Ramo Licenca Finish Cu Anexe…acesta E Singurul Word Bun [626907]

2015 Absolvent: [anonimizat]:
Lect.univ: dr. Iancu Miruna
Mădălina Universitatea “Petru Maior” din Târgu Mureș
Facultatea de Științe și Litere
Programul de studiu: Relații Internaționale și Studii Europene
LUCRARE DE LICENȚĂ

Universitatea “Petru Maior” din Târgu Mureș
Facultatea de Științe și Litere
LUCRARE DE LICENȚĂ
Absolvent: [anonimizat]:
Lect.univ: dr. Iancu Miruna Mădălina
2015 Programul de studiu: Relații Internaționale și Studii Europene
România și dinamica atitudinilor față de
Uniunea Europeană.
De la frenezia euro -entuziasmului la debutul euro -scepticismului

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 1
CAPITOLUL I. Scurt istoric al Uniunii Europene și parcursul României la structura
europeană ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
1.1. Despre Ideea de Europă… ………………………….. ………………………….. ……………………. 4
1.2. Evoluția istorică: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 5
1.3. Procesul de extindere a UE ………………………….. ………………………….. …………………… 7
CAPITOLUL II. Influența aderării României la Uniunea Europeană asupra cetățenilor
români ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 18
2.1. Euroscepticismul – o nouă provocare pentru parcursul Uniunii Europene ………….. 18
2.2. Cetățenie națională versus cetățenie europeană ………………………….. …………………… 19
2.2.1. Evoluția conceptului de cetățenie ………………………….. ………………………….. …… 21
2.2.2. Necesitatea cetățeniei europene ………………………….. ………………………….. ……… 23
2.2.3. Cetățenia activă și cetățenia pasivă ………………………….. ………………………….. …. 24
2.3. Identitate europeană versus identitate națională ………………………….. ………………… 26
2.4. Studiu de caz: România -sondaj de opinie ………………………….. …………………………. 29
2.5. Despre valori …………… ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
2.5.1. Mândria de a fi român și mândria de a fi European ………………………….. ………. 31
2.5.2. Încrederea în instituțiile naționale și în cele europene ………………………….. …… 32
2.6. Optimismul cetățenilor români și nivelul de trai ………………………….. ……………….. 35
2.7. Cum s -a schimbat viața dvs personală dar și cea bugetară, odată cu aderarea
României la UE? …………………………… ………………………….. ………………………….. ………………… 38
2.8. Problemele cetățenilor și răspunsurile Uniunii Europene ………………………….. ……. 40
2.8.1. Cele mai importante probleme… ………………………….. ………………………….. ….. 40
2.8.2. Probleme și obstacole aflate în calea cetățenilor europeni ………………………… 41
2.9. Cât de bine informați suntem în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene? ……….. 43
2.9.1. Surse de informare ale cetățenilor români cu privire la modul de funcționare al
Uniunii Europene ……………. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 45
2.10. Sentimente predominante în rândul cetățenilor români, Euro -optimism și euro –
indiferență …………………….. ………………………….. ………………………….. …….. ………………………… 47
CAPITOLUL III. Perspective de viitor ale Uniunii Europene ………………………….. ………. 51
3.1. Viitorul Uniunii Europene… ………………………….. ………………………….. ………………. 51
3.2. Așteptările și propunerile cetățenilor europeni privind viitorul Uniunii Europene . 52
3.2.1. Așteptările dvs. de la Uniunea Europeană: ………………………….. …………………… 57
Concluzii :……………………… ………………………….. ………………………….. ……………….. 61
Anexe ………………………………………………………………………………………….. …………………………68
Rezu ltate și statistici ale sondajului de opinie……………………………………………………………………… ….74

1
Introducere
Lucrarea de licență prezentată, își propune o analiză a subiectului “România și
dinamica atitudinilor față de Uniunea Europeană. De la frenezia euro -entuziasmului la
debutul euro -scepticismului”. Această lucrare se dorește a fi o cercetare asupra acestui as pect,
în încercarea de a observa gradul de europenizare al cetățenilor ro mâni și modalitatea prin
care acest aspect a influențat România în parcursul său european.
Am ales acest subiect, din dorința de a face o cercetare în rândul cetățenilo r români,
pentru a putea observa modul în care aceștia se identifică cu apartenenț a la Ununea
Europeană, după opt ani de la aderarea la stru ctura Europeană. De asemenea, m i s-a părut o
provocare ideea de a lua contact cu cetățenii și a le cunoaște părerile legate de acest subiect,
lucru care m -a deter minat să îmbrățișez această temă .
Miza acestei lucrări este aceea de a demon stra un debut al euro -scepticismului în
rândul cetățen ilor români în raport cu sentimentul majoritar al euro -entuziasm ului la nivelul
populației din România. De asemenea voi încerca să arăt faptul că, la momentul actual,
România continuă să facă parte din rândul țărilor cu cel mai r idicat nivel de apartenență la
Uniunea Europeană, în ciuda prezenței noului val de euro -indiferență care a pus stăpânire pe
România.
Astfel, lucrarea de licență, a fost structurată pe trei capitole, în baza cărora voi încerca
să demonstrez atitudinea socială a cetățenilor români vis -a-vis de structura europeană,
încep ând cu perioada anilor ‘90, c ând euro-optimismul la nivel de țară, atingea cote maxime
și continuând cu perioada zilelor noastre, unde euro-optimismul continuă să îș i facă simțită
prezența, îns ă la un nivel mult mai moderat.
În primul capitol al lucrării de licență, am optat pentru relatarea pe scurt, a istoriei
Uniunii Europene, începând de la “ideea de Europ ă” și continuând cu evoluț ia acesteia, de la
înființarea CE CO și până la procesul de extindere, în urmă căruia, Uninea Europeană a
devenit una din cele mai prospere zon e ale lumii, având la “cârma” sa , 28 de state membre.
Un subiect foarte interesant care trebuie menționat , este relatarea și analizarea procesului de
extindere a Uniunii Europene, și criteriile necesare pe care un stat trebuie să le îndeplinească
pentru a putea deveni stat membru.
Concomitent, voi expune principalele elemente care au determinat evoluția Uniunii
Europene de la o simplă uniune economi că, la o uniune de state care să urmărească înființ area

2
și consolidarea unei noi identități europene distincte, cu caracter de înlocuir e a sentimentului
de apartenență național ă cu cel de apartenență europeană.
Al doilea capitol al lucrării, este structur at în trei părți, fiecare tratând trei subiecte de
mare anve rgură la nivel de Uniune Eupeană în cadrul cărora voi încerca să determin marja de
europenizare la nivelul cetățenilor români și modul în car e aceștia vizualizează eficiența
și/sau ineficiența str ucturilor instituț ionale europene. Astfel:
Prima parte – Prezintă pe scurt „Euroscepticismul – O nouă provocare pentru
parcursul Uniunii Europene” , unde, voi argumenta, prezența acestei noi doctrine la nivel de
Europă și implicit, la nivelul țării noastre . Prin urmare, voi evidenția patru tipuri major e de
euro-scepticism care se regăsesc în rândul cetățenilor europeni și modul în care Uniunea
Europeană a decis soluționarea acestui deficit de încredere.
A două parte – Va cuprinde tratatarea pe larg a subiec tului ce are în vedere opoziția
dintre cetățenia națională și cea europeană și implicit, identitatea națională v ersus cea
europeană, care sunt două lucruri totalmente distincte. De multe ori, cetățenii europeni
confundă cele două aspecte ale apartenenței l a structurile europene, considerând că odată cu
dobândirea cetățeniei europene, un proces de implementare a identi tății europene va umra în
scurt timp. Cu to ate acestea, adoptarea unei cetăț enii europene care doar o completează pe
cea națională a fost prim ită cu mai puțină opoziție față de procesul de europenizare identitară,
iar ceea ce am încercat să arăt este faptul că, deși acceptarea unei cetățenii venită din partea
structurilor europene a fost bine primită în cadrul cetățenilor UE, identificarea acest ora cu o
identitate proprie și distinct europeană, nu a fost primită cu același entuziasm și continuă să
fie un subiect foarte controversat la nivelul politicilor europene.
De asemenea a fost tratat subiectul de cetățenie activă în opoziție cu cetățenia p asivă
și modul prin care UE ar putea să -i angreneze pe cetățenii săi la un nivel mai ridicat de
participare în ceea ce privește politicile europene. Voi încerca să argumentez necesitatea
cetățenilor europeni de a participa mai intens la ceea ce înseamnă in stituțiile europene și
modalitatea prin care, aceștia vor putea consolida și influența modul de desfășurare a
politicilor de viitor a Uniunii Europene. Fără o participare mai substanțială d in partea
cetățenilor la viața publică europeană, supraviețuirea Un iunii Europene și a viitoarelor relații
interstatale din spațiul European, vor cunoaște o diminuare semnificativă, atât pe plan polito –
economic, cât și pe plan socio -cultural.

3
Astfel cea de -a treia parte a celui de -al doilea capitol va cuprinde o cercetar e mai
amănunțită în ceea ce privește, tratarea subiectelor relatate în prima jumătate a capitolului,
făcând o trecere de la partea teoretică la cea practică, prin realizarea unui sondaj de opinie,
intitulat “ Influența aderării României la Uniunea European ă asupra vieții dvs”. Acest sondaj
a fost creat în scopul de a exemplifica și interpreta opiniile cetățenilor români cu privire la
ceea ce înseamnă structurile instituționale europene, prin analizarea rezultatele procentuale
opținute, sondaj efectuat în lu na mai al anului 2015, de către autor, în scopul elaborării
lucrării de licență.
Cel de -al treilea capitol – Are în vedere, perspectivele de viitor ale Uniunii Europene,
și așteptările care vi n din partea cetățenilor români și implicit a respondenților sondajului, cu
privire la o mai bună funcționare a Uniunii Europene într -un viitor mai prosper. De asemenea
am încercat să ofer o interpretare proprie a modului în care UE ar putea evolua și a modului
în care, UE ar trebui să își ghideze politice pe viitor , pentru a răspunde mai bine cerințelor
cetățenilor ei și modalitatea prin care, Uniunea Europeană ar putea c ontracara aceste tendințe
crescut e ale euro -indiferenței și ale euro -scepticismului.
Prin urmare, c eea ce voi relata și exemplifica în lucrarea de l icență va fi modul în care
este percepută Uniunea Europeană de către cetățenii români, în ceea ce privește cetățenia
europeană, identitatea europeană și care este sentimentul majoritar al acestora vis -a-vis de
ceea ce reprezintă structurile europene și cum anume funcționează acestea.

4

CAPITOLUL I. Scurt istoric al Uniunii Europene și parcursul României la
structura europeană
Scurta mea cercetare se va focaliza îndeosebi pe atitudinea socială față de binomul
aderare -integrare în spaț iul C entral și Sud Est -european, accentu l focalizându -se pe România.
Nu îmi propun să intru în detalii și de scrieri amănunțite, ci doresc să prezint fluctua țiile
mișcărilor so ciale din România post -comunistă, care au stat la baza apropierii statu lui român
de familia europeană , după prăbușirea Cortinei de Fier.
Înainte de a intra în
chintesența a tot ceea ce înseamnă
România și parcursul să u european,
îmi permit însă să încep cu o mică
descriere a Europei Unite care până
nu demult era considerată „un gig ant
economic, un pitic p olitic ș i un
licurici militar1, dar care a avut o
evolu ție spectaculoasă în ultimii ani,
lucru care î l voi arăta î n imediata
prezentar e, pornind de la Ideea de Europă, ajungâ nd în final , la Europa Unită de astă zi.
1.1. Despre Ideea de Europă …
Ideea de Europă nu este o invenț ie de azi, de mâ ine, a epocii noastre, dezbaterea
asupra ideii europene având o istorie de 28 de secole, începâ nd de la Hesiod și continuând
până î n zilele noastre2. ,,Europa unită prin consimțământul reciproc a fost gândită de-a lungul
secolelor, î n diferite variante , de precursorii UE : Dante Aligheri , Victor Hugo, Kossuth
Ortega y Gasset, Aristide Briand, (s.a) și creatorii integră rii europene : Jean Monnet, Robert
Schuman, Charles de Gaulle, J acques Delors, Altiero Spinelli și Helmuth Kohl ” 3.

1 Florin Pop, Politica de securitate a UE ; subcapitol: Politica Europeana de securitate si aparare ca viitor
element constitutional al Uniunii Europene, pag. 12.
2 Vezi informații suplimentare la Simion Costea, Istoria Ideii de Europa și Introducere în Studii Europene.
Pentru uzul studenților , Târgu – Mureș, Universitatea “Petru Maior”, 2007, p.59.
3 Ibidem . http://searchengineland.com/figz/wp –
content/seloads/2014/08/eu -flag-ss-1920.jpg

5
Uniunea Euro peană înfățișează de fapt efectul ș i rezultatul unui proiect politic specific
al cărui conț inut cuprinde în prez ent aproape toate aspectele vieții politice, economice ș i
sociale din statele membre ale UE . „Este un demers unic nu doar prin apropierea fără
precedent pe care o realizează între membrii să i, ci și prin succesul de care această entitate se
bucură pe scena internațională ”4.
1.2. Evoluția istorică :
Începuturile integră rii și dezvoltării ace stui proiect s-au produ s în condițiile
Războiului Rece în vederea creării unui bloc economic care să poată susț ine organizația
militară NATO, toate evenimente le în această privință desfăș urându -se sub egida umbrelei
americane . Paradoxal, până la momentul respectiv , Stalin a fost cel mai mare promotor al
unificării Europei Occidentale. Jean
Monnet, eminența cenuș ie a acestu i
proces integraț ionist spunea: ,,Țările
noast re sunt prea mici pentru lumea
în care tră im”, subliniind că nu pot
face față singure amenințării ruse la
adresa securității lor și nic i
concurenț ei ameri cane și japoneze,
fapt valabil ș i astă zi”5.
În aspirația sa de creare a Statelor Unite ale Europei, Jean Monnet a conceput o
metodă funcționalistă de integrare prin intermediul sectoare lor, mai intâi î n plan economic ,
social, iar mai apo i, politic . Această metodă s-a dovedit a fi profitabilă , iar statele au
prosperat, determinând astfel, adâncirea și extinderea integră rii de -a lungul ultimelor
decenii6.
Astfel, în anul 1950 ideile lui Jean Monnet de înfăptuire a unei Europe unite încep s ă
se materializeze , popoarele europene (nu toate ) reușind să depășească anumite concepte și
precepte cu privire la suveranitatea națională . ,,Ca urmare, la 9 mai 1950 , Robert Schuman,
ministrul de externe al Franței, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza

4 Vezi informații suplimentare pe marginea istoricului UE l a Dacian Cosmin Dragoș, Uniunea Europeană.
Instituții. Mecanisme , București, Ed. CH. Beck, 2007.
5 Simion Costea, op.cit. , p.68.
6 Ibidem , p. 69.
http://infomax.mk/wp/wp -content/uploads/2015/04/nato -eu.jpg

6
Comunit ății Europene a Cărbunelui și Oț elulu i sau CECO (“Declarația Schuman” )”.7 Un an
mai tâ rziu, în 1951, prin Tratatul de la Paris , se cristalizează prima comunitate economică
europeană CECO , formată din șase state (Franț a, Germania, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg)8.
La scurt timp după apariția acestei comunități, s -au depus eforturi considerabile în
vederea creării unei alte comunităț i într-un segment diferit, cum a fost, Comunitatea
Europeană a Apără rii, dar care a eșuat ulterior din cauza respingerii proiectului .
Relansarea proiectului a avut loc în data de 25 martie 1957 , când s -au semnat
Tratatele de la Roma prin care s -au înființ at Comunitatea E conomică Europeană (CEE ) și
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice ( Euratom ) avâ nd ca scop extinderea noțiunii de
integrare europeană prin cooperarea economică9. Eliminarea drepturilor vamale și a
restricțiilor cantitative dar ș i instituirea unui tarif vamal comun prin libera circulaț ie a
persoanelor, a serviciilor, ș i a capitalurilor , au reprezentat alte câteva obiective majore ale
CEE ș i EURATOM10.
Începând cu anii `80, apar tot mai multe idei conceptuale d e deschidere în ceea ce
privește parcursul de uniune politică , startul acestor uniuni având loc odată cu intrarea î n
vigoare a Actului Unic European la data de 1 ianuarie 1987 (de aici ș i numele de Unic), care
constuiește acest concept de cooperare politică adăugată celei economice vizând crearea unei
Piețe Unice Europene , cu cele 4 libertăț i amintite mai sus11. Odată cu “aderarea” la aceste
libertăți fundamentale , cetățenii din UE, încep să b enefi cieze de pe urma acestora, înde osebi
tinerii care se pot dezvolta atât î n plan profesional, a vând dreptul de a se anjaga ș i profesa
orice meserie în cadrul orică rui stat de pe teritoriul UE , dar mai ales în plan educațional,
datorită programelor destinate mediului universitar: Socrate, Leonardo Da Vinci,
Erasmus..etc, lucru care poate contribui la transformarea studenților români în studenț i
europeni.

7 Obiective principale și istoric, Disponibil la:
http://www.cdep.ro/camera_deputatilor/phare/2005092930_seminarPHARE/UE_Obiective.pdf
8 Simion Costea, Ideea Europeană și interesele statelor, Cluj- Napoca, Editura Napoca S tar, 2005, p.234.
9 Tratatele UE , Uniunea Europeană, accesat: 15.03.2015, http://europa.eu/eu -law/decision –
making/treaties/index_ro.htm .
10 Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, tratatul CEE – text or iginal (versiune
neconsolidată), 26.10.2010, accesat: 15.03.2015,
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro .htm.
11 Simion Costea, Ideea Europeană și interesele statelor, lc., p.236.

7
Toate ac este beneficii de care se bucur ă astăzi tinerii români ș i nu numai, dovedesc un
lucru bun de remar cat și anume, că în Uni unea Europeană, tinerii contează.12
13
Realizând o scurtă evaluare a principalelor preocupări ale tinerilor, am constatat că î n
topul primelor trei i nterese se află edu cația, urmat ă de ocuparea unui loc de munc ă,
incluziunea socială și sănă tatea. Văzută ca o soluț ie la toate preocupă rile lor , Uniunea
Europeană, primeș te un vot î n plus din partea tinerilor, un vot de încredere, lucru care
determină o accelerare î n proces ul de aderare la comunităț ile Europene , a celor doisprezece
state nou intrate.
1.3. Procesul de extindere a UE
Prin urmare, în anul 1973 , Europa celor 6, s -a extins, devenind Europa celor 9, prin
aderarea Regatului Unit , Irlandei ș i Danemarcei , urmate de Grec ia în 1981 . Cinci ani mai
târziu, î n 1986, Spania ș i Portugalia s-au alăturat formației, ajungâ ndu-se astfel la Europa
celor 1214.
,,Un alt moment de maximă importanță al istoriei UE, îl reprezintă semnarea
Tratatului de la Maastricht din data de 7 februari e 1992 (intrat în vigoare î n 1993), denumit
și Tratatul asupra Uniunii Europene. Acesta, pe lângă aprofundarea int egrării economice ș i
monetare ( Uniunea economică și monetară, cu moneda unică Euro), prevedea ș i instituirea
Uniunii poli tice europene, printr -o politică externă și de securitate co mună (PESC) și prin
cooperarea în domeniul justiț iei și afacerilor interne (JAI). ”15 Tratatul de la Maas tricht,
introduce totodată și conceptu l de cetăț enie europeană .

12 Vezi mai multe informații în Uniunea Europeană pentru tineri , Disponibil la:
http://www.junimea.pitestean.ro/UE.html , acce sat: 20.02.2015,
13 http://wnpid.amu.edu.pl/jm/wp -content/uploads/2014/07/Lifelong -Learning23.gif
14 Pentru informații suplimentare pe marginea acestui subiect se poate consulta site -ul Ministerului Afacerilor
Externe al României, http://ue.mae.ro/node/167 .
15 Simion Costea, Ideea Europeană și interesele statelor, l.c., p.236.

8
Amplificarea fenomenului comunitar este redată ș i de ad erarea la UE a unor noi state,
în 1995 precum, Austria, Finlanda ș i Suedia , devenite membre ale Uniunii, odată cu acestea
formâ ndu-se Uniunea celor 1516.
În urma co nstituirii “Europei celor 15”, î n acest amplu tabl ou și-a făcut loc Tratatul
de la Amset rdam (semnat în 1997 și intrat î n vigoare la 1 mai 1999 ), care doreș te: “plasarea
ocupării forței de muncă și drepturile cetățenilor în centrul atenției Uniunii Europene;
suprimarea ultimelor obstacole pentru libera curculație a persoanelor și consolidare a
securității; consolidarea p oziției Europei pe plan mondial și eficientizarea arhitecturii
instituționale a Uniunii î n vede rea viitoarei extinderi ”17.
După tratatele de la Amsterdam ș i Nisa , aderare a la Uniunea Eu ropeană și NATO
precum și implementarea aqu is-ului comunitar , au devenit o prioritate pentru majoritatea
statelor central -est-europene. În toate ță rile candidate și potențial candidate au apărut discuț ii
serioase despre necesitatea de integrare, iar argumentele e uro-optimiș tilor erau la fel de
realiste ca ș i cele ale euro -scepticilor18.
„Majoritatea di scuțiilor s -au centrat pe aspecte legate de statalitate, de interes
național, suveranitate, federaț ie, interguvernamentalism, a c ăror complexitate a fost sporită de
moștenirea comunistă ”19. Odată cu prăb ușirea regimurilor comunist e, dorinț a central -est-
europenilor de a se integra în structurile europene ș i euro -atlantice prin aderarea la UE și
NATO, a devenit ț inta prioritară pe termen mediu ș i lung a acestora.
Posibilitatea de aderare la cele două struct uri, a oferit ș ansa mult așteptată a central –
est-europenilor de a se apropia și de a se alia cu lumea occidentală , lucru care, pentru mulți
reprezenta singura mo dalitate de dezvoltare economică și socială într-un viitor nu foarte
îndepartat, fapt care a condus la o deschidere extraordinară a Uniuni i către respectivele țări în
anii `90, odată cu dispariția granițelor celor două lumi, cea comunistă și cea capitalistă 20.
În următoarele rânduri, voi încerca să exemplific sentimentul de apartenență la euro –
scepticism, euro -indiferență si euro -entuziasm, prin prisma a câtorva state din Uniunea
Europeană, și cauzele care au determinat apariția acestor senimente.

