Raport cu Privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului

Cum vom trăi în anul 2015? Vor mai exista săraci sau analfabeți, cîte persoane vor mai muri prematur de HIV/SIDA sau tuberculoză, cîți oameni nu vor avea acces la surse sigure de apă și cum va fi posibil de atenuat efectele devastatoare cauzate de încălzirea globală? Acestea și alte întrebări au fost puse în discuție în anul 2000, la Summitul Mileniului, de către demnitari din 191 de țări ale lumii. Ca rezultat a fost demarată o campanie mondială de luptă cu problemele stringente ale celui de-al treilea mileniu, materializată prin cele opt Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Aceste obiective stabilite în context internațional sunt:

Eradicarea sărăciei extreme și a foametei

Asigurarea accesului universal la învățămîntul primar

Promovarea egalității genurilor și abilitarea femeilor

Reducerea mortalității copiilor

Îmbunătățirea sănătății materne

Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei, malariei și altor boli

Asigurarea durabilității mediului

Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare.

Republica Moldova de rînd cu aceste țări s-a angajat să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pînă în anul 2015. Or, avînd practic aceleași obiective, traseul identificat de fiecare țară pentru atingerea acestora este diferit, la fel ca și progresul înregistrat pînă în acest moment. Actualmente Republica Moldova se află la jumătate de cale de la declararea ofensivei împotriva problemelor mileniului pînă în anul cînd această provocare va trebui să se soldeze cu rezultatele scontate. La fel ca și pentru alte state ale lumii, pentru Republica Moldova, rezultatul preliminar este mixt. Pe de o parte au fost înregistrate progrese în reducerea sărăciei, mortalității infantile și materne, sporirii diversității biologice, iar pe de altă parte, s-a înrăutățit cuprinderea în învățămînt, a crescut incidența HIV/SIDA și mortalitatea asociată cu tuberculoza și în continuare mai mult de jumătate din populația țării nu are acces la surse sigure de apă.

În procesul de elaborare a raportului dat s-a ținut cont de faptul că la moment există cel puțin două documente oficiale care fac referință la ODM. Astfel, în anul 2004 cu susținerea Institutului de Politici Publice (IPP) a fost elaborat primul raport de ajustare a ODM în context național, obiectivele și țintele căruia au servit drept bază pentru formularea agendei pe termen lung a Guvernului în Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS), care a fost adoptată de Parlament în decembrie 2004. Ulterior, în anul 2005, Guvernul, cu sprijinul agențiilor ONU în Republica Moldova a efectuat prima evaluare a implementării ODM, reiterînd, completînd și concretizînd angajamentele asumate de către țara noastră în acest proces. Acest raport a fost aprobat de Guvern în martie 2005 și a prevăzut ca autoritățile administrației publice să elaboreze și să aprobe planuri de acțiuni pentru realizarea obiectivelor și țintelor ODM stabilite.

Astfel, la moment există două documente oficiale care stabilesc obiective și ținte ODM, care în anumite cazuri diferă. Aceasta impune necesitatea stabilirii unui traseu unic pentru dezvoltarea Republicii Moldova pe termen mediu și lung în contextul ODM. Mai mult, aceste două ajustări ale țintelor și indicatorilor ODM la contextul național au rezultat într-un șir de ținte și indicatori specifici, care pe parcursul anilor și-au pierdut actualitatea. Acest lucru este, de asemenea, relevat prin evoluția indicatorilor ODM pe parcursul ultimilor ani și, respectiv, de rezultatul obținut în atingerea țintei intermediare pe anul 2006. De asemenea, în anul 2007 au fost modificate metodologiile de estimare a unui șir de indicatori (ex. rata sărăciei, rata mortalității copiilor, etc.) ceea ce nu permite comparabilitatea datelor prezente cu cele utilizate în raportul precedent. Mai mult decît atît, analizele și studiile efectuate au indicat că pentru unii indicatori este mai oportun de utilizat alte surse de date decît cele folosite în raportul inițial (ex. accesul la surse sigure de apă, gradul de împădurire, etc.). Aceste aspecte indică asupra necesității de a rectifica sarcinile și țintele stabilite inițial.

Schimbările frecvente atît în materie de politici, cît și, în acest caz, în contextul țintelor ODM, nu sunt mereu privite pozitiv atît de populația țării cît și de comunitatea internațională, trezind suspiciuni și neîncredere față de intențiile Guvernului. În același timp, știind care este situația în anumite domenii, uneori este mai indicat să intervii și să produci o schimbare, decît să permiți ca lucrurile să evolueze inerțial. Reieșind din cele spuse, Guvernul va continua realizarea ODM, însă pentru ca agenda stabilită să fie pertinentă și pe deplin integrată în politicile naționale, obiectivele, țintele și indicatorii ODM au fost ajustați mai riguros la specificul de dezvoltare a țării, decît la etapa inițială de adaptare.

Acest raport oferă o descriere a țintelor și indicatorilor pentru anii 2010 și 2015, revizuiți prin intermediul unui proces de consultări atît cu autoritățile administrației publice centrale, cît și cu un șir de organizații internaționale, desfășurat în paralel cu procesul de participare în cadrul Planului Național de Dezvoltare (PND). Realizarea acestor obiective se înscrie în agenda pe termen mediu și lung care este promovată de către Guvern prin prisma PND. Pentru a asigura realizarea deplină a sarcinilor stabilite, Guvernul va încuraja participarea întregii societăți în procesul de implementare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Obiectivul 1: Reducerea sărăciei extreme și a foamei

După o reducere semnificativă a sărăciei pe parcursul perioadei 1999-2004, începînd cu anul 2005, în pofida performanței economice înregistrate, sărăcia a revenit pe traiectoria ascendentă. În anul 2005, fiecare al treilea cetățean al Republicii Moldova (29%) se afla în sărăcie absolută, iar fiecare al șaselea cetățean (16%) se afla în sărăcie extremă. Pe lîngă incidența ratelor sărăciei absolute și extreme, indicatorii de profunzime și severitate a sărăciei pe parcursul anului 2005 au demonstrat tendințe asemănătoare. În anul 2005 riscul sărăciei populației din mediul rural a fost de aproximativ 6 ori mai ridicat decît în orașele mari. Deși rata sărăciei în zonele rurale este mai mare decît în orașele mici, populația săracă din orașele mici se confruntă cu mai multe probleme în parcursul său spre o viață mai bună.

Sărăcia, este un fenomen foarte complex, determinat de evoluția mai multor factori. Pentru estimarea sărăciei este utilizat un prag al sărăciei, care constituie un etalon, în raport cu care orice măsură a fenomenului capătă sens. În Republica Moldova indicatorii de măsurare a sărăciei se calculează în baza Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC), realizată de Biroul Național de Statistică.

Începînd cu anul 2006 în CBGC s-au operat modificări esențiale. În rezultat, datele anului 2006 nu sunt comparabile cu cele din anii precedenți. În contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, aceste modificări implică revizuirea țintelor și indicatorilor primului obiectiv: Reducerea sărăciei extreme și a foamei. În contextul incomparabilității datelor anului 2006 cu cele din anii precedenți, anul 2006 va fi luat ca bază în stabilirea țintelor pentru acest obiectiv din cadrul ODM.

În stabilirea țintelor care sunt expuse în continuare, suplimentar la simulările matematice efectuate, s-au luat în calcul eventualele politici care vor fi realizate de către Guvern pe termen mediu și lung. În primul rînd, s-a ținut cont de intenția Guvernului de a efectua reforma asistenței sociale acordate populației, în special în contextul direcționării mai eficiente a compensațiilor nominative.

Ținta revizuită 1. Reducerea ratei populației cu un consum sub 4,3 dolari pe zi/persoană (la PPC) de la 34,5% în 2006, pînă la 29% în 2010 și pînă la 23% în 2015.

În primul raport național formulat în contextul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, pentru stabilirea țintelor pe termen mediu și lung a fost decis de a utiliza ponderea populației cu venit sub 2,15 dolari pe zi (la PPC), în schimbul indicatorului internațional care reprezintă ponderea populației cu venit de 1 dolar pe zi, care nu este în deplină măsură relevant pentru Republica Moldova. Ponderea populației cu venit sub 2,15 dolari pe zi reprezintă procentul populației care trăiește sub nivelul de 2,15 dolari pe zi ajustat la PPC. Acest indicator este un indicator global și se utilizează pentru a compara progresul țărilor în contextul reducerii numărului populației care se află sub nivelul pragului internațional al sărăciei.

Totodată, actualmente, pentru anumite țări, în special pentru Comunitatea Statelor Independente, este caracteristică tendința de tranziție spre pragul de 4,3 dolari pe zi/persoană la PPC. Acest proces a fost inițiat de Banca Mondială și susținut de alte instituții financiare.

În contextul Republicii Moldova ar fi indicat să fie efectuată tranziția spre acest indicator nou, din următoarele considerente:

Există tendința globală de tranziție spre un prag mai înalt (4,3 dolari);

Conform recomandărilor internaționale se preferă utilizarea consumului în locul venitului și estimarea indicatorilor pe persoană;

Datele pentru anul 2006 ne relevă o cifră a ratei sărăciei conform pragului 4,3 dolari similară cu rata sărăciei estimată conform pragului național.

Reieșind din aceste considerente în contextul ODM1. indicatorul „ponderea populației cu venit sun 2,15 dolari pe zi (la PPC)” va fi substituit cu „ponderea populației cu un consum sub 4,3 dolari pe zi/persoană (la PPC)”. Ținînd cont de faptul că acest indicator, este unul nou pentru Republica Moldova, anul 2006 a constituit anul de bază pentru stabilirea țintelor pe termen mediu și lung.

Rata sărăciei în 2006, stabilită în conformitate cu pragul internațional de 4,3 dolari cheltuieli pe persoană/zi, la PPC și țintele pentru anii 2010 și 2015, %

Ținta revizuită 2. Micșorarea ponderii populației sub pragul absolut al sărăciei de la 30,2% în 2006, pînă la 25% în 2010 și pînă la 20% în 2015.

Conform recomandărilor internaționale, pentru monitorizarea primului obiectiv din cadrul ODM este necesar de utilizat atît pragul internațional al sărăciei, cît și pragul național. În Republica Moldova sărăcia este măsurată prin intermediul abordării „necesităților de bază”, folosind cheltuielile de consum drept indicator al condițiilor de viață. Această abordare este utilizată și de Banca Mondială. Conform acestei abordări sunt considerate sărace acele persoane care au efectuat cheltuieli de consum inferioare pragului sărăciei.

Rata sărăciei absolute este un indicator care permite monitorizarea sărăciei conform standardelor naționale și exprimă ponderea populației al cărei consum este mai mic decît valoarea pragului național al sărăciei. Indicatorul se calculează de Biroul Național de Statistică, în baza CBGC. Conform metodei actuale de calcul în determinarea consumului de produse alimentare sunt utilizate diferite niveluri de prețuri pentru zonele urbane și rurale. Pentru asigurarea comparabilității gospodăriilor casnice de diferite mărimi și componente, se utilizează scala de echivalență propusă de OCDE, care permite ajustarea consumului total al gospodăriilor casnice la consumul pe adult echivalent.

