Rasnov Destinatie Turistica
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: Concepte și considerații privind turismul, infrastructura turistică, dezvoltarea turistică, resurse turistice.
Turismul
Prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă și tratament, iar în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special și a mediului înconjurător în general.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul ”TURISM” provine din limba engleză, de la verbul TO TOUR care se traduce prin a călători sau a colinda. Unii experți acceptă și ipoteza originii ebraice a cuvântului, în ebraica antică TUR semnificând noțiunea de călătorie, descoperire, recunoaștere, explorare.
În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora.
Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări. Astfel, necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiștilor determină apariția unor activități specifice de agrement. Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă și o cale ( în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse atât a celor naturale: frumusețea peisajelor, condițiile de climă, cât și a celor antropice.
Importanța tot mai mare pe care a dobândit-o sectorul terțiar în perioada contemporană a sporit preocupările pentru definirea cît mai exactă a turismului.
Turismul se poate caracteriza ca un fenomen economico-social specific civilizației moderne, cu o adresabilitate foarte largă, abordând o paletă largă de segmente sociale, cu o dinamică superioară, care antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații importante asupra economiei și societății.
Exhaustiv, turismul se poate defini ca un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii cu scop diferit (agrement, afaceri, manifestări sportive, pelerinaje etc.), pe o durată limitată de timp, pe cont propriu sau prin intermediul unor societăți sau agenții specializate.
Apartenența turismului la sectorul terțiar reiese din conținutul activității, care ia forma unei suite de prestații, cît și din conținutul produsului turistic, care este rezultatul asocierii dintre resurse (patrimoniu) și servicii. Turismul reprezintă unul din domeniile terțiarului care nu operează cu servicii pure, activitatea având un caracter complex. Acesta se particularizează prin prezența în conținutul său a unei largi game de servicii, din domenii bine definite și diferite între ele.
De asemenea, turismul poate fi asimilat ca o ramură de interferență (are legături cu multe alte sectoare de activitate economică), cât și ca o ramură de consecință se sprijină pe rezultatele obținute în alte ramuri de activitate), care acționează ca un element dinamizator al sistemului global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice.
Importanța economică a turismului:
Contribuie la crearea de venit;
Contribuie la dezvoltarea durabilă a unor zone, asigurînd eliminarea decalajelor;
Valorifică resursele neconsumabile în timp (turismul nu epuizează materia prima utilizată);
Reprezintă o vocație ecologică, contribuind la protejarea mediului și implicit la reducerea efortului investițional al statului;
Contribuie la creșterea încasărilor valutare, ajutând substanția la echilibrarea balanței de plăți;
Contribuie la crearea a 7% din produsul mondial global;
Se situează pe locul 3 în ceea ce privește exportul, după exportul de petrol și autovehicule.
Totodată, turismul are și o importanță socială, deoarece acesta contribuie la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan, reprezintă un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultură, contribuie la refacerea forței de muncă, facilitează schimbul de idei și confruntarea de opinii, este un factor de identificare a legăturii dintre națiuni.
Resurse turistice
Conform Legii turismului- Cap.II, Art.3 și următoarele – Patrimoniul turistic constituie factorul fundamental ce se află la baza ofertei turistice și este format din bunuri proprietate publică și bunuri proprietate privată, valorificată și protejată în condițiile legii. Acesta reprezintă ansamblul resurselor turistice și structurilor realizate în scopul valorificării lor prin activități de turism.
Potențialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor (naturale și antropice) ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitarea și primirea turiștilor.
Potențialul turistic reprezintă oferta turistică potențială a unui teritoriu dat:
Fig. 1. Componentele potențialului turistic
Din punct de vedere structural patrimoniul turistic al unui spațiu geografic este compus din:
Potențial turistic (natural și antropic)- elementele naturale sau antropice constituie resurse turistice și reprezintă materia prima pentru activitățile turistice;
Infrastructură (generală și turistică);
Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).
Potențialul turistic poate fi considerat sinonim cu resursa turistică deoarece potențial –semnifica ceva care există ca posibilitate, care exprima o posibilitate de manifestare, iar resursa- poate fi definită ca o sursă, o rezervă de elemente susceptibile de a fi valorificate la un moment dat.
Organizația Mondială a Turismului (OMT) definește potențialul turistic ca fiind ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care ofera posibilități de valorificare în plan turistic și dau o anumită funcționalitate teritoriului, avand un rol esențial în dezvoltarea activităților de turism.
Pentru a defini potențialul turistic există noțiuni precum atracții turistice și resurse turistice, termeni pe care unii autori îi consideră identici în timp ce alți specialiști îi consideră diferiți. Conform dicționarului de terminologie turistică atracția turistică reprezintă „element natural sau antropic care motivează deplasarea turiștilor spre o destinație. Împreună cu transportul, cazarea și agrementul reprezintă elemente esențiale ale produsului turistic”.
Astfel, conceptul de atracție turistică exprimă latura afectivă, cognitiv-estetică a elementelor potențialului turistic, care influențează anumite sectoare ale cererii turistice prin impresiile produse.
Conceptul de resursă turistică este mult mai complex incluzând, pe lângă atracțiile turistice, și elemente naturale sau antropice, care pot fi valorificate direct în activitățile turistice, generând diverse forme de turism cum ar fi: vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turism sportiv; satele- turismul rural; agricultura montană- agroturismul; diferitele tipuri de bioclimat și aerul ozonat- turismul climateric; izvoarele minerale și nămolul favorizează turismul balnear.
Resursele turistice pot fi:
Naturale: elemente geologice, geomorfologice, de climă, de faună, de floră, peisaje, componente le biosferei, zăcăminte de substanțe minerale etc.;
Antropice: situri si monumente arheologice, monumente tehnice și de artă, elemente de folclor și artă populară, ansambluri memoriale etc.
Dezvoltarea turistică
Dezvoltare turistică se referă la toate activitățile asociate cu furnizarea de facilități pentru turiști într-o destinație. Aceasta implică activități cum ar fi dezvoltarea de competențe, locuri de muncă, crearea de bogăție și de marketing.
Dezvoltarea turistică este determinată de câțiva factori principali, și anume: factorii de mediu înconjurător, factorii demografici, factorii economici, factorii socio-culturali, factorii politici, factorii psiho-sociologici.
Factorii de mediu înconjurător
În Legea protecției mediului, mediul înconjurător este definit ca fiind „ansamblul de condiții și elemente ale Terrei: apa, aerul, solul și subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elemente enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale”. Toate acestea oferă condiții prielnice pentru dezvoltarea vieții și pentru desfășurarea activităților umane. De aceea, un mediu înconjurător în care sunt evidențiate calitatea apelor, a aerului, a vegetației, a peisajelor atractive și echilibrate, reprezintă un element important ce determină dezvoltarea turismului și practicarea diferitelor tipuri de turism (de recreere, de odihnă, de tratament etc.). În schimb, un mediu degradat prin modificarea reliefului, degradarea solurilor, prin poluarea apelor, a atmosferei sau prin distrugerea învelișului vegetal, conduce la eliminarea turismului din zonele sau regiunile respective.
Păstrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale constituie condiția necesară pentru perpetuarea și dezvoltarea continuă a consumului turistic.
Factorii demografici
Factorii demografici au un rol important în dezvoltarea activităților turistice deoarece fenomenul turistic are drept obiectiv satisfacerea unei necesități umane (de recreere, de recuperare, de cunoaștere etc).
Omul reprezintă principalul element al apariției și dezvoltării turismului.
Principalii factori care influențează turiștii sunt:
Factori culturali- reprezentați de: cultură, subcultură și clasa socială;
Factori sociali- care includ: grupuri de referință, familie, roluri;
Factori personali- care se referă la: vârsta și stadiul din ciclul de viață, oculația, stilul de viață, circumstanțele economice, personalitatea și părerea despre sine;
Factori psihologici- desemnați prin: motivație, percepție, învățare, convingeri și atitudini.
Factorii economici
Dezvoltarea fenomenului turistic este proporțională cu creșterea nivelului de trai al populației, care la rândul său este efectul unei dezvoltări economice. Participarea persoanelor la activitatea turistică se diferențiază după venitul pe locuitor și după categoria socială din care acestea fac parte. Totodată creșterea veniturilor populației și a disponibilităților financiare pentru turism, îngrijirea sănătății și activități culturale au o mare influență asupra desfășurării activităților de turism.
Tipul și forma de turism sunt influențate de nivelul veniturilor. De exemplu, la persoanele cu venituri mici predomină practicarea turismului de scurtă durată, la distanțe scurte și utilizarea serviciilor și bazelor de cazare ieftine, pe când persoanele cu venituri mari practică turismul de lungă durată, la distanțe mai mari, cu mijloace de transport confortabile.
Factorii socio-culturali
Turismul reprezintă una din modalitățile cele mai complexe și benefice de utilizare a timpului liber. Prin formele sale, turismul contribuie atât la recuperarea capacității fizice a organismului, cât și la lărgirea orizontului de informare, de cunoaștere a călătorului. Din aceasta cauză, turismul se regăsește ca principala destinație a timpului liber, atât pentru cel al vacanțelor sau concediilor de odihnă, cât și pentru cel localizat la sfârșit de săptămână.
Timpul liber apare în următoarele etape:
în timpul săptămânii (după orele de muncă);
la sfârșitul săptămânii:
în sărbătorile legale;
în perioada concediilor anuale și a vacanțelor.
Factorii politici
Acești factori pot fi reprezentați de situații conjuncturale favorabile, și anume pace și înțelegere între popoare, sau prin situații conjuncturale nefavorabile: conflicte armate, războaie, tensiuni internaționale).
Turismul este influențat în mod direct de politica economică a statelor prinȘ formalitățile de eliberare a vizelor turistice, facilitățile bancare și vamale, liberalizarea circulației, simplificarea formalităților de trecere a frontierelor de stat.
Recesiunile economice, crizele, situațiile de instabilitate politică determină micșorarea intensității fenomenului turistic și restrângerea ariei activităților turistice.
Factorii psiho-sociologici
Factorii psiho-sociologici cu cea mai mare influență asupra turismului sunt: moda, tradițiile, dorința de cunoaștere, instruire, intensificarea și diversificarea legăturilor între națiuni.
De asemenea, factorii psihologici mai pot fi influențați si de nivelul veniturilor, calitatea serviciilor turistice, de creșterea prețurilor.
Infrastructura turistică
Infrastructura turistică cuprinde toate bunurile și mijloacele create de om, care au scopul de a pune în valoare resursele turistice naturale și antropice de care dispune un anumit teritoriu.
Infrastructura turistică mai este cunoscută și sub denumirea de bază materială a turismului sau structuri de primire turistică.
Structural, infrastructura turistică include: baza de cazare, baza de alimentație publică, căile și mijloacele de transport turistic, dotările pentru agrement și cură, dotările auxiliare sau complementare.
Structura de primire turistică este definită ca fiind orice construcție și/ sau amenajare destinată sau folosită pentru cazarea turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului, transportului special destinat turiștilor, tratamentului balnear si de recuperare pentru turiști, organizării de conferințe și alte evenimente speciale, împreună cu serviciile aferente.
Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare: hoteluri, hoteluri- apartament, moteluri, hosteluri, vile turistice, cabane turistice, sate de vacanță, campinguri, căsuțe de tip camping, apartamente și camere de închiriat, nave fluviale și maritime de pasageri, pontoane plutitoare, pensiuni turistice urbane, pensiuni turistice rurale, pensiuni agroturistice, alte unități cu funcțiuni de cazare.
Structuri de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică: unități de alimentație publică din incinta structurilor de primire cu funcțiuni de cazare, unități de alimentație publică independente situate în stațiuni turistice și municipii.