16 Pentru informații suplimentare pe marginea ac estui subiect se poate consulta site -ul Ministerului Afacerilor
Externe al României, http://ue.mae.ro/node/167 .
17 Vezi pe larg ,,Tratatul de la Amsterdam”, in European Issues , nr.24, aprilie 2007, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf , accesat: 20.02.2015 .
18Attila Iakob, Z ăpărțan Liviu Petru , Uniunea European ă după 50 de ani : Între entuziasmul extinderi i și
aprofundarea integrării , Cluj Napoca, Editura Argonaut, 2007, p.94.
19 Ibidem .
20 Ioana Petre, ,, România Rurală și Integrarea Europeană ” in Calitatea Vie ții, XVIII, nr.3 -4, 2007, p.241,
Disponibil la: http://www.revistacalitateavietii.ro/2007/CV -3-4-2007/03.pdf , accesat: 15.03 .2015

9
Voi î ncepe cu un stat euro -sceptic în raport cu evoluția Uniunii Europene , și anume
cazul Republicii Ce he, care, încă de la mijl ocul anilor `90 de pe vremea câ nd Vaclav Klaus
era președinte și-a arătat reticența față de Uniune , optând pentru păst ratrea statului națiune,
discreditând o eventuală dezvoltare federală21.
Pe de altă parte, în cazul țărilor balt ice, situația stă puțin diferit datorită moștenirii
istorice care a avut loc în acest „grup Nordic”. Aspirația țărilor baltice a fost îndreptată mult
mai clar către structurile Pactul ui Nord Atlantic, datorită instabilităț ii cu care acest grup s -a
confrunta t. Dependenț a economic ă față de foste le state sovietice dar și temerea față de
puterea latentă deținută de ucrainien i din punct de vedere militar, i -a obligat pe baltici să
considere aderarea la NATO o priorita te, iar aderarea la UE, o dorință în plan secun d, lucru
susținut de doar 38% din populaț ia Estoniei22. Așadar, la nivel social, frica de a nu ră mâne
din punct de vedere economic, într -o permanentă zonă gri ca și țară, a generat contextul ca în
anul 2003, peste 67% din cei 63% de cetățeni participanț i să voteze pro -aderare23.
În schimb, î n cazul Româ niei, euro-optimismul și-a găsit locul încă de la începutul
anilor `90, în special datorită urmelor lă sate de comunism, la care se adaugă „moștenirea
grea” cu a ei sărăcie, birocrație excesivă, corupție, ș i mentalitate m arcată de „viciile ” fostului
regim ceauș ist. Toate aceste cauze, a dunate la un loc, au plasat România, pe un loc "fruntaș”
în țările cele mai sărace, candidate la cele două organizaț ii.
Statele baltice și Republica Cehă au devenit membre asociat e ale Uniunii, prin
semnarea Acordurilor Europene, fapt care a condus la consolidarea relaț iilor cu UE, iar
eforturile l or în ceea ce privește integrarea , s-au concretizat la data de 1 mai 2004 , odată cu a
cincea extindere , când Consiliul European de la Co penhaga din decembrie 2002 a încheiat
negocierile de aderare cu zece state: Cipru, Malta, R epublica Cehă , Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, ș i Slovenia24.
A fost semnat un singur Tratat de aderare cu cele 10 noi state membre, la Atena , la
data de 16 aprilie 2003. Datorită accentului pus de UE pentru pregătirea statelor candidate,
înainte de aderare, î ntreg ul proces a fost pozitiv ( exceptând Cipru ), iar prin urmare, toate
țările au aderat cu succes la această dată25.

21 Attila Iakob, Z ăpărțan Liviu Petru , op.cit. , p. 95.
22 Ibidem .
23 Ibidem .
24 Vezi informații suplimentare la Conf. univ. dr. Simion Costea, Politici comune UE – Material didactic , martie
2014, p.6.
25 Ibidem .

10
http://www.informatia -zilei.ro/sm/wp –
content/uploads/2013/03/steag -ue.png
Procesul integraț ionist a fost unul ascendent, începând de la Planul Schuman și până
la Europa ce lor 25, statele fiind dispu se să -și limiteze suveranitatea dându -și acordul, știind
că la un simplu bilanț , tot ceea ce vor câștiga, va fi mai important decâ t ceea ce vor pierde26.
În consecință, dacă integrarea europea nă nu le -ar fi adus satisfacții și costurile ar fi
fost m ult mai mari decât beneficiile , această organizație cu siguranță s -ar fi destrămat din
princina faptului că statele ar fi abandonat -o. Însă după cum putem obse rva și astă zi, stat ele
continuă să se int egreze, așa cum vom vedea și în cele ce urmează .
“În acest conglomerat care se numește Uniunea Europeană și care, prin statut, aspiră
la omogenitate socio -economică și la diversita te spirituală, România a dorit ș i ea să își facă
loc cu întreg ul său capital cultural și material de care disp une, dar și cu neputințele care o
macină încă, pe plan moral, politic, economic, ș i juridic “27.
România și Bulgaria au î nceput negocierile de aderare la UE în februarie 2000 și au
fost încheiate în decembrie 2004, în vederea aderă rii cu drepturi depline la data de 1 ianuarie
2007 . Termenii de aderare au fost similari cu cei ai celor 10 state membre care au aderat la
UE la 1 mai 2004. Aderarea Bu lgariei și României a fost considerată , din punct de vedere
politic, ca fă când parte din aceeaș i “a cincea extindere”28.
Firește, p arcursul Româ niei către
Uniunea Europeană , a fost destul de
anev oios… odată prin dorința aprigă a
poporului româ n de a se i ntegra î n Uniune
pentru a avea șansa la o viață mai bună, iar pe
de altă parte datorită efortul ui uriaș depus ca
țară în vederea îndeplini rii criteriilor impuse
de Uniune pentru aderare, ținând cont de
situația precară a Rom âniei la momentul
respectiv. În ciuda faptului că România era
considerat ă “o țară î n curs de dezvoltare” în raport cu celelelate state candidate (Ungaria,
Cehoslo vacia), care erau considerate “ță ri mediu dezvoltate” 29, Româ nia, și-a continuat cu
demnita te drumul că tre idealul său încercând să respecte toate criteriile impuse d e Uniune.
Uniunea Europeană reprezenta o destinație finală ș i o iluzie pentru cei mai mulți
dintre româ ni, integrarea î n Uniune cunoscâ nd în Româ nia cea mai mare susținere populară

26 Simion Costea, op.cit., p.237.
27 Ioana Petre, op.cit. , p. 242.
28 Conf. u niv. dr. Simion C ostea, Politici comune UE – Material didactic , l.c., p. 6.
29 Conf u niv. dr. Simion Costea , Politici comun e UE – Material didactic , l.c., p. 8.

11
dintre toate statele Europei Centrale ș i de Est 30. Crezul româ nilor era, că odată primiți î n
“clubul european”, vor păși î n paradis, iar mai toate probleme le economice ș i sociale cu care
se confruntau se vor rezolva “cât a i bate din palme” .
Acest euro-entuziasm al românilor s -a produs într -un moment în care societatea
noastr ă a ajuns într -un punct critic în timpul guvernă rii Victor C iorbea,31 când Româ nia
începea să se confrunte cu o neîncredere alimentat ă de criza politică ș i morală care a atins
haosul instituțional ș i administrativ .
“Sătui de promisiunile ș i cererile de sa crificii ale guvernului Victor C iorbea
(faimoasa sinta gmă a “ strânsului curelei ” și “luminița de la capă tul tunelului ”), și de
guvernul condus apoi de Mugur Isă rescu, care la fel, a “ajutat” țara să bată pasul pe loc, la
nivelul populației a început să se înregistreze un cu rent de neîncredere , care la momentul
respectiv începea să conștientizeze potențialul economic ș i politic al unei eventuale aderă ri la
UE. Totuși , apariția și răspâ ndirea falselor idei despre fondurile de preadera re au amplificat
optimism ul cetățenilor față de o eventuală aderare la o rganismul European (cca.65 -75% î n
anul 2000 -2004 în cazul Româ niei).“32
Datorită nemulțumirii sociale vis-à-vis de procesul de privatizare ș i restructurare
nesatisfăcător, dupa revoluția din dec embrie `89, încrederea în instituț iile statului și în
justiție, a scăzut semnificativ, în rândul cetățenilor, în timp ce, instituțiile europene au întâlnit
o creștere sesizabilă a încrederii acestora . 33.
Corupția, șomajul, boala și inflaț ia, au reprezentat pentru societat ea românească ,
factorii “nocivi ” de care s -au temut ani de -a rândul, motiv pentru care credibilitatea în
instituț iile statului au scăzut drastic , alimentând ș i mai tare mitul cre at în jurul Uniunii
Europene34. “De aceea, “Agenda 2000” și nei ncluderea Români ei și Bulgariei ( alte state
fiind Letonia, Lituania , Slovacia ) în lista statelor propuse de Comisie p entru deschiderea
negocierilor ( incluși totuși după summitul de la Helsinki 1999 din decembrie) a reprezentat o
terapie de ș oc pentru București , în pri vința accelerării reformelor politice ș i
administrative ”35.

30 Mihai V. Zodian, Vladimir Zodian, Florina Cristina Matei, Bogdan Negrutzi, Adrian Pandea, România în
Europa și î n Lume 1990 -2007 , București, Editura Militară, 2007, p.150.
31 Vezi informații suplimentare pe marginea acestui subiect în Moțiunea Victor Ciorbea la Congresul
Extraordinar al PNȚCD din 18 iunie 2011, Disponibil la: https:// taranista.wordpress.com/2011/06/18/motiunea –
victor -ciorbea -la-congresul -extraordinar -al-pntcd -din-18-iunie -2011/ , accesat: 20.02.2015 .
32 Attila Iakob, Z ăpărțan Liviu Petru , op.cit., p.96.
33 Ibidem , p.97.
34 Ibidem .
35 Ibidem .

12

Toată această situație, care necesita o soluționare cât mai rapidă i-a revenit noului
guvern, condus de Adrian Năstase, că ruia i s-a cuvenit dificila sarcină de a demara reformele
necesare , într-un context sindical aproape nefavorabil36.
“În consecință, când am preluat conducerea guvernului, eram conștient că preiau, de
fapt, o sit uație extrem de dificilă, ale că rei principale caracteristici erau: (1) o economie
care, până recent, fusese în că dere liberă și căreia precedentul guvern, condus de Mugur
Isărescu, reușise să îi asigure un minim de stabilitate doar întrucât părea că a atins „fundul
sacului“; (2) o populație sărăcită și în stare de semi -revoltă, care nu mai avea încredere nici
în guve rnul central și, în nici un caz, în autoritățile locale; (3) o administrație centrală
deprofesionalizată și o administrație locală dispusă să -și urmărească mai degrabă propriile
interese; (4) o conjunctură internațională defavorabilă, dublată de o lipsă cr onică de
încredere în capacitatea guvernelor românești de a gestiona reformele și de a -și respecta
angajamentele ; (5) un sector bancar financiar slab, aflat la apogeul unui lung șir de
falimente frauduloase; (6 ) o privatizare blocată de lipsa de atracție a industriei român ești
pentru capitalul străin; (7 ) o mass -media ostilă și o intelectualitate încremenită în ideologia
și lozincile primei perioade post-revoluționare; (8) o lipsă acută de fonduri; (9 ) o corupție
generalizată în administrație, dublată de li psa cronică de personal competent atât în
administrația centrală, cât și, mai ales, în cea locală ”37.

36 Pentru detalii vezi Adrian Nă stase, România europeană :un proiect politic social democrat , București,Ed
Uranus, 2007, p .111
37 Ibidem , pp. 111 -112.
EUROBAROMETRUL 64.2 OPINIA PUBLICĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
TOAMNA 2005 RAPORT NAȚIONAL ROMÂNIA

13
Drept urmare, odată cu preluarea guver nării de că tre Adrian Năst ase, parcursul
României ca țară a început să intre pe linie dreaptă și pe cale de consecin ță, punctul maxim al
euro-entuziasm ului în rândul româ nilor a fost atins în anii 2000 , când, marea majoritate a
populaț iei a optat pentru aderarea î n structurile e uropene, cu speranța că odată integrați în
Uniunea Europeană, vocea ș i drepturile lor, vor fi auzite.
Această majoritate considerab ilă, s -a arătat încântată de beneficiile aderării, lucru
constatat și î n urma unor sondaje de opinie, care au avut ca rezultat, o aproximaț ie de 75% în
rândul cetățenilor care au susținut politic și emoțional integra rea europeană 38. “Din acest
punct de vedere, româ nii constituie una din tre cele mai euro -entuziaste naț iuni central –
europene, chiar dacă entuzia smul nu este acoperit de cele mai multe ori de cunoștințele
realității aderării sau a instituț iilor comunitare ” 39, deoarece, trebuie să recunoaștem și faptul
că românii, prin natura lor, au tendinț a de a se “arunca” me reu cu capul înainte în orice le
promite “binele și frumosul”, fără a studia î nainte, prea mult, terenul. De aceea, cu tot
entuziamul creat de acest “mit european”, în rândul populației , aceștia nu au prea multe
cunoștințe legate de costurile ș i benef iciile aderă rii, suferind de o “lipsă a informării”,
imperios necesară .
Însă, odată ce cultura politică evoluează prin creșterea procentajului de cunoaș tere, se
poate observa o oarecare tempor izare a entuziasmului anterior. Apartenența la UE și
realitățile acesteia devin din ce în ce mai clare , românii încep ând să observe mai detaliat și
costurile social -culturale și politico -economice ale integrării și nu do ar avantajele acesteia .
Susținerea proiectului european de către româ ni devine astfel o susținere pusă sub semnul
pivotării, școala, mass -media, partidele politice , guv ernul etc. având rolul de a solu ționa și
explica eventualele întrebăr i și confuzii c are vor avea loc40.
Desigur, problema lipsei informării româ nilor este accentuată ș i de problema calității
informaț iei, ca re de multe ori este irelevant ă și privată de conținut concret. Presa ș i
audiovizu alul, în special în Româ nia, are tendinț a de a transf orma î n mare p arte informarea
despre aderare și integrare într -o cursă de căutat senzaț ionalul, șocantul și revoltă torul, l ucru
care, realist vorbind, se întâmplă cu orice ș tire din Româ nia doar pentru a cre a iluzia de
“nou”41.

38 Florin Abraham, Transformarea României: 1989 -2006. Rolul factorilor externi., București, Institutul Național
pentru Studiul Totalitaris mului, 2006, p.82.
39 Ibidem .
40 Ioana Petre, op.cit ., pp.241-242
41 Attila Iakob, Z ăpărțan Liviu Petru ; op.cit., p.98.

14
Substanța trendului euro-entuziast specific perioadei post `89 nu a venit însă din
partea cetățenilor de râ nd, ci din partea guvernelor de la Bucureș ti, care au sprijin it masiv
ideea de aderare a Româ niei la Uniune a Europeană și s-au implicat î n mod direct î n acest
proces , care, pent ru România, a fost destul de trenant, sinuos și problematic .
Primii pași făcuți de România către această comunitate au avut ca reper de plecare
anul 1993 când România a intrat sub incidența Consiliul European de la Copenhaga ,
eveniment care a însemnat pent ru statul român debutul unui proces de monitorizare pentru
îndep linirea criteriilor politice, economice , legislative ș i administrative impuse statelor, cu
scopul de a putea fi declara te apte de aderare, p rin semnarea Acordului European42. Pentru a
ști exac t ce include fiecar e din cele patru criterii, am să expun câ teva idei principale despre
fiecare î n parte.
1. ,,CRITERIUL POLITIC – Este acel criteriu care se referă la statul de drept , la
drepturile omului și a minorităț ilor, criteriul politic fiind singurul criteriu care
trebuie îndeplinit de fiecare stat înainte de începerea efectivă a negocierilor de
aderare. În cazul României, aceasta a î ndeplinit crieriul politic încă din 1997
încoace, iar C onsiliul European de la Helsinki din decembrie 1 999 a hotărâ t ca
România să înceapă negocierile de aderare. Un lucru important de menționat, este
faptul că nici o țară nedemocratică nu poate adera la UE și nici o țară
nedemocratică nu poate ramâne î n UE.
2. CRITERIUL ECONOMIC – Acesta are la bază natura unei economii de pia ță
funcț ional e și capacitatea de a face față concurenței de piață din interiorul Uniunii.
România are o economie de piață funcțio nală începând din 2004 susceptibilă să
facă față concurenței din UE, însă la un nivel minim.
3. CRITERIUL LEGISLATIV – Acest crite riu se referă la adoptarea aquis -ului
comunitar, a legislației UE (organizată în 31 de capitole), adică la ad optarea
normelor, standardelor ș i a politicilor comune.
4. CRITERI UL CAPACITATII ADMINISTRATIVE – Se referă , dupa cum
sugerează ș i numele criteriului la capacitatea ță rilor candidate de a implementa ș i
aplica aquis -ul comunitar, legislația UE. Prin urmare, România trebuie să lupte ș i
să facă eforturi uriașe pentru întărirea ș i stabilirea structurilor sale administrativ e
și judecătoreș ti. De asemenea, t oate instituț iile trebuie modernizate la standarde

42 Florin Abraham, Transformarea Româ niei: 1989 -2006. Rolul factorilor externi , București, Institutul Național
pentru Studiul Totalitarismul ui, 2006, p.84.

15
occidentale, tot odată trebuie oprite corupț ia, nerespectarea legilor, birocrația, și
nerespectarea cetățeanului, începâ nd cu drepturile sale ”43.
Este just faptul că dacă nu ducem la bun sfârșit î ndeplinirea acestor criterii, nu vom
putea ade ra la UE. Ce este important de știut este că aquis -ul se aplică în mare după aderare,
iar UE sprijină Româ nia din pu nct de vedere financiar pe toată perioada aderă rii.
“Fondurile nerambursabile acordate României cresc de la o medie anuală de 640
milioane Euro în 2003 la 1 miliard de Euro î n 2006”44. Uniunea Europenă și-a arătat
mărinimia față de statul nostru prin ac ordarea celei mai mari sume dată de aceasta vreunui
stat din afara ei. Tot ce trebuie să facă România este să îndeplinească cu succes cel de -al
patrulea criteriu al UE (c riteriul capacităț ii administrative), pentru a putea realiza proiecte
viabile ș i pentru a putea folosi aceș ti bani cu îndemânare și eficiență maximă .
Acești bani se primesc î n cadrul a trei pro grame de finanț are din sânul organizației și
anume: PHARE , care are î n vedere infrastructura, consolidarea administra ției publice ș i
dezvoltarea regional ă; ISPA , care se ocupă de tot ce ea ce înseamnă drumuri ș i protecț ia
medi ului și cel de -al treilea progr am, SAPARD , se axează pe tot ceea ce semnifică agricultură
și dezvoltare rurală45, alte programe cum ar fi : SOCRATES , LEONARDO, JEAN MONNET ,
fiind destinate educației și învățămâ ntântului46.
Revenind la parcursul Româ niei, în anul 1994, un alt pas important făcut de țara
noastră a avut loc în cadrul Summitul ui de la Essen , moment cu prilejul căruia, ne -am a sumat
obligațiile care trebuiau îndeplinite în vederea dobândirii statutului de viitor membru al U E și
totodată , a fost oficial consfințit momentul de ”intrare în vigoare a Acordului de Aso ciere al
României la Uniunea Europeană , din data de 1 februarie 1995”47.
Anul 1995 a fost un an important în cronica aderării României la UE , an care de
altminteri a consemnat un eveniment de mare anvergură care a aju tat la aprofundarea
procesului de aderare a României la UE. Acest lucru sa datorat întrunirii de la Snagov, care a
adunat toți ș efii partidelor din Româ nia, în scopul de a găsi soluțiile cele mai viabile, în
pregă tirea statului pentru a activa cât mai rapid, î n rolul de membru al Uniunii .

43 Simion Costea, Ideea Europeană ș i interesele statelor , l.c.,p .241.
44 Vezi pe larg, Guvernul României, ABC -ul integrarii în UE , Agenția pentru Strategii Guvernamentale,
București, 2004, p.52.
45 Pentru detalii amănunțite aferente Programelo r PHARE, ISPA, SAPARD, se poate consulta link -ul:
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/cum_se_lucreaza_cu_phare_ispa_si_sapard_ -_2005.pdf .
46 Pentru informații suplimentare despre programele SOCRATES, LEONARDO, JEAN MONNET, se poate
accesa link -ul: http://ec.europa.eu/programmes/erasmus -plus/index_en.html .
47 Florin Abraham, op.cit., p.84.

