercită permanent sau temporar o însărcinare de orice natură, în serviciul vreuneia dintre unitățile la care se referă art. 159 Cod penal”, iar în art.162 prin noțiunea de funcționar se înțelege „orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat”. Deci se realizează o distincție clară între „funcționar” și „funcționar public”, primul termen fiind folosit „pentru desemnarea angajaților din sectorul privat.”

II.2. Trăsături caracteristice ale funcționarului public

Ioan Alexandru, în tratatul său, înșiră o serie de trăsături ale funcționarilor publici. Dintre acestea, trei dintre ele sunt esențiale:

– „ funcționar public nu poate fi decât o persoană fizică, nu și o persoană juridică, persoană care trebuie să fie cetățean român și să aibă domiciliul în țară;

– învestirea într-o funcție publică se face cu respectarea prevederilor legale, printr-un act de numire, de regulă precedat de un concurs și urmat de depunerea jurământului;

-funcționarul public îndeplinește atribuțiile funcției publice în scopul realizării competenței autorității publice din care face parte funcția.”

„Funcționarilor publici li se aplică reglementările cuprinse în Legea privind Statutul funcționarilor publici, nr.188/1999, republicată, adoptată ca lege organică, prin angajarea răspunderii Guvernului, în condițiile art.114 alin.(1) din Constituție.”

Este de amintit faptul că, potrivit art.5 alin.(1) din lege, pot beneficia de statute speciale proprii funcționarii care își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:

a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;

b) structurile de specialitate ale Administrației Prezidențiale;

c) serviciile diplomatice ale Consiliului Legislativ;

d) serviciile diplomatice și consulare;

e) autoritatea vamală;

f) poliția și alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei administrative;

g) alte servicii publice stabilite prin lege.

II.3.Drepturi și obligații ale funcționarului public

În ceea ce privește drepturile și obligațiile funcționarilor publici, drepturile sunt enumerate în art.27-42 din Statut: dreptul la opinie, dreptul de a nu fi discriminat, dreptul funcționarului public de a fi informat,dreptul de asociere sindicală, dreptul la grevă, dreptul la salariu, dreptul la uniformă gratuită, dreptul la protecție socială, dreptul de a beneficia de protecția legii, dreptul de a fi despăgubit, dreptul și obligația de a-și îmbunătăți continuu abilitățile și pregătirea profesională.

Îndatoririle/obligațiile sunt enumerate la art.43-49 din Statut: obligația să-și îndeplineasca atribuțiile, obligația să se abțină de la fapte cu prejudicii, obligația funcționarilor publici de conducere de a spijini propunerile și inițiativele motivate ale personalului din subordine, obligația de a respecta normele de conduită profesională și civică, obligația de a nu ocupa funcții de fi informat,dreptul de asociere sindicală, dreptul la grevă, dreptul la salariu, dreptul la uniformă gratuită, dreptul la protecție socială, dreptul de a beneficia de protecția legii, dreptul de a fi despăgubit, dreptul și obligația de a-și îmbunătăți continuu abilitățile și pregătirea profesională.

Îndatoririle/obligațiile sunt enumerate la art.43-49 din Statut: obligația să-și îndeplineasca atribuțiile, obligația să se abțină de la fapte cu prejudicii, obligația funcționarilor publici de conducere de a spijini propunerile și inițiativele motivate ale personalului din subordine, obligația de a respecta normele de conduită profesională și civică, obligația de a nu ocupa funcții de conducere în structurile sau organele de conducere ale partidelor, obligația înalților funcționari publici de a nu fi membrii ai partidelor, obligația să se abțină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și preferințelor politice, obligația de a răspunde -potrivit legii- de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, obligația de a se conforma dispozițiilor, obligația de a păstra secretul de stat și secretul de serviciu, obligația de a nu solicita sau accepta daruri, obligația de a depune declarația de avere și declarația de interese, obligația de a rezolva la timp lucrările repartizate de superiorii ierarhici, obligația de respecta întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților.

Capitolul III: Răspunderea funcționarului public

III.1. Noțiuni generale

„În sfera cercetării fenomenului raspunderii sociale, respectiv al celei juridice, în trecut au fost făcute numeroase cercetări științifice, dar din păcate nu atât de numeroase au fost și reglementările juridice în materie.”

„Funcționarul public, la fel ca orice alt cetățean, are obligația să respecte normele juridice, cuprinse în legi și alte acte normative, iar în caz contrar va fi atrasă răspunderea sa juridică.

Astfel, pentru faptele săvârșite în afara exercitării atribuțiilor de serviciu și fără ca acestea să aibă legătură cu calitatea sa sau să aducă atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, funcționarul public va răspunde în condițiile dreptului comun, potrivit principiului constituțional al egalității în fața legii.

Dar, faptele comise de acesta în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, ori care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, vor angaja răspunderea funcționarului public în forme specifice.”

Astfel se evidențiază dreptul administrativ sub mai multe aspecte.

„În primul rând, dreptul administrativ analizează responsabilitatea și respectiv, răspunderea autorităților administrației publice.

În al doilea rând, dreptul administrativ analizează aceste fenomene în legătură cu funcționarii publici.

În al treilea rând, dreptul administrativ se preocupă de cercetarea responsabilității cetățenilor față de normele juridice, respectiv al răspunderii acestora în cazul încălcării lor.”

Răspunderea juridică „intervine pe terenul răului înfăptuit, adică în urma săvârșirii unei abateri. Specific abaterilor săvârșite de funcționarii publici este faptul că ele pot interveni în timpul exercitării funcției, în legătură cu exercitarea acesteia sau, pur și simplu,prin abaterea de la anumite norme care nu au o legătură directă, nemijlocită cu funcția, dar care pun sub semnul întrebării prestigiul funcționarului public.”