Cazare
Tipologia structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare din România:
Hotelul este structura de primire turistică amenajatăîn clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice, dispune de hol de primire/recepție și dupa caz, de spații de alimentație publică;
Hotelul-apartamente este acel hotel compus numai din apartamente sau garsoniere, dotate astfel încât să asigure păstrarea si prepararea alimentelor, precum și servirea mesei în incinta acestora, sau care are restaurant propriu, cu servire permanentă prin room-service;
Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităților, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată și amenajată atât pentru asigurarea serviciilor de cazare și alimentație pentru turiști, precum și pentru parcarea în siguranță a mijloacelor de transport;
Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minima de 3 camere, garsoniere, sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spații amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinație inițială decât cea de cazare turistică;
Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice cu capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentația și alte servicii specifice, necesare turiștilor aflați în drumeție sau la odihnă în zone montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic;
Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în stațiuni turistice sau în alte zone și localități de interes turistic, care asigură cazarea turiștilor și prestarea unor servicii specifice;
Bungalourile sunt sturcturi de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare, care sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanță, ca unități independente situate în stațiuni turistice sau zone turistice, ori ca spații complementare pe lângă alte structuri de primire turistice și care asigură cazarea turiștilor, precum și celelalte servicii prestate de unitatea de bază, funcționând, de regulă, cu activitate sezonieră;
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 15 camere, totalizând maxim 60 locuri, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condiții de pregătire și de servire a mesei;
Pensiunile agroturistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 8 camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condiții de pregătire și de servire a mesei, precum și posibilitatea participării la activități gospodărești sau meșteșugărești;
Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiștilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât sa permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să își pregătească masa și să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unități. Elementul de bază al campingului este parcela de campare- o suprafață de teren bine delimitată și marcată, unde poate fi parcat mijlocul de transport și instalat cortul sau rulota, asigurându-se totodată suprafața liberă necesară pentru mișcarea și odihna a 4 turiști;
Căsuțele de tip camping sunt spații de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau alte materiale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră și un mic antreu sau terasă și, uneori, dotate și cu grup sanitar propriu;
Satul de vacanță este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalouri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiștilor servicii de cazare, de alimentație și o gamă largă de prestații turistice suplimentare;
Popasul turistic reprezintă o structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din casuțe și/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare și alimentație, precum și posibilități de parcare auto;
Spațiile de campare în gospodăriile populației sunt structuri de primire turistice constând din una sau mai multe parcele de campare amplasate pe un teren bine delimitat în incinta curții sau grădinii aferente unei proprietăți din mediul urban sau rural;
Apartamentele sau camerele de închiriat sunt structuri de primire turistice constând într-un număr limitat de spații, care oferă servicii de cazare și posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turiști;
Navele maritime și fluviale, inclusiv pontoanele plutitoare, sunt structuri de primire turistice utilizate pentru cazarea turiștilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi.
Alimentație
Tipologia structurilor de primire turistice cu funcțiuni de alimentație din România:
Restaurant: este localul public care îmbină activitatea de producție cu cea de servire la masă, punând la dispoziție clienților o gamă deversificată de preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi și unele produse pentru fumători.
Restaurant clasic: este localul public cu profil gastronomic, în care se servește un larg sortiment de pretparate culinare, produse de cofetărie, patiserie, înghețată, fructe, băuturi nealcoolice și alcoolice, produse din tutun etc, iar pentru crearea unei atmosfere animate-distractive, poate dispune de formație muzical-artistică și organizează servicii auplimentare: banchete, recepții etc;
Restaurant specializat: este o unitate gastronomică în care se servește un sortiment specific de preparate culinare și băuturi care se află permanent în lista meniu, în condițiile unor amenajări și dotări clasice sau adecvate structurii sortimentale care formează obiectul specializării. În România pot funcționa următoarele tipuri de restaurante specializate:
Restaurant pescăresc;
Restaurant vânătoresc;
Rotiserie;
Restaurant-zahana;
Restaurant dietetic/ lacto-vegetarian;
Restaurant familial sau restaurant pensiune;
Restaurant cu specific: este o unitate de alimentație pentru recreere și divertisment care, prin dotare, profil, ținuta lucrătorilor, momente recreative și structură sortimentală, trebuie să reprezinte obiceiuri gastronomice locale sau naționale, tradiționale și specifice diferitelor zone. În România pot funcționa următoarele tipuri de restaurante cu specific:
Cramă;
Restaurant cu specific local;
Restaurant cu specific național;
Restaurant cu program artistic: este o unitate de alimentație pentru turiști, care prin dotare și amenajare, asigură și derularea unor programe de divertisment gen spectacol.
Braserie sau bistrou: asigură în tot cursul zilei servirea consumatroilor, în principal cu preparate reci, minuturi, un sortiment restrâns de mâncăruri, specialități de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice calde și reci, băuturi alcoolice de calitate superioară, un bogat sortiment de bere.
Berărie: este o unitate specifică pentru desfacerea berii de mai multe sortimente, în recipiente specifice de diferite capacități și a unor produse și preparate care se asociază în consum cu ecestea, precum și brânzeturi, gustări calde și reci, minuturi, specialități de zahana, precum și băuturi alcoolice.
Grădina de vară: este o unitate amenajată în aer liber, înconjurată de arbori și arbuști, dotată cu mobilier specific „de grădină” și decorată în mod adecvat, care oferă un sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie și cofetărie-patiserie, un larg sortiment de băuturi alcoolice și nealcoolice, cafea, fructe, produse din tutun.
Terasa: este o unitate independentă, amenajată in aer liber, dotată cu mobilier specific sezonului estival și decorată în mod adecvat, care oferă un sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie și cofetărie-patiserie, un larg sortiment de băuturi alcoolice și nealcoolice, cafea, fructe.
Bar: etse o unitate de alimentație cu program de zi sau de noapte, în care se servește un sortiment diversificat de băuturi alcoolice și nealcoolice și o gamă restrânsă de produse culinare iar cadrul ambiental este completat cy program artistic, audiții muzicale, video, TV.
Bar de noapte;
Bar de zi;
Cafe-bar sau cafenea;
Disco-bar;
Bufet-bar;
Unități tip fast-food
Restaurant-autoservire;
Bufet tip expres;
Pizzerie;
Snack-bar.
Agrement
Mijloacele de agrement au ca obiectiv principal crearea condițiilor pentru distracție, recreere, petrecerea plăcută a timpului liber. Acestea se prezintă într-o gamă foarte largă, și anume:
Parcuri de distracție;
Centre de echitație;
Săli de jocuri;
Terenuri de sport;
Patinoare;
Pârtii de schi;
Plaje și instalații de sporturi nautice;
Jocuri polivalente (spectacole, expoziții, concursuri);
Cazinouri;
Cluburi, discoteci;
Piscine;
Organizarea agrementului se particularizează pe formele de turism cunoscute:
Montan de vară și/sau de iarnă;
De litoral;
Balnear.
Pentru turismul montan, vara sunt create condiții pentru alpinism, delta-planism, patinaj pe role, speologie, drumeție, iar iarna sunt dezvoltate sporturile de zapadă, și anume: bob, schi, patinaj, săniuș, precum și instalațiile necesare acestora.
Mijloacele și echipamentele de agrement în zonele montane:
Mijloace de transport pe cablu;
Cluburi de albinism, delta-plan;
Pârtii de schi, sănii, bob;
Patinoare artificiale, în spații deschise și/sau în spații inchise;
Poteci și puncte de belvedere;
Saune, piscine acoperite;
Săli cu dotări pentru fitness;
Școli de schi și patinaj;
Trambuline;
Pentru turismul de litoral, predominant se practică: yachting, schi nautic, plimbări cu hidrobicicleta sau cu vaporașe de agrement, windsurfing.
Mijloacele și echipamentele de agrement în zonele de în zonele de litoral:
Plaje amenajate și dotări aferente;
Plaje cu circulație liberă;
Debarcadere, șalupe, bărci cu motor;
Nave de agrement;
Teleschi nautic, hidrobiciclete, surfing;
Parcuri de distracții;
Piscine acoperite și în aer liber;
Saune, solarii;
Săli de gimnastică și aerobic;
Teatre de vară;
Terenuri de sport;
Acvariu, delfinariu, planetariu;
Cluburi, baruri de noapte;
Echitație;
Plimbări cu elicopterul, lansări cu parașuta.
Pentru stațiunile balneare sunt necesare atât dotările corespunzătoare cât și resursele umane bine instruite.
Mijloacele și echipamentele de agrement în stațiunile balneare:
Alei amenajate pentru cura de teren;
Muzee, săli de spectacole;
Parcuri de agrement;
Piscine acoperite;
Saune, terenuri pentru sport;
Săli de audiții muzicale;
Ștranduri termale în aer liber.
Hotărârea guvernului nr. 511 din 31 mai 2001 privind unele măsuri de organizare a activității de agrement în stațiunile turistice reglementează faptul că activitățile de agrement se vor realiza numai în locuri special amenajate care dețin autorizații de funcționare eliberate de primari, conform reglementărilor legale în vigoare, cu avizul prealabil am ministerului resort pentru domeniul turismului, în scopul asigurării protecției turiștilor și dezvoltării unui turism de calitate în stațiunile turistice.
Pentru a obține avizul Ministerului Turismului și, respectiv, autorizația de funcționare, structurile de primire turistice cu funcțiuni de agrement trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
amplasamentul să fie în perimetrele delimitate ca spații pentru agrement, stabilite de primari;
funcționarea echipamentelor de agrement să nu prezinte niciun fel de pericol sau risc de accidentare a turiștilor;
dotările de agrement sa fie intr-o perfectă stare de funcționare, întreținute corespunzător și să aibă un aspect estetic, care să răspundă exigențelor unui turism civilizat;
exploatarea echipamentelor de agrement să nu conducă la poluarea fonică sau de altă natură a mediului și să nu perturbe în niciun fel desfășurarea activității în structurile de primire turistice;
structurile de agrement nautic vor fi delimitate prin balize și vor fi asistate de achipe „Salvamar”, dotate cu întregul echipament de salvare necesar.
CAPITOLUL II: Turismul și sporturile de iarnă.
2.1. Turism de iarnă – stațiuni turistice
Regiunile montane sunt zone foarte importante din punct de vedere economic, și în același timp sunt regiuni ce trebuie protejate.
Turismul sportiv de iarnă poate include schi alpin, schi și drumeții, dar de asemenea include și activități care necesită amenajări specifice, cum ar fi: sanie, bob, patinaj.
O destinație sportivă de iarnă este o unitate geografică, economică și socială, formată din toate acele firme, organizații, activități și instalații care sunt destinate a servi nevoilor specifice pentru sporturile de iarnă.
În general, turismul de iarnă este practicat în stațiunile turistice de iarnă.
Stațiunea turistică este o localitate sau parte a unei localități care dispune de patrimoniu turistic și de infrastructură turistica, în care activitățile economice susțin preponderent realizarea produsului turistic și care este atestată prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului, în situația îndeplinirii cumulative a criteriilor minime obligatorii de atestare, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Stațiunea omologată este o localitate, o parte din aceasta sau un grup de comune care datorită unui ansamblu de curiozități naturale sau artistice, condiții climatice, exploatării izvoarelor de ape minerale, cultivării de viță-de-vie, fac obiectul unei omologări oficiale. Această omologare are scopul de a favoriza frecventarea stațiunii și dezvoltarea sa prin lucrări de construcții, înfrumusețare.
Tipuri de stațiuni turistice
1) Stațiune balneară este o localitate pe țărmul mării sau în mod excepțional al unui lac și care dispune de instalații balneare.
2) Stațiune climaterică este o localitate care prezintă pe de o parte caracteristici geografice, atmosferice, meteorologice bine studiate și precizate (numărul zilelor însorite, cantitatea de precipitații, temperaturile minime, maxime, medii), iar pe de altă parte este dotată cu instalații și personal necesar pentru efectuarea curelor medicale prescrise fie pentru tratarea anumitor afecțiuni, fie pentru a asigura refacerea unor organisme surmenate. 3) Stațiune termală este un loc specializat în exploatarea izvoarelor de ape minerale, respectiv a apelor care au proprietăți terapeutice și medicale recunoscute; acestea sunt folosite în stare naturală, fără nici un adaos, eliminare sau modificare, în timpul curelor efectuate în structuri de primire „totul sub același acoperiș”, serviciile sunt realizate de personal calificat. Stațiunea termală poate să nu fie o așezare umană, ci numai un simplu loc geografic. 4) Stațiune de sporturi de iarnă este o localitate montană dotată cu echipament hotelier și sportiv pentru practicarea sporturilor de iarnă. Satele care au zăpadă, dar nu dispun de amenajări, nu pot fi numite stațiuni de sporturi de iarnă, ci „centre de schi și turism de iarnă”.
5) Stațiuni de cură de struguri și degustări de vinuri sunt localități pe teritoriul cărora se cultivă viță-de-vie și care beneficiază de structuri de primire aferente cazării turiștilor. Acestea sunt de obicei pentru un număr redus de persoane. Cramele sunt pentru un număr relativ redus de persoane.
Criterii de clasificare a stațiunilor
1) După funcția turistică:
Stațiuni balneoclimaterice;
Stațiuni turistice climatice;
Stațiuni turistice de odihnă și recreere și pentru practicarea sporturilor de iarnă sau plajă și sporturi nautice.
2) După așezarea geografică:
Stațiuni de litoral;
Stațiuni de câmpie;
Stațiuni de deal și podiș;
Stațiuni de munte.
3) După mărime:
Stațiuni de litoral:
Mici- până la 10.000 locuri de cazare;
Medii – 10.000 – 15.000 locuri de cazare;
Mari – 15.000 – 20.000 locuri de cazare;
Foarte mari – peste 20.000 locuri de cazare.
Stațiuni de munte și balneoclimaterice:
Mici – până la 500 locuri de cazare;
Medii – 500 – 1.500 locuri de cazare;
Mari – 1.500 – 3.500 locuri de cazare;
Foarte mari – peste 3.500 locuri de cazare.
4) Funcție de valoare, dotare tehnico – edilitară și organizare:
Stațiuni de interes general;
Stațiuni de interes local.
5) După locul unde s-a dezvoltat stațiunea:
În vatra unei așezări umane;
În afara vetrei localității.
