Raluca.ilie94@yahoo.ro 894 Metodedestudiusiinterpretareavegetatieipajistilor Text
8 J J I N X H Z X X N T S X X Y F Y X F S I F Z Y M T W U W T K N Q J X K T W Y M N X U Z G Q N H F Y N T S F Y M Y Y U X \ \ \ W J X J F W H M L F Y J S J Y U Z G Q N H F Y N T S 0 H W R G H G H V W X G L X V L L Q W H U S U H W D U H D Y H J H W D W L H L S ’ T T P { ) J H J R G J W ( . 9 & 9 . 4 3 8 7 * & ) 8 F Z Y M T W X 8 T R J T K Y M J F Z Y M T W X T K Y M N X U Z G Q N H F Y N T S F W J F Q X T \ T W P N S L T S Y M J X J W J Q F Y J I U W T O J H Y X 2 N H W T G N F Q K Z S H Y N T S F Q L W T Z U X F S I R ^ H T W W M N _ F Q U F Y Y J W S X N S F L W T J H T X ^ X Y J R X ; N J \ U W T O J H Y 7 J X J F W H M T S Y M J Z X J T K I W T S J X N S H M F W Y N S L G N T I N [ J W X N Y ^ ; N J \ U W T O J H Y + Q T W N S 5 F H Z W F W : S N [ J W X N Y ^ T K & L W N H Z Q Y Z W F Q 8 H N J S H J X F S I ; J Y J W N S F W ^ 2 J I N H N S J 5 : ’ 1 . ( & 9 . 4 3 8 d d d ( . 9 & 9 . 4 3 8 d d d 8 * * 5 7 4 + . 1 * . T F S 7 T Y F W : S N [ J W X N Y ^ T K & L W N H Z Q Y Z W F Q 8 H N J S H J X F S I ; J Y J W N S F W ^ 2 J I N H N S J 5 : ’ 1 . ( & 9 . 4 3 8 d d d ( . 9 & 9 . 4 3 8 d d d 8 * * 5 7 4 + . 1 * & Q Q H T S Y J S Y K T Q Q T \ N S L Y M N X U F L J \ F X Z U Q T F I J I G ^ + Q T W N S 5 F H Z W F W T S 4 H Y T G J W 9 M J Z X J W M F X W J V Z J X Y J I J S M F S H J R J S Y T K Y M J I T \ S Q T F I J I K N Q J Florin Pcurar Ioan Rotar METODE DE STUDIU fI INTERPRETARE A VEGETA iIEI PAJI fTILOR Editura RISOPRINT Cluj-Napoca • 2014 Toate drepturile rezervate autorului & Editurii Risoprint Metode de studiu ”i interpretare a vegetației paji”tilor Florin Păcurar, Ioan Rotar Ediție online Cluj-Napoca : Editura Risoprint, 2014 ISBN 978-973-53-11477-4 Cuprins PREFA ……………………………………………………………………………………. 5 1 CONDI IILE STA IONALE øI R SP´NDIREA VEGETA IEI………………………………………………………………………………. 7 1.1 Speciile indicator œi valoarea ecologic , agronomic œi de naturalitate……7 1.2 Regiunile biogeograf ice ale Europei……………………………………………………..12 1.3 Zonarea œi etajarea vegeta iei în România……………………………………………14 2 EXIGEN A PLANTELOR FA DE FACTORII ECOLOGICI……………………………………………………………………………….19 2.1 Exigen a speciilor fa de lumin …………………………………………………………19 2.2 Exigen a speciilor la temperatur ………………………………………………………..26 2.3 Exigen a speciilor fa de umiditatea solului………………………………………..30 2.4 Exigen a speciilor fa de reac ia solului………………………………………………40 2.5 Exigen a speciilor la trofic itatea solului………………………………………………..47 3 EXIGEN A SPECIILOR DE PLANTE FA DE FACTORII AGRONOMICI ……………………………………………………57 3.1 Toleran a speciilor la cosit……………………………………………………………………57 3.2 Toleran a speciilor la strivire……………………………………………………………….64 3.3 Toleran a speciilor la p œunat………………………………………………………………71 3.4 Valoarea furajer ………………………………………………………………………………..77 3.4.1 Specii consumate de animale……………………………………………………………81 3.4.2 Specii neconsumate…………………………………………………………………………84 3.4.3 Specii duntoare produselor animaliere……………………………………………87 3.4.4 Specii toxice …………………………………………………………………………………..90 3.4.5 Specii duntoare vegeta iei paji œtilor ……………………………………………….96 4 EVALUAREA IMPACTULUI ANTROPIC ………………………..101 4.1 Hemerobi a…………………………………………………………………………………………101 4.2 Urbanofilia ………………………………………………………………………………………..106 4.3 Biodiversitatea …………………………………………………………………………………..110 4.3.1 Bog ia specific…………………………………………………………………………..116 4.3.2 Indicele Shannon…………………………………………………………………………..117 4.3.3 Indicele de diversitate Simpson œi inversul indicelui lui Simpson……….117 4.3.4 Curba rang-abunden ……………………………………………………………………118 3 5 STUDIUL COVORULUI IERBOS………………………………………119 5.1 Tipuri de studii ………………………………………………………………………………….119 5.2 Faza premerg toare…………………………………………………………………………..120 5.3 Faza de teren……………………………………………………………………………………..123 5.3.1 Deplasarea în teren………………………………………………………………………..123 5.3.2 Unit i de studiu…………………………………………………………………………….123 5.3.3 Suprafa a de prob…………………………………………………………………………124 5.3.4 Indici fitopopula ionali…………………………………………………………………..127 5.3.5 Metode de apreciere a indicilor fitopopula ionali………………………………128 5.3.6 Metode de studiu a vegeta iei………………………………………………………….136 5.4 Faza de birou …………………………………………………………………………………….137 5.4.1 Indici fitocenotici…………………………………………………………………………..137 6 ANALIZA STATISTIC A DATELOR DIN RELEVEE………………………………………………………………………….139 6.1 Introducerea informa iilor în b nci de date ……………………………………….139 6.2 Transformarea notelor în procente…………………………………………………….140 6.3 Pregtirea datelor în vederea prelucr rii……………………………………………146 6.4 Importul datelor în program œi analiza sumar ………………………………….146 6.5 Transformarea œi relativizarea datelor……………………………………………….147 6.6 Analiza releveelor extreme…………………………………………………………………147 6.7 Gruparea releveelor cu analiza numeric de clasificare……………………..148 6.8 Analiza speciilor indicator………………………………………………………………….150 6.9 Abunden a-dominan medie œi constan a………………………………………….152 6.10 Analiza compozi iei floristice pe baza categoriilor ecologice, agronomice œi de naturalitate…………………………………………………………………….157 6.11 Ordonarea releveelor…………………………………………………………………………172 7 BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….181 INDEX DE TERMENI………………………………………………………………189 Anexa 1………………………………………………………………………………………191 Anexa 2………………………………………………………………………………………193 Anexa 3………………………………………………………………………………………194 Anexa 4………………………………………………………………………………………195 Anexa 5………………………………………………………………………………………196 4 PREFA i $ Complexitatea studiului fitocenozelor de paji œti este dat de multitudinea de specii care convie uiesc dup reguli naturale œi între care se stabilesc anumite rela ii. Participarea fiecrei specii cu un numr mai mare sau mai mic de indivizi într-o fitocenoz este reglat de condi iile sta ionale. Atât condi iile ecologice cât œi cele agronomice î œi pun amprenta asupra structurii fitocenozei œi influen eaz fiecare dintre ele într-un mod specific. Totodat, structura floristic poate avea valoare indicatoare pentru intensitatea factorilor ecologici œi agronomici. Chiar dac în studiile de conservare œi biologice, de cele mai multe ori, factorii agronomici, fie sunt ignora i, fie trata i superficial œi neprofesionist, sunt cei care au contribuit, uneori chiar decisiv, la crearea paji œtilor semi-naturale œi la între inerea lor. Nu trebuie uitat faptul c majoritate paji œtilor române œti sunt semi-naturale œi fr interven ia uman acestea se vor reîmpduri, cum este de altfel cazul unor suprafe e destul de mari aflate în stadii succesionale. Credem cu trie c aceast maxim româneasc toat lumea se pricepe la agricultur se va dep œi în viitorul apropiat œi managementul paji œtilor va fi tratat ca un element cheie în men inerea fitocenozelor œi a biodiversit ii œi folosirea lor sustenabil. În acest lucrare s-au tratat câ iva factori agronomici, care s-au preluat din literatura german œi s-au adaptat la condi iile ri noastre. Valoarea furajer a speciilor s-a clasificat în a œa fel încât s u œureze sarcina factorilor de decizie œi s furnizeze informa ii la o simpl privire asupra spectrului. În ce prive œte prelevarea datelor, în volum se propun alte dou scri de studiu a vegeta iei, deoarece scara Braun-Blanquet are un grad prea mare de aproximare œi care determin erori grosolane în stabilirea valorii agronomice œi nu numai. Pentru prelucrarea statistic œi interpretarea datelor din fitocenoze se realizeaz o introducere în acest domeniu, care este deosebit de complex œi necesit programe computerizate speciale. Acest capitol vine în întâmpinarea problemelor pe care le întâlne œte fiecare începtor. U œurin a percep iei informa iilor este mijlocit de exemplele 5 sugestive, care sunt tratate de la nivelul prelevrii datelor œtiin ifice pân la prelucrarea statistic œi interpretarea datelor. S-au analizat trei tipuri de paji œti atât din punct de vedere ecologic, cât œi din punct de vedere agronomic. Nu lipse œte aici nici evaluarea influen ei antropice asupra sistemelor de paji œti, un indicator deosebit de important. A œadar, studiul fitocenozelor de paji œti este plurivalent œi necesit o colaborare interdisciplinar intens cu implica ii din domenii destul de diverse. Sperm ca volumul nostru s solu ioneze unele din aceste neajunsuri prezentate mai sus œi s fie folositor celor care studiaz œi interpreteaz compozi ia floristic a paji œtilor. Le adresm tuturor calde mul umiri care, într-un fel sau altul, œi-au dat concursul pentru elaborarea acestui volum. Autorii 6 1 CONDI iIILE STA iIONALE fI R $SP´NDIREA VEGETA iIEI Compozi ia floristic a unei paji œti este oglinda ac iunii factorilor sta ionali œi a managementului praticol aplicat (lucrrile de între inere + modul de folosin ). Interac iunea între factorii orografici, climatici œi edafici a determinat o mare diversitate a tipurilor de paji œti din ara noastr. 1.1 Speciile indicator çi valoarea ecologic £, agronomic £ çi de naturalitate De-a lungul timpului, speciile de plante s-au adaptat la anumite condi ii sta ionale formând comunit i specifice, purtând amprenta factorilor ecologici. În aceste condi ii, unele specii s-au dezvoltat puternic, fiind reprezentate de un numr mare de indivizi. Participarea masiv a unei plante în compozi ia floristic demonstreaz c aceasta se afl în optimul ecologic. Totodat, specia respectiv poate fi interpretat ca un bioindicator pentru intensitatea factorilor ecologici. Acela œi ra ionament este valabil œi pentru un tip de paji œte sau o asocia ie vegetal, care poate fi fiecare un bioindicator. Bioindicatorii sensibili sunt specii de plante sau comunit i a cror rspândire este strâns legat de un anumit factor ecologic œi reac ioneaz vizibil la modificarea intensit ii factorului respectiv. Specia sau comunitatea pot fi un veritabil indicator pentru factorul ecologic. De exemplu, Nardus stricta L., fiind o specie azotofug, orice schimbare în aprovizionarea solului cu azot va determina retragerea acesteia din covorul ierbos. Teoria speciilor indicatoare a fost fundamentat de Ellenberg (1952; 1979) œi dezvoltat de-a lungul timpului în colaborare cu al i autori (Ellenberg œi colab., 1991; 1992). Preferin ele speciilor de plante la factorii ecologici s-au codificat prin cifre, opera ie denumit etalonare prin indici ecologici (Cristea œi colab., 2004). Exigen a fiecrei specii cu privire la un anumit factor ecologic a fost codificat sub forma unei valori indicatoare în cadrul unei scri cu trepte prestabilite. Atribuirea valorii s-a realizat pe 7 baza rspunsului speciilor de plante la varia ia factorilor ecologici. Ellenberg a tratat urmtorii factori ecologici: lumina scara exigen elor cu valori de la 1 la 9 (de la extrem heliofobe la extrem heliofile); temperatura scara exigen elor de la 1 la 9 (de la crioterme la megaterme); continentalitatea scara exigen elor de la 1 la 9 (de la eu-oceanic la eu-continental); umiditatea scara exigen elor de la 1 la 12 (de la xerofile la ultrahigrofile); reacia solului scara exigenelor de la 1 la 9 (de la extrem acidofile la alcalinofile); aprovizionarea cu azot scara exigen elor de la 1 la 9 (de la azotofuge la extrem nitrofile). Dac unei specii i-a fost atribuit valoarea 1 a indicelui ecologic acesta înseamn c ea se dezvolt acolo unde factorul respectiv este la minim. De pild, speciei Festuca ovina L. i-a fost atribuit valoarea 1 pentru exigen a la aprovizionarea cu azot, ceea ce indic faptul c o putem întâlni pe sta iunile cu soluri foarte slab aprovizionate. Dac etalonarea a stabilit valoarea 9 a indicelui ecologic unei specii, rezult c planta cre œte acolo unde factorul ecologic este la maximum. Speciei Astragalus onobrychis L. i s-a atribuit valoarea indicatoare 9 pentru reac ia solului, indicând astfel un substrat puternic alcalin. Valoarea indicatoare a speciilor cu privire la factorii ecologici o denumim valoarea ecologic sau valen ecologic. Treptele scrilor le denumim categorii ecologice , iar spectrul categoriilor ecologice (spectrul ecologic) red numeric sau grafic, ponderea speciilor cu anumite valen e ecologice (sin. valoarea ecologic) fa de factorii de mediu (Cristea œi colab., 2004). Altfel spus, spectrul ecologic este o clasificare a speciilor în func ie de treptele scrilor factorilor ecologici (pentru exemplificare vezi capitolul 6). 8 Speciile de plante pot fi bioindicatori pentru managementul praticol practicat pe paji œtile semi-naturale. Acesta presupune aplicarea anumitor lucrri de între inere œi folosin , care, în func ie de felul lor (p œunat, cosit etc.), pot determina structuri floristice specifice. Speciile componente, prin valoarea lor indicatoare, ne pot oferi informa ii cu privire la ac iunea fermierului pe paji œte. Luând modelul dup Ellenberg (1979,1991, 1992), Briemle œi Ellenberg (1994), Briemle œi colab., (2002), Dierschke œi Briemle, (2002) au elaborat o teorie pentru explicarea ac iunii factorilor agronomici. Pretabilitatea speciilor cu privire la un anumit mod de folosin s-a etalonat prin indici agronomici pe scri cu trepte de la 1 la 9. Factorii agronomici cu o importan deosebit sunt urmtorii: cositul toleran a la cosit cu o scar de la 1 la 9 (de la sensibile pân la extrem tolerante); strivitul toleran a la strivit cu o scar de la 1 la 9 (de la sensibile pân la extrem tolerante); p unatul toleran a la p unat cu o scar de la 1 la 9 (de la sensibile pân la extrem tolerante); valoarea furajer pe o scar de la 1 la 9 (de la slabe furajere pân la excelente). Valoarea indicatoare a speciilor cu privire la factorii agronomici o denumim valoare agronomic sau valoare de folosin . În particular, pentru însu œirea de calitate a speciilor vom folosi denumirea de valoare furajer . Treptele scrilor le denumim categorii agronomice , iar spectrul categoriilor agronomice (spectrul agronomic) red ponderea (numeric sau grafic) speciilor cu anumite valen e agronomice fa de modul de folosin al paji œtilor sau fa de valoarea furajer. Influen a antropic asupra vegeta iei paji œtilor poate fi urmrit cu ajutorul a trei indicatori, doi dintre ei recomanda i de Klotz œi Kühn în anul 2002 (hemerobia œi urbanofilia), iar al treilea (biodiversitatea) propus de numero œi autori (Clergué œi colab., 2005; Tilman œi colab., 2006; Walter œi 9 colab., 2007; Helm œi colab., 2009; Hoffmann œi Pál-Fám, 2012; Pál-Fám œi colab., 2013). Totalitatea ac iunilor umane inten ionate sau neinten ionate asupra ecosistemelor se nume œte hemerobie (Sukopp, 1972; Kowarik, 1988). Altfel spus, hemerobia ne arat în ce msur sistemele de paji œti se apropie sau se deprteaz de starea natural (Klotz, 1991; Dierschke œi Briemle, 2002). Etalonarea prin indicele de hemerobie s-a realizat pe o scar de la 1 la 7, unde valoarea minim este atribuit speciilor indicatoare pentru ecosistemele fr influen a antropic œi nota maxim speciilor indicatoare pentru ecosistemele cu influen antropic extrem. Valoarea indicatoare a speciilor cu privire la hemerobie o denumim valoare hemerobic . Speciile de plante apar adesea în ipostaza mai multor valori ale scrii de hemerobie. De aceea, valen ele speciilor privind hemerobia au limite mai largi comparativ cu valoarea ecologic œi agronomic a plantelor (Nardus stricta L., de la 2 – oligohemerob pân la 4 – beta-euhemerob). Treptele scrii de hemerobie le denumim categorii hemerobice . Urbanofilia descrie modul în care anumite specii de plante sunt legate de a œezrile umane (Wittig œi colab., 1985). Etalonarea prin indicele de urbanofilie s-a realizat pe o scar cu trepte de la 1 la 5 (Klotz œi Kühn, 2002). Valoarea 1 s-a atribuit speciilor care sunt rspândite în afara a œezrilor umane, iar valoarea 5 plantelor care sunt strict legate de a œezrile umane. Valoarea indicatoare a speciilor cu privire la urbanitate o denumim valoare de urbanofilie . Treptele scrii de urbanofilie le denumim categorii de urbanofilie . Spectrul categoriilor de naturalitate (termen preluat dup Cristea œi colab., 2004) prezint numeric sau grafic ponderea speciilor cu anumite valen e antropice fa de hemerobie œi urbanofilie. Biodiversitatea este o însu œire complex œi îndepline œte func ii agronomice, ecologice œi func ionale (Clergué œi colab., 2005). Ea este un indicator important care ne poate da rela ii importante cu privire la stabilitatea ecosistemului (Tilman œi colab., 2006), disturban a (Helm œi colab., 2009), fragmentarea land œaftului (Helm œi colab., 2009), impactul p œunatului (Korner œi colab., 2004; Walter œi colab., 2007), intensitatea de folosire a sistemelor (Hoffmann œi Pál-Fám, 2012), calitatea produselor 10 ob inute din ecosistemele praticole, estetica land œaftului etc. Pe de alt parte, indicii agro-ecologici pot furniza informa ii utile cu rol important în ac iunile de conservare a biodiversit ii (Clergué œi colab., 2005). Speciile indicator ne ofer o serie de informa ii cu privire la condi iile sta ionale, managementul paji œtilor semi-naturale œi nivelul influen ei antropice . În general, etalonarea prin indici ecologici œi agronomici este realizat pe scri de la 1 la 9, în acest fel, putându-se realiza cu u œurin corelarea lor. Analiza legturii între ace œti factori ne furnizeaz informa ii utile privind paji œtile semi-naturale, care nu le-am putea desprinde dac ace œtia s-ar lua separat. Suprapunerea valorilor antropice peste cele ecologice œi agronomice completeaz tabloul informa ional, permi ându-ne o analiz complex a paji œtilor semi-naturale. Pe baza analizei spectrelor ecologice, agronomice œi naturale se poate stabili situa ia ecosistemului praticol la un moment dat, inclusiv modul de între inere œi folosin . Mai departe se poate elabora strategia de management praticol, unde se vor preciza msurile de între inere œi folosin a paji œtilor. Preocuparea definirii indicatorilor de agro-mediu a existat (ini iativa IRENA) œi exist la nivelul politicii agricole comune în vederea surprinderii efectului practicrii agriculturii asupra mediului înconjurtor. Astfel, s-au elaborat 32 de indicatori de agro-mediu care acoper o gam larg de variabile de natur agricol œi care afecteaz mediul, cum sunt (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-RA-11-022/EN/ KS-RA-11-022-EN. PDF): consumul de azot mineral, irigarea, intensivizarea/extensivizarea, calitatea solului, compostarea gunoiului, nivelul instruirii fermierilor, riscul abandonului, calitatea apei etc. Desigur, indicatorii propu œi acoper o sfer mult mai larg deoarece se refer la toate tipurile de sisteme agricole existente la nivelul Comunit ii Europene. Cert este c ace œtia urmresc toate cele trei dimensiuni (ecologic, economic œi social) ale dezvoltrii sustenabile, iar informa iile furnizate de ei se suprapun œi se coreleaz pentru a eviden ia particularit ile agriculturii europene œi efectele asupra mediului. Datele care stau în spatele indicatorilor de agro-mediu sunt numeroase œi provin de la nivelurile inferioare (ferma) pân la cele superioare (ministere). De aici ne putem 11 imagina complexitatea œi dificultatea colectrii datelor din fiecare ar membr a comunit ii. Mai apropiate de domeniul ecosistemelor praticole sunt paji œtile cu înalt valoare natural (HNV), care au nevoie de o imagine mai clar œi care poate fi elucidat prin analiza indicatorilor managementului agricol combina i cu cei ai evalurii biodiversit ii (Krautzer œi Pötsch, 2009). O abordare asemntoare ne propunem œi noi în lucrarea de fa , dar cu unele modificri care sunt ancorate la realitatea din ara noastr œi nu numai. În România exist numeroase exploata ii agricole mici (97,7% din numrul total de exploata ii la nivel na ional de in sub 10 ha teren, http://www.madr.ro/images/agricultura/agricultura-romaniei-aprilie- 2012.pdf) œi, de cele mai multe ori, nu in o eviden a intrrilor œi ie œirilor din propria ferm. În acest caz este imposibil de evaluat situa ia agroecosistemelor manageriate œi evaluarea nivelului influen ei antropice asupra sistemelor. De aceea, asocierea informa iilor oferite de preferin ele speciilor de plante fa de factori ecologici, agronomici œi antropici ne permit evaluarea ecosistemelor de paji œti semi-naturale œi chiar surprinderea managementului praticol aplicat. 1.2 Regiunile biogeografice ale Europei În func ie de condi iile climatice, geologice œi de vegeta ie, la nivel european se disting 11 regiuni biogeografice, cum sunt: alpin, anatolic, arctic, atlantic, pontic, boreal, continental, macronezian, mediteranea- n, panonic œi stepic (figura 1.1). Lucrând la nivelul regiunilor biogeografice, conservarea speciilor œi habitatelor în condi ii similare din mai multe ri este mai u œoar, indiferent de barierele politice œi sociale (http://bd.eionet.europa.eu/activities/ Natura_2000/chapter1). Aceea œi hart este folosit œi de Consiliul European. Fiecare zon are anumite condi ii sta ionale în care s-au instalat anumite specii de plante sau habitate specifice. De exemplu, vegeta ia de tundr din zona arctic sau speciile rezistente la uscciune din step. Exist specii care pot avea valoare indicatoare pentru anumite bioregiuni. De exemplu Stipa capillata L. este un indicator excelent pentru zona de step. 12 Fig. 1.1. Regiunile biogeografice ale Europei (http://www.eea.europa. eu / data-and ma ps/figures/ biogeogr aphical -regions-in- europe-1/map _2-1_ biogeographical-regions.eps) 13 1.3 Zonarea çi etajarea vegeta ìiei în România Pe teritoriul rii noastre se regsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei, dup cum urmeaz: alpin, continental, stepic, panonic œi pontic (figura 1.2). România este singura ar din Europa care cuprinde mai mult de 4 regiuni biogeografice. Fig. 1.2. Distribuia regiunilor biogeografice ale Europei în România (http://www.anpm.ro/uploa d/12561_Anexa2_harta_regbiogeografice.pdf) Teritoriul României se afl în zona silvostepei europene, iar în sud-est se situeaz în zona stepei europene. Prezen a Mun ilor Carpa i determin o modificare profund a condi iilor climatice œi, prin urmare, a celor de sol œi vegeta ie. Astfel, distingem 3 unit i zonale pe latitudine (zone de vegeta ie) œi 4 unit i zonale pe altitudine (etaje de vegeta ie; tabelul 1.1, figurile 1.3; 1.4). 14 Tabelul 1.1 Zonele œi etajele de vegeta ie din România (dup ucra œi colab., 1987; Doni œi colab., 2005; Ciocârlan, 2009, modificat) Zona ßi etajul de vegeta!ie Subzona sau subetajul A (m) T (oC) P (mm) Vegeta!ia lemnoas Regiunea Zona stepei – 20-200 10,4-11,5 350-500 – stepa cu Poaceae – stepa cu Poaceae œi dicotiledonate Brganul de est, sudul Moldovei,centrul Dobrogei Zona silvostepei – 50-150 9-10,4 470-550 – silvostepa nordic: Quercus robur (stejarul) – silvostepa sudic: Quercus pedunculiflora (stejarul brumriu), Quercus pubescens (stejarul pufos) – silvostepa nordic:Depresiunea Jijiei – silvostepa sudic: podi œul Bârladului, podi œul Dobrogei, câmpiile Olteniei, Timi œului œi Cri œurilor Subzona pdurilor de stejari mezofili 250-400 8,5-10 550-700 Quercus robur (stejarul) Câmpia Transilvaniei, Podi œul Târnavelor, nordul Podi œului Moldovei (Podi œul Sucevei) Zona nemoral Subzona pdurilor de stejari submezofili- termofili 100-300 9-10,5 500-700 Quercus cerris (cerul), Quercus fraineto (gârni a) Câmpia joas din Muntenia œi Oltenia, Piemonturile din Banat œi Cri œana Subetajul pdurilor de gorun œi amestec de gorun 300-600 7,5-9 650-750 Quercus petraea (gorun) œi pe terenurile fertile Tillia cordata (tei pucios), Fraxinus excelsior (frasin),Carpinus betulus (carpen) etc. Dealuri piemontane, subcarpatice œi Podi œul Moldovei Etajul nemoral Subetajul pdurilor de fag œi amestec de fag cu r œinoase 600-1350 4,5-7,5 750-1100 Fagus sylvatica (fag), Abies alba (brad) Dealuri înalte œi mun i mijlocii, subcarpa ii, Depresiunea Transilvaniei œi Podi œul Moldovei Etajul boreal – 1200-1850 0,5-4,5 1000-1200 Picea abies (molid), Abies alba, Fagus sylvatica ˛n partea mijlocie œi superioar a Mun ilor Carpa i Tabelul continu 15 Tabelul 1.1 – continuare Zona ßi etajul de vegeta!ie Subzona sau subetajul A (m) T (oC) P (mm) Vegeta!ia lemnoas Regiunea Etajul subalpin – 1700-2200 0,5-1,5 >1200 Pinus mugo (jneapn), Rhododendron myrtifolium (smirdar), Juniperus sibirica (ienupr pitic), Alnus viridis (arin de munte) ˛n mun ii înal i Etajul alpin – >2200 -1,5 -2,5 1300-1400 Salix herbaceae (salcie pitic), Loiseleuria precumbens ˛n mun ii înal i Fig. 1.3. Etajarea vegetaiei în România (prelucrat de btefania Al morean, Vasile Albu i autorii) 16 Fig. 1.4. Harta zonelor i etajelor de vegeta ie (dup fucra i colab., 1987; Doni i colab., 1992; Bundesamt für Naturschutz, 2000/2001; Doni i colab., 2005, modificat) 17 2 EXIGEN iA PLANTELOR FA i $ DE FACTORII ECOLOGICI Factorii ecologici au o importan deosebit pentru cre œterea œi dezvoltarea speciilor de plante. Vom aborda preferin ele speciilor la urmtorii factori ecologici: lumina, temperatura, umiditatea, reac ia solului œi troficitatea solului. Intensitatea factorilor joac un rol foarte important în rspândirea plantelor sau a fitocenozelor œi a poten ialului lor productiv. 2.1 Exigen ìa speciilor fa ì £ de lumin £ Comportarea plantelor fa de factorul lumin a determinat în decursul timpului, formarea unor adaptri variate în func ie de intensitatea iluminrii. Astfel, s-au diferen iat plante œi grupe de plante care manifest preten ii diferite fa de lumin. De fapt, toate speciile au nevoie de lumin, dar cerin ele lor fa de aceasta sunt diferite. Indicele de lumin ne descrie rela ia (coresponden a, interdependen a) între intensitatea luminii œi rspândirea speciilor. Ellenberg (1992) ierarhizeaz exigen a plantelor la lumin pe o scar cu 9 trepte (tabelul 2.1). Tabelul 2.1 Exigen a speciilor la lumin œi denumirea categoriilor ecologice Indicele de lumin (L) Valoarea indicelui Rspândirea Observa !ii Denumirea categoriei ecologice 1 Specii de umbr plin Specii care cresc numai în condi ii de umbr plin œi nu suport lumina Extrem-heliofobe (sciafile, sciafite, umbrofile, ombrofile) 2 Specii cuprinse între 1 œi 3 Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 1 œi valoarea 3 Heliofobe (sciafile, sciafite, umbrofile, ombrofile) 3 Specii de umbr Specii care cresc predominant în umbr, dar suport œi o anumit intensitate a luminii Mezo-heliofobe (Mezo-sciafile) 4 Specii cuprinse între 3 œi 5 Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 3 œi valoarea 5 Mezo-heliofobe (Mezo-sciafile) 5 Specii de semi-lumin Specii ce cresc în lumin , dar suport o umbrire moderat Mezo-heliofile 6 Specii cuprinse între 5 œi 7 Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 5 œi valoarea 7 Mezo-heliofile 7 Specii de lumin Specii care suport slab umbrirea Heliofile Tabelul continu 19 Tabelul 2.1 – continuare Valoarea indicelui Rspândirea Observa !ii Denumirea categoriei ecologice 8 Specii cuprinse între 7 œi 9 Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 7 œi valoarea 9 Heliofile 9 Specii de lumin plin Specii care cresc numai în condi ii de lumin plin œi nu suport umbrirea Extrem-heliofile x Specii amfitolerante Specii care manifest toleran e atât fa de lumin cât œi fa de umbrire Eurihele La fiecare dintre nivelurile scalei, exist specii care se gsesc în ara noastr, dar se va strui asupra celor mai frecvente în paji œti (tabelul 2.2). Pe lâng exigen ele cu privire la lumin se prezint œi cerin ele speciilor fa de al i factori ecologici, dup acela œi autor citat mai sus. În tabelul 2.2 se prezint o serie de specii de paji œti în func ie de comportamentul lor fa de lumin, iar, în completare, œi raportul cu al i factori sta ionali importan i. 20 Tabelul 2.2 Caracterizarea speciilor în func ie de exigen a la lumin ; descrierea, r spândirea œi preferin ele lor fa de factorii ecologici Categoria ecologic în func!ie de exigen!a la lumin Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N Specii mezo-heliofobe 1 Geranium robertianum L. Nprasnic Geraniaceae Specie anual, 25-70 cm, cu miros acru, tulpin cilindric cu peri glandulo œi. Frunze cu 3-5 segmente, dublu-penat-sectate, proase pe ambele fe e, pe iolate, opuse, ro œiatice. Flori roz cu nuan e violacee. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral) sau chiar în cel boreal. ˛n general, în locuri umbroase, margini de drumuri, margini de pduri. 4 x x x 7 2 Luzula luzuloides (Lam.) Dandy & Wilm. Mlaiul cucului Juncaceae Plant peren cu tulpini erecte/ascendente, 30-80 cm, tecile fruzelor bazale acute, cenu œiu închis- castanii, frunze plane liniare, la baza tecilor cu un smocule de cili albi. Inflorescen terminal umbeliform, lax, flori albe/albe verzui, uneori ro œietice. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul subalpin, în paji œti, tieturi de pduri, tufri œuri, buruieni œuri, paji œti folosite extensiv. 4 x x 3 4 3 Ranunculus ficaria L. Unti œor Ranunculaceae Specie peren, tulpina glabr, 15-30 cm, cu frunze lucitoare, c rnoase, rotund/triunghiular cordate, pe iolate. Flori galbene. Frecvent din zona stepei pân în etajul boreal, pduri, zvoaie, livezi. Prefer sta iunile umbroase. 4 5 6 7 7 Tabelul continu 21 Tabelul 2.2 – continuare Specii mezo-heliofile Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 4 Achillea distans Willd. Asteraceae Specie peren cu tulpin înalt, frunzoas, 30-75 cm. Frunze bazale de obicei mari, cele tulpinale sesile, lanceolate. Florile ligulate albe. Frecvent în subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), paji œti, margini de pduri. 5 5 4 7 3 5 Centaurea pseudophrygia C. A. Mey. Asteraceae Specie peren, tulpina erect, 20-100 cm, intens verde, acoperit cu peri scur i œi rigizi. Frunze bazale lat eliptice, adeseori sub amplexicaule. Flori rozee, cele marginale radiante . Frecvent din etajul gorunului (subetajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Rspândit prin tieturi de pduri œi poieni. De asemenea, apare în paji œti extensive pân la cele semi-intensive. 5 x 5 0 0 6 Viola tricolor L. Trei fra i pta i Violaceae Specie anual, înalt de 8-46 cm, uniform pubescent. Tulpina simpl sau ramificat. Frunzele inferioare lat ovate sau triunghiulare, mai rar cuneate, cu pe iol mai lung; cele mijlocii ovat lanceolate, la baz cuneate cu pe iol foarte scurt. Flori lungi, violet închise, mai rar violet deschise, galbene sau albe. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în paji œti, locuri cultivate . Prefer paji œtile semi- extensive pân la cele intensive. 