„În doctrina interbelică, răspunderea statului și a funcționarilor săi era privită ca una din formele de manifestare a responsabilității în dreptul administrativ. Se pornea de la teza că activitatea administrației poate fi de mai multe ori o cauză de daune pentru particularii care vin în contact cu ea, ceea ce atrăgea intervenția unei răspunderi materiale a acestora, alături de cea disciplinară, atrasă de încălcarea unor norme de comportament profesional, de ordine și cea disciplinară dintr-un serviciu public.”

„Regimul juridic al funcției publice include și problema răspunderii acestuia, a cărui menire este reprimarea greșelilor comise de agenții publici, aspect care reprezintă doar unul din scopurilor răspunderii.”

„Prin intermediul răspunderii se realizează atât scopul preventiv, cât și cel sancționator, cărora ar trebui să li se adauge, potrivit doctrinei, și cel educativ.”

Astfel în Legea nr.188/199, republicată, privind statutul funcționarilor publici, în capitolul VIII sunt reglementate Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici.

„Formularea acestui titlu a fost criticată în doctrină ca fiind lipsită de precizie, mai indicată fiind o denumire cu cele două sintagme în forma inversată, adica < răspunderea și sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici> sau și mai riguros, numai < răspunderea funcționarilor publici.>”.

Așadar, conform Legii nr.188/199, republicată, art.75, încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz. De aici rezultă faptul că formele de manifestare principale ale răspunderii juridice a funcționarilor publici sunt: răspunderea disciplinară, răspunderea contravențională, răspunderea penală și răspunderea civilă.

„Spre deosebire de celelalte statute(coduri) ale funcționarilor publici existente din anul 1923 în România, se constată că actuala reglementare introduce elementul de vinovăție pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu și reglementează și alte forme de răspundere, în afara celei specifice dreptului administrativ.”

Uneori noțiunea de răspundere poate fi confundată cu cea de constrângere.

Dar Verginia Vedinaș, în cartea acesteia Dreptul administrativ, face o distincție clară între cele două noțiuni:

„Distincția dintre cele două noțiuni poate fi analizată după cum urmează:

a) Din punctul de vedere al cauzelor: răspunderea este atrasă de săvârșirea unei fapte antisociale, pe când constrângerea poate interveni și în absența comiterii unei forme de ilicit. Există unele forme de constrîngere care intervin tocmai pentru a se evita, preveni săvârșirea unei fapte antisociale, a unei abateri în accepțiunea lato sensu, care include orice îndepărtare de la norma de drept. Un exemplu cu titlu de școală îl reprezintă instituirea diferitelor măsuri de poliție administrativă: carantină, internarea obligatorie a unor bolnavi psihic, internarea dependenților de alcool sau droguri.

b) Din punctul de vedere al scopului pe care și-l propune fiecare, vom constata că nu există identitate de obiectiv între constrângere și răspundere.

1) Astfel, răspunderea reprezentând consecința comiterii unei fapte antisociale, își propune mai multe obiective: la nivel social, restabilirea ordinii de drept care a fost încălcată, prin eliminarea atitudinii care contrazice această ordine de drept; la nivel de individ, autor al faptei antisociale, prin răspundere se exprimă dezacordul societății, al autoritații față de comportamentul neconform valorilor instituite prin norme de drept. Autoritatea își obiectivează acest dezacord prin crearea condițiilor în care subiectul autor al formei de ilicit să-și conștientizeze fapta, să o regrete și, în final, să nu o mai repete. Să se ajungă astfel nu doar la o condamnare din partea autorității, ci și la o atitudine de autocondamnare, care, de multe ori, este mai eficientă decât cea care provine de la autoritate.

Constantăm că aceste două obiective atrag după ele pe cel de-al treilea, cunoscut în orice formă de răspundere, și anume prevenirea, rațiunea unei sancțiuni nefiind doar să pedepsească o faptă deja comisă, ci și să elimine posibilitatea de a se mai repeta în viitor. Prin fapta comisă, răul s-a produs, consecințele sale sunt greu sau uneori imposibil de înlăturat, ceea ce își relevă însă semnificația deosebită este eliminarea posibilității de a se mai repeta în viitor, deci prevenirea comiterii de fapte antisociale viitoare.

2) Constrângerea își propune următoarele scopuri:

– dacă ea intervine în absența comiterii uneo forme de ilicit, își propune menținerea, neafectată, a ordinii de drept.

– dacă intervine în condițiile în care deja s-a săvârșit o faptă antisocială, în mod firesc își propune și restabilirea ordinii de drept care a fost încălcată ca urmare a faptei ilicite respective.

În ambele variante, rolul preventiv al oricărei măsuri de constrângere este subînțeles, este inclus în ele.

c)Din punctul de vedere al modului de acțiune, orice formă de răspundere se obictivează prin intermediul unei acțiuni de constrângere, reciproca nefiind adevărată. Adică, nu orice formă de constrângere intervine pentru a concretiza o formă de răspundere, nu obiectivează deci o formă de răspundere, constrângerea putând interveni, cum am mai menționat, și în absența unei fapte antisociale, ea având ca scop, în aceste condiții, să nu se ajungă la răspundere, adică să nu se ajungă la săvârșirea unei forme de ilicit.”

„Răspunderea contravențională a funcționarilor publici se angajează în cazul în care aceștia au săvârșit o contravenție în timpul și în legătură cu sarcinile de serviciu”.

„Contravenția constituie fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, ordonanță, prin hotărâre sau după caz, prin hotărârea consiliului local al comunei, orașului, municipiului, sau al sectorului muncipiului București, a consiliului județean ori a consiliului general al municipiului București.”

Răspunderea contravențională funcționarilor publici este acea răspundere ce se “angajează în cazul în care aceștia au săvârșit o contravenție în timpul și în legătură cu sarcinile de serviciu”.

Răspunderea penală se definește ca fiind “răspunderea funcționarului public pentru infracțiunile săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuțiile funcției publice pe care o ocupă”.

În Legea nr.188/199, republicată, în capitolul VIII, art.84, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimonului autoritășii sau instituției publice în care funcționează, pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția public, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

III.2.Răspunderea administrativ-disciplinară a funcționarului public

În ceea ce privește răspunderea administrativ-disciplinară a funcționarilor publici,avem următoarea definiție în Legea nr.188/1999, republicată, în capitolul VIII, art.77, alin.(1): încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzută de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.