6) După caracterul activității turistice:
Permanente;
Sezoniere.
7) Funcție de calitatea peisajului și a mediului ambiental:
Foarte ridicată;
Ridicată;
Medie.
8) Funcție de indicele de atractivitate al stațiunilor și localităților balneare:
De interes general;
De interes local;
Localități cu amenajări balneare;
Surse izolate.
9) Funcție de importanță, nivel de organizare și dotare:
De importanță națională;
De importanță zonală;
De importanță locală.
Stațiuni turistice de iarnă din Romania
PREDEAL
Stațiunea Predeal este situată în centrul României pe Valea Prahovei, între râurile Prahova și Timiș, la poalele munților Bucegi la nord-est de aceștia și cele ale munților Baiului la nord-vest. Orașul Predeal este așezat la cea mai mare altitudine urbană din România, între 1030 m-1110 m.
Munții care învecinează stațiunea Predeal sunt Piatra Mare (1843 m) la Nord, Bucegi (2508 m la Vârful Omu) la Sud-Vest și Postãvarul (1799 m) în Nord-Vest.
Punctele de atracție ale stațiunii sunt cele opt pârtii de schi alpin cu grade diferite de dificultate, pârtia de schi fond de pe Valea Râșnoavei, traseele montane marcate pentru turism, traseele atv realizate în ultimii ani, telescaunul și teleschiurile de pe Clăbucet, precum și marea diversitate de localuri specializate în arta culinară românească și internațională. Cu excepția anotimpului de iarnă la Predeal munții din jurul orașului oferã posibilitatea realizării drumețiilor de neuitat și admirarea peisajelor, care au fost, sunt și vor fi atracțiile turiștilor din toată lumea sosiți în aceastã frumoasă stațiune.
POIANA BRAȘOV
Poiana Brașov este cea mai renumită stațiune pentru sporturile de iarnă din România și totodată un important centru turistic internațional. Stațiunea dispune de 12 pârtii de schi, cu grade diferite de dificultate, terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri și restaurante. Stațiunea este avantajoasă și prin situarea ei în prejma municipiului Brașov, renumit pentru monumentele sale arhitectonice vechi și pentru construcțiile și dotările turistice de un înalt nivel.
Poiana Brașov deține cea mai densă și mai modernă dotare turistică montană din România. Stratul de zăpadă se menține timp de 4-5 luni pe an, astfel că sporturile de iarnă pot fi practicate atât de începători cât și de sportivii de performantă din luna noiembrie până în luna martie.
Oferta specifică sezonului rece:
practicarea schiului alpin și de fond pe pârtiile cu diferite grade de dificultate, fiind asigurat transportul cu mijloace de transport pe cablu;
practicarea săniușului pe pârtiile special amenajate;
practicarea patinajului pe patinoarul artificial;
plimbări cu sănii trase de cai;
învățarea schiului cu instructori de specialitate în cadrul școlii de schi, specializată mai ales în schi alpin dar și schi fond, atât pentru începători cât și pentru avansați;
centre pentru închirierea materialelor sportive.
SINAIA
Sinaia este una dintre cele mai bune destinații turistice din românia, combinând frumusețea naturală a unora dintre cei mai frumoși munți ai Europei – Carpații – cu spiritul glorios al istoriei românești.
Stațiunea este situată la o altitudine cuprinsă între 798 și 1055 m, pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, de-a lungul văii râului Prahova. Sinaia este supranumită și „Perla Carpaților” pentru peisajele superbe și pentru condițiile deosebite de practicare a sporturilor de iarnă.
Domeniul schiabil Sinaia cuprinde 16 pârtii și trasee de schi, toate certificate atât pe plan național cât și internațional pentru concursuri de schi, și 7 instalații de transport pe cablu. Lungimea totală a pârtiilor de schi este de 22 kilometri.
PĂLTINIȘ
Stațiunea turistică Păltiniș, aflată pe versantul nord-estic al Munților Cindrel, la numai 32 km distanță de Municipiul Sibiu, este cea mai veche stațiune situată la cea mai mare altitudine (1442 m) din România.
Stațiunea dispune de numeroase pârtii de schi de dificultate medie și usoară, zăpadă artificială, nocturnă, un snow fun park, dar oferă și numeroase posibilități pentru drumeții, pentru amatorii de cicloturism, sporturi extreme sau sporturi motorizate.
Zona Păltinișului este locul prielnic pentru practicarea schiului de tură, datorită pantelor domoale și a lipsei pericolului de avalanșe.
BUȘTENI
Stațiunea Bușteni este supranumită „raiul alpin” și este situată pe Valea Prahovei, la o altitudine de 900 de metri. Localitatea deține un farmec aparte datorat peisajului oferit de crestele Bucegilor și de clădirile cu o arhitectură specific locală.
Stațiunea este principalul loc de plecare pe trasee montane și locul de plecare pentru pârtii renumite de pe Valea Prahovei. Pârtiile din Bușteni pot găzdui schi alpin, schi fond, biatlon, patrulă, snowboard, săniuș.
RASNOV
2.2. Infrastructură și activități pentru turism de iarnă
2.2.1. Infrastructura pentru turismul de iarnă
Trasee turistice montane
Traseul turistic este o cale de acces pietonal sau cu alt mijloc de deplasare, către un element al patrimoniului turistic, marcat conform reglementărilor legale în vigoare, care face legătura cu un obiectiv turistic sau care traversează o zonă turistică, un masiv montan etc.
Hotărârea Guvernului nr.77 din 23 ianuarie 2003 privind instruirea unor măsuri de prevenire a accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți reglementează amenajarea, omologarea și întreținerea traseelor turistice montane, măsuri de prevenire a accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți.
Traseul turistic montan trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să prezinte interes și să facă legătura între două sau mai multe obiective;
să fie accesibil atât vara, cât și iarna, scop în care se vor evita, atât cât este posibil, versanții sau crestele expuse la viscole ori la curenți puternici de aer. În condițiile speciale de altitudine sau de teren accidentat, traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;
să evite zonele favorabile producerii avalanșelor de zăpadă, alunecărilor de teren sau căderilor masive de pietre;
să nu necesite construirea prea multor amenajări – podețt, balustrade, trepte – și să permită îmbunătățirea potecii – lărgirea ei, acoperirea porțiunilor surpate – fără cheltuieli mari;
să nu traverseze zone întinse de grohotișuri sau de mlaștini.
În funcție de desfășurarea pe teren a traseelor turistice montane se folosesc următoarele sisteme de marcaje:
marcaje în grup;
marcaje centrifugale;
marcaje în circuit;
marcaje cu ax comun;
marcaje pentru traseele dus-întors.
Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers;
sezonalitatea;
gradul de dificultate;
nivelul de echipare a turiștilor.
Pentru întreținerea traseelor turistice montane sunt obligatorii următoarele lucrări:
periodic se curăță, se repară și se îmbunătățesc potecile, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade, treptele, cablurile și lanțurile de sprijin, copertinele și punțile peste ape și se înlătură toate obstacolele care barează trecerea;
în fiecare primăvară se completează și se înlocuiesc stâlpii, săgețile, indicatoarele, inscripționările și semnele de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;
stâlpii de marcaj din zonele de avalanșe se schimbă pe teren ferit, iar marcajul se înlocuiește pe aceste porțiuni cu semne pe sol, acolo unde este posibil.
Condițiile materiale și financiare necesare lucrărilor de amenajare și întreținere a traseelor turistice montane se asigură de consiliile județene și/sau locale sub a căror autoritate funcționează serviciul public SALVAMONT.
Trasee turistice montane din România
Trasee Munții Apuseni:
Cabana Stîna de Vale – Adăpostul Padiș.
Marcaj: bandă roșie. Durată: 6 ore. Distanța: 20 km. Caracteristici: Priveliști largi de la Vârful Poieni pînă la Vârful Cumpănățelul. Accesibil vara și iarna.
Cabana Vlădeasa – Vîrful Vlădeasa:
Marcaj: bandă albastră. Durată: 1 ½ oră. Distanța: 3,5 km. Caracteristici: Accesibil vara și iarna.
Cabana Stîna de Vale – Valea Drăganului.
Marcaj: cruce albastră. Durată: 2 ore. Distanța: 6 km. Caracteristici: Drum ușor. Accesibil vara și iarna. Atenție! Valea Drăganului este o zonă cu multe vipere.
Circuitul Săritorii Ieduțului.
Marcaj: punct albastru. Durată: 6 ore. Distanța: 15 km. Caracteristici: Drum ușor. Accesibil vara și iarna.
Valea Drăganului – Șaua Cumpănățelu
Marcaj: triunghi roșu. Durată: 6 ore. Distanța: 16 km. Caracteristici: Oferă priveliști minunate aspra văii Draganului și bazinului Someșului Cald. Accesibil vara și iarna. Trasee intersectate: Piatra Tîlharului – traseul nr. 10; șaua de sub vf. Briței – traseul nr. 11; șaua Cumpănățelul – traseul nr. 2.
Trasee Munții Făgăraș:
Stația C.F.R. Cîrța sau Arpaș – Cîrțișoara – Glăjărie – cabana Bîlea Cascadă – cabana Bîlea Lac, 2034 m.
Marcaj: Glăjărie – Bîlea Lac, bandă albastră. Durată: 5 ore. Caracteristici: Pătrundere în masiv dinspre nord.
Stația C.F.R. Voila – Sîmbăta de Sus – Complexul Turistic Sîmbăta – Mănăstirea Brîncoveau – Valea Sîmbetei – cabana Sîmbăta, 1405 m.
Marcaj: triunghi roșu. Durata: 2 ½ – 3 ore. Caracteristici: Pătrundere în masiv dinspre nord. În coborîre același traseu se poate face în 1 ½ oră.
Cabana Sîmbăta – Vîrful Viștea Mare – Cabana Podragul.
Marcaj: Cabana Sîmbăta – Fereastra Mare, triunghi roșu; Fereastra Mare – Șaua Pdoragul, bandă roșie; Șaua Pdoragul – cabana Podragul, triunghi albastru. Durata: 8 ½ – 9 ½ ore.
Cumpăna – Valea Capra – Cantonul Piscul Negru – Lacul Capra (pe linia de creastă a masivului).
Marcaj: bandă albastră. Durata: 10 ½ – 11 ½. Caracteristici: Pătrundere în masiv dinspre sud. Același traseu se poate face în coborîre în 9 – 10 ore.
Stația C.F.R. Porumbacu – Porumbacu de Sus – Glăjărie – Piciorul Puha – Muchia Șerbotei – Cabana Negoiu, 1546 m.
Marcaj: triunghi albastru. Durata: 5 – 5 ½ ore. Caracteristici: Pătrundere în masiv dinspre nord. Același traseu se poate face în coborîre în 4 – 4 ½.
Trasee Munții Bucegi:
Busteni (900 m) – Cabana Gura Diham (987m) – Saua Baiului (1363m) – Cabana Diham (1320 m)
Marcaj: triunghi albastru; Durată: 3 ore.
Râșnov (675 m) – Mălăiești (1720 m) – Vârful Omul (2505 m)
Marcaj: banda albastră; Durată: 5 ore până la Mălăiești, 8 ore până la Cabana Omul.
Sinaia (800 m) – Piciorul Pietrei Arse – Cabana Piatra Arsă (1950m) – Hotel Peștera (1610 m)
Marcaj: banda albastră; Durată 5 ore; Nerecomandat iarna pe sectorul Piciorul Pietrei Arse.
Poiana Țapului (860 m) – Cascada Urlătoare (1100 m)
Marcaj: punct albastru; Durată: 1 oră; Traseu de plimbare.
Busteni (885m) – Cascada Urlatoare (1100m)
Marcaj: punct roșu; Durată: 1 ½ ore; Traseu de plimbare.
Pârtii de schi pentru agrement
Pârtie de schi – zonă special amenajată pentru schi, omologată de către autoritatea administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului și destinată practicării schiului pentru agrement, în condiții de siguranță pentru schiori.
Hotărârea Guvernului nr. 263 din 22 februarie 2001 privind amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement, republicată în 2008, vizează protecția turiștilor și asigurarea securității schiorilor pe pârtiile și traseele de schi pentru agrement.
Sunt definiți următorii termeni:
domeniul pentru schi – terenul care ofera condițiile adecvate practicării schiului pentru agrement;
pîrtia de schi pentru agrement – acea parte a domeniului pentru schi amenajat care este destinată practicării schiului pentru agrement în condiții de siguranță pentru schiori;
traseul de schi – acea parte a domeniului pentru schi amenajat care face legătura între pârtiile de schi;
administratorul pârtiilor și/sau traseelor de schi pentru agrement – persoana juridică sau fizică autorizată care le exploatează și le întreține în scopul practicării schiului de agrement.
Pârtiile și traseele de schi pentru agrement vor putea fi utilizate numai după omologarea acestora.