Evoluția sărăciei absolute în perioada 1998-2006 și țintele pentru anii 2010 și 2015, %

Guvernul a decis revizuirea țintei intermediare pentru anul 2010 și a celei finale pentru anul 2015, luînd ca an de bază anul 2006, în care s-a produs modificarea metodologiei de calcul a acestui indicator. Diminuarea ratei sărăciei absolute de la 30,2% în 2006 pînă la 20% în 2015 se înscrie în traiectoria ODM inițială care prevedea reducerea ratei sărăciei din 2002 pînă în 2006 cu 10 puncte procentuale și tot cu 10 puncte procentuale din 2006 pînă în 2015.

Ținta 3. Micșorarea ponderii populației sub pragul sărăciei extreme de la 4,5% în 2006, pînă la 4% în 2010 și pînă la 3,5% în 2015.

În raportul ODM precedent nu a fost posibil de a stabili ținte concrete cuantificabile pentru ponderea populației care îndură foame, deoarece la acel moment nu a fost determinată metodologia de estimare a ponderii populației aflate sub nivelul minim de consum alimentar, exprimat în valoare energetică (2.282 Kcal de membru al gospodăriei casnice pe zi).

Evoluția sărăciei extreme în perioada 1998-2006 și țintele pentru anii 2010 și 2015, %

În contextul procesului de revizuire a indicatorilor și țintelor în cadrul ODM, Guvernul a stabilit ținte și va monitoriza în continuare evoluția ratei sărăciei extreme, care exprimă ponderea populației al cărei consum este mai mic decît valoarea pragului extrem al sărăciei. Pragul sărăciei extreme este bazat pe valoarea monetară a unui coș alimentar, definit în termeni de consum minim zilnic de calorii, egal cu 2.282 Kcal pe membru al gospodăriei casnice pe zi. Actualmente acest indicator este calculat de Biroul Național de Statistică, în baza CBGC. Astfel, o gospodărie este clasificată ca extrem de săracă dacă cheltuielile totale de consum pentru un adult echivalent sunt mai mici decît costul unui coș de produse alimentare de bază.

Similar indicatorilor precedenți, anul de bază pentru stabilirea țintelor pe termen mediu și lung constituie 2006 – anul în care s-au produs modificări esențiale în metodologia de estimare a ratelor sărăciei, inclusiv a pragului care servește drept bază pentru estimarea sărăciei extreme.

Suplimentar la aceste ținte, Guvernul va continua monitorizarea evoluției următorilor indicatori din cadrul ODM1. Reducerea sărăciei extreme și a foamei:

Profunzimea sărăciei. Acest indicator măsoară deficitul de resurse al populației sărace în raport cu pragul sărăciei. Deficitul de resurse al populației sărace se referă la suma necesară pentru ca fiecare individ sărac să ajungă la nivelul pragului de sărăcie. Acest indicator este folosit pentru stabilirea nivelului resurselor necesare reducerii sărăciei în cazul unui transfer monetar orientat în mod exclusiv săracilor.

Ponderea celei mai sărace chintile în consumul național. Acest indicator reprezintă partea venitului/consumului ce revine celor mai sărace 20% din populație, în totalul consumului pe țară. Distribuția cheltuielilor de consum ale gospodăriilor casnice pe chintile se efectuează în scopul comparării consumului păturilor sărace cu consumul celor bogate. Indicatorul este calculat de Ministerul Economiei și Comerțului, în baza CBGC, furnizată de Biroul Național de Statistică.

Rata incidenței malnutriției la copii în vîrsta de 0-5 ani. Acest indicator reprezintă ponderea copiilor pînă la vîrsta de 5 ani a căror greutate este sub normă datorită malnutriției moderate sau severe. Indicatorul se referă la starea de nutriție a copiilor, și este stabilit la nivel mondial pentru monitorizarea incidenței greutății mici pentru vîrstă respectivă la copii. Acesta este un indicator complex, evoluția căruia depinde de mai mulți factori, precum nivelul de trai, nivelul de educație, calitatea serviciilor medicale etc. În Republica Moldova, indicatorul respectiv este calculat de Centrul științifico-practic pentru sănătatea publică și management sanitar, subordonat Ministerului Sănătății.

Obiectivul 2. Realizarea accesului universal la învățămîntul general obligatoriu

Înrolarea la toate treptele sistemului de învățămînt din Republica Moldova, pe parcursul ultimilor șapte ani, nu a fost uniformă. Astfel, în raportul inițial, ODM în sfera educației a fost reformulat, fiind stabilite ținte pentru învățămîntul gimnazial și nu pentru cel primar care a fost formulat în context internațional. Ulterior, însă, atît ratele de înrolare în învățămîntul primar, cît și cele din învățămîntul gimnazial au înregistrat tendințe de descreștere, ceea ce a determinat decizia Guvernului de a aborda în contextul ODM revizuit în sfera educației învățămîntul general obligatoriu.

Analizînd nivelul de îndeplinire a prevederilor ODM în sfera educației s-a constatat că în Republica Moldova în prezent calitatea învățămîntului este o problemă mai acută decît înrolarea învățămînt. Situația actuală din învățământ nu permite în măsură deplină obținerea unor cunoștințe temeinice. În acest context, pentru asigurarea realizării ODM în sfera educației Guvernul va întreprinde eforturi susținute pentru asigurarea calității studiilor în învățămîntul general obligatoriu, prin reabilitarea infrastructurii școlare, atragerea pedagogilor, în special în zonele rurale, și aplicarea unor metode de predare similare celor din țările europene.

Ținta 1. Majorarea ratei brute de înmatriculare în învățămîntul general obligatoriu de la 94,1 % în 2002, pînă la 95 % în 2010 și pînă la 98 % în 2015.

În ceea ce privește ajustarea ODM internaționale în context național, există un grad sporit de flexibilitate pentru stabilirea țintelor și indicatorilor de monitorizare. Acest lucru, este bineînțeles, valabil, și pentru obiectivul care ține de învățămînt. Țările din regiune, precum și o mare parte din țările europene (Belarus, Georgia, Letonia, Lituania, ș.a.) nu se confruntă cu cele mai mari probleme în învățămîntul primar, stabilind ținte și pentru alte trepte de învățămînt.

În procesul inițial de ajustare a ODM în contextul național (2004) a fost analizată evoluția încadrării pe toate treptele de învățămînt, în special în învățămîntul primar, care constituie Obiectivul de Dezvoltare a Mileniului determinat pe plan internațional. Deoarece în perioada 2000-2002 cuprinderea cu învățămîntul primar a fost în continuă ascensiune, înregistrînd în anul 2002 – 92,7% (rata netă) și 99.5% (rata brută), a fost luată decizia de a orienta Obiectivul de Dezvoltare a Mileniului în sfera educației spre extinderea încadrării în învățămîntul gimnazial, care în acel moment înregistra rate mai scăzute. Astfel, în anul 2002, rata netă de cuprindere în învățămîntul gimnazial constituia 87,9%, iar rata brută – 92,3%.

Însă, începînd cu anul 2003 cuprinderea cu învățămîntul primar a început să diminueze, atingînd în anul 2006 – 87,6% (rata netă) și 94.4% (rata brută). În același timp, au scăzut și ratele de cuprindere în învățămîntul gimnazial. Or, înrăutățirea acestor doi indicatori indică asupra lacunelor sistemului de învățămînt și a problemelor de ordin economic și social cu care se confruntă societatea. În această ordine de ideii este imperativ de a reveni la țintele ODM care vizează accesul în învățămîntul primar, precum și de a realiza în continuare țintele care țin de cuprinderea în învățămîntul gimnazial.

Într-o țară în proces de tranziție precum este Republica Moldova este foarte dificil și costisitor de a asigura cuprinderea în învățămînt a copiilor la nivel de 100 %. Mai sunt și alte argumente în defavoarea stabilirii țintei în cauză. Astfel, pînă în 2015 Guvernul va asigura ca 98% din copii să fie înrolați în învățămîntul general obligatoriu și va tinde ca toți acești copii să absolvească această treaptă de învățămînt.

Evoluția ratei brute de cuprindere în învățămîntul general obligatoriu în perioada 2000-2006 și țintele pentru anii 2010 și 2015, %

Ținta 2. Menținerea ratei de alfabetizare la persoanele de 15-24 ani la nivelul de 99,5%.

În statistica națională, rata alfabetizării sau nivelul științei de carte este furnizat prin intermediul Recensămîntului sau Anchetei Forței de Muncă (AFM). Totodată definițiile utilizate în aceste două surse diferă considerabil. În cazul Recensămîntului rata alfabetizării la persoanele de 15-24 ani ia în considerare persoanele din această categorie de vîrstă care știu să scrie și să citească, chiar dacă nu au studii primare. În același timp, conform Anchetei Forței de Muncă, acest indicator include populația care a absolvit cel puțin nivelul primar de instruire. Cu toate că datele nu diferă mult, datele AFM sunt disponibile anual, astfel, fiind preferate celor furnizate de Recensămînt desfășurat cel puțin o dată în zece ani. În Republica Moldova nivelul de alfabetizare general și cel pentru persoanele cuprinse cu vîrsta de 15-24 ani este destul de înalt, constituind 98,9 % și 99,5% respectiv. În ceea ce privește rata de alfabetizare la persoanele de 15-24 ani suntem la același nivel cu Grecia, Portugalia Armenia, și am depășit așa țări ca Israel, Malta, Bulgaria și România. În contextul revizuirii ODM în sfera educațională, a fost luată decizia de a introduce o nouă țintă care vizează nivelul alfabetizării. Astfel, pe termen mediu și lung Guvernul își propune de a menține cel puțin acest nivel de alfabetizare, în același timp, depunînd eforturi pentru sporirea în continuare a științei de carte.

Ratele alfabetizării la persoanele de 15-24 ani, % Raportul Dezvoltării Umane 2006, PNUD (în baza datelor BNS)

Majorarea ratei de înrolare în programele preșcolare pentru copii de 3-6 ani de la 41,3% în 2002 pînă la 75% în 2010 și 78% în 2015, iar pentru copii de 6-7 ani de la 66,5% în 2002 pînă la 95 % în 2010 și 98% în 2015, precum și reducerea cu cel puțin 5 % a discrepanțelor dintre regiunile rurale și urbane, dintre grupele dezavantajate și cele cu venituri medii.

Deoarece implicarea unui număr cît mai mare de copii în educația preșcolară contribuie la reducerea abandonului școlar la etapele următoare, este nevoie de continuat realizarea țintelor ODM în acest context.