„Trăsăturile răspunderii disciplinare a funcționarului public sunt acele caracteristici care o deosebesc atât de formele răspunderii juridice din afara dreptului administrativ, cât și de celălalte forme ale răspunderii juridice administrative:

-este o răspundere juridică de drept public în general și de drept administrativ în special;

-atât subiectul pasiv, cât și subiectul activ sunt subiecte de drept administrativ astfel, funcționarul public trebuie să fie legal numit în funcție, iar autoritatea disciplinară, comisia de disciplină, trebuie să fie legal constituită;

-se angajează numai pentru o abatere disciplinară și numai după procedura special prevăzută de lege;

-se angajează pentru simpla încălcare a competenței funcționarului public sau a interdicțiilor impuse de legiuitori prin stabilirea incompatibilităților funcției, indiferent dacă se cauzează un prejudiciu moral sau material;

-se angajează numai dacă nu există o cauză exoneratoare de răspundere.”

Abaterile disciplinare sunt stabilite în Legea nr.188/199, republicată, cap.VIII, art.77, alin.(2):

a)întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b)neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;

c)absențe nemotivate de la serviciu;

d)nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

e)intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal;

f)nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter;

g)manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;

h)desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activități cu caracter politic;

i)refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;

j)încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici;

k)alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și funcționarilor publici.

Sancțiunile disciplinare sunt de asemenea prevăzute în aceeași lege, cap.VIII, art.77, alin.(3):

a)mustrare scrisă;

b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;

c)suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;

d)retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an;

e)destituirea din funcția publică.

„Aplicarea sancțiunilor se face în termen de cel mult 2 ani de la data săvârșirii abaterilor, iar ele nu pot fi dispuse decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public, audiere care se consemnează în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.

Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționarea. Se observă modificarea Statutului în care nu se mai prevede procedura de a ataca actul sancționator la conducătorul autorității sau instituției publice în termen de 15 zile de la comunicare, așa cum era prevăzută.(…)

Pentru a se evidenția situația disciplinară a funcționarului public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici eliberează un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administrează.”

Conform Legii nr.188/199, republicată, cap.VIII, art.81, alin(2), cazierul administrativ este un act care cuprinde sancțiunile disciplinare aplicate funcționarului public și care nu au fost radiate în condițiile legii.

În aceeși lege, cap. VIII, art.81, suntem informați în alin.(3) următoarele: cazierul administrativ este necesar în următoarele cazuri:

a)desemnarea unui funcționar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcționarilor publici;

b)desemnarea unui funcționar public în calitate de președinte și membru în comisia de disciplină;

c)desemnarea unui funcționar public ca membru în comisia paritară

d)ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere;

e)în orice alte situații prevăzute de lege.

În cap. VIII, art.81, alin.(4) al aceeași legi, este consemnat următorul fapt: cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:

a)funcționarului public interesat;

b)conducătorului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;

c)președintele comisiei de disciplină;

d)altor persoane prevăzute de lege.

III.3. Comisiile de disciplină

„În vederea aplicării răspunderii juridice administrativ-disciplinare în cadrul autorităților sau instituțiilor publice se constituie prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, comisii de disciplină, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propun sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici care le-au săvârșit.”

Tot ce este legat de comisiile de disciplină, găsim consemnat în H.G. nr.1344/2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor disciplină.

Astfel în cap. II al HG-ului nr.1344/2007, art.4, alin.(1), comisia de disciplină are în componență 3 membri titulari, funcționari publici definitivi numiți în funcția publică pe perioadă nedeterminată. Doi membri sunt desemnați de conducătorul autorității sau instituției publice, iar al treilea membru este desemnat, după caz, de organizația sau organizațiile sindicale reprezentative ori de majoritatea funcționarilor publici în cadrul autorității sau instituției publice pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat.Alegerea reprezentanților funcționarilor publici se face prin vot secret.

„Pentru fiecare membru titular al comisiei de disciplină se desemnează, potrivit aceleiași proceduri, câte un membru supleant.”

Conform alin.(3),din același capitol si articol al aceleași hotărâri, membrii titulari și membrii supleanți ai comisiei de disciplină se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînoirii mandatului.

Alin.(4): Președintele comisiei de disciplină se alege prin votul secret al membrilor titulari, dintre aceștia. În situația în care nu se poate întruni majoritatea, va fi ales președinte membrul care are cea mai mare vechime în specialitatea juridică sau, în cazul în care acesta nu există, membrul care are cea mai mare vechime în funcția publică.

Alin.(5): Comisia de disciplină are un secretar titular și un secretar supleant, numiți de conducătorul autorității sau instituției publice pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Secretarul titular al comisiei de disciplină și secretarul supleant nu sunt membri ai comisiei de disciplină.

„H.G. nr.1344/2007 conține norme speciale privind constituirea și componența următoarelor comisii de disciplină:

-comisiile de disciplină în cazul autorităților publice în care își desfășoară activitatea mai puțin de 10 funcționari publici;

-comisiile de disciplină constituite la nivel județean, respectiv, la nivelul municipiului București pentru analizarea și propunerea modului de soluționare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităților administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare;

-comisia de disciplină constituită la nivel național pentru analizarea și propunerea modului de soluționare a sesizării privitoare la faptele secretarilor județelor și ale secretarului municipiului București;

-comisia de disciplină constituită la nivel național pentru analizarea și propunerea modului de soluționare a sesizării privitoare la faptele înalților funcționari publici.”

Astfel comisia de disciplină este constituită prin act administrativ comun al conducătorilor autorităților sau instituțiilor publice, prin care se stabilește și locul de desfășurare a activității acesteia.

