Raport National Privind Implementarea Conventiei Onu cu Privire la Drepturile Copilului
Republica Moldova
Raport Național privind implementarea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului
Raport elaborat pentru Comitetul ONU privind drepturile copilului
Chișinău, august 2007
CUPRINS
INTRODUCERE
I. MĂSURI GENERALE DE IMPLEMENTARE A CONVENȚIEI ONU PRIVIND DREPTURILE COPILULUI
II. DEFINIȚIA COPILULUI
III. PRINCIPII GENERALE
3.1 Nondiscriminarea
3.2 Interesele majore ale copilului
3.3 Dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare
3.4 Respectul pentru opinia copilului
IV. DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE CIVILE
4.1 Dreptul la nume, cetățenie și la păstrarea identității
4.2 Libertatea exprimării
4.3 Libertatea de gîndire, de conștiință și religie
4.4 Libertatea de asociere și de reuniune pașnică
4.5 Protecția vieții personale și private
4.6 Dreptul de acces la informație
4.7 Dreptul de a nu fi supus torturii sau altui tratament sau pedeapsă inumană sau degradantă, inclusiv pedeapsa corporală
V. MEDIUL FAMILIAL ȘI ÎNGRIJIREA ALTERNATIVĂ
5.1 Orientarea/ghidarea părintească
5.2 Responsabilitatea părinților
5.3 Separarea de părinți
5.4 Reunificarea familiei
5.5 Acțiunile ilegale de plasare/transfer si de împiedicare a reîntoarcerii copiilor
5.6 Recuperarea pensiei alimentare
5.7 Adopția
5.8 Copiii lipsiți de mediu familial și îngrijire părintească
5.9 Verificarea periodică a condițiilor și necesităților plasamentului
5.10 Abuz și neglijență inclusiv recuperarea fizică și psihologică și reintegrarea socială
VI. SĂNĂTATEA DE BAZĂ ȘI BUNĂSTAREA
6.1 Copii
6.2 Sănătatea și serviciile de sănătate
6.3 Securitatea socială și prestații sociale
6.4 Nivelul de trai
VII. EDUCAȚIA, ACTIVITĂȚILE CULTURALE ȘI RECREATIVE
VIII. MĂSURILE SPECIALE DE PROTECȚIE
8.1 Copii în situații dificile:
8.1.1 Copii refugiați
8.1.2 Copii în conflicte armate inclusiv recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială
8.2 Copii în conflict cu legea
8.2.1 Administrarea justiției juvenile
8.2.2 Copii privați de libertate
8.2.3 Aplicarea pedepsei capitale sau detențiunii pe viață
8.2.4 Recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială
8.3 Copii în situație de exploatare inclusiv recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială
Exploatarea economică, inclusiv munca copiilor
Abuzul de droguri
Exploatarea sexuală și abuzul sexual, vînzarea, răpirea, comerțul/traficul cu copii
Copii ce locuiesc sau lucrează în stradă
Respectarea drepturilor copilului în regiunea transnistreană
DISEMINAREA RAPOARTELOR
REFERINȚE
ANEXE
INTRODUCERE
Pentru a întocmi Raportul despre realizarea prevederilor Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, Guvernul Republicii Moldova a creat un grup de lucru format din reprezentanți ai autorităților publice centrale, căruia i s-a pus în sarcină colectarea, în timp util, a informațiilor necesare și transmiterea lor Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului, desemnat să sistematizeze, să analizeze și să definitiveze Raportul, ministerul beneficiind în acest scop de tot sprijinul necesar din partea Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF).
În pofida tuturor posibilităților reduse și a dificultăților cu care se confruntă Republica Moldova, s-a înregistrat, totuși, un progres în implementarea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, cel puțin în unele domenii, dîndu-se astfel dovadă de un angajament pe măsură să răspundă provocărilor economice și sociale. Foarte multe aspecte privind drepturile copilului au figurat în mod constant pe agenda de lucru a diferitor instituții guvernamentale, acestea reflectîndu-se în Raport. Am menționa în acest sens eforturile legislative și implementarea numeroaselor măsuri și programe de către structurile de stat cu sprijinul financiar al agențiilor internaționale în scopul ameliorării continue a situației copiilor.
În 2002 -2003, în Republica Moldova a avut loc reforma administrativ-teritorială, în urma căreia a fost creată o nouă structură a autorităților administrației publice locale, s-au produs două „metamorfoze” mari: Ministerul Muncii și Protecției Sociale s-a transformat în Ministerul Sănătății și Protecției Sociale (iulie, 2005), ulterior, el a fost reorganizat în Ministerul Sănătății și Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului (Hotărîrea Guvernului nr. 52 din 18.01.2007), acestuia din urmă atribuindu-i-se competențele funcționale de bază în domeniul protecției familiei și a drepturilor copilului. În acest context a fost necesară atît restructurarea organizării și activității autorității publice centrale de specialitate, cît și revizuirea și aducerea în concordanță cu noile cerințe a structurilor responsabile la nivelul autorităților administrației publice locale de nivelul unu și doi, ceea ce a dus la o fluctuație inerentă de cadre, inclusiv printre membrii grupului desemnat de Guvern. Aceste schimbări structurale, la nivel local și central, au afectat atît prezentarea la timp a Raportului, cît și calitatea unor informații și a conținutului în ansamblu.
În perioada de raportare, Guvernul a implementat un șir de proiecte, finanțate de UE, în vederea realizării Recomandărilor Comitetului ONU pentru drepturile copilului (02.10.2002): prevenirea instituționalizării; îmbunătățirea asistenței sociale acordate familiilor vulnerabile cu copii în situații de risc; reintegrarea familială și comunitară a copiilor; mai rămîn însă domenii care urmează să fie antrenate în activități planificate de structurile guvernamentale în parteneriat cu societatea civilă – o sursă valoroasă pentru politica de protecție a copilului în Republica Moldova.
Rămîne stringentă și problema procedurilor standardizate de evidență și colectare a datelor privind copiii la nivelul multor structuri locale; de aici și prezentarea uneori fragmentară a informației. Lipsa unor date bine structurate, explică de ce nu au fost utilizate adecvat toate informațiile privind copiii pentru a evalua mai exact progresele înregistrate, precum și pentru a elabora politici în domeniul drepturilor copilului, în consecință Raportul cuprinde aproximativ 90% din informația necesară, uneori mai mult sau mai puțin obiective sau puțin exagerată. Este de menționat faptul că, datorită nivelului mai înalt de dezvoltare social-economică al mun. Chișinău, precum și existenței unei structuri administrative create special pentru protecția copilului, în multe domenii de referință ale CDC, informațiile prezentate de către Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului Chișinău (DMPDC) sunt de multe ori mai ample și mai calitative reflectînd aspecte ale unei activități moderne, performante.
În procesul elaborării Raportului, a fost conștientizat faptul că trebuie acordată și în continuare o atenție deosebită copiilor aflați în situații foarte dificile, precum și domeniilor reflectate insuficient sau deloc, cum ar fi:
prevenirea și combaterea violenței, abuzului și neglijenței față de copii (inclusiv față de cei ai căror părinți sunt plecați la munci peste hotare);
reintegrarea socială a copiilor străzii;
direcționarea alocațiilor sociale spre păturile cele mai nevoiașe și centrarea acestora pe persoane/familii aflate în situații de risc.
De asemenea, o atenție prioritară ar trebui să se acorde și domeniilor care, în opinia unora, nu sunt „stringente” – exemplu: participarea copiilor la procesul de luare a deciziilor care-i privesc la toate nivelurile societății și în raporturile lor cu orice instituție relevantă – asigurînd astfel respectarea intereselor copilului etc.
Așadar, la pregătirea următorului Raport periodic, ținînd cont de constatările de mai sus, Guvernul consideră necesară întreprinderea următoarelor măsuri:
adoptarea unui Plan de acțiuni pe baza observațiilor Comitetului și implementarea lui, pas cu pas, pentru a evita, pe cît e posibil, lacunele și lipsa unor informații;
desemnarea unei persoane, în cadrul fiecărei autorități responsabile de implementarea Convenției, care s-ar ocupa de monitorizarea implementării segmentului de referință pe baza unei metodologii prestabilite, ceea ce ar permite efectuarea unor analize calitative și cantitative eficiente;
includerea reprezentanților societății civile în grupul de lucru pentru elaborarea Raportului în vederea asigurării expunerii diferitor puncte de vedere și aprecieri privind activitățile întreprinse în procesul de implementare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului.
Existența unui regim secesionist instaurat la începutul anilor ’90 pe căi și prin mijloace neconstituționale în partea de Est a Republicii Moldova – regiunea transnistreană cu o suprafață de 4163 km2 și o populație de circa 555 de mii de persoane – a generat dificultăți serioase în ce privește punerea în aplicare pe întreg teritoriul țării a prevederilor Convenției internaționale ONU privind drepturile copilului, precum și ale altor tratate internaționale este parte. În acest context, autoritățile moldovenești mizează pe înțelegerea Comitetului pentru drepturile copilului în ce privește incapacitatea Moldovei de a exercita un control efectiv asupra regiunii transnistrene din cauza obstacolelor ridicate de către structurile separatiste care au uzurpat puterea locală în această parte a țării, deocamdată fiind disponibile numai date fragmentare despre activitatea unor ONG în domeniul protecției copiilor aflați în situații de dificultate și o informație referitor la încălcarea dreptului la educație a copiilor care doresc să studiize în limba română și să scrie cu grafie latină.
I. MĂSURI GENERALE DE IMPLEMENTARE A CONVENȚIEI ONU PRIVIND DREPTURILE COPILULUI (art. 4, 42 și 44, paragraf 6)
Armonizarea legislației cu principiile și prevederile Convenției
Orice act internațional din domeniul drepturilor omului (inclusiv drepturile copilului) la care Republica Moldova este parte devine automat parte integrantă a legislației Republicii Moldova. Dacă vreo prevedere legală națională contravine actului internațional, atunci autoritățile au dreptul și obligația de a aplica direct prevederile actului internațional.
La 16.06.2003, prin Hotărîrea Guvernului nr. fost aprobată Strategia națională privind protecția copilului și familiei. Unul din obiectivele acestei strategii este dezvoltarea/armonizarea cadrului legal în domeniul protecției copilului și familiei și asigurarea implementării depline a Convenției ONU și altor acte normative naționale și internaționale privind drepturile copilului și familiei.
În conformitate cu procedura stabilită, orice lege ce reglementează drepturile omului (inclusiv ale copilului) trece în mod obligatoriu expertizarea în cadrul Consiliului Europei (Comisia de ). Pe parcursul perioadei de raportare au fost adoptate mai multe legi în domeniu, care, în comparație cu legile vechi conțin un șir de reglementări menite să asigure o aplicare mai adecvată a drepturilor copilului în diferite domenii (Codul familiei, Codul de procedură penală, Codul penal, Codul civil, Codul de executare etc.).
Republica Moldova tinde nu numai să asigure standardele internaționale în domeniu, dar și să ofere, în măsura posibilităților, un tratament juridic , un șir de prevederi ale legislației noastre naționale sunt mai favorabile decît prevederile Convenției sau, detalizate, oferă un grad de implementare mai mare:
Codul familiei cuprinde următoarele prevederi favorabile: dreptul părinților minori de a locui împreună cu copilul lor și de a participa la educația lui; dreptul la adopție reglementat de Convenție este suplinit de Codul familiei cu dreptul de a cere desfacerea adopției. Legislația națională exemplifică felurile de separare de părinți atunci cînd interesele copilului o cer: decăderea din drepturi părintești și luarea copilului de la părinți fără decădere;
Codul civil acordă copiilor posibilitatea de a dobîndi capacitatea de exercițiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani pe calea emancipării; dreptul copiilor cu vîrsta cuprinsă între 7-14 ani și 14-16 ani de 4, 42 și 44, paragraf 6)
Armonizarea legislației cu principiile și prevederile Convenției
Orice act internațional din domeniul drepturilor omului (inclusiv drepturile copilului) la care Republica Moldova este parte devine automat parte integrantă a legislației Republicii Moldova. Dacă vreo prevedere legală națională contravine actului internațional, atunci autoritățile au dreptul și obligația de a aplica direct prevederile actului internațional.
La 16.06.2003, prin Hotărîrea Guvernului nr. fost aprobată Strategia națională privind protecția copilului și familiei. Unul din obiectivele acestei strategii este dezvoltarea/armonizarea cadrului legal în domeniul protecției copilului și familiei și asigurarea implementării depline a Convenției ONU și altor acte normative naționale și internaționale privind drepturile copilului și familiei.
În conformitate cu procedura stabilită, orice lege ce reglementează drepturile omului (inclusiv ale copilului) trece în mod obligatoriu expertizarea în cadrul Consiliului Europei (Comisia de ). Pe parcursul perioadei de raportare au fost adoptate mai multe legi în domeniu, care, în comparație cu legile vechi conțin un șir de reglementări menite să asigure o aplicare mai adecvată a drepturilor copilului în diferite domenii (Codul familiei, Codul de procedură penală, Codul penal, Codul civil, Codul de executare etc.).
Republica Moldova tinde nu numai să asigure standardele internaționale în domeniu, dar și să ofere, în măsura posibilităților, un tratament juridic , un șir de prevederi ale legislației noastre naționale sunt mai favorabile decît prevederile Convenției sau, detalizate, oferă un grad de implementare mai mare:
Codul familiei cuprinde următoarele prevederi favorabile: dreptul părinților minori de a locui împreună cu copilul lor și de a participa la educația lui; dreptul la adopție reglementat de Convenție este suplinit de Codul familiei cu dreptul de a cere desfacerea adopției. Legislația națională exemplifică felurile de separare de părinți atunci cînd interesele copilului o cer: decăderea din drepturi părintești și luarea copilului de la părinți fără decădere;
Codul civil acordă copiilor posibilitatea de a dobîndi capacitatea de exercițiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani pe calea emancipării; dreptul copiilor cu vîrsta cuprinsă între 7-14 ani și 14-16 ani de a încheia anumite acte juridice fără participarea reprezentanților legali. Codul civil mai prevede și un drept esențial al copilului, și anume, dreptul la moștenire, acordînd posibilitatea de a beneficia de acest drept și copilului abia conceput.
Codul de procedură civilă: pe lîngă dreptul acordat de Convenție minorului de a fi asistat în instanța de judecată de un reprezentant legal, minorului i se mai acordă posibilitatea de a numi un reprezentant din oficiu în situația în care interesele lui vin în contradicție cu cele ale reprezentantului legal. Legislația procesual-civilă acordă copilului posibilitate de a se adresa de sine stătător în instanță pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.
Codul penal și cel de procedură penală conțin diferite reglementări menite să asigure un tratament favorabil copiilor aflați în conflict cu legea. De exemplu, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pentru minori, termenul se stabilește din maximul pedepsei, redus la jumătate; pedeapsa definitivă în cazul concursului de infracțiuni pentru minori nu poate depăși 12 ani și 6 luni, iar în cazul cumulului de sentințe 15 ani; reținerea – ca măsură procesuală de constrîngere nu poate depăși 24 de ore.
Resursele primite în cadrul programelor internaționale de asistență și dezvoltare
Pe parcursul anului 2003 au fost în proces de implementare 185 de proiecte de asistență tehnică, dintre care 23 de proiecte au derulat în sectorul social, în anul 2004 – circa 168 de proiecte, dintre acestea 34 au fost desfășurate în sectorul social. În anul 2005 volumul asistenței tehnice externe a continuat să crească, înregistrînd la finele anului 196 de proiecte. În decursul anului 2006 au fost inițiate 24 de proiecte de asistență tehnică în valoare de 22,1 mil. dolari SUA, susținute de DIFID, SIDA, USAID, PNUD, OIM, Guvernul Elveției, Uniunea Europeană și JTZ. În perioada anului 2006 au fost valorificate peste 650 mii euro. Acordarea asistenței în domeniul protecției sociale, inclusiv protecția drepturilor copilului, a fost în creștere pentru fiecare an de raportare.
Pe parcursul perioadei de referință, sectorul social a beneficiat de susținere din partea Statelor Unite ale Americii, Uniunii Europene, Națiunilor Unite, Suediei, Regatului Unit al Marii Britanii, Elveției și altor donatori, care au acordat asistență în domeniul protecției drepturilor copilului, spre exemplu:
În anul 2000, cu susținerea Regatului Unit al Marii Britanii, au fost desfășurate un șir de activități în comun cu Primăria municipiului Chișinău în vederea resocializării și reabilitării copiilor străzii, creării centrului rezidențial pentru copiii străzii și cei din familii cu risc de abandon „Tinerețe” din Chișinău, a Centrului de zi și plasament temporar pentru copiii și tinerii orfani din perioada post-instituțională „Vatra”, a Centrului de socializare și dezvoltare a copiilor cu necesități speciale „Atenție”. Germania a finanțat construcția Centrului de copii și tineret din comuna Budești a mun. Chișinău, destinat acordării de asistență autorităților locale în cultivarea și implementarea unui mod sănătos de viață pentru tineretul din această comună și propagarea acestei experiențe în alte localități ale țării.
În anul 2003, Elveția, prin intermediul Direcției pentru Dezvoltare și Cooperare (DDC), a oferit asistență de urgență (susținerea în iarna anului 2002-2003, prin acordarea de produse alimentare și igienice pentru un număr de peste 4600 de persoane, livrarea a 54 tone de lapte praf pentru orfelinate (40 de instituții sociale). Prin intermediul proiectului „Tabăra de vară pentru copiii defavorizați”, finanțat de DDC, circa 1200 de copii din orfelinate și familii cu mulți copii, precum și copii cu handicap s-au odihnit în tabăra de pe malul Nistrului. Elveția a finanțat proiectul „Sănătatea mamei și copilului”, în care au fost organizate cursuri de instruire pentru 400 de persoane (medici de familie și surori medicale) conform standardelor OMS-UNICEF, precum și 100 de persoane extra-medicale pentru a efectua campania de informare a 11 mii de familii de vîrstă fertilă. Concomitent au fost publicate un șir de materiale instructiv-didactice în domeniul planificării familiei. Aceste activități au condus la diminuarea ratei mortalității mamelor și copiilor nou-născuți în fostul județ Ungheni, unde este implementat proiectul pilot, precum la reducerea ratei de spitalizare în stare acută a copiilor.
Uniunea Europeană a finanțat implementarea proiectului „Promovarea și dezvoltarea asistenței sociale pentru copiii afectați de boli neurologice și psihice”. A fost efectuată pregătirea continuă a lucrătorilor pentru centre de zi din Republica Moldova și a fost desfășurată o conferință internațională cu tema integrării copiilor, precum și tipărirea primelor două volume din cele trei preconizate care descriu metoda PORTAGE – un ghid pentru persoanele care îngrijesc copiii .
Proiectul “Moldova. Politica protecției sociale”, finanțat de Agenția Suedeză pentru Dezvoltare Internațională (Sida), a avut drept scop acordarea suportului la crearea și implementarea unui sistem mai cuprinzător și mai eficient al protecției sociale a copiilor și a familiei în Republica Moldova. La fel, cu suportul proiectului Sida „Copiii și adolescenții în grupele de risc” au fost organizate un șir de seminare, conferințe, cursuri de instruire la locul de muncă pentru asistenții sociali, care lucrează cu persoanele cu handicap și copiii în situații de risc, cu privire la asistența socială în domeniul protecției copilului și promovarea concepției noi a asistenței sociale în Moldova. În cadrul proiectului au fost organizate stagii de studiu de două săptămâni în Ostersund (Suedia) pentru 14 asistenți sociali din Ungheni, Chișinău și Peresecina.
În anul continuat proiectul „Dezvoltarea asistenței sociale. Copiii si adolescenții în grupele de risc”, finanțat de Sida. În cadrul lui s-a promovat conceptul unei abordări noi în ceea ce privește protecția tinerilor de abuzuri și neglijență aflați în grupul de risc.
ONU implementează Programul de Combatere a exploatării prin muncă a copiilor care are drept scop planificarea, monitorizarea și evaluarea activităților de combatere a exploatării. Acțiunile programului s-au axat pe 2 direcții. Prima ține de consolidarea capacităților partenerilor, fiind pus accentul pe perfecționarea legislației, informare și mobilizare. A doua – prevenirea formelor de exploatare a copiilor prin muncă, reabilitarea și reintegrarea lor în societate și sistemul educațional.
În anul 2005 Sida a finanțat cîteva proiecte de asistență tehnică cu un buget total de 7 mil. dolari SUA: „Dezvoltarea asistenței sociale în Moldova”, „Copii și adolescenții în grupele de risc” etc.
de Cooperare Tehnică a Germaniei (GTZ), prin proiectul „Îmbunătățirea asistenței elevilor cu nevoi speciale în școli și instituții speciale” au fost promovate ideile de integrare școlară în rîndurile specialiștilor, profesorilor, părinților și elevilor. Proiectul prevede consolidarea parteneriatelor dintre instituțiile de învățămînt unde sunt integrați copiii și organizații ce prestează servicii copiilor cu nevoi speciale și familiilor lor; stimularea inițiativelor locale prin organizarea unui concurs de granturi mici pentru instituții de învățămînt, ONG-uri, asociații de părinți ce activează în domeniul integrării elevilor cu nevoi speciale și sensibilizarea opiniei publice privind problema integrării școlare a copiilor. Au fost selectate 4 instituții de învățîmînt pentru construcția accesibilităților arhitecturale, amenajarea sălii speciale pentru organizarea reabilitării multifuncționale a elevilor cu nevoi speciale etc. (perioada de implementare – 05/2005-04/2007, bugetul total – 0,18 mil. dolari SUA). În acest domeniu s-a conlucrat cu Agenția de Dezvoltare Austriacă (ADA). Pe parcursul anului 2005, „Hilfswerk Austria”, partener austriac, a implementat un proiect divizat în 5 componente pe o durată de trei ani: Septembrie 2004 – August 2007, cu un buget total de 810.000 euro, oferit de Guvernul Austriei prin ADA. În cadrul acestei inițiative s-au realizat lucrări de reabilitare la orfelinatul pentru copiii din Tiraspol. De asemenea, s-a acționat pentru combaterea unor probleme ca: instituționalizarea, neglijarea și abuzul copiilor și tineretului, traficul de ființe umane, sărăcia și educația insuficientă. Departamentul de Dezvoltare Internațională a Marii Britanii (DFID) a contribuit cu 66 mii dolari SUA, iar SIDA cu 500 mii dolari SUA pentru Fondul de Investiții Sociale din Moldova în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață a copiilor în situație de risc și familiilor lor prin crearea serviciilor sociale de alternativă și prevenirea instituționalizării copiilor aflați în dificultate.
În anul 2006 s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului proiectelor de asistență tehnică. Au fost implementate 244 proiecte, cu un buget total de 310 mil. dolari SUA. În domeniul protecției drepturilor copilului au fost implementate 18 proiecte susținute de DFID, UNICEF, OIM, GTZ, DDCE cu un buget total 19,4 mil. dolari SUA.
În anul 2006 Banca Mondială a contractat Fondul de Investiții Sociale din Moldova pentru efectuarea unei evaluări tehnice și sociale a 93 de grădinițe din diferite raioane. Evaluarea acestora a presupus parcurgerea mai multor etape, inclusiv organizarea atelierelor de instruire pentru un număr de peste 50 de persoane (reprezentanți ai administrației publice locale din raioanele respective, 33 la număr). Tematica seminarelor a fost de ordin instructiv – prezentarea informației referitoare la posibilitățile de îmbunătățire a accesului copiilor de vîrstă preșcolară la educație în contextul SCERS; modalitatea de colectare a datelor și metodologia aplicată la evaluarea socială și tehnică rapidă; rolul autorităților publice locale în procesul de colectare a datelor pentru evaluarea socială și tehnică rapidă. De asemenea s-a efectuat evaluarea propriu-zisă. Grupul Consultativ al Proiectului (constituit din experții ministerului și reprezentanții UNICEF, UNESCO, Banca Mondială și specialiști în educația preșcolară) a recomandat Comitetului de Conducere al Proiectului 33 de grădinițe pentru selecție. Lista celor 33 de grădinițe, selectate pentru renovare, a fost aprobată de Ministrul Educației și Tineretului. Au fost întreprinse măsurile necesare (stabilit termenul de referință și coordonat cu donatorii, demarată procedura de selectare) pentru identificarea și contractarea consultanților în: a) dezvoltarea standardelor educaționale și profesionale; b) elaborarea modelelor de design interior-exterior pentru cele 33 de grădinițe în vederea asigurării vizibilității proiectului și renovării grădinițelor cu un stil unic; c) crearea centrului pilot pentru copii în una din cele 33 de grădinițe; d) elaborarea sistemului de monitorizare și evaluare a performanței sectorului de învățămînt preșcolar și actualizarea cartografierii școlilor cu componenta „grădinițe”; e) dezvoltarea cerințelor tehnice în corespundere cu cele mai bune practici internaționale pentru dotarea grădinițelor renovate și a centrelor educaționale create; f) elaborarea strategiei de comunicare și mobilizare socială etc. A fost acordat suport tehnic în coordonarea activităților consultanților Institutului de Științe ale Educației și experților internaționali pentru revederea și finalizarea Curriculei pentru educația timpurie și preșcolară. Curricula a fost aprobată de către Colegiul ministerului și va fi pilotată în cadrul proiectului.
Proiectul „Sănătatea mamei și copilului” (susținut de DDCE) a oferit asistență, avînd ca scop reducerea mortalității și îmbunătățirea sănătății în rândurile viitoarelor mame și nou-născuților. Au fost organizate și desfășurate 14 cursuri de instruire de cîte 5 zile pentru 293 colaboratori din domeniul îngrijirii primare. Au fost instruiți 26 de obstetricieni din maternități în domeniul îngrijirii obstetrice de bază. Instruirea privind îngrijirea de bază a nou-născuților a fost organizată și pentru 50 de moașe. O diseminare activă a mesajelor și a materialelor informative a fost organizată în conformitate cu Planul COMBI (Comunicat despre Impactul Comportamental) de către colaboratorii sistemului de îngrijire a sănătății, profesori, primării, și alți actori ai comunităților, precum și prin intermediul distribuirii documentației de domeniul îngrijirii antenatale și organizării emisiunilor radio și TV.
În cadrul proiectului UNICEF-UE/TACIS „Dezvoltarea serviciilor sociale integrate pentru familiile vulnerabile și copiii în situații de risc” a fost elaborat Proiectul final al Strategiei naționale și al Planului de acțiuni pentru reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului. Pe durata proiectului au fost obținute următoarele rezultate: s-a lucrat asupra cadrului legislativ al reformei în domeniul protecției copilului și familiei; s-a lucrat la evaluarea mecanismelor de finanțare a sistemului de îngrijire rezidențială pentru copii și s-au elaborat recomandări de modificare a acestor mecanisme; s-au efectuat instruiri pentru managerii gimnaziilor internat (21 persoane) din 6 regiuni, reprezentanții APL din 6 regiuni (61 persoane), asistenții sociali (51 persoane), educatori din 5 instituții rezidențiale (100 persoane); s-au angajat 51 de asistenți sociali pe 48 funcții în 6 raioane, printre care 11 persoane din cadrul instituțiilor rezidențiale; s-au reparat și dotat tehnic 6 birouri pentru asistenții sociali nou-angajați în cele 6 raioane.
Unii copii din Republica Moldova sunt puși în situație de risc de a deveni victime ale traficului, prin expunerea la cerșit, exploatare prin muncă sau sexuală. Din aceste considerente UNICEF, în comun cu DDCE susține implementarea proiectului „FACT Lupta împotriva traficului de copii”, inițiat de ONG-ul „Terre des hommes” (Tdh) din Lausanne, Elveția. Numărul copiilor, victime ale traficului s-a redus în Chișinău, Soroca și Ungheni cu aproximativ 100 de copii, jumătate din ei fiind integrați în familiile lor, iar altă jumătate în instituții sociale. S-a prevenit traficarea a 4000 de copii din grupul înalt de risc; a fost efectuată o campanie de informare care a cuprins circa 30000 de familii (cu risc mediu); a fost semnat Acordul privind protecția copilului și luarea măsurilor comune împotriva traficului de copii cu Ministerul Educației și Tineretului, Ministerul Culturii și Turismului și Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului, precum și cu autoritățile raionale din Soroca și Ungheni.
Informație privind măsurile în caz de încălcare a drepturilor copiilor și accesibilitatea lor pentru copii
7. Cazurile de încălcare a drepturilor copiilor sunt soluționate în mare măsură prin intermediul autorităților tutelare care activează în fiecare raion/municipiu. Conform legii, copiii, începînd cu vîrsta de 14 ani, pot să se adreseze direct acestor instituții în cazul în care le sunt încălcate anumite drepturi. De asemenea, copiii pot să se adreseze cu plîngeri direct în instanța de judecată.
Ca un bun exemplu a activității autorității tutelare poate servi mun. Chișinău, unde există o Direcție municipală pentru protecția drepturilor copilului (DMPDC). Una din prioritățile Direcției este participarea la examinarea în instanța de judecată a litigiilor privind protecția drepturilor copilului. În anul 2006 colaboratorii Direcției au participat la examinarea a 978 de procese în instanțele judecătorești în interesul copiilor, (2001 – 451 procese; 2002 – 487 procese; 2003 640 procese; 2004 –755 procese; 2005- 922 procese).
Exodul populației în căutarea surselor de existență a avut un impact negativ asupra relațiilor familiale și a generat neînțelegeri între părinți, ceea ce a condiționat sporirea numărului de litigii în familie. În vederea respectării principiului intereselor majore ale copilului, în cadrul Direcției a fost creată Comisia de examinare și soluționare a litigiilor la care au fost discutate subiecte precum: reintegrarea copilului în familia biologică; oportunitatea susținerii cererii cu privire la decăderea din drepturile părintești; participarea la educația copilului a părintelui care locuiește separat; oportunitatea anulării/instituirii tutelei; necesitatea plasării copilului într-o instituție de îngrijire rezidențială etc.
Pentru eficientizarea mecanismului de conlucrare a subdiviziunilor Consiliului municipal în problemele de protecție a drepturilor copilului, în anul fost creat Consiliul municipal pentru protecția drepturilor copilului. În același scop au fost create Consilii pentru protecția drepturilor copilului de nivelul I al administrației publice locale din mun. Chișinău. Problemele legate de încălcarea drepturilor copilului sunt supervizate de către Serviciul asistență juridică și psiho-socială din cadrul DMPDC.
Structuri independente de monitorizare
După cum a fost deja menționat în raportul inițial, în scopul asigurării garantării respectării tuturor drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor Republicii Moldova, a fost creată Instituția avocaților parlamentari (Legea nr. 1349 din 17.10.1997) și creat Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Instituția avocaților parlamentari nu substituie alte organe ale puterii executive și nu se suprapune acestora. Avocații parlamentari își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor care pretind că le sunt lezate drepturile și libertățile, sesizează autoritățile competente. Scopul stabilit pentru această instituție se realizează prin:
Audiența cetățenilor ale căror drepturi și interese legitime au fost lezate în Republica Moldova;
Primirea și examinarea petițiilor și repunerea în drepturi a cetățenilor (inclusiv a copiilor);
Activități de informare și instruire a comunității în domeniul drepturilor omului;
Activități editoriale;
Colaborarea cu diferiți parteneri sociali din republică și de peste hotare, întru realizarea obiectivelor trasate.
La începutul fiecărui an, Instituția avocaților parlamentari prezintă Parlamentului un raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova pe parcursul anului ce s-a scurs.
Drepturile copilului, ca parte inalienabilă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, sunt permanent în vizorul avocaților parlamentari, spre exemplu:
În 2001 Instituția avocaților parlamentari a fost sesizată de către locuitorii satelor Valea Florii și Cărpineanca din Lăpușna, pentru a soluționa problema elevilor nevoiți să se deplaseze pe jos circa ca să ajungă la instituția de învățămînt, ceea ce crea o problemă serioasă la frecventarea acesteia. În urma intervenției avocaților parlamentari, cu concursul administrației publice locale, problema a fost soluționată, elevilor fiindu-le puse la dispoziție mijloacele de transport necesare.
În 2003, un avocat parlamentar a acționat în judecată, în interesul unui copil, Asociația Medicală Teritorială a sect. Botanica, mun. Chișinău și pe medicul care l-a tratat, privind încasarea de către acesta din urmă a sumei de 43200 lei, ca să procure aparatul auditiv pentru copilul minor care-și pierduse auzul. Instanța de judecată a satisfăcut acțiunea avocatului parlamentar inițiată în interesul copilului.
În 2004 avocații parlamentari au examinat petițiile unui grup de cetățeni, copiii cărora își fac studiile peste hotare și cărora le-a fost interzisă ieșirea din țară pe motivul nerespectării regulilor de ieșire de pe teritoriul Republicii Moldova, care prevedeau că minorii au dreptul de a ieși și de a intra în Republica Moldova numai însoțiți de un reprezentant legal sau de o persoană desemnată prin declarație și legalizată notarial. Conștienți de efortul statului de a preîntîmpina și contracara traficul de copii, avocații parlamentari au considerat totuși că interzicerea ieșirii din țară a minorilor fără însoțitor – elevi și studenți, înmatriculați la studii în instituțiile de învățămînt din străinătate – creează impedimente serioase în realizarea dreptului la învățătură și a dreptului la libera circulație, drepturi garantate de Constituția Republicii Moldova și au optat ca pentru categoria de persoane sus-menționate să fie prevăzută o procedură simplificată de ieșire din Republica Moldova. În această privință a fost propusă Parlamentului modificarea legislației, astfel încît elevii și studenții înmatriculați la instituțiile de învățămînt din străinătate, să poată ieși din țară la prezentarea actului de înmatriculare la instituția de învățămînt respectivă și a declarației eliberate de unul dintre reprezentanții lor legali, autentificată notarial, prin care s-ar permite ieșirea minorului din Republica Moldova, indicîndu-se țara de destinație, scopul călătoriei, perioada aflării lui în țara respectivă și valabilitatea declarației. După o perioadă de promovare a propunerii, aceasta a fost adoptată la 23 decembrie 2005.