5 5 x x 6 Tabelul continu 22 Tabelul 2.2 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 7 Euphrasia rostkoviana (Hayne) Towns. Silur Scrophulariaceae Tulpin erect, glandulos proas, 10- 50 cm, ramificat. Frunze inferioare obtuze, cele mijlocii œi superioare ovate, 3-6 din i ascu i i, verzi/ro œiatice, pe fa cu peri simpli aspri, lungi. Flori albe/palid liliachii, scurt pedicelate, dispuse în fascicule axilare. Frecvent din etajul gorunului (etajul nemoral) pân în cel al jneapnului (etajul subalpin). Prezent în fâne e, locuri umede, tufri œuri, poieni, în regiunea montan. De asemenea, apare în paji œtile extensive pân la cele semi-extensive. 6 x 5 x 3 Specii heliofile 8 Gentiana asclepiadea L. Lumânrica pmântului Gentianaceae Specie peren, tulpina simpl 20-60 cm, glabr, fistuloas. Frunze opuse, ovat lanceolate, sesile. Flori scurt pedicelate, lungi de 35-53 mm, solitare sau câte 2-3 la subsioara frunzelor superioare. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), rari œti œi margini de pduri. 7 x 5 2 2 9 Hieracium pilosella L. Vulturic Asteraceae Plant înalt, 5-30 cm, cu stoloni aerieni, frunze bazale în rozet , lanceolate, obovate, pe fa verzi, pe dos suriu sau alb. Flori galbene, cele ligulate pe partea extern ro œu striate. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), paji œti însorite. Paji œti oligotrofe folosite extensiv. 7 x 4 x 2 Tabelul continu 23 Tabelul 2.2 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 10 Molinia caerulea (L.) Moench s. str. Iarb albastr Poaceae Plant peren cu tulpina erect, 30-90 cm, cu nodurile îngr mdite la baz. Panicul lung cu spicule e lanceolate, albstrii, rareori violete, verzui sau albicioase. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în paji œti, rari œti œi tieturi de pduri, pe soluri umede, ml œtinoase, uneori salinizate. 7 x 7 x x 11 Tragopogon pratensis L. s. l. Barba caprei Asteraceae Plant înalt, 30-70 cm, tulpin erect, simpl sau ramificat, frunze lungi, liniar lanceolate. Flori deschis galbene, cele marginale de lungimea involucrului. Frecvent în toat ara din zona de pdurilor de stejar brumriu (zona de silvostep) pân în etajul molidului (etajul boreal). 7 5 4 7 6 12 Danthonia decumbens (L.) DC Poaceae Tulpini numeroase, la început decumbente, apoi erecte, înalte de 20- 40 cm, netede. Panicul cu 4-12 spicule e, verzi deschis sau violaceu nuan ate. Frecvent în subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), în paji œti, rari œti de pdure, turbrii. 8 x x 3 2 Specii extrem heliofile 13 Echium vulgare L. Iarba œarpelui Boraginaceae Plant bienal cu tulpin erect, rigid, neramificat/ramificat de la baz, acoperit cu peri. Frunze liniare lanceolate, acute, cele de la baz dispuse în rozet œi atenuate în pe iol, cele tulpinale sesile, uninerve, p roase. Flori ro œiatice, apoi albastre, roze/albe, grupate în cime scorpioide. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral); locuri ruderale, drumuri, ci ferate. 9 7 x x 4 Tabelul continu 24 Tabelul 2.2 – continuare Specii eurihele Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 14 Gymnadenia conopsea (L.) R. Br. s. l. Orchidaceae Specie peren, tulpin erect, 10-50 cm, cilindric, verde glbuie, la baz cu 2 frunze vaginiforme, membranoase, brune, strâns lipite de tulpin . Frunze de obicei câte 6-9, liniare sau îngust lanceolate, verzi albstrui, pe fa canaliculate, pe dos carenate, cele superioare bracteiforme. Inflorescen a cilindric, flori relativ mici, deschis purpurii sau rozee, slab œi neplcut mirositoare. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), paji œti, tufri œuri, margini de pduri. Prefer paji œtile extensive œi semi- extensive. x x 7 8 3 25 2.2 Exigen ìa speciilor la temperatur £ Plantele sunt organisme poichiloterme, temperatura lor depinzând direct de cea a mediului ambiant; acesta însemnând c adaptrile termice ale plantelor pot fi apreciate dup prezen a lor în anumite zone climatice. Fiecare specie ocup un anumit areal cu limite nordice œi sudice, limite ce pot fi apreciate prin izoterme. Indicele de temperatur ne indic rela ia (coresponden a, interdependen a) între temperatur œi rspândirea speciilor de plante. Ellenberg (1992) ierarhizeaz exigen a plantelor la temperatur într-o scar cu 9 trepte (tabelul 2.3). Tabelul 2.3 Exigen a speciilor la temperatur œi denumirea categoriilor ecologice Indicele de temperatur (T) Valoarea indicelui Rspândirea Observa !ii Denumirea categoriei ecologice 1 Specii rspândite în zonele foarte reci. Specii rspândite în zonele arctice œi alpine. Crioterme (criofile, hechistoterme) 2 Specii cuprinse între 1 œi 3. Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 1 œi valoarea 3. Crioterme (criofile, hechistoterme) 3 Specii rspândite în zone rcoroase. Specii rspândite în zonele subalpine œi montane. Microterme 4 Specii cuprinse între 3 œi 5. Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 3 œi valoarea 5. Microterme 5 Specii rspândite în zonele temperate. Specii rspândite în zonele deluroase œi submontane. Mezoterme 6 Specii cuprinse între 5 œi 7. Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 5 œi valoarea 7. Mezoterme 7 Specii rspândite mai ales în zonele calde. Specii rspândite în câmpii. Termofile 8 Specii cuprinse între 7 œi 9. Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 7 œi valoarea 9. Termofile 9 Specii rspândite în zone calde. Specii rspândite în Mediterana œi zonele cele mai calde din Europa Central . Megaterme x Specii indiferente. Specii care manifest toleran e largi fa de temperatur numite œi termoindiferente. Euriterme În tabelul de mai jos (tabelul 2.4) se prezint o exemplificare pe categorii ecologice în func ie de exigen a la temperatur a speciilor de plante, precum œi raportarea la al i factori de vegeta ie. 26 Tabelul 2.4 Caracterizarea speciilor în func ie de exigen a la temperatur ; descrierea, r spândirea œi preferin ele lor fa de factorii ecologici Categoria ecologic în func!ie de exigen!a la temperatur Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N Specii crioterme 1 Geum montanum L. Mr i œor Rosaceae Plant peren, înalt de 3-20 cm, rdcin pivotant, tulpina erect, frunze bazale pe iolate, dispuse în rozete, frunze tulpinale mici simple, concrescute cu pe iolul numai la baz. Flori solitare terminale erecte, 2-3 cm diametru, intens galbene. Fructul polinucul brun-ro œcat. Frecvent în paji œti, extensive œi semi- extensive, œi tufri œuri, din etajul molidului (etajul boreal) pân în etajul jneapnului (etajul alpin). 7 2 4 2 2 Specii microterme 2 Gentiana lutea L. Ghin ur galben Gentianaceae Plant peren, tulpin fistuloas, cilindric, neramificat, glabr, frunzoas, 40-140 cm. Frunze lat- ovat-eliptice, cu 5-7 nervuri arcuate, proeminente. Flori galbene, mari, lung pedicelate, dispuse în cime corimbiforme. Sporadic din etajul molidului (etajul boreal) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), în paji œti œi buruieni œuri de pe versan i abrup i, însori i. Paji œti folosite extensiv. 7 3 5 x 2 3 Hieracium aurantiacum L. Ru œuli Asteraceae Specie peren, tulpin erect cu baz arcuit, dreapt sau flexuoas, 20-60 cm. Frunze bazale alungit lanceolate sau eliptice, glabrescente œi frunze tulpinale rapid decrescente. Flori purpurii sau portocalii, toate ligulate. Frecvent în paji œti din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Prefer paji œtile extensive œi semi-extensive. 8 3 5 4 2 Tabelul continu 27 Tabelul 2.4 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 4 Juncus trifidus L. s. l. Prul porcului Juncaceae Plant gracil, 10-30 cm, tulpini filiforme, cilindrice, 1mm în diametru, la baz cu teci de culoare galben - castanie, terminate cu câte un rudiment de limb. Frunze înguste, liniare, filiforme, cu limbul canaliculat. Flori pedicelate, membranoase, la vârf neregulate, din ate. Frecvent în paji œti din etajul jneapnului (etajul subalpin) pân în etajul alpin. 8 3 0 0 0 5 Pinus mugo Turra. s. str. Jneapn Pinaceae Arbust de 3 m, cu numeroase tulpini a cror scoar nu se exfoliaz. Muguri r œino œi, câte 2 frunze de 3 í7 cm lungime, a œezate des, adesea îngrmdite spre vârful lujerului. Conuri solitare. Etajul molidului (etajul boreal pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), adeseori formând tufri œuri întinse sau pâlcuri. 8 3 x x 3 Specii mezoterme 6 Potentilla anserina L. Coada racului Rosaceae Plant peren cu tulpini târâtoare. Frunzele penat compuse, argintiu proase, au foliolele eliptice, cu marginile serate. Florile mari, solitare, galbene. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), cre œte pe paji œti umede, malul apelor, aluviuni, prundi œuri. 7 5 6 x 7 7 Agrimonia eupatoria L. Turi mare Rosaceae Tulpin rigid, înalt de 30-100 cm, neramificat, cu internoduri din ce în ce mai alungite spre vârf, foarte proas. Frunze mari, întrerupt- penat-sectate (foliolele mari alterneaz cu cele mici). Flori scurt pedicelate, galbene, grupate în racem spiciform lung. Frecvent din zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral), margini œi rari œti de pduri, tufri œuri, margini de culturi agricole, locuri ruderale, pe soluri afânate. 7 6 4 8 4 Tabelul continu 28 Tabelul 2.4 – continuare Specii termofile Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 8 Stipa pennata L. s. str. Colilie Poaceae Panicul alungit, spicule e uniflore; paleea extern terminat într-o arist de circa 20 cm, penat proas pe segmental superior. Plant peren cu tuf deas. Sporadic în zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în paji œti aride, adesea pe substrat pietros, terenuri în pant, de obicei, expozi ii sudice. Pe paji œti folosite extensiv prin p œunat cu ovinele. 8 7 2 7 2 Specii megaterme 9 Amaranthus retroflexus L. øtir porcesc Amaranthaceae Plant anual cu tulpina erect, aspru proas. Frunzele palid verzui sunt romboidal-ovate. Florile dispuse în inflorescen e spiciforme dense œi compacte, cu bractee în eptoare, mai lungi decât florile. Foarte frecvent din zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral), buruian comun prin ogoare, grdini, pârloage, ruderal. Plant pionier. 9 9 4 x 9 Specii euriterme 10 Cerastium holosteoides Fr. Caryophyllaceae Specie bianual-peren, cu tulpini la baz radicante, proase, frunze ovate/alungite, adeseori acute, cu peri mai lungi de 1 mm. Inflorescen a cu 3-7 flori mari. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Pe paji œtile extensive pân la cele semi- intensive. 0 x 5 x 5 29 2.3 Exigen ìa speciilor fa ì £ de umiditatea solului Umiditatea solului este un factor ecologic complex cu o influen puternic asupra dezvoltrii speciilor. Umiditatea este influen at de cantitatea de precipita ii, de reparti ia precipita iilor de-a lungul perioadei de vegeta ie sau a anului, de capacitatea de re inere a solului, de aportul freatic etc. Umiditatea solului este œi un factor limitativ al rspândiri speciilor œi fitocenozelor œi al produc iei agricole. Toate speciile au nevoie de cantit i suficiente de ap pentru a se dezvolta optim, dar unele prezint o toleran sporit, mai ales fa de perioadele de secet. Indicele de umiditate ne descrie rela ia (coresponden a, interdependen a) între umiditatea solului œi rspândirea speciilor de plante. Ellenberg (1992) clasific exigen ele speciilor fa de umiditatea solului pe o scar de la 1 la 12, dar, din motive practice, noi vom prezenta scara doar pân la nivelul 10 (tabelul 2.5). Aceast situa ie o justificm pe seama inexisten ei speciilor cu preferin e mari fa de umiditate (treapta 11 œi 12 a scrii) în ecosistemele de paji œti. 30 Tabelul 2.5 Exigen a speciilor la umiditate œi denumirea categoriilor ecologice Indicele de umiditate (U) Valoarea indicelui Rspândirea Observa !ii Denumirea categoriei ecologice 1 Plante rspândite pe soluri uscate pân la uscat revene Soluri uscate apa este foarte greu accesibil, apropiat coeficientului de ofilire Xerofile 2 Plante cuprinse între 1 œi 3 Soluri uscat-revene apa este greu accesibil care reprezint 5-10 % din IUA Xerofile 3 Plante rspândite pe soluri uscat-revene pân la revene Soluri revene apa greu accesibil cca. 20 % din IUA Mezo-xerofile 4 Plante cuprinse între 3 œi 5 Plante cu caractere de tranzi ie între valoarea 3 œi valoarea 5 Mezo-xerofile 5 Plante rspândite pe soluri revene pân la reavn-jilave Soluri reavn jilave apa moderat accesibil, cca. 50 % din IUA Mezofile 6 Plante cuprinse între 5 œi 7 Plante cu caractere de tranzi ie între valoarea 5 œi valoarea 7 Mezofile 7 Plante rspândite pe soluri reavn-jilave pân la jilav-umede Soluri jilave ap u œor accesibil, cca. 75 % din IUA Mezo-higrofile 8 Plante cuprinse între 7 œi 9 Plante cu caractere de tranzi ie între valoarea 7 œi valoarea 9 Mezo-higrofile 9 Plante rspândite pe soluri jilav-umede pân la umede-ude Soluri jilav-umede ap u œor accesibil aflat la nivelul capacit ii de câmp Hidrofile 10 Plante rspândite pe solurile umed-ude pân la submerse Soluri ude ap aflat în exces puternic, soluri complet saturate în ap Ultrahidrofile X Plante amfitolerante Plante adaptate la oscila ii mari ale regimului de umiditate, care adesea este alternant Eurifile În tabelul de mai jos (tabelul 2.6) se prezint o exemplificare pe categorii ecologice în func ie de exigen a la umiditate a speciilor de plante, precum œi raportarea la al i factori ecologici. 31 Tabelul 2.6 Caracterizarea speciilor în func ie de exigen a la umiditate; descrierea, r spândirea œi preferin ele lor fa de factorii ecologici Categoria ecologic în func!ie de exigen!a la umiditate Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N Specii xerofile 1 Festuca valesiaca Schleich. ex Gaudin s. l. Piu œ stepic Poaceae Plant peren, dens cespitoas, panicul lung de 3.5 í8 cm, cu axa œi ramurile scabre, spicule e multiflore cu nuan e violaceu ípruinoase. Ligula frunzelor foarte scurt biauriculat, glabr. Paleea subulat lanceolat, lung, glabr œi neted sau aspr, uneori viloas. Zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral), sta iuni uscate, însorite. Paji œti extensive œi semi- extensive folosite prin p œunat cu ovinele. 8 7 2 8 2 2 Melica ciliata L. Poaceae Plant peren, 20-60 cm, panicul erect, spiciform cu câte 5-10 sau mai multe spicule e lungi, violacee, galbene aurii sau palid galbene. Frecvent în zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), stânci înierbate, tufri œuri, locuri însorite. 8 7 2 7 3 3 Potentilla argentea L. s. str. Scrântitoare Rosaceae Plant peren, cu tulpina erect, înalt de 10 í50 cm, alb tomentoas. Frunzele bazale lung pe iolate, foliolate, cele mijlocii scurt pe iolate. Foliole obovate sau ovat lanceolate, pe fa scurt proase, cu peri scur i. Zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în locuri necultivate, pe coaste aride œi pietroase. 9 x 2 5 1 Tabelul continu 32 Tabelul 2.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 4 Stipa capillata L. Ngar Poaceae Plant peren cu tuf deas. Panicul lax, lung de 10-25 cm, cu ramifica ii sub iri, cu pu ine spicule e uniflore; arist lung de 8-20 cm, geniculat , în partea inferioar, rsucit, glabr. Frecvent în zona de step pân subetajul gorunului (etajul nemoral), paji œti aride, adesea pe substrat pietros. Paji œti extensive pân la semi-extensive, folosite prin p œunat cu ovinele. 8 7 2 8 2 Specii mezo-xerofile 5 Bothriochloa ischaemum (L.) Keng Brboas Poaceae Plant peren, tulpina 8-100 cm, inflorescen a format din 2-10 spice false, spicule ele uniflore. Axa spicului, baza spicule elor œi pedicelul spicule ului mascul, au peri rigizi, lungi. Frecvent în zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). 9 7 3 x 3 6 Chrysopogon gryllus (L.) Sadin Poaceae Tulpin înalt, 50-100 cm, panicul mare, cu ramuri numeroase, flexuoase. Spicule ele la baz cu un smoc de peri lungi, lucio œi, ruginii sau ro œietici. Frecvent în zona stepei pân în etajul gorunului (etajul nemoral), pe paji œti uscate œi însorite. 7 7 3 7 3 7 Festuca rupicola Heuff. Fâ œc ( Iarba calului ) Poaceae Specie peren, dens cespitoas, rareori pruinoas. Tulpini înalte, robuste, în partea superioar scabre sau netede. Panicul lung, lax sau dens, cu spicule e alungit íeliptice. Zona de step pân în zona subetajul gorunului (etajul nemoral), stâncrii înierbate, sta iuni uscate, terenuri în pant. Paji œti extensive œi semi-extensive folosite prin p œunat. 8 7 3 8 2 Tabelul continu 33 Tabelul 2.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 8 Helictotrichon pubescens (Huds.) Pilg. Poaceae Tulpin înalt, 30-100 cm, spicule e lungi, cu 2-3 flori albe verzui, violete, brune aurii sau albe argintii. Axa spicule ului lung proas. Frecvent în subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). 0 0 3 x 4 9 Koeleria macrantha (Ledeb.) Schult. Poaceae Plant cu tuf deas. Panicul spiciform, lung de circa 10 cm, îngust, piramidal, relativ lax, întrerupt spre baz, lucios. Spicule e cu dou-trei flori, nearistate. Frecvent în zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral), adesea pe terenuri în pant, însorite. 7 6 3 7 2 10 Mellilotus officinalis (L.) Lam. Sulfina galben Fabaceae Specie anual bienal, tulpina erect sau ascendent, înalt de 40 í100 cm. Frunze trifoliolate, foliolele ovate, fin din ate pe margini, mucronate la vârf, iar foliola mijlocie mai lung pe iolat. Pstaia scurt, obovata, glabrescent, reticulat œi scurt mucronat. Zona de step pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), prin fâne e, pe marginea drumurilor, locuri ruderale. 8 5 3 8 x 11 Salvia nemorosa L. Jale œ de câmp Lamiaceae Specie peren, tulpin înalt 20-60 cm, erect sau pu in ascendent, simpl sau ramificat în partea superioar, scurt, des œi alipit proas. Frunze tulpinale inferioare œi cele radicale lanceolate, pe fa glabre sau u œor pubescente, verzi, pe dos scurt proase, în lungul nervurilor. Flori lungi, 8-13 mm, scurt pedicelate, cele superioare apropiate, albastre violete, mai rar roze sau albe. Frecvent din zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral), paji œti, tufri œuri, locuri uscate, pietroase. 8 6 3 7 3 Tabelul continu 34 Tabelul 2.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 12 Trifolium montanum L. Fabaceae Plant peren cu tulpina erecta, foliat. Foliolele frunzelor îngust eliptice sau lanceolate cu vârful acut, pe margini fin serate. Capitule de obicei câte dou, lung pedunculate, au florile albe. ˛ntreaga plant este acoperit cu peri œori alipi i, mtso œi. Frecvent în zona silvostepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în paji œti, tufri œuri. Comun prin fâne e, livezi, rari œti de pdure, crânguri însorite. 7 x 3 8 2 13 Brachypodium pinnatum (L.) P. Beauv. Obsig Poaceae Plant peren, cu rizomi lungi, stoloniferi. Frunzele p roase, rigide, au teaca ciliat pe margini. Inflorescen a este un panicul spiciform, format din spicule e subsesile, cu pedicele lungi de 1-3 mm, alungite œi comprimate lateral, cu 8-20 flori. Sporadic în paji œti, din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), uneori abundent prin paji œti uscate, pân în zona submontan. Valoare furajer slab. 6 5 4 7 4 14 Filipendula vulgaris Moench Aglic Rosaceae Plant peren cu rdcini adventive tuberizate. Frunzele penat sectate. Inflorescen e cimoase, terminale. Florile albe, cu 5-6 petale. Frecvent prin paji œti, tufri œuri, margini œi rari œti de pdure, din zona stejarului silvostepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). 8 7 4 x 3 15 Galium verum L. s. str. Sânziene galbene Rubiaceae Plant peren cu tulpina muchiat , erect. Frunzele îngust liniare sunt dispuse în verticile. Florile tetramere, galbene-aurii, grupate în panicule terminale. Frecvent în paji œti, tufri œuri, din zona stejarului (zona de silvostep) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). 7 5 4 7 3 Tabelul continu 35 Tabelul 2.6 – continuare Specii mezofile Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 16 Leontodon autumnalis L. Capul clugrului Asteraceae Specie peren, de 10-50 cm, rdcini fibroase, tulpina erect , verde, glabr, frunzele bazale dispuse în rozet , lanceolate. Flori galbene, cele ligulate uneori ro œiatic striate. Frecvent în paji œti din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Pe paji œtile semi-extensive pân la cele semi- intensive. 7 x 5 x 5 Specii mezo-higrofile 17 Beckmannia eruciformis (L.) Host Ierboi de bahn Poaceae Specie peren cu tulpin erect, 50- 150 cm, mai mult sau mai pu in îngro œat la baz. Ligula de 5-8 mm. Inflorescen a lung de 10-30 cm, uneori ramificat spre baz, format din 10-25 spice neramificate dispuse unilateral în raceme sau panicule. Sporadic în zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral), paji œti înml œtinite, locuri umede œi srturate. 7 5 7 7 3 18 Polygonum bistorta L. Rcule Polygonaceae Specie peren, tulpina simpl, erect, înalt de 30 cm. Frunze bazale lung- pe iolate, trunchiate sau cordate la baz, iar frunzele superioare lanceolate, scurt pe iolate sau sesile, uneori pubescente. Inflorescen spiciform cilindric. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), în paji œti umede, turbrii. 7 4 7 5 5 Tabelul continu 36 Tabelul 2.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 19 Trollius europaeus L. Bulbuci Ranunculaceae Plant peren, cu tulpini glabre, simple sau ramificate. Frunzele tulpinale de obicei sesile, cele bazale lung pe iolate, palmat sectate. Florile sunt actinomorfe, globuloase, una sau mai multe, mari, cu un peduncul lung. Petalele galbene (5-15), rar verzui, floare globuloas. Plant ocrotit. Frecvent în paji œti, in subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Pe paji œtile extensive œi semi- extensive, folosite într- un sistem mixt. 9 3 7 7 6 20 Caltha palustris L. Calcea calului Ranunculaceae Specie peren, înalt de 15 í30 cm. Frunzele rotunde sau reniforme, cele bazale lung pe iolate, cele tulpinale scurt pe iolate sau sesile. Florile mari, cu tepale aurii. Plant toxic. Frecvent în bl i, mla œtini, pe marginea pâraielor œi prin locuri umede din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). 7 x 8 x x 21 Filipendula ulmaria (L.) Maxim. Cre u œc Rosaceae Plant peren, înalt de 100-120 cm, cu rdcini adventive filiforme, tulpin erect, glabr, ro œcat. Frunze întrerupt-penate, pe fa a superioar verzi închis, pe cea inferioar deschis verzi, alb-proase. Flori dispuse în cime multiflore, alb-g lbui. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), în paji œti, buruieni œuri, zvoaie, cu exces de umiditate. 7 x 8 x 4 22 Mentha longifolia (L.) Huds. Izma calului Lamiaceae Plant peren, suriu proas cu frunzele eliptice sau alungit ovate, de dou ori mai lungi decât late. Florile roz grupate în inflorescen e spiciforme, formate din verticile false. Frecvent prin paji œti, malul apelor, zvoaie, œan uri, din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). 7 5 8 8 8 Tabelul continu 37 Tabelul 2.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 23 Phalaris arundinacea L. Ierblu Poaceae Plant peren cu rizomi lungi, acoperi i cu scvame membranoase alburii. Tulpina erecta, înalt , adeseori ramificat cu tecile brunii. Frunze plane, liniar lanceolate, glabre, netede – aspre. Frecvent în œan uri, fâne e umede, ml œtinoase, malul apelor stagnante, din regiunea de step pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). 7 5 8 7 7 Specii hidrofile 24 Epilobium palustre L. Zburtoare de mla œtin Onagraceae Plant peren cu tulpini cilindrice pân la 1 m, frunze liniare/liniar- lanceolate, sesile/pe iolul foarte scurt, glabre/alipit proase. Flori roz deschis, rareori albe, grupate în racem terminal. Frecvent în subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). 7 x 9 3 2 25 Scirpus sylvaticus L. Pipirig Cyperaceae Plant înalt de 30 í120 cm, cu rizom repent. Tulpini drepte, erecte, fistuloase. Frunze liniar lanceolate, late de 5 í16 mm, plane, pe dos carenate. Spicule e ovoidale, izolate sau unite de obicei câte 2 í5 în glomerule. Frecvent prin locuri ml œtinoase, umede œi umbroase din zona de step pân în etajul molidului (etajul boreal). 7 5 9 4 x Specii ultrahidrofile 26 Glyceria maxima (Hartm.) Holmb. Mana de ap Poaceae Plant peren, cu rizom lung, repent. Tulpini robuste, erecte, înalte de 80 í200 cm, la baz groase de peste 10 mm, slab comprimate. Frunze plane, liniare, pe fa glabre, pe dos, scabre. Prin locuri bltoase, mla œtini cu stuf, lâng ape lin curgtoare, din zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). 9 5 10 8 7 Tabelul continu 38 Tabelul 2.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 27 Phragmites australis (Cav.) Trin. ex. Steud. Trestie Poaceae Plant peren cu rizomi lungi, adânci œi fistulo œi, înalt pân la 4 m. Frunzele plane, late de 2-3 cm. Ligula înlocuit cu peri scur i, albicio œi. Panicul piramidal, dens sau lax, lung de 20-30 cm, cu numeroase spicule e. Spicule ele cu 3-9 flori comprimate lateral. La locul de inser ie a axei spicule ului cu rahisul se afla peri lungi, albi, m tso œi, care devin vizibili numai dup înflorire. Frecvent în mla œtini, ape stagnante sau lin curgtoare, pe malul lacurilor œi râurilor, terenuri temporar inundate, coaste nisipoase, din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). 7 5 10 7 5 Specii eurifile 28 Linum catharticum L. Inea Linaceae Tulpin sub ire, 7-3 cm, glabr, cu frunze plane, opuse, cele inferioare alungit-obovate, cele superioare lanceolate, uninervate. Inflorescen a dicaziu, flori cu pediceli sub iri, lungi, înainte de înflorire apleca i în jos. Sporadic din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal); paji œti, tufri œuri œi locuri umede. Pe paji œti extensive œi semi-extensive. 7 x x 7 2 29 Potentilla erecta (L.) Raeusch. Sclipe i Rosaceae Plant peren, tulpin sub ire, erect sau ascendent, 10-30 cm, ramificat, slab proas. Frunze bazale ternate, frunze tulpinale trifoliolate, stipele adânc-sectate. Flori galbene (tipul 4), lung pedicelate, solitare sau în dicazii. Frecvent în paji œti umede, turbrii, din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Pe paji œti extensive œi semi- extensive. 0 0 x x 2 39 2.4 Exigen ìa speciilor fa ì £ de reac ìia solului Reac ia solului este un factor ecologic important cu implica ii esen iale în circula ia macro- œi microelementelor. Mobilitatea normal a elementelor nutritive se desf œoar în intervalul slab acid pân la neutru (Rusu œi colab., 2005). Speciile se comport diferit fa de reac ia solului, unele dezvoltându-se în limite mai largi ale reac iei solului, altele în limite mai restrânse, rspândirea lor fiind mult influen at. Indicele de reac ie a solului ne indic rela ia (coresponden a, interdependen a) între reac ia solului œi rspândirea speciilor de plante. Ellenberg (1992) clasific preferin ele speciilor la reac ie pe o scar de la 1 la 9 (tabelul 2.7). Tabelul 2.7 Exigen a speciilor la reac ia solului œi denumirea categoriilor ecologice Indicele de reac!ia solului (R) Valoarea indicelui Rspândirea Observa !ii Denumirea categoriei ecologice 1 Plante rspândite pe soluri extrem acide PH sub 4 Extrem acidofile 2 Plante rspândite pe soluri foarte puternic acide PH între 4-4,5 Puternic acidofile 3 Plante rspândite pe soluri puternic acide PH între 4,5-5 Puternic acidofile 4 Plante rspândite pe soluri acide PH între 5-5,5 Moderat acidofile 5 Plante rspândite pe soluri moderat acide PH între 5,5-6 Moderat acidofile 6 Plante rspândite pe soluri slab acide PH între 6-6,8 Slab acidofile 7 Plante rspândite pe soluri neutre PH între 6,8-7,2 Neutrofile 8 Plante rspândite pe soluri slab alcaline PH între 7,2-8,4 Slab alcalinofile 9 Plante rspândite soluri alcaline PH peste 8,4 Moderat-, puternic-, alcalinofile x Plante amfitolerante Plante cu o larg amplitudine fa de reac ia solului Euriacidofile În tabelul de mai jos (tabelul 2.8) se prezint o exemplificare pe categorii ecologice în func ie de exigen a speciilor la reac ia solului. 40 Tabelul 2.8 Caracterizarea speciilor în func ie de exigen a la reac ia solului; descrierea, r spândirea œi preferin ele lor fa de factorii ecologici Categoria ecologic în func!ie de exigen!a reac!ia solului Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N Specii extrem acidofile 1 Calluna vulgaris (L.) Hull Mrtloag (Iarba neagr) Ericaceae Arbust pitic de 20-100 cm, cu ramuri ascendente, bogat ramificate. Frunze opuse, liniar lanceolate, a œezate pe 4 rânduri œi acoperindu-se unele pe altele. Flori roze violacee, rar albe. Sporadic în turbrii, pduri, pe soluri uscate, nisipoase, srace œi acide, subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). 8 x x 1 1 Specii puternic acidofile 2 Agrostis rupestris All. Poaceae Plant peren cu stoloni scur i. Panicul lung de 2-4 cm, rsfirat în timpul œi dup înflorire; spicule e uniflore lungi de 2-3 mm; arist lung de circa 3 mm, geniculat, fixat sub mijlocul paleei externe. Frecvent din etajul jneapnului (etajul subalpin) pân în etajul alpin. 7 1 4 2 1 3 Bruckenthalia spiculifolia (Salisb.) Coacz Ericaceae Arbust pitic, 5-25 cm, cu ramuri ascendente, lujeri tineri, pubescen i, frunze divergente, aciculare, slab glanduloase œi pubescente. Flori mici, roz-violacee, tetramere, pedicelate, a œezate în raceme spiciforme terminale . Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), în paji œti, rari œti de pdure etc. 6 4 4 2 – Tabelul continu 41 Tabelul 2.8 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 4 Deschampsia flexuosa (L.) Trin Piu œ Poaceae Plant lax cespitoas ce formeaz tuf rar. Tulpini înalte de 20-70 cm, erecte sau ascendente, glabre. Frunze setaceu convolute, cu ligula lunga de cca. 2 mm. Panicul ovoidal, lung pân la 15 cm, cu ramuri sub iri, flexuoase, purpurii. Frecvent în pduri (molidi œuri), rari œti de pdure, pe soluri srace, acide, din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Apare în paji œti extensive, folosite prin p œunat. 6 x x 2 3 5 Nardus stricta L. Prul porcului ( po œic) Poaceae Plant dens cespitoas, cu rizom scurt, dens œi ramificat. Tulpina florifer erect, rigid, înalt, numai la baz foliat, în partea inferioar neted, spre vârf scabr. Frunze lungi, late de cca. 1 mm, rigide, pe margini scabre. Ligula lung pân la 2 mm sau lipse œte. Inflorescen a spic unilateral, cu spicule e uniflore, lipsite de glume. Frecvent în paji œti uscate sau umede, pe soluri srace, acide, uneori ml œtinoase, din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul alpin. Apare pe paji œti degradate. Plant calcifug. 