Rambursarea Taxei pe Valoarea Adaugata In Cadrul Societatiilor Care Functioneza In Regim de Lohn

Rambursarea taxei pe valoarea adăugată în cadrul societățiilor care funcționeză în regim de lohn

CUPRINS

Introducere

Motivația, importanța și metodologia cercetării

Capitolul 1 Prezentarea generală a Administrației Fiscale Alba

1.1. Prezentarea Agenției Naționale de Administrație Locală

1.2. Prezentarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba

1.2.1. Structura organizatorică a Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba

1.2.2. Principalele atribuții, responsabilități și competențe ce revin compartimentelor din subordinea D.G.F.P. Cluj-Napoca

Principalii indicatori specifici activității de inspecție fiscală și dinamica acestora

Capitolul 2 Taxa pe valoare adăugată. Noțiuni generale

2.1. Taxa pe valoare adăugată – impozit indirect și neutru

2.2. Plătitorii taxei pe valoare adăugată

2.3. Operațiuni care intra în sfera taxei pe valoare adăugată

2.3.1. Operațiuni taxabile

2.3.2. Operațiuni scutite cu drept de deducere

2.3.3. Operațiuni scutite fără drept de deducere

2.4. Declararea taxei pe valoare adăugată

2.5. Evidența operativă privind TVA

2.6. Sistemul de conturi utilizat

2.7. Rambursarea taxei pe valoare adăugată

2.7.1. Rambursarea cu control anticipat

2.7.2. Rambursarea cu control ulterior

Capitolul 3 Lohnul în România și în comunitatea europeană

3.1. Aspecte contabile

3.2. Aspecte fiscale

Capitolul 4 Inspecția fiscală privind rambursarea TVA

4.1. Obiectul și funcțiile inspecției fiscale

4.2. Tipuri de inspecții fiscale

4.3. Procedee utilizate

4.4. Etapele inspecției fiscale

4.4.1. Pregătirea inspecției fiscale

4.4.2. Inspecția fiscală propriu-zisă

4.5. Întocmirea actelor de inspecție fiscală

4.6. Depunerea și înregistrarea deconturilor de TVA

4.7. Prelucrarea Deconturilor de TVA

4.8. Soluționarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoare adăugată

4.9. Desfășurarea propriu-zisă a controlului privind T.V.A

4.10. Controlul mișcării bunurilor supuse TVA în interiorul UE

4.11. Dobânzi și penalități de întârziere

4.12. Căi de atac împotriva actelor de inspecție fiscală

Capitolul 5 Studiu de caz

5.1. Scurtă prezentare a firmei

5.2. Metodologia cercetarii (cum ati realizat studiul practic, unde, in ce perioadă, pe ce eșantion)

5.3. Interpretarea rezultatelor cercetării

Capitolul 6 Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

Introducere

Tema aleasă poartă denumirea de : “Rambursarea taxei pe valoarea adăugată în cadrul societățiilor care funcționeză în regim de lohn”.

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A) este un impozit indirect, care se aplică asupra cifrei de afaceri. Prin intermediul T.V.A se colectează la buget o parte din valoarea mărfurilor produse (serviciilor prestate, lucrărilor executate) sau importate.

“T.V.A. de rambursat” / “suma negativa a taxei pe valoarea adaugata”.

Suma negativa este definita ca excedent al diferentei dintre suma T.V.A. aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoana impozabila dedusa intr-o perioada fiscala si suma T.V.A. colectata, aferente operatiilor impozabile din aceeasi perioada.

Lohnul presupune existenta unui contractor strain care angajeaza un executant roman pentru a realiza lucrarile necesare de prelucrare, procesare sau reparare in vederea obtinerii produselor finale, urmand ca aceste produse sa fie expediate contractorului.

Lucrarea de licență este structurată pe 6 capitole după cum urmează:

Capitolul 1. Prezentarea generală a Administrației Fiscale Alba, capitol ce cuprinde detalii semnificative despre ANAF, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, cât și structura organizatorică, indicatorii inspecției fiscale și atribuțiile și responsabilitățiile structuri.

Capitolul 2. Taxa pe valoare adăugată, ne ajută să găsim răsouns la următoarele întrebări: “Ce reprezintă TVA?” , “Cine sunt plătitorii de TVA?” , “Cum se declară și se evidențiază TVA ?” , dar și “Cum se rambursează TVA?”

Capitolul 3. Lohnul în România și în comunitatea europeană, detaliază aspectele contabile și fiscale ale sistemului de lohn și ne ajută să înțelegem cum funcționeaza acest sistem.

Capitolul 4. Inspecția fiscală privind rambursarea TVA, pune bazele inspecției fiscale privind rambursarea de TVA, acsându-se pe funcții, procedee, etape , acte, deconturi cu sume negative, dobânzi și penalități ale inspecției fiscale, cât și căi de atac împotriva acesteia.

Capitolul 5. Studiu de caz, detaliază fiecare act în parte ale rambursării de tva privind inspecția fiscală, anexând si domentele originale, care fac dovada cercetării acestei lucrări.

Capitolul 6 Concluzii și propuneri, ultimul capitol reprezintă încheierea lucrării, unde am detaliat câteva aspecte mai importante, privind inspecția fiscală a rambursării.

MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Motivul pentru care am ales această temă se datoreză curiozității și dorinței de documentare. Totul a început pe parcursul practici elaborate în facultate, deoarece am avut ocazia să îmi fac practica la o firmă care opera în sistem lohn. Până în acel moment termenul lohn, era total necunoscut pentru mine, acest fapt motivîndu-mă tot mai mult să îmi doresc să aflu cât mai multe despre acest sistem. Astfel am început cercetarea la această firmă, care ma ajutat foarte mult și mi-a explicat succint fiecare etapă în parte.

Pe parcursul cercetării am avut ocazia să mă familiarizez cu termeni noi precum:

– Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba

– ANAF

– TVA

– rambursare

– lohn

– inspecție fiscală

Mă bucur enorm de mult că mi-am ales această temă, deoarece cu ajutorul acestei lucrării am reușit să îmi îmbogățesc bagajul de cunoștințe cu lucruri noi și importante.

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA GENERALĂ A ADMINISTRAȚIEI FISCALE ALBA

Administrația județeană Alba este unitatea teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (denumită în continuare ANAF), prin care se realizează, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.  Coordonarea la nivel central este asigurată de președintele ANAF.

 Administrația județeană Alba își desfășoară activitatea în baza legilor, ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de ANAF și Ministerul finanțelor publice (denumit în continuare MFP) – având în componența Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului, Activitatea de trezorerie și contabilitate publică, Activitatea de inspecție fiscală, Serviciile independente și în subordine Administrațiile finanțelor publice municipale, Administrațiile finanțelor publice orășenești și Administrațiile finanțelor publice comunale.

Administrația județeană a Finanțelor Publice Alba face parte din Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov începând cu anul 2014.Județul Alba are un număr de 342.376 locuitori. Rețeaua localităților din Regiune este formată din 7 orașe dintre care 4 municipii, 67 comune și 656 sate.

Administrația județeană Alba  are următoarele atribuții principale:

– desfășoară ansamblul activităților de administrare fiscală a contribuabililor, respectiv: înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, colectarea și verificarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale, precum și asistenta și îndrumarea contribuabililor în aplicare legislației fiscale și a prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri;

– organizează în conformitate cu prevederile legale activitatea de trezorerie și contabilitate publică la nivel teritorial asigurând încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor pe bugete precum și exercitarea controlului prevăzut de normele legale;

– verifică și avizează, potrivit legislației, documentele justificative prezentate de agenții economici în care se solicita acordarea de subvenții, prime, diferențe de preț de la bugetul general consolidat;

– desfășoară acțiuni de control financiar la regii autonome, societăți și companii naționale și la societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

– administrează contul curent al trezoreriei județene deschis la Sucursala județeană a Băncii Națională a României, urmărind în mod deosebit încasarea veniturilor statului, efectuarea decontării cheltuielilor instituțiilor publice, existenta soldului precum și a angajamentelor asupra acestuia.

– asigură asistența tehnică privind elaborarea și executarea bugetelor locale, colaborând în acest scop cu autoritățile administrativ-teritoriale;

– asigură funcția de audit public intern, conform legii

– reprezintă interesele statului în fata instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară, participa potrivit actelor normative în vigoare sau a mandatului primit din partea MFP și/sau a ANAF ca reprezentant al acestuia;

– asigură dialogul, în cadrul Comisiei de dialog social, cu partenerii sociali, în scopul informării permanente asupra nevoilor acestora și facilitării rezolvării problemelor ridicate ce intra în sfera de activitate a ANAF și a MFP.

– realizează indicatorii de performanță și programele de încasări a veniturilor bugetare și reducere a arieratelor bugetare transmise anual de ANAF

PREZENTAREA AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ

Agenția Națională  de Administrare Fiscală, denumită  în continuare Agenția, se organizează  și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat, conform legii.

Sediul central al Agenției este în municipiul București, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Agenția își desfășoară activitatea și în alte sedii deținute potrivit legii. Agenția întreține propriul site web prin care asigură  prezența pe internet, la adresa "www.anaf.ro". Pentru domeniul vamal, prezența pe internet se asigură la adresa "www.customs.ro". Agenția are o siglă ale cărei caracteristici se aprobă prin ordin al președintelui Agenției.

Direcția generală  a vămilor  și Direcția generală  antifraudă fiscală  utilizează sigle specifice ale căror caracteristici se aprobă prin ordin al președintelui Agenției.

Agenția asigură  administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor  și a altor venituri bugetare date prin lege în competența sa, aplicarea politicii și reglementărilor în domeniul vamal și exercitarea atribuțiilor de autoritate vamală, precum  și controlul operativ  și inopinat privind prevenirea, descoperirea  și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală și vamală, precum a altor fapte date prin lege în competența sa.

Principiile care stau la baza activității Agenției sunt următoarele:

a) eficiența activității;

b) transparența activității, în condițiile legii;

c) tratament egal și nediscriminatoriu în aplicarea legislației fiscale și a reglementărilor în domeniul

vamal;

d) respectul față de contribuabili;

e) coerența, stabilitatea și predictibilitatea.

1.2. PREZENTAREA DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov își desfășoară activitatea pe o rază de 34.100 km2 și are în subordine Administrațiile Județene ale Finanțelor Publice Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu, precum și Direcția Regională Vamală Brașov, cu structurile subordonate acesteia, și gestionează un număr de 138.520 contribuabili persoane juridice și 85.288 contribuabili persoane fizice, deținători de cod de identificare fiscală.

Regiunea Brașov (formată din județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) este așezată în zona centrală a României, în interiorul marii curburi a Munților Carpați, pe cursurile superioare și mijlocii ale râurilor Mureș și Olt. Având o suprafață de 34 100 km2 , regiunea ocupa 14,3 % din teritoriul României. Din suprafața totală a Regiunii Centru cea mai mare pondere o ocupă județul Mureș itatea și în alte sedii deținute potrivit legii. Agenția întreține propriul site web prin care asigură  prezența pe internet, la adresa "www.anaf.ro". Pentru domeniul vamal, prezența pe internet se asigură la adresa "www.customs.ro". Agenția are o siglă ale cărei caracteristici se aprobă prin ordin al președintelui Agenției.

Direcția generală  a vămilor  și Direcția generală  antifraudă fiscală  utilizează sigle specifice ale căror caracteristici se aprobă prin ordin al președintelui Agenției.

Agenția asigură  administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor  și a altor venituri bugetare date prin lege în competența sa, aplicarea politicii și reglementărilor în domeniul vamal și exercitarea atribuțiilor de autoritate vamală, precum  și controlul operativ  și inopinat privind prevenirea, descoperirea  și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală și vamală, precum a altor fapte date prin lege în competența sa.

Principiile care stau la baza activității Agenției sunt următoarele:

a) eficiența activității;

b) transparența activității, în condițiile legii;

c) tratament egal și nediscriminatoriu în aplicarea legislației fiscale și a reglementărilor în domeniul

vamal;

d) respectul față de contribuabili;

e) coerența, stabilitatea și predictibilitatea.

1.2. PREZENTAREA DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov își desfășoară activitatea pe o rază de 34.100 km2 și are în subordine Administrațiile Județene ale Finanțelor Publice Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu, precum și Direcția Regională Vamală Brașov, cu structurile subordonate acesteia, și gestionează un număr de 138.520 contribuabili persoane juridice și 85.288 contribuabili persoane fizice, deținători de cod de identificare fiscală.

Regiunea Brașov (formată din județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) este așezată în zona centrală a României, în interiorul marii curburi a Munților Carpați, pe cursurile superioare și mijlocii ale râurilor Mureș și Olt. Având o suprafață de 34 100 km2 , regiunea ocupa 14,3 % din teritoriul României. Din suprafața totală a Regiunii Centru cea mai mare pondere o ocupă județul Mureș (19,7%) iar cea mai mică județul Covasna (10,9%):

1.2.1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE ALBA

Structura organizatorică o putem vedea că anexă la pagina

1.2.2. PRINCIPALELE ATRIBUȚII, RESPONSABILITĂȚI ȘI COMPETENȚE CE REVIN COMPARTIMENTELOR DIN SUBORDINEA D.G.F.P. ALBA

A: Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului

Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului funcționează sub directa coordonare a unui director executiv adjunct și are următoarele atribuții principale:

– monitorizează înregistrarea fiscală a contribuabililor, gestionează evidenta acestora pe categorii, coordonează desfășurarea unitară a activității de gestiune declarații fiscale, situații financiare și de stabilire a impozitului pe veniturile persoanelor fizice;

– organizează, îndruma și coordonează activitatea de administrare TVA și accize;

– eliberează la cerere certificatele de cazier fiscal;

– coordonează, îndruma și urmărește aplicarea de către unitățile subordonate a dispozițiilor legale în vigoare privind procedurile de colectare a creanțelor bugetare, prin plata voluntară, executare silită, stingere a creanțelor fiscale prin celelalte modalități prevăzute de lege, respectiv compensare, restituire, dare în plata, anulare, prescripție, declarare a insolvabilității, atragere a răspunderii solidare a persoanelor prevăzute de lege, datorate de contribuabili – persoane fizice și juridice, precum și procedurile prin care se asigura evidenta analitică pe plătitori;

– coordonează activitatea de urmărire a modului de derulare a înlesnirilor la plata aprobate și de acordare a unor astfel de înlesniri conform reglementarilor legale speciale;

– analizează operativ și periodic modul de încasare a veniturilor bugetare și monitorizează activitatea de colectare pe unități fiscale;

– administrează activitatea de recuperare a creanțelor bugetare de la contribuabilii aflați în procedura de insolventa;

– organizează, conduce și coordonează activitatea de informare, educare și asistenta a contribuabililor pe linie de impozite, taxe și contribuții, conducerea evidentelor fiscale și depunerea raportărilor periodice

Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului are următoarea structura organizatorică:

Directorul executiv adjunct care coordonează:

-Compartimentul de gestiune registru contribuabili, monitorizare declarații fiscale și bilanțuri;

-Compartimentul metodologie și asistenta contribuabili

-Compartimentul evitarea dublei impuneri și acorduri fiscale internaționale;

-Serviciul de coordonare și monitorizare a colectării veniturilor bugetare care include :

-Compartimentul procedura insolventa și lichidări ;

-Compartimentul de îndrumare și metodologie proceduri fiscale.

-Compartimentul autorizări și gestionarea cazierului fiscal,

-Compartimentul valorificare bunuri .

administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii este coordonata printr-un șef administrație:

-Biroul registru contribuabili, declarații fiscale și bilanțuri contribuabili mijlocii și sedii secundare mari contribuabili care include :

– Compartimentul gestionare dosare fiscale și arhiva.

– Compartimentul analiza de risc.

– Compartimentul evidenta analitică pe plătitori care include :

-Compartimentul de compensare/restituire.

– Serviciul (biroul) procedura executare silită și stingere a creanțelor fiscale contribuabili mijlocii care include :

– Compartimentul insolvabilitate și răspundere solidară.

– Compartimentul asistenta contribuabili mijlocii.

Conducerea Administrației finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii

Șeful administrației reprezintă Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii în fata organelor ierarhic superioare și a terților.

Șeful administrației asigura îndeplinirea atribuțiilor Administrației finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii, în conformitate cu prevederile legale, ordinele, instrucțiunile și dispozițiile Direcției generale a finanțelor publice, în care sens răspunde de organizarea, conducerea și controlul întregii activități a unității.

Atribuțiile principale ale administrațiilor finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii:

a) desfășoară ansamblul activităților de administrare fiscală a contribuabililor mijlocii, respectiv: înregistrarea fiscală, declararea, colectarea și verificarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat și aplică măsurile de executare silită, potrivit legii;

b) desfășoară activitatea de administrare fiscală pentru sediile secundare ale contribuabililor mari privind impozitul pe veniturile din salarii aferent sediilor secundare;

c) colaborează cu organul fiscal coordonator al contribuabilului în vederea aplicărilor măsurilor de executare silită la sediile secundare aflate în administrarea să;

d) Organizează activitatea de urmărire a respectării înlesnirilor la plata aprobate;

e) asigură soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale emise, potrivit competentelor conferite de lege;

f) conduce evidenta veniturilor bugetului general consolidat și asigură organizarea sistemului informațional privind obligațiile fiscale și materia impozabilă, precum și prelucrarea automată a datelor în vederea soluționării și simplificării sistemului de evidenta fiscală;

g) asigură centralizarea și transmiterea către Direcția generală a finanțelor publice județene și Direcției generale de administrare a marilor contribuabili a datelor referitoare la contribuabilii administrați privind modul de colectare a creanțelor bugetare, la solicitarea acestora, ori de câte ori este necesar, pentru diverse analize și sinteze cerute de conducerea ANAF;

h) stabilește necesarul de formulare specifice domeniului financiar-fiscal și comune pe economie și îl transmite direcției generale; asigura distribuirea acestora;

i) asigură preluarea, verificarea și centralizarea, potrivit normelor legale, a situațiilor financiare, întocmite și prezentate de către contribuabili și efectuează controlul respectării termenelor de raportare;

l) colaborează cu compartimentele de specialitate în vederea implementării aplicațiilor informatice proiectate de Direcția generală a tehnologiei informației;

m) asigură întocmirea și transmiterea situațiilor în vederea publicării pe portalul ANAF în condițiile legii, a contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante, la data publicării.

B:Activitatea de inspecție fiscală

Activitatea de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița exercita atât inspecții fiscale la contribuabilii persoane juridice, alții decât cei din categoria contribuabililor mari și la contribuabili persoane fizice, cât și controale financiare la contribuabilii persoane juridice la care statul este acționar, în limita competentelor stabilite.