În 2005, colaboratorii instituției avocaților parlamentari au efectuat investigații privind numărul copiilor neșcolarizați, gradul de pregătire a instituțiilor de învățămînt pentru anul de studii 2005-2006 și cele mai stringente probleme cu care se confruntă instituțiile de învățămînt din republică.
În perioada de referință CpDOM a desfășurat numeroase activități în domeniul drepturilor omului, unele cu accent special sau privind în exclusivitate drepturile copilului:
Masa rotundă cu genericul ,,Drepturile copilului: actualitate și perspective’’ (2004, Chișinău);
Masa rotundă ,,Respectarea și protecția drepturilor persoanelor ’’ (2005, Chișinău), în cadrul căreia s-au pus în discuție subiecte cu referire la cadrul legislativ privind respectarea și protecția drepturilor persoanelor (categoria copii), de asemenea, asistența și protecția socială a persoanelor ;
Anual în cadrul Decadei drepturilor omului (1-10 decembrie) sunt organizate și ținute prelegeri privind drepturile omului, în special, drepturile copilului în școli și licee;
Editarea diverselor materiale cu referire la drepturile copilului: calendarul CpDOM, cu reflectarea sumară a drepturilor copilului (2002); pliantul ,,Migrația ilegală de muncă – sursă a traficului de persoane’’ (2004); pliantul ,,Drepturile copilului’’(2004); pliantul ,,Unele aspecte cu referire la cadrul juridic privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane’’ (2006)).
În scopul informării operative a cetățenilor care solicită informație și necesită consultanță juridică urgentă referitoare la drepturile și libertățile lor constituționale, posibilitățile și mecanismele existente în realizarea respectării și protecției acestora, în perioada 2004- fost instituit Serviciul informațional telefonic Linie fierbinte pe problemele drepturilor omului.
ONG / Societatea civilă
Ca rezultat al observațiilor Comitetului la raportul inițial, Republica Moldova a întreprins pași concreți în implicarea organizațiilor neguvernamentale în ceea ce privește implementarea Convenției și îmbunătățirea cooperării instituțiilor statului cu ONG-urile.
În perioada de referință, mai multe programe importante în domeniu au fost realizate de către ONG-uri cu susținerea și/sau implicarea directă a instituțiilor guvernamentale. Drept exemplu menționăm Institutul de Reforme Penale care, în parteneriat cu Parlamentul, Ministerul Justiției, Procuratura Generală și Consiliul Superior al Magistraturii au implementat mai multe programe relevante în domeniul justiției juvenile.
Diseminare și instruire
, cu suportul UNICEF Moldova, au organizat seminare de instruire pe mai multe teme din Convenție: participarea tinerilor la procesul de luare a deciziilor, prevenirea comportamentelor de risc printre copii și tineri, incluziune socială, justiție juvenilă. Activitățile de instruire au cuprins copii și grupuri de specialiști, precum: cadre didactice, lucrători de tineret, psihologi, asistenți sociali, medici, avocați, procurori și ofițeri de urmărire penală, judecători și colaboratori ai sistemului penitenciar.
Pornind de la recomandările Comitetului ONU pentru drepturile copilului și axîndu-se pe necesitățile copilului și familiei în Republica Moldova s-a elaborat Strategia națională privind protecția copilului și familiei, care a definit prioritățile în domeniul protecției copilului și direcțiile de activitate pentru anii 2003 – 2008:
Strategia a abordat holistic copilul și problemele cu care se confruntă el, pornind de la interesele lui majore.
Consiliul național pentru protecția drepturilor copilului, ca structură guvernamentală, responsabilă de monitorizarea și asigurarea respectării Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, realizarea prevederilor Legii Republicii Moldova cu privire la drepturile copilului, precum și de elaborarea și coordonarea implementării politicilor în domeniul protecției drepturilor copilului – a realizat coordonarea activităților la nivelul autorităților centrale și locale, a dezvoltat parteneriate eficiente cu instituțiile internaționale (UNICEF, PNUD, SIDA, DFID, Banca Mondială etc.), cu organizațiile neguvernamentale și alte sectoare ale societății civile.
În perioada 2000 – 2006 Consiluil național a ghidat procesele de elaborare ale politicilor în domeniul protecției copilului, precum și consolidarea resurselor umane în acest domeniu:
Strategia națională privind protecția copilului și familiei (2003);
Planul național de prevenire și combatere a traficului de ființe umane (componenta – prevenirea, asistența și combaterea traficului de copii) (2004);
Standarde minime de calitate privind îngrijirea și educația copiilor în diferite servicii de protecție a copilului (case de copii de tip familial, centru de plasament temporar al copilului, instituții rezidențiale de îngrijire și educație a copilului) (2002-2006);
Promovarea formării profesionale a specialiștilor în domeniul protecției copilului (cunoștințe de bază privind Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Prevenirea și combaterea violenței împotriva copilului, Protecția drepturilor copilului în serviciile de protecție și îngrijire a copilului etc.);
Promovarea serviciilor de tip familial pentru protecția copilului aflat în dificultate (centre de zi, centre comunitare, case de tip familial, asistență parentală profesionistă etc.).
Totodată, Consiliul național a organizat structuri locale – consilii locale pentru protecția drepturilor copilului, care operaționalizează obiectivele politicilor de protecție a copilului la nivel local, asistă direct copii aflați în diferite situații de dificultate, caută soluții optime pentru protecția copilului în proximitatea familiei acestuia. Aceste structuri locale ramîn a fi explorate și consolidate, în vederea eficientizăriii lor. Dar reformele administrative, care au avut loc în perioada de raportare, au condus deocamdată și la diminuarea calității activității acestora.
Guvernul a întreprins măsuri susținute pentru consolidarea capacităților Consiliului național, a completat componența Consiliului cu reprezentanți ai structurilor guvernamentale cu competențe în domeniu și cu reprezentanți ai instituțiilor neguvernamentale, naționale și internaționale, cu activități în domeniul protecției drepturilor copilului (UNICEF, Salvați Copiii, Alianța ONG-urilor active în domeniul protecției sociale a copilului și familiei etc.). Mai rămîne însă actuală problema asigurării Consiliului național cu resurse umane și financiare adecvate întru optimizarea activităților acestuia.
Reprezentanța UNICEF în Moldova oferă asistență tehnică Guvernului în vederea consolidării și dezvoltării capacităților Consiliului național pentru protecția drepturilor copilului, în special Secretariatului permanent al acestuia.
II. DEFINIȚIA COPILULUI (art. 1)
În conformitate cu Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15.12.1999, o persoană este considerată copil din momentul nașterii pînă la vîrsta de 18 ani (art. 1 alin. (2)).
Potrivit Codului civil, la atingerea vîrstei de 18 ani, începe capacitatea deplină de exercițiu. De la această regulă sunt prevăzute două excepții: atribuirea capacității depline unui copil (emancipare) și căsătoria.
Atribuirea capacității depline de exercițiu unui copil (emancipare) constituie un nou temei pentru recunoașterea minorului care a împlinit vîrsta de 16 ani cu capacitate de exercițiu deplină. Pentru aceasta este necesar ca minorul să dispună de venit propriu rezultat din angajarea sa în cîmpul muncii sau a practicării activității de întreprinzător. Emanciparea minorului se efectuează printr-o hotărîre a autorității tutelare, cu acordul ambilor părinți, al adoptatorilor sau al curatorului, iar dacă lipsește acordul părinților, printr-o hotărîre a instanței de judecată. Minorul emancipat dobîndește și exercită de sine stătător în volum deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exercițiu deplină și își asumă personal obligațiile civile și le execută, inclusiv răspunde de sine stătător pentru obligațiile apărute ca urmare a cauzării prejudiciului provocat de el. Minorul emancipat nu este înzestrat însă cu acele drepturi și nu poate să-și asume acele obligații pentru care, conform legii, este stabilit un cenz de vîrstă.
A doua excepție se referă la persoanele care s-au căsătorit înaintea împlinirii vîrstei matrimoniale. Conform art. 14 din Codul familiei, vîrsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbați și de 16 ani pentru femei.
Spre deosebire de legislația veche, Republica Moldova a făcut un pas înainte spre egalarea femeilor și bărbaților în ceea ce privește vîrsta minimă de căsătorie. Astfel, vîrsta matrimonială poate fi redusă pentru bărbați, cu cel mult doi ani, în cazul în care sunt motive temeinice. Reducerea se aprobă de către autoritatea administrației publice locale pe baza cererii minorului care dorește să se căsătorească și acordului părinților lui.
La desfacerea căsătoriei pînă la împlinirea majoratului, capacitatea de exercițiu deplină a minorului se menține.
Potrivit datelor statistice prezentate, numărul căsătoriilor între minori este în descreștere. Astfel, din anul 2000 pînă în anul 2006 numărul acestora s-a redus cu 236. Căsătoriile înregistrate cu participarea unui minor, potrivit datelor prezentate, sunt mult mai frecvente, însă se înregistrează și aici o descreștere – de la 1975 în anul 2000 la 1000 în anul 2006(tabelul 1).
Tabelul 1. Dinamica căsătoriilor în rîndul minorilor, perioada 2000-2006
Minorii care au împlinit vîrsta de 14 ani dobîndesc capacitate de exercițiu restrînsă, ei fiind în drept să încheie orice acte juridice, dar pentru valabilitatea acestora este necesar acordul reprezentanților legali. Codul civil stabilește o serie de temeiuri cînd minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani este în drept să încheie de sine stătător unele acte juridice fără acordul părinților, al adoptatorilor sau al curatorului. Astfel, minorul care a împlinit 14 ani are dreptul:
să dispună de salariu, bursă sau de alte venituri rezultate din activități proprii;
să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări științifice, literare sau de artă, asupra unei invenții sau unui alt rezultat al activității intelectuale apărate de lege;
să facă depuneri bănești în instituțiile bancare și să dispună de acestea în conformitate cu legea;
să încheie acte juridice curente de mică valoare, care se execută la momentul încheierii lor și acte juridice de obținere gratuită a unor beneficii, care nu necesită autentificare notarială sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor (conform Codului civil, aceste contracte pot fi încheiate și de către minorii în vîrstă de la 7 la 14 ani).
III. PRINCIPII GENERALE (art. 2, 3, 6 și 12)
3.1 Nondiscriminarea (art. 2)
Constituția Republicii Moldova asigură respectarea volumului integru de drepturi și libertăți proprii tuturor persoanelor fără nici o formă de discriminare. Această prevedere se referă și la copii, statul garantînd realizarea și respectarea drepturilor tuturor copiilor. Un șir de alte legi (Legea privind drepturile copilului, Legea cu privire la educație ș. a.) stipulează expres interzicerea discriminării și stabilesc un șir de garanții pentru combaterea acesteia.
În anul 2005 Republica Moldova a pregătit și a înaintat Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale Raportul periodic despre aplicarea Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. Pe baza informațiilor prezentate de Biroul Relații Interetnice, Biroul Național de Statistică, Ministerul Economiei și Comerțului, Biroul Național Migrațiune, Ministerul Educației și Tineretului, Ministerul Culturii și Turismului, Ministerul Sănătății și Protecției Sociale (Ministerul Sănătății/Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului), Ministerul Dezvoltării Informaționale, Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor, Procuratura Generală, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Interne, Compania „Teleradio-Moldova”, Ministerul Reintegrării, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, asociațiile obștești etnoculturale ale minorităților naționale s-a constatat că în Republica Moldova prevederile Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială se realizează efectiv, cazuri de discriminare, în contextul Convenției internaționale, care ar fi confirmate ulterior nu au fost semnalate.
Activitățile desfășurate în cadrul diferitor programe și planuri de acțiuni urmăresc să nu fie comisă nici o formă de discriminare a vreunei categorii de copii. De exemplu, în cadrul acțiunilor culturale, organizate periodic de Biroul Relații Interetnice (Anul Nou, Crăciun, Ziua Internațională a Ocrotirii Copiilor 1 iunie, ș. a.), sunt desfășurate și dezbateri pe diferite teme, la care participă copii – reprezentanți ai unui număr de aproximativ 20 de etnii. Totodată menționăm că și la acțiunile culturale organizate de Ministerul Culturii și Turismului și autoritățile administrației publice locale participă copiii de diferite etnii.
Pînă la obținerea independenței Republicii Moldova (1991) în țară funcționau doar școli cu predare în limba română și rusă (în nici o școală nu se studia limbile ucraineană, găgăuză, bulgară). Copiii minorităților naționale învățau, de regulă, în limba rusă. În prezent în republică au fost formate 3 modele de studiere a limbilor minorităților naționale. Cel mai răspîndit este modelul II.
Modelul I – școli cu predare în limba rusă, în care tradițional își fac studiile reprezentanții minorităților naționale: 280 de școli și licee (108358 elevi) – 20,3%;
Modelul II – școli cu predare în limba rusă, unde limbile ucraineană, găgăuză, bulgară se studiază ca disciplină școlară cîte 3 ore pe săptămînă și 1 oră – noua disciplină „Istoria, cultura și tradițiile popoarelor: rus, respectiv ucrainean, găgăuz, bulgar”:
limba ucraineană – 54 de școli și licee -7091 elevi – 24,3%;
limba găgăuză –52 de școli și licee – 25087 elevi – 102,7%;
limba bulgară – 32 de școli și licee – 6953 elevi – 87,8%;
limba poloneză – 1 școală – 118 elevi;
limba evreiască – 2 școli – 633 elevi;
limba germană – 1 școală – 199 elevi.
Modelul III – școli și licee experimentale, unde în clase separate, la nivel de învățămînt primar, se realizează procesul de învățămînt în limba maternă, în limba ucraineană 2 instituții de învățămînt în care studiază 396 elevi, ceea ce constituie 0,06% din total; în limba bulgară 3 instituții de învățămînt cu 114 elevi – 0,02% din total).
Pentru realizarea dreptului de a studia în limba maternă, Ministerul Educației și Tineretului a elaborat materiale didactice pentru limbile rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară, printre care:
Standardele la limbă și literatură pentru clasele 1-12;
Curriculum la limbă și literatură pentru clasele 1-12;
Ghiduri metodice pentru implementarea curriculum-urilor;
Manuale la limbă și literatură pentru clasele 1-9;
Programe și teste pentru testarea națională în clasele 1-9;
Programe la limbă și literatură pentru bacalaureat;
Curriculum pentru „Istoria, cultura și tradițiile popoarelor: rus, ucrainean, găgăuz, bulgar”, clasele 1-4.
Tuturor copiilor din categoriile menționate mai sus li se oferă dreptul de a alege limba de instruire la orice nivel al învățămîntului, iar în localitățile cu populație mixtă – se oferă condiții pentru studierea limbii materne în calitate de disciplină de studii, în cazul prezenței a cel puțin 15 copii.
Instruirea și educarea copiilor, reprezentanți ai minorităților naționale, în instituțiile de învățămînt preșcolar se realizează în limba rusă – 207 grădinițe (16260 copii), în care se realizează ore suplimentare în limba ucraineană – 5 grădinițe – 317 copii, limba găgăuză – 58 de grădinițe – 6321 copii, limba bulgară – 6 grădinițe – 348 copii.
Pe parcursul anului 2001, Ministerul Educației și Tineretului, de comun acord cu Asociația femeilor rome „Juvlia Romani”, prin implicarea directă a colaboratorilor Direcțiilor de învățămînt, au efectuat un sondaj privind situația romilor din Republica Moldova. În cadrul sondajului a fost examinată opinia romilor vizavi de oportunitatea studierii limbii materne în instituțiile de învățămînt preuniversitar. Rezultatele sondajului au dovedit lipsa de interes din partea etniei rome pentru studierea acesteia. În acest context, s-a recomandat Direcțiilor de învățămînt să întreprindă acțiuni eficiente pentru integrarea copiilor romi în societate, combaterea stereotipurilor și a prejudecăților etnice față de această etnie, promovarea valorilor în care romii excelează, asigurarea, în localitățile compact populate de aceștia a studierii și promovării tradițiilor etniei, a culturii și folclorului ei. Pentru cunoașterea limbii materne, ministerul a recomandat studierea limbii rome, cu statut de disciplină opțională, în școlile din localitățile compact populate de romi.
Problemele integrării copiilor romi în sistemul de învățămînt sunt reflectate în Planului de acțiuni pentru susținerea romilor din Republica Moldova pentru anii 2007-2010, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1453 din 21.12.2006. Conform Planului, vor fi elaborate și aprobate anual planuri de acțiuni concrete pentru susținerea romilor din Republica Moldova. Acest plan prevede, de asemenea, elaborarea curriculum-urilor la disciplina „Limba, istoria și cultura romilor”, includerea acestei discipline în planurile de studii ale instituțiilor de învățămînt preuniversitar în localitățile compact populate de romi; elaborarea cadrului normativ pentru susținerea organizării și activității școlilor duminicale pentru copiii romi.
În anul 2004 Biroul Relații Interetnice a desfășurat zilele Biroului în toate regiunile republicii, la care au participat reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, organizațiilor neguvernamentale, mijloacelor de informare în masă. Cu susținerea Consiliului Europei, Biroul Relații Interetnice a evaluat situația romilor din Republica Moldova și a elaborat Planul de acțiuni pentru susținerea romilor din Republica Moldova pentru anii 2006-2010.
Biroul Relații Interetnice desfășoară anual de Crăciun și Anul Nou Festivalul Copiilor, Festivalul Polietnic al Copiilor de Ziua Internațională a Ocrotirii Copiilor – 1 Iunie, Festivalul Etniilor, unde copiii participă în activități artistice și de divertisment. În vederea facilitării participării copiilor și tinerilor romi, Biroul susține crearea și funcționarea asociațiilor romilor. În anul 2006 funcționa Uniunea Tinerilor Romi din Republica Moldova, pe lîngă care a fost creată Rețeaua Copiilor Romi. Rețeaua întrunea copii de origine romă, cu vîrste cuprinse între 12 și 16 ani, avînd scopul de a stimula frecventarea școlii de către copiii de vîrstă școlară, precum și participarea acestora la viața comunității. Începînd cu anul 2005, Uniunea Tinerilor Romi susține organizarea odihnei de vară a copiilor în taberele din țară.
3.2 Interesul major al copilului (art. 3)
Legislația Republicii Moldova, prin diferite prevederi legale, subliniază nevoia de a ține cont de interesul major al copilului atunci cînd se adoptă diferite decizii în privința lui. Astfel, Codul familiei stipulează că orice decizie care îi vizează pe copii trebuie să pornească de la interesele lor. Un șir de alte legi prevăd proceduri sau conțin reglementări menite să implementeze acest principiu. De exemplu, Codul de procedură penală prevede posibilitatea audierii copilului în condiții deosebite de procedura generală, pentru a reduce astfel necesitatea audierii repetate a acestuia și deci, reducerea victimizării lui; în cadrul procedurii de adopție, la luarea deciziei se ține cont de continuitatea în creșterea și educarea copilului, ținîndu-se seama de originea sa etnică, culturală, lingvistică și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale copilului ș. a.
Instituțiile de stat sunt obligate ca în toate deciziile adoptate referitoare la copii să țină cont de interesele acestora. În diferite cazuri soluționarea problemelor ce țin de copii se examinează în comun cu reprezentanți ai organizațiilor, activitatea cărora e legată de promovarea drepturilor copiilor.
3.3 Dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare (art. 6)
Esența acestui principiu este reflectată în prevederile Constituției, care recunoaște dreptul inerent la viață, supraviețuire și dezvoltare. Aceste prevederi sunt concretizate și în alte acte normative. De exemplu, Codul familiei vizează nemijlocit asigurarea și protecția dreptului la viață, supraviețuire și dezvoltare a copilului (dreptul copilului la abitație și educație în familie (art. 51), dreptul de a comunica cu părinții (art. 52), dreptul copilului de a fi protejat (art. 53) ș. a.).
Au fost instituite un șir de garanții pentru asigurarea unei dezvoltări sănătoase ale copiilor. Conform legislației în vigoare ce ține de funcționarea asigurării obligatorii de asistență medicală, copiii cu vîrsta pînă la 18 ani beneficiază de asistență medicală gratuită în limita pachetului unic al serviciilor medicale de bază, costul căruia este achitat integral din bugetul de stat. Astfel, Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat anual de Guvern, prevede supravegherea dezvoltării fizice și psihomotorii a copilului, în conformitate cu actele normative aprobate de Ministerul Sănătății, imunizarea acestora conform calendarului de vaccinări și indicațiilor epidemiologice; prestarea serviciilor prietenoase tinerilor în domeniul sănătății reproductive pe baza reglementărilor în vigoare; asistența medicală la domiciliu și prescrierea de medicamente compensate pentru copiii de vîrsta 0-5 ani, aflați la tratament cu diferite afecțiuni. Astfel, copiii sunt asigurați cu polițe de asigurare medicală din contul bugetului public. Ca rezultat al examenelor medicale regulate ale copiilor, tratamentul și reabilitarea acestora au loc categorii de elevi li se oferă alimentație gratuită sau la preț redus (a se vedea mai pe larg ).
Subdiviziunile teritoriale de poliție, prin intermediul inspectorilor pentru minori, împreună cu alte servicii ale comisariatelor de poliție, cu reprezentanții Direcțiilor de învățămînt și cei ai autorităților de protecție socială și din instituțiile medicale, organizează cu regularitate verificări în zone sau localuri de risc sporit pentru copii. Astfel, ca urmare a 5021 verificări au fost luați în evidență 37 de copii consumatori de droguri; 35 de copii consumatori de substanțe toxice; 474 copii în stare de ebrietate; 407 copii vagabonzi; 105 copii cerșetori. Concomitent, în urma acțiunilor întreprinse au fost depistate și luate în evidență 154 de familii de consumători de alcool, 298 socialmente-vulnerabile, 82 de copii au fost internați în școli speciale. În total, în evidența organelor de poliție se află 5175 de copii delincvenți și 1565 de familii dezorganizate.
În scopul diminuării delicvenței juvenile, fenomenului „copiii străzii”, traumatismului rutier, prevenirii cazurilor de înec, precum și combaterii infracțiunilor în instituțiile de învățămînt mediu și superior, colaboratorii poliției au ținut 7108 prelegeri și convorbiri cu copiii și personalul instituțiilor de învățămînt. În afară de aceasta, în instituțiile de învățămînt mediu în cadrul diferitor discipline de studiu sau programe, sunt incluse activități ce vizează problemele menționate.
Întru prevenirea traumatismului rutier și reducerii gravității accidentelor rutiere cu implicarea copiilor, Direcția poliției rutiere în comun cu Ministerul Educației și Tineretului și Uniunea Conducătorilor Auto au organizat și desfășurat un șir de acțiuni privind studierea regulilor de circulație rutieră în instituțiile preuniversitare de învățămînt și formarea unui comportament adecvat al participanților la trafic.
Concomitent, în scopul ridicării nivelului de disciplină al participanților la trafic, pe parcursul anului 2006 au fost întreprinse următoarele:
au fost ținute 10371 lecții în colectivele de muncă, instituțiile preșcolare și școlare, precum și la întreprinderile auto (cu 1,2% mai mult decît în 2005);
au fost realizate 2409 emisiuni radio și televizate (cu 22,3% mai mult decît în 2005);
au fost publicate în presa republicană și locală 1092 articole (cu 11% mai mult decît în 2005).
Direcția poliției rutiere, de comun acord cu posturile de televiziune și radio, au organizat și desfășurat în instituțiile preșcolare și colectivele de muncă un șir de măsuri ce țin de profilaxia accidentelor rutiere și educația rutieră a participanților la trafic: 178 emisiuni televizate, 635 emisiuni la radio, 99 articole în presă, 149 lecții și video-lectorii și concursuri.
În scopul prevenirii și reducerii gravității consecințelor accidentelor rutiere, sporirii nivelului de disciplină al tuturor categoriilor de participanți la circulația rutieră și stimulării unui comportament corect la trafic, Direcția poliției rutiere a organizat desfășurarea la nivel național a 9 operațiuni speciale, precum și a unor acțiuni preventiv-profilactice sub egida Rețelei Europene a Polițiilor Rutiere.
În același context, pentru sporirea disciplinei participanților la trafic, îndeosebi în rîndul copiilor, în perioada 1-7 mai 2006, pe teritoriul republicii a fost desfășurat săptămînalul de educație rutieră a tinerei generații, în cadrul căruia au fost ținute 519 lecții pentru elevi în vederea familiarizării lor cu exigențele Regulamentului circulației rutiere, 41 concursuri între elevi privind cunoașterea regulilor de circulație, 87 emisiuni radio și TV, 11 publicații în presă.
Totodată, în preajma instituțiilor de învîțămînt preuniversitare și a celor preșcolare se reînnoiesc indicatoarele și marcajele rutiere la trecerile pentru pietoni, iar în orele de vîrf la intersecțiile respective și trecerile pentru pietoni sunt amplasați agenți de circulație, pentru dirijarea circulației rutiere și acordarea ajutorului practic la traversarea carosabilului. În același timp, sub supravegherea angajaților poliției rutiere, în scopul dirijării circulației la pasajele pentru pietoni în timpul sosirii elevilor la lecții, se practică amplasarea posturilor formate din tineri agenți de circulație.
Specialiști din cadrul Direcției poliției rutiere și Ministerului Educației și Tineretului au elaborat Ghidul didactic pentru învățătorii claselor primare „Siguranța traficului rutier” și seturi de materiale ilustrative la aceeași disciplină, care au fost aprobate prin Hotărîrea Consiliului național pentru curriculum și evaluare nr. 6 din 22.12.2003 și ordinul Ministerului Educației și Tineretului nr. 42 din 30.01.2004, precum și alte materiale didactice pentru elevii claselor primare (I-IV), prevăzute în Ghidul menționat. În anul 2006 cursul „Siguranța traficului rutier” a fost inclus atît în planurile învățămîntului primar cît și gimnazial, ca un curs opțional, în volum de 15 ore anual.
În pofida măsurilor întreprinse, pe parcursul anului 2006 au fost înregistrate 2298 (+0,4%) accidente rutiere, soldate cu 382 (-2,3%) persoane decedate și 2807 (+1,3%) traumatizate. Cu toate acestea, numărul accidentelor în care au suferit copii, în anul 2006 în comparație cu 2005, s-a micșorat cu 7,6%, fiind înregistrate 316 asemenea accidente sau 13,83% din numărul total, în rezultatul cărora și-au pierdut viața 28 (-3,4%) și au fost traumatizați 305 copii (-9,8%). Din vina copiilor s-au produs 78 accidente, ceea ce reprezintă o scădere cu 13,3% față de anul 2005, în care au decedat 6 (+50,0%) și au fost traumatizați 72 (-16,3%) copii.
Numărul actelor de deces al copiilor sunt în descreștere – de la 1047 în anul 2000 la 910 în anul 2006 (tabelul 2).
Tabelul 2. Mortalitatea în rîndul copiilor (18 ani inclusiv)
Înregistrarea actelor de deces în Republica Moldova se efectuează de oficiile stării civile ale Ministerului Dezvoltării Informaționale și de primăriile comunelor. Astfel, în scopul asigurării înregistrării la timp a actelor de deces, sunt stabilite un șir de facilități:
înregistrarea decesului poate avea loc la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a produs decesul, a locuit decedatul, a fost găsit cadavrul persoanei decedate sau în instituția medicală care a eliberat actul constatator al decesului;
declarația decesului poate fi făcută verbal, prezentîndu-se certificatul medical constatator al decesului, care servește drept temei pentru înregistrarea actului respectiv de deces;
începînd cu anul 2004, înregistrarea actelor de deces are loc în regim automatizat, formîndu-se astfel registre automatizate de stare civilă. Mai mult ca atît, evidența decedaților se efectuează în mod automatizat atît prin întocmirea actelor de deces, cît și prin înregistrarea avizelor de eliberare a certificatelor medicale constatatoare de deces. Avizele respective confirmă faptul decesului și al eliberării certificatului medical constatator al decesului. Urmare a măsurilor întreprinse în comun cu autoritățile publice locale, decesele neînregistrate sunt identificate prin contrapunerea actelor de deces întocmite și a numărului de avize medicale înregistrate.
Datele statistice diferențiate privind mortalitatea copiilor în vîrstă 0-17 ani în Republica Moldova (anii 2000-2006), în rezultatul bolilor, inclusiv: SIDA, tuberculoza, hepatita, afecțiuni respiratorii acute și accidente rutiere, se prezintă conform tabelului 3, (pentru anii 2000-2002, datele referindu-se la copiii cu vîrste cuprinse între 0-14 ani 11 luni și 29 zile).
Tabelul 3. Mortalitatea copiilor după cauza de deces
Deși rata deceselor copiilor este în scădere, situația atestată în cazul sinuciderilor copiilor este alarmantă, chiar dacă, după cum se vede din tabelul de mai jos, între anii 2004 – avut loc o descreștere, care poate fi observată în tabelul 4.
Tabelul 4. Numărul sinuciderilor pe unele grupe de vîrstă, sex și medii în perioada 2002-2006
Respectul pentru opinia copilului (art. 12)
Principiul conform căruia copilul trebuie ascultat în cadrul instanței sau oricărei proceduri administrative ce îl afectează este unul prioritar. Legislația garantează dreptul fiecărui copil de a avea un proces echitabil, în orice cauză penală sau de altă natură.
În conformitate cu prevederile art. 54 al Codului familiei, copilul are dreptul să-și exprime opinia în vederea soluționării problemelor în familie care îi ating interesele și să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative. De opinia copilului care a atins vârsta de 10 ani se va ține cont în mod obligatoriu dacă aceasta nu contravine intereselor lui. Codul familiei conține un șir de prevederi, care invocă necesitatea respectării dreptului la opinie al copilului, acționîndu-se ca rezultat în interesul major al acestuia. Potrivit art. 56, alin.(4) schimbarea numelui copilului care a atins vîrsta de 10 ani are loc doar cu acordul lui. La fel, prezintă importanță exprimarea acordului copilului, care a atins vîrsta de 10 ani, pentru a i se încuviința adopția (art. 127, alin.(1) al Codului) etc.
Pentru a face auzită opinia copiilor în diverse probleme relevante lor, statul încurajează crearea organizațiilor pentru copii și tineret. În perioada 2000 – 2006 Ministerul Justiției a înregistrat 233 organizații de copii și tineri (tabelul 5).
Tabelul 5. Numărul organizațiilor de copii și tineri înregistrate de către Ministerul Justiției
IV. DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE CIVILE (art. 7, 8, 13-17 și 37 (a))
4.1 Dreptul la nume și la cetățenie (art. 7) și la păstrarea identității (art. 8);
Înregistrarea nașterii
Conform legislației, înregistrarea nașterii copilului este obligatorie. Prin înregistrarea nașterii copilului la organele de stare civilă se asigură dobîndirea drepturilor și obligațiilor copilului față de părinții lui și, respectiv, a părinților față de copil.
Declarația de naștere se face în termen de cel mult 3 luni din ziua nașterii copilului. Obligația de a declara nașterea le revine părinților sau unuia dintre ei, iar în cazul imposibilității de a se prezenta personal, declarația de naștere se face de:
rudele părinților;
persoana împuternicită de părinții;
administrația unității sanitare în care s-a produs nașterea sau în care se află copilul;
autoritatea tutelară;
alte persoane.
Declarația de naștere se depune la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială a avut loc nașterea sau unde își au domiciliul părinții copilului. Pentru înregistrarea nașterii copilului nu este stabilită încasarea vreunei taxe de stat.
Anual, circa 36 mii de copii sunt înregistrați în termen legal, iar circa 1400 după expirarea acestuia (tabelul 6). Motivele neînregistrării în termenul stabilit variază de la caz la caz. În marea majoritate acestea au loc în familiile social vulnerabile, care au o atitudine indiferentă față de înregistrarea nașterii copilului sau în cazul nașterii în afara căsătoriei și stabilirea cu întîrziere a paternității.
Întru combaterea acestui fenomen, Direcția generală stare civilă a Ministerului Dezvoltării Informaționale a întreprins un șir de măsuri: informarea populației privind condițiile și termenele stabilite pentru înregistrarea nașterii, prestarea serviciilor la domiciliu, înregistrarea actelor de naștere în mod automatizat, precum și a avizelor eliberate de instituțiile medicale unde s-a produs nașterea, care confirmă faptul nașterii și eliberarea certificatului medical constatator – document ce servește drept temei pentru înregistrarea nașterii la organele de stare civilă.
Tabelul 6. Numărul de acte de naștere înregistrate pe numele copiilor
Stabilirea paternității
Pentru protejarea copilului născut în afara căsătoriei este stabilită prezumția paternității, potrivit căreia se consideră tată al copilului soțul mamei sau fostul ei soț, în cazul cînd nașterea copilului a avut loc din părinți căsătoriți ori în timp de 300 zile din momentul desfacerii căsătoriei, declarării ei nule sau decesului soțului mamei copilului. Această prezumție poate fi înlăturată la înregistrarea nașterii doar printr-o declarație comună a soților/foștilor soți depusă personal organului care urmează să înregistreze nașterea respectivă. În cazul cînd mama este decedată, declarată decedată, incapabilă sau dispărută, ori nu i se cunoaște locul aflării ei, precum și în cazul decăderii ei din drepturi părintești – paternitatea se stabilește în baza declarației tatălui și a acordului scris al autorității tutelare.
Pentru stabilirea paternității, în cazul nașterii copilului din părinți necăsătoriți, este stabilită și modalitatea de depunere a declarației comune a părinților privind stabilirea paternității. Această declarație poate fi depusă și pînă la nașterea copilului (art. 47, alin. (7) al Codului familiei). Numărul de copii născuți în afara căsătoriei variază în jur de 8000 anual. În anul 2006 cifra aceasta a ajuns la 8739.