Omologarea pârtiilor de schi pentru agrement de face de către ministerul de resort pentru turism, împreună cu consiliile județene, în cadrul unor comisii special constituite, cu consultarea reprezentanților asociațiilor profesionale de porfil și al consiliului local pe a cărui rază se află pârtia sau traseul de schi supus omologării, la solicitarea administratorului pârtiei sau traseului de schi. Administratorul va solicita omologarea pârtiilor de schi înainte de darea în exploatare a acestora.
Autoritățile administrației publice locale pe a căror rază teritorială sunt amenajate pârtii de schi pentru agrement au obligația să amenajeze și pârtii destinate coborârii cu sănii, în condițiile în care domeniul schiabil permite aceasta.
Normele privind omologarea, amenajarea, întreținerea si exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement cuprind:
criterii minime obligatorii de omologare;
criterii minime de amenajare a pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement;
reguli de amenajare, întreținere și exploatare a pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement;
specificații ale indicatoarelor de semnalizare necesare a fi utilizate;
reguli de conduită a schiorilor și a altor persoane care utilizează pârtiile și traseele de schi pentru agrement.
Tipologia pârtiilor de schi:
pîrtie de schi alpin;
pîrtie de schi fond.
Pârtia de schi alpin, dupa gradul de dificultate, poate fi clasificată astfel:
foarte ușoară;
ușoară;
medie;
dificilă.
Pârtii de schi din Romania
Poiana Brașov
Poiana Brașov ocupă primul loc în topul stațiunilor de schi din România datorită noilor amenajări. Lărgirea și prelungirea pârtiilor, precum și dotarea cu tunuri suplimentare de zăpadă au ridicat considerabil calitatea pârtiilor din zonă.
Pentru începători, Drumul Roșu rămâne în continuare cea mai lungă pârtie de schi din România (4.7 km).
Schiorii avansați pot încerca pârtiile Sulinar (2,8 km, dificultate medie), Lupului sau Subteleferic (2,6 km, respectiv 2,2 km), ambele cu dificultate ridicată. Pentru pârtiile acestea au fost efectuate noi amenajări, în special în sensul lărgirii acestora și deschiderii a noi rute de legătură.
O noutate este și deschiderea unei noi variante de a ajunge de pe Subteleferic către pârtia Bradul, fără porțiuni plate.
Instalațiile de cablu sunt variate și oferă numeroase posibilități de abordare a pârtiilor: două telecabine, o telegondolă, două telescaune și cinci instalații de teleschi.
Straja
Pârtia Straja din județul Hunedoara, a „suferit” recent câteva modernizări de bun augur. Sezonul de schi de la Straja este printre cele mai lungi din țară, datorită stratului de zăpadă mare.
La Straja se ajunge relativ ușor, mergând pe Valea Jiului până în Lupeni, localitate situată la aproximativ 25 km de Petroșani. De aici există două variante: drumul asfaltat ce urcă în munte până în stațiune sau telegondola.
Începătorii pot încerca pârtiile Sf.Gheorghe (700 m) sau Platoul Soarelui (400 m), ambele deservite de instalații de teleschi. Pârtiile atractive pentru cei avansați sunt Lupului, Canal, Telegondola sau Constantinescu, toate având lungimi de până în 3 km. Ele pot fi unite în coborârea de pe Vârful Straja, rezultând astfel, în funcție de starea zăpezii, o pistă lungă de peste 5 km.
Transalpina Ski Resort
Transalpina Ski Resort este considerat domeniul schiabil cu cel mai frumos peisaj din România.
Există 3 pârtii principale, câte una pentru fiecare categorie de schiori (începători, mediu, avansați), totalizând aproximativ 3,5 km lungime. Există însă un plan de dezvoltare pe următorii ani pentru extinderea domeniului schiabil până la 50 km de pârtii. Instalațiile de cablu sunt tot trei la număr: o telegondolă, un teleschi și un telescaun. Fiecare dintre ele deservește câte o pârtie.
Există doua variante de a ajunge la Transalpina Ski Resort:
Dinspre Petroșani, prin Obârșia Lotrului (35 km);
Dinspre Valea Oltului, prin Brezoi (65 km) și Voineasa.
Predeal
La punctul de plecare către pârtii, turiștii sunt transportați cu ajutorul a două instalații de teleschi și una de telescaun.
Există variante pentru toate nivelurile de experiență: Clăbucet Școala, Sosire sau Varianta pentru începători, Clăbucet (2.1 km) și Cocoșul ( 2.2 km) pentru cei de nivel mediu și Sub Teleferic (1.2 km) pentru experți.
Șuior Maramureș
Stațiunea Șuior se află la 18 km de Baia Mare, în masivul montan Mogoșa. Domeniul schiabil oferă 5 pârtii cu nivel de dificultate mediu și avansat. Mogoșa este pârtia cea mai lungă (2.2 km). Stațiunea beneficiază de două telescaune, un teleschi, instalații de zăpadă artificială și nocturnă.
Pârtii de sărituri
Săriturile cu schiurile reprezintă un sport de iarnă tradițional, care provine din Norvegia. La fel ca cele mai multe sporturi, săriturile cu schiurile au fost supuse unei dezvoltări extensive, de la începutul său în 1870.
Adepții săi au experimentat treptat diferite tipuri de schimbări, încercând să obțină cea mai mare distanță posibilă și faza de zbor în sine a suferit schimbări importante. O schimbare fundamentală în sărituri a venit la mijlocul anilor 1980, în trecerea de la stilul clasic, în care schiurile săritorului erau poziționate sub corpul său în timpul fazei de zbor, la tehnica V. Pionierul tehnicii V a fost Jan Böklev din Suedia. El a ignorat scăderea scorului său de către judecători și a folosit această tehnică pentru a ateriza cu mulți metri mai departe decât restul săritorilor, care au utilizat în continuare tehnica clasică.
Treptat, din ce în ce mai mulți săritori au folosit și dezvoltat tehnici de sărituri în V tot mai sofisticate, fapt care i-a determinat pe arbitrii de sărituri să își ajusteze treptat abordarea și punctele nu au mai fost scăzute pentru faza de zbor. Azi, tehnica V este recunoscută și folosită de către toți săritorii cu schiurile, fiind esențială pentru succes.
Un concurs de sărituri cu schiurile constă dintr-o rundă de antrenament, una de calificare, prima rundă din competiție și runda finală. Condițiile de calificare depind de tipul de concurs; de obicei, 50 de săritori se califică în prima rundă din concurs, iar cei mai buni 30 continuă apoi în runda finală.
Săriturile au loc pe rampele certificate de diverse dimensiuni, cu profil și facilități aprobate. Anterior trambulinele erau marcate în conformitate cu punctul de construcție (K): K 30, K 50, K 120 etc. Acest lucru este acum înlocuit cu unul mult mai precis HS (hill-size = dimensiunea dealului) de etichetare, de exemplu, HS 134, care se calculează individual pentru fiecare deal, cu formule speciale. Sunt ținute concursuri atât individuale cât și în echipă. Echipele sunt formate din patru jumperi, fiecare sărind pe rând, scorurile lor sunt însumate.
Evaluarea săriturilor
Săriturile cu schiurile vizează cel mai lung salt posibil, folosind cea mai precisă tehnică posibil. Conform tabelelor uniforme, jumperul este punctat pentru lungimea saltului. Tehnica de salt este evaluată de cinci judecători de sărituri, fiecare poate da până la 20 de puncte. Cele mai mari și mai mici scoruri sunt ignorate. Scorul maxim de stil poate fi, astfel, 60. Judecătorii evaluează întregul salt: de la faza de zbor, cu jumperul aproape nemișcat, poziționat între schiuri, la faza de aterizare “Telemark” (picioarele îndoite la genunchi, și genunchiul piciorului din spate este în imediata apropiere a gleznei piciorului din față), la o plecare perfectă de pe pista de aterizare. Scorurile pentru lungimea de salt și stil sunt însumate, jumperul cu cel mai mare scor atât din prima rundă cât și finală este câștigătorul competiției. În competiția pe echipe, un jumper de la fiecare echipă sare la rândul său, scorurile tuturor membrilor echipei sunt evaluate, iar echipa cu cel mai mare scor câștigă.
PARTIile de sarituri rasnov
Patinoarul
Patinoarul este un corp de apă înghețat, pe care oamenii pot patina sau pot practica diverse sporturi de iarnă. Printre utilizările patinoarelor se numără: jocurile de hockey, concursuri de patinaj artistic, expoziții și spectacole pe gheață.
În prezent, există două tipuri de patinoare cu utilizare răspândită:
Patinoare naturale;
Patinoare artificiale (înghețate mecanic).
Patinoarele naturale se găsesc pe suprafețele deschise de apă, și anume: lacuri, iazuri, canale sau râuri. Se pot forma și utiliza doar iarna, în zonele cu climat rece, iar suprafața apei înghețate trebuie să fie destul de groasă pentru a putea susține greutatea omului.
Patinoarele artificiale sunt patinoarele în care gheața se produce cu ajutorul unei instalații frigorifice, unde un lichid de răcire produce înghețarea la suprafață a apei.
Patinoarele artificiale se mai pot clasifica astfel:
Patinoare artificiale clasice – aceste patinoare au locație fixă și se pretează atât în spații închise cât și în aer liber; este ideal complexelor sportive multifuncționale;
Patinoare artificiale pe iarbă – Suprafața absorbantă fixă se acoperă cu iarbă artificială specială; se poate utiliza în toate sezoanele și este ideal patinoarelor artificiale școlare;
Patinoare artificiale pe cuarț – suprafața absorbantă este fixă și se acoperă cu un înveliș special de cuarț; acest tip de patinoar se pretează tuturor sporturilor pe role și nu necesită lucrări de reconstrucție;
Patinoare artficiale mobile – montarea unui asemenea patinoar nu necesită lucrări pregătitoare, nu afectează suprafața pe care este montat și permite degajarea rapidă a terenului după finalizarea evenimentului.
După destinația lor, patinoarele artificiale pot fi:
patinoare artificiale de agrement, ce pot avea dimensiuni arbitrare și o calitate a gheții moale. Temperatura gheții: tg = -1 … -2°C;
patinoare artificiale pentru jocuri sportive:
hockey: – suprafața: S = 1800 m² (30 x 60 m);
-gheață dură (tg = -3°C).
patinaj artistic: – suprafața: S = 1800 m² (30 x 60 m);
– gheață uscată (tg = -3°C).
patinaj viteză: – suprafața: S = 4000 m² (400 x 10);
– gheață tare.
curling: – suprafața: S = 225 m² (5 x 45 m)
tir pe gheață: – suprafața: S = 168 m² (4 x 42 m).
Principalul avantaj al patinajului este acela că este o activitate care poate fi practicată atât de către cei mici, cât și de către adulți, fiind o activitate relaxantă, care poate ajuta pe oricine să scape de stresul zilnic.
Patinoare din România
Patinoarul Olimpic, Brașov – se află în Cartierul Tractoru din Brașov și este considerat cel mai mare patinoar din țară și din sud-estul Europei; are o capacitate de 2000 de locuri și în cea mai mare parte a timpului, pe suprafața sa au loc antrenamente și evenimente sportive; accesul publicului este permis în anumite intervale orare.
Patinoarul Mihai Flamaropol, București – deși a fost inaugurat în urmă cu mai bine de 50 de ani, patinoarul este funcțional și astăzi; este acoperit și deschis publicului pe timpul iernii.
Patinoarul Dunărea, Galați – aici este locul unde se antrenează sportivii de la CSM Dunărea Galați.
Patinoarul Vakar Lajos, Miercurea Ciuc – este simbolul orașului Miercurea Ciuc și locul în care își desfășoară activitatea echipa de hochei HSC Miercurea Ciuc; este unul dintre cele mai faimoase și folosite patinoare din întreaga țară, funcționând pe tot parcursul anului.
Patinoarul Drumul Taberei, București – funcționează încă din anul 2005 și este cel mai mare patinoar în aer liber din capitală.
2.2.2. Activități specifice turismului de iarnă
Biatlon
Biatlonul este o probă deosebit de grea, de mare complexitate, îmbinând rezistența în mersul pe schiuri – schiul fond – cu precizia și priceperea tragerii cu arma – tirul sportiv.
Numele acestei probe vine din combinarea latinescului „bi“ – doi și a cuvântului „athlon“ – concurs. Originea acestui sport se află în Scandinavia, iar rădăcinile lui se află în stilul de viață al vânătorilor, care parcurgeau spații întinse pe schiuri, cu pușca în spate, în căutarea animalelor care le asigurau existența.
Primrandafurele întreceri se pare că au apărut prin secolul al XVIII-lea, dar cele dintâi competiții moderne au fost organizate de norvegieni în anul 1912.
Biatlonul a fost introdus în premieră la Jocurile Olimpice de la St. Moritz, în anul 1948, ca sport demonstrativ, dar la acea vreme s-a concurat la cinci discipline: schi fond și coborâre, tir, scrimă și călărie. Întrecerile masculine de biatlon, în varianta actuală, au fost introduse abia în anul 1960 (la Jocurile Olimpice de la Squaw Valley), iar cele feminine în anul 1992 (la Jocurile Olimpice de la Albertville).
