Marturisirile de credint;’i ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice b) Autorul acestei Marturisiri, este insu~i pat~iarhul Dositei 27 .A Nascut la 31 rna~ 1641 intr’un sat de langa Corint, moare in februane 1707; de la varsta de 28 de am neim~liniti, el a fost timp de 38 de ani. patriarh al ~e:_usalimulu~. A fost un ~uto-didact; cunostea numai limba materna, araba ~~ turca; totu~1, m veacul sau era socotlt drept unul dintr~ cei mai eruditi greci. A petrecut o buna parte in ,peri odie” _rrin Taril.e ~omane, .de a caror darnicie s’ a bucurat, unde ~i-a tiparit ~i o parte din cartlle sale, ~~ dm care ~1-a :facut un al doilea Patriarhat al Scaunului sau”, potrivit obiceiului veacului. „A luptat, pe teren dogmatic, peutru introducerea in Teologia ortodoxa, oficiala, a termenului romano-catolic jl£’toucrio)(nc;- transsubstantiatio”, de~i pan ala urma a red~s insemnatatea acestei lupte, declarand, in Marturisirea sa, (definitia a XYli-a), ca pnn cuvantul acesta nu se explica modul prin care se preface painea ~i vinul in trupul ~i sangele Domnului, ci numai se accentueaza realitatea a~estei prefaceri. Aceast~, probabil, in urma neincetatelor lupte cu partida celor ce nu pnmeau acest termen, ~~ pe care a combatut-o ca ,protestanta”, de~i ea punea inainte Traditia cand sustinea termenul jlE’ta~oA.il – prefacere, in locullui jl£’toucrirocrtc;28: A fos~ personali~~tea bisericeasca cea mai proeminenta a timpului sau in Biserica Rasanteana, tar ~arturlSlrea sa a a~~s un rea: folos Bisericii pentru limpezirea chestiunii adevaratei invatatun ortodoxe, devemta confuza pentru apuseni prin Marturisirea lu} ~hiril L~caris. (~a l~~rarea ei s’a folosit .~i d_e o lucrare similara, pe care o :facuse, mamtea lm, Meletle Smgul; aceas~a a ~ubhcata la Bucure~ti impreuna cu alta, a lui Nectarie al Ierusalimului, car.e ~ folo~It~o ~~ el). A . c) Scopul cu care a fost prezentata Marturisirea lui Dos1te1 un~I s1~~d era m~o1t: mai intai trebuia sa se faca dovada ca Marturisirea particulara a lm Chml Lucans nu angajeaz~ decat pe autorul ei; al doilea, se cadea sa se formuleze invatatura Bisericii Ortodoxe: aceasta intra in competenta sinodului. Sinodul s’a adunat in anul1672. El a inceput prin combaterea Calvinismului ~i a ideii ca Biserica Ortodoxa s’a calvinizat, datorita Marturisirii pusa fals sub numele lui Chiril Lucaris. Chiar daca s’ar admite ca el este autorul ei, ea n’are nici o autoritate; hotara~te sinodul, deoarece a fost emisa :fara ~tirea Bisericii ~i :fara semnatura celorlalti arhierei ai sinodului patriarhal. . Dupa actele ~edintelor sinodale urmeaza Marturirea lui Dositei aprobata de Smod; poarta numele de ,Pavaza Ortodoxiei” – „‘A~1tic; „01t8ooo~i~c;A- ~i impr~una cu acest~ acte este intitulata de Dositei ,Scurta Marturistre spre martune mamtea lm Dumnezeu ~~ a oamenilor, cu con~tiinta sincera ~i :fara nici un fel de pre:facatorie”. Marturisirea lui Dositei combate unut cate unul punctele de credinta expuse in Marturisirea lui Chiril Lucaris. De aceea ea este impartita in 18 capitole ~i 4 intrebari ~i raspunsuri ca ~i aceea pe care o combate. Expune invatatura desp~e Sranta. Tre.ime ( c~p: I), despre Sranta Scriptura (cap. II), despre libertatea omeneasca ~~ predestmatta relatiVa (cap. III), des pre creatie ~i Providenta (cap. IV, V),. des pre pacatul stramo~esc ~cap._ VI), despre Taine etc .. Cele patru intrebari ~i raspunsun trateaza despre Sranta Scnptura (1), 27 A se vedea, In legatura cu acest pasaj, P.P. Panaitescu, Patriarhul Dosoftei a! Ierusalimului ~i Mitropolitul Dosoftei a! Moldovei, In rev. ,Biscrica Ortodoxa Romana”, 64, 1946, pp. 93-109. 28 Vezi N. Chitescu, profesor agregat, 0 disputa dogmatica din veacul al XVII-lea, Ia care au luat parte Dositei alferusalimului, Constantin Brfmcoveanu $i Antim Jvireanul, In rev. ,Biserica Ortodoxa Romana”, anul LXIII, 1945, nr. 7-8, iulie-august. • 170 Caliiuzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice M:’irturisirile de credint;i ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe des pre clarita tea ei (II), des pre cartile care o formeaza (III) ~i despre sfinti, icoane, monahi, post (IV) etc.. · Protestantii au invinuit pe Dositei ca s’a lasat inraurit de romano-catolicism. For- mal ~i exterior se poat admite ca Dositei a actionat, intreprinzand lucrarea aceasta impotriva Marturisirii lui Chiril Lucaris, sub inraurirea ambasadorului Olivier Nointel, care trebuia sa a jute propaganda anti-calvina aducand o dovada zdrobitoare impotriva afirmatiilor lui Jean Claude. De asemenea s’a aratat ca multe dintre formulele lui sunt asemanatoare celor romano-catolice, ca ~i metoda ~i izvoarele in general. S’a mai spus ca aceasta slabiciune este explicabila prin faptul ca izvorul sau principal era dat de teologi ortodoc~i care cuno~teau ~i foloseau din plin izvoare ~i metode scolastice apusene, ca Gabriel Sever ~i mai ales Meletie Sirigul. Influenta romano-catolica s’ar fi manifestat mai ales in patru invataturi principale ale marturisirii sale: cea despre primirea cartilor ,apocrife” alaturi de cele ,canonice” ~i alaturi de cele ,bune de citit”, :fara nici un discernamant; oprirea laicilor de la citirea Sfintelor Scripturi; folosirea termenului jlE’toucriocrtc; lipsa de claritate asupra locului intermediar intre rai ~i iad. Toate aceste acuzatii n’au decat o indreptatire relativa. Astfel, folosirea unor expresii apropiate de ale formulelor oficiale, sinodale, romano-catolice, privitoare la prezenta reala in dumnezeiasca Euharistie se poate admite, tinand ~eama de faptul ca, asupra acestui punct, invatatura noastra este identica cu aceea. In ce prive~te cele patru puncte care sunt repro~ate indeosebi Marturisirii lui Dositei; ele se explica prin pornirea sa, momentana, impotriva oricarei apropieri de puncte de vedere protestante. Fara indoiala ca lipsa de nuantare traditionala a celor trei categorii de carti vechi-testamentare s ‘ar putea interpreta cas’ ar datora greutatii de a ridica in momentul istoric, respectiv, inca o problema spinoasa, care ne apropia tot de protestanti; insa~i faptul ca pana astazi Biserica Ortodoxa n’a luat o hotarare oficiala, arata gravitatea ei. Tot pornirii sale impotriva oricarei apropieri de invatatura protestanta se datore~te oprirea mirenilor de la citirea cuvantului lui Dumnezeu. Asupra purgatoriului, Dositei a dat explicatii multumitoare din punct de vedere ortodox intr ‘o scriere de mai tirziu a sa. Problema lui jlE’toucrirocrtc; este mai complexa: in masura in care pentru explicarea tainei dumnezeie~tii Euharistii se folosesc categoriile filozofice aristotelice, de substanta ~i accidenti, se adera la aceasta filozofie. In acest caz nu se poate realiza o unanimitate a credincio~ilor. Dar, in masura in care se da acestui termen aceea~i insemnare ca ~i lui jl£’ta~oA.1l, jl£’tapu8jltcrtc;, jl£’ta1toiT]crtc; etc., expresii traditionale consacrate, el nu innoie~te cu nimic explicatia. (In acest caz insa ramane, deschisa intrebarea: daca nu aduce nimic nou, de ce sa-l preferam pe acesta, strain de Traditia patristica, ~i creatie a scolasticii evului mediu, pe temeiul filozofiei aristotelice? De ce aceasta lupta inver~unata impotriva celor care sustineau termenii traditionali- mergand pana la condamnarea lor in sinod? Trebuie sa vedem aici aceeasi grija, exagerata poate, a ierarhului ortodox ca nu cumva sa ramana neindestul de precizata pentru eterodoc~i pozitia Bisericii noastre intr’ o problema centrala, servindu-se de chiar terminologia lor, care, insa, n’a obtinut niciodata consimtamantul tuturor teologilor ortodoc~i29 • • • 29 Pentru pozitia noastra In aceasta problema, vezi nota precedenta. Amintim cuvintele pe care le adreseaza profesorul loan Cariofil, nepotullui Hrisant, viitorul Patriarh (1707-1731): ,Noi nici nu introducem ceva 171 Marturisirile de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiel Oogmatice ~I Slmbolice Valoarea acestei Marturisiri este mare, tinand seama de imprejurarile istorice in care a aparut ~i de nevoile carora le-a racut fata. Ea ramane pana astazi singurul docu- ment cu autoritate, explicit, privitor la predestinatie, de pilda, pentru Rasaritul ortodox. Totu~i ea n’a obtinut niciodata adeziunea tuturor teologilor ortodoc~i asupra tuturor articolelor ei, precum am aratat mai sus. Este un document de insemnatate mare, din punct de vedere istoric, privind un moment allstoriei Bisericii noastre ~i indreptat unilate- ral impotriva protestantilor. Nepotul patriarhului Dositei, patriarhul Hrisant No tara, cu consimtamantul celorlalti patriarhi a trimis Marturisirea aceasta S fiintului Sinod rus, cu prileju 1 recunoa~terii lui de rasariteni; iar in 1723 a fost trimisa ~i neconformi~tilor englezi (,nonjurors”). Ea a fost foarte pretuita de teologii ru~i ~i cunoscuta sub numele de ,Epistola Prea Sfintilor Patriarhi ai Bisericii sobomice~ti a Rasaritului despre credinta ortodoxa”, dar citata prescurtat, de obicei ,Epistola Patriarhilor”. A fost tradusa ~i publicata de profesorul dogmatist Vasile Loichita. 30 3. Anexii: Enciclica Patriarhilor ortodoc~i de la 1848. a) Justificarea mentionarii ei aici este motivata de actualitatea cuprinsului ei de stralucirea cu care i-a ajuns ea scopul ~i de autoritatea care o acopera. 31 Enciclica Patriarhilor ortodoc~i nu este o Marturisire de credinta In sensu! strict a! cuviintului, daca tinem seama de scopul urmarit. Ea poate, insa, implini un go! intre Marturisirile de credinta. Am vazut ca Marturisirea Ortodoxa este o expunere irenica ~i pozitiva, tara colorit precis de controversa, in a~a masura inciit piina astazi cercetatorii inca nu sunt de acord daca este lndreptat impotriva protestantilor sau romano-catolicilor. Marturisirea lui Dositei ia atitudine energica fata de protestanti; acela~i obiectiv 11 va urmari ~i Marturisirea lui Critopulos, ca ~i Raspunsurile lui Ieremia. Numai privitor Ia Biserica Romano-Catolica nu avem o Marturisire, care sa precizeze cu autoritatea cuvcnita atitudinea Bisericii noastre fata de innoirile de tot felul de care s’a !acut vinovat romano-catolicismul de-a lungul unui mileniu, cu toate ca numc stralucite, incepiind cu Fotie ( cu Enciclica sa din 1867) si cu Cerularie ( cu actele sinodului din 20 iulie I 054), si continuiind nou, nici nu schimbiim ceva ce am aflat bun; noi tinem cu tarie ceea ce s’a poruncit de sinod ~i e recunoscut de sfintele lnviitaturi ale Bisericii,- ~i In toate treburile cre~tine~ti ~i biserice~ti, ne intemeiem In modul eel mai categoric pe cuvintele voastre. Voi, dimpotriva, introduceti lnnoiri ~i schimbati ce e vee hi, lntruciit vii preocupati cu lucruri nefolositoare; voi scrieti Miirturisiri ~i expuneri ale credintei voastre, ca ~i ciind Biserica ar fi devenit cu totul siiracii in zilele noastre ~i ar fi fost jefuita de tot ce are, piiriisiti cuvintele fixate de Sfintii lnvatatori pentru intelegerea Sfintei fmpartii~anii ~i lnvatati ,transsubstantiatiunea … „. Voi primiti toatii absurditatea catolicilor privitoare Ia aceastii venerabila Taina, lmpreuna cu straniul cuvant ,transsubstantiere” ~i In lnvatatura voastra pomeniti ~ide expunerile lui Sirigul, pe care elle-a fiicut Ia la~i, ca sa dovediti ,transsubstantiatiunea”. Mitropolitul Hrisostom Papadopulos, Die ausseren Einfliisse auf die Orthodoxe Theologie im XVI und XVII Jahrhundert, In ,Proces-Verbaux du premier Congres de Theologie Orthodoxe aAthenes, 29 Novembre- 6 Decembre, 1936″, Atena, I 939, pp. 204-205. Sinodul din 1691 tinut Ia stiiruintele lui Dositei Ia Constatinopol, a justificat astfel folosirea cuviintului transsubstrantiere: ,este cunoscut de mai lnainte” ~i nu inseamna altceva deciit ,prefacerea”. ,De aceea, a putut lncheia profesorul Hrisostom Papadopulos, cu acest termen s’a invatat aceea~i inviitatura ca ~i cu termenii traditionali”. 30 fn rev. ,Candela”, anii LIII-LIV, 1942-1943, pp. 173-256, cu o anexii. 31 Toate citatele si informatiile le luam din Enciclica Patriarhilor ortodoc~i de Ia 1848, traducere in rev. ,Biserica Ortodoxii Romiina”, anul Llll, nr. 11-12 noiembrie-decembrie, 1935. 172 Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Marturisirile de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe cu atatia controversisti din evul mediu pana azi, au ramas legate de aceasta lucrare de aparare a dreptei credinte. Enciclica patriarhilor ortodocsi de Ia 1848 umple cu prisosinta acest gol. Ea este lntarita de impatrita autoritate a tuturor Patriarhatelor ortodoxe, Ia care se adauga aceea a sinoadelor patriarhiilor de Ia Constantinopol, Antiohia si Ierusalim32• Este o combatere a principalelor erori comise de romano-catolicism in toate domeniile vietii bisericesti, aratiind In acelasi timp dreptarul adevarului care este Biserica Ortodoxa. Este un raspuns Ia o provocare a Papei Piu a! IX-lea, care invita Biserica Ortodoxa sa se uneasca cu cea romano-catolica, ragaduindu-i tot felul de privilegii. Si intrucat Enciclica papala polariza toate argumentele lnjurul autoritatii S!antului Scaun, Enciclica ortodoxa ii opune adevarata autoritate care este aceea a Bisericii ecumenice. A poi, lntruciit Enciclica papala trecea usor peste multe chcstiuni foarte lnsemnate, cea ortodoxa staruie asupra lor, luiind contur de e,xpunere doctrinala in care se combat iubirea de putere si principalele inovatii ale papalitatii. Intr’un cuviint, de~i aceasta Enciclica n’a fost raspandita In toate Bisericile Ortodoxe -uncle dintre ele nefolosind-o sub nici o forma-, totusi credem ca i se poate recunoaste eel putin ca si Raspunsurile Patriarhului Ieremia a! II-lea, rolul de Marturisire, ( cu accentuat caracter controver~ist), din pricina autoritatii cu care e investita, a lnsemnatatii si actualitatii ei. . b) Imprejurarile in care a aparut aceasta Enciclica arata o cre~tere prestigiului papei, nu numa1 in siinul Bisericii sale, ci ~i in afara. Papa Piu a! IX-lea, om cu bogata activitate, autoritate ~i ambitie, este eel care decreteaza dogma nepatatei zamisliri ~i aceea a infailibilitatii papale, proclamiindu-se traditia vie ,Eu sunt Traditia” -, ~i ,calea, adevarul si viata”, In Iocul Miintuitorului. Prctcntiile sale in afara mergeau pana Ia unirea sub conducerea sa a tuturor Bisericilor o:todoxe, protestante si anglicana. El este favorizat ~i de evenimentele timpului si anume, de ahanta franco-anglo-turca impotriva Rusiei. In acela~i timp, prin infiintarea Patriarhatelor nationale, incepe sa scada prestigiul Patriarhiei ecumenice. Situatia lndreptatea toate sperantele papei, a~a incat In 1847 lnfiinteaza ~i el un patriarhat latin Ia Ierusalim, cu Giuseppe Valerga, precum ~i o serie de episcopii fn Rusia, !a 1250, in ~oman.ia, Ia 18.53, in Atena Ia 1875 consolidand pozitiile romano-catolice in Olanda siAnglia ~i mtememd ~coli, congregatii ~i misiuni pentru tot Rasaritul crestin. In aceste imprejurari Papa Piu a! IX-lea a socotit ca ~osit timpul sa cheme in bratele parintesti” pe ortodoc;;ii ,schismatici”, !agaduindu-le ajutor si protectie politica, res;ect~rea riturilor ~i a privilegiilor ierarhiei. Else adreseaza mai fntai clericilor ~i credinciosilor catolicilor inde~niindu-i Ia lucru pentru intarirea credintei si a unitatii spirituale in jurul po~tifului suprem: Ap01 se adreseaza rasaritenilor lndemniindu-i din rasputeri ,sa intre in comuniune cu sfantul Scaun a lui Petru” 33 , temelia adevaratei Biserici crestine. Nenorocirile venite din partea necrestinilor peste rasariteni sunt, zice el, o consecinta a despartirii lor de Roma si acestia vor scapa de ele numai prin revenirea lor Ia Biserica romano-catolica. Da~ unirea ar fi insemnat o agravare a situatiei dogmatice, liturgice si canon ice anterioara schismei. Indrazneala de a se cere ortodocsilor, primirea ereziilor ~i lnnoirilor de tot felul, in frunte cu primatul papal, ca ~i cum ei ar ti fost cei rataciti si innoitori $i de a li se anunta ca Ii se vor lasa slujbele sfinte dupa ce vor ti puse de acord cu innoirile apusene, a produs o indignare 32 Vezi Enciclica Patriarhilor ortodoc~i de Ia 1848, in revista ,Biserica Ortodoxii Romiina”, nr. 11-12, 1935. 33 Apud, idem, ibidem, p. 51. 