8 x x 2 x Specii moderat acidofile 6 Antennaria dioica L. Talpa mâ ei Asteraceae Specie peren, tulpina des foliat , 6-25 cm, cu frunze îngust lanceolate, acute, sesile, ca œi tulpina alb argintiu alipit tomentoase; flori tubuloase/sterile. Plant dioic cu florile mici, grupate în capitule, dispuse în vârful tulpinii. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), în paji œti srace, pe substrat nisipo-pietros. Apare pe paji œti extensive œi semi-extensive. 7 x 4 3 3 Tabelul continu 42 Tabelul 2.8 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 7 Polygala vulgaris L. s. I. Amreal Polygalaceae Specie peren cu tulpini numeroase, erecte, 7-35 cm, frunze inferioare lanceolat eliptice/obovat eliptice, cele superioare liniar lanceolate, glabre/dispers proase, flori albastre rar roz pal/albe, dispuse într-un racem lax . Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin); paji œti, tufri œuri. Pe paji œtile folosite extensiv. 7 x 5 3 2 8 Anemone nemorosa L. Floarea Pa œtilor Ranunculaceae Plant peren cu rizom orizontal. Frunzele bracteale scurt pe iolate, palmat- sectate. Frunzele bazale asemntoare cu cele bracteale, apar dup înflorire. Flori solitare, lung pedunculate, cu œase tepale alungit ovate, albe. Frecvent în pduri de foioase, tufri œuri, paji œti, din zona pdurilor de stejar (zona de silvostep) pân în etajul molidului (etajul boreal). x x x 5 x 9 Anthoxanthum odoratum L. s. l. Vi elar Poaceae Plant dens cespitoas, cu tulpini sub iri, cu con inut bogat în cumarin . Frunze tulpinale plane, late de 3-6 mm, glabre, numai la baz ciliate, mai rar pubescente. Panicul spiciform, îngust sau alungit ovoidal, dens, lucios, întrerupt din loc în loc. ˛ntâlnit pe paji œti, margini de pdure, din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). x x x 5 x Specii slab acidofile 10 Crepis biennis L. Barba lupului Asteraceae Plant bienal, tulpin erect, cilindric, muchiat, dispers aspru proas. Frunze bazale oblanceolate œi frunze tulpinale distan ate, lanceolate sesile. Flori ligulate galbene de dou ori mai lungi decât involucrul. Frecvent în paji œti, margini de pduri, din zona pdurilor de stejar (zona de silvostep) pân în etajul molidului (etajul boreal). Apare în paji œtile semi-extensive pân la cele semi-intensive. 6 5 5 6 5 Tabelul continu 43 Tabelul 2.8 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 11 Galium aparine L. Turi Rubiaceae Plant anual cu tulpina prevzut cu peri recurba i, ag tori. Frunzele sunt liniar-oblanceolate, proase. Florile mici albe, grupate în cime axilare. Fructul este dicariops , cu sete scurte. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în locuri cultivate œi ruderale, tufri œuri, margini de pduri. 7 5 x 6 8 Specii neutrofile 12 Pimpinella major (L.) Huds. Petrinjei de câmp mari Apiaceae Plant peren, tulpin erect, 40-100 cm, fistuloas, muchiat, ramificat în partea superioar. Frunze simple-penat-sectate, cela bazale pe iolate, cele mijlocii œi superioare sesile œi mai adânc sectate. Flori albe, pân la intens purpurii, foarte scurt œi des proase, inegale. Frecvent în paji œti, tufri œuri, buruieni œuri, din zona pdurilor de stejar (zona de silvostep) pân în etajul molidului (etajul boreal). Apare pe paji œtile semi-extensive pân la cele semi-intensive. 7 x 6 7 7 Specii slab alcalinofile 13 Bromus erectus Huds. Obsiga aristat Poaceae Plant dens cespitoas uneori œi cu stoloni. Tulpini înalte pân la 100 cm, frunze în mugure plicate, glabre. Glume aproape egale, panicul scurt, contractat. Pedunculii spicule elor egali sau mai scur i decât spicule ul. Fâne e œi coaste însorite, pe soluri calcaroase, srace, uneori prin semnturi œi vii, din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul fagului (etajul nemoral). 8 5 3 8 3 Tabelul continu 44 Tabelul 2.8 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 14 Eryngium campestre L. Scaiul dracului (Rostogol ) Apiaceae Specie peren înalt pân la 50 cm, cu rizom fuziform œi tulpina ramificat . Frunze rigide, spinoase cu nervuri aparente pe ambele fe e, cele bazale lung pe iolate. Florile mici, alburii, dispuse în umbele simple, globuloase. Prin locuri pietroase, nisipoase, pe loess, terase de aluviuni, în fâne e œi p œuni aride din zona œi etajul nemoral. 9 7 3 8 2 15 Phyteuma orbiculare L. s. l. Bnic Campanulaceae Specie peren, tulpin simpl, erect, cilindric, glabr, 10-50 cm, dispers foliat. Frunze glabre, pubescente, cele bazale numeroase, ovate, eliptice sau lanceolate, cele tulpinale inferioare îngust lanceolate, scurt pe iolate, cele superioare sesile. Inflorescen a capitul, flori închis violet, alb strui sau albastre. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul alpin. ˛n general, pe paji œtile folosite extensiv. 8 3 x 8 2 16 Sanguisorba minor Scop. s. l. Cebarea Rosaceae Specie peren, înalt pân la 60 cm, cu rizom tare, pân la sublemnos, ramificat. Tulpina este erect sau geniculat ascendent, glabr sau numai în partea inferioar proas. Frunze tulpinale mici cu pân la 15 foliole înguste. Stipelele de la baza frunzelor concrescute cu pe iolul. Coline uscate, coaste însorite, mai ales pe soluri calcaroase, pe marginea drumurilor œi a ogoarelor, din zona de step pân în zona stejarului (zona nemoral). ˛n paji œtile folosite extensiv. 7 6 4 8 3 Tabelul continu 45 Tabelul 2.8 – continuare Specii alcalinofile Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 17 Coronilla varia L. Coroni œte Fabaceae Specie peren, înalt de 20-125 cm, tulpina culcat sau ac rtoare, scurt proas sau glabr. Frunze scurt pe iolate sau sesile, cu nervura median pronun at, terminat în mucron, cu margine cartilaginoas . Inflorescen a umbeliform cu pstaie erect sau patent. Plant toxic. Prin locuri ierboase, tufri œuri, livezi din zona de step pân în etajul gorunului (etajul nemoral). 7 5 4 9 3 Specii euriacidofile 18 Geum rivale L. Cl unul doamnei Rosaceae Plant peren, înalt de 15-30 cm, rdcini adventive, tulpin erect/ascendent, brun-ro œcat. Frunzele bazale lung pe iolate, dispuse în rozet, întrerupt lirat penat fidate. Frunzele tulpinale inferioare asemntoare cu cele bazale. Flori mari, pân la 3 cm în diametru, viu ro œietice. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), în locuri umede, paji œti, tufri œuri, zvoaie. ˛n paji œtile folosite extensiv œi semi- extensiv. 6 x 8 x 4 46 2.5 Exigen ìa speciilor la trof icitatea solului Troficitatea solului ia în considerare bog ia solului în elemente nutritive, îndeosebi aprovizionarea în azot œi fosfor (Ellenberg œi colab., 1991). Troficitatea solului are un rol important în cantitatea œi calitatea recoltei de substan uscat. De asemenea, ea dicteaz compozi ia floristic œi biodiversitatea unei paji œti. Indicele de troficitatea (indicele de azot) ne indic rela ia (coresponden a, interdependen a) între aprovizionarea cu elemente a solului œi rspândirea speciilor de plante. Exigen a speciilor la troficitate a fost etalonat pe o scar de la 1 la 9 (Ellenberg œi colab., 1991, tabelul 2.9). Tabelul 2.9 Exigen a speciilor la troficitatea solului œi denumirea categoriilor ecologice Indicele de troficitate (N) Valoarea indicelui Rspândirea Observa!ii (limitele de interpretare dup Rusu œi colab., 2005) Denumirea categoriei ecologice 1 Plante rspândite pe soluri foarte slab aprovizionate Con inutul de azot total mai mic de 0,1% Oligotrofe (azotofuge) 2 Plante cuprinse între 1 œi 3 Plante cu caractere de tranzi ie între valoarea 1 œi valoarea 3 Oligotrofe (azotofuge) 3 Plante rspândite pe soluri slab aprovizionate Con inutul de azot total cuprins între 0,1 % œi 0,14 % Oligomezotrofe (moderat nitrofile) 4 Plante cuprinse între 3 œi 5 Plante cu caractere de tranzi ie între valoarea 3 œi valoarea 5 Oligomezotrofe (moderat nitrofile) 5 Plante rspândite pe soluri moderat aprovizionate Con inutul de azot cuprins între 0,141 % œi 0,22 % Mezotrofe (mediu nitrofile) 6 Plante cuprinse între 5 œi 7 Plante cu caractere de tranzi ie între valoarea 5 œi valoarea 7 Mezotrofe (mediu nitrofile) 7 Plante rspândite pe soluri bine aprovizionate (bogate) Con inutul de azot cuprins între 0,221 % œi 0,35 % Eutrofe (nitrofile) 8 Plante cuprinse între 7 œi 9 Plante cu caractere de tranzi ie între valoarea 7 œi valoarea 9 Eutrofe (nitrofile) 9 Plante rspândite pe soluri supraîngr œate, Con inutul de azot peste 0,35 %. Extrem eutrofe (extrem nitrofile) X Plante indiferente Plante cu o larg amplitudine fa de aprovizionarea cu azot Euritrofe (eurinitrofile) În tabelul de mai jos (tabelul 2.10) se prezint o exemplificare pe categorii ecologice în func ie de exigen a speciilor la troficitatea. 47 Tabelul 2.10 Caracterizarea speciilor în func ie de exigen a la troficitatea solului; descrierea, r spândirea œi preferin ele lor fa de factorii ecologici Categoria ecologic în func!ie de exigen!a la troficitate Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N Specii oligotrofe (azotofuge) 1 Adonis vernalis L. Ruscu primvratic Ranunculaceae Plant peren, tufos ramificat . Frunzele de 2-3 ori sectate, cu segmente liniare sub iri. Flori mari, solitare, actinomorfe, de 2-4 cm în diametru. Sepale de obicei 5, petale numeroase, galbene-aurii, lucioase. Fructul polinucul , cu nuculele globuloase. Frecvent prin paji œti xerofile, rari œti de pdure, din zona de step pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). Apare în paji œtile extensive œi semi-extensive, folosite prin p œunat cu ovinele. 7 6 3 7 1 2 Poa bulbosa L. Firu bulboas Poaceae Plant peren cu tuf rar. Tulpina la baz bulbiform îngro œat. Frunzele bazale setiforme, cele tulpinale plane, late de 1-2 mm, au ligula ascu it, lung pân la 3 mm. Paniculul are ramifica iile scurte, de 1-2 cm, adesea cu bulbili în spicule e (forma vivipar ). Frecvent prin paji œti, rari œti de pdure, coaste însorite din zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral), chiar œi în etajul molidului (etajul boreal). 8 7 3 x 1 Tabelul continu 48 Tabelul 2.10 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 3 Arnica montana L. Arnica montan Asteraceae Specie peren, tulpina erect, cilindric, solitar, 20-50 cm,cu rozet bazal de frunze eliptice glabre sau aspre œi cu 1-2 perechi de frunze tulpinale. Flori galbene, cele centrale tubuloase, pubescente, cele marginale ligulate, de 2-3 ori mai lungi decât involucrul. Sporadic în paji œti din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Frecvent în paji œtile extensive œi semi- extensive, folosite, de obicei, într-un sistem mixt (cosit œi p œunat). 9 4 5 3 2 4 Astragalus onobrychis L. Co œaci Fabaceae Specie peren, tulpini arcuit ascendent/erect, 10-60 cm, frunzele cu 8-12 perechi de foliole lanceolate, stipele mici, concrescute, opuse frunzelor, flori subsesile, violet deschis. Frecvent în zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), paji œti însorite, erodate, folosite extensiv sau semi-extensiv. 9 7 3 9 2 5 Genista tinctoria L. Drobi Fabaceae Subarbust înalt pân la 50 cm. Tulpina glabr, cilindric, nearipat. Frunzele simple, aproape sesile, sunt dispuse altern. Florile galbene sunt grupate în raceme simple sau ramificate. P staia este liniar, glabr. Frecvent în pduri, rari œti œi margini de pdure, tufri œuri, stâncrii înierbate, nisipuri, din etajul boreal pân în etajul alpin. 8 5 x 4 2 6 Phleum phleoides (L.) H. Karst. Poaceae Plant peren cu tuf rar. Panicul spiciform, la îndoire lobeaz , se îngusteaz spre vârf; spicule e uniflore, cu dou glume libere pân la baz, carenate, cu carena glabr, terminate cu o arist scurt de 1 mm. Frecvent în zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Apare în paji œti extensive œi semi- extensive. 8 5 2 8 2 Tabelul continu 49 Tabelul 2.10 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 7 Scabiosa columbaria L. Dipsacaceae Plant peren cu tulpin 50-100 cm, glabr sau cel mult în partea inferioar proas. Frunzele lstarilor sterili alungit spatulate, obtuze sau rotunjite, cele tulpinale inferioare lirate, cele mijlocii œi superioare penat-sectate. Flori liliachii albastre, rar albe . Sporadic în subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), în paji œti, tufri œuri, margini de pdure, pe soluri scheletice. Pe paji œti extensive pân la semi-extensive. 8 5 4 8 2 Specii oligomezotrofe (moderat nitrofile) 8 Leucanthemum vulgare Lam. s. str. Margaret Asteraceae Plant peren cu tulpina slab ramificat, glabr sau proas. Frunzele bazale alungit-spatulate, cele tulpinale sesile, alungit-lanceolate sau liniare, semiamplexicaule, pe margini crenate. Capitulele terminale, de obicei solitare, cu florile ligulate albe iar florile tubuloase galbene. Involucrul solzos, cu marginea brunie. Frecvent în paji œti, pârloage, margini œi tieturi de pdure, poieni, din zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral). 7 x 4 x 3 9 Primula veris L. Ciubo ica cucului Primulaceae Plant peren prevzut în sol cu rizom. Frunzele bazale sunt ovate, cu pe iolul aripat. Florile pentamere, gamosepale, gamopetale, galbene, dispuse în umbele pe o tulpin scapiform, prezint heterostilie. Frecvent prin paji œti, margini œi rari œti de pdure, lunci, tufri œuri, din zona pdurilor de stejar (zona de silvostep) pân în etajul fagului (etajul boreal). 7 x 4 8 3 Tabelul continu 50 Tabelul 2.10 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 10 Daucus carota L. Morcov slbatic Apiaceae Plant bienal. Frunzele de obicei proase, de 2-4 ori penat sectate, cu segmentele lanceolate. Florile albe, dispuse în umbele compuse, cu involucru œi involucel. Fructul diachen spinoas. Frecvent în zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral), în paji œti, tufri œuri, locuri ruderale. ˛n paji œti extensive œi semi- extensive. 8 6 4 x 4 Specii mezotrofe (mediu nitrofile) 11 Bromus inermis Leyss. Obsig nearistat Poaceae Planta peren cu stoloni lungi. Frunze plane, late de 5-10 mm, cu teaca despicat în partea superioar în form de V. Paniculul este erect, dup înflorire lax, cu spicule ele alungite, cu 5-10 flori. Cre œte în zona de step œi silvostep (zona stejarului), pe coaste însorite, pe lâng drumuri, rari œti de pdure. 8 x 4 8 5 12 Cynodon dactylon (L.) Pers. Pir gros Poaceae Plant peren cu stoloni aerieni œi subterani lungi, ramifica i. Inflorescen a digitiform, format din 3-5 ramifica ii liniare. Spicule ele uniflore, sesile, lungi de 1-2 mm, dispuse pe dou œiruri apropiate, cu glumele carenate. Frecvent în coaste aride, locuri nisipoase, buruian în culturi agricole, livezi, marginea drumurilor, din zona de step pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). 8 7 3 x 5 Tabelul continu 51 Tabelul 2.10 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 13 Ajuga reptans L. Vine ic Lamiaceae Plant peren cu rizom scurt, cu rdcini numeroase œi ramificate. Tulpini simple, erecte, la baz cu stoloni supratere œtrii, repen i. Flori violet foarte scurt pedicelate sau aproape sesile, dispuse în mai multe verticile la subsioara frunzelor. Prin tufri œuri, fâne e œi margini de pduri, margini de drumuri, din zona de silvostep pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œtile semi- extensive pân la cele semi-intensive. 6 x 6 x 6 14 Dactylis glomerata L. s. str. Golom Poaceae Plant lax cespitoas, cenu œiu sau albastru verzuie, cu rizom. Tulpin erect sau geniculat, ascendent la baz. Panicul cilindric, ovoidal sau piramidal, lung pân la 18 cm. Spicule e numeroase, alungit ovate. Paleea inferioar ovat lanceolat, cu carena puternic, lung ciliat, aristat la vârf. Frecvent din etajul stejarului (zona de silvostep) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œtile folosite semi-extensive pân la cele extrem- intensive. Plant cultivat. 7 x 5 x 6 15 Gnaphalium sylvaticum L. Floarea patului Asteraceae Specie peren, cu tulpina de 20-50 cm, simpl sau ramificat numai în inflorescen , des foliat; frunze îngust sau liniar lanceolate, sesile, pe dos argintiu tomentoase, toate uninervate. Capitule brunii, a œezate în panicul cilindric compus din glomerule/raceme. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Uneori apare chiar œi în etajul subalpin. ˛n paji œti semi-extensive pân la cele semi-intensive, margini œi tieturi de pduri. 8 x 5 2 6 Tabelul continu 52 Tabelul 2.10 – continuare Specii eutrofe (nitrofile) Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 16 Alopecurus pratensis L. Coada vulpii Poaceae Rizom scurt, repent, cu stoloni subterani. Panicul spiciform cilindric, dens, lung de 5-10 cm. Spicule e uniflore œi glume lat lanceolate, lungi, concrescute aproape pân în mijloc. Paleea inferioar lanceolat, iar cea superioar œi lodiculele lipsesc. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona de nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Fâne e œi livezi umede, uneori pe soluri foarte slab srturoase œi umede cu pânza freatic la suprafa . Pe paji œti semi-intensive pân la cele extrem- intensive. 6 x 7 x 7 17 Arrhenatherum elatius (L.) P. Beauv. ex J. Presl & C. Presl Ovscior Poaceae Plante lax cespitoase, uneori cu rizomi noduro œi œi stoloni scur i. Tulpina erect sau ascendent, uneori u œor geniculat la baz, înalt de 50-180 cm, neted, lucioas. Panicul lax, cu numeroase spicule e lucioase, verzui sau u œor violet nuan ate, cu axa setiform proas. Glume alungit lanceolate, inegale, mai scurte decât paleele. Frecvent din zona nemoral (pdurii de stejar) pân în etajul fagului (etajul boreal). Livezi, p œuni, poieni œi fâne e. ˛n paji œti semi- intensive pân la cele extrem extensive. 8 6 5 7 7 18 Elymus repens (L.) Gould s. str. Pir târâtor Poaceae Plant cu rizom lung, repent, stolonifer. Tulpini înalte de obicei glabre. Frunze plane sau uneori rsucite, late de 4-8 mm. Privite prin transparen nervurile apar ca linii albe, fine, separate de dungi late, verzi. Frecvent din zona de step pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Paji œti, ogoare, coaste uscate, marginea drumurilor, margini de pduri. 7 x 5 x 8 Tabelul continu 53 Tabelul 2.10 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 29 Poa annua L. Hiru œor Poaceae Plant la baz tufos ramificat, cu tulpin erect sau ascendent. Frunze liniare plane, netede, moi, cu vârf brusc acuminat, u œor glugat. Panicul lax, ovoidal sau piramidal, lung pân la 8 cm, cu ramurile netede. Spicule e alungit ovate cu câte 2-11 flori. Frecvent din zona de step pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti târlite, folosite semi-intensiv pân la extrem-intensiv. 7 x 5 x 8 20 Symphytum officinale L. s. str. Ttneas Boraginaceae Rizom scurt œi gros, ramificat negru. Tulpin erect, înalt, în partea superioar aripat muchiat. Frunze pe fa rugoase, verzi închis, aspru proase decurente. Corol lung de 12-17 mm, murdar ro œie violacee sau palid roz, mai rar alb sau deschis galben, grupate în cime scorpioide. Frecvent din zona de silvostep (zona stejarului brumriu) pân în zona nemoral (zona stejarului). Pe marginea pâraielor, prin œan uri, locuri înml œtinate. 7 6 7 x 8 21 Taraxacum officinale Weber s. l. Ppdie Asteraceae Plant cu rizom vertical, ramificat din care cresc numeroase frunze bazale œi tulpini scapiforme. Frunze runcinate. Capitulele numai cu flori ligulate, galbene. Frecvent din zona de step pân în etajul molidului (etajul boreal). Locuri înierbate œi ruderale, în culturi. ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele extrem- intensive. 7 x 5 x 8 Tabelul continu 54 Tabelul 2.10 – continuare Specii extrem eutrofe (extrem nitrofile) Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire L T U R N 22 Arctium lappa L. Brusture Asteraceae Plant bienal, cu rdcin puternic, pivotant. Tulpin erect, extins ramificat, cu frunzele bazale œi tulpinale foarte mari, lung pe iolate. Flori purpurii cu corol alungit campanulat, îngustat brusc în tub. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). Pe terenuri virane, lâng drumuri, în paji œti supra târlite. 9 5 5 7 9 Specii euritrofe (eurinitrofile) 23 Poa pratensis L. s. str. Firu Poaceae Plant lax cespitoas cu rizom repent œi stoloni lungi. Tulpin erect, cilindric, mai rar comprimat . Glume lanceolate, lungi de 3-4 mm, acute. Paleea inferioar oblong, lung de 2,5-4 mm, pe dos cu 5 nervuri pronun ate. Frecvent din zona de step pân în etajul molidului (etajul boreal). Paji œti folosite semi- extensive pân la cele intensive. 6 x 5 x x 55 3 EXIGEN iA SPECIILOR DE PLANTE FA i $ DE FACTORII AGRONOMICI Precum factorii ecologici, factorii agronomici au o importan deosebit în cre œterea œi dezvoltarea plantelor sau chiar în existen a lor. În mod analog cu factorii ecologici (valoare ecologic) care prezint o valoare indicatoare a condi iilor sta ionale, factorii agronomici determin o valoare indicatoare a modului de folosin (valoare agronomic sau de folosin ). Factorii agronomici pot aduce informa ii suplimentare, deosebit de utile în explicarea fenomenelor de la nivelul covorului ierbos. De multe ori, prezen a abundent a unei specii într-un anumit ecosistem sau existen a alteia la un nivel minim poate fi explicat de factorii agronomici integra i într-un management praticol specific. Tot ace œti factori sunt cei care ajut la stabilirea valorii agronomice a ecosistemelor de paji œti œi la elaborarea msurilor de între inere œi folosin . Factorii agronomici sunt reprezenta i de toleran a la perturba iile mecanice œi valoarea furajer. Cunoa œterea toleran ei speciilor la presiunile (perturba iile) mecanice (toleran a la cosit, strivit œi p œunat) este esen ial în elaborarea managementului praticol pentru anumite ecosisteme de paji œti cu statut special de conservare œi nu numai. 3.1 Toleran ìa speciilor la cosit Toleran a la cosit este o caracteristic morfo-ecofiziologic a plantelor superioare (Briemle œi Ellenberg, 1994). Ea este dependent de capacitatea de regenerare, de ritmul de dezvoltare precum œi de capacitatea speciilor de a depozita asimilatele. Cositul avantajeaz acele plante care au o înrdcinare puternic sau stoloni, unde au posibilitatea s depoziteze o cantitate mare de asimilate. Briemle œi colab., (1994; 2002) etaloneaz preferin ele speciilor cu privire la cosit pe o scar cu valori cuprinse între 1 œi 9 (tabelul 3.1). Indicele de cosit ne descrie rela ia (coresponden a, interdependen a) între modul de folosin prin cosit œi rspândirea speciilor de plante. Pe baza valorii medii a indicelui de cosit a unei fitocenoze cu o 57 valoare conservativ ridicat se poate recomanda felul lucrrilor de între inere œi modul de aplicare a lor. Analog cu factorii ecologici, etalonarea toleran ei speciilor prin indicele de cosit are un caracter relativ în anumite condi ii de concuren . De aici, deducem c indicele de cosit nu are o valoare absolut pentru toate condi iile sta ionale. Tabelul 3.1 Toleran a speciilor la cosit œi denumirea categoriilor agronomice (dup Briemle œi Ellenberg, 1994, modificat œi adaptat la condi iile din România) Indicele de cosit (C) Valoarea Indicelui Observa!ii Sta!iunea Nr. de coase Valorificare Denumire categoriei agronomice 1 Plante care nu suport cositul (plante lemnoase) 0 Intolerante (sensibile) 2 Plante cuprinse între 1 œi 3 Pârloage vechi, margini de pdure 1 Materialul rezultat în urma cosirii nu poate fi folosit ca furaj Intolerante (sensibile) 3 Plante sensibile la cosit (suport numai cositul la sfâr œitul verii sau în toamn) 1 Moderat tolerante 4 Plante cuprinse între 3 œi 5 Fâne e folosite într-un sistem extensiv 1-2 Materialul rezultat este un furaj de calitate slab Moderat tolerante 5 Plante care suport mediu cositul (prima coas nu trebuie luat înainte de 1 iulie) 1-2 Mediu tolerante 6 Plante cuprinse între 5 œi 7 (prima coas nu trebuie luat înainte de jumtatea lunii iulie) Fâne e folosite într-un sistem semi-extensiv 2 Materialul rezultat este un furaj de calitate medie Mediu tolerante 7 Plante care suport bine cositul 2-3 Bune tolerante 8 Plante cuprinse între 7 œi 9 3 Materialul rezultat este un furaj de calitate bun Bune tolerante 9 Plante foarte rezistente la cosit (au o mare capacitate de concuren numai în situa ia când se cosesc de multe ori œi se calc des) Fâne e folosite într-un sistem semi-intensiv sau intensiv œi gazonul >3 Materialul rezultat este un furaj de calitate foarte bun Extrem tolerante În tabelul de mai jos (tabelul 3.2) se prezint o exemplificare pe categorii agronomice în func ie de toleran a speciilor la cosit, precum œi raportul cu al i factori agronomici. 58 Tabelul 3.2 Caracterizarea speciilor în func ie de toleran a la cosit; descrierea, r spândirea œi preferin ele speciilor fa de factorii agronomici œi valoarea lor furajer Categoria agronomic în func!ie de toleran!a la cosit Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C P CA VF Specii intolerante (sensibile) 1 Calamagrostis epigejos (L.) Roth. Trestie de câmp Poaceae Plant peren,cu înl imea de 60-150 cm, panicul foarte mare, spicule e scurt pedicelate, verzi/violet nuan ate. Perii de pe axa spicule ului-mult mai lungi decât paleea. Frecvent în zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), margini de pduri, tufri œuri, paji œti cu aluviuni. 2 4 3 3 2 Stachys sylvatica L. Blbis Lamiaceae Specie peren, tulpini 30-120 cm, erecte, simple sau ramificate în partea superioar , hispide œi glandulos proase. Frunze lung pe iolate, ovat cordate, alipit œi lung proase pe ambele fe e. Flori ro œii, scurt pedicelate, câte 2-6 în verticile, distan ate spre baz œi mai apropiate spre vârf. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). 2 2 2 3 Specii moderat tolerante 3 Carex vulpina L. Rogoz Cyperaceae Specie peren, 30-80 cm, tulpini numeroase, rigide, trimuchiate, foarte scabre. Frunze plane, mai scurte decât tulpinile, pe margini œi pe caren scabre. Inflorescen a spic compact, uneori întrerupt. Prezent în zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în paji œti înml œtinite, pe marginea apelor. 3 4 4 2 Tabelul continu 59 Tabelul 3.2 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C P CA VF 4 Cirsium palustre (L.) Scop. Crpu œnic Asteraceae Plant bienal, cu tulpin erect, 50-200 cm, spinos œi aripat. Frunze bazale alungit lanceolate, pe ambele fe e, proase. Frunze tulpinale decrescente; flori ro œii, tubuloase. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), în paji œti umede, în lungul pâraielor, tieturi de pduri. 3 8 3 2 5 Lathyrus palustris L. Fabaceae Tulpin prostrat/urctoare, 30-100 cm, aripat œi ramificat. Frunze liniar lanceolate, la vârf ascu ite. Flori liliachii œi albastre, dispuse în raceme laxe. Sporadic în zona silvostepei pân în etajul molidului (etajul boreal), în paji œti, turbrii. ˛n paji œtile semi- extensive pân la cele semi- intensive. 3 1 1 6 6 Anthyllis vulneraria L. s. l. Vtmtoare Fabaceae Plant peren, proas. Frunzele imparipenat compuse, cu foliola terminal mult mai mare decât cele laterale. Capitulele au la baz frunze involucrale, digitat partite. Florile sunt galbene sau ro œietice. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul alpin. Apare în paji œti, fâne e, locuri ierboase, stânci calcaroase. ˛n paji œti extensive pân la cele semi-extensive. 4 4 4 6 7 Briza media L. Tremurtoare Poaceae Plant peren cu tuf rar. Frunzele plane, late de 3-5 mm. Paniculul piramidal, lax, cu ramuri sub iri, flexuoase. Spicule ele ovat cordate, pendule, cu 4- 12 flori. Glumele brun violete, mai scurte decât spicule ul. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Este rspândit prin paji œti, margini de pduri de foioase, livezi, tufri œuri. ˛n paji œti extensive pân la cele semi- extensive. 4 4 4 6 Tabelul continu 60 Tabelul 3.2 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C P CA VF 8 Crocus vernus (L.) Hill Brându œa de primvar Iridaceae Plant peren cu bulbo-tubercul. Frunzele sunt liniar lanceolate. Perigonul de culoare violacee, are tubul lung, terminat în lacinii alungit-obovate. ˛nflore œte primvara devreme. Frecvent în poieni, fâne e, din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti extensive pân la cele semi-intensive, folosite într- un sistem mixt (cosit œi p œunat) 4 4 3 2 9 Dactylorhiza majalis (Rchb.) Hunt & Summerh. s. str. Orchidaceae Specie peren, tuberculi comprima i, fida i. Tulpina fistuloas, erect, de 10-30 cm, la baz cu frunze membranoase, strâns alipite. Frunzele tulpinale diferite ca form (ovate, lanceolate) de culoare verde murdar sau ro œietice, maculate sau nemaculate. Florile liliachiu purpuriu, rar ro œii sau albe, grupate într-o inflorescen piramidal la început, apoi cilindric . Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), paji œti umede, mla œtini. ˛n paji œti extensive œi semi-extensive. 4 3 3 3 10 Urtica dioica L. s. l. Urzic mare Urticaceae Plant peren, dioic cu peri œori urtican i. Tulpina este tetramuchiat, frunzele opuse, stipelate, pe iolate, ovate, dur serate pe margini. Florile au perigon sepaloid, dispuse în panicule axilare. Frecvent din zona stepei pân în etajul jneapnului (etajul subalpin) în p duri, rari œti œi tieturi de pdure, zvoaie, locuri târlite. 4 8 2 2 Specii mediu tolerante 11 Holcus lanatus L. Lânari Poaceae Planta peren cu tufa rar. Frunzele sunt scurt œi moi proase. Panicul ovoidal, lax, mai târziu – compact. Spicule ele albicioase, uneori alburiu- ro œcate, au 2-3 flori. Glumele au lungimea spicule ului. Paleea extern dorsal aristat fr s ias din spicule œi are vârful îndoit sub forma unui cârlig. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin paji œti, margini œi tieturi de pdure, pe lâng drumuri din regiunea de dealuri œi de munte. 6 4 4 5 Tabelul continu 61 Tabelul 3.2 – continuare Specii bune tolerante Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C P CA VF 12 Anthriscus sylvestris (L.) Hoffm. Hsm ui Apiaceae Specie bianual-peren, tulpin erect, 30-210 cm, ramificat în partea superioar, fistuloas. Frunze inferioare pe iolate, cele superioare sesile de 2-3 ori penat sectate. Flori poligame, petale albe, u œor verzui/glbui, în umbele compuse. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral); margini de pduri, zvoaie, tufri œuri, paji œti. 7 3 3 5 13 Heracleum sphondylium L. Brânca ursului Apiaceae Plant bianual-peren, tulpin erect, 30-200 cm, fistuloas, puternic muchiat, ramificat. Frunze foarte variate, fie toate nedivizate œi numai lobate sau cele bazale întregi œi cele tulpinale penat sectate, fie toate frunzele penat sectate, lobate în diferite moduri. Flori u œor proase, radiante, albe, verzui, glbui, roze, purpurii sau alb strui, în umbele compuse. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Prin paji œti, tufri œuri, zvoaie etc. 7 3 3 6 14 Medicago sativa L. s. l. Lucern Fabaceae Plant peren. Tulpina erect sau ascendent, glabr sau dispers proas. Frunzele cu foliolele oblanceolate, cuneate, cu vârful mucronat, din ate în treimea superioar. Florile albastre-violacee, sunt grupate în raceme axilare, alungite. P staia spiralat rsucit (de 2-3 ori), glabr . Specie subspontan, rar din zona stejarului brum riu (zona de silvostep) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Cultivat ca excelent plant furajer, adesea slbticit. 7 2 2 9 Tabelul continu 62 Tabelul 3.2 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C P CA VF 15 Trifolium pratense L. Trifoi ro œu Fabaceae Plant bienal sau chiar peren, de obicei cu numeroase frunze bazale. Frunzele au foliolele sesile, ovate sau eliptice, adeseori pe fa cu o pat mai deschis. Stipelele ovate, par ial concrescute cu pe iolul. Florile purpurii-deschis sau ro œii-rozacee, au corola gamopetal œi sunt adunate în capitule terminale (unul sau câte dou ). Pstaia ovoidal, monosperm (rareori cu dou semin e) este pixidiform . Frecvent din zona de silvostep (zona stejarului brumriu) pân în etajul molidului (etajul boreal), rar în etajul subalpin œi alpin. Prin locuri ierboase, fâne e, rari œti de pdure. Este cultivat ca plant furajer. 7 4 4 8 63 3.2 Toleran ìa speciilor la strivire Toleran a la strivire este o însu œire a plantelor, care a fost destul de târziu luat în studiu. Ea este – precum toleran a la cosit – o caracteristic morfo-ecofiziologic a plantelor superioare (Briemle œi Ellenberg, 1994). Relevante pentru aceast caracteristic sunt: înl imea, bioformele œi formele de cre œtere (Dierschke œi Briemle, 2002). Având în vedere înl imea, se cunoa œte faptul c o specie cu cât este mai înalt cu atât este mai sensibil la rnirile mecanice provocate cu ocazia p œunatului (sub copitele animalelor) sau a lucrrilor de între inere (sub ro ile ma œinilor agricole œi tractoarelor) œi invers. Pe p œunile folosite într-un sistem intensiv apar specii pitice care au o toleran mare fa de strivire. Bioformele cuprind speciile de plante cu caractere œi adaptri asemntoare la condi iile de mediu. Criteriul care st la baza clasificrii speciilor în categoriile de bioforme este modul în care acestea î œi protejeaz pr ile regenerative (muguri vegetativi etc.) în timpul perioadelor nefavorabile vegeta iei (Cristea œi colab., 2004). Exist mai multe categorii de bioforme (Raunkiaer, 1937 citat de Cristea œi colab., 2004; Ellenberg œi colab., 1991), dar în paji œti apar cel mai mult hemicriptofitele œi mai pu in camefitele, geofitele œi terofitele. Hemicriptofitele sunt plante cu muguri hibernali la suprafa a solului, proteja i de resturile vegetale, rozetele frunzelor œi stratul de zpad. Dup forma de cre œtere, speciile de plante se împart în (Dierschke œi Briemle, 2002): plante cu tuf (Agrostis capillaris L.), plante cu rozet (Leontodon autumnalis L.), plante cu semi-rozet (Pimpinella spp., Cirsium spp.), plante ag toare (Lathyrus spp., Vicia spp.) œi plante stolonifere (Agrostis stolonifera L., Ranunculus repens L.). Toleran a la leziunile mecanice este etalonat prin indicele de strivire. Indicele de strivire ne descrie rela ia (coresponden a, interdependen a) între ac iunea de tasare (fie de animale, fie de ma œini agricole) œi rspândirea speciilor de plante. Briemle œi colab., (1994, 2002) etaloneaz toleran a speciilor cu privire la strivire pe o scar cu valori cuprinse între 1 œi 9 (tabelul 3.3). 64 Tabelul 3.3 Toleran a speciilor la strivit œi denumirea categoriilor agronomice (dup Briemle œi Ellenberg, 1994, modificat œi adaptat la condi iile din România) Indicele de strivire (S) Valoarea indicelui Observa!ii Folosin!a paji ßtii Toleran!a la clcat ßi formele de cre ßtere Frecven!a clcrilor Denumire categoriei agronomice 1 Plante care nu suport strivitul Specii care nu suport clcatul, specii cu talie înalt, în special cele din AFB, ag toare, cu tuf sau cu semi-rozet Intolerante (sensibile) 2 Plante cuprinse între 1 œi 3 Fâne e cu specii înalte, margini de pdure, pârloage, p œuni ocazionale, p œuni cu vegeta ie lemnoas Specii cu caractere de tranzi ie între 1 œi 3 Clcatul nu are loc sau are loc numai ocazional. Suport 1-2 clcri (p œunat sau treceri cu utilajele agricole) pe perioada de vegeta ie Intolerante 3 Plante sensibile la strivit. Poaceaele înalte œi specii mijlocii din AFB cu tuf Moderat tolerante 4 Plante cuprinse între 3 œi 5 Fâne e folosite extensiv, p œuni cu sistem liber extensiv, paji œti cu sistem mixt Specii cu caractere de tranzi ie între 3 œi 5 Clcatul are loc de 3-7 ori în decursul unei perioade de vegeta ie Moderat tolerante 5 Plante mediu rezistente la strivit Poaceaele cu talie mijlocie, unele specii stolonifere, specii cu rozete œi semi-rozete, specii anuale cu talie înalt precum œi specii care suport terenurile tasate Mediu tolerante 6 Plante cuprinse între 5 œi 7 Fâne e semi- extensive, p œuni cu sistem continuu liber îmbunt it, drumuri pentru animale œi crri Specii cu caractere de tranzi ie între 5 œi 7 Plante clcate frecvent în perioada de vegeta ie de ctre animale sau ma œini agricole Mediu tolerante 7 Plante rezistente la strivit Poaceae cu talie mic, AFB cu talie mic œi stolonifere Bune tolerante 8 Plante cuprinse între 7 œi 9 Specii cu caractere de tranzi ie între 7 œi 9 Plante clcate continuu în perioada de vegeta ie, cu animalele sau cu ma œinile agricole Bune tolerante 9 Plante extrem rezistente la strivit Fâne e semi- intensive œi intensive, p œuni cu sistem pe tarlale, dozat sau cu por ia, drumuri pentru ma œini, parcri neasfaltate sau pietruite, terenuri de golf, rosturile pavajelor Specii care suport clcatul extrem œi prin clcare dobândesc o capacitate mare de concuren ; plante cu talie mic, de cele mai multe ori anuale sau cu rozet Plante clcate în fiecare zi sau chiar în fiecare or, cu ma œinile agricole, ma œini rutiere sau rar cu animale Extrem tolerante În tabelul de mai jos (tabelul 3.4) se prezint o exemplificare pe categorii agronomice în func ie de toleran a speciilor la strivit. 65 Tabelul 3.4 Caracterizarea speciilor în func ie de toleran a la strivit; descrierea, r spândirea œi preferin ele speciilor fa de factorii agronomici œi valoarea lor furajer Categoria agronomic în func!ie de toleran!a la strivit Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF Specii intolerante (sensibile) 1 Artemisia vulgaris L. Pelinari Asteraceae Specie peren, cu tulpina de 50-150 cm, cilindric , striat, adeseori ro œu nuan at; frunze bicolore, pe fa închis verzi, pe dos alb tomentoase, capitule numeroase, a œezate în panicul compus; flori tubuloase, galbene, uneori ro œiatic nuan ate. Frecvent în zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în z voaie, tufri œuri, locuri ruderale. 2 1 6 2 2 Senecio paludosus L. Asteraceae Plant peren, tulpina 50-200 cm, erect , cilindric, des frunzoas, ramificat. Frunzele bazale în timpul înfloririi lipsesc, frunzele tulpinale sunt liniar lanceolate, pe fa închis verzi, lucioase, pe dos scurt alipit proase. Flori radiale galbene, ligulate. Sporadic în zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în z voaie, mla œtini, lungul pâraielor. 4 1 7 1 3 Onobrychis viciifolia Scop. Sparceta Fabaceae Plant peren. Frunzele imparipenat compuse, cu foliolele alungit eliptice. Florile mov sau roz, dispuse în raceme lung pedunculate. P staia nuculiform, reticulat ornamentat, cu 4-6 ghimpi pe creast . Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin paji œti, pârloage, rari œti de pdure, ruderal. Cultivat pentru nutre . Plant calcifil. 6 2 2 8 Tabelul continu 66 Tabelul 3.4 – continuare Specii moderat tolerante Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 4 Cardamine pratensis L. (s. l.) Stupitul cucului Brassicaceae Specie peren cu tulpina erect de 10-60 cm, glabr cu rozet de frunze bazale lung pe iolate, cu 3-11 foliole, cea terminal cu mult mai mare. Frunzele tulpinale rare, pectinat penate-toate pubescente/proase. Inflorescen racem dens, flori violet deschise/închise. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral), pân în etajul molidului (etajul boreal), în lungul v ilor pâraielor, pe lâng izvoare. 6 3 7 4 5 Deschampsia cespitosa (L.) P. Beauv. s. str. Târs Poaceae Plant peren cu tuf deas. Panicul lung de 10-30 cm, lax, piramidal, cu ramurile extinse orizontal dup înflorire; spicule e biflore, violacee, lucioase, lungi de 4-5 mm; paleea extern cu o arist scurt, dreapt sau slab geniculat. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral), pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). 5 4 7 2 6 Trifolium campestre Schreb. Trifoia œ Fabaceae Plant anual sau bienal. Frunzele trifoliolate, de tip medicago (foliola din mijloc mai lung pe iolat decât celelalte dou), cu foliolele oblanceolate, întregi sau slab din ate pe margini. Florile galbene, scurt pedicelate, sunt grupate în capitule. Corola galben-aurie, persistent, dup înflorire, acoper pstaia. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin paji œti, rari œti de pdure, tufri œuri, vii, stâncrii înierbate, ruderal. 6 4 4 7 7 Trifolium hybridum L. Fabaceae Plant peren, abundent ramificat , uneori cu tulpina fistuloas. Frunzele cu foliolele subsesile, obovate sau eliptice, m runt din ate pe margini. Florile alb-roze, pân la ro œietice, dup înflorire reflecte, brunii, grupate în capitule pedunculate, globuloase. Pstaia cu 1-2 (3) semin e. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal) prin paji œti, livezi, lunci, grdini, ogoare, malul apelor. 7 4 4 8 Tabelul continu 67 Tabelul 3.4 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 8 Trisetum flavescens (L.) P. Beauv. Ovscior auriu Poaceae Plant peren cu tufa rar. Tulpinile u œor geniculate la baz, cu nodul superior la jum tatea tulpinii sau mai sus. Paniculul lax, cu spicule ele glbui-verzui sau aurii, lungi de 5-8 mm, formate din 3 flori. Paleea extern cu arist geniculat, ie œit din spicule . Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin fâne e, poieni, lunci, la baza versan ilor. ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele semi-intensive. 7 4 5 7 9 Veronica officinalis L. Ventrilic Scrophulariaceae Specie peren, tulpin proas, culcat, cu rdcini adventive la noduri, cu ramuri ascendente, defoliate. Frunze eliptice pân la obovat eliptice, scurt pe iolate, dispers-proase. Flori palid-violacee, uneori alburii, grupate în raceme dese, erecte. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Apare în paji œtile semi-extensive pân la cele intensive. 4 4 4 2 Specii mediu tolerante 10 Agrostis capillaris L. Iarba vântului Poaceae Plant peren cu tuf rar. Panicul lung de 10-15 cm, rsfirat œi dup înflorire; spicule e uniflore, violete, lungi de 1,5-2 mm, glume de lungimea spicule elor; ligula scurt pân la 2 mm. Frecvent în subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Specie cu plasticitate ecologic mare. ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele intensive. 6 5 6 6 11 Medicago lupulina L. Trifoi mrunt Fabaceae Plant anual sau bianual, cu tulpina ramificat , plagiotrop sau ascendent, u œor muchiat. Frunzele trifoliolate, cu foliolele obovate sau eliptice, întregi pe margini sau slab din ate spre vârf. Florile sulfurii sunt grupate în capitule mici, lung pedunculate, axilare. Pstaia reniform, indehiscent, monosperm, negricioas, iese din caliciu. Frecvent din zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin paji œti, pârloage, terenuri degradate, rari œti de pdure, zvoaie, tufri œuri, ruderal. Plant pionier. 7 6 4 8 Tabelul continu 68 Tabelul 3.4 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 12 Poa trivialis L. øuvar de munte Poaceae Plant peren stolonifer cu limbul foliar plan, treptat ascu it spre vârf. Vagina œi tulpina sunt aspre sub panicul. Ligula alb , ascu it, lung pân la 5 mm. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin paji œti umede, tufri œuri, margini œi tieturi de pdure în locuri umede, grohoti œuri œi locuri ruderale. ˛n paji œtile semi-intensive pân la cele extrem-intensive. 8 6 6 7 Specii bune tolerante 13 Festuca arundinacea Schreb. Piu œ înalt Poaceae Panicul alungit piramidal, lax, lung de 15-20 cm, rsfirat înainte œi dup înflorire; spicule e lungi de 8- 12 mm lungime cu axa scabr , paleea extern acuminat sau cu arist de maximum 3 mm. Frecvent în zona silvostepei (zona stejarului brum riu) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œtile semi-intensive pân la cele extrem-intensive. 7 7 6 5 14 Lolium perenne L. Iarb de gazon Poaceae Plant peren cu frunze lucioase pe dos. Spicul este comprimat lateral. Spicule ele sunt distan ate pe rahis, dispuse cu partea îngust spre ax œi formate din 8-12 flori. Spicule ele nearistate, au o singur glum, cu excep ia spicule ului terminal care are dou. Glumele sunt mai scurte decât spicule ul. Frecvent în paji œti, din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Se cultiv ca plant de gazon pe terenurile sportive, parcuri. ˛n paji œtile semi-intensive pân la cele extrem-intensive. 8 8 8 9 15 Trifolium repens L. Trifoi alb târâtor Fabaceae Plant peren cu tulpina plagiotrop , repent. Frunzele sunt lung pe iolate. Florile albe, rar alb- roze, dup înflorire reflecte œi brunii sunt grupate în capitule globuloase, lung pedunculate. Frecvent din zona stepei pân în etajul alpin. ˛n paji œti, tufri œuri, stâncrii, ruderal. ˛n paji œtile semi-intensive pân la cele extrem-intensive. 8 8 8 9 Tabelul continu 69 Tabelul 3.4 – continuare Specii extrem tolerante Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 16 Agrostis stolonifera L. Iarba câmpului Poaceae Plant peren, stolonifer. Panicul lung de 20-30 cm, rsfirat în timpul înfloririi, adunat înainte œi dup înflorire; spicule e uniflore lungi de 2-3 mm, glumele de lungimea spicule elor, palee nearistate, acute, membranoase; ligula lung de 5-6 mm. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti intensive œi extrem-intensive. 9 9 9 4 17 Polygonum aviculare L. s.l. Troscot Polygonaceae Plant anual cu tulpini culcate sau ascendente. Frunzele lanceolate, scurt pe iolate sau sesile. Ohrea cilindric , membranoas, alb, laciniat pe margini. Florile dispuse în fascicule laterale, axilare. Perigonul alb-verzui sau alb-roz. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n locuri tasate, pietri œuri, drumuri. ˛n paji œti intensive œi extrem-intensive. Plant pionier. 4 9 9 2 70 3.3 Toleran ìa speciilor la p £ çunat Toleran a la p œunat nu trebuie confundat cu toleran a la strivit, deoarece p œunatul are o ac iune foarte complex asupra sistemelor de paji œti, în func ie de sistemul de p œunat aplicat, intensitate, durata p œunatului, specia de animale, vârsta animalelor etc. Principalii factori ai toleran ei la p œunat sunt toleran a la strivit œi palatabilitatea. Pe o paji œte, unde se practic un p œunat dozat sau cu por ia, valoarea toleran ei la p œunat se apropie foarte mult de cea a toleran ei la strivire. Oferta de furaj mic într-un timp foarte scurt face ca vegeta ia paji œtii în urma p œunatului s prezinte o înl ime uniform, asemntoare celei rezultate dup cosit. Ac iunea de strivire a animalelor sub copite face, în mare parte, diferen a între cosit œi p œunat œi determin instalarea speciilor cu toleran mare la p œunat. Spre exemplu, specia Lolium perenne L. are o toleran mare atât la strivit cât œi la p œunat (valoarea indicilor este 8). Un comportament asemntor prezint œi specia Trifolium repens L. (valoarea indicilor este 8). Situa ia se schimb total pe o p œune folosit intr-un sistem extensiv, unde oferta de furaj este mare, timpul de p œunat mai lung, iar animalele se plimb pe toat suprafa a. Factorii care au rolul cel mai important în acest caz sunt palatabilitatea œi gradul de consumabilitate. De data aceasta, toleran a la p œunat este determinat mai mult de pscutul selectiv, care la rândul lui este hotrât de valoarea furajer a vegeta iei. Problema este c, speciile din alte familii botanice cu talie înalt, neconsumate de animale, vor rmâne pe p œune. În paji œtile extensive, valoarea toleran ei la p œunat este foarte diferit de cea a toleran ei la strivit, iar speciilor neconsumate li s-a atribuit o valoare indicatoare mare a toleran ei la p œunat (Cirsium arvense L. Scop. Colchicum autumnale L., Juncus effusus L., Urtica dioica L.s.l. etc.). Astfel, specia Urtica dioica L.s.l. a primit valoarea toleran ei la p œunat 8 œi la strivit 2. Speciile cu toleran mare la p œunat sunt fie cele care prezint o rezisten sporit la strivit œi pscut, fie cele care sunt refuzate de animale. Toleran a la pscut este etalonat prin indicele de p œunat. Indicele de p œunat ne descrie rela ia (coresponden a, interdependen a) între influen ele strivirii œi pscutului (asociate cu palatabilitatea œi gradul de consuma- 71 bilitate) œi rspândirea speciilor de plante. Briemle œi colab., (1994, 2002) etaloneaz toleran a speciilor la p œunat pe o scar cu valori cuprinse între 1 œi 9 (tabelul 3.5). Tabelul 3.5 Toleran a speciilor la p œunat œi denumirea categoriilor agronomice (dup Briemle œi Ellenberg, 1994, modificat œi adaptat la condi iile din România) Indicele de p ßunat (P) Valoarea indicelui Observa!ii Cicluri de p ßunat Intensitatea p ßunatului, efectul asupra compozi!iei floristice Tipul de p ßunat Denumire 1 Plante care nu suport p œunatul 0 pân la 1 sau odat la doi ani Compozi ie floristic nu este potrivit pentru p œunat sau este potrivit pentru un p œunat extensiv P œunat cu ovinele la momente bine stabilite sau se poate practica un p œunat ra ional, dar pe o perioad scurt de timp Intolerante (sensibile) 2 Plante cuprinse între 1 œi 3 0 pân la 1 sau odat la doi ani Compozi ie floristic potrivit mediu pentru p œunat P œuni cu sistem liber extensiv ocazional Intolerante 3 Plante sensibile la p œunat 1 Compozi ie floristic potrivit mediu pentru p œunat P œuni cu sistem liber- extensiv Moderat tolerante 4 Plante cuprinse între 3 œi 5 1-2 ˛n cadrul p œunatului se consum doar par ial plantele P œuni cu sistem liber- extensiv Moderat tolerante 5 Plante mediu rezistente la p œunat 2 ˛n cadrul p œunatului se consum doar par ial plantele P œuni semi-extensive cu sistem pe tarlale Mediu tolerante 6 Plante cuprinse între 5 œi 7 2-3 ˛n cadrul p œunatului se consum toat planta P œuni semi-intensive cu sistem dozat Mediu tolerante 7 Plante rezistente la p œunat 3 ˛n cadrul p œunatului se consum frecvent de mai multe ori pr ile utile ale plantei P œuni semi-intensive cu sistem dozat Bune tolerante 8 Plante cuprinse între 7 œi 9 3-4 ˛n cadrul p œunatului se consum frecvent de mai multe ori pr ile utile ale plantei P œuni intensive cu sistem dozat Bune tolerante 9 Plante extrem rezistente la p œunat >4 ˛n cadrul p œunatului se consum frecvent de mai multe ori pr ile utile ale plantei P œuni intensive œi p œuni cu por ia Extrem tolerante În tabelul de mai jos (tabelul 3.6) se prezint o exemplificare pe categorii agronomice în func ie de toleran a speciilor la p œunat. 72 Tabelul 3.6 Caracterizarea speciilor în func ie de toleran a la p œunat; descrierea, r spândirea œi preferin ele speciilor fa de factorii agronomici œi valoarea lor furajer Categoria agronomic în func!ie de toleran!a la p ßunat Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF Specii sensibile 1 Vicia cracca L. s. str. Mzriche Fabaceae Plant peren. Frunzele paripenat compuse, cu foliolele îngust eliptice sau liniare. Inflorescen a racem pedunculat unilateral, cu flori albastre. Pstaia este rombic, turtit, glabr. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti, margini de pdure, tufri œuri, zvoaie, ogoare, ruderal. ˛n paji œti semi- extensive pân la cele intensive. 6 2 1 7 2 Lathyrus pratensis L. Lintea pratului Fabaceae Plant peren, cu tulpina tetramuchiat , ag toare. Frunzele paripenat compuse, terminate cu cârcei, sunt formate dintr-o singur pereche de foliole, îngust lanceolate, cu vârful acuminat. Stipelele sagitate, liniar-lanceolate, mai mici decât foliolele. Florile sunt galbene, grupate câte 3-12 în raceme laxe, pedunculate. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin fâne e, tufri œuri, rrituri de pdure, prin locuri umede. 5 3 2 7 3 Lychnis flos- cuculi L. Floarea cucului Caryophyllaceae Specie peren de 30-100 cm, dens tomentoas , tulpini erecte, dens foliate la baz , frunze sesile, ovate/lanceolat-ovate, acute. Flori solitare, lung pedunculate. Frecvent în zona stepei, pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti umede, înml œtinite. 4 2 2 2 Tabelul continu 73 Tabelul 3.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 4 Silene vulgaris (Moench) Garcke s. l. Gu œa porumbelului Caryophyllaceae Plant ierboasa, rar lignificat la baza, lax tufoas. Tulpina de 30-100 cm, frunze eliptic lanceolate/ovate, bractei membranoase. Inflorescen a un dicaziu cu 2-3 bifurcatii simetrice. Flori polioic-dioice, petale cu ligula foarte redus , albe sau roze. Fruct capsula globuloasa. Prezent în zona stepei pân etajul jneapnului (etajul subalpin). ˛n paji œti, tufri œuri, buruieni œuri, soluri erodate. 4 2 2 4 Specii moderat sensibile 5 Festuca pratensis Huds. s. l. Piu œ de livad Poaceae Plant peren cu tuf rar, înalt de 30-100 cm. Frunzele cu prefolia ie convolut, late de 3-5 mm, au urechiu œe mari œi ligul scurt de 1 mm. Inflorescen a are form piramidal, la înflorire – rsfirat, la baza cu 2 (3) ramuri inegale, cea mai lung cu 4-6 spicule e, cealalt cu 1-3 spicule e. Spicule ele lungi de cca. 10 mm, cu 5-12 flori. Glumele inegale, mai scurte decât spicule ul. Paleea extern dorsal rotunjit, nearistat. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Adesea dominant în paji œti, rari œti œi tieturi de pdure, zvoaie. Apare în paji œtile semi- intensive pân la extrem- intensive. Cultivat ca foarte bun plant furajer. 6 6 4 9 6 Lotus corniculatus L. Ghizdei Fabaceae Plant peren. Frunzele imparipenat compuse, cu 5 foliole. Florile galbene, câte 2-8 în capitule umbeliforme, lung pedunculate, la baz cu frunze involucrale trifoliolate. Frecvent din zona de step pân în etajul alpin. Prin locuri ierboase, tufri œuri. Specie cu plasticitate ecologic mare. Uneori cultivat ca plant furajer. 6 4 4 8 Specii moderat rezistente 7 Leontodon hispidus L. Potcapul clugrului Asteraceae Plant peren, 10-40 cm; scap solitar, erect/arcuit ascendent, cu un singur capitul. Frunze dispuse în rozet, oblanceolate, acoperite cu peri rigizi. Flori ligulate galbene de dou ori mai lungi decât involucrul. Frecvent în paji œti din zona silvostepei (zona stejarului brumriu) pân în etajul subalpin (etajul jneap nului). ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele semi-intensive. 5 5 5 6 Tabelul continu 74 Tabelul 3.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 8 Ranunculus bulbosus L. Ranunculaceae Plant peren de 10-30 cm, la baz bulbiform îngro œat, tulpin erect, ramificat, foarte des proase, frunze bazale lung pe iolate, iar cele mijlocii œi superiore sesile. Flori multe, galbene aurii. Frecvent în paji œti din zona silvostepei (zona stejarului brumriu) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele semi-intensive. 6 4 5 2 9 Phleum pratense L. s. str. Timoftic Poaceae Plant perena cu tuf rar. Paniculul spiciform, este foarte dens, cilindric œi nu formeaz lobi la îndoire. Spicule ele uniflore, turtite lateral. Glumele de lungimea spicule elor, neconcrescute între ele, carenate dorsal, pe caren ciliate. Sporadic prin paji œti, din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral), aprând chiar œi în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele intensive. Adesea cultivat . 8 6 6 9 Specii rezistente 10 Cynosurus cristatus L. Pieptnari Poaceae Plant peren cu tuf rar. Frunzele plane, late de 2-3 mm. Paniculul spiciform, liniar, cu spicule ele dispuse distih pe rahis. Spicule ele sunt de dou feluri: fertile œi sterile. Spicule ele fertile sunt formate din 4-5 flori cu paleele nearistate, iar cele sterile situate la baza celor fertile, sunt formate dintr-o ax cu pân la 10 palee înguste, puternic carenate, cu marginile membranoase, a œezate pectinat. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal) chiar œi cel subalpin. Prin paji œti mezofile, fâne e, p œuni œi poieni. ˛n paji œtile semi- extensive pân la cele semi- intensive. 7 7 7 7 Tabelul continu 75 Tabelul 3.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 11 Festuca rubra L. Piu œ ro œu Poaceae Plant peren cu tuf mixt. Tecile frunzelor din anii preceden i au culoare brun-ro œcat, iar nerva iunea albicioas. Ramura inferioar a inflorescen ei este pe jumtatea lungimii paniculului. Spicule ele sunt scurt aristate, cu glumele œi paleele ro œii-violacee. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Este una din speciile edificatoare a paji œtilor de pe versan ii umbri i. Cultivat ca bun furajer. 9 6 7 7 12 Plantago media L. Ptlagin Plantaginaceae Plant peren cu rizom subteran (microblast) vertical œi tulpina florifer scapiform. Frunzele sunt dispuse în rozet bazal, ovate, atenuate în pe iol, cu nerva iunea arcuat. Florile tetramere, mici, au staminele exerte, sunt adunate în spice simple. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin paji œti, malul apelor, tieturi de pdure, ruderal. Plant pionier. 4 8 8 3 76 3.4 Valoarea furajer £ Valoarea furajer este o no iune complex, care ia în considerare urmtoarele aspecte (Vîntu œi colab., 2004; Rotar œi Carlier, 2010): compoziia chimic ; gradul de consumabilitate; palatabilitatea (acceptan a animalelor); digestibilitatea; procentul de frunze i tulpini; perozitatea organelor plantei i felul ei; gradul de toxicitate etc. În general, Poaceaele au o valoare furajer bun œi sunt preferate de animale mai ales în primele faze de vegeta ie. De asemenea, Fabaceaele sunt excelente furajere datorit, în primul rând, con inutului mare de protein, vitamine œi sruri minerale. Cyperaceaele œi Juncaceaele au o valoare furajer foarte sczut sau, multe dintre ele, sunt fr valoare. Plantele din alte familii botanice (AFB) sunt în general fr valoare furajer, de aceea s-au denumit în trecut (impropriu) buruieni de paji œti (Rotar œi Carlier, 2010). Participarea acestor specii în vegeta ia paji œtilor este foarte diferit, fiind în func ie de condi iile naturale (sol, umiditate, temperatur etc.), de modul de îngrijire œi de folosin a paji œtilor naturale. Valoarea agronomic a unei paji œti se apreciaz œi dup ponderea acestor specii în covorul vegetal. Astfel, cu cât ele au un procent mai mare de participare, cu atât paji œtea respectiv este mai degradat întrucât majoritatea speciilor din alte familii botanice sunt inferioare din punct de vedere economic. Totu œi, unele dintre aceste specii au, îns, valoare furajer ridicat. În privin a con inutului de protein, unele specii egaleaz œi chiar dep œesc Poaceaele (17,4% la Taraxacum officinale, 16,5% la Leontodon autumnalis, 15,9% la Alchemilla vulgaris etc.). Altele sunt consumate într-o mai mic msur sau deloc, a œa–numitele „buruieni de balast” (Centaurea sp., Knautia arvensis (L.) Coult. s. str., Salvia pratensis L. etc.). Pe lâng acestea, cresc œi specii de plante care sunt foarte duntoare snt ii animalelor (Veratrum album 77 L. s. l., Adonis vernalis L. etc.), specii care depreciaz produsele animaliere (Alliaria petiolata (M. Bieb.) Cavara & Grande, Eryngium planum L. etc.), iar altele prin prezen a lor degradeaz paji œtea (Carlina acaulis L., Vaccinium sp. etc.). Diversitatea mare a acestor specii a dus la elaborarea unei clasificri pratologice a plantelor din alte familii botanice (AFB) din paji œti dup criterii economice, dup cum urmeaz (Rotar œi Carlier, 2010): specii consumate de animale (cap. 3.4.1); specii neconsumate sau consumate în mic msur de animale (buruieni de balast, cap. 3.4.2); specii duntoare produselor animaliere (cap. 3.4.3); specii toxice (cap. 3.4.4); specii duntoare vegeta iei paji œtilor (cap.3.4.5). Briemle (1996) etaloneaz valoarea furajer a plantelor prin indicele valorii furajere pe o scar de la 1 la 9 (dup Klapp œi colab. 1953), dând valoarea 1 speciilor toxice œi 9 celor excelente furajere. Totu œi, când se face o analiz pe categorii agronomice (spectrul valorii furajere) în func ie de scara elaborat de Briemle (1996) se constat c doar una din cele cinci grupe ale AFB (speciile toxice) se separ de celelalte. Restul se afl negrupate la baza scrii, în intervalul 2-6 al indicelui valorii furajere. Aceast situa ie este foarte ineficient când ne propunem s ob inem informa ii utile pe baza analizei spectrului valorii furajere. De aceea, atât scara elaborat de Briemle (1996) precum œi etalonarea prin indicele valorii furajere s-au modificat în func ie de cele artate mai sus (tabelul 3.7). 78 Tabelul 3.7 Categoriilor agronomice œi valoarea furajer (dup Briemle, 1996, modificat œi adaptat la condi iile din România) Indicele valorii furajere Valoarea indicelui Caracteristici Denumirea categoriei agronomice 1 Plante toxice pentru animale ( œi om). Specii fr valoare furajer (specii toxice) 2 Plante fr valoare furajer care într-un mod sau altul depreciaz calitatea produsului animalier Specii fr valoare furajer (specii duntoare produselor animaliere) 3 Plante cu o valoare furajer redus care într- un mod sau altul depreciaz calitatea covorului vegetal. Aici intr œi speciile semi- parazite œi parazite Specii slab furajere (specii d untoare vegeta iei paji œtilor) 4 Plante cu o valoare furajer redus neconsumate de animale sau consumate într-o mai mic msur Specii slab furajere (specii neconsumate sau de balast) 5 Plante cu o valoare furajer medie Specii medii furajere 6 Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 5 œi 7 Specii medii furajere 7 Plante cu o valoare furajer mare Specii bune furajere 8 Specii cu caractere de tranzi ie între valoarea 7 œi 9 Specii bune furajere 9 Plante cu o valoare furajer excelent Specii excelente furajere x Plante cu o valoare furajer necunoscut Specii cu valoare furajer necunoscut Poate exista situa ia când o specie se încadreaz în mai multe categorii agronomice. În acest caz, specia va fi încadrat la cea mai joas categorie. Spre exemplu specia Verbascum phlomoides L., este toxic œi în acela œi timp duntoare vegeta iei paji œtilor œi a fost încadrat la categoria toxice. Atribuirea valorii furajere unei fitocenoze se realizeaz pe seama valorii indicatoare medii ponderate calculat (detalii în capitolul 6.9). Valoarea medie indicatoare joac rolul valorii pastorale . Aceasta se va încadra într-un interval, care va avea clasa, categoria œi încrctura de animale corespunztoare (tabelul 3.8). 