16
Așadar, “Spiritul de la Snagov”, cum a fost denumit, este de fapt o expresie
“protocolară ”, prin care, tot nucleul, format din partidele politice, sindicatele, bisericile și
organizațiile non -guvernamentale, ș i-au declara t la unison, adeziunea față de acest inte res
național și au spriji nit procesul de integrare a Româ niei prin semnarea “Strategiei Naț ionale
de Aderare la UE”48, fapt care de altfel a condus la o stabilizare a vieții politice din Bucureș ti.
Făcând câțiva pași mai departe ajungem în an ul 1999, când România și alte ță ri
central -sud-est-europene, ( Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria și Malta), încep negocierile
de aderare, î n cadrul Consiliului European d e la Helsinki, negocieri care îș i au debutul
efectiv, î n februarie 2000 49. Ce este intersant este faptul că aceste neg ocieri au loc cu fiecare
stat în parte, fiind evaluat după meritele sale, neavâ nd loc nici o formă de concurență între
viitoarele state membre, i mplementarea aquis -ului comunita r, ajutând î n avans area procesului
de negociere cu propriul stat 50.
Artizanul principal în acest î ndelung proces de negociere la Uniunea Europeană a fost
ministrul negociator -șef al României, prof.univ. dr.Vasile Pușcaș , de la Universitatea Babeș –
Bolyai din Cluj -Napoca care în timpul Guvernului Nă stase, ( dec. 2000 – dec.2004) a avut
marele merit de a reuș i final izarea negocierilor de aderare în 2004, lucru care a permis în cele
din urmă aderarea României la 1 ianuarie 2007 în tandem cu Bulgaria.
Într-adevăr, România a încheiat
negocierile de aderare la Uniunea
Europeană în decembrie 2004, Tratatul de
aderare fiind semnat de președintele
Româ niei de atunci la 25 aprilie 2005 în
cadrul unei ceremonii oficiale la
Luxemburg51. Tratatul de aderare , a fost
ratificat ulterior d e cele 25 state membre
ale Uniun ii Europene, de Parlamentul
Româ niei ș i Parlamentul European.

48 Pentru mai multe detalii suplimentare pe marginea Strategiei Snagov vezi, Valeriu Ioan -Franc, Din lucrările
Comisiei de la Snagov, București, Centrul de Informare și Documentare Economică, 2000, p.67 -68.
49 Florin Abraham, op.cit, p.90.
50 Ibidem .
51 Adrian Năstase, op.cit, p.152.
http://www.studyromania.ro/userfiles/image/H
ome/EU%20Flag.png

17
Pro-europenismul românilor din perioada aderă rii mai precis de după anul 2000, a fost
evidenț iat de sondajele de op inie care au accentuat faptul că românii au av ut cea mai
pronunțată orientare pro -europeană dintre toate statele candidate 52.
Dacă anul 2001 a însemnat pentru Româ nia anul reapropierii de tendințele europene
de dezvoltare și modernizare ( România a închis 9 capitole de negociere î n acest an ,
capitolele de negociere pentru RO ș i BG au fost 31, dar azi sunt 35 ), anul 2004 , a însemnat
pentru România încheierea negocierilor d e aderare la Uniu nea Europeană și anul
reîntoarcerii depline a României în marea familie europeană53.
După căderea comunismului, Ro mânia a avut nevoie de 17 ani de reforme substanțiale
pentru a -și asuma – începând cu 1 ianuarie 2007 – drepturile și obligațiile ce trebuiesc
respectate odată cu obținerea calității de stat membru al Uniunii Europene. Însă, “aderarea nu
reprezintă și nu poate să reprezinte un capăt de drum, ci începutul altuia, tot atât de important
și mult mai complex. Pentru acest nou start, trebuie să fim pregătiți ” 54.
La 1 ianuarie 200 7, România a devenit membru oficial și cu drepturi depline al
Uniunii Europene. Ader area țării noastre la Uniunea Europeană a devenit un punc t de
răscruce în ceea ce reprezintă istoria României și a politicilor sale, aderarea având loc într -un
moment pivotal pentru istoria tumultoasă a națiunii române.
55

52 Vezi pe larg Tom Gallagher, ,,Deceniul Pierdut al României. Mirajul integrării europene după anul 2000”, in
Arhiva, 05.01.2011, Disponibil la: http://iasifun.ziaruldeiasi.ro/concurs -editura -all-deceniul -pierdut -al-romaniei –
mirajul -integrarii -europene -dupa -anul-2000 -de-tom-gallagher/12281/ , accesat: 25.03.2015 .
53 Adrian Năstase, op.cit., p. 153.
54 Ibidem, p.175.
55 http://ec.europa.eu/romania/documents/images/romania_three_12 -14.jpg

18
CAPITOLUL II. Influența aderării României la Uniunea Europea nă
asupra cetățenilor români
2.1. Euroscepticismul – o nouă provocare pe ntru parcursul Uniunii Europene
Această ideologie politică are în vedere scepticismul față de Uniunea Europeană,
apărut odată cu dorința statelor de a -și păstra propria suveranitate și identitate națională, odată
cu ratificarea Tratatului de la Maastricht din 1 noiembrie 1993, când UE a început să se
dezvolte și în plan politic, nu numai în plan economic. De atunci, Uniunea Europeană a
întâmpinat diverse probleme, ajungând să fie considerată ca lipsită de legitimitate, punându -i-
se eticheta unui serios “deficit democratic”. Dacă în timpul anilor de dinaintea Tratatului de
la Maastricht, dezvoltarea proiectului a avut susținere majoră atât din partea elitelor polit ice
cât și din partea populației atrasă de competențele Uniunii Europene, după semnarea acestuia
sondajele de opinie au arătat o scădere semnificativă a majorității populației pentru integrarea
europeană.
Deși, la început, dorințele și viziunea poporului r ezonau cu cele ale elitelor politice,
mai târziu, odată cu începutul anilor ‘90, coordonatele acestui proiect au înregistrat un declin
marcat de apariția unui clivaj între populație și personajele politice. Această situație a generat
prin urmare, prefigura rea conceptului de euro -scepticism. Fenomenul a luat amploare, în
momentul în care, țări precum Olanda și Franța au respins proiectul unei “constituții”
europene56.
Odată cu creșterea ambiției proiectului European, viziunea cetățenilor asupra UE a
devenit tot mai sceptică, fiind percepută ca un proiect foarte complex, aspect care îi
determina pe cetățeni să se simtă tot mai îndepărtați de instituțiile și procesul de integrare,
spre marea îngrijorare a clasei politice. Aceste îngrijorări, au impulsionat elit ele să
întreprindă numeroase încercări de a restabili încrederea cetățenilor în marele proiect prin
organizarea unor mici evenimente de dezbatere și dialog, în urma cărora s -a constatat o lipsă
acută de cunoaștere și de informații legate de Uniune și de de mocrație, factor principal al
persistenței scepticismului57.

56 Vezi mai multe informați i la Adrian Năstase, Dezbatere despre euroscepticism, la FET , 09.05.2013,
https://nastase.wordpress.com/2013/06/09/dezbatere -despre -euroscepticism -la-fet/ , accesat: 20 .03.2015 .
57 Ibidem .

19
Fiind un subiect foarte controversat, acestui scepticism i s -au atribuit patru tipuri de
referință, și anume:
1. Euro -scepticism bazat pe criteriul economic – care se ocupă cu calcularea eficientă a
costurilor și beneficiilor care revin din corelația cu UE, în urma unui proces sau nu de
cooperare;
2. Euro -scepticism bazat pe criteriul suveranității – se referă la faptul că orice cooperare
la nivelul UE, nu trebuie să fie o provocare la adresa suveranităț ii naționale. De
specificat, este că euroscepticii din această categorie nu refuză o colaborare europeană
în domenii în care statul nu le poate controla singur, de exemplu: crime organizate;
probleme legate de mediul înconjurător;
3. Euro -scepticism bazat pe criteriul democratic – unde structura instituțională a UE este
văzută inadecvată din prisma participării democratice a cetățenilor;
4. Euro -scepticism bazat pe criteriul politic – unde acțiunea UE este evaluată în funcție
de apartenența la o familie politică58.
Cu scopul de a diminua acest deficit democratic, s -a propus ca la nivel decizional, în
cadrul UE, rolul parlamentelor naționale să fie unul semnificativ, cu toate că la momentul
actual, acestea nu au capacitatea de inițiere a subiectelor pe agenda europ eană. De asemenea,
un rol important în creșterea sau diminuarea euro -scepticismului, îl joacă și mass -media care,
poate, atât alimenta cât și reduce această doctrină, populația fiind foarte captivă în tot ce
transmit sursele TV, radio, etc59.
Credem însă, c ă doar o ameliorare a deficitului economic și o creștere a economiei,
poate diminua scepticismul instalat printre cetățeni și tot odată și o îmbunătățire la nivelul
relației dintre UE și cetățenii săi, ajutând la scăderea acestei reacții din partea cetățen ilor
români.
2.2. Cetățenie națională versus cetățenie europeană
Cetățenia europeană și conceptul de “cetățenie a Uniunii Europene” a cunoscut o
istorie amplă, premisele centrale în jurul căruia acest concept s -a coagulat fiind principiul
modernității și al de mocrației. Cetățenia este un principiu bazat pe conceptul de naționalitate,
iar “cetățenie europeană” este o noțiune nou create, av ând un caracter supranațional și
interstatal. Simbolistica acestei noțiuni și a acestui concept, reprezintă aspirația de a r euni
popoarele europene, cele ale statelor membre ale Uniunii Europene, de a reclădi viitorul
acestora și de a creea un sentiment de apartenență între cetățenii acestor popoare, principiul

58 Vezi mai multe informații la Adrian Năstase, Dezbatere despre euroscepticism, la FET , 09.05.2013,
https://nastase.wordpress.com/ 2013/06/09/dezbatere -despre -euroscepticism -la-fet/ , accesat: 20 .03.2015.
59 Ibidem .

20
fondator al cetățeniei europene fiind, asigurarea păcii în Europa ș i asigurarea bunei
conviețuiri și a bunei vecinătăți între statele membre UE în baza principiilor democratice și în
virtutea unor elemente convenite liber, cu privire la modul de implementare și asigurare a
modelului european 60. Principiul cetățeniei europ ene a fost exprimat prin Declarația
Schuman în preambulul Tratatului CECO61.
Uniunea Europeană reprezintă o entitate politică recent consacrată, iar cetățenia
europeană datează asemenea Uniunii Europene, din anul 1992, odată cu semnarea Tratatului
de la Maa stricht. Sentimentul de apartenență la o anumită națiune, adică sentimentul național,
își are originile încă de acum două secole, iar sentimentul de apartenență la Uniunea
Europeană a cunoscut doar o istorie recentă, determinând astfel identificarea popoar elor
europene cu o cetățenie atât de nouă și cu un parcurs mai lent decât s -ar fi presupus în
momentul cristalizării acesteia. Însă, capacitatea de identificare a cetățenilor statelor membre
UE cu o cetățenie europeană nu trebuie subestimată, aceasta cunos când un proces de
dezvoltare și aflându -se în plină desfășurare, proces care cunoaște odată cu revoluția
informației, o lume în curs de schimbare, iar apartenența la un set de valori și legi comune ar
putea într -o bună zi să devină mai importantă decat ide ntificarea cu o anumită etnie, religie
sau teritoriu 62
“Cetățenia europeană” este atât de prezentă în dezbaterile politice încât noțiunea nu
mai ridică de mult semne de întrebare asupra conținutului său. Sensul său ramâne însă neclar
chiar și pentru major itatea beneficiarilor ei, atât în ceea ce privește cunoașterea drepturilor pe
care le implică, dar mai ales în ceea ce privește capacitatea de a o înțelege în calitate de
identitate politică”63. Ceea ce se dorește să se înțeleagă din această afirmație este faptul că, a
ne cunoaște drepturile și obligațiile în calitate de cetățeni europeni, nu înseamnă că, în mod
automat ne identificăm și cu o identitate europeană.
Termenul de “cetățenie” și termenul de “naționalitate” sunt folosiți în DEX
(Dicționarul Expli cativ al limbii române) ca termini interschimbabili, iar definiția
naționalității este aceea de „apartenență a unei persoane la o anumită națiune”. Însă,
conceptul de naționalitate europeană nu este atât de des întâlnit ca și cel de cetățenie

60 Roxana Mazilu , Cetățenia europeană , 09.04.2006, Disponibil la: http://www.cadranpolitic.ro/?p=2887 ,
accesat: 20.02.2015.
61 Cristina Vintilescu, Cetățenia europeană între trecut ș i viitor , http:// www.sferapoliticii.ro/sfera/116 -117/art6 –
vintilescu.html , accesat: 20.04. 2015.
62 Maria Cristina Juverdean, De ce „cetățenie” și nu „naționalitate” europeană , 27.01.2012 , Disponibil la:
http://europuls.ro/viata -politica -sp-887575786/democratie/590 -de-ce-cetenie -i-nu-naionalitate -european ,
accesat: 20.02.2015.
63 Ibidem .

21
europeană, ia r apartenența la o națiune europeană pare a fi mult mai îndepărtată decât
încercarea de acceptare a acestei cetățenii europene. “Construcția „naționalitate europeană”,
nu sună la fel de cunoscut ca deja consacrata „cetățentie europeană”. Am putea fi tentaț i să
credem că este vorba despre privilegierea unei expresii, însă, de fapt, „naționalitate
europeană” este un nonsens. Națiunea europeană nu există, deci nu putem vorbi despre o
naționalitate aferentă. Această constatare ne conduce spre dezbaterea științ ifică privind
identitatea națională“64.
2.2.1. Evoluția conceptului de cetățenie
Dimensiunea politică a Uniunii Europene a fost exprimată încă de la începuturile sale
prin prisma Declarației Schuman din 1950, scopul acestei dimensiuni fiind unificarea tuturor
popo arelor Europei sub o singură entitate plitico -economică. Încă de la înființarea CECO
(Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului), legitimitatea democratică a Uniunii
Europene, a fost supusă numeroaselor critici și controvese. Primul pas în ameliorarea și
calmarea acestor neliniști a fost consacrarea primelor alegeri universale ale Parlamentului
European în anul 1979 65
În timpul anilor 80’, Paul Magnette, teoretician al construcției europene, a apreciat
cetățenia europeană ca fiind mijlocul prin care, p opoarele membre comunităților europene și
cetățenii acestora, pot creea și consolida legături politice și juridice. În cadrul politicilor
europene, funcționarii acestora au realizat faptul că, cetățenii sunt cei care trebuie să fie
centrul politicilor euro pene, iar cetățenia europeană trebuie să creeze o societate europeană
specifică, care să poată cuprinde diversitatea Europei și a popoarelor sale. Însă, parcursul
înființării unei astfel de identități specifice cetățenilor Uniunii Europene s -a dovedit a fi mult
mai dificil, iar dimensiunea politico -juridică a cunoscut o traiectorie complicată. Consiliul
European de la Fontainebleau din iunie 1984 a făcut un prim pas în ameliorarea acestor
probleme, prin Comitetul Adonnino care a vizat o mai bună facilitare a liberei circulații, o
mai bună informare a populației statelor membre (dar și a celor care urmăresc aderarea la
UE), îndemnarea studiului limbilor străine, etc.

64 Maria Cristina Juverdean, De ce „cetățenie” și nu „naționalitate” e uropeană , 27.01.2012, Disponibil la:
http://europuls.ro/viata -politica -sp-887575786/democratie/590 -de-ce-cetenie -i-nu-naionalitate -europe an,
accesat: 20.02.2015.
65 Roxana Mazilu , Cetățenia europeană , 09.04.2006, Disponibil la: http://www.cadranpolitic.ro/?p=2887 ,
accesat: 20.02 .2015.

22
Oficial, cetățenia europeană a fost definită în 1992 în Tratatul de la Maastricht la
inițiat ivele premierului spaniol Felipe Gonzalez, asigurând consacrarea acesteia în articolul 8
al tratatului care stipula următoarele: “este cetățean al Uniunii orice persoană care deține
naționalitatea unui stat membru.” Iar în urma acestuia, prin Tratatul de l a Amsterdam,
semnat în 1997, cetățeniei europene i se va adăuga textul “cetățenia Uniunii completează
cetățenia națională și nu o înlocuiește și are la bază principiile comune ale statelor membre:
libertate, democrație, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și
principiul statului de drept. Tratatul a întărit protecția drepturilor fundamentale, condamnând
discriminarea, și recunoaște dreptul la informație și protecția consumatorilor” 66
“ Prin TUE se instituie următoarele categorii de drepturi pentru cetățenii Uniunii,
complementare cetățeniei naționale, prin care se consolidează și protecția intereselor
acestora:
1. Orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a se stabili în mod liber pe
teritoriul statelor membre (art. 18 TCE);
2. Orice cetățean al Uniunii, rezident într -un stat membru și care nu este cetățean al
acestuia, are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile locale din statul membru în
care își are reședința, în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat (ar t. 19 TCE);
3. Orice cetățean al Uniunii beneficiază de protecție din partea autorităților diplomatice
și consulare ale oricărui stat membru pe teritoriul unui stat terț, în care statul membru
căruia îi aparține ca cetățean nu este reprezentat, în aceleași co ndiții ca și cetățenii
acelui stat (art. 20 TCE);
4. Orice cetățean al Uniunii are dreptul de a adresa petiții Parlamentului European (art.
21 TCE);
5. Orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului European pentru
examinarea cazurilor de administrare d efectuoasă din partea instituțiilor și
organismelor comunitare/uniunii (art. 21 TCE).“67
Prin Tratatul de la Amsterdam, semnat în 1997 și intrat în vigoare în 1999, statutul de
„cetățean european” include, în plus, următoarele drepturi:
1. Dreptul de a se adre sa instituțiilor europene într -o limbă oficială a Uniunii Europene
și de a primi un răspuns redactat în aceeași limbă;
2. Dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale
Comisiei Europene, în anumite condiții;
3. Dreptul de nedisc riminare, pe bază de naționalitate, sex, rasă, religie, dizabilitate,
vârstă sau orientare sexuală, între cetățenii Uniunii;

66 Ibidem .
67 Ioana Nely Militaru, Cetățenia Uniunii Euro pene potrivit Tratatului de la Lisabona, Volumul I,Academia de
Studii Economice din București, iunie 2011, p. 59 , pdf., Disponibil la:
http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An1v1/nr1/ art%204.pdf

23
4. Dreptul de acces egal la funcția publică comunitară;
5. Dreptul la informare – este considerată o prioritate de către instituțiile euro pene. ”68
Uniunea Europeană prin intermediul cetățeniei europene ar trebui să creeze o
societate europeană de sine stătătoare, însă, acceptarea cetățeniei ca pe o cetățenie adițională
și acceptarea unei cetățenii distincte europene sunt două lucruri totalme nte diferite.
2.2.2. Necesita tea cetățeniei europene
Prima reglementare cu privire la cetățenia Uniunii69 a fost introdusă de TUE (Tratatul
Uniunii Europene/Tratatul de la Maastricht) în cadrul TCE (Partea a doua, în art. 17 -22,
TUE) care prevede expres că, “cetăț enia Uniunii Europene completează cetățenia națională,
fără a se substitui acesteia, făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile cetățeanului
Uniunii pe teritoriul statului membru în care își are reședința (și nu numai în țara din care
provine, cum prevedea anterior TUE).
Prin urmare:
1. Este necesar și suficient ca o persoană să aibă cetățenia unui stat membru pentru a
beneficia de cetățenia Uniunii;
2. Cetățenia Uniunii va completa și se va adăuga la cetățenia statală.70
Programele de informare și conș tientizare a drepturilor și obligațiilor cetățenilor
europeni sunt foarte importante, iar programele pentru tineret și acțiunile de voluntariat
întreprinse prin diverse programe europene, sunt concepte care încep tot mai mult să prindă
contur printre gândi rile cetățenilor. Este imperios necesar să modificăm această temere a
cetățenilor de a participa la viața politică, temere de a fi cetățeni activi ai societății europene.
Aceste schimbări pot surveni și prin simplele reclamații la RATB sau CFR, sau orice a ltă
organizație/firmă, pentru îmbunătățirea nivelului nostru de trai, iar acestea nu trebuiesc
privite ca și pierdere de timp, ci trebuiesc consacrate ca și participări active la viața publică71.
În prezent, Uniunea Europeană cuprinde o populație de aproape 500 de milioane de
cetățeni. Deși, încă de la începuturile sale, Uniuinea Europeană a fost o entitate construită de
elitele politice ale vremurilor, viața politică a Uniunii s -a schimbat considerabil, cetățenii

68 Infoeuropa, ,, Cetățenia europeană ” in Teme Europene , nr. 9, 08.2007, p.2, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_9.pdf , accesat: 20.03 .2015.
69Roxana Mazilu , Cetățenia europeană , 09.04.2006, Disponibil la: http://www.cadranpolitic.ro/?p=2887 ¸
accesat: 20.02.2015.
70 Cristina Vintilescu, Cetățenia europeană î ntre t recut ș i viitor , Disponib il la:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116 -117/art6 -vintilescu.html , accesat: 20.04. 2015.
71 Centras , ,,Atitudini ” in Europe Direct , nr. 6, 2008, p.6, Disponbil la:
.http://www.centras.ro/assets/articole/fisiere/atitudini%20numarul%206%20cetatenie%20europeana_atitudiniala
bun.pdf , accesat: 20.04. 2015

24
acesteia devenind din ce în ce mai activi și au cunoscut o creștere a drepturilor de a participa
la viața și viitorul UE (ex: adoptarea principiului subsidiarității, care aduce politica UE mai
aproape de cetățenii săi, înfăptuirea alegerilor libere la Parlamentul European, dreptul de a
alege și de a fi ales la alegerile locale și europarlamentare indiferent de statul de proveniență,
diversele programe de consolidare a societății europene și de implicare a tinerilor la acest
proces, cum ar fi programele de schimb de experiență ERASMUS, Leonardo da Vin ci, etc.).
C. de Wenden se întreabă “ dacă putem fi cetățeni în acelasi fel într -o Europă a celor
12, 25 sau chiar mai mulți și cum să reușești să institui o anumită stabilitate a cetățeniei
europene când totul se găsește într -o permanentă mișcare?”72
Actua lmente, cei mai înfocați susținători ai cetățeniei europene consideră încheiată
era naționalismelor și a statului -națiune, iar aceștia consideră că, procesul de integrare
națională, la nivelul Europei, a luat de mult sfârșit și astfel, este mai mult decât normală
trecerea de la micro la macro, la un spațiu superior de integrare și identificare, trecerea la așa
numitul “postnaționalism” al lui Mattei Dogan sau a “supranaționalismului” lui Jürgen
Habermaas. Paul Magnette, de asemenea, consideră că, o eliminar e treptată a cetățeniei
naționale în favoarea cetățeniei europene este varianta cea mai plauzibilă și cea mai propice.73
2.2.3. Cetăț enia activă și cetățenia pasivă
Când vorbim despre cetățenia europeană, de asemenea, trebuie să discutăm și despre
cele două tipur i de cetățenii care se găsesc și la nivelul statului națiune și anume: cetățenia
activă și cetățenia pasivă. Cetățenia activă a fost definită de către Tommaso Padoa prin
cuvintele, ”Cetățenia activă începe cu simpla citire a ziarelor, dimineața, și înseamn ă a
încerca să deosebești ce este real de ce este fals”. 74
Cetățenii care nu sunt suficient de bine informați, sau nu participă îndeajuns la viața
publică, devin în urma acestora, cetățeni pasivi. În aceste circumstanțe, aceștia devin “sclavi”
ai celor car e dețin informații și ai celor care speculează, interpretează și se folosec de
respectivele informații pentru a manipula și profita de cei care au devenit pasivi. Datorită
ierarhiilor consacrate în Grecia Antică, se poate observa cum, în accepțiunea atenia nă, dacă
“un cetățean neinformat și pasiv este tratat de cel informat și activ ca un sclav, atunci primul

72 Cristina Vintilescu, Cetățenia europeană între trecut ș i viitor , Disponibil la:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116 -117/art6 -vintilescu.html ¸ accesat: 20.04. 2015.
73 Ibidem .
74 Centr as, Atitudini, l.c., p.4.