173 Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortudoxe Ciilauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Jesne de inteles. De aceea raspunsul patriarhilor ortodoc;;i $i al sinoadelor patriarhale di? mai 1848,este ; respingere categorica, rostita de Ia ina1tmea con;;tiintei posesiunii tezaurulm dog- matic, ecumenic, patristic, sinodal $i traditional. . . . . c) In privinta autorului sunt doua pareri: Una se bazeaza pe mformaJ1a eruditulm grec Pitiplos (renegat $i apoi revenit Ia Ortodoxi~): dupa c~re ~ut.o_:ul ar fi _c.onstantm Iconom~s, ~utor a! multor opere dogmatice, pretuit nu numm m GrecJa, c1 ;>1 m alte tan ortodoxe. Aceasta parere 0 imparta;;esc profesori ca renumitul patrolog grec Dimitrie Balanos $i Hrisostom Papadop~los~ 4 • Actualul profesor de Teologie Dogmatica ;;i Simbolica de Ia Facultate~ de T~olog1~ dm Atena loan Karmiris, ne dade $tire, recent3S, despre o alta parere, dupa care Ia mtocm1rea e1 ar ~ colab~rat cu patriarhul An tim a! VI-lea al Constantinopolului me~icul teo log. ~tefan Karatheod?ns si Hie Tantalidis $i poate ;;i fostul patriarh a! Constantinopolulm, Constantmos I, care a pubhcat de asemenea un raspuns !a enciclica papala. Enciclica s’a mai publicat in 1863, cu un adaos lung, h d . 36 facut probabil de ~tefan Karat eo ons. . , . _ Cuprinsul ei este impartit in 23 de paragrafe. Cele dmta1 opt formeaza o Introducere gene- raJa asupra starii Bisericii romano-catolice, dfmd principii ;;i exemplificari concludente; paragraful al 9-lea face trecerea Ia Enciclica papala care este combatuta punct cu punct in paragrafele l 0-23. In eel dintiii paragraf se stabile;;te un principiu ;;i un fapt: In.:atatura ~re;;tina tr~?u~e. p~st:ata curata asa cum a fost lasata de Miintuitorul, transmisa de Sfintn Apostoh, de Sfint11 Pannt1 $1 de sinoadele ecumenice. in trei paragrafe urmatoare se arata ca dintru inceput s ‘au ivit erezii in Biserica, pe care ea 1-a combatut piina Ia disparitie: a;;a s’a intiimp~at cu toate i~c~piind c~ arianismul, a$a se va intiimpla $i cu ,papismul” (paragr. 4). Se $lie ca pnma mare er~z1e m~en~ata de Biserica romno-catolica este ,Filioque”, pe care Enc~clica apusea~a n’o ~e~twneaza $1 P.~ care cea ortodoxa o combate ca blasfematorie. Ea a desch1s drumul ~nm ~?rtegm mtreg de.e:~z11 si inovatii, privind si Sfintele Taine, care impreuna f~r:n~aza ,pap~sm~l . Ro_mano-cat.~h~u. a~ sapat prapastia ,cu miiinile lor”, nesupuniindu-se Trad1t1e1 dum~eze.1e$tl: creata de Sfi~~n Pan.ntJ in sinoade (para gr. 6-7). in paragr. 8 se arata primejdia propagande1 btt~e $1 se pr~teste~:a 1mpo:nva prozeliltismului romano-catolic. lata de ce Enciclica papala este socottta ca o m1asma m adevarata Biserica, cea ortodoxa (paragr. 9 ). . Enciclica aceasta nu aduce pace ;;i afectiune, ci minciuna si absurditatt, de care nu se va Jasa nimeni fnselat (para gr. 1 0). Din datoria de a intari pe cei dreptcredincio;;i. in Ortodoxia ~or s~ trece Ia combaterea afirmatiilor ei, incepiind cu primatul papal: Episcopatullm Petru este o s1~~la traditie gre;;ita; departe de a fi ,capetenia” Apostolilor, el a fost judeac~t $i ~u~trat de e1,. ta: ,piatra”, pe care s-a intemeiat Biserica, este marturisi~ea d~spre ~umn_ezetrea lm hsus. ~u extsta Biserica regionala mai pres us de sinoade ;;i nu Ortodoxta se JUdeca dupa scaunul ro~nan, .ct scaunu~ se judeca dupa Ortodoxie (paragr. 11). Biserica Ortodoxa pa~treaza, c~. toate :tscunle, numat credinta neal terata, pe ciind papalitatea tinde necontenit Ia manrea putern, cu once pret. 34 Vezi D. S. Balanos, art. Oilwv6f!oc; Krovm:aV’ttvoc;, 6 £1; Oilwv6f!rov ~n M~ya~11 ~~EAAllV:KTJ ~EyKuKA.onvat&;ia, t. XVIII, Atena, 1932, pp. 759-761 ~i Hrisostom Papadopulos, Icrtopta tllc; EKKAllcrtac; tile; ~EA.A.lpa~ ‘til<; ~()p8o(iol;iac; Die Bekenntnisse und die wichtigsten Glaubenszeugnisse der griechische orientalischen Kirche, Leipzig, 1904, pp. 17-21. Idem, La Theologie Symbolique ... , p. 76; Mgr. Louis Petit. X, A. Siderides-Matiin Jugie, op. cit., III, pp. 434-453. 44 Cf. $i Pr. Prof. I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique .•• , p. 77. 45 E.I.Kimmel, op. cit., p. 8; Mesoloras, op. cit., p. 72. 177 Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe Oiliiuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbollce Raspunsul la Confesiunea Augustana; iar Gerlach spune categoric ca Zigomala a fost lnsarcinat in fata lui sa-l elaboreze46• Patriarh~l Ieremia s'a nascut la 1536 ~i a primit suprema treapta ierarhica la 15 mai 1572, pastorind, cu intreruperi, pana in 1599. Teodosie Zigomala s'a nascut in 1544 si a facut studii adanci. · Corespondenta a fost purtata de ei cu: Iacob Andrea, super-intendentul Bisericii din Tiibingen, profesor ~i rector al Universitatii, invatat ~i mare cuvantator, care este unul dintre colaboratorii la vestita carte simbolica, Formula de Concordie (din 1580). Dorea cu infocare cunoa~terea reciproca a celor doua Biserici ~i unirea lor. Martin Crusius, mana lui dreapta, era marele filolog elenist ~i latinist al Universitatii. Dragostea lui pentru Grecia a fost atilt de mare !neat dorinta lui de totdeauna ~i misiunea lui pe pamant credea ca sunt predicarea Evangheliei curate in Elada. Lucrarea pentru propagarea elenismului printre ai sai este imensa. ,Turco-gra~cia", adica _isto~ia greci.l.or de la ~ c~~ere~ Constantinopolului pana la 1600, este un 1zvor nepretmt de mformatn pentru rasantem. S'au gasit in biblioteca de la Tiibingen nu mai putin de 22 tomuri de propagare a elenismului printre ai sai. .. A contribuit ca putini pe pamiint la cunoa~terea ~i intelegerea reala a celor doua Biserici ~i a ajutat ~i material Biserica ~i ~colile grece~ti ale Constantinopolului. ~ b) Cauza, lmprejurarile ~i cuprinsul corespondentei ne sunt bine cunoscute. Inca din vremea lui Luther si Me1anchton, luteranii au manifestat un interes deosebit fata de crestinii rasariteni, deo.arece credeau ca ei au revenit la credinta Bisericii primare ~i, ca ata~e, vedeau in ace~tia ni~te aliati fire~ti impotriva Bisericii innoitoare romano-catolice. Misiunea diaconului Missos, de alta parte, arata ca, de la inceput, ~i Bisericile rasaritene se interesau de scopurile protestantismului. Pe de alta parte, insa, statele apusene au facut din religie, cateodata, mijloace de razbatere politica ~i economica, in tarile straine ~i mai ales in Rasaritul apropi.at. A~a s~ explica uneori lupta pentru atragerea cre~tinilor rasariteni de partea protestantllor ~~ ma1 ales a romano-catolicilor, care s'a soldat nu rareori cu sfar~ituri tragice, ca acela allui Chiril Lucaris. Aceasta este ~i explicatia faptului ca ambasadorul, cavaler David de Ungnad, allui Maximilian al II-lea al Germaniei, la Constantinopol, in 1573, a luat cu sine pe teologul luteran Stefan Gerlach ca predicator allegatiei; acesta era inarmat ~i cu cate o scrisoare de circumstanta a profesorilor sai, Martin Crusius ~i Iacob Andrea catre Patriarhul Ieremia. Acesta din urma scrie, printre altele, ca nu se indoie~te ca patriarhul va primi bine pe Gerlach, deoarece, zice el, ,~i noi ~i voi ne-am botezat intr'un singur Mantuitor, Hristos, ~i credem In unicul Lui pret de rascumparare a neamului omenesc ~i ~tim ca El ne mantuie~te, savar~ind aceasta numai prin Crucea Lui"47 • (Cu aceasta se accentua invizibilitatea Capului Bisericii ~i mantuirea ,sola fide"). Neprimind nici un raspuns, ei ~au trimis din nou (la 3 martie 157 4), cate o scrisoare, Crus ius adaugand ~i om ilia lui despre Imparatia lui Dumnezeu ( dupa Luca 1 0), aconfesionala dupa cuprins, deoarece fraza ,care nu e lumeasca ci in minte ~i in con~tiinta" e indreptata, dupa cum observa Hefele, impotriva conceptiei papale, lume~ti, despre Biserica. Afland apoi de la Gerlach ca patriarhul se pregate~te sale raspunda, Crusms 46 Pentru toata aceasta parte vezi I.E. Mesoloras, LuJlf3oA.tKi] ... , vol. I, p. 83 sq. 47 I.E.Mesoloras, op. cit., I, p. 89 sq., pentru tot acest paragraf. 178 caliiuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbollce Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe a trimis a III-a scrisoare, la care a alaturat Marturisirea Augustan~ In grece~te (la 16 sept. 1574), deoarece pastorul scrisese ca la Bizant sunt multi teologi distin~i, carora le-ar folosi. Scopul ei, dupa cum explicaAndrea, era de a informa pe patriarh asupra credintei protestante spre a fi comparata cu cea ortodoxa. Patriarhul le trimite prima sa scrisoare catre sfiir~itul aceluia~i an. Din raspunsul sau se vede ca intelesese perfect spiritul protestantismului ~i cat de mult s' a departat el de cre~tinismul autentic. Raspunsullui e plin de blandete ~i politicos, ca forma, dar fem1 in fond. Astfel, privitor la omilia lui Crus ius, scrie ca intr' adevar unul este marele ~i adevaratul Pastor, Hristos; dar toti prepu~ii turmei sunt ~i ei urma~i ai Sai ~i traiesc ca ni~te imitatori ai Sai ~i se pot numi ~i ei dupa Har ~i participare, ,buni pastori", aparand astfel ierarhia bisericeasca. Referindu-se apoi la cuvantul Domnului, ca ,oile nu asculta vocea naimitului ... ", pe care protestantii il intelegeau in sensu! ca nu trebuie sa primim invataturi fara temei in Sfanta Scriptura, unicul izvor al credintei fiind Biblia, raspunsul ureaza ca protestantii sa fie invredniciti de Dumnezeu sa aiba de-a pururi credinta noastra sanatoasa, sa nu se poticneasca, nici sa nu inoveze sau sa se departeze de la cele rostite in chip dumnezeiesc de Mantuitorul ~i de Sfintii Apostoli ~i ucenicii Sai, de cele ~a pte sinoade ecumenice ~i de ceilalti Sfinti Parinti teofori, care stralucesc ~i ne uimesc prin virtute; ci sa pazeasa to ate cele pe care le-a primit Biserica lui Hristos ~i £yypanic. Ceea ce descopera Dumnezeu este un adevar obiectiv, adica nu creat de creatura, ci primit de ea, fiind descoperit de Creator; deci nu este un rezultat a! mintii omului, ci al Descoperirii dumnezeicsti, acomodat, partial, Ia puterea receptiva a lui, ajutat fiind de lumina harica. in Biblie aflam Descoperirea in starea ei pura; de primirea ei adecvata s’au invrednicit organele transmitatoare – cu un cuvant generic, profetii – si destinatarul ei, adica Biserica, in totalitatea ei. Insii singuratici o prim esc in starea aceasta, in masura in care, prin credinta, retraiesc oarecum, tainicul proces experimentat de prooroci, intrucat, adica, functiile lor sufletesti au o conformatie asemanatoare aceleia, pe care o aveau profetii insisi. Dar s~nguranta ca traiesc intru adevar le-o da insilor singuratici numai valorificarea lor prin invatatura intregii Biserici. Aceasta invatatura a Bisericii nu mai este Descoperirea in stare pura; ci este aceasta Descoperire trecuta prin constiinta Bisericii !)i imbracata intr’o forma logica !)i mai accesibila omului, adica cu o participare mai accentuata a lui. Transmiterea adevarului dumnezeiesc revelat, pe cale orala, formeaza a! do ilea aspect a! unicului principiu obiectiv dogmatic, acela al Sfintei Traditii. Ea este manifestarea vietii Sflintului Duh in Biserica. In Vechiul A~ezamant, ea s’a dat oamenilor prin viu grai pana Ia Moise; Noul Asezamant pana Ia cele dintai scrieri nou-testamentare. Fixarea in scris prin tainicul proces a! inspiratiei, a cartilor canonului Vechiului Testament !)i a celui Nou s’a racut de comunitatea religioasa prin mijlocirea Traditiei. Ea a continuat sa se dezvolte, formand mediul, atmosfera revelatiei, in centrul careia stateau acum Sfintele Scripturi, cu nimbul inspiratiei dumneziesti. 187 Marturisirile de credlnta ~I catehlsmele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologlel Dogmatice ~I Simbolice Mi:;;carile centrifugale ale mintii omenesti au determinat, cu timpul, punerea i’n scris :;;i a unei parti a Traditiei. Cu cat Biserica vazuta se departa, i’n timp, de veacul apostolic, cu atilt crestea primejdia alterarii Traditiei pastrata pe cale orala. De aceea, o parte din Sfiinta Traditie s’a fixat in scris, indata dupa cea apostolica. Dar chiar in Traditia prime lor veacuri, avem unele infiltratii care nu sunt de origine apos- tolica. De ele sunt ferite: defintiile doctrinare ale sinoadelor ecumenice, i’nvataturile Sfintilor Parinti, intr’un consens eel putin relativ, partile vechi ale cartilor de slujba etc … Problema Sfintei Traditii, pe care noi o atingem, aici, in treacat, in functie de aceea a Marturisirilor de credinta, este complicata mult de aspectul ei dinamic, care lsi impliinta radacinile in Descoperirea dumnezeiasca, apoi, pe nesimtite, se amesteca :;;i se continua ca Traditie bisericeasca. Aceasta este cu putinta datorita faptului ca vehicolul divin este umanul. Iar omenescul nu este nici absolut, nici imobil. Insa:;;i viata Duhului in Biserica nu este ceva static, glacial. Dimpotriva, in cele dintiii versete ale Sfintelor Scripturi se arata ca, pe deasupra haului inform a! materiei primordiale, Duhul Sfiint se misca. Pede alta parte, nici lumea, nici gandirea omeneasca nici desfa::mrarile istorice nu s’au oprit !a epoca Sfintilor Parinti. Altele sunt problemele fiecarei epoci, altele perspectivele, altelesunt :;;i raspunsurile. Dar ceea ce face specificul acestor raspunsuri din punct de vedere bisericesc, in general, este incadrarea lor in duhul, in ambianta Revelatiei, iar din punct de vedere dogmatic si canonic, in cadrele precise ale ei. Adica, din acelea:;;i izvoare vechi, stravechi in timp, ve:;;nice :;;i de-a pururi noi in continut pentru Biserica se scot raspunsuri pentru problemele religioase ale fiecarei epoci, a:;;a dupa cum, din stravechile stihii ale cosmosului, oamenii de :;;tiinta scot noi :;;i noi mijloace de imbunatatire a vietii omului, de perfectionare a civilizatiei side progres, scot, in star:;; it, mii si mii de medicamente pentru suferintele :;;i slabiciunile omenesti. Ciiteva exemple din istoria Bisericii ilustreaza foarte bine putinta Bisericii de ada raspuns nevoilor privitoare la credinta, moral a, cult, organizare si pietate, manifestate in decursul timpului, pe temeiul Revelatiei. in veacul al XIV-lea s’a ridicat problema luminii taborice. Isiha:;;tii nu tagaduiau ca Teologia Sf. Grigorie Palama era o noutate, dar o socoteau ca o Taina a Descoperirii, ascunsa pentru cei orbi si surzi duhovniceste. Sinodul de la Athos din 1341, face teo ria dezvoltarii dogmelor, care este, in fond, o teorie a dezvoltarii Revelatiei prin :;;i in Traditie. Alta data, se spune acolo, dogmele erau taine pentru Legea lui Moise. Iar cele ce vad isiha:;;tii acum, zice sinodul, corespund tainelor, care se vor vedea lamurit numai in eonul vii tor. Invatatura lor poate fi privita ca o dezvoltare a aceleia a sinodului al VI-lea din Constantinopol, despre cele doua vointe si despre doua lucrari. Iar dupa Marcu Eugenic a! Efesului, distinctia dintre energii este confirmarea distinctiei dintre Persoane in fiinta cea una. In veacul a! XVI-lea, protestantii au pus in discutie problema numarului Sfintelor Taine. Teologii Bisericii Ortodoxe au raspuns aratand ca atilt in Sfanta Scriptura cat si in Sfiinta Traditie se afla temeiuri evidente pentru fiecare dintre cele sapte Taine; numarul insu:;;i nu s’a precizat deoarece nimeni nu-l pusese in discutie pana in vremea Reformei. In toate aceste cazuri, teologii Bisericilor ortodoxe sau insasi autoritatea invatatoreasca a Bisericii, au dat solutii intrebarilor ridicate, opunand sporadic, greselilor eterodoxe, dreptarul Sfintelor Scripturi si a! Sfintei Traditii. A venit un moment in care, in fata atacului concentric al eterodoc$ilor, autoritatea suprema a Bisericii ortodoxe $i-a insu$it in chip oficial $i a recomandat intregii ob$1i dreptcredincioase unele monumente ale credintei ortodoxe, ca mijloace de paza $i organe indreptatoare $i calauzitoare ale unicei adevarate invataturi in fata celor gre$ite, romano- catolice ori protestante. 