79 80 Tabelul 3.8 Coresponden a dintre intervalele valorii pastorale, clasele de vegeta ie, clasele de favorabilitate œ L F D S D F L W D W H D G H S œunat a paji œtii Intervalul valorii pastorale Caracteristici Clasa Categoria de paji ßte UVM/ha 1 – 1,9 Paji œ W H S U H G R P L Q D W I Improprie folosin ei – 2 – 2,9 Paji œ W H S U H G R P L Q D W G H S U H F L D ] F D O L W animalier, specii toxice etc. II ’ H J U D G D 0,21 – 0,40 3 – 3,9 Paji œ W H S U H G R P L Q D G X Q toare covorului vegetal, speciile semi-parazite sau parazite etc. III ’ H J U D G D 0,41 – 0,60 4 – 4,9 Paji œ W H S U H G R P L Q D W e specii de balast IV 0 H G L R F 0,61 – 0,80 5 – 5,9 Paji œ W H S U H G R P L Q D W cii cu o Y D O R D U H I X U D M V Medie 0,81 – 1,00 6 – 6,9 Paji œ W H S U H G R P L Q D W Y D O R D U H I X U D M H œ L E X Q VI Medie 1,01 – 1,20 7 – 7,9 Paji œ W H S U H G R P L Q D W ecii cu o Y D O R D U H I X U D M VII % X Q 1,21 – 1,50 8 – 8,5 Paji œ W H S U H G R P L Q D W Y D O R D U H I X U D M H U œ L H [ F H O VIII % X Q 1,51 – 1,80 8,6 – 9 Paji œ W H S U H G R P L Q D W cu o Y D O R D U H I X U D M H IX ( [ F H O H Q 1,81< ’ D F S H S D M L œ W H D V W X G L D W V H D I O mu œuroaie œi pietre sau vegeta ie O H P Q R D V D W X Q F L Y D O R D U H D S D V W R U D O V H Y D G L P lelor de mai jos (tabelul 3.9; tabelul 3.10). Tabelul 3.9 & R H I L F L H Q L L G H E R Q L W D U H S H Q W U X J U D G X O G H D F P X œ X U R D L H V D X S L H W U H Cod 1 2 3 4 5 Acoperire % fãrã sau pânã la 2% din V X S U D I D! 3-10% 11-25% 20-50% 50% & R H I L F L 1 1 0,9 0,9 0,7 Tabelul 3.10 Coeficien ii de bonitare pentru gradul de acoperire cu vegeta ie lemnoas (arbori, arbu œti, cioate) Cod 1 2 3 4 5 6 Acoperire % fr vegeta!ie 10% 11-20% 21-40% 41-60% 60% Coeficien!ii 1 1 0,9 0,8 0,7 0,6 3.4.1 Specii consumate de animale Aceast categorie cuprinde speciile de plante care au un con inut ridicat în protein œi cu o palatabilitate sporit. Aceste specii contribuie la îmbunt irea calit ii furajului datorit con inutului ridicat de minerale (Elssässer, 1995). Ritmul de îmbtrânire a speciilor consumate este mai lent comparativ cu Poaceaele œi Fabaceaele , dobândind astfel o elasticitate a folosin ei mai ridicat, putându-se recolta œi la faze fenologice târzii. Speciile consumate prezint o digestibilitate ridicat (Jans, 1982; 1986), iar la o fertilizare minim dau recolte mari comparativ cu Poaceaele care necesit cantit i mari de îngr œminte. Unele pot conduce la sporirea recoltei de SU. Astfel, Isselstein (2002) arat c prezen a speciilor Plantago lanceolata L. œi Taraxacum officinale L. în amestecuri de ierburi cu leguminoase au condus la sporirea recoltei de SU. Antibioticele œi vitaminele con inute de aceste specii au avut un efect pozitiv asupra animalelor, dar un efect negativ în procesul de fermenta ie a materialului însilozat. Speciile consumate bine de animale sunt urmtoarele: Achillea millefolium L., Alchemilla vulgaris L., Asperula cynanchica L., Cardamine pratensis L. (s. l.), Carum carvi L., Cichorium intybus L., Daucus carota L., Galium verum L. s. str., Leontodon autumnalis L., Ligusticum mutellina (L.) Crantz., Plantago lanceolata L., Sanguisorba officinalis L., Symphytum officinale L. s. str., Taraxacum officinale Weber s. l. etc. Câteva dintre speciile care se consum de animale sunt descrise în tabelul 3.11. 81 Tabelul 3.11 Specii consumate de animale; descrierea, r spândirea, toleran a speciilor la perturba iile mecanice œi valoarea lor furajer Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire Forma în care este consumata C CA P VF 1 Achillea millefolium L. Coada œoricelului Asteraceae Specie peren, cu tulpina înalt pân la 60 cm, glabr sau moderat proas. Frunze bipenat sectate. Capitule cu flori mici, albe, grupate în corimbe. Frecvent din zona nemoral (zona stejarului) pân în etajul alpin, adesea în locuri umbroase œi relativ umede din regiunea dealurilor. Consumat bine de ovine în stare verde œi fân 7 5 4 6 2 Carum carvi L. Chimen Apiaceae Planta glabra, cu rdcina pivotanta. Tulpina înalta de peste 1 m, distan at foliat, muchiat, fistuloasa, ramificata mai mult in partea superioara. Frunze penat sectate, cele inferioare lung pe iolate, cele superioare sesile,sectate. Flori în umbele compuse cu involucru œi involucel. Frecvent din etajul nemoral (subetajul fagului) pân în etajul subalpin, prin fâne e œi la margini de pduri. ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele semi- intensive. ˛n stare verde œi fân 6 6 6 6 3 Campanula patula L Clopo ei Campanulaceae Specie bianuala, cu tulpina înalt de 30- 60 cm, muchiat, glabra/scurt aspru proasa, ramificata. Frunzele bazale spatulat eliptice, glabre, crenate, cele tulpinale lanceolate. Inflorescen a panicul foarte lax, a œezat la vârful tulpinii. Corola campanulat , de culoare albastru- violet. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului, margini de pduri. ˛n sistemele extensive pân la cele semi- intensive. ˛n stare verde œi fân 5 2 2 5 Tabelul continu 82 Tabelul 3.11 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire Forma în care este consumata C CA P VF 4 Cichorium intybus L. Cicoare Asteraceae Plant peren cu latex. Frunzele variate ca form, de la runcinate pân la ovat lanceolate. Florile sunt ligulate, albastre dispuse în calatidii sesile, axilare. Foarte frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral) sau chiar pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin paji œti, locuri necultivate sau înierbate œi ruderale. Consumat bine în stare verde œi fân 4 5 5 5 5 Convolvulus arvensis L. Volbur Convolvulaceae Plant peren cu tulpina volubil . Frunzele alterne, pe iolate, ovate, cu baza limbului sagitat sau hastat. Florile pentamere, au dou bracteole pe peduncul œi o bractee la baza pedunculului. Corola alb , rar ro œietic este infundibuliform . Frecvent din zona de step pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin pârloage, mai rar în paji œti. Buruian comun. ˛n stare verde œi fân 4 4 4 5 6 Plantago lanceolata L. Ptlagin cu frunze înguste Plantaginaceae Plant peren cu tulpina cu frunzele lanceolate cu nerva iune paralel. Filamentele staminelor sunt albe iar inflorescen a spic simplu. Frecvent din zona stepei pân în etajul boreal. Prin paji œti, rari œti de pdure, grdini, nisipuri. Specie ruderal. Consumat bine de ovine œi bovine 7 6 6 7 83 3.4.2 Specii neconsumate Plantele din aceast categorie au un con inut sczut în protein œi ridicat în celuloz œi sunt în general neconsumate de animale atât în stare verde cât œi uscat (fân). Acestea se mai numesc œi buruieni de balast . În anumite condi ii, ele pot fi consumate, dar nu duneaz organismului animal. Speciile neconsumate au o pondere însemnat în compozi ia floristic. Cs&rös œi colab., (1970) au identificat pe paji œtile din Transilvania o participare a acestor specii de pân la 45% (249 de specii). În tabelul de mai jos (tabelul 3.12) sunt descrise câteva specii neconsumate. La o analiz pe categorii agronomice, speciile neconsumate se vor grupa într-o singur categorie, aceast situa ie fiind foarte benefic pentru cercettor œi practicant (4 – specii slab furajere, neconsumate sau de balast; pentru detalii vezi capitolul 6.10). 84 Tabelul 3.12 Specii neconsumate de animale; descrierea, r spândirea, toleran a speciilor la perturba iile mecanice œi valoarea lor furajer Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 1 Capsella bursa- pastoris (L.) Med. Traista ciobanului Brasicaceae Rdcina pivotant, tulpina erect, înalt de 6F60 cm, simpl sau ramificat. Frunzele bazale sunt dispuse în rozet, întregi, din ate, sinuat lobate. Inflorescen a este racem, cu flori albe. Rspândit din zona de step pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin locuri ruderale œi cultivate, precum œi pe lâng drumuri. 3 6 7 4 2 Cardaria draba (L.) Desv. Urda vacii Brasicaceae Plant peren. Frunzele verde-cenu œiu, sesile, cele bazale sinuat lobate. Frunzele mijlocii œi superioare eliptice, amplexicaule œi din ate pe margini. Florile albe sunt dispuse în corimbe. Frecvent din zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). Prin paji œti ruderale. - - - 4 3 Geranium pratense L. Greghetin Geraniaceae Plant peren cu frunze palmat-partite cu 5-7 lobi, din ate, scurt proase. Florile mari, albastre-violet, câte 2 pe un peduncul. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în subetajul fagului (etajul boreal). Prin paji œti, fâne e, livezi, margini de drum. 5 2 2 4 4 Inula britannica L. øovâvari Asteraceae Plant peren cu frunzele lanceolate, cele superioare sesile sau amplexicaule. Capitule cu diametru de 2-5 cm, prezint toate florile galbene, cele ligulate sunt lungi œi înguste. Frecvent din zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). Prin paji œti, p œuni, poieni, pe lâng drumuri, terenuri inundabile œi zvoaie. 4 3 3 4 5 Knautia arvensis (L.) Coult. s. str. Mu œcata dracului Dipsacaceae Specie peren, înalt de 30 í80 cm, cu rizom alungit œi ramificat. Tulpina cilindric , ramificat sau simpl, în partea inferioar cu peri neglandulo œi œi scur i, iar în partea superioar glabr. Frunzele bazale œi inferioare polimorfe, alungit lanceolate, acute, decurente. Florile în capitule, cu involucru la baz . Frecvent din zona silvostepei (zona stejarului brum riu) pân în etajul molidului (etajul boreal), prin poieni, tuf ri œuri, locuri uscate. ˛n paji œti extensive pân la cele semi-intensive. 5 2 3 4 Tabelul continu 85 Tabelul 3.12 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire C CA P VF 6 Lysimachia nummularia L. Dre e Primulaceae Tulpin repent, lung de 10-50 cm, glabr, simpl sau slab ramificat, în patru muchii, la noduri radicant. Frunze opuse, rotunde sau eliptice cu margini întregi foarte scurt pe iolate cu puncte glandulare ro œii. Flori solitare, axilare de culoare galben. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin paji œti umede, pe marginea œan urilor, în general sta iuni umede. 6 5 5 4 7 Plantago major L. s. str. Ptlagin mare Plantaginaceae Plant peren cu rizom subteran (microblast) vertical œi tulpina florifer scapiform. Frunzele sunt dispuse în rozet bazal, ovate, atenuate în pe iol, cu nerva iunea arcuit. Florile tetramere, mici au staminele exerte, sunt adunate în spice simple. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin paji œti umede, terenuri cultivate œi necultivate, terenuri tasate. Specie ruderal. Specie pionier. 5 9 9 4 8 Salvia pratensis L. Slavie de câmp Lamiaceae Specie peren înalt de 30 í80 cm, tulpina pubescent, iar frunzele bazale ovate sau alungit ovate. Bractee rotunjite amplexicaule, pe fa scurt proase, flori în verticile false. Fâne e œi p œuni uscate din regiunea de silvostep (zona stejarului brumriu) pân în etajul gorunului (etajul nemoral). 5 3 3 4 9 Thymus pulegioides L. s. l. Cimbri œor Lamiaceae Specie peren, tulpini foarte ramificate, suberecte, cu ramuri florifere a œezate seriat, numai pe muchii acoperite cu peri mici, rever œi. Frunze ovate sau eliptice, glandulos punctate, glabre. Inflorescen a spiciform alungit , în partea de jos întrerupt œi capitat. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). Paji œti, coline ierboase, însorite, adesea pe mu œuroaie. ˛n paji œtile extensive œi semi-extensive. 4 4 4 4 10 Veronica chamaedrys L. s. str. Stejrel Schrophulariaceae Plant peren cu tulpina prevzut cu dou œiruri opuse de peri œori. Frunzele sunt opuse, sesile, ovate. Florile zigomorfe, tetramere sunt dispuse în raceme axilare, au petalele albastre. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti semi-extensive pân la cele intensive. 7 6 6 4 86 3.4.3 Specii d £un £toare produselor animaliere Speciile din aceast categorie sunt consumate de animale, depreciind calitatea crnii (consisten a, mirosul), a laptelui (culoare, miros, coagulare) sau a lânii. Dintre speciile care depreciaz calitatea lânii amintim: Arctium lappa L., Bidens tripartita L., Carduus acanthoides L., Eryngium campestre L., Eryngium planum L., Xanthium spinosum L., Xanthium strumarium L. Speciile care schimb gustul œi culoarea laptelui sunt urmtoarele: Alliaria petiolata (M. Bieb.) Cavara & Grande, Artemisia austriaca Jacq., Matricaria recutita L., Bunias orientalis L., Rumex acetosella L. s. l., Thlaspi arvense L. Plantele care depreciaz calitatea crni sunt: Chelidonium majus L. œi Lepidium ruderale L. La o analiz pe categorii agronomice, speciile duntoare produselor animaliere se vor grupa într-o singur categorie, astfel fiind un ajutor real, atât pentru cercettor cât œi pentru practicant, în luarea deciziilor (2 – specii duntoare produselor animaliere; pentru detalii vezi capitolul 6.10). Câteva dintre speciile care duneaz produselor animaliere sunt descrise în tabelul 3.13. 87 Tabelul 3.13 Specii d un toare produselor anim aliere; descrierea, r spândirea, toleran a speciilor la perturba iile mecanice œi valoarea lor furajer Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire Modul de dunare C CA P VF 1 Alliaria petiolata (M. Bieb.) Cavara & Grande Usturoi Brasicaceae Plant bienal/peren, tulpina erect de 20-100 cm, cilindric , glabr, frunze egal distribuite pân la inflorescen , cele bazale œi inferioare lung pe iolate, rotund reniforme œi dur crenate. Flori în racem de obicei unic, albe. Planta strivit miroase a usturoi. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral), pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin locuri umbroase, pduri, tufri œuri. Imprim laptelui gust de usturoi - - - 2 2 Artemisia austriaca Jacq. Pelini Asteraceae Plant peren cu rdcin lemnoas. Tulpina erect, 20-60 cm cu peri alipi i. Frunzele tulpinale lungi, obovate, alb tomentoase. Capitule numeroase, a œezate pe ramurile paniculului, în raceme unilaterale. Flori tubuloase galbene, pe tub glandulos punctate. Frecvent în zona stepei pân în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân chiar în subetajul gorunului. ˛n paji œti ruderalizate. Imprim laptelui gust amar 2 1 6 2 3 Carduus acanthoides L. Scai Asteraceae Plant bienal, are tulpina erect, spinos aripat, înalt pân la 1 m. Frunzele penat fidate, cu marginea spinos-din at. Toate florile tubuloase, ro œii, dispuse în capitule, de obicei solitare. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin p œuni ruderalizate, locuri supratârlite. Impurific œi depreciaz calitatea lânii - - - 2 Tabelul continu 88 Tabelul 3.13 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire Modul de dunare C CA P VF 4 Matricaria recutita L. Mu œe el Asteraceae Specie anual, cu tulpina de 10-50 cm, erect sau ascendent, striat, glabr, ramificat. Frunze 2-3 penat sectate. Flori tubuloase foarte numeroase, galbene, cele ligulate albe. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin locuri ruderale, paji œti, uneori srturate. Imprim laptelui un gust neplcut 6 9 9 2 5 Onopordum acanthium L. Scai mgresc Asteraceae Specie bienal, tulpin viguroas, erect, 30-200 cm, spinos aripat . Frunze bazale foarte mari, lanceolate, cele tulpinale decrescente cu lobii termina i în spin. Flori ro œii. Frecvent în zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Pe sta iuni supra îngr œate. Impurific œi depreciaz calitatea lânii - - - 2 6 Rumex acetosella L. s. l. Mcri œ mrunt Polygonaceae Plant peren dioic. Frunzele mici, de obicei hastate la baz, alungit lanceolate sau liniare. Flori ro œietice sau galbene, dispuse paniculiform. Frecvent din zona silvostepei (zona stejarului brumriu) pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin paji œti, tieturi œi rari œti de pdure, pârloage, Plant calcifug. Coaguleaz laptele œi îi mre œte aciditatea 7 4 4 2 7 Xanthium strumarium L. Cornu i Asteraceae Specie anual, întreaga plant aspru pubescent, acoperit cu peri scur i, tulpina de 20-120 cm, cilindric . Frunze mari, lat triunghiular ovate, la baz cordate. Flori unisexuate, dispuse monoic. Frecvent din zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral), locuri ruderale œi cultivate mai mult sau mai pu in umede. Depreciaz calitatea lânii - - - 2 89 3.4.4 Specii toxice Speciile toxice, consumate de animale, produc intoxica ii datorit con inutului ridicat în anumite substan e organice (alcaloizi, glicozizi). Animalele intoxicate se îmbolnvesc œi, prin urmare, î œi reduc drastic productivitatea sau chiar pot deceda. Con inutul de substan e active din plante este destul de variat, în func ie de faza de vegeta ie sau de condi iile sta ionale, astfel unele specii sunt toxice în tot timpul anului, altele în anumite faze de vegeta ie sau au numai anumite organe ale plantelor (frunze, fructe, semin e). Alte specii pstreaz toxicitatea œi în fân sau siloz, pe când la altele, prin uscare, toxicitatea dispare. Aceste specii se întâlnesc îndeosebi în paji œtile umede, precum œi în cele umbrite din zona de pdure. În general, animalele ocolesc speciile de plante toxice, atât ziua cât œi noaptea, datorit sim ului mirosului. Intoxica iile sunt mai frecvente la animalele tinere, dar œi la cele adulte, flmânde, precum œi la animalele care sunt transportate dintr-o zon în alta (de exemplu: de la câmpie la munte). Se va evita p œunatul timpuriu cu animalele flmânzite, întrucât unele specii de plante toxice pornesc devreme în vegeta ie, unele cresc pe marginea drumurilor de acces la p œuni. Câteva dintre speciile toxice sunt descrise în tabelul 3.14. La o analiz a paji œtilor pe categorii agronomice, toxice se vor grupa într-o singur categorie, fapt ce u œureaz mult vizibilitatea œi luarea deciziilor (1 – specii toxice; pentru detalii vezi capitolul 6.10). 90 Tabelul 3.14 Specii toxice; descrierea, r spândirea, toleran a speciilor la perturba iile mecanice œi valoarea lor furajer Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire P r!ile toxice/ condi!ii Principiile toxice Animale sensibile Ac!iunea toxic C CA P VF 1 Aconitum napellus L. s. l. Omag Ranuncu- laceae Plant peren cu rizom. Tulpina foarte înalt pân la 2 m. Axa inflorescen ei sau cel pu in pedunculii acesteia sunt pro œi Frecvent prin paji œti umede, din etajul boreal pân în etajul subalpin. Toat planta în stare verde sau fân Alcaloidul aconitin Toate speciile Atac sistemul nervos central, toxi- citatea fiind maxim la înflorit Doza letal este de 300-400g rizomi proaspe i pentru un cal. 2 1 2 1 2 Atropa belladona L. Mtrgun Solana- ceae Plant peren cu rizom gros, cilindric. Flori solitare, rar câte dou dispuse la subsuoara frunzelor, nuan e, brune- glbui - violacee Frecvent prin paji œti, tieturi de pduri, locuri umbroase œi umede, din subetajul gorunului pân în subetajul fagului. Toate pr ile plantei atât verde cât œi uscat Alcaloizi: hiosciamin, atropin, scopolamin Toate speciile Ac ioneaz ca excitant al sistemului nervos central. - - 1 Tabelul continu 91 Tabelul 3.14 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire P r!ile toxice/ condi!ii Principiile toxice Animale sensibile Ac!iunea toxic C CA P VF 3 Colchicum autumnale L. Brându œa de toamn Liliaceae Plant peren cu bulbo tubercul ovoidal. Frunze lanceolate, glabre, erecte, cu nerva iune paralel. Flori violacee, mari, lungi, de 20-30 cm, apar tomna, dup vestejirea frunzelor. Frecvent prin paji œti, din subetajul gorunului pân în etajul boreal, rar coboar în zona pdurilor de stejar. Toat planta, dar mai ales semin ele œi bulbo- tuberculii Alcaloidul colchicina Toate speciile Atac apara-tul digestiv œi sistemul nervos central 5 3 9 1 4 Datura stramonium L. Ciumfaie Solana- ceae Plant anual cu flori albe, cu corola în form de pâlnie, so- litare, dispuse în punctele de bifurcare ale tulpinii œi la vârful ramurilor. Frecvent prin paji œti îmburuienate, din zona stepei pân în subetajul gorunului (etajul nemoral). Toate pr ile plantei atât în stare verde cât œi însilozat Alcaloizi: hiosciamin, atropin Toate speciile Ac ioneaz ca excitant al sistemului nervos central - - - 1 Tabelul continu 92 Tabelul 3.14 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire P r!ile toxice/ condi!ii Principiile toxice Animale sensibile Ac!iunea toxic C CA P VF 5 Equisetum arvense L. Coada calului Equiseta- ceae Plant peren ce prezint dou tipuri de tulpini. Primvara apare tulpina fertil, cu spice sporifere. La sfâr œitul primverii, de pe acela œi rizom apar tulpinile sterile, verzi, asimilatoare, cu frunze în verticile. Frecvent prin lunci, locuri nisipoase, ogoare, din zona silvostepei pân în etajul boreal Toat planta atât în stare verde cât œi sub form de fân sau însilozat. Fânul ce con ine peste 5 % Equisetum produce intoxica ia anima- lelor. Alcaloidul equisetina Toate speciile dar mai sen-sibile s-au dovedit a fi cabalinele, rume- gtoarele mari œi porcii Alcaloidul ac ioneaz în special asupra sistemului nervos, dar œi asupra tubului digestiv, fica- tului œi rini- chilor. 5 6 7 1 6 Euphorbia cyparissias L. Laptele cucului Euphor- biaceae Plant peren cu stoloni ramifica i. ˛ntreaga plant con ine latex. Inflorescen pleiocaziu cu cia ii. Frecvent prin toat ara, în locuri uscate ˛nsorite, din zona stepei pân în etajul boreal. Toate pr ile plantei atât în stare verde cât œi în stare uscat. Euphorbon Toate speciile Ac iune iri- tant asupra pielii; consu- mat, cauzeaz inflama ii înso ite de purga ii œi sângerri. 3 2 7 1 Tabelul continu 93 Tabelul 3.14 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire P r!ile toxice/ condi!ii Principiile toxice Animale sensibile Ac!iunea toxic C CA P VF 7 Hypericum perforatum L. Suntoare Hyperica- ceae Plant peren cu rizom. Tulpina înalt de 20-100 cm, cilindric, cu dou muchii longitudinale. Flori în cime, frunzele prezint buzunare secretoase de uleiuri eterice (în transparen par perforate). Frecvent prin paji œti, din zona stepei pân în subetajul fagului. Toate pr ile plantei atât in stare verde cât œi uscat. Substan fluorescent: hipericin. Cabaline, ovine, bovine œi porcine. Ac iune foto- sensibilizant la nivelul pielii depigmen- tate, lipsite de pr (proces inflamator cu prurit foarte intens). 3 4 4 1 8 Pteridium aquilinum (L). Kuhn Ferig de câmp Polypodia- ceae Plant peren cu rizom. Frunze mari de 0,5 2 m lung pe iolate, de 2-3 ori penat sectate. Sporangii sunt grupa i în sori liniari care formeaz o linie continu pe fa a inferioar œi la marginea ultimelor diviziuni ale limbului. Invadant. Frecvent în paji œti, din subetajul gorunului pân în etajul boreal. Toate pr ile plantei atât în stare umed cât œi în stare uscat. Tiaminaz; un factor mai pu in precizat chimic care provoac anemia aplastic; un factor care provoac hematurie. Toate speciile; mai sensibile s-au dovedit a fi cabalinele rume- gtoarele mari, porcii. Tulburri de natur neuro- muscular. Enterit une- ori hemoragi- c. Cistit hemoragic. - - - 1 Tabelul continu 94 Tabelul 3.14 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire P r!ile toxice/ condi!ii Principiile toxice Animale sensibile Ac!iunea toxic C CA P VF 9 Ranunculus sceleratus L. Boglari Ranuncula- ceae Plant anual sau bienal cu tulpin fistuloas, ramificat de la baz. Frecvent în paji œti cu exces de umiditate, din zona stepei pân în subetajul fagului. Toat planta, dar numai în stare verde. Protoane- monin Caii, bovinele œi mai pu in porcinele. Ac iune iri- tant asupra pielii œi mu- coaselor. Poate produce convulsii, tre- murturi musculare. - - - 1 10 Stellaria graminea L. Roco ea Caryophylla- ceae Plant peren cu tulpina înalt pân la 50 cm, sub ire, tetramuchiat. Frecvent în paji œti, din zona silvostepei pân în etajul boreal. Toate pr ile plantei în stare verde. Toxicitatea scade prin uscare. Toxin ne- cunoscut. Cabaline. Toxicul pro- duce hipertermie, depresiune nervoas etc. 7 4 4 1 11 Veratrum album L. s. l. øtirigoaie Liliaceae Plant peren cu rizom vertical. Tul- pina înalt de 50-175 cm, cu frunze lat eliptice, amplexicaule. Frecvent în paji œti, din subetajul fagului pân în etajul alpin. Toat planta în stare verde œi, în special, rizomii. Prin uscare planta nu- œi pierde toxicitatea. Alcaloizi steroidici: protovera- trina, jervi- na. Caii, bovinele œi, mai pu in oile. Ac ioneaz ca vezicant violent œi toxic bulbar. 3 2 7 1 95 3.4.5 Specii d £un £toare vegeta ìiei paji çtilor Speciile din aceast categorie au un aparat foliar bine dezvoltat, tufe viguroase, frunze mari care înbu œ speciile învecinate. Au o bun capacitate de înmul ire, prin semin e sau pe cale vegetativ. Nu sunt consumate de animale. Unele specii dezvolt o parte aerian viguroas œi la umbra lor se vor dezvolta specii fr valoare furajer, uneori favorizând chiar reîmpdurirea paji œtilor. Numeroase specii din aceast categorie sunt invazive (Crataegus monogyna Jacq. s. l., Prunus spinosa L. s. str. etc.). Alte specii sunt semiparazite sau chiar parazite. Dintre speciile lemnoase amintim: Abies alba Mill., Picea abies (L.) H. Karst., Juniperus communis L. s. l., Pinus mugo Turra s. str., Rhododendron myrtifolium Schott et Kotschy, Vaccinium myrtillus L. œi Vaccinium vitis-idaea L. Plantele erbacee de talie înalt sunt urmtoarele: Aegopodium podagraria L., Tanacetum vulgare L., Dipsacus laciniatus L., Filipendula ulmaria (L.) Maxim., Heracleum sphondylium L., Onopordum acanthium L., Verbascum phlomoides L. Plantele erbacee cu frunze dispuse în rozet sau cele cu tulpini târâtoare pot fi duntoare paji œtilor, cum sunt: Carlina acaulis L., Lysimachia nummularia L., Potentilla anserina L. etc. Speciile semi-parazite mai importante sunt urmtoarele: Euphrasia rostkoviana (Hayne) Towns., Melampyrum arvense L., Odontites vulgaris Moench., Pedicularis verticillata L., Rhinanthus minor L., Thesium alpinum L. etc. La o analiz a paji œtilor pe categorii agronomice, speciile duntoare vegeta iei paji œtilor se vor grupa într-o singur categorie, fapt ce u œureaz mult vizibilitatea œi luarea deciziilor (3 – specii slab furajere, specii duntoare vegeta iei paji œtilor; pentru detalii vezi capitolul 6.10). Câteva dintre speciile care duneaz vegeta iei paji œtilor sunt descrise în tabelul 3.15. 96 Tabelul 3.15 Specii d un toare vegeta iei paji œtilor; descrierea, r spândirea, toleran a speciilor la perturba iile mecanice œi valoarea lor furajer Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire Forma de cre ßtere C CA P VF 1 Carlina acaulis L. Turt Asteraceae Specie monocarpic, tulpina 1-2 cm, frunzele în rozet, alungit ovate sau lanceolate, penat sectate cu lobi spinos din a i, cu nervuri proeminente. Capitul solitar mare, flori tubuloase, foarte numeroase, brun ro œiatice. Frecvent în paji œti din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Plant peren cu rizom. - - - 3 2 Crataegus monogyna Jacq. s. l. Pducel Rosaceae Arbust sau arbora œ înalt pân la 5 m, cu ramuri spinoase. Frunzele pe iolate, penat lobate sau penat partite, cu 3-7 lobi acu i. Florile albe, sunt grupate în corimbe. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti, pduri, margini, tieturi œi rari œti de pdure, tufri œuri, grohoti œuri. Arbust sau arbore spinos. - - - 3 3 Juniperus communis L. s. l. Ienupr Cupressaceae Arbust dioic, înalt pân la 6 m, foarte ramificat. Frunzele subulat-liniare, drepte, rigide, ascu ite, lungi de 1-1,5 cm, dispuse câte trei. Conurile brbte œti au numeroase stamine. Conurile femeie œti spre toamn devin crnoase, negre-albstrui, se matureaz în anul urmtor. Foarte frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n pâlcuri sau tufri œuri întinse. Arbust foarte ramificat. - - - 3 Tabelul continu 97 Tabelul 3.15 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire Forma de cre ßtere C CA P VF 4 Prunus spinosa L. s. str. Porumbar Rosaceae Arbust, înalt pân la 3 m, cu ramuri terminale adeseori transformate în spini. Frunzele alungit ovate, cu pe iolul lung de 2-10 cm. Florile albe, solitare, cu peduncul scurt, apar înaintea frunzelor. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti, pe margini œi tieturi de pdure. Arbust cu tulpini foarte ramificate, spinoase. - - - 3 5 Rosa canina L. s. l. Mce œ Rosaceae Arbust, înalt pân la 3 m, cu ramurile arcuite œi ghimpate. Frunzele imparipenat compuse, cu 5-7 foliole eliptice, fin serate pe margini, au la baz stipele persistente, concrescute cu pe iolul. Florile solitare au sepalele divizate, persistente, iar petalele, mari au culoarea roz. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n toate paji œtile, pe margini œi rari œti de pdure, tufri œuri etc. Arbust cu ramuri ghimpoase. - - - 3 6 Vaccinium myrtillus L. Afin Ericaceae Subarbust înalt pân la 50 cm cu frunzele eliptice, fin serate. Florile pentamere, cu periant, dispuse axilar. Corola roz, urceolat . Frecvent din subetajul fagului pân în etajul jneapnului. Prin rari œti œi tieturi de pduri, tufri œuri, paji œti în pant, abandonate. Subarbust cu tulpinii muchiate. 3 7 Verbascum phlomoides L. Lumânric Schrophulariaceae Plant bienal cu tulpin erect, cilindric, proas, neramificat, 50-150 cm. Frunze proase pe ambele fe e, frunze bazale alungit eliptice, dur œi obtuz crenate, cu pe iol scurt, cele tulpinale scurt pe iolate sau sesile, lungit obovate. Flori galbene mari, circulare, grupate într-un racem. Frecvent în zona stepei pân în subetajul fagului œi chiar pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti semi-extensive œi semi-intensive, în locuri însorite, uscate. Plant bienal cu indument pâslos din peri lungi, ramifica i. - - - 3 Tabelul continu 98 Tabelul 3.15 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire Forma de cre ßtere C CA P VF 8 Melampyrum arvense L. Grâul prepeli ei Schrophulariaceae Plant anual semiparazit pe rdcinile diferitelor plante ierboase, în special graminee. Frunzele opuse, sesile, mai late la baz œi acute. Florile bilabiate, de obicei ro œii sunt dispuse în spice terminale, cu bractee purpuriu- violete, inegal din ate. Frecvent din zona silvostepei pân în subetajul fagului sau chiar al molidului (etajul boreal). Prin paji œti, rari œti œi margini de pdure. Plant anual cu tulpina pubescent. - - - 3 9 Rhinanthus minor L. Clocotici Schrophulariaceae Plant anual, cu tulpin înalt, 5-30 cm, verde sau cu stria iuni negre, simpl/ramificat. Frunzele tulpinale lanceolate/liniar lanceolate. Inflorescen a începe la nodul 5-15. Frecvent în paji œti din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Comun în toat ara pe terenuri srace, uscate; mai frecvent în fâne ele de deal. Plant anual cu tulpina verde, cu stria iuni negre. 