Raport Cercetare 2 Borsa [303403]
Doctorand: [anonimizat]: PREOCUPĂRI ALE NATO DE CONTRACARARE A [anonimizat] / INTERDICȚIE ZONALĂ PE FLANCUL SĂU ESTIC.
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
General maior (r)
prof. univ. dr. [anonimizat], 2018 –
Pagină albăFIȘA RAPORTULUI DE CERCETARE NR.1
1. TITLUL RAPORTULUI CURENT:
Preocupări ale NATO de contracarare a [anonimizat] / interdicție zonală pe flancul său estic.
2. PERIOADA DE CERCETARE ACOPERITĂ:
Noiembrie 2017-Septembrie 2018
3. CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
General maior (r) prof. univ. dr. Visarion NEAGOE
4. TITLUL TEZEI DE DOCTORAT:
„[anonimizat]/interdicție zonală în Estul Europei”
5. TITLUL RAPOARTELOR DE CERCETARE ANTERIOARE ȘI DATA PREZENTĂRII:
[anonimizat] /interdicție zonală – 08.12.2017
6. TITLUL RAPOARTELOR DE CERCETARE VIITOARE ȘI DATA ESTIMATĂ DE PREZENTARE:
Raportul de cercetare nr.3: ”[anonimizat]-acces / interdicție zonală în estul Europei” – martie 2019.
7. COMISIA DE ÎNDRUMARE:
Col. prof. univ. dr. Valentin DRAGOMIRESCU
Col. prof. univ. dr. Daniel DUMITRU
Col. prof. univ. dr. Ion BĂLĂCEANU
8. OBIECTIVELE DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ACOPERITE DE PREZENTUL RAPORT DE CERCETARE:
[anonimizat]/interdicție zonală;
[anonimizat]/interdicție zonală utilizate de către Rusia în estul Europei;
analizarea modului de integrare a [anonimizat]/interdicție zonală;
[anonimizat]/interdicție zonală implementată de către Rusia pe latura de Est a Europei, asupra NATO;
[anonimizat] a [anonimizat]/interdicție zonală desfășurate de Rusia în Estul Europei;
identificarea de noi soluții privind îmbunătățirea soluțiilor actuale de contracarare a [anonimizat]/interdicție zonală;
9.REZULTATELE OBȚINUTE:
Articole publicate
„Riscuri și amenințări cibernetice la adresa securității internaționale. Terorismul cibernetic un flagel care amenință securitatea globală.”- [anonimizat].4(45), 2016, ISSN 1582-7410
Studii – nu este cazul.
Participări la manifestări științifice:
Sesiunea de comunicări științifice TAOFT-2017 / FCSM-UNAp din perioada 24-28.04.2017 cu articolul „Capabilități integrate pentru implementarea conceptului A2/[anonimizat]/ interdicție zonală.”;
Sesiunea de comunicări științifice TAOFT-2017 / FCSM-UNAp din perioada 24-28.04.2017 cu articolul „Modalitatea de implementare a strategiilor A2/[anonimizat]/interdicție zonală de către China și Rusia.”.
10. METODE, TEHNICI ȘI INSTRUMENTE DE CERCETARE ȘTIINȚIFICE UTILIZATE:
-Metode: [anonimizat], observația, studiul documentelor;
– Tehnici: [anonimizat];
– Instrumente de cercetare științifică: tabelul, fișa de înregistrare.
CUPRINS
INTRODUCERE……….……….…………………….……………….….………7
CAPITOLUL 1 – STRATEGII, CAPABILITĂȚI, TEHNICI ȘI TACTICI CARE POT FI UTILIZATE PENTRU CONTRACARAREA A2/AD…………9
1.1.Capabilitățile utilizate pentru contracararea A2/AD…………….….….………10
1.2.Strategii, tehnici și tactici utilizate pentru contracararea A2/AD………………15
CAPITOLUL 2 – CAPABILITĂȚILE UTILIZATE ȘI MODUL DE IMPLEMENTARE A CONCEPTULUI A2/AD DE CĂTRE RUSIA LA GRANIȚA DE EST A NATO..…………………..….………….……….………22
2.1. Capabilități și strategii utilizate în Zona Arctică……….……………………28
Capabilități și strategii utilizate în Zona Baltică…….….……..….….………33
Capabilități și strategii utilizate în Zona Mării Negre….….……..…..………48
Forțele Aerospațiale, Aeriene, de Apărare Antiaeriană și Spațiale Ruse ….…62
CAPITOLUL 3 – CONCEPȚIA ȘI POSIBILITĂȚILE NATO DE CONTRACARARE A CAPABILITĂȚILOR A2/AD ÎNTREBUINȚATE DE RUSIA ÎN FLANCUL SĂU VESTIC…………….……………………….……74
3.1. Concepția NATO de contracarare a strategiei A2/AD……….………………75
3.2. Soluții de îmbunătățire a strategiei actuale……………….………………….85
CONCLUZII……….….…….……………. ..…………….….……………….…93
LISTA ABREVIERILOR……….….……………….……………………. ……95
BIBLIOGRAFIE…….……………..…………………….………………………97
ANEXE…….….…………………….………….…..….…….…….…..….….….101
Pagină albă
INTRODUCERE
„A2/AD este noul joc de șah cu care ne confruntăm între Vest și Rusia”, a spus Fabrice Pothier în cadrul summit-ului NATO de la Varșovia – octombrie 2016,expert în politica franceză și director de consultanță politică la Rasmussen Global, care până de curând a fost director al NATO în domeniul planificării politicilor și director fondator al Carnegie Europe, o organizație care a devenit una dintre cele mai importante grupuri de reflecție din Europa în probleme de politică externă și strategică. „Ca și în timpul Războiului Rece, teatrul acestui joc este Europa”, a continuat dânsul. De altfel, topicul discuțiilor în zilele de Vineri și Sâmbătă la acest summit a fost despre cum ar trebui NATO să răspundă la acest nou tip de agresivitate a Rusiei.
La acest subiect ne propunem să răspundem și noi prin acest raport de cercetare având în vedere faptul că investițiile militare ale Moscovei de-a lungul frontierelor NATO captează majoritatea provocărilor de securitate și politice.
În ultimii câțiva ani, Rusia a desfășurat sisteme sofisticate de apărare antiaeriană și anti navă, bombardiere și rachete, în locații-cheie, în partea de Est a Europei, ca în enclava din Kaliningrad, zona împrejmuită între Polonia și Lituania sau Crimmeea. Aceste sisteme A2/AD au scopul de a interzice accesul forțelor adverse la aceste regiuni.
Deși, în cadrul NATO, toată lumea este de acord cu investițiile Rusiei din ultima perioadă, membri au păreri diferite privind modul de abordare a acestei probleme. Mai mult decât atât, atenția asuprea Rusiei a crescut odată cu atacul asupra Ucrainei din 2014.
Astfel, Germania și Italia care au un istoric mai prietenos cu Rusia încearcă să obțină o evitare pe cât posibil a escaladării tensiunilor existente, SUA și Regatul Unit al Marii Britanii se află în mijloc, recunoscând amenințarea și cerând o "abordare cu mai mulți piloni", iar țările baltice si Polonia preferă un răspuns robust, cerând baze NATO permanente pe teritoriul lor și mai multe investiții în apărarea comună.
Implicarea Rusiei în dezvoltarea apărării de-a lungul frontierei NATO are un potențial dublu beneficiu din punctul de vedere al Moscovei: de a acționa în armata Alianței și de a semăna diviziuni politice. Așa cum NATO a câștigat războiul rece fără a trage o lovitură, Putin speră să paralizeze Alianța într-o măsură în care este învinsă politic.
Înaintea summit-ului de la Varșovia, Generalul Philip Breedlove, care s-a retras de la conducerea SACEUR în 2016, a sugerat Alianței să ia în considerare achiziționarea capabilităților independente de contracarare a A2/AD. „NATO are nevoie urgentă de mai multe capabilități de lovire precise, cu rază lungă de acțiune, de la sol, deoarece este, în prezent, aproape complet dependentă de forțele aeriene pentru a ataca A2AD", a mai afirmat acesta.
Pentru a răspunde acestei provocări ne-am propus ca în lucrarea de față să răspundem anumitor întrebări,cum ar fi:
Ce capabilități pot fi întrebuințate pentru contracararea A2/AD și cum pot fi ele folosite?
Ce fel de strategie A2/AD a adoptat Rusia în partea de est a Europei?
Cum a ales NATO să răspundă acestei provocări, ce soluții are și ce îmbunătățiri se mai pot aduce strategiei actuale?
Pentru a răspunde la aceste întrebări am structurat lucrarea de față pe trei capitole, fiecare dintre capitole având răspunsul la întrebările de mai sus.
CAPITOLUL 1 – STRATEGII, CAPABILITĂȚI, TEHNICI ȘI TACTICI CARE POT FI UTILIZATE PENTRU CONTRACARAREA A2/AD
Pentru contracararea A2/AD, este necesar un efort impresionant. Statele care au implementat un astfel de concept nu sunt state lipsite de importanță. Cum am prezentat și în raportul de cercetare anterior, Rusia, China sau Iran nu sunt deloc de neglijat. Dimpotrivă, orice campanie împotriva acestora necesită eforturi deosebite. Mai mult decât atât, ca urmare a derulării evenimentelor din ultima perioadă se poate observa că, acestea sunt state care cooperează între ele, execută exerciții în comun, schimb de armament etc., deci au obiective comune. Unul dintre ele este de a împiedica un posibil atac din partea SUA și a NATO, acestea fiind, în opinia noastră singurele forțe care au capabilitățile necesare și experiența necesară declanșării unor astfel de operații împotriva celor trei. Aceste state știu și recunosc superioritatea atât din punct de vedere economic, cât și militar al SUA și NATO, tocmai de aceea au optat pentru implementarea strategiilor A2/AD. De altfel, atât doctrina cât și capabilitățile acestora nu le permit susținerea campaniilorofensive la mare depărtare de propriul teritoriu.
Deși SUA face parte din NATO le-am folosit separat în aliniatul anterior deoarece SUA are capabilitatea de a executa o astfel de campanie, împotriva oricărui stat de una singură, are posibilitatea să susțină și să sprijine astfel de operații, de aceea este văzută ca o amenințare atât ca entitate cât ca o componentă NATO. La fel NATO care are în componență la ora actuală 29 de state printre care și SUA este o alianță puternică și reprezintă o amenințare pentru orice stat care nu face partea din ea.
Mai întâi de toate, trebuie să precizăm că, contracararea A2/AD are ca scop neutralizarea capabilităților A2/AD și asigurarea accesului operațional într-un teatru de operații. Urmarea acesteia este desfășurarea operațiilor militare ofensive care duc la capturarea, nimicirea, neutralizarea forțelor adversarului și la îndeplinirea obiectivelor propuse. Așadar, operațiile de contracarare a A2/AD sunt doar un preambul al operațiilor viitoare, desfășurate după accesul în teatrul de operații.
În continuare vom structura acest capitol în două părți, și anume, o parte care se referă strict la capabilitățile care pot fi integrate pentru contracararea A2/AD și a doua parte care se referă la modul cum aceste capabilități sunt integrate și utilizate în planul de contracarare a A2/AD.
Capabilitățile utilizate pentru contracararea A2/AD
În ceea ce privește capabilitățile utilizate pentru contracararea A2/AD, le vom analiza din punct de vedere individual.Acestea nu sunt foarte diferite de cele prezentate în subcapitolul 3.1. din raportul de cercetare nr. 1, diferența este că, majoritatea acestora sunt cu profil ofensiv.
Pentru început ne referim la două elemente esențiale și necesare oricărei forțe care are pretenția de a-și proiecta puterea de luptă la distanțe foarte mari, două platforme care susțin acțiunile majorității celorlalte capabilități. Este vorba de bazele militare înaintate și capabilitățile de transport aerian și maritim. Fără aceste două facilități este aproape imposibil de executat campanii militare la distanță mare de propriul teritoriu.
Cum am afirmat anterior, o modalitate cheie de diminuare a efectelor degradante ale distanței a fost stabilirea unor baze înaintate în zona operațională anticipată, menținând astfel unele dintre capabilitățile unei baze de domiciliu într-o locație îndepărtată. Cu cât vor fi acumulate mai multe capabilități în baza înaintată, cu atât vor fi atenuate mai mult efectele distanței. Mai mult, bazele înaintate permanente sau pe termen lung pot asigura partenerii și pot descuraja adversarii.
Abilitatea de a stabili noi baze expediționare sau de a le îmbunătăți pe cele deja existente poate servi, de asemenea, ca opțiune de descurajare. Partea negativă o reprezintă faptul că, o bază înaintată devine o resursă care necesită protecție și susținere și poate deveni chiar și o răspundere politică, adesea cauzând fricțiuni cu națiunea gazdă sau în regiune. Astfel, se explică faptul că SUA deține cele mai multe baze militare în afara teritoriului național. Doctrina expediționară a acesteia precum și amenințările existente au dus la necesitatea menținerii acestor baze.
SUA deține aproape 800 de baze în mai mult de 70 de țări. Totalul personalului militar american este de aproximativ 1.350.000 de oameni. Dintre aceștia, ceva mai bine de 1.000.000 se află pe teritoriul continentului american, iar diferența de aproape 350.000 în străinătate. Dispunerea militarilor americani este următoarea: 97.400 în Europa, 93.600 în Pacific, 63.600 în estul și sud-estul Asiei, 26.500 în vestul Asiei și în nordul Africii, 10.400 în centrul și sudul Asiei, 3000 în Africa din sudul Saharei și Oceanul Indian și încă 30.000 răspândiți în tot globul.
În secolul trecut, prezența militară americană era justificată de amenințarea sovietică, iar după căderea Cortinei de Fier au apărut mereu alte motive: războaiele din Orientul Mijlociu, din anii 1990, au făcut ca Bahrain sau Turcia să aibă importanță strategică, iar creșterea recentă a puterii navale a Chinei a sporit prezența în Pacific.
Figura nr. 1: Exemplu de bază militară înaintată
Capabilitățile de transport la distanță sunt esențiale pentru susținerea operațiilor de contracarare A2/AD. Pentru a putea proiecta puterea militară la distanță, oricare stat trebuie să dețină capabilitățile militare necesare acestui lucru. Una dintre capabilitățile cele mai importante, dar pe care nu multe state și le permite sau datorită doctrinei poate, nu a fost necesar, este portavionul. Acesta este un miniaerodom instalat pe o navă, unde este posibilă decolarea și aterizarea avioanelor. Portavioanele sunt cele mai mari nave militare, au capabilitatea de a transporta, realimenta cu carburant și muniție, de a face mentenanța aparatelor de zbor și desigur, sunt extrem de costisitoare. Pot transporta atât avioane de luptă cât și elicoptere. Lista țărilor care dețin astfel de portavioane nu este foarte mare: Brazilia, Franța, India, Marea Britanie, Rusia și Tailanda dețin câte unul, Italia și Spania câte două, iar SUA deține 11 portavioane cu propulsie nucleară deci capabile să funcționeze cel puțin 20 de ani fără să alimenteze. Desigur există multe alte nave capabile să susțină elicoptere, dar acestea nu se încadrează în categoria portavioanelor. Dintre cele mai noi portavioane putem aminti Cavour al Italiei, intrat în serviciu în 2008, George H.W. Bush al SUA intrat în serviciu în 2009 și Juan Carlos I, al Spaniei în 2010.
Figura nr. 2: Portavionul spaniol Juan Carlos I
Următoarele, dar la fel de importante, sunt navele pentru transportul trupelor, a echipamentului, a tehnicii militare și a proviziilor. Unele dintre aceste nave pot fi folosite pentru operațiile amfibii și pot transporta trupele, echipamentul și tehnica direct pe plajele stabilite pentru debarcare, altele, execută acest transport direct în porturile ocupate deja sau în porturile țărilor aliate din regiune, altele preiau tehnica, echipamentele și trupele de pe nave mari și le transportă pe țărm. Spre exemplu, pentru Debarcarea din Normandia au fost folosite un număr de aproximativ 6.938 de vase, care erau împărțite în 1.213 vase de război, 4.125 vase de transport (vase de debarcare) și 1.600 vase de sprijin, dintre care unele erau vase comerciale neînarmate. Cele mai multe nave destinate operațiilor amfibii sunt deținute de SUA, iar dacă ne uităm și la numărul de portavioane, putem să tragem încă o dată, o concluzie privind doctrina expediționară a acestui stat.
Figura nr. 3: Exemple de nave de transport militare US NAVY
Avioanele de transport sunt la fel de importante în cadrul acestor tipuri de operații.Acestea sunt folosite pentru transportul trupelor, echipamentelor, tehnicii și al proviziilor de pe aeroporturile/aerodromurile proprii, până în bazele înaintate sau pe aeroporturile/aerodromurile ocupate sau ale partenerilor/aliaților. Avioanele sau elicopterele de transport sunt extrem de necesare în executarea operațiilor aeropurtate și de desant aerian, extrem de importante pentru contracararea rețelei A2/AD a adversarului. Prin intermediul acestora sunt transportate forțele pentru operații speciale sau alte forțe care acționează în dispozitivul adversarului pentru neutralizarea diferitelor obiective.
Figura nr. 4: Exemple de aeronave de transport militare ale SUA
Pentru ca navele și avioanele de transport să poată funcționa până la destinație, capabilitățile A2/AD ale adversarului trebuie neutralizate sau distruse și navele de transport trebuie protejate. Acest lucru se realizează prin angajarea capabilităților A2/AD ale adversarului și crearea de breșe în sistemul de apărare al acestuia. Pentru a realiza acest lucru, mai întâi trebuie descoperite prin intermediul capabilităților ISTAR.
Astfel, o capabilitate critică este reprezentată de tehnica și echipamentele ISTAR performante. Aici integrăm sateliți, avioane, drone, UAV-uri, radare (în special OTH-R), submarine, nave, toate cu rol de a supraveghea, observa sau cerceta dispozitivul A2/AD al adversarului, de a indica ținte și efecte la țintă. Modul de utilizare al acestora a fost prezentat în capitolul anterior, diferența este că, sunt folosite în scop ofensiv și nu defensiv.
Rolul sateliților este de a oferi imagini cu dispunerea capabilităților A2/AD, pentru ca acestea să fie acționate, de a sprijini sisteme de comunicație satelitară și de navigație. Mulți dintre sateliții militari sunt similari celor comerciali, diferența constă în transmiterea datelor codificate pe care numai un receptor special le poate descifra. Sateliții de urmărire fotografiază la fel ca și ceilalți sateliți dar camerele acestora au o rezoluție mult mai mare.
Avioanele care utilizează tehnologia stealth sunt extrem de utile în scop de cercetare/supraveghere, precum și UAV-urile și dronele silențioase care sunt folosite pentru obținerea de informații despre dispunerea capabilităților A2/AD al adversarului.
Radarele cu bătaie lungă, în special OTH sunt, de asemenea capabilități care nu și le permite oricine, dar care, furnizează informații la distanțe foarte mari, 2000-10000 km.
Un rol important pentru contracararea sistemului A2/AD al adversarului îl au acțiunile de contracarare ISR. Acest lucru se poate obține prin bruierea senzorilor tereștrii, aerieni, maritimi și spațiali în tot spectrul electromagnetic și prin utilizarea capabilităților antiaeriene și anti satelit. Sistemul ISR al adversarului care a implementat o strategie A2/AD este critic. „Orbirea” acestuia duce la facilitarea neutralizării/distrugerii mult mai rapidă a capabilităților A2/AD și la realizarea breșelor în dispozitivul inamicului.
Așadar, utilizarea intensivă și eficientă a capabilităților de război electronic și cibernetice ușurează extrem de mult neutralizarea/distrugerea capabilităților C4ISR ale adversarului.
În continuare, lovirea și neutralizarea/distrugerea rețelei A2/AD a adversarului se face prin mijloace similare cu cele prezentate în capitolul anterior, cu diferența că, toate aceste capabilități sunt utilizate de această dată cu scop ofensiv, utilizând și sprijinind operațiile de tip ofensiv și nu defensiv ca în capitolul anterior. Astfel, în scop de neutralizare/distrugere a rețelei A2/AD a adversarului se utilizează: nave de război (crucișătoare, distrugătoare, fregate, corvete, etc., echipate cu rachete, sisteme antiaeriene, torpile, artilerie ș.a.), submarine (cele care utilizează tehnologia stealth echipate cu rachete și torpile), rachete cu rază scurtă, medie și lungă utilizate atât în scop ofensiv pentru distrugerea diferitelor obiective sau capabilități A2/AD ale adversarului, cât și în scop defensiv pentru neutralizarea rachetelor adversarului și a avioanelor, drone de atac, avioane de luptă destinate neutralizării/distrugerii avioanelor adversarului și obținerea/menținerea superiorității aeriene, avioane de atac și bombardiere (în special cele dotate cu tehnologie stealth), sisteme de armament de artilerie (utilizate în special de pe nave împotriva capabilităților anti-acces și terestre sau combinate împotriva capabilităților de interdicție zonală).
O altă capabilitate importantă pentru destabilizarea rețelei A2/AD sunt forțele pentru operații speciale. Acestea sunt utilizate în dispozitivul adversarului pentru neutralizarea/distrugerea diferitelor capabilități de importanță strategică din cadrul rețelei A2/AD, anihilarea elementelor de comandă-control, destabilizarea situației interne de pe teritoriul adversarului. Utilizarea eficientă a acestei capabilități poate crea un avantaj important în momentul declanșării acțiunilor convenționale.
Strategii, tehnici și tactici utilizate pentru contracararea A2/AD
Datorită aspectului asimetric și hibrid a strategiilor de tip A2/AD, contracararea acestora presupune asumarea unor riscuri extreme și aunor pierderi care deseori pot fi considerabile. Tehnologia militară din prezent integrată în A2/AD face extrem de dificilă străpungerea unui astfel de sistem defensiv. Acest lucru trebuie făcut ca urmare a unei planificări riguroase și în detaliu, fără pripă și în care surprinderea adversarului ar trebui să primeze. Datorită tehnologiilor ISR extrem de performante, este aproape imposibilă apropierea de adversar cu forțe sau capabilități fără ca acestea să fie interceptate de vreun senzor.
În opinia noastră, elementele cheie pentru realizarea succesului unei operații de contracarare A2/AD sunt:
existența capabilităților de proiecție a puterii de luptă la distanțe mari;
implementarea noilor tehnologii ISR și a capabilităților de management a câmpului de luptă;
existența forțelor pentru operații speciale extrem de bine pregătite;
utilizarea armelor de atac foarte precise;
utilizarea la maxim a capabilităților cibernetice și de război electronic;
utilizarea tehnologiei stealth;
exploatarea la maxim a spațiului ISR, de comunicații și navigație;
realizarea surprinderii;
planificarea minuțioasă;
execuția rapidă;
posibilitatea continuării acțiunilor post A2/AD.
Dacă încercăm să analizăm în oglindă pașii unei operații A2/AD prezentați în subcapitolul 3.2 al raportului de cercetare nr. 1, putem să identificăm acțiunile necesare unei forțe pentru a contracara un sistem defensiv de tipul A2/AD.
Astfel, în faza 0, de modelare, pot fi executate următoarele acțiuni:
încercarea de a îndeplini obiectivele pe căi pașnice, diplomatice, fără să fie necesară intervenția cu forțe;
desfășurarea de studii de specialitate, ajustarea doctrinelor;
executarea exercițiilor de amploare în zonă pentru antrenarea forțelor și aducerea forțelor cât mai aproape de teritoriul țintă;
executarea acțiunilor diplomatice și politice pentru confirmarea statelor aliate/partenere, pentru atragerea și altor state din zonă de partea sa;
purtarea negocierilor pentru instalarea bazelor înaintate pe teritoriul statelor din apropierea teritoriului țintă;
instalarea bazelor înaintate în zonă;
planificarea riguroasă și în detaliu a operației;
executarea operațiilor media pentru denigrarea statului țintă, pentru a convinge statele vecine acestuia despre amenințarea care o reprezintă acesta în zonă, pentru a convinge opinia publică, organizațiile și forumurile internaționale de legitimitatea posibilelor acțiuni viitoare în zonă ale forțelor proprii;
introducerea forțelor pentru operații speciale în zona viitoarelor acțiuni pentru acrea din timp condițiile favorabile de acțiune;
contracararea tuturor acțiunilor duse în acesta fază de statul țintă;
Această fază are ca scop crearea, din toate punctele de vedere, a condițiilor favorabile declanșării acțiunilor.
În faza 1, de declanșare și de definire a crizei, se caută sau se întâmplă un act de agresiune, un motiv de declanșare a ostilităților. Astfel, are loc inițierea planului de contracarare a sistemului A2/AD în care se urmărește slăbirea acestuia.
În această fază pot fi executate următoarele tipuri de acțiuni:
constituirea grupării de forțe expediționare și poziționarea acesteia pe mare;
executarea atacurilor cibernetice și de război electronic fără amprentă;
folosirea capabilităților ASAT și a acțiunilor de degradare a sistemului C4ISR al adversarului;
inițierea planului de inducere în eroare a adversarului;
declanșarea acțiunilor de destabilizare a statului țintă prin intermediul forțelor pentru operații speciale;
atacul unor obiective regionale;
executarea acțiunilor de contracarare a acțiunilor adversarului din această fază prin utilizarea mijloacelor de apărare antiaeriene și antirachetă, anihilarea forțelor pentru operații speciale ale adversarului care acționează în zonă, neutralizarea capabilităților anti satelit ale acestuia.
