Ramboi ( Oprea ) Ral uca Daniela [630769]

1
Universitatea Spiru Har et
Facultatea de Psi hologie și Științele Educației
Ramboi ( Oprea ) Ral uca Daniela
An 1 IFR

Rețelele creierului implicate în comportamentul social

Din primul moment al venirii noastre pe lume, ne rotim ochii în jur și începem adaptarea la
lumea înconjurătoare, înmagazinăm informație, ne luăm repere și ne familiarizăm cu fețele
celor din jurul no stru.
Încă din primele ore de la naștere s -a constatat preferința bebelușilor pentru urmărirea fețelor
și capacitatea lor de a identifica în special fața mamei , chiar în absența altor stimuli, miros
sau voce . Această descoperire a contrazis alte ipoteze, ipoteza senzorială și cea socială care
afirmau, cea senzorială că recunoașterea se datorează preferinț ei nou-născuților pentru
patternuri similare cu o față , iar cea socială susținând preferința înnăscută pentru fețe prin
cunoștințe stocate la nive l subcor tical.
Observând că nou -născuții reacționează când stimulii se mișcă și se află la periferia câmpului
vizual, nu în centrul acestuia, s -a emis ipoteza procesului mediat de o cale vizuală
subcorticală numită retinorectală ( retină – nuclei geniculaț i latera li talamici – colicul superior
– cortex vizual primar aria 17 ) . Circuitul subcortical retinotectal primește inputuri de la
câmpul vizual temporal . Hipocampul este o altă formațiune implicată în memorie și
funcțională mai devreme decât zonele din neocorte x. ( Cîrneci,2004,p.66 )
În jurul vârstei de șase luni, copiii acordă atenție complexității tuturor trăsături lor nu doar
ochilor, sistemul de procesare răspunde la mai mulți stimuli, studiile ERP evidențiind o
asimetrie emisferică cu activarea emisfere i drepte la vederea mamei , aceasta devenind și mai
eficientă decât emisfera stângă , la vârsta de nouă luni. Această diferență ar putea avea
legătură cu diferențele din natura encodării fețelor, iar prin studiile efectuate aplicând
procedura divizării câmpul ui vizual s-au constatat detectarea modificărilor spațiale ale
trăsăturilor cu emisfera dreaptă și schimbările în natura trăsăturil or, cu cea stângă. ( Cîrneci,
2004, apud De Haan, 2001 )

2
De la șapte luni, copiii , ca și adulții, percep și pot să reproduc ă expresiile emoționale,
distingând întreaga paletă de expresii faciale, în cadrul unor teste care presupuneau fotografii
modificate gradual pe calculator, în care o expresie era transformată în alta. Aceste date
întăresc teoria recunoașterii timpurie a fe țelor și împreună cu percepția altor stimuli precum
culorile, confirmă existența unei baze înnăscute. ( Cîrneci,2004, apud De Haan, 2 001 )
Abilitățile vizuale ale copiilor în primele luni de viață, înainte ca sistemul cortical vizual să se
matureze, se rea lizează pe calea magnocelulară – nuclei pulvinari – amigdală. ( Cîrneci, 2004,
apud Vuilleumier și colab., 2003 )
Procesul prin care oamenii au capacitatea de a înțelege mintea altora este o componentă a
teoriei minții, „ Theory of mind ”, conform căreia o amenii atribuie mișcării biologice stări
mentale, ca de exemplu intențiile , acest lucru p utând fi observat la copii începând de la vârste
fragede . Copiii atribuie intenții și altor stimuli, imagini luminoase sau animale simple, cu
condiția ca acestea să se afle în mișcare, aria corticală 40 sau sulcusul temporal superior,
primind informația de la calea vizuală ventrală și dorsală. ( Cîrneci, 2014, p.76 ) Sulcusul
temporal superior se activează la mișcarea biologică, la vederea corpurilor aflate în mișcare , a
părților corpului care se mișcă, la auzul vorbirii , dar și la vederea unor imagini statice , când ne
uităm în direcția lor sau la amintirea de nume. Deși sulcusul temporal superior nu conține
neuronii descoperiți în anii 90, în cadrul studiului efectuat pe maimuțele ma caci, cei care se
activează la efectuarea unei mișcări dar și la vederea mișcări i efectuate de alt subiect și care se
numesc neuroni -oglindă fiind localizați în aria F5 a creierului de maimuță , furnizează
trasmiterea imaginii vizuale , critică în procesul imitației.
Acești neuroni -oglindă sau sistemul neuronilor -oglindă, SNO, au fos t descoperiți în anii 2000
și la oameni, zona localizării lor fiind partea caudală a girusului frontal inferior și aria
premotoare adiacentă ( ariile 44 și 6 ) și partea rostrală a lobului parietal inferior ( aria 40 ) .
Datele imagistice ale studiilor mai recente, au descoperit că alături de sulcusul temporal
superior si cortexul inferior prefrontal drept ( aria 45 și 44 ), în procesul de imitație este
impli cată și zona prefrontală dorsală ( aria 9 și 4) conectată cu cortexul premotor și care
trimite aferen țe zonei 45/44 dar și cortexul motor M1 ( aria 4 ) și zona paracingulată. ( ariile
9, 8, 6, 32 ).