„Comisiile de disciplină constituite la nivel județean, respectiv la nivelul municipiului București pentru analizarea și propunerea modului de soluționare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităților administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare se constituie prin ordin al prefectului și au următoarea componență: subprefectul care are atribuții în domeniul verificării legalității; secretarul județului, respectiv, secretarul municipiului București; un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităților administrativ-teritoriale din județul respectiv. Membrii supleanți ai acestei comisii sunt: secretarul unității administrativ-teritoriale reședință de județ, respectiv secretarul unui sector al municipiului București; un reprezentant al instituției prefectului din județul respectiv; un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităților administrativ-teritoriale din județul respectiv.

Comisia de disciplină constituită la nivel național pentru analizarea și propunerea modului de soluționare a sesizării privitoare la faptele secretarilor județelor și secretarului municipiului București, se numește prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și are următoarea componență: un funcționar public din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative; un funcționar public din cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, denumită în continuare Agenția; un secretar al județului, desemnat de majoritatea secretarilor județelor și de secretarul municipiului București.

Comisia de disciplină constituită la nivel național pentru analizarea și propunerea modului de soluționare a sesizării privitoare la faptele înalților funcționari publici este compusă din 5 înalți funcționari publici, numiți prin decizie a primului-ministru, la propunerea minstrului internelor și reformei administrative.”

Atribuțiile comisiei de disciplină sunt clasificate în:

-atribuții administrative;

-atribuții funcționale.

Potrivit art.22, alin.(1) din H.G. nr.1344/2007, comisia de disciplină îndeplinește următoarele atribuții administrative:

-alege președintele comisiei de disciplină, în condițiile acestei hotărâri;

-primește sesizările și toate documentele care îi sunt adresate, după ce au fost înregistrate de secretarul comisiei de disciplină;

-întocmește procese-verbale, în condițiile hotărârii menționate;

-întocmește rapoarte, în condițiile prezentei hotărâri;

-întocmește orice alte înscrisuri în condițiile prezentei hotărâri.

Potrivit art.23, alin.(1) din H.G. nr. 1344/2007, comisia de disciplină îndeplinește următoarele atribuții funcționale:

-efectuează procedura de cercetare administrativă a faptei sesizate ca abatere disciplinară;

-propune sancțiunea disciplinară aplicabilă sau după caz, propune clasarea sesizării în condițiile acestei hotărâri, cu votul majorității membrilor comisiei;

-propune menținerea sau anularea sancțiunii disciplinare prevăzute la art.77 alin.(3) lit.a) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în cazul în care aceasta a fost contestată la conducătorul autorității sau instituției publice.

Conform art.27, alin.(1) al aceleiași hotărâri Comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public.

Iar conform art.28, art.(1) sesizarea se formulează în scris și trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a)numele, prenumele, domiciliul sau, după caz, locul de muncă și funcția deținută de persoana care a formulat sesizarea ori denumirea și sediul persoanei juridice, precum și numele și funcția reprezentantului legal;

b)numele și prenumele funcționarului public a cărui faptă este sesizată ca abatere disciplinară și denumirea autorității sau a instituției publice în care își desfășoară activitatea;

c)descrierea faptei care constituie obiectul sesizării și data săvârșirii acesteia;

d)prezentarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

e)adresa de corespondență, dacă este alta decât cea prevăzută la lit. a);

f)data;

g)semnătura.

Se realizează aplicarea sancțiunii disciplinare fie de către persoana competentă în mod direct, fie de către persoana competentă, la propunerea comisiei de disciplină, după efectuarea unei cercetări prealabile administrative.

Astfel conform art. 30,alin.(2) din H.G. 1344/2007 procedura cercetării administrative constă în:

a)audierea persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informații cu privire la soluționarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară în condițiile prevăzute la art.31;

b)administrarea probelor propuse de părți, precum și, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină;

c)dezbaterea cazului.

Aceasta, conform art.48 alin.(1) al aceleiași hotărâri, procedura de cercetare administrativă se finalizează:

-la închiderea dezbaterii cazului;

-în termen de 3 luni de la data încetării raporturilor de serviciu ale funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, cu excepția situației prevăzute la lit. c), în măsura în care funcționarul public a cărui faptă a fost cercetată nu redobândește calitatea de funcționar public în aceasta perioadă;

-la data decesului funcționarului public.

În art. 49, alin.(1), în termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării procedurii cercetării administrative, comisia de disciplină întocmește un raport cu privire la sesizarea în cauză, care trebuie să conțină următoarele elemente:

a)numărul și data de înregistrare ale sesizării;

b)numele complet și funcția deținută de funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, precum și compartimentul în care acesta își desfășoară activitatea;

c)numele complet și domiciliul persoanei care a formulat sesizarea sau, după caz, locul de muncă și funcția deținută de aceasta;

d)prezentarea pe scurt a faptei sesizate și a circumstanțelor în care a fost săvârșită;

e)probele administrative;

f)propunerea privind sancțiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, propunerea de clasare a sesizării;

g)motivarea propunerii;

h)numele complet și semnăturile președintelui și ale celorlalți membri ai comisiei de disciplină, precum și ale secretarului acesteia;

i)data întocmirii raportului.

Potrivit alin.(3) din aceleași articol al H.G. nr. 1344/2007, raportul comisiei de disciplină se aduce la cunoștința persoanei care are compotența legală de aplicare a sancțiunii disciplinare, persoanei care a formulat sesizarea și funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată.

Iar potrivit art.50, alin.(1), în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancționare.

„Actul administrativ de sancționare se comunică potrivit regulilor stabilite prin art.50 alin.(5) din H.G. nr. 1344/2007, iar funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată o poate contesta, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ competentă.”

Capitolul IV: Studiul de caz- Diminuarea salariului

În ceea ce privește studiul de caz, am ales să analizez și să comentez un set de documente ce a dus de la o abatere la diminuarea salariului angajatului. Documentele se regăsesc în cadrul Agenției Municipale Pentru Ocuparea Forței de Muncă București ( A.M.O.F.M.), mai exact în cadrul Compartimentului Control Măsuri Active.