Drepturile și obligațiile față de părinți, dobîndite de copiii născuți în căsătorie, precum și de cei născuți în afara căsătoriei, sunt egale. Sunt stabilite prevederi ce stipulează menținerea acestor drepturi și obligații chiar și în cazul cînd căsătoria părinților a fost declarată nulă sau în caz de înregistrare a desfacerii căsătoriei sau dacă părinții locuiesc sau nu separat (art. 58 alin. (1) al Codului familiei).
Numele copilului
În conformitate cu art. 55 din Codul familiei, copilul dobîndește numele de familie al părinților, iar prenumele este stabilit de către aceștia. Dacă părinții au nume de familie diferite, copilului i se va da numele de familie al tatălui sau al mamei, pe baza înțelegerii dintre ei. Numele, astfel stabilit, se declară la serviciul de stare civilă, odată cu nașterea copilului. Dacă părinții nu se învoiesc în acest sens, atunci decide autoritatea tutelară.
Pe baza cererii comune a părinților (sau a unuia dintre ei), oficiul de stare civilă poate schimba numele de familie și/sau prenumele copilului care nu a atins vîrsta de 16 ani.
În caz de litigiu între părinți, problema privind schimbarea numelui de familie și/sau a prenumelui copilului este soluționată de către oficiul de stare civilă, cu concursul autorității tutelare în a cărei rază teritorială își are domiciliul copilul, ținîndu-se cont în exclusivitate de interesele copilului.
Schimbarea numelui de familie al ambilor părinți atrage după sine schimbarea numelui de familie al copilului, iar în cazul schimbării numelui de familie al unuia dintre părinți, numele de familie al copilului poate fi schimbat în baza acordului comun al părinților. În lipsa unui acord, decide autoritatea tutelară.
După adopție, copilul își poate păstra numele de familie și prenumele. La cererea adoptatorilor, instanța judecătorească poate schimba numele și prenumele copilului adoptat, atribuindu-i numele de familie al adoptatorilor sau al unuia dintre ei, dacă aceștia poartă nume de familie diferite, iar prenumele poate fi ales de adoptatori.
Schimbarea numelui de familie și/sau a prenumelui copilului care a atins vîrsta de 10 ani se face, în toate cazurile, cu acordul acestuia (art. 56, Codul familiei).
Dreptul la cetățenie
Temeiurile dobîndirii cetățeniei Republicii Moldova sunt prevăzute în art. 10 din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. Cetățenia Republicii Moldova se dobîndește prin:
naștere;
recunoaștere;
înfiere;
redobîndire;
naturalizare.
Cetățenia Republicii Moldova poate fi dobîndită și în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte.
Pe baza nașterii este considerat cetățean al Republicii Moldova copilul:
născut din părinți, ambii sau unul dintre care, la momentul nașterii copilului, este cetățean al Republicii Moldova;
născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinți apatrizi;
născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinți care au cetățenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid, iar celălalt cetățean străin.
Copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetățean al ei, atîta timp cît nu este dovedit contrariul, pînă la atingerea vîrstei de 18 ani.
Referitor la alte aspecte ce țin de dreptul la păstrarea identității a se vedea și cap. III, paragrafele referitoare la nondiscriminare.
4.2 Libertatea de exprimare (art. 13)
Dreptul copilului capabil de discernămînt de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește este reflectat în Constituția Republicii Moldova. Această prevedere constituțională este dezvoltată în art. 8, alin. (1) al Legii privind drepturile copilului nr. 338 din 15.12.1994, care prevede că drepturile copilului la libertatea gîndirii, la opinie, precum și la confesiune nu pot fi încălcate sub nici o formă. Alin. (2) prevede că statul garantează copilului, capabil să-și formuleze opiniile, dreptul de a-și exprima liber aceste opinii asupra oricărei probleme care îl privește. De opinia copilului care a atins vîrsta de 10 ani se va ține cont, în mod obligatoriu, dacă aceasta nu contravine intereselor lui.
Potrivit art. 54 din Codul familiei, copilul are dreptul să-și exprime opinia la soluționarea în familie a problemelor care îi ating interesele și să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative. De opinia copilului care a atins vîrsta de 10 ani se va ține cont în mod obligatoriu dacă aceasta nu contravine intereselor lui.
Art. 63 din Codul familiei, stabilește dreptul copilului de a-și exprima opinia privind domiciliul, cînd părinții locuiesc separat.
Potrivit art. 58 al Codului de procedură civilă, minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate să-și exercite personal drepturile procedurale și să-și îndeplinească obligațiile procedurale de sine stătător în cazul declarării capacității depline de exercițiu (emancipării) sau al încheierii căsătoriei. Drepturile, libertățile și interesele legitime ale minorilor cu vîrsta între 14 și 18 ani, precum și ale adulților limitați în capacitatea de exercițiu sunt apărate în instanță judecătorească de părinții, înfietorii sau curatorii lor, instanța fiind obligată să introducă în astfel de pricini minorii sau adulții limitați în capacitatea de exercițiu.
Copii sunt susținuți să-și exprime liber opinia nu numai în probleme ce țin de soluționarea unor chestiuni concrete cu privire la ei, dar și în ceea ce privește participarea lor activă la viața socială a localității lor sau țării. De exemplu, majoritatea școlilor au ziare școlare în care colectivul de redacție este format din copiii.
4.3 Libertatea de gîndire, de conștiință și religie (art. 14)
Libertatea gîndirii este stipulată în art. 32 al Constituției care prevede că „oricărui cetățean îi este garantată libertatea gîndirii…”. Art. 31, alin. (1) stipulează libertatea conștiinței, care trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și respect reciproc. Libertatea religiei este garantată de alin. (2) al art. 31, care prevede că cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în conformitate cu legea.
Dreptul copilului la libertatea gîndirii și conștiinței, precum și la confesiune, conform art. 8, alin. (1) al Legii cu privire la drepturile copilului, nu poate fi îngrădit sub nici o formă. Alin. (4) prevede că nici un copil nu poate fi constrîns să adere la o religie sau alta contrar convingerilor sale. Libertatea conștiinței copilului este garantată de către stat, ea trebuie să se manifeste în spiritul toleranței religioase și respectului reciproc.
Un aport deosebit pentru dezvoltarea spirituală a copiilor condamnați îl constituie colaborarea Departamentului Instituțiilor Penitenciare cu confesiunile religioase, care acordă condamnaților atît consiliere spirituală, cît și donații.
4.4 Libertatea de asociere și de reuniune pașnică (art. 15)
În conformitate cu art. 40 al Constituției, mitingurile, demonstrațiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme. Deși nu se face o mențiune specială, se consideră că acest drept este garantat și copiilor.
Art. 13 din Legea privind drepturile copilului prevede că și copiii au dreptul să se asocieze în organizații obștești în conformitate cu legislația. Ordinea exercitării acestui drept este prevăzută de Legea cu privire la asociațiile obștești nr. 837 din 17.05.1996, care limitează dreptul la asociere al copiilor prin art. 15, dar care stipulează în alin. (7) că și copiii care au atins vîrsta de 10 ani pot fi membri (participanți) ai asociațiilor de copii, iar cei în vîrstă de la 14 la 18 ani, în conformitate cu alin. (6), pot fi membri (participanți) ai organizațiilor de tineret. Copiii în vîrstă de pînă la 10 ani nu pot fi membri (participanți) ai organizațiilor obștești.
4.5 Protecția vieții personale și private (art. 16)
În vederea respectării protecției vieții personale și private, copiilor din instituțiile penitenciare, conform prevederilor actelor normative, li se acordă:
dreptul la întrevederi cu rudele sau alte persoane (art. 232 al Codului de executare). Astfel, copiii au dreptul la cel puțin o întrevedere de scurtă durată pe lună (de la 1 la 4 ore) și de cel puțin 4 întrevederi de lungă durată pe an (de la 12 ore pînă la 3 zile). Nu este limitat numărul întîlnirilor cu avocatul, cu persoanele care au dreptul de a acorda asistență juridică sau cu alte persoane prevăzute de lege.
dreptul la corespondență și convorbiri telefonice (art. 229, Codul de executare). Copilul condamnat are dreptul să primească și să expedieze din cont propriu scrisori, telegrame și petiții. De asemenea, el are dreptul la cel puțin o convorbire telefonică o dată la două săptămîni, cu o durată de 10 minute, cu soțul, cu o rudă sau cu o altă persoană la alegerea lui.
dreptul la dezvoltarea capacităților intelectuale și la învățătură (art. 9, 10 din Legea privind drepturile copilului). În conformitate cu prevederile menționate mai sus, copiii au dreptul de a frecventa școala de cultură generală. În penitenciarul nr. 2 Lipcani frecventează școala circa 160 de minori.
dreptul la muncă (art. 11 din Legea privind drepturile copilului). În vederea asigurării acestui obiectiv, în penitenciare se desfășoară activitatea de orientare și instruire profesională a minorilor. Astfel, în penitenciarele nr. 2 Lipcani și nr. 7 Rusca activează cîte o școală profesională acestea instruind anual circa 60 persoane.
dreptul la odihnă (art. 12 din Legea privind drepturile copilului). Cu referire la acest subiect și pentru participarea la viața cultural-artistică, în penitenciare, în special pentru minori, se organizează și se desfășoară sărbătorile naționale și diferite concursuri atît naționale, cît și internaționale.
În colaborare cu organizații neguvernamentale au fost organizate întîlnirile minorilor condamnați cu părinții sau rudele lor, situația financiară a cărora nu le permite vizite frecvente.
4.6 Dreptul de acces la informație (art. 17)
Legislația stipulează dreptul general al copiilor de a fi informați despre drepturile lor și de a avea acces la informație de interes general. Astfel, sunt întreprinse diferite acțiuni pentru a oferi copiilor acces la informațiile care corespund interesului și nivelului lor de dezvoltare, în vederea extinderii și aprofundării cunoștințelor lor. Aceste acțiuni includ crearea librăriilor. (tabelul 7)
Tabelul 7. Numărul și dotarea bibliotecilor pentru copii
În vederea asigurării accesului la informație al copiilor condamnați la privațiune de libertate, aceștia, conform art. 227 al Codului de executare, sunt asigurați cu mijloace de informare în masă, în special emisiuni radio și televizate, fiind totodată asigurată abonarea penitenciarelor și a deținuților la ziare și reviste republicane.
Tot în scopul asigurării accesului deținuților la informație, prin intermediul panourilor informative din penitenciare, deținuții sunt informați despre legislația ce reglementează executarea pedepsei penale, drepturile și obligațiile lor, procedura de adresare a diferitor petiții, adresele diferitor organizații guvernamentale și neguvernamentale ș. a. Panourile informative conțin informații de ordin general (adresele juridice ale organelor de stat, ONG-urilor, care activează în domeniul dreptului omului), legislativ și ziare republicane și raionale, panourile fiind afișate în sectoarele de condamnați, cele locative și în zonele de producție, condamnații avînd acces liber la ele.
În penitenciare, inclusiv Penitenciarul nr. 2 Lipcani și penitenciarul nr. 7 Rusca, funcționează biblioteci. Conform prevederilor art. 259, alin. (5) al Codului de executare, fondul de carte al bibliotecilor din penitenciare se completează din contul veniturilor proprii de către Departamentul instituțiilor penitenciare, administrația penitenciarului, precum și din sponsorizări și donații cu concursul instituțiilor și organizațiilor interesate. Numărul de cărți în bibliotecile menționate variază în funcție de penitenciar. Astfel, biblioteca Penitenciarului nr. 2 Lipcani este dotată cu 5377 cărți. În perioada anului 2005 biblioteca acestui penitenciar a fost completată cu 290 de cărți. În anul 2006 misiunea OSCE a donat Penitenciarului nr. 2 Lipcani literatură juridică (seturi de coduri), ziare și reviste. Ultima oară biblioteca Penitenciarul nr. 2 Lipcani a fost completată cu un lot de carte, inclusiv ziare și reviste, în luna octombrie 2006, de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare. În Penitenciarul nr. 7 Rusca biblioteca are 3600 de cărți. În anul 2006 penitenciarele din republică dispuneau de circa 10000 de cărți. Începînd cu anul 2007 fiecărui penitenciar i s-a alocat cîte 6000 de lei pentru a se abona al Republicii Moldova și la unele reviste. Fondul de carte din penitenciare este bogat în literatură juridică, artistică, religioasă, reviste și ziare.Cele 5 izolatoare de urmărire penală ale republicii, în care se dețin și minori, dispun de asemenea de biblioteci dotate, însumînd circa 4000 de cărți.
4.7 Dreptul de a nu fi supus torturii, pedepsei inumane sau degradante, inclusiv pedepsei corporale (art. 37 (a))
Conform informației furnizate de către Procuratura Generală, pe parcursul anului 2006 au fost sesizate 10 cazuri în care copiii au fost victime ale unui tratament feroce. Dintre acestea, 6 cazuri s-au soldat cu decizii judecătorești. Conform datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne, pe parcursul anului 2006, au fost săvîrșite 95 de infracțiuni cu caracter sexual împotriva minorilor, ceea ce reprezintă 22,7% din totalul de 415 infracțiuni săvîrșite împotriva minorilor. Acestea includ: 54 de violuri (art. 171, Cod penal), 19 acțiuni violente cu caracter sexual (art. 172, Cod penal), 13 acțiuni perverse (art. 175, Cod penal) și 11 infracțiuni clasate ca raport sexual cu persoana care nu a împlinit vîrsta de 14 ani (art. 174, Cod penal).
În izolatoarele de arest preventiv, în programele de recuperare și reintegrare socială sunt încadrate 24 de persoane, ceea ce constituie 14%. În penitenciarul nr. 2 Lipcani, în programe de recuperare și reintegrare socială sunt încadrate 110 persoane.
În cadrul penitenciarelor se desfășoară 3 programe de prevenire a violenței instituționalizate, acestea fiind:
Psihodiagnosticul condamnaților, în scopul determinării persoanelor cu nivel înalt de agresivitate;
Programul psihoeducațional cu privire la reducerea violenței în mediul penitenciar.
Programul de inițiere a deținuților în științe socio-juridice.
Se organizează și se desfășoară activități cu deținuții nou-sosiți în penitenciar. Volumul instruirii personalului instituțiilor penitenciare în această problemă este de 24 de ore anual pentru fiecare instituție penitenciară.
V. MEDIUL FAMILIAL ȘI ÎNGRIJIREA ALTERNATIVĂ
(art. 5, 9-11, 18, paragraf 1 și 2; 19-21, 25, 27, paragraf 4 și 39)
Pentru implementarea articolelor vizate în capitolul respectiv al raportului, Republica Moldova a aderat la următoarele tratate internaționale:
Convenția europeană asupra recunoașterii și executării deciziilor privind supravegherea copiilor și restabilirea supravegherii copiilor, adoptată la 20.05.1980 ;
Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, adoptată la 29.05.1993 ;
Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, adoptată la 15.10.1975 ;
Acordul privind garanțiile drepturilor cetățenilor la primirea indemnizațiilor sociale, compensațiilor pentru familiile cu copii și a pensiilor alimentare, încheiat între statele membre ale CSI la 09.09.1994 ;
Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, adoptată la 20.06.1956 (în vigoare din 23.08.2006);
Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 183 privind revizuirea Convenției (revizuită) asupra protecției maternității din 1952, adoptată la 15.06.2000
5.1 Orientarea/ghidarea părintească (art. 5)
Guvernul, în parteneriat cu societatea civilă și instituțiile donatoare, a întreprins măsuri planificate de asistență a părinților: prin mesajele campaniilor de comunicare și prin informația diseminată s-a urmărit ghidarea părinților în îngrijirea și educația propriilor copii.
În perioada iulie – august 2006 DMPDC, în comun cu ONG-ul „Medicii din lume” din Grecia a desfășurat o campanie de sensibilizare a părinților „Existență fără violență”. Au fost organizate întîlniri cu copii și părinți la 30 de centre pentru copii la locul de trai, în cadrul cărora au fost cuprinși circa 1500 de părinți, cărora le-a fost distribuit ghidul pentru părinți „Existență fără violență”, iar copiilor un îndrumar de buzunar cu aceeași tematică.
În municipiul Chișinău activează deja de 5 ani Centrul de plasament temporar „Small group homes” pentru copii, cu capacitatea de 20 de locuri. Scopul acestui Centru este prevenirea abandonului și instituționalizării. Copiii primesc aici îngrijire specială, li se educă dezvoltarea abilităților de autodeservire, iar părinții lor beneficiază de consiliere psihologică și instruire, vizînd îngrijirea și socializarea copiilor. Pe parcursul a 5 ani au beneficiat de îngrijire specială 89 de copii, dintre care 85 au fost reintegrați în familia biologică.
Pentru dezvoltarea capacităților parentale și prevenirea abandonului, la nivel de țară, au fost create centre maternale, care asistă cuplul mamă – copil cu risc de abandon și oferă asistență psihologică, juridică, socială, medicală atît familiilor biologice, cît și familiilor extinse.
5.2 Responsabilitatea părinților (art. 18, paragraf 1 și 2).
Conform Constituției, Codului familiei, părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă aceștia sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat. Părinții au dreptul și sunt obligați să-și educe copiii conform propriilor convingeri. Totodată, părinții poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a copiilor și au prioritate la educația lor față de oricare alte persoane.
Părinții sunt obligați să le asigure copiilor frecventarea școlii pînă la sfîrșitul anului de învățămînt în care aceștia ating vîrsta de 16 ani. Instituția de învățămînt și forma de instruire sunt alese de către părinți, ținîndu-se cont și de părerea copilului.
Drepturile părinților nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Părinții nu pot prejudicia sănătatea fizică și psihică a copilului. Metodele de educație a copilului, alese de părinți, exclud comportamentul abuziv, insultele și maltratările de orice fel, discriminarea, violența psihică și fizică, antrenarea în acțiuni criminale, inițierea în consumul de băuturi alcoolice, folosirea substanțelor stupefiante și psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cerșitul și alte acte ilicite.
Toate problemele privind educația și instruirea copilului se soluționează de către părinți de comun acord, ținîndu-se cont de interesele și de doleanțele copilului. Părinții poartă răspundere, în modul stabilit, în cazul cînd exercitarea drepturilor lor este în detrimentul intereselor copilului.
Separarea de părinți (art. 9)
Separarea de părinți poate avea loc atunci cînd părinții sunt decăzuți din drepturile părintești. Decăderea are loc dacă părinții:
se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere;
refuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituție curativă, educativă, dintr-o instituție de asistență socială sau alta similară;
fac abuz de drepturile părintești;
se comportă cu cruzime față de copil, aplicînd violența fizică sau psihică, atentează la inviolabilitatea sexuală a copilului;
prin comportare amorală, influențează negativ asupra copilului;
suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
au săvîrșit infracțiuni premeditate contra vieții și sănătății copiilor sau a soțului, precum și în alte cazuri cînd aceasta o cer interesele copilului.
Decăderea din drepturile părintești are loc numai pe cale judecătorească. Copilul ai cărui părinți (unul dintre ei) sunt decăzuți din drepturile părintești păstrează dreptul de folosință asupra spațiului locativ și toate drepturile patrimoniale bazate pe rudenia cu părinții și rudele sale firești, inclusiv dreptul la succesiune. Dacă copilul nu poate fi transmis celuilalt părinte sau dacă ambii părinți sunt decăzuți din drepturile părintești, copilul se pune la dispoziția autorității tutelare.
Părinții decăzuți din drepturile părintești pot avea întrevederi cu copilul lor numai cu permisiunea autorității tutelare. Întrevederile nu se acordă în cazul cînd contactul părinților cu copilul poate cauza daune dezvoltării lui fizice sau intelectuale, dacă este evident că părinții nu sunt capabili de acest contact, dacă, din anumite motive, contactul contravine intereselor copilului sau dacă acesta, în timpul dezbaterilor judiciare, a avut obiecții serioase privind contactul cu părinții decăzuți din drepturi.
Părinții pot fi restabiliți în drepturile părintești dacă au încetat împrejurările care au condus la decăderea lor din aceste drepturi și dacă restabilirea în drepturile părintești este în interesul copilului.
La cererea autorității tutelare, instanța judecătorească poate hotărî luarea copilului de la părinți fără decăderea acestora din drepturile părintești – dacă aflarea copilului împreună cu părinții prezintă pericol pentru viața și sănătatea lui – și punerea copilului la dispoziția autorității tutelare.
În cazuri excepționale, dacă există un pericol iminent pentru viața și sănătatea copilului, autoritatea tutelară poate decide luarea copilului de la părinți, comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore. În acest caz, autoritatea tutelară, în termen de 7 zile, va iniția o acțiune în instanța judecătorească privind decăderea din drepturile părintești sau luarea copilului de la părinți fără decăderea lor din aceste drepturi. Dacă această cerință nu este îndeplinită, copilul va fi înapoiat părinților.
În cazurile luării copilului fără decădere din drepturile părintești, părinții pierd dreptul de a comunica cu acesta, de a participa personal la educația lui și de a-i reprezenta interesele.
Părinții de la care a fost luat copilul pot avea întrevederi cu acesta, în unele cazuri, doar cu permisiunea autorității tutelare.
Conform datelor oferite de Primăria municipiului Chișinău, numărul cazurilor de decădere a părinților din drepturile părintești este în creștere. Astfel, în anul 2004 au fost examinate 320 de dosare, în anul 2005 – 461, iar în 2006 – 505 dosare privind decăderea din drepturile părintești. Pe parcursul a trei ani se remarcă o creștere a numărului de cazuri cu 185.
Copiilor separați de părinți li se acordă protecție, de obicei, de instituția rezidențială. În perioada de raportare, datorită dezvoltării formelor alternative a instituționalizării, numărul copiilor plasați în instituții este în continuă descreștere. Conform datelor prezentate de Primăria municipiului Chișinău, în anul 2001 au fost plasați în instituții 1214 copii, în 2005 – 1092 de copii, iar în anul 2006 – 873 de copii.
5. 4. Reunificarea familiei (art. 10)
Dacă un cetățean străin s-a refugiat în Republica Moldova, procedura de obținere a unei forme de protecție din partea Republicii Moldova este reglementată prin Legea nr. 1286-XV din 25.07.2002 cu privire la statutul refugiaților. Pentru a obține azil în Republica Moldova, persoana urmează să depună o cerere de solicitare a unei forme de protecție refugiați, Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, se prevede posibilitatea depunerii cererii la poliție sau la punctele de trecere a frontierei, care urmează să fie remisă pentru examinare Direcției refugiați a Ministerului Afacerilor Interne. Informația prezentată în cererea de solicitare este examinată și se emite o decizie prin care se va acorda o formă de protecție (statut de refugiat sau protecție umanitară) sau se va respinge cererea. Decizia poate fi contestată în instanța de judecată, pe baza contenciosului administrativ.
Cazuri de intrare sau de părăsire a Republicii Moldova de către copii în scopul reunificării familiei nu au fost înregistrate, nu au fost semnalate nici cazuri cînd copii de refugiați, neînsoțiți de nimeni, ar fi căutat azil la noi.
Procedura de reunificare a familiei este următoarea – se face o cerere de către persoana care deține o formă de protecție prin care se va solicita reunificarea familiei, se oferă informații complete despre persoanele care urmează să fie chemate (prin lege se permite numai solicitarea intrării pentru soți sau copii, dacă solicitantul este major, sau a părinților, dacă solicitantul este minor).
Cererea este examinată de Biroul migrație și azil, Ministerul Afacerilor Interne, care în cazul soluționării cererii, eliberează o invitație pentru persoanele nominalizate, care le va permite să obțină viză pentru intrarea legală în Republica Moldova.
5.5. Acțiunile ilegale de plasare/transfer si de împiedicare a reîntoarcerii copiilor
(art. 11)
Structurile de stat cu competențe în domeniul protecției drepturilor copilului nu au înregistrat cazuri, pentru perioada de raportare, privind copiii transferați forțat din și în Republica Moldova, precum și despre acțiuni ilegale de plasare/transfer și/sau de împiedicare a reîntoarcerii copiilor.
Despre măsurile întreprinse pentru prevenirea trecerii ilegale de către copii a frontierei, a se vedea capitolul VIII, subcapitolul 8.3 privitor la traficul de persoane.
Recuperarea pensiei alimentare (art. 27, paragraf 4)
Conform prevederilor Codului familiei, părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. Modul de plată a pensiei de întreținere se determină pe baza unui contract încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă. Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității tutelare.
Pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 – pentru 3 și mai mulți copii. Cuantumul acestor cote poate fi micșorat sau majorat de instanța judecătorească, ținîndu-se cont de starea materială și familială a părinților, de alte circumstanțe importante. În cazul în care unii copii rămîn cu un părinte, iar alții – cu celălalt, pensia de întreținere plătită în favoarea părintelui mai puțin asigurat se stabilește printr-o sumă fixă.
În cazurile cînd părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri aleatorii sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri cînd, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri.
Adopția (art. 21)
Legislația adoptată în perioada de raportare referitor la adopție a fost elaborată să asigure compatibilitatea ei cu standardele internaționale din domeniu. Pot fi adoptați numai copii minori, cu excepția celor care au obținut capacitatea deplină de exercițiu pînă la vîrsta de 18 ani. Adopția fraților și surorilor de către persoane diferite este interzisă, cu excepția cazurilor cînd această cerință contravine intereselor copiilor sau cînd unul dintre frați (surori) nu poate fi adoptat din motive de sănătate.
Adopția unui copil care este cetățean al Republicii Moldova de către cetățeni străini sau apatrizi se admite numai în cazuri excepționale, cînd nu există posibilitatea ca acest copil să fie adoptat sau pus sub tutelă (curatelă) de către rudele copilului, indiferent de cetățenia lor sau de către alte persoane cetățeni ai Republicii Moldova. Adopția, în acest caz, se face în conformitate cu prevederile generale, dacă s-a dovedit că timp de cel puțin 6 luni din momentul luării copilului în evidență acesta nu a fost acceptat pentru adopție sau luat sub tutelă (curatelă) de către rudele sale, indiferent de cetățenia lor, sau de către cetățenii Republicii Moldova, cetățeni străini sau apatrizi cu domiciliul în Republica Moldova. Aceste prevederi nu se aplică dacă:
soțul adoptă copilul celuilalt soț;
copilul suferă de o boală gravă care necesită un tratament special ce nu poate fi acordat în Republica Moldova.
Sunt luați în evidență și propuși pentru adopție copiii:
ai căror părinți au decedat;
ai căror părinți sunt decăzuți din drepturile părintești, sunt declarați incapabili sau dispăruți;
care au fost abandonați de ambii părinți sau de unicul părinte;
care au fost propuși pentru adopție de ambii părinți sau de unicul părinte.
Evidența copiilor care pot fi adoptați se efectuează de către autoritățile tutelare respective și autoritatea centrală pentru protecția copilului. Persoanele cu funcții de răspundere din autoritățile administrației publice locale, din organizațiile obștești, precum și alte persoane sunt obligate să comunice autorității tutelare informațiile pe care le dețin despre copiii care pot fi propuși pentru adopție și despre cei care au rămas fără îngrijire părintească.
Evidența cetățenilor Republicii Moldova care doresc să adopte copii se efectuează de către autoritățile tutelare, iar evidența cetățenilor străini și a apatrizilor care doresc să adopte copii cetățeni ai Republicii Moldova se efectuează de către autoritatea centrală pentru protecția copilului.
Încuviințarea adopției copilului se face de către instanța judecătorească la cererea persoanelor (persoanei) care solicită adopția. Cererea privind încuviințarea adopției se examinează de către instanța judecătorească, cu participarea obligatorie a autorității tutelare. Hotărîrea instanței judecătorești privind încuviințarea adopției poate fi pronunțată numai atunci cînd copilul s-a aflat în îngrijirea viitorilor adoptatori (adoptator) nu mai puțin de 6 luni. În unele cazuri adopția poate fi încuviințată și fără stabilirea acestui termen de încercare, motivele menționîndu-se în hotărîrea instanței judecătorești.
Accesul la informația privind copiii care pot fi adoptați este liber pentru persoanele care solicită adopția și persoanele împuternicite de ele. Autoritățile tutelare nu au dreptul să limiteze accesul la informația privind copiii care pot fi adoptați.
Adoptatori pot fi persoane de ambele sexe care au atins vîrsta de 25 de ani, cu excepția celor:
decăzute din drepturile părintești;
declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exercițiu;
care au adoptat copii, dar adopția a fost anulată din culpa lor;
eliberate de obligațiile de tutore (curator) din cauza neîndeplinirii culpabile a obligațiilor lor;
care, în virtutea calităților morale sau a stării sănătății, nu sunt în stare să-și îndeplinească drepturile și obligațiile părintești de întreținere și de educație a copilului adoptat;
care urmăresc scopul de a obține o adopție fictivă;
care au prezentat documente false;
care au atins vîrsta de 50 de ani (această regulă nu se aplică în cazul cînd adoptatorii sunt căsătoriți între ei și unul din ei nu a atins vîrsta de 50 de ani, precum și atunci cînd părintele adoptiv este soțul părintelui copilului adoptat sau cînd copilul a trăit în familia eventualilor părinți adoptivi înainte ca aceștia să împlinească vîrsta de 50 de ani).
Cetățenii străini și apatrizii care își au domiciliul în afara hotarelor Republicii Moldova pot fi adoptatori ai copiilor cetățeni ai Republicii Moldova numai dacă întrunesc atît condițiile impuse de legislația statului ai cărui cetățeni sunt sau în care își au domiciliul, cît și condițiile impuse de legislația Republicii Moldova, precum și dacă țara lor este membră a Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale sau dacă în acest domeniu există un acord bilateral între state.
Nu se admite adopția copilului de un cuplu necăsătorit.
Diferența de vîrstă între adoptator și adoptat va fi de cel puțin 15 ani. Această regulă nu se aplică în cazurile cînd unul dintre soți adoptă copilul celuilalt soț. Pentru motive temeinice, această diferență de vîrstă poate fi redusă, dar nu mai mult decît cu 5 ani.
Pentru adopția copilului se cere acordul părinților lui. Nu este necesar acordul părinților pentru adopția copilului dacă aceștia:
sunt decăzuți din drepturile părintești;
sunt declarați incapabili;
sunt declarați dispăruți;
nu sunt cunoscuți;
nu locuiesc împreună cu copilul și se eschivează nemotivat de la întreținerea și educația acestuia mai mult de 6 luni.
Pentru adopția copilului care a atins vîrsta de 10 ani este necesar și acordul acestuia exprimat în instanța judecătorească. Ca excepție, copilul poate fi adoptat fără acordul lui, dacă, pînă la momentul adopției, el a locuit în familia adoptatorilor și nu știe că aceștia nu sunt părinții lui firești.
Adopția poate fi desfăcută, dacă aceasta o cer interesele copilului adoptat, în cazul cînd:
adoptatorii nu-și îndeplinesc sau nu-și pot îndeplini obligațiile privind întreținerea și educația adoptatului;
adoptatorii abuzează de drepturile părintești sau se comportă cu cruzime față de copil;
adoptatorii suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
adopția s-a făcut fără acordul părinților copilului sau al soțului adoptatorului, dacă acest acord se cerea conform legii.
Instanța judecătorească este în drept să desfacă adopția și în alte cazuri, dacă aceasta o cer interesele adoptatului.
Numărul copiilor incluși în programele de adopție națională în perioada 2002-2006 constituie 1592 persoane (tabelul 8).
Tabelul 8. Dinamica adopțiilor naționale în perioada 2002-2006
Numărul copiilor incluși în programe de adopție internațională în perioada 2000-2006 constituie 390 persoane, dintre care 208 băieți și 182 fete (tabelul 9).
Tabelul 9. Numărul copiilor incluși în programele de adopție internațională
Copiii lipsiți de mediu familial și îngrijire părintească (art. 9, paragraf 1-4, 21 și 25)
Autoritățile tutelare îi identifică pe copiii rămași fără ocrotire părintească, țin evidența acestora și, în fiecare caz aparte, în funcție de circumstanțele concrete în urma cărora copiii au rămas fără ocrotire părintească, aleg forma de plasament al copiilor în scopul protecției lor, asigurînd controlul sistematic asupra condițiilor de întreținere, educație și instruire a acestora.
Persoanele cu funcții de răspundere din instituțiile de instruire, curative, de asistență socială și altele similare, precum și alte persoane care dețin informații despre astfel de copii sunt obligate, în termen de 3 zile, să comunice autorității tutelare despre locul aflării copiilor.
Copiii rămași fără ocrotire părintească pot fi plasați pentru îngrijire și educație:
adoptatorului sau soților adoptatori;
sub tutelă (curatelă);
în casele de copii de tip familial;
în instituțiile de stat pentru copiii orfani și cei rămași fără ocrotire părintească, de orice tip (educative, de instruire, curative, de asistență socială), dacă nu există alte posibilități.
La alegerea tipului de plasament se va ține cont, în mod obligatoriu, de proveniența etnică a copilului, de apartenența lui la o anumită cultură, de religia, limba, starea sănătății și dezvoltarea copilului în vederea creării condițiilor de viață care ar asigura continuitatea educației acestuia. Pînă la plasamentul copilului rămas fără ocrotire părintească, responsabilitatea pentru acesta este pusă în seama autorității tutelare.
Sistemul instituțiilor pentru copiii lipsiți de mediul familial și finanțarea acestuia
Sistemul instituțiilor pentru copiii lipsiți de mediul familial din Republica Moldova se constituie din 67 de instituții în subordinea (metodologică) a trei ministere și a unei autorități publice locale și are următoarea structură (tabelul 10):
Școli/Gimnazii internat și Case de copii pentru copii orfani și rămași fără îngrijirea părintească;
Școli internat auxiliare pentru copii cu dizabilități mintale;
Școli internat speciale și Case de copii pentru copii cu dizabilități fizice și senzoriale (dizabilități locomotorii, dizabilități de auz și dizabilități de văz);
Școli internat sanatoriale pentru copii cu boli psihoneurologice și cardiovasculare;
Școli internat pentru copii cu devieri de comportament;
Case de copii pentru copii cu dizabilități mintale severe;
Centre de Plasament Temporar și Reabilitare pentru copii de vîrstă fragedă.