Activitatea de inspecție fiscală din cadrul Administrației județene Alba este subordonată unui director executiv adjunct, având următoarea structura :

– Serviciul inspecție fiscală persoane fizice

– Serviciul inspecție fiscală persoane juridice

– Biroul inspecție fiscală persoane juridice

– Serviciul control financiar

– Biroul coordonare, programare, analiza și îndrumare pentru activitatea de inspecție fiscală

Activitatea de inspecție fiscală are următoarele atribuții, competențe și responsabilități:

– efectuează inspecții fiscale în vederea verificării bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată, precum și a accesoriilor aferente acestora;

– constată și investighează fiscal toate actele și faptele ce rezulta din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

– verifică modul de respectare a prevederilor legale privind administrarea și gestionarea patrimoniului public și privat al statului, alocațiile bugetare și ajutoarele de stat

– sancționează, potrivit legii, faptele constatate și dispune măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale;

– examinează documentele aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;

– verifică concordanță dintre datele din declarațiile fiscale și cele din evidenta contabilă a contribuabilului

– verifică locurile unde se realizează activitățile generatoare de venituri impozabile;

– dispune instituirea de măsuri asiguratorii în condițiile legii;

– urmărește modul de respectare a metodologiilor de inspecție fiscală și control financiar, a circularelor emise de A.N.A.F. privind inspecția fiscală și controlul financiar și a legislației financiar – fiscale, de către aparatul de inspecție fiscală și control financiar, propunând măsuri organizatorice și legislative pentru perfecționare și creșterea eficienței;

C:Activitatea de trezorerie și contabilitate publică

Activitatea de trezorerie și contabilitate publică din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița se organizează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, precum și cu normele metodologice elaborate de Direcția generală de trezorerie și contabilitate publică din cadrul MFP și aplică mecanismele privind administrarea finanțelor publice în profil teritorial, execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului și bugetelor fondurilor speciale și veniturilor proprii, precum și efectuarea de operațiuni aferente titlurilor de stat către persoane fizice.

Activitatea de trezorerie și contabilitate publică se subordonează Direcției generale de trezorerie și contabilitate publică din MFP din punct de vedere metodologic, al organizării, repartizării fondurilor din bugetul trezoreriei și al raportărilor.

Activitatea de trezorerie și contabilitate publică este condusă de trezorierul șef, subordonat directorului executiv al DGFP Dâmbovița.

Pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor ce-i revin Activitatea de trezorerie și contabilitate publică are următoarea structura organizatorică:

– Biroul sinteză și asistenta elaborării și execuției bugetelor locale;

– Biroul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei;

– Serviciul îndrumarea și verificarea activității trezoreriilor locale.

Activitatea de trezorerie și contabilitate publică îndeplinește următoarele atribuții principale:

a)organizează și coordonează activitatea de trezorerie și contabilitate publică a unităților operative ale trezoreriei statului în conformitate cu dispozițiile legale și dispune măsuri pentru îmbunătățirea activității acestora;

b)organizează execuția financiară pe bugete, pe baza conturilor deschise potrivit normelor metodologice;

c)asigură înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate, în sistem electronic, în conturi de decontări a operațiunilor de încasări și plăti efectuate prin trezoreria statului și întocmește zilnic balante de verificare;

d)elaborează bilanțul trezoreriei statului și alte lucrări de sinteză privind execuția bugetară, pe care le raportează operativ și periodic la MFP

e)supraveghează modul de efectuare prin conturi deschise la băncile comerciale a plăților în numerar la trezoreriile care nu au organizate casierii-tezaur;

f)asigură evidenta creditelor bugetare repartizate pentru acțiunile finanțate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj, bugetele locale, bugetul trezoreriei statului de ordonatorii secundari de credite și le transmite unităților operative ale trezoreriei statului la care ordonatorii terțiari de credite au conturile deschise.

g)dispune măsuri pentru asigurarea încheierii exercițiului financiar prin trezoreria statului la nivelul județului.

h)coordonează și organizează activitatea compartimentelor casierie-tezaur în ceea ce privește asigurarea numerarului necesar efectuării plăților, redistribuirea soldului de casă și stabilirea plafoanelor de casă;

l) verifică activitatea unităților operative ale trezoreriei statului din subordine pe baza planului tematic transmis de Direcția generală de trezorerie și contabilitate publică din cadrul MFP și stabilește măsuri pentru îmbunătățirea funcționarii mecanismelor trezoreriei statului;

m)analizează periodic pe baza rapoartelor întocmite în urma verificării, activitatea fiecărei trezorerii și stabilește măsuri pentru perfecționarea muncii.Principalele aspecte constatate se transmit lunar Direcției generale de trezorerie și contabilitate publică din cadrul MFP;

n)examinează funcționarea sistemului informatic, a bazei tehnice de dotare și propune direcției de specialitate din cadrul MFP măsuri pentru eliminarea deficientelor constatate;

o)asigură asistența tehnică și coordonează acțiunea de elaborare de către ordonatorii principali de credite a proiectelor bugetelor locale și verifică, centralizează și întocmește sinteza proiectelor bugetelor locale pe ansamblul județului, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.

1.3. PRINCIPALII INDICATORI SPECIFICI ACTIVITĂȚII DE INSPECȚIE FISCALĂ ȘI DINAMICA ACESTORA

Pentru evaluarea performanțelor structurilor teritoriale cu atribuții de inspecție fiscal, au fost stabilite indicatori de performanță, care pot fi completați, modificați sau eliminate doar de către conducerea Agenției Naționale de Administrarea Fiscală.

Acești indicatori de performanță specifici inspecțiilor fiscal sunt grupați în două categorii, și anume:

– Indicatorii de performanță pentru inspecțiile fiscal efectuate la contribuabili persoane juridice;

– Indicatori de performanță pentru inspecțiile fiscale efectuate la contribuabili persoane fizice

Indicatori de performanță pentru inspecție fiscala efectuate la contribuabili persoane juridice:

Indicatorul A= număr inspecții fiscal/număr inspectori activi.

Numărul de inspecții fiscal se calculează prin însumarea inspecțiilor fiscal generale cu inspecțiile fiscal parțiale.

Numărul de inspectori activi se calculează (luând în calcul doar personalul ce are conform fisei de post atribuții de inspecție fiscal la contribuabili persoane juridice) că medie aritmetica simplă a celor care au desfășurat activitate în luna respective (aici nu va fi luat în considerare personalul din cadrul serviciului special creat pentru efectuarea de inspecții fiscale la contribuabili persoane fizice)

Indicatorul B= (număr inspecții fiscal generale din proprie inițiative/număr contribuabili activi) * 100

Numărul de inspecții fiscal generale din proprie inițiative, sunt inspecțiile fiscal generale efectuate în luna de raportare, incluse în programul de activitate, în urma analizării, de către conducerea Activității de Control Fiscal, a prevederilor programelor de activitate transmise de Direcția de Metodologie și Proceduri pentru Inspecția Fiscală și a informațiilor existente în baza de date, a administrațiilor financiare.

Numărul de contribuabili active se calculează că diferența dintre numărul contribuabililor aflați în evidență specială precum și a celor dec; arații inactivi, care nu fac parte din evidenta specială și totalul contribuabililor înregistrați că plătitorii de impozite și taxe.

Indicatorul C1 = (număr decizii de impunere/număr rapoarte de inspecție fiscal)*100

Numărul de decizii de impunere este totalul deciziilor de impunere emise în luna de raportare.

Numărul de raportare de inspecție fiscal reprezintă totalul rapoartelor de inspecție fiscal aferente deciziilor de impunere emise în luna de raportare. Diferența dintre numărul rapoartelor de inspecție fiscal și numărul deciziilor de impunere trebuie s fie egală cu numărul deciziilor de nemodificate a bazei de impunere

Indicatorul C2 = (Număr decizii de impunere din proprie inițiativa/număr rapoarte inspecție din propria inițiativa) * 100

Numărul de decizii de impunere din proprie inițiative este totalul deciziilor de impunere emise în luna de raportare urmare a inspecțiilor fiscale generale efectuate din propria inițiative (acestea au fost incluse în programul de activitate, în urma analizării, de către conducerea Activității de control fiscal, a prevederilor programelor de activitate transmise de Direcția de Metodologie și Proceduri pentru Inspecția Fiscală și informațiilor existente în baza de date a administrațiilor financiare).

Număr rapoarte de inspecție fiscal din propria inițiative este totalul rapoartelor de inspecție fiscal întocmite ca urmare a efectuării unor inspecții generale din propria inițiative (ce au fost incluse în programul de activitate, în urma analizării, de către conducerea Activității de control fiscal, a prevederilor programelor de activitate transmise de Direcția de Metodologie și Proceduri pentru Inspecția Fiscală și informațiilor existente în baza de date a administrațiilor financiare, aferente deciziilor de impunere din propria inițiative, emise în luna de raportare. Diferența dintre numărul rapoartelor de inspecție fiscal și numărul deciziilor de impunere trebuie să fie egală cu numărul deciziilor de nemodificare a bazelor de impunere.

Indicatorul E1 = (număr contribuabili verificați urmare unor solicitări/număr solicitări) * 100

Numărul de contribuabili verificați că urmare a unor solicitări rezultă din luare în considerare a unui contribuabil o singură dată, indiferent de tipul acțiunii și numărul verificărilor efectuate într-o lună, la un contribuabil aferente solicitărilor pentru efectuarea unor inspecții fiscal primate de la alte instituții (Ministerul Public, Ministerul Administrație și Internelor, Corpul de Control al Guvernului) plus total solicitării primate de la structurile proprii ale Agenției Naționale de Administrație Fiscală (Direcțiile generale ale finanțelor publice, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, Garda Financiară, Autoritatea Națională aVamilor) plus total solicitării diverse persoane fizice sau juridice plus total de conturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare primate pentru inspecția fiscal plus alter solicitări ale contribuabililor.

Numărul de solicitări reprezintă totalul solicitărilor pentru efectuare unor inspecții primate de la alte instituții (Ministerul Public, Ministerul Administrație și Internelor, Corpul de Control al Guvernului) plus total solicitări primate de la structurile proprii ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală plus total solicitări diverse persoane fizice sau juridice plus total de conturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare primate pentru inspecția fiscal plus alter solicitări ale contribuabililor.

Indicatorul E2 = (număr contribuabili verificați urmare solicitări; or altor instituții/număr solicitării alte instituții) * 100

Număr contribuabili verificați urmare solicitărilor altor instituții rezultă din luare în considerare a unui singur contribuabil o singură dată, indiferent de tipul acțiunii și numărul verificărilor dintr-o lună, lăun contribuabil, aferente solicitărilor privind efectuarea unor inspecții fiscal primate de la alte instituții (Ministerul Public, Ministerul Administrație și Internelor etc).

Numărul de solicitării alte instituții rezultă din luare în calcul a solicitărilor privind efectuarea unor inspecții fiscal primate de la alte instituții.

Indicatorul E3 = (număr contribuabili verificați urmare solicitărilor altor structuri ale Agenției Naționale de Administrație Fiscală/număr solicitări structurii proprii ale Agenției Naționale de Administrație Fiscală) * 100

Număr contribuabilii verificații urmare solicitărilor structurilor proprii ale ANAF rezultă din luare în considerare a unui contribuabil o singură dată indiferent de tipul acțiunii și numărul verificărilor efectuate într-o lună la un contribuabil, aferente solicitărilor privind efectuare unor inspecții fiscale primate de la structurile proprii ale ANAF, numai acțiunile dispuse din propria inițiative de conducerea ANAF, cu precizarea că cele având la baza solicitarea altor instituții/contribuabilii/diverse persoane fizice sau juridice, vor fi încadrate în categoria respectivă.

Număr solicitări structuri proprii ale ANAF rezultă din luare în calcul a solicitărilor privind efectuarea unor inspecții fiscale primate de la alte structuri proprii ale ANAF (numai acțiunile dispuse din proprie inițiative de conducerea ANAF, cu precizarea că cele având la baza solicitarea altor instituții/contribuabili/diverse persoane fizice sau juridice, vor fi încadrate în categoria respectivă.

Indicatorul E4 = (număr contribuabili verificați urmare solicitării acestora/număr solicitări contribuabili) * 100

Număr contribuabili verificați urmare solicitării acestora rezultă din, luarea în considerare a unui contribuabil o singură dată, indiferent de tipul acțiunii și numărul verificărilor efectuate într-o lună, la un contribuabil, reprezentând rambursări de TVA, restituiri de accize etc.

Număr solicitări contribuabili rezultă din luarea în considerare a solicitărilor privind efectuare unor inspecții fiscal primate de la contribuabili referitoare la rambursări de TVA, restituiri de accize.

Indicatorul F1 = (sume suplimentare atrase – sume aferente actelor contestate și admise/număr inspector active) * 100

Sume suplimentare atrase reprezintă totalul obligaților fiscale stabilite suplimentar în sarcina contribuabililor persoane juridice, formate din impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidate, accesoriile aferente acestor debite, valoarea amenzilor aplicate, valoarea bunurilor și sumelor confiscate precum și TVA fără drept de rambursare stabilită urmare inspecțiilor efectuate pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare.

Sume aferente actelor contestate și admise reprezintă sumele stabilite suplimentar în sarcina contribuabililor și accesoriilor aferente acestora, pentru care a fost depusă contestație, ce a fost admisă total sau parțial, în luna de raportare,

Indicatorul F2 = (sume suplimentare reprezentând TVA – sume reprezentând TVA aferenta actelor contestate și admise) /număr inspectorii active

Sume suplimentare reprezentând TVA rezultă din luare în considerare a sumelor reprezentând TVA înscrise în deciziile de impunere emise în luna de raportare, inclusive accesoriile aferente acestor sume (nu sunt luate în calcul sumele reprezentând TVA fără drept de rambursare rezultate urmare inspecțiilor efectuate pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare).

Sume reprezentând TVA aferenta actelor contestate și admise rezultă din luarea în considerare a sumelor stabilite suplimentar în sarcina contribuabililor reprezentând TVA, precum și a accesoriilor aferente acestora pentru care a fost depusă contestație, ce a fost admisă total sau parțial în luna de raportare.

Indicatorul G = sume suplimentare atrase din inspecții fiscal generale efectuate proprie inițiativă/număr decizii de impunere * durata realizării inspecțiilor fiscal

Sume suplimentare atrase din inspecții fiscal generale efectuate proprie inițiativă (au fost incluse în programul de activitate, în urma realizării, de către conducerea Activității de Control fiscal, a prevederilor programelor de activitate transmise de Direcția de Metodologie și Proceduri pentru Inspecția Fiscală și a informațiilor existente în baza de date a administrațiilor financiare).

Numărul de decizii de impunere sunt cele emise în luna de raportare, urmare inspecțiilor fiscal generale efectuate din propria inițiative.

Durata realizării inspecțiilor fiscal rezultă din însumarea datelor de realizare a fiecărei inspecții fiscal în parte, calculate că diferența între dată emiterii deciziei de impunere și data începerii inspecției fiscal, din acre se scade numărul zilelor de suspendare, dacă este cazul.

Indicatorul H = timpul mediu de răspuns la formularele S.C.A.C.

Timpul mediu de răspuns la formularele S.C.A.C. se calculează că medie aritmetica simplă a zilelor calendaristice în care s-a răspuns la fiecare formular în parte, unde numărul zilelor reprezintă diferența dintre dată la care a fost introdus răspunsul în baza de date și data de înregistrare a solicitării în baza de date.

Indicator de performanță pentru inspecțiile fiscale efectuate la contribuabili persoane fizice.

Indicatorul A = număr inspecții fiscal/număr inspector active

Numărul de inspecții fiscal se calculează prin însumarea inspecțiilor fiscal generale cu inspecțiile fiscal parțiale.

Numărul de inspectori activi se calculează (luând în calcul doar personalul ce are conform fisei de post atribuții de inspecție fiscal la contribuabili persoane juridice) că medie aritmetica simplă a celor care au desfășurat activitatea în luna respective (aici nu va fi luat în considerare personalul din cadrul serviciului special creat pentru efectuarea de inspecții fiscal la contribuabili persoane fizice.

Indicatorul B = (număr contribuabili verificați/număr contribuabil active) * 100

Număr contribuabili verificați rezultă din luarea în considerare a unui contribuabil o singură dată, indiferent de tipul acțiunii și numărul verificărilor efectuate într-o lună, la un contribuabil.

Număr contribuabili activi reprezintă contribuabili persoane fizice acre desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere.

Indicatorul C = (sume suplimentare atrase – sume aferente actelor contestate și admise/număr inspector active) * 100

Sume suplimentare atrase reprezintă totalul obligaților fiscal stabilite suplimentar în sarcina contribuabililor persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere, înscrise în Decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilite suplimentar de plată de inspecția fiscal sau Decizia de impunere privind obligațiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscal inclusiv accesoriile aferente obligațiilor stabilite de inspecția fiscal.

Sume aferente actelor contestate și admise reprezintă impozitul pe venit și sumele reprezentând obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscal în sarcina contribuabililor persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere inclusiv accesoriile aferente acestora pentru acre a fot depusă contestație, ce a fost admisă total sau parțial în luna de raportare.

Indicatorii de performanță calculate după aceste formule împreună cu Anexele vor fi înaintați Direcției de Metodologie și Proceduri pentru Inspecția Fiscală, până la data de 10 a lunii curente pentru luna precedentă atât pe suport hârtie, cât și la adresa Ministerului de Finanțe.

CAPITOLUL 2. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ.

NOȚIUNI GENERALE

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A) este un impozit indirect, care se aplică asupra cifrei de afaceri. Prin intermediul T.V.A se colectează la buget o parte din valoarea mărfurilor produse (serviciilor prestate, lucrărilor executate) sau importate.

Pe tot parcursul de existență T.V.A. a suferit multiple modificări care în mod direct și indirect influența negativ activitatea economică a agenților economici și situația materială a populației.

În scopul de a stabiliza acest impozit a fost adoptat un nou conținut al legislației și reflectat în Codul Fiscal (Titlul III). Conform prevederilor titlului III al codului fiscal subiecți impozabili cu T.V.A. sunt:

persoanele fizice și juridice care efectuiează livrări impozabile pe piața internă și la export și sunt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile CF (art. 112);

persoanele fizice și juridice care importa mărfuri, cu excepția persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, valoarea cărora nu depășește limitele stabilite de legislația în vigoare, indiferent de faptul înregistrării în calitate de subiect al T.V.A.

persoanele fizice și juridice , care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de persoanele menționate.

Obiectele impozabile constituie:

Livrarea de către subiecții impozabili a mărfurilor și serviciilor, care reprezintă rezultatul activității lor de întreprinzător.

Livrare de mărfuri se consideră: transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parțială; achitarea salariului în expresie naturală; alte plăți în expresie naturală; transmiterea mărfurilor puse în gaj în proprietatea deținătorului gajului

Livrare (prestare) de servicii reprezintă activitatea de prestare a serviciilor materiale și nemateriale, de consum și de producție, inclusiv darea proprietății în arendă; transmiterea dreptului (inclusiv pe bază de leasing) privind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu plată parțială sau gratuit; executarea lucrărilor de construcții și montaj, de reparație, de cercetări științifice, de construcții experimentale și a altor lucrări.

Exportul mărfurilor și serviciilor

Export de mărfuri contituie scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal în conformitate cu legislația în vigoare.

Export de servicii reprezintă prestarea de către persoanele juridice și fizice rezidenți, persoanelor juridice și fizice nerezidenți de servicii, al căror loc de livrare nu este România.

Importul mărfurilor și serviciilor , cu excepția mărfurilor de consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depășește limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv.

importul de mărfuri constituie introducerea mărfurilor pe teritoriu în conformitate cu legislația vamală în vigoare.

importul de servicii reprezintă prestarea serviciilor de către persoanele fizice și juridice aflate în afara țări persoanelor fizice și juridice, rezidente sau nerezidente , pentru care locul de livrare se consideră România.