188 Calauzele Teologlel Dogmatice ~I Simbolice Marturisirile de credlntJi ~I catehismele Bisericil Ortodoxe Ele nu sunt instrumente p~rticulare, folosite sporadic de Biserica, cum sunt tratatele dogmati~e sau Catehismele teologilor din toate timpurile, ci monumente oficiale, investite cu autontatea patriarhilor intregii Biserici. Cu aceasta ele au intrat in marele curent al Traditiei dogmatice dinamice. Nu sunt insa izvoare ale Traditei dumnezeiesti sau apostolice, nici ale celei patristice, caci vremea aparitiei lor le refu~a aceasta aure~la. Ele formeaza unul dintre marile capitole ale Traditiei biserice$ti. A trecut vreme de trei veacuri peste ele $i au ramas totu$i cu aceea$i au tori tate de cahiuze vrednic~ de toata incredintarea. Biserica $i le-a insu$it ca atare, de$i nu apartin venerabilei epoci patristice, deoarece invatatura lor consuna cu aceea a Ortodoxiei din toate timpurile- caci invatatura lor in general, este intemeiata pe cele doua izvoare ale Descoperirii dudmezeie$ti. ·Biserica ‘are dreptul si datoria, chiar, ca-in anumite momente ale existentei ei pamantesti -, sa-si creeze asemenea calauze in anevoioasa ei strabatere a veacurilor, ca mijloace de paza a dreptei credinte. Consensul intregii Biserici le da autoritatea; !ipsa acestui consens le-o $tirbeste. Vicisitudinile istoriei nu au ingaduit ca ele sa fie opera unui sinod ecumenic care singur le-ar da o autoritate absoluta. Biserica nu poate fi lipsita de autoritatea: asemanatoare oarecum aceleia a sinodului ecumenic, si aceasta o da consensul Bisericii de pretutindeni Marturisirile de credirita au fost socotite totdeauna ca o dezvoltare si o explicare, ca o forma mai explicita, a simbolului niceo-constantinopolitan. Nevoia lor a fost constanta din momentul in cares’ a costatat ca, dupa caderea omului in pacat si din pricina ei, Cuvantullui Dumnezeu se poate intelege gresit. De altfel chiar simboalele de credinta pot fi primite, in general, de oricare dintre confesiunile crestine, din pricina scurtimii lor; golurile lasate de formulele lor generate, pot fi umplute cu ~rezii. Aceasta este situatia in Biserica ortodoxa din acest punct de vedere; ea este cu totul deosebita in celelalte confesiuni crestine. 3. Insemnatatea Marturisirilor de credinta in Biserica ortodoxa. Problema inse~n~tatii Marturisirilor de credinta, cu altc cuvinte a autoritatii lor dogmatice, a constltmt un adevarat mar al discordiei pentru teologii ortodoc$i. Solutiile care i s’au dat sunt departe de a fi primite de toata lumea. Ele i$i au origini deosebite si apa nu poate fi altfel decat izvorul ei … lata in cateva cuvente principalele pozitii in aceasta chcstiune, ale teologilor ortodoqi si, care, dupa noi, se pot reduce la doua: una, cu nazuinta con- stanta de a inalta Marturisirile, ajungand sa le socoteasca nu numai izvoare simbolice dar chiar parti ale Traditiei dumnezeie$ti, adica ale Descoperirii dumnezeiesti; alta, c~ tendinta de a le scadea autoritatea piina la treapta de simple Catehisme, de folosinta si insemnatatc limitata. Noi am aratat mai sus ca ele sunt calauze ale Dogmaticii, faciind parte din Traditia bisericeasca $i intemeindu-se pe ambele izvoare ale Descoperirii. Concluzia care se poate trage din aceasta expunere este simpla: Marturisirile de credinta nu fac parte din izvoarele Traditiei dumnezeiesti, cu aspect statornic, ci sunt un rezultat al mare lui cun~nt dinamic al acestei Traditii, aviind la temeliile lor Descoperirea dumenezeiasca. Ele sunt o fata a Traditiei biserice$ti. De la dogmatistul Macarie ele poarta numele de calauze pe anevoiosul urcus al miintuirii. 0 calauza este un insotitor al unui drumet, care-1 fere$te de primejdii, aratiindu-i calea cea buna $i povatuindu-1 pentru a ajunge la tinta aleasa. 0 calauza are un domeniu propriu si adesea limitat; alta ii ia locul, indrumiind mai bine pe alte fagasuri. Tot astfel, referindu-ne la cele doua Marturisiri oficiale ale Bisericii noastre, amintim ca domeniul propriu al aceleia a lui Dositei este acela al raporturilor noastre doctrinare cu protestantismul; cea a Mitropolitului Petru 189 Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Movila este potrivita $i in fata romano-catolicismului in stadiul epocii sale. Ea arata $i asHizi directiile in linii mari; in amanunte, insa, ea slabe$te pasul. Noi probleme cer solutii autoritative noi; vom pomeni numai doua: a Pnevmatologiei, in general, $i a Mariologiei, ( ca sa nu mai pomenim de cea mai acuta dintre to ate: izvoarele Revelatiei $i raportul dintre Sfanta Scriptura $i Sfanta Traditie) etc. Purtatoare a pecetilor celor patru Patriarhate ale Rasaritului, din vremea aparitiei lor, ele sunt autoritatea necontestata, din punct de vedere ortodox, in chestiunile controversate intre cele trei mari confesiuni cre$tine; dar autoritatea aceasta nu este una de simbol, ci una relativa, istorica $i telogica. Daca s’ ar aduna un sinod ecumenic sau panortodox, ele n’ ar obtine, fara rezerve, sufragiile teologilor ortodoc$i de pretutindeni: acesta este rezultatul scurtei cercetari !acute de noi, aici, mai ales din punctul de vedere al formularii unora dintre articolele credintei. In schimb ar primi cununa a trei veacuri de izbanzi in lupta pentru apararea patrimoniului Ortodoxiei, a carei pavaza neinfranta au fost in fata eterodoc$ilor. Deschidem o paranteza pentru a raspunde unor obiectiuni, pe care teologii eterodoc$i au ridicat-o privitor la autoritatea Marturisirilor in Biserica noastra. Ele au fost expuse pe larg de teologul romano-catolic Palmieri, in cartea sa principala despre invatatura ortodoxa 1• Dupa ce face un rezumat al criticilor pe care in$i$i teologii ortodoc$i le aduc acestor Marturisiri, ca sa dovedeasca cum ca nici una nu este lipsita de gre$eli, ca nici una nu intrune$te un consens unanim $i ca nici uneia nu i se atribuie un caracter de simbol ecumenic, autorul aminte$te cauza: numai operele sinoadelor ecumenice sunt infailibile; in lipsa lor, Biserica este lipsita de un organ exterior, prin care sii-$i exercite autoritatea ei. Deci, una din doua: ori magisteriul bisericesc lipse$te, ori nu este socotit necesar … Un nou sinod ecumenic nu mai e cu putinta, dupa insu$i Mitropolitul Filaret al Moscovei, care arata ca cele doua parti ale Bisericii cre$tine nu se mai pot uni, deoarece le lipse$te lumina adevarului $i uleiul dragostei, din candelabrul apocaliptic2; de aceea$i parere este $i P. Svetlov, care deplange lipsa unui organ exterior, care sa asigure unitatea de invatatura3• Dar nu se poate concepe unitat~a Bisericii fara aceea a credintei, nici a credintei fara regula infailibila de credinta, care la apuseni nu lipse$te, caci ,Roma locuta, causa finita”. Dimpotriva, ea e resimtita adanc in Biserica ortodoxa $i in privinta Marturisirilor de credinta, a caror invatatura sau difera, sau nu e primita de noi, avand ca autoritate teologica, nu una juridica4• La aceste obiectiuni raspundem: 1. Marturisirile de credinta au o autoritate relativa, istorica $i teologica, in cadrul vechii Traditii biserice$ti, care se innoie$te mereu. Ele fac parte din curentul dinamic al vietii Duhului in Biserica $i ea nu inceteaza niciodata in Biserica. ,Cartile simbolice”, opera sinoadelor ecumenice, infailibile, ca $i Biserica, ale carei organe sunt. ,Marturisirile” au garantia lipsei de gre$eli din punctul de vedere al 1 Aurelius Palmieri, Theologia Dogmatica Orthodoxa, t. I, ,Prolegomena”, (Florenta, 1911 ), pp. 425-661, indeosebi p. 549 sq. 2 Mitropolitul Filaret al Moscovei, Revue Internationale de Theologie, t. XI, 1903, pp. 350-352; apud Aurelius Palmieri, op. cit., supra, p. 654. 3 P. Svet1ov, Staro-catoliceschii voprosi vego novomi fasis (Chestiunea vechilor cato1ici in noua ei faza), in ,Bogoslovschi Vestnic” (Vestitorul Ortodox), t. I, p. 302; apud idem, ibidem. 4 Idem, ibidem, pp. 654-655. 190 caiauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe temeliei lor dumnezeie$ti; nu o au in mod absolut pe a formularii lor teologice care imbraca haina timpului $i pecetea momentului istoric in care au vazut lumina. 2.’ In al do ilea rand, in Biserica Ortodoxa, in lipsa unui sinod ecumenic sau panortodox, consensul Bisericii de pretutindeni este suficient: ori, Marturisirile ortodoxe il au pentru ale asigura lipsa de gre$eli in ce prive$te temelia formularii lor. Insii$i ,cartile simbolice” romano- catolice se sprijina pe acest consens. De aceea ,dilema” lui Palmieri e fara obiect. 3. Cat des pre. un sinod ecumenic sau pan-ortodox, ele sunt totdeauna posibile; iar aceasta posibihtate – marita astazi de mijloacele modeme de locomotie – e datatoare de mari ~iidejdi di? punct de ve?ere dogmatic. 4. In sfir$it, nu ,juridicul” da specificul religiei, ci hbertatea m Duh: ,Vet1 cunoa$te adevarul $i adevarul vii va face liberi!” 4. Incheiere. 0 marturisire de credinta ortodoxa este rodul mai multor factori neeg~l~: al. P:ovidentei, al Descoperirii lui Dumenzeu, al credintei omului, al, trairii $i gandm1 lm $1 in vederea cre$terii credintei, trairii $i gandirii. Este, oarecum, fata vazuta a fiintei de taina a Bisericii, al carei specific il descrie in duhul sobomicitatii. Ca atare ea ajuta $i lumineaza, zugravind adevarul dumnezeiesc in toata frumusetea $i puterea lui si aratand astfel fiecarui credincios ce. crede $i marturise$te intreaga comunitate, sp;e deosebire de alte confesiuni. 0 Marturisire este un termen, o tinta la care ea nazuie$te in dezvoltarea fireasca a trairii $i gandirii religioase; realizata, ea devine un far al viitorului- din punct de vedere religios. Marturisirile de credinta ortodoxa nu sunt pmte a dumnezeie$tii Traditii desi se sprijinesc pe ea, $i capitolul eel mai insemnat al Traditiei biserice$ti, care confi~eazi cu cea dumnezeiasca, intarita fiind de autoritatea celor patru Patriarhate rasaritene, din vremea lor. Nefiind nici opera unui sinod ecumenic, nici a unuia pan-ortodox, ele se bucura de acoperamantul impatritei autoritati a Patriarhatelor rasaritene $i ale consensului relativ al Bisericii de pretutindeni. Nu sunt ,izvoare”, in sensul propriu, ale Teologiei Simbolice, acest rost avandu-1 Descoperi.rea dumnezeiasca $i indeosebi simbolul ecumenic niceo-constantinopolitan, modelul $1 dreptarullor neintrecut, ale carui dezvoltari nazuiesc sa fie. De acea nu sunt nici ,carti simbolice” in sensul apusean al cuvantului, ci ,Marturisiri”, calauze si indrumatoare cu autoritate. Aceasta, in ce prive$te Marturisirile ,principale”. Cat desp;e cele ,secundare”, ele au valoarea $i autoritatea lor logica $i istorica. (Daca circulatia unei carti este o dovada vie a valorii ei, nici una dintre cartile religioase din Rasaritul ortodox nu se poate compara pe acest plan cu Marturisi~ea Ortodoxa. Prestigiul ei a fost nelimitat $i, in afara de Biblie, nici o carte nu s’a bucurat de atata raspandire, in Tarile Romane, in ultimele trei veacuri, nici o carte de invatatura nu s’ a tiparit in atatea limbi ca aceasta, prin ea facandu-se cunoscuta strainilor · credinta ortodoxa)5 • • Insemnatatea $i rolul pe care 1-au avut in cele din urma trei veacuri a indreptatit intr’o .oa~e~are n_:asura, pe ~nii teologi ~rtodoc~i sa vorb~asca in chip hiperbolic desp~e ele, aJungand sa le atnbme valoare $1 autontate de s1mbol, sau parte a Revelatiei dumnezeie$ti, intentie pe care n ‘au avut-o nici autorii $i nici cei patru Patriarhi care le~au 5 _Ye~i Precuwintarea ~i Introducerea Ia editia festiva a ,Marturisirii Ortodoxe”, publicata de Mitropolitul Tit S1medrea, Prof. Pr. N.M.Popescu ~i Diac. Gh. Moisescu. 191 Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Caqile simbolice romano-catolice . . . ~ . , mod firesc, exagerari in sens contranu dm aprobat. Aceste e~ageran au pro:oc,~t, ~n ~ ale socoti drept simple Catehisme daca nu partea unor teologi, care le-au co o_ra~,pana carti croite din sto!a romano-catobca . . ~ ~ – · ” 1 .. 1 m am nazmt sa aratam. Adevarul e a miJ oc, pre~u . . d’ a noi si noi probleme pentru Teologia Vremea, care ~rab_u~~~t_e ~~ ~a~:e ~urn:,~:;~ :~ le fa~a fata. Dar cele vechi nu-~i vo~ cre~tina. Vor apare ~~ noi carti ?e mv~ta:ura,le trei veacuri de slujire ~i de straja a dreptei pierde din insemnatatea :or. Dimpotr:v~, ce . , incercate si datatoare de incredere edinte le vor fi creat mmbul unor calauze ,maJore ‘ .. cr ~ ,· ‘. ~ . 1 ~ ~d ·d e calea fericita spre cele ve~mce. . . desavar~Ita ~~de m~ ~a ~a- eJ e P_ ~ d 1 .. de este trei veacuri, ele vor s1mbohza De la aceasta malpme umca . e s UJI;.~ d/un conducator al Bisericii, in timpul totdeauna sensul memorabilelo~ cuvi_nte ros I e na dintre Marturisiri le aminte~te ca pe o celui de al treilea sinod ecumemc . ~~ ~e care u , 6 deviza a Ortodoxiei: ,Desinat novitas mcessere vetustatem . CARTILE SIMBOLICE ROMANO-CATOLICE , l De ce vorbim despre ,Carti simbolice” la Ro~~o-c~tolici? . l irnbolice” ln. Romano-catolicism ~llStorlCullor. 2. ,Izvoare e Suu . . li 3. insemnatatea cartilor sunbolice romano-cato ce. . . _ oate vorbi de ,carti simbolice” dedit in m aratat ca in BI~enca ortodoxa n~ ~eri matice comparate sau Simbolica, ~i nu sensullimitat de Izvoare ale Te~lo~te~ 1 ~g edinta. In concepti a romano-catolica, cu intelesul de opere cu valo~re. e_ si~ f ~ cr_ ele. se inmultesc mereu, datorita dimpotriva, exista adevarate ,carti sim o JCe ~~ , infailibilitatii papal~- r ~ M~rturisirile de credinta” au 0 auto:itate egala Dupa Teologta romano~cat~ JCa, :’ a_nd cu aceasta autoritate de papa. Intr’adevar, cu aceea a simboal~lor ec~memc~, m_ves~It~ f~mano-catolice, ca enciclice, bule, constitutii toate decretele emise de capetema Btsencn r . nta~ dintre ele datfmd din 1 noiembrie . d fi · c d credinta etc – cea malfece · apostohce sau e llll,ll e . · fict . d definitur Dei param Virginem Manam 1950, (Constitutio Apostohca, qua 1 ell _ogma tam)_ sunt socotite ca implinind . t . a ad coelestem g onam assump , fmsse corpore e amm … d . ~ti adica Traditie dumnezeiasca. Ca a tare, rol deal doilea izvor al Descop~nrn um~z_eie 1; sinodul de la Trident este ,ecumenic” su?t carti sim~olice, de dre~t ~~ de f~p~~i ;~:r~n~le formeaza principala carte sin:bolica pnn excelent~; canoanele ~~ dec:e:e ~ toritatea lor de la faptul ca sunt emise sau romano-catohca. To,ate ~ceste~a ~~~_pnm~~c~~diu pfma azi, romano-catolicii invata ca apro~ate de papa. Inl t: adet~far, ~~~uepverioara sinoadelor ecumenice. Sentintele date de autontatea suveranu m pon 1 es . . . u lnsemnatatea Miirturisirilor de credinttl in cele trei mari 6 Pentru acest c~plt?l vezl Prof.dN. c,~Jtesc1 VII nr. 4 (octombrie-decembrie, 1955), pp. 483-512. Confesiuni crestme, m rev. ,Orto oxJa ‘ anu , caiauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Caqile simbolice romano-catolice ,urma~ul Sfantului Petru” ~i ,vicarullui Iisus Hrisos” pe pamfmt; nu pot fi supuse autoritatii unui sinod ecumenic 1• Aceasta, din punct de vedere jurisdictional. Iar dlnd suveranul pontif proclama ,ex cathedra” o invatatura, el nu poate gre~i. Sinodul de la Vatican a expus !impede amandoua aceste pretentii ale papalitatii. Astfel, despre dreptul jurisdictional suprem, el proclama: , … Gre~esc cei ce afirma ca e ingaduit sa apelezi de lajudecata pontifilor romani, Ia un sinod ecumenic, ca la o autoritate superioara pontifului roman”. Iar in privinta infailibilitatii, acela~i sinod define~te urmatoarea invatatura: ,lnvatam ~i definim ca este o dogma descoperita dumnezeie~te aceasta: ca pontiful roman, cand vorbe~te ,ex cathedra”, a~adar cand savar~e~te slujba de pastor ~i invatator al tuturor cre~tinilor ~i define~te, cu suprema sa autoritate apostolica, invatatura privitoare la credinta ~i morala, care trebuie tinuta de intreaga Biserica, prin asistenta dumnezeiasca, ragaduita lui in Sfantul Petru, indepline~te aceasta cu acea infailibilitate, cu care dumnezeiescul Rascumparator a voit ca Biserica Sa sa fie inzestrata, dind define~te invatatura privitoare la credinta sau morala; de aceea definitiile de acest fel ale pontifului roman sunt ireformabile prin ele insele, nu prin consensul Bisericii. Iar daca cineva contrazice aceasta definitie a noastra,- ceea ce departeaza de la Dumnezeu -,sa fie anatema”.2 In perspectiva acestui ,summum jus”, orice decrete, bule, definitii de credinta etc., emise sau aprobate de papa, au valoare de Traditie dumnezeiasca, deci fac parte din Descoperirea dumnezeiasca insa~i ~i ca atare sunt ,izvoare simbolicc”, prin deductie eel putin. Caracterul simbolic al definitiilor pontificate il arata lamurit chiar titlul unor publicatii romano-catolice ca ,De pontificorum libris symbolicis”, din ,Bibliotheca Symbolicae et catecheticae itemque liturgicae” a lui Koechler, sau ,Libri Symbolici Ecclesiae romano-catholicae” de Steitwolf ~i Kiener, toate din veacul trecut3• Pede alta parte, in romano-catolicism ,izvoarele simbolice” in sens larg, care adica precizeaza comparatii doctrinale, sunt multe ~i variate. Le gasim ~i in ,deciziile” sinoadelor ecumenice, ~i in ,bulele Papale” ~i in Catehisme ca Marturisirea de credinta Tridentina etc., ~i chiar in carti de slujba ca acele Missale roman urn, Rituale roman urn, Breviarium romanum … Insa izvoare ale hotararilor doctrinare ale Bisericii sunt in sens strict simboalele credintei ~i colectiile definitiilor dogmatice ale Bisericii. Definitiile dogmatice ale Bisericii se dau de regula de catre sinoade, in chip obligatoriu aprobate de papa, sau sunt ,sententiae ex cathedra”. Ele iau diferite forme: constitutii, de- crete, capitole, bule, canoane etc. Dar forma trebuie sa arate cas’ a dat o definitie privind credinta (dogma catholicum, dogma fidei, doctrina de fide tenenda, doctrina revelata, doctrina in sacra Scriptura contenda etc.). Dintre toate aceste formule, cele mai limpezi sunt canoanele. Toate fac parte din Traditia dumnezeiasdi, alaturi de SimboaJele ecumenice ~i uneori sunt socotite ca fiind mai insemnate deciit ele. Ele sunt cup rinse, ca ata~e, in al doilea aspect al principiului obiectiv al Descoperirii dumnezeie~ti 4 • In cele ce umeaza vom aminti nu numai izvoarele hotararilor doctrinare ale Bisericii romano-catolice, ci totodata ~i ,izvoarele simbolice”, in care sunt cuprinse ~i aceste hotarari. 