În total, 62 din 67 de instituții rezidențiale activează sub controlul Ministerului Educației și Tineretului. Beneficiarii sistemului sunt copiii cu vîrsta între 0-18 ani. La 01 ianuarie 2007 sistemul rezidențial avea în îngrijire 11096 copii.
Tabelul 10. Tipuri de instituții de îngrijire a copiilor lipsiți de mediul familial
Copiii sunt plasați în sistemul rezidențial de protecție a copilului în funcție de vîrsta lor (tabelul 11). Datele cu privire la vîrsta copiilor instituționalizați arată că sistemul de protecție oferă pentru copiii cu vîrsta:
0-6/7 ani – servicii în cadrul a 3 instituții, dintre care 2 în subordinea Ministerului Sănătății și 1 în subordinea administrației publice locale/mun. Chișinău;
3-7 ani – servicii în cadrul a 5 instituții din subordinea Ministerului Educației și Tineretului. Una dintre acestea oferă servicii de reabilitare a copiilor cu dizabilități de auz (mun. Bălți) în vederea pregătirii acestora pentru școală; 4 oferă servicii pentru vîrsta 3-18 ani, cu accent pe segmentul de 3-7 ani a fraților/surorilor instituționalizați aici, precum și a copiilor beneficiari ai acestui tip de servicii din localitățile apropiate.
7-18 ani – acest segment de vîrstă este orientat spre instituțiile din subordinea Ministerului Educației și Tineretului, precum și a Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului în dependență de problema primară cu care se confruntă copilul – de ordin social sau/și de sănătate și dezvoltare. Constatăm că în instituțiile pentru copii cu dizabilități severe din subordinea Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului (Orhei și Hîncești) mai mult de o treime din beneficiari rămîn în aceste instituții și după vîrsta de 18 ani – maxim 50 ani.
Tabelul 11. Tipologia instituțiilor în funcție de vîrsta copiilor
Instituțiile rezidențaile au în îngrijire copii de diferite vîrste. Deseori sunt înregistrate cazuri cînd beneficiarii depășesc vîrsta de 18 ani. Această situație este specifică pentru circa 1/3 din beneficiarii instituțiilor pentru copii cu dizabilități mintale severe. (tabelul 12)
Tabelul 12. Structura de vîrstă a copiilor
Datele privind intrările și ieșirile în sistemul rezidențial de protecție a copilului arată că rata intrărilor copiilor în instituție este mai mică decît cea a ieșirilor. Diferența dintre acestea, per sistem, reprezintă 21,85%. Rata Intrări-Ieșiri per sistem este de 1:1,28. De asemenea, datele demonstrează o rată înaltă a intrărilor în Casele de copii pentru copiii cu dizabilități severe – 2,95:1. Cea mai mică rată este caracteristică pentru școlile sanatoriale – 1:1,26. (tabelul 13)
Tabelul 13. Fluxul de copii, 2006
Analiza costurilor generale totale arată că acestea înregistrează o varietate semnificativă de la un tip de instituție la altul, precum și în interiorul tipului de instituție. Această stare poate fi determinată de numărul de copii în fiecare instituție, serviciile oferite etc. (tabelul 14)
Tabelul 14. Costuri generale efectuate din bugetul tota, 2006
Costurile totale per copil per an din bugetul alocat arată că aceleași tipuri de instituții mențin valorile maxime și minime de cheltuieli. (tabelul 15)
Tabelul 15. Costuri per copil efectuate din bugetul de stat alocat, 2006
Costurile directe per copil per an sunt constituite din cheltuielile pentru alimentație, medicamente, rechizite de birou, manuale și materiale didactice, inventar moale și înregistrează variații mari de la instituție la instituție și pe întregul sistem. Costurile per copil per an cele mai mari sunt caracteristice pentru Centrele de Plasament Temporar și Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă, instituțiile pentru copii cu dizabilități severe. Valorile cele mai mici ale costurilor directe per copil per an sunt caracteristice pentru instituțiile de tip sanatorial. Costurile totale directe per copil per an pe sistemul de instituții rezidențiale de protecție a copilului reprezintă consecutiv următoarele valori: minim –1760 lei ; mediu – 6700 lei; maxim – 11430 lei. (tabelele 16 și 17). Tabelul 18 conține informația generală despre întregul sistem.
Tabelul 16. Costuri directe per copil, în Sistemul de Îngrijire Rezidențială în 2006
Tabelul 17. Costul mediu al alimentașiei pentru perioada 2002 – 2006
Tabelul 18. Informație generală despre instituțiile de îngrijire rezidențială
Casa de copii de tip familial este o instituție particulară creată pe baza unei familii, în scopul întreținerii parțiale și educației copiilor orfani și a celor rămași fără ocrotire părintească. Casa de copii de tip familial se creează conform hotărîrii autorității administrației publice locale, adoptate pe baza avizului autorității tutelare, a cererii părinților educatori și a actelor anexate la aceasta. În casa de copii de tip familial pot fi cel mult 10 copii, inclusiv copiii proprii ai părinților educatori, dar nu mai puțin de 5 copii plasați. Părinți educatori pot fi persoanele cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, care au atins vîrsta de 25 de ani și ale căror calități morale și stare a sănătății permit îndeplinirea obligațiilor respective.
Nu pot fi părinți educatori persoanele:
declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exercițiu;
decăzute din drepturile părintești;
eliberate de obligațiile de tutore (curator) din culpa lor;
care au fost adoptatori, dar adopția a fost desfăcută din culpa lor;
care suferă de boli cronice grave sau contagioase.
Părinții educatori au drepturi și obligații similare celor ale tutorelui (curatorului) față de copiii plasați în casele de copii de tip familial. Părinții educatori beneficiază de remunerare și înlesniri în modul stabilit de Guvern.
Copiii plasați în casele de copii de tip familial au aceleași drepturi ca și copiii aflați sub tutelă (curatelă). La sfîrșitul anului 2006 în Republica Moldova funcționau 23 case de tip familial în care erau plasați 123 de copii.
În vederea optimizării formelor de protecție a copilului aflat în dificultate, în Republica Moldova se creează și se dezvoltă servicii sociale comunitare alternative celor rezidențiale, multe dintre care își demonstrează eficiența și activează cu succes. Conform datelor furnizate de secțiile/direcțiile de asistență socială și protecție a familiei, în 2006 funcționau în republică 87 de centre care prestau servicii sociale comunitare pentru familiile cu copii și pentru copiii aflați în situație de risc. În domeniul protecției familiilor cu copii activau 30 de centre (35% din totalul centrelor), printre care: 23 centre de zi, 1 centru de plasament și 6 centre de reabilitare. În domeniul protecției copiilor aflați în situație de risc funcționau 57 de centre comunitare: 28 de centre de zi, 10 centre de plasament, 10 centre de reabilitare și 9 centre mixte. (tabelul 19).
Tabelul 19. Tipizarea centrelor care prestează servicii sociale comunitare (existente în 2006)
Observăm că 51 de centre (circa 70% din total) sunt centre de zi pentru familii cu copii cu dizabilități și pentru copii aflați în situație de risc. Centrele de plasament pentru copii cu dizabilități au cea mai mică reprezentativitate, în municipiul Chișinău funcționînd un singur centru.
În perioada anilor 2003-2005 au fost create cele mai multe centre, cea mai mare pondere revenind centrelor de zi. În anul 2003 au fost create 19 centre (inclusiv 11 centre de zi), în 2004 – 14 centre (inclusiv 8 de zi), iar în anul 2005 – 18 centre (inclusiv 12 de zi). În aceeași perioadă se înregistrează o stabilitate a dinamicii creării centrelor de reabilitare, în fiecare an creîndu-se cîte 3 centre. În anul 2006 ritmul creării centrelor se reduce față de anul 2005 cu 56% (de la 18 la 8) (tabelul 20). În perioada anilor 1990-1999 au fost create doar 6 centre pentru familii cu copii și pentru copii în situație de risc, printre care în anul 1995 – 2 centre de reabilitare, în 1998 – 1 centru de zi, în 1999 – 2 centre de plasament și 1 centru mixt.
Tabelul 20. Dinamica creării centrelor comunitare care prestează servicii sociale
Cea mai mare parte a serviciilor sociale sunt concentrate în municipiul Chișinău, unde activează 48 de centre comunitare pentru copii, care asigură dreptul copiilor la activități educative, social-sportive, culturale etc. În anul 2004 aceste centre au asistat 7191 copii, în anul 2005 – 7611, iar în anul 2006 – 9484 de copii.
Finanțarea centrelor comunitare ce oferă servicii familiilor cu copii și copiilor aflați în situație de risc se realizează atît de la bugetul de stat, de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, cît și din donații.
Sursa de finanțare a centrelor comunitare care prestează servicii sociale
Tabelul 22 arată dinamica pozitivă a finanțării centrelor comunitare din bugetele unităților administrativ-teritoriale în anii 2003-2006.
Tabelul 22. Ffinanțarea centrelor comunitare din bugetele
unităților administrativ-teritoriale în anii 2003-2006
Începînd cu 2006, prin intermediul Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului, din bugetul de stat sunt finanțate trei centre comunitare pentru copii, în cadrul cărora sunt prestate servicii moderne de reabilitare socială, psihopedagogică și medicală: un centru de plasament temporar al copiilor în situație de risc în or. Soroca (pentru 24 beneficiari), un centru pentru copii cu cerințe educative speciale în or. Criuleni (pentru 44 beneficiari) și un centru de reabilitare și protecție socială a copiilor în situație de risc în or. Taraclia (pentru 40 beneficiari). Cheltuielile anuale de finanțare a acestor trei centre în 2006 au fost de 2188,8 mii lei, iar cheltuielile medii anuale pentru deservirea unui beneficiar au constituit 20,27 mii lei.
După cum s-a menționat mai sus, prin intermediul Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului este coordonată și finanțată activitatea a două case-internat republicane pentru copiii cu deficiențe mintale: în or. Hîncești (fete) și or. Orhei (băieți). Ambele instituții oferă servicii de reabilitare/recuperare: logopedie, kinetoterapie, ergoterapie, fizioterapie, precum și servicii specializate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii: pante de acces, bare de sprijin, scaune cu rotile, utilaj de susținere motorie, WC adaptat, ortopedie/protezare, gimnastică curativă, masaj. Aceste instituții nu au servicii educaționale curriculare, însă oferă servicii educaționale extracurriculare: cerc sportiv, broderie, artă plastică ș. a. De asemenea, activează ateliere de menaj, muncă agricolă, croitorie, bucătărie experimentală, tîmplărie, cizmărie.
În perioada aflării copilului în instituție, familiei i se oferă servicii de consiliere parentală și asistență socială în vederea reintegrării copilului, însă acest sprijin este oferit episodic și nu este determinat de misiunea instituției. În acest context este nevoie să se intensifice și să se aprofundeze evaluarea medico-psiho-pedagogică în vederea depistării copiilor pasibili de a fi instruiți în cadrul unui sistem educațional curricular special.
Concomitent, trebuie dezvoltate serviciile pentru formarea deprinderilor profesionale și de viață, odată cu serviciile de colaborare comunitară, integrare socială și familială, impunîndu-se măsuri suplimentare în vederea perfecționării/recalificării personalului angajat în instituție, precum și angajarea unor profesioniști în domeniile de referință.
Cheltuielile pe anii 2000-2006 pentru întreținerea acestor case a crescut permanent. (tabelul 23)
Tabelul 23. Cheltuielile pentru întreținerea caselor-internat din or. Orhei (băieți) și or. Hâncești (fete), în perioada 2000-2006
În cele trei centre comunitare de zi pentru copii cu dizabilități locomotorii, dizabilități de auz și pentru copii cu dizabilități mintale din mun. Chșinău beneficiarii au posibilitate să învețe cum să trăiască în comunitate, iar copiii din comunitate învață să accepte în rîndurile lor copiii cu dizabilități. Zilnic, fiecare din aceste centre oferă servicii pentru circa 50 de copii.
Sistemul de prevenire al instituționalizării
Republica Moldova nu are dezvoltat un sistem național definit de prevenire a instituționalizării copiilor, dar legislația în vigoare prevede instituționalizarea drept ultimă soluție de protecție a copilului aflat în diferite situații de dificultate.
Un model de sistem de prevenire a instituționalizării și redirecționare a plasamentului copiilor în îngrijirea de tip familial, precum și modificarea paradigmelor factorilor de decizie referitor la modul în care pot fi ajutați copiii, a fost testat în Republica Moldova în cadrul Proiectului Every Child – TACIS „Consolidarea capacităților în reforma politicii sociale în Moldova”, implementat în trei raioane: Orhei, Ungheni și Cahul.
Modelul testat al Sistemului de prevenire a instituționalizării include:
evaluarea complexă a necesităților copilului de către Comisia raională pentru protecția copilului în dificultate;
examinarea măsurii de protecție propusă pentru copil de către Comisia raională pentru protecția copilului în dificultate;
analiza plasamentelor în instituțiile de tip internat.
Mecanismul pe baza căruia activează Comisia este prezentat în tabelul de mai jos, unde sunt indicate și etapele de examinare a cazului precum și subordinea instanțelor implicate în soluționarea situației copilului.
Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate, deși este un organ consultativ, reprezintă o componentă vitală în luarea deciziilor referitor la copiii care nu pot rămîne în familiile lor. Comisia examinează dosarul fiecărui copil în parte, pentru a se asigura că acesta a fost supus unei evaluări complexe și competente și că au fost explorate toate opțiunile din comunitate înainte ca el să fie recomandat spre a fi plasat în afara familiei în conformitate cu criteriile de eligibilitate. Doar în cazul în care Comisia este ferm convinsă că nu există o altă opțiune disponibilă pentru copil, ea confirmă recomandarea de îndepărtare a copilului de familie. Autoritatea tutelară poate aproba plasamentul unui copil în afara familiei doar după ce cazul a fost examinat de Comisie.
Astfel, dacă în alte raioane aproape toate solicitările de instituționalizare sunt satisfăcute, atunci în raioanele pilot, în perioada august 2005 – septembrie 2006, din 472 de solicitări de instituționalizare au ajuns audiate în Comisii 160 de cazuri (33,9%), dintre care numai 81 de copii (17,2%) au fost instituționalizați.
Concomitent, în cadrul proiectului sus-menționat, în raioanele pilot au fost dezvoltate serviciile de Asistenț[ parentală profesionistă (APP), care oferă copilului aflat în dificultate îngrijire substitutivă în familia asistentului parental profesionist pe baza delimitării drepturilor și obligațiilor de protecție a drepturilor și intereselor legale ale copilului între autoritatea tutelară teritorială, prestatorul de servicii și asistentul parental profesionist. Scopul serviciului APP este protecția temporară a copilului aflat în dificultate, socializarea și reintegrarea acestuia atît în familia biologică (extinsă, adoptatoare), cît și în comunitate. Asistența Paretnală Profesionistă în toate regiunile s-a dezvoltat pe baza regulamentului de prestare a serviciilor APP aprobat prin decizia consiliilor raionale.
Serviciul APP a fost dezvoltat de către Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copiilor în Chișinău (începînd cu 2001), actualmente în Republica Moldova activînd 35 familii de asistenți parentali cu 85 de copii aflați în plasament, 17 copii fiind reintegrați cu succes în familiile biologice. Remunerarea asistenților parentali și achitarea indemnizației de întreținere a copiilor din plasament se face, parțial, de către administrația publică locală și de organizații neguvernamentale.
De asemenea, au fost înființate încă două servicii complementare: Serviciul de sprijin familial și prevenire a abandonului și Serviciul de reintegrare a copiilor din sistemul rezidențial de îngrijire în familie și comunitate. Serviciul de sprijin familial și prevenire a abandonului are menirea de a oferi asistență socială familiei cu copii în situație de risc. Obiectivele principale sunt: menținerea copiilor în mediul familial, prevenirea plasării copiilor în instituții rezidențiale, satisfacerea necesităților specifice, soluționarea problemelor de comportament, de sănătate, relaționale ale copiilor în familie. După identificarea familiilor socialmente vulnerabile cu copii în situație de risc sunt propuse măsuri de prevenire a separării copilului de familia sa; se evaluează situația familiilor și se întocmesc rapoarte de evaluare și planuri individualizate de protecție a familiei și copilului și se monitorizează situația familiei și a copilului; se organizează ședințe de evaluare, revedere și încheiere a cazului familiei; se oferă susținere practică și materială familiei pentru o perioadă stabilită conform planului individualizat al cazului; se organizează ședințe ale grupurilor de suport mutual.
Serviciul de sprijin familial și prevenire a abandonului se oferă ținînd cont de următoarele:
intervenție minimă, cu prevenirea dependenței de serviciile sociale;
protecția copilului contra abuzului, neglijării și asigurarea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea copilului;
împuternicirea părinților în luarea deciziilor referitor la protecția copiilor lor;
acordarea sprijinului direct părinților pentru facilitarea schimbărilor în dinamica familiei;
oferirea unui sprijin financiar pentru depășirea stresului cauzat de incapacitatea de a satisface necesitățile de bază ale copilului;
intervenții concertate și limitate în timp.
Serviciul de reintegrare a copiilor din sistemul rezidențial de îngrijire are ca scop reîntoarcerea copilului în familie, susținerea lui în cadrul familiei, sprijinirea părinților și copiilor, precum și promovarea rezultatelor pozitive înregistrate de toate persoanele implicate. Reintegrarea copilului în familia sa este un proces dificil și complex, care cere o evaluare amănunțită a necesităților copilului și a potențialului familiei de a satisface aceste necesități pentru o perioadă îndelungată de timp. Reintegrarea trebuie să satisfacă interesul major al copilului și trebuie să fie efectuată pe baza unor indicatori clari care se referă la stabilitatea în familie, angajamentul și motivarea pentru a menține legătura cu copilul, crearea și dezvoltarea relațiilor cu copilul său. În cazul în care nici unul din acești indicatori nu este prezent, o reintegrare cu succes este puțin probabilă.
Grupele prioritare de copii evaluați și integrați în comunitate sunt stabilite în conformitate cu următoarele criterii: copiii ale căror familii locuiesc în vecinătatea instituției rezidențiale cu părinți în stare să aibă grijă de ei; copiii și familiile care au nevoie de susținere minimă după reintegrare; copiii și familiile care, evident, vor avea nevoie de serviciile centrelor de zi după reintegrarea copilului în familie; copiii mai mici au prioritate față de cei mai mari.
Schema procesului de reintegrare
Tabelul 24. Numărul de beneficiari ai Serviciului de sprijin familial și de prevenire a abandonului și ai Serviciului de reintegrare a copiilor din sistemul rezidențial de îngrijire în familie și comunitate în cele trei raioane pilot
Guvernul și-a asumat responsabilitatea să extindă la nivel regional și național practicile bune înregistrate de Proiectele implementate.
Sprijin și servicii adecvate pentru urmărirea și reintegrarea copiilor care părăsesc sistemul instituțional.
În perioada de raportare, măsura principală de sprijin a copiilor care părăsesc sistemul instituțional rămîne a fi instruirea profesională a acestora în cadrul claselor și școlilor profesionale, precum și un set de facilități pentru admiterea în colegii și universități: cote din locurile fără taxă pentru studii, asigurarea cu burse sociale și cămine.
Pentru copiii orfani, rămași fără ocrotirea părintească, absolvenți ai instituțiilor de tip internat sunt perfectate pe gratis actele de identitate.
Pînă în prezent exisă doar un singur Centru de zi și de plasament temporar al copiilor orfani în perioada postinstituțională, deschis în 2004 în mun. Chișinău, avînd ca scop reabilitarea și reintegrarea socială a beneficiarilor, dezvoltarea capacităților și deprinderilor de viață, prevenirea infracțiunilor.
Astfel, în mun. Chișinău funcționează 17 Centre de plasament temporar, 11 dintre care nestatale, 17 familii de asistență parentală profesionistă, 3 case de tip familial. Serviciul reintegrare familială și adopții al DMPDC, împreună cu asistenții sociali ai centrelor desfășoară lucrul pentru reintegrarea copiilor în familia biologică sau extinsă, iar dacă aceasta nu se reușește se încearcă plasarea copilului în familie sub formă de tutelă sau adopție.
Datorită dezvoltării serviciilor alternative de susținere a familiilor, în mun. Chișinău are loc o reducere semnificativă a riscului de abandon al copilului. Aceasta ne-o demonstrează datele furnizate de Primăria municipiului Chișinău, conform cărora, în anul 2005 s-au înregistrat 83 de copii abandonați, iar în anul 2006 numai 48 de copii.
Deși în ultimii ani au avut loc schimbări considerabile în cadrul sistemului de asistență socială atît la nivel de prestații, cît și la nivel de servicii, acestea rămîn în ansamblu încă ineficiente, eficientizarea lor fiind identificată ca obiectiv de bază al compartimentului sectorial al Strategiei de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (2004-2006). Ca priorități au fost stabilite întocmirea Registrului unic al beneficiarilor de asistență socială ce ar facilita trecerea de la sistemul categorial la sistemul de asistență „pe bază de necesități”; dezvoltarea serviciilor sociale de prevenire a intrării în dificultate și pe servicii de intervenție în situații de risc; creșterea semnificativă a rolului autorităților publice locale și societății civile.
În acest context trebuie menționată deschiderea centrelor care sunt axate pe probleme speciale, cum ar fi prevenirea abandonului, reabilitarea copiilor străzii, recuperarea socială și educațională a copiilor cu necesități speciale, îngrijirea persoanelor vîrstnice și cu dizabilități. Cele mai multe centre au fost deschise cu concursul FISM, Every Child, Amici dei Bambini, Caritas-Moldova. Aceste centre funcționează în afara structurilor publice, urmînd să fie preluate în timp de către APL, ceea ce va facilita procesul de descentralizare a sistemului serviciilor de asistență socială și plasarea lor la nivel comunitar.
Verificarea periodică a condițiilor și necesităților plasamentului (art. 25)
Evaluarea sistematică a necesității plasării copiilor în instituțiile de îngrijire rezidențială și a celor de plasament temporar se efectuează deocamdată numai de către DMPDC, periodic (o dată la 3 luni), ceea ce duce la evitarea șederii îndelungate a copilului în instituție. Spre exemplu, în rezultatul evaluării efectuate în prima jumătate a anului 2006, din școlile internat au fost reintegrați în familia biologică sau extinsă 36 de copii. Grație existenței în municipiu a formelor alternative de îngrijire rezidențială și lucrului dus de către serviciul de reintegrare, numărul copiilor aflați în școlile internat este în descreștere :
Dinamica numărului copiilor aflați în școlile internat în mun. Chișinău
La sfîrșitul fiecărui an de studii se efectuează evaluarea situației copiilor la domiciliu și, în dependență de rezultatele evaluării, se ia o decizie referitor la oportunitatea aflării lor în instituție pentru următorul an școlar.
Abuz și neglijență (art. 19), inclusiv recuperarea fizică și psihologică și reintegrarea socială (art. 39);
Violența împotriva copilului este un fenomen răspândit în Republica Moldova, în peroioda de raportare, fiind înregistrate mai multe cazuri grave în care copiii au fost bătuți crunt de propriii părinți, inclusiv un caz soldat cu moartea copilului. În Republica Moldova nu există, deocamdată, statistici oficiale care ar prezenta numărul copiilor bătuți în familie.Guvernul, în parteneriat cu reprezentanța UNICEF și societatea civilă a realizat studii privind fenomenul violenței, neglijării și abuzului față de copil și a desfășurat campanii de sensibilizare a opiniei publice cu tema: „Să nu excludem nici un copil”, „Oare și animalele își bat puii?”, „Copilărie fără violență” etc. promovînd astfel cu insistență mesajul de excludere a maltratării copiilor.
Scopul campaniilor promovate a fost reducerea violenței împotriva copiilor, fenomen care prejudiciază grav dezvoltarea lor, schimbarea comportamentului părinților și crearea unei opinii publice contra bătăii copilului în familie, responsabilități asumate de Guvernul Republicii Moldova de din iulie 2005.
Campania COPILĂRIE FĂRĂ VIOLENȚĂ a fost realizată în parteneriat cu Consiliul Național pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Educației și Tineretului, Reprezentanța UNICEF în Moldova și Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii. În cadrul campaniilor au fost difuzate materiale (postere, broșuri etc.) pentru părinți, pentru populație în general în toate localitățile republicii, în special la sate, precum și pentru profesioniști (profesori, asistenți sociali, polițiști, procurori ș.a.).
Studiul „Îngrijirea și dezvoltarea timpurie a copilului”, realizat în 2004 de Guvernul Republicii Moldova în comun cu UNICEF arată că fiecare al șaselea părinte țipă la copilul lui, fiecare al cincilea părinte își amenință copilul cu bătaia, iar fiecare al patrulea părinte își bate copilul. Datele aceluiași studiu arată că 86% din părinții chestionați au spus că prin bătaie îl fac pe copil să-i asculte și să-i respecte; 13% din părinți își bat copiii pentru că au fost și ei, la rândul lor, bătuți de părinții lor, 12% din părinți au răspuns că își bat copiii pentru că îi iubesc și le vor binele.
Datele unui sondaj de opinie, realizat de CNPAC în noiembrie 2005 în mai multe regiuni ale Republicii Moldova, au relevat că 97,6% din cei 1.106 de subiecți chestionați consideră că în țară există copii cărora li se aplică pedeapsa fizică. O altă microevaluare a arătat că 66% din adolescenți au recunoscut că au fost victime ale violenței, 19% au fost ei agresorii, iar 15% s-au aflat în ambele ipostaze. De fapt, adolescenții, cel mai des, asociază violența cu abuzul sexual și agresiunea fizică (79%), după care urmează amenințările verbale (30%) și neglijarea (7,5%).
Studiul regional realizat în 2005-2006 în șapte țări ale Europei: Bulgaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Polonia, Ucraina și Republica Moldova, arată că profesorii din Republica Moldova agreează bătaia copiilor atunci când aceștia comit furturi mici (67% din respondenți), consumă alcool (60,9%), spun minciuni (49%), nu vin la timp acasă (49%), lipsesc de la ore (49,7%), fumează (47,7%), nu ascultă părinții (40,4%). Republica Moldova devansează de aproape două ori Bulgaria, în care pedepsirea copiilor prin bătaie este acceptată de doar 28% de profesori. Totodată, Republica Moldova este singura țară din cele șapte în care mai mult de jumătate din profesorii chestionați consideră copiii proprietatea părinților. Pentru realizarea acestui studiu au fost chestionați 141 de profesori din zece școli și licee din Chișinău.
Deseori, părinții percep bătaia ca pe o metodă de disciplinare, și asta pentru că nu realizează ce consecințe are ea asupra dezvoltării copilului și nu cunosc alternative nonviolente de educație. Studiile arată că un copil bătut sistematic în familie nu va deveni o persoană pozitivă, optimistă, care își va realiza potențialul său. Dimpotrivă, de cele mai multe ori el preia comportamentul violent al părinților și, ajuns matur, își educă tot prin bătaie copiii.
În toate instituțiile de protecție și educație a copiilor sunt instituite posturi de psiholog iar în instituțiile din mun. Chișinău sunt angajați și asistenți sociali, care asigură prevenirea neglijării copiilor. De asemenea, în cadrul evaluărilor semestriale a dosarelor copiilor instituționalizați și aflați în plasament temporar, se efectuează anchetarea anonimă a copiilor, care contribuie la depistarea cazurilor de încălcare a drepturilor lor.
În cazurile de violență în familie, inclusiv abuzul sub orice formă asupra copiilor, specialiștii DMPDC iau parte la instrumentarea cazurilor: acordă asistența psihologică victimelor, urmăresc ca procedurile judiciare să se desfășoare ținîndu-se cont de trăsăturile tipice ale copilului și ca să se asigure o mai bună protecție a victimelor, inclusiv dreptul lor la intimitate.
În vederea reabilitării copiilor victime ale abuzului și violenței, DMPDC împreună cu UNICEF și CNPAC, au inaugurat Centrul de asistență psiho-socială a copilului și familiei „Amicul”, care în anul găzduit 132 copii victime ale diferitor forme de abuz. În cadrul Centrului copiii beneficiază de consiliere psihologică, suport emoțional, organizare utilă a timpului liber, ajutor în soluționarea problemelor cu care se confruntă.
Deja de 2 ani, Serviciul psihologic al DMPDC, și Institutul de Reforme Penale au întocmit referate presentențiale pentru minorii aflați în anchetă. În 2005 au fost întocmite 103 referate presentențiale de evaluare psihosocială a personalității minorului. Au fost întreprinse în acest scop vizite la domiciliul copiilor și al familiei, în instituțiile de drept, instituțiile de urmărire penală și la izolatorul de detenție preventivă. În anul 2006 au fost întocmite 17 referate.
În vederea asigurării serviciilor de asistență pentru copii în acțiunile din justiție în 2005 și 2006, UNICEF Moldova și Institutul Reformelor Penale au creat grupe mobile pentru implementarea proiectului „Acordarea asistenței juridice, psiho-sociale și alternative la detenție pentru copiii din sistemul de justiție penală”.
În scopul eficientizării reformei în domeniul asistenței sociale și creării unui sistem viabil și transparent au fost stabilite următoarele recomandări:
majorarea garanțiilor sociale acordate familiilor cu copii și familiilor cu copii cu dizabilități;
crearea unei rețele primare de asistenți sociali la nivel local; de asistenți personali și de asistenți parentali;
dezvoltarea sistemului de prevenire a intrării copiilor/persoanelor în sistemul rezidențial, prin acordarea serviciilor de asistență socială comunitară;
dezvoltarea sistemului de servicii de asistență socială de intervenție în situații de risc (recuperare și reintegrare socială și familială);
crearea structurii pentru acreditarea, evaluarea și monitorizarea serviciilor de asistență socială;
aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile de asistență socială;
consolidarea capacităților și evaluarea periodică a personalului implicat în oferirea serviciilor de asistență socială (profesionalizarea sistemului);
dezvoltarea cadrului legislativ cu privire la voluntariat în domeniul asistenței sociale;
dezvoltarea parteneriatelor dintre toate structurile/organizațiile implicate în domeniul prestării de servicii de asistență socială;
diversificarea serviciilor sociale în funcție de necesitățile comunității;
elaborarea și promovarea politicilor de stimulare a inițiativelor societății civile în dezvoltarea serviciilor sociale comunitare;
preluarea experiențelor pozitive în domeniu de la organizațiile neguvernamentale și internaționale care prestează deja servicii sociale.
VI. SĂNĂTATEA DE BAZĂ ȘI BUNĂSTAREA
(art. 6, 18, paragraf 3, 23, 24, 26, și 27, paragraf 1-3)
6.1 Copiii (art. 23)
În scopul perfecționării sistemului de integrare a copiilor cu cerințe educaționale speciale, Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (2004-2006) (SCERS), prevede organizarea serviciilor de asistență a copiilor cu cerințe educaționale speciale în instituțiile de învățămînt secundar general, dezvoltarea serviciilor comunitare de asistență și de sprijin; crearea unei baze de date unice privind copiii cu cerințe educaționale speciale în vederea elaborării unor programe și măsuri eficiente de asistență pentru aceștia; elaborarea și implementarea programelor și formelor diferențiate de instruire a copiilor cu cerințe educaționale speciale; crearea și dezvoltarea unui sistem de servicii alternative instituționalizării; elaborarea și implementarea standardelor de îngrijire, educație, asistență medicală, recuperare, reabilitare a copiilor cu cerințe educaționale speciale; consolidarea bazei didactice, tehnico-materiale pentru pregătirea profesională de calitate a absolvenților instituțiilor de învățămînt special în vederea facilitării integrării acestora în societate.
Conform datelor furnizate de către Ministerul Sănătății, în perioada 2001-2006, numărul copiilor cu dizabilități cu vîrsta cuprinsă între 0-16 ani a variat între 13287 și 12857 persoane. Rata copiilor cu dizabilități de vîrstă preșcolară constituie circa 23,0% din numărul total al copiilor cu dizabilități, iar ponderea copiilor cu gradul de severitate I și II este de circa 89%.
Pentru fortificarea serviciilor de reabilitare au fost (re)organizate 4 Centre de Reabilitare: două Centre Ftiziopneumologice de Reabilitare „Tîrnova” cu 200 de paturi și „Cornești” cu 100 de paturi; Centrul de Reabilitare pentru Copii „Sergheevka” cu 200 de paturi, cu profiluri: neurologie, gastrologie, cardio-reumatologie și pulmonologie și Centrul de Recuperare pentru copiii cu afecțiuni neurologice și pulmonologice „Ceadîr-Lunga” cu 85 de paturi. În Centrele de Recuperare pentru copii sunt create secții „mamă-copil”, cu o capacitate a cîte 50 de paturi, predestinate copiilor de vîrstă fragedă și copiilor cu dizabilități care suferă de maladii grave neurologice și respiratorii.
În cadrul Institutului de Cercetări Științifice în domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului funcționează o secție pentru recuperarea copiilor cu maladii neuromotorii, unde sunt tratați anual circa 500 de copii, inclusiv copii invalizi 85%. Pentru reabilitarea copiilor cu Paralizie Cerebrală Infantilă și afecțiuni psihice sunt 20 de paturi în Spitalul de Psihiatrie din Bălți. În anul 2004 în Centrul de Plasament și reabilitare pentru copii Bălți a fost deschis Centrul de zi pentru reabilitarea copiilor cu handicap fizic și mintal, iar în 2006 un asemenea centru s-a deschis și în Centrul de Plasament și Reabilitare a Copiilor de Vîrstă Fragedă, predestinat pentru reabilitarea copiilor din mun. Chișinău. Anual, în Centrele de Recuperare și Reabilitare pentru Copii sunt tratați peste 4500 de copii cu afecțiuni cronice, inclusiv cu diverse dizabilități fizice și psihice.