Se stabilesc următoarele cote ale T.V.A.

cota de 24%, numită și cota standard;

cota zero ( 0%);

cote reduse de 9%

cote reduse de 5%.

Cota standard se aplică asupra:

tuturor livrărilor impozabile.

importurilor de mărfuri și servicii.

Cota zero se aplică conf.art.104 la:

mărfurile și serviciile exportate;

toate tipurile de transport internațional de mărfuri și pasageri;

energia electrică destinată populației livrată de către întreprinderile producătoare rețelelor de distribuție, precum și energia electrică livrată populației de către rețelele de distribuție; energia termică și apa caldă destinate populației livrate de către întreprinderile producătoare rețelelor de distribuție, precum și energia termică și apa caldă destinate populației livrate de către întreprinderile producătoare și rețelele de distribuție, întreprinderile de termoficare locale, cazangerii, stații termice și stații-grup;

mărfurile și serviciile destinate folosinței oficiale a misiunilor diplomatice și a altor misiuni asimilate lor , precum și a uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic și administrativ-tehnic al acestor misiuni și a membrilor familiei care locuiesc împreună cu ei, în modul stabilit de Guvern;

mărfurile și serviciile organizațiilor internaționale în limitele acordurilor. Lista organizațiilor internaționale se stabilește în iegaa bugetului pe anul fiscal respectiv;

lucrările de construcție a locuințelor efectuate prin metoda ipotecară;

mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă din afara leriionului vamal, livrate din zona economică libera în aria teritoriului vamal, livrate în interiorul zonei economice libere, precum și cele livrate între rezidenții diferitelor zone economice libere. Mărfurile livrate din zona economică liberă pe restul teritoriului vamal se impun cu TVA conform legislației fiscale.

Cota redusa de 9% se aplica la:

pîine și produse de panificație;

lapte și produsele lactate,

zahăr

medicamente

livrării de manuale școlare, cărți, ziare și reviste

permiterea accesului la castele, muzee, monumente istorice, grădini botanice, târguri, expoziții, cinematografe, precum și cazarea în cadrul sectorului hotelier.

livrate pe teritoriu, cu excepția produselor alimentare pentru copii, care sunt scutite de TVA.

Cota redusă de 5% se aplică la:

gazele naturale și gazele lichefiate, atât la cele importate, cât și la cele livrate pe teritoriu.

livrarea de locuințe cu o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășeste suma de 380.000 de lei, exclusiv TVA.

2.1. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ – IMPOZIT INDIRECT ȘI NEUTRU

Prescurtare – TVA Impozit indirect stabilit și perceput asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al producției și al distribuției bunurilor economice, oricare ar fi proveniența lor, din producție indigenă sau din import.
Prin stabilirea valorii adăugate se evita înregistrările repetate ale consumurilor externe. Fiind un impozit de consum, cel care suportă această sarcină fiscală este consumatorul final, întreprinderea având rolul de a colecta și vărsa la bugetul statului taxa pe valoarea adăugată. TVA are un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât și din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor disponibile.
TVA reprezintă un impozit neutru și unic, deoarece se aplică asupra tuturor activităților economice, iar nivelul ei este independent de întinderea circuitului economic. Plata TVA este fracționată, deoarece ea se calculează pentru fiecare stadiu care intervine în producerea și comercializarea bunului economic. 
Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a TVA se împart, din punct de vedere al regulilor de impozitare, astfel: 
a) operațiuni impozabile obligatoriu, la care se aplică cota legală de TVA asupra sumelor obținute din vânzări de bunuri și prestări de servicii, la fiecare stadiu al ciclului economic, până la consumatorul final inclusiv. Din taxa facturată corespunzător sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate se scade taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării operațiunilor impozabile; 
b) operațiuni la care se aplică cota zero: în acest caz furnizorii sau prestatorii de servicii au dreptul de deducere a TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării operațiunilor impozabile; 
c) operațiuni scutite de plata TVA: sunt operații prevăzute în mod expres de lege pentru care furnizorii sau prestatorii de servicii nu au dreptul la deducerea taxei aferentă intrărilor destinate realizării produselor sau serviciilor scutite de taxă; 
d) operațiuni impozabile prin opțiune: agenții economici, precum și unitățile economice din cadrul altor persoane juridice care efectuează operațiuni exonerate de TVA pot opta pentru plata acestei taxe, pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia. 
O serie de operații nu intră în sfera de aplicare a TVA. Este vorba despre livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată de: 
– asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile având caracter social-filantropic; 
– organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică; 
– organizațiile sindicale, pentru activități legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale și morale ale membrilor lor; 
– instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive. 
Pentru operațiunile efectuate în mod sistematic, direct sau prin unități subordonate, în scopul obținerii de profit, persoanele juridice enunțate anterior sunt supuse TVA. Faptul generator și exigibilitatea TVA iau naștere, de regulă, iîn momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor. Mărimea absolută a TVA depinde de baza de calcul și de cotele de impozitare. 
Elementele care compun baza de calcul (de impozitare) sunt diferite, în funcție de situația dată, cum ar fi: 
– prețurile și tarifele negociate, inclusiv accizele stabilite de lege; 
– prețurile de piață; 
– costurile bunurilor executate de agenții economici pentru folosința proprie ori predate altor persoane etc.

2.2. Plătitorii taxei pe valoare adăugată

Plătitori taxei pe valoarea adăugată sunt:

-pentru operațiunile din interiorul țării:

-persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A., pentru operațiunile taxabile realizate;

-beneficiarii următoarelor prestări de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate, indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu sunt înregistrați ca plătitori de T.V.A.:

1) închirierea de bunuri mobile corporale;

2) operațiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;

3) transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și al altor drepturi similare;

4) serviciile de publicitate și marketing;

5) serviciile de consultanță, de inginerie, juridice și de avocatură, serviciile contabililor și expețtilor contabili, ale birourilor de studii și alte servicii similare;

6) prelucrarea de date și furnizarea de informații;

7) operațiunile bancare, financiare și de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepția închirierii de seifuri;
8) punerea la dispoziție de personal;
9) telecomunicațiile;

10) serviciile de radiodifuziune și de televiziune;
11) serviciile furnizate pe cale electronică;

12) obligația de a se abține de la realizarea sau exercitarea, total sau parțial;

13) prestările de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea serviciilor menționate;

-pentru importul de bunuri:

-persoanele care importa bunuri in România;

REPREZENTANTUL FISCAL

În situația în care o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează prestări de servicii taxabile pentru care locul prestării este considerat a fi în România, are posibilitatea să își desemneze un reprezentant fiscal în România.

Chiar dacă persona impozabilă stabilită în străinătate desfășoară mai multe tipuri de activități taxabile sau scutite cu drept de deducere, legea îi permitea desemnarea unui singur reprezentant fiscal.

În calitate de reprezentant fiscal poate fi desemnată orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de T.V.A..

Pentru întreaga activitate economică desfășurată în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate se admite desemnarea unui singur reprezentant fiscal fără a fi desemnați mai mulți reprezentanți fiscali cu angajamente limitate, pe fiecare tip de activitate.

Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de cerere depusă de persoana impozabilă stabilită în străinătate la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe..

La cererea depusă se anexează următoarele documente:

declarația de începere a activității, care va cuprinde: data, volumul și natura activității pe care o va desfășura în România. Cum este și firesc, volumul și natura activității pot fi modificate ulterior începerii activității dar această situație trebuie comunicată și organului fiscal la care reprezentantul fiscal este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe;

copie de pe actul de constituire în străinătate a persoanei impozabile;

acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta:

-se angajează să îndeplinească obligațiile ce-i revin conform legii;

-precizează natura operațiunilor;

-valoarea estimată a operațiunilor.

Termenul de soluționare a cererii depuse este de cel mult 30 de zile de la data primirii de către organul fiscal. Decizia organului fiscal este comunicată atat persoanei impozabile stabilite în străinătate, cât și persoanei propuse ca reprezentant fiscal.

Prin decizia de aprobare transmisă reprezentantului fiscal se comunică acestuia și codul de identificare fiscală atribuit. Codul de identificare fiscală atribuit pentru activitatea de reprezentare este diferit de codul de identificare fiscala pentru activitatea proprie .

  Prin acceptarea de către organul fiscal, reprezentantul fiscal este angajat pe întreaga perioada a mandatului său să preia toate drepturile și obligațiile privind T.V.A. operațiunile efectuate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate pe care o reprezintă.

Operațiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile stabilite în străinătate nu trebuie evidențiate în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal. Pentru persoanele impozabile stabilite în străinătate nu se aplică regimul special de scutire chiar dacă declară că vor realiza operațiuni impozabile sub 2 miliarde lei.

Reprezentantul fiscal poate să renunțe la angajamentul său de reprezentare printr-o cerere depusă organului fiscal. În cerere trebuie să precizeze:

ultimul decont de T.V.A. pe care îl va depune în calitate de reprezentant;

data la care se va încheia mandatul său;

dacă renunțarea la mandat se datorează încetării activității în România a persoanei impozabile stabilite în străinătate.

În situația în care persoana impozabilă stabilită în străinătate își continuă activitatea în România, cererea va fi acceptată de organul fiscal numai dacă persoana impozabilă stabilită în străinătate a întocmit toate formalitățile necesare desemnării unui alt reprezentant fiscal sau și-a înregistrat un sediu permanent în România.

Din punct de vedere al T.V.A, mecanismul de reprezentare fiscală în România a persoanei impozabile stabilită în străinătate este următorul:

1) persoana impozabila din străinătate transmite către reprezentantul fiscal factura externă destinată beneficiarului (original+ două copii);

În factura emisă nu trebuie evidențiată valoarea T.V.A.;

2) reprezentantul fiscal emite factura fiscală pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii din factura externă și transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale împreună cu factura externă.

În factura fiscală emisă, reprezentantul fiscal trebuie să menționeze următoarele informații:

numărul, care este identic cu nuăarul facturii externe, și data emiterii facturii;

la rubrica „Furnizor“ :

-numele și adresa reprezentantului fiscal;

-codul de identificare fiscală atribuit pentru o persoană stabilită în străinătate;

-numele persoanei stabilite în străinătate pe care o reprezintă;

la rubrica „Cumparator“:

-numele, adresa și codul de identificare fiscală ale beneficiarului;

denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

prețul unitar fără T.V.A. și baza de impozitare pentru fiecare cotă sau scutire;

cota de T.V.A. aplicată sau mențiunile: „scutit cu drept de deducere“, „scutit fără drept de deducere“, „neimpozabil“, „supus regulilor speciale,,;

Pentru operațiunile supuse taxării inverse se menționează obligatoriu „taxare inversă“;

suma taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile taxabile, cu excepția cazurilor în care se aplică reguli speciale;

totalul de plată se completează în funcție de prevederile contractuale, menționându-se numai sumele decontate prin reprezentant fiscal.

3) reprezentantul fiscal depune decont de T.V.A. aferent operațiunilor desfășurate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate pe care o reprezintă.

Când același reprezentant fiscal este mandatat pentru reprezentarea mai multor persoane impozabile stabilite în străinătate, acesta trebuie să depună câte un decont pentru fiecare în parte. Pentru activitatea sa proprie depune decont separat.

4) pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferente achizițiilor de bunuri/servicii efectuate în numele persoanei impozabile stabilite în străinătate, reprezentantul fiscal trebuie să dețină documentele originale și să le evidențieze în jurnalul de cumpărări.

Furnizorii/prestatorii sunt obligați sa emită:

a. facturi fiscale pe care le predau reprezentantului fiscal;

b. facturi externe pentru cumpărările efectuate din România de persoana impozabila
stabilită în străinătate.

Dacă ulterior desemnării unui reprezentant fiscal, persoanei impozabile stabilite în străinătate îi revine obligația înregistrării unui sediu permanent, aceasta trebuie să renunțe la reprezentantul fiscal, drepturile și obligațiile în ceea ce privește T.V.A. fiind preluate de sediul permanent.

Persoana impozabilă stabilită în străinătate nu mai poate să își desemneze un reprezentant fiscal în România dacă activitatea desfășurată îl obligă să își înregistreze un sediu permanent.

Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum și o mină, un puț de țiței sau gaze, o carieră sau alte locuri de sediu extracție a resurselor naturale. Sediul permanent mai presupune de asemenea un permanent șantier de construcții, un proiect de construcție, ansamblu sau montaj sau activități de supervizare legate de acestea, numai dacă șantierul, proiectul sau activitatile durează mai mult de 6 luni.

Sediul permanent se înregistrează ca plătitor de TV.A. și este angajat din punct de vedere al drepturilor și obligațiilor privind T.V.A. pentru toate operațiunile efectuate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate care nu sunt atribuibile sediului permanent.

Daca persoana străină desfășoară în România activități prin unul sau mai multe sedii permanente și are și alte activități care nu sunt legate de activitatea sediului sau sediilor permanente, pentru care nu are obligația să-și înregistreze sediu permanent, obligațiile sale privind T.V.A. pot fi îndeplinite de un reprezentant fiscal desemnat.

PERIOADA FISCALĂ

Perioada fiscală pentru T.V.A. este luna calendaristică cu excepția persoanelor impozabile care nu au depășit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent. Pentru această categorie de plătitori, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

Persoanele impozabile care au realizat o cifră de afaceri sub 100.000 euro au obligația să notifice acest fapt organelor fiscale teritoriale, până la data de 25 ianuarie a anului următor. Notificarea constă în depunerea unei declarații în care se menționează cifra de afaceri realizată în anul precedent.

Firmele care se înființează în cursul anului trebuie să declare concomitent cu înregistrarea fiscală cifra de afaceri pe care estimează ca o vor realiza în cursul primului an de decont funcționare. În situația în care cifra declarată nu depășește 100.000 euro inclusiv, trimestrial firmele în cauză au obligația să depună deconturi trimestriale în anul înființării.

În acest caz, conturile de T.V.A. se inchid doar la sfârșitul unui trimestru când se determină taxa de plată sau suma negativă a T.V.A.

2.3. OPERAȚIUNI CARE INTRĂ ÎN SFERA TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.

Din punct de vedere fiscal, trebuie avute în vedere prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor de aplicare a acestuia.

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă,

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde și importul de bunuri.

Operațiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite operațiuni impozabile.

2.3.1. Operațiuni taxabile

1. Livrarea de bunuri

Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin intermediari.

În funcție de natură și destinația acestora, bunurile se clasifica în două categorii:

bunuri corporale mobile

 În această categorie se încadrează și energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific și altele de aceeași natură.

 bunuri corporale imobile

a.Operațiuni asimilate livrărilor de bunuri

Se consideră asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată, următoarele operațiuni: 

predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract prin care se prevede plata în rate și transferul dreptului de proprietate cel mai târziu în momentul platii ultimei scadente;

 Excepție: contractele de leasing

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite, numai dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată;

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în schimbul unei despăgubiri;

 transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în contul comitentului;

 bunurile constatate lipsă din gestiune, cu următoarele excepții:

– bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră;

– bunurile de natura stocurilor degradate calitativ care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a. nu sunt imputabile;

b. degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente;

c. se face dovada că bunurile în cauză a fost distruse și nu mai intra în circuitul economic.

În categoria bunurilor degradate calitativ se încadrează și ziarele, revistele, cărțile, manualele școlare returnate de către difuzori deoarece nu mai pot fi valorificate.

– perisabilitățile, în limitele legale;

b.Perisabilități = pierderile determinate de procese naturale (uscare, evaporare,
volatilizare, pulverizare, hidroliza, răcire, înghețare, topire, oxidare, aderare la
pereții vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurge
re, îmbibare, îngroșare, împrăștiere, fărâmițare, spargere, procese de fermentare
sau alte procese biofizice) care au loc în următoarele etape ale livrării bunurilor:

transport, manipulare, depozitare;

desfacere și comercializare în rețeaua de distribuție (depozite cu ridicată, unități comerciale cu amănuntul și de alimentație publică).

Nu intră în categoria perisabilităților:

a. pierderile incluse în normele de consum tehnologic;

b. pierderile produse prin neglijență, sustrageri sau alte cauze imputabile persoanelor vinovate;

c. pierderile produse de cauze de forță majoră.

 bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;

 acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

 acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol în limitele legale;

 preluarea de către persoanele impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit, numai în situația în care s-a dedus total sau parțial T.V.A. aferenta acelor bunuri;

 distribuirea de bunuri din activele unei firme către asociații sau acționarii săi, inclusiv distribuirea de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societății;

plata în natură a salariilor și a dividendelor;

depășirea limitelor deductibilității fiscale a cheltuielilor de protocol, sponsorizare, mecenat constând în diverse bunuri pentru care s-a exercitat dreptul de deducere;

Încadrarea în limitele legale se determina pe baza datelor raportate prin situațiile financiare anuale, fără a se lua în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările și acțiunile de mecenat acordate în numerar. T.V.A. colectata aferenta depășirii se calculează și se include la rubrica de regularizări din decontul întocmit pentru perioada fiscală în care plătitorii de T.V.A. au depus situațiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.

 aporturi în natura la capitalul social acordat de o firmă înregistrată ca plătitor de T.V.A. care a exercitat dreptul de deducere integral sau parțial pentru bunurile respective, unei alte firme care nu are drept de deducere a T.V.A., fie pentru că nu este înregistrată ca plătitor de T.V.A., fie pentru că este înregistrată ca plătitor de T.V.A., dar realizează doar operațiuni scutite fără drept de deducere. În această situație, beneficiarul evidențiază în patrimoniul sau contravaloarea bunului primit, inclusiv T.V.A.;

 aportul în natura la capitalul social acordat de o firmă înregistrată ca plătitor de T.V.A. care a dedus integral sau parțial T.V.A. aferenta bunurilor, unei alte firme care are drept de deducere parțială a T.V.A. În această situație, atât firma care a acordat aportul în natură, cât și beneficiarul, evidențiază T.V.A. aferenta în evidență contabilă și fiscală (jurnal pentru cumpărări și decont de T.V.A.) ca taxa colectata și taxa deductibila, fără a avea loc plăti efective;

 aportul în natura la capitalul social efectuat de o persoană străină în favoarea unui beneficiar din România, situație în care acesta își exercita dreptul de deducere T.V.A. total sau parțial, în baza declarației vamale de import;

 produsele agricole reținute drept plata în natură a prestației efectuate de firme înregistrate ca plătitori de T.V.A. care prestează servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea produselor agricole;

 plata în natură a arendei.

Operațiuni care nu pot fi asimilate livrărilor de bunuri:

transferul total sau parțial de active și pasive, ca urmare a fuziunii și divizării;

preluarea de către persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A. a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității economice;

aportul în natura la capitalul social al unei firme efectuat între două persoane impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A. dacă atât firma care aduce aportul cât și firma beneficiara a bunurilor au drept de deducere integrală a T.V.A.;

casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, chiar și înainte de expirarea duratei normale de întrebuințare;

bunurile acordate gratuit în cadrul acțiunilor de protocol în situația în care contra

valoarea acestora se încadrează în limita deductibilității fiscale atât la plătitorii de impozit pe profit, cât și la plătitorii de impozit pe venit;

bunurile acordate gratuit în cadrul acțiunilor de sponsorizare și mecenat în limita a 3‰ din cifra de afaceri;

Pentru bunurile acordate drept sponsorizare nu se emite factura fiscală.

următoarele categorii de bunuri acordate în mod gratuit:

– masa caldă pentru mineri;

alimentația de protecție;

– materiale igienico-sanitare acordate obligatoriu angajaților în vederea prevenirii îmbolnăvirilor.