Individual, cursa de distanță. La cursa individuală, partea de cross country pentru bărbați este de cinci etape, și anume 20 km, 15 km. Pentru femei, există patru runde de fotografiere (două în poziția de picioare și două în poziția culcat). Fiecare foc ratat adaugă 1 minut la timpul de cross country. Shiorul cu cel mai bun timp câștigă.
Sprint. Sprintul este de fapt o jumătate de cursă individuală. Comparativ cu o cursă de distanță, atât bărbații cât și femeile execută jumătate din distanță (10 sau 7,5 km). Aceasta include două etape de fotografiere (una în picioare și una în pozitia culcat). Cu toate acestea, în loc de penalizarea de un minut, se aplică o buclă suplimentară de 150 m, pentru fiecare țintă ratată.
Urmărire. De obicei urmează după cursa de sprint. Câștigătorul primei curse începe primul, urmat de alți schiori în funcție de pierderile de timp de la rezultatele lor de sprint. Partea de “cross country” este de 12,5 km (bărbați) și 10 km (femei), inclusiv cele patru runde de fotografiere. În cazul în care schiorul ratează ținta, i se adaugă o buclă penalizare 150 m. Schiorul care ajunge primul la sosire este câștigător.
Mass start. Mass start este cursa în care toți sportivii încep în același moment. Din motive tehnice și de siguranță, numărul de sportivi este limitat la 30 de participanți: cei mai buni schiori, conform graficului mondial. Cursa este de 15 km (bărbați) și 12,5 km (femei) de lungă durată, inclusiv cele patru runde de fotografiere. Cursa este de fapt o copie a precedentei, cu diferența că startul este comun pentru toți participanții.
Ștafetă. Ștafeta include patru schiori, dintre care fiecare are de parcurs 7,5 km (masculin) sau 6 km (feminin), inclusiv două runde de fotografiere. Aici de asemenea, pentru o fotografie ratată se aplică o penalizare de o buclă cu distanța de 150 m. Cu toate acestea, în aceste curse, schiorii pot folosi primele trei gloanțe suplimentare disponibile pentru fiecare rundă de fotografiere. Echipa, a cărui ultim schior ajunge la sosire, câștigă.
Hochei pe gheață
Deși un joc similar cu hochei este menționat pentru prima dată în Egiptul antic, începuturile sportului modern de hochei pe gheață datează din anul 1875, atunci când un prim meci de hochei pe gheață a fost jucat în Montreal, Canada. La întâlnirea secolelor 19 și 20, hocheiul pe gheață a experimentat o mare dezvoltare în Canada și Statele Unite ale Americii, dar și în Europa. În anul 1904, prima ligă profesionistă de hochei a fost fondată în Statele Unite. Dezvoltarea, atât a regulilor și metodelor de joc, pe continentele american și european au fost ușor diferite. Pentru continentul american, Stanley Cup reprezintă cel mai prestigios trofeu, în ciuda faptului că cel mai mare concurs mondial este Campionatul Mondial.
Pentru încălcarea regulilor – de exemplu, cu un fault – un jucător este trimis la caseta de pedeapsă pentru cel puțin de 2 minute, oferind celeilalte echipe avantajul de joc, așa-numitul ”power-play”. Jocul este supravegheat de către doi tușieri și un arbitru. Arbitrul este în principal responsabil de dictarea faulturilor, iar tușierii sunt responsabili de mișcarea pucului, care este limitată: în ofsaid (jucătorul adversar este mai aproape de portar decât fie pucul sau jucătorul său propriu), și ”icing” (pucul este trimis din jumătatea de patinoar a jucătorului propriu, fără a fi atins, până în spatele porții adversarului). Timpul de joc de bază este de 3 reprize a câte 20 de minute, echipa care marchează mai multe goluri fiind declarată câștigătoare.
Parapantismul / Zborul cu parapanta
Zborul cu parapanta este unul dintre cele mai spectaculoase sporturi extreme aeronautice ce se pot practica în toate anotimpurile.
O parapantă este o aripă nerigidă, gonflabilă, care permite unei persoane ca după lansare să plutească pe curenții de aer precum o pasăre.
Echipament necesar: aripa, seleta, parașuta de rezervă, cască, bocanci (cu gleznă, deoarece la aterizare există pericolul ca pilotul să calce strâmb din cauza vitezei), geacă și pantaloni windstop (sau combinezon), mănuși, cagula și aparatură de zbor (altivariometru sau GPS).
„Aripa” parapantei este o țesătură de nylon sau dacron, cântărind până la 15 kg, constituită dintr-o serie de celule paralele umflate de aer, la care sunt legate o serie de fire subțiri foarte rezistente care susțin pilotul, fiind prinse de harnașamentul acestuia.
De evitat:
viteza excesivă a vântului sau furtuna – este indicat ca zborul cu parapanta să nu se efectueze la o viteză a vântului mai mare de 24 km/h;
condițiile de ploaie sau zăpadă – fiind realizată dintr-un material care absoarbe umezeala, parapanta evine greu de controlat, instabilă, iar zborul poate fi intrerupt în orice moment fără voia parapantistului;
turbulențele – sunt considerate dușmanul numărul 1 al zborului cu parapanta; turbulențele sunt indicate într-o anumită măsură de apariția norilor de tip Cumulus sau formarea norilor Cumulonimbus (nori de furtună);
direcția vântului nefavorabilă decolării sau aterizării.
Hiking
Hiking-ul este activitatea care definește mersul sau urcatul pe cărări de munte, având ca scop explorarea și recreerea în mediul natural.
Drumeții propun deseori o serie de recomăndari pentru a minimiza riscurile ce ar putea să apară pe parcursul traseului. Un exemplu de astfel de recomandări este reprezentat de “cele 10 elemente esențiale”. Acest set reprezintă o listă cu articole esențiale pentru hiking, pentru a avea parte de o excursie desfășurată în siguranță.
Cele 10 elemente esențiale au fost descrise pentru prima oară în anii ’30 de către The Mountaineers, un club montan cu sediul la Seattle, Washington. Multe organizații și autori recomandă ca drumeții, excursioniștii și cățărătorii să aibă aceste elemente cu ei.
Conform The Mountaineers, cele 10 elemente esențiale sunt:
1. Hartă;
2. Busolă (opțional cu GPS);
3. Ochelari de soare și cremă împotriva UV;
4. Hrană și apă suplimentară;
5. Haine suplimentare;
6. Lanternă;
7. Trusă de prim ajutor ;
8. Cremene (rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scantei atunci când este lovită cu obiecte de oțel);
9. Chibrituri;
10. Cuțit.
Montain biking
Un mountain bike este un tip de bicicletă foarte performantă, folosită la două tipuri de curse, și anume coborâre și cross.
Ca sport de coborâre, acest tip de ciclism este originar din Clubul Morrow, o organizație de 10 cicliști ce au început să coboare pe cărările munților, în anul 1974, în Cupertino, California.
Acțiunea mountain biking este o distracție pe cinste și include capacități tehnice și fizice foarte bune.
Trasee de mountain bike pot fi considerate toate drumurile de munte, poteci, drumuri forestiere, dar există și trasee special amenajate, folosite de către practicanții avansați sau sportivii de performanță, cu prilejul antrenamentelor sau competițiilor sportive. Aceste trasee necesită un echipament de bună calitate, furcile cu suspensie sau cadrele cu suspensie pe spate fiind indispensabile. Traseele de coborâre sau de cross cele mai cunoscute se găsesc în Poiana Brașov, Sinaia și Bunloc, trasee de cicloturism existând în principal în munții Bucegi, Apuseni, Lotrului, Cindrel.
Mountain biking-ul de performanță este organizat în cadrul câtorva cluburi sportive, cum sunt: Surmont Club, Extreme Bike, Clubul de Cicloturism Napoca și constă în organizarea campionatului național de MTB și a cupelor locale. Există categorii de sportivi: Elită, Tineret, Juniori, Veterani și Fete.
Echipamentul necesar pentru practicarea mountain biking-ului:
bicicletă pentru teren accidentat;
costum de protecție;
cască de protecție;
mănuși.
CAPITOLUL III: RÂȘNOV- destinație turistică.
Orașul Râșnov este a treia stațiune de interes național din județul Brașov, după Poiana Brașov și Predeal. Orașul a obținut acest statut pe baza îndeplinirii unor criterii obligatorii de atestare printre care amplasarea într-un cadru natural fără poluare, existența utilităților urban-utilitare, existența serviciilor de informare și promovare turistică, precum și îndeplinirea unor criterii suplimentare de atestare a stațiunii turistice, cum ar fi existența unor săli de spectacole, cinematograf, parcuri, amenajări pentru practicarea sporturilor, centre de informare turistică, organizarea de evenimente turistice, culturale, sportive.
În partea superioară a Țǎrii Bârsei, la circa 14 km depărtare sud-vestică de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care lega prin trecǎtoarea Bran – Bătrâna Cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung – Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca oraș – târg.
"La început a fost o importantă așezare dacică, Cumidava. Chiar cea mai importantă din viitorul teritoriu al Țării Bârsei. Suficient de importantă ca poziție și centru de rezistență astfel încât romanii să își ridice ulterior un castru. Dar Timpul le-a risipit…
A fost apoi, în aceleași locuri binecuvântate, o așezare, după unii ridicată chiar după cavalerii teutoni, sau mai sigur de coloniștii din spațiul germanic. Alături de romanii găsiți pe aceste meleaguri – botezate drept "Valea Trandafirilor" – au construit un târg puternic și renumit. Dacă nu ar fi fost Brașovul cea mai mare dintre așezările libere săsești din Țara Bârsei ar fi fost Râșnovul. Iar steagul conducător nu ar mai fi copacul cu rădăcini, ci cei trei trandafiri împletiți… Un târg care și-a putut permite administrativ să stea alături de brașovenii în delegațiile Țării Bârsei, economic să ridice și să întrețină o cetate de apărare, cultural să dea studenți pentru universitățiile Europei apusene. Dar Timpul l-a risipit…
A fost apoi transformarea, dintr-un orășel de provincie într-o stațiune climaterică, care avea o cetate (devenită regală) și multe frumuseți de arătat. Dar Timpul a demolat-o…
A venit apoi războiul, și după el au venit "Eliberatorii" comuniști, care au confiscat istoria, locuitorii pământului devenind în mod nedrept "trădători", iar gospodarii harnici și înstăriți "hoți" și "leneși"… Și apoi democrația populară a configurat un nou oraș. Și a construit acolo fabrici, o industrie, dar a încercat și să se mândrească cu ceea ce istoria, până atunci, făcuse faima Râșnovului și cetatea a devenit muzeu.
În prezent, orașul Râșnov își propune să devină o marcă pe piața națională și internațională culturală și turistică. El vrea să recupereze frumusețea, liniștea dar și prosperitatea orașului de altădată, iar istoria orașului primește "misiunea" de a legitima alegerea destinului contemporan a cărui premiză este forța reconstrucției și dorința de mai bine a locuitorilor săi".
Așezare geografică
Orașul Râșnov, este situat la poalele vestice ale masivului Postăvarul, în partea sudică a Țării Bârsei, la o altitudine medie de 620 – 640 m, în imediata apropiere a Munților Bucegi, Munții Bârsei și Munții Piatra Craiului, legat de importante artere de circulație, care are ca vecini:
• la nord-est comuna Cristian, 5 km pe DN 73;
• la vest- orașul Zărnești, 12 km pe DN 73A;
• la nord comuna Vulcan;
• la sud-vest- comuna Bran 12 km pe DN 73;
• la sud județul Prahova
• la sud –est orașul Predeal, 21 km;
• la est-orașul Brașov, 14 km.
În raport cu coordonatele geografice, Râșnovul este situat la 25˚21' latitudine estică și 45˚45'36" longitudine nordică, având o suprafață totală de 15.225 ha din care: teren agricol – 7184 ha reprezentând 47% din suprafața totală a orașului, păduri 7198 ha reprezentând circa 47% din suprafața totală a orașului, iar suprafața locuită este de 705 ha reprezentând 6%.
Râșnovul este o așezare străveche, cel mai vechi document care atestă prima așezare pe aceste meleaguri fiind din neolitic, găsindu-se atunci două documente evidențiate în piatră care se află în muzeul bisericii „Sfântul Nicolae” din localitate.
De-a lungul vremurilor se cunoaște cultura materială evidențiată prin cercetările arheologice ale arheologului Mihai Macrea în 1936, când s-au scos la iveală zidurile unui castru roman. Cercetările ulterioare întreprinse de Constantin Daicovici, Nicolae Gudea de la Universitatea din Cluj au confirmat supozițiile date de Mihai Macrea, prin care au concluzionat că Râșnovul este o așezare dacică.
Pe zidurile vechii cetăți dacice „Cumidava” care, de altfel, este menționată în scrierile lui Ptolomeu, arată că în Dacia au existat mai multe cetăți dacice printre care și Cetatea Cumidava. Cu timpul Cetatea a fost folosită cu scop de apărare; localitatea era condusă de Legiunea a XIII-a Gemina cu sediul la Apullum (Alba Iulia); Râșnovul se numea pe acea vreme „Dacia Cumidavensis”.