În republică funcționează 14 instituții rezidențiale pentru copiii cu diferite tipuri de dizabilități, ele se află în subordinea autorităților administrației publice centrale și locale. În cadrul acestor instituții sunt plasați copii cu dizabilități fizice, senzoriale și mintale (vezi p. 49), cuprinși în programe de educație și recuperare, în corespundere cu gradul lor de dizabilitate.
Întru majorarea garanțiilor sociale minime a copiilor, de la 1 ianuarie 2006 au fost mărite cu 30% alocațiile acordate copiilor cu dizabilități din copilărie și copiilor cu dizabilități pînă la vârsta de 16 ani (informații mai detaliate vezi la pct. 6.3).
Pentru reabilitarea și recuperarea sănătății copiilor, în componența Ministerului Sănătății funcționează 6 centre:
2 centre de reabilitare și plasament pentru copii de vîrstă fragedă în mun. Bălți și mun. Chișinău;
2 centre ftiziopulmonologice de reabilitare pentru copii din satul Cornești și satul Tîrnova;
2 centre de recuperare/reabilitare pentru copii din or. Ceadîr-Lunga și or. Sergheevka.
Cheltuielile suportate de aceste șase centre sunt reflectate în tabelul 26.
Tabelul 26. Repartizarea cheltuielilor pe centre
Astfel, cheltuielile pentru reabilitarea și recuperarea copiilor în centrele menționate sunt în creștere continuă, în anul 2006 față de anul 2000 de circa 4,2 ori. În același timp, costul de întreținere a unui copil în perioada menționată a crescut de 5,1 ori.
6.2 Sănătatea și serviciile de sănătate (art. 24)
În perioada anilor 2000-2006 s-a redus rata mortalității infantile și a mortalității copiilor pînă la 5 ani. Astfel, rata mortalității infantile s-a redus de la 18.3% în 2000 la 11.8% în 2006. Cu toate că nivelul mortalității infantile în Republica Moldova este mai înalt ca în țările europene, pe parcursul ultimilor cinci ani această rată s-a redus mai repede în Republica Moldova decît în UE.
Rata mortalității copiilor cu vîrsta de pînă la cinci ani s-a redus de asemenea de la 23,9% în 2000 la 14,02% în 2006. În perioada menționată s-a înregistrat o scădere a mortalității copiilor de vîrsta dată și în localitățile rurale. Aceeași tendință se observă și referitor la rata mortalității copiilor de vîrsta 5-14 ani. Tendința de scădere a mortalității copiilor se datorează, în mare parte, îmbunătățirii accesului la îngrijire și asistență medicală pentru copii și mame, oferite prin asigurarea medicală obligatorie
În republică, pentru perioada anilor 2000-2006, rata nou-născuților cu greutatea scăzută la naștere, s-a micșorat cu 11,31% (de la 4,95% în 2000 pînă la 4,39% în 2006). Tot în scădere este și rata nou-născuților cu greutatea scăzută moderat și grav scăzută, care a variat între 0,33% în 2000 și 0,27% în 2006.
Rata populației cu acces la surse de apă îmbunătățită a crescut de la 37.8% la 44.5%, iar rata populației ce are acces la sistem de canalizare de la 41.1% la 43.6%. Cu părere de rău, dotarea gospodăriilor sătești cu sisteme de canalizare și apă centralizată constituie numai 4%.
Vaccinarea copiilor, care au împlinit vîrsta de 1 an, pentru perioada raportată, a variat: contra tuberculozei între 98,8% și 99,2%, contra difteriei-pertussis-tetanos între 96,0% și 98,0%, contra poliomielitei între 97,3% și 98,5%, contra rujeolei între 89,1% și 96,9%, contra hepatitei virale B între 98,8% și 99,2% și oreionului între 93,2% și 96,9%.
În perioada anilor 2000-2006 nivelul mortalității materne a înregistrat o descreștere de la 27,1% în anul 2000 pînă la 16,0 la 100000 nou-născuți vii în anul 2006. În anul 2005, din 7 cazuri de mortalitate maternă, a fost înregistrat 1 caz de deces matern la o adolescentă în vîrstă de 15 ani, ceea ce constituie 12,8%, cauza decesului fiind septicemia otogenă.
Cauzele determinante în structura mortalității materne
Proporția femeilor însărcinate care au avut acces și au beneficiat de îngrijire medicală prenatală a crescut de la 91,1% în 2000 la 99,1% în 2006. De îngrijiri postnatale au beneficiat practic toate femeile, care au născut în perioada anilor 2000-2006. Această îmbunătățire se datorează programelor de instruire în domeniu, dar și medicilor de familie.
Ponderea copiilor născuți în spitale (maternități) a variat între 97,6% (2000) și 99,1% (2006). Pe parcursul ultimilor ani, în republică, rata copiilor născuți în afara instituțiilor medicale nu depășește 2%.
Personalul medical, cu studii superioare și medii speciale, care activează în maternitățile din republică este instruit în continuu în domeniul îngrijirii medicale și a primirii nașterilor. În toate cele 38 de maternități, nașterile sunt primite de medici obstetricieni-ginecologi și moașe cu instruire în domeniu.
În republică, este în continuă creștere numărul copiilor alimentați la sîn. Astfel, pînă la vîrsta de 3 luni s-au alimentat exclusiv la sîn de la 86,2% în 2000 la 93,0% în 2006. În această perioadă rata copiilor alimentați la sîn pînă la 6 luni s-a majorat de la 73,6% la 85,0%, iar către vîrsta de 1 an rata copiilor alimentați la sîn, în perioada respectivă, a variat de la 60,0% la 68,0%. Datorită efortului depus de lucrătorii medicali la acest compartiment, 27 de maternități au fost certificate cu titlul „Spital prieten al copilului”.
În republică au fost întreprinse măsuri pentru a stopa răspîndirea infecției HIV/SIDA. Astfel, toate femeile gravide, au posibilitatea pe perioada sarcinii de a se testa benevol (de 2 ori), investigațiile fiind achitate de Compania Națională de Asigurări în Medicină. În două maternități din republică sunt create condiții pentru asistarea nașterilor la femei infectate cu HIV/SIDA (Chișinău și Bălți).
Tratamentul copiilor HIV infectați este înfăptuit în cadrul unei secții republicane specializate, unde beneficiază de asistență medicală, inclusiv tratament antiretroviral, îngrijiri speciale și consiliere. Copiii cu vîrsta de pînă la un an, născuți de mame HIV infectate sunt asigurați gratuit pe parcursul primului an de viață cu amestecuri lactate adaptate. Din numărul total al persoanelor infectate cu virusul HIV diagnosticul maladia SIDA a fost confirmat la 220 persoane, din ei cu vîrsta de pînă la 18 ani – 13 (5,9%), au decedat de SIDA total 106, inclusiv cu vîrsta de pînă la 18 ani – 10 (9,43%). Din rîndul copiilor infectați cu virusul HIV, 2 au fost abandonați de mame și plasați în Centrele de plasament pentru copii (Chișinău și Bălți), unde beneficiază de tratament, reabilitare și îngrijiri speciale.
Informație privind sănătatea adolescenților
În republică sunt înregistrate anual cazuri de sarcină timpurie la adolescentele (în vîrsta de 10-19 ani), însă în perioada raportată numărul lor este în descreștere, inclusiv printre minorele sub 15 ani.(tabelul 27) Tabelul 27. Sarcina timpurie în rîndul adolescentelor
Incidența infecțiilor cu transmitere sexuală (sifilis, gonoree) la adolescenți nu are tendințe de descreștere în decursul ultimului deceniu și este cu circa 30% mai mare decît incidența în rîndul populației generale și cu 21,6% mai înaltă printre cei de 15-19 ani vis-a-vis de 135,5/100000 în rîndul populației generale. Problemele de sănătate mintală, inclusiv depresia și suicidul, capătă o amploare tot mai mare, în special, în rîndurile băieților. Printre băieții de 15-19 ani în acest răstimp rata suicidului a fost de 7 ori mai mare decît printre fete, care varia respectiv între 7/100000 și 1,1/100000. Comportamentul aditiv al tinerilor (abuzul de alcool, fumatul, consumul de droguri) constituie o problemă medico-socială de importanță crescîndă. Majoritatea utilizatorilor de droguri sunt tineri în vîrsta de pînă la 23 ani, 12% n-au atins vîrsta de 18 ani, 88% sunt bărbați, 82% nu sunt căsătoriți și 75% nu sunt încadrați în cîmpul muncii. Malnutriția și practicile incorecte de alimentație se întîlnesc și în rîndurile adolescenților, întrucît tinerii consumă pește, fructe și legume de circa 2 ori mai puțin decît necesarul, fapt care duce la o carență de proteine animale și vegetale, micronutrienți și vitamine în rația alimentară. Circa 2,0% din toate cazurile de tuberculoză activă sunt înregistrate în Republica Moldova maladiilor neinfecțioase, în special accidentele, intoxicațiile, traumatismele, constituie cauza majoră a mortalității generale printre tineri.
În scopul combaterii consumului de alcool și droguri în rîndul adolescenților, instituțiile medico-sanitare publice din țară activează în următoarele direcții:
Antrenarea adolescenților în activitatea de profilaxie, educație, tratament și reabilitare;
Implementarea metodelor contemporane de diagnostic și tratament;
Reducerea consecințelor medicale și sociale ale consumului de alcool, droguri, mortalității din cauza supradozării, hepatitelor infecțioase, HIV-infecției, criminalității în mediul tineretului etc.;
Reducerea cererii și răspîndirii alcoolului, substanțelor narcotice și psihotrope printre contingentul de minori și adolescenți;
Informarea adolescenților privind factorul major riscant pentru sănătate al consumului de alcool și droguri, formarea opiniei negative față de consumul lor.
În scopul familiarizării populației privind influența carenței de iod asupra sănătății copiilor și rolul utilizării sării iodate, în fost realizată Campania națională, la care au participat lucrători medicali, pedagogi, reprezentanți ai mass-media etc., mesajul fiind adus la cunoștința familiilor cu copii și a fiecărui copil din colectivitățile organizate.
Asigurarea accesului la servicii de sănătate de calitate constituie o condiție de bază pentru îmbunătățirea sănătății tinerilor. În acest context, în Republica Moldova, din 2005 s-a format rețeaua Serviciilor de Sănătate pentru Tineri, care include în prezent 12 Centre de Sănătate Prietenoase Tinerilor. La capitolul informare, educare și comunicare în republică există o serie de experiențe, care pot fi dezvoltate și promovate în continuare:
– Prezența cursului opțional în pregătirea pentru viața de familie;
– Curricula referitor la dezvoltarea deprinderilor de viață în proces de implementare;
– Campanii periodice prin intermediul mass-media;
– Campanii sporadice extrașcolare realizate de ONG-uri;
– Lecții și seminare periodice organizate de lucrătorii medicali, în special cei din cadrul serviciului de Planificare a Familiei și din Centrele de Sănătate Prietenoase Tinerilor.
S-au elaborat ghiduri de activitate pentru managerii, consultanții și voluntarii serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor: „Ghidul organizatorului”, „Ghidul consultantului”, „Ghidul voluntarului”.
Acest compartiment este susținut și de Centrele de Sănătate pentru Femei din mun. Chișinău (Dalila), Drochia (Ana) și Cahul (Virginia), de 40 de cabinete de sănătate a reproducerii din instituțiile medicale, acestea contribuind pe larg la desfășurarea lucrului educativ în rîndurile tinerilor și la acordarea serviciilor medicale.
Reieșind din analiza situației actuale, se conturează cîteva direcții prioritare de ameliorare a stării sănătății și potențialului de dezvoltare a adolescenților și tinerilor și de a le asigura:
creșterea și dezvoltarea în mediu sigur și amiabil (în familie, școală, societate);
alimentația;
informarea corectă și oportună referitor la propria sănătate și dezvoltare (în familie, școală, societate);
accesul la servicii de sănătate prietenoase tinerilor, precum și de a lua în considerare particularitățile și necesitățile grupurilor vulnerabile și adolescenților aflați în situație de risc major (MARA).
În sprijinul soluționării problemei sănătății adolescenților vine și Strategia națională în sănătatea reproducerii, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 913 din 26 august 2005, unul din obiectivele generale ale acesteia fiind sănătatea sexuală a adolescenților și tinerilor.
Informație privind măsurile și politicile de implementare a dreptului copilului la sănătate
În domeniul sănătății: a fost elaborat proiectul Politicii Naționale de Sănătate, în care sunt incluse două capitole privind sănătatea copiilor și adolescenților. Pentru obținerea durabilității Programului Național de perinatologie privind creșterea accesibilității populației la serviciile perinatale de calitate, a fost adoptat, prin Hotărîrea Colegiului Ministerului Sănătății, un nou Program de promovare a serviciilor perinatale de calitate pentru anii 2003-2007. În perioada anilor 2001- fost revăzut „Ghidul viitoarei mame” destinat gravidelor și tinerelor familii; s-a derulat Campania „Un făt frumos și sănătos”; s-au elaborat standarde/protocoale clinice pentru serviciul perinatal și sectorul de medicină primară în asistența prenatală: 20 de protocoale clinice în obstetrică și neonatologie, bazate pe dovezi științifice și 15 algoritmi pentru medicii de familie; s-au implementat noi forme de analiză a calității asistenței medicale în sarcină și naștere – auditul proximităților severe și deceselor materne și perinatale, cu elaborarea planului de implementare, instrumentele și mecanismele de implementare a auditului; un deosebit accent s-a pus pe instruirea gravidelor cu semne de pericol în sarcină.
În perioada anilor 2000-2006 în republică au fost aprobate un șir de programe și politici de implementare a dreptului la sănătate, printre care:
Legea cu privire la ocrotirea sănătății reproductive și planificarea familială nr.185-XV din 24.05.2001.
Strategia pentru Tineret, aprobată prin Hotărîrea de Guvern nr. 1541 din 22.12.2003, avînd ca obiectiv facilitarea accesului la informație și la servicii prietenoase tinerilor, precum și la timpul liber calitativ.
Strategia Națională a Sănătății Reproducerii, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 913 din 26.08.2005, unul de obiectivele căreia este sănătatea sexual-reproductivă a adolescenților și tinerilor.
Conceptul Național „Servicii de Sănătate Prietenoase Tinerilor”, aprobat prin Hotărîrea Colegiului Ministerului Sănătății și Protecției Sociale din 29.11.2005.
Programul Național cu privire la măsurile de profilaxie și control a infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală pe anii 2006-2010, care include activități și strategii prioritare orientate spre protecția și asigurarea intereselor superioare ale copiilor. Prioritățile programului: dezvoltarea infrastructurii și a capacităților de acordare a asistenței medicale, sociale și de îngrijire paliativă a copiilor afectați de HIV/SIDA și membrilor familiilor lor; extinderea activităților de asigurare cu servicii de consiliere și testare voluntară confidențială, scopul fiind asigurarea accesului pentru 100% din populație care solicită astfel de servicii, în special a persoanelor cu vîrsta de 15 – 24 ani; dezvoltarea capacităților și extinderea acțiunilor de educare, informare și comunicare pentru tineret în profilaxia HIV/SIDA/ITS și crearea unui mediu tolerant pentru persoanele afectate de HIV/SIDA; cultivarea simțului de răspundere a individului pentru propria sănătate.
Rămîne acută problema asigurării cu cadre medicale a instituțiilor din ramură. Cu toate că salariul lucrătorilor medicali în ultimii 3 ani s-a mărit de 2,3 ori, cauza de bază a fluctuației cadrelor medicale rămîne salariul mic, care în constituit în mediu 1124,80 lei.
Din ianuarie 2004, în republică au fost implementate asigurările obligatorii de asistență medicală, copiii și adolescenții beneficiind de asistență medicală gratuită, la toate nivelurile (primar, spitalicesc), conform prevederilor Programului Unic, aprobat anual prin Hotărîre de Guvern. În Programul Unic este inclus examenul medical profilactic anual al copiilor efectuat de medicul de familie, iar la vîrsta de 3, 7, 11 și 15 ani copiii sunt supuși unui examen medical complex, cu implicarea specialiștilor de profil (pediatru, oftalmolog, otorinolaringolog, traumatolog/chirurg, neurolog, psihiatru, stomatolog, și la necesitate, logoped) și la examene de laborator, inclusiv investigații performante, în caz de necesitate.
6.3 Securitatea socială și prestații sociale (art. 26 și 18, paragraf 3)
În domeniul protecției familiei, mamei și copilului o atenție deosebită a fost acordată elaborării și implementări actelor legislative, menite să îmbunătățească situația social-economică și materială a persoanelor, a familiilor cu mulți copii și a altor grupuri socialmente vulnerabile. Indemnizațiile oferite cu titlul de asistență socială, sunt preponderent transferuri de la bugetul de stat, prin intermediul Bugetului asigurărilor sociale de stat.
Compensațiile nominative reprezintă cele mai frecvente transferuri pentru asistența socială, programul dat incluzînd 11 categorii de beneficiari, relevante situațiilor copiilor: copiii cu dizabilități cu vărsta de pînă la 16 ani; copii cu dizabilități din copilărie; familiile cu 4 și mai mulți copii pînă la atingerea vîrstei de 18 ani, iar în cazul în care aceștia își continuă studiile în instituții de învățămînt la cursurile de zi – pînă la absolvirea instituției respective, însă cel mult pînă la atingerea vîrstei de 23 de ani. Mai mult de jumătate dintre beneficiari sunt persoane cu dizabilități. Compensațiile nominative sunt destinate susținerii populației la achitarea serviciilor comunale, energia electrică, gazele naturale pentru încălzire, gazul lichefiat în butelii pentru pregătirea bucatelor, cărbune și lemne de foc. În cazul majorării prețurilor și tarifelor la serviciile menționate se efectuează recalcularea cuantumului compensațiilor nominative. În acest context, pentru protecția socială a unor categorii de populație dezavantajate, inclusiv copii, în anul 2006 au fost aprobate Hotărîrile Guvernului nr.243 din 06.03.2006 și nr.1001 din 29.08. 2006 prin care au fost majorate cuantumurile compensațiilor nominative pentru plata la gazele naturale, iar prin Hotărîrea Guvernului nr.1197 din 16 octombrie 2006, pentru perioada de încălzire, de la 1 noiembrie 2006 – 31 martie 2007, au fost majorate cuantumurile compensațiilor nominative la plata pentru procurarea cărbunelui și a lemnului de foc.
Pentru stabilirea mecanismului nou de acordare a prestațiilor sociale și evaluare a venitului global al unei persoane (familiei), Guvernul prin Hotărîrea nr.1084 din 04.10. aprobat Regulamentul cu privire la modul de determinare a venitului global al unei persoane (familiei). În scopul reformării sistemului de prestații sociale, în special a compensațiilor nominative, Guvernul a adoptat două Hotărîri: nr. 1117 din 27.10. 2005 cu privire la eficientizarea sistemului de asistență socială și nr. 1119 din 27.10. 2005 cu privire – pilot privind testarea mecanismului de prestare a compensațiilor nominative. Elementele de bază ale reformei date sunt orientate spre direcționarea prestațiilor sociale celor mai vulnerabile pături ale societății, trecînd treptat de la acordarea prestațiilor pe baza principiului categorial, la principiul bazat pe testarea veniturilor solicitanților de prestații sociale. Implementarea acestei reforme se preconizează pînă în anul 2009.
Indicatorul social „minimul de existență” se determină trimestrial de către Biroul Național de Statistică. Valoarea minimului de existență în anul constituit în medie pe o persoană 935,1 lei lunar, fiind în creștere față de anul 2005 cu 22,1%, iar față de anul 2001minimul de existență s-a majorat de 2 ori. (tabelul 28)
Tabelul 28. Evoluția minimului de existență în 2001-2005
(medii lunare per persoană, lei)
Întreținerea unui copil în 2006 presupunea alocarea în mediu a 851,9 lei lunar, cu o diferențiere a acestui indicator în funcție de vîrsta copilului: pînă la 1 an – 333,6 lei; 1-6 ani – 736,9 lei; 7-16 ani – 952,2 lei. Nu-i de mirare faptul că, venitul minim din zonele urbane este mai mare decât cel din zonele rurale și au o rată de creștere mai mare (tabelul 29).
Tabelul 29. Valoarea minimului de existență în anii 2004-2006
(medii lunare per persoană, lei)
Indemnizațiile pentru familii cu copii reprezintă principalul suport economic din partea statului pentru familiile cu copii, și este exprimat sub formă de plăți unice sau periodice acordate familiei pentru nașterea, îngrijirea și întreținerea copilului, în funcție de vîrsta copilului și de venitul familiei. Începând cu anul 2004, persoanele asigurate au primit îndemnizații pentru îngrijirea copilului cu o vârstă de până la 3 ani, în comparație cu vârsta de 1.5 ani în anii precedenți.
În prezent există următoarele tipuri de indemnizații, acordate familiilor cu copii2(tabelul 30):
indemnizație unică la nașterea copilului;
indemnizație lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5/3 ani;
indemnizație lunară pentru întreținerea copilului cu vîrsta între 1,5/3 și 16 ani;
indemnizație lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului cu dereglări de sănătate;
Tabelul 30. Mărimea indemnizațiilor, 2001-2006
Conform Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2006, pentru copiii născuți în anul 2006 indemnizația unică la nașterea copilului se stabilește în mărime de 800 lei pentru fiecare copil născut viu, atît pentru persoanele asigurate, cît și pentru cele neasigurate.
Începînd cu anul 2004, în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat, Cheltuielile fondului de protecție a familiilor cu copii în anul 2004 au constituit 111,37 mil. lei. În expresie nominală acestea sunt cu 61% mai mari, comparativ cu anul 2003. Creșterea reală a cheltuielilor fondului respectiv a constituit 43,1%. Acest fapt se explică, în primul rînd, prin creșterea pronunțată a contingentului de beneficiari de indemnizații pentru întreținerea copiilor cu vârsta între 1,5 și 16 ani în rezultatul majorării plafonului de venit, care oferă dreptul la stabilirea indemnizației, precum și la creșterea cuantumului indemnizației.
Indemnizațiile adresate familiilor cu copii constituie 19% din alocațiile bănești acordate sistemului asistenței sociale, plasîndu-se pe locul doi atît după numărul beneficiarilor, cît și după costuri. Cu toate că indemnizațiile pentru copii sunt considerate ca unul din cele mai importante și eficiente programe de asistență socială, impactul acestora asupra bunăstării familiilor cu copii este nesemnificativ, în special din cauza cuantumului mic al acestora și a variației lor permanente în funcție de rata inflației. În 2004 numai 12% din toate familiile cu copii de până la 16 ani au beneficiat de indemnizații pentru copii față de 9% în 2003.
De la 1 ianuarie 2004, familiilor cu venituri mici li se acordă o indemnizație lunară în sumă de 50 de lei pentru întreținerea copilului, atît persoanelor asigurate precum și celor neasigurate, dacă venitul mediu lunar pentru fiecare membru al familiei în semestrul precedent nu depășea 54 lei. În 2003 suma acestei indemnizații constituia 25 de lei și era achitată numai dacă venitul mediu lunar pentru fiecare membru al familiei în semestrul precedent nu depășea pentru familiile cu 1-2 copii 18 lei, cu 3 sau mai mulți copii – 27 lei și pentru familiile întreținute de mame singure – 54 de lei.
În anul 2004, valoarea în termeni reali a indemnizațiilor lunare pentru îngrijirea copiilor a marcat o creștere de 114% pentru persoanele asigurate și de 60% pentru cele neasigurate. Valoarea indemnizațiilor pentru întreținerea copiilor în vîrstă de până la 16 ani, acordate pe baza testării venitului, atît pentru persoanele asigurate, cît și cele neasigurate a constituit o creștere de 114% față de anul 2000. Analizînd indemnizațiile pentru copii din punctul de vedere al creșterii anuale reale, observăm că această valoare variază și ea în dependență de inițiativele legislative din domeniul politicilor familiale promovate în fiecare an, acestea ținînd cont de resursele bugetare disponibile. Prin urmare, în anul fost majorată valoarea nominală doar a indemnizațiilor lunare pentru întreținerea copiilor cu vîrsta de pînă la 16 ani, ceea ce a dus la o creștere reală de 78% în comparație cu anul 2003, și nu au fost majorate indemnizațiile pentru îngrijirea copiilor, reducîndu-se astfel valoarea lor în termeni reali cu 11% față de anul 2003.
Deși sumele alocate pentru plata indemnizațiilor adresate familiilor cu copii au înregistrat o tendință de majorare, valoarea lor reală este afectată de nivelul înalt al inflației, iar impactul acestor plăți asupra bunăstării familiilor cu copii este nesemnificativ, datorită cuantumului mic al acestora.
În condițiile în care indemnizațiile lunare pentru îngrijirea copiilor s-au majorat, atingînd în medie 149,9 lei pentru persoanele asigurate și 100 lei pentru cele neasigurate, totuși, aceste plăți sociale acoperă necesarul pentru copii în mărime de 24,6% și 36,6%. Iar în cazul indemnizațiilor lunare pentru întreținerea copilului în vîrstă de 1,5 (3) – 16 ani acest indicator constituie doar 7%. Începînd cu 2004 persoanele asigurate beneficiază de indemnizații lunare pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, comparativ cu 1,5 ani în anii precedenți.
În acest context, în vederea unui sprijin mai eficient al familiilor cu copii, în special al celor aflate în dificultate, se propune ca politica socială de suport al acestor familii să fie orientată în următorii ani spre substituirea sistemului de indemnizații pentru fiecare copil cu sistemul de alocații familiale pentru copiii sub 16 ani, precum și spre diferențierea plăților în raport cu numărul copiilor aflați în familie, care vor fi acordate în dependență de venitul global al unei persoane (familii).
Alocații sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni
Alocațiile sociale de stat sunt sume achitate lunar din bugetul de stat prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat persoanelor care nu întrunesc condițiile pentru obținerea dreptului la pensie de asigurări sociale. Printre beneficiari de alocații sociale sunt și copii:
copiii cu dizabilități în vîrstă de pînă la 16 ani cu gradul de severitate I, II, III;
copiii cu dizabilități din copilărie de gradul I, II, III (persoane din copilărie, care nu au acumulat stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei de invaliditate, inclusiv copii cu vîrsta de la 16 ani);
copiii care și-au pierdut întreținătorul (se stabilește persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani, în cazul elevilor și studenților din instituțiile de învățămînt secundar și superior, cu excepția învățămîntului fără frecvență, pînă la absolvirea instituției respective, dar numai pînă la împlinirea vîrstei de 23 de ani);
persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil cu dizabilități în vîrstă de pînă la 16 ani, cu gradul de severitate I;
persoanele care îngrijesc la domiciliu și însoțesc un copil cu dizabilități de gradul I nevăzător.
Alocațiile sociale indicate mai sus, cu excepția alocației pentru îngrijire, începînd cu 2005, se indexează anual la 1 aprilie. Astfel, pentru anul fost stabilit coeficientul de indexare a alocațiilor sociale în mărime de 12,4%, reieșind din media creșterii anuale a indicelui prețurilor de consum pentru anul precedent, iar pentru anul 2006 coeficientul de indexare a alocațiilor sociale era de 11,9%. Sumele sunt reprezentate în tabelul 31. Tabelul 32 conține sumele pentru copii cu disabilități de gradul I.
Tabelul 31. Cuantumul alocațiilor sociale de stat după indexarea de la 1 aprilie
Tabelul 32. Dinamica cuantumului alocațiilor pentru îngrijire (lei)
În anul 2006 au beneficiat de alocații sociale 42020 de persoane, iar suma totală alocată lunar de la bugetul de stat pentru achitarea lor a constituit 6717,3 mii lei. Comparativ cu anul 2005, numărul beneficiarilor s-a redus cu 5964 de persoane. Suma lunară alocată pentru achitarea acestora a crescut cu 1884,7 mii lei (cu 38,9%).
Pe parcursul perioadei respective au fost majorate numai alocațiile adresate copiilor cu dizabilități din copilărie și copiilor cu dizabilități pînă la vîrsta de 16 ani cu aproximativ 20% și cu 22,3%, pe cînd alocațiile adresate celorlalte categorii de persoane reglementate de legislație, au fost doar indexate, astfel cuantumurile acestor alocații rămînînd destul de mici față de costuri, iar efectele lor pentru beneficiari nesemnificative.
Compensații nominative
După cum s-a menționat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 933-XIV din 14 aprilie 2000 cu privire la protecția socială specială a unor categorii de populație, copiii cu dizabilități și familiile cu 4 și mai mulți copii beneficiază de compensații nominative la achitarea serviciilor comunale, (aprovizionarea cu gaze naturale, serviciile de canalizare etc.), la plata energiei electrice, gazelor naturale pentru încălzire, gazului lichefiat în butelii pentru pregătirea bucatelor, precum și pentru procurarea cărbunelui și lemnelor de foc. (tabelul 33)
Tabelul 33. Compensații nominative în a. 2006
Compensațiile la călătoria în transportul urban, suburban și interurban
În scopul realizării art. 41 al Legii nr. 821 – XII din 24.12.1991 privind protecția socială a invalizilor, cu modificările ulterioare realizate prin Legea nr. 934 – XV din 14.04.2000 pentru modificarea unor acte legislative, secțiile (direcțiile) asistență socială și protecție a familiei din republică perfectează listele, duc evidența beneficiarilor și achită compensația pentru călătoria în mijloacele de transport public urban, suburban și interurban din bugetele locale, inclusiv copiilor invalizi pînă la vîrsta de 16 ani și persoanelor care însoțesc un copil invalid.
Ajutorul material
În conformitate cu Legea fondului republican și a fondurilor locale de susținere a populației nr. 827-XIV din 18 februarie 2000 și a Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1083 din 26 octombrie 2000 privind punerea în aplicare a Legii fondului republican și a fondurilor locale de susținere socială a populației, anual sunt acordate ajutoare familiilor cu copii, familiilor cu copii invalizi pînă 16 ani, familiilor monoparentale, familiilor cu tutelă asupra copiilor orfani neinstituționalizați, persoanelor neîncadrate în cîmpul muncii din cauza necesității de a îngriji copiii pînă la vîrsta de 3 ani și altor familii cu venituri mici, precum și copiilor orfani și rămași fără ocrotirea părintească și care stau în evidența Secției/Direcției asistență socială și protecție a familiei.
Ajutor material acordat familiilor cu copii
În perioada anului 2006, ajutorul material, în mărime totală, acordat familiilor cu copii a fost repartizat următoarelor categorii de persoane: familiilor cu 4 sau mai mulți copii, le-au fost acordate 23352 ajutoare, suma totală a ajutoarelor constituind 7283,95 mii lei; familiilor cu copii pînă la 16 ani le-au fost oferite 15064 ajutoare, în valoare totală de 3745,40 mii lei; pentru familiile monoparentale au fost acordate 12740 ajutoare, în valoare totală de 3079,10 mii lei; pentru familiile cu tutelă asupra copiilor orfani neinstituționalizați au fost acordate 3568 ajutoare, în sumă totală de 1032,55 mii lei; pentru alte familii cu copii au fost oferite 11259 ajutoare, în valoare totală de 3221,8 mii lei.
De asemenea, Fondul republican, prin intermediul fondurilor locale, contribuie la realizarea programelor cu destinație specială pentru anumite categorii defavorizate, oferind astfel ajutor unic familiilor nevoiașe cu copii către Ziua Internațională a Ocrotirii Copiilor – 1 iunie, și familiilor nevoiașe care au copii pentru școlarizare către 1 septembrie.
Protecția socială în caz de șomaj
Accesul persoanelor la măsurile de protecție socială în caz de șomaj este reglementat de Legea privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102-XV din 13 martie 2003. Revizuirea actelor normative ce reglementează domeniul ocupării forței de muncă și protecției sociale a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă a avut un impact pozitiv asupra populației afectate de șomaj, reflectîndu-se și asupra copiilor. Astfel, a avut loc extinderea categoriilor de beneficiari ai cursurilor de formare profesională, cuprinzînd victimele traficului de ființe umane, absolvenții școlilor internat, copiilor orfani rămași fără îngrijirea părintească și cei aflați sub tutelă, persoane din familii cu mulți copii, din familii monoparentale, persoane eliberate din detenție ș. a.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu structurile ei teritoriale, organizează programe active de informare și orientare profesională, consultații informative în grup, seminare instructiv-informative preponderent pentru copii din grupurile vulnerabile. Pe parcursul anului 2006, 28 agenții teritoriale pentru ocuparea forței de muncă au organizat în școlile de tip internat – „Ziua orientării profesionale”, diverse mese rotunde, consultații, la care au participat 1106 elevi, care au beneficiat de informații privind situația la piață forței de muncă și posibilitățile de integrare profesională, consultații și training-uri privind orientarea profesională, exersarea abilităților practice de alcătuire a CV-lui și a scrisorii de intenție, de susținere a interviului de angajare
A fost îmbunătățit mecanismul de protecție socială a persoanelor neasigurate, aflate în căutarea unui loc de muncă. Beneficiază de alocații de șomaj mamele cărora le-a încetat perioada de îngrijire a copilului pînă la vârsta de 1,5 ani, la momentul nașterii copilului ele nefiind încadrate în muncă; victimele traficului de ființe umane ș. a. În cazul în care se adresează la agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă și nu se reușește angajarea lor din cauza lipsei locurilor corespunzătoare, acestea beneficiază de alocație de integrare sau reintegrare profesională în mărime de 15% din salariul mediu pe economie pe anul precedent, pentru o perioadă de 9 luni calendaristice. Astfel, în anul 2006 au beneficiat de alocație de integrare sau reintegrare profesională 3307 persoane, dintre care 2823 persoane cărora le expirase perioada de îngrijire a copilului, 43 victime ale traficului de ființe umane ș. a.