1 H. Denzinger, Enchiridion Symbolorum … , ed. 21-23 (Freiburg im Breisgau, 1937), nr. 1830, p. 505. 2 Idem, ibidem, nr. 1839, 1840, p. 508. 3 Citat dupa Prof. Dimitrie Balanos, 1:’6Jlf3olca Kat crDJlf3oA.tKa {3t{3A.ia, (Atena, 1919), p. 13. 4 Vezi Bernard Bartmann, Precis de Theologie Dogmatique, tradusa de abatele Marcel Gautier, ed. a III-a, (Mulhouse, 1938), pp. 59-60. 193 Cat;:ile simbolice romano-catolice Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice 2. In afara de cele ~apte sinoade ecumenice ~i de cele trei simboale de credinta pe care le pretuie~te $i Biserica noastra, cea romano-catolica mai socote~te drept no~m~tive hotanirile a! tor 12 sau 14 sinoade, tinute in A pus, pe care le-a declarat ,ecumemce ; de asemenea mai socote~te izvoare simbolice, pe Hinga bulele papale, unele catehisme oficiale stau oficializate ~i 3 carti principale de rituaJS. Le amintim pe rand: I. Sinoadele: Dintre acestea, cele mai insemnate sunt doua: eel din Trident ~i eel de la Vatican; insemnatatea lor o depa~e~te chiar ~i pe aceea a sinoadelor ecumenice. a) Sinodul de Ia Trident, convocat pentru a lua hotarari care sa combata R~forma, in cadrul contra-reformei, a tinut 25 de sesiuni in intervalul de la 13 decembne 1545 pana la 4 decembrie 1563, adica in 18 ani, cu mari intreruperi. Atunci s’au dat ,decreta”, adica hotarari in care se expune invatatura romano-catolica ~i ,caenones”, osandindu-se gre~elile protestantilor; ele sunt de cea mai mare insemnatate pentru invatatura romano- catolica. lata principalele decrete ale ~edintei in care s ‘au formulat invataturile centrale ale romano-catolicismului fata de ale protestantismului: In a IV-a ~edinta: Decretum de canonicis Scripturis; decretum de editione et de usu librorum; a V-a: Decretum de peccato originali; in a VII-a: Decretum de sacramentis (de sacramentis, de baptismo, de confirmatione); in a XIII-a: Decretum de sanctissimo Eucharistiae sacramento, cu canoane; in a XIV-a: Doctrina de sanctissimae poenitentiae et extremae Unctionis sacramento (decreta et canones); in a XXI-a: Doctrina de communione sub uttraque stpecie et parvulorum (decreta et canones); i’n a XXII-a: Doctrina de sacrificio missae (decreta et canones); Decretum de observandis et evitandis in celebratione missae; in a XXIII-a: Vera et catholica doctrina de sacramento ordinis, ad condemnaendos errores nostri temp oris (decreta et canones); in a XXIV-a: Doctrina de sacramento matrimonii (decreta et canones); in a XXV-a: Decretum de purgatori, de invocatione et veneratione et reliquiis sanctorum et sacris imaginibus; decretum de indulgentiis. b) Sinodul din Vatican (1870). Infailibilitatea papal a e o dogma urmarita fara incetare de curia romana. Dogma ,Imaculatei conceptii”, pe care papa Piu al IX-lea a proclamat-o in 1854 prin bula ,Innefabilis Deus” a fost oarecum o ,recunoa~tere de teren”: papa o proclama fara sinod ~i fara prealabile consultari, iar lumea romano-catolica se supuse ,fara murmur ~i fara $OVaiala”. Se putea trece Ia ceea ce constituie punctul de sosire al unui intreg sistem monarhic absolut in conducere ~i al unei decaderi continue a sistemului de gandire cre~tin: atat din punctul de vedere doctrinal, cat ~i din punctul de vedere ,al evidentei istorice $i umane”. La 29 iunie 1869, papa convoca in chip solemn un sinod universal allumii catolice; el avea sa se pronunte asupra gravei chestiuni a infailibilitatii papale, care avea sa dea unui singur om prerogativele unicului Dumnezeu! Impotriva acestei impietati luciferice au protestat profesorii Ewald din Gottingen ~i Dollinger din Munchen, printul von Hohenlohe, primul ministru al Bavariei $i cancelar a! imperiului, ca $i alte personalitati de seama ale lumii catolice, preconizandu-se chiar represalii pentru cazl!l cand proiectul devenea o realitate. Sinodul se aduna la 2 decembrie al aceluia~i an. Intre cei 750 de episcopi se gaseau 530 europeni, 150 americani, 83 asiatici, africani etc. 5 Toata partea aceasta este rezumata dupa Pr. Prof. I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique, cit. supra, pp. 118-126; cf. Hr. Andrutsos, Simbolica, tradusa de Prof. univ. Iustin Moisescu, cit. supra, pp. 40-47. 194 catauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Cartile simbolice romano-catolice S’a proclamat, mai intai acea ,Constitutio dogmatica de fide catholica”, tratand despre Biserica, cult, discplina etc. . . . ~a.tr~ -~ut~ de episcopi c_erura, in luna ianuarie, 1870, sa se inceapa discutiile asupra mfmhb1htatn ~1 137 personahtati in frunte cu Dollinger, Heffele, Ketteler ~i altii cerura sa nu s~ sava~~easca sacrilegiul. Heffele aminti cazul papei Honoriu IV, osandit ca mon~teh_t, de smodul VI ecumenic. Se forma o partida de compromis, care, tinand seama de ag1tat1a produsa in lume de necre~tineasca pretentie a papei, cerea amanarea. Totul fu in zadar. La 10 mai se vota ,Constitutio dogmatica prima”, care consta in urmatoarele 4 capitole, cuprinzand dogma infailibilitaitii: 1. De apostolici primatus in beato Petro institutione. 2. De perpetuitate primatus beati Petri in romanis pontificis. 3. De vi et ratione primatus romani pontificis. 4. De romani pontificis infalibili magisterio. Voturile se impartira astfel: 451 pentru, 88 contra ~i 62 pentru amanarea chestiunii. K~teller, arhiep_is~opul_ Ma!entei, Stross-Meyer, arhiepiscopul Bosniei ~i Hertegovinei, pnmatul Ungane1, ca ~1 altt patru episcopi se dusera la papa, ca delegati ai opozitiei, ca sa-l roage sa fereasca Biserica de o noua ruptura, renuntand la infailibilitate. Ca urmare a rugam_intil~r ~l~r, p~pa ~e arata ?ispu_s ~a renu~te la ea, dar reveni fara intarziere asupra aceste~ h?taran. Mmontatea ep1scoptlor paras: Roma, dupa ce au tinut o ~edinta secreta. ~a ! 8 m~1e 1870, v_otul a fost inceput din nou. Impotriva, au votat numai doi episcopi (un 1tahan $1 un amencan), dar ~i ei s’au supus, in urma. Ceilalti, in numar de 533 s’au pronu~tat in unanimitate ,pentru”6• In felul acesta, autoritatea suprema, infailibila, nu mai e Biserica in totalitatea ei ci papa. El nu o detine, ,e consensu Ecclesiae”, ci ,proprio motu”. Prelu,ngirea reala a lui Hristos pe pamant este el, iar nu ,Trupul Tainic al Domnului”; el nu mai e in Biserica ci deasupra ei. Episcopii protestatari, cu Dollinger $i Friedrich, au intemeiat 0 n~ua comunitate, numita ,Vechii catolici”, cu oarecare schimbari in cult ~i in doctrina; aceasta a fost urmarea protestului impotriva acestei infailibilitati. . II. Bulele papale_ sunt ni$te decrete ale papilor, date in imprejurari deosebite, in chtp s~lemn. Nu se spectfica anume care dintre ele sunt proclamate ,ex cathedra”, adica reprezmta invatatunl infailibila de$i, de drept, toate au acest privilegiu. Cele mai insemnate, in privinta cuprinsului lor, sunt urmatoarele: a) Bula ,l!n~m Sanctam” a l~i Bonifaciu Vlll ( 1302) care arata ca papa detine ~i puterca lumeasca $1 puterea duhovmceasca, superioara celei dintai. b) Bula ,Exurge Domine” a lui Leon X (1520) osande$te erorile lui Luther in numar de 41. ~) C?nsti_tutio ,Unigentis Dei Filius” a lui Clement IX (1713) osande~te 101 propoz1tum ale Jansenistului Paschasius Quesnel. d) Bula ,lneffabilis Deus” a lui Piu IX (1854) proclama dogma imaculatei conceptii. e) Enci_c~ic~ ,Quanta_ cura”, cu ,Syllabus errorum” in care Piu IX ( 1864) osande~te 80 de propoz1tmm modem1ste in Biserica si in lumea laica. A~i~tim aici din nou numele autoritative in ce prive$te studiile: ,Summa totius Theolog1ae , decr~tata ca ?ormati~a de Leon XIII, Ia 4 august 1879 (a lui Toma de Aquino, d_octorul suprem), m ce pnve~te F1lozofia $i Dogmatica; iar ,Disputationes” de Bellarmin $1 ,Praelectiones theologicae, quasi in collegio romano habebat”, de Perrone, (8 volume, 6 I. Mihalcescu, La Theolgie Symbolique .. , Bucure$ti, 1932, p. 121. 195 CaJ1ile simbolice romano-catolice Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice 1838, din care a aparut un rezumat in 36 editii pana in 1881 ), sunt socotite ca opere de interpretare fide1a a Tomismului. Apoi Alfonso de Liguor, proclamat doctor in 1871, este normativ in Mora1a, cu a sa Theologia moralis, aparuta in 1775. III. Catehismele oficiale sau oficializate ale Bisericii romano-catolice: a) Cel dintai catehism romano-catolic, cu care se raspundea celor doua catehisme ale lui Luther, e acela al iezuitului Petru Canisius (1554), beatificat de romano-catolici, care are intreita impartire, dupa cele 3 virtuti teologice ~i care, dupa unii romano-catolici, ar fi inraurit ,Marturisirea Ortodoxa” a lui Petru Movila. (Un studiu comparat, aprofundat, arata netemeinicia acestei afirmatii, de~i nu e exclus ca Petru Movila, care avea studii apusene, sa-l fi cunoscut). Acest catehism s’a bucurat totdeauna de o mare autoritate in romano-catolicism. b) in timpul sinodu1ui tridentin, dupa mai multe incercari, papa Piu IV insarcina cu compunerea unui catehism pe Leonard Marino, mitropolit de Lanciano, Egidio Foscarari, episcop de Modena, ~i Francesco Furciro, dominican portughez; apoi trei cardinali ~i pe renumitul filolog Paulus Manutius, pentru stil ~i gramatica. La un an dupa aparitie (in decembrie 1554), fu supus unei revizii ~i apoi papa Piu V, teo log augustinian, il refiicu ~i il publica in 1556 sub titlul de Catechism us ex decreto concilii tridentini ad prochos. Are patru parti: Partea I se ocupa cu Simbolul apostolic, iar a 11-a cu Tainele; a III-a trateaza despre Decalog, iar a IV-a despre rugaciune in general ~i despre ,Tatal nostru”. Multe dintre invataturile sale nu se acorda cu ale sinodului tridentin, de~i ii poarta numele; iar din pricina influentei dominicane, iezuitii 1-au declarat ,scriere par- ticulara”, ba chiar ,eretic”. E, insa, unul dintre cele mai bune catehisme cre~tine ~i este inca foarte raspandit in Biserica romano-catolica. c) Professio fidei tridentinae. In ~edinta din 1563, 11 noiembrie, sinodul din Tri- dent hotarase ca toti functionarii, profesorii ~i preotii Bisericii sa depuna un juramant de fidelitate fata de papa sau fata de invatatura oficiala, in fiecare an. Pentru aceasta, papa Pius a1 IV-lea a formulat un astfel de juramant intitulat apoi ,Professio fidei tridentinae”. El are 15 puncte. Prime1e doua cuprind Simbolul niceo-constantinopolitan; de Ia 3-14, invataturi impotriva protestantismului; punctul 15 e rezervat formu1ei de credinta fata de papa. IV. Carti de ritual, socotite in Biserica romano-catolica izvoare simbolice, sunt: a) Missale romanum, care cuprind randuiala slujbei. Formulat de Grigore I, el a 1uat forma definitiva dupa sinodu1 de Ia Trident, cand Piu V il supuse revizuirii. Piu IX a introdus in el prescriptii privitoare Ia sarbatoarea Imaculatei conceptii. b) Rituale romanum, care cuprinde slujba Tainelor ~i in general a tuturor serviciilor prestate de preoti; el ar corespunde Evhologhiului Bisericii Ortodoxe a Rasaritului. Dateaza tot de la sinodul din Trident ~i e datorit lui Paul V, care a hotarat revizuirea ~i publicarea celor in uz, unificate. (Randuiala slujbei episcopului e data de ,Pontificale romanum”, publicat in 1596 de Clement VIII, ~i de ,Ceremoniale Episcoporum”, 1600, corespunzator Arhieraticonului nostru). c) Breviarum romanum eo colectie de psalmi, imne, rugaciuni, predici, pericope din Sfintii Parinti etc., randuite dupa zilele saptamanii ~i sarbiitori. El trebuie citit zilnic, Ia ora respectiva, de calugari ~ide preoti. S’a atribuit compunerea lui Fericitului Ieronim. Se ~tie, insa, ca a fost constituit de Grigore VII, in 1074, ~i refiicut de mai multe ori; mai ales Piu V, in 1568, s’a ocupat de el. E una dintre cartile cele mai raspandite ~i mai cu influenta ale romano-catolicismului. 196 Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice caJ1ile simbollce romano-catolice t l· ~s~~~~atea ca~tilor simbolice romano-catolice este foarte mare ele fiicand par e .m ra tt~a _umnezetasca. Cartile simbolice romano-catolice pun ri; urmare in aceea~t ~a!~gone s~mboalele baptismale din epoca ecumenicitatii Biserl~i ca simb;lul ~,apostt~hc (a.faru~ aute.nticitate.’ ,in nuce”, o recunosc), cu cart.ile simboli~e formulate tmpo n:a not. or octnne erettce (ca Marturisirea Tridentina Vaticana ‘~~ otriva m?de:m~mulm), cu Marturisirea Ia intoarcerea de Ia o erezie sau ‘schisma (M~ / · · !ut ~~t~tatl~ Paleologul sau decretul ,pro Armenis” etc). Ele sunt numeroase adraurrptsottrefiat tmpar 1 e m doua clase· · b 1 ” ~ ~ · ‘ d ·t d . , · ,stm oa e care rmbratt~eaza fntreaga credinta dogmatica si ~o~c:: (15~~)~~~~ab~:~~~!~d) u!lele P~?cte particul~;,e ale acestei credlnte. Catehis~~l . b I’ ~ ‘ . . ~ 1 enctc tea ,Pascendt (1907) nu sunt considerate carti ~:~~:~~~a:l~~~!~n1~~kr~~~~~~~~~~~d~~~~~t~~i~l~:~n~ ~~~~~~: c~:~~~:~~a~~~;~~;~~:~~ cartilo~~~~~i~~~::::~f~~lici l~.ac~rdla o fn~emnatate exceptionala ~i fac din autoritatea · . . . ~ m mo Ive e or maJore de mandrie, fata de situatia din celelalte F~\~~is~~~~~:i::,=~~~:~~~:~~~:;~ ::i~~;~·;:’:n~~~i~:a:~~: ~:,~::: :~ e~~eo n;;:s:rs;i dU:c~~~e ~~:~: ~e~:::!~caac~~t~i~::i~r~ci. De~ acee~, ~n aseme~ea dreptar ;~;::;~1~;~~{~~$~j~!~!~1~~;!;~~P£~!~~ii12Ei.~~Jf}~i~§i~~ nevo1e … etc. . ‘ Formularea adevaratei invataturi in Biserica Roman C · r ~ · ~ ~ P maapgaisteri.ul1 extrpaordinar ( ~ino~ul ~cum~nic) ~i eel ordinar ( e~is~~~i~c~ ~i~~~~~~: :~:)a , mm a es. entru ca sa ex1ste adevar t – t’ · b 1· ” · · ‘ . f: Tb T ~ . a e ,car,I Sim o Ice , e nevote de pnmatul si de ~~t~~~a~ I ~~tat~af:~alpb~ll~’ care le asi~ura autoritatea doctrinala. Primatul asigura unitatea ~’ arm a1 1 1 Itatea, pe cea mterna. d ~ In acest s~stem juridico-exterior, Marturisirile de credinta au capatat rol de 1 ” e~~~;::a J~;i.~~~c~~~~~~·~r:ca~!au~~~~~tt~:t~~~~~n:~~~~~~~:~~~i~.e a invata e, in ~~=~t~ ~:d1~J~~cfe~~~~::~.~::~:~:~:,:~;~~ie~~! i;::;;r;~~~=~l~g~il~;~~~:;~~:~i~: in 1643 despre M ~ t … ,OOaratam, – sene patnarhul Parteme a! Constantinopolului , ar uns1rea rtodoxa fi ~ t t 1 b · · . . ‘ cre~tinul din ~is.erica de Rasarit il stattti~ s~ 1 ~ c~t~asc 1 :~f~~s~~o~~~ ~ 1 ~r~?doxa ~i pe tot B. . ~~n~ pnmite n_u fn virtu tea unui decret infailibil a! su’veranului p~:ti;, ~i in consensul Isencl! ~ 1 cu convmgerea ca ele ajuta pe calea mantuirii ~’ ~ ~~rf~h:~!~~i~~n~i~~ ~~[~~~~ ~i exte~i~rul. ~ predo~inant aici,~~ ~~~~”~i~~~~~~~:~i~:~~~: . h . . . . nezeu ~~ rati mtre no1, care transmit Descoperirea darurile ~ 1 arunle, nu de Ia e1, CI fimdca le-au primit de sus, de Ia Parintele luminilor .. \ 7 Pentru toata aceasta pre Iegere vezi Pr f N Ch’ ‘ – mari Confesiuni ere~ tine, citat supra in or~v . Ort~~~sc~, f,nsemnl aVtaiitea Miirturisirilor de credintii fn cele trei ‘ · , ox1a , anu , nr. 4, oct.-dec. 1955, pp. 483-512. 197 Cartile simbolice protestante; valoarea lor in Protestantism Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice A CARTILE SIMBOLICE PROTESTANTE; VALOAREA LOR IN PROTESTANTISM 1. Pretuirea Cartilor simbolice in Protestantism. 