Legea nr. 188/1999 republicată, definește în capitolul VIII, art.77, alin.(1) ce reprezintă abaterea disciplinară care atrage după sine răspunderea disciplinară: încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzută de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.

Astfel primul document analizat este un referat, mai exact sesizarea funcționarului public, P.G., ce îndeplinește funcția de consilier superior în cadrul Compartimentului Control Măsuri Active, care a comis abaterea, de către superiorul acestuia B.C., către conducerea executivă a A.M.O.F.M. București (conducerea instituției) ce are autoritatea necesară să aplice măsurile legale ce se impun abaterii.

În cadrul acestui referat sunt relatate faptele ce au dus la abatarerea disciplinară: doamna P.G. în timp ce desfășura activitatea de verificare a documentelor din cadrul sediului S.C. CREARE RESURSE UMANE S.R.L., în prezența personalului și a conducerii agentului economic respectiv, doamna P.G. o contactează telefonic pe doamna M.L., consilier superior în cadrul aceluiași compartiment, pentru a-i solicita ajutorul suplimentar în vederea aprecierii modului de respectare a prevederilor legale în vigoare de către agentul economic supus verificării. Mai exact, doamna P.G. s-a exprimat în prezența reprezentanților agentului economic despre posibilitatea suspendării acreditării acordate acestuia de către A.M.O.F.M București. Doamna M.L. o informează pe doamna P.G. faptul că aplicarea suspendării nu intră în atribuțiile acesteia, iar în procesul verbal de control încheiat de către doamna P.G. se constată că agentul economic verificat îndeplinește în continuare criteriile de acrediatare prevăzute la art.3 din H.G. nr. 277/2002 și a respectat obligațiile prevăzute la art.8 din același act normativ.

Astfel domnul B.C. consideră că doamna P.G. a dat dovada unei conduite lipse de profesionalism, aceasta ducând la abatarea stabilită în Legea nr.188/199, republicată, cap.VIII, art.77, alin.(2), litera g) : manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, acțiunea sa putând atrage grave prejudicii de imagine Compartimentului Control Măsuri active și implicit prestigiului instituției publice în care își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește elementele de stilistică, referatul conține un text clar, concis, unde, deși se folosesc termeni ce aparțin unui anut domeniu de activitate,pot fi înțeleși, în partea de sus a primei pagini regăsim sigla instituției, iar la sfârșitul referatului, in dreapta paginii jos regăsim compartimentul din care face parte persoana ce a redactat referatul, precum și semnătura acestuia.

Al doilea document analizat este decizia de înființare a comisiei de disciplină.

Se observă încă de la prima vedere faptul că directorul executiv al instituției, domnul D.P., emite decizia de înființare a comisiei pe baza mai multor legi ( Legea nr.202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Legea nr. 188/199 privind Statutul funcționarilor publici, republicată), hotărâri guvernamentale ( H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină) și pe Regulamentul de Organizare și Funcționare al Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București.

Decizia este alcătuită din două articole.

Primul articol curpinde componența Comisiei de disciplină. Sunt enumerați membrii Comisiei de disciplină, adică doi membri titulari-B.M., S.D., și doi membri supleanți-T.A., R.F., reprezentanții desemnați de funcționarii publici din cadrul agenției-S.C. ca membru titular și I.C. ca membru supleant, precum și secretarul titular C.O. și cel supleant N.A. Astfel se observă respectarea alin.(1), (2) și (5) din art.4 al H.G. 1344/2007.

În cel de-al doilea articol se aduce la cunoștință faptul că Biroul Resurse Umane Salarizare va duce la îndeplinire prezenta decizie.

La sfârșitul redactării decizie de înființare a Comisiei de disciplină se observă în partea stângă semnătura directorului executiv al Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București, alături de ștampilă, având în vedere că persoana în cauză ocupă o funcție de conducere.

În partea dreaptă regăsim semnătura șefului Serviciului Juridic Contencios și Relații cu publicul, semnătură ce nu mai este însoțită de ștampilă deoarece persoana în cauză nu ocupă o funcție de conducere.

Al treilea document analizat este procesul verbal al primei ședințe al Comisiei de disciplină, numită in baza unei Decizii a Directorului Executiv. Astfel se observă că art.27, alin.(4) și art. 29 din HG nr.1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină au fost respectate, iar cele mai importante puncte au fost atinse: comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public, respectiv președintele comisiei de disciplină va fixa cu celeritate termenul primei ședințe a comisiei de disciplină și va dispune, prin adresă, convocarea membrilor.

Doamna M.B., în calitate de Președinte al Comisiei de disciplină, menționează data de primire a unui referat de sancționare de către secretarul Comisiei de disciplină conform art. 27 alin.(3) din HG nr. 1344/2007. De asemenea tot aceasta dispune începerea procedurii de cercetare administrativă, convocarea membrilor comisiei și citarea în vederea audierii a domnului ce făcut sesizarea-B.C., a doamnei M.L.-persoana care a fost sunată de către reclamată, și a doamnei P.G.-persoana reclamată, urmând a se respecta secțtiunea a 2-a a aceleiași hotărâri, și anume Dispoziții generale privind procedura cercetarea administrativă.

Secretarul Comisiei de disciplină va duce la îndeplinire prevederile acestui proces verbal, dar și celălalte sarcini, adică convocarea membrilor comisiei și citarea persoanelor ce urmează a fi audiate( conform art. 25 al H.G. nr. 1344/2007).

La sfârșitul redactării procesului verbal se observă componența Comisiei de disciplină alături de semnăturile lor. Capitolul II-Norme privind constituirea organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină- art.4, alin.(1) și alin(5) din H.G. 1344/2007 sunt respectate: Comisia de disciplină are în componență 3 membri titulari, funcționari publici definitivi numiți în funcția publică pe perioadă nederminată, respectiv Comisia de disciplină are un secretar titular.