6.4 Nivelul de trai (art. 27, paragraf 1-3)
În scopul evaluării nivelului de trai al populației și efectuării unei analize a eficacității politicilor sociale realizate de Guvern, necesare pentru identificarea și implementarea ulterioară a acțiunilor de reducere a sărăciei, Ministerul Economiei și Comerțului a elaborat Rapoartele privind Sărăcia și Impactul Politicilor pe anii 2004-2005 și Nota informativă „Sărăcia în Republica Moldova . Rapoartele oferă o analiză a impactului politicilor (sociale) realizate asupra sărăciei și servește drept mijloc de comunicare cu societatea, contribuind la responsabilizarea și creșterea gradului de transparență a acțiunilor întreprinse de Guvern.
În Raportul privind Sărăcia și Impactul Politicilor pe anul fost efectuată analiza sărăciei copiilor în Republica Moldova, ea fiind foarte importantă pentru politicile de reducere a sărăciei. Sărăcia a continuat să afecteze categoriile tradițional vulnerabile ale populației, printre care și familiile cu copii. Copiii cu vîrsta pînă la 18 ani reprezintă un sfert din populația totală a țării. Circa 2/3 din toți copiii locuiesc în mediul rural. În 56% din gospodăriile casnice din Republica Moldova, cel puțin un membru al familiei este copil. În prezent, copiii din Republica Moldova sunt o categorie vulnerabilă din punct de vedere al sărăciei, reprezentînd 28% din populația săracă și populația săracă din punct de vedere alimentar. Per total, rata sărăciei în rîndul copiilor în fost de 34,5%, iar 20% din toți copiii sufereau de sărăcie alimentară. Ambii indicatori s-au înrăutățit, comparativ cu 2004 (tabelul 35).
Ratele sărăciei absolute în spațiul rural cresc o dată cu numărul copiilor în familie, iar gospodăriile casnice fără copii au cea mai mică incidență a sărăciei, deoarece bunăstarea copiilor într-o societate determină chiar șansele de supraviețuire demografică a respectivei societăți. Comparativ cu 2004, în anul 2005 incidența sărăciei absolute printre copii a crescut cu 4.7 puncte procentuale, iar incidența sărăciei alimentare cu 2.8 puncte.
Tabelul 35. Indicatorii sărăciei copiilor în Republica Moldova
Sursa: MEC în baza datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice. Raportul privind Sărăcia și Impactul Politicilor 2005
Datele de mai sus ne demonstrează că sărăcia copiilor este mai sensibilă la tendințele economice nefavorabile decît sărăcia maturilor. Copiii din Republica Moldova s-au confruntat în mod constant cu un risc de sărăcie mai mare decît populația în ansamblu. În 2005 incidența sărăciei absolute în rîndul copiilor a fost de 34,5%, comparativ cu 29,1% în rîndul populației generale. Incidența sărăciei alimentare, de asemenea, tinde să fie mai înaltă pentru copii, în 2005 indicatorul fiind de 20,0% comparativ cu 16,1% în rîndul populației generale. Această situație a fost, practic, integral determinată de inerția sărăciei copiilor în mediul rural și orașele mici. Totodată, copiii par în general a fi situați mai adînc sub pragul sărăciei decît populația matură. Dacă profunzimea sărăciei generale este de 8,0% (2005), atunci în cazul copiilor aceasta se situează la 10,1%. Este destul de înalt și indicele de severitate al sărăciei copiilor (4,4% în 2005).
În anul 2006 32,4% din numărul total de copii se aflau în sărăcie absolută. Mai pronunțată este incidența sărăciei pentru copiii cu vîrsta între 5-9 ani, cu o rată de 35,7%. Riscul copiilor de a trăi în sărăcie este și mai mare în mediul rural unde nivelul sărăciei absolute este cu 12 p.p mai mare decît în orașe, și constituie 37%.
În anul 2006 tendințele sărăciei în dependență de numărul de copii sunt aceleași ca și în anul 2005. Creșterea numărului copiilor contribuie la creșterea gradului de sărăcie. Circa 67% din totalul gospodăriilor casnice sunt gospodăriile cu un singur copil și cele fără copii. Aceste gospodării sunt cele mai puțin sărace, pe cînd cele mai afectate sunt gospodăriile cu 4 sau mai mulți copii, rata sărăciei absolute constituind 65,4%. De asemenea, sărăcia extremă este mai pronunțată anume în acest tip de gospodării, avînd un nivel de 14,8%.
Sărăcia familiilor cu copii nu este un fenomen geografic și social uniform, și nici stabil din punct de vedere structural. Datele statistice arată că băieții și fetele pînă la 18 ani sunt practic în egală măsură supuși riscului de sărăcie, dar diferențele se manifestă din alte puncte de vedere. În 2002-2003 copiii din orașele mici erau cel mai mult expuși riscului de sărăcie. În 2004-2005 situația s-a schimbat, riscurile cele mai mari revenind deja copiilor de la sate. În Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice 2005, incidența sărăciei în rîndul copiilor de la sate era de 40,6%, comparativ cu 36,2% în cazul celor din orașele mici și 7,7% în cazul copiilor din Chișinău și Bălți. În termeni relativi, se observă că copiii de la sate au devenit tot mai dezavantajați în raport cu sărăcia, în timp ce copiii din mediul urban mai avantajați.
Analiza distribuției gospodăriilor ce primesc indemnizații pentru copii pe chintile arată o orientare relativă „pro-săraci” a beneficiilor pentru copii . Această situație poate fi explicată și de faptul că mai multe gospodării cu copii se află în chintilele mai sărace.
Sărăcia copiilor în Republica Moldova are o pronunțată „față rurală”, 80% din copiii săraci locuind în sate. Aceasta se explică prin ponderea mai mare a populației rurale în general, de fertilitatea mai mare a femeilor de la sate și de faptul că în sate oportunitățile economice sunt foarte limitate. Pentru a asigura supraviețuirea familiei la sat, părinții emigrează frecvent peste hotare, lăsînd copiii în seama rudelor, bunicilor sau fraților și surorilor asemenea, părinții implică frecvent copiii la munci agricole sau casnice. Chiar dacă se ameliorează situația economică a familiei, atît emigrarea, cît și implicarea copiilor la munci nepotrivite vîrstei lor sunt în detrimentul sănătății fizice și emoționale precum și al performanțelor școlare ale copilului. Deși ceva mai rar, aceste „strategii” sunt utilizate și de către familiile de la oraș, copiii din orașele mici se confruntă, de asemenea, cu un risc înalt de sărăcie, cei mai favorizați fiind copiii care locuiesc în municipiile Chișinău și Bălți. În mediul urban, 80% din copiii săraci locuiesc în orașele mici și doar 20% în orașele mari.
Sărăcia copiilor diferă și după o serie de alte caracteristici. Curios, dar copiii din familiile monoparentale se confruntă cu un risc mai mic de sărăcie decît cei din alte familii. Cu cît mai numeroasă este familia, cu atît mai mari sunt șansele că acești copiii vor fi săraci. Copiii cu vîrstă pînă la 3 ani par să se confrunte cu un risc mai mare de sărăcie decît alți copii. Educația părinților, mai ales educația mamei, este un factor important al prosperității copiilor. Copiii din familiile conduse de persoane mai tinere, precum și de femei, sunt în general, mai puțin săraci decît alții.
Statutul ocupațional al părinților este și el un factor determinant al sărăciei copiilor, dar legătura este diametral opusă celei care s-ar părea la prima vedere. În familiile în care ambii părinți au o ocupație formală, copiii se confruntă cu riscuri mai înalte de sărăcie decît copiii proveniți din familiile în care numai un părinte este formal angajat. Aceasta se explică prin salariile foarte mici, sau neplătite la timp, și prin faptul dacă persoana respectivă este angajată în sectorul agricol, unde veniturile sunt mici sau aleatorii. Nu este deloc întîmplător că acei copii care provin din familii ce au o legătură directă cu sectorul agrar (fermieri sau salariați în sfera agricolă), se caracterizează printr-o incidență a sărăciei destul de mare.
Circa 16% din copiii pînă la 18 ani provin din familii în care cel puțin un părinte este plecat la munci. În aceste familii situația materială a copiilor este mult mai bună decît în familiile fără „emigranți”. Dar cercetările efectuate arată că acești copii suferă de sărăcie emoțională, performanțele lor școlare lasă de dorit, iar viitorul ei și-l văd mai degrabă peste hotare.
Veniturile, consumul și condițiile de trai ale copiilor variază semnificativ după o serie de criterii. Cei din mediul rural se bucură de venituri și consum mai mic decît cei din mediul urban, inclusiv pentru alimentație, educație și sănătate. Evident, defavorizarea se accentuează odată cu creșterea familiei. Diferențele de venituri explică în mare măsură și diferențele de prosperitate nematerială a copiilor. Deși o serie de indicatori ai sănătății copiilor s-au îmbunătățit pe parcursul ultimilor ani, inegalitățile dintre copii în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate sunt foarte mari. Aceasta determină și o diferențiere geografică și socială puternică a indicatorilor de sănătate infantilă și maternă. O familie săracă din mediul urban cheltuiește de 3,5 ori mai puțin pentru sănătate decît una „înstărită”, iar în mediul rural chiar de 7 ori mai puțin. În 2005 au beneficiat de servicii medicale 10,6 din populația nesăracă și numai 3,7 din cea săracă. Pentru a îmbunătăți semnificativ performanțele la capitolul sănătate maternă și infantilă, trebuie să se acorde o atenție prioritară celor cîteva zone geografice deosebit de defavorizate din acest punct de vedere.
Sistemul de asistență socială este mai puțin eficient în protejarea copiilor de sărăcie. Indemnizațiile stabilite familiilor cu copii sunt prea mici pentru a avea efecte sociale puternice, iar nivelul de direcționare a acestora nu este totdeauna pe măsură, astfel încît impactul asupra sărăciei „înainte” și „după” primirea indemnizațiilor este de numai 1 %. Ținînd cont de importanța care se dă eradicării sărăciei copiilor, sistemul de asistență socială va fi revizuit în vederea gestionării mai eficiente a resurselor disponibile. Un mecanism eficient de redistribuire a banilor în cadrul sistemului de asistență ar fi sumele economisite în rezultatul aplicării mecanismului de direcționare a compensațiilor nominative prin testarea mijloacelor, bazat pe evaluarea veniturilor și filtrelor. La etapa actuală erorile de incluziune sunt destul de mari.
VII. EDUCAȚIA, ACTIVITĂȚILE CULTURALE ȘI RECREATIVE
(art. 28, 29, 31)
7. 1. Premise pentru modernizarea continuă a sistemului de educație
1. Acțiunile întreprinse de Guvern în perioada de raportare, în vederea reformării sistemului de educație conform tendințelor europene și imperativelor societății în schimbare, au creat premise adecvate pentru modernizarea continuă a sistemului de educație.
2. Promovarea politicii educaționale a fost susținută de Programul național de dezvoltare a învățămîntului pentru perioada 1996-2005, de Proiectul de reformare a învățămîntului general obligatoriu, implementat în perioada 1997-2003, cofinanțat de Banca Mondială, de activitățile prevăzute de Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei pentru anii 2004-2006, de Strategia și Planul Național de Acțiuni „Educație pentru Toți” pentru anii 2004-2008, document strategic care asigură derularea reformelor în domeniul educației, în general și a educației incluzive, în special.
3. Strategia și Planul național de acțiuni „Educație pentru toți” au fost elaborate în cooperare cu ministerele de resort, cu asistența tehnică a reprezentanței ONU în Moldova, în special asistență din partea Agenției UNICEF în Moldova. Autoritățile publice locale și societatea civilă au contribuit esențial la elaborarea acestui document comprehensiv pentru domeniul educației, precum și la implementarea lui, datorită creșterii capacităților structurilor guvernamentale de a dezvolta parteneriate sociale. Acesta constituie unul din documentele de bază care reflectă angajamentul politic și financiar al Guvernului Republicii Moldova în modernizarea învățămîntului preuniversitar, definind educația drept una dintre prioritățile naționale.
4. Strategia și Planul național de acțiuni „Educație pentru toți” determină patru priorități pentru sistemul național de educație: „Educația și dezvoltarea timpurie”, „Accesul la educația de bază de calitate”, „Educația incluzivă a copilului aflat în diferite situații de dificultate” și „Educația nonformală” și au drept scop atingerea obiectivelor stabilite „Educație pentru toți” de 2000. Acțiunile preconizate țin de următoarele domenii: cadrul legislativ și normativ, cadrul instituțional, resurse umane, financiare, materiale și informațional-didactice, servicii comunitare.
5. Costurile de implementare integrală a Planului de acțiuni Educație Pentru Toți, pentru perioada 2004-2008 sunt de circa 4557 milioane lei, din care 86% din costuri sunt planificate pentru finanțare din bugetul de stat pentru anii respectivi. Cooperarea Guvernului cu organismele internaționale donatoare a asigurat suplinirea cu resurse financiare a bugetului necesar pentru implementare.
6. Pentru facilitarea accesului la serviciile educaționale s-au efectuat un șir de acțiuni în vederea optimizării rețelei instituțiilor de învățămînt. Astfel, a fost majorat numărul de instituții de învățămînt liceal, în anul 2006 în țară activau 442 de licee, față de numai 183 de licee în anul 2000.
7. În perioada de raportare, Guvernul a întreprins măsuri în vederea dezvoltării sistemului universitar de instruire. Din 01 septembrie fost majorată cota de acordare a bursei pentru studenți, ea reprezintînd 70% din numărul studenților bugetari, iar cuantumul bursei a crescut cu 35 la sută.
8. Pentru susținerea elevilor cu performanțe în domeniile intelectual, artistic și tehnico-aplicativ din învățămîntul secundar general a fost aprobat programul Copii dotați, care stabilește activitățile de identificare, susținere și dezvoltare a elevilor din învățământul preuniversitar la nivel instituțional, teritorial și republican.
Proiectul prevede susținerea financiară a elevilor cu performanțe deosebite din mediul rural și din familiile sărace, aceștia constituind circa 60% din numărul copiilor dotați. În rezultatul implementării Programului, în anul 2006 s-au majorat de trei ori sumele alocate pentru organizarea olimpiadelor școlare republicane față de 2005.
De asemenea, a crescut numărul medaliaților moldoveni la olimpiadele internaționale – 29 de medalii de aur, argint și bronz.
În rezultatul implementării Proiectului de reformare ă învățămîntului general obligatoriu, a fost revizuit ansamblul de procese educative, strategii și tehnici instrucționale, a fost pus în aplicare un nou Curriculum și un nou sistem de evaluare, credibil și obiectiv.
Proiectele „Îmbunătățirea calității și accesului la serviciile educaționale de educație timpurie în localitățile rurale, cu accent special pe grupurile vulnerabile” și „Educația de calitate în mediul rural”, susținut de Banca Mondială, sunt în proces de implementare. Continuă procesul de elaborare și implementare a noilor standarde referitor la pregătirea profesională inițială și continuă.
În scopul îmbunătățirii sistemului de asistență a copiilor cu cerințe educaționale speciale, a fost elaborat conceptul de creare și ținere a unei baze de date despre situația copilului în Moldova.
Tot în scopul reformării și dezvoltării sistemului de protecție a copilului, Guvernul, în parteneriat cu ONG-rile naționale și instituțiile internaționale, a implementat proiecte cu finanțare de Cele mai ample proiecte ale Guvernului, care au susținut reforma sistemului de protecție a copilului, sunt: „Consolidarea capacităților în reforma politicii sociale” și „Dezvoltarea serviciilor sociale integrate pentru familii vulnerabile și copii în situații de risc”. Rezultatele înregistrate în procesul de implementare a proiectelor au servit drept fundament la elaborarea documentelor strategice pentru continuarea reformei sistemului de protecție a copilului, în general, și a sistemului rezidențial de protecție a copilului, în special.
Republica Moldova, la inițiativa Președintelui, a lansat Programul Prezidențial „Salt", în cadrul căruia s-a realizat deja:
pașaportizarea instituțiilor de învățămînt ;
conectarea la rețeaua Internet a tuturor instituțiilor de învățămînt;
asigurarea cu clase de computere a 813 instituții;
crearea Centrului de Tehnologii Informaționale și Comunicaționale în Educație (CTICE);
instruirea formatorilor (360 de profesori);
elaborarea unui proiect pilot de implementare a soft-urilor educaționale (în 4 raioane/8 instituții);
elaborarea Concepției Sistemului Informațional Educațional.
Relevant pentru sistemul educațional este și Programul Național „Satul Moldovenesc”, care prevede o serie de acțiuni în vederea ameliorării sistemului de educație în mediul rural.
Pentru îmbunătățirea accesului și calității serviciilor educaționale pentru copiii de la sate, sporirii eficienței în utilizarea resurselor, consolidării capacităților de planificare și monitorizare în educație, în conformitate cu Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei, a fost semnat proiectul Băncii Mondiale „O educație de calitate în mediul rural din Moldova” în sumă de 10 mil. dolari SUA (5 mil. USD grant și 5 mil. USD credit), cu o perioadă de grație de 10 ani și taxă de deservire de 0,75% pînă în 2046.
Implementarea proiectului a demarat la 7 august 2006 și cuprinde 1175 de școli din mediul rural, 9000 de cadre liceale și pregătirea acestora în vederea instruirii lor curriculare, profesionale și manageriale. Deasemenea, a fost elaborat catalogul echipamentelor școlare și al materialelor didactice pentru 8 discipline școlare și arii curriculare, ulterior distribuit în școlile rurale. Școlile incluse în proiect (1175 de școli din mediul rural), au fost dotate cu echipament în valoare de circa 2 mil. dolari USD. Tot în cadrul proiectului au mai fost elaborate 18 titluri de ghiduri pentru profesori la disciplinele școlare, distribuite apoi instituțiilor liceale, școlilor medii, colegiilor, școlilor profesionale.
Autoritățile administrației publice centrale întrețin un dialog constructiv și eficient pe probleme de educație cu Consiliul Europei, Comisia Europeană, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est etc. Creșterea capacității resurselor umane din instituțiile de învățămînt din Republica Moldova a facilitat accesul la proiectele comunitare TEMPUS/TACIS. Acțiunile întreprinse și realizările obținute în perioada de raportare demonstrează că modernizarea continuă a sistemului de învățămînt are de activitate al Guvernului „Modernizarea țării – bunăstarea poporului", Planul de Acțiuni „Republica Moldova – Uniunea Europeană" și Programul de modernizare al învățămîntului pentru anii 2005-2015.
În fază experimentală se află procesul de perfecționare a metodologiei de finanțare bugetară a sistemului de învățămînt. Cheltuielile totale, din toate sursele, în perioada 2002-2006 în valoare absolută, sunt în creștere continuă. În anul 2005 pentru învățămînt s-au alocat 2693,8 mil. lei, ceea ce constituie cu 1205,1 mil. lei mai mult față de mijloacele alocate în 2002. Conform datelor înregistrate, în 2006 s-au efectuat cheltuieli în volum de 3575,4 mil. lei, ceea ce reprezintă cu 2086,7 mil. lei mai mult decît în anul 2002. Constatăm, de asemenea sporirea cheltuielilor alocate pentru învățămînt ca pondere în PIB (tabelul 36).
Tabelul 36. Cheltuieli în domeniul învățămîntului
Trebuie menționată contribuția extrabugetară a părinților. Conform datelor statistice, în anul de studii 2006/2007, 45% din universități și 14,3% din colegii sunt private, 78,5% din studenții instituțiilor de învățămînt superior achită taxa de studii. În perioada de raportare au crescut cheltuielile lunare ale familiilor cu copii pentru învățămînt. În 2003 o familie cheltuia pe lună pentru un copil pînă la 29 de lei, iar în anul 2004 pînă la 33 de lei. De asemenea, trebuie remarcate deosebirile mari între familiile sărace și cele cu un nivel mediu de bunăstare, precum și între cele care locuiesc în mediul rural și urban. Astfel, în 2004 familiile sărace cheltuiau pentru studii 0,3% din bugetul lor total, iar familiile cu un nivel de bunăstare mediu – 1,2%.
Familiile din orașele mari cheltuiau de 2,5 ori mai mult decît familiile din zonele rurale, și de 6 ori mai mult decît cele din orașele mici. O familie prosperă cheltuiește de 20 de ori mai mult decît una săracă.
În cheltuielile de bază pentru învățămînt (bugetul de stat și bugetele unităților administrativ teritoriale), ponderea cea mai mare – circa 60 % revine cheltuielilor destinate învățămîntului secundar. , pentru care s-au alocat mijloace în volum de 762 569,0 mii lei în anul 2002, 922609,9 mii. În anul școlar 2005-2006 au beneficiat de alimentație gratuită circa 151520 de elevi din clasele primare, ceea ce constituie 99,4% din totalul acestor elevi, și 99 294 de elevi ai claselor V-XII din familii socialmente vulnerabile, ceea ce reprezintă circa 43,9% elevi cuprinși în acest segment al educației.
7.2. Structura și obiectivele sistemului educațional preuniversitar
Dreptul copilului la educație este reglementat de Constituția Republicii Moldova, Legea privind drepturile copilului, Legea învățămîntului. În conformitate cu legislația în vigoare, fiecare copil are dreptul la educație gratuită în învățămîntul de bază. Legislația în vigoare asigură dreptul de continuare a studiilor de formare în instituțiile de învățămînt secundar profesional, licee, colegii, instituții de învățămînt superior, gratis și contra plată. Instituțiile de învățămînt preuniversitar se clasifică astfel:
grădinița de copii (vîrsta 5 – 7 ani);
școala primară (clasele I – IV);
gimnaziul (clasele V – IX);
liceul (clasele X – XII (XIII);
școala medie de cultură generală (clasele X – XI).
Sistemul de învățămînt include și alte subsisteme: cu funcții de recuperare (învățămînt special), complementare (învățămînt extrașcolar), profesional-vocațional (artă și sport), de formare continuă (învățămînt continuu). Asigurarea accesului la servicii educaționale de calitate și funcționării durabile a sistemului educațional, sporirea rolului acestuia în dezvoltarea resurselor umane și economiei, iar realizarea accesului universal la învățămîntul gimnazial este unul dintre obiectivele principale din cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.
7.3. Educația preșcolară
20. Obiectivul general al acestui nivel de educație constă în formarea personalității copilului pentru integrare socială și școlară, prin dezvoltarea capacităților creative și valorificarea potențialului psihofiziologic și intelectual individual al fiecărui copil; Pregătirea copiilor către școală este obligatorie de la vîrsta de 5 ani și se realizează în grupe pregătitoare (în grădiniță sau școală) sau, la solicitarea părinților, în familie.
21. Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure funcționalitatea instituțiilor preșcolare existente și, în caz de necesitate, să fondeze instituții noi, asigurîndu-le material și financiar, conform necesităților sociale ale populației. Statul garantează îngrijirea și educarea copiilor orfani și cu necesități speciale de vîrstă preșcolară.
22. Astfel, în anul 2006 au funcționat 1305 grădinițe, frecventate de 116,2 mii copii. Pentru satisfacerea necesităților specifice de educație se aplică curricula flexibilă de educație preșcolară (4, 6, 9, 10 ore pe zi), iar cadrele didactice (circa 10 mii) aplică metode active de educație și de evaluare a rezultatelor activităților. De asemenea, sunt în proces de dezvoltare și servicii de tip nou – serviciul psihologic, dezvoltare fizică, psihosocială (dans, șah, computer, limbi străine etc.).
23. Sunt dezvoltate și promovate programe de educație timpurie individualizată în peste 20 de grădinițe, sprijinite de UNICEF/ UNESCO/FISM pentru copii din familii vulnerabile în cadrul proiectului „Îmbunătățirea calității și accesului la serviciile de educație timpurie în localitățile rurale cu accent special pe grupurile vulnerabile” (proiect implementat în perioada septembrie 2004 – decembrie 2005, cost total de implementare 700 mii dolari). Instituțiile preșcolare cuprinse în proiect au fost dotate cu materiale didactice, cărți, jucării, mobilă (mese, scaune, dulapuri), computer, fax, printer, copiator, flipchart și consumabile.În cadrul proiectului, Ministerul Educației și Tineretului a elaborat: ghidul privind educația și îngrijirea timpurie a copiilor; postere educaționale destinate familiilor și specialiștilor, axate pe cinci tematici (jocul, comunicarea, stimularea, securitatea și nutriția), inclusiv standarde pentru evaluarea copiilor din instituțiile preșcolare.
24. Formarea profesională continuă a educatorilor se desfășoară la nivel de unitate de învățămînt, raional/municipal și în Centrele de Formare Continuă, iar atestarea cadrelor didactice/manageriale din sistemul de educație preșcolară se desfășoară în conformitate cu Regulamentul de atestare a cadrelor didactice din învățămîntul preuniversitar.
25. Promovarea și implementarea conceptului de educație timpurie a copilului a fost susținută de seminare de formare a specialiștilor din comunități (2600 de manageri, educatori, medici, asistenți sociali), în vederea abordării holistice a copilului, aplicarea de strategii, tehnici și instrumente de monitorizare și evaluare a implementării curriculum-ului, utilizării computerului în serviciile educaționale preșcolare.
26. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 1584 din 29.12.03, începînd cu 1 ianuarie fost majorată în medie de 2 ori taxa de întreținere a copiilor din instituțiile preșcolare. Totodată, a fost introdusă o taxă plătită de părinți, ea constituind 50% din costul normelor de alimentație acordate de la buget.
27. În conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1075 din 12 octombrie 2005, ,,Cu privire la îmbunătățirea activității instituțiilor preșcolare”, au fost stabilite și parțial realizate acțiunile de revigorare a sistemului educațional preșcolar:
s-au majorat normele pentru alimentația copiilor în instituțiile preșcolare (inclusiv plata părinților); în 2006 ele constituind 9 lei/zi – din care 6,0 lei cu acoperire de la buget și 3,0 lei contribuția părinților, (Ordinul Ministerului Educației și Tineretului nr. 655 din 29 decembrie 2005).
procesul educațional este asigurat și prin achiziționarea de cărți, formarea ,,bibliotecii instituției preșcolare”, începând cu 2005.
s-au majorat salariile cadrelor didactice din instituțiile preșcolare cu 40%, (Hotărîrea Guvernului nr. 381 din 13 aprilie 2006).
s-au modificat Regulamentele instituției preșcolare, a pregătirii copiilor de 5 ani către școală și ,,Grădiniță – Școală primară”, (Hotărîrea Colegiului Ministerului Educației și Tineretului nr. 6.3 din 27 aprilie 2006).
7.4 Accesul la educația de bază de calitate
28. Obiectivul general al educației de bază este asigurarea pînă în accesului tuturor copiilor la educația de bază de calitate, educație ce le va permite dezvoltarea deprinderilor esențiale de viață.
29. Noul proiect de lege pentru învățămîntul secundar general stabilește prevederi ce țin de consolidarea învățămîntului liceal, consolidarea parteneriatului social prin asociațiile părintești și legiferarea acestora, stabilirea clară a responsabilităților părinților pentru școlarizarea obligatorie a copiilor lor.
30. La începutul anului de studii 2006-2007 funcționau 1539 de școli, dintre care 665 de gimnazii (43,2%); 442 de licee (28,7%) și 296 de școli de cultură generală. Numărul total al elevilor care învățau în școli la începutul anului de studii 2006-2007 constituia 491,5 mii persoane, inclusiv: 113,9 mii elevi (23,2%) învățau în gimnazii; 257,5 mii elevi (52,4%) învățau în licee și 103,3 mii elevi (21,0%) învățau în școlile medii de cultură generală. Din numărul total al elevilor, 198,7 mii elevi (40,4%) frecventau școlile din orașe, iar 292,8 mii elevi (59,6%) – în școlile din sate
31. La finele anului de studii 2004-2005, pe baza ordinului nr. 163 din 22.06.05 al Ministerului Educației și Tineretului, au fost reorganizate în licee 81 instituții de învățămînt preuniversitar. Învățămîntul liceal e prioritar față de cel din școala generală, ponderea liceenilor fiind în permanentă creștere. În anul de studii 2005-2006 au beneficiat de locuri în licee circa 80% din absolvenții gimnaziilor. Concomitent cu materiile de cultură generală, tinerii își vor însuși și o meserie, care le-ar permite încadrarea lor în viața socială.
32. Rețeaua învățământului preuniversitar este determinată de mulți factori care influențează acest proces: declinul demografic al populației școlare (în următorii 7 ani ea se va micșora cu 46% sau cu 102 mii în clasele 1-9), ceea ce va avea repercusiuni grave asupra sistemului de învățămînt.. În multe localități rurale capacitatea de proiect a școlilor depășește de cîteva ori numărul de elevi, și absoarbe resurse financiare nejustificate. În țară există un număr considerabil de complete de clasă cu 8-15 elevi (media pe republică fiind de 24 de elevi în clasă). Soluționarea acestei probleme se realizează în conlucrare cu administrația publică locală.
33. Reforma sistemului de educație este susținută de acțiuni guvernamentale strategice:
realizarea cartografierii întregii rețele a instituțiilor de învățămînt;
elaborarea Strategiei de optimizare a rețelei instituțiilor de învățămînt;
trecerea treptată la un standard unic de instruire în învățămîntul secundar general-învățămîntul liceal.
reorganizarea treptată a rețelei instituțiilor de învățămînt (unele gimnazii se transformă în școli primare, din cauza numărului mic de elevi; școlile medii se reorganizează în licee sau în gimnazii).
34. Se caută posibilități de a deschide școli-grădinițe/școli primare în localitățile cu un număr de cel puțin 30 de copii de vîrsta respectivă.
35. Proiectul „Educația de calitate în mediul rural din Moldova” prevede dotarea cabinetelor școlilor de la sate cu aparataj, ustensile, materiale didactice suplimentare etc., formarea continuă a cadrelor din școlile rurale, dezvoltarea curriculei și manualelor pentru aceste instituții incluzînd 4 componente:
îmbunătățirea predării și învățării în școlile rurale;
acces și echitate;
eficientizarea finanțelor;
fortificarea capacităților.
36. Începînd cu anul școlar 2005-2006, elevii claselor primare sunt asigurați gratuit cu manuale. În conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 448 din 9 aprilie 1998 „Cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor din învățămîntul primar și gimnazial” și Hotărîrea Guvernului nr. 777 din 30 iunie 2003 „Cu privire la introducerea schemei de închiriere a manualelor pentru învățămîntul liceal”, autoritățile administrației publice locale subvenționează, pînă la 70 la sută din cost, copiii din familii socialmente vulnerabile pentru achitarea taxei de închiriere a manualelor de clasele 5-9 și 10-12, acestea conținînd 20 la sută din numărul total al elevilor. Această situație a rămas valabilă și pentru anul 2006.
Evaluarea performanțelor
Elaborarea și implementarea unui sistem independent de evaluare a performanțelor școlare prevede o serie de activități consecutive, care sunt în derulare începînd cu anul de studii 2004..În decembrie 2006, prin decizie de Guvern, a fost creată Agenția de Examene și Evaluare, care va beneficia de echipamente speciale, instruirea personalului, participări în evaluările internaționale TIMSS și PISA. În scopul dezvoltării unui sistem de evaluare credibil și obiectiv, au fost organizate examenele de absolvire naționale într-un context nou (probe externe, comisii externe, centre de examene cu supraveghetori străini etc.). În acest context au fost modificate regulamentele examenelor de bacalaureat și de absolvire a școlii medii de cultură generală i-a fost modificată grila de examene de bacalaureat și din școala medie de cultură generală. Pe parcursul anilor 2004- fost organizate evaluări, pe eșantioane reprezentative de elevi, în clasele 4, 9, 12 (11). Rezultatele acestor evaluări au stat la baza descongestionării curriculei, ele fiind luate în considerare și la întocmirea planurilor de perfecționare a cadrelor didactice.
Servicii medicale și alimentația în școli
În pachetul serviciilor de asistență medicală al Programului Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul 2005, sunt prevăzute tipurile și volumul asistenței medicale acordate persoanelor asigurate:
examenele medicale profilactice pentru copii, efectuate la nivelul medicinii primare;
examenul medical profilactic în instituțiile de învățămînt;
profilaxia și tratamentul maladiilor stomatologice, inclusiv examenele medicale în grădinițe, instituții de învățămînt mediu și special, conform standardelor aprobate de Ministerul Sănătății și Protecției Sociale, care sunt obligatorii și fac parte din competențele medicului de familie și ale asistentelor medicale de profil.
În anul de studii 2004/2005, cota alimentației gratuite a elevilor din clasele I-IV din școlile primare, gimnazii, școli medii de cultură generală și licee a reprezentat 83.6%, ceea ce constituie o creștere cu 5% față de anul de învățămînt 2003-2004. În prezent 89% din elevii claselor primare și 39% din elevii claselor gimnaziale sunt alimentați pe gratis în cantinele școlare. În anul școlar 2005/2006 s-au alimentat pe gratis 99,4% de elevi ai claselor I-IV și 43,9% de elevi din clasele V-XII. Conform Hotărîrii Guvernului nr. 234 din 25 februarie 2005 cu privire la alimentarea elevilor, norma de alimentație a elevilor claselor I-IV, în anul constituit 2 lei pe zi.
Școlarizarea și abandonul
Conform datelor Studiului Bugetului Gospodăriei, copii din familii nevoiașe merg la școală mai târziu (la vârsta de 7-8 ani) și părăsesc sistemul de învățământ mai devreme (la 15 ani) Cele mai înalte rate ale abandonului școlar se observă și IX. Fetele rămân de obicei mai mult timp în școală decît băieții.