2. Locul ‘ ‘ lor In Protestantismul clasic. 3. Istoricul izvoarelor simbolice In principalele confesiuni protestante. 4. insemnatatea Cartilor simbolice In Protestantism. I n Teologia protestanta, situatia este contradictorie ~i curioasa: revoltati impotriva oricarei autoritati religioase, protestantii au fost siliti de imprejurari sa impuna comunitatilor lor unele Marturisiri de credinta cu autoritate; luptand impotriva oricarei Traditii, ei au trebuit sa-~i constituie una, proclamand cartile lor simbolice identice, ca invatatura, cu Cuvantullui Dumnezeu. Au fixat invatatura lor in canoane sinodale ~i in Marturisiri de credinta. Dar au trebuit sa proclame, in acela~i timp, pentru fiecare credincios, libertatea de copil allui Dumnezeu, ca ~i identitatea credintei cu viata, pentru care intelenirea in stari fixe este moarte. Protestantii in~i~i scot in relief importanta Marturisirilor de credinta din doua puncte de vedere: din punctul de vedere psihologic ~i din eel istoric; teologii de nuanta mai ortodox-protestanta accentueaza mai ales insemnatatea lor psihologica, pe cand cei din curentulliberal accentueaza exclusiv pe cea istorica. Cei dintai arata ca formularea unei doctrine este o necesitate adiinc simtita de orice credincios pentru sine insu~i; dar ea se impune ~i din nevoia de a se apara impotriva ereziilor, care altereaza Cuvantul lui Dumnezeu. Sinoadele calviniste ca acelea de la Dordrecht (1618) ~i Amsterdam (1690), vorbesc despre o hotarare pe care sunt datori s’o ia, despre o judecata irevocabila a lor, despre o interpretare inefabila a Scripturii, pe care o dau ~i despre o supunere absoluta care li se datore~te. Ideea de preotie universala cade in umbra in fata nevoii unei cenzuri a scrierilor ~i a predicilor ~i excomunicarea devine de rigoare in fata torentului de erezii izvorat din principiulliberei cercetari a Biblei. Inceputurile protestantismului sunt legate, de altfel, de o Marturisire de credinta: cea Augustana. Principiulluteran, individualist, alliberului exam en al Bibliei, este astfel pus la grea incercare. Insemnatatea confesiunii Augustane avea sa creasca necontenit cu timpul, iar paralel cu ea avea sa descreasca aceea a simboalelor ecumenice. La inceput ele au fost in mare cinste, ca monumente ale Bisericii vechi, la a carei puritate de credinta nazuia protestantismul; cu vremea ele au ramas simple ,Kinderglauben”, marturii ale epocii primare, neevoluate, a Bisericii. In schimb Marturisirea Augustana devine simbolul prin excelenta al protes- tantismului. Este numita ,Symbolum Germani cum” ~i este socotita ,wie ein Spruch eines Concilio” ( ca decretal unui sinod ecumenic). Atata insemnatate a avut in Biserica luterana primara, inciit nu numai ca era socotita drept cea dintiii carte care trebuie tiilcuita 198 catauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Caqile simbolice protestante; valoarea lor in Protestantism credincio~ilor,. ~i doc~o~ii din Witt~n?erg, ca ~i cei ce luau acele ,testimonia publica”, cer~au marturlSl~e~ e1 ~1 ~ eel or tre1 s1mboale ecumenice … Si, de~i au capatat cu incetul cahtatea de cart1 s1mbohce ~i alte carti, bunaoara: cele doua catehisme ale lui Luther Formula C~ncordiei, Apologia, Articolele Smalkaldice ~i altele, fiind adunate ‘intr’u~ v~lum sub tltl~l Ec~le~iae libri ~ymbolici ( 1730), t~t~~i numai Co~fessio ~ugustana a ramas cartea .stmbohca de temehe (,Grundbekenntms ) a protestanttsmulm, iar celelalte au fost socottte ca ,dezvoltari ~i talcuiri ale ei”1 • . Nevoia ~e a ment~ne unitat~a .de c~edinta a silit pe Calvin sa instaureze un regim aut?ntar, de la mceput; 1~r evol.utla 1stonca a Reformei, cu necesitatile ei apologetice- ma1 ales cerute de polemtca anttcatolica ~i impotriva lui Bossuet indeosebi- a silit-o sa d~a di~tru inceput acela~i caracter ~i aceea~i insemnatate Marturisirilor ~i C~tehismelor et ofictale, de ,carti simbolice”, ca ~i luteranii. ~ste de .la sine. inteles ca protestantii liberali ~i de toate nuantele scot in relief exclustv ne~esttatea ~~ caracterullor istoric. De aceea ei nu le socotesc obligatorii acest lucru des!tmtand, dupa ei, principiul libertatii de con~tiinta care sta la t;melia protestanttsmului. Un p~otestant contemporan rezurria astfel atitudinea protestantismului liberal: – ,Sa nu ne atmgem de Marturisirile de credinta?- Nu, nu mai mult cea din 1936 deciit cea d~n.I872, deciit cea ~in 1559, decat cea de la Niceea, deciit Simbolul Apostolilor insu~i, · me~ un~ nu e de neatms, pentru ca sunt lucrarea oamenilor, care ciind zic ,cred”, se simt obhgatt sa adauge indata: Doamne, ajuta necredintei mele. De aceea atiita vreme cat vom av:a in noi particele din vechiul aluat de necredinta ~i ignoranta: pe care le-a pus a~ol~ pacatul, faptele noastre vor fi nedesaviir~ite ~i caduce. Astazi vedem confuz, vorbim ?ai?amd~-ne .. Dar ~a v~ni o zi.’ in ~are, datorita progresului nostru in cunoa~terea ~i mb!rea lm Hns~~s ~~ n:a1 ales prm harulindurator allui Dumnezeu, vom vedea fata catre fata, vom vorbt m gram! adevarului total. Atunci ~i numai atunci, Marturisirile noastre vor fi cu adevarat de neatins”2• 2. Locul Marturisirilor in protestantismul clasic Protestantii pun ,cartile simbolice” exact pe acela~i plan cu simboalele ecumenice. Mulert, autorul contemporan al unuia dintre cele mai importante tratate de Simbolica p~ote~t~~~a, sta?il~~te ~rmat?area. paralela intre cartil~ simboli~e ~i vechile simboale ale Bts~ncn . ,Scn.enl.e st.mbo~tc~ dm vremea Reforme1 stau mat aproape de noi ca timp d~cat cele vec~t, .bts~nce~tt; tmd insa mai mult spre individual, sunt mai teologice, pe ca~d eel~ vecht btsenc~~tl sun.t mai simple, mai religioase”. Apoi el constata ca cercurile 11_1a1 largt ale protestantlsmulm german cunosc numai Catehismul eel mic allui Luther si stmbolul apostolic. · I Ve.zi F. Loofs, Simbolik, ode.r Christliche Co~fessionskunde, (Tiibingen ~i Leipzig, 1902), I. pp. 62-63; cf. ~~ ~hr.-Luthard, Compendmm der Dogmatlk, ed. X, (Leipzig, 1900), p. 31. 2 A: Sibleyras, L ‘intangibilite des Confessions defoi, In rev. ,Le Christianisme au XX-e siecle· Journal des Eghses Reformees Evangeliques de France”, anul a! LXXVII-Iea, nr. 24, 16 iunie 1938, p. 25J. 3 Hermann Mulert, Konfessionskunde, (Giessen, 1927), col. ,Topelmann”, nr. 5, p. 440. 199 Cartile simbolice protestante;. valoarea lor in Protestantism Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Luther a mentinut unica autoritate a Sfintei Scripturi ~i a tagaduit, principia!, Bisericii dreptul de a f~rmula o invatatura in afara de Bib lie. In timpul diatei ~e 1~ Augsb~rg el stabile~te urmatoarele teze\ privitoare la Marturisirile de credinta: 1. ,Btsenca cre~tma nu are puterea de a emite vreun articol de credinta, nici n’o va face vreodata … 3. Toate articolele de credinta sunt stabilite in chip satisfacator in Sfi’mta Scriptura, a~a !neat nu trebuie sa mai facem altele … „. 7. Dreptul de a judeca ce e descoperit sau nu, este dat fiecaruia ~i tuturor cre~tinilor ~i nu numai ierarhiei, in virtutea preotiei universale: ,Hristos a luat de Ia episcopi, de Ia invatati ~i de la sinoade dreptul ~i puterea de a judec~ ~n al~ invataturii si o da fiecarui cre~tin ~i tuturor laolalta (loan 10, 27; 10, 5; 10, 8) … Atct vezt Iimp~de a! ‘cui este dreptul de a judeca invatatura. Episcop, yapa~ invatat ~i fi~car.e are dreptu1 de a invata. Caci oaia trebuie sa judece daca ace~tta mvata cu vocea lm !frtstos, sau cu 0 voce strainii… „5. Sinoadele ecumenice n ‘au dreptul sa defineasca art! cole de credinta. Nici n’au facut-o, a~a cum se poate constata, scrie Luther, din cele ce au stabilit principalele patru sinoade ecumenice: ,Avem .c~le p~tru sinoade. principale ~i c:_auz~l~ pentru care s’ au tinut… Dar in ele nu s ‘a s~abtht m~t u~ nou arttco~ ?e credmta .. Cact articole ca acestea sunt stabilite cu mult mat bogat ~~ mat cu putere ~~ m Evangheha Sf. loan chiar daca ceilalti Evangheli~ti ~i Sf. Pavel, Sf. Petru n’ar fi scris nimic … Avem deci ‘numai aceste patru sinoade principale (pe care, dupa episcopii de la Roma, trebuie sale tinem egale cu ceie patru Evanghelii … )” 6 • . • • • • In aceasta perspectiva se intelege ca scrierile sale ~~ Martunsmle de credmta, incepand cu Augustana, sunt pe acela~i plan cu cele vee hi; sunt veritabile ,izvoare” sau carti simbolice”, expunand cuprinsul Revelatiei. ” · Melanchton arata de asemenea ca adevaratul ~i unicul judecator este Sfanta Scriptura ~i Marturisirea Bisericii nu ~ste d~cat ce~a car~ se ada~ga, ceva c~re ~riso~e.~te, oarecum: Cuvantul lui Dumnezeu Insu~t este JUdecatorul ~~ se adauga martunstrea Bisericii … Asa ne formulam noi parerea in problema botezului copiilor. Noi avem marturii publice in S~riptura, care proclama cain afara de ~ise.~i.c~ ~u exi~ta n:~ntui:e; ~u ~cea.st~ introducem pe copii in Biserica. Astfel, suntem not spnJtmtt de ma~t~rule pn.me.t ~~~encl. Asa este Cuvantul lui Dumnezeu Judecator ~i se adauga martunmea anttchttatu pure (p~rae antiquitatis Confessio’Y . . . _ _ ~ _ . Calvin demonstreaza pe larg8 ca adevarata rehgte ,urmare~te sa fie mvatat ~~ inflacarat in Biserica celor credincio~i Cuvantul lui Dumnezeu curat ~i sa se inlature toate decretele oamenilor, de orice fel ar fi, pentru ca sa fie tinute numai poruncile lui Dumnezeu”. Dar ,tiranii spirituali” vor ca ,autoritatea Bisericii sa faca noi articole de credinta … , ca ea sa fie asemenea aceleia a Sfintei Scripturi”; ei nu socotesc ere~ tin pe eel 4 Luther, Thesen zur Zeit des Augsburg Reich tags, Juli 1530; in col. ,Weimarer Ausgabe”, XXX, II, 424 sq.; apud Emmanuel Hirsch, Hilfsbuch zum Studium der Dogmatik … , (Berlin ~i Leipzig, 1?37), ~- 10. 5 Idem, Dass eine christliche Versammlung oder Gemeinde Recht und Macht babe … , 1532, m ,Wetmarer Ausgabe”, XI, 409; ibidem, p. 11. 6 Idem, Von den Konziliis und Kirche, 1939, in ,Weimarer Ausgabe”, L, 605, sq; ibidem, p. 12. 7 Filip Melanchton, Loci, tertia aetas, in ,Corpus Reformatorum”, XXI, 836, sq.; ibidem, p. 14. 8 Calvin 0 face intr’un capitol mare al Institutiei sale: .,De Ia puissance ecclesiastique”, (cap. XV); vezi Institution de Ia Religion chretienne, t. IV, col. ,Les textes franyais”, editie ingrijita de Jacques Pannier, (Paris, 1939), pp. 149-196, mai ales pp. 157, 158, 178. 200 catauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Cartile simbolice protestante; valoarea lor in Protestantism care nu tine ,toate randuielile Bisericii, a tat afirmative, cat ~i negative, printr’ o credinta explicita sau implicita ~i altele asemanatoare … „. Autoritatea sinoadelor ecumenice insa~i e ruinata de contradictiile lor; unul osande~te icoanele, altul restabile~te cultullor … Cu acestea, Calvin zice ca nu vrea sa le mic~oreze autoritatea, ci vrea numai sa ramana stabilit ca nici un sinod, pastor, episcop sau vreo Biserica ,nu trebuie sa ne impiedice ca … sa examinam toate ale mintilor omene~ti, ca sale pro bam daca sunt de Ia Dumnezeu”. Si totu~i, inca din timpullui Luther ~i a! lui Calvin au luat na~tere primele ,carti simbolice”- incepand din 1530. Din protestantism au imprumutat ~i termenul ~i obiectul romano-catolicii, a poi el s ‘a ex tins ~i asupra Marturisirilor rasaritene, prin aceasta filiera apuseana. Luther ~i discipolii sai au fost obligati sa prezinte o Marturisire de credinta Ia dieta de Ia Augsburg; nazuinta lor a fost cain aceste Marturisiri sa se faca mai explicit Cuvantul lui Dumnezeu, in lumina experientei lor cre~tine ~i a devierilor romano-catolicismului, in forma contemporana lor. Cuvantullui Dumnezeu trebuia sa rasune ,mai tare ~i mai curat”, dupa expresia unui protestant de azi. Grija primilor protestanti era sa nu se piarda nimic din Descoperirea data de Dumnezeu Bisericii; ea se reflecteaza in Augustana, in Apolo- gia ei ~i in Articolele Smalkaldice. Fomula de Concordie vrea sa aduca intelegerea intre luterani, iar cele doua Catehisme tindeau sa accentueze cat mai mult rolul unic a! credintei mantuitoare. 0 noua intelegere a Cuvantului fiicea mai vie trairea cre~tina. Era, in acela~i timp, o asigurare a comunitatii ca credinta ~i viata ei este in perfecta armonie cu Scriptura.9 Pastrand in cultullor simbolul zis ,apostolic”, protestantii au aratat ca nu vor sa rupa cu credinta vechii Biserici, cu adevarata ei Traditie. Creand noi Marturisiri de credinta, au vrut sa arate ca ei traiesc sigur din realitatea obiectiva, pe care o desemnau cele vechi. Se incerca astfel sa se faca legatura cu o Traditie straveche, in lumina noilor experiente religioase. Noile carti simbolice capatau astfel o valoare egala cu aceea a ,simboalelor ecumenice”; locullor era alaturi deal acelora. Unii luterani vor merge atat de departe, !neat sa creada in infailibilitatea Marturisirii Augustane; altii vor pune simboalele chiar alaturi de Bib lie. Dar acestea au fost socotite totdeauna drept excese, de care reformatii sau ferit 10, de~i nazuinta de a-~i forma un fel de ,Traditie dumnezeiasca” ~i tendinta lor autoritativa, au fost o atitudine constanta in secolul a! XVI-lea ~i a! XVII-lea, incepand chiar cu Calvin. Incheind, constatam ca Marturisirile de credinta i~i au locul lor in Traditia Bisericeasca, in Teologia Dogmatica ortodoxa, pe cand apusenii le pun alaturi de simboalele ecumenice ca echivalente lor ~i ca atare, le numesc ,carti simbolice” ca parte integranta a Traditiei dumnezeie~ti. 3. Istoricul dirtilor simbolice protestante11 A. Cartile simbolice ale luteranismului. 9 Pentru partea aceasta, vezi Ihmels, art. Bekenntnis und Kirche, in eciclopedia Die Religion in Geschichte und Gegenwart, t. I, (Ttibingen, 1927), col. 874-875. 10 Hermann Mulert, Konfessionsskunde, col. ,Tope1mann”, (Giesen, 1927), p. 433 sq. 11 Dupa Prof. I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique … , pp. 210 sq; cf. Hr. Andrutsos, Simbolica, tradusa de Prof. Iustin Moisescu, Craiova, 1955, pp. 47-56. 