Această cetate a rezistat pe toată perioada stăpânirii regelui Scorillo Decebal până în anii 101-102, 105-106; cetatea a rezistat pe toată perioada migrației popoarelor migratoare astfel rămânând urme mai ales de la populația slavă. De la aceasta Râșnovul a avut și denumirea de Roznov sau Roznav.
Când s-au format cnezatele și voievodatele, Râșnovul este cunoscut ca și centru al cnezatului din Țara Bârsei. Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de suferit din cauza poziției sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era și o importantă cale de invazie pentru oștirile dușmane, acestea pătrunzând în Țara Bârsei, întâlneau ca primă așezare mai importantă orașul Râșnov pe care deseori îl pustiau.
Orașul Râșnov este străbătut prin mijloc de cureaua asfaltată a șoselei naționale nr. 73, lăsând loc frumoaselor locuințe de tip medieval care formează un contrast cu arhitectura noilor locuințe și a blocurilor care schimbă simțitor fizionomia orașului, lăsându-se a se întâlni vechiul cu noul și devenind tot mai evident o așezare urbanistică cu caracter agro – industrial.
3.1. Potențial turistic Râșnov
Complexitatea potențialului turistic ca și gradul său de atractivitate, în general, sunt în stânsă corelație cu formele de relief și condițiile climatice favorabile practicării turismului în tot cursul anului.
3.1.1. Potențial natural
Potențialul turistic natural cuprinde ansamblul condițiilor pe care la oferă cadrul natural, prin componentele sale – relief, climă, hidrografie, vegetație, faună, monumente naturale, rezervații, pentru petrecerea vacanței și respectiv atragerea unor fluxuri turistice. Fiecare dintre componente își exercită influența asupra activității turistice printr-o serie de aspecte specifice, determinând, la rândul lor, forme particulare de manifestare a turismului.
Relieful prin tipurile, treptele și altitudinile sale, prin peisajul geomorfologic, formele sale bizare, fenomenele geologice, monumentele naturii, etc., se constituie ca atracție turistică de sine stătătoare stimulând drumeția, alpinismul, sau odihna și recreerea, ca modalități de petrecere a vacanței.
Relieful
Varietatea peisajului Țării Bârsei cu relieful său atât de variat, este rezultatul unor forțe tectonice de încrețire, de ridicare și scufundare sau prăbușire a pământului, diferite compartimente de dezagregare, de inundare și eroziune a apelor curgătoare, de depozitare și sedimentare a materiilor roase și sfărâmate și apoi transportate din părțile cale mai înalte spre cele mai joase. Așadar Țara Bârsei a luat naștere treptat în decursul erelor geologice ca orice clădire arhitectonică.
Râșnovul este înconjurat de munți și dealuri ceea ce denotă un relief variat încadrându-se între 500 și 1800 m altitudine.
La extremitatea sud – estică a orașului se află partea sudică a Masivului Postăvarul numită Cheile Râșnoavei, lungi de aproximativ 200 m cu pereți înalți și prăpăstioși, care oferă peisaje carstice de o frumusețe rară. Petrografic rocile sunt reprezentate prin șisturi cristaline, calcare albe masive, ce oferă peisajului măreție și strălucire precum și unele calcare cenușii mai vechi sau conglomerate. Cheile Râșnoavei au o importanță turistică și strategică deosebită având un peisaj deosebit oferind turistului o varietate peisagistică de la poieni viu colorate floral până la versanți stâncoși greu accesibili.
În partea sudică a orașului se află Munții Bucegi cu înălțimi de 2507 m (Vf. Omu), cu numeroase văi și piscuri înalte cu forme bizare, cu o mare varietate peisagistică constituind o importantă destinație turistică favorizând turismul de recreere și odihnă prin numeroasele cabane și trasee turistice.
O treaptă mai jos se găsesc terase largi de piemont ce sunt formate din cantități de materiale deprinse din munți, de ape îndeosebi, și depuse apoi în zona depresionară. Printre acestea se numără Dealul Cetății, Dealul Merilor, etc.
Râșnovul este mărginit în partea estică de numeroase dealuri și văi pe care se desfășoară o intensă activitate turistică în perioada verii. Geneza diferită a fiecărei trepte, varietatea petrografică și alți factori justifică marea varietate a reliefului și ca urmare valorificarea sa complexă economică și turistică.
Clima
Prin situarea orașului Râșnov aproape în centrul țării se află într-o zonă de interferență a influențelor climatice estice și vestice care datorită condițiilor geografice și în primul rând configurației reliefului capătă trăsături specifice locale, și imprimă regiunii un caracter de tranziție.
Regimul climatic în sector depresionar și de dealuri este caracterizat prin veri nu prea calde și precipitații frecvente , ierni reci cu strat de zăpadă stabil pe o perioadă destul de îndelungată. Circulația generală a aerului se caracterizează prin predominarea curenților de aer temperat oceanic din vest și nord-vest, (mai ales vara) , prin frecvența relativ mică de aer temperat-continental ( mai ales iarna) și prin pătrunderi mai puțin frecvente ale curenților de aer tropical-maritimi din sud și sud vest.
Clima îndeosebi se caracterizează prin veri relativ potolite ( zona de munte răcorește zona piemontană seara), ierni reci fără inversiuni de temperatură sub munte.
Clima temperat continentală prezintă particularități impuse în special de aspectul de bazin relativ închis și, de asemenea, de etajarea pe verticală în funcție de relief. Clima este specifică etajului climateric montan, o climă favorabilă odihnei active în tot timpul anului.
Temperatura medie anuală în zona turistică a orașului Râșnov este de 10C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de aproximativ 850 ml., ploi mai abundente căzând în luna mai, iar mai reduse în luna octombrie. Durata medie anuală de strălucire a soarelui este de 1900 de ori, cele mai multe perioade de cer senin se înregistrează toamna și iarna. Primele ninsori cad spre sfârșitul lunii octombrie iar ultimele în luna martie. Caracteristic anotimpului de primăvară și toamnă este ceața, specifică evaporării care se formează de la Valea Oltului până la poalele munților deasupra Bârsei și Ghimbășelului.Față de depresiune munții înalți au un climat aspru de durată – iarna durează cinci până la opt luni – cu precipitații până la 1400 m.
Înghețurile timpurii cât și cele târzii (septembrie – octombrie, respectiv aprilie – mai) influențează direct eșalonarea muncilor agricole și fac necesară cultivarea unor plante adaptate climei (cânepa, inul, legumele, zarzavaturile, cartoful, sfecla de zahăr, plantele medicinale).
Vânturile sunt calde fiind de proveniență mediteraneană sau chiar tropicală; crivățul, în varianta locală „nemira”, produce scăderea accentuată a temperaturii.
Este deci de subliniat caracterul climatului de adăpost, dar rece și umed, adesea afectat de inversiuni de temperatură și mai puțin favorabil decât în alte zone ale țării dezvoltării economiei agricole, aceasta având aici specificul propriu determinat de condițiile climatice.
Hidrografia
Rețeaua hidrografică este total lipsită de lacuri naturale, reflectă condițiile de relief și climă, este abundentă și are tendințe de concentrare către zona coborâtă a depresiunii Brașovului.Ape repezi curg din munții dinspre sud cum ar fi Râul Mare, Pănicerul, poarta, Cheia, etc.
Apele repezi care vin din Bucegi formează Râul Mare care împreună cu Râul Mic (din Masivul Postăvarul) formează Râul Ghimbășel chiar la intrare în Râșnov, acesta împărțind în două orașul urmându-și cursul până la vărsare în Olt. Zona turistică dispune de rezerve însemnate de apă provenite din munți și care pot fi folosite pentru practicarea turismului de week-end și a pescuitului.
Vegetația
Particularitățile reliefului, climei și solului de pe teritoriul orașului Râșnov imprimă vegetației o serie de caracteristici locale.
Vegetația și fauna modificate prin intervenția factorului uman, prezintă ca trăsătură principală etajarea pe verticală, cu limitele mai labile ale diferitelor etaje, în funcție de varietatea reliefului, deci de topoclimat.
Inversiunile de temperatură se resimt și ele în sensul unor inversiuni de vegetație, care se pot urmări mai greu din cauza defrișărilor aproape radicale din vatra depresiunii.
Pajiștile alpine superioare se dezvoltă insular în Bucegi, urmează etajul pajiștilor subalpine – domenii ideale de pășunat favorizând oieritul străvechi al mocanilor bârsani – apoi păduri de conifere întrerupte de pajiști montane în locurile în care au fost defrișate. Predomină fagul montan care trece în formații de fag de deal și cu gorun la atitudini mai joase. În contact cu rama de munte șesul este aproape total lipsit de vegetație forestieră, puținele și restrânsele petice de pădure existente fiind formate din stejar pedunculat, caracteristic regiunilor de câmpie mai înaltă , un exemplu fiind „Pădurea Bisericii” de la Râșnov.
Vegetația naturală a fost înlocuită aici, încă de multă vreme prin cereale, plante industriale În această zonă, cresc plante rare, ocrotite de lege în prezent, cum ar fi: sângele voinicului , garofița de piatră, strugurii ursului, floarea de colț , roua cerului , gențiana , lacrima Maicii Domnului; de altfel masivul Bucegi are toată flora reprezentativă munților noștri înalți. Flora, care numără aproximativ o jumătate din speciile ce cresc în România, este caracteristică zonelor de deal și de munte. Se găsesc specii relicte sau endemice.
Fauna
Fauna regiunii s-a format în strânsă legătură cu condițiile fizico-geografice de climă și vegetație.
Fauna este specifică Munților Carpați de altitudini moderate, totuși insular sunt mai răspândite animale de tip alpin și subalpin.
Capra Neagră, această „antilopă alpină” a Carpaților românești, ocrotită prin lege, se poate întâlni și în Masivul Bucegi.
Ursul , râsul , cerbul, cocoșul de munte, acvila, găinușa de alun, etc. sunt reprezentanții cei mai frecvenți ai faunei de mare interes cinegetic, alături de păstrăvul apelor repezi și limpezi. Căprioara, ciuta, mistrețul, vulpea, lupul, pisica sălbatică, jderul, iepurele, veverița, ariciul, nevăstuica, liliacul etc. alături de o serie de păsări cum ar fi gaița, bufnița, mierla, pițigoiul, huhurezul, cucuveaua, privighetoarea, ciocănitoarea, etc. populează în număr mare pădurile.
Alături de păstrăv, scobarul și zglăvocul pot fi întâlniți în apele depresiunii; în apă și pe uscat pot fi întâlniți și șerpi (năpârca, vipera neagră) și tritoni, șopârle, etc. Remarcăm prezența berzelor, acvilelor, cerbi, mistreți, fazani, căpriorul. Atât vegetația cât și fauna sunt importante din punct de vedere turistic, oferind multe atracții și locuri minunate, oferind posibilitatea de a se practica turismul de drumeție, vânatul sportiv.
Din cele prezentate rezultă condițiile deosebit de favorabile pentru dezvoltarea turismului, mai ales a turismului de odihnă, iarna fiind întâlnite condiții climaterice bune pentru practicarea săniușului, a schiului și a altor sporturi de sezon .
3.1.2. Potențial antropic
Orașul Râșnov a fost declarat stațiune climaterică încă din anul 1929 fiind vizitat de mulți turiști interni și externi pentru frumoasele peisaje naturale pe care le întâlnești la tot pasul și de asemenea pentru elementele antropice, cultură și istorie.
Când te apropii de orașul Râșnov, în orice parte a Țării Bârsei, privirea îți este atrasă de pantele abrupte ale unui deal, care străjuiește localitatea dinspre est, pe vârful căruia se profilează în formă de centură zimțată, zidurile masive și de întinse proporții ale unei vechi cetăți. Este Cetatea Țărănească a Râșnovului fiind principalul obiectiv antropic de atracție al turiștilor.
Fig. 3.1. Cetatea Țărănească a Râșnovului
Fiind o cetate țărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râșnovului cu scopul de a adăposti și apăra în vremurile invaziilor vrăjmașe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populației respective.
Marea invazie a tătarilor din anul 1241, când Țara Bârsei a fost pustiită, precum și invaziile care au urmat, au determinat pe locuitorii Râșnovului să se gândească serios la construirea unui sistem de apărare cât mai puternic, simplele șanțuri de pământ trasate la început în jurul așezării lor dovedindu-se cu totul insuficiente.
Așa se explică necesitatea construirii cetății în cuprinsul căreia populația a fost silită în nenumărate rânduri și pentru multă vreme să se refugieze, viața locuitorilor pendulând între zidurile cetății și ale orașului propriu-zis.
Cetatea Râșnovului a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor din această așezare ajutați de cei din comunele învecinate, Cristian și Vulcan, într-o perioadă când principala ocupație a acestora era agricultura, din care motiv s-a și numit „cetate țărănească”. Denumirea s-a menținut în decursul veacurilor, deoarece Râșnovul a păstrat chir în epoca de înflorire a breslelor un pronunțat caracter agrar.
Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1355 când, cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei , a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor. Cetatea desigur că dăinuia de mai multă vreme.
Începuturile zidirii ei au fost stabilite de majoritatea istoricilor – avându-se în vedere tehnica construcției – la sfârșitul veacului al XIII-lea, sau la începutul secolului al XIV-lea.
Cetatea a fost zidită de țăranii râșnoveni, după priceperea unor simpli zidari. Ea nu are un stil arhitectonic pretențios, ci unul simplu, apropiat de construcția caselor obișnuite, adaptat cerințelor de fortificare. Ca material au fost întrebuințate piatra și cărămida. Înălțimea zidurilor este de aproximativ 5 m, iar lățimea cea mai mare o reprezintă zidul sudic, care nefiind dublat ca celelalte ziduri, în unele locuri are un metru și jumătate. Zidurile ca și turnurile erau acoperite cu țiglă pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.
Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetății profilul unei masive centuri zimțate.
Complexul cetății țărănești a Râșnovului cuprinde două curți: una exterioară, în fața zidului estic al cetății, mărginită de un zid fortificat și dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi” și una interioară, înconjurată de zidurile și turnurile cetății. Curtea exterioară, situată în partea estică a cetății, era denumită curtea „din fața cetății”, sau în termeni populari „grădina cetății” și servea pentru adăpostirea vitelor, constituind în același timp și un avanpost întărit pentru apărarea cetății în cazul când atacul se declanșa dinspre est.
Curtea interioară are două intrări: una principală care servea pentru carele ce intrau în cetate cu armament și alimente, în special cu cereale și una secundară pe sub turnul pătrat, întrebuințată pentru vite.
În incinta cetății se putea pătrunde prin două intrări: una principală și alta secundară. Intrarea principală era situată în partea sud – estică. Intrarea secundară se afla în colțul sud -vestic și era greu accesibilă din cauza pantei abrupte a dealului dinspre oraș. Sistemul de apărare al cetății ingenios realizat, îmbina unitar și organic obstacolele naturale cu tehnica zidirii, alcătuind o citadelă greu de cucerit. Acest sistem era compus din: obstacole naturale, șanțuri de apărare, ziduri puternice, două bastioane și nouă turnuri.
În curtea interioară a cetății au fost construite, la adăpostul zidurilor mai multe căsuțe cu etaj, care în timpurile de restriște provocate de numeroase războaie ale epocii feudale, adăposteau pe locuitori. Pentru că perioadele de refugiu erau uneori de lungă durată, în cuprinsul cetății, în aceste căsuțe și prin coridoarele de apărare ale zidurilor, viața locuitorilor continua să se desfășoare în variatele ei forme, dar într-un cadru mult mai restrâns.
Pentru ca dezvoltarea social – culturală să fie neîntreruptă, a fost construită într-un loc mai adăpostit o școală, iar pe vârful colinei din curtea interioară, în anul 1650, a fost ridicată o capelă ale cărei ziduri se văd și astăzi. Capela fiind situată pe locul cel mai înalt din curtea cetății, servea ca punct de observație.
Din șirul acestor cetăți, cea mai mare și complexă cetate din sudul și sud-estul Transilvaniei este Cetatea Țărănească a Râșnovului .
În anul 1335, an în care tătarii trec prin sabie și foc în Țara Bârsei, ne parvine și prima mențiune documentară care relatează despre rezistența cetăților Brașov de pe Tâmpa și cea a Râșnovului la această năvălire. Acest lucru ne dovedește că cetatea Râșnovului era deja puternică, construcția ei începând cu mulți ani în urmă.
Cetatea propriu-zisă și curtea exterioară a cetății închide un perimetru poligonal, unde zidurile de piatră urmăresc configurația vârfului de deal pe care s-au ridicat. Pe laturile de nord-vest și est zidurile sunt duble, prevăzute cu goluri pentru aruncarea rășinii topite și guri de tragere. Spațiul dintre curți forma galeriile de tragere și în unele locuri era folosit drept adăpost pentru cereale. Latura de nord a zidului este întărită de trei turnuri în plan pătrat, iar la extremitățile ei au fost ridicate două bastioane. Partea estică, cea mai expusă pericolului, dat fiind accesul destul de ușor pe panta lina a dealului, a fost puternic fortificată.
Bastionul din extremitatea sa a fost dublat în spate de turnul de arme cu două nivele. La mijlocul zidului s-a construit turnul pentagonal și el cu două nivele, iar in extremitatea cealaltă, spre nord, un alt turn puternic, dublat și el. Acesta din urmă a rezistat doar până la unul din cutremurele din anul 1802. Și zidul laturii estice era dublat în interior de un altul, iar culoarul dintre ele, cu două nivele, era folosit de pușcași și ca depozit de armament. Perimetral, zidurile au fost întărite de nouă turnuri și două bastioane. Pe sub turnul pătrat și prin poarta de fier prevăzută cu barbacana din curtea exterioară se făcea accesul în cetate, sau prin poarta secundară de lângă bastionul de la capătul laturii sudice.
Pe drumul care urca din stânga șoselei Râșnov-Poiana Brașov se ajungea la intrarea principală din curtea exterioară. La intrarea secundară ducea o potecă, pe care se circulă și astăzi și care pleacă din curtea vechiului spital (acum curtea Casei de Cultură) care a funcționat până în anul 1718 și lega direct vatra așezării de cetate. Interiorul cetății a fost organizat ca o mică așezare cu locuințe, școală, capelă, fântână proprie de la 1640, putând astfel asigura traiul cvasinormal al populației pe termen lung. Capela ridicată în anul 1650, în punctul cel mai înalt al incintei, servea și ca turn de observație. Ea a rezistat numai până în anul 1802, când odată cu turnul din extremitatea nordică a zidului s-a prăbușit.
Astăzi se mai văd doar porțiuni din fundațiile sale. În timpul numeroaselor lupte pentru supremație asupra Transilvaniei între Imperiul Otoman și cel Austriac, cetatea de la Râșnov devine loc de refugiu pe timp îndelungat, timp în care în ziduri se practica numeroase guri de tragere și se aduc aici mari cantități de archebuze, bombarde si praf de pușcă.
La 18 septembrie 1600, în Cetate poposește și Mihai Viteazu cu Doamna Stanca, documente din arhiva statului aduc informații despre contribuția Râșnovului la oasteadomnitorului.
Pentru reprimarea răscoalei antiaustriece condusă de Moise Secuiul, armata Țării Românești trece munții prin Pasul Bran și-și stabilește tabăra între Râșnov și Cristian la 5 iunie 1603. Prima bătălie se dă lângă Cristian, iar cea decisivă, la care a luat parte și Radu Șerban, domnul Munteniei, are loc la 16 iulie 1603 pe câmpul din apropierea morii de hârtie din Brașov. În cetatea Râșnovului se refugiaseră locuitorii satelor afectate de evenimente, care-l sprijineau pe domnul Țării Românești, aflat în relații bune cu cetatea Brașovului. Armata lui Bathory asediază cetatea Rășnovului în luna martie a anului 1612 și o cucerește la 3 aprilie, Cetatea Râșnovului fiind obligată să se predea după ce armata lui Bathory interceptează drumul spre izvorul secret de alimentare cu apă.
După ce Gabriel Bathory instalează o garnizoană formată din oamenii săi în cetate, râșnovenii încearcă în două rânduri să recucerească cetatea cu ajutor armat din partea Brașovului, la 14 iulie și 25 septembrie 1612, dar nu au reușit. Vor reuși abia după un an, când brașovenii încheie pacea cu Bathory și îi plătesc acestuia pentru cele două cetăți o răscumpărare de 3000 de florini.
Aceste evenimente au dus la începerea lucrărilor de săpare a fântânii în cetate. Fântâna la care s-a săpat 17 ani, din 1623 până în 1640, cum spune legenda, de către doi prizonieri turci cărora li se promisese eliberarea la terminarea ei, avea o adâncime de 146 de metri și a fost utilizată până în anul 1850, an când datorită ruperii roții a fost abandonată. Cetatea a fost din nou locuită multă vreme datorită armatelor turco-tătare care în anul 1658 practica numeroase penetrări în Transilvania, pustiesc din nou Țara Bârsei, au ars și au jefuit vetrele așezărilor, dar nu au reușit să pătrundă nici în cetățile din jurul bisericilor, nici în cetatea Râșnovului.
Refacerea așezărilor a durat până în 1661 când populația a putut din nou coborî din cetatea Râșnovului, dar în anul 1690, datorită ultimului atac turcesc asupra Transilvaniei, populația a fost din nou nevoită să se retragă între zidurile cetății, ziduri care în răstimp de pace au fost deseori refăcute și adaptate noilor tehnici de luptă, firesc, căci luptele și intemperiile și-au lăsat amprentele pe vechile ziduri.
Cu cât ne apropiem de secolul al XIX-lea, rolul defensiv pentru care a fost ridicată cetatea, începe să se reducă semnificativ. Doar în 1789, timp de câteva luni, în vremea războiului purtat de armatele rusești și austriece împotriva turcilor, zidurile cetății au oferit adăpost populației, iar după Revoluția de la 1848 ea a fost abandonată.
Astăzi există în incinta Cetății Râșnov un muzeu deosebit de interesant care prezintă diverse piese cu o vechime multiseculară. Astăzi Cetatea este muzeu cu obiecte găsite aici, cu arme și culturi din timpurile străvechi. În locul torțelor aprinse pentru a coborî din cetate, luminile electrice de pe cărare și farurile de pe ziduri luminează drumul, oferind vizitatorilor muzeului, în orice clipă, imagini de ieri și de azi din viața Râșnovului și a Cetății.
Un alt obiectiv turistic este Castrul roman de la Cumidava (Râșnov), construit poate chiar la începutul stăpânirii romane în Dacia (monedele găsite încep cu domnia lui Domițian) și care au dăinuit până după anul 250 e.n., a fost ridicat cu scopul de a supraveghea și apăra căile de pătrundere peste munți în Țara Bârsei.
Castrul roman Prima hartă
Fig. 3.2. Castrul Roman de la Cumidava
Prin poziția sa geografică însă, castrul roman de la Cumidava putea supraveghea mai multe căi de acces în Transilvania. Acest castru de la Râșnov face parte din sistemul de apărare al Daciei romane intracarpatice dinspre sud – est. În această parte culmile înalte ale Carpaților Meridionali, constituiau o graniță naturală ușor de apărat. Apărate se cereau numai trecătorile, cea mai importantă fiind Pasul Bran. Era natural ca atenția romanilor să se îndrepte către acest punct, unde au și construit acest vestit castru roman, situat la circa 20 km nord de Pasul Bran, între două ape Ghimbășel și Bârsa. Este plasat la nord-vest de drumul actual care leagă localitățile Râșnov și Vulcan pe o terasă mai înaltă a Bârsei la circa 3 km nord-vest de localitatea Râșnov. Locul castrului numit de localnici „Grădiște” sau „Erdenburg” poate fi ușor recunoscut după urmele valurilor de pământ care încheie o suprafață dreptunghiulară puțin mai ridicată decât restul terenului. În interiorul acestui dreptunghi se poate observa traseul zidului de incintă din piatră și urmele unor construcții marcate de grămezi de piatră, mortar și cărămizi.
În afara castrului, mai cu seamă în partea de vest, spre Bârsa, la aproximativ 200-300 m, se pot distinge urme de construcții și fragmente ceramice marcând probabil locul unei mici așezări civile care ținea de castru.
Primele știri despre existența unui castru roman în apropierea Râșnovului par să fie date de M.J. Ackner în 1856. Săpăturile sistematice continuate până în anul 1970 se încadrează într-un plan de lucru care are ca obiectiv cercetarea castrului. Săpăturile au scos la iveală că au existat două faze de construire a castrului: una de pământ și una de piatră. Aceasta din urmă a suferit diverse refaceri și completări. În fața valului de pământ se află un șanț de apărare în formă de „V” lat de 3,5 m și adânc de 2 m.
Materialul arheologic găsit se compunea în cea mai mare parte din ceramică, și anume câteva vase întregi sau care au putut fi întregite din numeroase fragmente de vase. Cea mai mare parte din vasele descoperite în castru fac parte din categoria vaselor de uz comun lucrate la roată.
Ceramica de la Râșnov cuprinde următoarele forme principale de vase: oale, străchini, căni, ulcioare, capace.
Dacă datele despre unitatea militară care staționa în castru în timpul fazei de pământ lipsesc, nu mai încape îndoială că pe vremea împăratului Severus Alexander (222 – 235 e.n.) staționa aici o „cohors VI nova Cumidavensium Alexandriana”, alcătuită în cea mai mare parte din daci autohtoni din apropierea Cumidavei, dovada fiind inscripția latină găsită chiar în ruinele acestui castru.
Castrul de piatră a durat probabil până la părăsirea Daciei de către Aurelian. Fără îndoială, viața romană care a pulsat în castru și-a adus firește partea ei de contribuție la procesul de romanizare din această parte a Daciei.