5 3 8 3 10 Cuscuta trifolii Bab. & Gibson Cuscut Cuscutaceae Plant anual parazit, cu tulpina filiform, volubil, galben sau ro œietic. Frunzele sunt reduse, solzoase. Florile mici 4-5-mere, albe sau roze, dispuse în glomerule adunate în capitule globuloase. Paraziteaz mai ales pe leguminoase, dar œi pe plante din alte familii botanice. Zona de cultur a trifolienelor. Buruian de carantin. Plant anual parazit. - - - 3 99 4 EVALUAREA IMPACTULUI ANTROPIC În momentul de fa , întreg Globul Pmântesc se afl sub influen a activit ii umane. Rspândirea speciilor de plante sau a unor comunit i vegetale este puternic influen at de intensitatea factorilor antropogeni. Ac iunea extrem a acestora poate determina restrângerea arealului unei specii sau comunit i, putându-se ajunge chiar pân la dispari ia din ecosistemul global. Hemerobia , urbanofilia œi biodiversitatea surprind nivelul ac iunilor antropice asupra sistemelor de paji œti (pentru detalii vezi cap. 1.1). 4.1 Hemerobia Intensitatea influen ei antropogene este interpretat cu a œa zisa scar de hemerobie . Scara de hemerobie a fost elaborat œi prelucrat de diver œi autori de-a lungul timpului (Sukopp, 1972; Kowarik, 1988; Klotz, 1991; Dierschke œi Briemle, 2002; Klotz œi Kühn, 2002), iar noi o prezentm pe cea elaborat de Klotz œi Kühn (2002), dar cu unele modificri (tabelul 4.1). Acesta ne indic cât de puternic se face sim it influen a antropic la nivelul unui sistem œi gradul de naturalitate al acestuia (termen preluat dup Cristea œi colab., 2004). De asemenea, ne ofer o informa ie cu privire la activit ile umane concrete care se rsfrâng asupra unui anumit ecosistem. În tabelul de mai jos (tabelul 4.2) se prezint o exemplificare pe categorii hemerobice în func ie de exigen a speciilor la influen a antropic. 101 Tabelul 4.1 Caracterele categoriilor hemerobice œi definirea lor (dup Klotz œi Kühn, 2002, modificat) Indicele de hemerobie (H) Valoarea indicelui Nivelul influen!ei antropice Gradul de naturalitate a sistemelor/ Concretizarea ac!iunii antropice Denumirea categoriilor hemerobice 1 Fr interven ie antropic Vegeta ia de pe stâncrii, turbriile, tundrele; în Europa Central se pot încadra regiuni din mun ii înal i, unde vegeta ia lipse œte. Ahemerobe 2 Influen antropic foarte redus Turbriile de câmpie œi montane, paji œtile naturale primare; activitatea antropic limitându-se doar la tieri de intensitate redus din ecosistemele de pduri; practicarea unui p œunat de o intensitate redus (extensiv). Oligohemerobe 3 Influen antropic moderat Paji œti oligotrofe, paji œtile xerofite, speciile lemnoase arbustive; influen a antropic se rezum la defri œri, des eleniri œi ocazional aplicarea de cantit i reduse de fertilizan i organici. Mezohemerobe 4 Influen antropic medie Fâne ele œi p œunile exploatate intensiv, pduri exploatate intensiv; influen a antropic se rezum la fertilizare, amendare, administrarea pesticidelor œi desecri. Beta-euhemerobe 5 Influen antropic puternic Suprafe e cultivate (unde s-a dezvoltat o vegeta ie de buruieni specific ) paji œti semnate, practicarea iriga iilor, ecosisteme de pduri intensive; activitatea antropic se rezum la ac iuni de amenajarea teritoriului, des eleniri continue, fertilizarea mineral masiv œi irigare intensiv . Alfa-euhemerobe 6 Influen antropic foarte puternic Plante speciale cultivate (pomii fructiferi, vi a de vie, practicarea unui asolament unde s-a dezvoltat o vegeta ie de buruieni foarte selec ionat) depozitele de gunoi, haldele de steril, primele stadii de vegeta ie ale depozitelor de moloz, drumurile pavate. Activitate antropic se rezum la des eleniri puternice, iriga ii intensive, instala ii de evacuare a apei uzate, fertilizare intensiv , aplicarea pesticidelor în cantit i mari, distrugerea biocenozei în urma acoperirii biotopului cu materiale str ine (de sintez), condi iile de via sunt decimate iar biotopul este total schimbat. Polihemerobe 7 Influen antropic extrem Ecosistemele poluate, condi iile de via sunt complet distruse, speciile de plante nu mai au œanse de supravie uire. Metahemerobe 102 Tabelul 4.2 Caracterizarea speciilor în func ie de hemerobie; descrierea, r spândirea œi exigen a speciilor fa de hemerobie œi urbanofilie Categoria de naturalitate în func!ie de exigen!a la hemerobie Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR Specii oligohemerobe 1 Astrantia major L. øtevie de munte Apiaceae Plant peren cu tulpin erect, 30-100 cm, frunze bazale lung pe iolate, palmat partite cu 3-7 lobi eliptici/eliptic-lanceola i. Inflorescen compus din umbele capituliforme. Flori verzui/ro œietice. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). ˛n paji œti extensive œi semi-extensive folosite mixt (cosit+p œunat). 2 1 2 Eriophorum latifolium Hoppe. Bumbcari a Cyperaceae Plant peren cu frunzele plane, la vârf triunghiulare. Teaca frunzelor este întreag , cea a frunzelor superioare strâns alipit de tulpin. Florile bisexuate sunt dispuse în inflorescen e terminale spiciforme, globuloase, lung pedunculate. Perigonul este format din numero œi peri œori albi, dup fructificare alungi i, cu aspect lânos. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin paji œti înml œtinate, œan uri, malul pâraielor. ˛n paji œti extensive œi semi-extensive. 2 1 3 Parnassia palustris L. øopârlai alb Celastraceae Specie peren, înalt de 10-30 cm. Frunze lat- ovate,cordate, întregi. Flori solitare, albe, pe tipul 5. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). ˛n paji œti extensive œi semi-extensive folosite mixt (cosit+p œunat). 2 1 Tabelul continu 103 Tabelul 4.2 – continuare Specii mezohemerobe Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR 4 Alchemilla vulgaris L. Cre i œoar Rosaceae Specie peren, tulpina 10-40 cm, erect , ascendent, sau culcat la pmânt, u œor verde-albstruie. Frunze bazale în rozet, lung pe iolate, reniforme, frunze tulpinale mai mici. Inflorescen cimoas, flori galbene verzui, 2,5-5,5mm în diametru. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin). ˛n paji œti, buruieni œuri, margini de pduri. ˛n paji œtile semi-extensive pân la cele intensive. 3 0 5 Cirsium rivulare (Jacq.) All. Asteraceae Specie peren, tulpina 40-100cm, erect /pu in curbat la baz, zvelt, în partea inferioar des foliat, iar în partea superioar nud, neramificat. Frunze bazale lanceolate, frunze tulpinale lanceolate, sesile. Flori ro œii, tubuloase. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal), paji œti umede, lunci. ˛n paji œti extensive pân la cele semi-intensive. 3 1 Specii beta-euhemerobe 6 Conium maculatum L. Cucut Apiaceae Specie bianual-de iarn, cu tulpin erect, cilindric, fin striat, fistuloas, albstruie, puternic ramificat , 0,5-2,5 m maculat. Frunze opuse/verticilate, triunghiular ovate, cu pe iol cilindric, umbele numeroase, de mrime mijlocie. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în locuri ruderale. 4 4 Specii de la beta-euhemerobe pân la alfa-euhemerobe 7 Lolium multiflorum Lam. Raigras aristat Poaceae Plant bienal cu tuf rar. Seamn foarte mult cu L. perenne, de care se deosebe œte prin faptul c paleea extern a florilor este aristat . Sporadic prin paji œti, din zona pdurilor de stejar (zona nemoral ) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Cultivat ca foarte bun plant furajer. ˛n paji œti semi- intensive pân la cele extrem intensive. 4-5 3 Tabelul continu 104 Tabelul 4.2 – continuare Specii de la alfa-euhemerobe pân la polihemerobe Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR 8 Echinochloa crus-galli (L.) P. Beauv. Iarba brboas Poaceae Plant anual, de talie înalt. Frunzele sunt plane, f r ligul, cu nervura median albicioas. Teaca frunzelor inferioare ro œcat, comprimat lateral. Inflorescen a este format din mai multe panicule spiciforme grupate în raceme. Spicule ele dispuse foarte des, câte 3-6 la un loc. Gluma inferioar mai scurt decât cele dou superioare. Foarte frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Buruian comun prin culturi de pr œitoare, grdini, vii etc. 5-6 3 9 Euphorbia helioscopia L. Laptele cucului Euphorbiaceae Plant anual cu latex alb. Frunzele œi foliolele involucrale lat obovate, cu vârful rotunjit œi din at, cele superioare sesile, cele inferioare scurt pe iolate. Pleiocaziu cu cia ii. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral), prin ogoare, pârloage, grdini, vii, ruderal. 5-6 3 10 Senecio vulgaris L. Asteraceae Specie anual, tulpina 10-40 cm, ramificat la baz. Frunze bazale spatulate, frunze tulpinale oblanceolate, glabre sau proase. Flori ligulate lipsesc sau sunt foarte mici, iar cele centrale tubuloase, galbene. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal); în locuri ruderale, necultivate. 5-6 3 105 4.2 Urbanofilia A œezrile umane, mai ales cele urbane, prin existen a lor au modificat semnificativ condi iile sta ionale prin: înclzire mai pronun at în jurul lor, introducerea de cantit i mai mari de elemente minerale œi substan e poluante etc. Acest nou context a favorizat sau defavorizat anumite specii de plante. Klotz œi Kühn (2002) au elaborat scara de urbanofilie, care ne eviden iaz în ce msur o anumit specie este (sau nu) legat de a œezrile umane (tabelul 4.3). Scara are trepte de la valoarea 1 la 5 (pentru detalii vezi cap.1.1). Tabelul 4.3 Caracterele categoriilor de urbanitate œi definirea lor (dup Klotz œi Kühn, 2002, modificat) Indicele de urbanofilie (UR) Valoarea indicelui Observa!ii Denumirea categoriilor de urbanofilie 1 Specii care sunt rspândite în afara a œezrilor umane Urbanofobe 2 Specii care sunt rspândite predominant în afara a œezrilor umane Moderat urbanofobe 3 Specii care sunt rspândite în apropierea a œezrilor umane Urbanoneutrale 4 Specii care sunt rspândite predominant în interiorul a œezrilor umane Moderat urbanofile 5 Specii care sunt legate de a œezrile umane Urbanofile O caracterizare a câtorva specii de paji œti în func ie de urbanofilie o prezentm în tabelul 4.4. 106 Tabelul 4.4 Caracterizarea speciilor în func ie de urbanofilie; descrierea, r spândirea œi exigen a speciilor fa de hemerobie œi urbanofilie Categoria de naturalitate în func!ie de exigen!a la urbanofilie Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR Specii urbanofobe 1 Genistella sagittalis (L.) Gams Grozam Fabaceae Subarbust cu tulpina culcat lignificat œi ramuri erecte ierboase. Tulpinile au internodurile aripate (cladodii). Frunzele sunt simple, mici, alterne, sesile, de form eliptic, cu marginea întreag. Florile galbene sunt grupate în raceme scurte, terminale. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin paji œti, margini œi rari œti de pdure. ˛n paji œtile extensive œi semi- extensive. Plant calcifug. 2-3 1 2 Helianthemum nummularium (L.) Mill. s. l. Iarba osului Cistaceae Subarbust, 5-50 cm înl ime, cu tulpini ascendente, lignificate la partea inferioar . Frunze opuse, stipelate, pe fa a superioar verzi, acoperite cu peri rari, pe fa a inferioar alb stelat, tomentoase, cu o nervur median proeminent. Inflorescen cincin, flori galbene aurii. Frecvent în zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul jneapnului (etajul alpin). Paji œti, tufri œuri, stânci înierbate. ˛n paji œti extensive pân în cele semi- extensive. 2-3 1 3 Polygala comosa Schkuhr Polygalaceae Plant peren, cu tulpini de 7-30 cm, simple, glabre/scurt dispers proase, de obicei numeroase. Frunzele inferioare spatulate, cele superioare liniar lanceolate. Flori liliachii ro œietice, rar albe/albastre. Frecvent din zona silvostepei (zona stejarului brumriu) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti extensive pân în cele semi- extensive. 2-3 1 Specii moderat urbanofobe 4 Prunella vulgaris L. Busuioc slbatic Lamiaceae Specie peren cu frunze ovate, perechea superioar acoper de regul baza inflorescen ei. Florile violete sunt dispuse în dicazii verticilate. Frecvent din zona silvostepei (zona stejarului brumriu) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti extensive pân la cele semi- intensive. 3-4 2 Tabelul continu 107 Tabelul 4.4 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR 5 Trifolium fragiferum L. Trifoi frgu Fabaceae Specie peren, tulpina lung de 20-40 cm, culcat, rar erect, glabr/pubescent, cu stoloni culca i, ramifica i. Frunze lung pe iolate, obovate pân la eliptice, cu 20 perechi de nervuri laterale ramificate. Stipele mari, membranoase, flori foarte scurt pedicelate, cu bracteole lanceolate. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral); în paji œti mai mult sau mai pu in umede, pe malul apelor, adesea în locuri relativ srturate. 3-4 2 Specii urbanoneutrale 6 Cirsium arvense (L.) Scop. Plmida Asteraceae Buruian comun cu rdcini purttoare de muguri. Frunzele sunt foarte variate, de la penat sectate pân la întregi, lanceolate, laciniile cu vârful œi marginile spinoase. Toate florile sunt tubuloase, ro œii liliachii. Frecvent din zona stepei pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin ogoare, pârloage, vii, rari œti œi tieturi de pdure, zvoaie, paji œti, izlazuri etc. 3-6 3 7 Lamium album L. Urzic moart alb Lamiaceae Plant peren cu stoloni subterani œi tulpini erecte, neramificate, tetramuchiate. Frunzele ovate, decusate, serate pe margini. Florile mari, lungi de 2 cm, albe sunt dispuse în verticile. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). Prin paji œti, locuri târlite, rari œti, margini de pdure, zvoaie etc. 2-4 3 Specii moderat urbanofile 8 Bellis perennis L. Bnu i Asteraceae Plant peren cu tulpina scapiform , terminat cu un singur capitul. Frunzele spatulate, dispuse în rozet bazal. Capitulele sunt formate din flori ligulate albe, uneori roz œi din flori tubuloase galbene. ˛nflore œte tot timpul anului dac temperatura aerului nu scade sub 0°. Frecvent prin paji œti, din zona pdurilor de stejar pân în etajul boreal. 3-4 4 Tabelul continu 108 Tabelul 4.4 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR 9 Tanacetum vulgare L. Margaret Asteraceae Plant peren cu tulpina slab ramificat , glabr sau proas. Frunzele bazale alungit-spatulate, cele tulpinale sesile, alungit-lanceolate sau liniare, semiamplexicaule, pe margini crenate. Capitulele terminale, de obicei solitare, cu florile ligulate albe iar florile tubuloase galbene. Involucrul solzos, cu marginea brunie. Frecvent din zona stepei pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Prin paji œti, pârloage, margini œi tieturi de pdure, poieni etc. 3-4 4 Specii urbanofile 10 Xanthium spinosum L. Holer Asteraceae Specie anual, monoic, tulpina 20- 80 cm, extins ramificat de la baz, galben. Frunze ovat lanceolate/rombice, având la baz câte un spin divergent trifurcat. Capitulele b rbte œti globuloase, dispuse la vârful ramurilor, cele femeie œti câte 1-2 la subsioara frunzelor, cuprinzând 2 flori. Fructul compus. Frecvent în zona de step, pân în subetajul fagului (etajul nemoral), în p œuni, locuri ruderale œi cultivate. 5-6 5 109 4.3 Biodiversitatea În ultima vreme, diversitatea floristic (fitodiversitatea) s-a redus drastic. Cauzele restrângerii fitodiversit ii sunt diverse, fiind de ordin antropogen (defri œri, abandon, intensivizare, recoltare nesustenabil etc.) œi natural (degenerarea speciilor, dezastre ecologice, modificarea condi iilor sta ionale etc.). În zilele noastre, conservarea biodiversit ii este o prioritate mondial. Eforturile de conservare de la nivel mondial sunt coordonate de Uniunea Interna ional de Conservare a Naturii (IUCN). Pentru a uniformiza criteriile de evaluare, IUCN a stabilit mai multe categorii sozologice œi a elaborat listele ro œii în care s-a atribuit un statut sozologic speciilor amenin ate (Cristea œi Denayer, 2004; Dihoru œi Negrean, 2009). În ara noastr, în anul 1994, apar trei liste ro œii de Dihoru œi Dihoru (1993), de Bo œcaiu œi colab. (1994) œi de Oltean œi colab. (1994), acestea diferind foarte mult între ele ca œi numr de taxoni œi statut sozologic (Dihoru œi Negrean, 2009). În lucrarea noastr, atribuirea statului sozologic s-a realizat dup to i autorii cita i mai sus œi am folosit o scar cu un numr redus de trepte (tabelul 4.5). Se recurge la aceast solu ie pentru c se lucreaz numai cu specii din paji œti, în general destul de comune, iar cel mai înalt statut sozologic merge pân la categoria periclitat (EN). Urmând exemplul dup FloraWeb (www.floraweb.de) s-a realizat o etalonare printr-un indice sozologic, fiecrei categorii sozologice atribuindu-i-se o cifr. Tabelul 4.5 Scara pentru categoriile sozologice Indicele sozologic (SO) Valoarea indicelui Observa!ii Denumirea categoriilor sozologice 1 Specii ale cror popula ii au un numr redus de indivizi, sub nivelul crora este foarte dificil refacerea (endagered) Specii amenin ate 2 Specii al cror habitate sunt deteriorate ori poten ial amenin ate cu deteriorarea (vulnerable) Specii vulnerabil 3 Specii cu popula ii reduse sau care s-au redus puternic (lower risk) Specii rare 4 Specii periclitate la nivel european aflate în Romania Specii periclitate in Europa n Specii comune în toat ara, care se afl în afara pericolului œi nu necesit msuri de conservare special. Specii neamenin ate Încadrarea unor specii în categorii sozologice este redat in tabelul 4.6. 110 Tabelul 4.6 Descrierea, r spândirea œi încadrarea speciilor în categorii sozologice Categoria sozologic Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR SO Specii amenin!ate 1 Cirsium acaule Scop. Asteraceae Specie peren, de obicei fr tulpina si cu antodiu sesil in mijlocul rozetei, mai rar cu o tulpin de câ iva cm, pubescenta, nespinoas , nearipat, frunze în rozet, lanceolate, lobate sau sinuat penat fidate, pe fa glabre,pe dos scurt proase, flori ro œii, lungi de 25-30 mm, cu limb mai scurt decât tubul. Rar din zona pdurilor de stejar (zona de silvostep) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Pe paji œti uscate œi folosite într-un sistem extensiv. 2 3 1 1 2 Crepis mollis (Jacq) Asch. Asteraceae Plant peren, pân la 80 cm. Frunze caulinare centrale oblanceolate, rotunjit semiamplexicaule, aproape întregi, obtuze. Foarte rar din etajul boreal (etajul molidului) pân în etajul subalpin (etajul jneap nului). Pe paji œtile umede œi umbroase, folosite în sistem semiextensiv. 3 1 1 3 Gen iana lutea L. Ghin ur galben Gentianaceae Plant peren, tulpin fistuloas, cilindric, neramificat, glabr, frunzoas, 40-140 cm. Frunze lat-ovat-eliptice, cu 5-7 nervuri arcuate, proeminente. Flori galbene, mari, lung pedicelate, dispuse în cime corimbiforme. Sporadic din etajul molidului (etajul boreal) pân în etajul jneapnului (etajul subalpin), în paji œti œi buruieni œuri de pe versan i abrup i, însori i. Paji œti folosite extensiv. 2 3 1 1 Tabelul continu 111 Tabelul 4.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR SO Specii vulnerabile 4 Fritillaria meleagris L. Laleaua pestri Liliaceae Specie peren, tulpina înalt, 20-30 cm, frunze alterne, 8-13 cm, liniar lanceolate sau lat liniare. Flori solitare, mari, lungi 30-40 mm, inodore, purpurii, cu pete albe (aspect de tabl de œah). Specie ocrotit de lege. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti umede, înml œtinate, margini de pduri. ˛n paji œti extensive œi semi-extensive. 2-3 1 2 5 Gentiana pneumonanthe L. Ghin ur vânt Gentianaceae Specie peren, tulpin erect, 20-50 cm, simpl, rar ramificat la baz. Frunze opuse, glabre, liniar-lanceolate, cele bazale mici reduse la solzi. Flori solitare, câte 2-10 la vârful tulpinii œi în subsioara frunzelor superioare. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). Paji œti umede, uneori în mla œtini. 2-3 1 2 6 Taxus baccata L. Tis Taxaceae Arbore dioic, înalt pân la 15 m. Frunzele aciculare sunt dispuse pe dou rânduri opuse. Florile brbte œti sunt formate din 6 14 stamine, a œeyate la subsioara frunzelor; cele femeie œti sunt formate dintr-un singur ovul, a œezate pe lujeri scur i. Specie ocrotit de lege. Sporadic în subetajul fagului (etajul nemoral). 3 6 2 2 Specii rare 7 Cicuta virosa L. Cucut de ap Apiaceae Specie peren, plant glabr, baza tulpinii in forma de rizom, tulpina înalt pân la 2m, în partea superioar ramificat, frunze verzi, cele inferioare foarte mari, lung pe iolate, 2-3 penat sectate, cele superioare scurt pe iolate sau aproape sesile, flori albe. Sporadic din zona stepei pân în etajul boreal (etajul molidului). Pe paji œtile înml œtinite, pe malurile apelor œi lacurilor. 2 3 1 3 Tabelul continu 112 Tabelul 4.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR SO 8 Hyoscyamus niger L. Mselari Solanaceae Plant anual sau bienal, cu tulpina proas. Frunzele sunt mari, semiamplexicaule sau sesile, penat fidate. Florile alb-murdar, au caliciul œi corola infundibuliforme, cu vini œoare violaceu-ro œietice, grupate în inflorescen e. Fructul capsul operculat (pixid) închis în caliciul persistent. Frecvent din zona de step pân în etajul boreal (etajul molidului); adesea în locuri ruderale. 5 6 2 3 9 Larix decidua Mill. Zad; larice Pinaceae Arbore monoic, înalt pân la 50m. Ritidomul este gros, se exfoliaz în plci neregulate. Frunzele moi, de 1 3 cm lungime, de culoare verde deschis, dispuse câte 20 40 pe microblaste, caduce toamna. Cornurile brbte œti sunt globuloase sau ovoidale, cele femeie œti aproape sferice, erecte, ro œii purpurii sau verzui, cu diametrul de pân la 4 cm. Sporadic din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul boreal (etajul molidului); pe soluri mai mult sau mai pu in scheletice. 3 4 - 3 10 Silaum silaus (L.) Schinz & Thell. Apiaceae Specie peren, plant în întregime glabr, rizom gros, cilindric, suriu negricios, tulpina erect, pân la 1m, ramificat mai mult în partea superioar, frunze 3-4 penat sectate, cele bazale œi tulpinale inferioare mari, lung pe iolate, frunze superioare mici, reduse, cu teci alungite, de obicei simplu penat sectate, flori glbui. Sporadic din zona de step pân în etajul gorunului (etajul nemoral). 2 3 1 3 Tabelul continu 113 Tabelul 4.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR SO Specii periclitate în Europa 11 Dactylorhiza incarnata (L.) Soo Orchidaceae Specie peren, geofit, prezint tuberculi comprima i œi rdcini lungi, filiforme. Tulpina înalt de 20-50 cm, erect, groas, foliat pân sus. Frunze lanceolate, la vârf evident glugate, uneori maculate. Flori pintenate de obicei ro œii carnee în inflorescen e, cu bractee la baz. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti umede, înml œtinate. ˛n paji œti extensive œi semi- extensive. 2-3 1 4 12 Gymnadenia odoratissima (L.) Rich. Orchidaceae Specie peren, tulpina înalt 15- 50 cm, în partea inferioar cilindric, mai sus pu in muchiat. Frunze 4-5, liniare, pân la liniar lanceolate, pe fa pu in lucioase, slab nervate. Flori numeroase, mici, deschis purpurii pân la violacee, mai rar albe, pl cut mirositoare. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti, rari œti œi margini de pduri. 2-3 1 4 13 Gladiolus palustris Gaudin Gladiole Iridaceae Specie peren, plant înalt 30-50 cm, cu bulbo-tubercul œi frunze ensiforme. Inflorescen a racem, compus din 2-5 flori purpurii. Specie rar în zona pdurilor de stejar (zona nemoral). ˛n rari œti de pduri. 2-3 1 4 14 Narcissus radiiflorus Salisb. Narcis Amaryllidaceae Plant peren, tulpina comprimat , acut, sub ire,20-60 cm, purtând terminal o floare. Frunze liniare, plane, cu nervuri paralele. Flori solitare, albe, extinse orizontal, galbene cu marginea ro œiatic. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti umede, slab moderate acide. - - 4 15 Orchis coriophora L. Plo œni oas Orchidaceae Specie peren, tulpina 15-40 cm, cilindric sau slab muchiat. Frunze liniar lanceolate, late, acute, cu nervuri evidente, verzi-alb strii, inflorescen a cilindric. Flori murdar brun- ro œietice, rareori albe. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral); paji œti înml œtinate. 2-3 1 4 Tabelul continu 114 Tabelul 4.6 – continuare Nr crt. Denumirea ßtiin!ific Denumirea popular Familia Descriere Rspândire H UR SO 16 Polygala amarella Crantz. Amreal Polygalaceae Specie peren, tulpina 5-20 cm, la baz cu rozete de frunze eliptice pân la obovate. Frunze tulpinale inferioare cu baza îngustat , cele superioare alungit lanceolate, toate glabre, cu un gust amar. Flori albastre, violete, ro œietice, albe sau pestri e. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul alpin. ˛n paji œti umede, uneori înml œtinate. 2-3 1 4 17 Scorzonera humilis L. - Asteraceae Specie peren, tulpin erect, cilindric striat, scapiform sau cu o ramur lung. Frunze liniar lanceolate,cele bazale numeroase, formeaz rozete. Flori galbene, lungi, 3,5-5cm. Frecvent din subetajul gorunului (etajul nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti umede. 2-3 1 4 18 Serratula tinctoria L. s. l. øerpet, Glbinare Asteraceae Plant peren, tulpina înalt, 20-100 cm, cilindric, fin muchiat. Frunze verzi, cele bazale œi tulpinale inferioare eliptice sau alungit ovate, la baz brusc atenuate în pe iol, la vârf ascu ite, cu peri pe nervuri. Flori ro œii, 15-18 mm, hermafrodite. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti, tufri œuri, margini de pdure. - - 4 19 Trifolium spadiceum L. - Fabaceae Specie anual, tulpina erect, simpl, înalt 15- 40 cm, pe internodiile superioare alipit p roas. Frunze inferioare pe iolate. Flori aurii galbene, dup înflorire brune, apoi negre. Frecvent din subetajul fagului (etajul nemoral) pân în etajul molidului (etajul boreal). ˛n paji œti umede, turbrii. 1-3 1 4 20 Viola persicifolia Schreb. - Violaceae Specie peren, hemicriptofit , înalt de 5-20 cm. ˛nflore œte în lunile mai-iunie. Frecvent din zona pdurilor de stejar (zona nemoral) pân în subetajul fagului (etajul nemoral). ˛n paji œti înml œtinate. 2-3 1 4 115 Evaluarea fitodiversit ii este o chestiune important în estimarea impactului antropic. Nivelul fitodiversit ii este deosebit de util atunci când se realizeaz studii comparative ale fitocenozelor care apar in anumitor tipuri de paji œti. Evaluarea se realizeaz prin intermediul unor indicatori specifici. O fitocenoz cu o fitodiversitate mare nu înseamn neaprat doar un numr mare de specii raportat la o anumit suprafa , ci œi un echilibru natural în interiorul ei. În literatura cu specific ecologic, au aprut numero œi indici de diversitate, care sintetizeaz bog ia specific (numrul de specii) œi distribu ia abunden ei speciilor (Magurran, 1988). Fiecare dintre ace œtia prezentau avantaje œi dezavantaje, îns nici unul nu exprim fidel realitatea (Sr ean œi colab., 2011). Cei mai folosi i indici de diversitate sunt urmtorii: bog ia specific, indicele Shannon, indicele de diversitate Simpson, inversul indicelui lui Simpson œi curba rang frecven . Chiar dac în cele ce urmeaz vor fi prezentate formulele de calcul a lor, totu œi ei sunt calcula i foarte u œor cu programe speciale de prelucrare statistic a rezultatelor (PC-ORD, R, CANOCO, SYN-TAX, JUICE etc.) 4.3.1 Bog £ ìia specific £ Cea mai simpl metod de evaluarea a fitodiversit ii este exprimat prin numrul de specii sau bog ia specific. Dac se realizeaz mai multe relevee pe o fitocenoz apar inând aceluia œi tip de paji œte se poate face media bog iei specifice sau se poate prelucra statistic cu programe specifice, ob inându-se diferi i parametrii sugestivi. Acest indice prezint îns câteva neajunsuri, cum sunt: dependen a de mrimea e œantionului de prob, compararea tipurilor de paji œte este real numai dac datele s-au prelevat de pe o suprafa egal ca mrime, lipsa furnizrii informa iilor cu privire la echitabilitatea sistemului etc. Nu întotdeauna o fitocenoz cu o bog ie specific mare prezint cu adevrat o fitodiversitate mare comparativ cu una cu o bog ie specific mai mic. Aici, un rol important joac echitabilitatea sistemului. De aceea, bog ia specific a unei fitocenoze trebuie completat de al i indici specifici, care ne pot oferi informa ii suplimentare. 116 4.3.2 Indicele Shannon Chiar dac acest indice de fitodiversitate prezint limite eviden iate de numero œi autori, totu œi se folose œte la scar larg. Acest indice are la baz principiul entropiei œi ia în considerare numrul speciilor œi abunden a relativ. Valoarea indicelui poate cre œte atât datorit prezen ei speciilor cât œi a abunden ei ridicate a anumitor specii (Odum 1975; Krebs, 1989; Frontier œi Pichod-Viale, 1993; cita i de Sr ean œi colab., 2011). Indicele Shannon se calculeaz dup urmtoarea formul: ( ) ƒ = × = s i i i p p H 1 1 : unde , ln pi = propor ia acoperirii speciei „i” din acoperirea însumat a tuturor speciilor prezente; S = numrul total de specii. Valorile indicelui Shannon sunt cuprinse între 1,5 œi 3,5, unde 1,5 înseamn o fitodiversitate redus, 2,5 – o fitodiversitate medie œi 3,5 – fitodiversitate ridicat. Un mare dezavantaj al acestui indice este dependen a de suprafa a releveului deoarece nu surprinde speciile rare (Cristea œi colab., 2004) œi de aceea nu se folose œte în cazul comparrii releveelor inegale ca suprafa . Totu œi, indicele Shannon a fost adaptat chiar œi pentru evaluarea biodiversit ii spa iale a agroecosistemului (Smale œi colab., 2003) sau diversitatea speciilor cultivate (Di Falco œi Chavas., 2008). 4.3.3 Indicele de diversitate Simpson çi inversul indicelui lui Simpson Câ iva autori propun folosirea indicelui de diversitate Simpson (Sr ean œi colab., 2011, McCune œi Mefford, 2011) œi a inversului indicelui lui Simpson ca o alternativ a indicelui Shannon (Williams, 1964; Hill 1973a; cita i de Cristea œi colab., 2004; Peck, 2010). Indicele de diversitate Simpson (1-D) se calculeaz dup urmtoarea formul: ƒ = = S 1 k 2 k p 1 D 1 unde: pk = abunden a speciei k; S = numrul total de specii. Inversul indicelui de diversitate Simpson (1-D) se calculeaz dup urmtoarea formul: 117 1 S 1 k 2 k p D 1 = ‚ ‚ „ • ¤ ¤ ' § ƒ = unde: pk = abunden a speciei k; S = numrul total de specii. Ace œti indici de diversitate prezint avantajul c nu sunt influen a i de suprafa a de prob, pu in influen a i de numrul de specii, dar puternic influen a i de abunden a speciilor (Magurran, 1988). De aceea, ace œtia nu pot fi folosi i în estimarea fitodiversit ii sistemelor agricole (Di Falco œi Chavas., 2008). 