Deși rata brută de cuprindere în învățămîntul preșcolar a crescut de la 44,1% în anul 2000 pînă la 70,1% în anul 2006, nivelul scăzut de investiții pentru această treaptă de învățămînt, precum și de venituri ale populației, nu a permis realizarea țintelor ODM stabilite inițial. Mai mult decît atît, similar cuprinderii cu învățămîntul primar și gimnazial, atingerea țintei de 100% pentru învățămîntul preșcolar din motive de ordin economic și social, nu este posibilă, de aceea Guvernul își propune către anul 2015 să atingă ținta de 98% pentru încadrarea în învățămîntul preșcolar a copiilor cu vîrsta de 6-7 ani și cel puțin 78% pentru copii cu vîrsta de 3-6 ani. Actualmente Ministerul Educației și Tineretului estimează rata de cuprindere în învățămîntul preșcolar, pe categoria de vîrstă 3-6 ani și nu 3-5 ani, cum era stabilit în raportul ODM inițial. În acest context, în procesul de revizuire a sarcinilor și țintelor în cadrul ODM, a fost utilizată anume această categorie de vîrstă.

Evoluția ratei înrolării în învățămîntul preșcolar a copiilor cu vîrstele de 3-6 ani și 6-7 ani în perioada 2000-2006 și țintele pentru anii 2010 și 2015, %

Suplimentar la aceste ținte, Guvernul va depune eforturi pentru estimarea și monitorizarea unui șir de indicatori din sfera educației care ar permite de a edifica imaginea integră a situației din acest sector. Acești indicatori sunt:

rata brută de înmatriculare în învățămîntul general obligatoriu

rata abandonului școlar

ponderea copiilor care fiind înscriși în clasa I-a absolvesc învățămîntul general obligatoriu

gradul de încadrare a copiilor în instituții preșcolare

Obiectivul 3. Promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor

Asemănător rasei și etnicității, genul este o construcție socială. El definește și diferențiază rolurile, drepturile, responsabilitățile și obligațiunile femeilor și bărbaților. Diferențele biologice înnăscute între femei și bărbații formează baza normelor sociale ce determină comportamentul bărbaților și femeilor, la fel ca și diferențele sociale, economice și politice între sexe. Chiar dacă natura specifică și gradul diferențelor variază în dependență de țări și de timp, la începutul secolului douăzeci și unu, bărbații și băieții sunt în mod tipic mai favorizați – lor li se acordă mai multe posibilități, mai mult acces la capacități și resurse, mai multe oportunități importante pentru realizarea bunăstării sociale, economice și politice.

În același timp, pe diferite dimensiuni, situația cu privire la gen în Republica Moldova, nu este similară. Astfel:

Bărbații sunt mult mai reprezentați în structurile de conducere

Șomajul afectează bărbații mai mult decît femeile

Femeile sunt reprezentate disproporțional în cadrul sectorului social cu funcții plătite prost

Femeile reprezintă majoritatea din forța de muncă neplătită

Bărbații reprezintă majoritatea studenților din cadrul nivelului învățământului secundar profesional

Speranța de viață la bărbați este mai scăzută decît la femei cu circa 8 ani

Peste 90% din victimele violenței sunt femei.

Deși sarcina propusă pe plan internațional în contextul ODM3 vizează eliminarea disparităților de gen în sfera educațională, o mare parte din țări, pentru care această problemă nu este actuală, au stabilit ținte specifice contextului național de dezvoltare. La fel și pentru Republica Moldova problema în cauză nu este cea mai stringentă deoarece rata brută de cuprindere cu toate nivelurile de învățămînt constituie 74,8% pentru femei și 68,7% pentru bărbați, femeile, care în alte sfere sunt mai dezavantajate, în acest context, fiind într-o situație mai bună. Or, problema constă în faptul că în pofida unui număr mai mare de femei care parcurg sistemul educațional, locurile de muncă și, respectiv salariile de care beneficiază ulterior femeile sunt mai proaste decît cele ale bărbaților. În acest context Guvernul a propus să fie accentuată importanța oportunităților economice și politice, în baza cărora scopurile noi propuse vor prezenta mai bine dorința și intenția Republicii Moldova privind asigurarea egalității de gen.

Guvernul Republicii Moldova va depune eforturi pentru a asigura condițiile necesare ca participarea femeilor și bărbaților în viața economică, socială și culturală să fie egală cu cea a bărbaților. În acest context, pentru prima dată Guvernul a stabilit ținte pentru reducerea discrepanțelor de gen, care va fi asigurată în special prin intermediul organizării în comun cu partenerii de dezvoltare a țării a unor campanii de promovare a egalității genurilor în toate sferele de activitate. Deși sunt propuse doar două sarcini, Guvernul în contextul promovării egalității de gen nu se va limita doar la aceasta. Pentru identificarea sferelor de activitate și a aspectelor specifice în care s-au evidențiat discriminările de gen, în scopul eliminării acestora, Guvernul va utiliza rezultatele analizei efectuate de Fondul Națiunilor Unite de Dezvoltare pentru Femei (UNIFEM) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) materializată în studiul „Problemele de gen în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”.

Ținta 1. Sporirea reprezentării femeilor în funcții decizionale. Creșterea reprezentării femeilor la nivelul de luare a deciziilor de la 26,5% în consiliile locale în 2007 la 40% în 2015, de la 13,2% în consiliile raionale în 2007 la 25% în 2015, de la 18% femei primari în 2007 la 25% în 2015, și de la 22% femei deputați în Parlament în 2005 la 30% în 2015.

Constituția Republici Moldova stabilește că femeile și bărbații sunt egali în fața legii. În perioada Uniunii Sovietice, 33% din femei făceau parte din Sfatul Suprem al țării. În anul 2005 doar 20,7% dețineau mandate în parlament. Deși această cifră este superioară celor din anii 1998 și 2001 (8,7% și 15,8% respectiv), acest nivel de reprezentativitate a femeilor nu este suficient pentru a asigura egalitatea mandatelor între ambele genuri. Reprezentarea femeilor în Guvern în funcțiile superioare este cu atît mai neînsemnată. În anul 1980, trei femei au fost investite în calitate de miniștri în Guvern – numărul maxim de femei care au deținut într-un an acest mandat. Actualmente numărul femeilor din cabinetul de miniștri nu depășește două persoane. În ceea ce privește reprezentarea femeilor în organele de frunte ale administrației publice locale, cea mai bună situație a fost în anii 1980 și 1985 cînd 49,5% și 50,4% respectiv, de femei au deținut funcțiile superioare de conducere. În anul 2003 doar 10% din femei conduceau consiliile raionale, iar 15% dețineau funcția de primar, iar în anul 2007 cota femeilor reprezentate în aceste funcții a constituit 13,2% și 18% respectiv. În acest context Guvernul îți propune pînă în 2015 să sporească în medie cu 10% reprezentarea femeilor în consiliile locale și raionale și în calitate de primari și deputați în Parlament.

Ponderea femeilor și bărbaților în funcțiile de înaltă răspundere ale administrației publice, %

În raportul ODM anterior, pentru monitorizarea realizării țintei stabilite în domeniul egalității genurilor a fost utilizat indicatorul „cota mandatelor deținute de femei în parlament”. Or, acest indicator nu este cel mai potrivit, reieșind din următoarele considerente: 1. Acesta nu măsoară gradul în care femeile sunt într-adevăr puternice în luarea deciziilor în Parlament. 2. Acesta indică asupra inegalității doar în rîndul celor mai educate și economic privilegiate femei (Cueva Beteta 2006) și 3. Acesta măsoară doar progresul obținut de către femei la nivelul municipal și local (Gwen et al 2003). Reieșind din aceste considerente, se propune includerea unui indicator nou „ponderea locurilor deținute de către femei în organele de putere locală” pentru a monitoriza mai bine participarea femeilor în politica țării.

Ținta 2. Reducerea inegalității de gen în angajarea la muncă. Reducerea inegalității de gen pe piața muncii prin micșorarea discrepanței între salariile femeilor și bărbaților cu cel puțin 10% pînă în 2015 (salariul mediu al femeilor constituind 68,1% din cel al bărbaților în 2006).

Inegalitățile semnificative de gen în materie de oportunități și remunerare constituie o problemă cu care se confruntă majoritatea țărilor din Comunitatea Statelor Independente, precum și țările din Europa Centrală și de Est. Această problemă este actuală și pentru Republica Moldova. Cele mai mari inegalități se referă la segregarea orizontală și verticală în dependență de sex: femeile mai des sunt ocupate în sectoarele în care se plătesc salarii mai mici și ocupă posturi mai mici în orice domeniu considerat.

Principiul plății egale pentru lucrul de valoare egală a devenit pe larg acceptat și este reflectat în mai multe convenții ale OIM. Cu toate acestea, diferența dintre veniturile bărbaților și femeilor rămîne una din cele mai persistente forme de inegalitate pe piața de muncă în mai multe regiuni ale lumii. Guvernul va monitoriza în continuare evoluția situației de pe piața muncii, pentru eliminarea discriminărilor de orice gen. Promovarea angajării femeilor în cîmpul muncii, constituie una din cele patru sarcini, care a fost recomandată statelor angajate în atingerea ODM în cadrul Summitului Mileniului în anul 2005, și pe care Guvernul intenționează să o realizeze în continuare.

Salariul mediu pe activități la femei și bărbați, 2004, lei

Pentru monitorizarea realizării celei de-a doua sarcini din ODM3 vor fi utilizați doi indicatori interdependenți: 1. Ponderea femeilor angajate în economie pe tipuri de activități economice și 2. Cota salariului mediu al femeilor din salariul mediu al bărbaților. Ambii indicatori sunt compilați de către Biroul Național de Statistică.

Obiectivul 4. Reducerea mortalității copiilor

Mortalitatea copiilor este un indicator important pentru evaluarea disponibilității serviciilor de ocrotire a sănătății pentru populație, cunoștințelor generale ale părinților referitor la îngrijirea copiilor, fiind, de asemenea, direct corelată cu sărăcia.

Guvernul a reușit să atingă cu succes țintele intermediare pe anul 2006 în contextul reducerii mortalității copiilor. În același timp, nu a fost realizată cea de-a treia țintă care ține de atingerea cuprinderii universale cu vaccinare împotriva rujeolei a copiilor pînă la vîrsta de 2 ani.

Totodată trebuie de menționat faptul că în raportul ODM inițial pentru estimarea ratei mortalității infantile a fost utilizată o metodologie diferită, decît cea care se propune în raportul dat. Pînă în acest moment indicatorul în cauză a fost estimat în baza nașterii care este considerată vie după a 30-a săptămînă de sarcină și cu greutatea copilului de la 1000 grame. Pe plan mondial, nașterea vie este definită ca nașterea după 22 săptămîni și cu o greutate a copilului de la 500 grame. Recent, Ministerul Sănătății a luat decizia de a efectua tranziția la noua metodologie de estimare a mortalității copiilor, care este recomandată de OMS și, de asemenea, constituie un obiectiv stabilit în Planul de acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană. În același timp, atît compilarea acestui indicator, cît și monitorizarea lui este destul de dificilă, deoarece estimarea nașterilor pentru copii născuți de la 500 pînă la 999 grame pentru următorii ani nu este destul de exactă, și în al doilea rînd, îngrijirea pentru supraviețuirea copiilor cu astfel de greutate necesită investiții și tehnologii moderne, care astăzi în țară sunt insuficiente.