Toate aceste acțiuni din această fază sunt menite să degradeze sistemul A2/AD al adversarului în vederea începerii traversadei forțelor principale.
Faza 2, de câștigare a inițiativei, este caracterizată prin începerea proiectării efective a puterii de luptă în teatrul de operații, adică accesul la infrastructura din teatrul de operații.
În această fază, forța atacatoare va executa următoarele acțiuni:
executarea de contralovituri cibernetice;
protejarea propriilor sateliți sau sateliților rămași și atacarea sateliților forței A2/AD prin ASAT;
neutralizarea sistemului C4ISR al forței A2/AD și eliminarea avantajului creat din acest punct de vedere prin folosirea mijloacelor proprii de război electronic;
executarea operațiilor prin intermediul submarinelor în orice zonă de blocare declarată și în zona de excludere maritimă;
executarea atacurilor cu rachete de croazieră de pe submarine împotriva bazelor de apărare antiaeriană, sistemelor C4ISR și bazelor aeriene;
atacuri terestre executate de forțele avute în regiune, ori în bazele înaintate asupra bazelor de apărare antiaeriană, sistemelor C4ISR, bazelor aeriene și structurilor de conducere;
executarea acțiunilor cu forțele pentru operații speciale în zonă pentru neutralizarea unor obiective strategice;
atacuri în adâncime cu avioane și bombardiere stealth împotriva capabilităților C4ISR, bazelor aeriene, lansatoarelor de rachete, porturilor și trupelor terestre;
câștigarea superiorității aeriene și maritime;
aducerea submarinelor și navelor de apărare antirachetă în zonă pentru curățarea zonei, scufundarea sau oprirea submarinelor integrate în A2/AD, apărarea antirachetă a bazelor aeriene și a forțelor proprii din regiune;
atacarea cu nave purtătoare de rachete a sistemelor C4ISR deja avariate, bazelor aeriene, lansatoarelor de rachete, porturilor, navelor de suprafață și trupelor terestre;
restabilirea apărării bazelor aeriene din zonă și reluarea operațiile aeriene;
executarea operațiilor amfibii în zona obiectivelor;
formarea de baze logistice pe uscat;
executarea operațiilor aeropurtate în zona obiectivelor;
aducerea navelor balistice în zonă, cu provizii pentru forțele terestre.
Scopul principal al acestei faze este de a apropia cât mai multe capabilități de statul țintă și de a crea condițiile necesare creării breșei în sistemul A2/AD al adversarului.
Faza 3, de dominare, reprezintă faza decisivă a operațiilor de contracarare a acțiunilor anti-acces și de tranziție către operațiile de contracarare a interdicției zonale.În această fază sunt acționate toate capabilitățile avute la dispoziție pentru a crea breșa necesară continuării acțiunilor și înaintării spre zona de debarcare și spre bazele aeriene proprii din regiune, aerodromuri/aeroporturi controlate. Acum se trece la proiectarea efectivă a puterii de luptă în teatrul de operații propus prin operații aeropurtate și de desant maritim susținute permanent de sprijin logistic.
În această fază, se execută următoarele acțiuni:
crearea uneia sau mai multor breșe în sistemul A2/AD al adversarului în vederea introducerii grupării de forțe expediționare, prin lovituri precise executate cu submarine, nave purtătoare de rachete și artilerie, torpiloare, avioane de luptă și de atac, bombardiere, rachete sol-apă cu rază medie și lungă de acțiune, utilizarea navelor dragoare pentru crearea culoarelor în câmpurile de mine ale adversarului;
introducerea grupării principale de forțe prin breșa/breșele formate;
introducerea rapidă de forțe și capabilități în interiorul sistemului A2/AD al adversarului, fiecare cu scopuri precise și rapide de a neutraliza/distruge din interior spre exterior sistemul A2/AD;
utilizarea forțelor pentru operații speciale pentru neutralizarea/distrugerea unor capabilități care facilitează debarcarea forțelor;
protecția structurilor de sprijin și sprijin logistic;
lovirea capabilităților adversarului care urmează să acționeze asupra forțelor care debarcă;
continuarea atacurilor cibernetice, de război electronic și anti satelit;
executarea acțiunilor de contracarare a atacurilor de război electronic, cibernetic, anti satelit ale adversarului precum și de protecție antiaeriană, antirachetă și de protecție a sistemului C4ISR propriu.
Faza 4, decontracarare a interdicției zonale, poate coincide cu cea de începere a operațiilor force-on-force dacă adversarul deține sau controlează teritoriul de debarcare și și-a stabilit aliniamentul de apărare pe țărm sau poate fi distinct dacă apărătorul și-a propus să ducă lupta de apărare decisivă undeva mai în adâncime, iar în această fază și-a propus să limiteze libertatea de acțiune, să slăbească sau să întârzie acțiunile forței care debarcă.
În această fază, forța expediționară va executa următoarele acțiuni:
debarcarea forțelor terestre care au executat traversada;
ocuparea locurilor obligate de trecere prin operații de desant aerian sau prin intermediul forțelor speciale;
neutralizarea/distrugerea mijloacelor anti blindate ale adversarului;
realizarea mobilității forțelor debarcate;
crearea de culoare prin câmpurile de mine dispuse în zona de debarcare;
îndepărtarea obstacolelor din zona de debarcare;
utilizarea avioanelor de atac și bombardierelor pentru sprijinul debarcării;
utilizarea artileriei și rachetelor cu rază scurtă, medie și lungă pentru distrugerea diferitelor capabilități ale adversarului care împiedică înaintarea spre obiectiv;
menținerea superiorității aeriene în zonă;
respingerea ripostelor ofensive ale adversarului;
ocolirea zonelor contaminate;
debarcarea forțelor necesare continuării acțiunilor post A2/AD.
Scopul principal al acestei faze este de a asigura libertatea de acțiune a forțelor care urmează să execute operația decisivă.
Faza 5 și ultima este cea de tranziție, în care se realizează asigurarea introducerii în luptă a forțelor principale care urmează să execute operația decisivă, care ar avea ca urmare neutralizarea/distrugerea forțelor inamicului în așa fel încât să se treacă la negocieri favorabile.Este faza de trecere către operațiile de tip force-on-force ofensive, din mișcare sau din contact nemijlocit cu inamicul.
Pe toată durata acestor faze operațiile media și informaționale se desfășoară continuu, precum și toate celelalte acțiuni de contracarare ale capabilităților A2/AD, acestea continuând și pe timpul executării operațiilor decisive, deoarece necesitatea de aducere a forțelor în teatrul de operații este continuă la fel ca și sprijinul logistic.
Ca stat, este destul de dificil să duci de unul singur o campanie de contracarare a A2/AD. Până și SUA ar avea probleme fără ajutorul statelor aliate și a celor din imediata vecinătate a statului țintă, de aceea acțiunile politico-diplomatice de dinainte au acest rol,de a atrage cât mai mulți susținători. Este ca o campanie publicitară care încearcă să vândă cât mai bine un produs. Se poartă negocieri, se împart bani, teritorii, influențe, în schimbul susținerii.
Acest ultim capitol definitivează delimitarea dintre cele două tipuri de forțe care doresc să-și atingă scopurile prin implementarea unei strategii A2/AD, respectiv prin încercarea de a contracara acest model de sistem.
Modalitatea de contracarare a A2/AD o vom dezvolta mai în detaliu pe parcursul următoarelor rapoarte de cercetare, având în vedere faptul că rezultatul final al acestei teze trebuie să înglobeze posibilitatea Forțelor Terestre Române de a participa cu forțe la contracararea unui astfel de sistem în partea de est a Europei, acolo unde Rusia a reușit să implementeze una dintre rețelele A2/AD existente la acest moment.
CAPITOLUL 2 – CAPABILITĂȚILE UTILIZATE ȘI MODUL
DE IMPLEMENTARE A CONCEPTULUI A2/AD DE CĂTRE RUSIA LA GRANIȚA DE EST A NATO
Odată cu alipirea Crimeei la Rusia, aceasta a devenit o așa-zisă „bază înaintată” pentru Rusia, balanța de influență asupra Mării Negre s-a înclinat considerabil în favoarea acesteia. Capabilitățile aduse de Rusia în această zonă a făcut să crească raza de acțiune a acestora pe teritoriul Europei de est. Similar s-a întâmplat și cu Regiunea Kaliningrad, o enclavă a Rusiei, înconjurată de Polonia, Lituania și Marea Baltică. Dislocarea în zonă a capabilităților A2/AD a crescut controlul Rusiei asupra Mării Baltice. Dacă coborâm mai la sud vedem că în 2016 Rusia a semnat un nou acord militar cu Armenia lucru ce permite Rusiei să-și aducă în zonă capabilități și să constituie baze militare comune cu armata armeană. Mai la sud, sub pretextul doborârii unui avion rusesc de către armata turcă, Rusia a dislocat în Siria și mai exact la Latakia, capabilități A2/AD.
Dacă analizăm faptele de mai sus tragem concluzia că, strategia Rusiei de a-și apăra flancul său vestic, chiar i-a ieșit. Estul Europei se găsește sub bătaia capabilităților A2/AD ale Rusiei, lucru ce le permite în orice moment să declanșeze chiar și acțiuni ofensive. Posibilitățile NATO de a interveni cu rapiditate în această zonă sunt destul de scăzute și ei știu acest lucru.
În acest capitol intenționăm să identificăm locațiile și capabilitățile A2/AD ale Rusiei, dislocate în estul Europei și să analizăm modul și posibilitățile de folosire a acestora. Credem că acest lucru este extrem de important în conturarea strategiilor NATO pentru a contracara strategia A2/AD implementată pas cu pas de către Rusia în această zonă.Pentru a identifica toate aceste capabilități, vom face referire la raportul de cercetare nr. 1, deoarece acolo sunt enumerate toate capabilitățile care pot fi integrate în A2/AD și vom încerca să identificăm dacă Rusia dispune de ele în această parte a Europei. Când vorbim de estul Europei, în lucrarea de față, ne referim de fapt la granița de est a NATO (latura de vest a Rusiei), de la granița cu Norvegia, în nord și până la granița cu Marea Neagră, vom face referiri chiar și mai la sud, înspre Siria, deoarece acțiunile Rusiei în această parte au influență strategică asupra Europei.
Astfel, cele mai importante capabilități care se utilizează pentru implementarea A2/AD sunt:
sisteme ISR cu rază lungă de acțiune (aeropurtate, spațiale, OTH-R-radare cu abilitatea de a detecta la distanțe foarte mari, dincolo de orizont);
sateliți, sisteme de armament anti satelit, sprijinirea lansării în spațiu și a infrastructurii de supraveghere spațială;
sisteme de apărare antiaeriene și rachete de toate tipurile: cu rază scurtă, medie și lungă de acțiune lansate de pe mare, din aer sau terestru;
submarine, înarmate cu rachete de diferite tipuri și cu torpile;
nave de război de toate tipurile;
avioane și elicoptere de luptă și de atac;
capabilități de război electronic și cibernetice;
arme de distrugere în masă;
toate tipurile de mine marine și terestre, capcane și IED;
toate tipurile de obstacole terestre, maritime sau aeriene;
armamentul și sistemele de armament antitanc;
armamentul de artilerie;
armele geofizice;
armele psihotronice și psihotropice;
sisteme de armament non-letal.
Pe lângă cele enumerate mai sus unele dintre componentele importante cu influență în sfera de acțiune a A2/AD sunt forțele pentru operații speciale.
Conform dispunerii acestor capabilități am grupat zonele de influență ale acestora în estul Europei, întrei zone de la nord spre sud:
Zona Arctică: cu influență asupra statelor nordice;
Zona Baltică: cu influență asupra statelor baltice;
Zona Mării Negre: cu influență asupra statelor din estul și sud-estul Europei;
O hartă cu împărțirea aproximativă a acestor zone se poate consulta în anexa nr. 1.
În continuare vom continua să analizăm dispunerea capabilităților și influențele pe care le au acestea, pe celetrei zone. Desigur, există capabilități utilizate de Rusia care datorită razei foarte mare de acțiune influențează toate aceste treizone și vom începe cu acestea. Vom continua cu prezentarea celor trei zone, iar în finalul capitolului vom prezenta o structurăcare are un rol foarte important în cadrul strategiilor A2/AD: Forțele Aerospațiale Întrunite Aeriene, Apărare Antiaeriană și Spațiale. Acestea reprezintă structură separată în cadrul Armatei Ruse și o vom prezenta și noi ca atare, separat.
Pentru ca un sistem A2/AD integrat să fie eficient are mai întâi de toate nevoie de informații despre adversar și despre acțiunile acestuia, deci de capabilități ISR. La acest capitol Rusia nu stă rău deloc în partea de est a Europei. Pentru început să amintim amplasarea radarului OTH 29B6 „Kontayner” în zona Kovylkino, Mordovia, Russia 53.9841°N 43.8427°E. Caracteristicile acestui radar sunt prezentate în raportul nr. 1 de cercetare la pagina 97. Acest tip de radar poate aduna informații de la distanțe de aproximativ 3000 km. Conform anexei nr. 2 se poate observa că, raza acestuia de acțiune se întinde spre vest până dincolo de Paris, iar la NV cuprinde în totalitate țările scandinave. Sub acțiunea acestui radar se află aproximativ 95% din întregul continent european. Rusia a mai avut dezvoltate astfel de radare OTH și în trecut. Denumite Duga 1 și Duga 2 (Steel Work sau Steel Yard denumire NATO), acestea au avut dispunerea unul lângă Chernobyl în Ukraina, iar celălalt în Siberia. S-ar părea că acestea au fost scoase din uz în anul 1989.
Desigur, toată lumea știe că, în ultima perioadă, Rusia a dezvoltat mai multe modele de UAV-uri sau drone capabile să colecteze informații de la distanțe considerabile, dar în același timp să transporte diverse arme prin intermediul cărora să execute acțiuni militare. Astfel, la adresa următoare sunt enumerate 61 de modele de UAV utilizate de Rusia:
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_unmanned_aerial_vehicles.
Un singur exemplu vrem să evidențiem aici și anume UCAV Mikoyan Skat, care a intrat în serviciul armatei ruse din 2015, este un vehicul de luptă aerian fără pilot care poate acționa la o altitudine de aproximativ 12 km, pe o distanță de până la 2000 km și o viteză de până la 800 km/h. Acesta are montate echipamente atât pentru procurarea de date și informații, dar poate fi folosit și ca bombardier putând transporta încărcături de până la 2 tone. Țintele acestuia sunt cu precădere sistemele antiaeriene ale adversarului.
Figura nr. 5: UCAV Mikoyan Skat
O altă capabilitate ISR rusească a fost interceptată în partea de vest a Rusiei și anume avionul Tu 214R, cel mai modern avion ISR rusesc. Acesta a fost semnalat în zona Latakia, în Siria (conform figurii nr. 6), de asemenea în peninsula Crimeea, dar și în estul Ucrainei. Avionul are posibilitatea de a aduna informații de la distanțe de până la 400 km, de la altitudinea de 12 km, având o autonomie de 7000 – 10000 km. În anexa nr 3, se poate observa raza de acțiune a acestuia dacă zboară paralel cu granița de vest a Rusiei.
La capitolul sateliți Rusia este una din cele mai avansate țări. Dintotdeauna Rusia a fost implicată în cercetarea spațiului. Astfel, sistemul satelitar rusesc este unul foarte bine pus la punct. Mai întâi de toate, trebuie spus faptul că, Rusia deține propriul sistem de navigare prin satelit GLONASS, o alternativă a sistemului american GPS sau cel european GALILEO. Acesta constă într-un număr de 24 sateliți (GPS are 31 sateliți), iar nivelul de precizie este comparabil cu cel al sistemului NAVSTAR-GPS.
Figura nr. 6: Avionul Tu-214R interceptat în Siria
În afară de acest sistem de navigare, Rusia deține o serie de sateliți a căror utilitate își au aplicabilitatea în domeniul ISR, aici incluzându-i și pe cei destinați avertizării timpurii. Astfel, sistemul satelitar de avertizare timpurie prin satelit OKO este un program implementat de Rusia începând din 1972, prin lansarea unui număr de sateliți, aproximativ 101 au fost lansați până în 2012. Rolul acestui sistem este de a avertiza din timp lansarea rachetelor balistice către teritoriul Rusiei, în așa fel încât, sistemul de apărare antirachetă să poată intercepta cât mai rapid aceste rachete. Începând cu anul 2015 s-a început înlocuirea sistemului OKO cu sistemul EKS, până în anul 2017 fiind lansați doi astfel de sateliți, Kosmsos 2510 și Kosmos 2518. Un alt rol al acestui sistem este de a completa alte radare destinate interceptării rachetelor balistice cum ar fi Voronezh, Daryal și Dnepr. Dispunerea acestor radare și raza lor de acțiune pot fi vizualizate în tabelul nr. 1 și în anexa nr. 4.
După cum se poate observa unele dintre acestea sunt dispuse atât în Kaliningrad cât și în Crimeea.
Celălalt tip de sateliți cu utilitate în domeniul informațiilor folosiți de Rusia sunt cele de supraveghere destinate monitorizării semnalelor radio ale adversarilor (SIGINT). Acestea sunt de tipul LOTOS-S1 și ultimul a fost lansat în 2017. De asemenea, un nou sistem de supraveghere prin satelit este în curs de implementare între 2019 și 2024, constând în trei sateliți de ultimă generație Razdan, care vor înlocui sateliții din clasa Persona. Aceștia din urmă sunt folosiți din 2008 cu scop de cercetare și adunare de date și informații.
Tabelul nr 1: caracteristicile și locațiile radarelor de avertizare timpurie a Rusiei
Figura nr. 7: Satelit Lotos-S1
Capabilități și strategii utilizate în Zona Arctică
Sistemul integrat de apărare antiaerian/anti rachetă implementat de Rusia în ultimii ani are mai degrabă un rol strategic decât tactic pentru Rusia, acesta fiind elementul de bază pe care Rusia își creionează apărarea. Având în vedere că sunt inferiori NATO din punct de vedere al avioanelor de vânătoare, dacă acest sistem cedează le rămâne la dispoziție doar războiul termo-nuclear.
Luând în considerare aceste aspecte, sistemul de apărare antiaerian implementat în estul Europei este oarecum, destul de consistent. Acesta se bazează în general pe cele două sisteme principale de apărare antiaeriană S-300 și S-400. Caracteristicile acestor sisteme au fost prezentate deja în primul nostru raport de cercetare. O hartă cu dispunerea acestora poate fi vizualizată în anexa nr. 5.
În zona Arctică sau de nord, Severomorsk este polul unde sunt concentrate multe dintre capabilitățile A2/AD ale Rusiei. Aici este dislocată Brigada 1 Apărare Aerospațială care are în dotare și sistemul de apărare antiaeriană S-400 (40N6) cel cu raza de acțiune până la 400 km. Tot aici funcționează și comandamentul Flotei de Nord a Rusiei ca parte din Comandamentul Arctic Strategic Întrunit sau Comandamentul Întrunit Strategic al Flotei de Nord (Arctic Joint Strategic Command sau Northern Fleet Joint Strategic Command) funcțional din 1 decembrie 2014. Acesta are în subordine toate unitățile de manevră, de sprijin, radarele, aeroporturile și structurile logistice din zona Murmansk, Arkhangelsk și insulele din Zona Arctică. Ultima împărțire pe districte militare a Federației Ruse se poate vizualiza în anexa nr. 6.
Dislocarea structurilor militare în această zonă este în continuă creștere. Cauzele măririi interesului pentru această zonă nordică ar fi, în opinia noastră două. Una datorată faptului că, majoritatea statelor din zona arctică și-au manifestat interesul pentru exploatarea resurselor naturale din această parte a lumii. Conform ultimelor estimări 15% din rezerva de petrol, 30% din rezerva de gaze naturale și 20% din rezerva de gaze lichefiate ale lumii se găsesc în această zonă. Ca SUA, Canada, Danemarca și Norvegia, Rusia are și ea pretenția să-i revină cotă parte din această zonă. Al doilea motiv este unul pur militar. Din punct de vedere strategic, NATO este destul de vulnerabilă în această zonă, lucru care este exploatat din plin de către Rusia. De altfel, în cadrul exercițiilor NATO este creat și un scenariu bazat pe o invazie din această parte și anume scenariul SKOLKAN. NATO recunoaște această vulnerabilitate și încearcă să găsească soluții.
Din aceste motive Rusia a desprins la sfârșitul anului 2014, Flota de Nord din Districtul de Vest, a transformat-o în Comandament Întrunit Strategic, i-a crescut importanța și este în plină dezvoltare, fără nici o intenție de a se opri aici. Astfel, vor fi înființate și dislocate din Districtul Militar Central și Districtul Militar Estic o serie de structuri militare precum și o grupare de forțe speciale. Ministerul Rus al Apărării este în curs de construire a 13 stații radar în zonă. Rusia a început modernizarea multor baze militare din această zonă, baze care datează de pe vremea Războiului Rece și care nu au fost folosite în ultimii ani: Baza Aeriană Temp de pe Insula Kotelnyy, Baza Aeriană Rogachevo de pe Novaya Zemlya și Baza aeriană Nagurskoye din arhipelagul Franz Josef Land. Va fi adăugată o bază navală nouă construită pe insula Wrangel. Nu mai puțin de șapte aeroporturi vor fi deschise sau redeschise, iar Baza Aeriană Tiksi dinYakutia va găzdui cea mai mare parte a forțelor aeriene din Zona Arctică.Alte aerodromuri continentale includ Aeroportul Naryan-Mar, Aeroportul Alykel, aproape de orașul Norilsk, Mys Shmidta și Aeroportul Ugolny, ambele situate în Chukotka.
În ceea ce privește forțele aeriene și antiaeriene prezente în această zonă, Rusia are dislocată la Severomorsk, în localitatea Safonovo, mai exact, Armata 45 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană. Dintre structurile acesteia cele mai semnificative pentru noi sunt:
Regimentul 403 Aviație Mixt, dispus pe aeroportul din Severomorsk și dotat cu avioane și elicoptere de transport, avioane IL-38 destinate luptei antisubmarin și de patrulare maritimă, bombardiere IL-22, elicoptere antisubmarin Ka-27 și UAV-uri Orlan-10, respectiv Forpost;
Grupul 2 Gardă Aeriană dispus în regiunea Vologodskaya pe aeroportul Kipelovo având în dotare avioane Tu-142 MK și Tu-142 MR destinate cercetării maritime, luptei antisubmarin și asigurării comunicațiilor cu rază lungă de acțiune;
Grupul 3 Gardă Aeriană dispus pe aeroportul Ostafyevo din Moscova dotat doar cu avioane de transport aerian de tipul An-12, An-26, An-72 și An-140-100;
Regimentul 279 Naval Luptădispus pe aeroportul din Severomorsk-3 și dotat cu avioane de luptă multirol Su-30SM/„Flanker-C ”, bombardiere strategice Tu-22M3/ „Backfire-C”, avioane de luptă Su-33/„Flanker-D” și elicoptere de atac Ka-52K „Katran”;
Regimentul 100 Naval Luptă dispus pe aeroportul din Severomorsk-3 și dotat cu avioane de luptă MiG-29 K și MiG-29 KUB;
Regimentul 98 Independent Mixt Aviație dispus pe aeroportul Monchegorsk din regiunea Murmansk dotat cu avioane de atac 15 x Su-24M „Fencer-D”, avioane de cercetare Su-24MR „Fencer-E”, avioane supersonic de MiG-31BM „Foxhound” și elicoptere de atac cu capabilități și de transport x Mi-24 „Hind”;
Brigada1 Apărare Aerospațială, amintită anterior, este dispusă, de asemenea, în Severomorsk și are în subordine 4 regimente: Regimentul 583 Rachete Antiaeriene dispus la Olenegorsk, regiunea Murmansk, cu două divizioane cu câte 12 sistemede S-300PM (SA-10C Grumble C) fiecare, Regimentul 1528 Rachete Antiaeriene dispus la Severodvinsk, regiunea Arkhangelsk, cu trei divizioane de S-300PS (SA-10B Grumble) a câte 12 sisteme fiecare, Regimentul 531 Rachete antiaeriene dispus la Gadziyevo în regiunea Murmansk cu 2 divizioane de PU S-400 cu câte 12 sisteme fiecare și 6 sisteme ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22Greyhound), Regimentul 33 Rachete Antiaeriene, dispus în Rogachevo, arhipelagul Novaya Zemlya având, de asemenea, 2 divizioane de S-300PM (SA-10C Grumble C) cu câte 12 astfel de sisteme fiecare.
Tot în regiunea Murmansk, aeroportul Olenegorsk-8, localitatea Olenya, dar în subordinea Diviziei 328 Bombardiere Grele/Comandamentul de Aviație cu Rază Lungă de Acțiune, se află dislocat Regimentul 40 Aviație Mixtă având în componență bombardiere strategice Tu-22M3 (Backfire-C), precum și avioane, respectiv elicoptere de transport de tip An-12, Mi-26 și Mi-8.