Creșterea numărului de copii de vârstă școlară, părinții cărora sunt plecați la munci peste hotarele țării. Conform estimărilor, în această situație se află circa 21,0 mii de copii. Conform datelor Ministerului Educației și Tineretului, în anul 2004 au fost înregistrate peste 3700 de cazuri de abandon școlar, condiționat de plecarea peste hotare a copiilor împreună cu părinții.
În anul 2006 s-au înregistrat 108 cazuri de abandon școlar din cauza nesupravegherii copiilor de către părinți, aceștia aflîndu-se la munci în alte țări.
Motivele care nu permit copiilor să-și continue studiile diferă de la o vîrstă cei cu vîrsta între 16-24 ani, cauza cea mai frecventă este lipsa motivării, dar și lipsa surselor financiare pentru necesitățile educaționale este o cauză frecventă, precum și nefuncționarea sau inexistența instituțiilor de învățământ în unele localități rurale. În vederea perfecționării actelor legislative și normative privind consolidarea și utilizarea fondurilor comunitare pentru școlarizare, în special pentru cei săraci, a fost elaborat proiectul legii învățămîntului secundar general, care prevede obligativitatea părinților de a asigura copiilor frecventarea școlii și tragerea la răspundere în cazul neșcolarizării copiilor. Documentele, definitivate în decembrie 2006, se află pentru aprobare
7.5. Educația și dezvoltarea copilului aflat în dificultate
Obiectivul general al educației și dezvoltării copilului în dificultate este asigurarea către anul accesului echitabil pentru toți copiii aflați în situații deosebit de dificile la serviciile educaționale de calitate, de la cele mai timpurii perioade ale dezvoltării, precum și ridicarea calității educației incluzive/speciale prin crearea condițiilor optime de îngrijire, reabilitare, socializare și îmbunătățirea condițiilor în instituțiile de educație existente. Plasarea în instituțiile rezidențiale a copiilor orfani, rămași fără îngrijirea părinților, din familii vulnerabile, cu diverse probleme de sănătate este una din modalitățile de protecție socială a acestora. La 01 ianuarie 2006 în republică funcționau 62 instituții școlare de tip internat în care erau școlarizați circa 10500 de copii, majoritatea fiind cu vârsta între 10-14 ani. Dintre care: 36% din copii au fost plasați în instituții în rezultatul maladiilor sau dizabilității, 16% – după decesul părinților, 27% – din cauza sărăciei părinților, 8% – din cauza problemelor familiale și 4% – din cauza șomajului părinților, 1,6% – din cauza eșecului lor școlar și 0,2% -a lipsei instituțiilor educaționale primare în localitățile respective.
Eforturile depuse în ultimul timp au fost canalizate spre inițierea trecerii de la sistemul actual de întreținere a copiilor în instituții rezidențiale la sistemul serviciilor sociale specializate la nivel comunitar, orientate spre menținerea copiilor în familie sau în mediu de tip familial. În acest context, Casele de tip familial reprezintă o formă de alternativă a serviciilor instituționale de îngrijire și educație a copiilor și oferă protecție copiilor privați de mediul lor familial. În anul 2006, în republică activau 21 case de copii de tip familial, cu un număr de 99 de copii plasați. Deși cadrul normativ național stipulează o serie de prevederi referitor la casele de copii de tip familial, inclusiv standarde minime de calitate pentru serviciile oferite în acestea, pînă în prezent nu sunt prevăzute mecanismele de participare a părinților educatori la sistemul de asigurări sociale și asigurări medicale obligatorii de stat. Totodată, nu sunt prevăzute drepturile și obligațiile părinților educatori
Ministerul Educației și Tineretului, în perioada anilor 2001- conlucrat cu UNICEF, Cultur-Contact, Biroul de Asistență Tehnică al Germaniei, Humanitas, Motivație, Pro Tineret, Amici dei Bambini, Centrul de Documentare și Informare privind Drepturile Copilului din Moldova, Every Child, Nova Familia, Caritas, Misiunea Fără Frontiere, Micul Samaritean, Oportunități pentru Tineri și Femei și alte instituții privind asistența socială, educația și recuperarea dezvoltării copiilor cu Cerințe Educaționale Speciale.
Consolidarea cadrului normativ în domeniul educației copiilor aflați în diferite situații de dificultate a fost susținut de elaborarea Strategiei de reformare a sistemului rezidențial și a Planului de Acțiuni pentru implementarea acesteia. Reforma sistemului de protecție a copilului și Direcțiile strategice de reformare a sistemului național de protecție a copilului au constituit subiecte ale Conferințelor naționale „Dimensiuni sociale ale sistemului de protecție a copilului în Republica Moldova”. Sunt elaborate Standardele minime de calitate privind îngrijirea, educarea și socializarea copiilor din instituțiile rezidențiale, intrate în vigoare la 01 ianuarie 2007.
7.6. Învățămîntul secundar profesional
47. Înmatricularea elevilor la studii în instituțiile de învățămînt secundar profesional se efectuează în conformitate cu planul aprobat de Guvernul Republicii Moldova. Conform datelor statistice, la începutul anului de studii 2006 funcționau 78 de instituții de învățămînt secundar profesional, din care 52 de școli profesionale și 26 de școli de meserii; inclusiv 2 școli de meserii nestatale. În scopul asigurării accesului copiilor la studii profesionale, în conformitate cu Planul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 25 aprilie fost planificată înmatricularea a 17710 elevi în instituțiile de învățămînt secundar profesional., însă au fost înmatriculați numai 15494 de elevi. Din numărul total de elevi 81,8% au fost înmatriculați pe baza certificatului de absolvire a gimnaziului, 12,5% au fost înmatriculați pe baza studiilor liceale și medii de cultură generală și 5,7% – fără a avea un certificat de absolvire a gimnaziului. În școlile profesionale au fost înscriși 76% din numărul total de elevi și 24% în școlile de meserii. Din numărul total al persoanelor înmatriculate 73,5% veneau din localitățile rurale. La începutul anului școlar 2006-2007, au fost înmatriculați 23656 elevi: 36% erau de gen feminin. Vârsta elevilor din instituțiile de îvățământ secundar profesional este cuprinsă între 16 și 19 ani.
48. Excluderea finanțării, constituie o problemă pentru învățămîntul secundar profesional, cheltuielilor pentru alimentație și introducerea burselor (1999). Din numărul total de elevi (la 01.06.2005) circa 4 la sută îl constituie copiii orfani, iar 76 la sută sunt din familii social vulnerabile sau familii cu un singur părinte. Modificările nereușite din 25 iulie Legii învățămîntului nr. 346 – XV, care au stopat accesul absolvenților instituțiilor de învățămînt secundar profesional la învățămîntul superior. În rezultat această filieră de învățămînt a încetat de a mai fi atractivă pentru absolvenții gimnaziilor, mai ales pentru fete, numărul cărora în sistemul de învățămînt secundar profesional s-a redus semnificativ. În scopul redresării situației existente, Ministerul Educației și Tineretului a elaborat în perioada anilor 2005-2006 un nou proiect al Legii învățămîntului secundar profesional și postsecundar profesional, care este prezentat Guvernului Republicii Moldova pentru examinare.
49. Începînd cu 1 septembrie fost aprobată, prin hotărîre de Guvern, alimentarea gratuită (la prînz) a elevilor din instituțiile de învățămînt secundar profesional.
7.7. Învățămîntul superior și mediu de specialitate
50. În perioada de referință, un număr mai mare de copii au beneficiat de posibilitatea de a învăța într-un colegiu sau o instituție superioară de învățămînt. Numărul elevilor care studiau în colegii la 10000 de locuitori în anul 2005/2006 constituia 75, în anul 2004/2005 – 65 elevi, în anul 2000/2001, au fost înregistrați 55 elevi. În anul 2005 contingentul studenților în instituțiile superioare, finanțate din bugetul de stat constituia 81,7 mii persoane, această creștere fiind de 58,7 la sută față de anul 2000, 27,9 la sută față de anul 2003 și 13,2 la sută față de 2004.
51. În corespundere cu Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 25 aprilie 2006 cu privire la planurile unice de înmatriculare în anul studenților și elevilor, în instituțiile de învățămînt superior (ciclul I), mediu de specialitate și secundar profesional a fort aprobată înmatricularea a 27875 persoane în învățămîntul superior și 11105 persoane în învățămîntul mediu de specialitate (colegii). Numărul total al studenților înmatriculați în anul scăzut cu 25% în raport cu înmatricularea la studii în anul 2005, respectiv cu 18,9% față de 2004, din cauza reducerii înmatriculării pe bază de contract, în corespundere cu reglementările aprobate de către Guvern. Numărul de burse a fost mărit.
52. Fiecare al treilea student a fost înmatriculat sociale, economice și drept, care dețin cea mai mare pondere în numărul total al persoanelor înmatriculate – 33%, domeniul fundamental Educație – respectiv 17,2%; Științe – 5,9%; Științe umaniste și arte – 5,6%; Servicii – 4,8%; Medicină – 3,2 la sută.
53. În învățămîntul mediu de specialitate (colegii), în anul 2006 au fost înmatriculați 9892 de elevi, în descreștere cu 7,8% față de anul 2005 din lipsă de candidați la aceste locuri. Din numărul total al elevilor acestui segment, 72% au fost înmatriculați pe baza studiilor gimnaziale, 20% – școlilor de cultură generală, iar 7% – pe baza studiilor liceale. Ponderea cea mai mare în numărul persoanelor înmatriculate o constituie specialitățile medicale – 16,5%; și economia – 14,8%.
54. În contextul integrării europene, axate pe sisteme de performanță și calitate, sistemul de educație a făcut un pas important în această direcție, aderînd de fost implementat Sistemul European de Credite Transferabile în instituțiile superioare de învățământ și introducerea Suplimentului , model unic-european, eliberat obligatoriu fiecărui absolvent începînd cu promoția anului 2005.
55. Este în derulare elaborarea modificărilor și completărilor nr.1257-XIII din 16.07.97 cu privire la evaluarea și acreditarea instituțiilor de învățămînt din Republica Moldova și Legea nr. 423-XIV din 04.06.99 privind aprobarea Regulamentului de evaluare și acreditare a instituțiilor de învățământ. Au fost elaborate proiectul Concepției învățământului la distanță în Republica Moldova și proiectul Regulamentului privind organizarea și desfășurarea stagiilor de practică în cadrul formării inițiale în învățămîntul superior și prezentate Guvernului spre aprobare. Prin decizia Colegiului Ministerului Educației și Tineretului a fost aprobat Ghidul de Implementare a Sistemului Național de Credite de Studiu, care se implementează deja în învățămîntul superior.
7.8. Învățămîntul cu înclinație artistică
56. În liceele de învățămînt artistic de nivel republican, subordonate ministerului Culturii, în anul 2006 studiau 755 de copii, care au dat dovadă de talent (muzică, arte plastice și coregrafie). Toți elevii veniți din localitățile sătești au cămin și bursă de întreținere. Elevilor înscriși la studii în aceste instituții li se asigură posibilitatea de susținere a examenelor de bacalaureat și continuarea studiilor de Muzică, Teatru și Arte Plastice, în alte instituții universitare de profil. La încheierea fiecărui semestru elevii susțin concertele clasei, concerte academice. Totodată, în colaborare cu Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, Sala cu Orgă, Teatrul Național de Operă și Balet sunt desfășurate activități interactive, oferindu-li-se elevilor posibilitatea de a evolua pe cele mai prestigioase scene ale țării cu Orchestra simfonică, Orchestra națională de cameră și în recitaluri. Ministerul Culturii și Turismului promovează copiii talentați prin participări la cele mai importante manifestări culturale ale țării, inclusiv în cadrul Festivalului Internațional de Muzică „Mărțișor”. Ministerul susține financiar și logistic organizarea și desfășurarea pe parcursul a mai mult de 10 ani a Concursului internațional al tinerilor interpreți „Eugen Coca” și a Concursului republican între școlile de muzică și școlile de artă din republică.
57. Ministerul Culturii și Turismului asigură, de asemenea, participarea copiilor „Новые имена” din Suzdal (Federația Rusă), Jocurile Delfice, la alte concursuri internaționale de muzică, coregrafie și artă plastică, la care participanții din Republica Moldova au cucerit și cuceresc medalii și cupe de aur, premii majore.
7.9 Odihna, vacanța, activități recreative și activități culturale și artistice (art. 31).
58. Guvernul, în conformitate cu legislația națională, contribuie prin activități planificate și finanțate din bugetul de stat la organizarea odihnei de vară a copiilor, vacanțelor, activităților recreative, întremării sănătății copiilor etc., pentru toți copiii în general, și pentru copiii aflați în diferite situații de dificultate în special. În sezonul estival 2006 au activat 97 de tabere staționare din cele 98 preconizate, cu un efectiv de 121333 de copii și 442 de tabere cu sejur de zi, cu un efectiv de 117315 copii, inclusiv: 6574 de copii orfani și din familiile socialmente vulnerabile din instituțiile rezidențiale și circa 900 de copii din școlile din partea stîngă a Nistrului și or. Bender.
59. În conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 510 din 13.05.2006 cu privire la organizarea odihnei și întremării sănătății copiilor și adolescenților, în sezonul estival 2006, pînă la 25% numărul biletelor pentru instituțiile de odihnă și întremare au fost acordate gratuit, în mod prioritar copiilor orfani și celor rămași fără tutela părinților, copiilor din familiile numeroase și din cele socialmente vulnerabile.
60. Pentru organizarea timpului liber, actualmente în republică (cu excepția instituțiilor de acest gen din stînga Nistrului) funcționează 72 de instituții extrașcolare cu un efectiv total de 45597 de participanți, ceea ce constituie 9,03 % din numărul elevilor din învățămîntul preuniversitar, iar în municipiul Chișinău activează 48 de Centre pentru copii. Rețeaua actuală a instituțiilor extrașcolare și baza materială a acestora nu permite accesul tuturor copiilor la servicii educaționale de calitate, fapt ce contravine art. 29 și 31 ale Convenției cu privire la drepturile copilului. În 22 de raioane funcționează doar cîte o singură instituție extrașcolară, de regulă, în localuri vechi, nereparate, deseori fără energie electrică și încălzire, ele fiind situate preponderent în centrele raionale și doar 5 în localități rurale.
61. Condițiile neadecvate de lucru din instituțiile extrașcolare îngreunează activitatea acestora. Doar în 5 din cele 35 de unități administrative au fost prevăzute cheltuieli pentru reparația curentă a acestor instituții în anul 2006. De asemenea, instituțiile extrașcolare sunt private uneori de spațiu în folosul unor bănci, agenți economici particulari etc., prestarea serviciilor educaționale respective organizîndu-se în schimbul doi în școli; în raioanele Basarabeasca, Florești, Orhei, Rezina, Ungheni centrele de creație a copiilor nu dispun de edificiu propriu, doar 2 instituții republicane de profil dispun de computere, dar și acestea nu mai corespund cerințelor de azi.
62. În rezultatul realizării unui concurs de granturi, implementat de Centrul Național de Resurse pentru Tineri cu suport alocat de Reprezentanța UNICEF în Moldova, de Ministerul Educației și Tineretului, precum și de autoritățile publice locale, în anul 2006, în afară de cele 8 centre naționale si regionale și 40 de centre de nivel local urmau să fie inaugurate încă 10 centre pentru tineri. Donatorii care au contribuit la crearea lor sunt interesați în funcționarea unui parteneriat multisectorial de prestare a serviciilor pentru tineri, pentru ca mai apoi, treptat, aceste servicii inovatoare să fie preluate de către autoritățile administrației publice locale.
63. În activitatea pedagogică a instituțiilor extrașcolare sunt angajate circa 1600 de cadre didactice, dintre acestea circa 1100 au studii superioare și o bună experiență în domeniu. Numai în perioada de referință, Institutul de Științe ale Educației în colaborare cu instituțiile extrașcolare republicane, au organizat cursuri de perfecționare în domeniu frecventate de circa 50 de cadre didactice din instituțiile respective. Suplimentar, un număr mare de cadre didactice este antrenat în cadrul training-urilor organizate de SIEDO, Pro-Didactica, Centrul Național de Resurse pentru Tineri etc.
VIII. MĂSURILE SPECIALE DE PROTECȚIE
(art. 22, 30, 32-36, 37 (b)-(d), 38, 39 și 40)
Pentru implementarea art. 22 și 32 și a altor prevederi ale Convenției cu privire la măsurile speciale de protecție, Republica Moldova este parte la următoarele tratate:
– Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptat la 15.11.2000 ;
– Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptat la 15.11.2000 ;
– Protocolul facultativ privind drepturile copilului cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, adoptat la 25.05.2000 ;
– Convenția europeană asupra recunoașterii și executării deciziilor privind supravegherea copiilor și restabilirea supravegherii copiilor, adoptată la 20.05.1980 ;
– Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la 25.10.1980 ;
– Convenția privind statutul refugiaților, adoptată la 28.07.1951 ;
– Protocolul privind statutul refugiaților, adoptat la 31.01.1967 ;
– Hotărîrea privind Fondul interstatal de ajutor pentru refugiați și persoanele strămutate forțat, încheiată între statele membre ale CSI la 07.10.2002 ;
– Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la 17.06.1999 ;
8.1 Copii în situații dificile:
8.2 Copii în conflict cu legea (art. 40 și 37)
8.2.1 Administrarea justiției juvenile (art. 40)
1. În scopul reducerii numărului de copii aflați în detenție au fost operate un șir de amendamente penal și Codul de procedură penală. Astfel, potrivit art. 91 din Codul penal, condamnații minori sunt prezentați pentru eliberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, în cazul în care ei întrunesc toate condițiile legale necesare în acest scop – executarea efectivă:
a) a cel puțin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave;
b) cel puțin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrșirea unei infracțiuni grave;
c) cel puțin a două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrșirea unei infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave.
Aceste amendamente au fost adoptate pe baza Legii pentru modificarea unor acte legislative, inclusiv a Codului penal și a Codului de procedură penală nr. 184 din 29 iunie 2006.
Eliberarea condiționată înainte de termen a categoriei menționate de condamnați este precedată de un șir de măsuri educative, psiho-sociale și de instruire profesională, menite să cultive diverse abilități intelectuale și sociale care i-ar ajuta pe condamnații minori, eliberați din penitenciare să se reintegreze mai ușor în societate.
Conform prevederilor Legii nr. 184-XVI din 29 iunie fost exclus arestul ca formă de pedeapsă, precum și plafonul minim de pedeapsă la un șir de articole ale Codului penal, astfel majorîndu-se numărul componențelor de infracțiuni pentru care pot fi aplicate pedepse alternative detenției, or, aplicarea pedepselor alternative oferă posibilitatea reducerii numărului de deținuți.
În special, referitor la detenția juvenilă, s-au produs modificări prin care se determină că, la stabilirea pedepsei cu închisoare pentru persoana care la data săvîrșirii infracțiunii nu a atins vîrsta de 18 ani, termenul se stabilește din maximul pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvîrșită, redus la jumătate la stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa cu închisoarea pentru minori nu poate depăși 12 ani și 6 luni, iar în caz de cumul de sentințe 15 ani (art. 84, 85 Cod penal).
De asemenea, art. 75 din Codul penal a fost completat cu un nou alineat, potrivit căruia în cazul săvîrșirii unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave minorului i se aplică pedeapsa numai dacă se constată că luarea măsurii cu caracter educativ nu este suficientă pentru corectarea lui.
Potrivit articolului 93 din Codul Penal, minorii condamnați pentru săvîrșirea unei infracțiuni ușoare, mai puțin grave sau grave pot fi scutiți de pedeapsă de către instanța de judecată, dacă se va constata că scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor într-o instituție specială de învățămînt și de reeducare sau într-o instituție curativă și de reeducare, precum și prin aplicarea altor măsuri de constrîngere cu caracter educativ. În acest articol a fost inclusă și categoria infracțiunilor grave, avînd scopul reducerii pedepselor penale pentru minori. Tot în scopul evitării răspunderii penale a minorilor au fost operate modificări și la art. 109 al Codului penal, care stabilește că împăcarea este o cauză de înlăturare a răspunderii penale pentru anumite categorii de infracțiuni, cele ușoare și mai puțin grave, iar în cazul minorilor și pentru o acțiune gravă.
În egală măsură, modificări au fost operate și în Codul de procedură penală al Republicii Moldova. Astfel, deținerea persoanei minore bănuite de săvîrșirea unei infracțiuni, potrivit alin. (6) al art. 166 din Cod, nu poate depăși 24 de ore.
Potrivit art. 270 din Codul de procedură penală, la competența procurorului de exercitare a urmăririi penale au fost atribuite și infracțiunile săvîrșite de minori.
Întru asigurarea respectării drepturilor copiilor se efectuează pregătirea sistematică a specialiștilor care lucrează pentru și cu copiii (judecători, avocați, angajați din cadrul organelor de ordine, funcționari publici, cadre didactice, cadre medicale, asistenți sociali, reprezentanți ai ONG-urilor) în domeniul drepturilor copilului.
Odată cu procesul de instruire au fost elaborate diverse materiale despre drepturile copilului.
Colaboratorii organelor de drept au fost implicați în multiple activități de instruire cu subiecte directe sau tangențiale cu justiția juvenilă, organizate de către propriile centre de instruire, centre de instruire, organizații internaționale și organizații neguvernamentale. În acest sens, numai în cadrul a 6 seminare au fost instruiți 130 de judecători și procurori.
În cadrul Institutului Național de Justiție au fost planificate 3 genuri de activități de instruire în domeniul justiției juvenile:
instruirea inițială – programul de studiu este destinat judecătorilor nou-numiți în funcție. Subiectele de instruire includ și domeniul justiției juvenile;
instruirea continuă – un curriculum mai amplu;
formarea formatorilor – care abordează și subiectul justiției juvenile. La moment avem formatori în domeniul Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (6 judecători și 6 procurori) și formatori în domeniul justiției juvenile (3 judecători și 3 procurori).
Centrul de instruire a colaboratorilor sistemului penitenciar a realizat în perioada de referință mai multe sesiuni de instruire în domeniul drepturilor omului. Prin proiectul PNUD, „Susținerea în implementarea Planului Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor Omului” a fost instruit un număr mare de colaboratori ai sistemului penitenciar.
Administrația justiției juvenile în perioada de raportare a fost îmbunătățită considerabil. Codul de procedură penală (în vigoare din 12.06.2003) conține un capitol special care reglementează procedura în privința copiilor aflați în conflict cu legea și mai multe articole ce se referă la aceștia în diferite alte capitole. Prevederile Codului sunt în corespundere cu standardele internaționale, el avînd și reglementări ce sunt superioare codului vechi (copiii pot fi reținuți nu mai mult de 24 ore, față de 72 de ore, există posibilitatea audierii în procedură deosebită a copiilor pentru a preveni necesitatea audierii lor repetate). Codul a prevăzut garanții atît pentru copii în conflict cu legea, cît și pentru alți copii implicați într-o cauză penală. Conform legii, participarea unui avocat este obligatorie în cazurile în care sunt implicați copii în conflict cu legea. Totodată, este obligatorie și participarea reprezentantului legal, pedagogului sau psihologului în toate cazurile unde sunt implicați minori.
Pentru implementarea diferitor activități din domeniul administrării justiției pentru minori a fost solicitată în mod expres asistența din partea UNICEF. Spre exemplu, proiectul Programului pe Țară pe anii 2007-2011, elaborat de UNICEF, prevede ca obiectiv de bază și reforma în domeniul justiției juvenile (pct. 28).
Începînd cu anul 2004, în fiecare instanță judecătorească din Republica Moldova sunt numiți judecători care pot judeca cauzele în care sunt implicați minorii. Urmărirea penală a cauzelor în privința copiilor în conflict cu legea a fost trecută în competența exclusivă a procurorului, în procuraturi fiind desemnați procurori care instrumentează cazurile privind copiii. Urmărirea penală și judecarea cauzelor penale în care sunt suspectați și învinuiți minori se face de urgență și în mod preferențial.
În conformitate cu pct. 21 al Planului de acțiuni RM-UE, urmează să fie continuată reforma în domeniul justiției juvenile. Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 170 din 29.05.06 au fost aprobate: Strategia de reformă a sistemului judecătoresc 2006-2008 și Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei, care cuprinde în capitolul 7 „Justiția pentru minori” următoarele:
Instruirea judecătorilor specializați și a altor categorii de personal din sistemul judecătoresc în cadrul cursurilor de formare al Justiției (termen de realizare – 2007);
Asigurarea necesarului de personal specializat în judecarea în condiții normale a cauzelor în care sunt implicați copii – victime sau copii în conflict cu legea (termen de realizare – 2007);
Perfecționarea sistemului statistic prin includerea datelor complete cu privire la copiii implicați în procedurile judiciare – raportul statistic privind judecarea cauzelor penale să conțină în mod diferențiat cauzele în care copiii sunt victime ale infracțiunilor enumerate (termen – 2007).
Pentru ridicarea profesionalismului persoanelor implicate în cauzele cu minori au fost organizate și implementate mai multe măsuri (inclusiv de instruire), astfel, numai pe parcursul anului 2006 în penitenciare au fost organizate următoarele activități și training-uri pentru cei implicați în sistemul justiției juvenile:
la 24.03.2006 s-a desfășurat seminarul metodico-practic cu efectivul serviciului minori și moravuri din cadrul Comisariatului general de poliție mun. Chișinău, cu participarea reprezentanților Direcției Generale Educație Știință Tineret și Sport și a Direcției Pentru Protecția Drepturilor Copilului din cadrul Primăriei mun. Chișinău
pe 02.08.2006 a avut loc un seminar privind reforma sistemului de justiție juvenilă, cu participarea UNICEF Moldova;
pe 08.08.2006 Institutul Reformelor Penale a organizat un seminar de evaluare în domeniul pregătirii eliberării condamnaților minori;
pe 23.08.2006, sub egida Ligii Apărării Drepturilor Omului din Moldova s-a desfășurat un seminar instructiv în domeniul protecției drepturilor copiilor aflați în dificultate.
Delicvența juvenilă
Infracțiunile comise de copii și tineri constituie aproximativ 10% din totalul infracțiunilor înregistrate. De regulă, cele mai multe infracțiuni sunt contra proprietății, acest fenomen fiind declanșat de conflictele din familie, abandonul școlar și sărăcie, dar și de nivelul scăzut de cultură juridică al adolescenților. Printre copii recidiva constituie 67,34%.
Guvernul a adoptat în ultimii ani o serie de hotărîri pentru combaterea și profilaxia delicvenței în rîndurile copiilor. Aceste acte formulează măsuri concrete de redresare a situației în domeniu. La 15.05.2003 a fost aprobată Hotărîrea Guvernului despre măsurile speciale pentru combaterea și profilaxia criminalității în rîndurile copiilor. Scopul urmărit și obiectivele de bază ale acestei hotărîri includ:
Crearea serviciilor de informare (telefonul de încredere), în scopul asigurării accesului copiilor implicați în activități antisociale la ajutor profesional și sprijin psihologic (cu respectarea confidențialității);
Desfășurarea activităților de publicitate a măsurilor și rezultatelor de combatere și profilaxie a delicvenței juvenile, publicarea unor articole cu tematică respectivă, organizarea de lecții educative pentru copii și părinți;
Organizarea măsurilor de perfecționare a măiestriei profesionale a colaboratorilor de poliție preocupați de combaterea delicvenței juvenile;
Majorarea alocațiilor pentru familiile socialmente vulnerabile, instruirea asistenților sociali pentru lucrul cu copiii aflați în dificultate, acordarea sprijinului de menținere a copiilor în familie;
Crearea serviciilor de alternativă pentru îngrijirea copiilor din familii dezorganizate (familii în care au fost semnalate cazuri de abuz de alcool, întrebuințare a substanțelor stupefiante, de maltratare a copiilor etc.);
Organizarea și stimularea participării specialiștilor din domeniul dreptului (avocați, polițiști, judecători) la orele de „Educație civică”, „Noi și legea” în instituțiile de învățămînt preuniversitar etc.
În prezent, conform statelor de organizare ale MAI, sunt prevăzute 211 funcții de inspectori pe problemele minorilor, întăriți în 42 de comisariate de poliție raionale, proporțional cu numărul populației și situației criminogene în rîndurile copiilor. Inspectorii pe problemele minorilor își exercită funcțiile pe principiul zonal, iar ariile zonei de deservire se stabilesc de către comisarii de poliție ținăndu-se cont de situația operativă a criminalității juvenile, numărul instituțiilor de învățămînt, densitatea populației etc.
În scopul prevenirii contravențiilor și infracțiunilor în rîndurile copiilor, Inspectoratele pentru problemele minorilor iau în evidență adolescenții–contravenienți eliberați din locurile de detenție, condamnați care n-au fost privați de libertate, copiii care se află sub urmărire penală, consumatorii de băuturi alcoolice, substanțe narcotice, copii care părăsesc sistematic familiile sau duc un mod de viață antisocial.
Totodată, inspectorii pe problemele minorilor înaintează conducătorilor organelor administrației publice locale și a instituțiilor de învățămînt propuneri respective și materiale privind contravențiile comise de către copii pentru a lua măsurile necesare la locul de trai și de învățămînt, iar lucrul de profilaxie efectuat se documentează lunar în registre de evidență profilactică și dosare, ducîndu-se evidența copiilor delincvenți și a părinților care au o influență negativă asupra copiilor.
Activitatea de prevenire și combatere a delicvenței juvenile se efectuează sistematizat. Drept exemplu pot servi activitățile care au avut loc în acest sens în perioada anului 2006, întreprinse de angajații Secției minori și moravuri a Direcției profilaxie a Direcției generale poliție ordine publică a MAI au efectuat. Inspectorii au sensibilizat opinia publică asupra problemelor copiilor aflați în dificultate precum și a delicvenței juvenile în 449 materiale, inclusiv în cadrul a 135 emisiuni TV, 105 reportaje radio și 245 de articole în presă.
8.2.2. Copii privați de libertate (art. 37 (b), (c) și (d))
Pe parcursul anului 2006 au fost condamnați la privațiune de libertate 142 de copii. În privința duratei medii a privațiunii nu există date statistice. (tabelul 39)
Tabelul 39. Numărul minorilor în conflict cu legea și sancțiunile aplicate față de ei
Procedura de executare a pedepselor de către copii este prevăzută de Codul de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24.12.2004. Conform Codului, persoanele condamnate la privațiune de libertate care nu au atins majoratul execută pedeapsa în penitenciare pentru copii sau în sectoare separate ale penitenciarelor nespecializate, cu asigurarea condițiilor penitenciarului pentru copii.
În Republica Moldova există un singur penitenciar destinat special minorilor (băieți), Penitenciarul nr. 2 Lipcani. Fetele condamnate la privațiune de libertate își ispășesc pedeapsa în penitenciarul pentru femei nr. 7 Rusca.
În Penitenciarul nr. 2 Lipcani la 01.07.2006 se aflau 119 copii (pînă la 18 ani) și 57 de adolescenți (de la 18 la 21 ani). În instituții penitenciare care nu sunt destinate în mod special copiilor la 01.07.2006 erau deținuți 25 de copii în penitenciarul nr. 7 Rusca, executînd pedeapsă penală și alți 112 copii în izolatoarele de detenție preventivă – total 137 de copii.
Copii aflați într-o instituție pentru adulți sunt escortați, primiți și deținuți la locul executării pedepsei separat de condamnații adulți și beneficiază de plimbări zilnice – de cel puțin 2 ore.
Prezentul Cod stabilește pentru condamnații minori următoarele măsuri de stimulare:
acordarea dreptului de a viziona spectacole cultural-distractive și sportive în afara penitenciarului, fiind însoțiți de reprezentanți ai administrației penitenciarului, pe o durată de cel mult 8 ore (numai pe timp de zi);
acordarea dreptului de a ieși din penitenciar, fiind însoțiți de reprezentanții lor legali, pe o durată de cel mult 8 ore;
acordarea dreptului la întrevederi de scurtă durată (cel puțin o dată pe lună) și de întrevederi de lungă durată (cel puțin o dată la două luni), cu dreptul de a locui împreună cu familia într-un spațiu locativ separat pe teritoriul penitenciarului sau în apropierea lui.
Conducerea penitenciarelor nr. 2 Lipcani și nr. 7 Rusca organizează audiențe pentru condamnați pe probleme personale. În Penitenciarul nr. 2 Lipcani sunt instalate telefoane de linie fierbinte, deținuții putîndu-l contacta direct pe șeful penitenciarului. De asemenea, conform prevederilor pct. 87 al Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, deținuții au dreptul să înainteze cereri și plîngeri (reclamații, propuneri, sesizări) administrației penitenciarului, organelor ierarhic superioare, instanțelor judiciare, procuraturii, Comitetului pentru plîngeri, organelor autorităților publice centrale și administrației publice locale, asociațiilor obștești, precum și organizațiilor interstatale pentru apărarea și respectarea drepturilor omului.
Fetele și băieții din penitenciare sunt atrași în programe socio-educative, elaborate de Departamentul Instituțiilor Penitenciare. De asemenea, ei sunt implicați și în alte activități socio-educative: de creație artistică, training-uri psihologice, activități sportive, studierea calculatorului, însușirea unei meserii etc.
Reținerea și arestarea copiilor
Reținerea minorului, precum și arestarea lui preventivă pe temeiul prevăzut de lege, pot avea loc doar în cazuri excepționale, cînd au fost savîrșite infracțiuni grave cu aplicarea violenței, deosebit de grave sau excepțional de grave. În cazul reținerii minorului, persoana care efectuează urmărirea penală este obligată să comunice imediat despre aceasta procurorului și părinților minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc.
Arestarea preventivă sau reținerea minorului și înștiințarea imediată a părinților sau a altor reprezentanți legali ai minorului se consemnează în procesul-verbal de reținere. În acest sens legea (Codul de procedură penală, art. 173) prevede că cel care a întocmit procesul-verbal de reținere, este obligat sa dea imediat posibilitate persoanei reținute șa-și anunțe o rudă apropiată sau o alta persoană, despre locul unde este deținut, timp de cel mult 6 ore.