4.3.4 Curba rang-abunden ì £ Curba rang-abunden , cunoscut œi sub numele de curba dominan - diversitate se folose œte pentru a studia distribu ia abunden ei speciilor în interiorul unei fitocenoze (McCune œi Mefford, 2011). Aceasta este o reprezentare grafic într-un spa iu logaritmic a distribu iei abunden ei speciilor. Curba dominan -diversitate tradi ional a fost îmbunt it de autorii mai sus cita i, dând posibilitatea cercettorului s aleag œi al i parametri utili pentru o exprimare vizualiz cât mai aproape de realitate. Spre exemplu curba frecven – abunden combin ace œti doi parametri în reprezentarea grafic. Curba rang-abunden ne ofer posibilitatea de vizualizare rapid a datelor brute, când putem constata gradul de dominan a anumitor specii œi dac datele trebuie standardizate sau nu (Peck, 2010). 118 5 STUDIUL COVORULUI IERBOS 5.1 Tipuri de studii Studiul covorului ierbos presupune o caracterizare complex a unei fitocenoze predefinite care cuprinde lista de specii, participarea procentual a fiecrei specii, descrierea condi iilor sta ionale, descrierea managementului praticol aplicat œi informa ii suplimentare cu rol în interpretarea rezultatelor. Studiile œtiin ifice de vegeta ie sunt de mai multe feluri, dup cum urmeaz: studii de inventariere cu caracter informal; studii de monitorizare în ge neral, cu caracter repetitiv; studii complexe cu caracter de rigurozitate, care, pe lâng lista de specii si participarea lor, analizeaz i alte componente staionale pentru justificarea anumitor aspecte întâlnite; studii experimentale cu ca racter de rigurozitate i repetiv cu manipularea con tient a unor factori. Prima categorie de studii o presteaz studen ii, masteranzi pentru elaborarea lucrrilor de diplom respectiv de diserta ie sau chiar cercettori în anumite situa ii când î œi propun doar identificarea tipului de paji œte sau întocmirea unei liste de specii. Studiile œtiin ifice de monitorizare se realizeaz la diferite intervale de timp cu scopul acumulrii de date repetitive cu privire la un anumit obiectiv. Spelberg în 2005 (citat de Brbos œi Târziu, 2009) afirm c monitorizarea este o msurare sistematic în timp a unor variabile sau procese ecologice în concordan cu un scop bine precizat astfel încât s fie îndeplinite anumite standarde (starea favorabil pentru conservarea habitatelor, a speciilor etc.). Hellawell (1991) afirm c monitorizarea este un set de observa ii intermitente (regulate sau neregulate) realizate pentru a determina mrimea devia iei fa de un standard predefinit sau gradul de devia ie de la ni œte rezultate a œteptate. Pe baza analizelor datelor de monitorizare se poate descifra o anumit tendin a unui sistem pratologic, putându-se interveni prompt în stoparea fenomenului nedorit. 119 Tot în cadrul acestor studii se ob in informa ii care au un rol deosebit de important în descifrarea legit ilor care determin structura, func iile œi dinamica ecosistemelor (Brbos œi Târziu, 2009). Studiile œtiin ifice complexe nu au neaprat un caracter repetitiv, dar realizeaz o cercetare profund atât a vegeta iei cât œi a domeniilor adiacente (condi ii sta ionale, condi ii socio-economice etc.), ajungând chiar pân la istoricul folosin ei sau al populrii regiunii. În general, acest tip de studii sunt interdisciplinare, problematica fiind prea ampl pentru un singur cercettor. Deosebit de eficiente œi în acela œi timp œi dificile sunt studiile interdisciplinare œi interculturale (Ru œdea œi colab., 2005). Pe baza rezultatelor ob inute din studiile œtiin ifice se poate explica starea de fapt a unei fitocenoze (statusul fitocenozei), de multe ori rspunsul provenind din domeniile adiacente. Tot pe baza rezultatelor se pot dezvolta strategii de management praticol sustenabil cu o importan deosebit la nivel local œi regional. Studiile experimentale presupun manipularea anumitor factori ecologici, agronomici sau antropici în vederea surprinderii modului de reac iei a unei fitocenoze. Acestea au loc în câmpuri special amenajate dup regulile tehnicii experimentale. Studiile sunt profunde, iar când vorbim de cele floristice se recomand ca acela œi cercettor s realizeze citirile vegeta iei pentru a înltura pe cât de mult posibil erorile. De asemenea, aceste studii au œi un caracter repetitiv, deoarece, cel pu in studiile de vegeta ie, se desf œoar anual. Aceste tipuri de studii sunt deosebit de importante pentru a urmrii cu exactitate dinamica vegeta iei ca urmare a schimbrilor climatice sau a managementului praticol (Bekker œi colab., 2007; Kent, 2012). Oricare din studiile de mai sus le-am aborda realizarea lor presupune parcurgerea anumitor etape dup cum urmeaz: faza premergtoare, faza de teren œi faza de birou. 5.2 Faza premerg £toare Studiului floristic trebuie s debuteze cu o documentare profund (faza premergtoare) asupra urmtoarelor aspecte (Rotar œi colab., 2005; Wittig 2012): 120 studiilor fitosociologice vechi i noi din regiune int i zonele învecinate; studiilor geologice, pedologice i climatologice; studiilor privind influena antropic asupra sistemelor i a managementului praticol; studiilor cu privire la condiiile staionale, distribuirea landaftului i a modului de generare a elementelor de land aft; altor studii care pot ajuta desf urarea activit ii în teren. Înainte de planificarea unui studiu de vegeta ie trebuie luate în seam urmtoarele (Kent, 2012): scopul i obiectivele studiului de vegetaie caracteristicile vegetaiei vor fi descrise în funcie de scop i obiective; scara studiului multe metode pretind studiul unei suprafe e mari comparativ cu situaia când se studiaz suprafee mici i cu foarte multe detalii; tipul de habitat exist o mare diferen între studiul unei pajiti din step comparativ cu una din etajul alpin; resursele disponibile finan are, echipamente, resursa uman i timpul alocat. Pe lâng aceste chestiuni, acela œi autor ne îndeamn s ne întrebm urmtoarele: este necesar i relevant s identific m toate speciile prezente? dac identificarea se realizeaz la nivelul îmbun t iri florei existente? trebuie datele cu privire la sta iune sau cele biotice prelevate? Dac da, care factori i cu ce echipamente putem preleva datele? ce metod de cecetare a vegeta iei vom folosi? Cum se potrivete metodologia cu obiectivele noastr e? Prelevarea datelor depinde de anumite condi ii i constrângeri specifice zonei supus studiului. 121 s-au luat în considerare fluctua iile sezoniere? dar fazele succesionale? dac lucreaz mai muli cercet tori, s-au luat m suri de siguran privind prelevarea uniform a datelor? s-a asigurat echilibrul între rapiditatea studiului i calitatea datelor? De multe ori suntem constrân i de sezon, condiii climatice, resursa uman etc. Colectarea datelor este doar o mic parte din întregul proiect propus œi activitatea de prelevare a datelor nu trebuie s fie izolat de scop œi obiective sau de metodele de prelucrarea statistic a rezultatelor (Bullock, 2006; Sutherland 2006a). În func ie de metoda de studiu aleas ne întocmim o list de materiale de care avem nevoie în teren, cum ar fi: creion, mine i radier (dublate pentru rezerv i care funcioneaz i pe hârtie umed ); formulare speciale de înregistrare a datelor; formular cu descrierea schematic a metodei; suport rigid pentru formulare; h ri topografice i imagine din satelit; determinatoare de plante (Flora Ilustrat a României de Ciocârlan, 2009; determinatoare dup culoare, ex. Spohn i colab., 2008; Flora Vegetativa de Eggenberg i Möhl, 2007), dicionare specifice ex. de Vârban i colab., 2011); ierbar pentru speciile ce nu se pot identifica în teren; GPS pentru determinarea coordonatelor, altitudini, expozi iei etc.; nivel pentru determinarea pantei; rulet de m surat; camer foto; rui i sfoar pentru delimitarea suprafe elor de prob ; ram metric sau alt ustensil în funcie de metodele de cercetare; 122 umidometru pentru sol; sond pentru prelevat probe de sol; pungi de plastic, etichete i rucsac pentru transport etc. În func ie de tipul studiului mai exist œi alte ustensile specifice care trebuie procurate pentru activitatea de teren. 5.3 Faza de teren 5.3.1 Deplasarea în teren Faza de teren debuteaz cu deplasarea, care, în func ie de posibilit ile financiare, se recomand cu o ma œin de teren. Nu de pu ine ori se impune transportul a numeroase ustensile, care sunt dificil de purtat o zi întreag de cercettori. Cazul ideal este ca ma œina de teren s fie cu œofer, deoarece, de cele mai multe ori, echipa de cercetare se desparte de ma œin într-un anumit punct œi este nevoit s se întâlneasc abia seara într-o cu totul alt loca ie, poate chiar opus punctului de despr ire. Folosirea ma œinii de teren poate scurta foarte mult durata studiului pe seama risipei de timp produs de deplasrile de la locul de cazare ctre suprafa a supus studiului sau chiar de la o pia de prob la alta. Spre exemplu, cartarea unor paji œti de Stipa spp. din Câmpia Transilvaniei pân în Podi œul Târnavelor a fost foarte mult u œurat de folosirea ma œinii de teren (Onoe, 2011; Ordean, 2011). 5.3.2 Unit £ ìi de studiu Odat ajun œi în teren, suprafa a supus studiului trebuie s o delimitm în unit i de studiu (Tremp, 2005). Modul de delimitare a unit iilor de studiu (unit i de cercetare) depinde de scopul œi obiectivele cercetrii, putându-se alege numeroase criterii, cum ar fi: uniformitatea vegeta iei, tipul de paji œte, categoria de folosin , msuri de între inere (dobândite pe baza interviurilor), expozi ie, tipul de sol (din hr ile de sol), bariere naturale (pduri, tufri œuri, ravene, drumuri etc.), bariere antropice (limite de proprietate) etc. Uniformitatea vegeta iei este caracterizat de mai multe criterii, cum sunt: înl imea vegeta iei, culoarea vegeta iei, abunden a œi acoperirea speciilor, prezen a vegeta iei lemnoase etc. Spre 123 exemplu, culoarea verde închis a unei fitocenoze denot c ea a fost fertilizat, poate chiar cu cantit i mari œi s-ar putea sa existe modificri însemnate în structura floristic comparativ cu o paji œte nefertilizat. Intensitatea folosin ei este un criteriu hotrâtor în delimitarea unit ilor de studiu (Link, 2003). Categoria de folosin este un alt criteriu, care, de multe ori, nu se ia în seam. Este o gre œeal mare, deoarece cositul favorizeaz anumite specii, iar p œunatul alte specii œi compozi ia floristic a unui tip de paji œte poate prezenta anumite particularit i în func ie de aceste moduri de folosin . Ideal ar fi ca înainte de a împr i suprafa a de cercetare, œi chiar œi pentru fiecare unitate de studiu, s se realizeze interviuri sau chestionare cu proprietarii de terenuri pentru a surprinde modul de între inere œi intensitatea folosin ei (Morea, 2008; Gârda, 2010). Autoarele recomand în primul rând folosirea chestionarului, deoarece interviul con ine informa ii foarte diverse marcate de o multitudine de aprecieri (de ex. privind cantit ile de fertilizan i folosite) al celor intervieva i (mai mult sau mai pu in reale) œi care sunt dificil de interpretat statistic. 5.3.3 Suprafa ìa de prob £ Urmtorul pas în cadrul fazei de teren este stabilirea suprafe ei de prob (pie ei de prob) în interiorul unit ii de studiu. O compozi ie floristic este o combina ie de specii de plante, cu o structur orizontal œi vertical specific. Studiul compozi iei floristice , dup cum s-a vzut anterior, poate fi simplu sau mai complex. Dac ne propunem doar o întocmire a unei liste a tuturor speciilor componente de pe o anumit suprafa atunci se pot lua numeroase suprafe e de probe œi se vor studia. Dac ne propunem celelalte categorii de studii (abunden a-dominan a speciilor etc.) atunci evident c nu se pot cerceta numeroase suprafe e de prob œi de aceea trebuie s se aleag mult mai pu ine. Suprafa a de prob trebuie s fie neaprat reprezentativ pentru fitocenoza supus studiului œi se stabile œte în func ie de omogenitate. Alegerea suprafe elor de prob poate fi realizat prin trei metode: sistematic, aleatoare sau subiectiv (Stoie, 2012). Cea sistematic presupune folosirea unui raster, cea aleatoare se realizeaz cu ajutorul unui calculator, realizându-se randomizat, iar cea 124 subiectiv se presteaz de cercettor. Fiecare din aceste trei metode prezint avantaje œi dezavantaje. Atât rasterul cât œi calculatorul poat s indice pozi ii nereprezentative ale fitocenozei studiate. De asemenea, alegerea subiectiv poate fi uneori departe de realitatea din teren. Poate c ar trebui s se foloseasc o combina ie de 2 metode, dar una dintre ele trebuie s fie neaprat cea subiectiv. O alegere subiectiv este exemplificat într-un anumit land œaft cultural, care se compune din paji œti, paji œti cu arbori, teren arabil, arbori izola i, drumuri de acces etc. (figura 5.1). În stabilirea suprafe elor de prob se vor evita marginile, deoarece acolo se înregistreaz schimbri ale structurii floristice (Link, 2003). De asemenea, trebuie evitate suprafe ele sub influen a arborilor izola i (suprafe ele umbrite). Suprafe ele de prob au fost pozi ionate aproape de mijlocul unit ii de studiu unde efectul altor influen e este minim. Fig. 5.1 Localizarea suprafeelor de prob în cadrul unui landaft cultural (dup Tremp, 2005). Dreptunghiurile negre sunt suprafe e stabilite greit. Dreptunghiurile albe sunt reprezentative pentru suprafe ele respective. 125 Fig. 5.2 Curba ideal a arealului minim (dup Tremp, 2005). O alt chestiune important este mrimea suprafe ei de prob, care condi ioneaz bog ia specific la unitatea de suprafa . Problematica arealului minim difer de la un tip de paji œte la altul (Wittig, 2012). Curba areal-bog ia specific ne poate indica mrimea optim a suprafe ei de prob (Tremp, 2005, figura 5.3). Mrind sistematic suprafa a se va constata c la un moment dat se va stabili un echilibru între mrimea suprafe ei de prob œi bog ia specific. Mrimea suprafe ei cu numrul 3 este cea care stabile œte echilibrul. În ara noastr, Cristea œi colab., (2004) recomand pentru studiul paji œtilor o suprafa de prob cuprins între 20 œi 100 m2. Forma suprafe elor de studiu poate fi ptrat, cerc sau dreptunghi. Numrul suprafe elor de prob joac un rol important mai ales pentru prelucrarea statistic a rezultatelor. Cu cât studiem mai multe suprafe e dintr-o unitate de cercetare cu atât se pot prelucra mai bine œi rezultatele noastre au un mare grad de credibilitate. 126 5.3.4 Indici fitopopula ìionali Indicii fitopopula ionali de evaluarea a vegeta iei sunt urmtorii: prezen a/absen a, abunden a, densitatea, acoperirea (dominan a), abunden a- dominan a œi frecven a (Cristea œi colab., 2004; Tremp, 2005; Kent, 2012). Prezen a/absen a este un indice calitativ œi presupune notarea prezen ei sau absen ei unei specii într-o anumit suprafa de prob. Înregistrarea acestui indicator depinde de scopul œi obiectivele studiului, acesta constatându-se extrem de rapid. Prelevarea indicelui prezen /absen este cea mai simpl metod de studiu a vegeta iei. Abunden a indic numrul indivizilor apar intori fiecrei specii dintr-o anumit suprafa de prob. Pe cât pare de simpl aceast opera ie de numrare pe atât de complicat este executarea ei în teren. O fitocenoz cu o vegeta ie dens este foarte dificil de numrat œi pe deasupra acolo pot exista plante cu organe de înmul ire vegetativ subterane (rizomi, drajoni etc.) a cror lstari aerieni apar in aceluia œi individ. Abunden a poate fi determinat cu metode subiective sau obiective (Kent, 2012). Densitatea este un indice care ne arat numrul de indivizi ai unei specii din interiorul unei suprafe e de prob (Tremp, 2005; Kent, 2012). Determinarea acestui indice se realizeaz cu un consum mare de timp. În general se determin în studiile silvice œi mai pu in în cele pastorale. Acoperirea este un indice cantitativ prin care se estimeaz participarea (ponderea) procentual a fitoindivizilor în func ie de proiec ia ortogonal a pr ilor supraterane pe suprafa a solului dintr-o anumit suprafa de prob. Acoperirea poate fi general sau specific. Acoperirea general se refer la proiec ia ortogonal a tuturor indivizilor apar intori speciilor de pe o anumit suprafa . Acoperirea specific se refer la proiec iile indivizilor unei singure specii pe o suprafa de prob. Acoperirea se estimeaz de fiecare cercettor în func ie de anumite sisteme, dar ea este încrcat de un grad mare de subiectivism. Numai valorile mari peste 20% acoperire sunt recunoscute unanim, pe când estimrile sub acest nivel sunt foarte diferite (Bergstedt œi colab., 2009). De aceea suma tuturor acoperirilor, de cele mai multe ori este peste 100% (Kent, 2012). Abunden a-dominan a este un indice care combin aprecierea simultan a ambelor componente (abunden a œi dominan a) pe o suprafa 127 de prob. Braun-Blanquet œi Pavillard (1928; cita i de Cristea œi colab., 2004) au considerat c aprecierea abunden ei œi dominan ei separat nu se poate face decât pe suprafe e restrânse œi de aceea au propus aceast solu ie pentru perimetre mai mari. Abunden a-dominan a depinde de numero œi factori œi de aceea aprecierea ei este recomandat s se realizeze atunci când speciile ajung la dezvoltarea maxim a pr ilor verzi. Pentru ara noastr cea mai potrivit perioad ar fi iunie-iulie. Desigur, dac scopul œi obiectivele studiului sunt surprinderea indicelui œi în alte faze, atunci se pot realiza relevee œi primvara sau toamna. Frecven a este probabilitatea cu care o specie se poate gsi într-o suprafa de prob sau altfel spus cât de des o specie apare într-un anumit numr de e œantioane. Dac analizm 100 de probe œi specia apare în 48 din ele, de aici deducem c frecven a este de 48%. Frecven a depinde de mrimea suprafe ei de prob, înl imea speciei œi structura vegeta iei. 5.3.5 Metode de apreciere a indicilor fitopopula ìionali Determinarea indicilor fitopopula ionali se realizeaz cu ajutorul mai multor metode. În cele ce urmeaz se vor descrie doar cele care sunt mai folosite în studiile sistemelor de paji œti. Metoda geobotanic sau fitosocial se folose œte atât în cercetrile care se execut pe itinerar pe suprafe e întinse de paji œti, cât œi în lucrrile din sta ionar pe suprafe e mai mici. La baza acestei metode se afl ridicrile fitocenologice (relevee) care reprezint descrierea floristic œi sta ional a suprafe elor de prob. Datele prelevate se vor scrie într-o fi œ fitocenologic special, în care se vor trece atât date de caracterizare sta ional cât œi de apreciere a vegeta iei, dup cum urmeaz (Anexa 1): num rul curent al releveului, denumirea trupului de p une i a localit ii (judeul, comuna) pe raza c ruia se afl ; suprafaa releveului; coordonate; fotografia; altitudine; expoziie; 128 pant (grade sau procente); relieful ; caracterizarea sta iunii (tipul de sol, gleizare, pseudogleizare, eroziune, salinizare etc.); acoperirea general cu vegetaie în procente; în limea i etajarea vegeta iei; observaii asupra dinamicii vegetaiei; producia de mas verde i m surile de îmbun t ire ce se preconizeaz ; se va recolta o prob de sol i se va face descrierea tipului genetic. Poaceae; Fabaceae; Cyperaceae i Juncaceae; specii din alte familii botanice; muchi i licheni; goluri etc. Abunden a-dominan a se estimeaz folosind scara Braun-Blanquet, dup cum urmeaz (Cristea œi colab., 2004): r – unul sau câ iva indivizi; + – pu ini indivizi, cu o acoperire redus; 1 – indivizi destul de abunden i, dar cu gradul de acoperire sub 1/20 din suprafa a de prob; 2 – indivizi foarte abunden i sau cel pu in 1/20 din suprafa a de prob; 3 – acoperirea oscileaz între ¼ œi ½ din suprafa , indiferent de numrul de indivizi; 4 – acoperirea de ½ pân la ¾ din suprafa a de prob, indiferent de numrul de indivizi; 5 – acoperire de peste ¾ din suprafa a de prob, indiferent de numrul de indivizi. Acest sistem a fost modificat œi îmbunt it de Tüxen œi Ellenberg (1937, cita i de Cristea œi colab., 2004) printr-o transformare numeric œi stabilirea clar a intervalelor de apreciere œi a valorii centrale de abunden - 129 dominan , totu œi inându-se seama mai mult de acoperire (Tremp 2005; Sr ean 2011). O reprezentare schematic este deosebit de util în estimrile abunden ei-dominan ei în teren (figura 5.3). Fig. 5.3. Schema de apreciere a abunden ei-dominanei dup metoda Braun-Blanquet Pentru evaluarea valorii agronomice a unei paji œti, intervalele scrii sunt prea largi œi diferen a valorilor centrale prea îndeprtat. De multe ori, valoarea agronomic evaluat pe baza datelor prelevate în func ie de scara Braun-Blanquet (cu toate îmbunt irile) este departe de realitate. De asemenea, rezultatele ob inute în urma prelucrrilor statistice sunt foarte mult influen ate de aceast modificare for at a datelor ctre valoarea central a intervalului. Ob inerea unor rezultate valoroase depinde în primul rând de calitatea datelor ob inute în teren œi în al doilea rând de analizele numerice sofisticate (Cristea œi colab., 2004). Wittig (2012) recomand folosirea scrii Londo, care presupune intervale mai strânse (0.1=<1; 0.2 = 1-3; 0.3 = 3-5; 1 = 5-15; 2 = 15-25; 3 = 25-35; 4 = 35-45; 5 = 45-55; 6 = 55- 130 65; 7 = 65-75; 8 = 75-85; 9 = 85-95; 10 = 95-100). Totu œi, apreciind cu aceast scar se constat o estimare în intervale largi a abunden ei- dominan ei mai ales pân la 25%, adic la baza scrii. Scara Braun – Blanquet este acceptat de majoritatea speciali œtilor œi, dac ne propunem o îmbunt ire a metodelor de studiu, ar trebui s se realizeze pe seama acesteia. O alternativ cât de cât real ni se pare estimarea cu scara Braun- Blanquet, dar folosindu-se dou sub-note œi dou sub-intervale cu valori centrale corespunztoare (tabelul 5.1, figura 5.4). Suntem convin œi c un cercettor care a apreciat un anumit nivel al abunden ei-dominan ei corespunztor unei note, poate s estimeze dac valoarea indicelui se încadreaz în segmentul inferior al intervalului sau în cel superior. Tabelul 5.1 Scara de apreciere a abunden ei-dominan ei Braun-Blanquet, completat Tüxen œi Ellenberg (1937), modificat cu dou sub- note œi dou sub-intervale Nota Intervalul de acoperire (%) Valoarea central a clasei (%) Sub-nota Sub-intervale (%) Valori central ajustat a sub- intervalului (%) 5b 87,5 100 93,75 5 75 100 87,5 5a 75 87,5 81,25 4b 62,5 75 68,75 4 50 75 62,5 4a 50 62,5 56,25 3b 37,5 50 43,75 3 25 50 37,5 3a 25 37,5 31,25 2b 17,5 25 21,25 2 10 25 17,5 2a 10 17,5 13,75 1b 5 10 7,5 1 1 10 5 1a 1 5 3 + 0,1 1 0,5 - - 0,5 r 0,01 0,1 0,05 - - 0,05 Ca œi argument la cele spuse putem afirma c din moment ce speciali œtii lucreaz œi cu alte sisteme (Londo, Emberger etc.), care au intervale mult mai strânse, credem c ei pot aprecia dac abunden a- dominan a se abate de la valoarea central sau nu. În urma modificrilor aduse scrii de apreciere se poate constata c rezult 12 valori centrale (fa de 7), care ne permit o exprimare mai fidel a realit ii obiective. Totodat, 131 putem aprecia superior valoarea agronomic a sistemelor de paji œti œi chiar œi cea ecologic œi antropic. Speciali œtii experimenta i pot folosi o scar Braun-Blanquet modificat cu trei sub-note œi trei sub-intervale, rezultând astfel 17 valori centrale corespunztoare (tabelul 5.2, figura 5.5). Adic, odat apreciat abunden a-dominan a cu o anumit not, specialistul trebuie s mai estimeze suplimentar dac indicele este în jurul valorii centrale a intervalului sau în segmentul inferior, sau în cel superior. Exist speciali œti experimenta i care apreciaz abunden a-dominan a acordând procente, fr a lua în seam vreo scar de estimare. Credem c pentru ei scara cu trei sub-note este foarte folositoare œi reduce subiectivismul. Tabelul 5.2 Scara de apreciere a abunden ei-dominan ei Braun-Blanquet, completat Tüxen œi Ellenberg (1937), modificat cu trei sub-note œi trei sub-intervale Nota Intervalul de acoperire (%) Valoarea central a clasei (%) Sub-nota Sub-intervale (%) Valori central ajustat a sub- intervalului (%) 5c 92 100 96 5b 83 92 87,5 5 75 100 87,5 5a 75 83 79 4c 67 75 71 4b 58 67 62,5 4 50 75 62,5 4a 50 58 54 3c 42 50 46 3b 33 42 37,5 3 25 50 37,5 3a 25 33 29 2c 20 25 22,25 2b 15 20 17,5 2 10 25 17,5 2a 10 15 12,5 1c 6 10 8 1b 4 6 5 1 1 10 5 1a 1 4 2,5 + 0,1 1 0,5 - - 0,5 r 0,01 0,1 0,05 - - 0,05 132 Fig. 5.4. Schema de apreciere a abunden ei-dominanei dup metoda Braun-Blanquet, utilizând dou sub-note Fig. 5.5. Schema de apreciere a abunden ei-dominanei dup metoda Braun-Blanquet, utilizând trei sub-note 133 Acest mod de apreciere nu este indicat începtorilor. În aprecierea procentual speciali œti se pot folosi œi de rama metric. Desigur, scrile modificate cu sub-note œi sub-intervale cresc timpul de realizare a releveului, dar totu œi credem c se ob in date care reflect mai fidel realitatea. Metoda ramei metrice (Daget œi Poissonet, 1971; Rotar œi colab., 2005) este util atât pentru determinarea abunden ei cât œi a abunden ei- dominan ei. Aceasta este o metod de cercetare a vegeta iei paji œtilor foarte exact cu ajutorul creia se stabile œte gradul de acoperire a solului cu vegeta ie, prin determinarea suprafe ei acoperite de fiecare specie. Metoda ramei metrice se folose œte mai ales în lucrri experimentale, ce se execut pe paji œtile permanente œi temporare în vederea stabilirii modificrilor ce se produc sub diferite influen e antropice. Ea se aplic mai ales pe p œuni unde plantele nu sunt prea înalte, ceea ce permite folosirea corespunztoare a ramei. Pentru cercetarea vegeta iei cu ajutorul ramei metrice se folose œte o ram cu latura de 0,5 m sau 1,0 m, împr it cu sârm sau cu sfoar în 25, respectiv 100 ptr ele. Aceast ram se aplic pe anumite por iuni de pe suprafa a p œunii care urmeaz s fie cercetat œi care au fost în prealabil însemnate cu un ru œ. Numrul por iunilor alese în raport cu uniformitatea vegeta iei; se vor alege 10-15 suprafe e pe care urmeaz s se fac citirile cu rama, iar dac vegeta ia este sau nu uniform œi apar pâlcuri deosebite din punct de vedere floristic, atunci se vor alege un numr mai mare de suprafe e pân la 30. În cadrul experien elor se execut câte o citire în fiecare variant, cel pu in la începutul œi la sfâr œitul perioadei experimentale. Citirile se execut pe acelea œi locuri, pichetate, pentru a se urmri cu exactitate, în timp, modificrile produse în cursul unui an sau a unei perioade de vegeta ie. Dup a œezarea ramei pe suprafa a respectiv se stabile œte mai întâi procentul de goluri œi apoi se determin plantele prezente œi suprafa a ocupat de fiecare plant în cadrul fiecrui ptr el în procente. Gradul de acoperire se refer numai la suprafa a ocupat efectiv de tufe œi de lstari, iar suprafa a acoperit cu frunze se trece la goluri. Cititul cu rama se face într-o anumit ordine în aceea œi direc ie œi sens. Obi œnuit se începe de la stânga spre dreapta œi de sus în jos. În cazul în care o anumit specie acoper în întregime un ptrat œi nu se constat goluri, înseamn c specia 134 respectiv are o acoperire de 4% (rama cu laturile de 0,5 m reprezint ¼ dintr-un metru ptrat sau de 1 (dac rama are laturile de 1 m). Dac presupunem c se lucreaz cu o ram de 0,5 m œi o specie acoper jumtate dintr-un ptr el, înseamn c are o acoperire de 2% , iar când acoper un sfert de 1%. Suprafa a neacoperit cu vegeta ie se noteaz în acela œi sistem trecându-se sub denumirea de goluri. Indivizii izola i, care au o acoperire atât de redus încât aceasta nu poate fi notat în procente, se noteaz cu +. Citirile fiecrei rame se noteaz într-un tabel (Anexa 2) în care toate speciile identificate se înscriu în captul de sus pe orizontal, iar numrul ptr elelor pe vertical în partea stâng. Un asemenea tabel se completeaz pentru fiecare citire. Pentru a cunoa œte gradul de acoperire al fiecrei specii, rezultatele tuturor citirilor se centralizeaz într-un tabel (Anexa 3). Pentru o mai mare valabilitate a datelor ob inute, este bine ca la acelea œi probe s se execute atât analiza planimetric cât œi analiza gravimetric. Metoda dublului metru sau metoda liniar se aplic îndeosebi în studiul vegeta iei de pe p œuni. Cu ajutorul acestei metode se poate exprima în mod sintetic valoarea unei p œuni din punct de vedere agronomic. Metoda const în notarea prezen ei speciilor în 100 puncte, uniform distribuite pe paji œte. Pentru determinare se folose œte un metru liniar de 2 m lungime, marcat din 4 în 4 cm, confec ionat din lemn, din metal sau din material plastic. Dublu metru se a œeaz în locuri reprezentative de pe p œune œi se noteaz prezen a speciilor în locurile marcate, deci în 50 puncte. Întrucât este necesar notarea prezen ei speciilor în 100 puncte, citirile se fac în dou repeti ii pentru fiecare loc cercetat. În cazul fâne elor, unde iarba este mai înalt se fac citirile din 20 în 20 cm. Pentru a realiza 100 puncte, se utilizeaz un dispozitiv de 4 m lungime œi se fac observa ii în 5 repeti ii sau se folose œte un dublu metru de 2 m liniari œi se execut repeti ii. Fiecare specie întâlnit pe linia de citire în fiecare punct pe vertical se înregistreaz o singur dat. Dup efectuarea citirilor se însumeaz toate punctele unde este prezent fiecare specie, pentru cele dou repeti ii. De-a lungul timpului, metoda a fost îmbunt it œi particularizat de numero œi autori (Sr ean œi colab., 2011). Metoda gravimetric sau a cântririi se folose œte mai mult pentru studiul vegeta iei paji œtilor, mai ales pentru a înregistra schimbrile care au 135 loc în vegeta ia paji œtilor sub ac iunea anumitor msuri de îmbunt ire sau metode de folosire. Aplicarea acestei metode necesit mult timp œi personal, dar are un avantaj mare datorit obiectivit ii ei. Pe paji œtile semnate are un succes deosebit. Pentru studierea vegeta iei cu ajutorul metodei gravimetrice se folosesc probe medii. Proba medie se alctuie œte din mai multe probe par iale recoltate obi œnuit de pe 1 m2, numrul acestora variind în func ie de uniformitatea covorului ierbos din paji œtea cercetat œi de suprafa a cercetat. Cu cât paji œtea este mai uniform numrul acestor probe va fi mai mic œi invers, dac vegeta ia este neuniform, prezentând pâlcuri floristice care difer de fondul general al vegeta iei, se vor recolta un numr mai mare de probe par iale. Prin uniformizarea probelor par iale œi prin înjumt irea repetat se ob ine proba medie de analiz. Când se studiaz modificrile produse în compozi ia floristic a unei paji œti pe care se execut o experien , probele medii pentru analiz se recolteaz din fiecare variant de pe suprafa a de 1 m2. Pentru ca recoltarea probelor s se execute din acela œi loc în fiecare an sau la începutul œi sfâr œitul experien ei, suprafe ele de prob se picheteaz. Proba medie se cântre œte cu o precizie de 0,1 g. Dup aceea se separ în urmtoarele grupe: Poaceae ; Fabaceae ; Cyperaceae i Juncaceae; specii din alte familii botanice. Pentru fiecare grup de plante se cântre œte cu exactitate de 0,1 g œi rezultatul se exprim în procente, prin raportarea la masa total a probei analizate. La fel se procedeaz œi în cazul în care se separ unele specii. Rezultatele prelevate se scriu într-un formular special (Anexa 4). 