201 Caqile simbollce protestante; valoarea lor in Protestantism Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbollce a) Cele dona catehisme ale lui Luther au fost compose din pricina ignorantei, pe care reformatorul a constatat-o cu prilejul inspectiei in electoratul de Saxa (intre 1527- 1529). Catehismul eel Mic a aparut in a II-a jumatate a anului 1529; el are 5 parti; autorul ultimei parti e necunoscut. Catehismul eel mare e destinat tot pastorilor ~i institutorilor, ca ~i eel mic. Ambele sunt foarte clare ~i precise ca invatatura. b) Confesiunea de Ia Augsburg sau Augustana ~i Apologia ei. Dupa convocarea dietei de la Augsburg (pentru 18 aprilie 1530) de catre Carol Quintul, electorul loan de Saxa insarcina pe Luther, Jonas, Melanchthon ~i Bugenhagen sa faca o expunere a credintei. De lao prima conferinta a acestor patru teologi, rezultara numitele ,articole de la Torgau”, din pricina ca au fost inmanate printului elector Ia Torgau (la 21 martie ). A urmat o alta expunere, care, re:tacuta, se gase~te in a II-a parte a Confesiunii Augustane. Pe temeiul acestor lucrari, Melanchthon compune o Apologie; dar la deschiderea dietei, loan Eck citi cele 404 puncte de acuzatie, privind erori extrase din scrierile lui Luther, Melanchthon, Oekolampade, Karlstadt, Hubmeyer ~i altii. Melanchthon re:tacu Apologia sa lntre 4 ~i 11 mai, sub forma de confesiune de credinta. La 11 mai ea fu aprobata de Luther, de~i neterminata. Melanchthon o continua, iar cancelaru1 de Saxa, Bruck, ii compose Introducerea ~i lncheierea. Marturisirea fu citita la 25 iunie in fata imparatu1ui in latine~te ~i nemte~te. Primele 7 articole ale acestei Confesiuni, au servit ca temei lui Luther pentru ce1e 17 articote de la Schwabbach (unde s’au adunat protestantii, la 15 octombrie 1525, intr’o conferinta, pentru o intelegere intre ei). Ele erau o noua incercare a lui Luther, care mai propusese lui Zwingli, la 3 octombrie acela~i an, o lntelegere, pe baza eel or, 15 articole de la Marburg”. Dar nici unele nici celelalte n’au fost primite. ,Confesiunea Augustana” are doua parti: prima parte (art. 1-21), cu titlul: ,Arti- culi fidei praecipui (principale )”are urmatorul cuprins: Art. 1 trateaza despre Dumnezeu, art. 2 des pre pacatul original, art. 3 despre Fiullui Dumnezeu, al4-lea despre justificare, al 5-lea despre ministerul profetic; de la al6-lea la al 13-lea se vorbe~te despre Biserica ~i Taine. Art. 14-16 trateaza despre disciplina, slujbe biserice~ti ~i afaceri civile; de la al 17 -21-lea se trateaza des pre chestiuni controversate, adica: liberul arbitru, originea pacatului, credinta, fapte, cinstirea sfintilor etc. A doua parte (art. 22-28) trateaza despre: ,,Articuli in quibus recensetur abusus mutati” ~i anume: cele doua specii ale Euharistiei, casatoria preotilor, liturghia, spovedania, postul, votul monahal ~i puterea episcopului. Confesiunea de la Augsburg sau Augustana e ,cartea simbolica prin excelenta” a luteranismului; ,Formula Concordiei” o nume~te chiar ,simbolul proprio al confesiunii luterane”, spre deosebire de simbolul niceo-constantinopolitan. Nepublicandu-se manuscrisele lnaintate imparatului, dupa jnchiderea dietei s ‘au publicat editii gre~ite. Atunci Melanchthon s ‘a vazut nevoit sa pub lice o editie latina ~i germana, care, se intelege, e deosebita de cea inmanata imparatului; ea poarta titlul ,editio princeps” (In 1530). Modificand-o din nou, Melanchthon o publica in 1540; de asta data el se apropia mai mult de calvinism prin ideile sale asupra Cinei ~i asupra sinergismului (In opozitie cu monergismullui Luther). Aceasta a doua editie se nume~te ~i variata, spre deosebire de invariata, adica cea din 1530 care e considerata ca oficiala. Douazeci de teologi romano-catolici, in frunte cu Eck, CochHius, Fabri, Wimpina, redactara un raspuns din ordinullmparatului. El nu fu acceptat, deoarece in else amestecau 202 Caiauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbollce Caqile simbollce protestante; valoarea lor in Protestantism chestiuni politice. Dupa ce fu re:tacut, el fu citit Ia 3 august, dupa care, romano-catolicii fura declarati invingatori. Melanchthon compose In grabii, dupa notele luate Ia cititrea acestei Marturisiri catolice pe care protestantii o numeau ,Confutatio pontificia”, o apologie, pe care ace~tia voiau s ‘o remita lui -carol Quintulla 22 septembrie, cand se inchise dieta, dar imparatul n’o primi. Pe baza unei copii a acestei ,Confutatio”, Melanchthon re:tacu ,Apologia” ~i o publica in latine~te In aprilie 1531; Justus Ionas o traduse In neAmte~te. Aceasta Apologie eo vasta lucrare de eruditie teologica. Impartirea materiei a fost fiicura pe temeiul celor 28 articole ale Augustanei, care sunt grupate in 14 sectiuni. Articolele atacate de romano-catolici sunt mai pe larg tratate aici. ,Pentru o cunoa~tere perfecta a luteranismului, a~a cum e el formulat in Confesiunea de Ia Augsburg, studiul Apologiei e absolut de trebuinta”. c) Articolele de Ia Smalkalde. La 23 mai 1527 fusese convocat de papa Paul III un sinod, pentru a pune capat disputelor religioase. Protestantii s’au adunat mai intai la Smalkalde, ca sa discute conditiile impacarii. Luther fu insarcinat de printul elector de Saxa sa fixeze articolele care se puteau schimba ~i articolele care nu se puteau schimba. 0 compozitie injghebata In graba de Luther fu sup usa aprobarii teologilor de la Wittenberg. Intre timp, la Smalkalde se compose alta scriere. Dar aceea a lui Luther ca~tiga mare autoritate ~i fu inglobata in ,Corpora doctrinae” ~i in ,Formula de Concordie” sub numele de ,articolele de la Smalkalde”. In partea 1-a, expusa pe scurt, Luther vorbe~te despre ,inaltele articole privitoare la majestatea dumnezeiasca” (4), asupra carora nu se poate discuta. A doua parte cuprinde articolele ,stan tis et cad en tis Ecclesiae”: justificarea ,sola fide” (art. I); inlaturarea liturghiei (2); desfiintarea manastirilor (3); papa e adevaratul Antichrist (4). Partea a III-a expune ,articolele pe care le putem discuta cu oamenii competenti, rezonabili ~i numai intre noi”: 1. pacatul; 2.legea; 3. pocainta; 4. Evangheliile; 5. Botezul; 6. Euharistie; 7. puterea cheilor; 8. Marturisirea; 9. excomunicarea; 10. sfintenia ~i vocatia; 11. casatoria preotilor; 12. Biserica; 13. justificarea ~i faptele bune; 14. voturile monahale; 15. regulile omene~ti. ,Formula de Concordie” a adaugat la ,articolele de la Smalkalde” tratatul lui Melancththon: ,De potestate et primatu papale”, in care acesta combate primatul papal, ca ~i dominatia lui asupra con~tiintei individual e. A poi, intr’ o a doua sectiune se com bate jurisdictia episcopilor asupra preotilor. d) Formula de Concordie. In !ipsa unei autoritati doctrinale, luteranismul se vazu amenintat de autodizolvare, chiar din timpullui Luther ~i mai ales dupa aceea. Teologul Jacob Andrea din Wittenberg, care insotise cu Martin Chemnitz pe ducele Iuliu de Braunschweig, in vizita eclesiastica pe care acesta o fiicu in 1568, compose 5 articole, pentru a readuce pacea in Biserica evanghelica. Parerea exprimata asupra Cinei fiicu zadamica sfortarea lui. S’a putut realiza insa unirea Saxonilor din sud cu cei din nord, in jurul unei alte Marturisiri, :tacuta pe temeiul a 6 predici tot de Andrea, revazute insa de Chemnitz ~i Chytraus- dupa ce partizanii lui Melanchthon au fost supu~i cu armele: e a$a numita ,Formula de Concordie” saxona din 1573. Apoi i s’a adaugat ,Formula de la Maulbron”, compusa de Lucas Osiander $i Bidembach din Stuttgart $i examinata de teologii din Wiirtemberg $i Baden, la conferinta de la Maulbron, la 19 ianuarie 1576, adunata tot in vederea unirii. 203 Cat;ile simbolice protestante; valoarea lor in Protestantism calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Aceste doua formule formeaza partea I a Formulei de Concordie. Alta conferinta a 18 teologi, convocati de August, printul electoral Saxei, publica la Torgau (in mai 1576) cartea de la Torgau, in care se ia o pozitie mai impaciuitoare fata de discipolii lui Melanchthon. Ea fu trimisa pentru a fi aprobata, tuturor comunitatilor luterane din Germani a ~i, dupa o examinare migaloasa … fu reracuta in manastirea din Bergen langa Magdeburg (in luna mai 1577) de teologii Chemnitz, Andrea, Selnecker, Chytraus, Musculus ~i Comerus, ~i publicata sub numele de ,Cartea de la Bergen” sau ,Cartea Concordiei” sau ,Formula de Concordie”, a~a cum a fost numita de la 1592. Are doua parti: Epitomul ~i Solida Declarape. Epitomul cuprinde partea controversata a dogmelor, in 12 paragrafe, ~i acestea au fiecare cate trei parti: a) status controversiae; b) pars affirmativa; c) pars negativa sive antithesis. Aici se trateaza subiectele urmatoare: 1. Despre pacatul original, (contra lui Flaccius ); 2. des pre liberul arbitru (impotriva discipolilor lui Melanchthon ~i semipelagianismului romano-catolic ); 3. justificarea prin credinta (impotriva lui Osiander); 4. despre faptele bune (impotriva lui Maior ~i Amsdort); 5. despre Lege ~i Evanghelie; 6. despre a III-a folosinta a Legii (lmpotriva lui Agricola, Amsdorf, Poach, Otto ~i alti antinomi~ti); 7. Cina Domnului; 8. despre persoana lui Hristos (impotriva calvini~tilor ~i criptocalvini~tilor); 9. Coborarea lui Hristos la iad (impotriva Heppcinilor); 10. despre folosinta eel or ecclesiastice, adiafora, (impotriva adiafori~tilor, adepti ai lui Melanchthon); 11. despre providenta ~i predestinatie (impotriva calvini~tilor; 12. despre ‘sectantii care nu recunosc Confessio Augustana, adica: anabapti~ti, Swekenfeldieni, Neo-Ariani ~i Anti- Trinitari. In Solida declaratio regasim mai aprofundate, acelea~i subiecte, in 12 paragrafe; cu Epitomul formeaza Fomula de concordie. Textul original ale Formulei de Concordie e eel german; el a fost tradus de Luca Osiander a poi de Selnecker ~ide Chemnitz, in latine~te. Traducerea lui Chemnitz e oficiala (1584). B. Scrierile simbolice ale Bisericii Reformate. I. Scrieri Zwingliene: a) Articuli sive conclusiones, cuprind 67 de teze zwingliene: Unica autoritate e Biblia. Singurul Cap al Bisericii e Hristos, potrivit regulii de credinta ~i Evangheliei. Aceste teze au fost discutate public de Zwingli ~i loan Faber, delegat al episcopului de Constanta. Ie~ind invingator, Zwingli scrise o ,Interpretare” ~i un ,Fundament” al Articolelor sau concluziilor. b) Theses bernenses (1528) suntrezultatul altei dispute de la Bema, in care Zwingli, Oecolampade, Bucer, Berthold Haller ~i Frantz Kolb invinsesera pe romano-catolici. c) Fidei ratio, (Ad Carolum Romanorum imperatorem fidei Ulrichi Zwingli ra- tio), e o Marturisire trimisa de reformatorul elvetian lui Carol Quintul, la dieta de la Augsburg ~i care cuprinde vederi foarte radicale asupra Tainelor, pacatului originar, a predestinarii absolute. d) Fidei expositio e toto declaratie de credinta, trimisa in iulie 1531, (cu 3 luni inaintea mortii sale), regelui Francisc I al Frantei, care se declara dispus sa a jute pe reformati in afara frontierelor sale. E o capodopera de precizie ~i claritate, cu un cuprins 204 Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Cat;ile simbolice protestante; valoarea lor in Protestantism ca al precedentei scrieri. Luther insu~i fu scandalizat de afirmatia lui Zwingli cava intalni in rai pe Aristide eel drept, pe Hercule, pe Camil etc. · e) Confeso tetrapolitana e o Marturisire de credinta a 4 ora~e: Strassburg, Constanta, Lindau ~i Memmingen, trimisa la dieta de la Au gus burg (11 iunie 1530). Ea a fost compusa de Bucer ~i Capiton, deoarece aceste ora~e nu erau de acord cu Confessio Augustana, in special in privinta Euharistiei. f) Confessio basileensis prima sau mulhusana, a acelor doua ora~e: Basel ~i Mulhouse. Apara Baselul de acuzatia adusa de Strassburg, ca are o Cina tara Hristos ~i face o parte mai mare lucrarii dumnezeie~ti in Euharistie decat Zwingli. Ea a fost compusa de Nycomius in 1532, pe temeiul unei marturisiri a lui Oekolampade ~i publicata in 1544; cuprinde 12 articole. g) Confessio helvetica prior sau basileensis posterior a fost compusa de Bullinger, Myconius, Grynaus ~i Leo Inda (care o traduse in latine~te ), dupa o convorbire cu teologii luterani Bucer ~i Capiton, in 1536. E un compromis intre zwinglianism ~i luteranism. Are 28 de articole care trateaza: l-5 despre Biblie ~i interpretarea ei, (Scriptura Scripturae interpres); art. 6-14: invatatura despre mantuire; urmatoarele: Biserica, cu tainele ~i Institutiile sale … Sfanta Euharistie nu mai e un simplu simbol (ca la Zwingli), ci ~i o realitate: corpul ~i sangele Domnului sunt cu adevarat sub paine ~i sub vin … h) Adevarata marturisire a mini~trilor Bisericii din Zurich e un raspuns dat de Bullinger unor acuzatii aduse de Luther, in care apara invataturile zwingliene. Pe temeiul lui s’au dus discutii intre Zurich ~i Geneva, initiate de Calvin. Bullinger revine in ,De sacramentis”, in 1548, asupra acestei scrieri, parandu-i unilaterala. II. Scrieri sub inraurirea lui Calvin: a) Catechismus genevensis scris mai intai de Calvin insu~i in latine~te, (in 1536), ~i apoi, in anul urmator, in frantuze~te. E un rezumat al scrierii ,Institutio Christianae religionis”. Pe temeiullui a compus o mica Marturisire de credinta de 21 de articole, pe care trebuiau sa jure genevezii- ca ~i Catehismul pentru copii, din 1545, com pus din 4 parti: credinta, Legea, Cuvantullui Dumnezeu ~i Tainele, in afara de slujbele eclesiastice. Acestea din urma s’ar mai putea imparti in 2 parti: Dumnezeu ~i Biserica, inteleasa ca societate a celor predestinati. b) Conensus tigurinus. In vcderea unei intelegeri cu zwinglienii, Calvin trimise la Bema (in mai 1549), 20 de articole asupra Tainelor; pe temeiul acestor articole ~i in urma unei convorbiri cu Bullinger, compuse reformatorul Consensus tigurinus (1549). Ideea centrala e: comunicarea Harului prin Taine nu depinde numai de elementele vizibile, caci acestea nu sunt decat un simbol ~i o marturie a actiunii, pe care spiritul o exercita independent de ele. Daca in Consensus tigurinus, Calvin se apropie de zwinglianism, in Consensionis capitum expositio, scrisa in 1554, se apropie, dimpotriva, de invatatura Marturisirii Augustane asupra Cinei. c) Consensus genevensis a fost compusa de Calvin, in 1552 ca o reflectare a disputei pastorilor din Geneva din BolsacAlbert Pigius $i G. Siculus; in ease accentueaza invatatura dublei predestinatii. La temelia ultimelor trei scrieri aflam Institutio Christianae religionis. ,Ea e formata din 4 carti. Primele 3 trateaza, conform celor 3 parti ale Simbolului apostolic: 1. De cognitione Dei creatoris. 2. De cognitione Dei 205 Caqile sintbolice protestante; valoarea lor in Protestantism Caliluzele Teologiei Dogmatice ~~ Sintbolice redemptoris in Christo. 3. De cognitione Dei sanctificatoris in Spiritu Sancto, $i 4. De Ecclesia. Cunoa$terii lui Dumnezeu ii corespunde ,cognitio hominis” $i formeaza cuprinsul oricarei intelepciuni. Siguranta mantuirii e garantata in chip obiectiv, fiindca e intemeiata pe fiinta $i pe vointa absoluta a lui Dumnezeu, care, chiar din ve$nicie a dat ni$te decrete neschimbatoare in timp”. E predestinatia. d) Confessio Gallicana sau ,Confession de foi des Eglises reformees de France”, e compusa de Calvin $i trimisa la sinodul din St. Germain, langa Paris, (mai 1559), care ar fi corectat-o putin $i ar fi acceptat-o in chip solemn la 25 mai 1559; dupa altii ar fi fost compusa de un invatacel allui Calvin, Chandieu. In 1561 a fost prezentata lui Carol IX, iar in 1571 sanctionata de Henrie IV. A fost recunoscuta de sinodul de la Rochelle $i a ramas marturisirea hughenota prin excelenta. lata cuprinsul celor 40 articole ale ei: 1-5: Dumnezeu $i Revelatia in Sfiinta Scriptura; 6-8: Creatia, planul $i guvemarea lumii; 11-17: planul mantuirii $i mantuirea prin Hristos; 18-24: Insu$irea mantuirii $i realizarea ei personal a; 25-33: Esenta $i organizarea Bisericii; 34-38: Tainele; 39-40: puterea laica”. e) Confessio belgica e aproape la fel cu cea galicana. A fost com pus a de Guido de Bn~s, propovaduitorul calvinismului in Tarile de Jos (in 1561 ). A fost tradusa in nemte$te $i, in 1566, recunoscuta ca Marturisire oficiala de Sinodul din Anvers. f) Confessio Scoticana e opera lui Joan Knox, in colaborare cu altii. A fost compusa in dialectul scotian ( 1560) $i a poi imprimata in latine$te (in 1568). Are 25 de articole $i e foarte apropiata de luteranism. Se mai nume$te $i Scoticana prior pentru a o deosebi de Scoticana posterior (din 1581), care poarta titlul de ,Gereralis confessio verae et christianae fidi et religionis”, plina de expresii $i idei violente impotriva papalitatii: Papa e ,Satan $i Antichrist:”, transsuQ.sitantierea: ,opinie blasfematorie”, liturghia: ,dia- bolica” $i decretele sinodului din Trident: ,rataciri sangeroase”. g) Confessio hungarica sau Czengerina (pentru ca a fost compusa $i adoptata de sinodul din Czenger in 1557 sau 1558). La sinodul din Debretin(1567) ea a fost paras ita, fiind proclamate marturisiri oficiale: Catehismul din Heidelberg $i Helvetica posterior. h) Catehismul din Heidlberg, sau Catechesis palatina reflecteaza o mai slaba influenta calvina. El a fost compus de teolgii Ursinus $i Olevianus din Heidelberg $i a aparut in 1563 cu o prefata a printului elector Frederic allii-lea, care a trecut la reformati. A avut un succes neobi$nuit, fiind tradus in numeroase limbi europene, ba chiar in araba $i ebraica- a tat din pricina ca parase$te sistemul obi$nuit, strict doctrinar, de expunere al Catehismelor, pentru unul mai psihologico-literar, mai atractiv, deci, cat $i prin atenuarea diferentelor confesionale intre protestanti, accentuand, in schimb, deosebirile fata de romano-catolici. ,Teologii protestantti sunt unanimi in a recunoa$te in aceasta lucrare rodul eel mai copt al Reformei. S’a zis ca el cuprinde nota intima a lui Luther, claritatea lui Melanchthon, cinstea (netete) lui Zwingli $i ardoarea lui Calvin”. S’au tacut diferite comentarii asupra lui, printre care ,Explicationes catecheticae” $i ,Doctrinae christianae compendium” de Ursinus. El pune de la inceput accentul pe ,certitudo salutis”. Dupa introducere, vorbe$te: 1. despre mizeria omului; 2. despre mantuirea $i 3, despre recuno$tinta lui (potrivit Epistolei catre Romani 7, 24 sq). Prima parte trateaza despre Lege: ,De unde cuno$ti tu propria ta mizerie?”