RAPORT TEHNIC

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Inginerie Electrica

RAPORT TEHNIC

TEMA PROIECTULUI:

LASERUL

CIUCA MARIUS GRUPA: 114B

Rezumat

   Laserul este una dintre cele mei utilizate tehnologii actuale. 

Principiul LASER consta in faptul ca atomii elibereaza energie sub forma de fotoni atunci cand parcurg tranzitia de pe un nivel de excitare metastabil spre un nivel de echilibru. Aceasta tranzitie se face sub influenta unui factor declansator si de aceea emisia de energie se numeste emisie stimulata sau emisie indusa. Odata pornita reactia aceasta se propaga sub forma piramidala astfel, un foton emis de un atom dezexcitat va declansa reactia la altul, acesta la randul lui va emite un foton si il va elibera si pe cel incident. Avem doi fotoni care se vor inmulti exponential. Astfel se produce o amplificare a radiatiei luminoase.

Partile constituente ale unui laser sunt : mediul activ, sistemul de excitare si rezonatorul optic. Partea esentiala a unui dispozitiv laser o constituie mediul activ, adica un mediu in care se gasesc atomii aflati intr-o stare energetica superioara celei de echilibru. In acest mediu activ se produce amplificarea radiatiei luminoase (daca avem o radiatie luminoasa incidenta) sau chiar emisia si amplificarea radiatiei luminoase (daca nu avem o radiatie luminoasa incidenta). Sistemul de excitare este necesar pentru obtinerea de sisteme atomice cu mai multi atomi intr-o stare energetica superioara. Exista mai multe moduri de a realiza excitarea atomilor din mediul activ, in functie de natura mediului. Rezonatorul optic este un sistem de lentile si oglinzi necesare pentru prelucrarea optica a radiatiei emise. Desi la iesirea din mediul activ razele laser sunt aproape perfect paralele rezonatorul optic este folosit pentru colimarea mult mai precisa, pentru concentrarea razelor intr-un punct calculat, pentru dispersia razelor sau alte aplicatii necesare.

Dupa natura mediului activ deosebim mai multe tipuri de laser. Printre acestea regasim laserul cu rubin, la care distingem bara de rubin tratat drept mediul activ iar ansamblul sursa de lumina plus oglinzi poarta rolul de sistem de excitare. Laserul cu gaz foloseste amestecuri de gaze rare (He, Ne, Ar, Kr) sau CO2 drept mediu activ si o sursa de curent electric legata la doi electrozi iau rolul de sistem de excitare.

Cuprins

Argument

Deoarece laserii produc fascicule de lumină de mare energie,cu lungimi de undă specifice și care nu devin divergente atât de repede ca razele naturale de lumină, ei pot fi utilizați pentru a transfera energia într-un anumit punct, precis determinat.

Principalele domenii ale ingineriei în care se aplică laserul sunt:

holografia și interferometria holografică;

comunicațiile optice;

calculatorul și optica integrată;

producerea și diagnosticarea plasmei;

separarea izotopilor;

realizarea standardelor de timp și lungime;

telemetria și măsurarea de viteze;

alinieri și controlul mașinilor unelte;

măsurări de profile și nivele;

controlul automat al mașinilor;

încălzirea materialelor fără schimbare de fază;

topirea și sudarea metalelor;

vaporizarea și depunerea de straturi subțiri;

fotografia ultrarapidă;

fabricarea și testarea componentelor electronice;

Ce este un laser

Cuvântul LASER provine din limba engleză, el fiind ancronimul pentru "Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation". Un laser este o sursă de lumină, dar total diferită față de un bec normal. Primul laser a fost făcut de Theodore H Maiman în 1960. El a montat o bucată de rubin tratată special intr-un bliț folosit pentru făcut fotografii. Când lampa bliț-ului a fost aprinsă, o pulsație intensă de lumină roșie a ieșit de la capătul rubinului. Această pulsație a fost monocromatică și coerentă. Diferența dintre lumina emisă de un bec normal și un laser este ca și aceea dintre zgomotul alb și un ton curat.

La inceput, laserul a fost considerat o "soluție" la multe "probleme". "Problemele" insă nu existau incă. Dar cu timpul, ele au inceput sa apară, în numar tot mai mare. Nu ne-am putea imagina lumea de astăzi fără lasere: folosite peste tot, de la CD playere la imprimante cu laser, fibre optice, comunicații, tăierea și sudura industrială, tratamente și operații medicale, holografie, spectacole luminoase (lasershows), cercetare în mai multe domenii, măsurare "fără atingere", chiar și armament. Caracteristicile unice ale unui laser – monocromaticitatea, coerența și paralelismul razei – îl fac potrivit pentru multe aplicații.