Forțele navale dislocate în această zonă cuprind:
Divizia 43 Nave Purtătoare de Rachete dispusă, de asemenea, la Severomorsk având în componență crucișătorul „Amiral Kuznetov” utilizat pentru transportul avioanelor, decolare/aterizare, crucișătoarele purtătoare de rachete RKR "Pyotr Velikiy” și RRC "Marshal Ustinov" dotate cu rachete antinavă P-700 Granit (SS-N-19 Shipwreck), rachete antiaeriene de tipul 3K95 Kinzhal (SA-N-9), S-300 F și S-300 FM, rachete antisubmarin RBU-1000 și RBU 12000, torpile antisubmarin, mitraliere antiaeriene Kashtan și elicoptere Kamov Ka-27 „Helix” sau Ka-25 „Hormone” respectiv rachete antinavă P-500 (SS-N-12 Sandbox). Tot în subordinea acestei divizii se mai găsesc distrugătoarele EM „Admiral Ushakov” și „Gremyashchiy” dotate cu rachete antinavă Moskit SSM P-270 (SS-N-22 „Sunburn”), rachete antisubmarin RBU-1000, rachete antiaeriene Shtil SAM (SA-N-12 „Grizzly”), torpile cal. 533 mm și elicoptere Ka-27 „Helix”;
Brigada 14 Nave Antisubmarin dispusă tot în Severomorsk, care are în componență patru distrugătoare: BOD „Admiral Chabanenko”, BOD „Admiral Levchenko”, BOD „Vice-Admiral Kulakov”, BOD „Severomorsk” având ca armament rachete antisubmarin RPK-3 Metel (SS-N-14), rachete antiaeriene 3K95 „Kinzhal” (SA-N-9 „Gauntlet”), rachete antisubmarin RBU-6000 și RBU-1000 și elicoptere Ka-27 „Helix”.
Tot în regiunea Murmansk se află dislocată și Flotila 1896 având printre altele în componență:
Brigada 12 Nave de Debarcare având în componență 9 nave de debarcare dintre care cinci sunt de categorie mare având capacitatea de a transporta tehnică și personal militar;
Brigada 161 Submarine având în componență 6 submarine Diesel;
Grupul Tactic 141 cu patru nave antisubmarin de dimensiune mică;
Grupul Tactic 142 cu două nave purtătoare de rachete antinavă;
Grupul de Luptă 143 specializat în executarea deminărilor și culoarelor prin baraje de mine având în componență șase astfel de nave;
Detașamentul Operații Speciale 152 Anti PDSS;
Divizia 601 Nave Hidrografice având în componență aproximativ 16 nave și vase de diferite dimensiuni destinate cercetării marine;
Divizia 518 Cercetare și Căutare specializată pe adunarea de date și informații având în componență cinci nave de cercetare de diferite dimensiuni.
În ceea ce privește structurile de submarine aflate în subordinea Flotei de Nord, în regiunea Murmansk se găsesc dislocate 5 divizii de submarine dotate cu torpile, rachete balistice și nucleare:
Divizia 7 Submarine cu 5 submarine nucleare de tip B;
Divizia 11 Submarine cu 5 submarine nucleare de tip K și B;
Divizia 31 Submarine cu 7 submarine nucleare de tip K;
Divizia 24 Submarine cu 6 submarine nucleare de tip K;
Divizia 29 Submarine Spetsnaz cu 4 submarine nucleare și 2 vase cu destinație specială;
Detașamentele 140, 160 și 269 Operații Speciale Anti PDSS fiecare cu câte 60 persoane în subordine.
În Regiunea Murmansk, în localitatea Guba Deer se află dislocată Brigada 536 Independentă Rachete de Coastă având în componență 2 divizioane înzestrate cu rachete de coastă K300P „Bastion-P” destinate pentru lupta antinavă, Centrul 186 Război Electronic, încă două detașamente de operații speciale 140, respectiv 153, Batalionul 180 Geniu Marin dispun în Severomorsk și desigur diferite structuri logistice destinate susținerii acțiunilor forțelor mai sus enumerate.
Din rândul forțelor terestre amintim dispunerea în această regiune a Brigăzii 200 Independentă Motorizată la Pechenga, Korzunovo, Luostari, a Brigăzii Arctice 80 Independentă Infanterie Motorizată la Alakurtti, a unei alte Brigăzi Arctice Independente de Infanterie Motorizată formată în 2016 și dispusă la Yamal-Nenets, precum și a Brigăzii 61 Infanterie Marină dispusă în Districtul Pechenga.
În concluzie, este destul de vizibil faptul că, în această parte a Rusiei se află concentrate structuri militare importante, cu capabilități de apărare greu de străpuns, mai mult de atât Rusia are foarte bine posibilitatea de a declanșa operații ofensive dinspre această zonă.
Capabilități și strategii utilizate în Zona Baltică
Zona Baltică reprezintă un punct sensibil al NATO, reprezentând o provocare mai ales în zona Lituaniei, Estoniei, Letoniei și Poloniei având în vedere capabilitățile de care dispune Rusia în această regiune, în comparație cu cele ale NATO. Amprenta redusă a NATO în regiune și izolarea geografică a statelor baltice accentuează această amenințare. Zona Suwalkisituată de-a lungul frontierei dintre Polonia și Lituania, este vulnerabilă la bombardarea sau invazia Rusiei dinspre Kaliningrad și Belarus și în același timp este greu de gestionat din privința dislocării rapide a forțelor în această zonă.
Este foarte clar că, această zonă cade sub influența Districtului de Vest al Armatei Ruse și implicit al Flotei Baltice. Deoarece NATO nu dispune de stocuri semnificative pre-poziționate și forțe desfășurate în preajma Germaniei, acumularea Rusiei de capabilități A2/AD în partea s-a de vest, Kaliningrad, Belarus și Marea Baltică reprezintă o mare provocare pentru NATO în ceea ce privește dislocarea rapidă a forțelor în zonă pentru a preveni o invazie rapidă a Rusiei.
În această regiune există două zone fierbinți, am putea spune, și anume insulele din Marea Baltică și Kaliningrad. În ceea ce privește insulele din Marea Baltică, Insulele Aland aparținând Finlandei, Gotland aparținând Suediei și Bornholm aparținând Danemarcei (în conformitate cu figura nr. 8), acestea reprezintă piesele lipsă din puzzel-ul A2/AD al Rusiei. Aceasta din urmă a recunoscut de mai multe ori importanța strategică a acestor insule și a desfășurat chiar și exerciții din a căror scenariu făcea parte cucerirea acestor insule. Dislocarea capabilităților A2/AD pe aceste insule ar duce la mărirea zonei de influență a acestor capabilități și ar face dificilă apropierea Alianței de Țările Baltice. Acest scenariu obligă NATO să continue relațiile de colaborare cu Suedia.
Figura nr. 8: Dispunerea strategică a Insulelor din Marea Baltică
De cealaltă parte, enclava Kalingrad, fosta Prusie de Est a Germaniei, se află în posesia Rusiei după conferința de la Posdam din 1945 când Prusia de Est a fost împărțită între Rusia și Polonia, iar capitala regională Köningsberg a luat numele de Kaliningrad. Aceasta a aparținut Uniunii Sovietice până la destrămarea acesteia când a rămas sub ocupația Federației Ruse, rămânând separată de teritoriul Rusiei, având în vedere că Lituania și-a câștigat independența. Kaliningrad este cea mai mică regiune din Rusia, cu o suprafață de 15 100 km², iar populația de 941 873 de persoane, este una dintre cele mai importante regiuni din Rusia, fiind cea mai îndepărtată regiune de vest. Potrivit datelor din 2014, regiunea deținea 225.000 de militari, numărul care pare să fi crescut ultimii ani.Odată cu pierderea portului Lepaja în favoarea Letoniei, Kaliningrad a rămas ieșirea cea mai apropiată a Rusiei spre Atlantic și deci cu o importanță strategică crucială. În jurul acestei enclave Rusia și-a construit în timp o putere militară, zona fiind puternic militarizată și populată intens, după ocupare, cu cetățeni de etnie rusă. Începând cu 2014, ca urmare a creșterii tensiunilor dintre Rusia și țările NATO, regiunea Kaliningrad a câștigat o importanță primordială în problema securității statelor baltice.Experții militari occidentali și ruși consideră că regiunea Kaliningrad este un important cap de pod pentru armata și marina rusă pentru a obține controlul asupra statelor baltice și a Mării Baltice. Zona Suwalki, acel teritoriu îngust între Kaliningrad și Belarus, controlat de Polonia și Lituania, ar putea fi capturat de forțele ruse și belaruse pentru a bloca intrarea în statele baltice. În mod similar, Marina Baltică ar putea încerca să blocheze intrarea în Marea Baltică. Cunoscând acești factori, Rusia a crescut prezența militară în regiune și a folosit regiunea ca presiune față de NATO. Ultima amenințare rusă în ceea ce privește instalarea rachetelor S-400 arată câtă importanță acordă Rusia acestei enclave. Practic această zonă a creat deja multiple incidente și tensiuni între forțele NATO și cele rusești care din fericire s-au încheiat în mod pașnic. Rusia neavând posibilitatea de a aproviziona sau muta forțe pe cale terestră, singura modalitate este prin aer sau pe Marea Baltică, lucru care face de multe ori posibilă întâlnirea forțelor din cele două tabere, având în vedere faptul că, zona este oarecum îngustă, iar Rusia încearcă să facă aceste manevre în secret.
Dacă analizăm structurile de forțe prezente în Marea Baltică și regiunea Kalinigrad, remarcăm prezența în zonă a unui număr impresionant de forțe și o să începem cu Flota Baltică ca parte componentă a Districtului de Vest. Aceasta are comandamentul dispus la Baltiysk, Kronstadt, Kaliningrad și are în componență:
Brigada 128 Nave de Suprafață dispusă în baza navală de la Baltiysk, dispune de 2 distrugătoare, 2 fregate și 4 corvete;
Brigada 71 Nave de Debarcare dispusă tot în baza navală de la Baltiysk se compune din 16 nave de diferite dimensiuni dintre care 4 nave de debarcare de categorie mare, 2 aeroglisoare, 7 nave de debarcare de dimensiune mai mică și 3 nave torpiloare;
Brigada 64 Protecție Maritimă a Regiunii,dispusă tot în baza navală de la Baltiysk, compusă din Grupul Tactic 146 Antisubmarin cu 5 nave/corvete de dimensiune mică, Divizionul 323 Deminare cu 11 nave/ambarcațiuni destinate executării deminărilor, Detașamentul Anti PDSS 313 Operații speciale cu aproximativ 60 militari;
Brigada 36 Nave Purtătoare de Rachete structurat pe trei divizioane totalizând un număr de 13 nave/corvete/ambarcațiuni dotate cu rachete;
Brigada 143 Reparare și Construcție Nave dispusă la Kaliningrad care pe lângă baze de reparație mai au în componență nave de cercetare, grupuri de salvare, un divizion hidrografic și structuri logistice;
Brigada 105 Protecție Navală a Regiunii dispus pe Baza Navală Leningrad, St. Petersburg, Kronstadt, are în componență Grupul Tactic 144 cu 3 corvete antisubmarin, Grupul 145 Deminare cu 5 nave de deminare, Batalionul 258 Instruire Nave și Detașamentul Anti PDSS 473 Operații speciale cu aproximativ 60 militari;
Brigada 123 Submarine dispusă la St. Petersburg, Kronstadt este compusă din 3 submarine de tip B, Grupul 501 Salvare, Detașamentul 431 Vase Sprijin, Divizioanele 94 și 115 Reparare și Construcție Nave, Serviciul Districtual 42 Hidrografic și Divizionul 335 Nave Hidrografice;
Brigada 336 Independentă Gardă Marină, dispusă la Baltiysk, regiunea Kaliningrad cu 2 batalioane de infanaterie marină și unul de asalt (aeropurtat), 3 batalioane de artilerie dintre care unul de artilerie reactivă, 1 batalion de cercetare, 1 batalion de rachete antiaeriene și artilerie, 1 batalion logistic și alte subunități de valoare companie/pluton de sprijin și sprijin logistic (comunicații, logistică, geniu, antitanc, CBRN, debarcare). Ca și dotare, această brigadă dispune de BTR-80/82A, Ar. 122 mm 2 S1 „Gvozdika”, Ar. 120 mm 2S9 „Nona-S”, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, MT-LB, ATGM 9K111-1 „Konkurs –M”, SAM 9A34 (35) „Strela-10”;
Detașamentul 561 Marin Spetsnaz dispus la Parusnoye, Baltiysk cu 2 companii spetsnaz, 1 companie minări subacvatice, 1 companie comunicații, și câte un pluton logistic și mentenanță;
Regimentul 25 Independent Rachete de Coastă dispus la Kaliningrad, Don, se află în restructurare și va fi înzestrat cu rachete noi. Acesta are în momentul de față rachete de coastă antinavă 3K60 „Bal”;
Regimentul 69 Gardă Marină Geniu dispus la Gvardeysk, Kaliningrad, având în componență 1 batalion de geniu, 1 batalion de geniu marin și un batalion de poduri/pontoane;
Pe lângă cele enumerate mai sus se mai găsesc ca structuri independente: Batalionul 254 Radio la Gvardeisk, Kaliningrad, încă un batalion radio dispus la Primorye, Kaliningard (nu se cunoaște denumirea acestuia), Batalionul 328 Război Electronic la Leningrad, regiunea Kronshtadt, Batalioanele 134 și 135 Comunicații în Kaliningrad, Bazele 2652, 2574, 2676 Arme și Muniții toate în regiunea Kaliningrad, Baza 773Logistică la Sankt Petersburg, Baza 1694 Reparații și Depozitare, Batalionul 148 Reparații și Restaurare, Centrul de Instrucție 299 Saturn la Baltiysk, Kaliningrad și Școala Navală de Specialiști la Sankt Petersburg.
Tot în subordinea Flotei Baltice este integrat și Corpul 11 Armată dislocat în Kaliningrad. Acesta este structurat astfel:
Regimentul 7 Gardă Infanterie Motorizată, dispus în Kaliningrad, are în componență 2 batalioane infanterie motorizate, 1 batalion de infanterie mecanizată, 1 batalion de tancuri, 1 batalion de artilerie, 1 batalion artilerie și rachete antiaeriene, 1 batalion de cercetare, 1 companie geniu, 1 companie comunicații, 1 companie logistică, 1 companie mentenanță, 1 pluton lunetiști, 1 pluton NBC. Printre principalele sisteme de armament acesta dispune de BMP-2, Ar. 152 mm 2S3 „Akatsiya”, Ar. 120 mm 2S9 „Nona-K”, 2S6M ZSU „Tunguska” (SA-19 „Grison”), 9K38 MANPADS „Igla” (SA-18 „Grouse”);
Brigada 79 Independentă Infanterie Motorizată, dispusă la Gusev, structurată pe 2 batalioane de infanterie motorizate, 1 batalion de infanterie mecanizat, 1 batalion de tancuri, 2 batalioane de artilerie autopropulsate, 1 batalion de artilerie reactivă, 1 batalion de artilerie antitanc, 1 batalion de artilerie și rachete antiaeriene, 1 batalion de cercetare, 1 batalion de geniu, 1 batalion de comunicații, 1 batalion recuperare și mentenanță, 1 batalion logistic, 1 companie lunetiști, 1 companie UAV, 1 companie NBC, 1 companie război electronic, 1 baterie de control și cercetare pentru artilerie, 1 pluton control și cercetare radar pentru apărare antiaeriană, 1 pluton control pentru cercetare, 1 companie de comandă, 1 companie medicală. Această brigadă supradimensionată din punctul nostru de vedere se bazează ca și echipamente principale pe BTR-80, tancuri T-72 și T-72 BK, MT-LB, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, Ar. 152 mm autopropulsate 2S3 „Akatsiya”, Ar. 120 mm 2S12 „Sani”, rachete 9M114/P149 „Sturm-S”/AT-6 „Spiral”, tunuri AT 100 mm MT-12 „Rapira”, rachete ATGM 9K115 „Metis”(AT-13/ Saxhorn), sisteme antiaeriene autopropulsate BM 9A34 (35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”) și 2S6M ZSU„Tunguska” (SA-19 „Grison”), 9K38 MANPADS „Igla” (SA-18„Grouse”);
Brigada 244 Artilerie Gardă, dispusă în Kaliningrad și structurată pe 1 batalion tunuri de artilerie, 1 baterie de comandă și control, 1 batalion cercetare, 1 companie mentenanță, 1 companie logistică, 1 pluton geniu și 1 pluton NBC. Această brigadă dispune de Ar. 152 mm 2A36 „Giatsint-B”, MLRS 122 mm „Grad”, autovehicule de cercetare PRP-4M, radare ASR-7 batalion artilerie reactivă;
Brigada 152 Rachete Gardă, dispusă la Chernyakhovsk, Kaliningrad, are în componență 3 batalioane de rachete OTR-21 „Tochka-U”/ 9K79-1 „SS-21 Scarab-B”;
Regimentul 22 Rachete Antiaeriene, dispus în Kaliningrad, are în componență 4 baterii dotate cu rachete SAM 9K330 „Tor” (SA-15 „Gauntlet”);
Divizia 44 Apărare Antiaeriană, dispusă la Kalingrad, structurată pe 2 regimente astfel: Regimentul 183 Gardă Antiaerian compus din 7 divizioane totalizând 16 sisteme PU S-400, 20 sisteme PU S-300 PS, 4 sisteme PU S-300 P și 6 ZRPK 96K6 „Pantsir-S1”, Regimentul 1545 Rachete Antiaeriene dispus la Znamensk, Kaliningrad format din 2 divizioane dotate cu sisteme S-300 V4 și Regimentul 81 Radio dispus la Pereslavskoye, Kaliningrad;
Baza 72 Aviație Gardă, dispusă pe aeroportul Chkalovsk, în localitatea Chkalovsk, Kaliningrad, are în componență avioane de luptă multirol Su-27, avioane de luptă Su-27P, Su-27SM3, Su-27PU, Su-27 UB, Su-30M2, în total 35 astfel de avioane, 12 elicoptere de atac Mi-24 „Hind” și 8 elicoptere de transport Mi-8 „Hip”;
1 squadron aviație de atac dispus pe aeroportul Chernyakhovsk, din localitatea Chernyakhovsk, Kaliningrad cu 12 avioane de atac Su-24M și Su-30SM și 2 UAV „Forpost”;
1 squadron elicoptere antisubmarin, dispus pe aeroportul Don, localitatea Don, Kaliningrad, cu 14 elicoptere antisubmarin Ka-27PL/PARSEK/ „Helix-A”, 7 elicoptere de atac Mi-24VP „ Hind-E Mod”, precum și avioane amfibii antisubmarin Beriev Be-12 Chayka/„Mail”;
1 squadron elicoptere de transport dispus pe aeroportul Khrabrovo, localitatea Chrabrovo, Kaliningrad, cu avioane An-2, An-26 și An-140-100;
Batalionul 81 Comunicații la Primorskij Primorsk, Kaliningrad;
Batalionul 82 Comunicații la Kaliningrad.
În afară de Flota Baltică, din Districtul de Vest, care are comandamentul dispus la Sankt Petersburg, mai fac parte următoarele structuri, care influențează într-o mare măsură zona Baltică:
Brigada 202 Rachete Antiaeriene dispusă la Naro-Forminsk, regiunea Moscova, structurat pe 2 divizioane și dotate cu sisteme antiaeriene S-300 V4;
Brigada 79 Artilerie și Rachete Gardă dispusă la Tver, în regiunea Tver, structurată pe 3 divizioane bazate pe MLRS 300 mm 9K515 „Tornado-S”;
Brigada 45 Artilerie Putere Ridicată, dispusă la Tambov și structurată pe 1 batalion de artilerie autopropulsat dotat cu 12 sisteme autopropulsate de artilerie de 203 mm 2S7M „Malka”, un batalion aruncătoare autopropulsate de 204 mm cu 8 piese 2S4 „Tulip”, 1 batalion cercetare, 1 companie comunicații, 1 companie logistică, 1 companie mentenanță, 1 pluton geniu și 1 pluton NBC;
Brigada 53 Rachete Antiaeriene, dispusă la Marshala Zhukova, regiunea Kursk structurată pe 4 batalioane rachete antiaeriene dotate cu sisteme de rachete SAM 9K37 "Buk-M”1;
Brigada 49 Rachete Antiaeriene, dispusă la Smolensk, structurată și dotată ca cea de dinainte;
Brigada 27 Independentă NBC, dispusă la Kursk;
Brigada 45 Geniu dispusă la Nakhabino, regiunea Moscova;
Brigada 16 Independentă Spetsnaz, dispusă la Tambov și structurată pe 3 detașamente spetsnaz fiecare cu câte 3 companii, 1 detașament special radio, 1 școală de specialiști, 1 companie de arme speciale incluzând pluton UAV, 1 companie suport tehnic, 1 companie logistică, 1 companie securitate și escortă;
Brigada 2 Independentă Spetsnaz, dispusă la Promezhitsy, regiunea Pskov, cu structura similară cu brigada de dinainte;
Brigada 82 Independentă Informații (Signal) „Varshavskaya” dispusă la Vyazma regiunea Smolensk region și la Primorye regiunea Kaliningrad având în dotare complexul Sigint „Sintez”;
Brigada 146 Independentă Informații Signal, dispusă la Bugry, regiunea Leningrad, dotată cu complexul Sigint „Sintez”;
Brigada 231 Independentă Informații (Signal), dispusă la Smolensk, regiunea Smolensk, dotată cu complexul Sigint „Sintez”;
Brigada 232 Independentă Informații (Signal), dispusă la Ostrov, regiunea Pskov, dotată cucomplexul Sigint „Sintez”;
Brigada 16 Independentă Război Electronic dispusă la Kursk, districtul Kursk, având în dotare complexul de bruiaj „Krasukha-4”, complexul drone de război electronic „Leer-3” și complexul strategic de război electronic cu rază lungă de acțiune „Murmansk-BN”;
Brigăzile 29, 34, 38 Căi Ferate dispuse la Bryansk, Ryazan, respectiv Vologda;
Grupul Operațional al Forțelor Ruse dispus la Tiraspol, în Transnistria, având în componență aproximativ 1500 militari structurat pe 1 batalion Infanterie motorizată, 1 batalion Infanterie motorizată gardă, 1 batalion independent management, 1 depozit de muniție, 1 departament de contrainformații, 1 curte militară de garnizoană, 1 oficiu de procuror militar. Principalul mijloc pe care se bazează este BTR-80/80A;
Armata a 6-a Interarme, cu comandamentul dispus la Agalatovo, districtul Vsevolozhsk, regiunea Leningrad, are în componență:
Brigada 95 C3 dispusă la Gorelovo, Sankt Petersburg;
Nodul de Comandă 28 Apărare Antiaeriană dispus la Ozernoye, regiunea Leningrad, dispune de 1 punct de comandă apărare antiaeriană Polyana-D4M1;
Brigada 9 Artilerie Gardă dispusă la Luga, regiunea Leningrad structurată pe 1 batalion obuziere autopropulsate dotat cu obuziere 152 mm 2S19 „Msta-S”, 1 batalion artilerie reactivă dotat cu MLRS 220 mm 9 P140 „Uragan”, 1 batalion antitanc dotat cu tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira” și sisteme antitanc autopropulsate ATGM 9P149 „Shturm-S”, 1 batalion cercetare, companie suport tehnic, companie logistică, pluton geniu și pluton NBC;
Brigada 26 Rachete, dispusă la Luga, structurată pe 3 divizioane având în dotare rachete 9K720 „Iskander-M”;
Brigada 5 Rachete Antiaeriene, dispusă la Nenimyaki, regiunea Leningrad, structurată pe 2 divizioane dotate cu rachete SAM 9K37 „Buk-M1” și 1 divizion dotat cu rachete SAM 9K331 „Tor-M1”;
Regimentul 30 Geniu dispus la Kerro, regiunea Leningrad;
Regimentul 6 Independent Apărare NBC dispus la Sapyornoye, regiunea Leningrad;
Brigada 51 Independentă Sprijin Logistic dispusă la Krasnoye Selo, regiunea Leningrad;
Brigada 138 Motorizată Gardă „Krasnoselskaya”, dispusă la Kamenka, regiunea Leningrad, structurată pe 1 batalion motorizat, 1 batalion infanterie motorizată, 1 batalion infanterie mecanizată, 1 batalion tancuri, 2 batalioane artilerie autopropulsată, 1 batalion artilerie reactivă, 1 batalion artilerie antitanc, 1 batalion rachete antiaeriene, 1 batalion artilerie și rachete antiaeriene, 1 batalion cercetare, 1 batalion geniu, companie lunetiști, companie UAV, companie NBC, companie comunicații, companie război electronic, baterie comandă și cercetare artilerie, pluton comandă și cercetare radar, pluton comandă informații, 1 batalion mentenanță, 1 batalion logistic, companie medicală. Ca și echipamente principale această brigadă are în dotare tancuri T-72B3 și BK, MT-LB, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, Ar. 152 mm autopropulsate 2S3 „Akatsiya”, Ar. 120 mm 2B16 „Nona-K”, tunuri AT MT-12 „Rapira”, rachete ATGM 9P149 „Sturm-S” (9M114 missiles / AT-6 Spiral), rachete ATGM 9K115 „Metis”(AT-13/ Saxhorn), BTR-80, BRDM-2, sistemul de rachete SAM 9K332M „Thor M2U” (SA-15 „Gauntlet”), sistemul de rachete antiaeriene BM 9A34 (35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”), sistemul de rachete autopropulsate antiaeriene 2S6M ZSU„Tunguska” (SA-19 „Grison”) și sistemul MANPAD 9K3 „Igla” (SA-18 „Grouse”);
Brigada 25 Independentă Motor Rifle dispusă în Luga, regiunea Leningrad, având aceeași componență ca brigada de dinainte, însă dotată diferit cu T-72B3 și BK, MT-LB, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, Ar. 122 mm autopropulsate 2 S1 „Gvozdika”, Ar. 120 mm 2S12 „Sani”, tunuri AT MT-12 „Rapira”, rachete ATGM 9P149 „Sturm-C” și 9K115 „Metis”, BTR-80, BRDM-2, sistemul de rachete antiaeriene SAM 9A33BM2 (3) „Osa” (SA-8b/„GECKO”), sistemul de rachete antiaeriene BM 9A34 (35) „Strela-10" (SA-13 „Gopher”), sistemul de rachete autopropulsate antiaeriene 2S6M ZSU„Tunguska” ( SA-19 „Grison”) și sistemul MANPAD 9K3 „Igla”/ SA-18 „Grouse”;
Armata a 20-a Interarme, cu comandamentul la Voronezh, regiunea Voronezh având următoarea componență:
Brigada 69 Independentă Sprijin Logistic dispusă la Dzerzhinsk regiunea Nizhny Novgorod;
Regimentul 20 Independent Apărare NBC dispus în localitatea Central, regiunea Nizhny Novgorod;
Brigada 448 Rachete, dispusă la Durnevo, regiunea Kursk, structurată pe 3 batalioane de rachete și dotate cu sisteme OTR-21 „Tochka-U”/ 9K79-1 „SS-21 Scarab-B„;
Brigada 288 Independentă Artilerie „Varshavskaya-Brandenburgskaya” dispusă la Moulineaux Volodarsky, regiunea Nizhny Novgorod structurată pe 1 batalion obuziere autopropulsate dotat cu obuziere 152 mm 2S19 „Msta-S”, 1 batalion artilerie reactivă dotat cu MLRS 220 mm 9 P140 „Uragan”, 1 batalion antitanc dotat cu tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira” și sisteme antitanc autopropulsate ATGM 9P149 „Shturm-S”, 1 batalion cercetare, companie suport tehnic, companie logistică, pluton geniu și pluton NBC;
Divizia 3 Motor Rifle Gardă „Vislenskaya” formată în 2016-2017 pe baza Brigăzii 9 Independentă Moto Rifle și Brigada 23 Moto Rifle, dispusă în Boguchar, regiunea Voronezh, are în componență Regimentul 252 Gardă Motorizat la Boguchar, regiunea Voronezh, Regimentul 752 Infanterie Motorizată la Valuiki, regiunea Belgorod, Regimentul 237 Gardă Tancuri dispus la Valuiki, regiunea Belgorod, Regimentul 99 Artilerie la Boguchar, regiunea Voronezh, un regiment apărare antiaeriană, Batalionul 84 Cercetare Valuiki, regiunea Belgorod, un batalion independent artilerie antitanc, Batalionul 337 Geniu la Boguchar, regiunea Voronezh, Batalionul 692 Comunicații la Valuiki, regiunea Belgorod, un batalion logistic și unul medical ambele la Boguchar, regiunea Voronezh. Această divizie se bazează pe următoarele tipuri de echipamente: tancuri T-72B3 MBTs, BMP-2 IFVs, BTR-82A, BTR-80A, MT-LB, BRDM-2, Ar 152 mm autopropulsat 36 2S3 „Akatsiya”, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, Ar. 120 mm „Sani”, tunuri AT 100 mm MT-12 „Rapira”, rachete ATGM 27 9K38 „Metis”, rachete autopropulsate 9P149 „Shturm-S”, sisteme rachete SAM 9A33BM2 „Osa”, sisteme rachete SAM9K34/35 „Strela-10”,sisteme rachete SAM2S6M „Tunguska, sisteme rachete SAM27 9K38 „Igla”; sisteme de rachete SAM 9K331 Tor-M2U;
Divizia 144 Motor Rifle dispusă la Yelnya, regiunea Smolensk, formată în 2016-2017 pe baza Brigăzii 28 Motor Rifle are în componență Regimentul 448 Motor Rifle la Klintsiy, regiunea Bryansk, încă două regimente motorifle, un regiment de tancuri, Regimentul 856 Artilerie la Pochep, regiunea Bryansk, un regiment rachete și apărare antiaeriană, Batalionul 148 Cercetare dispus la Smolensk, regiunea Smolensk, un batalion independent artilerie antitanc la Yelnya, regiunea Smolensk, un batalion geniu la Yelnya, regiunea Smolensk, un batalion comunicații la Smolensk, regiunea Smolensk, un batalion logistic și unul medical. Dotarea acestei divizii este similară celei de dinainte;
Brigada 1 Gardă Tancuri dispusă la Boguchar, regiunea Voronezh;
Brigada Independentă Logistică formată în 2017 în regiunea Voronezh.