. A$a se pune prima intrebare, la care se raspunde: ,Din Legea lui Dumnezeu”. Urmeaza Legea 206 caliluzele Teologiei Dogmatice ~~ Sintbolice Cartile sintbolice protestante; valoarea lor in Protestantism NoiiAliante (Mt 22, 37-40), dupa care se trece la doctrina starii omului sub pacat, in care el nu mai e in stare de a indeplini Legea dumnezeiasca. In partea a II-a sunt expuse invataturile cuprinse in Simbolul apostolic, ca $i doctrina despre Taine. In cea din urma, in fine, se expune Decalogul $i Rugaciunea Domneasca, din punct de vedere moral, mai ales. i) Confessio helvetica posterior se datore$te tot initiativei lui Frederic III, care ruga pe Bullinger sa raspunda acuzatiilor luterane, cu prilejul dietei convocate de imparatul Maximilian II, laAugsburg (in noiembrie 1565). La 12 decembrie 1565, Bullinger o trimise $i apoi ea fu insu$ita de elvetieni, apoi de reformatii din Franta, Scotia, Ungaria $i Aus- tria, incat deveni oarecum Marturisirea tuturor Bisericilor reformate din lume, impreuna cu catehismul din Heidelberg. Ea constituie o unire, pe plan superior, a zwinglianismului cu calvinismul – ramanand separate, ca tip religios, de luteranism: e un compromis, foarte abil $i foarte folositor al sistemului celor doi reformatori. Are 30 de articole. j) Confessiones marhicae e o colectie de mai mult de 10 Marturisiri protestante. k) Canoanele sinodului din Dordrecht. Ele sunt un rezultat, alluptelor launtrice intre calvini. Se $tie ca Olanda, dupa cum azi e tara protestantismului celui mai liberal, a fost in veacul al XVII-lea patria calvinismului ,de stricta observanta”. Iacob Arminius de la Leyda ( t 1609) ataca predestinatia absoluta a lui Calvin; a poi ,Remonstrantia” (Marturisirea pe care au publicat-o partizanii lui, in 161 0) discuta 5 puncte: 1. predestinatia absoluta; 2. supralapsa~ismul; 3. caracterul individual al mantuirii; 4. gratia irezistibila $i 5. darul perseverarii. Indata se formara doua partide: de o parte a arminienilor sau remonstrantilor, in cap cuArminius $i alaturi de el, savantul Episcopius, Ia care se adaugara avocatul Oldenbameweld $i economistul Hugo Grotius, care lua conducerea dupa moartea lui Arminiuis; iar de cealalta parte, gomarienii, adica partizanii calvinismului ortodox, in frunte cu Gomarus, co leg allui Arminius la Leyda. La sinodul de Ia Dordrecht, tinut de la 13 noiembrie 1618 la 9 mai 1619, cu 154 de $edinte, arminienii fura osanditi $i, cei care nu se lepadara de erezia lor, fura expulzati. Se declara adevarata predestinatie absoluta, dar nu sub forma supralapsara, ci infralapsara. Ca raspuns Ia ,Remonstrantia”, sinodul formula 5 capitole: 1. Asupra predestinarii dumnezeie$ti; 2. asupra mortii rascumparatoare a lui Hristos; 3-4. asupra coruptiei oamenilor $i intoarcerii lor la Dumnezeu; 5. asupra perseverarii dreptilor. C) Scrierile simbolice ale Bisericii anglicane: a) Cele 39 de articole ale Bisericii episcopale din Anglia. in 1553, Thomas Cranmer publica cele 42 de articole, care se apropie mult de invatatura lui Luther- cu exceptia invataturii despre Euharistie, in care inclina spre calvinism. Sub regina Elisabeta (in 1562), un sinod convocat Ia Londra reduse cele 42 articole Ia 39, accentuand calvinis- mul doctrinei euharistice $i nelamurind inca pe cea despre predestinatie. E simbolul Bisericii nationale engleze, sanctionat de regina $i votat de parlament, cu reminiscente din romano-catolicistm, luteranism $i calvinisin mai ales. Un punct de asemanare cu al Bisericii ortodoxe e mentinerea sistemului episcopal de conducere $i are sistemul ,Bisericii de stat”. b) Confesiunea din Westminster sau puritana. Din pricina unei indoite tendinte: aceea a familiei regale, care dorea o accentuare $i poate chiar revenirea integrala Ia romano- Ciit1ile simbolice protestante; valoarea lor in Protestantism CaiAuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice catolicism, ~i aceea a parlamentului, care cerea primirea calvinismului, parlamentul eel lung, in lupta cu Carol I, convoaca acea ,Westminster Assembly”, ca sa revizuiasca cele 39 articole. Ea tinu peste 1000 de ~edinte intre 1643-1648. N ationala mai intai, ea se internationaliza prin sosirea delegatilor comunitatilor reformate din toata lumea. Cea din Scotia, in frunte cu renumitul Alexandru Henderson, – autorul principal al Confesiunii din Westminster-, fu decisiva. In 33 de articole s’a expus sistematic doctrina calvina. Aceasta Marturisire e autoritativa pentru presbiterieni ~i congregationali~ti ~i, dupa Catehismul din Heidelberg ~i Helvetica posterior, e cartea simbolica cea mai raspandita in Europa ~i America. Dar n’a fot aplicata oficial in Anglia, deoarece Carol II a stabilit episcopalismul. 4. insemnatatea Cartilor simbolice in protestantism. Si protestantii dau o insemnatate foarte mare numeroaselor lor carti simbolice. La ei am deosebit doua directii mari, care pot ingloba toate curentele protestante: cea ortodxa ~i cea liberala. Ele au o atitudine deosebita fata de cartile simbolice. Ortodocsii” chiar au simtit nevoia sa stabileasca invatatura cea adevarata in scris, nu nuu’;ai impot~iva romano-cat~licilor ci ~i impotriva curentelor centrifugale, launtrice. Potrivit invataturii Fericitului Augustin, simbolul marturisit la Botez este ,verbum abbreviatum”; el nu poate lua locul Scripturii, deci 12• Cartile simbolice, dupa ortodoqii luterani, au un rol pozitiv; ele sunt marturisite de cei care de tin aceea~i credinta ( cf. ,Formula Concordiae, Epitome”), dar sunt ~i mij loace de aparare impotriva ereziilor. Pentru luterani, Augustana ramane, precum am spus, Marturisirea de temelie.(das Grundbekenntnis); cele care au urmat sunt numai reluari ~i rezumate ale ei. Scrierile lui Luther se bucura, de asemenea, de autoritatea lui, care a putut scrie: ,Est mihi revlatum”. Ceea ce face, insa, specificul conceptiei ortodoxe, luterane este faptul ca insemna- tatea Marturisirilor de credinta nu sta numai in aceea ca sunt o marturie a credintei din timpurile primare ale protestantismului: ,testimonium -, quomodo singulis temporibus sacrae litterae in articulis controversis in Ecclesia Dei, a doctoribus qui tum vixerunt, intellectae … „, adica ele nu au numai un rol istoric, ci ~i unul psihologic, actual: ele exprima credinta actuala- ~i ve~nica -, in invatatura descoperita, identitatea ei de totdeauna cu sine insa~i ~i deci normativa pentru credincio~i, pe temelia armoniei ei perfecte cu Scriptura: , … Pentru ca sa avem o forma de invatatura aprobata ~i sigura, pe care toti credincio~ii Bisericii noastre Evanghelice s’o cunoasca ~i s’o imbati~eze … ” 13• Am aratat mai sus ca chiar din timpul lui Calvin, Reforma a avut o atitudine asemanatoare si ea s’a accentuat in veacul al XVII-lea. Astazi, ~ buna parte dintre Bisericile evanghelice conservatoare pastreaza ~i tin invatatura cartilor simbolice din perioada clasica a protestantismului, mai ales Catehismul eel mare allui Luther, care nici nu era socotit printre ele, la origine, ~i Augustana. Bisericile conservatoare reformate pun, de asemenea, la temelia sistemului lor dogmatic, Catehismul de la Heidelberg ~i Helvetica posterior. 12 Ihmele, Encicl., Die Religion im Geschichte und Gegenwart, art. Bekenntnis und Kirche, vol. I, col. 873. 13 Vezi Chr. E. Luthard, Kompendium der Dogmatik, (Leipzig, 1900), ed. X-a, p. 31. 208 Ca!Auzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Cat;ile simbollce protestante; valoarea lor in Protestantism . Scoala ,dialectica” a intarit mult aceasta tendinta in protestantismul actual. Dtmpotriva, protestantismulliberal din toate ramificatiile protestante socoteste ca atitudinea prot.estantismului din_~e~cu~ile XVI-X~,U ~i a celui conservator de azi, est~ incompatibila cu hbertatea de ,copn at lm Dumnezeu . ,Este cu neputinta- scrie un Harnack _14 sa se vorbeasca despre simboalele Bisericii luterane”. Dimpotriva ele trebuie sa fie socotite ca ,testimonia fidei” ale fondatorilor, ca ,marturie ~i marturisire a credintei noastre” cum zice insu~i Luther. Insemnatatea lor este strict istorica ~i apologetica. In ele ~flam invat~turile de credinta caracteristice ale protestantismului in lupta cu romano-catolicismul. · Ca .atar~ nu li se mai p_oate atribui o autoritate absoluta ~i obligatorie pentru protestantt. Cet care le-au constderat astfel, s ‘au plasat pe terenul adversarilor lor adica ~1 r?mano-catolicilor. (Fara indoiala ca acesta era un mijioc de a-~i asigura o auto;itate- m hpsa aceleia a Bisericii ~i Traditiei). Adevarul proclamat de primii reformatori nu poate fi considerat infailibil si neschimbator: ,Numai Cuvantullui Dumnezeu intemeiaza articole de credinta· simboaleie au insemnatate ,quia et quatenus cum sacra Scriptura cosentiunt”. Ele n’au· deci caracter ~ormativ. L~ i~1ceput au ~i fo.st schimbate de multe ori – cazul Augustanei. Apoi, cu mc~tul ~~ ca~ttgat, pentru umtatea de credinta ~i ferirea de interpretare individuala a Scnptum, un caracter normativ, adica au luat Iocul Traditiei din celelalte confesiuni ~re~tine. 15 Cu aceasta ele au venit in conflict cu principiul protestant, ,Scriptura Scripturae I?te~pres” ~i. cu ideea lnl;Hurarii oricarei autoritati intermediare intre Dumnezeu ~i om- hpstte totu~t de siguranta, intrucat numeroasele carti simbolice ale feluritelor ramuri protestante se contrazic in chip vadit intre ele. Totul are o nuanta de relativ pe acest taram, in aceasta confesiune in care absolut e numai principiul autoritatii unice a Cuviintului lui Dumnezeu, Duhul Sfa~t dand marturie despre adevar, in inima fiecarui credincios … 16• 14 Adolf Harnack, Lehrbuch der Dogmengeschichte ••. , (Freiburg im Breisgau 1897) ed a III -a vol Ill p. 311. ‘ , . , . ‘ 15 Cf. .H~. Andrutsos, Simbolica, traducere de Prof. Iustin Moisescu, (Craiova, 1955), pp. 12-19. 16 Amm!Jm c~ I~ Hr. Andrutsos, in Simbolica sa, tradusa de Prof. lustin Moisescu, citata in notele precedente, se gase~te _o b1bhografie care poate forma un punct de plecare suficient pentru un studiu asupra Marturisirilor de credmta ortodoxe sau eterodoxe. Pentru to ate aceste prelegeri, vezi studiul Prof. N. Chitescu, lnsemnatatea Marturis.irilor de credin(a fn cele trei mari confesiuni ere$ fine, in rev. ,Ortodoxia”, anul VII, nr. 4, octombrie- dece:nbne, 1955, pp. 483-512. Amintim, de asemenea, ca pentru Cartile simbolice protestante, eel mai bun 1stonc al lor se gasqte in colectiile protestante racute; pentru cele reformate, al lui Karl Muller Die Bekenntnisschri~ten de~ Reformierten Kirche (noi am fo1osit editia din 1903, de Ia Leipzig); pent~ cele luterane ~m folosJt colec(Ja ~ekenntnisschriften der evangelisch-luterischen Kirche, herausgegeben im GedenkJahr der Augsburg1schen Konfession, 1930, ed. a II-a, Gottingen, 1955, in 2 vol. 209 Principiul subiectiv al Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice PRINCIPIUL SUBIECTIV AL TEOLOGIEI DOGMATICE $I SIMBOLICE Credin~a, patrundere in lumea supranaturala a Bisericii. Introducers. 1. Definitia credintei; cele doua elements ale definitiei din cap. 11, 1 din epistola catre Evrei. 2. Credinta e ~i cunoa~tere. 3. Ea angajeaza toata personalitatea noastra, cu toate functiunile ei suflete~ti. 4. Colaborarea ln.tre Har ~i libertate. 5. Credinta e reluarea contactului cu lumea supranaturala. 6. Conditiile patrunderii ln. lumea supranaturala. 7. Patrunderea ln. lumea supranaturala e patrunderea lumii supranaturale ln. natural. P entru cre~tini, Scriptura ~i Traditia sunt cele doua izvoare, ale Descoperirii dumnezeie~ti. Pentru un necredincios, ele pot fi documente ~i monumente, respectiv, de o inalta valoare istorica, morala, estetica, psihologic-religioasa etc.; dar pentru un cre~tin aceasta valoare ramane pe un plan cu totul secundar. Pe el il intereseaza in primul rand faptul ca in Biblie, Dumnezeu ii graie~te lui ~i semenilor lui, peste veacuri. Punctul de vedere din care sunt pretuite izvoarele Revelatiei este astfel deosebit; iar ceea ce da acestor izvoare o valoare cu totul deosebita este credinta, careia ele se descopera ca atare. Acest proces specific de descoperire le deosebe~te cu totul de productiile paman- tenilor, oricat de inalte ~i oridit de frumoase ar fi ele. . De aici nevoia de a arata ce este credinta ~i care este urmarea ei. l. Defintiile credintei sunt nenumarate. Cea mai potrivita ni se pare aceea, dupa care credinta este adeziunea din toate puterile noastre suflete~ti la adevarul revelat. Se mai adauga ca temeiul ei e autoritatea lui Dumneeu ~i ca adeziunea e data sub influenta Harului. 1 Dar faptul ca insa~i Sranta Scriptura a dat o definitie, in care arata mai ales roadele credintei care persevereaza2, ne intereseaza, indeosebi, ~tiind ca definitia credintei ~i unele aspecte ale ei sunt cunoscute de la alte discipline; Sf. Apostol Pavel define~te credinta (Evr 11, 1) ca ,adeverirea celor nadajduite, dovada lucrurilor celor nevazute”. Vom insista putin asupra acestei definitii, care este cea mai desavar~ita din cate s’au dat. 1 J.V. Bainve1, art. Foijideisme, in Dictionnaire apologetique de Ia foi catholique, t. II, col. 69. 2 F, Prat, S.J., La Tbeologie de Saint Paul, partea I, ed. a XV-a, Paris, 1927, p. 461. 210 Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Principiul subiectiv al Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice a) Prima parte a ei ne arata ca aceasta virtute este i’ndreptataspre viitor ea detine d: ~~ a~u?,l u? gaj, un ,acont” din bunurile viitoare, caci ea este ,adeve;irea c~lor na?a}d~It~ . $1 P}aton a putut s!mne desp:e niidejde_ ca.este,;,mare”, (KaA.6v yap -co aOA.ov Kat 11 cA.mc; JlcyaA.11 ,frumoasa e lupta ~1 mare e nadejdea ); ea e cu atat mai mare cand obiectul ei suprem e viata ve~nica. Tot ce se leaga deci de mantuirea ~i fericirea noastra vesnica atarna de acest unic cuvant: credinta. · ‘ b) Dar Apostolul mai adauga ca credinta e ~i ,dovada lucrurilor eel or nevazute”. _ El .insis~a ~i in alta parte asupra cunoa~terii celor nevazute. Astfel, in epistola 1 catre Conntem ( 13, 12, 9-1 0) arata cat de departe merge in necunoscut aceasta cunoastere d~ta d~.credinta: ,,Acum vedem, zice el, caprin oglinda, fn ghicifura, afunci (adi~a in VIata vntoare ), fata cafre fata; acum cunosc fn parte, dar atunci voi cunoa$fe pe deplin, pre cum cunoscuf am fast $i eu … Caci cuno$finta noasfra e fnintura $i proorocia noasfra totfrantura. Ciind fnsa va venice esfe desaviir$it, ce esfejrantura va conteni”. E vorba deci d~spre un fel de viziune nedesavar~it, dar directa, nemijlocita. In ce prive~te valoarea acestei cunoa~teri, ea este garantata, dovedita de credinta. Valoarea ei atarna deci de intensitatea credintei, care e dovada invizibilului si a neinte- lesului, taini~ului: credint~ e ~ov~da celor nevazute. Mult mai necesara e intelege;ea notelor esentmle ale aceste1 notmm fundamentale a oricarei religii. De aceea vom incerca s’o descriem intr’o scurta analiza3• 2 .. Ele_t;;entul princip~l al a~estei ,adeziuni a spiri tului la Descoperirea dumnezetasca , cum a fost num1ta credmta, e, !ara indoiala, eel intelectual. Cu alte cuvinte credinta e, in primu~ rand, o cunoa~t~re. Acest adevar este atestat de Sranta Scriptura pri~ ro~tul Sf. Eva~ghehst loan, care .sene: ,,Noi am crezut $i am cunoscut ca Tu e$ti Sfantul luz Dun:nezeu (In 6, 69). Acela~1 sens il au cuvintele Apostolului Neamurilor cand scrie Efesemlor ca, se roa?,~ lui _Dumnezeu sa le dea ,duhul fn.telepciunii $i a! descoperirii spre cunoa$terea Luz ~onndu-le sa le ,lumineze ochii inimii”, ca sa priceapa (Ef 1, 17-18); la care el adauga (Ef3, 3-4): ,,Prin descoperire mi s ‘a dat fn cunoastere aceasta faina, precum pe scurf apucai a va scrie de unde citind, pufeti sa cunoa$teti priceperea mea fn taina lui Hristos”4. • Porni~d.de la acest element intelectual al credintei, Sfintii Parinti au asemanat-o c~ , vedere~ ~~ au dedus ca, dupa cum pentru vederea fireasca avem nevoie de un organ ftresc, o~h.t.ul, tot astf~l, pentru intelegerea cum trebuie, adica penttru ,vederea” Des.copenrn s~~rafir~~tl ne trebuie un organ potrivit, suprafiresc, credinta. Ea e deci ?chm.l Duhulm m n~1, car~ ne e. dat in dar prin :Uijlocirea virtutilor- un ochi, prin care Insu~1 Dumnezeu pnve~te m not, dupa Sf. Max1m Marturisitorul. Dar mai trebuie ceva: a~a dupa cum cu ochii fire~ti nu putem vedea decat la lumina zilei sau in intuneric Ia ~um,ina art~fici~la, tot ~stfel, cu ochiul credintei, a! Duhului, nu ~ute~ ,vedea” de~at n;tr o amb~anta de lumma. Unde aflam aceasta lumina specifica? La Doxologie cantam: ,Intru lumma Ta vom vedea lumina!”