Următoarele documente despre care se face referire, respectiv al patrulea document analizat și al cincilea document analizat, sunt procesele verbale de a două dintre persoanele audiate, respectiv a persoanei care a întocmit sesizarea-domnul B.C., și a persoanei a cărei faptă este cercetată-doamna P.G. Aceste procese verbale sunt atașate următorului document ce va fi adus în discuție.

În ceea ce privește primul proces verbal, cel al persoanei ce a întocmit sesizarea, se observă faptul că numai președintele comisiei îi adresează întrebări, întrebări ce sunt clare și concise. Răspunsurile sunt de asemenea foarte exacte și aduc lămuririle necesare. Domnul B.C. își susține încă o dată punctul de vedere, și anume că doamna P.G. a comis o abatere disciplinară.

În cel de-al doilea proces verbal, cel al persoanei a cărei faptă este cercetată, se observă o multitudine de întrebări ce au rolul de a lămuri situația. Întrebările de data aceasta nu sunt puse numai de către președintele comisiei, dar și de către ceilalți membrii. Se menționează la sfârșitul acestui proces că sunt atașate 12 aprecieri scrise din partea unor angajatori față de persoana doamnei P.G., fiind înregistrate ca și probe.

La sfârșitul ambelor procese verbale se observă componența comisiei, din nou foarte bine alcătuită, cu cei trei membrii si secretarul, dar de data aceasta secretarul supleant, secretarul titular fiind schimbat ca urmare a imposibilității prezentării acestuia din motive obiective. De asemenea, alături de numele lor găsim și semnăturile corespunzătoare.

Astfel se vor atașa cele două procese verbale, în ordinea enumerării acestora. Se va observa sus în pagină, pe prima pagină mai exact a fiecărui proces verbal, antetul firmei ce conține adresa exactă, numerele de telefon și e-mail-ul instituției și lângă sigla instituției. Textul este clar enunțat și prezentat, respectă normele de ortografiere și aliniere, în concluzie aceste procese verbale reprezentând documente corect întocmite.

Primul proces verbal:

Al doilea proces verbal:

Cel de-al șaselea document analizat este un al doilea proces verbal al celei de-a doua ședință a Comisiei din cadrul A.M.O.F.M., așa cum se stabilise la prima ședință a acesteia. Ședința a avut loc în concordanță cu prevederile H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a Comisiilor de disciplină.

La termenul la care are loc această ședință se observă schimbarea secretarului titular cu cel supleant(doamna C.O. este înlocuită de domnul N.A.), ca urmare a imposibilității prezentării secretarului titular din motive obiective( H.G. nr.1344/2007, art.4, alin.(5)- Comisia de disciplină are un secretar titular și un secretar supleant).

Urmează enumerarea persoanelor care au fost audiate până la data ședinței, și anume domnul B.C.- în calitate de persoana care a formulat sesizarea către Comisia de disciplină, doamna M.L.- în calitate de martor și doamna P.G.- în calitate de persoană a cărei faptă este cercetată. Astfel art. 30, alin.(2), lit. a) din H.G. nr. 1344/2007 este îndeplinit: procedura cercetării administrative constă în audierea persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informații cu privire la soluționarea cazului.

Procesele verbale de audiere sunt atașate prezentului proces verbal și fac parte integrantă din acesta.

După audierea persoanelor și administrarea probelor, Comisia urmează să intre în dezbatere, stabilindu-se în prezentul proces verbal data ședinței de dezbatere, îndeplinindu-se astfel și literele b) și c) ale art. 30, alin.(2) din H.G. nr. 1344/2007.

La sfârșitul procesului verbal se regăsesc din nou enumerați membrii comisiei, alături de semnăturile lor, componența Comisiei fiind din nou respectată conform capitolului II-Norme privind constituirea organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină- art.4, alin.(1) și alin(5) din H.G. 1344/2007

Cel de-al șaptelea document analizat este raportul comisiei de disciplină. Astfel se observă că procedura de cercetare administrativă este finalizată la închiderea dezbaterii cazului, conform art. 48, alin.(1) din H.G. 1344/2007.

Analizând data la care a fost încheiat raportul comisiei, se observă faptul că acesta a fost întocmit în termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării procedurii administrative, conform art. 49, alin.(1) din H.G. 1344/2007. Se observă de asemenea și revenirea secretarului titular, doamna C.O.

Se menționează numele persoanei care a formulat sesizarea și locul de muncă al acestuia, alături de funcție. Urmează conținutul acestui referat: doamna P.G., prin atitudinea manifestată, respectiv autopronunțare cu privire la finalitatea controlului, cât și prin necunoașterea în detaliu a legii privind condițiile de suspendare a acreditării furnizorilor de servicii specializate, a dat dovadă de o conduită lipsită de profesionalism. De asemenea, în timpul unei solicitări telefonice a unui punct de vedere privind speța în cauză, doamna P.G. utilizează termeni referitori la sancționarea agentului economic supus verificării, încălcându-și atribuțiile de serviciu.

Prin atitudinea nesigură, prin depășirea sarcinilor de serviciu, doamna P.G. a adus prejudiciu de imagine instituției.

Pe lângă această sesizare, membrii comisiei au luat în considerare în timpul dezbaterii cazului procesele verbale de ședință și procesul verbal de audiere al domnului B.C. ca persoană care a formulat sesizarea, procesul verbal de audiere al doamnei P.G. ca persoană a cărui faptă a fost sesizată ca abatere și procesul verbal de audiere al doamnei M.L. în calitate de martor, precum și apărările formulate de către doamna P.G prin întâmpinarea depusă la comisie.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât în unanimitate sancționarea doamnei P.G. cu diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de o lună, conform art. 77, alin.(3), lit.b) din Legea nr.188/1999, republicată, având ca abatere disciplinară cea regăsită în Legea nr.188/1999, republicată, art.77, alin.(2), lit.g): manifestare care a adus atingere prestigiului instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Se observă faptul că sunt respectate toate literele alin.(1) al art. 49 din H.G. 1344/2007, raportul comisiei conținând: numărul și data de înregistrare ale sesizării, numele complet și funcția deținută de funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, precum și compartimentul în care acesta își desfășoară activitatea, prezentarea pe scurt a faptei sesizate și a circumstanțelor în care a fost săvârșită, probele administrative,propunerea privind sancțiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, propunerea de clasare a sesizării, motivarea propunerii, numele complet și semnăturile președintelui și ale celorlalți membri ai comisiei de disciplină, precum și ale secretarului acesteia, data întocmirii raportului.