Armata 1 Gardă Tancuri, având comandamentul la Bakovka, regiunea Moscova este structurată după cum urmează:
Brigada 60 C3 dispusă la Selyatino Naro-Fominsk, regiunea Moscova;
Brigada 112 Gardă Rachete, dispusă la Shuya , regiunea Ivanovo, structurată de 3 divizioane rachete având în dotare sisteme de rachete PTRC 9K720 „Iskander-M”;
Brigada 96 Independentă Cercetare, dispusă la Sormovo, regiunea Nizhny Novgorod, este structurată pe 1 batalion cercetare (2 companii spetsnaz și 1 companie aeropurtată),1 batalion informații comunicații (1 companie ELINT, 1 companie război electronic), 1 batalion comunicații, 1 companie UAV, 1 companie mentenanță, 1 companie logistică, 1 detașament PSYOPS, 1 pluton geniu, 1 grup cercetare NBC, centru medical;
Divizia 4 Gardă Tancuri „Kantemirovskaya”, dispusă la Naro-Forminsk, regiunea Moscova, are în subordine Regimentul 12 Gardă Tancuri „Shepetovskiy” dispus la Naro-Forminsk, regiunea Moscova dotat cu tancuri T-80U MBT și T-80K, BMP-3, IFV și obuziere autopropulsate 152 mm 2S33„Msta-SM”, Regimentul 13 Gardă Tancuri „Shepetovskiy” dispus, de asemenea, la Naro-Forminsk și dotat similar cu regimentul de dinainte, Regimentul 432 Motorizat dispus în aceeași locație, Regimentul 257 Gardă Artilerie Autopropulsată, în aceeași locație, dotat cu obuziere autopropulsate 152 mm 2S33„Msta-SM”, aruncătoare autopropulsate 120 mm 2S34„Khosta” și MLRS 122 mm 2B17-1„Tornado-G”, Regimentul 538 Gardă Apărare Antiaeriană, în aceeași locație, dotat cu sisteme rachete SAM 9K34/35 „Strela-10”,sisteme rachete SAM 2S6M „Tunguska, sisteme rachete SAM27 9K38 „Igla” și sisteme de rachete SAM 9K330 Tor (SA-15 „Gauntlet”), Batalionul 137 Independent Cercetare „ Dembitskiy”, Batalionul 413 Independent Comunicații „ Dembitskiy”, Batalionul 330 Independent Geniu „ Tarnopolskiy”, Batalionul 1088 Independent Logistic și Batalionul 165 Independent Medical, toate dispuse în Naro-Forminsk;
Divizia 2 Gardă Motorizată „Tamanskaya” dispusă la Kalinets, Naro-Forminsk, regiunea Moscova are în subordine Regimentul 1 Gardă Motorizat „Shepetovskiy” dispus la Kalinets, Naro-Forminsk, regiunea Moscova, dotat cu tancuri T-72B3, transportoare BTR-80, aruncătoare de 120 mm 2B11,aruncătoare de 82 mm 2B14 Podnos „Tray”, obuziere autopropulsate 122 mm 2S1 „Gvodsdinka”, Regimentul 15 Gardă Motorizat „Shavlinskiy” dotat similar cu cel dinainte, Regimentul 1 Tancuri dotat cu tancuri T-72B3 MBTs și T-72BK, Regimentul 147 Gardă Artilerie Autopropulsată dotat cu obuziere autopropulsate 152 mm 2S19„Msta-S” și MLRS 122 mm 2B17-1„Tornado-G”, toate dispuse în Kalinets, Naro-Forminsk, regiunea Moscova, Regimentul 1117 Rachete Apărare Antiaeriană, dispus la Golitsyno Odintsovo, regiunea Moscova, dotat cu sisteme rachete SAM 9K34/35 „Strela-10”,sisteme rachete SAM 2S6M „Tunguska, sisteme rachete SAM27 9K38 „Igla” și sisteme de rachete SAM 9K330 Tor (SA-15 „Gauntlet”), Batalionul 1174 Independent Artilerie Antitanc dispus la Kalinets, Naro-Forminsk, regiunea Moscova, dotat cu sistemul autopropulsat ATGM 9K123 „Khrizantema-S”, Batalionul 211 Gardă Independent Geniu, Batalionul 47 Independent Gardă Comunicații, Batalionul 1063 Logistic și Batalionul 370 Medical, toate dispuse în aceeași locație;
Brigada 6 Tancuri dispusă la Nizhny Novgorod, regiunea Dzerzhinsk, este structurată pe 3 batalioane de tancuri, 1 batalion motorizat, 1 companie lunetiști, 1 batalion artilerie autopropulsată, 1 batalion artilerie reactivă, 2 batalioane apărare antiaeriană dintre care unul de rachete, 1 companie cercetare, 1 companie geniu, 1 companie NBC, 1 batalion comunicații, 1 companie război electronic, 1 batalion logistic, 1 batalion mentenanță, 1 companie medicală, 3 plutoane de comandă pentru artilerie, apărare antiaeriană și informații. Brigada se bazează din punct de vedere al dotării cu capabilități de luptă pe tancuri T-72B și T-72BK, BMP-3, BTR-80, BRM-3K, obuziere 152 mm autopropulsate 2S3 „Akatsiya”, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, Ar. 120 mm 2S12 „Sani”, sistemul de rachete antiaeriene SAM 9A33BM2 „Osa” (SA-8b/„GECKO”), sistemul de rachete antiaeriene BM 9A34 (35) „Strela-10" (SA-13 „Gopher”), sistemul de rachete autopropulsate antiaeriene 2S6M ZSU„Tunguska” ( SA-19 „Grison”) și sistemul MANPAD 9K3 „Igla”/ SA-18 „Grouse”;
Brigada 27 Independentă Gardă Motorizată, dispusă la Mosrentgen, districtul Leninsky și la Moscova, structurată pe 1 batalion motorizat, 1 batalion infanterie motorizată, 1 batalion infanterie mecanizată, 1 batalion tancuri, 1 batalion artilerie autopropulsată, 1 batalion artilerie reactivă, 1 batalion artilerie și rachete antiaeriene, 1 batalion cercetare, , 1 batalion geniu, companie lunetiști, companie NBC, companie comunicații, companie război electronic, baterie comandă și cercetare artilerie, pluton comandă și cercetare radar, pluton comandă informații, 1 batalion mentenanță, 1 batalion logistic, companie medicală. Ca și echipamente principale această brigadă are în dotare tancuri T-90A și T-90AK, BMP-3, BTR-82A, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, Ar. 152 mm autopropulsate 2S3 „Akatsiya”, aruncătoare 120 mm 2S12 „Sani” , BRDM-2, sistemul de rachete SAM 9A331 „Tor M1” ( SA-15 „Gauntlet”), sistemul de rachete antiaeriene BM 9A34 (35) „Strela-10" (SA-13 „Gopher”), sistemul de rachete autopropulsate antiaeriene 2S6M ZSU„Tunguska” ( SA-19 „Grison”) și sistemul MANPAD 9K3 „Igla”/ SA-18 „Grouse”;
În afară structurile prezentate mai sus mai există unele care fac parte din Districtul de Vest, dar care sunt în formare sau independente. Astfel, dintre acestea fac parte:
Divizia 10 Blindate, este în proces de organizare, va fi dispusă la Boguchar, regiunea Voronezh și în Valuyki, regiunea Belgorod;
Batalionul 876 Independent Război Electronic la Sand, Sankt Petersburg;
Batalionul 49 Independent Război Electronic la Ostrov, regiunea Pskov;
Batalionul xx (nu se cunoaște numărul) Independent Război Electronic laOstrov, regiunea Pskov;
Batalionul xx (nu se cunoaște numărul) Independent Război Electronic la Sand, Sankt Petersburg;
Centrul 841 Independent Război Electronic la Sankt Petersburg;
Centrul de Comandă 61 Informații la Sankt Petersburg;
Centrul de Comandă 553 Informații la Voronezh;
Centrul de Comandă 73 Informații la Sankt Petersburg;
Detașamentul 660 Medical Destinație Specială la Lomonosov;
Detașamentul 660 Medical Destinație Specială la Moscova;
Depozitul Medical 6415 la Vologda;
Spitalul Militar Districtual 442 la Sankt Petersburg;
Batalionul 20 Geniu la Nakhabino, regiunea Moscova;
30 alte structuri logistice, de geniu, depozite de muniții și baze militare cu diferite destinații pe care nu o să mai enumerăm.
Dacă în Zona Arctică structurile militare sunt în număr destul de mare, putem spune că, în Zona Baltică și în special în Districtul de Vest, structurile militare rusești prezente în zonă sunt sufocant de multe. Impresia la prima vedere ne duce cu gândul la o aglomerare de forțe imposibil de penetrat. Aproape că așa și este. Structurile dislocate în această zonă formează din punctul nostru de vedere un zid extrem de greu de penetrat și oricum credem că, încercarea de penetrare frontală ar fi un eșec total. Surprinderea este unul dintre principiile luptei armate care trebuie pus în practică în această situație. Analizând structurile militare enumerate mai sus putem observa că, fie sunt organizate pe armate, divizii, regimente sau brigăzi, în componența acestora găsim obligatoriu structuri de manevră bine dimensionate și dotate, structuri de sprijin luptă incluzând aici obligatoriu foarte multe unități sau mari unități de apărare antiaeriană bazate pe rachete de diferite modele, artilerie, în majoritatea lor autopropulsată, război electronic, NBC, geniu, comunicații, uneori PSYOPS și structuri logistice calculate să susțină acțiunile celorlalte structuri. Toate acestea sunt repartizate uniform în toată regiunea, dar se remarcă o aglomerare a capabilităților militare în enclava Kaliningrad, ceea ce este și normal având în vedere faptul că, zona este separată de teritoriul Federației Ruse, are o importanță strategică deosebită, reprezentând un cap de pod, care oricând va putea fi dezvoltat. Ceea ce este de remarcat, este faptul că, acțiunile aeriene sunt aproape imposibile fără neutralizarea structurilor antiaeriene, ceea ce probabil ar trebui să fie una dintre primele acțiuni ale NATO în eventualitatea unui conflict cu Rusia. De asemenea, se evidențiază posibilitatea inițierii rapide a operațiilor ofensive de către Rusia cu precădere dinspre partea de Nord spre Sud, sub protecția și acoperirea capabilităților antiaeriene.
Capabilități și strategii utilizate în Zona Mării Negre
În zona Mării Negre, situația, privită din punct de vedere strategic, are o asemănare cu Zona Baltică. Dacă în trecutul apropiat Rusia nu beneficia de acel cap de pod pe care Kaliningradul îl îndeplinește în Zona Baltică, odată cu alipirea Crimeei la Rusia, acesta a fost format. Așadar, situația este similară, Rusia a trecut la militarizarea în masă a Peninsulei Crimeea, în ultimul an, nu mai puțin de 40 structuri militare au fost dislocate în zonă, printre care sistemele performante de apărare antiaeriană S-300 și S-400 (a căror rază de acțiune ating puțin din partea de nord a Dobrogei noastre), Pantsir, Iskander și Bastion. De asemenea, Rusia a anunțat dislocarea în zonă a bombardierelor Tu-22M3, Tu-142, a avioanelor antisubmarin și de patrulare Ilyushin II-38 care utilizează rachete Raduga Kh-15 și Kh-22. Rolul acestora este de a bloca forțele NATO în zona Mării Negre, în eventualitatea unui conflict, acestea având capabilitatea de a transporta și focoase nucleare.În plus, Rusia are dislocat și în Armenia sistemul S-300 acoperind o parte din partea de est a Mării Negre și a Turciei precum și parte din Georgia.
Așadar, acest subcapitol ne privește în mod direct având în vedere că, capabilitățile militare rusești ale Districtului de Sud, sub a cărei influență se găsește Zona Mării Negre, sunt cele mai apropiate de teritoriul României. Acțiunile desfășurate în Marea Neagră și în această zonă ne privesc în mod direct.
Și în acest capitol o să începem prin analizarea structurilor Flotei Mării Negre, a celor dispuse în Peninsula Crimeea și vom continua prin analizarea celorlalte structuri ale Districtului de Sud care au influență în această regiune a Europei.
Flota Mării Negre cu comandamentul dispus la Sevastopol,are în componență următoarele structuri:
Regimentul 318, Aviație Mixt dispus pe aeroportul Kacha, din localitatea Kacha, regiunea Sevastopol are în componență avioane antisubmarin și patrulă maritimă Beriev Be-12 Chayka „ Mail”, avioane de transport An-26 „Curl-A”, elicoptere de atac Ka-27 „Helix” și de transport Mi-8 „Hip”;
Regimentul 43 Aviație Marină de Atac, dispus pe aeroportul Saki din localitatea Saki, Crimeea, are în componență avioane de luptă multirol Su-30 „Flanker-C”, avioane de atac Su-24M „Fencer-D”, avioane de cercetare Su-24MR „Fencer-E” și avioane Tu-134 „Crusty”;
Brigada 810 Independentă Infanterie Marină, dispusă la Bukh Kazachya, regiunea Sevastopol, are în componență Batalionul 382 Independent Infanterie Marină la Temryuk, regiunea Krasnodar, Batalionul 557 Independent Infanterie Marină, Batalionul 542 Asalt Aerian, 1 batalion de artilerie autopropulsată, 1 baterie de artilerie reactivă, 1 batalion de artilerie și rachete antiaeriene, 1 companie cercetare debarcări (comando), 1 companie comunicații, 1 batalion logistic, 1 companie geniu debarcări amfibiu, 1 companie aruncătoare de flăcări, 1 pluton de comandă, 1 companie mentenanță, 1 companie debarcare, 1 baterie antitanc, 1 pluton NBC, 1 echipă de comandă control artilerie. Ca echipamente principale se bazează pe BTR-82A, BMP-2, LBT-MT, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, obuziere autopropulsate de 120 mm 2S9 „Nona-S” și de 122 mm 2S1 „ Gvozdika”, sistem antiaerian autopropulsat ZSU-23-4 „Shilka” și BM9A34(35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”), BREM-2, autovehicule de cercetare pentru artilerie PRP-3, PRP-4 și 1V119, autovehicule de cercetare BRM-1K, poduri mobile MT-55A și MTU-20, PU-12 pentru comandă control apărare antiaeriană;
Detașamentul 388 Spetsnaz Marin dispus la Sevastopol cu 2 companii spetsanz, 1 companie minare subacvatică, 1 companie transmisiuni, 1 pluton logistic și 1 pluton mentenanță;
Brigada 11 Artilerie și Rachete de Coastă dispusă la Anapa, regiunea Krasnodar, structurată pe 3 divizioane rachete de coastă dintre care două Bastion și una Bal, 1 baterie de artilerie, 1 divizion tehnic, 1 companie mentenanță, 1 companie logistică, 1 pluton apărare antiaeriană, 1 pluton geniu, 1 pluton comandă control, 1 pluton NBC. Această brigadă are în dotare sistemul de rachete de coastă K300P „Bastion-P”, sistemul de rachete de coastă 3K60 „Bal”, sistemul autopropulsat tunuri de coastă 130mm A-222 Bereg „Beach”;
Brigada 15 Artilerie și Rachete de Coastă dispus la Sevastolpol, este similară ca organizare și dotare cu brigada prezentată mai sus cu diferența că una din cele 3 divizioane de rachete de coastă este dotată cu complexul de coastă antinavă „Utes” cu P-35B și 3M44 „Progress”, celelalte două fiind una Bastion și una Bal;
Regimentul 68 Independent Geniu Marin dispus la Yevpatoriya;
Batalionul 47 Independent Geniu Marin dispus pe baza navală de la Krymsk Novorossiysk;
Regimentul 4 Independent NBC dispus la Sevastopol;
Batalionul 244 C3 dispus la Sevastolpol;
Centrul 475 Război Electronic dotat cu complexul de bruiaj cu rază lungă de acțiune „Murmansk BN”, stația de bruiaj R-330ZH „Zhitel”, avionul de bruiaj R-934 BMV, complexul de război electronic RB-531B „Infauna”, stația multifuncțională de bruiaj 1RL257 „Krasuha-4”, UAV echipat cu sisteme de război electronic „Leer-3”
Centrul Electronic de Monitorizare Radar dela Sevastopol;
Școala Navală 17 de la Sevastopol;
Corpul 32 Armată dispus la Perevalnoe în Crimeea are în subordine:
Brigada 126 Independentă Apărare de Coastă, dispusă la Perevalnoe în Crimeea, este structurată pe 1 batalion motorizat, 1 batalion infanterie motorizată, 1 batalion infanterie marină, 1 batalion tancuri, 1 batalion artilerie autopropulsată, 1 batalion artilerie reactivă, 1 batalion artilerie și rachete antiaeriene, 1 companie cercetare, , 1 batalion geniu, 1 companie lunetiști, 1 companie NBC, 1 batalion comunicații, 1 companie război electronic, 1companie comandă, 1 companie mentenanță, 1 batalion logistic, 1 companie medicală. Ca și echipamente principale are în dotare tancuri T-72B, transportoare BTR-80, obuziere 122 mm „D-30”, MLRS 12 mm BM-21 „Grad”, autotun 23 mm „ZU-23-2”;
Brigada 127 Independentă Cercetare, dispusă la Pargolovo în Crimeea, este structurată pe 1 batalion de cercetare (2 companii spetsnaz și 1 companie asalt cercetare), 1 batalion SIGINT, 1 batalion management (UAV), 1 detașament PSYOPS, 1 pluton geniu, 1 pluton NBC și 1 detașament medical;
Regimentul 8 Independent Artilerie, dispus la Simferopol și Perevalnoe, structurat pe 1 batalion de artilerie autopropulsată, 1 batalion artilerie reactivă, 1 batalion antitanc, 1 batalion cercetare artilerie, 1 companie comunicații, 1 companie logistică, 1 companie mentenanță, 1 pluton geniu deminare, 1 pluton NBC. Aceasta are în dotare MLRS 122 mm BM-21 „Grad” și 2B26 „Grad-K”, MLRS 220 mm 9P140 „Uragan”, obuziere 152 mm autopropulsate 2S19 „Msta-S”, tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira”, ATGM 9K123 „Khryzantema-S”;
Regimentul 1096 Independent Rachete Antiaeriene, dispus la Sevastopol, are în componență 2 batalioane de rachete antiaeriene bazate pe sistemul antiaerian SAM 9K33 „Osa” („Wasp”, SA-8 „GECKO”);
Divizia 30 Nave de Suprafață, dispusă la Sevastopol, se compune din crucișătorul „Moscova” dotat cu sisteme de război electronic, rachete anti navă P-500 „Bazalt” sau P-1000 „Vulkan”, sistemul de rachete antiaeriene S-300F(SA-N-6 „Grumble), sistemul antiaerian SAM „OSA-MA” (SA-N-4„GECKO”), rachete antisubmarin RBU 6000, elicoptere antisubmarin Ka-25 și Ka-27; distrugătorul „Smetlivyv” dotat cu sistem de rachete antiaeriene S-125 „Neva/Pechora” (SA-N-1„Goa”), sistem de rachete antinavă Kh-35 „Uran” (SS-N-25), sistemul de rachete antisubmarin RBU-6000; 5 fregate care sunt dotate printre altele cu sisteme de război electronic, sistemul de rachete UKSK VLS care poate fi înzestrat atât cu rachete P-800 „Oniks” (SS-N-26), cât și cu rachete „Kalibr”, rachete cu rază scurtă de acțiune 9M96, 9M100, sistemul de rachete antisubmarin RBU-6000, sistemul antinavă „Kashtan CIWS”, sistemul de rachete antiaeriene 9K38 „Igla” (SA-16), sistemul antiaerian SAM „OSA-MA” (SA-N-4„GECKO”), rachete SSm/ASW URK-5 (SS-N-14), elicoptere antisubmarin Ka-27, Ka-31, Ka-32; alte 8 nave de patrulare de diferite dimensiuni;
Baza Navală din Crimeea dispusă la Sevastolpol găzduiește următoarele structuri:
Brigada 197Nave de Asalt are în componență 7 nave debarcare de capacitate mare;
Brigada 68 Nave Apărare de Coastă are în componență Grupul Tactic 149 cu 4 corvete antisubmarin și Grupul de Forțe 150 cu 4 nave de deminare;
Brigada 41 Rachete Anti Navă compusă din 2 divizioane totalizând 4 corvete cu rachete dirijate, 2 aeroglisoare, 7 nave de dimensiune mică toate dotate cu rachete „OSA-MA” (SA-N-4„GECKO”), rachete de croazieră 3M-80E „Moskit”(SS-N-22 „Sunburn”), MANPAD 9K38 „Igla”, 9M-32 (SA-N-5 „Grail”);
Detașamentul 122 Anti PDSS Operații Speciale, are 60 de militari și este dotat cu MLRS DP-62 „Damba”;
Baza Navală Novorossiysk, dispusă în regiunea Krasnodar găzduiește următoarele structuri:
Brigada 184 Apărare de Coastă „Novorossiysk” are în componență Divizionul 181 Nave Antisubmarin cu 3 nave de dimensiune mică antisubmarin și Divizionul 170 Nave Deminare cu 6 nave de deminare și 3 nave de debarcare;
Brigada 4 Independentă Antisubmarin cu 9 submarine diesel de atac, 1 submarin de instruire, 2 nave torpiloare, 1 navă de scufundări;
Detașamentul 314 Salvare;
Detașamentul 136 Anti PDSS Operații Speciale, cu 60 de militari;
1 companie independentă de securitate/pază;
Brigada 63 Reparații Nave dispus la Sevastopol;
Divizionul 519 Nave de Cercetare dispus la Temryuk, regiunea Krasnodar;
Divizionul 176 Nave Hidrografice, dispus la Novorossiysk;
Grupul 205 Nave Auxiliare la Sevastopol;
Grupul 58 Nave Auxiliare la Feodosia;
Grupul 61 Nave Auxiliare la Novorossiysk;
Baza Logistică Centrală 758 la Sevastopol;
Complexul Logistic 3824 la Krymsk, Krasmnodar;
Brigada 133 Independentă Logistică;
Pe lângă structurile Flotei Mării Negre, următoarele structuri aparțin Districtului de Sud (având comandamentul la Rostov-pe-Don, regiunea Rostov) și influențează în mod direct Zona Mării Negre:
Brigada 175 C3 la Aksai, regiunea Rostov;
Brigada 176 Comunicații la Novocherkassk, regiunea Rostov;
Brigada 439 Gardă Rachete de Artilerie „Perekopskaya”, dispusă la Znamensk, regiunea Astrachan, având ca armament principal sistemul MLRS de 300 mm 9A52-2/9K58 „Smerch-M”;
Brigada 77 Rachete Antiaeriene, dispusă la Korenovsk, regiunea Stavrolpol, dotată cu sistemul antiaerian SAM S-300V4;
Brigada 22 Gardă Independentă Spetsnaz dispusă la Batayask și Stepnoy, regiunea Rostov, formată din 4 detașamente spetsnaz cu câte 3 companii fiecare, 1 detașament antrenare spetsnaz, 1 detașament special radio, 1 școală de specialiști, 1 companie arme speciale, 1 companie mentenanță, 1 companie logistică, 1 companie escortă și securitate;
Brigada 10 Independentă Spetsnaz, dispusă la Molkino, regiunea Krasnodar, cu structură similară brigăzii de dinainte;
Brigada 346 Independentă Spetsnaz, dispusă la Prokhladniy, în \republica Kabardino-Balkaria, cu aceeași structură ca cele de dinainte;
Regimentul 74 SIGINT dispus la Vladikavkaz în Osetia de Nord;
Brigada 19 Independentă Război Electronic, la Rassvet, regiunea Rostov;
Centrul Independent Radiotehnic la Kovalevka;
Centrul de comandă 326 Informații la Rostov-pe-Don;
Centrul 1020 Informații la Vladikavkaz;
Grupul 2140 Operații Informaționale și Psihologice, la Rostov-pe-Don, dotat cu drone de război electronic „Leer-3”, „Orlan-10”, ZS-82 „Decorator”, ZS-88 „Delitel”, ZS-96.03, MZS-83 „Grom”;
Brigada 28 Independentă NBC la Kamyshin;
Brigada 11 Independentă Geniu „Kingiseppskaya”, la Kamensk-Skakhtinskiy, regiunea Rostov;
Batalionul 333 Independent Poduri Pontoane Căi Ferate la Volvograd;
Brigada 154 Radiotehnică la Izobilniy, regiunea Stavropol;
Brigada 37 Independentă Căi Ferate la Nevinnomyssk și Georgievsk, regiunea Stavropol;
Brigada 37 Independentă Căi Ferate la Krasnodar;
Armata 8 Gardă, dispusă la Novocherkask, regiunea Rostov, este o structură nou formată în 2016-2018 și are în componență:
Divizia 150 Infanterie Motorizată „Idritsa” formată în 2016-2017, pe baza Brigăzii 33 Independentă Infanterie Motorizată, dislocată din Maikop în Novocherkask, regiunea Rostov, compusă din 2 regimente de infanterie motorizate, Regimentul 68 Tancuri la Kadamovsky, regiunea Rostov, 1 regiment artilerie autopropulsată, Regimentul 933 Rachete Antiaeriene la Millerovo, regiunea Rostov (dotat cu sistemul SAM 9K331M „Tor-M2”), Batalionul 174 Independent Cercetare la Kadamovsky, regiunea Rostov, 1 batalion independent artilerie antitanc, 1 batalion independent geniu, 1 batalion independent comunicații, Batalionul 293 Logistic și 1 batalion independent medical.