25
nu mai poate fi numit cetățean.” Însă, norocul face ca, în societatea zilelor noastre, cei
neinformați pot apela cu ușurință la diverse metode de furn izare a informațiilor tocmai pentru
a putea deveni membrii informați și activi ai societății, prin intermediul unei game variate de
surse de informare, cum ar fi internetul, care le oferă acestora acces gratuit la posibilitatea de
a se informa cu privire l a orice subiect de interes și la o sumedenie de documente care le pot
explica acestora totalitatea drepturilor deținute de către ei și cum anume și le pot exercita .75
Marele filozof grec, Platon, era cel care spunea că, “una dintre pedepsele pentru refuzul de a
participa la viața politică, este aceea că vei ajunge să fi condus de inferiorii tăi”.76
Necesitatea unei participări mai active la viața publică și cetățenească este imperios
necesară pentru supraviețuirea și construirea viitorului Uniunii Europene. O asemenea
conduită este foarte solicitată din partea comunitățiilor europene, însă, o asemenea mobilizare
pare foarte dificil de realizat, lucru evidențiat în urma tendințelor crescânde ale absentismului
la alegerile europene.77
Cetățenia activă trebuie ma nifestată prin implicarea directă în problemele societății în
care trăim, baza acesteia fiind reprezentată de informarea cu privire la deciziile noastre și
cum anume vom fi afectați de către aceastea. Informarea aceasta trebuie implementată treptat,
făcând u-se trecerea de la nivel local la cel regional, după care la cel național și într -un final la
nivel suprastatal, la nivelul Uniunii Europene. Însă, mulți dintre cei care nu participă la viața
publică se simt inhibați și neinteresați de participarea activă în cadrul societății. Ceea ce mulți
dintre aceștia nu realizează este faptul că, “cetățenia activă reprezintă unul dintre stâlpii de
rezistență ai democrației”. În momentul în care, cetățenii își pierd interesul pentru viața
publică și politică, principiu l democrației încetează să mai existe. În același timp, dacă
reprezentații cetățenilor din cadrul Parlamentului (fie el național sau european), sunt aleși de
un procentaj mai mic de 50% dintre cetățenii cu drept de vot, restul de 50% devin cetățeni
pasivi, care nu participă la viața publică și nu își exercită nici cele mai de bază drepturi pe
care le dețin.78

75 Ibidem .
76 Vezi site -ul: http://www.citate.ro/2830/viata -politica , accesat: 18.05.2015.
77 Cristina Vintilescu, Cetățenia europeană între trecut ș i viitor , Disponibil la:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116 -117/art6 -vintilescu.html , accesat: 20.04. 2015.
78 Centras, Atitudini, l.c., pdf., p.5.

26
2.3. Identitate europe ană versus identitate națională
Identitatea și noțiunea de identitate, cât și sentimentul de apartenență la o identitate
europeană, trebuiesc tratate cu precauție, mai ales în momentul actual în care, Uniunea
Europeană se confruntă cu cea mai gravă și persistentă criză identitară a sa, iar pentru ca UE
să poată funcționa ca și instituție și entitate distinctă, aceasta trebuie să fie c apabilă să
reunească cele 28 de țări ale sale și să le ofere popoarelor acestora multiple oportunități de
resimțire a unei identități europene distincte. Uniunea Europeană este nevoită să creeze o
identitate europeană distinctă care să cunoască o rezonanță cu marea majoritate a populației
sale, iar crearea unei identități ca și model de referință pentru 500 de milioane de oameni este
într-adevăr, o provocare remarcabilă. Însă, o perspectivă critică la adresa acestei forme de
identitate comună este aceea că, această “unitate în diversitate”(care este motto -ul Uniunii
Europene), poate atât unii popoarele europene cât și separa cetățenii statelor membre. O
modalitate de rezolvare a acestor probleme de fond, ar putea fi crearea unei “identități
reflexive”, menit ă să recunoască atât asemănările socio -culturale ale popoarelor europene cât
și diferențele acestora79.
Identitatea și noțiunea de identitate, sau apartenența la un sentiment identitar, este
strâns legat de noțiunea de cetățenie, acestea fiind constuite în jurul culturii, tradițiilor,
istoriei, religiei comune, dar și a individualității fiecăruia dintre noi. Însă, chiar dacă
atitudinile publice cu privire la apartenența la Uniunea Europeană și a integrarii statelor în
aceasta au rămas în mare parte pozitive, crearea unei identități europene rămâne un subiect
controversat, acest demers fiind cu atât mai mult frânat cu cât există cercetători care
concluzionează că simpla apartenență la un spațiu geografic nu poate reprezenta și existența
unei identități comune80.
Sanna Inthorn consideră că, încă nu sunt suficiente dovezi care să ateste că cetățenii
Europei au acceptat și adoptat ideea de identitate europeană suficient încât, acest factor să fie
principalul factor al integrarii europene. Inthorn a concluzionat că acestă identitate
europeană, este exprimată de către cetățenii UE, doar în momentul raportării cu alți cetățeni
care au adoptat doar recent acest statut de cetățenie europeană, acest lucru fiind vizibil în
dezvoltarea sentimentului de “Noi” și “Ei”. Autoa rea, sublinează de asemenea, faptul că este

79 Mădălina Boțan, Valeriu Frunzaru , Alexandru I. Cârlan, Ion Stavre, Nicoleta Corbu, Arthur Suciu, Constantin
Schifirneț(coordonator), Europenizarea societății românești și mass -media , Bucureș ti, Ed. Comunicare.ro,
SNSPA, 2011, p.131.
80 Ibidem , p.132.

27
foarte interesant de observat în ce măsură poate identitatea europeană să reunească aspirațiile
tuturor cetățeniilor săi, în condițiile în care Germania și -a asumat identitatea europeană în
urma Celui de -al Doile a Razboi Mondial, în timp ce Marea Britanie continua să își exprime
îngrijorările sale cu privire la pierderea suveranității sale către instituțiilor europene81.
“Michel Bruter subliniază faptul că, “ identitatea este ceva care se exprimă spontan
și se manif estă în conformitate cu așteptările pe care persoana în cauză crede că le are
ascultătorul. De exemplu, dacă un londonez este întrebat: „De unde ești?”, acesta i -ar
răspunde „din Marea Britanie” unui german, „din Londra” unui britanic și „din
Hackney” unui londonez.” În acest moment, se poate totuși observa o identificare culturală,
o “identitate civică”, lucru care ar putea ajuta la crearea acestei identități europene, dacă este
folosită corespunzător. Identitatea civică presupune faptul că individul se i dentifică cu un
sistem politic, adică cu un set de instituții, drepturi și reguli prezente în viața politică a unei
societăți“ 82. Acest concept a fost exprimat și în cartea lui Samuel Hungtington, Ciocnirea
Civilizațiilor , unde, autorul a expus un scenariu în care, dacă doi europeni se vor întâlni, unul
francez iar celălalt german, aceștia se vor considera, primul francez iar cel de -al doilea
german. Însă, dacă aceștia se vor întâlni cu doi musulmani, unul saudit iar celălalt egiptean,
primii doi se vor ved ea europeni în raport cu cei din urmă care se vor vedea musulmani.
Unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene este acela al facilitării și
asigurării relațiilor mutuale între cetățenii statelor membre, între cetățenii europeni. “Aceste
practi ci sunt formulate sub forma unei „dihotomii” stat -națiune – UE și implică introducerea
unui nou tip de actori în procesul de apărare a drepturilor individuale fundamentale într -un
context european. Identitatea europeană este o precondiție a modului în care cetățenii își
asumă o stare de solidaritate pentru stimularea unei integrări pozitive“83.
“Simbolurile identității naționale sunt : imnul, documentele oficiale, granițele, istoria,
drapelul. Influența supranațională a UE e vizibilă, cu toate acestea, doar 1 7% din cetățenii
europeni recunosc identitatea europeană pe lângă identitatea lor națională.“ Iar,
“preocupările legate de limba națională și patrimoniu sunt indicatori pentru importanța
păstrării identității naționale și a eforturilor guvernelor naționale în acest sens”84.

81 Ibidem .
82 Ibidem .
83 Eurobarometru St andard 78, Opinia publică în uniunea europeană Toamnă 2012 , București, TNS Opinion &
Social , p.6, Disponibil la: http://ec.europa.eu/romania/images/25022014_eurobarometru.pdf , accesat:
25.03.2015.
84 Sălcudean Ileana Nicoleta, Politici Culturale și construcții identitare în contextul european , Rezumat teză de
doctorat, Cluj-Napoca, Universitatea Babeș Bo lyai, 2012, p.15, Disponibil la:
http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/sociologie/salcudean_ileana_nicoleta_ro.pdf

28
Corelația și compatibilitata dintre identitatea europeană și identitatea națională variază
semnificativ de la stat la stat, iar conceptul de identitate europeană trebuie să fie înțeles ca și
un concept politic, mai degrabă decât ca o iden tificare culturală sau moștenire reformulată a
tradițiilor istorice specifice Europei85. “Identitatea europeană se naște din experiențele
pozitive și din situațiile critice ale conviețurii împreună a europenilor. Ea derivă, întâi, din
identitățile colective și, prin urmare, nu poate fi creată artificial“86.
În situații extreme, asemenea crizei economice și financiare, tensiunile dintre
identitatea europeană și identitatea națională ies la suprafață, însă și în asemenea circumstanțe
alarmante, “ identitatea eu ropeană este asociată cu identitatea națională, fiindcă identitatea
națională nu poate fi îndepărtată și înlocuită. Identității europene îi lipsesc deocamdată
legăturile sale cu valori și simboluri culturale profunde și, de aceea, identitatea europeană a
eșuat tocmai acolo unde identitățile naționale au reușit să se impună: dimensiunea
emoțională .“87
“În perioada de dinaintea izbucnirii crizei economice europene, cercetătorii din
domeniul științelor comunicării aveau în vedere modalitățile de soluționare a diverselor
deficite ce afectau Uniunea Europeană ca proiect politic, precum deficitul democratic, de
legitimitate, de comunicare. Adesea, producerea unei identități europene era considerată drept
o soluție pentru legitimizarea proiectului european. Dar ce s-a întâmplat cu această
conștientizare a apartenenței la comunitatea europeană în condițiile în care criza economică s –
a extins în rândul statelor membre, afectându -le la nivel politic, economic și social? Mai sunt
cetățenii europeni disponibili să se con sidere parte a acestei comunități? “88
În ceea ce -i privește pe cetățenii români, aceștia se identifică mai degrabă ca fiind
membrii ai statului național decât cetățeni europeni. Acest lucru s -a putut observa în urma
rezultatului sondajului de opinie realiz at personal în luna mai al acestui ani (2015), în scopul
lucrării de licență, în cadrul căruia am atașat întrebări care releva titlul sondajului “Influența
aderării României la Uniunea Europeană asupra vieții dvs.”

85 Constantin Schifirneț, ,,Identitatea românească în contextul modernitați i tendențiale ” in Revista Română de
Sociologie , nr. 5 –6, 2009, București, p.468., Disponibil la: http://www.revistadesociologie.ro/pdf -uri/nr.5 -6-
2009/PDF _5-6-2009/05 -CSchifernet.pdf , accesat: 25.02.2015.
86 Mădălina Boțan, Valeriu Frunzaru, Alexandru I. Cârlan, Ion Stavre, Nicoleta Corbu, Arthur Suciu, Constantin
Schifirneț(coordonator), op.cit., p.27.
87 Ibidem , p. 28.
88 Laura -Mariana Paraschiv , Identita tea europeană în contextul crizei economice , Rezumat teză de doctorat,
SNSPA, Școala Doctorală în științele comunicării, București, 2014, p.2.
http://doctorat.snspa.ro/sites/default/files/doctorat/laura%20paraschiv/Rezumat_RO_Paraschiv_Laura_Mariana.
pdf., accesat: 25.03.2015.

29
Conform aplicării teoriei lui Delatny di n 2003, caracterizarea dimensiunilor
conceptului de identitate europeană poate fi împărțită în următoarele patru categorii:
1. Identitatea europeană se construiește prin interacțiune socială pozitivă între
cetățenii statelor membre UE în vederea conștientizăr ii beneficiilor integrării
europene și identificării de asemănări de natură civică, dar și culturală între aceștia;
2. Identitatea europeană poate fi reprezentată ca transmițând poveștile de succes
ale Uniunii Europene, precum povestea procesului de integrare europeană ca proiect
economic de succes, povestea culturală a trecutului comun al Europei și cea a noilor
legături sociale ce se dezvoltă plecând de la diversitatea culturală a statelor Europei;
3. Identitatea europeană se definește și redefinește prin rapor tarea la alte
comunități față de care se diferențiază și își reafirmă particularitățile;
4. Identitatea europeană se integrează în teoria identităților multiple, ce prevede
faptul că indivizii dețin mai multe identități care devin proeminente în funcție de
necesități, interese și circumstanțe “89.
2.4. Studiu de caz: România -sondaj de opinie
Societatea românească ca și restul societăților din cadrul Uniunii Europene, au
cunoscut un parcurs alternant și pivotal în ceea ce privește demersul aderării și integrării în
Uniunea Europeană, iar criza economică, care a marcat începutul de secol XXI, s -a instalat în
România într -un moment esențial în ceea ce privește încrederea cetățenilor români în
Uniunea Europeană . La doar 1 -2 ani după aderarea acesteia în 2007, criza econ omică a
generat atît scăderea salariilor, a pensiilor, creșterea șomajului, diminuarea semnificativă a
nivelului de trai al cetățenilor români, cât și scăderea încrederii cetățenior români în
instituțiile europene, datorită ineficienței acesteia în contra cararea unor astfel de probleme
economico -financiare. Având în vedere aceste aspecte pregnante și acute , autorul a dorit să
afle care sunt tendințele actuale ale cetățenilor români în comparație cu momentul pre –
aderării, folosindu -se atât de Eurobarometrul efectuat în 2005 -2007, cât și de sondajul de
opinie realizat în luna mai al anului 2015. Respondenții acestui sondaj, au oferit răspunsuri la
întrebări precum:
 “Cum vedeați/vedeți aderarea României la Uniunea Europeană înainte/după 2007”;
 “Doreați aderare a României la UE?”;
 “În ce măsură considerați că suntem integrați în UE?”;
 “Cât de european vă simțiți?”

89 Ibidem , p.4.

30
Având în vedere contextul dezvoltat la începutul acestui raport, răspunsurile
sondajului publicat în rândul cetățenilor români legate de nivelul la car e aceștia se simt
cetățeni ai Uniunii Europene, a arătat pe o scală de la 1 la 5, ( unde 1= puțin și 5= foarte
mult), faptul că cei mai mulți se situează undeva la mijlocul scalei, cu o pondere de 39,6%
situată în dreptul cifrei 3, însă cu un procentaj de 22.5%, care arată că 25 dintre cei peste o
sută de cetățeni români care au răspuns, se simt mult europeni, în comparație cu 16,2% care
nu se simt aproape deloc europeni. Diferența între cei care se simt puțin europeni, 9,9%, și cei
care se simt foarte mul t europeni, 11,7%, arată că cetățenii români, în anul 2015, încă se
situează printre cei pentru care, sentimentul european de apartenență se află la o cotă ridicată,
iar aceștia susțin Uniunea Europeană.
Prin urmare, voi începe acest subcapitol cu o analiz ă a rezultatelor întrebărilor care
reflectă subiectele discutate anterior în acest capitol, (subiectele privind identitatea europeană
și cetățenia europeană) și totodată, reflectă sentimentul de apartenență la cetățenia europeană
a celor plus 110 responden ți ai sondajului de opinie efectuat în vederea realizării lucrării de
licență. Întrebarea “Cât de european vă simțiți?”, este considerată o întrebare esențială în
lucrarea de licență și astfel, am ales să încep cu această întrebare intrigantă.

Tot în ac elași domeniu, am optat pentru o întrebare importantă și tot odată necesară,
din prisma cetățenilor români majoritari, care merg în străinătate din diferite motive: studiu,
job, turism,etc. și se întorc mai europeni decât au plecat. Nu ar fi asta o problem ă, dacă
majoritatea nu s -ar întoarce și “mai puțin” români.
Am avut ocazia să întâlnsc de -a lungul timpului, diverse persoane care mi -au relatat
experiențe din viața lor, pe care le -au trăit în afara țării, experiențe în urma cărora, și -au
schimbat total percepția despre România, aceștia întorcându -se în țară, cu un sentiment mai
accentuat în privința identității europene, și mai puțin satisfăcuți de apartenența lor la
identitatea națională. De aici și întrebarea:

31

Nu este o surprindere, ci o mare bucur ie, să constat din rezultatul la întrebarea de mai
sus, că, dintr -un numar de +110 cet ățeni activi ai acestui sondaj, aproape 85% dintre aceștia,
se consideră mai mult români , decât europeni. Sunt însă și cetățeni care se simt mai întâi de
toate, europeni, iar mai apoi români, răspunzându -mi că unul din motivele pentru care se
consideră mai mult europeni este acela că, apartenența la o anumită rasă, religie, etnie sau
națiune nu face altceva decât să reunească doar populația unei regiuni în detrimentrul
divizării și dezbinării umanității. Procentajul celor care aleg multiculturalismul, în defavoarea
naționalismului, este de 11.7, existând și o a treia categorie, care include “altele” de cât cele
două, aici încadrându -se 3,6% dintre respondenții sondajului.
2.5. Despre valori
2.5.1. Mândria de a fi ro mân și mândria de a fi European
Pentru aproximativ 30% dintre cetățenii activi ai sondajului efectuat în vederea
realizării lucrării de licență, apartența la identitatea națională și cea europeană au valențe
egale ca importan ță. Aceștia sunt în egală măsură mândri de a fi europeni și mândri de a fi
români, însă diferența de procentaj, este dată de cei 28% care conferă o mai mare valoare
identității naționale și se declară ca fiind foarte mandri de a fi cetățeni români, în comp arație
cu o pondere de doar 12%, susținută de cei care se simt mai mândri de apartenența la
identitatea europeană. Tabelul de mai jos atestă acest lucru:

32

2.5.2. Încrederea în instituțiil e naționale și în cele europene
Acestă latură politică, am amintit -o în pr imul capitol al lucrării, și am ținut să revin
asupra ei și în cel de -al doilea capitol, pentru a vedea și a discuta opinia cetățenilor români,
care au răspuns întrebărilor din sondaj, cu privire la încrederea în instituțiile europene și în
cele naționale.
Urmărind tabelul din josul paginii, putem observa parcursul încrederii României în
instituțiile europene, începând cu sfârșitul anului 2004 și începutul lui 2007, dup ă care,
rezultatul sondajului efectuat în scopul realizării lucrării de licență a arătat nivelul de
încredere al respondenților vis -a-vis de instituțiile europene și naționale, prin prisma celor
+110 cetățeni activi ai sondajului.
90

90 Eurobarometrul standard, Eurobarometru 67 Opinia publică în Uniunea Europeană . Raport națio nal
România , TNS Opinie & Social, primăvară 2007, p.8, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb67/eb67_ro_nat.pdf , 25.03.2015.

33
Conform tabelului de mai sus, în perioada 2004 -2005, țara care manifesta cea mai
mare încredere în organizaț ia UE, era nimeni alta decât România, dar în anul următor, aceștia
trecând conform aceluiași Eurobarometru, pe locul al doilea, după unguri (în primavara
anului respectiv) sau după sloveni (în toamna aceluiași an). Începând cu primăvara anului
2007, nivel ul de încredere al românilor în UE începe să cunoască un ușor declin, scăzând în
procentaje cu două puncte față de anul anterior, însă, odată cu începerea noului val de
aderare din 2004, România pierde din puncte, dar nu și din încredere, în fața vecinilo r săi.
Prin urmare, de la începutul anului 2007, țara noastră sfârșește în a mai fi etichetată ca fiind
țara cu o admirabilă și extraordinară încredere în UE 91.
Starea de spirit a românilor, în anul 2015, conform sondajului realizat evidențiază un
ușor dec lin al încrederii în instituțiile europene, în comparație cu 2007, însă, optimismul
românilor încă persistă, cu toate că procentajele arată o ușoară scădere de -a lungul anilor. În
prezent, încrederea românilor în instituțiile europene, este prezentată de c ei 34% din totalul
respondenților la sondaj, care au încredere aproape deplină în Uniune. Dacă este să privim
cele două variabile, încredere “Deloc” și încredere “Totală”, diferen ța de procentaje dintre
acestea, este semnificativă, doar 1,8% arătând o neîn credere absolută în instituțiile europene,
9%, dintre respondenți punându -și baza și arătând încredere totală față de instituțiile
europene.