Obiectele descoperite sunt astăzi expuse în incinta Muzeului Cetății Râșnovului, aducând o importantă contribuție la cultura și istoria Râșnovului.
Biserica Evanghelică Râșnov a fost construită în secolul 13 sub forma unei bazilici romanice și a fost fortificată ulterior în stil gotic( anexa 2).
Picturile murale realizate în 1500 se păstreză parțial până în zilele noastre. Altarul este interesant prin prisma unui tablou care este o clona a celebrei “Cina cea de taina” a lui Leonardo da Vinci. Amvonul bisericii dateaza din anul 1680.
Datorită vechimii sale, dar și datorită arhitecturii și a obiectelor istorice aflate în incintă, biserica este un important obiectiv turistic (fiind vizitată mai ales de turiști străini).
Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae – biserica ce poarta hramul Sf. Nicolae a fost construită de către Dan I în anul 1384. Astfel această biserică reprezintă prima ctitorie a basarabilor în Transilvania. În anul 1600 cu ocazia șederii sale în Râșnov, Mihai Viteazul a restaurat biserica. Mai târziu în 1770 biserica a fost lărgită iar în 1864 au fost realizate de către Misu Pop picturile murale interioare.
Biserica este un important obiectiv turistic al localității, reprezentând un punct de atracție important pentru turiștii ce vizitează zona, fiind atrași îndeosebi de istoricul și vechimea monumentului.
Baza pentru sporturi de iarnă de pe Valea Cărbunării
Cele 4 trambuline – K15, K35, K64 și K90 – constituie cea de-a doua "piesă de rezistență" a bazei sportive de la Râșnov, prima fiind pista de biatlon de 1,2 milioane euro, inaugurată în octombrie 2010 cu finala Cupei Europei la biatlon pe role. Dispunând de instalație de producere a zăpezii artificiale și de o suprafață sintetică specială pentru sezonul de vară, ele pot fi utilizate pe întrega durată a anului.
În anul 2013, Râșnovul a găzduit concursul de sărituri cu schiurile din cadrul Festivalului Olimpic al Tineretului European.
Baza de sărituri cu schiurile de pe Valea Cărbunării de la Râșnov a fost inclusă recent într-un album – editat de Federația Internațională de Schi – al celor mai frumoase 45 de rampe de acest fel din întreaga lume.
Fig. 3.3. Trambulinele de la Râșnov
Elementele de etnografie și folclor sunt componente ale potențialului antropic. În prezent dintre tradițiile populare se mai păstrează „Călușarul” reprezentând un ansamblu folcloric format din bărbați reprezentând generația bătrână și cea tânără care dansează și cântă dansuri specifice, cel mai vârstnic fiind conducătorul jocului și purtătorul drapelului.
Se mai păstrează și tradiția de Crăciun a „Zoritorilor” care sunt un grup de „feciori” care colindă în seara de Crăciun în biserică, iar apoi pleacă spre casele oamenilor care au fete de măritat cu „plosca cu țuică” și cu un bogat repertoriu de colinde, urmând ca după Anul Nou să se organizeze „Balul Zoritorilor”. Tradiția portului popular s-a pierdut, astăzi foarte rar mai vezi persoane îmbrăcate în costum popular.
Evenimente mai noi și de mare atracție sunt „Serbarea Gospodarul” care are loc în luna iulie, „Târgul de toamnă” desfășurat în luna septembrie, „Festivalul Off- Road”- cuprinde o paradă auto- moto și timp de trei zile se desfășoară concursuri pe diferite categorii (off- road, enduro, super specială), „Curtea Comedianților”- este un proiect cultural care oferă ocazia descoperirii creației și a modului de viață al trupelor de artiști ambulanți, Festivalul de Film Istoric „Nemuritorii”- în cadrul acestui festival are loc vizionarea a numeroase filme istorice, unele filmări fiind realizate chiar în incinta Cetății Țărănești Râșnov, „Serbările Zăpezii”- festivalul este întâlnirea generațiilor de sportivi și suporteri la competițiile de schi alpin, biatlon, schi fond, sărituri, dar și concerte în aer liber.
Indiferent de sezonul ales, beneficiarul unui sejur la Râșnov are prilejul să cunoascã cel puțin un eveniment din viața culturală bogată a orașului: Zilele Râșnovului, Festivalul Ecvestru “Țara Bârsei” și multe altele.
3.2. Analiza SWOT a stațiunii turistice de interes național Râșnov
Analiza S.W.O.T. este un instrument managerial folosit, pe scară largă, pentru evaluarea și prezentarea sintetică a celor mai importante aspecte care vor afecta, într-un fel sau altul, evoluția viitoare a orașului.
200 000 euro patinoarul …doar gheata
Vestiar 20 000 euro
18 000e
WC femei barbati 5000e
Lucrari nivelare teren 6000 euro
CAPITOLUL IV: Proiect patinoar Râșnov (dimensiuni, schiță)
4.1. Considerații privind patinoarul
Patinoarul este un corp de apă înghețat, pe care oamenii pot patina sau pot practica diverse sporturi de iarnă. Printre utilizările patinoarelor se număra: jocurile de hockey, concursuri de patinaj artistic, expoziții și spectacole pe gheață.
În prezent, există două tipuri de patinoare cu utilizare răspândită:
Patinoare naturale;
Patinoare artificiale (înghețate mecanic).
Patinoarele naturale se găsesc pe suprafețele deschise de apă, și anume: lacuri, iazuri, canale sau râuri. Se pot forma și utiliza doar iarna, în zonele cu climat rece, iar suprafața apei înghețate trebuie să fie destul de groasă pentru a putea susține greutatea omului.
Patinoarele artificiale sunt patinoarele în care gheața se produce cu ajutorul unei instalații frigorifice, unde un lichid de răcire produce înghețarea la suprafață a apei.
Scurt istoric
Cu mai bine de 5000 de ani în urmă patinajul nu era nicidecum artistic, ci mai degrabă un mod de a supraviețui iernilor grele. Primele patine erau făcute dintr-o lamă de os de animal, găurită la capete pentru a putea fi legată cu curele de piele peste picior. Mișcarea se realiza cu ajutorul unui băț și astfel patinele reprezentau un mijloc de economisire a energiei uman. Folosite pe lacurile înghețate din Peninsula Scandinavă, Elveția sau Rusia, patinele reprezentau un mod ingenios prin care oamenii din vechime își continuau activitățile zilnice chiar și pe timpul iernii geroase. Cercetătorii consideră însă că sudul Finlandei este locul cel mai probabil al apariției patinelor, deoarece pe o suprafață de 100 kmp se găsesc mai multe lacuri decât în orice altă regiune a lumii .
În 1742 a fost înființată chiar prima asociație de patinaj – Edinburgh Skating Club –, iar în 1772 a fost publicată la Londra o carte despre patinaj, care descria figurile de bază ale patinajului artistic și se adresa în principal bărbaților.
În anul 1848, Edward Bushnell din Philadephia brevetează lama metalică, ceea ce a permis o mai mare libertate de mișcare, exploatată două decenii mai târziu de americanul Jackson Haines, care îmbină abilitățile sale de dansator cu patinajul. Pentru mijlocul secolului XIX însă America părea destul de conservatoare, iar mișcările grațioase ale brațelor, rotațiile și săriturile pe acordurile muzicii nu au fost primite prea bine. De aceea, Haines se mută în Europa în 1864, fiind apreciat în marile capitale și înființând la Viena prima școală de patinaj. El este considerat părintele patinajului modern, al Stilului Internațional de Patinaj, dar și al figurii cunoscute sub numel de sit spin.
După adevărate experimente chimice care durează cel puțin două decenii, în 1876, în Londra, era construit primul patinoar artificial denumit Glaciarium. Acesta era deschis numai membrilor și se adresa în primul rând persoanelor bogate, având chiar și o orchestră și panouri cu imagini din Alpii elvețieni. Patinoarul are atât de mult succes încât proprietarul său, John Gamgee, mai deschide încă două – unul în Londra și unul în Manchester. Deși în 1878 toate patinoarele sale sunt închise din cauza denivelărilor apărute pe suprafața lor, care îi nemulțumeau pe clienți, în 1879 metoda brevetată de Gamgee a fost folosită din nou pentru un alt patinoar artificial.
După ce Haines pusese bazele patinajului artistic, iar întreprinzătorii reușiseră să creeze patinoare artificiale unde pasionații să își exercite talentul, au apărut și primele sărituri speciale pe gheață. Astfel, Axel Paulsen a executat săritura Axel (o rotație și jumătate în aer) în 1882 la Viena, în prima competiție internațională de patinaj artistic. În 1909 suedezul Ulrich Salchow crea la Stockholm săritura care îi poartă numele. Dar Salchow nu este cunoscut în istoria patinajului numai pentru săritura caracteristică, ci și pentru numeroasele sale premii, el câștigând de zece ori titlul mondial la patinaj artistic, de nouă ori titlul european și prima medalie olimpică la proba individuală din cadrul Jocurilor Olimpice de Vară de la Londra (1908). Alte sărituri importante sunt săritura Loop a germanului Werner Rittberger (1910) și Lutz a austriacului Alois Lutz (1913).
În România patinajul a început să fie practicat ca formă de divertisment din a doua jumătate a secolului XIX, în 1874 Asociația de Patinaj din Cluj participând la primul concurs public. De-abia după 1910 patinajul se răspândește, fiind organizate serbări pe gheață, după cum notează ziarele vremii. În 1912 se înființează Federația Societăților Sportive din România și o Comisie a sporturilor de iarnă, dar abia în 1922 se înființează prima Comisie de Patinaj, precursoarea Federației Române de Patinaj. Evoluția românească a patinajului artistic este destul de înceată, dar se remarcă prin perseverență. Deși condițiile de pregătire nu erau dintre cele mai bune, patinatorii încearcă să participe în număr cât mai mare la competiții internaționale.
Părți componente și principiu de funcționare a patinoarului artificial
Din punct de vedere constructiv, patinoarul este format din următoarele elemente:
tubulatura care realizează schimbul termic și mantinela;
instalația frigorifică (chiller);
pompa de recirculare a lichidului frigorific;
vasul tampon;
furtune de legătură.
Dimensionarea puterilor echipamentelor instalate depinde în primul rând de suprafața patinoarului, dar și de amplasament, condițiile climaterice și factorii concreți care țin de instalarea patinoarului (expunere la soare, vânt, natura terenului, patinoarul este acoperit sau nu).
Condiții necesare pentru realizarea a unui patinoar
Pentru a realiza un patinoar sunt necesare în principal următoarele:
un teren cât mai plan, putând fi orice tip de suprafață: beton, asfalt, piatră cubică, zgură, suprafață sintetică, gazon artificial etc.;
curent electric trifazic;
apă curentă;
iluminat nocturn;
loc amenajat cu rol de casă de bilete;
garderoba;
loc special amenajat pentru închirierea patinelor de gheață.
4.2. aproiect Patinoar Râșnov
Patinoarul va fi amplasat în zona Valea Cărbunării, și va face parte din baza sportivă formată din cele patru trambuline pentru sărituri cu schiurile – K15, K35, K64 și K90 – și pista de biatlon.
Localizare, , caracteristici ,descriere constructiva, componente, echpamente pt patinoar (patine, masini, masina de ascutit patine echipament de facut gheata)
Descoperit , instalatii de gheata,tribuna,
Vom cercet in continoare progr de fin neramb pt dentif unui progr eligibil construirii patinoarului nostru
CAPITOLUL V: Completarea cererii de finanțare
5.1. Programul Operațional Regional 2007- 2013
Obiectivul general al Programului Operațional Regional constă în sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial și durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor lor și resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creștere, prin îmbunătățirea condițiilor infrastructurale și ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi și a munci.
Axa prioritară 1 – „Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere”- Această axă prioritară are ca scop creșterea calității vieții și crearea de noi locuri de muncă, prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenoriatului.„
În cadrul Axei prioritare 1 există un singur domeniu major de intervenție și anume „1.1. planuri integrate de dezvoltare urbană”. În cadrul acestui domeniu major de intervenție sunt prevăzute trei sub – domenii, în funcție de tipul beneficiarilor de finanțare nerambursabilă, respectiv:
poli de creștere;
poli de dezvoltare urbană;
centre urbane.
În cazul polilor de creștere, planul integrat de dezvoltare este un document de planificare comprehensivă a dezvoltării polului de creștere – care conține strategia de dezvoltare pe termen lung a acestuia – al cărui scop îl constituie asigurarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă, plan care se implementează prin proiectele individuale identificate în planul de acțiune. Planurile integrate de dezvoltare ale polilor de creștere se finanțează din toate Programele Operaționale finanțate din Instrumente Structurale, respectiv Programul Operațional Regional, POS Creșterea Competitivității Economice, POS Mediu, POS Dezvoltarea Resurselor Umane, POS Transport, POS Dezvoltarea Capacității Administrative, din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală – Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, alte surse publice și private, bănci, inclusiv BEI.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rasnov Destinatie Turistica (ID: 145641)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.