1 regiment rachete antiaeriene, dispus în regiunea Rostov, dotat cu sistemul SAM 9K37M3/ 9K317M "Buk-M3"/ SA-17"Grizzly";
Brigada 100 Independentă Cercetare, dispusă la Mozdok, Alania, în Oseția de Nord, compusă din 1 batalion cercetare (spetsnaz), 1 batalion SIGINT, 1 batalion management (UAV), 1 detașament PSYOPS, 1 pluton geniu, 1 grup informații NBC, 1 centru medical. Această brigadă folosește autovehiculul de cercetare GAZ-2975 „Tiger” și cercetare NBC RHM-4, complexul de război electronic „Leer-3” și UAV-urile de dimensiune mică „Orlan-10”, „Bird-Eye-400”, „Searcher Mk2”;
Armata 49 Arme Întrunite, cu comandamentul la Stavropol, este formată din:
Brigada 66 C3 dispusă la Stavropol;
Brigada 1 Gardă Rachete „Orsha”, dispusă la Molkino, regiunea Krasnodar, compusă din 3 divizioane de rachete, 1 divizion suport tehnic, 1 divizion aprovizionare și mentenanță, 1 baterie comunicații. Această brigadă este dotată cu sistemul de rachete 9K720 „Iskander-M”;
Regimentul 39 NBC, dispus la October, regiunea Volvograd, are ca și echipamente, nu numai tehnică de apărare NBC dar și de atac. Astfel, acesta este dotat cu sistemul termobaric TOS-1A „Solntsepek”, sistemul de infanterie reactiv termobaric RPO A „Shmel-M/Bumblebee” și „Priz”;
Brigada 99 Independentă Logistică la Maikop;
Brigada 20 Gardă Independentă Motorizată „Prikarpatsko-Berlinskaya”, dispusă la Volvograd, regiunea Volvograd, este structurată pe 1 batalion motorizat, 2 batalioane infanterie motorizate, 1 companie lunetiști, 1 batalion tancuri, 2 batalioane de artilerie autopropulsate, 1 batalion artilerie reactivă, 1 batalion artilerie antitanc, 1 batalion rachete antiaeriene, 1 batalion artilerie și rachete antiaeriene, 1 batalion cercetare, 1 companie UAV, 1 batalion geniu, 1 companie NBC, 1 batalion comunicații, 1 companie război electronic, 1 batalion mentenanță, 1 batalion logistic, 1 companie comandă, 1 companie medicală, 1 pluton comandă și cercetare radar (pentru apărare antiaeriană), 1 pluton comandă (pentru informații), 1 pluton comandă și cercetare artilerie. Ca dotare această brigadă are în componență tancuri T-90A și T-90K, BMP-3, BTR-82A și 80, GAZ 233014ITS „Tiger”, MT-LB, MLRS 122mm BM 21-1/2 B17 „Tornado-G”, obuziere autopropulsate de 152mm 2S19 „MSTA-S”, aruncătoare de 120mm 2S12 „Sani” și autopropulsate 2S34 „Host”, tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira”, rachete antitanc dirijate 9P149 „Sturm-C”, sistemul de rachete antiaeriene 9K331 „Tor M1-2U” (SA-15„Gauntlet”) și BM 9A34 (35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”), sistemul antiaerian autopropulsat 2S6M ZSU „Tunguska” (SA-19 „Grison”) și sistemul antiaerian portabil 9K38 „Igla” (SA-18„Grouse”);
Brigada 205 Independentă Infanterie Motorizată, dispusă la Budennovsk, regiunea Stavropol, are componența identică cu brigada de dinainte cu mici diferențe la dotare. Astfel, această brigadă are în dotare tancuri T-72B3 și BK, iar obuzierele de 152mm autopropulsate sunt de tip 2S3 „Akatsiya”;
Brigada 34 Independentă Infanterie Motorizată (Munte), dispusă la Storozhevaya-2, Republica Karachay-Cherkess, districtul Zelenchuk, are în componență Batalionul 1001 Infanterie și Batalionul 1002 Infanterie, Batalionul 49 Obuziere Autopropulsate, 1 batalion rachete și artilerie antiaeriană, 1 batalion comunicații, 1 companie război electronic, 1 companie geniu, 1 companie logistică, 1 companie medicală, 1 pluton transport munte (56 cai), 1 pluton NBC, 3 plutoane de comandă (pentru cercetare, antiaeriană și artilerie), 1 pluton lunetiști. Printre echipamentele acestei brigăzi găsim 80 de MT LBM, 6 MT-LB VMK înarmate cu AGS-17 de 30 mm, 9 BTR-80, 18 obuziere autopropulsate de 122 mm 2S1 „Gvodzika”, 12 aruncătoare de 120 mm 2S12 „Sani”, 8 autotunuri de 23 mm „ZU-23-2”
Baza Militară 7 Krasnodar, situată la Gudata, Abhazia (republică autoproclamată independentă), pe teritoriul Georgiei, are o structură similară unei brigăzi aproape identică cu Brigada 20 Gardă Independentă Motorizată „Prikarpatsko-Berlinskaya”, prezentată trei aliniate mai sus, având în plus al patrulea batalion de infanterie motorizată. Ca și dotare sunt câteva diferențe și anume: această structură se bazează pe tancuri T-72B3, transportoare BTR-82AM și BTR-82 A, vehicule multirol MT-LB, lansatoare de rachete 122 mm MLRS BM-21 „Grad”, obuziere de 152mm autopropulsate de tip 2S3M „Akatsiya” și de 122 mm „D-30”, aruncătoare de 120mm 2S12 „Sani” , tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira”, rachete antitanc dirijate 9P149 „Sturm-C” și transportoare pentru cercetare BRDM-2.
Tot în această zonă, mai exact la Agudzera și Primorsk, sunt dislocate câteva structuri antiaeriene și anume:
Regimentul 100 Rachete Antiaeriene cu 2 divizioane, fiecare cu câte 32 sisteme SAM S-300PM (SA 10C „Grumble C”);
1 batalion rachete antiaeriene cu 12 sisteme A33BM2 „Osa” (SA-8 „Gecko”);
1 batalion artilerie și rachete antiaeriene cu 6 sisteme BM 9A34 (35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”), 6 sisteme antiaeriene autopropulsate 2S6M ZSU „Tunguska” (SA-19 „Grison”) și 27 sisteme antiaeriene portabile 9K38 „Igla” (SA-18„Grouse”);
Ca parte componentă a Armatei 49 Arme Întrunite sunt și:
Baza Militară 102 (Brigada 76 Motorizată), dispusă la Yerevan și Gyumri în Armenia având o structură identică cu Brigada 20 Gardă Independentă Motorizată „Prikarpatsko-Berlinskaya” are în dotare tancuri T-72, transportoare BMP-2, MT-LB, MLRS BM-21 „Grad”, tunuri autopropulsate de 152 mm 2S5 „Giantsint-C”, obuziere de 122 mm autopropulsate 2S1„Gvodzika”, aruncătoare de 120 mm 2S12 „Sani”, tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira”, sisteme antitanc autopropulsate 9P148 „Konkurs”, BTR-70/80, BRDM-2, sisteme antiaeriene BM 9A34 (35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”), sistemul radar antiaerian autopropulsat ZSU 23-4 „Shilka” și autotunuri antiaeriene de 23 mm ZU-23-2. Tot de această bază aparține și Regimentul 988 Rachete Antiaeriene dispus la Gyumri și dotat cu sistemul de rachete SAM S-300V4 și sistemul SAM 9K37M1-2 „Buk-M1-2”, precum și Batalionul 566 Independent Comunicații dispus tot la Gyumri.
Baza 3264 Aeriană dispusă la Yerevan și echipată cu 18 MiG-29, sistemul MLRS de 300 mm BM30/ 9K58 „Smerch” și PTRC 9K720 „Iskander-M”;
1 companie de management informații (spetsnaz) (parte componentă a Bazei 3264 Aeriană);
Regimentul 943 Rachete de Artilerie (parte componentă a Bazei 3264 Aeriană) dispus la Krasnooktyabrsky, districtul Maikop, Republica Adygea bazat pe sistemul MLRS de 220 mm 9P140 „Uragan”;
Brigada 227 Artilerie „Tallinskaya” (parte componentă a Bazei 3264 Aeriană), în formare în aceeași locație cu regimentul de mai sus, bazându-se pe structura acestuia și înlocuindu-l ulterior. Acesta mai are în plus obuziere de 152 mm 2S65 „Msta-B”, tunul antitanc de 100 mm MT-12 „Rapira”, sistemul autopropulsat ATGM 9P149 „Shturm-S”, autovehiculele de cercetare PRP-4M și vehiculele de localizare audiometrică AZK-7;
Brigada 90 Rachete Antiaeriene (parte componentă a Bazei 3264 Aeriană), redislocată din regiunea Rostov pe Don având în dotare sistemul dirijat de rachete antiaeriene 9K317 „Buk-M2” (SA-17 „Grizzly”);
1 brigadă de informații dispusă la Korenovsk, regiunea Krasnodar;
Brigada 25 Independentă Spetsnaz dispusă la Stavrolpol, pe autovehicule GAZ-233014 ITS „Tiger”;
Batalionul 572 Independent Cercetare dispus la Krasnooktyabrsky, districtul Maikop, Republica Adygea dotat cu radare SNAR-10, ARK-1M (contrabaterie), 1L219 „Zoopark”, vehicule audiometrice AZK-7, autovehicule de cercetare PRP-4M, sistem metrologic RPMK-1 „Smile”;
Regimentul 32 Geniu Terestru dispus la Kamensk-Shakhtinskiy regiunea Rostov.
Armata 58 Arme Întrunite dispusă la Alania Vladikavkaz în Republica Ossetia de Nord compusă din:
Brigada 34 C3, dispusă la Vladikavkaz, regiunea Stavropol;
Nodul de Comandă 1138 Apărare Antiaeriană dispus la Sputnik, Republica Ossetia de Nord;
Regimentul 40 NBC, dispus la Troitskaya, Republica Ingushetia. Acesta are în dotare, pe lângă echipamentele de decontaminare și sistemele termobarice de aruncătoare de flăcări TOS-1A „Solntsepek”, RPO-A „Shmel-M/Bumblebee” și RPO PDM-A „Priz”, ultimele două fiind și reactive;
Brigada 291 Artilerie, dispusă la Troitskaya, Republica Ingushetia, compusă din 1 batalion de artilerie autopropulsată, 1 batalion aruncătoare autopropulsate, 1 batalion de artilerie, 1 batalion antitanc, 1 baterie comandă, 1 batalion cercetare, 1 companie mentenanță, 1 companie logistică, 1 pluton geniu și 1 pluton NBC. Tehnica din dotarea acestei brigăzi se bazează pe MLRS de 220 mm BM-27/ 9P140 "Uragan”, tunuri autopropulsate de 203 mm 2S7M „Malka”, aruncătoare de 240 mm 2S4 „Tulip”, tunuri de 152 mm 2A65 „MSTA-B”, tunuri antitanc de 100 mm MT-12 „Rapira”, sistemul autopropulsat de rachete dirijate 9K123 „Khryzantema”, sistemul de detectare a țintelor în mișcare ASR-7, autovehicule de cercetare PRP-4M;
Brigada 12 Rachete, dispusă la Mozdok, Republica Ossetia de Nord, este dotată cu 12 sisteme rachete sol-sol 9K720 „Iskander-M”;
Brigada 67 Rachete Antiaeriene dispusă la Vladikavkaz, regiunea Stavropol, dotată cu 24 sisteme de rachete antiaeriene 9K37 „Buk-M1”;
Brigada 78 Independentă Logistică la Budennovsk, regiunea Stavropol;
Divizia 42 Gardă Infanterie Motorizată, dispusă la Shali și Borzoi, Kalynovska, Republica Cecenia, formată în 2016-2017 pe baza brigăzilor 8, 17, 18. Aceasta are în componență Regimentul 70 Gardă Infanterie Motorizatădispus la Shali, Regimentul 71 Gardă Infanterie Motorizată dispus la Borzoi, Regimentul 291 Gardă Infanterie Motorizată dispus la Khankal, 1 batalion independent de tancuri, Regimentul 50 Gardă Artilerie Autopropulsată dispus la Shali, 1 regiment rachete antiaeriene, 1 batalion independent de cercetare, 1 batalion artilerie antitanc, 1 batalion independent comunicații, 1 batalion independent de geniu, 1 batalion independent sprijin materiale, 1 batalion medical. Această divizie este dotată cu armamentul și tehnica celor trei brigăzi pe baza cărora s-a format: transportoare BTR-82A, BTR-80, GAZ-233014 ITS „Tiger”, tancuri T-72B3 și T-72BK, MT-LB, MLRS 122 mm BM-21 „Grad” și 2B26 „Grad”, obuziere autopropulsate de 122 mm 2S1 „Gvodzika”, obuziere autopropulsate 152 mm 2S19 „Msta-S”, aruncătoare de 82 mm 2B14 Podnos „Tray”, sistemul de rachete autopropulsate antiaeriene 2S6M ZSU„Tunguska” ( SA-19 „Grison”), sistemul MANPAD 9K3 „Igla” (SA-18 „Grouse”), aruncătoare de 120mm 2S12 „Sani”, tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira”, sistemul de rachete antitanc dirijate 9P149 „Sturm-C”, sistemul de rachete antiaeriene SAM 9A33BM2 „Osa” (SA-8b/„GECKO”), sistemul autopropulsat BM 9A34 (35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”);
Brigada 19 Independentă Infanterie Motorizată „Voronezhsko-Shumlinskaya” dispusă la Sputnik, Vladikavkaz, Republica Ossetia de Nord, are structură aproape identică cu Brigada 20 Gardă Independentă Motorizată „Prikarpatsko-Berlinskaya” (are în plus un batalion spetsnaz), iar ca dotare se bazează pe tancuri T-90A, transportoare BMP-3, BTR-82A și BTR-80, GAZ 233014 ITS „Tiger”, MT-LB, sistemul MLRS de 122 mm BM 21-1/ 2B17 „Tornado-G”, obuziere autopropulsate 152 mm 2S19 „Msta-S”, aruncătoare de 120mm 2S12 „Sani”, tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira”, sistemul de rachete antitanc dirijate 9P149 „Sturm-C”, sistemul de rachete autopropulsate antiaeriene 2S6M ZSU„Tunguska” ( SA-19 „Grison”), sistemul autopropulsat BM 9A34 (35) „Strela-10” (SA-13 „Gopher”), sistemul MANPAD 9K3 „Igla” (SA-18 „Grouse”), sistemul de rachete SAM 9K332M „Thor M2U” (SA-15 „Gauntlet”);
Brigada 136 Gardă Infanterie Motorizată „Umansko-Berlinskaya”, dispusă la Buinaksk, Republica Dagestan identică ca structură cu brigada de mai sus, dotată cu tancuri T-72B3 și T-72BK, transportoare BMP-3, BTR-80, GAZ 233014 ITS „Tiger”, MT-LB, MLRS 122 mm BM-21 „Grad”, obuziere 152 mm autopropulsate 2S3 „Akatsiya”, aruncătoare de 120mm 2S12 „Sani”, tunuri antitanc 100 mm MT-12 „Rapira”, sistemul de rachete antitanc dirijate 9P149 „Sturm-C”, BRDM-2, sistemul de rachete SAM 9A331 „Tor M1” ( SA-15 „Gauntlet”), sistemul de rachete antiaeriene BM 9A34 (35) „Strela-10" (SA-13 „Gopher”), sistemul de rachete autopropulsate antiaeriene 2S6M ZSU„Tunguska” ( SA-19 „Grison”) și sistemul MANPAD 9K3 „Igla”/ SA-18 „Grouse”;
Baza Militară 4 GARDĂ „Vapnyansko-Berlin”, dispusă la Tskhinvali și Java, Ossetia de Sud, Georgia, cu structura și dotarea identică cu brigada de mai sus. Ca parte componentă a acestei baze se mai găsește aici 1 batalion de rachete antiaeriene bazat pe sistemul de rachete SAM 9K37 M1 „Buk-M1” (SA-11„Gadfly”), MLRS de 300 mm 9A52-2/ 9K58 „Smerch-M” și sistemul de rachete PTRC 9K720 „Iskander-M” (SS-26 „Stone”) și 1 regiment de geniu terestru;
Centrul 305 Independent Radiotehnic, la Kaspiysk, Republica Dagestan;
Centrul 903 Independent Radiotehnic, la Sochi, regiunea Krasnodar;
Centrul Independent Radiodirecționare-Căutare la Taganrogmm, regiunea Rostov;
Centrul 1061 Logistic, la Taganrogmm, regiunea Rostov;
Baza 7016 Depozitare Echipament Militar și Reparații, la Maikop Republica Adygea;
Baza 744 Arme de Artilerie la Novocherkassk;
Baza 719 Muniții de Artilerie la Tikhoretsk regiunea Krasnodar;
Centrul 430 Arme Mici la Armavir;
Baza 1103 Muniții de Geniu la Komsomolets, regiunea Stavropol;
Baza 7024 Reparații și Depozitare Echipamente Militare la, Kamensk-Shakhtinsky, regiunea Rostov;
Baza 3791 Sprijin Major de Luptă la Bataysk, regiunea Rostov;
Baza 91 Depozitare și Reparații Comunicații la Kropotkin, regiunea Rostov;
Baza 7029 Reparații și Depozitare Echipamente Militare la Volzhsky, Volgograd;
Baza 2728 Arme NBC la Frolovo, regiunea Volvograd;
Centrul 54 de Instruire Informații la Alania Vladikavkaz, Republica Ossetia de Nord;
Detașamentul 529 Medical cu Destinație Specială, la Rostov pe Don;
Depozitul 6167 Echipament Medical/Militar la Krasnodar;
Centrul de Instruire Pentru Luptă de la Ashuluk, regiunea Astrakhan.
La fel ca în Zona Baltică și în această zonă se poate observa o aglomerare de forțe cu diferite capabilități, structuri militare foarte bine dimensionate, având componențe similare, obligatoriu 3-4 structuri de manevră infanterie, 1 structură de tancuri, 1-3 structuri artilerie în majoritatea lor autopropulsate, obligatoriu structuri de apărare antiaeriană cu sisteme performante, în majoritatea lor bazate pe rachete sol-aer, 1-2 structuri antitanc, structuri de război electronic, lunetiști, comunicații, cercetare, NBC, geniu, medical, sprijin logistic, uneori spetsnaz. De asemenea, este de remarcat repartiția marilor unități de rachete antiaeriene, în așa fel încât să nu rămână posibilitate de pătrundere sau zonă neacoperită de raza acestora de acțiune, după cum se poate observa și în anexa nr. 5 unde sunt prezentate doar sistemele S-300 și S-400.
Desigur, odată cu începerea conflictelor în Siria și ca răspuns la doborârea avionului rusesc de către Turcia în 24 Noiembrie 2015, Rusia a decis dislocarea anumitor structuri și capabilități în această zonă, lucru care are, de altfel, are influență asupra părții de sud a Europei. Astfel, a fost adus la Baza Aeriană Hmeymim, lângă Latakia, la aproximativ 50 km de granița cu Turcia, sistemul de rachete antiaeriene S-400 Triumf. De asemenea, Rusia și-a dislocat crucișătorul purtător de rachete „Moscova”, în apropierea coastelor Siriei, acesta fiind înarmat cu sistemele antiaeriene „Fort”, echivalentul naval la S-300. În plus, contingentul rus format din 31 avioane de luptă (11 Su-24M2, 12 Su-25SM, 4 Su-30SM și 4 Su-34) și 10 elicoptere de luptă Mi-24/Mi-35 a fost întărit cu 4 bombardiere de luptă Su-34, avionul de luptă multirol Su-35 S 4. Între timp Președintele Putin a anunțat retragerea a 60 avioane și elicoptere, dar va menține bazele militare de la Tartus și Hmeymim, precum și sistemul S-400. Acest lucru, confirmă faptul că, acțiunile Rusiei în zonă, nu sunt în concordanță cu escaladarea conflictului, ci mai degrabă în scopul limitării libertății de acțiune a NATO în anumite zone de importanță strategică (ca de exemplu asupra bazei militare de la Incirlik din Turcia care se găsește sub incidența sistemului S-400 dispus la Latakia).