2. Prestarea de servicii

Prestarea de servicii reprezintă orice operațiune de natură economică care nu constituie livrare de bunuri.

În categoria prestărilor de servicii se încadrează:

închirierea de bunuri;

transmiterea folosinței bunurilor, în cadrul unui contract de leasing financiar sau operațional;

Dacă în cursul derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatarului/ finanțatorului sau o cesiune contractului prin care se schimbă locatorul / finanțatorul, operațiunea este considerată în continuare o prestare de servicii, fără a fi considerată livrarea de bunuri. În acest caz este datorată de persoană care preia contractul de leasing, în aceleași condiții ca și cedentul.

transferul și transmiterea folosinței drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;

angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație;

prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis în numele unei autorități publice;

 intermedierea efectuată de comisionari, care acționează în numele și în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Operațiuni asimilate prestărilor de servicii

Se consideră asimilate prestărilor de servicii efectuate cu plata și se supun impozitării T.V.A. următoarele operațiuni:

a. utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei firme, în scopuri ce nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane, în vederea utilizării în mod gratuit, numai dacă T.V.A. aferenta bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial;

b. prestările de servicii efectuate în mod gratuit de către o firmă, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică pentru uzul personal al angajaților săi sau al altor persoane.

Cele două operațiuni nu se supun impozitării T.V.A. dacă sunt efectuate:

în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, dacă acțiunile respective se încadrează în limitele legale;

în scopuri publicitare sau în scopul stimulării vânzărilor.

3. Schimbul de bunuri sau servicii
Dacă între două firme intervine un schimb de bunuri și servicii, din punctul de vedere al T.V.A. se consideră că fiecare firmă efectuează de de-sine-stătător o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată. Deci pentru fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii, fiecare firmă trebuie să emite factura fiscală prin care colectează T.V.A. la data exigibilității.

a.Importul de bunuri

Importul de bunuri reprezintă introducerea în circuitul economic pe teritoriul României a bunurilor provenind dintr-un alt stat.

Operațiunile de import pot fi încadrate în două regimuri vamale distincte:

a) regimul vamal definitiv, caz în care operațiunea este supusă impozitării T.V.A.;

b) regimul vamal suspensiv, caz în care operațiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a T.V.A. deși este supusă reglementărilor vamale referitoare la plată sau import garantarea drepturilor de import pe perioada cât se afla în acest regim.

2.3.2 OPERAȚIUNI SCUTITE CU DREPT DE DEDUCERE

 Scutiri de TVA cu drept de deducere

Pentru exportul de bunuri este similar cu cel aplicat în prezent. De la data aderării numai bunurile care părăsesc comunitatea sunt considerate export de bunuri.

Pentru livrările intracomunitare obișnuite se acorda dacă se îndeplinesc 

două condiții de bază: se face dovada ca bunurile au fost transportate dintr-un stat menbru în alt stat membru și se face dovada ca beneficiarul a transmis un cod valabil de TVA din alt stat membru;

Operațiuni cu plată pentru care locul operațiunii este considerat a fi în România:

achiziția intracomunitara de bunuri (altele decât mijloacelor de transport noi sau a produselor accizabile;

achiziția intracomunitara a mijloacelor de transport noi efectuate de către orice persoană;

achiziția intracomunitara a produselor accizabile.

scutirea pentru livrarea de imobile care nu sunt noi și terenuri de orice fel, cu excepția terenurilor construibile;

scutirea pentru serviciile publice poștale;

serviciile financiar bancare și de asigurare legate direct de exportul de bunuri vor avea drept de deducere;

scutirea pentru vânzarea de timbre postale;

Pentru exporturi, transportul internațional,

serviciile legate direct de nave și aeronave, livrările intracomunitare de bunuri:

Factura fiscala cu regim special nu mai este obligatorie, dar exista obligatia emiterii unei facturi cu un continut minimal.

Factura se realizează până la cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei in care a luat nastere faptul generator al taxei (inclusiv pentru avansuri).

Livrarea/prestarea către sine se autofacturează.

Pentru transferuri se emite factură/autofactură în același termen

Nu este obligatorie semnarea și ștampilarea facturilor

Nu se emit facturi pentru transportul cu taxi, transportul persoanelor cu bilete, comerț cu amănuntul.

Se pot emite facturi centralizatoare.

Se pot emite facturi electronice.

Se pot emite facturi în numele și în contul furnizorului/prestatorului.

Se pot emite facturi de client.

2.3.3. OPERAȚIUNI SCUTITE FĂRĂ DREPT DE DEDUCERE

Operațiunile scutite de taxă fără drept de deducere realizate de persoane impozabile din România sunt operațiuni impozabile în România deoarece îndeplinesc cele patru condiții:

reprezintă o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuată cu plată;

locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat în România;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă care acționează ca atare;

livrarea bunurilor și prestarea serviciilor este rezultatul desfășurării unei activități economice.

Noțiunea de operațiune scutită de taxă fără drept de deducere se regăsește doar pentru operațiunile economice realizate în interiorul țării.

Operațiunile scutite de taxă fără drept de deducere pot fi clasificate în următoarele categorii:

operațiuni de interes general;

servicii de natură financiar-bancară;

operațiunile de asigurare și operațiuni de reasigurare;

prestări de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare și operațiuni de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni;

pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoane autorizate să desfășoare astfel de activități;

livrarea la valoarea nominală de timbre poștale, timbre fiscale și alte timbre similare;

arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile;

livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, cu excepția clădirilor noi;

livrarea oricărui alt teren, cu excepția terenurilor construibile;

livrările de bunuri care au fost afectate unei activități scutite, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă;

livrările de bunuri a căror achiziție a făcut obiectul excluderii sau limitării dreptului de deducere.

Aceste categorii de operațiuni scutite fără drept de deducere a TVA se clasifică în două grupe de operațiuni:

– Operațiuni pentru care nu este permisă prin lege formularea opțiunii privind aplicarea regimului normal de taxare;

– Operațiuni pentru care este permisă prin lege formularea opțiunii privind aplicarea regimului normal de taxare. În această categorie se încadrează operațiunile de arendare, concesionare, închiriere, leasing imobiliar, vânzarea de construcții vechi, inclusiv terenurile aferente și vânzarea terenurilor care nu sunt construibile.

2.4. DECLARAREA TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ

Obligația completării și depunerii

Formularul 311 „Declarație privind taxa pe valoarea adăugată colectata, datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxa pe valoarea adăugată a fost anulat:

– Dacă persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat din oficiu și care efectuează, după anularea înregistrării în scopuri de TVA, livrări de bunuri/prestări de servicii și/sau achiziții de bunuri și/sau de servicii, sunt obligate la plata taxei colectate.

– Persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxa pe valoarea adăugată a fost anulat, din oficiu, în situația în care acestea efectuează, după anularea înregistrării în scopuri de TVA, livrări de bunuri prin organele de executare silită;
– Persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare și al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat, din oficiu, pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înaintea anularii înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoanele impozabile nu au un cod valabil de TVA;
– Persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat, la cerere, care au aplicat sistemul TVA la încasare și care au efectuat livrări de bunuri/prestări de servicii înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate de taxa, a intervenit în perioada în care persoanele impozabile nu au un cod valabil de TVA.

Conținut declarație
Formularul 311 cuprinde:
– Taxa colectata de către persoanele a căror înregistrare în scopuri de taxa pe valoarea adăugată a fost anulată, pentru livrări de bunuri/prestări de servicii și/sau pentru achiziții de bunuri și/sau servicii pentru care aceste persoane sunt obligate la plata TVA, efectuate în perioada în care persoanele impozabile nu au un cod valabil de TVA;
– Taxa colectata de către persoanele impozabile și al căror cod de înregistrare în scopuri de taxa pe valoarea adăugată a fost anulat, din oficiu, care efectuează, după anularea înregistrării în scopuri de TVA, livrări de bunuri prin organele de executare silită;
– Taxa colectata care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate de taxa, potrivit sistemului TVA la încasare, intervine în perioada în care persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare nu au un cod valabil de TVA;
– Taxa colectata care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea, la cerere, a înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate de taxa, potrivit sistemului TVA la încasare, intervine în perioada în care persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare nu au un cod valabil de TVA.

Termenul de depunere a Declarației 311 este:
– Până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrările de bunuri/prestările de servicii și/sau pentru achizițiile de bunuri și/sau de servicii pentru care persoanele impozabile sunt obligate la plata TVA, efectuate de persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat, din oficiu, în situația în care exigibilitatea taxei pentru aceste operațiuni intervine în perioada în care persoanele impozabile nu au cod valabil de TVA;
– Până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrările de bunuri efectuate prin organele de executare silită de către persoanele impozabile, livrări efectuate după anularea înregistrării în scopuri de TVA;
– Până la 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii, efectuate înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA, în situația în care exigibilitatea taxei pentru aceste operațiuni intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoanele impozabile nu au cod valabil de TVA.

2.5. EVIDENȚA OPERATIVĂ PRIVIND TVA

A) Documentația primară

Documentele primare prin care se consemnează operațiile supuse TVA-ului sunt formularele cu regim special, înseriate, numerotate și gestionate cu asigurarea strictă a evidentei lor.

          După nivelul la care se realizează gestiunea și evidentă formularelor cu regim special, acestea sunt de două categorii:

– Formulare tipizate comune:

– Aviz de însoțire

– Factura fiscală

– Formulare tipizate specifice anumitor sectoare

          Agenții economici care folosesc tehnica de calcul pentru completarea formularelor ce conțin operații supuse TVA-ului trebuie să folosească soft-uri autorizate de Ministerul Finanțelor Publice și să garanteze respectarea normelor privind calculul și decontarea TVA-ului.

B) Evidența operativă a TVA-ului

          Evidenta operativă a TVA-ului se realizează sub forma unor registre operative și a borderourilor de încasări și plăti.

C) Organizarea contabilității sintetice

          Organizarea contabilității TVA-ului are ca obiect evidenta distinctă a taxei în conturi sintetice de gradul II în corcondanta cu fluxurile de determinare și de decontare a TVA-ului astfel:

– Pentru intrări -> „TVA deductibila” în contul 4426

– Pentru ieșiri -> „TVA colectata” în contul 4427

– Pentru „TVA neexigibila” aferenta atât intrărilor, cât și ieșirilor contul 4428

– Pentru decontarea la sfârșitul lunii a taxei intervin conturile 4423 – „TVA de plată”, 4424 – „TVA de recuperat”

2.6. Sistemul de conturi utilizat

Sistemul de conturi privind TVA

          Un număr de cinci conturi este utilizat pentru reflectarea în contabilitate a operațiilor aferente sau legate de TVA.

 În mod operativ (zi de zi) sunt folosite doua conturi:

4426 "TVA deductibila"

4427 "TVA colectata".

          TVA deductibila se calculează și se înregistrează în contabilitatea firmei ca o creantaasupra bugetului de stat.

 TVA colectata se calculează și se înregistrează ca o datorie față de bugetul statului.

1. Cont 4426 "Tva deductibila"

este un cont de activ, 

ține evidența taxei pe valoare adăugată înscrisa în facturile emise de furnizor

se debitează în cursul lunii prin creditul a doua conturi: 401 "Furnizori" și 404"Furnizori de imobilizări"

se creditează la sfârșitul lunii cu sumele ce reprezintă taxa pe valoare adăugată recunoscută la deducere prin debitul contului 4427

 șoldul final debitor arata că nivelul TVA deductibila este mai mare decât TVA colectata, și, prin urmare, acest șold final debitor reflecta creanța firmei față de bugetul statului.

2. Cont 4427 "Tva colectata"

este un cont de pasiv

ține evidența taxei pe valoare adăugată înscrisa în facturile emise (aferente vânzării de bunuri și prestării de servicii).

 se creditează în cursul lunii cu taxa pe valoare adăugată aferenta vânzărilor sau lucrărilor prestate

se debitează contul 411 "Clienți" sau 461 "Creditori diverși"

se debitează la sfârșitul lunii cu sumele ce reprezintă TVA deductibila prin creditul contului 4426

șoldul final creditor arata nivelul TVA colectata, care depășește TVA deductibila, diferența urmând a se vira la bugetul statului.

În viața practică a firmelor sunt întâlnite două situații:

· TVA deductibila aferenta cumpărărilor > TVA colectata aferenta vânzărilor ═>Șold debitor al contului 4426 (creanța a firmei față de buget)

– În această situație pentru recuperarea creanței fata de bugetul statului intervine contul 4424 "TVA de recuperat"

· TVA deductibila aferenta cumpărărilor < TVA colectata aferenta vânzărilor ═>Șold creditor al contului 4427 (datorie a firmei față de buget)

– În această situație intervine contul 4423 "TVA de plată"

          Un cont distinct folosit în reflectarea operațiilor aferente taxei pe valoare adăugată este contul 4428 "TVA neexigibila". Acest cont intervine în momentul cumpărărilor sau vânzărilor fără a fi întocmita factura sau a unor cumpărări și vânzări cu plata în rate. Acest cont intra în corespondenta, în cazul cumpărărilor, cu creditul contului 408 "Furnizori facturi nesosite" (în loc de 401 sau 404), iar în cazul vânzărilor, intră în corespondență cu debitul contului 418 "Clienți facturi de întocmit" (în loc de 411).

Exemple

1. Se cumpăra mărfuri și se primește factura și pentru prestări de servicii:

     FACTURA: % = 401 % = 401

              371 611

              4426 4426

2. Se vând produse finite:

         FACTURA: 411 = %

                                                            701

                                                            4427

3.Se cumpăra un utilaj din import:

% = 404

                                  212… prețul convertit în lei

                                4426… + taxe vamale + comisioane

4. Vânzare la export:!!!

  SE INREG. CU COTA ZERO TVA!!!

                   4111 = 701

          Decontarea TVA se face lunar. Sumele se preiau din cele două jurnale, și anume:

V TVA deductibila din jurnalul pentru cumpărări (totalul jurnalului trebuie să corespundă cu Rulajul Debitor al contului 4426)

V TVA colectata se preia din jurnalul pentru vânzări (totalul jurnalului trebuie să corespundă cu Rulajul Creditor al contului 4427).

Regularizarea TVA se face astfel:

· TVA ded < TVA col:

                                          – 4427 = % 

               4426

                4423

– Se achita cu OP la buget 4423 = 5121

· TVA ded > TVA col:

                                  – 4427 = 4426

          – 4424 = 4426 – pe baza unei cereri de rambursare, depusă de întreprindere la organul fiscal, se efectuează controlul și se hotărăște încasarea TVA

 Contabilitatea decontărilor cu debitorii și creditorii diverși

La nivelul unei întreprinderi exista diferite creanțe care derivă din operații ce nu sunt legate direct de activitatea de bază:

Ø creanțe din despăgubiri,

Ø creanțe din concesiuni,

Ø locații de gestiune,

Ø licențe,

Ø creanțe din vânzări de imobilizări,

Ø creanțe din titluri executorii.

          Contabilitatea acestor tipuri de creanțe se ține cu ajutorul contului 461 " Debitori diverși".

 În contabilitatea firmei, valoarea de intrare a creanței față de debitori este reprezentată de prețul de imputare, inclusiv cota de TVA aferenta pentru lipsuri sau despăgubiri.

Cont 461 "debitori diverși"

este un cont de activ

în debitul lui se înregistrează prețul de vânzare al imobilizărilor vândute, valoarea bunurilor constatate lipsă sau deteriorate și imputate unor persoane, prețul sau valoarea titlurilor de plasament vândute

șoldul final debitor reprezintă creanțele firmei față de debitorii săi.

Vânzare: 461 = % lipsa la inventar: 461 = %

                           7583 7583

                           4427 4427

          Întreprinderile au uneori datorii față de terți, datorii ce provin urmare unor sentințe judecătorești rămase definitive sau din achiziționarea de titluri sau alte operații. Toate aceste datorii care nu sunt legate de activitatea de bază formează așa numiții "Creditori diverși"- 462

Decontările între exercițiile financiare

Mai ales la sfârșitul exercițiului financiar sunt înregistrate operații din care se nasc cheltuieli sau venituri, care aparțin, însa, exercițiului financiar următor.

În cazul cheltuielilor, ele se numesc cheltuieli anticipate sau înregistrate în avans, sub forma chiriilor, asigurări, plati anticipate pentru publicații și abonamente.

Toate aceste sume se înregistrează ca și o creanță asupra exercițiului financiar următor, cu ajutorul contului 471 "Cheltuieli înregistrate în avans".

După data de 1 ianuarie, sumele sunt preluate din acest cont de către conturile efective de cheltuieli: 612 "Ch cu chirii",…628.

Aceiași logica o regăsim și în cazul veniturilor înregistrate în avans. Practic sunt înregistrate în exercițiul financiar curent sume din chirii etc, care aparțin exercițiului financiar următor.

De aceea se vor înregistra temporar cu ajutorul contului 472 "Venituri înregistrate în avans", iar în anul următor, aceste sume vor fi preluate de către conturile efective de venituri: 701…

Există cazuri când unele operații nu pot fi înregistrate în momentul efectuării lor pe cheltuieli sau alte conturi, fiind nevoie de cercetări și lămuriri.

Termenul de cercetare este de 60 de zile, iar baza prevede obligația lămuririi sumelor la închiderea exercițiului financiar:

2.7. RAMBURSAREA TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ

“T.V.A. de rambursat” / “suma negativa a taxei pe valoarea adaugata”.

Suma negativa este definita ca excedent al diferentei dintre suma T.V.A. aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoana impozabila dedusa intr-o perioada fiscala si suma T.V.A. colectata, aferente operatiilor impozabile din aceeasi perioada.

In situatia in care suma negativa a T.V.A. din perioada fiscala de raportare este mai mare de 50 milioane lei, aceasta poate fi solicitata la rambursare prin decontul de T.V.A. prin bifarea casetei corespunzatoare. Suma solicitata la rambursare nu mai poate fi reportata prin decont in perioada fiscala urmatoare. Decontul astfel bifat este considerat cerere de rambursare T.V.A.

Suma negativa solicitata la rambursare trebuie inregistrata in evidenta contabila intr-un analitic distinct al contului 4424, astfel incat aceasta sa nu mai fie utilizata la regularizarea T.V.A. de plata in lunile urmatoare.

Practic, contul 4424 trebuie dezvoltat pe doua conturi analitice:

4424.01 – T.V.A. de recuperat

4424.02 – T.V.A. de recuperat solicitata la rambursare

Persoana impozabila are posibilitatea sa renunte la cererea de rambursare prin preluarea sumei respective in decontul de T.V.A. urmator ca suma reportata din perioada fiscala precedenta pentru care nu s-a depus cerere de rambursare.

Concomitent, are obligatia sa comunice in scris optiunea de renuntarea la cererea de rambursare organului fiscal teritorial care va opera renuntarea in fisa de platitor.