3
În sistemul neuronilor -oglindă distingem două categorii, cei din cortexul paracingulat sunt
implicați în înțelegerea acțiunii iar cei din zona cortexului frontal inferior drept și sulcusul
temporal superior sunt angajați în prezicerea acțiunii viitoare.
Studiile au arătat că oamenii au tendința de a lua în consi derare și de a împărtăși stăr ile
mentale și acțiunile celorlalți ( shared -actions ), reprezentarea emoțiilor fiind o parte
consistentă a conexiunii umane. ( Cîrneci, 2014 )
Evoluția a influențat pozitiv nivelul de îngrijire, cooperare și altruism dintre oa meni , a
timpului pe care aceș tia îl petrec împreună , interacțiunea umană fiin d obiectul multor studii.
Neurologii care studiază comporta mentul social au investigat prin metode imagistice modul în
care răspunde creierul uman la stimulii social i, accentul fi ind pus în spec ial pe stările de
simțire conștiente și pe mecanismele gândirii. Scopul investiga ției este de observ a ariile
corticale implicate în transformarea sentimentului social în comportament social . Amigdala
apare ca un punct de intrare important al stimulilor social i, în funcție de neuronii angajați ,
aceștia pot fi prelucrați pe circuite proso ciale și antisociale. Afectarea amigdalei poate duce la
dificultăți soci ale nu foarte grave , cercet ătorii stabi lind că exist ă mecanis me compensatorii
care pot regla răspunsuri sociale aproape normale po st leziune , modul de comporta re în
situații sociale , dobândit înainte de leziune , având o repre zentare în zonele neuronale din afara
amigdal ei.
Oamenii formează atașamente de lungă durată si o serie de legături cu p ersoane care nu le
sunt rude. Prosocialitatea umană presupune încreder ea în cadrul grupurilor sociale,
colab orarea și sentimentele de empatie .
Un rol foarte important în comportamentul social , influențând relațiile de cu plu, leg area și
menținerea prie teniilor, empatia dintre oameni si ataș amentul matern, cu rol anxiolitic și
antiagresiv, îl are oxitocina . Empatia definește capacitatea unui individ de a împărtăși starea
emoțională a altui individ, in diferent dacă este o stare pozi tivă sau una negativ ă. În stare a de
trăire empatică , studiile imagis tice au arătat activarea cortexului insular , iar răspunsul
neuronal îmbunătățit , dependent de nivelul de oxigen în s ânge , în partea anterioară , agranulară
a cortexului insular , este corelat pozitiv cu intensitatea e moției .( Numan M , 2015 , p.684-698).
Principala func ție a creierului este planificare a și proiectarea acțiunilor viitoare . Cortexul
prefrontal deține rolul principal în acest demers, joacă un rol modulator, î mbunătățește
semnal ele care ghideaz ă informațiile.

4
Activi tatea ne uronală spontană consumă c ea mai multă e nergie. Conform studiilor de la
sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000 , în mom entul în care unui subiect i se propune să se
relaxeze și să nu se implice în activități mentale, acea sta fiind o condiție necesară inv estigaț iei
imagistice , creierul intră într-o stare in trospectivă, o stare car e generează ima gini spontane și
planificare a unor activități ul terioare și în care sunt înregistra te fluctuații neuro nale de
frecven ță joas ă. „În acea stă stare introspectivă sunt act ivate mai multe zone și structuri :
cortexu l cingulat posterior / cortexul retrosplenial ( aria 29 , 30, 23, 31 ), cortexul prefrontal
medial ( aria 10 ) , girusul paracing ulat ( aria 9, 8, 32 ), cortexul cingular a nterior rostral ( aria
32 ), cortexul cingulat subgenual ( aria 25), cortexul fr ontal inferior ( aria 47 ) , girul unghiular
( aria 39 ), cortexul temporal inferior ( aria 21 ), polul temporal ( ari a 38 ) și girusul
parahipocamp ic ( aria 36 ) ”( Cîrneci , 201 1, p.19 )
Studiile imagistice au ar ătat particip area cortexului frontal medial la reprezentarea gândirii
episodice, autobiografice, emoționale. Activitatea generată în interior prin acest mecanism de
simulare / anticipare devine reali tate pentru un nou comportam ent, prin simularea cu ajutorul
experi ențelor trecute și prin anticiparea s cenariil or viitoare.

Bibliografie :
Cîrneci , Dragoș , 2004, Demascarea Secolului :Ce face din noi creierul ?, Eikon, Cluj-Napoca
Cîrneci , Dragoș, 2011, Three Anticorrelated Neuronal Networks Managing Brain Activity –
Review, Romanian Journal of Neurology, Volume X, No.1 , pp.19-20
Cîrneci , Dragoș , 2014, Introducere în neuroștiințe, Editur a Fundației România de mâine,
unit.6, pp 78 -82
Numan , Michael , 2014, Neurobiology of Social Behavior. Toward an understanding of the
prosocial and antisocial brain, Elsevier , Oxford , UK