Forțele Aerospațiale, Aeriene, de Apărare Antiaeriană și Spațiale Ruse
Având în vedere importanța acestor forțe în cadrul strategiei A2/AD a Rusiei și fiind structuri sub comandă separată, am considerat necesar să le analizăm separat de celelalte forțe. Astfel, Centrul de comandă ale acestor forțe se găsește la Moscova. Din cadrul acestor forțe fac parte:
Armata 6 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană cu comandamentul dispus la Sankt Petersburg (influențează zona Baltică), mai exact având Centrul de Control 213 dispus la Sankt Petersburg. Această structură are în subordine:
Divizia 105 Aviație Întrunită dispusă la Voronezh (influențează zona Mării Negre dar și cea Baltică), formată din:
Regimentul 47 Aviație Întrunită, dispus la Voronezh, aeroportul Baltimor, echipat cu avioane de luptă și bombardiere Su-34 „Fullback”, avioane I1-20M „Coot-A” cu capabilități ELINT și radare de cercetare, avioane de transport An-26 „Curl”;
Regimentul 47 Independent Comandă Aviație, dispus la Voronezh, aeroportul Buturlinovka;
Squadronul 4 Independent cercetare de Aviație, dispus pe aeroportul Shatalovo, regiunea Smolensk (influențează Zona Baltică), are în dotare avioane de cercetare tactică Su-24MR „Fencer-E” și avioane de cercetare și cartografie aeriană An-30;
Regimentul 159 Aviație de Luptă, dispus în Republica Karelia, Petrozavodsk, aeroportul Besovets (influențează atât Zona Arctică cât și Zona Baltică), are în dotare avioane de luptă cu un singur loc Su-35S „Flanker-E”, avioane de luptă Su-27 „Flanker”, Su-27P „Flanker-B”, Su-27SM „Flanker-B Mod 1”, Su-27UBP „Flanker”, avioane de antrenament Su-27UB „Flanker-C”;
Regimentul 790 Aviație de Luptă, dispus pe aeroportul Khotilovo, regiunea Tver (influențează Zona Baltică), are în dotare avioane de interceptare MiG-31 „Foxhound” și avioane de interceptare MiG-31BM (cu posibilitate de alimentare în aer), Su-27 „Flanker”, Su-27P „Flanker-B”, Su-27SM „Flanker-B Mod 1”, Su-27UBP „Flanker”, avioane de antrenament Su-27UB „Flanker-C”;
Regimentul 14 Gardă Aviație de Luptă, dispus pe aeroportul Vostochniy, regiunea Kursk (influențează Zona Mării Negre), are în dotare avioane de luptă multirol MiG-29SMT și MiG-29UBM;
Regimentul 33 Întrunit Aviație Independent, dispus pe aeroportul Levashovo, Sankt Petersburg (influențează Zona Baltică), are în dotare avioane de transport An-26, An-12BK, avioane C3 IL-22 „Coot-B”, avioane de cercetare și cartografie aeriană An-30 „Clank”, avioane ușoare de transport An-72, elicoptere de transport medii Mi-8 MT/MTV-2, elicoptere cu contramăsuri electronice Mi-8SMV-PG și elicoptere de bruiaj Mi-8PP;
Regimentul 549 Aviație, dispus pe aeroportul Pushkin, Sankt Petersburg (influențează Zona Baltică), are în dotare elicoptere medii de transport Mi-8MT/MTV-2, elicoptere de transport tactic Mi-8/MTV-5, elicoptere antitanc Mi-28N „Havoc”, elicoptere de război electronic Mi-8SMV-PG ”Hip-J” și elicoptere de bruiaj activ de comunicații Mi-8PP „Hip-K”;
Regimentul 549 Aerian dispus pe aeroportul Pribilof, Glebychevo, regiunea Leningrad (influențează Zona Baltică), are în dotare elicoptere de atac Mi-24 PN ”Hind”, elicoptere de atac pe timp de noapte Mi-35M și elicoptere medii de transport Mi-8MT/MTV-2;
Baza 378 Aviație, dispusă pe aeroportul Dvoyevka, Vyazma, regiunea Smolensk (influențează Zona Baltică), are în dotare elicoptere de atac Mi-24P „Hind-F”, elicoptere de transport Mi-8MT, elicoptere Mi-8PP „Hip-K” cu capabilități de bruiaj „Polye” și elicoptere Mi-8SMV PG „Hip-J” cu capabilități de bruiaj „Smalta”;
Brigada 15 Aviație, dispusă pe același aeroport de mai sus, fiind parte componentă a bazei aeriene, are în dotare elicoptere de atac pe timp de noapte Mi-28N „Havoc”, elicoptere de atac Mi-24P „Hind-F”, elicoptere de atac pe timp de noapte Mi-35M, elicoptere de atac Ka-52 „Alligator”, elicoptere de transport greu Mi-24 „Halo”, elicoptere de transport Mi-8MT/MTV-2, elicoptere de război electronic Mi-8MTPR-1 cu sistem „Rychag-AV”;
Baza 800 Aeriană, dispusă pe aeroportul Chkalovsky, districtul Shchelkovo, regiunea Moscova (influențează Zona Baltică), are în dotare elicoptere de asalt blindate Mi-8AMTSh, elicoptere de asalt/transport Mi-8 „HIP-C”, avioane de transport strategice IL-76 „Candid”, avioane de transport An-12 „Cub”, An-26 „Curl”, An-72 „Coaler” și An-140-100, avioane IL-20 „Coot-A” cu sisteme ELINT, avioane IL-22 și IL-22M utilizate ca puncte de comandă;
Divizia 2 Apărare Antiaeriană, dispusă la Khvoynyy, regiunea Krasnosel, Sankt Petersburg compusă din:
Regimentul 1488 Rachete de Apărare Antiaeriană, dispus la Zelenogorsk, Saint-Petersburg (influențează Zona Baltică), are în compunere două divizioane dotate cu sistemele de rachete antiaeriene S-400 „Triumf ” (SA-21 Growler) și două divizioane dotate cu sistemele de rachete antiaeriene S-300PS (SA-10 Grumble);
Regimentul 500 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană, dispus la Gostilitsy, regiunea Leningrad (influențează Zona Baltică), are în compunere două divizioane dotate cu sistemele de rachete antiaeriene S-400 „Triumf ” (SA-21 Growler) și un divizion dotat cu sistemul de rachete antiaeriene ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22 Greyhound);
Regimentul 1489 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană, dispus la Vaganova, regiunea Leningrad (influențează Zona Baltică) având dotarea identică regimentul de mai sus;
Regimentul 1544 Rachete de Apărare Antiaeriană, dispus la Vladimirskiy regiunea Leningrad (influențează Zona Baltică), are în compunere un divizion dotat cu sistemul de rachete antiaeriene 9K37 „Buk-M1” și două divizioane dotate cu sistemele de rachete antiaeriene S-300V „Antey-300” (SA-12 Gladiator/Giant”;
Divizia 32 Apărare Antiaeriană, dispusă la Rzhev, regiunea Tver are în compunere:
Regimentul 42 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană, dispus la Izhitsa, regiunea Nogorod (influențează Zona Baltică), compus din două divizioane dotate cu sistemele de rachete antiaeriene S-300PS (SA-10 Grumble);
Regimentul 108 Rachete de Apărare Antiaeriană, dispus la Shilovo, regiunea Voronezh (influențează Zona Mării Negre) și are dotare identică cu regimentul de mai sus;
Armata 4 Forțe Aeriene și Apărare Antiaeriană, are centrul de comandă dispus la Rostovpe Don, regiunea Rostov, respectiv Centrul 214 C3 la Novocherkassk nu departe de Rostov pe Don (aprox. 40 km). Aceasta are în subordine următoarele structuri:
Divizia 1 Gardă Aviație cu comandamentul la Krasnodar, regiunea Krymsk având în componență:
Regimentul 31 Gardă Aviație de Luptă, dispus pe aeroportul Millerovo din regiunea Rostov (influențează Zona Mării Negre) și are în dotare avioane multirol de luptă Su-30SM „Flanker" și avioane de luptă pentru superioritate aeriană MiG-29 „Fulcrum";
Regimentul 3 Gardă Aviație de Luptă, dispus pe aeroportul Krymsk din regiunea Krasnodar (influențează Zona Mării Negre) este echipat cu avioane multirol de luptă Su-27„Flanker” și Su-27P „Flanker-B”, avioane Su-27SM3 (varianta modernizată a lui Su-27), Su-27PU (Su-30) (versiunea cu 2 locuri a lui Su-27P „Flanker-B”), Su-27UB/ „Flanker-C” și Su-30M2 (o variantă cu două locuri a lui Su-30);
Regimentul 559 Aviație de Bombardament, dispus pe aeroportul Morozovsk, regiunea Rostov (influențează Zona Mării Negre), echipat cu 36 avioane de vânătoare-bombardament Su-34 „Fullback”;
Regimentul 368 Aviație de Atac, dispus pe aeroportul Budennovsk regiunea Stavropol (influențează Zona Mării Negre), este echipat cu avioane de vânătoare-bombardament Su-25SM3 (varianta îmbunătățită a lui Su-25SM „Frogfoot”) și avioane de atac/CAS Su-25SM „Frogfoot”;
Regimentul 30 Independent Întrunit Aviație de Transport, dispus pe aeroportul Tsentralniy din Rostov pe Don (influențează Zona Mării Negre), este dotat cu avioane de transport An-12BK „Cub”, An-26 „Curl”, elicoptere de transport Mi-26T3/ 26TZ, Mi-26T „Halo”, Mi-26 „Halo” și 2 avioane cu capabilități ELINT/SIGINT Il-20M „Coot”;
Divizia 4 Aviație Întrunită, cu comandamentul dispus pe aeroportul Marinovka, regiunea Volvograd compusă din:
Regimentul 11 Independent de Aviație Mixtă, dispus pe aeroportul Marinovka, regiunea Volvograd (influențează Zona Mării Negre), este echipat cu avioane de cercetare tactice Su-24MR „Fencer-E” și avioane de atac Su-24M „Fencer-D”;
Regimentul 960 Aviație de Atac dispus pe aeroportul Primorsko-Akhtarsk, regiunea Krasnodar (influențează Zona Mării Negre) dotat cu avioane destinate CAS Su-25S și 25SMGrach „Frogfoot” și avioane de antrenament Su-25UB;
Divizia 27 Aviație cu comandamentul la Bebek în Crimeea, compusă din:
Regimentul 37 Aviație Mixtă, dispus pe aeroportul Gvardeyskoye, regiunea Crimeea(influențează Zona Mării Negre), echipat cu avioane de cercetare tactice Su-24MR „Fencer-E”, avioane de atac Su-24M „Fencer-D”, avioane destinate CAS 25SM Grach „Frogfoot” și avioane de antrenament Su-25UB;
Regimentul 38 Aviație de Luptă, dispus pe aeroportul Belbek, regiunea Crimeea (influențează Zona Mării Negre) este echipat cu avioane de vânătoare Su-30M2, avioane de luptă multirol Su-27„Flanker” Su-27SM „Flanker B” și avioane de interceptare Su-27PU;
Regimentul 39 Elicoptere dispus pe aeroportul Djankoi, regiunea Crimeea (influențează Zona Mării Negre), are în dotare elicoptere de luptă și transport multirol Mi-35M „Hind E”, elicoptere de asalt și transport Mi-8AMTSh și elicoptere de război electronic Mi-8MTPR-1.
Baza Aeriană 3624 dispusă pe aeroportul Erebuni, Yerevan, Republica Armenia, (influențează Zona Mării Negre), are în dotare avioane de vânătoare/superioritate aeriană MiG-29/"Fulcrum", avioane de antrenament MiG-29UB, elicoptere de atac și transport Mi-24P/ „Hind-F”, elicoptere medii de transport Mi-8 „Hip” și elicoptere de război electronic Mi-8MTPR-1
Regimentul de Elicoptere 55 Independent dispus pe aeroportul Korenovsk, regiunea Krasnodar (influențează Zona Mării Negre) este dotat cu elicoptere de luptă Ka-52 „Alligator”, elicoptere de luptă și transport, multirol Mi-35M „Hind”, elicoptere de atac antiblindate (zi/noapte) Mi-28N „Havoc” și elicoptere de transport și asalt Mi-8AMTSh;
Brigada 16 Aviație, dispusă pe aeroportul Zernograd, regiunea Rostov, (influențează Zona Mării Negre) este dotată cu elicoptere de transport și asalt Mi-8AMTSh, elicoptere de luptă și transport, multirol Mi-35M „Hind”, platforma de elicoptere Mi-8PP „Hip-K” cu sistemul de bruiaj „Polye”, platforma de elicoptere Mi-8SMV-PG „Hip-J” cu sistemul de bruiaj „Smalta-V” și elicopterul de război electronic Mi-8MTI „Hip-H EW5”;
Regimentul de Elicoptere 487 Independentdispus pe aeroportul Budennovsk, regiunea Stavropol (influențează Zona Mării Negre), are în dotare elicoptere de luptă și transport, multirol Mi-35M „Hind”, elicoptere de atac antiblindate (zi/noapte) Mi-28N „Havoc”, elicoptere medii de transport Mi-8 „Hip” și UAV „ Forpost”;
Divizia 51 Apărare Antiaeriană dispusă la Rostov pe Don și compusă din:
Regimentul 1537 Rachete Antiaeriene dispus la Novorossiysk (influențează Zona Mării Negre) și este compus din 2 divizioane de rachete antiaeriene dotate cu sistemul antiaerian S-400 și ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22 Greyhound);
Regimentul 1536 Rachete Antiaeriene dispus la Rostov pe Don (influențează Zona Mării Negre) și este compus din 3 divizioane de rachete antiaeriene dotate cu sistemul antiaerian S-300PM/ SA-10C Grumble-C;
Regimentul 1721 Rachete Antiaeriene dispus la Sochi, regiunea Krasnodar (influențează Zona Mării Negre), este compus din 2 divizioane de rachete antiaeriene dotate cu sistemul antiaerian 9K37M1 „Buk-M1”;
Divizia 31 Apărare Antiaeriană dispusă la Sevastopol în Crimeea și compusă din:
Regimentul 12 Rachete Apărare Antiaeriană, dispus la Sevastopol, în Crimeea (influențează Zona Mării Negre), compus din 2 divizioane dotate cu sistemul antiaerian PU S-300PS (SA-10 Grumble);
Regimentul 18 Gardă Rachete Antiaeriene dispus la Feodossiya, în Crimeea (influențează Zona Mării Negre), compus din 2 divizioanedotate cu sistemul antiaerian PU S-300PS (SA-10 Grumble) și 2 divizioane dotate cu sistemul antiaerian S-400. Acestea mai au în dotare și sistemul antiaerian ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22 Greyhound).
Din componența Forțelor Aerospațiale, Aeriene, de Apărare Antiaeriană și Spațiale Rusemai fac parte Armata 14 Aviație și Apărare Antiaeriană cu comandamentul la Yekaterinburg, regiunea Sverdlovsk având forțele dispuse aproape de centrul Rusiei și Armata 11 Aviație și Apărare Antiaeriană cu comandamentul la Khabarovsk, regiunea Khabarovsk având forțele dispuse în partea de est a Rusiei. Din această cauză, nu vom insista cu analizarea acestora, aflându-se la o distanță considerabilă de Europa.
Tot din cadrul acestei structuri face parte și Comandamentul Aviației cu Rază Lungă de Acțiune dispus la Moscova având în subordine:
Divizia 22 Gardă Bombardiere Grele de Aviație cu comandamentul la Engels, regiunea Saratov compusă din:
Un regiment (nu se știe numărul) de bombardieregrele, dispus pe aeroportul Engels, regiunea Saratov (influențează atât Zona Mării Negre cât și Zona Baltică) are în dotare bombardiere strategice supersonice Tu-160M și Tu-160 Beliy Lebed „Blackjack”, bombardiere strategice/purtătoare de rachete Tu-95MS, Tu-95MSM „Bear” și Tu-95K-22 „Bear-G”;
Regimentul 52 Gardă Bombardiere Grele de Aviație, dispus la Shaykovka, regiunea Kaluga (influențează atât Zona Mării Negre cât și Zona Baltică), este dotat cu bombardiere strategice/lovituri maritime Tu-22M3„Backfire-C”;
Divizia 326 Bombardiere Grele dispusă în regiunea Amur din estul Rusiei;
În componența acelorași forțe mai sus amintite se regăsesc și structurile de transport aerian cu centrul de comandă la Moskova, compuse din două divizii de transport aerian și structurile destinate antrenării, testării de tehnică precum și cele de învățământ militar, inclusiv Academia Forțelor Aeriene, structuri pe care nu o să le mai detaliem considerând că influența acestora asupra Europei este într-un procentaj destul de mic.
În Siria, pe aeroportul Hmeymim din Latakia și pe aeroporturile Shayrat și Tiyas din provincia Homs, se găsește dispusă o brigadă de aviație cu destinație specială, poziția acesteia, deși mai la sud, poate influența Zona Mării Negre. Această brigadă este compusă dintr-un squadron de bombardiere echipat cu bombardiere Su-24M „Fencer-D”, un detașament de avioane de vânătoare-bombardament Su-34 „Fullback”, un squadron de vânătoare dotat cu avioane de vânătoare de generație 4+, Su-30SM și avioane de vânătoare multirol Su-35S „Flanker-E”, un squadron de elicoptere mixt având elicoptere Mi-24P/ Mi-8AMTSh / Ka- 52 / Mi-28N, un avion A-30 de supraveghere și fotografiere aeriană, 1 avion IL-20M pentru război electronic și supraveghere aeriană, UAV „Outpost” și „Orlan-10”, 2 baterii de S-400, 1 baterie cu ZRPK „Pantsir-S1” și 1 complex de război electronic „Krasuha-4”.
O componentă extrem de importantă este Comandamentul Rachetelor de Apărare Antiaeriană dispus la Moscova. Dispunerea structurilor din subordinea acestuia ne indică faptul că, destinația acestora este de a apăra circular capitala Rusiei. Compunerea acestuia este următoarea:
Divizia 5 Apărare Antiaeriană, dispusă la Leninsky (20 km S-SE de centrul Moscovei), regiunea Moscova compusă din:
Regimentul 549 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană dispus la Ilyinsky(85 km E-SE de centrul Moscovei) este compus din 2 divizioane dotate cu sistemul antiaerian S-400 Triumph „SA-21 Growler” și sistemul antiaerian ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22 Greyhound);
Regimentul 629 Rachete de Apărare Antiaeriană, dispus la Elektrostal (55 km E de centrul Moscovei) este compus din 2 divizioane dotate cu sistemul antiaerian S-300PM;
Regimentul 606 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană dispus tot la Elektrostal (55 km E de centrul Moscovei) și compus din 2 divizioane dotatecu sistemul antiaerian S-400 Triumph „SA-21 Growler” și sistemul antiaerian ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22 Greyhound);
Regimentul 614 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană dispus la Pestovo (35 km N, NE de centrul Moscovei), compus din 3 divizioane dotate cu sistemul antiaerian S-300PM;
Divizia 4 Apărare Antiaeriană, dispusă la Dolgoprudny(25 km N-NV de centrul Moscovei), compusă din:
Regimentul 584 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană, având un divizion de S-300PM dispus la Marino (80 km NE de centrul Moscovei) și încă unul la Solnechnogorsk Borough (63 km NV de centrul Moscovei);
Regimentul 210 Rachete Antiaeriene dispus la Dubrovka(6 km SE de centrul Moscovei) compus din 2 divizioane dotatecu sistemul antiaerian S-400 Triumph „SA-21 Growler” și sistemul antiaerian ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22 Greyhound);
Regimentul 93 Gardă Rachete de Apărare Antiaeriană dispus la Funkovo (50 km V de centrul Moscovei) compus din 2 divizioane dotatecu sistemul antiaerian S-400 Triumph „SA-21 Growler” și sistemul antiaerian ZRPK 96K6 „Pantsir-S1” (SA-22 Greyhound) și un divizion dotat cu sistemul antiaerian S-300PM;
Regimentul 612 Rachete de Apărare Antiaeriană dispus la Krasnoznamensk (40 km SV de centrul Moscovei), compus din 3 divizioane dotate cu sistemul antiaerian S-300PM;
Regimentul 799 Rachete de Apărare Antiaeriană dispus tot la Krasnoznamensk (40 km SV de centrul Moscovei), compus din 1 divizion dotat cu sistemul antiaerian S-300PM;
Divizia 9 Apărare Împotriva Rachetelor dispusă la Sofrino (40 km NE de centrul Moscovei) și compusă din:
Punctul de comandă 900 al Sistemului de Apărare Antirachetă dispus la Sofrino;
Nodul 482 Radar Independent dispus tot la Sofrino dotat cu complexul radar Don-2N (5N20) (NATO: Pill Box);
Nodul 572 Radar Independent dispus la Chernetskaya (70 km S de centrul Moscovei) având un radar 5N20 „Danube-3U”;
Punctul 164 Comandă și Control, Procesare Informații dispus la Akulovo (27 km V de centrul Moscovei) dotat cu sistemul de calculatoare 5K80 „Elbrus”;
Complexul 102 Rachete dispus la Zhuklino (75 km NV de centrul Moscovei), compus din radarul Don-2N (5N20) și sistemul de rachete ABM-3(51T6 „SH-1”);
Complexul 50 Rachete dispus la Zhuklino (25 km NE de centrul Moscovei), compus din radarul Don-2N (5N20) și sistemul de rachete anti balistice 53T6/ABM-3 „Gazelle”;
Complexul 15 Rachete, dispus la Zhuklino (25 km SV de centrul Moscovei), Complexul 49 Rachete, dispus la Sofrino(40 km NE de centrul Moscovei), Complexul 16 Rachete dispus la Leninsky (20 km S de centrul Moscovei), Complexul 89 Rachete dispus la Krasnogorsk (15 km NV de centrul Moscovei) toate având dotarea identică cu Complexul 50 Rachete prezentat mai sus;
Nodul 590 Radar Independent dispus la Mordovia (445 km SE de Moscova) dotat cu radarul OTH de nouă generație 29B6 „Container”;
Ultima structură componentă a Forțelor Aerospațiale, Aeriene, de Apărare Antiaeriană și Spațiale Ruse este Comandamentul Forțelor Spațiale. Acesta este dispus la Moscova și are în subordine Armata 15 Forțe Speciale Aerospațiale compusă din:
Sistemul 820 Comandă, Control și Detecție Întrunită (avertizare atac cu rachete) dispus la Solnechnogorsk, regiunea Moscova;
Nodul Primar 1127 Radar, este sistemul de detecție, comandă și control spațial de est, dispus la Pivan în partea de est a Rusiei;
Nodul 916 Radar este sistemul de detecție, comandă și control spațial de vest, dispus la Kurilovo, 50 km S de Moscova, adună date și informații de la o serie de sateliți de avertizare timpurie Kosmos 2510 (EKS 1) (Tundra 11L),care înlocuiesc sateliții de avertizare timpurie US-K și US-KMO ai sistemului Oko-1, precum și de la nodurile individuale radar OTH. Acesta avertizează din timp un atac nuclear și distribuie informații sistemului de apărare antiaeriană care apără Moscova A-135;
Nodul 57 Radar Independent dispus la Olenegorsk, regiunea Murmansk având în dotare radarul 77YA6-VP „Voronezh-VP”;
Nodul 49 Radar Independent dispus la Gulshad, Republica Kazakhstan și echipat cu radarul 5N86M „Dnepr-M”;
Nodul 378 Radar Independent dispus la Pechora, Republica Komi și echipat cu radarul 77YA6-VP „Voronezh-VP” (radar de avertizare timpurie);
Nodul 474 Radar Independent dispus la Gantsevichi, Kletsk, Republica Belarus, are în dotare radarul RLS 70M6 „Volga”;
Nodul 571 Radar Independent dispus la N Lechtusi, districtul Vsevolozhsk regiunea Leningrad, are în dotare radarul 77YA6-M „Voronezh-M”(radar de avertizare timpurie);
Nodul 818 Radar Independent dispus la Armavir, regiunea Krasnodar, echipat cu radar de avertizare timpurie 77YA6-DM „Voronezh-DM” (UHF);
Nod radar independent (nu se cunoaște numărul acestuia) dispus la Koeyuhi, Barnaul (în partea centrală-sud a Rusiei) echipat cu radar de avertizare timpurie 77YA6-DM „Voronezh-DM” (UHF);
Nod radar independent (nu se cunoaște numărul acestuia) dispus la Kumak, districtul Novoorsky, regiunea Orenburg echipat cu radar de avertizare timpurie 77YA6-M „Voronezh-M” (VHF);
Nod radar independent (nu se cunoaște numărul acestuia) dispus laVorgashor, Vorkuta, Komi, echipat cu radar de avertizare timpurie 77YA6-M „Voronezh-M” (VHF);
Nod radar independent (nu se cunoaște numărul acestuia) dispus laKaliningrad, echipat cu radar de avertizare timpurie77YA6-DM „Voronezh-DM” (UHF);
Nod radar independent (nu se cunoaște numărul acestuia) dispus la Irkutsk (partea centrală-sud a Rusiei),echipat cu radar de avertizare timpurie 77YA6-VP „Voronezh-VP” (VHF);
Nod radar independent (nu se cunoaște numărul acestuia) dispus la Eniseisk, regiuneaKrasnoyarsk (în partea centrală a Rusiei), echipat cu radar de avertizare timpurie 77YA6-DM „Voronezh-DM” (UHF);
Nod radar independent PO 4 (nu se cunoaște numărul acestuia) dispus laSevastopol, Crimeea, echipat cu radar 5N86 „Dnepr”;
Nodul 857 Radar Independent, dispus la Fokino, Nakhodka, Primorsky Krai (în partea de est a Rusiei), echipat cu radar de detecție a obiectelor spațiale de pe orbite joase „H-Krona”.