Reducerea ratei mortalității infantile de la 18,5 (la 1.000 născuți vii) în 2006 pînă la 16,3 în 2010 și pînă la 13,2 în 2015.

După o descreștere considerabilă a mortalității infantile pe parcursul perioadei 2000-2004, în anul 2005 mortalitatea infantilă a constituit 12,4, fiind cu 0.2 puncte procentuale mai mare comparativ cu anul 2004. În 2006, totuși, acest indicator a revenit pe panta de descreștere, atingînd 11,8 cazuri la 1000 de născuți vii, astfel depășind ținta stabilită în ODM de reducere a acestui indice pînă la 12,1 pentru anul 2006.

Totodată, tranziția la noua metodologie de estimare a indicatorului solicită revizuirea seriei în timp a mortalității infantile și, respectiv a țintelor pe anii 2010 și 2015, luînd drept an de bază anul 2006, în care acest indicator a constituit 18.5 de cazuri la 1000 născuți vii, fiind cu 6,7 promile superior decît cel calculat conform metodologiei anterioare.

Evoluția mortalității infantile în perioada 2000-2006 (după metodologia veche) și țintele ODM pentru 2010 și 2015, cazuri la 1000 născuți vii (după metodologia nouă)

Diminuarea ratei mortalității copiilor în vîrstă de pînă la 5 ani de la 20,7 (la 1.000 născuți vii) în 2006 pînă la 18,6 în 2010, și pînă la 15,3 în 2015.

Republica Moldova a atins, de asemenea, ținta intermediară ODM stabilită pentru anul 2006 ce ține de reducerea pînă la 15 cazuri la 1000 de născuți vii a mortalității copiilor în vîrstă de pînă la 5 ani. Similar indicatorului precendent, după o descreștere esențială pe parcursul perioadei 2000-2004, în anul 2005 rata mortalității copiilor sub vîrsta de 5 ani a înregistrat o creștere neesențială (0,3 p.p). Aceasta, însă, nu a împiedicat realizarea țintei intermediare pe anul 2006 de 15 la 1000 de născuți vii, depășind cu 1 p.p. ținta intermediară stabilită în cadrul ODM. Cu toate că în urma eforturilor depuse de către Guvern în contextul diminuării mortalității copiilor de pînă la 5 ani, situația a devenit puțin mai bună decît în alte state ale CSI (18,13 cazuri la 1000 de născuți vii în 2004), dar, totuși, comparativ cu țările Uniunii Europene, indicele dat este destul de înalt.

Totodată, reieșind din decizia Ministerului Sănătății de a trece la o nouă metodologie de estimare a acestui inidcator, este necesar de a modifica țintele pe anii 2010 și 2015, luînd drept an de bază, anul 2006, în care acest indicator a constituit 20,7 de cazuri la 1000 născuți vii, fiind cu 6,7 promile superior decît cel calculat conform metodologiei anterioare.

Evoluția mortalității copiilor sub vîrsta de 5 ani în perioada 2000-2006 (după metodologia veche) și țintele ODM pentru 2010 și 2015, cazuri la 1000 născuți vii (după metodologia nouă)

Menținerea ponderii copiilor în vîrstă de pînă la 2 ani vaccinați împotriva rujeolei către anii 2010 și 2015 la nivel de cel puțin 96%.

În contextul realizării obiectivului intermediar ODM privind imunizarea copiilor pînă la 2 ani, implementarea Programului Național de Imunizări (PNI) pentru anii 2001-2005 a contribuit la creșterea nivelului acoperirii vaccinale. Au fost atinse și menținute constant sarcinile fixate de cuprindere cu vaccinuri a grupelor de vîrstă corespunzătoare. Astfel, peste 95% din copii au fost vaccinați contra difteriei, tetanosului, poliomielitei, tusei convulsive, rujeolei, oreionului, rubeolei și de peste 98% – contra hepatitei virale B și tuberculozei.

Indicatorul „ ponderea copiilor care au ajuns la vîrsta de doi ani și au fost vaccinați împotriva rujeolei”, pe plan mondial este definit ca ponderea copiilor vaccinați împotriva rujeolei la vîrsta de un an. Cu toate că acest indicator se consideră reușit în context național, fiind utilizat într-un șir de publicații statistice, inclusiv și în Studiul sănătății și situației demografice din 2005 din Republica Moldova, rapoartele Băncii Mondiale indică un alt nivel pentru acest indicator. Astfel, spre deosebire de SCERS care stabilește o rată de imunizare de 99,2% pentru 2004 și 99,1% pentru 2005, raportul Băncii Mondiale oferă o cifră inferioară, de 96% în 2004. Pentru conferirea procesului de realizare a sarcinilor și țintelor ODM a unei continuități, vor fi utilizate estimările făcute în context național, deoarece, definirea acestui indicator în Republica Moldova este consecventă cu definiția acceptată pe plan internațional.

În pofida țintei ODM inițiale, în documentele oficiale ale Guvernului Republicii Moldova o astfel de țintă, care să vizeze vaccinarea la nivel de 100% contra rujeolei, nu a figurat niciodată. Astfel, în Programul Național de Imunizări pentru anii 2001-2005, a fost stabilit ca începînd cu anul 2001 la nivel național și teritorial se va asigura acoperirea cu vaccin antirujeolic (vaccin combinat împotriva Rujeolei, Oreionului, Rubeolei) de minim 98% a copiilor pînă la vîrsta de doi ani. Ulterior, în Programul Național de Imunizări pentru anii 2006-2010 a fost stabilit ca începînd cu 2006, la nivel național și teritorial, se va asigura acoperirea vaccinală antirujeolică (vaccin combinat împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei) de peste 95% a copiilor pînă la vîrsta de doi ani cu prima doză și cu o revaccinare pînă la vîrsta de 7 ani. În acest context vor fi revizuite țintele pentru acest indicator, fiind stabilită ținta de 96% către anii 2010 și 2015, spre deosebire de 100% fixate anterior. Această decizie derivă din imposibilitatea atingerii unei imunizări universale, chiar și în cele mai pozitive circumstanțe, deoarece, în primul rînd, o parte din copii au contraindicații medicale pentru această vaccinare, iar în al doilea rînd, datorită dificultății de a convinge părinții de a-și vaccina copiii, care în ultima perioadă devine tot mai problematică.

Obiectivul 5. Îmbunătățirea sănătății materne

Nivelul mortalității materne reflectă eficacitatea sistemului ocrotirii sănătății, precum și accesul femeii la asistența medicală de calitate. Deși evoluția acestui indicator în ultimii șase ani nu a fost omogenă, ținta intermediară stabilită pentru anul 2006 a fost realizată cu succes. Aceasta impune reconsiderarea țintei ODM intermediare pe anul 2010 și a celei finale pe anul 2015. Pentru a reduce mortalitatea maternă și a atinge țintele propuse este necesar de a îmbunătăți în continuare calitatea serviciilor medicale, în special în zonele rurale.

Atît statistica internațională, cît și cea națională ia în considerare doar decesele materne prin cauze obstetricale directe, adică decesele prin complicațiile sarcinii, nașterii și lăuziei. Conform definiției, un deces matern este decesul unei femei în timpul sarcinii sau pînă la 42 de zile în urma terminării sarcinii, din orice cauză asociată cu/sau agravată de sarcină sau dirijarea acesteia, însă nu din cauza traumelor sau otrăvirilor. În Republica Moldova coeficientul mortalității materne este un indicator bine stabilit și corespunde cu definiția și metodologia propusă de OMS.

Micșorarea ratei mortalității materne de la 28 (la 100 mii născuți vii) în 2002 pînă la 15,5 în 2010 și pînă la 13,3 în 2015.

Deși evoluția acestui indicator pe parcursul perioadei 2000-2006 nu a fost omogenă, (27,1 cazuri la 100 mii cazuri de nașteri vii în 2000, 43,9 în 2001, 23,5 în 2004) Republica Moldova, totuși, a reușit să atingă ținta intermediară stabilită pentru anul 2006 de 23 de cazuri, și chiar a depășit-o considerabil, atingînd 16 cazuri la 100 mii nașteri vii în anul respectiv. În comparație cu alte țări din regiune, rata mortalității materne în Republica Moldova reprezintă o valoare medie, ea este mai joasă decît în CSI (29 cazuri), dar mai înaltă ca în țările UE unde aceasta reprezintă 11 cazuri la 100 mii nașteri vii. Însă, în valori absolute, acest indicator nu este unul suficient de reprezentativ, deoarece, în anul 2006 au decedat 6 femei față de anul 2005, cînd au fost înregistrate 7 cazuri la 100 mii nașteri vii. Prin urmare, un caz poate genera o diferență de 2,6 unități prosantimile.

În același timp, Ministerul Sănătății nu susține revizuirea țintei finale pe anul 2015 în contextul mortalității materne, reieșind din faptul că realizarea unor ținte mai ambițioase necesită investiții enorme în instituțiile medicale (dotare cu echipament, tehnologii medicale moderne, etc.) de care Guvernul nu dispune și pentru care nici nu se prevăd resurse financiare în următorii ani. Totodată, reieșind din faptul că în anul 2006 Guvernul a reușit să atingă un nivel mai bun decît cel prevăzut nu doar în acest an, ci și în anul 2010, va fi revizuită ținta intermediară pe anul 2010 de la 21 la 15,5 cazuri la 100 mii născuți vii.

Evoluția mortalității materne în perioada 2000-2006 și țintele ODM pe anii 2010 și 2015, cazuri la 100 mii născuți vii

Menținerea numărului nașterilor asistate de personal medical calificat, pe parcursul anului 2010 și 2015 la nivel de 99%.

Indicatorul cu privire la „numărul nașterilor asistate de personal medical calificat” oferă informații referitoare la numărul real de nașteri asistate de personal medical calificat, însă, de asemenea, servește în calitate de indicator alternativ care denotă accesul populației la serviciile de sănătate. Conform datelor Ministerului Sănătății în 2004 această rată a fost de 98,2%, fiind o realizare destul de semnificativă pentru o țară în proces de tranziție cum este Republica Moldova. Similar țintelor abordate anterior, care țin de asigurarea accesului universal la învățămînt și a vaccinării contra rujeolei în mărime de 100%, Ministerul Sănătății consideră practic imposibil de asigurat ca 100% de nașteri să fie asistate de personal medical calificat, deoarece mereu vor exista anumiți factori care nu depind de politicile și acțiunile întreprinse de Guvern sau instituțiile medicale, care vor împiedica realizarea acestei ținte. În acest context, ținta către anul 2010 și 2015 va fi menținută la nivelul de 99%, accentul fiind pus pe mediul rural, unde acest indicator este inferior mediului urban.