Partile componente ale unui laser

Cu toate că LASER sugerează faptul că laserul este un "amplificator" (dispozitiv pentru mărirea puterii unui semnal), majoritatea laserelor sunt de fapt niște oscilatoare (surse de lumină). Cu toate acestea, lasere în adevăratul sens al cuvântului există. Puterea unui laser poate varia de la mai puțin de un mW la milioane de W. De asemenea, el poate lucra în impulsuri sau continuu. Dar toate laserele au cateva lucruri în comun:

1) Un mediu laser.

Acesta poate fi solid, lichid, gaz sau un material semiconductor care poate fi excitat la un nivel mai mare de energie. Trebuie sa fie posibilă excitarea majorității particulelor la un nivel mai ridicat de energie. Aceasta se numeste inversie de populație. Trebuie ca emisia stimulată să declanșeze o tranziție pe un nivel inferior de energie.

2) Un mod de a energiza mediul laser.

Acesta poate fi optic, chimic, electric. Laserele cu gaz folosesc descărcările electrice, excitarea RF externă, bombardamentul cu electroni sau o reacție chimică. Dar descărcarea electrică este cea mai des folosită la laserele de putere mică (HeNe). Exista și un laser chimic, numit Mid-Infra Red Advanced Chemical Laser (MIRACL), care folosește deuteriu și fluorină ca și reactanți. Mai este descris ca și un "motor de rachetă între oglinzi". De asemenea, mai există unul care este încă în stadiul de cercetare, montat pe un Boeing 747 modificat, numit AirForce's AirBorne Laser. Este un Chemical Oxygen Iodine Laser (COIL), care a fost construit pentru doborârea rachetelor de croazieră cu rază medie de acțiune, în faza de lansare. Laserele solide folosesc de obicei lămpi cu descarcare cu xenon (ca și lămpile de bliț) pentru amorsare sau o matrice de lasere semiconductoare (diode). Laserele semiconductoare de obicei sunt alimentate cu energie electrică, dar este posibilă si cu bombardare cu electroni sau optică. Laserii lichizi sunt de obicei amorsați optic, iar cei cu raze X cu mici dispozitive nucleare. Cu toate că s-au facut teste (secrete) există controverse în privința funcționării lor. Există si lasere cu electroni liberi (FEL – Free Electron Laser) care sunt alimentate folosind acceleratoare de particule (de sute de milioane de dolari).

3) Un rezonator.

De cele mai multe ori acesta este sub forma unei cavități Fabry-Perot, o pereche de oglinzi, câte una la fiecare capăt al laserului. Acestea ajută fotonii să treacă de mai multe ori prin mediul rezonator, mărind șansele de a lovi și alți electroni. De obicei, una din oglinzi este total reflectorizantă, iar cealaltă este parțial transparentă pentru a da voie razei laser să treacă prin ea. Ele sunt ori perfect plane, ori puțin concave. Dar sunt posibile si alte configurații. Unele lasere au oglindă numai la un capat (laserele cu azot) sau nici o oglindă (laserele cu raze X pentru ca este aproape imposibilă reflectarea radiației la această lungime de undă). De asemenea, este posibilă și prezența altor elemente în rezonator, cum sunt prisme, modulatoare etc.

Modul de functionare a unui laser

Funcționarea unui laser este bazată pe inversia de populație. De obicei, aproape toți atomii, ionii, moleculele al mediului laser sunt în cel mai scăzut nivel de energie (Anexă fig. 1).

Pentru a produce emisia stimulată, energia care alimentează laserul trebuie sa fie destul de mare pentru a realiza o inversie de populație. Aceasta înseamnă că majoritatea particulelor din mediul laser trec pe un nivel energetic superior (Anexă fig. 2).

La un moment dat, câteva din particulele excitate (atomi/ioni/molecule) vor trece pe un nivel energetic inferior. În acest proces, fiecare vor emite cate un foton într-o direcție aleatoare. Acest lucru se numește "emisie spontană", dar fenomenul ca atare nu este foarte folositor. Este același proces prin care se aprinde o lampă cu neon (Anexă fig. 3).