Desigur, structurile militare Ruse sunt mai numeroase decât cele prezentate, noi ne-am concentrat atenția asupra celor care au, mai mult sau mai puțin, influență asupra întregii granițe de est a Europei, începând din nord de la Zona Arctică și până în partea de S către Siria.
Principala concluzie care se poate desprinde din acest capitol este faptul că, în partea de est a Europei, teritoriul Rusiei va fi extrem de greu de străpuns. Capabilitățile A2/AD ale Rusiei nu se bazează doar pe un număr de „fortărețe”, acestea sunt prezente în toată țara, de la nord la sud, așezate în straturi, integrate și mobile. Forțele descrise mai sus sunt foarte atent repartizate în această zonă, în așa fel încât, să nu existe porțiuni lăsate descoperite, capabilitățile fiind împărțite similar, începând de la mijloacele de avertizare timpurie, continuând cu capabilitățile de neutralizare a rachetelor lansate de la distanțe foarte mari, a mijloacelor aeriene, navale și terminând cu structurile terestre, aranjate în așa fel încât, să poată interveni rapid în cazul unei agresiuni, dar și să poată lansa la fel de rapid operații ofensive.
Strategiile de contracarare a acestui mod de aranjare a forțelor trebuie planificate în detaliu, iar acțiunile trebuie executate rapid și precis prin concentrarea efortului pe anumite direcții strategice bine definite, ulterior dezvoltarea acestora. Principala întrebare rămâne „Ce facem după străpungerea sistemului A2/AD și în ce direcție ar trebui să ne concentrăm eforturile?”
CAPITOLUL 3 – CONCEPȚIA ȘI POSIBILITĂȚILE NATO DE CONTRACARARE A CAPABILITĂȚILOR A2/AD ÎNTREBUINȚATE DE RUSIA ÎN FLANCUL SĂU VESTIC
Ca orice concept la modă, A2/AD se bazează pe o idee simplă, dar foarte eficientă. În acest caz, combină mai multe „strategii de război concentrate pe împiedicarea unui adversar de a opera forțe militare în apropierea, în sau într-o regiune contestată”. „Cunoscută de Armata Populară de Eliberare a Chinei, după ce a observat operațiunile Statelor Unite și Aliaților în primul război din Golf, este în primul rând o strategie defensivă, care încearcă să compenseze avantajele militare americane (și implicit occidentale) amenințând să impună costuri insuportabile”. Din punct de vedere militar pur, limitează libertatea de mișcare, fiind capabilă să interzică zone aeriene și mările din apropiere în timpul războiului sau pur și simplu provoacă tensiune crescută în zonă.
Federația Rusă, ținând cont de superioritatea militară a NATO, a dezvoltat mijloace asimetrice de tip A2/AD. Cele mai importante dintre au fost prezentate în raportul nostru de cercetare nr.1. Aplicarea consecventă a unor astfel de măsuri în diferite regiuni (regiunea Mării Baltice, Crimeea, Arctica, Siria) face parte dintr-o strategie mai largă a Rusiei de prevenire a operațiunilor NATO în statele frontaliere NATO și în regiunile percepute de Moscova ca fiind cele strategice. Rusia folosește aceste strategii pentru a provoca NATO la toate nivelurile, de la tactic la strategic.
Concepția NATO de contracarare a strategiei A2/AD
Luând în considerare toate aceste strategii implementate de Rusia, NATO a căzut de acord deja, asupra unui număr de măsuri ce trebuie implementate, ca un răspuns rapid la activitățile desfășurate sub pragul articolului 5. Înțelegerea strategiilor A2/AD ale Rusiei și a modului acesteia de conducere a războiului hibrid trebuie să stea la baza acțiunilor NATO. Forța de răspuns a NATO (NRF), apelul la o mai bună partajare a informațiilor și extinderea atribuțiilor către SACEUR pentru a asigura o reacție adecvată se numără printre măsurile care împiedică escaladarea și creează o asigurare efectivă a aliaților.
Astfel, una dintre strategiile adoptate de NATO la aceste schimbări ale mediului operațional din Europa sunt Forțele de Răspuns a NATO (NRF). NRF reprezintă o forță multinațională bazată pe tehnologii avansate, formată din componente terestre, maritime, aeriene și de forțe pentru operații speciale care au capabilitatea de dislocare rapidă. Concepută pentru a răspunde unei game variate de amenințări, NRF are capacitatea de a desfășura misiuni constând în operațiuni de intervenție rapidă în situații de criză, operațiuni post-conflict de menținere a păcii, apărarea integrității teritoriului unui stat membru, respectarea embargourilor, protejarea infrastructurii critice, intervenții pentru reducerea efectelor dezastrelor naturale (cu intervenție concretă după uraganul Katrina în SUA și cutremurul din Pakistan din 2005).
Nu este prima dată când NATO recurge la astfel de strategii. Prima tentativă este în 1960 când generalul Lauris Norstad, pe atunci Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), propune crearea unei forțe mobile capabilă de a se disloca rapid, pentru Comandamentul Aliat din Europa (ACE), scopul acesteia fiind descurajarea și intimidarea uneiposibile agresiuni împotriva țărilor aliate, aflate în flancurile de nord și de sud a ACE.Denumirea acestui pachet de forțe a fost Forța Mobilă a Comandamentului Forțelor Aliate din Europa (AMF). În timp de pace, în aceste țări exista cel mult o prezență foarte limitată a forțelor militare aliate, iar conceptul AMF urmărea proiectarea unei capabilități multinaționale de descurajare, la scurt timp după primirea unei solicitări în acest sens.
Țările componente de la acea vreme contribuiau cu forțe, fiind create forțe multinaționale pre-planificate, destinate dislocării în cinci zone: Insulele Zealand din Danemarca, nordul Norvegiei, estul Turciei, estul Italiei, Nordul Greciei și Tracia greacă și turcă. Exercițiile și planificarea operațiilor erau conduse de un personal multinațional, nu prea numeros, aflat în Republica Federală Germană, dar, într-o situație reală de urgență, comanda și controlul elementelor AMF dislocate, ar fi urmat să revină comandanților locali ai trupelor terestre și aeriene ale NATO, în vederea asigurării unei integrări fără fisuri la nivelul forțelor locale și al forțelor de întărire și pentru a prezenta o singură „față” a Alianței.
Chiar dacă scopul AMF era descurajarea în părțile de nord și sud ale ACE, criza Berlinului din 1961, a determinat îndreptarea atenției spre centrul Europei, iar odată cu crearea Zidului Berlinului, SUA și-a intensificat prezența trupelor în vestul Europei. Capacitatea de reacție a acestor forțe a fost testată în 1963 în cadrul exercițiului „Big Lift”, demonstrându-se capacitatea SUA de a executa transporturi strategice, de a pre-poziționa echipamente și de a trimite rapid întăriri. Astfel, SUA a depozitat în sudul Germaniei echipamente pentru două divizii, iar în 1968 odată cu redislocarea unor forțe din Europa în SUA datorită nevoilor de susținere a angajamentelor din Asia de SE, au mai fost depozitate materiale pentru încă o divizie. De atunci și până la sfârșitul Războiului Rece, anual, SUA și-a testat capacitatea de a-și readuce forțele în Germania, prin exercițiile de mobilitate strategică REFORGER.
Odată cu numirea generalului Alexander Haig, în 1975, ca SACEUR, s-a trecut la armonizarea planurilor de asigurare a întăririlor individuale existente la nivelul NATO și la nivel național într-un singur Plan de Reacție Rapidă (RRP) al SACEUR, iar exercițiile REFORGER s-au transformat în seria de exerciții AUTUMN FORGE concepute pentru a demonstra capacitatea NATO de a interveni rapid, în același timp, în toate cele trei regiuni ale ACE. Nivelul de ambiție a SUA a crescut, astfel că, se dorea ca NATO să aibă echivalentul a zece divizii dislocate și pregătite să apere Germania de Vest, în maxim zece zile de la luarea deciziei de a trimite întăriri denumit conceptul „10-în-10”. Acest lucru a determinat pre-poziționarea materialelor pentru încă trei divizii în Germania, Belgia, Luxemburg și Olanda.
Un obiectiv esențial al RRP, unul care a reconfirmat credibilitatea politică a forțelor de reacție rapidă și a planificării în domeniul întăririi forțelor aliate, precum și adevărata lor valoare din punct de vedere militar, a fost acela de a da noi asigurări pentru încrederea membrilor NATO. Nu putea exista o motivație mai puternică, care să-i determine pe aliații aflați de-a lungul liniei de despărțire să participe la realizarea unei apărări înaintate puternice și să fie pregătiți să reziste la intimidare, coerciție sau agresiune, decât angajamentul aliaților „de dincolo de plaje”, precum Canada, Portugalia, Marea Britanie și Statele Unite, de a veni în sprijinul lor, în timp de criză sau de război, prin intermediul RRP. Astfel, motto-ul apărării colective a NATO a devenit „toți pentru unul și unul pentru toți”.
Odată cu încheierea Războiului Rece, toate aceste aranjamente nu își mai aveau rostul, astfel, exercițiile REFORGER au fost abandonate, iar capacitățile de depozitare din Europa au fost închise. Planul de Reacție Rapidăîși îndeplinise misiunea de descurajare și de a da noi asigurări pentru încrederea aliaților, dar circumstanțele care determinaseră apariția sa dispăruseră.
În același timp cu evoluția Europei spre un continent unit, determinat să conviețuiască în pace și libertate, nevoia de intervenție la criză s-a mutat din interiorul spațiului NATO, către periferiile acestuia, respectiv în Balcani pentru o perioadă. Pentru un timp, s-a avut în vedere opțiuneacreșterii dimensiunilor forțelor AMF, de la nivelul unei brigăzi, la cel al unei divizii, pentru a le face mai robuste, dar timpul AMF a trecuse.
Începând cu 1991, forțele Regatului Unit destinate timp de 40 de ani apărării Germaniei de Vest, respectiv Corpul 1 Britanic, a fost transformat într-o forță multinațională denumită Corpul Aliat de Reacție Rapidă (ARRC). Necesitatea unei forțe mai mari și mai eficiente a fost demonstrată în cadrul operațiilor de impunere a păcii din Bosnia și Herțegovina în 1995 și în Kosovo în 1999, unde ARRC au reprezentat forțele care au intrat primele în teatru de operații.
După perioada Războiului Rece, AMF și ARRC erau considerate ca Forța de Reacție Imediată (IRF), respectiv Forța de Reacție Rapidă (RRF). AMF a fost desființată în anul 2002.
Între 1990-2000, ca urmare a Războiului din Golf, NATO și-a transformat forțele pentru a îndeplini operații expediționare, în timp scurt de la notificare, la distanțe strategice de Europa și America de Nord. Ca urmare a succesului forțelor ARRC au fost constituite după același model încă opt astfel de corpuri multinaționale staționate în Europa, dintre care șase cu o stare de operativitate ridicată. Astfel, reacția rapidă a devenit elementul central al noii structuri a forțelor NATO, conceptele IRF și RRF au fost abandonate, urmând să fie implementate conceptele Forțelor cu Înaltă Operativitate (HRF) și a Forțelor cu Operativitate Scăzută (FLR).
Conceptul Forței de Răspuns a NATO (NRF) a apărut în urma Summit-ului NATO de la Praga din 2002. Până în acel moment nu exista o concepție unică de întrebuințare a corpurilor multinaționale HRF și a formațiunilor maritime similare. Prin NRF s-a dorit conectarea HRF-urilor, printr-o schemă comună de rotație, precum și adoptarea unor tactici, metode și procedee standardizate, era combinația perfectă dintre capabilitățile expediționare și un concept nou de întrebuințare. Ceea ce oferea NRF alianței NATO, începând cu anul 2003 s-a dovedit a fi un concept solid, în permanență existând o capabilitate de reacție rapidă de aproximativ 20000 de militari gata să intervină, lucru total diferit de ceea ce s-a întâmplat pe plan mondial până la acel moment. Comandantul Suprem Aliat pentru Europa (SACEUR), generalul James L. Jones, sublinia, cu acel prilej, rolul important al NRF: „NATO nu va mai dispune de efective militare uriașe necesare climatului de securitate din timpul Războiului Rece, dar va avea forțe capabile și agile ce vor ajuta Alianța să facă față oricărei amenințări a secolului 21”.
Conceptul NRF a fost adoptat la 12 iunie 2003, cu prilejul reuniunii de la Bruxelles a miniștrilor apărării din statele membre.
În cadrul unui exercițiu desfășurat la Doganbey (Turcia), la 20 noiembrie 2003, au fost testate primele elemente ale NRF, pentru a demonstra capacitatea de reacție în cazul unei crize.
La 13 octombrie 2004, la Poiana Brașov, cu prilejul reuniunii miniștrilor apărării din statele membre NATO, secretarul general al Alianței, olandezul Jaap de Hoop Scheffer, și comandantul Suprem al Forțelor Aliate pentru Europa, James L. Jones, au anunțat că NRF a atins gradul operațional prim și poate desfășura o gamă complexă de misiuni. Pentru certificarea capabilității NRF a fost organizat exercițiul militar comun „STEADFAST JAGUAR 06”, în Insulele Capului Verde, între 15-28 iunie 2006, în cadrul căruia au fost testate simultan, componente terestre, maritime, aviație și de forțe speciale.
În anul 2006, a fost obținută capacitatea operațională completă a NRF, acest lucru fiind anunțat la finalul summit-ului NATO de la Riga, la 29 noiembrie 2006.
Mai mult decât atât, experiența acumulată datorită rotațiilor și intervențiile în Afganistan în 2004 și 2007, a demonstrat faptul că, aceste forțe erau capabile să desfășoare operații la distanțe mari, în cadrul unor operații dificile, în condiții climatice grele. Desigur, de-a lungul timpului au fost identificate și o serie de neajunsuri, care lasă urme de îndoială în ceea ce privește adevărata valoare a NRF pe termen lung. Aici ne referim cu precădere la unele capabilități vitale cum ar fi facilitatorii operaționali fără de care dislocarea și întrebuințarea NRF ar fi aproape imposibilă și la dificultatea cu care sunt asigurați de la o rotație la alta.
O altă dificultate identificată ar fi costurile destul de mari și care nu toate statele contribuitoare și le pot asuma. Performanța acestor forțe necesită investiții care nu oricine și le poate permite.
Cu toate neajunsurile putem afirma cu siguranță că, „capacitatea specifică și de neegalat a Alianței de a planifica și desfășura operații multinaționale expediționare și de a combina capabilități individuale într-o forță coerentă va contribui la asigurarea certitudinii că moștenirea AMF se va regăsi în NRF, în cel de al șaptelea deceniu al NATO și în viitor”.
„Forța de răspuns a NATO (NRF) este o forță multinațională avansată din punct de vedere tehnologic, alcătuită din componente terestre, aeriene, maritime și Forțe pentru Operații Speciale, care sunt rapid dislocabile. Acestea oferă apărare colectivă și reacție militară rapidă la o criză emergentă. În plus, acestea pot efectua operațiuni în sprijinul păcii, pot asigura protecția infrastructurilor critice și potinterveni pentru reducerea efectelor dezastrelor”. Comanda acestora aparține SACEUR, Comandamentul Forțelor Aliate Întrunite (JFC) dela Brunssum și Comandamentul Forțelor Aliate Întrunite (JFC) de la Napoli își asumă comanda operațională, prin rotație, iar în 2018 JFC Brunssum este la conducere.
NRF se compune din patru părți:
Element C2 de Comandă și Control bazat pe un Comandament al Grupării de Forțe Întrunite, dislocabil;
Gruparea de Forțe de Intervenție Foarte Rapidă (VJTF);
Grupul de Forțe de Angajare Ulterioară (IFFG), format din forțe cu status de dislocare ridicat care se pot desfășura rapid în urma VJTF, pentru a răspunde la o criză;
Grupul Forțelor de Răspuns, în cadrul cărora, NATO păstrează un spectru larg de capabilități militare care cuprind unități de comandă și control, de luptă și de sprijin. Forțele sunt compuse din mulțimea, mult mai largă, a forțelor Alianței sau din forțele naționale dislocabile ale partenerilor.
Aliații și națiunile partenere trebuie să respecte standarde stricte pentru a participa la NRF. Ca urmare, în perioada de 6-18 luni înainte de asumarea rolului unei unități în cadrul NRF, sunt organizate diverse antrenamente și exerciții pentru a integra contingentele naționale și pentru a-și standardiza procedurile.
VJTF a fost creat în urma Summit-ului din Țara Galilor din 2014, pentru a răspunde mai rapid unui mediu de securitate în continuă schimbare, cu precădere la granițele de est și de sud a NATO.
În ceea ce privește utilizarea NRF pentru contracararea A2/AD, putem afirma faptul că acestea pot fi utilizate cu succes până la un anumit punct. Capacitatea de dislocare rapidă poate fi utilizată pentru concentrarea efortului pe o anumită direcție vulnerabilă a sistemului A2/AD al Rusiei, efectul obținut este crearea unei breșe. Ulterior acest „cap de pod” trebuie dezvoltat. Aici intervine întrebarea dacă NATO are capabilitățile și structurile de forțe pentru a continua acțiunile odată ce a realizat pătrunderea în interiorul zonei A2/AD.
De fapt un semn de întrebare apare și înainte de acest moment și anume dacă Rusia va permite NATO să se apropie cu pachetele de forțe pentru a realiza această breșă. Capabilitățile integrate în A2/AD permit detectarea și acționarea țintelor la distanțe considerabile de granița de est a NATO. Pentru accesul NRF în zonă trebuie găsite noi soluții.
Un prim pas a fost făcut prin implementarea sistemului antirachetă în Europa. Motivul instalării acestui așa numit „scut antirachetă” este de a apăra NATO de eventualele atacuri cu rachete balistice. Rachetele balistice reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare pentru populațiile, teritoriile și forțele aliate. Peste 30 de țări au sau au achiziționat rachete balistice care ar putea fi folosite pentru a transporta nu numai focoasele convenționale, ci și armele de distrugere în masă. Proliferarea acestor capacități nu înseamnă neapărat că există o intenție imediată de a ataca NATO. Cu toate acestea, aceasta înseamnă că Alianța are responsabilitatea de a lua în considerare apărarea antirachetă ca parte a misiunii sale de a-și proteja populațiile.
Un lucru este sigur. Implementarea acestuia nu a convenit Rusiei care și-a manifestat în nenumărate rânduri nemulțumirea. Pe lângă capabilitatea de a intercepta eventualele atacuri cu rachete balistice lansate din Orientul Mijlociu sau din alte zone, acest sistem are și un rol de contracarare a sistemului A2/AD al Rusiei, anulând, în acest fel, anumite capabilități a acesteia.
Figura nr. 9: Sistemul antirachetă din Europa
Ideea implementării unui sistem antirachetă în Europa a apărut la summit-ul NATO de la Praga în 2002, după încheierea acestuia s-a făcut un studiu de fezabilitate care a concluzionat faptul că, un sistem de apărare antirachetă în Europa este fezabil. Au urmat negocieri desfășurate pe parcursul câtorva ani, cu Polonia și Republica Cehă pentru dislocarea unui radar în Cehia și a interceptorilor în Polonia. Ambele țări și-au dat acordul pentru dislocarea sistemelor pe teritoriul lor.
În aprilie 2007, aliații europeni ai NATO au cerut crearea unui sistem NATO de apărare antirachetă care să completeze sistemul național de apărare antirachetă american pentru a proteja Europa de atacurile cu rachete.Ca răspuns, premierul rus, la vremea aceea, Vladimir Putin a afirmat că, o astfel de desfășurare ar putea duce la o nouă cursă în domeniul armamentului și ar putea spori probabilitatea distrugerii reciproce. De asemenea, a amenințat cu înghețarea tratatului Forțelor Armate Convenționale în Europa (CFE) din 1991, care limita dislocarea forțelor în Europa.Secretarul general Jaap de Hoop Scheffer a afirmat că, sistemul nu va afecta echilibrul strategic și nu amenință Rusia, deoarece planul este să se bazeze doar pe zece rachete interceptoare în Polonia cu un radar asociat în Republica Cehă.
A urmat o perioadă tensionată dintre NATO și Rusia când, la 14 august 2008, Statele Unite și Polonia au ajuns la un acord pentru a plasa o bază cu zece rachete interceptoare cu sistemele de apărare aeriană MIM-104 Patriot asociate în Polonia. Acest lucru a dus la o amenințare nucleară asupra Poloniei de către Rusia. La 20 august 2008, Statele Unite și Polonia au semnat acordul, în timp ce Rusia a transmis Norvegiei că suspendă legăturile cu NATO.
La 17 septembrie 2009, președintele Obama a anunțat că SUA va implementa un program pe faze denumit Abordarea Adaptată pe Faze în |Europa (EPAA), pentru apărarea antirachetă în Europa. Noua abordare este centrată pe sistemul de apărare antirachetă Aegis și este desfășurată în trei etape principale din 2011 până în 2018. O a patra fază care urma să fie lansată după 2022 a fost anulată în martie 2013.
EPAA este contribuția SUA la sistemul de apărare antirachetă al NATO și este concepută pentru a proteja Europa împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă, medie și intermediară lansate din Iran. Abordarea constă în configurații maritime și terestre ale sistemului de apărare antirachetă Aegis, al cărei centru este interceptorul Standard Missile-3 (SM-3). O versiune nouă și mai capabilă a SM-3 este în curs de dezvoltare, iar sistemul va fi din ce în ce mai integrat cu o rețea în evoluție de senzori de teren și spațiu. Potrivit administrației Obama, planul folosește o tehnologie care este atât „dovedită” cât și „eficientă din punct de vedere al costurilor” și va putea să se adapteze pe măsură ce amenințările evoluează.
Faza 1, constând într-un centru de comandă, un radar de avertizare timpurie, și o navă echipată cu interceptori SM-3, a fost declarată operativă în 2012. Astfel, centrul de comandă a fost stabilit în Germania, la Baza Aeriană de la Ramstein,nava USS Monterey, a fost dislocată în Marea Mediterană având capabilități de apărare împotriva rachetelor balistice, respectiv interceptori SM-3 Block IA. Aceștia au o vitezăde 3 km/sec și sunt proiectați să angajeze rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune în faza de mijloc.Costul unei unități ajunge la valoarea de 9-10 milioane de dolari.
Primul radar EPAA a fost dislocat în Turcia, în localitatea Kürecik și este de tip AN/TPY-2, fabricat de Raytheon. Toate aceste capabilități au fost integrate prin sistemul de luptă Aegis. Acest sistem poate urmării 100 de ținte simultan. Faza 2, a constat în implementarea sistemului „Aegis Ashore” în România la Baza Aeriană de la Deveselu. Acest sistem a fost declarat operațional în 2016 și se compune dintr-un radar Aegis SPY-1 și 3 baterii, cu 24 de rachete interceptoare SM-3.
Figura 10 – Interceptor SM-3
Faza 3 constă în dislocarea unui radar Aegis SPY-1 și 24 de rachete interceptoare SM-3 în Polonia. Interceptorii vor fi de tipul SM-3 Block IIA, mai rapizi decât cei anteriori având o viteză de 4,5 km/s. Această fază este programată pentru implementare în 2018.
Faza 4 trebuia să disloce interceptori mai performanți de tip SM-3 Block IIB, dar s-a renunțat la această fază în martie 2013.
Ceea ce NATO a implementat până în acest moment nu sunt strategii destinate doar împotriva A2/AD. Acestea pot fi utilizate împotriva oricărei agresiuni împotriva vreunui membru al Alianței. În ciuda faptului că, agresiunea pe teritoriul suveran al altor țări nu este acceptată în dreptul internațional, situațiile care au pus lumea în fața faptului împlinit, cum ar fi ocuparea Peninsulei Crimeeasaucum s-ar putea ipotetic întâmpla în națiunile baltice ale NATO, ar putea aduce Alianța în situația în care A2/AD să trebuiască să fie tratate ofensiv și defensiv în fazele timpurii ale unei intervenții. Cu toate acestea, înfrângerea unei zone A2/AD nu poate fi decât un obiectiv intermediar în calea realizării misiunii globale.