Făcând o trecere de la instituțiile europene la cele naționale, lucrurile arată puțin
diferit. Când vorbim de ins tituțiile statului, încrederea cetățenilor români este mult scăzută
față de încrederea exprimată de către aceștia în cazul instituțiilor europene.

91 Ibidem .

34

Dumitru Sandu, Eurobarometru 64.2 Opinia publică în Uniunea
Europeană , Raport național România, Directoratul General de Presă
și Comunicare, TNS Opinie & Social, toam nă 2007, p.5. Unul din factorii care au contribuit la dorința românilor “de a se înscrie” în cursa spre
aderare, a fost to cmai această neîncredere oferită de -a lungul timpului de către instituțiile
naționale, cetățenilor români. Acest lucru, s -a observat încă din anul 2005, conform tabelului
alăturat, cănd neîncrederea în instituțiile statului s -a transformat într -o încredere tot mai
semnificativă în cele europene prin fărâma de speranță pe care aceștia, au zărit -o în “lumina”
instituțiilor europene.
Diferența de încredere între cele două instituții, în anul 2005, este mai mult decât
vizibilă, neîncrederea românilor în compen țele și aptitudinile instituțiilor statului, dobândită
de-a lungul timpului, cunoscând o creștere continuă, inclusiv în prezent, lucru ușor
observabil în rezultatele sondajului efectuat.
Urmărind raportul ulterior,
este lesne de înțeles că la nivelul
anului 2015, procentajele arată o
menținere constantă a încrederii
scăzute în instituțiile statului, cu o
medie de aproximativ 2% între cei
care și -au exprimat încrederea totală
în instituțiile statului și cei 9%
încrezători în capacitatea instituțiilor
europene, fapt care arată, deși în ușoară scădere, prezența euro -optimismului românilor în
raport cu și față de, instituțiile europene.

Se cunoaște faptul că România se numără printre țările cu cea mai mare încredere în
Uniunea Europeană, fiind una dintre cele mai euro -optimiste țări, iar încrederea în instituțiile

35
europene, se datorează și viziunii pe care acestea le oferă românilor, UE însemnând pentru ei,
înainte de toate, democrație, pace și prosperitate economică.
“Conform Eurobarometrului realizat în noiembrie 2013, gradul de familiarizare cu
instituțiile europene arată că 94% dintre români au auzit de Parlamentul European (PE), 86%
de Comisia Europeană (CE) și 82% de Banca Centrală Europeană (BCE). Încrederea în
aceste instituții este proporțional ă cu gradul de cunoaștere – 41% tind să aibă încredere în PE,
47% în CE și doar 41% în BCE” 92.
Ca o scurtă concluzie, privind încrederea în instituțiile europene și cele naționale, doresc să
menționez că, deși are o loc o ușoară schimbare de atitudine în rândul cetățenilor, euro –
optimismul încă își face simțită prezența în rândul cetățenilor României. Ce este însă
interesant de urmărit, este valul care plutește deasupra României, și anume, cel de euro –
indiferență, un val care reușește prin ușoara lui preze nță, să încline balanța procentajelor la
nivel de țară, euro -entusiasmul românilor în Comunitatea Europeană, transformându -se ușor
într-o eur o-indiferență la nivel de țară.
2.6. Optimismul cetățe nilor români și nivelul de trai
În cadrul sondajului de opinie re alizat i -am întrebat pe cetățenii români, dacă, odată
intrați în uniune, viața lor s -a schimbat într -un fel, și în ce măsură integrarea a contribuit la
amelioararea nivelului lor de trai. Ce credeți că au răspuns majoritatea? A avut vreun impact
această ad erare la nivelul viețile lor? Și dacă da, credeți că a fost unul pozitiv?
Cetățenii romani au dorit aderarea la Uniunea Europeană mai presus de orice,
concepția românilor despre rolul UE fiind convergentă în foarte mare măsură cu cea care
predomină la niv elul cetățenilor din Uniune. Combaterea șomajului, combaterea sărăciei și
asigurarea securității europene sunt primele trei acțiuni pe care românii, în consonanță cu alți
europeni, le atribuie UE93. De aceea, dacă în anul 2005, an în care România se lupta î n
vederea realizării ultimelor reforme pentru integrarea țării în UE, toți își doreau integrarea
fără a lua în calcul și problemele care vin la pachet odată cu asumarea acestui statut. În
prezent după aproape 10 ani de la aderarea țării, iată ce au răspuns românii participan ți la
sondaj , în urma întrebării adresate: “Cum văd aderarea României la UE, în momentul
actual?”

92 Adrian Bă rbulescu, Eurobarometru: Românii sunt încrezători în UE. Suedezii sunt cei mai optimiști europeni,
iar italienii, cei mai pesimiști , 25.02.2014, Disponibil la: http://europeanul.org/impact -romania/italienii -dau-
dovada -de-euroscepticism -in-uniunea -europeana/ , accesat: 15.03.2015.
93 Dumitru Sandu, Eurobarometru 64.2 Opinia publică în Uniunea Europeană .., l.c. , p.24.

36

Uitându -ne atent la rezultatul celor două întrebări adresate în paralel, observăm o
oarecare schimbare de atitudine în rândul cetățenilo r români, odată cu trecerea anilor. Dacă
înainte de aderare, imaginea avantajoasă a acestei organizații, părea să câștige peste 81% de
“voturi” pro, și 19% de voturi contra, iată că odată cu aderarea și trecerea anilor, opiniile au
început să se modifice , iar în cadrul sondajului efectuat, realizăm că aceeași oameni care au
răspuns la prima întrebare, și -au schimbat părerile despre imaginea UE odat ă cu trecerea
anilor, lucru care se observă în rezultatul întrebării: ”Cum vedeți aderarea României la UE
după 2007?”
Din punctul de vedere al celor care consideră avantajoasă aderarea la UE, diferența de
procentaje de -a lungul anilor, a evidențiat o scădere de numai 9% (conform sondajului
personal), mai bine de 80% dintre respondenți considerând avantajoasă ade rarea României
îninte de 2007, iar 72.1% exprimându -și aceeași părere în urma alipirii României la
structurile europene; din punct de vedere al dezavantajului privind aderarea României la
Uniunea Europeană, se poate observa un debut al sentimentul de euro -scepticism printre
cetățenii români, lucru observabil în statistica de mai sus. Înainte de 2007, rata celor care
vedeau dezavantajoasă aderarea țării noastre la UE, întrunea un procentaj nesemnificativ, pe
lângă a celor pro -uniune. În perioada care a urmat , după anul 2007, opinia oamenilor s -a
schimbat, acest lucru fiind argumentat de creșterea de la 20% la 30% în ceea ce privește
viziunea nefavorabilă cu privire la aderarea României la UE.
Ce este interesant de observat în urma analizării rezultatelor c elor două întrebări, este
faptul că, un număr semnificativ de persoane care vedeau avantajoasă aderarea României la
UE înainte de 2007, au ajuns să își schimbe părerea către o viziune dezavantajoasă, iar un

37
procentaj semnificativ dintre cei care vedeau ade rarea un dezavantaj, au ajuns în cele din
urmă să considere aderarea un avantaj pentru statul român.
Cu toate c ă aderarea României la Uniunea Europeană, s -a încheiat cu un real succes la
data de 01.01.2007, integrarea efectivă a țării noastre la structura Europeană, este încă în
desfășurare. Doresc să menționez înainte de toate, faptul că există o mare diferență între
termenii de “aderare” și „integrare”, lucru care se confundă deseori. Prin urmare, aderarea
României la acestă organizație, înseamnă alipire a la familia Uniunii Europene, odată cu
aderarea noastră, a Bulgariei și Croației în 2013, UE formând o entitate care reunește 28 de
state membre. Integrarea însă, este capacitatea de a face față ca stat, din punct de vedere
politic, economic, social și ad ministrativ, concurenței celorlalte state membre UE.
Prin urmare, am dorit sa aflu parerea cetățenilor în legătură cu integrarea noastră, și astfel, i –
am întrebat, “ În ce măsură consideră aceștia ca am reușit să ne integrăm ca țară în structura
Europeană ?”, analizând apoi rezultatele obținute în urma sondajului. Priviți:

Privind diagrama de mai sus și rezultatele acesteia, putem observa o tendință
puternică de îndoială a cetățenilor români în ceea ce privește nivelul de integrare a României
în UE, ia r majoritatea respondenților sondajului, considerând că România se află la un nivel
relativ de integrare, pe o scala de la 1 la 5, aceștia optând pentru o cifra de mijloc. Conform
rezultatelor, balanța este înclinată mult, spre percepția negativă a cetățen ilor, 20,5%
considerând că România este foarte puțin integrată, în comparație cu cei 0,9% care declară că
ne-am integrat ca țară foarte bine în familia UE, România fiind un foarte bun competitor în
această „familie”.

38
2.7. Cum s -a schimbat viața dvs personală da r și cea bugetară, odată cu aderarea
României la UE?
Am amintit mai sus faptul că am dorit sa -i întreb pe români din prisma sondajului,
dacă aderarea țării noastre la structura europeană, le -a influențat într -un fel sau altul viața, și
în ce mod?
Datori tă problemelor financiare cu care ne -am confruntat ca țară, am ținut să punctez
în acestă lucrare și partea economică, deoarece, criza econimică, ne -a cam atins pe
majoritatea dintre noi la buzunar, lucru care m -a determinat să -i întreb pe români “Cum văd
ei situația financiară personală actuală?” și “În ce măsură a contribuit aderarea României la
Uniunea Europeană, în privința bugetului lor?”

Conform rezultatelor, cei mai mulți, sunt de părere că situația lor financiară actuală,
este asemănătoare cu cea de dinaintea aderării (55%), pe locul doi în clasament cu 25,2%,
situându -se cei care sunt de parere că situația actuală este satisfacătoare față de perioada pre –
aderării. Interesant este de văzut, că celelalte două categorii antagonice, au acumulat un
procentaj cu o diferență remarcabilă/substanțială între ele, cei care susțin că situația
financiară actuală este nefavorabilă perioadei de dinaintea aderării, au strâns un procentaj
semnificativ în defavoarea celorlalți, care cu un procent de 4,5% susțin că situația lor
financiară este mai avantajoasă acum, decât înainte.

39
Dacă privim cu atenție rezultatele întrebării din tabel, putem observa faptul că,
procentajele cele mai semnificative, încep de la cifra de mijloc a scalei, cifra 3, care
sugerează o contr ibuție satisfăcătoare a UE privind bugetul cetățeanului. Procentajele
următoare arată o contribuție nefavorabilă a Uniunii Europene privind bugetul cetățeanului,
30% dintre aceștia considerând că aderarea la UE nu și -a adus deloc aportul în privința
bugetu lui lor. Abia 6,3% dintre aceștia confirmă o creștere a bugetului în urma aderării
României la structurile europene.
Ca o scurtă constatare, a rezultatelor celor două întrebări legate de buget, situația
financiară actuală, descrisă ca fiind “asemănătoare” cu cea din perioada pre -aderării, se
datorează contribuției nesemnificative a UE privind bugetul familiei cetățeanului, toate
acestea, ducând la o scădere a euro -optimismului în rândul populației României, în ultimii
ani.
În ceea ce privește situația per sonală, conform “Eurobarometrul 64.2, Opinia publică
în Uniunea Europeană din toamnă 2005, Raport național România , aproape jumătate dintre
români, mai precis 47%, se arătau mulțumiți de viața lor personală. Dacă însă comparăm
satisfacția românilor cu cea a țărilor din UE 15, constatăm că cei din urmă sunt mult mai
mulțumiți de viața personală decât românii, în proporție de peste 80%. Tot în același an,
optimismul românilor s -a redus cu aproape 15 puncte procentuale, de la 64% în toamna
anului 2004 la 49% î n toamna anului 2005. Tendința este aceeași și în cadrul societății
bulgare. În schimb, la nivelul populației din UE se înregistrează o mare stabilitate a
intensității optimismului dar, este adevărat, la un nivel mult mai redus decât în cazul
României. Alt fel spus, românii continuă să fie nemulțumiți și optimiști dar cu un optimism în
scădere, cu tendință de apropiere de media europeană.” 94
În continuare, să vedem ce au răspuns cetățenii, la întrebarea cu privire la situația lor
personală, și dacă aceasta s-a schimbat într -un fel, odată cu intrarea României în Uniunea
Europeană. Acest ă diagramă reflectă rezultatul situației personale a celor +110 respondenți
ai sondajului efectuat.

94 Dumitru Sandu, Eurobarometr u 64.2 Opinia publică în Uniunea Europeană , l.c., p.26.

40

Ca o scurtă analiză a rezultatelor obținute în urma acestei întrebări, o bservăm o
poziție constantă a situației personale în care se află cetățenii români activi ai sondajului,
58,6% dintre aceștia, subliniind faptul că situația personală actuală este la fel ca și acum zece
ani, înainte de a adera la UE, situația lor personală nefiind schimbată cu nimic. Dacă privim
însă, cele două extreme ale variantelor, aproximativ 30% dintre cei +100 de respondenți au o
situație mult mai bună în momentul actual, în urma aderarii României la UE, 12,6%,
declarând că se confruntă cu o situație mai proastă decât în perioada pre -aderării.
Prin urmare, mai mult de jumătate din cetățenii respondenți, declară că se bucură de
aceeași situație personală ca și acum zece ani, concluzionând prin aceasta că aderarea la
Uniunea Europeană, pentru mai mult de jumătate dintre ei, nu a contribuit cu nimic la nivel
vieții personale ale acestora, UE neaducându -și astfel aportul în/la această situație .
2.8. Problemele cetățenilor ș i răspunsurile Uniunii Europene
2.8.1. Cele mai importante probleme…
Asemenea fiecărui stat, Ro mânia s -a confruntat de -a lungul timpului cu diverse
probleme de natură politică, economică, socială, administrativă, etc. În toate aceste cazuri s -a
încercat găsirea unor soluții adecvate, astfel, în cazul României, aceasta soluție a fost
identificată ca fiind aderarea la structura Uniunii Europene, iar la momentul respectiv, acest
lucru s -a considerat a fi cel mai bun remediu în soluționarea problemelor țării noastre .
Propun să vedem câteva din cele mai
importante probleme, care au avut loc la
nivelul țării noastre, conform
Eurobarometrului 64.2 (2005), în perioada pre –
aderării, probleme în urma cărora, intrarea
României în familia Uniunii Europene, a
devenit o necesitate.
La întrebarea: “Care credeți că sunt
cele mai importante două probleme cu care s e
confruntă țara?”, 2005/2 ( %) rezultatele au
stat în felul următor:
“Agenda socială românească, așa cum
este ea trăită de populație, apare ca fiind

41
dominată de probleme economice și de nivelul de trai. Aproape jumătate dintre românii
respondenți la mome ntul respectiv (45%), au apreciat că problemele economice sunt cele mai
grave în țară. Creșterea prețurilor, îngrijorare de rangul doi în România este de nivel mult mai
redus în Un iunea Europeană, la nivelul UE, pe primul loc, fiind pusă problematica șomajului,
șomajul apărând și în România ca problematică importantă, dar pe locul al treilea”95.
Deși nu apare pe tabel, interesant de știut, este faptul că România se încadrează în acel ași
profil social cu țări precum: Bulgaria, Grecia și Portugalia . 96
2.8.2. Probleme și obstacole aflat e în calea cetățenilor europeni
În continuarea acestui capitol, aș dori să exemplific câteva probleme cu care se
confruntă cetățenii Uniunii Europene și modalit atatea prin care Comisia Europeană
procedează în cazul soluționării acestor elemente perturbatoare care se regăsesc în viețile
cetățenilor. Au fost alese 3 exemple de probleme pe care deseori cetățenii europeni le
întâmpină, și am dorit să le expun în aces tă lucrare din dorința de a ști în cazul în care le vom
întâmpina, ce soluții s -au găsit pentru soluționarea acestora.
1. Incertitudinea în ceea ce privește drepturile de proprietate ale cuplurilor
internaționale:
“Exemplu : Vicente, care este spaniol și I ngrid, care este olandeză, sunt căsătoriți și
locuiesc în Țările de Jos și ar dori să cumpere împreună o casă în Franța. Dar ar dori mai
întâi să știe care lege s -ar aplica raporturilor juridice legate de achiziționarea casei și, în
general, bunurilor deți nute în comun, în cazul în care s -ar despărți sau unul dintre ei ar
deceda: legea spaniolă, olandeză sau franceză? Ar putea să își aleagă legea aplicabilă? Ar fi
posibil să se asigure ca instanța care într -o zi ar soluționa divorțul dintre aceștia sau
succesiunea unuia dintre ei ar fi, de asemenea, competentă în ceea ce privește împărțirea
patrimoniului?”97.
 Comisia Europeană a propus un instrument legislativ în 2011, prin intermediul căruia
cuplurile internaționale (soți sau parteneri înregistrați) vor fi m ai bine informați cu
privire la legislația în vigoare aferentă statutului lor și a drepturilor lor de proprietate (de
exemplu, o casă deținută în comun).98

95 Dumitru Sandu, Eurobarometru 64.2 Opinia publică în Uniunea Europeană , l.c., p.23.
96 Ibidem .
97Comisia Europeană, COM(2010) 602 ș i 605 final, RAPORT PRIVIND CETĂȚENIA UE ÎN 2010 Eliminarea
obstacole lor din calea drepturilor cetățenilor UE, Bruxelles, 27.10.2010, p.5.
http://ec.europa.eu/justice/citizen/files/com_2010_603_ro.pdf
98 Ibidem .

42
2. Asistență medicală transfrontalieră și de tehnologia de -sănătate:
“Exemplu : Dorota, de cetățenie polo neză, află că trebuie să se supună unei
intervenții chirurgicale cardiace. Ea ar prefera să se opereze în Letonia, astfel încât fiul ei să
poată avea grijă de ea pe perioada convalescenței, dar nu știe dacă are dreptul la îngrijiri
medicale în acest stat ș i, în caz afirmativ, cum poate obține rambursarea pentru intervenția
chirurgicală și pentru monitorizarea la distanță, în regim ambulatoriu, de care va avea
nevoie ulterior.” 99
 Comisia Europeană propune îmbunătățirea accesului la asistență medicală
transfr ontalieră și întreprinde diverse acțiuni în vederea asigurării accesului electronic în
condiții de securitate a cetățenilor europeni și întrevede o mai bună facilitare a datelor
medicale ale acestora și are în vedere punerea în aplicare până în 2020 a serv iciilor de
telemedicină.100
3. Proceduri de recunoaștere a diplomelor academice și a calificărilor profesionale
“Exemplu: Jonathan, din Regatul Unit, ezită să accepte o ofertă interesantă de
angajare în Austria. Oare soția sa, care este infirmieră, va putea să lucreze? Oare fiul său,
care dorește să studieze medicina, va putea să se înscrie la universitate?” 101
 Potrivit actualului cadru juridic, recunoașterea automată a calificărilor privind
profesiilor se realizează abia în proporție de 7 la 800. Cetățenii fiind nevoiți să aștepte o
perioadă cuprinsă între 3 și 4 luni pentru luarea unei decizii în cazul în care, aceștia
doresc depunerea unei cereri de acces la o profesie reglementată102.
În încheierea acestui subcapitol, intitulat “ Problemele țării și răspunsuril e Uniunii
Europene”, am ales să prezint, câteva din dezavantajele și problemele care le -a luat în
primire România, atunci când și -a asumat rolul de membru al UE din perspectiva și viziunea
cetățenilor, respondenți ai sondajului realizat în luna mai al anul ui 2015.
Precizez că în cele ce urmează, problemele specificate de aceștia, le -am notat în
ordinea celor mai des evocate → la cele mai puțin amintite. (Menționez că aceste păreri, nu reflectă
părerea personală a autorului acestei lucrări).

1. “Prețuri ridic ate la nivelul Uniunii, dar salariile au rămas tot la nivel de țară”;
2. “Oportunități mai multe de lucru în afara țării și mai puține în țară→ Lipsa locurilor
de muncă”;
3. “Impunerea anumitor “norme de viață” care nu sunt în concordanță cu posibilitățăle
din R omânia”;

99 Ibidem , p.9.
100 Ibidem.
101 Ibidem , p. 17.
102 Ibidem .

43
4. “Criza economică de la nivelul Europei care afecteaz ă fiecare stat membru” ;
5. “Faptul că suntem priviți ca niște intruși atunci cînd vine vorba de un loc de muncă în
afara țării și când vine vorba de Erasmus”;
6. “Prea multe taxe și impozite”;
7. “Plecare a tot mai multor tineri în străinătate”;
8. “Dependența de Uniunea Europeană și teama de a nu pierde tradițiile și obiceiurile
care fac țara noastră atât de specială; ”
9. “Criminalitatea sporită”.
Dintre toate aceste probleme pe care cetățenii le asociază Uniu nii, principalele
îngrijorări ale românilor în legătură cu integrarea țării în UE, în anul 2005, erau :
 Problemele agriculturii;
 Taxele sporite;
 Creșterea traficului de droguri.103
2.9.Cât de bine informați suntem în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene?
Dacă se aduce în discuție gradul de informare cu privire la Uniunea Europeană, puțin peste
un sfert dintre cetățenii respondenți sondajului, apreciază că sunt bine informați asupra
Uniunii. Se poate însă observa, un nivel mediu general de informare printre c ei peste o sută
de cetățeni, adică, pe o scală de la 1 la 5, (unde 1= Puțin informat, iar 5= Foarte informat),
peste 38% dintre aceștia, consideră că se încadrează undeva la mijlocul scalei, acest lucru
arătând un nivel relativ mediu de cunoștințe despre U niune, în rândul respondenților .
Diferența o fac procentajele celor două extreme, puțin informat → deloc informat,
unde, balanța din păcate, este mult înclinată spre numarul 1, cu 11,2% (cel mai puțin
informați), cei care se declară foarte informați, stabi lind un procentaj de doar 3,4 %.
Aceste rezultate, arată, că deși optimiști în rolul pe care îl joacă Uniunea Europeană,
în viața lor, cetățenii, sunt prea puțin informați în legătură cu această structură.