5.3.6 Metode de studiu a vegeta ìiei Metodele de studiu œi analiz a vegeta iei nu au primit destul aten ie din partea cercettorilor œi ca atare au fost pu in studiate (Kent, 2012). Modul de cercetare a unei fitocenoze joac un rol important în vederea exprimrii cât mai fidele posibil a realit ii din teren. Pân în prezent au fost dezvoltate câteva metode dup cum urmeaz (Tremp, 2005; Kent, 2012): prelevarea (e œantionarea), prelevarea randomizat, autocorelarea spa ial œi 136 temporal, experimentarea, prelevarea sistematic, transectul, metoda careurilor, metoda fotografic, metoda punctului, metoda liniei œi punctului, metoda distan ei etc. Fiecare dintre aceste metode prezint avantaje œi dezavantaje, iar ele trebuie alese în func ie de scopul œi obiectivele proiectului de cercetare. 5.4 Faza de birou Odat ajun œi din teren, urmeaz faza de birou în care datele scrise în formularele de teren vor fi introduse în calculator. Astfel, debuteaz procesul de prelucrare œi interpretarea a datelor prelevate. Aceast faz este consumatoare de timp œi presupune atât cuno œtin e de specialitatea cât œi posedarea unor programe de calcul speciale. Modul de prelucrare œi interpretare a datelor se va detalia în capitolul 6. 5.4.1 Indici fitocenotici Speciali œtii vor calcula diferi i indici fitocenotici, care au o importan deosebit în compararea e œantioanelor de prob sau a tipurilor de fitocenoze. În literatura de specialitate exist numero œi indici, dup cum urmeaz: constan a, abunden a-dominan a medie, indici de similitudine (Sørensen, Kulczynski etc.), indici de omotonitate (Curtis, Moravec etc.), indici de echitabilitate (Simpson) œi indici de diversitate. Toate programele statistice prelucreaz datele având ca baz de calcul formulele acestor indici, iar explica ia însemnt ii fiecruia dintre ei se trateaz în manualele adiacente programului. O trecere în revist a acestor indici o fac Cristea œi colab., în anul 2004. Totu œi, noi vom strui asupra primilor indici. Constan a speciilor (K) este un indice care ne art frecven a unei specii în cadrul releveelor floristice realizate la nivelul unui tip de paji œte sau fitocenoz. Constan a nu ine seam de abunden a-dominan ci numai de prezen a sau absen a speciei. Altfel spus, constan a ne indic gradul de fidelitate a unei specii fa de un anumit tip de paji œte sau o anumit fitocenoz. Constan a cuprinde cinci clase, dup cum urmeaz: I – specia este prezent în sub 20 % din relevee; II – specia este prezent în 21 – 40 % din relevee; 137 III – specia este prezent în 41 – 60 % din relevee; IV – specia este prezent în 61 – 80 % din relevee; V – specia este prezent în 81 – 100 % din relevee. Constan a st la baza calculrii indicilor de omotonitate, care ne vor arta dac releveele ridicate sunt destul de uniforme pentru a putea fi atribuite unui tip de paji œte. Abunden a-dominan a medie (ADm) ne indic acoperirea medie a unei specii din toate releveele realizate. ADm se exprim procentual œi este un indice esen ial în prelucrarea statistic a datelor brute. ADm se calculeaz dup urmtoarea formul: unde: ni = numrul releveelor în care specia prezint clasa i de AD, ADi = valoarea central a clasei i de AD. 138 6 ANALIZA STATISTIC $ A DATELOR DIN RELEVEE Prelucrarea datelor din relevee œi interpretarea rezultatelor presupune parcurgerea obligatorie a anumitor faze, care se vor prezenta pe scurt în continuare. În lucrare nu se vor prezenta exhaustiv procedeele de prelucrare statistic œi nici nu se vor dezbate avantajele œi dezavantajele fiecrui procedeu. Se dore œte doar prelucrarea concret a unor relevee floristice cu ajutorul programului Excel œi PC-ORD, ca o baz de plecare pentru începtorii din domeniu. De asemenea, se va discuta œi modul de interpretare a rezultatelor ob inute. S-au ales aceste programe de lucru pentru c ele sunt mai u œor de perceput de ctre începtori (Kent, 2012). Caracterizarea amnun it cu privire la procedeele de prelucrarea statistic a datelor experimentale face subiectul a numeroase lucrri din domeniu (Legendre œi Legendre, 1998; Cristea œi colab., 2004; Tremp, 2005; Leyer œi Karsten, 2007; Peck, 2010; Wildi, 2010; McCune œi Mefford, 2011; Kent, 2012 etc.). De aceea, detalii privind prelucrarea statistic a datelor de vegeta ie se gsesc cu u œurin în literatura indicat mai sus. 6.1 Introducerea informa ìiilor în b £nci de date Informa iile ob inute se vor introduce în bnci de date. Aici se pot aduga atribute releveelor floristice privind condi iile sta ionale, care vor fi foarte utile în prelucrarea statistic œi explicarea fenomenelor. Pentru aceast opera iune se pot folosi programe obi œnuite, cum ar fi programul Excel sau Access ori programe speciale cum este Turboveg. Cele mai la îndemân sunt foile de calcul Excel, dar programul Access prezint unele avantaje comparativ cu Excelul. În primul rând, Access-ul este un program special pentru stocare a datelor. Un alt mare avantaj ar fi sortarea informa iilor care se poate realiza dup mai multe criterii concomitent în Access, pe când în Excel criteriile sunt oarecum standardizate. Programul Turboveg este special elaborat pentru datele de vegeta ie. Acesta este un program de stocare, sortare œi export a datelor din relevee (Hennekens, 1998-2012). Programul este destul de flexibil œi ofer aplicantului 139 posibilitatea de a sorta speciile sau combina ii de specii dup diverse criterii. Datele stocate în Turboveg pot fi exportate spre prelucrare în diverse programe speciale, cum sunt: MS Access, Twinspan, Canoco, PC-ORD, Mulva, Syntax-5, R, Excel, Juice, ArcView, ArcGis, Google Eart etc. Datele se vor introduce sub forma notelor de apreciere a vegeta iei prelevate în teren. 6.2 Transformarea notelor în procente Al doilea pas este transformarea notelor în procente. Pentru o în elegere mai bun a pa œilor œi a procedeelor se va exemplifica cu ajutorul datelor din tabelul 6.1. Acesta con ine date ob inute în urma realizrii a 15 relevee floristice pe Platoul Ghe ari Poiana-Clineasa, din comuna Gîrda de Sus, situat în zona central a Mun ilor Apuseni. Releveele floristice s-au realizat cu metoda Braun-Blanquet, când Poaceaele se aflau în fenofaza de înflorire. Transformarea datelor din note în procente s-a realizat dup scara Braun-Blanquet, folosindu-se valorile centrale ale intervalelor de acoperire (tabelul 6.1). 140 Tabelul 6.1 Condi ii sta ionale œi compozi ia floristic a unor fitocenoze de pe Platoul Ghe ari-Poiana C lineasa (P1 P15 ploturi, relevee; c cosit, p p œunat, po p œunat ocazional, a abandon; M mare, cu cantit i cuprinse între 15 t/ha œi 20 t/ha gunoi, aplicat anual; m mic , cu aproximativ 10 t/ha aplicat o dat la 2-3 ani; n nefertilizat) Cod releveu P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 P11 P12 P13 P14 P15 Altitudine (m) 1088 1107 1126 1242 1250 1100 1060 1219 1194 1331 1329 1200 1327 1280 1380 Panta (%) 10 3 0 5 10 7 20 3 25 15 2 5 6 5 5 Vegeta!ie lemnoas (%) 15 0.5 0 5 1 10 20 2 18 3 10 12 4 20 8 Mu ßuroaie în!elenite 1 2 0 6 2 1 0 1 0 2 2 45 25 25 5 Fertilizare (gunoi t/ha) M M M M M m m m m m n n n n n Folosin!a c+po c+po c+po c+po c+po c+p c+p c+p c+p c+p po po po a po PH (reac!. solului in ap) 6.3 6.60 5.60 6.00 5.80 6.4 6.7 6.20 6.40 6.80 5.00 4.80 4.40 5.20 5.00 Acoperire general 99 98 99 97 98 88 85 95 85 88 85 75 75 76 88 Specii pe categorii economice(%) Poaceae Agrostis capillaris 37.5 37.5 37.5 37.5 37.5 5 5 5 5 5 0.5 0.5 . 0.5 0.5 Anthoxanthum odoratum 0.5 . . 0.5 . 0.5 . 5 0.5 0.5 . 0.5 . . . Briza media 0.5 . . . . 0.5 0.05 0.5 . 5 . . . . . Cynosurus cristatus 5 . . . . 0.5 . . 0.5 0.5 . . . . . Deschampsia flexuosa . . . . . . . . . . 5 0.5 5 0.5 0.5 Festuca pratensis 0.5 0.5 5 0.5 5 0.5 . . . 0.5 . . . . . Festuca rubra 5 5 0.5 5 5 17.5 17.5 17.5 17.5 17.5 0.5 5 5 5 0.5 Tabelul continu 141 Tabelul 6.1 – continuare Cod releveu P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 P11 P12 P13 P14 P15 Nardus stricta . . . . . . . . . . 37.5 37.5 37.5 37.5 37.5 Trisetum flavescens 5 17.5 17.5 17.5 17.5 0.5 0.5 0.5 0.5 5 . . . . . Fabaceae Anthyllis vulneraria . . . . . . 0.5 . 0.5 5 . . . . . Lotus corniculatus 5 . . 0.5 0.5 . 0.5 5 5 5 0.5 . . 0.5 . Trifolium aureum . . . . . . . . 0.5 0.5 . . . . . Trifolium montanum 5 . . . . 17.5 0.5 . . 0.5 . . . . . Trifolium pratense 5 0.5 0.5 0.5 5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 . . . . Trifolium repens 5 0.5 5 5 17.5 5 0.5 5 5 5 . . . . . Vicia cracca 0.5 5 0.5 5 0.5 . . 0.5 . . . . . . . Cyperaceae œi Juncaceae Carex pallescens . . . . . . . . 0.5 . 0.5 . . . . Luzula campestris . . . . . . . . . 0.5 0.5 . 0.5 0.5 . Alte familii botanice (AFB) Achillea distans 5 . . . . . . 0.5 . . . 0.5 . . . Achillea millefolium 0.5 0.5 0.5 5 0.5 0.5 0.5 . 0.5 0.5 . . . . . Alchemilla vulgaris 0.5 5 17.5 17.5 5 0.5 5 0.5 5 5 0.5 . . . . Arnica montana . . . . . . . . . . 17.5 17.5 17.5 17.5 17.5 Campanula patula 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 . 0.5 . . . . . Campanula persicifolia . . . . . 0.5 0.5 . . . . . . . . Tabelul continu 142 Tabelul 6.1 – continuare Cod releveu P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 P11 P12 P13 P14 P15 Carlina acaulis 0.5 . . . . 0.5 0.5 0.5 0.5 5 . 0.5 . . . Carum carvi . 5 0.5 0.5 0.5 . 0.5 . . . . . . . . Centaurea phrygia agg. 5 5 . 0.5 5 17.5 . 17.5 . 5 . 0.5 . . 0.5 Cerastium holosteoides . . . . 0.5 . . . 0.5 . . . . . . Cirsium erisithales . . . . . 0.5 0.5 . . 5 . . . . 0.5 Colchicum autumnale 5 5 . . . . 0.5 17.5 5 . . . . . . Crepis biennis . 0.5 0.5 . . . . . 0.5 . . . . . . Dactylorhiza majalis . . . . . . . 0.5 . . . . . . . Euphrasia rostkoviana . . . . . 5 0.5 0.5 0.5 0.5 . . . . . Galium mollugo . . . . . 0.5 0.5 . . 0.5 . . . . . Gentianella lutescens . . . . . 0.5 0.5 . 0.5 0.5 . . 0.5 . . Gymnadenia conopsea 0.05 . . . . . 0.5 . 0.5 . . . . . 0.5 Hieracium aurantiacum . 0.5 . . . . . . . 0.5 . . . . . Hieracium pilosella . . . . . . 0.5 0.5 . 0.5 0.5 0.5 5 5 0.5 Hypericum maculatum 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 . . 0.5 . 0.5 . . . Leontodon autumnalis 5 . . . 0.5 5 5 17.5 5 5 . . . . . Leucanthemum vulgare 0.5 . 0.5 0.5 0.5 0.5 5 0.5 0.5 0.5 0.5 . . 0.5 . Linum catharticum . . . . . 0.5 0.5 0.5 . 0.5 . . . . . Myosotis sylvatica . . . 0.5 . . . . . . . 0.5 . . . Pimpinella major 0.5 0.5 0.5 . . . 0.5 0.5 0.5 0.5 . . . . . Tabelul continu 143 Tabelul 6.1 – continuare Cod releveu P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 P11 P12 P13 P14 P15 Plantago lanceolata . . 0.5 0.5 . . 0.5 . 5 . . . . . . Plantago media . . . . . 5 17.5 . 17.5 . . . . . . Polygala comosa . . . . . 0.5 0.5 0.5 0.5 . . . . . . Polygala vulgaris 0.5 . . 0.5 . . . . 0.5 . 0.5 . 0.5 0.5 . Potentilla erecta . . . 0.5 . 0.5 . 0.5 . 0.5 5 5 5 0.5 0.5 Prunella vulgaris . . . . . . 0.5 0.5 . 0.5 . . . . . Ranunculus bulbosus . 0.5 0.5 0.5 0.5 . . . . . 0.5 . . . . Rhinanthus minor 0.5 0.5 . 0.5 . . 0.5 0.5 5 . 0.5 0.5 . . . Rumex acetosa 5 0.5 0.5 0.5 0.5 . . . 0.5 . . . . . 0.5 Salvia verticillata . . . . . 5 0.5 . 0.5 . . . . . . Sanguisorba minor . . . . . 0.5 . . 0.5 0.5 . . . . . Scabiosa columbaria . . . . . 0.5 0.5 . . 0.5 0.5 . . 0.5 . Scorzonera rosea . . . . . . . . . . . . . . 0.5 Silene nutans . . . . . . 0.05 . . 0.5 . . . . . Stellaria graminea 0.5 . 0.5 . . . . . . 0.5 . 0.5 . . 0.5 Taraxacum officinale 0.5 5 5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 . . . . . . . Thymus pulegioides 0.5 . . 0.5 . 5 17.5 . 0.5 5 17.5 5 . 0.5 . Tragopogon pratensis 0.5 . . . . 0.5 0.5 . . . . . . . . Trollius europaeus 5 . . . . . . . . . . . . . 5 Vaccinium myrtillus . . . . . . 0.5 . 0.5 . 0.5 0.5 0.5 5 5 Tabelul continu 144 Tabelul 6.1 – continuare Cod releveu P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 P11 P12 P13 P14 P15 Vaccinium vitis-idaea . . . . . . . . . . . 0.5 . . . Veratrum album . 5 . . . . . . . . . . . 5 0.5 Veronica chamaedrys . . 0.5 . . . . . 0.5 0.5 . . . . . Viola canina 0.5 . . . . . . . . . . . . . . Viola tricolor . 0.5 . . 0.5 . 0.5 . . . . . . . . 145 6.3 Preg £tirea datelor în vederea prelucr £rii În programele statistice se pot importa numeroase date, dar acestea trebuie s fie pregtite într-o anumit form. Datele trebuie s fie sub forma unei matrice principale, în care liniile reprezint speciile, iar coloanele releveele. Dac de inem date cu privire la condi iile sta ionale œi de management, acestea se vor introduce într-o matrice secundar. Una dintre cele mai importante opera ii în matricea principal este prescurtarea denumirilor œtiin ifice ale speciilor. Se recomand a se folosi primele litere de la gen œi primele de la specie. Programele accept maxim 8 caractere. De exemplu denumirea speciei Agrostis capillaris va deveni Agrocapi. De asemenea, se acord o aten ie deosebit coloanelor care con in doar denumirea œtiin ific a speciei œi, din diferite motive, nu au date corespunztoare acoperirii. Acestea trebuie eliminate pentru c în caz contrar programul va da erori mari. În matricea secundar putem avea factori care se vor exprima sub forma datelor metrice sau sub form de clase. 6.4 Importul datelor în program çi analiza sumar £ O dat matricele pregtite se vor importa în programul PC-ORD. Modul de lucru cu programul este descris în McCune œi Grace (2002), Peck (2010), McCune œi Mefford (2011). Mai întâi se va importa matricea principal œi se vor face primele analize doar cu ea. Prelucrarea datelor va debuta cu o analiz sumar a datelor. Aceasta ne va arta cât de eterogene sunt datele supuse analizei œi dac este nevoie de o transformare sau relativizare a datelor (pasul urmtor). Analiza sumar ne va pune la dispozi ie câ iva indicatori, care ne vor fi foarte de folos în alegerea urmtorului pas, cum sunt: procentul de celule cu valoarea zero, indicele de asimetrie (oblicitatea), indicele de boltire (boltirea), coeficientul total de variabilitatea al ploturilor (releveelor) œi coeficientul de variabilitate al speciilor. De asemenea, se va calcula pentru fiecare plot numrul de specii, indicele Shannon, indicele de diversitate Simpson œi Eveness. Sumarizarea datelor din tabelul 6.1 a condus la urmtoarele: procentul de celule cu 146 valoarea zero – 63,96; oblicitatea – 5,185; boltirea – 30,811; coeficientul total de variabilitatea al ploturilor – 12,84 œi coeficientul de variabilitate al speciilor – 197,36. Analizând indicatorii sumarizrii putem deduce c datele supuse analizei au o eterogenitate moderat ctre mare. 6.5 Transformarea çi relativizarea datelor Datele de vegeta ie sunt în general foarte variabile, deoarece speciile prezint acoperiri foarte diferite de la un releveu la altul sau un raport neconcordant între ele în cadrul aceluia œi plot (releveu). Aceste variabilit i neconcordante pot masca structura determinat de anumi i factori sta ionali. Acest fenomen se nume œte zgomot œi scopul nostru este de a-l reduce cât mai mult posibil. Dou modalit i de reducerea a zgomotului sunt transformarea œi relativizarea datelor. Transformarea este o ponderare pentru cre œterea sau descre œterea importan ei speciei dominante, iar relativizarea este o standardizare prin raportarea la participarea maxim a speciei. Transformarea se poate face prin logaritmare, extragerea rdcinii ptrate, prin func ia arcsin etc. Relativizarea prin standardizare presupune alegerea unui standard dup care se vor ajusta datele. De exemplu, abunden a total vis a vis de ploturi sau întregul set de date. Datele din tabelul 6.1 cu o eterogenitate moderat nu necesit nici transformare œi nici relativizare. Altfel spus, setul de date prezint un zgomot moderat. 6.6 Analiza releveelor extreme De multe ori, în setul nostru de date constatm unele relevee aberante , care sunt total diferite de majoritatea, chiar dac au fost prelevate de pe aceea œi unitate de studiu. Men inerea lor în setul de date supus analizei poate crea mari probleme în tehnica prelucrrii, cu o influen puternic asupra rezultatelor finale. De aceea, releveele extreme trebuie negre œit eliminate. În programul PC-ORD exist o func ie (outlier) care, în urma analizei setului de date, ne va arta dac exist sau nu relevee extreme. Datele din tabelul 6.1 analizate cu aplica ia outlier nu prezint relevee extreme. 147 Dac am fi avut 2-3 relevee extreme am fi propus o transformare sau relativizare a datelor, dar aceast situa ie este un motiv în plus împotriva modificrii datelor. 6.7 Gruparea releveelor cu analiza numeric £ de clasificare Studiile floristice dintr-o anumit zon pot conduce la acumularea unor cantit i uria œe de date. Desigur este de dorit o sintetizare a acestor date. O sarcin destul de dificil este gruparea releveelor pe baza asemnrii (similarit ii) sau deosebirii (disimilarit ii) dintre ele în vederea definirii unor tipuri de paji œti. O modalitate de ob inere de grupuri omogene de relevee este analiza numeric de clasificarea sau analiza cluster. În func ie de posibilit ile de grupare a releveelor, clasificrile numerice se împart, pe de o parte, în ierarhice œi neierarhice, iar pe de alt parte, în aglomerative œi divizive (Cristea œi colab., 2004). Toate aceste modalit i de clasificare prezint avantaje œi dezavantaje, cea ideal alegându-se în func ie de tipul de date œi obiectivele studiului. În programul PC-ORD se folosesc clasificrile ierarhice œi aglomerative (Peck, 2010). Toate aceste analize de date multivariate se bazeaz pe msurarea similarit i sau disimilarit ii, care se calculeaz cu ajutorul mai multor indici specifici. Ace œtia se pot alege de ctre aplicant dup propriile criterii. În programul PC-ORD se pot alege urmtorii: indicele Sorensen (Bray&Curtis), indicele de distan relativ Sorensen, indicele Jaccard, indicele Euclidean, indicele Euclidean relativ, indicele de distan corelat, indicele Chi-ptrat œi indicele Euclidean ptrat. Alturi de calcul distan ei din clasificare, trebuie ales tipul de legtur, care se bazeaz pe disimilitudinea dintre relevee. În func ie de algoritmul utilizat, acesta poate fi de mai multe feluri, dup cum urmeaz: legtura simpl, legtura complet, procedeul centroidului, algoritmul varian ei minime a lui Ward œi legtura medie etc. În programul PC-ORD, pe lâng cele enumerate mai exist œi legtura flexibil Beta œi metoda McQuitty. Deosebit de important este ca în timpul unei rulri msurarea distan ei œi tipul legturii s fie compatibile. De exemplu, indicele Sorensen este compatibil cu legtura medie, pe când indicele Euclidian este indicat s se foloseasc cu algoritmul varian ei minime a lui Ward. 148 În urma clasificrii rezult o reprezentare grafic (dendrogram), care surprinde modul în care se altur releveele œi distan a dintre ele. O tem deosebit de dezbtut de speciali œtii din domeniu este nivelul la care se va tia dendrograma în vederea stabilirii numrului optim de grupuri. Exist în literatura de specialitate tot felul de posibilit i, dar niciuna nu este unanim acceptat. O posibilitate real poate fi inând seama de speciile indicator pentru fiecare grup (Peck, 2010). Kent (2012) recomand tierea la un nivele cât mai înalt al trunchiului dendogramei, la care grupurile rezultate prezint un sens justificat fitosociologic œi ecologic. Datele din tabelul 6.1 au fost clasificate în func ie de indicele Sorensen (Bray&Curtis) asociat cu legtura medie. În urma rulrii în cadrul programului PC-ORD a rezultat dendograma de mai jos (figura 6.1). Studiind compozi ia floristic a grupurilor am considerat c tierea la nivelul valorii de 50 este cea mai bun solu ie, având un sens fitosociologic, ecologic œi agronomic. Un argument în plus este œi existen a speciilor indicator pentru fiecare tip de paji œte (analiza speciilor indicator se va prezenta în urmtoarele subcapitole). Astfel, s-au remarcat trei tipuri de paji œti, dup cum urmeaz: tipul Agrostis capillaris, tipul Festuca rubra œi tipul Nardus stricta (pentru coreponden a cu asocia iile vegetale vezi Coldea œi colab., 2012). Fig. 6.1. Dendrograma clasific rii releveelor din tabelul 6.1 O metod care cre œte în popularitate în ultima vreme este clasificarea dubl (two-way cluster). Aceasta ofer posibilitatea gruprii concomitente atât a releveelor cât œi a speciilor. Analiza numeric cu o clasificare dubl a datelor din tabelul 6.1 a condus la remarcarea anumitor grupe de specii (figura 6.2). 149 Information Remaining (%) 0 25 50 75 100 100 75 50 25 0 P1 P2 P3 P4 P5 P6 P8 P7 P9 P10 P11 P12 P13 P14 P15 Agrocapi Trisflav Ranubulb Alchvulg Camppatu Hypemacu Festprat Trifprat Trifrepe Violtric Achimill Vicicrac Carucarv Crepbien Taraoffi Veraalbu Anthodor Dactmaja Colcautu Leonautu Centpseu Brizmedi Carlacau Anthvuln Silenuta Cirseris Hieraura Trifaure Sangmino Verocham Festrubr Polycomo Gentlute Galimoll Linucath Prunvulg Lotucorn Pimpmajo Scabcolu Thympule Gymncono Planmedi Leucvulg Trifmont Euphrost Salvvert Camppers Tragprat Carepall Planlanc Rhinmino Ceraholo Cynocris Achidist Violcani Rumeacet Scorrose Troleuro Vaccmyrt Stelgram Descflex Poteerec Nardstri Arnimont Luzucamp Hierpilo Polyvulg Miossylv Vaccviti Matrix Coding Presence Absence Fig. 6.2. Dendrograma clasific rii duble a releveelor din tabelul 6.1 6.8 Analiza speciilor indicator Testarea grupurilor rezultate în urma analizei cluster se poate realiza cu ajutorul mai multor metode (testul Mantel, procedura de permutare a rspunsului multiplu etc.), una dintre ele fiind analiza speciilor indicator. Aceasta indic pe baza abunden ei œi a frecven ei msura în care o anumit specie are valoare indicatoare pentru un anumit grup de relevee. Totodat, specia respectiv are valoare œi pentru condi iile sta ionale aferente grupului de relevee. Analiza speciilor indicator eviden iaz care specii sunt responsabile de diferen ierea grupurilor. Speciile indicator se pot calcula în dou moduri, dup Dufrene œi Legendre (1997) œi Tichy œi Chytry (2006). Metoda dup Dufrene œi Legendre (1997) se bazeaz pe calculul abunden ei-dominan ei medii (ADm) œi a constan ei (K) unei specii în toate grupurile. Produsul acestor indici fitopopula ionali se va raporta la 100 œi va rezulta valoarea indicatoare a speciei. Aceast valoare poate fi cuprins între 0 (fr valoare indicatoare) œi 100 (valoare indicatoare perfect). Analiza speciilor indicator dup metoda Tichy œi Chytry (2006) opereaz cu date binare œi se aplic releveelor cu indicele fitopopula ional prezen /absen . Dac studiile supuse analizei con in date de abunden -dominan atunci acestea se vor transforma automat în 0 (cele egale cu 0) œi 1 (cele mai mari 150 decât 0). Metoda calculeaz un coeficient ł pe baza unui tabel de prezen /absen pentru fiecare specie din fiecare grup. Valoarea indicatoare a speciilor va fi cuprins între -1 (fr valoare indicatoare) œi 1 (valoare indicatoare perfect). În programul PC-ORD, ambele metode de analiz a speciilor indicator au œi un test de analiz a semnifica iei. Analiza speciilor indicator a celor trei grupuri identificate în figura 6.2 a demonstrat prezen a a 17 specii indicator (tabelul 6.2). Tipul Festuca rubra are 7 specii indicator (Briza media L., Carlina acaulis L., Gentianella lutescens (Velen.) Holub etc., tipul Agrostis capillaris de ine 7 specii indicator (Festuca pratensis Huds., Trifolium pratense L., Carum carvi L. etc.), iar tipul Nardus stricta cuprinde 3 specii indicator (Deschampsia flexuosa (L.) Trin., Hieracium pilosella L. œi Vaccinium myrtillus L.). Numrul mare de specii cu valoare indicatoare pentru fiecare tip de paji œte este o un argument suplimentar în favoarea deciziei de grupare a releveelor. Gruparea pe cele trei tipuri se poate considera justificat. Tabelul 6.2 Speciile indicator ale tipurilor Festuca rubra , Agrostis capillaris œi Nardus stricta Nr.crt. Specia Grupul (tipul de paji ßte) Valoarea indicatoare Semnifica!ia (p) 1 Briza media Festuca rubra 73,9 0,0434 2 Anthyllis vulneraria Festuca rubra 60,0 0,0545 3 Calina acaulis Festuca rubra 87,5 0,0162 4 Euphrasia rostkoviana Festuca rubra 100 0,0006 5 Gentianella lutescens Festuca rubra 64,0 0,0422 6 Linum catharticum Festuca rubra 80,0 0,0136 7 Polygala comosa Festuca rubra 80,0 0,0120 8 Festuca pratensis Agrostis capillaris 92,0 0,0096 9 Trifolium pratense Agrostis capillaris 79,3 0,0300 10 Vicia cracca Agrostis capillaris 95,8 0,005 11 Achillea millefolium Agrostis capillaris 77,8 0,0346 12 Carum carvi Agrostis capillaris 74,3 0,0450 13 Rumex acetosella Agrostis capillaris 87,5 0,0146 14 Taraxacum officinale Agrostis capillaris 88,5 0,0212 15 Deschampsia flexuosa Nardus stricta 100 0,001 16 Hieracium pilosella Nardus stricta 88,5 0,0208 17 Vaccinium myrtillus Nardus stricta 92,0 0,0098 151 6.9 Abunden ìa-dominan ì £ medie çi constan ìa A œa cum am vzut, releveele noastre floristice se grupeaz în trei tipuri de paji œte. Din dorin a de a reduce volumul de date specifice fiecrui tip œi de a avea posibilitatea efecturii de calcule vom reduce numrul de relevee doar la unul singur, reprezentativ, pentru fiecare grup. Aceast opera ie se poate face cu indicele de abunden -dominan medie (ADm), dup formula prezentat în subcapitolul 5.4.1. Alturi de acest indice se va prezenta œi constan a speciilor pentru a pstra totu œi o imagine real asupra calit ii compozi iei floristice a fiecrui tip (tabelul 6.3). Pentru a avea o imagine cât mai complex asupra compozi iilor floristice ale tipurilor œi pentru a ne putea explica anumite fenomene din structura floristic, atunci în dreptul fiecrei plante se vor trece exigen ele speciilor la factorii ecologici, agronomici œi antropici. Aceste date ne vor fi de mare folos în calculul spectrelor pe categorii ecologice, agronomice œi de naturalitate. 152 Tabelul 6.3 Compozi ia floristic sintetic a tipurilor de paji œte Agrostis capillaris , Festuca rubra , Nardus stricta œi exigen a speciilor la factorii ecologici, agronomici œi antropici (B bioforma, L lumina, T temperatura, U umiditatea, R reac ia solului, N troficitatea, C toleran a la cosit, P toleran a la p œunat, S toleran a la strivit, VF valoarea furajer , H hemerobia, UR urbanofilia, SO categoria sozologic ) Tipul de paji ßte Agrostis capillaris Festuca rubra Nardus stricta Factori ecologici Factori agronomici Factori antropici Acoperirea general (%) 98,2 . 88,2 . 79,8 . B L T U R N C P S VF H UR SO Specii (%) AD m K ADm K ADm K HT 7 x x x 4 6 5 5 6 2 4 3 n Agrostis capillaris 37.5 V 5 V 0.4 IV HT x x x 5 x 7 5 5 4 2 4 2 n Anthoxanthum odoratum 0.2 II 1.3 IV 0.1 I HT 8 x x x 3 4 4 4 5 2 3 2 n Briza media 0.1 I 1.21 IV . . HT . . 5 x 4 7 7 7 7 2 3 2 n Cynosurus cristatus 1 I 0.3 III . . HT 6 x x 2 3 3 4 4 4 2 3 2 n Deschampsia flexuosa . . . . 2.3 V HT 8 x 6 x 6 6 4 6 9 2 4 2 n Festuca pratensis 2.3 V 0.2 II . . HT x x 5 x x 9 7 6 7 5 3 n Festuca rubra 4.1 V 17.5 V 3.2 V HT 8 x x 2 2 3 5 5 3 2 4 1 n Nardus stricta . . . . 37.5 V HT 7 x x x 6 7 5 4 7 3 2 n Trisetum flavescens 19 V 1.4 V . . HT 7 4 x 4 4 4 5 5 4 2 3 1 n Carex pallescens . . 0.1 I 0.1 I HT 7 x 4 3 2 5 5 5 4 2 4 2 n Luzula campestris . . 0.1 I 0.3 III HT 8 x 4 8 3 4 4 4 6 2 3 1 n Anthyllis vulneraria . . 1.2 III . . HT 7 x 4 7 4 6 4 4 7 2 4 3 n Lotus corniculatus 1.2 III 3.1 IV 0.2 II Tabelul continu 153 Tabelul 6.3 – continuare B L T U R N C P S VF H UR SO Specii (%) AD m K ADm K ADm K TT 8 5 4 x 6 6 4 4 7 3 4 2 n Trifolium aureum 0 . 0.2 II . . HT 7 x 3 8 2 5 4 4 6 2 3 1 n Trifolium montanum 1 I 3.7 III . . HT 7 x x x 6 7 4 4 8 3 4 2 n Trifolium pratense 2.3 V 0.5 V 0.1 I ChRs 8 x x x 6 8 8 8 8 3 5 3 n Trifolium repens 6.6 V 4.1 V . . HA 7 x 5 x 6 6 1 2 6 3 4 2 n Vicia cracca 2.3 V 0.1 I . . HT 5 5 4 7 3 7 4 5 4 . . . Achillea distans 1 I 0.1 I 0.1 I ChRs 8 x 4 x 5 7 4 5 6 2 4 3 n Achillea millefolium 1.4 V 0.4 IV . . H 6 4 6 X 6 6 4 . 6 3 1 . Alchemilla vulgaris 6.6 V 3.2 V 0.1 I HRs 9 4 5 3 2 4 4 4 4 2 3 1 n Arnica montana . . . . 17.5 V HRs 8 5 5 7 4 5 2 2 4 2 3 2 n Campanula patula 0.5 V 0.4 IV . . . . . . . . . . . . . . . Campanula persicifolia . . 0.2 II . . H 7 X 4 X 2 3 8 7 3 2 3 1 . Carlina acaulis 0.1 I 1.4 V 0.1 I HRs 8 4 5 x 6 6 6 6 6 3 4 1 n Carum carvi 1.3 IV 0.1 I . . HRs 7 4 5 5 3 5 2 2 4 2 3 1 n Centaurea phrygia agg. 3.1 IV 8 III 0.2 II HT . x 5 x 5 8 4 4 4 3 5 3 n Cerastium holosteoides 0.1 I 0.1 I . . . . . . . . . . . . . . . Cirsium erisithales . . 1.2 III 0.1 I GRs 5 5 6 7 x 5 9 3 1 2 3 1 n Colchicum autumnale 2 II 4.6 III . . HRs 6 5 5 6 5 6 2 2 4 3 4 3 n Crepis biennis 0.2 II 0.1 I . . GRs . . 8 7 3 4 3 3 4 2 3 1 3 Dactylorhiza majalis . . 0.1 I . . TRs 6 x 5 x 3 5 6 5 3 2 4 1 n Euphrasia rostkoviana . . 1.4 V . . Tabelul continu 154 Tabelul 6.3 continuare B L T U R N C P S VF H UR SO Specii (%) AD m K ADm K ADm K HT 7 x 5 x 3 7 3 3 4 2 3 3 n Galium mollugo . . 0.3 III . . H 8 5 5 3 3 4 2 2 4 2 3 1 . Gentianella lutescens . . 0.4 IV 0.1 I GRs x x 7 8 3 4 3 2 4 2 3 1 n Gymnadenia conopsea 0.01 I 0.2 II 0.1 I HS 8 3 5 4 2 5 6 6 4 3 4 2 n Hieracium aurantiacum 0.1 I 0.1 I . . HS 7 x 4 x 2 4 7 7 4 2 4 2 n Hieracium pilosella . . 0.3 III 2.3 V HRs 8 x 6 3 2 3 3 3 4 2 3 1 n Hypericum maculatum 0.5 V 0.3 III 0.1 I HR 7 x 5 x 5 7 7 7 5 3 4 3 n Leontodon autumnalis 1.1 II 7.5 V . . H 7 X 4 X 3 6 3 4 5 3 4 2 . Leucanthemum vulgare 0.4 IV 1.4 V 0.2 II TT 7 x x 7 2 4 4 3 4 2 3 1 n Linum catharticum . . 0.4 IV . . . . . . . . . . . . . . . Myosotis sylvatica 0.1 I . . 0.1 I HRs 7 x 6 7 7 5 3 2 5 2 3 1 n Pimpinella major 0.3 III 0.4 IV . . HR 7 x x x x 7 6 6 6 2 4 3 n Plantago lanceolata 0.2 II 1.1 II . . HR 7 x 4 8 3 4 8 8 5 2 4 2 n Plantago media . . 8 III . . H 8 6 3 8 2 4 4 4 4 2 3 1 . Polygala comosa . . 0.4 IV . . HT 7 x 5 3 2 4 4 4 4 2 3 1 n Polygala vulgaris 0.2 II 0.1 I 0.3 III HT . . x x 2 3 4 5 5 2 3 1 n Potentilla erecta 0.1 I 0.3 III 3.2 V HS 7 x x 4 x 9 8 8 4 3 4 2 n Prunella vulgaris . . 0.3 III . . GRs 8 6 4 7 3 6 5 4 4 2 4 2 n Ranunculus bulbosus 0.4 IV . . 0.1 I TRs 7 x x x 3 5 8 3 3 2 3 1 n Rhinanthus minor 0.3 III 1.2 III 0.2 II HRs 8 x x x x 6 4 2 4 3 4 2 n Rumex acetosa 1.4 V 0.1 I 0.1 I Tabelul continu ISBN 978-973-53-1477-4 View publication stats View publication stats
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Raluca.ilie94@yahoo.ro 894 Metodedestudiusiinterpretareavegetatieipajistilor Text (ID: 700421)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.