Renuntarea la cererea de rambursare impune de asemenea stornarea sumei din contul analitic 4424.02 ,,T.V.A. de recuperat solicitata la rambursare“ si inregistrarea in contul analitic 4424.01 ,,T.V.A. de recuperat“ prin formula contabila:

4424.01 = 4424.02

Preluarea soldului sumei negative a T.V.A. se poate face in doua cazuri speciale:

divizarea sau absorbirea: soldul sumei negative a T.V.A. pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat in decontul persoanei care a preluat activitatea.

fuziunea dintre doua sau mai multe persoane juridice impozabile: soldul sumei negative a T.V.A. pentru care nu s-a solicitat rambursarea si soldul T.V.A. de plata se preia de noua persoana impozabila din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

METODOLOGIA DE SOLUTIONARE A DECONTURILOR CU SUME NEGATIVE DE T.V.A.

Deconturile de T.V.A. se depun de catre persoanele impozabile, inregistrate ca platitori de T.V.A. la organul fiscal unde firmele au domiciliul fiscal, prin urmatoarele modalitati:

prin posta – deconturile primite prin posta se vor prelucra in ziua primirii de la registratura.

direct la compartimentul cu atributii in gestionarea declaratiilor fiscale, pe suport electronic, insotite de doua exemplare listate; Deconturile primite direct la organul fiscal se inregistreaza la Registratura si se prelucreaza imediat, in momentul primirii, in prezenta platitorului.

prin sistemul electronic national.

Deconturile de T.V.A. se depun la urmatoarele termene:

trimestrial, pana la 25 a lunii urmatoare incheierii trimestrului, inclusiv, de catre firmele care au realizat, in anul anterior, o cifra de afaceri de pana la 100.000 euro, inclusiv;

lunar, pana la 25 a lunii urmatoare lunii de raportare, inclusiv, de catre firmele care au realizat, in anul anterior, o cifra de afaceri mai mare de 100.000 euro.

Deconturile cu sume negative cu optiune de rambursare se inregistreaza in evidenta pe platitor intr-o fisa separata numita „Sume de rambursat“ si se transmit zilnic la compartimentul de analiza a deconturilor cu sume negative de T.V.A. cu optiune de rambursare, in vederea efectuarii analizei de risc.

Solicitarile de rambursare se solutioneaza in termen de 45 de zile de la data depunerii decontului de T.V.A. cu sume negative cu optiune de rambursare.

Procedura de analiza de risc se desfasoara in mai multe etape si are ca scop final incadrarea fiecarui platitor, in functie de comportamentul sau fiscal, precum si in functie de riscul pe care acesta il prezinta pentru administratia fiscala.

Aceasta procedura consta in stabilirea anuala a Standardului Individual Negativ (SIN-ul) pentru fiecare platitor.

STABILIREA STANDARDULUI INDIVIDUAL NEGATIV (S.I.N.)

S.I.N. reprezinta suma maxima a T.V.A. ce poate fi rambursata fara control documentar sau control tematic de T.V.A., riscul implicat de aceasta rambursare fiind considerat acceptabil de catre administratia fiscala. Aceasta suma este stabilita in conditii de activitate normala si continua a platitorului tinand cont si de comportamentul sau fiscal.

SIN-ul se stabilește trimestrial, având în vedere raportările contabile, deconturile de TVA și modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale în perioada de referință.

SIN-ul se stabilește după cum urmează:

La data de 5 a lunii februarie se stabilește SIN-ul pentru trimestrul I, avându-se în vedere:

a) perioada de referință pentru deconturile de TVA și modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale — cea aferentă lunilor ianuarie — decembrie ale anului precedent (depuse în intervalul cuprins între luna februarie a anului precedent — luna ianuarie a anului curent);

b) raportarea contabilă semestrială din anul precedent.

La data de 5 a lunii mai se stabilește SIN-ul pentru trimestrul II, avându-se în vedere:

a) perioada de referință pentru deconturile de TVA și modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale — cea aferentă lunilor aprilie a anului precedent — martie a anului curent (depuse în intervalul cuprins între luna mai a anului precedent — luna aprilie a anului curent);

b) raportarea contabilă semestrială din anul precedent.

La data de 5 a lunii august se stabilește SIN-ul pentru trimestrul III, avându-se în vedere:

a) perioada de referință pentru deconturile de TVA și modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale — cea aferentă lunilor iulie a anului precedent — iunie a anului curent (depuse în intervalul cuprins între luna august a anului precedent — luna iulie a anului curent);

b). bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pentru anul precedent.

La data de 5 a lunii noiembrie se stabilește SIN-ul pentru trimestrul IV, avându-se în vedere:

a) perioada de referință pentru deconturile de TVA și modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale — cea aferentă lunilor octombrie a anului precedent — luna septembrie a anului curent (depuse în intervalul cuprins între luna noiembrie a anului precedent — luna octombrie a anului curent);

b) bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pentru anul precedent.

SIN-ul se stabilește astfel:

SIN-ul se stabilește la valoarea de 1 unitate și rambursarea se efectuează numai în urma inspecției fiscale, în următoarele cazuri:

a) pentru persoanele impozabile care au fapte de natura infracțiunilor înscrise în cazierul fiscal;

b) pentru persoanele impozabile nou-înființate;

c) pentru persoanele impozabile pentru care nu există toate datele necesare întocmirii Fișei de calcul al SIN;

d) pentru persoanele impozabile pentru care SIN-ul este negativ (suma de TVA colectată este mai mare decât suma de TVA deductibilă în perioada de referință);

e) pentru persoanele impozabile care nu au bunuri imobile sau mobile în patrimoniu;

f) pentru persoanele impozabile despre care activitatea de inspecție fiscală deține informații că prezintă un risc fiscal mare;

g) pentru persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul sau anul calendaristic,

Persoanele impozabile nou-înființate sunt acele persoane impozabile care s-au înregistrat în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în cursul perioadei de referință pentru calculul SIN-ului.

Pentru persoanele impozabile nou-înființate, care prezintă 3 perioade fiscale consecutive deconturi negative cu opțiune de rambursare soluționate cu inspecție fiscală anticipată și la care au fost stabilite diferențe de taxă mai mici de 5% cu ocazia acestor controale, SIN-ul se stabilește ca medie aritmetică a sumelor aprobate la rambursare prin deconturile respective.

Pentru celelalte persoane impozabile, SIN-ul este stabilit în două etape:

a1) prima etapă: stabilirea SIN-ului brut SIN-ul brut se stabilește ca diferență între media TVA-ului deductibil și media TVA-ului colectat, din perioada de referință. Pentru persoanele impozabile pentru care perioada fiscală la TVA este luna sau trimestrul, SIN-ul brut se stabilește pe lună, respectiv pe trimestru.

a2) a doua etapă: SIN-ul brut se corectează cu indicele de inflație și se ajustează în funcție de comportamentul fiscal al fiecărei persoane impozabile. SIN-ul stabilit potrivit pct. 3.1 se ajustează cu 3/4 din indicele de inflație realizat la data de 31 decembrie a anului precedent și cu 1/4 din indicele de inflație prognozat pentru anul curent. SIN-ul stabilit potrivit pct. 3.2 se ajustează cu jumătate din indicele de inflație realizat la data de 31 decembrie a anului precedent și, jumătate din indicele de inflație prognozat pentru anul curent. SIN-ul stabilit potrivit pct. 3.3 se ajustează cu 1/4 din indicele de inflație realizat la data de 31 decembrie a anului precedent și cu 3/4 din indicele de inflație prognozat pentru anul curent. SIN-ul stabilit potrivit pct. 3.4 se ajustează cu indicele de inflație prognozat pentru anul curent. a2.1) Comportamentul fiscal se stabilește pe baza unor indicatori relevanți, cum ar fi: mărimea persoanei impozabile, gradul de conformare fiscală voluntară. a2.2) SIN-ul final se stabilește prin corectarea SIN-ului brut cu indicele de inflație și prin ajustarea sumei astfel stabilite, în funcție de punctajul obținut pe baza indicatorilor, astfel: — majorare cu 30%, pentru cei care realizează un punctaj cuprins între 0—155 de puncte; — majorare cu 20%, pentru cei care realizează un punctaj cuprins între 156—200 de puncte; — majorare cu 10%, pentru cei care realizează un punctaj cuprins între 201—250 de puncte; — 0%, pentru cei care realizează un punctaj mai mare de 251 de puncte. 7. Cazuri de actualizare lunară al SIN-ului 7.1. SIN-ul trimestrial stabilit potrivit pct. 3 se actualizează lunar conform pct. 6, până la data de 5 a fiecărei luni, numai pentru persoanele impozabile care se află în una dintre următoarele situații: — li se înscriu fapte de natura infracțiunilor în cazierul fiscal; — sunt persoane impozabile nou-înființate și au beneficiat pentru 3 perioade de raportare consecutive de rambursări cu inspecție fiscală anticipată și la care au fost stabilite diferențe de taxă mai mici de 5%; — pe baza informațiilor deținute, activitatea de inspecție fiscală le stabilește risc fiscal mare. 7.2.1. Stabilirea riscului fiscal mare al unei persoane impozabile se realizează de către compartimentul de specialitate și pe baza informațiilor primite de la organele de inspecție fiscală pentru persoana impozabilă respectivă. 7.2.2. Compartimentul de specialitate va fi înștiințat de către organul de inspecție fiscală cu privire la persoanele impozabile despre care acesta are informații că prezintă un risc ridicat pentru administrația fiscală. 7.2.3. Înștiințarea va fi transmisă, sub forma unui referat motivat, aprobat de coordonatorul activității de inspecție fiscală, de îndată ce organul de inspecție fiscală deține astfel de informații. Persoanele impozabile pentru care se primesc astfel de referate vor fi înscrise, de către compartimentul de specialitate, într-o bază de date specială. 7.2.4. La primirea referatului de la organul de inspecție fiscală, compartimentul de specialitate verifică dacă pentru persoana impozabilă respectivă există deconturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare în curs de soluționare. 7.2.5. Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare sunt în curs de soluționare în perioada cuprinsă între data depunerii decontului și data compensării/restituirii efective a sumelor aprobate la rambursare. 7.2.6. Pentru deconturile încadrate la risc fiscal mic, pe baza calculului SIN-ului sau ca urmare a analizei documentare, care urmează să fie soluționate cu inspecție fiscală ulterioară, în situația prevăzută la 7.2.2, procedura se întrerupe, iar deconturile se încadrează la risc fiscal mare și se soluționează cu inspecție fiscală anticipată. 7.2.7. Pe baza referatului primit în condițiile pct. 7.2.3, compartimentul de specialitate întocmește o notă prin care stabilește încadrarea la risc fiscal mare și propune anularea actelor procedurale, întocmite ca urmare a încadrării deconturilor la risc fiscal mic. Nota întocmită de compartimentul de specialitate se înaintează conducătorului unității fiscale spre aprobare. 7.2.8. Dispozițiile pct. 7.2.6 și 7.2.7 sunt aplicabile și pentru deconturile aflate în curs de soluționare, pentru care la data primirii referatului prevăzut la pct. 7.2.3 era emisă Decizia de rambursare sub rezerva verificării ulterioare. În această situație, Decizia de rambursare emisă sub rezerva verificării ulterioare se desființează în condițiile art. 90 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. 7.2.9. Schimbarea încadrării din categoria de risc fiscal mare și radierea din baza de date specială se fac tot la propunerea organului de inspecție fiscală, prin referat motivat transmis compartimentului de specialitate până la data de 5 a fiecărei luni. 7.3. În baza datelor primite de la Oficiul Național al Registrului Comerțului și a decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare se va actualiza baza de date care conține informațiile referitoare la obiectul de activitate (cod CAEN). 8. Pentru persoanele impozabile care în decurs de 6 luni au renunțat de cel puțin două ori la opțiunea de rambursare, după încadrarea la categoria de risc fiscal mare, compartimentul de specialitate va înștiința Serviciul/Biroul/Compartimentul coordonare, programare, analiză și îndrumare pentru activitatea de inspecție fiscală, în vederea includerii acesto

2.7.1. RAMBURSAREA CU CONTROL ANTICIPAT

Astfel, rambursarea se acorda:

cu control anticipat:

-pentru primul decont depus de platitorii care realizeaza investitii ce se incadreaza in prevederile L. nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ in economie;

-pentru primul decont depus de platitorii constituiti conform O.G. nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat.

2.7.2. RAMBURSAREA CU CONTROL ULTERIOR

cu control ulterior:

-pentru marii contribuabili definiti prin O.M.F.P. nr. 1173/2000;

-pentru deconturile ulterioare depuse de platitorii care realizeaza investitii ce se incadreaza in prevederile L. nr. 332/2001, pe intreaga durata de derulare a investitiei;

-pentru deconturile ulterioare depuse de platitorii constituiti conform O.G. nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat;

Compartimentele cu atributii de control fiscal vor verifica, la sediul platitorului, rambursarile acordate, semestrial sau anual, in functie de rezultatele verificarilor anterioare.

CAPITOLUL 3. LOHNUL ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN COMUNITATEA EUROPEANĂ

Lohnul este termenul economic care descrie activitatea economica realizata in regim de perfectionare activa. Contractele care se bazeaza pe acest tip de activitate sunt incheiate intre doua parti straine, considerandu-se un contract international.

Lohnul presupune existenta unui contractor strain care angajeaza un executant roman pentru a realiza lucrarile necesare de prelucrare, procesare sau reparare in vederea obtinerii produselor finale, urmand ca aceste produse sa fie expediate contractorului. Contractorul strain reprezinta compania care lanseaza comanda si care detine o marca de produse bine pozitionata pe piata, iar executantul roman este, in general, o firma care are costuri scazute cu forta de munca si care dispune de capacitatea de productie necesara.

De obicei, partile contractante sunt denumite exportator si importator sau ordonator si executant.

Operatiunile in regim lohn se intalnesc mai des in industria usoara – textila, de fabricare a incaltamintei sau a tesaturilor si ornamentelor.

Una dintre principalele consecințe ale aderării României la UE a fost eliminarea granițelor vamale cu celelalte state membre. Astfel, sfera de acțiune a legislației vamale s-a restrâns semnificativ, iar, în acest moment, aceasta se referă doar la acele tranzacții comerciale cu parteneri din afară UE.

Putem vorbi despre două situații diferite în funcție de proveniența bunurilor utilizate în tranzacțiile de lohn:

-Prima situație, dacă operațiunea presupune încheierea unui contract cu un partener din afară UE, cu fluxuri de materii prime din afară UE și de produse finite în afară UE, tranzacțiile se vor supune în continuare legislației vamale și se vor iniția regimuri de perfecționare activă.

-A doua situație o reprezintă tranzacția încheiată între un executant roman care primește materii prime de la un contractor din UE în scopul procesării, caz în care legislația vamală nu va mai fi relevantă, aplicându-se prevederile legislației de TVA. De asemenea, terminologia se schimbă și ea, iar structurile de lohn sunt denumite "lucrări asupra bunurilor mobile corporale".

Deoarece în practică există foarte multe situații referitoare la acest tip de tranzacții și pentru a asigura o practică unitară, s-au implementat o serie de mecanisme de TVA, cu scopul de a diminua obligațiile privind TVA. Astfel, s-a elaborat un set coerent de măsuri de simplificare care permite, printre altele, contractorului să nu se înregistreze în scopuri de TVA în România.

Pentru identificarea tratamentului de TVA aplicabil în cazul companiilor care realizează lucrări asupra bunurilor mobile corporale trebuie ținut cont de câteva aspecte, printre care enumerăm: destinația finală a produselor compensatoare sau numărul executanților în România. Este important să se verifice dacă există furnizori terți care livrează materii prime suplimentare pentru a fi încorporate în produsele finite și dacă acești furnizori sunt dintr-un stat membru UE sau sunt din România.

Identificarea operațiunilor primare precum: prestarea de servicii de prelucrare, mișcarea bunurilor (materii prime/produse compensatoare) între România și alte state membre sau livrarea bunurilor încorporate în produsele compensatoare ne indică TVA aplicabilă.

Pentru că, în general, se urmărește realizarea produselor compensatoare într-un timp cât mai scurt sau având costuri cât mai reduse, nu se ține cont de un principiu fundamental în tratarea livrărilor de bunuri de către furnizori locali în scopul de a fi încorporate în aceste produse.

De obicei, aceste bunuri sunt vândute contractorului din alt stat membru, dar sunt expediate de furnizor executantului din România, aceasta livrare fiind considerată o livrare locală supusă TVA în România.

3.1. ASPECTE CONTABILE

Din punct de vedere contabil, operațiunile se evidențiază în conturile în afară bilanțului din clasa 8 "conturi speciale" care reprezintă conturi de ordine și evidentă. Specifică acestor conturi este utilizarea metodei de înregistrare în partidă simplă care constă în efectuarea înregistrărilor fie prin debitul, fie prin creditul unui singur cont, fără utilizarea de conturi corespondente. Soldul debitor al contului va reflecta valoarea materiilor prime și materialelor primite de la client în vederea prelucrării. Pentru acest gen de operațiuni se utilizează contul 8032 "Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare" cu ajutorul căruia se ține evidența materiilor prime și materialelor și altor valori materiale care aparțin clienților și sunt primite pe bază de contract pentru prelucrare, finisare sau reparare.

Înregistrările contabile se efectuează:

1. În debitul contului, cu valorile materiale primite pentru prelucrare, finisare sau reparare înregistrate la prețurile prevăzute în contract;

2. În creditul contului, cu valorile materiale prelucrate, finisate sau reparate, restituite clienților.

Contul 8032 are întotdeauna un sold debitor care reprezintă valoarea materiilor prime, materialelor și a altor valori materiale primite spre prelucrare, finisare sau reparare.

3.2. ASPECTE FISCALE

Începând cu data aderării, pentru operațiunile în sistem lohn, locul prestării se consideră a fi locul unde sunt prestate serviciile (în România), în această situație, operațiunea se impozitează cu cota standard de TVA de către prestatorul din România, fără a mai fi considerată operațiune scutită cu drept de deducere a TVA, așa cum prevedea legislația în vigoare și totuși, se prevede o excepție, în sensul că locul prestării se consideră locul beneficiarului, iar pentru prestatorul roman operațiunea nu este impozabila TVA, fiind impozabila în statul membru al beneficiarului care va aplica taxarea inversă. Aceasta excepție se aplică doar dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative:

1. beneficiarul din statul membru comunica prestatorului din România un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil, atribuit de autoritățile competente din statul său;

2. bunurile prelucrate (produsele finite) sunt transportate în afară României pe teritoriul căreia s-a prestat serviciul.

În cazul operațiunilor de intermediere efectuate de comisionari, locul prestării se consideră a fi, de asemenea, locul unde sunt prestate serviciile (în România). În această situație, operațiunea se impozitează cu cota standard de TVA de către prestatorul din România, fără a mai fi considerată operațiune scutită cu drept de deducere a TVA, așa cum prevedea legislația în vigoare și se prevede o excepție, locul prestării fiind considerat locul beneficiarului din statul membru dacă acesta comunica intermediarului din România un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil, atribuit de autoritățile competente din statul său.