103 Dumitru Sandu, Eurobarometru 64.2 Opinia publică în Uniunea Europeană , l.c, p.24.

44
Nici în anul 2013, conform sursei “Europeanul. org”, în urma unui sondaj realizat, rom ânii nu
stăteau prea bine la capitolul privind informarea lor despre UE, doar unul din patru români
având certitudinea că este destul de bine informat cu privire la problematica europeană,
procentul fiind cu două punc te mai mic față de media UE28.104
Cu toate că românii nu se număra printre cele mai informate națiuni, conform
Eurobarometru 64.2 Raport național România , dorința de a acumula informații suplimentare
despre UE în rândul românilor, se simte mai pregnant la c ei care știu ceva despre Uniune,
decât la cei care nu știu. Conform aceluiași Eurobarometru, în urma unui test de cunoștințe
despre UE realizat în rândul cetățenilor români, în anul 2005, cetățenii care au dat cel puțin
două răspunsuri corecte la acel test , declară în proporție de 40% că au nevoie de mult mai
multe cunoștințe în domeniu, în schimb cei slab informați susțin numai în proporție de 27%
că ar avea nevoie de mai multe informații referitoare la instituțiile Uniunii, implicit la UE. 105
“Dacă acest mecanism psihologic la care ne trimite această constatare va continua să
acționeze, atunci este de așteptat ca cei bogați în informație privind funcționarea Uniunii vor
deveni tot mai bogați iar săracii tot mai săraci . Acest gen de situație în care cei cu cunoștințe
au nevoie de și mai multe cunoștințe despre UE este specifică populației din România, trend
contrar populației celor din țările UE 15, unde Cetățeanul mediu din țările UE15 tinde să
exprime o cerere tot mai redusă de informații despre Uniune pe măsură ce acumulează mai
multe informații”106.
Nevoia percepută de cunoștințe referitoare la UE (%), 2005/2 – Sursa: Eurobarometru
64.2 Raport național România:
107

104 Adrian Bărbulescu, Eurobarometru: Românii sunt încrezători în UE. Suedezii sunt cei mai optimiști
europeni, iar italienii, cei mai pesimiști , 25.02.2014, Disponibil la: http://europeanul.org/impact –
romania/italienii -dau-dovada -de-euroscepticism -in-uniunea -europeana/ , accesat: 15.03.2015.
105 Dumi tru Sandu, Eurobarometru 64.2 Opinia publică în Uniunea Europeană , l.c., p.15.
106 Ibidem , pp.15 -16.
107 Ibidem , p.16.

45
Când vine vorba de domeniile în care românii ar dori să acumuleze mai multe
cunoștințe, pe pri mele poziții, în rândul tinerilor din mediul urban se află: cunoașterea
drepturilor ca cetățean European; politica forței de muncă și măsurile în domeniul educației.
Nici populația rurală nu arată un dezinteres față de Uniune, preocupările acestora găsindu -se
în domenii precum: agricultura și pescuitul, dar și în domenii precum politica socială și de
sănătate.108 Priviți:
“Despre ce subiecte sau domenii politice ale Uniunii Europene ați dori să aveți mai
multe informații?”, 2005/2 (%)
109
2.9.1. Surse de informare al e cetățenilor români cu privire la modul de funcționare al
Uniunii Europene
Potrivit Europeanul.org, conform unui sondaj realizat în rândul cetățenilor români în
anul 2013, principala sursa de informare cu privire la Uniunea Europeană și alte subiecte de
interes, devenise televizorul, iar în urma acelui sondaj s -a dovedit că uitatul la televizor este
sport național, 97% dintre ei menționând că se uită cel puțin o dată pe săptămână la informații
transmise pe această cale.110
În urma sondajului realizat perso nal în luna mai al acestui an (2015), procentajele
privind sursa principală de informare în rândul celor peste 100 respondenți, majoritari fiind

108 Ibidem .
109 Ibidem .
110 Adrian Bărbulescu, Eurobarometru: Românii sunt încrezători în UE. Suedezii sunt cei mai optimiști
europeni, iar italien ii, cei mai pesimiști , 25.02.2014, Disponibil la: http://europeanul.org/impact –
romania/italienii -dau-dovada -de-euroscepticism -in-uniunea -europe ana/, accesat: 15.03.2015.

46
tineri cu vârste cuprinse între 18 -26 ani (78%), au arătat că în rândul populației tinere, astăzi,
internetul b ate televizorul cu o diferență de 18%, atunci când vine vorba de principala sursă
de unde aceștia își procură informațiile.
Mai mult de jumătate dintre respondenții sondajului, au răspuns că internetul, este
principala sursă de informare cu privire la UE, urmată de televizor, iar mai apoi, de alte surse.

Vă marturisesc faptul că foarte mulți tineri din jurul meu, cu care am discutat despre acest
subiect, în proporție de 70%, au declarat că nu mai au televizor în camera lor, deoarece îl
găsesc inutil și totodată, o capcană în pierederea timpului, într -un mod foarte ineficient. I -am
întrebat pe cetățeni, care este părerea lor cu privire la calitatea și cantitatea informațiilor pe
care le oferă sursele și cât de multumiți sunt de cele două criterii: calitat e-cantitate, iar
răspunsurile au fost pe măsură. Iată procentajele:

Când vine vorba de cetățeni mulțumiți privind calitatea informației, cei mai mulți se
declară, suficient de multumiți (44%), urmați îndeaproape de cei nu prea mulțumiți , cu un
procentaj destul de ridicat, de 38%. Observând rezultatele din dreptul celor două extreme,
diferența este foarte mică, de doar 2,5%, cei care nu sunt deloc mulțumiți , adunând un
procentaj de 7,8%, la o distanță foarte mică de cei foarte mulțumiți, cu 10,3%.

47
Nici la cantitatea informațiilor nu stăm mai bine, lucru care s -a văzut la “Cât de bine
cunoaștem UE și cât de informați suntem”, motiv pentru care, românii simt nevoia acută de
mai multe informații cu privire la Uniunea Europeană.
Întrebați dacă sunt mulțumi ți de cantitatea de informații transmisă de TV sau internet,
cei mai multi respondenți, în proporție de 38,8%, au declarat că nu prea sunt multumiți de
cantitatea informațiilor, urmată îndeaproape de cei care se declară suficient de mulțumiți, cu
37,9%.
Urmărind extremele, la fel ca și în cazul calității, diferența este extrem de mică, între
cele două, cei foarte mulțumiți (12,1%), care nu sunt nici ei foarte mulți , îi depășesc pe cei
deloc muțumiți cu doar 0,9% procente, aceștia adunând un procentaj de 11,2% .

2.10. Sentimente predominante în rândul cetățenilor români, Eu ro-optimism și euro –
indiferență
Cetățenii români, de -a lungul timpului, au asociat Uniunii Europene, sentimente
pozitive, de optimism, în mai mare masură decât cele de pesimism. Mai mult de j umatate
dintre respondenții sondajului de opinie realizat în luna mai, 2015, (64,7%), au o imagine
pozitivă despre Uniunea Europeană, 7,8%, asociind Uniunii sentimente de pesimism.
Acest optimism majoritar din România, cu privire la Uniunea Europeană, și -a făcut
simțită prezența încă din anul 2005, conform EB64.2, când cetățenii români asociau euro –
optimismului speranț ă și încredere, iar sentimentele negative legate de UE, erau cele
inspirate de neliniște și neîncredere.111

111 Adrian Bărbulescu, Eurobarometru: Românii sunt încrezători în UE. Suedezii sunt cei mai optimiști
europeni, iar italienii, cei mai pesimiști , 25.02.2014, Disponibil la: http://europeanul.org/impact –
romania/italienii -dau-dovada -de-euroscepticism -in-uniunea -europeana/ , accesat: 15.03.2015.

48

Ce doresc să arăt în această lucrare, este, așa cum observăm și din acest rezultat
procentual, prezența acestei euro -indiferențe, care, pare să se instaleze în rândul cetățenilor
români. Este interesant de urmărit faptul că această indiferență, nu depășeste optimismul
românilor, dar, este vizibil mai mare decat Euro -pesimismul .
Încă din anul 2004, declinul optimismului, se îndrepta ușor, spre Euro -indiferență în
România, ceea ce putem observa în tabelul de mai jos, prezentat de EB64.2.
112

Conform tabelului de mai sus, putem observa rata ridicată a euro -optimismului în
rândul cetățenilor români. Deși, entuziasmul privind Uniunea Europeană și a capacității sale
de funcționare a suferit o decădere în rândurile cetățenilor, de la 65% la 59% de la începutul
anului 2005 și până la sfârșitu l acestuia, ceea ce poate fi constatat este faptul că această
scădere de procentaj cu privire la Euro -optimism a fost înlocuită nu de un Euro -scepticism ci
de o creștere a Euro -indiferenței, care a crescut cu 6% în decursul anului 2005. Cu toate
acestea, R omânia și Bulgaria în momentul 2005, făceau subiectul celor mai entuziaste țări cu
privire la sentimentul cetățenilor săi față de Uniunea Europeană. 113 Priviți:

112 Dumitru Sandu, Eurobarometru 64.2 Opinia publică în Uniunea Europeană , l.c., p.20.
113 Ibidem .

49
114
 Modelul dominant în Europa este cel al controversei dintre optimiști și indiferenți.
Dintre cele 11 țări care se încadrează în acest model, 6 sunt din categoria NSM, respectiv
Estonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Ungaria și Polonia.
 Cea mai intensă controversă asupra UE pare să existe în țări precum Danemarca,
Letonia, Olanda, Suedia, Franța ș i Austria. În cazul lor ponderile pentru cele trei
categorii atitudinale – indiferenți, sceptici și pesimiști – sunt relativ egale.
 Germanii, croații, britanicii și finlandezii sunt majoritar indiferenți în modul de
raportare la UE.
 România și Bulgaria se apropie cel mai mult ca profil atitudinal de raportare la UE de
un grup de țări în care dominanta este controversa dintre optimiști și sceptici. Este cazul
populației din Grecia – Cipru – Malta – Republica Cehă – Belgia.”115
Un lucru foarte interesant este f aptul că, sentimentul de euro -optimism și cel de euro –
indiferență reprezintă norma la nivelul majorității statelor membre UE. Potrivit tabelului de
mai sus, putem identifica trei mari categorii de orientare privind sentimentele cetățenilor
statelor membre UE, și anume: state cu un sentiment de Euro -optimism accentuat (România
și Bulgaria); state care fac subiectul luptei între euro -optimism și euro -indiferență; și state în
care sentimentul predominant este cel al euro -indiferenței, care se confruntă cu un euro-
optimism și euro -scepticism aflate la procentaje aproximativ egale (exceptie, Marea Britanie,
în care sentimentul predominant este cel al indiferenței, urmat îndeaproape de cel al Euro –

114 Ibidem , p.21.
115 Ibidem.
Optimism, indiferență și scepticism în raportarea față de Uniunea europeană, pe țări,
2005/2.

50
scepticismului, iar sentimentul de optimism cu privire la UE se re găsește în cea mai mica
proporție, doar 19% dintre cetățenii Marii Britanii fiind Euro -optimiști).
Dacă este să tragem o linie și să privim nivelul de euro -entuziasm și euro -scepticism
în rândul cetățenilor români, putem spune că la nivel de sentimente, ac eștia, și -au păstrat
optimismul privind structura europeană de -a lungul timpului. Anul 2004, relevă o rată
extraordinară de euro -optimism în rândul cetățenilor români, iar acest sentiment a început să
fie înlocuit treptat, nu de o creștere a euro -scepticis mului, ci de un val de euro -indiferență,
după cum poate fi observat în urma analizării sondajului de opinie efectuat în luna mai al
anului 2015 în scopul elaborării lucrării de licență.

51
CAPITOLUL III. Perspective de viitor ale Uniunii Europene
3.1. Viitoru l Uniunii Europene…
Acum mai bine de un secol, unul din cei mai mari scriitori la vremea aceea, și
totodată, senator al Parisului, sublinia următoarele cuvinte: „Va veni o zi în care voi… toate
națiunile continentului, fără să vă pierdeți calitățile distin cte și glorioasa voastră
individualitate, veți fonda o unitate superioară și veți construi fraternitatea europeană“.116
Așadar, înainte de a vorbi despre viitor, propun să facem o retrospectivă în trecut, pentru a ne
reaminti care a fost piatra de temelie a l acestui imens proiect european care a adunat de -a
lungul timpului reacții diverse, de la opinii pro și contra, la critici și aprecieri.
Astfel, cu multe secole în urmă, popoare întregi au purtat războaie pentru a reuși
ocuparea teritoriilor Europei, lucr u care s -a sfârșit cu mult ă vărsare de sânge. Prin urmare,
poparele europene au ajuns să realizeze, importanța menținerii păcii și a stabilității politice,
pentru a putea pune capăt acestui peisaj dezolant și să reușească inițierea unei Europe unite .
Baze le acestui început de proiect, au fost puse de înființarea Comunității Cărbunelui și
Oțelului, urmată de eliminarea barierelor în calea pieței unice și a liberului schimb, a liberei
circulații a persoanelor, mărfurilor, seviciilor și a capitalului, la care s-a adăugat și moneda
unică, Euro, în anul 1999117.
În acest fel, a luat naștere Uniunea Europeană, la început printr -o colaborare care avea
la bază interese economice, după care s -a ajuns la construirea și realizarea unei uniuni
politice sociale, prin ocup area forței de muncă, a imigrației, și a politicilor comune de
securitate și apărare. Astfel, UE a reușit să ajungă una din cele mai prospere zone ale lumii,
alături de America de Nord și Japonia, reușita acestui lucru datorându -se eliminării
discrepanțel or dintre țările dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, realizându -se astfel un
echilibru între “centru” și “periferie” . După cinci decenii, visul unei Europe unite a căpătat
contur, prin alăturarea a zece state central -est europene, astfel, încheiindu -se o etapă
întunecată din istoria Europei, odată cu sfărșitul celui de -al Doilea Război Mondial. Acum,
provocările UE în ceea ce privește funcționarea ei, sunt atât de ordin intern cât și de ordin

116 Citate celebre, p.1, Disponibil la:
http://www.istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%2 0Europa/Citate%20celebre.pdf ,
accesat: 18.05.2015.
117 Infoeuropa, ,,Viitorul Uniunii Europene. Textul declarației adoptate la întâlnirea Consiliului European de la
Laeken din 15 decembrie 2001 ” in Teme Europene , Nr. 7, 08.2007, p.1, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_7.pdf , accesat: 25.02.2015.

52
extern, pe plan intern, fiind necesară o apropiere a institu țiilor europene de cetățenii statelor
membre, acestă barieră între cele două, fiind resimțită de cetățenii europeni, care încep să
privească această Uniune cu o oarecare indifernță datorită lipsei de implicare a instituțiilor în
problemele de zi cu zi din viețile oamenilor. Mai mult decât atât, mulți cetățeni, din absența
de informații referitoare la UE, au sentimentul că cele mai multe decizii care implică și au în
vedere viața lor, se iau fără conlucrarea și aportul acestora, părerile lor fiind catalogate drept
fără importanță118.
De aici, încep astfel să apară diversele probleme ale acestei Europe unite, probleme
sesizate de proprii cetățeni, fără de care această Uniune Europeană nu ar exista, susținerea cea
mai puternică venind chiar din sânul lor. Desp re problemele Uniunii Europene văzute prin
ochii cetățenilor am vorbit mai în detaliu în cel de -al doilea capitolul al licenței, dorind astfel
ca în cel de -al treilea capitol, să abordez și să vorbesc despre aspectările cetățenilor uniunii
europene, implic it a cetățenilor români, cu privire la viitorul Uniunii Europene, și implicit la
soluțiile pe care aceștia le propun în scopul unei mai bune func ționări a UE și al unui viitor
mult mai prosper.
3.2. Așteptările și propunerile cetățenilor europeni privind viito rul Uniunii
Europene
Dacă este să vorbim despre așteptările pe care cetățenii le au când vine vorba despre
un viitor mai bun al Uniunii Europene, vorbim despre o listă întreagă de așteptări, pe care
bineînțeles, cetățenii și le -au exprimat de -a lungul tim pului prin sondaje de opinie și diverse
moduri, în care au putut să -și facă auzite vocile.
Prin urmare, voi începe lista de așteptări și propuneri ale cetățenilor privind viitorul
Uniunii Europene, cu o temere, aș putea spune, exprimată de aceștia, chiar î n sondajele de
opinie. Aceștia fiind întrebați de dezavantajele aderării la o Europă unită, au identificat o
serie de neliniști în ceea ce privește posibilitatea Uniunii Europene de a contracara unele
probleme majore, cum ar fi creșterea criminalității tra nsfrontaliere care se află în topul
acestor neliniști. De aici deducem faptul că una din principalele așteptări ale cetățenilor
europeni, este întărirea rolului Uniunii Europene în ceea ce privește „controlul migrației și a
acțiunilor împotriva criminali tății transfrontaliere. De asemenea, întărirea securității și a

118 Ibidem.

53
justiției, dar și politicile salariale, combaterea sărăciei și excluderea socială”119, fac parte din
topul așteptărilor venite din partea cetățenilor privind o mai bună funcționare și un viitor mai
bun al Uniunii Europene.
Aceștia propun de asemenea, o implicare și mobilizare mult mai hotărâtă din partea
Europei, în demeniul afacerilor externe, al securității și al apărării, pentru rezolvarea
problemelor de această natură, care au loc atât la niv el european cât și în întreaga lume.
Aceștia susțin de asemenea, faptul că la nivelul UE, birocrația este mult prea stufoasă, iar
mediul economic și financiar ar trebui să urmărească un plan de acțiune similar unei piețe
interne120. De-a lungul timpului, au avut loc conflicte identitare între cetățenii celor 28 de
state membre, din cauza faptului că, reunesc 28 de culturi și tradiții distincte, iar identificarea
acestora cu o cetățenie europeană de sine stătătoare este foarte dificilă.
Pentru cetățenii europ eni, o bună guvernare reprezintă crearea de noi oportunități și
nu de impunerea unor restricții, aceștia dorind primirea unor răspunsuri concrete cu privire la
problemele cu care se confruntă, cerând totodată și aplicarea unei metodologii mai efeciente
în ceea ce privește consolidarea elementelor democratice de transparență și separare a puterii
în stat. Cetățenii europeni și -au exprimat dorința de înființare și consolidare a unei Uniuni
Europene model care să ofere rezultate mai concrete în ceea ce privest e înființarea de locuri
de muncă, îmbunătățirea nivelului de trai, reducerea infracțiunilor și oferirea de servicii
educaționale și de sănătate calitativ mai bune. Pentru toate acestea, Uniunea Europeană este
nevoită să atragă și să implice cetățenii, și m ai ales tinerii, în ceea ce înseamnă instituțiile
europene.121
În toată acestă sferă a Uniunii Europene în jurul căreia ne învârtim, am dorit să expun
în cele ce urmează, câteva impresii, așteptări și propuneri a unor soluții pentru o mai bună
funcționare a Uniunii Europene în viitor, propuse de către liderul unei țări membre Uniunii
Europene. Este vorba despre actualul premier al Marii Britanii, dl. David Cameron, care
reprezintă un stat al cărui sentiment dominant este cel de euro -scepticism și neîncredere , iar
liderul acestui stat consideră că, alinierea a 28 de state la aceeași structură, este foarte grea de
mobilizat, mai ales când vine vorba de a le aduce la același consens pe toate, fiecare având
culturi, obiceiuri și viziuni diferite. Premierul actua l al Marii Britanii a propus în urma
discuțiilor de -a lungul timpului, care au avut în vedere viitorul UE, înființarea unei Uniuni

119 Infoeuropa, ,, Viitorul Uniunii Europene, Textul declarației adoptate la întâlnirea Consiliul ui European de la
Laeken din 15 decembrie 2001 ” in Teme Europene , Nr. 7, 08.2007, p.2, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_7.pdf , accesat:20.03.201 5.
120 Ibidem .
121 Ibidem .

54
care să fie construită în jurul pieței unice și nu în jurul unei integrări politice, și propune
construirea unei Uniuni „flex ibile, adaptabilă și deschisă” . Acesta a declarat faptul că cele
mai mari probleme ale UE, nu sunt provocate de cei care susțin și optează pentru schimbare,
ci din partea celor care resping ideile noi, considerându -le a fi de rea credință. D. Cameron,
este de părere că, pentru a avea o Europă funcțională este nevoie de gândirea câtorva soluții
la problemele ei, acesta propunând cinci principii pe baza cărora UE va reuși să se
mobilizeze, devenind o “Europă nouă” a secolului XXI122.
Prin urmare, unul dintre p rincipiile de bază în viziunea premierului Marii Britanii,
pentru o Europă bine funcțională, este, așa cum am amintit mai sus, prezența Pieței Unice în
centrul Uniunii, lucru necesar pentru întărirea competitivității și a productivității, de
asemenea, aces ta declarând că UE nu are prea multe șanse de funcționare, atâta timp cât
birocrația în exces la nivel de Uniune, va fi prezentă123.
Un alt principiu în baza unei bune funcționări a UE, în opinia dlui. Cameron, este
flexibilitatea, în sensul în care, nu int egrarea este importantă pentru o Uniune de viitor, cât
flexibilitatea și adaptarea Uniunii Europene la divesitatea membrilor săi . “UE trebuie să
acționeze cu viteza și flexibilitatea unei rețele, nu cu rigiditatea masivă a unui bloc”.
Cameron, propune posibilitatea ca fiecare stat membru să poată decide dacă dorește sau nu să
se integreze în totalitate în Uniune, fără ca acest lucru să amenințe într -un fel sau altul,
colectivitatea sau bunul mers al UE124.
De asemenea, acesta propune drept al treilea principi u, posibilitatea cedării puterii de
către UE, statelor membre și nu doar în sens opus, acesta declarând că la nivel de Uniune,
atâta timp cât statele sunt diferite, este de așteptat ca și alegerile să fie diferite, tocmai de
aceea, al patrulea principiu este legat de “legitimitatea democratică”, acesta propunând ca
parlamentele naționale să aibă posibilitatea de a putea ghida modul de funcționare al
intituțiilor europene. În sfârșit, al cincilea principiu și de asemenea, cel mai important, îl
reprezintă pri ncipiul egalității de șanse pentru toți membrii UE, acesta spunând că
“participarea noastră la Piața Unică și posibilitatea de a participa la stabilirea regulilor ei,
reprezintă principalul motiv pentru care am devenit membrii UE”.125

122 Cristian Campeanu, Două modele pentru viitorul Uniunii Europene. Cum va juca România? , 23.01.2013,
Disponibil la: http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/doua -modele -pentru -viitorul -uniunii –
europene –cum-va-juca-romania –291208 , accesat: 25.03.2015.
123 Ibidem .
124 Ibidem .
125 Cristian Campeanu, Două modele pentru viitorul Uniuni i Europene. Cum va juca România? , 23.01.2013,
Disponibil la: http://www.romanialibera.ro/actualitate/internation al/doua -modele -pentru -viitorul -uniunii –
europene –cum-va-juca-romania –291208 , accesat: 25.03.2015.