Obiectivul 6. Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei și a altor boli

O sarcină primordială a întregii societăți, stabilită în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, constituie combaterea unor maladii condiționate social precum infecția HIV/SIDA și tuberculoza. Cu toate că au fost întreprinse o serie de măsuri active în domeniu, Republica Moldova nu a atins obiectivul stabilit în ODM de a reduce către anul 2006 incidența HIV/SIDA și mortalitatea asociată cu tuberculoza.

Succesul în combaterea maladiilor social condiționate depinde în mare măsură de eforturile comune ale întregii societăți, inclusiv de stilul de viață și atitudinea fiecărei persoane în parte. Actualmente gradul de credibilitate a populației în metodele/mecanismele de profilaxie a HIV/SIDA este destul de scăzut. În ceea ce privește incidența tuberculozei, implementarea Programului DOTS a contribuit la depistarea activă a tuberculozei și dezvoltarea statisticii în domeniu, ceea ce va permite monitorizarea și prognozarea incidenței în următorii ani. Anume accesul la diagnosticare și tratament gratuit explică menținerea în continuare a incidenței înalte a tuberculozei.

În contextul revizuirii ODM 6. se propune modificarea denumirii acestui obiectiv prin excluderea malariei drept o maladie pentru care Republica Moldova va stabili ținte pe termen mediu și lung. În raportul inițial pe ODM nu a fost efectuată această modificare deoarece conform Organizației Mondiale a Sănătății Republica Moldova a fost calificată ca o zonă cu un risc sporit de răspîndire a malariei, fiind stabilită sarcina de stopare către anul 2015 a răspîndirii acestei maladii. Măsurile de prevenire și combatere a malariei, întreprinse pe parcursul ultimilor ani, au avut ca rezultat dispariția cazurilor de malarie autohtonă. Concomitent, Ministerul Sănătății va monitoriza evoluția altor indicatori, care clasează Republica Moldova ca țara în grupul de risc. Aceștia vizează bolile cardiovasculare, cancerul, diabetul zaharat, ceea ce în esență ar spori utilitatea raportului ODM.

Ținta 1. Stabilizarea răspîndirii infecției HIV/SIDA către anul 2015. Reducerea incidenței HIV/SIDA la100 mii populație de la 10 în 2006 pînă la 9,6 către anul 2010 și 8 către anul 2015.

În pofida țintelor stabilite în cadrul ODM și eforturilor întreprinse de către Guvernul Republicii Moldova pentru prevenirea, depistarea și tratarea infecției HIV/SIDA, începînd cu anul 2002 incidența HIV/SIDA a fost în continuă creștere, atingînd 9,95 cazuri la 100 mii de persoane, comparativ cu 4,2 de cazuri, stabilite inițial în raportul ODM. În anul 2006 au fost depistate și înregistrate 358 de cazuri noi de infecție, ceea ce reprezintă 10% din totalul cazurilor înregistrate pe parcursul ultimilor ani. Destul de alarmantă la acest capitol este situația din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, ținînd cont de faptul că 25% din numărul total al cazurilor noi au fost depistate anume în această zonă. Creșterea recentă atît de semnificativă a incidenței HIV/SIDA, precum și continuarea campaniei de depistare a persoanelor infectate cu HIV/SIDA, indică asupra faptului că ținta intermediară pe anul 2010 (de 3,5) și cea finală pe anul 2015 (de 3,2), nu vor fi, probabil realizate. Mai mult, considerăm că capacitățile inițiale de realizare a acestor ținte au fost supraevaluate. Pentru acești ani va fi mult mai realistic de atins țintele de 9,6 și 8, făcînd tentative de stabilizare către anul 2015 a răspîndirii infecției HIV/SIDA. De asemenea, reieșind din recomandările oferite în cadrul Summitului Mileniului în anul 2005, Guvernul va întreprinde eforturi pentru asigurarea pînă în 2010 a accesului la tratamentul HIV/SIDA pentru toate persoanele infectate.

Evoluția incidenței HIV/SIDA în perioada 2000-2006 și țintele ODM pe anii 2010 și 2015, cazuri la 100 mii populație

Ținta 2. Reducerea incidenței HIV/SIDA la 100 mii populație în vîrstă între 15-24 ani de la 13,3 în 2006 pînă la 11,2 către anul 2010 și 11 către anul 2015

Infecția HIV/SIDA în mare măsură afectează persoanele de vîrstă reproductivă, inclusiv în vîrsta de 15-24 ani. Incidența HIV printre populația în vîrsta 15-24 ani în anul 2006 a constituit 13,32 la 100 mii populație din grupul respectiv de vîrstă, față de 11,7 în anul 2005. Este alarmant faptul că începînd cu anul 2004 numărul persoanelor infectate cu HIV/SIDA este în creștere, calea predominantă de infectare cu HIV, fiind cea sexuală (67,32%). Similar indicatorului precedent, ținta intermediară pe anul 2006 stabilită în contextul incidenței HIV printre populația în vîrsta 15-24 ani, nu a fost realizată, atingînd un nivel de circa trei ori mai prost decît cel dorit. Acest lucru, la fel, pune în discuție realizarea țintelor de 4,2 și 4 pentru 2010 și 2015 respectiv. Astfel, Ministerul Sănătății este de părerea că pentru anii respectivi țintele de 11,2 și 11 la 100 mii populație sunt mai realiste pentru Republica Moldova.

Evoluția incidenței HIV/SIDA printre populația în vîrsta între 15-24 ani în perioada 2000-2006 și țintele ODM pe anii 2010 și 2015, cazuri la 100 mii populație

Stoparea către anul 2015 a răspîndirii și începerea procesului de reducere a tuberculozei. Reducerea ratei mortalității asociate cu tuberculoză de la 15.9 (la 100.000 locuitori) în 2002 pînă la 15,0 în 2010 și pînă la 10,0 în 2015

În sistemul ocrotirii sănătății al Republicii Moldova unul dintre domeniile prioritare de activitate îl constituie combaterea tuberculozei. În anul 2006 incidența globală a acestei maladii (cazuri noi plus recidive) a constituit 128,0 cazuri la 100 mii populație, fiind atestată o scădere nesemnificativă cu 2,8 p.p. față de anul 2005 și o reducere cu 6,8 p.p. comparativ cu anul 2004. Mortalitatea prin tuberculoză a constituit 18,6 cazuri la 100 mii locuitori, fiind mai înaltă decît în anul 2004, cînd s-a înregistrat un nivel de 16,8 cazuri la 100 mii locuitori. Nivelul mortalității prin tuberculoză depășește cu mult nivelul de 13,9 stabilit pentru anul 2006 în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Ministerul Sănătății consideră necesar modificarea țintei, reieșind din situația epidemiologică, care este influențată, precum am menționat anterior, de existența unui rezervor înalt de tuberculoză chimiorezistentă. Totodată, vor fi întreprinse acțiuni pentru consolidarea serviciului fiziopneumologic din teritorii pentru controlul tuberculozei prin metode de profilaxie, depistate precoce, tratament adecvat și de reabilitare.

Evoluția mortalității asociată cu tuberculoza în perioada 2000-2006 și țintele ODM pe anii 2010 și 2015, cazuri la 100 mii populație

Obiectivul 7. Asigurarea durabilității mediului

Asigurarea durabilității mediului este un obiectiv important pentru dezvoltarea unei țări, fiind direct corelată cu promovarea politicilor economice, sociale și culturale. ODM 7. este un obiectiv complex care este constituit din șase componente interconexe. Deși pentru cea mai mare parte din aceste componente sunt stabilite ținte, pentru o parte din ele, va fi asigurat doar procesul de monitorizare, fără a indica anumite valori cuantificabile pentru a fi atinse pe termen mediu și lung. Aceasta se explică prin nedisponibilitatea de date pentru anumiți indicatori sau lipsa unei necesități acute pentru stabilirea țintelor în anumite domenii care sunt abordate în contextul acestui Obiectiv de Dezvoltare ale Mileniului.

Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile și programele țării și reducerea degradării resurselor naturale, creșterea gradului de împădurire de la 10,3 % în 2002 pînă la 12,1 % în 2010 și până la 13.2% în 2015%.

Republica Moldova a reușit practic să realizeze ținta intermediară ODM pe anul 2006 în contextul sporirii gradului de împădurire. În anul 2006 au fost îndeplinite lucrări de extindere a suprafețelor terenurilor acoperite cu vegetație forestieră pe terenuri degradate pe o suprafață de 7,5 mii ha, iar în total în perioada 2002 – 2006 suprafața fondului forestier a fost extins cu 37,5 mii ha. Astfel, în anul precedent suprafețele împădurite constituiau 10,7% din suprafața țării (362,7 mii ha), puțin sub nivelul țintei intermediare de 11% stabilite pentru anul 2006. Strategia dezvoltării durabile a fondului forestier național, aprobată în anul 2003 stabilește ca în anul 2020 ponderea terenurilor acoperite de pădure să atingă 15% din întreg teritoriul țării. În acest context, țintele stabilite în raportul ODM inițial de 12,1% în 2010 și 13,2% în 2015 sunt în continuare relevante, contribuind la realizarea obiectivului național stabilit pentru anul 2020.

Evoluția ponderii terenurilor acoperite cu pădure în perioada 2000-2006 și țintele ODM pe anii 2010 și 2015

În același timp, pe parcursul monitorizării implementării ODM au apărut anumite neclarități vizavi de monitorizarea acestui indicator. Este vorba despre conferirea unor valori diverse unuia și aceluiași indicator. În datele prezentate de MERN pentru acest indicator în rapoartele SCERS pentru anii 2005 și 2006 și, ulterior în raportul elaborat de FMI în cadrul celei de-a doua evaluări a implementării de către Republica Moldova a Mecanismului de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei, acestui indicator sunt atribuite valori superioare decît cele cu adevărat corecte, furnizate de Agenția de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”. Aceasta poate fi explicat prin modul de interpretare a indicatorului în cauză. În cazul raportului SCERS, pentru a estima acest indicator, a fost utilizat, probabil, întregul fond forestier, ceea ce nu este totalmente corect. Pentru clarificare este necesar să analizăm definițiile fondului forestier, a pădurii în context național și a pădurii în context internațional.

Reieșind din definiția fondului forestier este evident că terenurile fondului forestier nu sunt doar acele terenuri care sunt acoperite cu pădure, incluzînd și terenurile neproductive, care nici într-un caz nu pot fi calificate drept păduri. Deci, valorile atribuite acestui indicator în Raportul SCERS nu sunt cele relevante. În ceea ce privește definiția națională a pădurii, în linii mari, aceasta nu diferă principial de cea acceptată pe plan internațional. Astfel, nu este necesar de modificat definiția pădurii, fiind relevant în contextul ODM de utilizat datele care indică doar terenurile acoperite cu pădure, conform definiției stabilite în Republica Moldova. În acest context, sugerăm să fie luate în considerare datele recente propuse de Moldsilva, care includ, în mod excluziv, terenurile acoperite cu pădure, iar țintele, respectiv, să fie ajustate conform noilor valori ale acestui indicator.