Iar potrivit art. 49, alin.(3) din H.G. 1344/2007, raportul comisiei de disciplină se aduce la cunoștința persoanei care are compotența legală de aplicare a sancțiunii disciplinare, persoanei care a formulat sesizarea și funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată.

Cel de-al optulea document analizat și cel din urmă reprezintă actul administrativ de sancționare, decizia de sancționare.

La fel ca și decizia de constituire a comisiei de disciplină, și această decizie este emisă pe baza mai multor legi ( Legea nr.202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Legea nr. 188/199 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, Legea nr. 554/2004- Contenciosul administrativ, Legea nr.7/2004- Condul de conduită al funcționarilor publici, republicată), hotărâri guvernamentale ( H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină) și pe Regulamentul de Organizare și Funcționare al Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București, dar pe lângă toate acestea avem și referatul celui care a sesizat abaterea, procesele verbale ale ședințelor, procesele verbale ale persoanelor audiate și raportul Comisiei de disciplină.

Această decizie este alcătuită din cinci articole.

În primul articol sunt relatate întâmplările care au dus la sesizarea abaterii,, unele răspunsuri ale persoanelor audiate și concluziile legate de atitudinea lipsită de profesionalism a persoanei sesizate.

În cel de-al doilea articol în conformitate cu prevederile art. 77, alin.(3), lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și având în vedere faptele descrise în primul articol și propunerea Comisiei de disciplină, este comunicată decizia de sancționare, și anume diminuarea drepturilor salariale pe o perioadă de o lună.

În cel de-al treilea articol și cel de-al patrulea articol se fac referiri legate de contenciosul administrativ și de plângerile ce pot fi făcute legat de această decizie.

În ultimul articol este adus la cunoștință faptul că decizia se comunică Biroului Resurse Umane,Comisiei de disciplină din cadrul A.M.O.F.M. București, persoanei ce a comis abaterea- doamna P.G. și persoanei ce a întocmit sesizarea- domnului B.C.

Așadar actul administrativ de sancționare este comunicat potrivit art.50 alin.(5) din H.G. nr.1344/2007, iar conform art.51 din aceiași hotărâre guvernamentală funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinară o poate contesta, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ competentă.

Concluzii

Consider ca în studiul de caz mai sus expus am exemplificat cât mai bine răspunderea administrativ-discipinară a funcționarului public și procesul prin care o abatere disciplinară a fost identificată și sancționată.

Abaterea menționată este stipulată în Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, sesizarea este făcută, se întrunește o comisie de disciplină, analizează sesizarea primită, probele, audiază persoana în cauză, persoana care a făcut sesizarea și eventualii martori, și propune sancțiunea cuvenită stipulată de asemenea în Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici.

Urmează raportul de disciplină pe care îl întocmește comisia de disciplină, iar în termen de 10 zile de la data primirii raportului comisiei de disciplină persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea emite actul administrativ de sancționare. Iar acest act se va comunica comisiei de disciplină ce a elaborat raportul, funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară și persoanei care a formulat sesizarea.

Așadar ca o concluzie importantă a studiului de caz consider că atribuțiile comisiei de disciplină, și anume cele administrative și funcționale, au fost îndeplinite printre care: primește sesizările și toate documentele care îi sunt adresate, după ce au fost înregistrate de secretarul comisiei de disciplină, întocmește procese-verbale, întocmește rapoarte, efectuează procedura de cercetare administrativă etc.

Iar ca o concluzie a lucrării de licență, este foarte important să cunoaștem în general cât mai multă legislație, mai ales cea a funcționarului public deoarece avem de-a face foarte mult cu aceștia în traiul de zi cu zi. Este foarte important să le cunoaștem drepturile și îndatoririle, cât și pe ale noastre. Iar în ceea ce privește răspunderea administrativ-disciplinară este important să cunoaștem această procedură ce pornește de la abatere și se termină cu sancțiune pentru că această procedură, în anumite părți, o putem regăsi și în viața de zi cu zi.

Bibliografie

1. Constituția României ;

2. Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 600 din 8.12.1999, cu modificările și completările ulterioare ;

3. Legea nr. 301/2004 privin Codul Penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.575 din 29.06. 2004, cu modificările și completările ulterioare, abrogată de Legea nr.286/2009 privin Codul Penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare ;

4. Legea nr.202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 25.05.2006 ;

5.Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 7.12.2004, cu modificările și completările ulterioare ;

6. Legea nr.7/2004 privind Condul de conduită al funcționarilor publici, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.157 din 23.02.2004, cu modificările și completările ulterioare ;

7.H.G. . nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768, din 13.11.2007, cu modificările și completările ulterioare ;

8. H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.958, din 28.11.2006, cu modificările și completările ulterioare ;

9.Albu Emanuel (coord.), Banu Cristina, Georgescu Bogdan, Popescu Traian, Drept administrativ-Partea I, Editura Fundația România de Mâine, București, 2007 ;

10.Alexandru, Ioan, Tratat de administrație publică ,Editura Universul Juridic,, București, 2008 ;

11.Apostol Tofan, Dana, Drept administrativ, Editura C.H.Beck, ediția a II-a, vol. I, București, 2008 ;

12.Barac, Lidia, Răspunderea și sancțiunea juridică, Editura Lumina Lex, București, 1997 ;

13.Bălan, Emil, Instituții administrative, Editura C.H. Beck, București, 2008 ;

14.Călinoiu, C., Vedinaș, V., Teoria funcției publice comunitare, Editura Lumina Lex, București, 1999 ;