55
“Privind toate aceste principii și propuneri făcute de premierul Marii Britanii, pentru o
“schimbare” a Europei, putem spune că a fost o inițiativă îndrăzneață din partea unui lider
european, acesta venind cu o viziunea de Europă mai liberală decât cea a unei integrări
politice , propunând o direcție a UE ușor diferită, centrată pe obiectivele primare ale pieței
unice și prosperitate”. Ca urmare a acestor propuneri de “nouă Europă”, venită din partea
unui lider european, vor avea loc în viitorulul apropiat eventuale dezbateri, pr ivind un model
de Europă cât mai avantajos pentru fiecare, România, optând pentru un model german de
Uniune Europeană, considerând -o cea mai apropiată de modelul ideal126.
Așadar, facem o trecerea de la un stat euro -sceptic privind UE și soluțiile propuse de
aceștia pentru un viitor promițător, la un stat care s -a declarat euro -optimist încă de la
începutul acestui proiect, țară pe numele ei, România.
În anul 2005, semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeană, a fost privită ca o
soluție optimă pentr u problemele cu care se confrunta statul român, mai mult decât atât,
aceasta era privită ca o șansă la care mulți dintre noi speram, însă, fără a ne gândi vreodată că
acest lucru necesită și numeroase sacrificii. Câți oare s -au gândit că după zece ani de l a
semnarea tratatului, România nu se află într -un adevărat paradis european? Și câți dintre noi
am luat în calcul faptul că ne vom confrunta cu aceleași probleme constante, specifice
poporului român, și după aderarea la UE? Mulți dintre noi privesc acum, dupa 10 ani de la
semnarea tratatului, aderarea la Uniunea Europeană ca pe o adevarată decizie neinspirată din
partea României, grăbindu -se să se alăture marii familii Europene pentru șansa la o viață
nemaiîntâlnită până atunci127.
Cu toate criticile aduse d e cei care s -au arătat dezamăgiți de Uniunea Europeană,
îndrăznesc să privesc spre state precum Polonia, care au intrat în această organizație cu
aceleași probleme și perspective de viitor ca și noi, dar care însă, spre deosebire de România,
a ajuns la ace l „viitor” la care speram să ajungem și noi, punându -mi întrebarea, „ De ce ei au
putut și noi nu?” 128
Este adevărat că progresul nostru ca țară, din momentul aderării și până în prezent, a
fost unul mai lent, aș putea spune că acești ani, au fost de acomod are, și ce am învățat din ei,
a fost, faptul că e nevoie să schimbăm ritmul în care România parcurge acest traseu, în

126 Ibidem .
127 Andra Mihaela Avram, Uniunea Europeană și evoluția României ca stat membru: prezent și viitor ,
28.03.2014, Disponibil la: http://www.caleaeuropeana.ro/uniunea -europeana -si-evolutia -romaniei -ca-stat-
membru -prezent -si-viitor/ , accesat: 25.03.2015.
128 Ibidem .

56
încercarea de a ajunge cel puțin, la un nivel cu celelalte state vecine, descoperind cu adevărat
ce implică acest statut de membru al Uni unii Europene.
În opinia mea, aceste două lecții importante învățate de România în acești „primi ani
de viață” a ei, în structura europeană, ne -au ajutat să înțelegem mai bine greșelile făcute în
trecut, iar datorită lor, vom ști cum să parcurgem drumul ma i departe, în folosul nostru,
pentru a putea ajunge la același nivel cu celelalte state.
Tind să cred că încet încet învățăm și noi, pașii dansului la care ne -am înrolat, și oricât
de greu ar fi începutul , odată învățați pașii, e prea greu să îi uiți, mai mult decât atât, odată
prinși în această horă, este greu să te deprinzi de ea, chiar dacă nu te descurci singur, ceilalți
te vor trage după ei, în așa fel încât să ți pasul în acel dans. Prin urmare, România, în acest
parcurs anevoios, va fi ajutată chia r de UE, curentul acesteia împingându -o de la spate și
ajutându -o să înainteze în acest dans, chiar în ciuda sau în lipsa voinței noastre.129 „Tinerii au
tendința de a fi primii care vor să fie europeni, poate undeva împinși de la spate și de această
luptă s emi-conștientă cu celelalte generații. Și astfel, începem să învățăm, unii de la alții, noi
de la ei, ei de la ei, uneori chiar din propriile greșeli – ei, din ale lor; noi – mai degrabă din
ale noastre, decât dintr -ale altora. Povara unei mentalități și a unui obicei colectiv al
poporului român… dar învățăm; încet, lent, cu ceartă și ocară, dar învățăm. Și am
convingerea că 2015 va fi mai bun decât 2007 și mai puțin bun decât 2016. Pentru că
România trebuie să meargă pe o linie ascendentă; și dacă nu vrea ea, o vor vrea alții pentru
ea, și tot se va întâmplă. Norocul nostru este că suntem prea importanți, ca poziție
geostrategică, pentru a se renunța la noi …”130
Parcursul României în ceea ce privește UE va fi unul îndelungat și nesigur datorită
faptului că e ste un stat încă tânăr în UE și mai ales a faptului că la momentul aderării,
România a îndeplinit la nivel minim, cele patru criterii de aderare ( criteriul economic,
politic, legislativ și cel al capacității administrative), îngreunând astfel și mai mult capacitatea
statului român și a cetățenilor săi de a face față celorlalte state membre și de a se identifica cu
rolul de adevărat stat european.
În altă ordine de idei, trecând peste micile ostacole pe care România le are de trecut în
acest continuu proce s al integrării, majoritatea românilor, încă se simt și se declară optimiști
în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene, în anul 2014, conform Agenției Naționale de

129 Ibidem .
130 Andra Mihaela Avram, Uniunea Europeană și evoluția României ca stat membru: prezent și viitor ,
28.03.2014, Disponibil la: http://www.caleaeuropeana.ro/ uniunea -europeana -si-evolutia -romaniei -ca-stat-
membru -prezent -si-viitor/ ¸ accesat: 25.03.2015.

57
Presă AGERPRES, aproximativ 74% dintre cetățenii români se declarau optimiști în legătur ă
cu viitorul Uniunii Europene, în comparație cu media europenilor (56%), și cu 11% mai mulți
decât în anul 2013. ”131
Așa cum am arătat în cel de -al doilea capitol, conform sondajului de opinie efectuat în
vederea realizării lucrării de licență, în urmă rez ultatelor procentuale, mai mult de jumătate
din respondenții sondajului, care asociau un sentiment de optimism Uniunii Europene, au
acordat un vot de încredere instituțiilor europene, au fost tineri, cu vârste cuprinse între 18 și
26 de ani. De aici, putem trage concluzia că tinerii, încep să se simtă tot mai europeni, odată
cu schimburile de experiență oferite de programele din cadrul Uniunii, și datorită cărora
aceștia au acces la diferite culturi, tinerii constatând că, cu cât dobândesc mai multe
cunoști nțe despre costurile și beneficiile rolului de cetățean European, cu atât observă mai
multe oportunități pe care ni le oferă o Europa unită, decât o Europă dezbinată. Tomai din
acest motiv, am dorit să -i întreb pe cei +110 respondenți ai sondajului, care s unt așteptările
lor legate de Uniunea Europeană, pentru un viitor promițător, 75%, dintre ei, fiind tineri. Prin
urmare, am ales optsprezece din cele mai importante și interesante, răspunsuri oferite de
respondenții sondajului la categoria “Așteptările dvs de la Uniunea Europeană ”, cu
specificația că răspunsurile notate în rândurile următoare, sunt răspunsurile originale ale
cetățenilor, nefiind modificate în nici un fel, în scopul de a transmite prin prisma acestei
lucrări, atât părerile și deza măgirile cetățenilor români, cât și așteptările lor privind viitorul
Uniunii Europene. Iată ce au răspuns:
3.2.1. Așteptările dvs. de la Uniunea Europeană:
1. “Aștept de la Uniunea Europeană să contribuie mai mult la reducerea disparităților
sociale, să existe o transparență m ai crescută la nivel decizional și să dispună de o
legitimitate mai mare. De asemenea, cetățenii țărilor membre ar trebui să beneficieze
de mai multe informații despre rolul Uniunii Europene și despre accesarea fondurilor
europene.”
2. “ Poate cer prea mult… egalitate cu statele membre! Egalitate în proporție de 100%!!
Aș aminti sloganul Franței, chiar dacă e ignorat inclusiv de ei…LIBERTATE –
EGALITATE -FRATERNITATE!.”

131 Mihaela Tudorache, Angela Filote: Se reconfirmă optimismul românilor privind viitorul UE , 16.03.2015,
Disponibil la: http://www.agerpres.ro/politica/2015/03/16/angela -filote -se-reconfirma -optimismul -romanilor –
privind -viitorul -ue-13-38-54, accesat: 17.04.2015.

58
3. “ Investiții care vor crește locurile de muncă.”
4. “Oferirea unor locuri de muncă decente, nec esare celor care ies de pe băncile
facultății sau termină un master, plătite conform studiilor făcute.”
5. “ De a continua să ne sprijine și să ne ajute în combaterea corupției, creșterea și
dezvoltarea economică și majorarea salariilor, astfel încât să fim comparabili cu
celelalte țări din Uniune.”
6. “ Să nu mă simt în plus și să nu mai fiu nevoit să mă “strecor” printre oameni când
sunt în străinătate, doar pentru faptul că sunt român și nu german sau de alte etnii. Să
avem o viață decentă, să nu mai fim nev oiți să fim sclavii Europei.”
7. “ Creșterea nivelului de trăi în toate zonele europene integrate și oferirea unui
echilibru și stabilitate din punct de vedere economic și politic.”
8. “ Îmi doresc ca toate naționalitățile să fie egale în ceea ce privesc drept urile, dar
totodată, să ne putem păstra tradițiile și obiceiurile culturale.”
9. “ Schimbările trebuiesc făcute la nivel intern de către România, Uniunea Europeană,
neputându -ne ajută cu nimic, în acest fel.”
10. “ Să trecem la moneda unică, Euro, pentru a avea salarii de nivelul celorlalte state
membre UE.”
11. “ Uniunea Europeană își joacă rolul foarte bine, în schimb, în România este nevoie de
mai multe investiții și proiecte.”
12. “ Lărgirea orizontului planurilor de afaceri.”
13. “ Creșterea salariilor și investirea în cadrele medicale și în învățământ.”
14. “ Introducerea unor restricții în fiecare domeniu din România.”
15. “Dreptate și justiție dreapta!”
16. “ Găsirea celor mai bune soluții pentru civilizarea României și pentru conviețuirea
împreună a cetățenilor.”
17. “ Un gr ad de implicare mai mare în statele afectate de criza economică.”
18. “ Să se ia măsuri concrete privind denigrarea românilor din Marea Britanie, Italia și
alte țări…”
Am încheiat această listă de așteptări ale cetățenilor români, privind Uniunea
Europeană, cu una din dorințele cele mai des întâlnite în așteptările acestora și anume, aceea
de a nu mai există discrepanțe rasiale la nivel de Uniune, iar cetățenii români să nu mai fie
nevoiți să accepte eticheta degradantă atribuită națiunii noastre atunci când nu se află la ei
acasă . Acestei mari nemulțumiri a cetățenilor români, i se adaugă și cel al lipsei locurilor de
muncă dar și a salariilor care se doresc a fi la nivelul Uniunii, iar proaspeților absolvenți să li

59
se ușureze îndelungatul proces de găsire a unui loc de muncă, prin oferirea unor slujbe
decente și salarii pe măsura studiilor făcute.
Dacă ne întoarcem în timp, vom observa faptul că toate așteptările pe care cetățenii le –
au nutrit în privința viitorului UE, sunt de fapt problemele cu care se con fruntau statele
naționale înainte de aderare la instituțiile europene și motivele pentru care cetățenii statelor
membre au dorit aderarea la UE, în speranța eliminării sau cel puțin a diminuării problemelor
la nivel național, datorită aptitudinilor și comp etențelor Uniunii Europene
Deși există numeroase voci care spun că Uniunea Europeană va atinge un punct critic,
ajungând să se destrame, sunt de părere că acest lucru nu se va întâmplă într -un viitor
apropiat, deoarece, dacă este să recunoaștem un avantaj major al UE, care raliază părerile
tuturor statelor membre, este acela potrivit căruia UE a reușit ca timp de 65 de ani să elimine
totalmente războiul militar între statele puternic marcate de confruntări sângeroase pe care le –
au purtat reciproc de -a lung ul timpului.
În această eră a globalizării, interdependența statală a crescut considerabil, iar
supraviețuirea statelor națiune de sine stătătoare nu mai reprezita un model viabil pe scenă
internațională. Astfel, chiar și în cazul în care UE va ajunge să se destrame, consider că la
scurt timp după dizolvarea acesteia, o altă organizație de tip interstatal îi va lua locul, așa cum
se poate observa și din perspectiva numeroaselor organizații internaționale cu caracter
pacifist, asemenea precursorilor Uniunii Europene: OSCE, ONU, etc, care au fost create în
urmă nevoii statului națiune de a evolua în această lume în perpetuă mișcare și
interdependență.
Încă de la începuturile sale, Uniunea Europeană s -a dorit a fi de către părinții
fondatori, Robert Schuman ș i Jean Monnet, o federație care să recunoască toate statele
Europei, însă parcursul spre această federalizare poate fi incert. Cu toate acestea, parcursul de
federalizare a Uniunii Europene este foarte evident în ciuda faptului că acest proces s -a
desfășur at și cel mai probabil se va desfășura pe o perioada îndelungată. Ultimul val de
aderare, cel din 2004, la care au aderat zece state noi, ulterior aderând România și Bulgaria,
plus Croația, a adus cu el noi probleme cu privire la înființarea acestui vis de federalizare a
popoarelor europene, în parte, datorită faptului că împăcarea a 15 state din punct de vedere
socio -politico – economic, este mult mai ușoară, decât căderea la un numitor comun a celor 28
de state, toate având un profil național și identitar distinct.

60
Astfel, dacă se dorește finalizarea cu succes a unui proces de federalizare, este nevoie
de o abordare atentă a acestuia, și nu de un proces de accelerare prea intens, fără să se ținâ
astfel cont de specificitatea și nevoile fiecărui stat membru în parte.
Dificultatea majoră cu care se confruntă acum UE este acest fenomen nou, al oboselii
extinderii (Enlargement Fatigue), fiind astfel nevoie de noi reglementări în ceea ce privește
însăși capacitatea UE de integrare a noi state membre, lucru care a ajuns să fie patentat de
Tratatul de la Lisabona care aduce noi reglementări potrivit cărora UE este nevoită să poată
face față și să poată absorbi noi state care doresc aderarea această.
Trăgând o concluzie la toate acestea, stau și mă întreb… „Este oare, Uniunea
Europeană, un proiect de viitor”? Eu tind să cred că DA..! Dacă este să privim în urmă, la
vremea când părinții fondatori ai acestui imens proiect, Robert Schuman și Jean Monnet, au
pus bazele acestei organizații, la timpul respectiv, resurs ele erau minime pentru reușita unui
astfel de proiect. Cu toate acestea, cei doi au avut încredere în ceea ce se va forma de -a lungul
timpului din acest mic proiect realizat la acea vreme. Am putea privi această construcție, ca
pe un proiect în curs de dez voltare, asemenea unui proces de formare și creștere a unui copil,
unde, odată cu trecerea anilor acesta va învăța din greselile făcute și odată cu ele va capăta și
experiența necesară, datorită căreia se va dezvolta și se va maturiza, formându -și astfel, un
caracter de sine stătător.
Prin urmare, cu toate deficiențele înregistrate de Uniunea Europeană, de -a lungul
evoluției sale ca proiect, atâta timp cât se vor găsi soluții adecvate fiecărei probleme cu care
se confruntă, aceasta va ajunge o structura ma i solidă și mult mai bine închegată. Unul din
părinții fondatori ai Uniunii europene, spunea că “„ nimic nu se obține fără sprijinul
poporului…”132 de aceea, sprijinul cetățenilor europeni, este unul esențial în realizarea
acestui proiect, sprijin fără de car e, viitorul Uniunii Europene nu va putea atinge culmile cele
mai înalte, așa cum ne dorim fiecare dintre noi. Așadar, pentru a ne putea bucura de un viitor
promițător al Uniunii Europene și de beneficiile sale, pentru care am ales cu toții să aderăm la
această structura, este nevoie de implicarea activă a tuturor cetățenilor și implicit a noastră, a
cetățenilor români.

132 Vezi discursul lui José Manuel Durão Barroso, Președinte al Comisiei Europene la Universitatea Humboldt
din Berlin, Despre Europa Considerații privind prezentu l și viitorul Uniunii Europene, 08.05.2014, Disponibil
la: http://europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -14-355_ro.htm , accesat: 17.042015.

61
Concluzii :
Scopul lucrării de față, a fost acela de a ilustra un debut al euro -scept icismului și cel
de a învedera o creștere semnificativ ă a sentimentului de euro -indiferență cu prețul diminuării
sentimentu lui de euro -optimism la nivelul cetățenilor din România.
Prin efe ctuarea sondajului de opinie și prin analizarea rezult atului acestuia am putut
observa și relata entuziasmul cetățenilor români cu privire la UE dar și ne voia acestora de a
cunoaște o Uniune mai eficient ă, mai coerentă și mai implicată în ceea ce semnifică nevoile
cetățenilor europeni, în general ac eștia exprimându -și dorința une i mai bune prosperități
economice. De as emenea , ceea ce am putut observa , este, că unii cetățeni au început să -și
dezvolte sentimentul de apartenența la Uniunea Europeană, chiar dacă într -un procentaj mai
mic, unii dintre aceștia se consideră m ai degrabă cetățeni europeni iar abia apoi cetățeni
români sau cetățeni ale altor etnii.
Prin efectuarea sondajului de opinie și în urmă analizării rezultatului acestuia, am
reușit să subliniez următoarele concluzii care relevă chintesența lucrării:
Dintre cei + 110 respondenți ai sondajului, mai mult de 80% di ntre aceștia, se
consideră a fi cetățeni români, spre deosebire de cei 11% care se identifica mai ușor cu
cetățenia europeană. Astfel, s -a observat prezența predominantă a sentimentelelor de
apartenență nați onală, în detrimentrul înce rcării Ununii Europene de a cree a identitatea
europeană.
Starea de spirit a românilor, în anul 2015, conform sondajului realizat evidențiază un
ușor declin al încrederii în instituțiile europene, în comparație cu 2007, însă, optimismul
românilor încă persistă, cu toate că proc entajele arată o ușoară scădere de -a lungul anilor.
Aderarea României la structura europeană, conform rezultatelor sondajului, a fost
percepută diferit de cetățenii români, îninte și după momentul aderării. Astfel, cei care au
perceput aderarea că fiind a vantajoasă, înainte de momentul 2007, și -au schimbat radical
părerea, odată cu aderarea efectivă a României la structura Europeană, aceștia văzând -o
dezavantajoasă după momentul aderării.
Conform rezultatelor, cei mai mulți, sunt de părere că situația lor financiară actuală,
este asemănătoare cu cea de dinaintea aderării (55%), pe locul doi în clasament cu 25,2%,
situându -se cei care sunt de părere că situația actuală este satisfăcătoare față de perioada pre –
aderării.
Ca o scurtă analiză a rezultatelor ob ținute în urma acestei întreb ări, observăm o
poziție constantă a situației personale în care se află cetățenii români activi ai sondajului,

62
58,6% dintre aceștia, subliniind faptul că situația proprie actuală este la fel ca și acum zece
ani, înainte de a ad era la UE, situația lor personală nefiind schimbată cu nimic
În urmă sondajului realizat personal în luna mai al acestui an (2015), procentajele
privind sursă principala de informare în rândul celor peste 100 respondenți, majoritari fiind
tineri cu vârste cuprinse între 18 -26 ani (78%), au arătat că în rândul populației tinere, astăzi,
internetul bate surclasează cu o diferență de 18%, atunci când vine vorba de principala s ursă
de unde aceștia își procură informațiile. Mai mult de jumătate dintre responden ții sondajului,
au răspuns că internetul, este principala sursă de informare cu privire la UE, urmată de
televizor, iar mai apoi, de alte surse.
În urma acestei lucrări, s -au constatat îngrijorări semnificative ale cetățenilor români
în ceea ce privește e ficiența structurilor instituționale europene apărute odată cu aderarea la
UE, îngrijorări cum ar fi:
 Prețuri la nivel de Uniune, iar salarii la nivel de țară;
 Taxe sporite;
 Creșterea traficului de droguri;
 Plecarea tot mai multor tineri în străinătate.
Deși unele voci consideră că euro -optimismul a fo st înlocuit și devans at de acest
sentime nt al euro -indiferenței, în urma analizei efectuate pot concluziona că un a semenea
lucru încă nu a avut loc și deși, se poate vedea o scădere a euro -optimismului, aceas tă scădere
nu s-a înregistrat într -o asemenea măsură încât să înlocuiască sentimentu l dominant al euro –
optimsmului aferent cetățenilor rom âni. Chiar dacă se poate observa o aseme nea tendință ,
având în vedere toate cele relatate în lucrarea de licență și în special, conform rezultatelor
sondajulu i de opinie, un asemena lucru nu poate fi concluzionat, iar euro -sceptici smsul
continuă să fie la un nivel destul de scăzut, cetățenii români considerându -se înainte de toate
euro-optimiști după care euro -indiferenți iar mai apoi euro -sceptici.
Concluziile la care am ajuns în partea finală a lucrării reflectă faptul că, în cazul în
care Uniunea Europeană nu își va schimba politica birocratică excesivă și nu va reuși să-și
schimbe problemele majore ale xenofobiei și r asismului, aceast a se va confrunta cu problem e
grave care vor putea duce chiar la încetarea existenței sale . Însă, dacă pă rinții fondatori au
reușit construirea unei asemenea e ntități într -o perioadă atât de fragmentată din puct de
vedere socio -cultural, c onsider că, în momentul în care, c etățenii europeni se vor implica mai
mult în ceea ce înseamnă rezolvarea problemelor cu care se confruntă UE, aceasta va
continuă să supraviețuiască.