Creșterea proporției ariilor protejate pentru conservarea diversității biologice de la 1,96% în 2002, la 4,65% în 2010 și până la 4,65% în 2015.

Spre deosebire de indicatorul precedent, în ceea ce privește acest indicator, nu există neclarități în definirea și/sau interpretarea acestuia. La moment, în lumina creșterii vertiginoase a ponderii ariilor protejate pentru conservarea diversității biologice de la 1,96% (pondere, care s-a menținut constantă cel puțin pe parcursul ultimilor șase ani) pînă la 4,65% în anul 2006, este necesar de revizuit țintele pentru acest indicator.

Astfel, pe parcursul unui singur an au fost depășite nu doar țintele preliminare ale ODM pentru anii 2006 și 2010, cît și ținta finală pentru anul 2015, care constituia 2,4%. Reieșind din importanța pe care o au ariile protejate de stat pentru dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova, considerăm că pînă în anul 2015 este necesar de a menține aceste arii și a nu permite să degradeze, deoarece cele mai reprezentative obiecte au fost deja incluse în fondul ariilor naturale protejate de stat. Mai mult decît atît, această sarcină se integrează în recomandările făcute în cadrul Summitului Mileniului din anul 2005, care prevede reducerea pierderilor diversității biologice. Totodată nu este exclusă posibilitatea extinderii suprafeței ariilor naturale protejate de stat ca rezultat al creării Rețelei ecologice la nivel local și național, prevăzute în Strategia națională și Planul de acțiuni în domeniul conservării diversității biologice. În același timp, este necesar de menționat importanța creșterii nu doar cantitative, ci și calitative a ariilor respective, deoarece declararea unui teritoriu drept arie protejată implică după sine efectuarea unui șir de acțiuni aferente, precum asigurarea alocării resurselor financiare și umane, asigurarea întreținerii și regimului de protecție.

Evoluția ponderii ariilor protejate pentru conservare diversității biologice în perioada 2000-2006 și țintele ODM pe anii 2010 și 2015

Majorarea ponderii populației cu acces la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 pînă la 59% în 2010 și pînă la 65% în 2015.

Pentru început trebuie de menționat că există cîteva surse care oferă date cu privire la evoluția indicatorului în cauză, în baza căruia este stabilita ținta ODM. Biroul Național de Statistică furnizează date cu privire la accesul populației la sursele de apă în baza Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice. Deși există cel puțin trei surse de acces al populației la apă potabilă (apeduct, cișmea, fântână, altele), Biroul Național de Statistică estimează doar accesul la apă potabilă, fără a lua în considerare calitatea acesteia, care diferă și în dependență de sursă, și în dependență de regiune. În acest context, conform BNS practic toată populația din Republica Moldova are acces la surse de apă potabilă (98,3%). Date cu privire la evoluția acestui indicator sunt furnizate, de asemenea, de către Agenția de Construcții și Dezvoltare a Teritoriului (ACDT). Datele oferite de ACDT au fost luate drept referință pentru stabilirea țintelor în cadrul primului raport pe ODM. Aceste cifre au fost, de asemenea, incluse în rapoartele SCERS pentru anii 2005 și 2006. În același timp, ACDT nu poate furniza date cu privire la calitatea apei, deci, este discutabil în ce măsură cifrele corespund indicatorului, în modul în care acesta este formulat în contextul ODM. Concomitent, în raportul regional cu privire la ODM, este făcută referință la cifrele oferite de Banca Mondială. Conform Băncii Mondiale în anul 2006, circa 92% din populație a avut acces la surse îmbunătățite de apă.

O altă instituție care oferă date pentru acest indicator este Centrul național științifico-practic de medicină preventivă (CNȘPMP), care estimează ponderea populației care are acces la surse îmbunătățite de apă în baza probelor de apă potabilă obținute în cadrul procesului de monitorizare a calității apelor subterane și de suprafață, efectuat de Serviciul sanitaro – epidemiologic de stat. Rețeaua de monitorizare a calității apei include 3500 sonde arteziene, 113 mii fîntîni freatice, 744 apeducte, inclusiv 672 rurale. În pofida faptului că Serviciul sanitaro – epidemiologic de stat efectuează monitoringul apelor doar în cadrul sistemelor publice de alimentare cu apă potabilă și în baza standardelor GOST moștenite din cadrul fostei URSS, la moment, în Republica Moldova nu există alte surse de date cu privire la calitatea apei. Totodată, recent au fost aprobate Normele sanitare privind calitatea apei potabile care permit efectuarea controlului apei potabile în baza unor standarde ajustate la cele europene. Aceasta va permite pe viitor obținerea unor date de o calitate mai bună.

Astfel, la moment există patru surse de date cu privire la acest indicator. În cadrul procesului de revizuire a ODM vor fi utilizate datele furnizate de către CNȘPMP, fiind modificate anul de bază și țintele stabilite pentru acest indicator.

Ținînd cont de faptul că în versiunea inițială a raportului țintele stabilite au fost subevaluate, raportul în cauză stabilește ținte mai realiste care reies din posibilitățile actuale ale Republicii Moldova în materie de investiții pentru sectorul respectiv. Astfel, este prevăzut ca ponderea populației cu acces la surse sigure de apă să crească de la 38,5% în 2002 pînă la 65% în anul 2015.

Evoluția ponderii populației cu acces la surse îmbunătățite de apă pe anii 2000-2006 și țintele pe anii 2010 și 2015, %

Reducerea în jumătate a numărului de persoane fără acces la canalizare îmbunătățită. Majorarea ponderii populației cu acces la canalizare îmbunătățită de la 31,3% în 2002 pînă la 50,3% în 2010 și 65% în 2015. Majorarea ponderii populației cu acces la salubrizare de la 41,7% în 2002 pînă la 51,3% în 2010 și pînă la 71,8% în 2015.

Pentru început este necesar de menționat că indicatorul în cauză este constituit din două părți componente, și anume accesul populației la sisteme de canalizare îmbunătățită și accesul populației la salubrizare îmbunătățită. Pentru primul raport ODM au fost stabilite ținte doar pentru indicatorul care ține de salubrizare. Datorită naturii diverse a acestor doi indicatori, în cadrul raportului ODM revizuit considerăm relevant incorporarea și stabilirea țintelor pentru ambii indicatori.

În ceea ce privește accesul populației la canalizare îmbunătățită, datele pentru acest indicator sunt oferite de către Biroul Național de Statistică, fiind calculate în baza Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice. În același timp, spre deosebire de sursele de apă, pentru sistemele de canalizare și salubrizare, nu este posibil de obținut cifre care ar indica calitatea acestor sisteme. Respectiv, pentru moment suntem nevoiți să utilizăm datele care indică accesul populației la sursele existente de salubrizare și canalizare, fără a cunoaște sigur calitatea acestora. În ceea ce privește ținta pentru acest indicator, s-a decis de a stabili un scenariu optimist, reieșind din care fiecare gospodărie care are acces la apeduct, va avea, de asemenea, un sistem adecvat de canalizare. Această țintă coincide cu dezideratul inițial care presupunea de a reduce în jumătate numărul de persoane fără acces durabil la canalizare îmbunătățită.

Evoluția ponderii populației cu acces la canalizare în anii 2000-2006 și țintele pe anii 2010 și 2015, %

În ceea ce privește accesul la salubrizare, ținta inițială presupunea reducerea în jumătate a numărului de persoane fără acces la canalizare îmbunătățită. Similar indicatorului precedent, s-au făcut erori în calcularea țintei inițiale. Astfel, ținta stabilită pentru indicatorul „ponderea populației cu acces la salubrizare” a fost supraevaluată. Reieșind din aceasta, cu susținerea Agenției de Construcții și Dezvoltare a Teritoriului au fost revizuite țintele pentru anii 2010 și 2015. Ponderea populației cu acces la salubrizare va crește odată cu edificarea fabricilor de prelucrare a deșeurilor și a întreprinderilor de salubrizare a localităților.

Evoluția ponderii populației cu acces la salubrizare în anii 2000-2006 și țintele pe anii 2010 și 2015, %

Suplimentar, ODM 7. Asigurarea durabilității mediului prevede stabilirea unor ținte pentru alți doi indicatori. În continuare sunt specificați acești indicatori, fiind oferită argumentarea pentru necesitatea monitorizării în continuare a evoluției acestora, fără a stabili ținte cuantificabile în contextul ODM.

PIB ce revine la un kg combustibil convențional consumat în lei, prețuri curente. În ceea ce privește acest indicator, în modul formulat actualmente, acesta nu este calculat în Republica Moldova în condiții comparabile. Pentru moment Balanța Energetică compilată de către Biroul Național de Statistică oferă doar date cu privire la PIB în lei la prețuri curente ce revine la un kg de combustibil convențional consumat intern, fără estimarea acestuia în prețuri comparabile

Pentru a-l calcula în felul solicitat în ODM și, eventual, a stabili ținte pentru anii 2010 și 2015 este necesar de a dispune de prognoza inflației, ratei de schimb și a PIB pe termen lung. Din păcate, o astfel de prognoză nu se compilează la momentul dat în Republica Moldova. În același timp, pentru a-l face comparabil cu alte țări din lume este necesar de a estima indicatorul în cauză în dolari SUA la PPC. Reieșind din cele menționate, Guvernul va monitoriza evoluția acestui indicator în modul în care se estimează în acest moment, inițiind, de asemenea, procedura de calculare a acestuia în dolari la PPC, fără a stabili ținte pe termen mediu și lung în cadrul ODM.

PIB ce revine la 1 kg e.c. consum intern în perioada 1998-2005, lei

Emisiile de bioxid de carbon de la sursele staționare și mobile, kg cap de locuitor, clorofluorocarburi – distrugerea stratului de ozon CO2 gaze ce provoacă încălzirea globală. Acest indicator este constituit din două părți componente – emisiile de bioxid de carbon și emisiile de clorfluorocarburi (CFC). Deși atît emisiile de bioxid de carbon, cît și emisiile de clorfluorocarburi au un impact negativ asupra stratului de ozon, contribuind la încălzirea globală, disponibilitatea de date cu privire la acești doi indicatori este diferită.

În ceea ce privesc clorfluorcarburile, emisiile acestora nu au fost pînă în prezent calculate în Republica Moldova. Totuși, se planifică de a realiza această activitate către finele anului 2008, rezultatele preliminare fiind disponibile către sfârșitul anului 2007. În același timp trebuie de menționat faptul că Republica Moldova nu produce nici o substanță care distruge stratul de ozon (SDO) din cele stabilite în cadrul Protocolului de la Montreal. Consumul total al SDO în Republica Moldova a constituit în anul 1996 circa 73,3 PDO tone (potențial de distrugere a ozonului). Conform Protocolului de la Montreal, Republica Moldova este obligată să suprime eșalonat 85% de CFC către anul 2007. Reieșind din cantitățile de freon-12 importate (utilizate), ele sunt în continuă descreștere și din anul 1996 s-au diminuat cu circa 87%. Mai mult decît atît, începînd cu anul 2008 importul de freon-12 în Republica Moldova este interzis.