Cu toate acestea, Einstein a arătat că dacă unul din acești fotoni se întamplă să se ciocnească cu o particulă excitată, aceasta va trece si ea pe un nivel energetic inferior si va emite un foton cu niște proprietați foarte utile: noul foton va avea exact aceeasi lungime de undă, fază, direcție și polarizare. Polarizarea nu este importantă pentru crearea unui laser, dar daca rezonatorul favorizează o anumită polarizare (printr-un camp magnetic, printr-o fereastră la unghiul Brewster) atunci si raza laser va fi polarizată. Ne imaginăm mediul laser emițănd spontan fotoni în toate direcțiile. Cei mai mulți se vor pierde ieșind sub diferite unghiuri din rezonator. Cu toate acestea, unii vor avea o traiectorie paralelă cu direcția rezonatorului. (Anexă fig. 3)

În acest caz vor ajunge până la oglinzi, de unde vor fi reflectați în rezonator. De-a lungul rezonatorului aceștia întalnesc alte particule excitate, pe care le stimulează să cedeze fotoni.(Anexă fig. 4)

În acest mod, ceea ce a fost doar un foton este o "avalanșă" de fotoni. Raza rezultantă este monocromă și coerentă, aproape paralelă și poate fi manipulată foarte ușor, ceea ce cu lumină normală este imposibil. (Anexa fig. 5)

Dacă sursa de energie are destulă putere și destule particule sunt aduse pe nivelul superior de energie, acțiunea laserului va continua la nesfârșit. Acesta va fi un laser continuu. Daca energizarea nu poate fi menținută, rezultatul va fi un laser care lucrează în impulsuri.

Caracteristicile laserelor

Laserele semiconductoare.

Acestea sunt alimentate de la o sursă de curent continuu de putere mică. De obicei în aceeași capsulă este inclusă și o fotodiodă care, prin reacție negativă, este folosită la stabilizarea puterii. Lungimile de undă sunt de la 635nm (roșu către portocaliu) la 670nm (roșu intens) și ajung chiar în IR (780n, 800nm, 900nm, 1550nm), pana la câțiva um. Lasere UV, violet și albastru există, dar sunt foarte scumpe. Lasere verzi semiconductoare au fost construite în laboratoare dar funcționeaza doar la temperaturi atinse cu ajutorul azotului lichid și au durată de viață foarte redusă (~100h). Calitatea razei este bună, depinzând de concepție. Raza este eliptică și astigmatică, având nevoie de instrumente optice auxiliare pentru a o focaliza. Puterea de ieșire este de la 0.1mW până la 100W. Puteri mai mari se pot realiza cu o matrice de lasere, iar acestea pot depăși 10.000W. Sunt folosite în CD playere, LaserDisc, MiniDisc, alte sisteme de stocare optică, imprimante cu laser, fax-uri, instrumente de masură, transmisii de date prin fibra optică, scannere de coduri de bare, surse de amorsare pentru alte lasere și în lightshow-uri de putere mică.

Fig.1 Diferite tipuri de lasere semiconductoare

Fig.2 Cap laser de la un CD player SONY

Laserele cu Heliu-Neon (HeNe).

Sunt cele mai răspândite lasere cu gaz. Tubul lor este închis, conțin oglinzile interne și sursa de alimentare de putere. Lasere cu oglinzi externe sunt disponibile, dar sunt scumpe. Lungimea de undă este de 632.8nm (portocaliu-roșu). Există lasere HeNe și cu alte lungimi de undă, dar acestea nu sunt la fel de eficiente si costă mai mult.

Fig.3 Spectrul heliului și a neonului

Calitatea razei este extrem de bună, nu necesită instrumente optice exterioare, Puterea îi de la 0.5mW la 200mW. Există si lasere HeNe mai puternice, dar sunt mai scumpe. Sunt folosite, ca și cele cu semiconductori, la măsurări, la tratări de boli, lasershow-uri medii. Nu mai sunt folosite la CD playere si LaserDisc-uri.

Fig.4 Tub laser HeNe

Lasere cu ioni de argon și kripton (Ar/Kr).

Acestea diferă de cele cu HeNe prin gaz. De asemenea, pot fi cu oglinzi interioare sau exterioare. Diferența constă în putere, care este mult mai mare, de la 10mW până la chiar 100W. Acest tip de laser poate produce atat roșu, verde, albastru, care combinat rezultă culoarea albă. De asemenea, unele modele au lungimea de undă ajustabilă. Calitatea razei este foarte bună. Sunt folosite la imprimare de mare performanță, medicină legală, operații, holografie, lasershow-uri mari, cât și pentru amorsarea altor lasere.