Soluții de îmbunătățire a strategiei actuale
Având în vedere strategia A2/AD implementată de Rusia, îngrijorarea NATO cu privire la acest aspect nu a întârziat să apară. Astfel, între 19-20 ianuarie 2016, Colegiul de Apărare al NATO (NDC) și Institutul Internațional Affari au organizat un atelier de lucru intitulat „Cum să răspunzi la Anti-Access/Area Denial (A2/AD)? Către strategia NATO de contracarare a A2/AD.” Participanții, incluzând aici academicieni, experți, practicieni din instituțiile NATO, din țările membre NATO, din diferite agenții, din ministere ale apărăriis-au adunat pentru a discuta în detaliu și pentru a analiza perspectivele NATO de a răspunde la strategiile A2/AD ale Rusiei. Lucrările au fost împărțite în patru sesiuni:
1. Originea conceptului A2/AD;
2. Rusia, strategia sa, modernizarea din domeniul militar și capabilitățile A2/AD;
3. Studii de caz și posibile scenarii;
4. O posibilă direcție de acțiune a NATO și adaptarea sa privind contracararea A2/AD.
Raportul rezultat în urma acestei activități oferă informații despre fiecare subiect, de asemenea oferă recomandări pentru statele implicate și pentru Alianță. Esența acestui raport este următoarea:
„A2 / AD a fost una dintre prioritățile agendei americane din ultimii ani, însă astăzi, cu o astfel de amenințare se confruntă și Europa. NATO ar trebui, prin urmare, să se gândească la A2/AD ca la o provocare suplimentară pentru securitatea Alianței. Pe măsură ce Rusia dezvoltă opțiuni care să determine interzicerea accesului, în timpul războiului, la mările și spațiul aerian din apropiere, un „arc de oțel” coboară de-a lungul continentului, de la Zona Arctică prin Marea Baltică, la Marea Neagră. Anexarea ilegală a Crimeei și creșterea numărului de trupe și arme avansate în orașul portuar Kaliningrad ar putea împiedica libera circulație a NATO în aceste regiuni. Coridorul îngust care leagă Polonia de Lituania, culoarul Suwalki, este singura legătură terestră între statele continentale și statele baltice. Poate fi tăiat, provocând astfel capacitatea Alianței de a consolida aceste țări, altele decât pe calea aerului sau a mării. În plus, Rusia poziționează capabilități A2/AD și în Siria.”
O înțelegere aprofundată a A2/AD necesită mult mai mult decât o concentrare asupra aspectelor și capabilităților militare evidente, care sunt de fapt doar vârful aisbergului. Bineînțeles, o privire asupra armelor și sistemelor care ar putea fi folosite în a interzice accesul, este critică. La fel de important este, de asemenea, o analiză cuprinzătoare asupra capacității NATO de a menține un avantajstrategic și tehnologic, astfel încât, să garanteze acest acces ori de câte ori și oriunde ar fi nevoie. Chiar mai mult decât atât, este obligatorie o abordare multilaterală: A2/AD poate fi văzută ca o provocare politică care cere NATO să înțeleagă pe deplin ce este în joc și cum poate răspunde în mod corespunzător, luând în considerare riscul de escaladare. Citând SACEUR „ca și alianță, trebuie să facem un pas înapoi, să aruncăm o privire asupra capabilităților noastre militare, pentru a aborda o provocare A2/AD […]. Este vorba despre investiții. Este vorba despre instruire”. Mult mai important este ca, țările NATO să înțeleagă strategia Rusiei, pentru a evita surprinderea din partea acesteia și să planifice soluții pentru scenariile cele mai periculoase și cele mai probabile, cât pot ele mai bine.
Faptul că, strategia A2/AD a Rusiei este implementată pe toată suprafața țării, de la nord la sud, cu capabilitățile integrate și mobile, obligă NATO să fie cel puțin la fel de egală în eficacitate și mobilitate, de la nord la sud, pe tot continentul European. Un eventual atac asupra Țărilor Baltic ar duce la activarea capabilităților A2/AD ale Rusiei din zonă și blocarea forțelor NATO care ar urma să intervină. Blocarea accesului acestor forțe prin aer și naval ar face posibilă intervenția și aprovizionarea numai terestru. Ar fi un coșmar direcționarea forțelor din porturile Vest-Europene către partea de est a Europei până în raionele de asamblare a acestora. Ar lua săptămâni întregi să treacă toate granițele internaționale și să se deplaseze pe căi ferate și pe șosele.
În principiu, există două opțiuni principale pentru a contracara A2/AD. Acestea sunt abordările Interior-Exterior (Inside-Out) și Exterior-Interior (Outside-In). Abordarea Interior-Exterior se bazează pe un avantaj tehnologic care urmărește un conflict scurt, cu intensitate ridicată, lovind centrul de greutate al sistemului A2/AD cu factorul surprinzător, realizându-se astfel ruperea obstacolului care împiedică avansarea forțelor. De cealaltă parte, abordarea Exterior-Interior presupune dezmembrarea stratului capabilităților A2/AD ale adversarului și neutralizarea acestora pe o perioadă mai lungă de timp. Aceasta prezintă riscul evident al unei uzuri mai mari și a oboselii, care, în general, nu este acceptată politic în cadrul NATO și, prin urmare, este dificil de susținut. Prin urmare, abordarea Interior – Exterior pare a fi metoda cea mai logică și fezabilă de a contracara A2/AD. Pentru a avea succes cu acest tip de abordare, trebuie pătrunsă umbrela A2/AD a adversarului și realizat accesul în raza de implicare a armelor. Totuși, aceasta este exact ceea ce sunt capabile să prevină capabilitățile moderne și foarte sofisticate A2/AD. Trebuie să recunoaștem că aceste capabilități au redus, cel mai probabil, avantajul tehnologic anterior al arsenalului occidental, includerea resurselor americane pentru proiecția forței globale și loviturile/atacurile de precizie.
Prin urmare, forța expediționarăa NATO, va trebui să realizeze anumite efecte în zona A2/AD pentru a genera temporar o situație aeriană, terestră sau navală favorabilă, care să permită demararea abordării Interior-Exterior. Dacă acest efect nu poate fi generat din afara unei zone A2/AD, atunci trebuie să existe deja capabilitățile necesare (pre-dislocate) pentru a crea aceste circumstanțe favorabile. De exemplu, în regiunea Kaliningrad, o cantitate semnificativă de sisteme active de apărare rusești creează un spațiu aerian ostil care ajunge adânc în teritoriul NATO. În plus, rachetele terestre de croazieră antinave, care au efecte în adâncimea apelor Mării Baltică, reprezintă o provocare severă pentru forțele maritime ale NATO. Pre-instalarea unui echipament de război electronic adecvat (pe sol, pe mare sau pe calea aerului) în zona operațională, către Kaliningrad, ar putea genera efecte instantanee care să permită mobilitate relativ protejată. De asemenea, utilizarea forțelor pentru operații speciale ar putea fi eficientă și precisă.
Țările NATO sunt obligate să dezvolte o strategie comună și să investească în sisteme de resurse și arme care ar putea rupe sistemele A2/AD, ca de exemplu rachete de croazieră lansate de pe platforme maritime și aeriene sprijinite de un proces de targeting în timp real. O soluție interesantă ar fi folosirea mai multor sisteme aeriene fără pilot care să se comporte ca avioanele de luptă și să inducă în eroare, să neutralizeze sistemele antirachetă rusești. Ca urmare, dezvoltarea capabilităților ISR este esențială din punctul de vedere al țărilor NATO, deoarece instrumentele adecvate în acest sens, ar permite identificarea mijloacelor și intențiilor inamicului.
Blocarea accesului, de către Rusia, la o mare parte din Marea Baltică și Marea Neagră ar trebui, de asemenea, luată în considerare. Planul de acțiune pentru realizarea capacității operaționale a Alianței (Readiness Action Plan/RAP), adoptat la Summit-ul din Marea Britanie, din 2014, prevede, în esență, o serie de măsuri punctuale prin care NATO a răspuns amenințărilor provenind din vecinătatea imediată. Astfel, ar trebui luat în cosiderare faptul că, sistemul A2/AD ar putea bloca capacitatea de transfer rapid în zonă al forțelor VJTF și NRF ale NATO. De aceea, trebuie acordată mai multă atenție dezvoltării forțelor care sunt deja prezente în teatrul potențial (îmbunătățirea prezenței viitoare) și asigurarea distrugerii rapide a A2/AD, recâștigarea și menținerea superiorității aeriene. Cu toate acestea, pentru a asigura posibilitatea unei reacții eficiente, este necesar să se îmbunătățească luarea deciziilor în cadrul NATO, astfel încât VJTF să poată fi desfășurate în regiunea de criză înainte de declanșarea acesteia.
Polonia ar trebui să continue introducerea rachetelor AG-158 JASSM și să continue eforturile de a obține versiuni de gamă extinsă (AGM-158B JASSM-ER). Necesar în acest domeniu, pare să fie crearea unui centru de informații privind imaginile, stabilirea coordonatelor țintelor (TA-Target Acquisition) și prioritizarea acestora. Pentru a beneficia pe deplin de efectul acestor rachete, este necesar să se introducă aviației poloneze avioane de luptă suplimentare susținute de sistemele C3ISR și de avioane care alimentează în aer. Din punctul de vedere al Poloniei, este,de asemenea esențial, să se realizeze rapid procesul de obținere a modulelor de rachete din programul Homar și a modulelor de artilerie Regina.
Cocluzionând acest capitol și analizând capabilitățile A2/AD ale Rusiei, considerăm că NATO, pentru a face față acestor provocări, obigatoriu ar trebui să dezvolte:
Capabilități de lovire stand-off cu posibilități de angajare din exterior sau din marginea zonei A2/AD, în combinație cu mijloace ISR rezistente la A2/AD;
Tehnologie care poate pătrunde cu succes într-o zonă A2/AD și poate crea efectul dorit. Ca de exemplu, un bombardier penetrant care să aibă următoarele caracteristici:
să fie fără pilot (poate să aibă și pilot însă riscul de doborâre al acestuia este destul de ridicat);
autonomie de zbor de aproximativ 7500 km;
bandă largă, observare foarte scăzută;
capabilitatea de supraveghere și autoapărare în așa fel încât să-i permită executarea de operații independente împotriva țintelor fixe și mobile în medii C4ISR degradate.
Aceasta ar permite acestei structuri de aviație să funcționeze independent într-un mediu A2/AD cu o probabilitate semnificativă de succes. Ulterior, superioritatea aeriană ar putea fi mărită și controlul temporar al spațiului aerian realizat pentru a putea începe abordarea Interior-Exterior. Deoarece actualele sisteme de aeronave americane pentru războaie electronice, cum ar fi Growler, Prowler sau EC-130H, nu au gama, persistența și supraviețuirea necesare pentru a trata mediile moderne A2/AD, se recomandă o nouă platformă de atac electronic concepută pentru a gestiona sistemele moderne A2/AD;
Noi concepte pentru utilizarea tehnologiei existente. Multe dintre capabilitățile NATO deja existente sunt încă performante. De multe ori nu este nevoie de crearea altor capabilități, ci doar de modificarea tacticilor, strategiilor sau doctrinelor privind utilizarea acestora precum și integrarea lor alături de unele noi sau alături de cele existente, în așa fel încât, efectul obținut să fie unul de success. Multe țări membre NATO nu-și permit să achiziționeze capabilitățile cele mai noi și mai performante, costul acestora fiind destul de ridicat. Desigur, achiziționarea echipamentelor noi și performante este de dorit, însă multe dintre capabilitățile existente trebuie folosite la locul și momentul potrivit pentru acestea;
Dezvoltarea capabilităților de contracarare A2/AD. Exemplu SUA, care în ultima vreme a formulat soluții posibile pentru a reechilibra descurajarea convențională A2/AD ale potențialilor adversari. De asemenea, a lansat o serie de studii, proiecte și noi concepte care vin cu noutăți în domeniu. Printre acestea amintim:
Conceptul Global de Supraveghere și Lovire (GSS). Centrul pentru Evaluări Strategice și Bugetare (CSBA) a lansat un nou raport care solicită crearea unei „rețele mondiale de supraveghere și de lovire” pentru a compensa programele de modernizare militară din Rusia și China și proliferarea tehnologiilor și armelor pentru militari și grupurile teroriste. Potrivit raportului, conceptul de rețea GSS ar necesita investiții mai mari în supravegherea de lungă durată și platformele de lovire/atac care ar putea fi generate în câteva ore sau chiar minute. Rețeaua ar putea fi scalabilă pentru a reacționa și a influența simultan multiple contingențe din întreaga lume.
Gruparea Forțelor de Lovire Globală a Forțelor Aeriene (Air Force’s Global Strike Task Force). Pentru a se pregăti pentru provocările potențiale ale secolului XXI la nivel mondial – cum ar fi atacul cu rachete balistice împotriva trupelor și bazelor aeriene, la începutul anului 2001, generalul John Jumper, comandantul Comandamentului de Forțelor Aeriene de Luptă a SUA, a dezvăluit un nou concept innovator „Gruparea Forțelor de Lovire Globală”. Este contribuția forțelor aeriene la forța de luptă a națiunilor pentru noul secol. Un grup de forțe globale de atac va deschide calea pentru oricine altcineva, indiferent de ceea ce un inamic poate arunca împotriva forțelor americane. Acesta va domina aerul, prima cerință pentru războiul modern și va elimina capabilitățile adversarului care amenință o dislocarea forțelor americane. GSTF va fi o forță de reacție rapidă utilizată în cadrul Forței Expediționare Aeriene (AEF), menținând în același timp interoperabilitatea cu structurile întrunite, de coaliție și aliate.
Lovirea Promptă Convențională Globală (Conventional Prompt Global Strike-CPGS) este un concept care permite SUA să angajeze ținte oriunde pe pământ în doar o oră.
Studiu al Centrului pentru Evaluări Strategice și Bugetare (CSBA) intitulat „Susținerea avantajului strategic al Americii în utilizarea capabilităților cu rază lungă de lovire” în care se prezintă elemente ale unor capabilități cu rază lungă de acțiune. În acest context, sunt descrise noi muniții care pot înfrânge strategiile A2/AD. De exemplu, rachete avansate de croazieră tactică cu o rază de aproximativ 900 km sau rachete super/hipersonice cu o rază de până la 1800 km ar putea depăși limitarea timp/distanță ale capabilităților subsonice existente. De asemenea, dezvoltarea unor rachete balistice convenționale cu rază lungă de acțiune, cu noi focoase supersonice, bazate pe Navy’s Tridentsau pe Minuteman II al Forțelor Aeriene sau Peacekeeper BM, au fost menționate ca o modalitate de a asigura capabilități globale de lovire convenționale.
CONCLUZII
Analizând cele două rapoarte de cercetare de până acum, am încercat mai întâi să definim termenul A2/AD, cu exemple privind utilizarea acestuia, ulterior să scoatem în evidență capabilitățile și elementele componente utilizate pentru implementarea acestei strategii, pentru ca în acest raport de cercetare să analizăm capabilitățile care pot fi utilizate pentru contracararea A2/AD și să identificăm concret capabilitățile Rusiei existente în partea de est a Europei și pe care le poate integra în A2/AD. Nu în ultimul rând am analizat strategiile NATO de contracarare a A2/AD și am încercat să identificăm soluții de îmbunătățire a strategiilor NATO existente. Pentru ultimul raport de cercetare ne-am propus să identificăm și să analizăm concret capabilitățile și alte elemente cu care România poate contribui la strategia NATO de contracacare a A2/AD în partea de est a Europei.
Revenind la lucrarea de față se desprind anumite concluzii față de posibilitățile NATO de a contracara strategia A2/AD implementată de Rusia la granița sa de vest și anume:
cea mai abordabilă metodă de contracarare a A2/AD pare a fi metoda Interior – Exteriordatorită suprinderii realizate asupra adversarului, rapidității acțiunilor, timpului mai scurt, pierderilor mai puține și costurilor mai reduse;
pentru susținerea operațiilor de contracarare a A2/AD este nevoie de capabilități care au posibilitatea să acționeze la distanțe mari și foarte mari cu autonomie ridicată;
odată ce „umbrela” A2/AD a fost străpunsă este nevoie rapidă de forțe care să continue acțiunile, trebuie „pompate” forțe pentru dezvoltarea operațiilor următoare;
forțele comasate de Rusia în partea sa de vest sunt impresionante, la fel ca și capabilățile acestora;
pentru NATO va fi extrem de greu să se apropie cu structurile NRF de Rusia, o soluție ar fi pre-poziționarea unor pachete de forțe în apropiere;
este nevoie de investiții și cheltuieli pentru achiziția de noi capabilități performante, capabilități pe care ar trebui să le achiziționeze mai ales statele din imediata apropiere a Rusiei;
aportul adus de către statele din vecinătatea Rusiei la strategia de contracarare a A2/AD ar trebui să fie mai mare, contribuția acestora la pachetele de forțe NATO să fie în creștere continuă, ideea care trebuie reținută din punctul nostru de vedere este că nu NATO va apăra statele est Europene și că NATO SUNTEM NOI.
LISTA ABREVIERILOR
BIBLIOGRAFIE
Legi și acte normative
*** Doctrina Armatei României, 2012;
*** FT-1, Doctrina operațiilor Forțelor Terestre, 2017;
*** S.M.G./P.F.-5 Doctrina planificării operațiilor în Armata României, 2013;
***Strategia Militară a României, 2016;
*** AJP-01(D) Allied Joint Doctrine, 2010;
*** AJP-3 (B) Allied Joint Doctrine for the Conduct of Operations, 2011;
*** AAP-6 NATO Glossary of Terms and Definitions, 2015;
***Departament of the Army, Training and Doctrine Command,Cyberspace Operation Concept Capabilty Plan 2016-2028, Tradoc Pamphlet 525-7-8, Fort Monroe, Virginia;
***Department of Defence, Joint Operational Access Concept, Washington DC, 1012;
***Department of Defense, Dictionary of Military and Associated Terms: Joint Publication 1-02, 2006;
***Department of Defense, Joint Operațional Planning, Joint Publication 5.0, Washington, D.C.: Joint Chieff of Staff, 2011;
*** JP3-0 Joint Operations, 2017;
*** NATO Glossary Of Abbreviations Used in NATO Documents and Publications, 2013.
Lucrări de autori
Autori români
Bălăceanu Ion; DumitruDaniel; Stuparu Gabriel,Riposta antiaeriană a forțelor terestre, vector al sistemului integrat de apărare a spațiului aerian, Târgoviște, Editura Singur, 2003;
Constantinescu Mircea, Operațiile întrunite de apărare antiaeriană și antirachetă. În: Artileria Moderna Romana nr. 1-2/2005. Sibiu, Editura Artileria Romana;
Visarion Neagoe, Aserțiuni euroatlantice, Editura Militară, București, ISBN 978-973-32-0983-6, 2015;
Visarion Neagoe, Manevra în domeniul apărării antiaeriene, Editura Militară, București, ISBN 973-32-0531-1, 1998.
Autori străini
Brig. Gen. Mehmet Yalinalp, Air Command and Control for Operations in Contested Environments, 2015;
Biddle Stephen, Military Power: Explaining Victory and Defeat in Modern Battle, Princeton: Princeton University Press, 2006;
Christopher J. Bowie, The Anti-Access Threat and Theater Air Bases, Washington, DC: Center for Strategic and Budgetary Assessments, 2002;
General John P. Jumper, Global Strike Task Force: A Transforming Concept, Forged by Experience, Aerospace Power Journal, Spring 2002;
Gordon England, Admiral Vernon Clark, General James L. Jones, Naval Power 21, Washington, DC: Department of the Navy, October 2002;
Fontaine Richard,Anti-Access/Area Denial Isn’t Just for Asia Anymore, Defense One, 2015;
Krepinevich Andrew, Barry Watts, Robert Work, Meeting the Anti-Access and AreaDenial Challenge, Washington D.C.: Center for Strategic and Budgetary Assessments, 2002;
Malandrino Greg, Tactical Success and Operational Failure in the Anti-Access Area-Denial Environment: A Historical Operational Art Analysis of Operation, Naval War College New Port, 2012;
Richard Fontaine and Julianne Smith, Anti-Access/Area Denial Isn’t Just for Asia Anymore, Defense One, April 2, 2015;
Sam J. Tangredi, Anti-Access Warfare. Countering A2/AD Strategies, Annapolis, Naval Institute Press, 2013;
Sandra I. Erwin, Army’s Future Combat System Shakes Up Procurement Culture, National Defense, January 1, 2003;
Van Tol Jan, Mark Gunzinger, Andrew Krepinevich, Jim Thomas, AirSea Battle, CSBA Presentation, 2010;
Articole, publicații, lucrări de cercetare
Amy F. Woolf, Conventional Prompt Global Strike and Long Range Ballistic Missiles: Background and Issues, 2015, disponibil on-line la :
https://fas.org/sgp/crs/nuke/R41464.pdf;
BBC News,Nato chief dismisses Russia fears, 19 Aprilie 2007, disponibil on-line la: https://www.bbc.com/news/world-europe-36575180;
Mark, A Gunziger, „Sustaining America’s Strategic Advantage in Long-Range Strike”. Center for Strategic and Budgetary Assessments (CSBA), 2010, disponibil on –line la:https://csbaonline.org/research/publications/americas-strategic-advantage-long-range-strike/publication.
MSNBC,Norway: Russia to freeze NATO military ties , 20 August 2008;
Robert Martinage, Toward a new Offset Strategy, 2014, disponibil on-line la adresa:https://csbaonline.org/uploads/documents/Offset-Strategy-Web.pdf;
Sydney J. Freedberg Jr., Russians in Syria Building A2/AD „Bubble” Over Region: Breedlove, disponibil on-line la:
https://breakingdefense.com/2015/09/russians-in-syria-building-a2ad-bubble-over-region-breedlove;
Surse de internet
https://www.politico.eu/article/natos-struggle-to-close-defence-gaps-against-russia-a2ad/;
http://www.coroflot.com/wesleytaggart/3dRendering?state=47&school_id=64314&;
http://www.alamy.com/stock-photo-the-aircraft-carrier-juan-carlos-i-october-29th-2017-mlaga-spain-164496373.html;
http://www.doncio.navy.mil/chips/ArticleDetails.aspx?ID=7787;
http://www.military.com/video/aircraft/military-aircraft/for-c-5-galaxy-fans-largest-plane-in-the-us-military/5493723329001;
http://survincity.com/2013/01/about-russian-and-foreign-drones-which-way-will/;
https://theaviationist.com/wp-content/uploads/2016/02/LX9203.jpg;
http://standforindia.com/project-voronezh-radar-systems-russia-to-launch-10-missile-attack-warning-satellites-by-2020/;
http://russianforces.org/blog/2013/01/status_of_the_russian_early-warning.shtml;
https://www.nato.int/docu/review/2017/Also-in-2017/zapad-2017-and-euro-atlantic-security-military-exercise-strategic-russia/EN/index.htm;
https://foreignpolicyblogs.com/2016/10/25/bubble-trouble-russia-a2-ad;
http://www.ndc.nato.int/news/news.php?icode=906;
https://breakingdefense.com/2015/09/russians-in-syria-building-a2ad-bubble-over-region-breedlove/;
https://shape.nato.int/nato-response-force–very-high-readiness-joint-task-force;
https://www.nato.int/docu/review/2009/0902/090204/RO/index.htm;
https://www1.agerpres.ro/externe/2013/10/15/forta-de-raspuns-a-nato-un-deceniu-in-slujba-aliantei-15-55-04;
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20675996-scutul-antiracheta-deveselu-cum-functioneaza-care-sunt-costurile-care-sunt-cele-mai-importante-reactii-ale-rusiei.htm;
https://www.armscontrol.org/factsheets/Phasedadaptiveapproach;
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/este-noul-scut-antiracheta-american-din-europa-o-amenintare-reala-la-adresa-intereselor-geostrategice-ale-rusiei.
LISTA ANEXELOR
Anexa nr. 1 – Împărțirea zonelor de influență a capabilităților rusești în estul Europei;
Anexa nr. 2 – Raza de acțiune al radarului OTH 29B6 „KONTAYNER”;
Anexa nr. 3 – Raza de acțiune aavionului Tu 214R;
Anexa nr. 4 – Raza de acțiune a radarelor de avertizare timpurie a Rusiei;
Anexa nr. 5 – Dispunerea și raza de acțiune a sistemelor S-300 și S-400 în partea de est a Europei;
Anexa nr. 6 -Împărțirea Federației Ruse pe districte.
Anexa nr. 1
ÎMPĂRȚIREA ZONELOR DE INFLUENȚĂ A CAPABILITĂȚILOR RUSEȘTI ÎN ESTUL EUROPEI
Anexa nr.2
RAZA DE ACȚIUNE AL RADARULUI OTH 29B6 „KONTAYNER”
Anexa nr.3
RAZA DE ACȚIUNE AAVIONULUI Tu 214R
Anexa nr.4
RAZA DE ACȚIUNE A RADARELOR DE AVERTIZARE TIMPURIE A RUSIEI
Anexa nr.5
DISPUNEREA ȘI RAZA DE ACȚIUNE A SISTEMELOR S-300 ȘI S-400 ÎN PARTEA DE EST A EUROPEI
Anexa nr.6
ÎMPĂRȚIREA FEDERAȚIEI RUSE PE DISTRICTE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Raport Cercetare 2 Borsa [303403] (ID: 303403)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.