Dacă se face această comunicare, se consideră că locul intermedierii este situat în statul membru de care aparține clientul și operațiunea este impozabila în acel stat prin taxare inversă. în cazul în care acest gen de prestare de servicii se efectuează de un prestator care acționează printr-un intermediar, operațiunea trebuie impozitata de către prestatorul direct cu cota standard TVA. Astfel, pentru serviciile de prelucrare, prestatorul va emite către intermediarul sau factură cu TVA colectata.

Operațiunile de prestări servicii asupra bunurilor mobile corporale trebuie evidențiate din punct de vedere fiscal în registrul bunurilor primite din alt stat membru, document care poate fi întocmit manual sau prin mijloace informatice.

Prin completarea acestui registru trebuie asigurată furnizarea următoarelor informații obligatorii:

– numărul de ordine al operațiunii;

– data primirii bunurilor care trebuie să rezulte din nota de intrare-receptie;

– Numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA al clientului;

– Cantitatea și descrierea bunurilor primite;

– Natura serviciilor prestate;

– Data transportului materiilor prime prelucrate, transformate în produs finit, transmise sau puse la dispoziția clientului în vederea transportării acestora în statul său;

– Cantitatea și descrierea produselor finite transmise clientului după prelucrarea materiilor prime și a materialelor;

– Cantitatea și descrierea materiilor prime, materialelor și produselor finite care nu sunt returnate clientului;

– Data și tipul documentului emis către client pentru serviciile prestate;

– Jurnalul pentru vânzări;

– Decontul de TVA.

CAPITOLUL 4. INSPECȚIA FISCALĂ PRIVIND RAMBURSAREA TVA

Inspecția fiscală este definită ca fiind activitatea de verificare a unui contribuabil sub aspect fiscal. Acest lucru presupune, pe de-o parte verificarea declarațiilor fiscale ale contribuabilului din punct de vedere al legalității și corectitudinii acestora, precum și respectarea de către contribuabil a prevederilor legislației fiscale și contabile, iar pe de altă parte, verificarea sau stabilirea bazelor de impunere și a eventualelor diferențe privind obligațiile de plată la buget, ce atrag după sine dobânzi și penalități. Așa cum am precizat mai sus, spre deosebire de expresia ”inspecție fiscală”, expresie definită în Codul de procedură fiscală, nu există o definiție a termenului de ”control fiscal”. Totuși, am putea asimila înțelesul termenului ”control fiscal” cu expresia ”inspecție fiscală”, aceasta din urmă, fiind, de fapt noua denumire a activității de control fiscal, terminologie instituită în legislația fiscală odată cu apariția Codului de procedură fiscal.

4.1. OBIECTUL ȘI FUNCȚIILE INSPECȚIEI FISCALE

Pentru contribuabilii mari și mijlocii rambursarea se acordă cu inspecție fiscală ulterioară, cu excepția cazurilor care prezintă risc fiscal mare, când rambursarea se acordă în urma inspecției fiscale anticipate.

În categoria contribuabililor mari și mijlocii se cuprind contribuabilii definiți potrivit prevederilor legale în vigoare.

Primul decont cu sume negative cu opțiune de rambursare depus, după înregistrarea investiției potrivit legii, de către contribuabilii care realizează investiții ce se încadrează în prevederile Legii nr. 332/2001 privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie, cu modificările și completările ulterioare, va fi supus inspecției fiscale, rambursarea fiind acordată cu control anticipat.

Solicitările ulterioare depuse de această categorie de contribuabili pe durata derulării investiției vor fi soluționate cu inspecție fiscală ulterioară.

Compartimentele cu atribuții de inspecție fiscala vor verifica, semestrial, la sediul contribuabilului, rambursările acordate.

Fluxul de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare depuse de contribuabilii mari și mijlocii

            1. Compartimentul de analiză de risc, denumit în continuare compartiment de specialitate, înregistrează deconturile într-o evidență, care se conduce informatizat, organizată potrivit anexei nr.3 la prezenta metodologie.

            2. După înregistrarea în evidență, deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare sunt supuse analizei, în vederea soluționării, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal.

Deconturile se verifică din punct de vedere al corectitudinii completării urmărindu-se și corelarea soldului sumei negative solicitate la rambursare cu suma înregistrată în evidențele fiscale.

Dacă se constată erori materiale, compartimentul de specialitate notifică contribuabilul pentru corectarea erorilor materiale și aplică procedura specială în domeniu.

Termenul legal de soluționare a solicitării de rambursare se prelungește cu perioada de timp cuprinsă între data emiterii notificării și data emiterii Deciziei de corectare a erorilor materiale.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare se încadrează în categoria de risc fiscal mare, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

           a) contribuabilul respectiv are fapte înscrise în cazierul fiscal,

            b) deconturile depuse de contribuabili conțin neconcordanțe care nu pot fi îndreptate conform procedurii de corectare a erorilor materiale,

            c) pentru contribuabilul respectiv a fost deschisă procedura de insolvență,

            d) pentru contribuabilul respectiv, organele cu atribuții de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice au transmis, în ultimii 3 ani, organelor de cercetare penală sesizări în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale, care cuprind fapte ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii,

            e) pentru contribuabilul respectiv, au fost primite, din partea organelor de cercetare penală solicitări de efectuare a inspecției fiscale.

În cazul contribuabililor mijlocii, deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare se încadrează în categoria de risc fiscal mare și dacă persoana impozabilă:

            a) nu a depus, în ultimele 12 luni de la perioada (luna, an) pe care o refera decontul analizat, toate declarațiile fiscale,

            b) nu a depus situațiile financiare, cu termen de depunere în ultimele 12 luni,

            c) are ca obiect principal de activitate sau își desfășoară efectiv activitatea în domeniile prevăzute Stabilirea Standardului Individual Negativ (SIN).

Informațiile prevăzute se transmit, lunar, de către:

– compartimentul cu atribuții în domeniul gestionării cazierului fiscal pentru lit.a),

            – compartimentul cu atribuții de colectare pentru lit.c),

            – compartimentele cu atribuții de control ale Ministerului Finantelor Publice: inspecție fiscală și Garda financiară pentru lit.d) și lit.e).

            Informațiile se transmit compartimentului de specialitate, de îndată ce compartimentele responsabile le dețin.

Compartimentul de specialitate organizează evidența informațiilor primate.

Dacă decontul supus analizei se încadrează în una din situațiile prevăzute mai sus se soluționează cu inspecție fiscală anticipată.

Rambursarea cu inspecție fiscală anticipată se soluționează potrivit prevederilor de mai sus de la fluxul operațiunilor în cazul deconturilor cu sume negative de taxă pe valoare adăugată cu opțiune de rambursare soluționate cu inspecție fiscală anticipată.

Dacă decontul supus analizei nu se încadrează în condițiile prevăzute se consideră cu risc fiscal mic, se soluționează cu inspecție fiscală ulterioară și se emite Decizia de rambursare.

Decizia de rambursare emisă pentru deconturile cu risc fiscal mic este decizie sub rezerva verificării ulterioare, potrivit art.88 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

 Termenul de efectuare a inspecției fiscale ulterioare

În cazul contribuabililor mari și mijlocii, inspecția fiscală ulterioară a rambursărilor se efectuează în termen de maximum 2 ani de la aprobare.

4.2. TIPURI DE INSPECȚII FISCAL

Clasificarea în funcție de obiectul de verificare:

1. ”Inspecția fiscală de impunere” – având ca scop verificarea unui contribuabil sub aspect fiscal în sensul că vor fi verificate sau stabilite bazele de impunere și eventualele diferențe privind obligațiile de plată la buget, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere. Astfel, în funcție de obligațiile fiscale ce pot fi verificate, inspecția fiscală de impunere cuprinde:

a. inspecția fiscală generală;

b. inspecția fiscală parțială.

Ambele forme de inspecție fiscală vor fi finalizate prin emiterea unei Decizii de impunere (în cazul în care se stabilesc diferențe suplimentare față de cele declarate de contribuabil) sau prin emiterea unei Decizii de nemodificare a bazei de impunere (în situația în care în urma inspecției fiscale nu s-au stabilit diferențe suplimentare față de cele declarate de contribuabil).

2. ”Inspecția fiscală de documentare” – având ca scop verificarea contribuabilului sub forma unei documentări, realizată, în general, ca urmare a unei sesizări sau solicitări din partea altei instituții, privind o temă punctuală, faptică, concretă. ”Inspecția fiscală de documentare” va cuprinde:

a. controlul inopinat;

b. controlul încrucișat.

Ambele forme de inspecție fiscală de documentare vor fi finalizate prin încheierea unui proces-verbal ce va cuprinde rezultatele constatărilor verificării dar și prejudiciul estimat, în situația în care se constată încălcarea prevederilor fiscale din partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudicierea bugetului de stat. În baza procesului-verbal ce va cuprinde prejudiciul estimat, organele fiscale care au realizat inspecția fiscală de documentare vor face propuneri pentru inițierea unei inspecții fiscale de impunere, prin care se va emite Decizia de impunere, ce constituie titlu de creanță și atestă obligația de plată a contribuabilului către bugetul de stat. De asemenea, în cazul în care prejudiciul produs bugetului de stat este realizat ca urmare a săvârșirii unei fapte de natură penală, procesul-verbal încheiat va fi înaintat și organelor de urmărire penală pentru continuarea cercetărilor sub aspect penal. Ca și competențe în realizarea inspecției fiscale, în funcție de cele două forme ale inspecției fiscale prezentate mai sus, putem preciza că ”inspecția fiscală de impunere” va fi exercitată doar de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), prin organele sale de specialitate, respectiv direcțiile cu atribuții de inspecție fiscală, iar ”inspecția fiscală de RFPC nr. 7-8/2011, va putea fi realizată atât de către direcțiile cu atribuții de inspecție fiscală din cadrul ANAF, cât și de Garda Financiară, autoritate distinctă în cadrul ANAF, ce are ca principal scop desfășurarea controalelor inopinate, deci a inspecției fiscale de documentare.

Din punct de vedere al constatărilor realizate ca urmare a unei inspecții fiscale, respectiv stabilirea sau nu de obligații suplimentare față de cele declarate de contribuabil, în practica fiscală întâlnim două situații, și anume: cea în care se constată încălcarea de către contribuabil a legislației fiscale concretizată prin diminuarea bazei de impunere și situația în care, organele fiscale nu constată diferențe ale obligațiilor fiscale față de cele declarate de contribuabil.

-În prima situație, inspecția fiscală se finalizează prin încheierea unui proces-verbal ce va cuprinde ”prejudiciul” (în cazul inspecției fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de impunere (în cazul inspecției fiscale de impunere).

– În cea de-a doua situație, inspecția fiscală se finalizează prin încheierea unui procesverbal ce va cuprinde doar o ”radiografiere” a situației fiscale a contribuabilului și detalierea unor fapte, situații sau documente înregistrate în activitatea contribuabilului verificat, în funcție de obiectul controlului respectiv (în cazul inspecției fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de nemodificare a bazei de impunere (în situația inspecției fiscale de impunere).

4.3. PROCEDEE UTILIZATE

În activitatea de inspecție fiscală, fie că vorbim de inspecția fiscală de documentare sau de inspecția fiscală de impunere, se poate recurge la următoarele metode de inspecție fiscală:

a) metoda ”sondajului” – ce constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

b) metoda ”electronică” de verificare – ce constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate;

c) metodele ”indirecte” – se aplică în cazul persoanelor fizice în situația în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum și în situația în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziție.

Acestea sunt:

metoda sursei și cheltuirii fondului – constă în compararea cheltuielilor efectuate de o persoană fizică cu veniturile declarate în perioada verificată. Astfel, orice cheltuială peste valoarea declarată a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat. Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociază cheltuielile și veniturile persoanei fizice, determinându-se astfel numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul încasat din orice sursă;

metoda fluxurilor de trezorerie – constă în analiza intrărilor și ieșirilor de sume operate prin conturile bancare sau în numerar, pentru a compara mișcările de disponibilități bănești cu sursele de venit și utilizarea acestora. Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii și frecvenței depunerilor în conturile bancare și a surselor acestor depuneri;

metoda patrimoniului – permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoană fizică verificată, analizând modificările intervenite în patrimoniul net al acesteia. Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face în funcție de situația constatată și sursele de informații identificate, iar utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, în funcție de complexitate, sursele de informații și de perioada verificată.

4.4. ETAPELE INSPECȚIEI FISCALE

Principalele etape ale unei inspecții fiscale, în această ordine, sunt următoarele, în funcție de rezultate:

– Selectarea contribuabililor pentru inspecție; Codul de Procedura Fiscală nu prevede criteriile în funcție de care organul de inspecție fiscală alege contribuabilii cărora le va face inspecția;

– Comunicarea avizului de inspecție;

– Începerea inspecției și eventualele întreruperi ale acesteia; inspecția nu poate începe mai devreme de data înscrisă pe avizul de inspecție; inspectorii au obligația să consemneze dată la care începe inspecția în registrul unic de control al firmei, deoarece de la această dată se calculează durata inspecției fiscale;

– Solicitarea de explicații scrise de la contribuabil, dacă este cazul;

– Prezentarea de către echipa de inspecție a proiectului de raport; de obicei, contribuabilul are aproximativ 24 de ore pentru a-l citi și analiză;

– Discuția finală dintre contribuabil și echipa de inspecție;

– Prezentarea punctului de vedere în scris de către contribuabil și/sau a declarației scrise, dacă există divergențe în timpul discuției finale;

– Emiterea raportului de inspecție fiscală de către echipa de inspecție;

– Emiterea deciziei de impunere;

– Începerea executării silite sau contestația la executare;

– Contestarea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere;

– Atacarea, de către contribuabil a răspunsului la contestație la Curtea de Apel;

– Atacarea deciziei Curții de Apel la Curtea Supremă de Justiție a României;

– Atacarea deciziei Curții Supreme la Curtea Europeană de Justiție.

Ultimele opt etape le parcurg doar contribuabil nemulțumiți de decizia de discuția finală cu inspectorii și de raportul întocmit de aceștia.

Specialiștii de la TPS precizează că pot exista și inspecții fără aviz, în cazul în care riscul identificat de organul fiscal este unul major, precum o sesizare venită de la alte instituții publice.

Toate obligațiile suplimentare de plată, constatate în urma inspecțiilor fiscale, trebuie achitate de către contribuabili în funcție de data comunicării deciziilor, după cum urmează:

– Până la data de 5 a lunii următoare, când data comunicării este cuprinsă în intervalul 1—15 din lună;

– Până la data de 20 a lunii următoare, când data comunicării este cuprinsă în intervalul 16—31 din lună

4.4.1. PREGĂTIREA INSPECȚIEI FISCALE

Pregătirea inspecției fiscale începe din momentul în care se primește avizul de control.

Avizul de inspecție fiscală îl înștiințează pe contribuabil cu privire la ce taxe, impozite și contribuții va fi verificat. Astfel acesta va putea să își organizeze și să își pregătească actele necesare, să și le pună la punct, să depună declarațiile rectificative necesare.

Contribuabilul poate cere de asemenea și ajutorul inspectorilor fiscali cu privire a materialului necesar inspecției pentru ca să nu se creeze situații tensionate și pentru că inspecția fiscală să fie una liniștită.

Perioada de preaviz, de la primirea avizului de inspecție fiscală până la data la care această începe propriu-zis este de multe ori pentru contribuabili, al 12- lea ceas. Pun la punct situații din urmă care de mult ar fi trebuit rezolvate, calculează din nou taxele, impozitele și contribuțiile.

Scopul pregătirii temeinice a unei inspecții fiscale este evitarea situațiilor stresante, pentru bunul mers al inspecției fiscale. De altfel o pregătire riguroasă cu simț de răspundere, bună cunoaștere a tuturor lucrurilor este un plus pentru entitatea supusă inspecției în fata agenților fiscali. Cu cât persoanele desemnate să reprezinte firma în cadrul unei inspecții fiscale sunt mai bine pregătite atât practice dar și teoretic, cu atât șansele unui bun rezultat al inspecției este mai mare.

Dacă înțelegerea cu inspectorii este că actele pregătite de contribuabili să fie analizate la sediul organului, atunci actele vor fi semnate, stampilate și se va scrie pe ele “conform cu originalul”.

Cel mai bine este că persoana care este responsabilă de conducerea și organizarea contabilității să se ocupe de pregătirea inspecției deoarece știe foarte bine care sunt punctele slabe și cele tari, ce are de corectat, unde sunt registrele contabile și care sunt acestea.

Documentația pe care trebuie să o pregătești

Pentru a-și găsi țintele de inspectat, inspectorul fiscal face o analiză de risc, pe care o actualizează în permanență, iar pentru contribuabili, riscul fiscal este posibilitatea ca organele de control să stabilească obligații fiscale suplimentare de plată. Astfel, factorii de risc pe care îi poate lua în calcul Fiscul sunt:

– Tot ce iese din comportamentul normal, raportat la performanțele companiei/industriei; de exemplu: înregistrezi pierderi mai mulți ani consecutiv/fluctuații de profit/necorelarea între rezultatele financiare și taxele plătite;

– Tranzacții cu părți afiliate rezidente sau nerezidente;

– Tranzacții cu societăți aflate în paradisuri fiscale;

– Contracte de servicii și de licențiere pentru care se plătesc sume semnificative;

– Structuri de remunerare/beneficii acordate personalului;

– Evenimente speciale: dezinvestiții, achiziții, fuziuni, schimbări ale modelului de afaceri,

– Externalizarea unor departamente, etc.

Astfel, documentele pe care trebuie să le pregătiți pentru o inspecție fiscală sunt următoarele:

Registrul de Evidentă Fiscală, dacă plătiți impozit pe profit;

Documente justificative pentru serviciile primite de către societate;

Documente pentru cheltuielile efectuate în scopul promovării vânzărilor (politică comercială, politica campaniei promoționale, decizii interne);

Documente aferente următoarelor situații:

Lipsuri de la inventar (decizii interne, note contabile, etc.);

Pierderi tehnologice (decizii interne, decizii ale organelor abilitate pentru stabilirea normelor de consum, detalii tehnice ale utilajelor, etc.);

Casarea mijloacelor fixe (decizii interne, note contabile, etc.);

Reduceri comerciale și discounturi (politicile aplicate, contracte, etc.);

Sponsorizări (politici interne privind activitatea de sponsorizare).

Certificatele de rezidența fiscală ale beneficiarilor de venituri (să fie conforme cu cerințele legislației naționale);

Documente justificative pentru cheltuielile estimate înregistrate în perioadele fiscale verificate (contracte, ordine de cumpărare);

Documentele care au legătură cu amortizarea mijloacelor fixe (Registrul mijloacelor fixe, procese verbale de punere în funcțiune);

Dosarul prețurilor de transfer;

Documente ce justifică dreptul de deducere;

Documente ce atestă scutirea de TVA;

Corelații între balanțe, jurnale de TVA și declarații de TVA;

Documentul care atestă plata TVA către bugetul de stat;

Documente din care să rezulte calitatea beneficiarilor în cazul serviciilor intracomunitare, sediul activității/sedii fixe ale beneficiarilor serviciilor.

În avizul inspecției se precizează următoarele informații:

– Forma de inspecție fiscală, parțială sau generală;

– Perioada verificată pentru fiecare impozit/contribuție;

– Locul desfășurării inspecției fiscale, la sediul contribuabilului/organului fiscal/alt sediu ales de comun acord;

– Metoda de control, prin sondaj/electronic;

– Posibilitatea de a solicita amânarea datei începerii controlului.