Totodată, în timp ce utilizarea CFC în țară este în continuă scădere, utilizarea HCFC-22 crește. Agentul frigorific HCFC-22 în cantități mai mari se utilizează la întreprinderile de capacitate mică și mijlocie pentru prelucrarea și păstrarea producției alimentare. În sectorul de condiționare a aerului, HCFC-22 a fost și rămîne agentul frigorific principal. Suprimarea treptată a CFC-12 și creșterea cerinței de agenți frigorifici pentru producerea frigului artificial și condiționarea aerului va conduce neapărat la creșterea consumului de HCFC-22. Recunoașterea acestui fapt nu permite stabilirea unor ținte optimiste în contextul reducerii consumului de HCFC-22.

Cantitatea importată de freon -12 în perioada 1996-2007, PDO, tone

Similar emisiilor de clorfluorcarburi, inventarierea emisiilor de bioxid de carbon va fi finalizată către sfîrșitul anului 2008, rezultatele inventarierii fiind incluse în cadastrul al doilea al gazelor cu efect de seră al Republicii Moldova pentru perioada 1990-2005. Cadastrul va fi atașat la Comunicarea Națională Doi (CND) către Convenția – cadru ONU privind Schimbarea Climei (CONUSC). În acest moment, sunt disponibile doar rezultatele oficiale ale inventarierii emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1990-1998, calculate în CO2 echivalent, publicate în Prima Comunicare Națională (PCN) a Republicii Moldova la CONUSC. Actualmente, există, totuși, rezultate preliminare ale inventarului de gaze cu efect de seră pentru perioada 1990-2005 (deocamdată doar pentru două sectoare: energetic și industrial). Aceste date sunt doar sugestive și nu nicidecum fi utilizate pentru a lua anumite decizii politice.

Trebuie de menționat faptul că în Republica Moldova compilarea cadastrului de gaze cu efect de seră se efectuează doar în cadrul unor proiecte de asistență tehnică (care au un caracter inconstant), finanțate de către Fondul Global de Mediu. În țară lipsește, deocamdată, un Sistem Național de Inventariere a Gazelor cu Efect de Seră (GES). Crearea acestui Sistem Național este indispensabilă pentru urmărirea realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă, în general, și realizării țintelor stabilite în cadrul ODM, în particular.

În același timp, trebuie de menționat că în Republica Moldova emisiile exprimate prin CO2 echivalent au la bază trei gaze cu efect de seră direct: CO2, CH4 și N2O. Din anul 1990 ponderea bioxidului de carbon în aceste emisii a înregistrat o tendință de diminuare, iar emisiile de metan și protoxid de azot, au fost în creștere.

Ponderea gazelor în emisiile naționale totale GES exprimate în echivalent CO2, %

În contextul celor menționate considerăm la momentul actual inoportună stabilirea unor ținte cu privire la evoluția acestui indicator. Lipsa de date pentru un component al indicatorului combinată cu inaccesibilitatea unor date cu caracter final pentru celălalt component al indicatorului în cauză, indică asupra imposibilității de a stabili la acest moment o țintă, dar nu exclude această posibilitate la finele anului 2008, cînd Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale va dispune de o dinamică mai sigură a emisiilor gazelor cu efect de seră în Republica Moldova. În același timp, Guvernul va monitoriza în continuare evoluția gazelor cu efect de seră în Republica Moldova.

Obiectivul 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare

Spre deosebire de celelalte Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, stabilirea angajamentelor în contextul ODM 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare, nu a fost o sarcină facilă. Aceasta, se datorează în special modului de interpretare a acestui obiectiv, care pe de o parte presupune consolidarea eforturilor tuturor națiunilor în realizarea primelor șapte ODM, iar pe de altă parte solicită realizarea unor progrese în anumite domenii, cum ar fi comerțul, infrastructura de transport, datoria externă, etc. Or, o țară de talia Republicii Moldova, cu problemele specifice tranziției, care nu-i permit o dezvoltare și creștere durabilă, în ce mod ar putea contribui pe plan global la atingerea ODM, dacă pentru realizarea propriilor obiective, de cele mai multe cazuri, ea recurge la asistența tehnică, parvenită din exterior? O mare parte din țări care s-au angajat să realizeze cele opt ODM, inclusiv țări din fosta URSS (Lituania, Letonia) au reformulat ODM8, pentru a demonstra angajamentul lor în contextul susținerii țărilor mai sărace pentru atingerea unui trai decent și a unei dezvoltări economice mai echilibrate. Aceste, țări, au reușit să-și soluționeze problemele datoriei externe, au creat regimuri comerciale și financiare durabile și non-discriminatorii și au parcurs cale lungă în soluționarea problemelor sociale, în special în rîndul tinerilor și persoanelor aflate în grupuri de risc. Deși Republica Moldova a reușit să obțină progrese notorii în contextul creșterii economice și reducerii sărăciei, multe mai rămîn a fi realizate.

Primul raport asupra ODM elaborat în anul 2004 a stabilit două sarcini distincte în contextul acestui obiectiv: (i) elaborarea și implementarea strategiilor pentru tineret și (ii) edificarea societății informaționale. Cu toate că aceste două aspecte sunt importante pentru dezvoltarea Republicii Moldova pe termen lung, angajamentele internaționale abordează un spectru mai vast de probleme, care par a fi foarte actuale pentru Republica Moldova. Astfel, Guvernul își propune realizarea celor șase sarcini, similare celor stabilite pe plan internațional, prezentate în primul Raport Național asupra ODM, elaborat în anul 2005.

Dezvoltarea în continuare a unui sistem comercial și financiar transparent, bazat pe reguli, previzibil și non-discriminatoriu, prin promovarea exporturilor și atragerea investițiilor.

Deși regimul comercial al Republicii Moldova este liberalizat, beneficiile acestuia nu se materializează deplin. Datorită competitivității scăzute a produselor moldovenești, geografia de export a Republicii Moldova este puțin diversificată. Astfel circa jumătate din exportul efectuat este direcționat spre piața CSI. Deși cealaltă jumătate revine țărilor din UE și din Europa de Sud-est, gama de produse exportate este puțin diversificată, fiind în mare parte constituită din produse agricole, băuturi alcoolice și textile. Cu toate că sunt în creștere, exporturile au un ritm de creștere mai scăzut decît importurile, contribuind la creșterea deficitului balanței comerciale. Republica Moldova a obținut Sistemul Generalizat de Preferințe, GSP plus, care permite accesul fără taxe vamale pe piața UE a 7200 de produse, din cele 11000 existente, fiind în creștere cu 300 de produse față de perioada anterioară anului 2006 cînd RM beneficia de sistemul simplificat GSP. De asemenea, Republica Moldova a aderat la CEFTA (Acordul de liber schimb al comunității europene), care constituie un cadru excelent de pregătire pentru aderarea la UE. Aceste oportunități, precum și cele oferite prin prisma acordurilor de liber schimb semnate cu statele membre ale CSI, nu sunt suficient valorificate de către agenții economici din țară.

Dezvoltarea sectorului financiar, care este constituit din sectoarele bancar și non-bancar, nu este omogenă. Cu toate că sistemul bancar este în continuă dezvoltare și creștere, oferta propusă de către băncile din Republica Moldova nu este suficient de accesibilă pentru o mare parte din populația Republicii Moldova. Deși justificate prin nivelul înalt al inflației din ultimii doi ani, ratele înalte ale dobînzilor la credite (18% pentru creditele în moneda națională și 11% pentru cele în dolari SUA) nu permit accesul unei mari parți a ÎMM la aceste resurse financiare. Mai mult, cu excepția cîtorva linii speciale de creditare deschise de către BERD în cîteva bănci comerciale, sistemul bancar din Republica Moldova oferă un procent infim de credite pe termen lung.

În ceea ce privește sectorul financiar nebancar, se poate constata că piața valorilor mobiliare a înregistrat în anul 2006 tendințe pozitive care se manifestă prin sporul capitalizării bursiere cu 20% fașă de anul precedent. În același timp, trebuie de menționat că piața valorilor mobiliare este slab dezvoltată și nu a devenit o sursă principală de atragere a investițiilor în economia țării. Piața de asigurări în Republica Moldova nu este suficient dezvoltată. La moment există circa 33 de companii de asigurări (un număr impunător pentru o țară ca RM) care după standardele internaționale sunt foarte mici, deoarece au unu nivel scăzut de capitalizare. În anul 2006 ponderea primelor de asigurare în PIB a constituit doar 1,27%. Această performanță plasează piața de asigurări a Republicii Moldova la nivelurile inferioare de dezvoltare în rîndul țărilor din Europa de Sud-est.

Evoluția indicatorilor exportului, deficitului balanței comerciale, ISD și ponderii primelor de asigurare a vieții în raport cu PIB, în perioada 2000-2006, %

Pe viitor este necesar de asigurat o consecvență dintre strategiile elaborate relativ recent și procesul de stabilire a sarcinilor și țintelor în cadrul ODM. Realizarea ODM 8. se integrează perfect în perioada de implementare a Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor 2006-2015. Astfel, reieșind din această strategie Republica Moldova își pune ca sarcină să atingă ritmuri de creștere a exporturilor de mărfuri și servicii de 10-15% anual, să diversifice sortimentul producției exportate și piețele de export și să sporească nivelul de valorificare a beneficiilor regimului de comerț preferențial. În ceea ce privește piața financiară, Guvernul, de comun cu Banca Națională și Comisia Națională a Pieței Financiare, recent creată, va asigura operarea unui cadru normativ și instituțional favorabil dezvoltării sectorului financiar, inclusiv accesului instituțiilor financiare străine pe piața locală, pentru a stimula concurența și a oferi un spectru de produse și servicii mai accesibile atît pentru persoanele fizice, cît și pentru persoanele juridice.

Soluționarea problemei închiderii terestre a Republicii Moldova, prin modernizarea infrastructurii de transport și vamale.

Deși are acces la o porțiune foarte mică de litoral dunărean, Republica Moldova poate fi considerată o țară închisă terestru și cu relativ puține oportunități pentru expansiunea comercială internațională. Problema închiderii terestre va fi parțial soluționată prin construcția portului de la Giurgiulești. Or, în perspectiva creșterii esențiale a volumului comerțului extern, capacitățile viitorului port pot fi insuficiente. Prin urmare, este necesară dezvoltarea în continuare a infrastructurii de transport terestru și aerian, îmbunătățirea magistralelor rutiere și feroviare internaționale și ridicarea capacităților de trafic ale sistemului vamal. Pornind de la aceste considerente, Republica Moldova își propune să soluționeze problema închiderii terestre a Republicii Moldova prin modernizarea infrastructurii de transport și vamale. În particular, pe termen lung Guvernul va tinde spre realizarea următoarelor sarcini:

capacitatea de trafic a arterelor rutiere internaționale – 10.000 de unități de transport rutier zilnic;

ponderea investițiilor în sectorul de transporturi în total investiții publice – 20%;

ponderea investițiilor în dezvoltarea transportului aerian și naval în total investiții în transport – 35%;

capacitatea de trafic a posturilor vamale – în medie 1.000 unități de transport rutier zilnic pentru fiecare post vamal rutier.