Arestarea se efectuează inițial pe un termen ce nu depășește 30 de zile. În cazul arestării copiilor, durata ținerii în stare de arest preventiv pe parcursul urmăririi penale poate fi prelungită numai pînă la 4 luni.
După trimiterea cauzei în instanța de judecată, termenul judecării cauzei cu menținerea inculpatului în stare de arest din ziua primirii cauzei în instanța de judecată și pînă la pronunțarea sentinței nu poate depăși 6 luni, dacă persoana este învinuită de săvîrșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa maximă de pînă la 15 ani închisoare, și 12 luni dacă persoana este învinuită de săvîrșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa maximă de pînă la 25 de ani închisoare sau detențiune pe viață. După expirarea termenelor stabilite la alin. (5) și (8) al articolului 186 al Codului de Procedură Penală, termenul judecării cauzei cu menținerea inculpatului în stare de arest poate fi prelungit doar în cazuri excepționale, la demersul procurorului. Fiecare prelungire a duratei arestării preventive nu poate depăși 30 de zile în faza urmăririi penale și 90 de zile în faza judecării cauzei.
La data de 01.10.2006 numărul persoanelor reținute, a căror vîrstă nu depășește 18 ani, aflate în urmărire penală, constituia 104 persoane. Nu au fost înregistrate cazuri de abuz și tratament incorect față de persoane sub 18 ani, care ar fi avut loc pe parcursul reținerii, arestului sau ispășirii pedepsei privațiunii de libertate.
8.2.3 Aplicarea pedepsei capitale sau detențiunii pe viață (art. 37 (a))
În Republica Moldova pedeapsa capitală nu se aplică. În conformitate cu legea, copiii nu pot fi condamnați la detenție pe viață. La stabilirea pedepsei cu închisoarea pentru minori, termenul se stabilește din maximul pedepsei redus la jumătate; pedeapsa definitivă în cazul concursului de infracțiuni, pentru minori, nu poate depăși 12 ani și 6 luni, iar în cazul cumulului de sentințe 15 ani.
Recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială (art. 39)
Pentru recuperarea și reintegrarea socială, copiii implicați în sistemul de justiție juvenilă sunt pregătiți înainte de eliberarea din detenție conform Programului „PROSOCIAL”, Programului de pregătire pentru eliberare a deținuților care au săvîrșit infracțiuni de furt sau jaf, Programului de pregătire a deținuților pentru eliberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. De asemenea, în penitenciare au fost introduse funcții de asistenți sociali, care acordă ajutor condamnaților prin: pregătirea către eliberare, informarea administrației publice locale despre eliberare ca aceasta să le acorde ulterior ajutorul necesar. În același timp ei colaborează cu Centrele de justiție comunitară, care acordă celor eliberați asistență în domeniul reintegrării sociale.
Astfel, asistenții sociali acordă o serie de servicii, inclusiv:
restabilirea legăturilor cu rudele și cei apropiați;
perfectarea diferitor acte juridice;
colaborarea cu agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă în vederea angajării în cîmpul muncii după eliberarea din detenție;
informarea despre instituțiile de învățămînt în care și-ar putea face studiile;
stabilirea locului de trai;
monitorizarea procesului de eliberare etc.
În penitenciare, pe parcursul primului semestru al anului 2006 au participat la programe de reabilitare și reintegrare socială circa 46 de copii. La 01.07.2006, numărul total de copii aflați în penitenciare era de 312 persoane, iar pe parcursul anului au beneficiat de asistență pentru reintegrarea socială circa 46 de persoane, ceea ce constituia 100 % din numărul persoanelor eliberate. În anul 2005 de asistență au beneficiat – 29 de copii, în 2004 – 34 de copii, în 2003 – 28 de copii, în 2002 – 28 de copii, în 2001 – 37 de copii, în 2000 – 19 copii.
8.3 Copii în situație de exploatare, de recuperare fizică, psihologică și reintegrarea socială (art. 39)
Exploatarea economică, inclusiv munca copiilor (art. 32)
Pe parcursul ultimilor ani, Guvernul Republicii Moldova a acordat o atenție deosebită prevenirii și combaterii exploatării copilului prin muncă. În perioada de referință în acest domeniu au fost întreprinse următoarele măsuri:
a) a fost ratificată Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.182 „Privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor” (Legea nr.849-XV din 14 februarie 2002);
b) a fost adoptată Legea privind Inspecția Muncii nr.140-XV din 10 mai 2001;
c) a fost adoptat noul Cod al muncii (Legea nr.154-XV din 28 martie 2003);
d) a fost aprobat Memorandumul de înțelegere între Guvernul Republicii Moldova și OIM, reprezentată prin Biroul Internațional al Muncii (Hotărîrea Guvernului nr.394 din 15 aprilie 2004), unul din scopurile căruia constituie asigurarea implementării Convențiilor Organizației Internaționale a Muncii nr.138 și nr.182;
fost instituit Comitetul național director al Programului Internațional privind Munca Copilului (Hotărîrea Guvernului nr.495 din 11 mai 2004);
fost adoptată Legea nr.110-XVI din 2 iunie 2005 „Pentru modificarea și completarea Codului cu privire la contravențiile administrative și a Legii nr.140-XVI din 10 mai 2001 privind Inspecția Muncii”, prin care:
– Inspecția Muncii a fost împuternicită să exercite control de stat asupra respectării actelor legislative și a altor acte normative în domeniul muncii la persoane fizice care angajează salariați și să aplice, în modul stabilit de legislație, sancțiuni administrative, inclusiv amenzi, pentru încălcarea dispozițiilor actelor legislative și ale altor acte normative referitoare la condițiile de muncă și protecția salariaților în exercitarea atribuțiilor lor;
– a fost majorată mărimea amenzii pentru încălcarea de către persoanele cu funcții de răspundere a legislației muncii și a actelor normative privind protecția muncii, săvîrșită asupra minorilor. Potrivit modificărilor în cazul respectiv poate fi aplicată o amendă de la o sută la două sute cincizeci de unități convenționale (o unitate convențională de amendă este egală cu 20 lei)
Abuzul de droguri (art. 33)
32. Fenomenul răspîndirii consumului de alcool și droguri printre adolescenți este foarte grav. Consumul abuziv și de alcool, droguri și de alte substanțe psihotrope provoacă multiple dereglări de ordin social și de sănătate care, la nivel național, se reflectă prin creșterea mortalității, a morbidității și a infracțiunilor printre acest segment de populație.
33. Principalii factori care îi determină pe adolescenți să consume abuziv alcool sau droguri sunt:
predispoziția genetică;
tipul de personalitate;
atitudini și credințe determinate de cultură, religie, vîrstă, sex etc.;
nivelul de educație, clasa socială, experiența personală;
gradul de expunere la oferta unei substanțe psihoactive și la condiționarea pozitivă pentru consumul acesteia;
accesibilitatea băuturilor alcoolice, drogurilor și altor substanțe psihotrope pe piața internă.
34. Adolescenții, sunt în căutarea identității emoționale și psihologice, învață să aplice valorile acumulate în copilărie, să-și analizeze rolul lor în societate etc. Acest proces emoțional, uneori tulburător, coincide cu timpul posibilității de afirmare dar și al vulnerabilității individului. Majoritatea riscurilor pe care și le asumă adolescenții nu sunt o reflectare a atitudinilor și dorințelor lor personale, ci mai curînd consecințele periculoase ale procesului informativ și educativ. Unii adolescenți sunt ademeniți de alcool sau droguri dar se opresc la timp, alții continuă să le folosească ocazional, fără a avea probleme serioase. Alți adolescenți devin dependenți, încep să folosească droguri frecvent și mai puternice, ceea ce le agravează mult sănătatea și le creează probleme serioase apropiaților lor. Anual circa 320 de narcomani adolescenți se află sub supraveghere medicală. Ei sunt implicați în programe de tratament medicamentos, educaționale, informaționale, de profilaxie, recuperare psihosocială etc.
35. Fenomenul utilizării drogurilor o singură dată, conform unui studiu, este mai mare în localitățile rurale (82,9%), comparativ cu cele urbane (79,2%). În schimb, în localitățile urbane este mai răspîndit consumul ocazional de droguri. Utilizarea drogurilor injectabile a fost relatată în 2,8% de cazuri în rîndul adolescenților care au experiență în consumul drogurilor.
36. În scopul redresării situației, specialiștii în domeniu au efectuat un volum considerabil de lucru, de analiză și ținere la control a situației, aprecierea priorităților de activitate, promovarea modului sănătos de viață printre adolescenți, informarea opiniei publice privind consecințele grave ale acestui fenomen prin mesaje adecvate și credibile cu scopul diminuării motivației consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope, extinderea serviciilor de sănătate pentru persoanele cu riscuri grave de sănătate, depistarea precoce a adolescenților antrenați în consumul de droguri și implicarea lor în programe de tratament, profilaxie, corecție și recuperare psihosocială.
37. Pe parcursul perioadei de referință s-a continuat efectuarea cercetărilor privind răspîndirea consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope printre elevi, studenți, tineret etc., nivelul consumului de droguri și monitorizarea ulterioară a situației, impactul fenomenului asupra sănătății publice, situației demografice din teritoriu, mortalității generale a populației, situației criminogene etc. Anual, specialiștii în ramură susțin cîte 17000-20000 convorbiri individuale cu persoanele care consumă alcool, droguri și alte substanțe psihotrope, privind consecințele alcoolismului și narcomaniei, necesitatea tratamentului și avantajele modului sănătos de viață. Au fost realizate în această perioadă 75 emisiuni televizate, 116 emisiuni radiofonice, s-au publicat 214 articole în presă în scopul susținerii stilului sănătos de viață. Semestrial, au fost organizate seminare cu participarea ONG-urilor pe probleme ale educației, prevenție primară, reabilitare și resocializare a persoanelor dependente de droguri. Au fost organizate trimestrial seminare cu medicii de familie privind depistarea timpurie a persoanelor antrenate în consum de droguri și de alte substanțe psihotrope. În același timp au fost desfășurate seminare cu colaboratorii de poliție privind situația narcologică înregistrată în teritoriu, măsurile de ameliorare și redresare a situației, semnalmentele consumatorilor de droguri și de alte substanțe psihotrope pentru depistarea acestora și preîntîmpinarea crimelor.
38. În comun cu organele de poliție au fost elaborate recomandări metodice pentru colaboratorii organelor de drept pe tema: „Combaterea narcomaniei și traficului de droguri”. Specialiștii în materie au lucrat activ în vederea instruirii teoretice și practice a colaboratorilor de poliție încadrați în combaterea fenomenului narcomaniei cu scopul depistării semnalmentelor consumatorilor de droguri și de alte substanțe psihotrope; pentru asigurarea securității naționale, contracararea traficului de droguri și asigurarea unui tratament antidrog al persoanelor bolnave. În acest sens, au fost organizate traininguri, expoziții, seminare, unde au fost puse în discuție recomandările metodice privind clinica narcomaniei, semnele ei distinctive, s-a conlucrat cu serviciile abilitate din teritoriu, efectuîndu-se schimb de informații etc. Scopul principal al acestor activități a fost elaborarea și aplicarea în complex a măsurilor de ordin medical, social, educațional și administrativ în vederea motivării tinerilor pentru un mod sănătos de viață și protejarea populației contra narcomaniei. Medicii narcologi din instutuțiile medico-sanitare publice au vizitat toate instituțiile de învățămînt preuniversitar și universitar cu scopul atragerii elevilor și studenților la diferite manifestări antidrog, familiarizării lor cu problemele grave și riscurile ce le comportă narcomania, necesitatea unui comportament social adecvat.
Exploatarea sexuală și abuzul sexual (art. 34), vînzarea, răpirea, comerțul/traficul cu copii (art. 35)
39. Organele de stat întreprind măsuri eficiente împotriva traficului de ființe umane și de ajutorare a persoanelor care au suferit de pe urma acestui fenomen. Începînd cu 1 ianuarie 2006, victimele traficului beneficiază de alocație de integrare sau reintegrare profesională. Această măsură prevede acordarea unei sume lunare fixe, neimpozabile, în mărime de 15 la sută din salariul mediu pe economie din anul precedent, alocată din Fondul de șomaj pe o perioadă de pînă la 9 luni.
40. O componentă importantă a prevenirii traficului o constituie verificarea minuțioasă a documentelor și a legalității trecerii frontierei de stat. Trecerea frontierei de stat de către copii se efectuează numai pe baza documentelor valabile ce permit intrarea sau ieșirea din Republica Moldova, cu respectarea condițiilor stipulate de lege. Astfel, pentru trecerea frontierei de către un copil este nevoie ca acesta să fie însoțit de unul dintre reprezentanții lui legali sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către reprezentantul legal a cărui semnătură se legalizează notarial. În declarație se indică scopul călătoriei, durata acesteia și țara de destinație. În cazul în care copilul pleacă să domicilieze în străinătate este necesar consimțămîntul, exprimat prin declarație, al ambilor părinți, cu semnăturile lor legalizate notarial, iar în cazul altor reprezentanți legali – consimțămîntul acestora exprimat prin decizia autorității tutelare.
41. Copiii (elevii) care au împlinit vîrsta de 14 ani și sunt înmatriculați la studii în instituții de învățămînt din alte state, la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, prezintă actul de înmatriculare la instituția de învățămînt respectivă și declarația eliberată de unul dintre părinți, autentificată notarial, care conține consimțămîntul acestuia pentru intrarea și ieșirea copilului din Republica Moldova, cu indicarea țării de destinație, scopului călătoriei, perioadei de aflare a copilului în țara de destinație, iar în cazul altor reprezentanți legali – consimțămîntul acestora, exprimat prin decizia autorității tutelare. Declarația este valabilă pe o perioada de un an de studii.
42. Aplicarea acestor prevederi constituie o garanție a prevenirii transferului ilegal al copiilor peste hotarele Republicii Moldova. Astfel, numai în 2006 n-a fost permisă ieșirea din Republica Moldova a copiilor în 1120 de cazuri. De cele mai multe ori refuzul a fost motivat de lipsa acordului părinților pentru plecarea peste hotare.
43. În vederea prevenirii traficului de copii, Serviciul Grăniceri colaborează permanent cu organele competente în traficul de ființe umane atît din țară cît și de peste hotare, iar în cadrul aparatului central al Serviciului Grăniceri funcționează în regim non-stop linia fierbinte la care poate apela orice cetățean în cazuri de dispariție a copiilor.
fost intensificată activitatea de depistare și pedepsire a persoanelor care comit infracțiuni grave în acest domeniu . (tabelul 40)
Tabelul 40. Numărul de cauze penale și victime ale traficului de copii și scoaterii ilegale a copiilor din țară (informație oferită de Ministerul Afacerilor Interne)
45. În același timp, se remarcă menținerea unei rate înalte de crime comise împotriva minorilor (tabelul 41)
Tabelul 41. Crime în urma cărora au suferit copiii în perioada 2001 – 2006
Copii străzii sau Copii ce locuiesc sau lucrează în stradă
Datele statistice referitoare la fenomenul „copiii străzii”, pentru perioada de raportare, sunt relativ constante, înregistrînd o ușoară descreștere în anul 2006, fenomenul fiind concentrat în municipiile Chișinău și Bălți.
Pentru prevenirea și reducerea acestui fenomen, în cadrul a 10 Centre de plasament, finanțate atît din bugetul local și de stat, cît și din donații, copiilor străzii li se acordă servicii de cazare, alimentare, reabilitare (prin diverse forme de terapii și acordarea consilierii psihologice, juridice și sociale) precum și reintegrare socială, prin identificarea celei mai oportune forme de protecție a copilului: reintegrare în familie, plasament de lungă durată, tutelă, curatelă sau adopție.
8.3.5. Respectarea drepturilor copilului în regiunea transnistreană
Avînd în vedere că pînă în prezent autoritățile Republicii Moldova nu dețin controlul efectiv al teritoriului din stînga Nistrului, colectarea informației necesare pentru elaborarea raportului a fost practic imposibilă. Cu toate acestea, datorită bunei cooperări între Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului și ONG care reușesc să-și desfășoare parțial activitatea și pe teritoriul transnistrean s-a reușit obținerea anumitor informații fragmentare.
Astfel, în perioada de raportare, un număr considerabil de copii din regiunea transnistreană aflați în situații de risc au fost asistați de Misiunea Organizației Internaționale pentru Migrație în Republica Moldova, Reprezentanța din Republica Moldova a Fundației Elvețiene „Terre des hommes”, ONG „Salvați Copiii” Moldova, beneficiind de: asistență psiho-socială și reintegrare familială și comunitară, suport în vederea școlarizării și recuperării școlare, repatrierea copiilor aflați fără ocrotire părintească peste hotarele țării, ajutor umanitar, organizarea odihnei de vară, asistență medicală.
În perioada 2005-2006 activitatea proiectului „Fii ajutor copiilor țării” (FACT) al Fundației „Terre des hommes” a fost direcționată spre acordarea suportului structurilor sociale locale și familiilor în scopul protecției și reintegrării copiilor repatriați din Federația Rusă și Ucraina. Pentru realizarea acestui obiectiv au fost stabilite relații de colaborare cu reprezentanții structurilor de protecție a copilului din toate raioanele și orașele din partea stîngă a Nistrului, cu un șir de comunități de la locul de baștină a copiilor.
Misiunea Organizației Internaționale pentru Migrație în Republica Moldova a oferit copiilor în dificultate asistență psiho-socială, medicală, ajutor umanitar, suport în școlarizarea și instruirea profesională, asistență medicală, etc. In anul 2006 OIM in colaborare cu ONG "Interacțiune" a organizat in școlile din regiunea transnistreana seminare peer-to-peer de prevenire a Traficului de Ființe Umane, la care au participat 2028 copii
ONG „Salvați Copiii” Moldova în perioada de raportare a asistat 958 copii și a realizat următoarele activități.
62. Articolul 35 din Constituția Republicii Moldova reglementează în mod expres dreptul la învățătură, ca unul din drepturile fundamentale ale omului, stipulînd că dreptul la învățătură este asigurat prin învățămîntul general obligatoriu, prin învățămîntul liceal și prin cel profesional, prin învățămîntul superior, precum și prin alte forme de instruire și de perfecționare. Statul asigură, în condițiile legii, dreptul de a alege limba de instruire a persoanelor. Studierea limbii de stat (limbii moldovenești în baza grafiei latine) se asigură în instituțiile de învățîmînt de toate gradele. În prezent numărul total al populației regiunii transnistrene a RM, potrivit datelor statistice ale organelor specializate din această regiune, este de aproximativ 540 mii de locuitori, moldovenii – 32,3%, ucrainenii – 29,1 %, rușii –28,1%. Deși populația majoritară o constituie moldovenii, limba de instruire este preponderent rusa (90% din numărul total al copiilor, care au frecventat aceste instituții în anul 2005). Doar 8,7% din copii studiază în limba moldovenească, și 0,6% sunt instruiți în limba ucraineană.
În anul 2005 în regiune activau 184 de școli de zi de cultură generală în care învățau 67,5 mii copii. Este de menționat că în localitățile rurale ale acestei regiuni a țării la acel moment nu exista nici un gimnaziu sau liceu. Această situație este cu atît mai gravă cu cît 61,5% din numărul total al școlilor de cultură generală din regiune funcționează în localitățile rurale și în ele studiază 37,7% din numărul total de elevi.
În prezent în regiunea transnistreană funcționează 16 școli moldovenești și 32 de școli mixte cu instruirea în limba moldovenească pe baza alfabetului chirilic, în care studiază 12311 de elevi, 8 școli cu instruirea în limba moldovenească pe baza grafiei latine după programe și manuale aprobate de Ministerul Educației și Tineretului al RM, în care studiază circa 2650 de elevi. Administrația transnistreană a atribuit școlilor cu instruirea în limba moldovenească pe baza grafiei latine statutul de instituții de învățămînt străine „nestatale”.
În regiunea transnitreană funcționează în total 25 de instituții de pregătire profesională a tinerilor, în care studiază circa 11 mii de persoane, dintre care moldovenii constituie 34%, rușii – 34%, ucrainenii – 28%. Cu toate acestea, 97,4% din numărul total al elevilor acestor instituții de învățîmînt studiază în limba rusă, în limba moldovenească învață doar 2,7%.
În această regiune a Republicii Moldova funcționează trei instituții de învățămînt superior în care studiază circa 12,2 mii de persoane, dintre care rușii constituie 38,9%, ucrainenii – 32,0%, moldovenii 22,8%, bulgarii – 2,7%, alte naționalități – 3,6%. Cu toate acestea, 94,0% din numărul total al studenților studiază în limba rusă, 5,0% – în limba moldovenească și 1,0% – în limba ucraineană.
Deși situația din sistemul de învățămînt din regiunea transnistreană sub aspectul respectării dreptului constituțional al tinerilor de a studia în limba maternă este una deosebit de gravă, regimul separatist a continuat de-a lungul anilor să întreprindă diverse măsuri, care au agravat și mai mult situația, în special în învățămîntul în limba moldovenească, insistînd asupra faptului ca toate școlile moldovenești din regiune să utilizeze în procesul de instruire a copiilor doar alfabetul chirilic.
Devastarea și închiderea la 15 iulie Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol a marcat începutul crizei de proporții în relațiile dintre Chișinău și Tiraspol, care a devenit cunoscută opiniei publice internaționale drept „criza școlilor din Transnistria”.
La 28 ianuarie 2004 așa-numitul „Soviet Suprem” al Transnistriei a adoptat o hotărîre, potrivit căreia la începutul noului an de studii 2004-2005 în această regiune nu mai trebuiau să existe școli de cultură generală care nu se subordonează „legislației transnistrene”, ceea ce însemna, de fapt, că activitatea școlilor moldovenești, care nu se vor subordona pretinsei „legislații transnistrene” și în care procesul de studii se va desfășura conform programelor și manualelor Ministerului Educației și Tineretului al Republicii Moldova, va fi interzisă. În pofida tuturor presiunilor exercitate, 8 școli au rezistat și continuă să desfășoare procesul de studii conform programelor și manualelor Ministerului Educației și Tineretului al Republicii Moldova. Celelalte școli moldovenești, care se află în subordinea administrației de , studiază în baza grafiei chirilice, după programe și manuale învechite, ce nu corespund standardelor europene.
Sub pretextul că aceste 8 școli nu au fost înregistrate de către administrațiile locale (transnistrene), în luna iulie 2004 sediile liceelor teoretice „Lucian Blaga” din Tiraspol, „Evrica” din Rîbnița și școala-internat pentru copiii orfani din Bender au fost luate cu asalt, au fost devastate și asediate mai bine de o lună de zile de către miliția transnistreană. După închiderea Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, autoritățile transnistrene, în pofida protestelor părinților, pedagogilor, elevilor, precum și a comunității internaționale, au închis și celelalte școli cu predare în limba moldovenească în baza grafiei latine.
La 29 iulie fost luat cu asalt de către milițienii transnistreni Liceul „Evrica” din Rîbnița. Părinții, profesorii și copiii, care se baricadaseră în școală, au fost evacuați, șase părinți și profesori au fost arestați și duși cu forța la miliție, unde li s-au întocmit dosare și, pentru faptul că și-au apărat dreptul ca copiii lor să studieze în limba maternă, au fost condamnați ilegal la diferite termene de detenție – la trei și șapte zile de închisoare.
Deși aceste școli se subordonează și sunt administrate de Ministerul Educației și Tineretului al Republicii Moldova, fiind finanțate de la bugetul de stat al Republicii Moldova, pentru a asigura copiilor condiții cît de cît normale de studii, administrațiile școlilor represate s-au conformat cererii (ilegale) de a trece procedura de înregistrare de către administrația de și astfel, aceste instituții de învățămînt au fost înregistrate provizoriu de către autoritățile transnistrene pe termen de un an ca instituții de învățămînt străine nestatale. Dar chiar și după înregistrare autoritățile locale au continuat, invocînd diferite pretexte, să șantajeze și să persecute administrațiile școlilor, profesorii, părinții și copiii. Directorului școlii nr.12, reorganizat în prezent în Liceul „Evrica” din or.Rîbnița, i-a fost intentat dosar penal, pe motiv că efectuează operații valutare ilegale – achită pedagogilor, care lucrează în această școală, salariile în lei moldovenești – moneda oficială a Republicii Moldova. Sunt supuși persecuțiilor și alți colaboratori și lucrători ai școlii, inclusiv constructorii, care desfășoară lucrări de reparații în școală.
Astfel, directorul Liceului „Alexandru cel Bun” din Bender a fost somat să reîncheie cu autoritățile locale un contract de arendă, deși Liceul avea deja încheiat un asemenea contract. Aceste acțiuni destabilizatoare erau întreprinse în condițiile în care administrația locală a or.Bender încheiase deja un contract cu Fondul de Investiții Sociale din Moldova (FISM), prin care FISM-ul s-a angajat să efectueze reparația capitală a clădirii liceului, suma mijloacelor investite în lucrările de reparații fiind de circa 11 mil. lei, autoritățile locale s-au obligat, la rîndul lor, să nu schimbe timp de zece ani destinația clădirii, iar banii investiți (11 mil. lei) să meargă în contul achitării plății de arendă.
Liceul Teoretic „Evrica” din Rîbnița se confruntă, de asemenea, cu diverse probleme, este hărțuit în permanență de către administrația orașului. Elevii și părinții au fost chemați la procuratura locală pentru a depune mărturii împotriva administrației școlii. Directorul școlii este, practic, „bombardat” cu scrisori-somații, prin care este învinuită de falsificarea înregistrării, deoarece școala funcționează în grădinița de copii, care aparține Uzinei Metalurgice din Rîbnița, iar înregistrarea provizorie a școlii a fost efectuată pe adresa clădirii construite de Republica Moldova, în care au fost investiți mai bine de 11 mil. lei, și pe care acum administrația or.Rîbnița intenționează să o scoată, fără nici un temei juridic, la vînzare.
Mai mult, autoritățile locale ale or. Rîbnița au înregistrat (la 11.08.2004) pe adresa str.Gagarin, 14 (adresa juridică a liceului „Evrica”), în blocul de studii, construit pentru liceul „Evrica” din banii bugetului de stat al Republicii Moldova, o școală de protecție și reabilitare socială a elevilor. În legătură cu aceasta administrația liceului „Evrica” a fost somată în repetate rînduri să modifice actele de constituire, în care să indice adresa juridică „exactă”.
Deși liceul se subordonează Ministerului Educației și Tineretului al Republicii Moldova, administrației liceului i se cer permanent informații detaliate despre numărul de copii, locul de trai și de muncă al părinților pentru a fi șantajați și persecutați.
Administrația școlii medii nr.20 din Tiraspol, în prezent Liceul „Lucian Blaga”, a fost avertizată de procuratura de că în cazul în care școala nu va fi înregistrată, în termen de pînă la 15 februarie 2004, activitatea școlii va fi sistată. Liderii separatiști de au ignorat nenumăratele apeluri ale Guvernului Republicii Moldova, ale OSCE, UE, Consiliului Europei, ale întregii comunități internaționale de a redeschide școlile. Drept răspuns, Chișinăul a anunțat că se retrage din procesul de negocieri și a cerut implicarea SUA și UE în soluționarea conflictului.
Deși pentru mulți observatori străini criza școlilor din Transnistria a constituit la acel moment o surpriză, în realitate, lupta școlilor moldovenești continuă de mai bine de zece ani. În pofida măsurilor luate de autoritățile separatiste de pentru a impune studierea limbii moldovenești în baza alfabetului chirilic, profesorii, părinții și copiii de la aceste școli au reușit să-și apere dreptul de a alege limba și grafia în care să studieze. Ei consideră că alfabetul chirilic este nepotrivit și dezavantajos pentru elevii de la școlile moldovenești din regiunea transnistreană, care, studiind în baza unei grafii improprii limbii moldovenești, sunt privați de posibilitatea de a-și continua studiile, devin mai puțin competitivi în concursurile pentru continuarea studiilor la instituțiile de învățămînt superior din Republica Moldova și din străinătate.
Pe parcursul ultimului deceniu copiii, părinții, pedagogii de la școlile moldovenești, care doresc să studieze în limba moldovenească în baza grafiei latine, s-au opus cu vehemență procesului de epurare lingvistică, au organizat greve și demonstrații de protest, au pichetat adminstrațiile organelor locale transnistrene, au blocat autostrăzi etc.. Ca răspuns, regimul separatist a încercat în repetate rînduri să închidă aceste școli ori să le transforme în școli mixte moldo-ruse sau moldo-ucrainene. Au fost luate de asemenea măsuri drastice împotriva părinților și pedagogilor – mulți dintre ei au fost concediați, intimidați, maltratați și chiar arestați.
Școlile, în care profesorii nu se conformează cerințelor autorităților transnistrene, sunt adeseori invadate de trupe speciale, gențile elevilor sunt percheziționate, manualele în grafie latină le sunt confiscate, școlile nu primesc nici un ajutor material sau financiar din partea autorităților locale, deși părinții copiilor care învață în ele, achită toate impozitele în bugetele locale ale regiunii transnistrene.
Drepturile copiilor din cele 8 școli din regiunea transnistreană cu limba moldovenească de instruire în baza grafiei latine și ale părinților lor, sunt încălcate sistematic și cu premeditare. Aceste școli se confruntă cu dificultăți serioase în organizarea procesului instructiv – educativ din cauza lipsei acute a încăperilor pentru desfășurarea orelor, sălilor sportive, laboratoarelor, cantinelor, în unele școli, din cauza insuficienței sălilor de clasă, copiii învață în trei schimburi, în localuri improprii, școlile sunt adesea debranșate de la sursele de energie electrică și termică, de la rețelele de alimentare cu apă. Mai mult, autoritățile locale încasează de la aceste școli plăți pentru arenda încăperilor, serviciile comunale, și nu participă la finanțarea lucrărilor de reperații efectuate acolo, iar manualele, literatura didactică, utilajele și alt inventar, aduse pentru asigurarea activității acestor școli, sunt supuse taxelor vamale.
Un caz elocvent în acest sens este cel al Liceului „Ștefan cel Mare” din or. Grigoriopol. Autoritățile responsabile de învățământ din Tiraspol și autoritățile locale din or. Grigoriopol nu au acceptat ca școala de alternativă, subordonată Ministerului Educației și Tineretului al Republicii Moldova, să funcționeze în incinta școlii medii nr.1 din or. Grigoriopol. Sub pretextul că școala moldovenească din Grigoriopol nu a obținut de la autoritățile locale licență de predare în baza grafiei latine, la 30 septembrie 1996 activitatea acestei instituții de învățămînt a fost suspendată. În pofida negocierilor cu administrația din Tiraspol și din Grigoriopol, 200 de elevi și pedagogi au fost nevoiți să se transfere la școala din s. Doroțcaia raionul Dubăsari-Moldova (la o distanță de ). Sunt mai mult de 10 ani, de cînd elevii și profesorii acestei școli sunt nevoiți să străbată zilnic circa 20 kilometri tur-retur, deplasîndu-se la școala din s. Doroțcaia, unde copiii învață în schimbul doi.
În ciuda eforturilor experților în problemele învățămîntului din grupul de negocieri, ale reprezentanților Misiunii OSCE în Moldova de a identifica o soluție pentru asigurarea cu sediu a școlii moldovenești din Grigoriopol, reorganizate ulterior în Liceul „Ștefan cel Mare”, nici pînă în prezent, aceasta nu a fost asigurată cu sediu. În aceste condiții, mulți elevi, dorind să-și continue studiile sau peste hotarele țării, sunt nevoiți să ia ore suplimentare în baza grafiei latine și a curriculei Ministerului Educației și Tineretului al Republicii Moldova.
Cu părere de rău, în prezent negocierile în cadrul grupurilor de experți în domeniul învățămîntului au fost, practic, sistate din cauza poziției obstrucționiste a părții transnistrene. La runda ordinară de consultări care trebuia să se desfășoare în toamna anului 2006, reprezentanții transnistreni nu s-au prezentat. Din informațiile disponibile, Misiunea OSCE în Moldova poartă negocieri cu administrația de în vederea reluării procesului de negocieri în cadrul grupurilor de experți în domeniul învățămîntului, precum și cu administrația locală de pentru soluționarea problemelor ce intră în competența acesteia.
DISEMINAREA RAPOARTELOR
Republica Moldova, cu asistența tehnică UNICEF, a publicat Observațiile finale ale Comitetului privind drepturile copilului (4 octombrie 2002) și le-a pus la dispoziție structurilor guvernamentale și instituțiilor de profil precum și ONG-rilor naționale și internaționale cu activități în domeniul protecției copilului.
REFERINȚE
În prezentul Raport au fost utilizate documente și date statistice oferite de structurile guvernamentale – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Finanțelor, Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului, Ministerul Sănătății, Ministerului Educației și Tineretului, Ministerul Culturii și Turismului, Ministerul Justiției, Procuratur Generală, Biroului Național de Statistică. De asemenea, au fost consultate surse ale oficiilor UNICEF, ICNUR și PNUD din Republica Moldova, precum și ale unor instituții neguvernamentale: Organizația „Salvați Copiii”, Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, Centrul pentru investigații strategice și reforme ș.a.
ANEXE
Anexa nr. 1: Numărul copiilor în vîrstă de 0-18 ani pe sexe și medii în perioada 2002-2006
Anexa nr. 2: Structura populației pe sexe și pe vîrste, după naționalități
Anexa nr. 3: Populația în vîrstă pînă la 19 ani, după religie
ANEXE
Anexa nr. 1: Numărul copiilor în vîrstă de 0-18 ani pe sexe și medii în perioada 2002-2006
Anexa nr. 2: Structura populației pe sexe și pe vîrste, după naționalități
Anexa nr. 3: Populația în vîrstă pînă la 19 ani, după religie
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Raport National Privind Implementarea Conventiei Onu cu Privire la Drepturile Copilului (ID: 129347)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.