15.Coman-Kund, Liviu, Deontologia și statutul funcționarilor din administrația publică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005 ;

16.Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, ediția a IV-a, vol. I și II, Editura All Beck, București, 2005;

17.Manda, Corneliu, Drept administrativ. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, București, 2001;

18.Negoiță, A., Drept administrativ și știința administrației, Editura Atlas Lex SRL, 1993 ;

19.Negulescu, Paul, Tratat de drept administrativ, ediția a IV-a, vol. I, București, 1934 ;

20.Petrescu,R.P., Statutul funcționarului public, Editura Universitară Carol Davila, București, 2006;

21. Popescu-Slăniceanu,I., Funcția publică, Editura Infodial, București, 2000 ;

22.Preda, M., Tratat de drept administrativ – Partea generală, Editura Lumina Lex, București, 2004 ;

23.Prisăcaru, Valentin, Tratat de drept administrativ român, Editura Lumina Lex, București, 2002 ;

24.Santai, Ioan, Drept administrativ și știința administrației, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003;

25.Teodorescu, Anibal, Tratat de drept administrativ, vol.I, București, 1929 ;

26.Vedinaș, Verginia, Drept administrativ, Ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2009;

27.Vedinaș, Verginia, Statutul funcționarului public. Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare,republicată, Editura Universul Juridic, București, 2009 ;

28.Vedinaș, Verginia. [online]. Drept administrativ. Disponibil online la: http://www.scribd.com/doc/49042546/Verginia-Vedinas-Drept-Administrativ-2006 . Accesat la 14 martie 2014 ;

29. Vedinaș, Verginia [online]. Statutul funcționarului public. Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare,republicată. Disponibil online la: http://www.scribd.com/doc/87691034/Statutul-Functionarului-Public .

30. http://www.politisti.ro/topic/6121-hg-13442007-comisiile-de-disciplina/ . Accesat la 27 mai 2014 ;

31. http://www.prefcs.ro/legi/legea188.html . Accesat la 27 mai 2014;

32.http://www.ascooradea.ro/fisiere/pagini_fisiere/64/REGULAMENT%20%20INTERN%202012.doc . Accesat la 27 mai 2014 ;

33.http://www.primariasovata.ro/index.php?aT01NiZvPSZtbz0xJmlkX2FsYWxjaWtrPTk3. Accesat la 27 mai 2014 ;

34. http://primariasovata.ro/old/szabalyzat.php?h=NDQ= . Accesat la 27 mai 2014 ;

35.http://www.primariatantareni.ro/images/Regulament_intern_2012.doc . Accesat la 27 mai 2014 ;

36.http://lege5.ro/Gratuit/geydknjsha/hotararea-nr-1344-2007-privind-normele-de-organizare-si-functionare-a-comisiilor-de-disciplina/4 . Accesat la 27 mai 2014 ;

37.http://www.dreptonline.ro/legislatie/hotarare_comisii_disciplina_2007.php . Accesat la 27 mai 2014 ;

38.http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_322102 . Accesat la 27 mai 2014 ;

39.http://www.primariavaleadoftanei.ro/?pagina=regulamentp . Accesat la 27 mai 2014 ;

40. http://sindtutova.blogspot.ro/2009_04_01_archive.html . Accesat la 27 mai 2014 ;

41. http://ajofmiasi.ro/morefiles/statut%20anofm.doc . Accesat la 27 mai 2014 ;

42.http://www.scribd.com/doc/73928641/Referat-a-Disciplinara-a-Functionarului-Public . Accesat la 27 mai 2014 ;

43.http://lege5.ro/Gratuit/he4tkmrx/hotararea-nr-1610-2006-privind-aprobarea-statutului-agentiei-nationale-pentru-ocuparea-fortei-de-munca . Accesat la 27 mai 2014 ;

44.http://www.customs.ro/userfiles/customfiles/Statutul%20functionarilor%20publici.doc . Accesat la 27 mai 2014

45.http://www.scribd.com/doc/218807323/Material-Muncii-III . Accesat la 27 mai 2014 ;

46.http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_271513/Cum-procedeaza-comisia-de-disciplina-daca-persoana-care-a-sesizat-o-renunta-la-sesizare.html . Accesat la 27 mai 2014 ;

47.http://www.politisti.ro/topic/6121-hg-13442007-comisiile-de-disciplina/ . Accesat la 27 mai 2014 ;

48. http://rofisc.blogspot.com/2013/07/legea-nr-1881999-privind-statutul.html . Accesat la 27 mai 2014 ;

49.http://www.cjarges.ro/ciofrangeni/obj.php?id=64548 . Accesat la 27 mai 2014 ;

49.http://archive-ro.com/ro/p/prefecturamehedinti.ro/2013-06-03_2228670_26/Institutia_Prefectului_Mehedinti/ . Accesat la 27 mai 2014 ;

50.http://lege5.ro/Gratuit/geydknjsha/hotararea-nr-1344-2007-privind-normele-de-organizare-si-functionare-a-comisiilor-de-disciplina/5 . Accesat la 27 mai 2014 ;

51.http://www.dreptonline.ro/legislatie/hotarare_comisii_disciplina_2007.php . Accesat la 27 mai 2014 ;

52.http://referate-gratis.com/drept/r%C4%83spunderea-func%C5%A3ionarilor-publici . Accesat la 27 mai 2014 ;

53.http://legeaz.net/spete-contencios/sanctiune-disciplinara-lipsa-motivarii-deciziei-1070-2010 . Accesat la 27 mai 2014 ;

54.http://archive-ro.com/ro/s/studiijuridice.ro/2013-03-16_1631740_59/StudiiJuridice_ro_Procedura_civila/ . Accesat la 27 mai 2014 ;

55.http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_267886/pageID_1/Sanctionat-disciplinar-cu-mustrare-scrisa.html . Accesat la 27 mai 2014 ;

56.http://legeaz.net/spete-contencios/anulare-act-administrativ-plati-199-2012 . Accesat la 27 mai 2014 ;