Monitorizarea problemei datoriei externe.

Problema datoriei externe a apărut în Republica Moldova la mijlocul anilor 90 și s-a agravat după criza financiară regională declanșată în anul 1998. La începutul procesului de tranziție, în anul 1991, Republica Moldova nu avea datorii externe, dar către finele anului 2006 datoria externă totală a constituit 74% din PIB, iar datoria de stat externă circa 21% din PIB. Pe parcursul ultimilor ani, Guvernul Republicii Moldova a întreprins eforturi susținute pentru deservirea datoriei externe. Astfel, în ultimii trei ani deservirea datoriei de stat externe a diminuat veniturile fiscale ale bugetului de stat de la 24,7% în anul 2004 pînă la 10,3% în anul 2006. Mai mult decît atît, în urma negocierilor cu creditorii bilaterali – membrii Clubului de la Paris, a fost semnat acordul asupra restructurării datoriei de stat externe a Guvernului, pe anii 2006-2008, în sumă totală de circa 150 mil. dolari SUA. Ca rezultat, a fost diminuată datoria de stat externă, precum și povara deservirii datoriei de stat externe. Reieșind din aceasta, considerăm inoportună stabilirea unor ținte cu privire la restructurarea și abordarea complexă a problemei datoriei externe. Totodată, pentru a diminua efectele negative, cauzate de datoria externă și a-și direcționa eforturile pentru soluționarea problemelor de ordin economic și social cu care se confruntă Republica Moldova, Guvernul va întreprinde acțiuni pentru monitorizarea în continuare a datoriei externe.

Evoluția datoriei externe totale și a datoriei de stat externă în raport cu PIB în perioada 2000-2006, %

Elaborarea și implementarea strategiilor pentru tineret.

În prezent, tinerii reprezintă cuprinși cu vîrsta între 15 și 24 ani constituie circa 10% din totalul populației în Republica Moldova. Transformările sociale din anii 90 au oferit mai multe oportunități tinerilor, care în virtutea vîrstei și a potențialului lor creativ au mai multe posibilități de a valorifica avantajele unei democrații autentice ale economiei bazate pe libera inițiativă și orientarea europeană a țării noastre.

Reformarea sistemului educațional, consolidarea bazei tehnico-materiale a instituțiilor de învățămînt, în special a universităților, au deschis noi posibilități pentru cei tineri, numărul studenților din învățămîntul superior atingînd în anul 2006 circa 128 mii, fiind în creștere față de anul 2003 cu circa 23 de procente. În același timp, numărul de tineri care au fost înmatriculați în învățămîntul secundar profesional s-a micșorat în anul de studiu 2005/2006 cu circa 8% comparativ cu anul 2002/2003 și cu circa 38% comparativ cu anul 1990.

Oportunitățile economice nu sunt accesibile în mod egal tinerilor din diferite zone. Tinerii din zonele rurale și orașele mici sunt afectați mai puternic, dar și mai mult sunt afectați tinerii cu disabilități. Insuficiența oportunităților profesionale și economice îi face pe foarte mulți tineri să părăsească țara. În consecință, dimensiuni îngrijorătoare a atins traficul cu persoane, victimele căruia sunt în majoritatea cazurilor, fete și femei tinere și numărul tinerilor antrenați în activități criminale. Astfel, conform datelor statistice, aproape jumătate din victimele traficului au o vîrstă mai mică de 18 ani, celelalte persoane avînd la momentul traficării o vîrstă cuprinsă între 18 și 24 de ani.

Pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă tinerii Guvernul va continua integrarea politicilor respective în strategiile, concepțiile, programele și planurile de acțiuni din alte sectoare, cum ar fi ocuparea forței de muncă, educația, ocrotirea sănătății etc. În același timp, în raportul ODM inițial era prevăzut ca rata șomajului să atingă 11% în anul 2006, 9% în anul 2010 și 5% în anul 2015, comparativ cu 18,1% în 2003. Reieșind din faptul că ținta intermediară pe anul 2006 nu a fost realizată, rata șomajului în rîndul tinerilor în anul precedent constituind 17,3%, această situație pune în discuție realizarea țintei intermediare pe anul 2010 și celei finale pe anul 2015. Astfel, Guvernul Republicii Moldova va întreprinde eforturi pentru reducerea ratei șomajului în rîndul tinerilor pînă la 15% în anul 2010 și 10% în anul 2015. Realizarea acestei sarcini se integrează, de asemenea, în rîndul celor patru noi sarcini adiționale recomandate în cadrul Summitului Mileniului în anul 2005. În același timp, vor fi întreprinse acțiuni pentru prevenirea infectării tinerilor cu maladiile sexual transmisibile și încadrarea în învățămînt, în special în cel secundar profesional, cu oferirea de oportunități de angajare la un loc de muncă conform specialității, decent și suficient remunerat.

Evoluția ratei generale a șomajului și a ratei șomajului în rîndul tinerilor în perioada 2000-2006, %

Asigurarea accesului populației la medicamentele esențiale.

În scopul realizării Politicii de stat în domeniul Medicamentelor pentru anii 2003 – 2005, cu susținerea Organizației Mondiale a Sănătății, în Republica Moldova a demarat procesul studierii sistematice a pieței farmaceutice, analizîndu-se nu numai nomenclatura și prețul medicamentelor, dar și accesul fizic și economic al populației la ele.

În rezultatul analizei prețurilor la medicamente s-a stabilit că 13% din nomenclator posedă un preț de pînă la 10 lei, 43% – un preț de la 10 lei pînă la 50 lei, și 44% – un preț mai înalt de 50 lei. Prețurile cu ridicata în Republica Moldova sunt mai joase ca prețurile din Rusia. Din numărul denumirilor de medicamente incluse în analiză 69% denumiri sunt la un preț mai jos.

Pentru anul 2007 procesul de evoluție a prețurilor pentru medicamente în Republica Moldova a întrat în ritmul său obișnuit. Pe perioada primului semestru al anului 2007 indicele lunar de preț a variat de la 0,02 la 1,56. În medie creșterea prețului cu amănuntul pentru medicamente constituie 0,72% pe lună. Pînă la finele anului prețurile la medicamente se vor solda cu o creștere care a fost și în anii precedenți.

În același timp, odată cu introducerea în anul 2004 a asigurării obligatorii de asistență medicală, o parte din medicamente sunt incluse în polița de asigurare, fiind oferite în mod gratuit. Astfel, medicamentele de bază sunt gratuit puse la dispoziția a circa 77% din populație care beneficiază de polița de asigurare. Situația e mai dificilă cu acele categorii de persoane care nu au nici poliță de asigurare, nici resurse suficiente pentru asigurarea cu medicamente indispensabile. În anul 2005 primele două chintile cele mai sărace au cheltuit pentru sănătate doar 1,5% și 2,6% respectiv din totalul cheltuielilor efectuate. Pe viitor Guvernul va monitoriza și controla în continuare situația de pe piața medicamentelor, pentru a pune mereu la dispoziție o categorie de medicamente accesibile păturilor vulnerabile și va depune eforturi pentru cuprinderea întregii populații cu asigurarea obligatorie de asistență medicală și extinderea listei cu medicamente și tratament prestate cu titlu gratuit.

Edificarea societății informaționale.

În conformitate cu declarația de intenții, semnată la Ljubljana în anul 2002 de către țările membre ale Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Republica Moldova și-a asumat responsabilitatea de a edifica o societate informațională, orientată spre interesele cetățenilor, bazată pe principiile consfințite în Statutul ONU, în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Carta edificării societății informaționale globale de la Okinawa 2000.

În ultimii ani dezvoltarea societății informaționale în Republica Moldova se caracterizează prin creșterea densității liniilor telefonice fixe și mobile, prin acoperirea tuturor unităților administrativ-teritoriale cu linii magistrale de fibră optică, prin conexiuni internaționale fiabile prin fibră optică și satelit și prin creșterea numărului de calculatoare personale și de utilizatori ai Internetului. O dezvoltare rapidă a telecomunicațiilor se atestă în sectorul telefoniei mobile, creșterea numărului de abonați pe parcursul anului 2006 fiind de circa 40 de persoane la 100 de locuitori. Cu toate acestea în crearea premiselor pentru edificarea societății informaționale persistă mai multe probleme dificile.

Evoluția numărului de calculatoare personale și utilizatorilor de Internet la 100 locuitori în perioada 2001-2006

Nivelul de aplicare a tehnologiilor informaționale în anul 2006, este mult mai bună decît în anul 2003, care a servit drept an de reper pentru analiza situației în contextul ODM 8. În anul 2006 numărul posturilor telefonice la domiciliu în rețeaua publică sau cu ieșire la ea și numărul abonaților la rețeaua telefonică mobilă la 100 locuitori s-au majorat comparativ cu anul 2003 de circa 1,5 ori și 3 ori respectiv. Mai mult decît atît, recunoscînd importanța instruirii și educației în edificarea societății informaționale, Guvernul a dotat, în mod centralizat, toate liceele și majoritatea școlilor medii din țară cu calculatoare performante, fapt ce a contribuit la ridicarea culturii informaționale a absolvenților instituțiilor de învățămînt. Însă, din cauza numărului relativ mic de calculatoare și a uzurii morale a acestora, posibilitățile de organizare a procesului instructiv-educativ în baza tehnologiilor informaționale moderne sunt limitate, la un calculator din sistemul de învățămînt preuniversitar revenind un număr foarte mare de elevi.

Evoluția numărului de abonați la telefonia fixă și mobilă per 100 locuitori în perioada 2001-2006.

Reieșind din importanța aplicării tehnologiilor informaționale pentru dezvoltarea și creșterea economică în Republica Moldova, Guvernul va continua implementarea Strategiei Naționale de edificare a societății informaționale „Moldova electronică”. Aceasta, totuși, presupune revizuirea țintelor stabilite anterior, în special pentru gradul de acoperire cu telefonie fixă și mobilă. Ținta finală pentru anul 2015 care presupunea dublarea numărului de abonați a fost deja realizată în anul 2006. Astfel, în scopul asigurării accesului populației la întreaga gamă de servicii oferite prin prisma dezvoltării tehnologiilor informaționale, către anul 2015 se preconizează:

dublarea către anul 2015 a numărului de abonați ai telefonie fixe și mobile față de anul 2006

creșterea numărului de calculatoare personale și al utilizatorilor de internet cu o rată de cel puțin 15% anual.