63
Dacă este să tragem o linie și să privim nivelul de euro -entuziasm și e uro-scepticism
în rândul cetățenilor români, putem spune că la nivel de sentimente, aceștia, s -au păstrat
constanți de -a lungul timupului, încă din 2004, arătând o rată extraor dinară de Euro –
optimism, aceasta fiind înlocuită ușor ușor, nu de o creștere a e uro-scepticismului, ci de un
val de euro-indiferență. Acest uriaș e uro-entuziasm nu a fost înlocuit de nici una dintre cele
două tendințe, optimismul, rămânând prezent și predominant în rândul românilor, inclusiv la
nivel anului 2015.

64
BIBLIOGRAFIE:
I. Liter atură de specialitate:
 ABRAHAM Florin, Transformarea României: 1989 -2006. Rolul factorilor externi.,
București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2006;
 COSTEA Simion, Ideea Europeană și interesele statelor , Cluj – Napoca, Editura Napoca
Star, 2005;
 COSTEA Simion, Istoria Ideii de Europa și Introducere în Studii Europene. Pentru uzul
studenților , Târgu – Mureș, Universitatea “Petru Maior”, 2007;
 DACIAN Cosmin Dragoș, Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme , București, Ed.
CH. Beck, 2007;
 IAKOB Attila, Zăpărțan Liviu Petru, Uniunea Europeană după 50 de ani: Între
entuziasmul extinderii și aprofundarea integrării , Cluj Napoca, Editura Argonaut, 2007;
 POP Florin, Politica de securitate a UE ; subcapitol: Politica Europeana de securitate
 ZODIAN Mihai Vladimir, Matei Florina Cristina, Negrutzi Bogdan, Pandea Adrian,
România în Europa și în Lume 1990 -2007 , București, Editura Militară, 2007;
II. Studii și articole:
 AVRAM Andra Mihaela, Uniunea Europeană și evoluția României ca stat membru:
prezent și viitor , 28.03.2014, Disponibil la: http://www.caleaeuropeana.ro/uniunea –
europeana -si-evolutia -romaniei -ca-stat-membru -prezent -si-viitor/ ;
 BĂRBULESCU Adrian, Eurobarometru: Românii sunt încrezători în UE. Suedezii sunt
cei mai optimiști europeni, iar italienii, cei mai pesimiști , 25.02.2014, Disponibil la:
http://europeanul.org/impact -romania/italienii -dau-dovada -de-euroscepticism -in-
uniunea -europeana/ ;
 CÂMPEANU Cristian, Două modele pentru viitorul Uniunii Europene. Cum va juca
România? , 23.01.2013, Disponibil la:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/doua -modele -pentru -viitorul –
uniunii -europene –cum-va-juca-romania –291208 ;
 COSTEA Simion, Politici comune UE – Material didactic , martie 2014;
 IOAN -FRANC Valeriu, Din lucrările Comisiei de la Snagov, București, Centrul de
Informare și Documentare Economică, 2000;
 JUVERDEAN Maria Cristina, De ce „cetățenie” și nu „naționalitate” europeană ,
27.01.2012, Disponibil la: http://europuls.ro/viata -politica -sp-
887575786/democratie/590 -de-ce-cetenie -i-nu-naionalitate -europe an;

65
 MAZILU Roxana, Cetățenia europeană , 09.04.2006, Disponibil la:
http://www.cadranpolitic.ro/?p=2887 ;
 MILITARU Ioana Nely, Cetățenia Uniunii Europene potrivit Tratatului de la Lisabona,
Volumul I,Acade mia de Studii Economice din București, iunie 2011, Disponibil la:
http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An1v1/nr1/art%204.pdf
 NĂSTASE Adrian, Dezbatere despre euroscepticism, la FET , 09.05.2013,
https://nastase.wordpress.com/2013/06/09/dezbatere -despre -euroscepticism -la-fet/;
 PARASCHIV Laura -Mariana , Identitatea europeană în contextul cri zei economice ,
Rezumat teză de doctorat, SNSPA, Școala Doctorală în științele comunicării, București,
2014,
http://doctorat.snspa. ro/sites/default/files/doctorat/laura%20paraschiv/Rezumat_RO_Par
aschiv_Laura_Mariana.pdf ;
 PETRE Ioana, ,,România Rurală și Integrarea Europeană” in Calitatea Vie ții, XVIII,
nr.3-4, 2007, Disponibil la: http://www.revistacalitateavietii.ro/2007/CV -3-4-
2007/03.pdf ;
 SĂLCUDEAN Ileana Nicoleta, Politici Culturale și construcții identitare în contextul
european , Rezumat teză de doctorat, Cluj -Napoca, Universitatea Babeș Bolyai, 2012,
Disponibil la:
http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/sociologie/salcudean_ileana
_nicoleta_ro.pdf ;
 SANDU Dumitru, Eurobarometru 64.2 Opinia publică în Uniunea Europeană , Raport
național România, Directoratul General de Presă și Comunicare, TNS Opinie & Social,
toamnă 2007;
 SCHIFRNEȚ Constantin, ,,Identitatea românească în contextul modernitații tendențiale”
in Revist a Română de Sociologie , nr. 5 –6, 2009, București, p.468., Disponibil la:
http://www.revistadesociologie.ro/pdf -uri/nr.5 -6-2009/PDF_5 -6-2009/05 –
CSchifernet .pdf;
 TUDORACHE Mihaela, Angela Filote: Se reconfirmă optimismul românilor privind
viitorul UE , 16.03.2015, Disponibil la:
http://www.agerpres.ro/politica/2015/03/16/angela -filote -se-reconfirma -optimismul –
romanilor -privind -viitorul -ue-13-38-54;
 VINTILESCU Cristina, Cetățenia europeană între trecut și viitor ,
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116 -117/art6 -vintilescu.html ;
 Centras, ,,Atitudini” in Europe Direct , nr. 6, 2008, p.6, Disponbil la:
.http://www.centras.ro/assets/articole/fisiere/atitudini%20numarul%206%20cetatenie%2
0europeana_atitudinialabun.pdf ;
 Comisia Europeană, COM(2010) 602 și 605 final, RAPORT PRIVIND CETĂȚENIA UE
ÎN 2010 Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE, Bruxelles,
27.10.2010, http://ec.europa.eu/justice/citizen/files/com_2010_603_ro.pdf ;

66
 Deceniul Pierdut al României. Mirajul integrării europene după anul 2000”, in Arhiva,
05.01.2011, Disponibil la: http://iasifun.ziaruldeiasi.ro/concurs -editura -all-deceniul –
pierdut -al-romaniei -mirajul -integrarii -europene -dupa -anul-2000 -de-tom-
gallagher/12281/ ;
 Discurs, José Manuel Durão Barroso, Președinte al Comisiei Europene la Universitatea
Humboldt din Berlin, Despre Europa Considerații privind prez entul și viitorul Uniunii
Europene, 08.05.2014, Disponibil la: http://europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -14-
355_ro.htm ;
 Eurobarometrul standard, Eurobarometru 67 Opinia publică în Uniunea Europeană .
Raport național România , TNS Opinie & Social, primăvară 2007, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb67/eb67_ro_nat.pdf ;
 Euroba rometru Standard 78, Opinia publică în uniunea europeană Toamnă 2012 ,
București, TNS Opinion & Social , p.6, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/romania/images/25022014_eurobarome tru.pdf ;
 Guvernul României, ABC -ul integrarii în UE , Agenția pentru Strategii Guvernamentale,
București, 2004;
 Infoeuropa, ,,Cetățenia europeană” in Teme Europene , nr. 9, 08.2007, p.2, Disponibil
la: http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_9.pdf ;
 Ministerului Afacerilor Externe al României, http://ue.mae.ro/node/167 ;
 ,,Tratatul de la Amsterdam ”, în European Issues , nr.24, apr ilie 2007, Disponibil la:
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf ;
 Moțiunea Victor Ciorbea la Congresul Extraordinar al PNȚCD din 18 iunie 2011,
Disponibil la : https://taranista.wordpress.com/2011/06/18/motiunea -victor -ciorbea -la-
congresul -extraordinar -al-pntcd -din-18-iunie -2011/;
 Obiective principale și istoric, Disponibil la:
http://www.cdep.ro/camera_deputatilor/phare/2005092930_seminarPHARE/UE_Obiect
ive.pdf ;
 Tratatul de inst ituire a Comunității Economice Europene, tratatul CEE – text original
(versiune neconsolidată),
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_af fairs/treaties/treaties_eec_ro.htm ;
 Tratatele UE, Uniunea Europeană, accesat: 15.03.2015, http://europa.eu/eu –
law/decision -making/treaties/index_ro.htm ;
 Uniunea Europeană pentru tineri , Disponibil la:
http://www.junimea.pitestean.ro/UE.html ;

67
III. Memorialistică:
 NĂSTASE Adrian, România europeană :un proiect politic social democrat ,
București,Ed Uranus, 2007;
IV. Pagini Web :
 http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/cum_se_lucreaza_cu_phare_ispa_si
_sapard_ -_2005.pdf ;
 http://ec.europa.eu/programmes/erasmus -plus/index_en.html ;
 http://www.citate.ro/2830/viata -politica
 http://www.istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Citate
%20celebre.pdf ;
V. Imagini :
 http://searcheng ineland.com/figz/wp -content/seloads/2014/08/eu -flag-ss-1920.jpg
 http://wnpid.amu.edu.pl/jm/wp -content/uploads/2014/07/Lifelong -Learning23.gif
 http://www.informatia -zilei.ro/sm/wp -content/uploads/2013/03/steag -ue.png
 http://www.studyromania.ro/use rfiles/image/Home/EU%20Flag.png
 http://ec.europa.eu/romania/documents/images/romania_three_12 -14.jpg

68

Anexe:

69

70

71

72

73

74
Rezultate și statistici ale sondaj ului de opinie
117 (de) răspunsuri

Rezumat

75

76

77

78

Care considerați că sunt dezavantajele dvs în calitate de cetățean european?

-Desi sunt masteranda, inca nu mi -am gasit un loc de munca !
-Diversitatea limbiilor impiedic a convietuirea multora in diferitele zone ale Europei. -trebuie
sa ma supun decizilor majoritaii europenilor;
-Nu cunosc obligariile mele fata de uniune;
-Nu consider ca exista dezavantaje majore;
-Preturile trebuie sa fie la nivel de uniune, dar salariile nu!
-Dezavantajele sunt ca straini investesc in tara noastra si scot profituri majore.Românii
trebuie sa investeasca in tara noastra;
-Salariile care sunt mai mici la noi in tara in comparatie cu celelalte tari;
-Alinierea la "standarde europene" in mai t oate sectoarele de activitate ……mai putin
salarii….dezavantajul nostru e ca ii consideram prieteni…..dar au intentii de stapani! Nu ma
simt dezavantajat! Ma simt umilit si aruncat de toti peretii!!!
-Salariile de mizerie;
-Nu existã dezavantaje suf icient de importante pentru a fi pomenite;

79
-Sunt obligat sa respect legi pe care tara noastra nu le -ar fii adoptat degraba, dar asa s -a votat
la –Bruxelles de celelalte tari;
-Salariile care nu se ridica la nivelul uniunii;
-Nu consider ca este un dezava ntaj;
-Produsele romanesti au devenit de proasta calitate din cauza faptului ca sunt importate
produse din celelalte tari europene;
-Impunerea unor normative europene nefiind în concordanta cu posibilitățile din România;
-Sunt mai predispus la actele inter nationale de violenta;
-Sa nu poti avea doua nationalitati;
-Plecarea din tara a tinerilor;
– Nu vad niciun dezavantaj;
-Nationalitatea;
-Control;
-Costuri mari echivalent cu renumeratia;
-Mi se pare ca ne pierdem identitatea nationala;
-Impunearea anumito r "norme de viata", mentalitati care nu sunt in concordanta cu cea ce
caracterizeaza romania;
-Nu am dezavantaje personale …pierdem mult din bugetul statului;
-Faptul ca toti romanii considera mai avantajos sa plece, se intorc in tara cu bani castigati i n
UE => somaj crescut, preturi ridicate;
-Nu-mi vine in minte vre -un dezavantaj;
-Venitul!
-Sunt prea multe taxe si impozite!!
-Nu stiu;
-Nici un dezavantaj;
-Nu sunt locuri de munca;
-Ca suntem tratati ca niste sclavi si asociati cu rromii;
-Nu consider c a sunt momentan;
-Nu comentez;
-Eu nu m -am confruntat cu dezavantaje;
-Romania incearca sa fie egala cu tarile europene, pretul hainelor, a mancarii este aproape la
fel cu cel din strainatate, insa salariile sunt foarte mici, deloc proportional;
-Imaginea;
-Impunerea unor norme care nu se incadreaza in mentalitatea tarii noastre;

80
-Nu consider că sunt dezavantaje;
-Defrisare internationala;
-Dezavantajul principal îl reprezintă pierderea suveranităti;
-Nu consider ca ar fi dezavantaje,daca ar fi respectate t oate drepturile pe care teoretic ni le
aduce aceasta calitate de cetateni europeni.Acest lucru de aderare la UE, in opinia mea,nu
poate fi decat favorabil;
-Multe;
-Respectarea unor reguli, norme europene, creșteri masive de prețuri;
-Preturi mari,salarii mici;
-Nu am niciun dezavantaj;
-Dezavantajele sunt reduse in comparatie cu avantajele;
-Renumeratia mult mai mica fata de tarile occidentale;
-Romanii sunt discriminati in alte state;
-Nu stiu care ar putea fi dezavantajele;
-Salariul mic in Romania;
-Niciunul;
-Nu consider ca am vreun dezavantaj;
-Nu prea sunt dezavantaje;
-Salari mici!si nu sunt locuri de munca;
-Suntem vazuti ca natiune, o natie de tigani, criminali si cersetori;
-Salariile sunt prea mici in comparatie cu ale altor tari din UE;
-Diferen ta intre economiile si puterile unor state europene;
-Salariile mult sub nivelul salariilor din celelalte tari din Uniunea Europeana, mai ales in
contextul cresterii preturilor si taxelor la nivelul celorlalte tari din UE;
-In momentul de fata nu gasesc ni ci un deavantaj;
-Oportunitati mai mari de lucru in afara tarii si mai mici in tara;
-Nu consider ca am dezavantaje;
-Ca nu sunt salarile la fel;
-Diferenta intre salariul minim pe economie in Romania si salariu minim pe economie in
celelalte tari ale Uniu nii;
-Preturile la fel ca in celelalte tari UE, dar salariile mult mai mici decat dincolo
nu stiu inca;
-Nu am experiențe relatat de aceasta;
-Criza economica la nivelul Europei, care afecteaza fiecare stat membru;

81
-Momentan nu percep nici un dezavantaj;
-Nici un dezavantaj;
-Faptul ca sunt un cetatean european cu provenienta din Romania;
-Prețuri ca si in uniune, dar salarii ba;
-Niciun dezavantaj;
-Consider ca odata cu aderarea la UE tarile devin dependente de UE si isi pierd traditiile si
obiceiurile car e le fac speciale si totodata dorinta monedei euro pentru toate tarile UE ne face
sa ne pierdem noneda nationala si poate in cele din urma si limba pentru care am dus
numeroase lupte;
-Nu sunt;
-Nu cred ca exista dezavantaje importante de menționa;.
-Faptu l ca suntem priviti ca fiind niste intrusi atunci cand vine vorba de un loc de munca,dar
si cand vine vorba de Erasmus;
-Salariile sunt mult prea mici in Romania si preturile prea mari ,in comparatie cu alte tari din
UE
-Se înstrăinează pământurile m nu ma i avem loc sa vindem produsele românești . Traiul e
mult mai scump fata de celelalte tari deoarece salariile sunt mai mici. companiile s au
privatizat , sunt cumpărate de străini;
-Nu cred ca sunt dezavantaje;
-Nivelul de trai deoarece preturile produselor is ca si in alte tari europene dar veniturile sunt
foarte mici fata de veniturile din alte tari;
-Prea multa industrializare. Iar, in plus, creste superficialitatea oamenilor din functiile de
conducere;
-Cresterea accizelor si preturilor la "orice" in tim p ce comparativ salariile au crescut mult mai
putin.

82

83

84

Așteptările dvs. de la Uniunea Europeană:

85
-De a continua sa ne sprijine si ajute cu combaterea coruptiei, cresterea si dezvoltarea
economica si majorarea salariilor astfel incat sa fim comparabili cu celelalte tari din Uniune;
-Sa fim sprijiniti in continuare;
-Sa nu ma simt in plus si sa nu trebuiasca sa ma strecor printre oameni cand sunt in
strainatate, doar pentru faptul ca sunt roman, si nu german sau alte etnii;
-Sa introduca un fel de restrictie in fiecare doemniu din Romania;
-Dreptate si justitie dreapta;
-Cresterea nivelului de viata in toate zonele europene integrate si echilibru si stabilitate
economica si politica.
-Stabilitate;
-Salarii mai mari, spitale mai bune, etc;
-Locuri de munca, salarii mai mari;
-O schimbare in bine din toate punctele de vedere,incepend cu joburi,venituri;
-O politica mai stricta fata de coruptie. Respectarea drepturilor si libertatilor. Ajutor si
cooperare; -Largirea orizontului planurilor de afaceri;
-Cresterea nivelului de trai. Investitii care cresc numarul locurilor de munca;
-Salarii condiții ca si in vest;
Un viitor mai bun;
-Poate cer prea mult…egalitate cu statele membre! Egalitate in proportie de 100%!!! As
aminti sloga nul Frantei…chiar daca e ignorat inclusiv de ei…LIBERTE -EGALITE –
FRATERNITE…..
-Pace; gasirea celor mai bune drumuri pentru a convietui cu bine impreuna, sa crestem
impreuna;
-Locuri de munca care sunt necesare pentru toti cei care termina o facultat e sau un master si
platite conform studiilor care le -am terminat !
-Locuri de munca;
-Aștept de la Uniunea Europeană să contribuie mai mult la reducerea disparităților sociale, să
există o transparență mai crescută la nivelul decizional și să dispună de o legitimitate mai
mare;

-Cetățenii țărilor membre să fie mai informați despre ceea ce înseamnă Uniunea Europeană,
despre cum poate să beneficieze de fondurile europene;
-Eficientizarea birocratiei si accentuarea apropierii culturale;

86
-O viziune mai larga in ceea ce piveste posibilitatea fiecarei tari de a se dezvolta conform
traditiilor sale si eliminarea, de catre UE a barierelor impuse peste care nu se mai poate trece
si care impiedica alinierea tarilor din UE la viziunea celorlalte tari de pe glob;
-Sa se aplice legile din uniune si la noi,precum si confiscarea averilor celor condamnati;
-Sa asigure un loc de munca tuturor studentilor/masteranzilor care ies de pe bancile
universitatilor;
-Oportunitati mai multe de lucru si in Romania;
-Să insiste mai mul t pentru reformele juridice, eliminarea corupției din statele membre. Să
facă ceva concret în privința denigrării românilor din Marea Britanie, Italia și alte țări;
-Sa nu mai asocieze romanii cu rromii;
-Sper ca toate nationalitatiile sa fie egale in ceea ce priveste drepturile ,dar totodata sa ne
pastram traditiile;
-Un grad de implicare mai mare in statele afectate de criza economica;
-Locuri de munca,si renumeratie mai buna;
-Se se ia masuri impotriva coruptiei;
-Un trai mai bun;
-Sa avem si noi romanii o viata mai buna, sa nu mai stam slugi la straini;
-Unitate si constientizarea puterii de care poate dispune;
-Eu am asteptari de la mine,deci de la UE nu am nici o asteptare;
-Sa ducem o viata mai bunã si sa avem si noi anumite posibilitati;
-Sa ne aduca mai multe beneficii;
-Schimbarile trebuie facute intern, de Romania. UE nu ne poate ajuta aici;
-Mai multe locuri de munca si mult mai bine platite;
-Burse de studiu in strainatate, marirea salariilor, alocatiilor si pensiilor pentru o viata mai
buna si p entru a numai avea grija zilei de maine. Orice om care vrea sa munceasca sa fie
platit pentru cat merita in tara noastra si sa nu mai fie nevoie ca romanii sa fie sclavii
Europei;
-Sa fie mai bine!
-UE isi face treaba in general, mai multe investitii in Ro mania si mai multe proiecte;
-Sa trecem la moneda Euro; Sa avem salarii la nivelul celorlalte state membre UE;
-Sa fie mai putin egoisti in ceea ce priveste statele care o duc mai rau d.p.d.v. economic;
-Inlaturarea formei de guvernamant actuala cu una de standarde europene cu personal educat
si binevoitor, nu doar la interesele proprii.

87