Fig.5 Diferitele raze ale unui laser Ar/Kr Fig.6 Prismă Brewster folosită pentru

ajustarea lung. de undă

4) Lasere cu dioxid de carbon (CO2).

Necesită o sursă electrică de alimentare de foarte mare putere. Lungimea de unda este în domeniul IR (10.6um). Calitatea razei este foarte bună, și, datorită puterii de până la 100kW sau chiar mai mult sunt folosite la tăierea, sudarea sau tratarea metalelor, la fabricarea materialelor plastice, tăierea lemnului, cat și la operații medicale.

Lasere cu heliu-cadmiu (HeCd).

Au tuburile sigilate, cu oglinzi interne. Sunt mai complexe decat alte tipuri de lasere din cauza faptului că trebuie controlată presiunea și temperatura vaporilor de cadmiu. Descărcarea la aceste tipuri de lasere este la o tensiune cuprinsă între 1kV – 2kV și la un curent în jur de 100mA. Lungimea de undă a razei se situeaza spre spectrul violet și ultraviolet (442nm sau 325nm). Raza generată de acest tip de laser are o calitate foarte mare, iar puterea este de la câteva zeci până la câteva sute de mW. Din cauza sistemului de control, aceste lasere nu sunt foarte răspândite. Se folosesc în spectroscopie.

Fig.7 Laser HeCd

Lasere cu elemente solide

(Materiale cristaline sau amorfe, de obicei amorsate cu ajutorul lămpilor cu xenon sau a laserelor semiconductoare). Aceste lasere pot lucra în impulsuri sau continuu, depinzând de construcția și scopul lor. Lungimea de undă variază de la infraroșu (1064nm – Nd tratat) până în spectrul vizibil (694.1nm rubin). Puterea acestor lasere ajung în domeniul pentawatților (cele care lucrează în impulsuri), dar în medie au în jur de 1000W. Sunt folosite la prelucrarea materialelor (găurit, tăiat, sudură, ajustare), studierea fuziunii nucleare, lasershow-uri, armament, spectroscopie si multe altele.

Fig.8

Tipuri de lasere

Cel mai mare

Laser este cel construit la Lawrence Livermore National Laboratory. Este un laser care lucrează în impulsuri, produce 1.8Mj per impuls cu o putere de vârf de peste 500TW. Este de mărimea unui stadion, are 192 de raze și conține peste 7,300 componente optice. Costurile de construire estimate depășesc $1,200,000,000, cu un buget de întreținere anual de $60.000.000. Cu toate că poate fi folosit și la vaporizarea instantanee a țânțarilor, cele 192 de raze pot converge într-un punct microscopic și este folosit la studiul fuziunii nucleare.

Cele mai mari

Lasere care funcționează continuu sunt urmatoarele:

– Unul bazat pe CO2 la Troisk Institute for Thermonuclear Research (în Troisk, cam la 150km de Moscova). Se zice că puterea sa ar fi de 10MW.

– Încă un laser de tipul CO2 la Institute of Physics, Savanoriu, Lithuania. Acest laser a fost așa de puternic încât a avut o linie de curent special pentru el trasă de la centrala electrică.

Cele mai mici

Lasere sunt cele folosite în mod curent în CD playere, în scannere de bare și echipamente de telecomunicații. Regiunea activa este lunga de o fracțiune de milimetru și 1 x 3 micrometrii de lata și înalta. Întreg chip-ul este de marimea unui fir de praf. Chiar și lasere mai mici sunt în producție. În teorie, chiar și un atom poate fi suficient pentru a putea realiza efectul laser.

Fig.9

Mărimi fizice și unități de măsură

Tabelul nr.1

Concluzii

Vrem sau nu, incepand cu un secol in urma, s-a adaugat in relația computer, satelit, fuziune nucleara, o noua necunoscuta, LASERUL, a cărui folosire poate duce la progresul umanității sau ……………

Bibliografie:

[1] Samuel M. Galdwasser, The Sci.Electronics.Repair (S.E.R), 22-apr.2010

[2] Samuel M. Galdwasser, Sam's Laser FAQ (SLF), 24-nov.2010

[3] Samuel M. Galdwasser, Laser Equipment Gallery (LEG), 20-sep.2010

Anexa