– Amânarea inspecției se solicita doar o singură dată și se aprobă sau se solicita de către organul fiscal prin decizie.

În cazul în care se aprobă amânarea, decizia va conține și dată la care a fost reprogramată inspecția fiscală.

În prima parte a lunii august 2013, ANAF a impus noi formulare pentru inspecția fiscală, după ce le-a abrogat pe celelalte. Astfel, "Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice" din Ordinul ANAF 1.021/2013 și “Decizia privind nemodificarea bazei de impunere ca urmare a inspecției fiscale”, cod 14.13.02.99/3 au intrat în vigoare la 8 august 2013, dată la care au fost publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 501..

4.4.2. INSPECȚIA FISCALĂ PROPRIU-ZISĂ

Inspecția fiscală este acțiunea privind verificarea bazelor de impozitare, a corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabil precum și a stărilor de fapt aferente.

Exercitarea inspecției fiscale: Inspecția fiscală se exercita la toate persoanele, indiferent de forma lor juridică, care au obligații de stabilire, reținere și plată a impozitelor și taxelor.

Principii ale inspecției fiscale

Inspectorul fiscal trebuie să examineze toate stările de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impozitare.

Inspecția fiscală trebuie efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze cu eficiența timpul afectat inspecției fiscale.

Obligațiile de colaborare ale contribuabilului

Contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt care pot fi importante pentru impozitare. El trebuie să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale înscrisuri, registre, acte comerciale și alte documente, și să dea toate explicațiile și elementele necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

La începutul inspecției, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care să dea informații. Dacă informațiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci, inspectorul fiscal se poate adresa și altor persoane pentru obținerea de informații. Înainte de a solicita informații de la aceste persoane, inspectorul trebuie să ofere contribuabilului posibilitatea de a numi alte persoane care să ofere informații.

4.5. ÎNTOCMIREA ACTELOR DE INSPECȚIE FISCAL

La finalizarea inspecției fiscale se vor întocmi următoarele acte:

raportul de inspecție fiscală care se va întocmi atât în cazul în care se modifica sau nu baza de impunere; se întocmește de echipa de inspecție fiscală în scopul consemnării constatărilor, urmare a verificării, care poate fi generală ori parțială, indiferent dacă s-au stabilit sau nu diferențe de obligații fiscale suplimentare. În Raportul de inspecție fiscală, informațiile și constatările rezultate se includ pe capitole, în funcție de structura lor, astfel:

Capitolul I: Date despre inspecția fiscală;

Capitolul II: Date despre contribuabil;

Capitolul III: Constatări fiscale, unde se prezintă pentru fiecare obligație fiscală verificată: Informații referitoare la aceasta, Obiective minimale avute în vedere, Baza de impunere, Aspecte privind soluționarea decontului de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, după caz;

Capitolul IV: Alte constatări, secțiune unde se consemnează elementele care se referă la organizarea și conducerea evidenței contabile, inclusiv la utilizarea și ținerea registrelor;

Capitolul V: Discuția finală cu persoana verificată (contribuabil), fragment în care se prezintă sinteza punctului de vedere al acesteia, precum și concluziile asupra analizei lui;

Capitolul VI: Sinteza constatărilor inspecției fiscale;

Capitolul VII: Anexe. Raportul de inspecție fiscală se semnează de membrii echipei de inspecție fiscală, inclusiv în scop de avizare de șeful de serviciu sau de birou coordonator, fiind ulterior aprobat de conducătorul activității de inspecție fiscală. Pentru a ne convinge de utilitatea atribuită documentului invocat mai sus, este suficient să constatăm faptul că, acesta reprezintă suportul informațional, pe baza căruia se emit următoarele acte administrative fiscale:

– decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală;

– decizia privind nemodificarea bazei de impunere;

– dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.

Mai mult, se justifică sublinierea că raportul de inspecție fiscală se anexează la actele administrative fiscale enunțate, astfel cum acestea se emit, în funcție de constatările puse în evidență de verificarea efectuată. În aceeași ordine de idei, interesant de reținut este și faptul că raportul de inspecție fiscală se întocmește în trei exemplare, cu următoarele destinații: contribuabil; organ de inspecție fiscală; structura de administrare competentă, unde persoana verificată este luată în evidență, în calitate de plătitor de impozite și taxe.

Structura raportului de inspecție fiscală diferă de arhitectura redată anterior, specifică persoanelor juridice, numai prin modalitatea de prezentare a aspectelor constatate, impusă de natura informațională a lor, în următoarele secțiuni:

Capitolul III: Constatări privind taxa pe valoarea adăugată;

Capitolul IV: Constatări privind impozitul pe venit;

Capitolul V: Constatări privind alte obligații fiscale datorate bugetului general consolidat.

În concluzie, indiferent de structura informațiilor conținute, raportul de inspecție fiscală nu poate fi contestat, potrivit legii.

procesul verbal care se va întocmi în cazul în care organele de inspecție fiscală au realizat controale inopinate, încrucișări, cercetări la fața locului sau pentru menționarea unor fapte de natură penală (îndeplinesc condițiile unor infracțiuni); în procesul-verbal, constatările se prezintă clar și concis, fără detalieri inutile, astfel încât să rezulte motivul de fapt și temeiul de drept, pe care acestea se fundamentează. În condițiile în care prin lege se prevede, atunci în procesul-verbal se nominalizează și persoanele responsabile de faptele constatate.

procesul-verbal de control financiar este un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar și de reprezentantul contribuabilului. Documentul vizat trebuie să asigure oglindirea aspectelor constatate de organul de control financiar, într-o manieră precisă, bazată pe date și documente expuse clar, prin care să devină posibilă eliminarea oricăror elemente și descrieri personale, inutile și neconcludente și, totodată, să se asigure consemnarea lor

procesul verbal de contravenție în care se vor menționa

abaterile de la legislația fiscală;

procesul-verbal intermediar reprezintă un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar și de reprezentantul legal al contribuabilului. Documentul în speță constituie anexă la procesul-verbal de control financiar, ale cărui constatări sunt analizate și preluate în cuprinsul acestuia, în funcție de prevederile legale.

notele de prezentare sunt documente care vizează, în principal, următoarele:

– organele sau persoanele, după caz, exclusiv contribuabilul, care au dat dispoziții ce au determinat deficiențele constatate;

– problemele care necesită control financiar în continuare și/sau extinderea acestuia și la alți contribuabili, cu menționarea propunerilor în cauză;

– măsurile ce se impun a fi adoptate în continuare de contribuabil și de organul care a dispus controlul financiar;

– propuneri de aplicare a unor sancțiuni disciplinare, de imputare sau de transmitere la organele abilitate prin lege pentru efectuarea cercetărilor, după caz;

– propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului normativ în domeniul supus controlului financiar.

nota unilaterală operează atunci când, urmare a controlului financiar nu s-au constatat deficiențe sau acestea, prin volumul și importanța lor, nu justifică întocmirea unui proces-verbal de control financiar. Dat fiind caracterul specific al acestui act, organul de control financiar are obligația să indice, concret, documentele supuse operațiunii de verificare și constatările rezultate.

anexele care au următoarea componenta: avizul de inspecție fiscală, ordinul de serviciu, notele explicative, proces verbal de sigilare, declarația dată de conducătorul unității, tabele și situații prin care se justifică constatările menționate în raportul de inspecție fiscală.

decizia de impunere – în cazul în care în urma inspecției fiscale se modifica baza de impunere, deci apar debite suplimentare de plată, se va trimite o decizie de impunere privind obligațiile suplimentare de plată la buget, decizie care reprezintă titlul de creanța față de acele debite suplimentare, debite care se vor deconta prin una din următoarele modalități:

✓ plată,

✓ compensare,

✓ restituire

✓ constatarea insolvabilității debitorului

✓ dare în plată,

✓ executare silită

✓ Prescrierea dreptului de a cere executarea silită

✓ Anularea creanțelor fiscale

În cazul în care baza de impunere nu se modifica atunci se va emite o decizie de modificare a bazei de impunere.

4.6. DEPUNEREA ȘI ÎNREGISTRAREA DECONTURILOR DE TVA

Deconturile de TVA se depun de către persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, la organul fiscal competent, prin poștă sau direct la compartimentul cu atribuții în gestionarea declarațiilor fiscale, pe suport electronic, însoțite de două exemplare listate, precum și prin sistemul electronic național, la următoarele termene:

a. trimestrial, până la 25, inclusiv, a lunii următoare încheierii trimestrului, inclusiv, de către persoanele impozabile care au realizat, în anul anterior, o cifră de afaceri de până la 100.000 euro, inclusiv;

b. lunar, până la 25, inclusiv, a lunii următoare lunii de raportare, inclusiv de către persoanele impozabile care au realizat, în anul anterior, o cifră de afaceri mai mare de 100.000 euro;

c. semestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare încheierii semestrului pentru care se depune decontul de TVA, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul calendaristic;

d. anual, până la data de 25 ianuarie, inclusiv, a anului următor celui pentru care se depune decontul de TVA, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic.

Deconturile de TVA primite direct la organul fiscal se înregistrează la Registratura electronică și se prelucrează imediat, în momentul primirii, în prezența persoanei impozabile.

Deconturile de TVA corecte se preiau în baza de date. În cazul în care, în urma prelucrării deconturilor de TVA, rezultă erori, organele fiscale vor urma procedura aplicabilă în cazul declarațiilor fiscale eronate.

Deconturile de TVA primite prin poștă, se prelucrează în ziua primirii de la registratură. În cazul în care, în urma prelucrării, rezultă erori, organele fiscale vor urma procedura aplicabilă în cazul declarațiilor fiscale eronate. Termenul legal de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare care prezintă erori se prelungește cu perioada cuprinsă între data depunerii deconturilor de TVA și data corectării acestora.

Deconturile de TVA se prelucrează și se analizează în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal.

Deconturile de taxă pe valoarea adăugată depuse la alte termene de declarare decât cele înscrise în vectorul fiscal nu se prelucrează, acestea se restituie persoanelor impozabile.

4.7. PRELUCRAREA DECONTURILOR DE TVA

După primirea și procesarea deconturilor de TVA, acestea se grupează pe următoarele categorii:

a. deconturi cu sume pozitive (cu TVA de plată)

b. deconturi cu sume negative (cu TVA de rambursat), astfel:

b1) deconturi cu sume negative cu opțiune de rambursare;

b2) deconturi cu sume negative fără opțiune de rambursare (sume ce se reportează în decontul perioadei următoare).

Zilnic, toate deconturile de TVA prelucrate se transmit la compartimentul de "Evidență pe plătitori", pe baza "Registrului jurnal obligații declarate la bugetul de stat" și a "Notei de predare-primire", prevăzute de reglementările privind organizarea evidenței pe plătitori.

Deconturile cu sume pozitive, precum și cele cu sume negative fără opțiune de rambursare, se arhivează la dosarul fiscal al persoanei impozabile.

Deconturile cu sume negative cu opțiune de rambursare se înregistrează în evidența pe plătitor într-o fișă separată numită "Sume de rambursat" și se transmit zilnic, pe baza Notei de predare-primire, la compartimentul de analiză a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, în vederea efectuării analizei de risc.

Se supun procedurii de soluționare numai deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere. Persoanele impozabile care depun astfel de deconturi, după expirarea termenului legal de depunere, vor prelua suma negativă în decontul perioadei fiscale următoare.

Solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maxim 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare.

4.8. SOLUȚIONAREA DECONTURILOR CU SUME NEGATIVE DE TAXĂ PE VALOARE ADĂUGATĂ

Compartimentul de analiză de risc, denumit în continuare compartiment de specialitate, va analiza solicitările de rambursare, în vederea soluționării. Procedura are ca scop final încadrarea fiecărei persoane impozabile într-o categorie de risc fiscal, în funcție de comportamentul său fiscal, precum și în funcție de riscul pe care aceasta îl prezintă pentru administrația fiscală.

1.Deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare se soluționează în funcție de gradul de risc fiscal pe care îl prezintă fiecare persoană impozabilă, astfel:

a. în cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mic – prin emiterea deciziei de rambursare;

b. în cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mediu – cu analiză documentară;

c. în cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mare – cu inspecție fiscală anticipată.

2.Deconturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare cu risc fiscal mic. În cazul deconturilor care prezintă un risc fiscal mic, sistemul va genera în mod automat Decizia de rambursare a TVA. Decizia se întocmește în două exemplare, se verifică și se vizează de șeful compartimentului și se înaintează, spre aprobare, conducătorului unității fiscale sau directorului coordonator, după caz.

3. Deconturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare cu risc fiscal mediu Dacă decontul cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare se încadrează în categoria de risc fiscal mediu, organul fiscal va proceda la efectuarea analizei documentare. Pentru efectuarea analizei documentare, organul fiscal va comunica în scris persoanei impozabile documentele care trebuie prezentate, data, ora și locul întâlnirii, precum și numele și prenumele persoanei din cadrul compartimentului de specialitate, care se ocupă de analiză. Neprezentarea, în termenul stabilit de organul fiscal, a documentelor solicitate pentru efectuarea analizei documentare atrage după sine încadrarea în gradul de risc fiscal mare și soluționarea cu inspecție fiscală anticipată. Termenul legal de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data emiterii înștiințării pentru prezentarea documentelor și data prezentării documentelor la organul fiscal. În cazuri temeinic justificate persoana impozabilă poate solicita organului fiscal amânarea termenului de prezentare a documentelor. În cazul aprobării amânării, termenul legal de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data emiterii înștiințării pentru prezentarea documentelor și data prezentării documentelor solicitate pentru efectuarea analizei. În urma efectuării analizei documentare deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare pentru care au putut fi justificate sumele solicitate la rambursare se aprobă și se emite decizia de rambursare. Dacă sumele solicitate la rambursare nu au putut fi justificate cu ocazia analizei documentare, decontul respectiv se încadrează la gradul de risc fiscal mare și se soluționează cu inspecție fiscală anticipată.

4. Deconturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare cu risc fiscal mare Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare cu risc fiscal mare se transmit la compartimentul cu atribuții de inspecție fiscală. După efectuarea inspecției fiscale compartimentul cu atribuții în acest domeniu întocmește raportul de inspecție fiscală. În cazul în care TVA deductibilă sau colectată se modifică față de sumele înscrise în decontul de TVA, se întocmește decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, care are și rol de decizie de rambursare a TVA. În cazul în care cu ocazia inspecției fiscale nu sunt stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare se întocmește decizia privind nemodificarea bazei de impunere, iar decizia de rambursare a TVA se emite de către compartimentul de specialitate.

5. Deciziile de rambursare a TVA emise în cazul riscului fiscal mic și mediu sunt decizii sub rezerva verificării ulterioare, potrivit art. 90 din Codul de procedură fiscală

4.9. DESFĂȘURAREA PROPRIU-ZISĂ A CONTROLULUI PRIVIND T.V.A

Inspecția fiscală presupune parcurgerea următoarelor etape: pregătirea inspecției fiscale respectiv realizarea inspecției fiscale.

Pregătirea inspecției fiscale presupune parcurgerea următoarelor sub-etape cum ar fi:

▪ selectarea contribuabililor funcție de:

– Conformarea voluntară a contribuabililor și verificările anterioare din dosarul fiscal al acestora;

– Informații survenite de la alte autorități de control (garda financiară, autoritatea națională a vămilor);

– Contribuabilul prezintă risc datorită obiectului d activitate.

Întocmirea și comunicarea avizului de inspecție fiscală care se va face astfel: pentru micii contribuabili termenul este de 15 zile, iar pentru marii contribuabili termenul este de 30 de zile.

Stabilirea echipei de inspecție fiscală care presupune:

stabilirea efectivă a componenței acesteia funcție de gradul de încărcare a inspectorilor și complexitatea tematicii de control;

studierea legislației în vigoare de către inspectori pe tematicile de control;

analiza punctelor slabe rezultate în urma studierii dosarului fiscal al contribuabilului.

Realizarea inspecției fiscale presupune parcurgerea următoarelor etape:

– Stabilirea locul de desfășurare a inspecției fiscale;

– Stabilirea duratei inspecției;

– Intervenția la fața locului;

– Întocmirea actelor de inspecție fiscală;

– Întocmirea deciziei de impunere.

Stabilirea locului de desfășurare – potrivit codului de procedura fiscală, locul desfășurării inspecției fiscale poate fii: sediul contribuabilului sau sediul inspectorilor fiscali (când operațiunile supuse controlului nu sunt extinse).

Stabilirea duratei în funcție de complexitatea și tematica de control – echipa de inspecție fiscală vă stabilii durata efectivă de control, durata care nu va putea depășii 3 luni pentru mici contribuabili respectiv 6 luni pentru marii contribuabili.

Intervenția la fața locului presupune următoarele etape:

prezentarea echipei de control la sediul contribuabilului ocazie cu care se va prezenta echipa de control la conducere, se vor prezenta legitimațiile de control și ordinul de serviciu care mandatează acea acțiune de control;

se identifica locul de desfășurare al inspecției;

se stabilesc persoanele de contact care vor furniza informațiile necesare controlului; s

e vor fixa intervalele efective de control.

Desfășurarea propriu-zisă a inspecției fiscale constă în folosirea principalelor proceduri de verificat aferente tematicii de control:

referitor la impozitul pe salarii organele de control vor verifica dacă statele de salarii sunt corect întocmite, dacă evidenta contabilă este corect realizată privind salariile, modul de fundamentare al concediilor, sporurilor sau indemnizațiilor, modul de gestionare al fiselor fiscale precum și dacă impozitul pe salariu a fost corect stabilit și virat la termen;

 referitor la impozitul pe profit organele de control vor verifica

– Dacă cheltuielile și veniturile sunt corect contabilizate și aparțin obiectului de activitate;

– Dacă la baza calculării impozitului sta profitul impozabil sau fiscal;

– Corectitudinea înregistrării cheltuielilor cu amortizarea, reparațiile de producție, lipsuri de inventar, ajustări sau provizioane;

– Dacă nu există depășiri privind cheltuielile de protocol, diurna, acțiuni sociali culturale;

– Dacă impozitul pe profit a fost corect calculat și era la termen

  referitor la TVA organele de control vor verifica:

– Dacă facturile de cumpărarea sau vânzare sunt corect contabilizate și aparțin obiectului de activitate;

– Dacă documentele de intrare/ieșire au fost corect preluate în jurnalele de cumpărări respectiv vânzări;

– Dacă TVA deductibil colectat de plată sau de rambursat au fost corect stabilite;

– Dacă există corelații între jurnalele de cumpărări și vânzări, fișele de cont și totalul încasărilor și plăților;

– Dacă decontul de TVA este corect stabilit și dacă TVA a fost achitat la termen.

Discuția finală cu contribuabilul – ocazie cu care se va aduce la cunoștința conducerii constatările controlului și se va întocmi de către conducătorul societății o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că au fost puse la dispoziția organelor de control toate documentele și evidențele.

4.10. CONTROLUL MIȘCĂRII BUNURILOR SUPUSE TVA ÎN INTERIORUL UE

Controlul mișcării bunurilor supuse TVA în interiorul Comunității se va face prin intermediul VIES (Verificarea codului TVA)

Dacă furnizăm produsele sau servicile unei întreprinderi din altă țară din UE, putem deduce în România, TVA-ul asociat achizițiilor efectuate în acest scop. Clientul va trebui să includă valoarea TVA în declarația sa privind decontul de taxă pe valoare adăugată.

Înainte de a livra bunuri sau servicii unui client, ar trebui să verificăm dacă acesta este înregistrat în scopuri de TVA și deține un cod de TVA valabil. Pentru aceasta, putem:

– consulta bazele de date ale administrațiilor fiscale din statele membre, care conțin datele de înregistrare în scopuri de TVA pentru comercianți (nume, adresă, cod de TVA, data eliberării, perioada de valabilitate etc.)

– utiliza aplicația VIES, care extrage informațiile referitoare la codul de TVA din bazele naționale de date. VIES va confirma dacă un cod de TVA este valabil.

În VIES puteți formula interogări în mai multe limbi, în timp ce bazele naționale de date sunt disponibile de cele mai multe ori doar în anumite limbi (sau doar în limba națională).

Cu toate acestea, Comisia Europeană nu își asumă nicio responsabilitate în ceea ce privește exactitatea informațiilor disponibile în VIES. Acestea provin din bazele naționale de date, asupra cărora Comisia nu are niciun control.

Informații suplimentare despre VIES

Dacă doriți să obțineți mai multe detalii, va trebui să vă adresați punctului național de contact, care vă va putea confirma:

– dacă un cod de TVA este sau nu valid

– dacă un cod de TVA este sau nu „asociat” cu un nume și o adresă specifică.

Persoanele impozabile în scopuri de TVA au obligația să completeze declarația 390 “Declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare”

Sistemul comun privind TVA se aplică bunurilor și serviciilor achiziționate și comercializate în vederea consumului pe teritoriul UE. Taxa se calculează pe baza valorii adăugate bunurilor și serviciilor la fiecare etapă din procesul de producție și de distribuție.

Taxa se colectează prin intermediul unui sistem de plăți parțiale care le permite persoanelor impozabile (firme identificate în scopuri de TVA) să își deducă din conturile de TVA valoarea taxei pe care au achitat-o altor persoane impozabile la achizițiile făcute în scopuri comerciale în etapa anterioară. Prin acest mecanism se asigură că taxa este neutră, indiferent de numărul operațiunilor.

În cele din urmă, TVA este suportată de consumatorul final sub forma unui procent adăugat la prețul final al bunurilor sau serviciilor. Acest preț final reprezintă totalul valorii adăugate la fiecare etapă din procesul de producție și distribuție. Furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii (persoana impozabilă) plătește TVA achitată pentru bunurile sau serviciile în cauză administrației fiscale naționale după ce deduce TVA pe care a plătit-o la rândul său furnizorilor săi.

Sferă de aplicare

Operațiunile efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru UE de către o persoană impozabilă care acționează ca atare sunt supuse TVA. Importurile realizate de orice persoană sunt de asemenea supuse TVA.

Operațiunile impozabile includ:

– livrarea de bunuri de către o persoană impozabilă;

– achizițiile intracomunitare pe teritoriul unui stat membru de bunuri provenite din alt stat membru;

– prestarea de servicii realizată de o persoană impozabilă;

– importurile de bunuri din afara UE (un teritoriu terț sau o țară terță).

4.11. DOBÂNZI ȘI PENALITĂȚI DE ÎNTÂRZIERE

1. Creanțelor fiscale accesorii, conform noului act normativ includ: dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.

2. Obligațiile de plată accesorii sunt dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, și nu doar majorările.

3. Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere, și va înlocui majorarea de întârziere de 0,1% pe fiecare zi de întârziere a plății obligațiilor fiscale.

4. Pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale se datorează penalități de întârziere, care se determină astfel:

– pentru primele 30 de zile de la scadență nu se datorează și nu se calculează penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale stinse în această perioadă;

– pentru următoarele 60 de zile (din a 31-a zi pân în a 90-a zi), nivelul penalităților de întârziere este de 5% din obligațiile fiscale stinse în această perioadă;

– după împlinirea celor 90 de zile, nivelul penalităților de întârziere este de 15% din obligațiile fiscale principale rămase nestinse;

– penalitățile de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.

5. Pentru neachitarea la termenele de scadență a obligațiilor de plată către bugetele locale se datorează majoărri de întârziere, în cuantum de 2% din obligațiile principale neachitate. Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare lună sau fracțiune de lună. Se aplică și prevederile referitoare la penalitățile de întârziere.

4.12. CĂI DE ATAC ÎMPOTRIVA ACTELOR DE INSPECȚIE FISCALĂ

Conform Codului de procedura fiscală, orice contribuabil are dreptul să facă contestație în urma unui control fie el de fond sau inopinat, sau cu tematică.

Contestația se face împotriva Deciziei de Impunere și nu a Raportului de inspecție fiscală (acesta din urmă făcând parte integrantă din decizie), la organul constatator. Urmează ca răspuns emiterea unei alte Decizii (ce nu va da de același organ constatator) prin care se va da un răspuns asupra problemelor contestate. Acest răspuns nu poate să depășească termenul de 30 de zile. Dacă nici acest răspuns nu va satisface, sau este doar parțial satisfăcător, se poate trece la judecată.

Ca primă instanță de judecată în acest caz este tribunalul/sau instanța imediat superioară, asta în funcție de anumite criterii prevăzute în codul de procedura fiscal.

Contestația este calea administrativă de atac, prevăzută de Codul de procedura fiscală la titlul IX, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale.

Un lucru de știut este că baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizia de impunere se contestă numai împreună.

Contestația se formulează doar în scris și va cuprinde în mod obligatoriu:

datele de identificare a contestatorului;

obiectul contestației;

motivele de fapt și de drept;

dovezile pe care se întemeiază;

semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și stampila în cazul persoanelor juridice.

Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

Obiectul contestației pot fi sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanța sau în actul administrativ fiscal atacat precum și refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

Contestația este scutită de taxa de timbru și se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat.

Contestația trebuie depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal atacat, sub sancțiunea decăderii din acest drept.

Totuși contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni, în cazul în care actul administrativ nu specifică posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația.

Contestația poate fi retrasă de contestator până la soluționarea acesteia însă prin retragere totuși nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

În soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, acestea fiind definitive în sistemul căilor administrative de atac.

Introducerea contestației nu va suspenda executarea actului administrativ fiscal însă contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competenta poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.

Contestația poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă, prin decizie luată de organul competent. În cazul admiterii contestației se decide anularea totală sau parțială a actului atacat. Contestația va fi respinsă dacă se constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

Decizia luată privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanță judecătorească de contencios administrativ competente.

CAPITOLUL 5 STUDIU DE CAZ

5.1. Scurtă prezentare a firmei

5.2. Metodologia cercetarii (cum ati realizat studiul practic, unde, in ce perioadă, pe ce eșantion)

5.3. INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

1.Balanța de veridicarea

1.Servește:

– la verificarea exactității înregistrărilor;

– la controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și analitică;

– la întocmirea situațiilor financiare.

2.Se întocmește într-un singur exemplar, cel puțin anual, la încheierea exercițiului

financiar sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare periodice, la alte perioade prevăzute de actele normative în vigoare și ori de câte ori se consideră necesar.

Balanța de verificare cuprinde pentru toate conturile unității următoarele elemente:

simbolul și denumirea conturilor; soldurile inițiale debitoare și creditoare; totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente, după caz; rulajele curente debitoare și creditoare; totalul rulajelor debitoare și creditoare, după caz; totalul sumelor debitoare și creditoare; soldurile finale debitoare sau creditoare.

Balanța de verificare la 1 ianuarie, în coloanele 2 și 3, se completează cu soldurile

finale debitoare și creditoare ale lunii decembrie.

Pentru conturile analitice se poate întocmi numai situația soldurilor.

3. Nu circulă, fiind document de sinteză.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

5. Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

– denumirea unității;

– denumirea formularului; data pentru care se întocmește;

– simbolul și denumirea conturilor; soldurile inițiale debitoare/creditoare, rulajele lunii

curente debitoare/creditoare; total sume debitoare/creditoare; soldurile finale

debitoare/creditoare;

– semnături: conducătorul compartimentului financiar-contabil și persoana care

întocmește documentul, după caz.

2.Jurnal pentru vânzări

1. Servește ca:

– jurnal auxiliar pentru înregistrarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de

servicii;

– document de stabilire lunară sau trimestriala, după caz, a taxei pe valoarea

adăugată (T.V.A.) colectate;

– document de control al unor operațiuni înregistrate în contabilitate.

2. Se întocmește într-un exemplar, pe formulare tipizate sau cu ajutorul tehnicii

de calcul cu respectarea modelului formularului tipizat, în care se înregistrează, fără

ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corecta a T.V.A.

colectate.

Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate comune și specifice (facturi fiscale sau alte documente legal aprobate) privind livrările de bunuri și/sau prestările de servicii, pe baza Borderoului de vânzare (încasare) și/sau pe baza raportului fiscal de închidere zilnica emis de casele de marcat.

Prestările de servicii și livrările de bunuri pentru care locul prestării, respectiv locul livrării nu sunt considerate a fi în România, conform art. 132 și art. 133 din Codul fiscal efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, se evidențiază în jurnalul de vânzări pe baza facturilor externe emise.

Pentru operațiunile pentru care se aplică reguli speciale se țin jurnale de vânzări, sau după caz borderouri de vânzări (încasări), separate de operațiunile pentru care se aplică regim normal de TVA, în care se evidențiază numai totalul documentului de vânzare inclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Importatorii care au obținut certificate de exonerare de la plata taxei pe valoarea adăugată în vama, în baza art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, evidențiază baza de impozitare și taxa aferentă importului în jurnalul pentru vânzări pe baza declarației vamale de import, sau, după caz, a actului constatator emis de autoritatea vamală.

în cazul operațiunilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată înregistrează în jurnalul de vânzări baza de impozitare și taxa aferentă pe baza facturii fiscale emise prin autofacturare conform art. 155 alin. (4) din Codul fiscal.

Persoanele impozabile care sunt în regim special de scutire trebuie sa țină evidenta operațiunilor taxabile și a operațiunilor scutite cu drept de deducere în jurnalul de vânzări, conform art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, numai în scopul de a face dovada ca nu au depășit plafonul de scutire stabilit, conform legii.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată pentru care perioada fiscală este trimestrul vor totaliza informațiile evidențiate în jurnalul de vânzări numai la finele trimestrului.

3. Circula:

– la compartimentul financiar-contabil, pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la T.V.A.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

3.Jurnal pentru cumpărări

Servește ca:

–    jurnal auxiliar pentru înregistrarea achizițiilor de bunuri și servicii;

–    document de stabilire lunară sau trimestriala, după caz, a taxei pe valoarea
adăugată (T.V.A.) deductibile;

– document de control al unor operațiuni înregistrate în contabilitate.

2.  Se întocmește într-un exemplar, având paginile numerotate, în care se
înregistrează, fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru
determinarea corecta a T.V.A. deductibile, pe baza documentelor prevăzute la art. 145
alin. (8) și alin. (9) din Codul fiscal.

Plătitorii de taxa pe valoarea adăugată cu regim mixt întocmesc jurnale separate pentru achizițiile de bunuri sau servicii destinate realizării de operațiuni care dau drept de deducere a T.V.A., pentru achizițiile de bunuri sau servicii destinaterealizării de operațiuni care nu dau drept de deducere a T.V.A. și pentru achizițiile de bunuri sau servicii destinate atât realizării operațiunilor care dau drept de deducere, cat și celor care nu dau drept de deducere a T.V.A.

Achizițiile destinate realizării operațiunilor pentru care se aplica reguli speciale se evidențiază în jurnale de cumpărări separate de operațiunile pentru care se aplica regimul normal de taxa pe valoarea adăugată.

Importatorii care au obținut certificate de exonerare de la plata taxei pe valoarea adăugată în vama, în baza art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, evidențiază taxa aferentă importului în jurnalul pentru cumpărări pe baza declarației vamale de import, sau, după caz, a actului constatator emis de autoritatea vamală.

Operațiunile prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, se înregistrează de către beneficiarii, persoane impozabile înregistrate ca plătitori de t.v.a., în jurnalele de cumpărări pe baza facturii fiscale emise prin autofacturare, conform art. 155 alin. (4) din Codul fiscal.

Achizițiile de bunuri și servicii sunt evidențiate în jurnalele pentru cumpărări cu respectarea prevederilor din Titlul VI – T.V.A. a Codului fiscal precum și a normelor de aplicare a acestuia.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată pentru care perioada fiscală este trimestrul vor totaliza informațiile evidențiate în jurnalul de cumpărări numai la finele trimestrului.

3.  Circulă la compartimentul financiar-contabil, pentru verificarea sumelor înscrise în
conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la T.V.A.

4.  Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

4.Formularul (300) "Decont de taxă  pe valoarea adăugată" se completează  de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

Persoanele impozabile care conduc evidența contabilă, potrivit legii, pentru operațiunile realizate pe bază de contract de asociere în participațiune declară inclusiv datele și informațiile privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din astfel de operațiuni.

Formularul (300) "Decont de taxă  pe valoarea adăugată" se depune la organul fiscal competent, la următoarele termene:

a) lunar, până  la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;

b) trimestrial, până  la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic, potrivit

prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;

c) semestrial, până  la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă  fiscală semestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal și ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;

d) anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile prevăzute la pct. 80 alin. (4) din Normele metodologice și de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal și ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;

e) până la data de 25 a celei de‐a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni ale aceluiași trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care utilizează trimestrul ca perioadă fiscală și care efectuează  o achiziție intracomunitară  taxabilă  în România, dacă  exigibilitatea taxei aferente achiziției

intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Decontul se va depune pentru luna a doua a trimestrului, dar va cuprinde și operațiunile realizate în prima lună a acestuia. În situația în care exigibilitatea taxei aferente achiziției intracomunitare intervine în prima sau în a treia lună a trimestrului calendaristic, sunt

aplicabile în mod corespunzător dispozițiile lit. a) din prezentul paragraf.

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal depun formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" în format PDF, cu fișier XML atașat, la organul fiscal competent, pe suport CD, însoțit de formatul hârtie, semnat  și  ștampilat sau prin mijloace electronice de transmitere la distanță, potrivit legii. Formularele se completează  cu ajutorul programelor de asistență 

existente pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, secțiunea Asistență  contribuabili sau secțiunea Declarații electronice.

5.Declarația 390

Declarația recapitulativă se depune lunar, în condițiile prevăzute la art. 156^4

din Codul fiscal, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice,

de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 sau

art. 153^1 din Codul fiscal.

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA depun declarația

recapitulativă numai pentru lunile calendaristice în care ia naștere exigibilitatea taxei

pentru:

a) livrările intracomunitare scutite de taxă în condițiile prevăzute la art. 143 alin.

(2) lit. a) și d) din Codul fiscal, pentru care exigibilitatea taxei a luat naștere în luna

calendaristică respectivă;

 b) livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operațiuni triunghiulare prevăzute la

art. 132^1 alin. (5) din Codul fiscal efectuate în statul membru de sosire a bunurilor și

care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T, pentru care exigibilitatea de

taxă a luat naștere în luna calendaristică respectivă;

c) prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal efectuate în

beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în

Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt

impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă  a luat naștere în luna calendaristică 

respectivă;

d) achizițiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxă 

a luat naștere în luna calendaristică respectivă;

e) achizițiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, efectuate de

persoane impozabile din România care au obligația plății taxei conform art. 150 alin.

(2), pentru care exigibilitatea de taxă a luat naștere în luna calendaristică respectivă,

de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate.

Declarația recapitulativă  se depune, în format electronic, prin una dintre

următoarele metode:

    ‐ la registratura organului fiscal competent;

    ‐ la poștă, prin scrisoare recomandată;

    ‐ prin SEN;

    ‐ prin completare, pe pagina de web a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Formatul electronic, depus pe suport electronic, va fi însoțit de formularul

editat de persoana impozabilă  cu ajutorul programului de asistență, semnat  și

ștampilat, conform legii.

Formularul se editează în două exemplare:

    ‐ un exemplar se depune la unitatea fiscală, împreună cu suportul electronic;

    ‐ un exemplar se păstrează de către persoana impozabilă.

    Formatul electronic al declarației recapitulative se obține prin folosirea

programului de asistență elaborat de Agenția Națională de Administrare Fiscală și se

transmite organului competent pe suport electronic.

Programul de asistență este pus la dispoziția persoanelor impozabile, gratuit, de

unitățile fiscale sau poate fi descărcat de pe serverul de web al Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, la adresa www.anaf.ro

Contribuabilii care dețin certificat digital pot depune formularul prin mijloace

electronice de transmitere la distanță, pe site‐ul Agenției Naționale de Administrare

Fiscală.

6.Declarația 394

Declarația 394 se completează și se depune de către:

a) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal și care sunt obligate la plata taxei conform art. 150 alin. (1) și (7) din Codul fiscal, pentru operațiuni impozabile în România conform art. 126 alin. (1) și taxabile cu cota prevăzută de lege.

Declarația se depune pentru orice operațiune taxabila pentru care, conform titlului VI din Codul fiscal, este emisă o factură, inclusiv pentru avansuri, precum și pentru operațiunile la care se aplica sistemul TVA la încasare.

Declarația 394 nu se depune pentru facturile emise prin autofacturare.

Această declarație este declarată numai de persoanele impozabile inregistrate în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal, care au realizat, pe teritoriul României în perioada de raportare, livrări de bunuri, prestări de servicii și achiziții de bunuri și servicii către/de la alte persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România.

– Persoanele impozabile care nu au realizat astfel de operratiuni în perioada de raportare, nu depun declaatia pe 0 (zero).

– Formularul 394 este o declarație informativă, nu o declarație fiscală. Numai în cazul declarației fiscale există obligația depunerii chiar dacă nu se desfășoară activitate sau nu rezultă sume de plată în perioada de raportare.

Perioada de raportare: perioada fiscală declarată pentru depunerea decontului de TVA (formularul 300), prevăzută la art. 156^1 din Codul fiscal, (lunar, trimestrial etc.)

Se declară toate operațiunile impozabile și taxabile cu cota prevăzută de lege realizate pe teritoriul național, pentru care:

– este emisă o factură în perioada de raportare, inclusiv pentru avansuri și cele care au înscrisă mențiunea "taxare inversă" sau "TVA la încasare"

– s-a primit o factură în perioada de raportare, inclusiv cele care au înscrisă mențiunea "taxare inversă" sau "TVA la încasare".

Formularul 394 cuprinde poziție distintca pentru declararea operațiunilor de livrări/achitizii de cereale și plante tehnice pentru care se aplică taxarea inversă prevăzută la art. 160 alin. (2) lit.c) din Codul fiscal.

Termen de depunere: 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare și numai dacă în această perioadă au fost realizate operațiuni de natura celor care fac obiectul obligației de declarare.

7.Raportul de inspecție fiscal

Acest raport este detaliat la subcapitolul 4.5. Întocmirea actelor de inspecție fiscală

CAPITOLUL 6 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În concluzie aș dori să prezint câteva aspecte pozitive ale lucrării și anume:

Bibliografie

Anexe