. Iar Mantuitorul Insu~i a spus: ,Eu sunt lumina 3 Pentru expunerea care urmeazii, vczi studiul prof. N. Chitescu: Conditiile insu$irii mantuirii: Har. credinta fapte bune, in .rev. ,Studii Teologice”, seria a 2-a, ianuarie-februarie, nr. 1-2, anulll, 1950, pp. 4-12. . ‘ 4 C( Colosem 1 ,9; pentru aceasta parte, cf. studiul Pr. Prof. Haralambie Roventa, Esenta $i rolul credintei fn Teologie, in revista ,Studii Teologice”. 1932, nr. 1, pp. 24-25. 211 Principiul subiectiv al Teologiei Dogmatice ~i Simboli<'! Ciililuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice lumii" (In 8, 12). Talcuind acest cuvant, Fericitul Augustin scrie: ,Acest cuvant este !impede, dupa cum gandesc eu; cei care au astfel de ochi, pot fi parta~i la aceasta lumina. Cei care au insa numai ochi trupe~ti, se mira de acest cuvant"5• Teologii 1-au aplicat Bisericii, la care suntem parta~i, tot prin puterea credintei6• In adevar, prin credinta patrundem in Trupul tainic allui Hristos ~i, in ambianta de lumina pe care ne-o ofera El, (,lumen fidei"), totul se preface pentru eel credincios in lumina; ,Jntru lumina Ta vom vedea lumina!". Elementul intelectual de cunoa~tere -, al credintei, e un act teandric, in care se poate deosebi atat lucrarea dumnezeiasca cat ~i cea omeneasca. Lucrarea dumnezeiasca consta in aceea cane-a descoperit Revelatia supranaturala ~i cane-a dat ~i Harul dumnezeiesc, ca sane a jute la primirea ei, creand ~i imprejurarile ca ~i ambianta favorabila, ca sane putem insu~i, dupa cuvantul Domnului: ,,Nimeni nu poate sa vina !a Mine de nu-l va trage Tatal Carele M-a trimis ... " (In 6, 44): Din partea lui, omul trebuie sa aduca ~i el atat dorinta vie de adevar ~i con~tiinta insuficientii sale pentru cuprinderea adevarului supranatural, cat mai ales increderea desavar~ita in Cel ce i 1-a daC. Sf. Apostol Pavel ne descrie credinta ca fiind primita prin ,auzire", de la exterior, de la Dumnezeu, prin Apostoli, predicatori etc.: ,Credinta vine din predica auzita, iar predica este prin cuvdntul lui Hristos" (Rm 10, 1 7). Este deci o invatatura primita de credincios pe temeiul autoritatii lui Dumnezeu. Credinta poate veni dupa o suma de cuno~tinte pe care le avem despre obiectul ei; aceasta cuno~tinta este naturala. Ea poate pregati credinta, formand un fel de introducere a ei. Dar exista ~i o ~tiinta care exista dupa credinta ~i in ea. Aceasta ~tiinta este supranaturala8, caci purcede din credinta, radacina intregii noastre vieti supranaturale. La protestanti aceasta credinta e, uneori, saracita de elementele ei specifice; ~i anume, din notele ei esentiale se elimina elementul rational, credinta find dupa ei o simphi incredere a inimii, numita de speciali~ti fides fiducialis sau, mai simplu fiducia9• Si, in ciuda faptului ca protestantismul modern, in oarecare majoritate, a apucat pe panta rationalismului, corifeii lui cei mai subtili, incepand cu Calvin ~i continuand cu Kant, Schleiemarcher, Pfleiderer, Dorner, Ritschl, Sabatier, au proclamat un adevarat ,divorf' intre credinta ~i ratiune 10• Aceea~i este tendinta ~coalei barthiene, de azi, pe alt plan insa, apropiat de allui Calvin. Increderea aceasta vaga, tara suport intelectual-rational, a fost exprimata de unii cu expresia straveche: cognitio Dei intuitiva- cunoa~terea intuitiva a lui Dumnezeu. Ea e o diluare ~i o saracire a notiunii de credinta, sub aspectul ei intelectual. (Despre acest aspect al problemei, vom reveni la capitolul insu~irii mantuirii prin credinta ~i fa pte). 3. Dar credinta nu se limiteaza la intelectul omului: daca am reduce-o astfel, am concepe-o ca o simpla virtute socratica o simpla cunoa~tere. 5 Fericitul Augustin, Tract in loan, XXXIV. 6 Dr. RudolfPeil, Lernet den Christusglauben kennen; (Werkbuch), Freiburg im Breisgau, 1940, p. 145. 7 Dr. RudolfPeil, op. cit., p. 146. 8 Cf. B. Bartmann, Precis de Dogmatique, I, p. 76. 9 Cf. Sinodul din Trident, ses. VI can. 12; cf. can. 13; apud H. Denzinger, Enchiridion Symbolicorum •.. , ed. 21-23 (Freiburg im Breisgau, 193 7), nr. 882. 10 Vezi Haralambie Roventa, art. cit., pp. 25-26,40. 212 Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Principiul subiectiv al Teologiei Dogmatice ~i Simbolice In credinta e angajata intreaga noastra personalitate, cu intreaga noastra viata sufleteasca: intelect, simtire, vointa: ,Credinta religioasa, cre~tina, constituie in fiinta ~i originea ei punctul eel mai adanc al personalitatii noastre" 11 • Credinciosul trebuie sa adauge ~i vointa lui in actul credintei, aratand ca vrea sa ~i-o supuna cu desavar~ire voii lui Dumnezeu, ~i mai trebuie sa aduca prinosul vibratiei inimii lui, care intrege~te in chip indispensabil treimea functiunilor suflete$ti. In ce consta aceasta nazuinta suprema a vointei celui credincios $i in ce consta simtamantul acesta care depa~e$te in intensitate toate celelalte simtaminte omene$ti? Faptul ca dumnezeiescul Har nu e decat energiile dumnezeie~ti, care lucreaza necontenit, e o dovada ca $i viata $i simtirea celui credincios tot spre activitate sunt indreptate. Daca am ramane la elementul intelectual ca singur element al credintei, am avea o conceptie cu totul statica despre acest factor al mantuirii noastre. Sfanta Scriptura insa~i nu ne ingaduie o astfel de conceptie statica. Pe de alta parte, este greu sa desparti elementul sentimental al inimii de iubirea propriu zisa, de~i ea formeaza o virtute deosebita12• Caci este legata ~i racuta vie de ea: cunoa$terea, pentru ca sa fie viabila .trebuie sa atinga $i inima. Sf. Apostol Pavel ne invata ca ,credinta e lucratoare prin iubire" (Ga 5, 6). Intr'adevar, cunoa$terea in sine nu e un scop, ci un mijloc, pentru a dobandi un bun mai inalt. Sfintii Parinti ne invata ca eel credincios profita de cuno~tinta lui in masura in care o $i aplica. Ei arata ca e nevoie de o conlucrare neintrerupta intre credinta $i iubire, spre cunoa$terea tainelor celor mai inalte ale cre$tinismului. Esenta cre$tinismului este iubirea; a$a a definit-o Insu$i Mantuitorul (Mt 12, 35-40). Jar ucenicii Sai n'au racut decat sa repete invatatura Sa ( cf. 1 Co 13, 1; In 4, 8): ,Caritas novit veritatem", a zis Fericitul Augustin. 13 4. In cartea Profetului Zaharia se descrie o indoita mi$care in actul credintei: a omului catre Dumnezeu $i a lui Dumnezeu catre om: ,Jntoarceti-va !a Mine $i Eu Ma voi intoarce catre voi, zice Domnul Savaot" (Zah 1, 3). Factorul omenesc da vatra, locul credintei, intrucat procesul ei complex ia na$tere prin functiunile suflete$ti ale omului. Dar lucrarea factorului dumnezeiesc in actul credintei nu e mai putin insemnata: el pregate$te inceputul credintei ~i tot el ii da antenele, cu care sa prinda vibratiile adevarurilor ve$nice. Cine ar putea descrie minunatele chipuri in care se petrece aceasta interventie dumnezeiasca in viata omului? Fie ca e vorba de o prefacere inceata, in care rezistenta omului vee hie macinata zi cu zi de $Uvoiul navalnic al Harului pana ce, in sfar~it, cedeaza, fie ca e vorba de o prefacere napraznica, ca de pilda dupa un cutremur, cum s' a intamplat cu Sf. Apostol PaveL ori cu Comeliu, ori cu talharul de pe Cruce, ori cu Fericitul Augustin, fie ca e vorba de oricare alt mod de lucrare, caile pe care Domnul plimba pe acest ,homo viator", sunt necunoscute: ,Vdntul sujla unde vrea $i tu auzi vuietullui, dar nu $fii de unde vine, nici i'ncotro seduce. Astfel este oricine care e nascut din Duhu/" 14• 11 J. Kost1in, Der Glaube, seine Wesen, Grund und Gegenstand ... , p. 80; apud Hara1ambie Roventa, art. cit., p. 27. 12 Cf. H. Roventa, op. cit., pp. 28-29. 13 Fericitul Augustin, Confessiones, VII, 16. 14 loan 3, 8; cf. pentru 1ntaietatea Harului in proccsul credintei:In 6, 44; Rm 12, 3; 1 Co 12, 3; Ga 5, 22; Ef2, 8-9. 213 Principiul subiectiv ai Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice In procesul mantuirii, Iibera voie a omului nu e i'nsa siluita; altfel el n'ar putea purta greaua raspundere a vinii lui, dind refuza colaborarea cu Dumnezeu, dupa cuvantul Apostolului: ,,Noi suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu ... " (1 Co 3, 9). De asemenea, daca libertatea morala n'ar fi o realitate vie, Dumnezeu nu ar chema in chipuri duioase sau zguduitoare, pe muritori, la calea cea adevarata: ,,Asculta, cerule, ia aminte pamiintule, caci Domnul graie$te ... Ascultati cuviintul Domnului, voeievozi ai Sodomei, luati aminte Ia invatatura Domnului, popor al Gomorei ... !" (Is 1, 2, 1 0). Acesta e sensu! cuvintelor Mantuitorului ca cei ee-l vor crede se vor mantui $i cei ce nu vor crede se vor osandi singuri ... (Me 16, 15-16), ca $i al afirmatiei F ericitului Augustin: ,Credere not potest nisi volens" 15 • Obiectul fnsu$i al credintei, natura ei, impun libertatea deplina de ada sau de a refuza adeziunea spiritului omenesc Ia aceste adevaruri dumnezeie$ti. Caci in cunoa$terea celor din domeniul empiric nu poate fi vorba de libertatea de a primi sau nu realitatea lor: ea se impune prin evidenta ei de netagaduit. Dar obiectul credintei, dupa definitia clasica data de Sf. Apostol Pavel (Evr 11, 1) cuprinde doua elemente caracteristice: eel dintai, ,adeverirea eel or nadaj duite", deci anumite bun uri viitoare; eel de al do ilea, ,dovada lucrurilor nevazute", deci anumite bunuri invizibile. Avem, deci, ca obiect al credintei, bunuri duhovnice$ti, invizibile $i, in parte, de domeniul viitorului. Sf. loan Evanghelistul precizeaza ca anumite invataturi ce trebuiesc crezute, ca aceea despre mancarea trupului $i sangelui Domnului, sunt grele de cuprins cu mintea, obscure (In 6, 60). Iar Apostolul Neamurilor arata, dupa cum am amintit, ca aceasta stare a credintei tine de viata noastra in acest trup $i in aceasta lume: ,Acum vedem £v £v1:yJlan (in chip intunecos, confuz); atunci, adica, in plinatatea cunoa$terii spirituale, dincolo de viata simturilor- vom cunoa$te ,fata catre fata": ,,Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoa$te pe deplin" (1 Co 13, 12). Credinta e deci o cunoa$tere partiala (£K JlEpouc;) care incepe de unde inceteaza evidenta ... ,0, credinta, al carei obiect apare cu evidenta; nu poate sa fie numita credinta", a spus Sf. Atanasie eel Mare 16). 5. Din cele spuse a reie$it !impede nevoia Harului dumnezeiesc pentru ca omul sa reia legatura cu Tatal ceresc $i, in general, cu lumea supranaturala, rupta prin pacat. Sfanta Scriptura ne descrie in chip antropomorfic familiaritatea lui Adam cu Creatorul sau in gradina Edenului, apoi intelepciunea data lui de sus de a pune nume lucrurilor potrivit esentei lor, apoi starea firii intregi, supusa destinatiei ei primordiale $i, in sfar$it, chipul cum se manifesta aceasta apropiere de Ziditorul atotputernic, bun $i intelept, prin convorbiri ,fata catre fata" in Eden. Prin caderea in pacat, omul a rupt legatura cu Dumnezeu, a pus capat vietii cu El $i s'a instrainat treptat de trairea in sferele duhovniciei; ochii sufletului i s'au acoperit cu solzi materiali, $i i-a slabit vederea eel or invizibile; sufletul s' a ingro$at $i a de venit opac pentru energiile dumnezeie$ti. Cele invizibile trupului au ramas ca atare $i pentru suflet; Omul, innamolit in elisa trupului $i a materiei a devenit insensibilla cele duhovnice$ti. Antenele sale spirituale $i-au 15 Fericitu1Augustin, op. cit., XXVI, 2; Migne, P.L. XXXV, col. 1607. 16 Sf. Atanasie eel Mare, Tratatimpotriva luiApolinarie; Migne, P.G. XXVI, col. 1150, apud Har. Roventa, art. cit., p. 30. Tot acest paragraf e pe larg dezvoltat acolo. 2i4 Calauzele Teologiel Dogmatice ~~ Simbolice Principiul subiectiv ai Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice pierd~t .contac~ul cu cele duh?vnice$ti $i nu mai vibreaza Ia atingerile lor. Nu mai vede pe mgen $1 nu mm vorbe$te cu e1; nu mai vede pe Dumnezeu $i nu mai vorbe$te cu El. Nu mai simte in ellucrarea energiilor eel or necreate, nu mai aude chemarile de sus; rob it simturilor supus materiei, in lupta cu firea, care ,suspina $i ea dupa slobozire", omul s 'a red us 1~ sfer~ materie~ $i se supune legilor ei generale: descompunere $i moarte- moarte trupeasca, moarte duhovmceasca. Dumnezeu, in bunatatea, intelepciunea $i atotputernicia Sa, nu putea lasa creatia Sa prada stricaciunii $i mortii. Ar fi i'nsemnat izbanda raului in lume. Mijlocul de mantuire a omului, de prefacere a lui din om trupesc, in om duhovnicesc, din strain in fiu adoptiv, din du$man in prieten, din om mort in om viu, din semintie a lui Adam in semintie a lui Iisus Hristos, a fost ales in ,taina cea din veac ascunsa $ide ingeri ne$tiuta." Harul iui Iisus Hristos inviaza pe acest om mort, il invioreaza, ca roua cerului zorelele, in diminetile de pri~avara, .ii. regenereaza toate organele vietii duhovnice$ti, ii pune in mi$care intreg orgamsmul spmtual pentru cele suprafire$ti. Seva Harului patrunde purifica si hraneste sangele rugaciunii circula cu putere. Minunea s'a realizat: solzii cad de pe ochii sufletului: a~te~ele ~i-au,reactivat vibratiile Ia undele invizibile, venite de departe $i omul traie$te pe pamant ca avand cetate statatoare in cer, ca ducand o viata de pregatire aici... Bunurile yiitoare i se dezvaluie; Dumnezeu imparta$e$te celor ale$i ai Sai din bucuriile negraite ale Im~aratiei Sale chiar de aici de pe pamant; uneori le descopera, prin revelatii particulare. Si astfel se adeveresc cele viitoare, printr'o pregustare, printr'o experimentare, traire a lor. Astfel se face dovada vie a celor nevazute. Factorul care a intervenit pentru ca sa adevereasca cele viitoare si sa faca dovada celor nevazute, este credinta. · 6. In actul credintei, Dumnezeu ne-a dat Descoperirea Sa si ne-a adus-o Ia cunostinta prin diferite mijloace: · · · ,Dupa ce Dumnezeu, odinioara, fn multe riinduri $i in multe chipuri, a vorbit parintilor no$tri prin prooroci, cafre sfiir$itul acestor vremuri ne-a vorbit noua prin F~ul" .(Evr 1, 1 ). El ne-a dat $i Harullauntric, ca sane putem insu$i aceasta Revelatie, in B1senca: ,,Nimeni nu poate sa vina la Mine de nu-l va trage Tatal carele M-a trimis, iar Eu fnvia-l-voi fn ziua cea de apoi" (In 6, 44). La randul nostru, noi am adus pregatirea launtrica pentru credinta $i anume: Dorul nestins de adevar $i dupa Dumnezeu mai ales; con$tiinta insuficientei puterilor noastre de cunoa$tere naturala pentru cunoa$terea supranaturalului $i mai ales a lui Dumnezeu, precum $i siguranta acestei cunoa$teri, garantata de organismul suprafiresc si omenesc, care e Trupul tainic al Domnului17• Ac~stea sunt condi~iile patrunderii noastre in lumea supranaturala prin credinta. 7. In mod empiric, s'a infilti~at credinta in doua feluri: ca aparat receptor al comunicarilor dumnezeie$ti sau ca intrarea intr'o ordine spirituala de existenta. Le vom cerceta pe amandoua. . a) S'a spus ca credinta este ca un aparat receptor al comunicarilor din partea lui Dumnezeu, a$a dupa cum simturile sunt aparatul receptor a! adevarurilor din lumea naturii o capacitate morala $i religioasa de a comunica cu Dumnezeu, de a primi revelatiile p~ care le-a filcut Dumnezeu omului, receptacolul undelor suprafire$ti. 18 17 Cf. Dr. RudolfPei1, Lernet den Christus glauben kennen! (Werkbuch), Freiburg im Breisgau, 1940, p. 146. 18 Vezi Arhimnadritul Iuliu Scriban, Curs de Teologie Moralii, ed. II, Bucure$ti, 1921, p. 339, sq. 215 Principiul subiectiv al Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Mai adanca ni se pare conceptia dupa care credinta presupune o prefacere, o transfigurare a propriei noastre firi, a puterilor noastre spirituale, pentru a le face apte de o noua viata, de o noua traire. Ea presupune o noua na~tere a noastra o zguduire ~i o prefacere totala a ,omului vechi" in eel nou. Credinta nu este numai acceptarea unor adevaruri exterioare, venite de la o autoritate din afara, ci integrarea omului, trup ~i suflet, intr'o realitate ontologica supranaturala ~i tainica, Trupul tainic al Domnului. Rasaritul ortodox a pus in centrul preocuparilor sale acea e£rocru; ,terminus ad quem" al noii creaturi, in care se pot patrunde antinomiile Revelatiei divine prin ,fntelepeiunea eea de sus" (lac 3, 15), opusa ,fntelepciunii aeestui veae" (1 Co2, 6). Sfintii Parinti au descris intr'un chip maret aceasta transformare a omului, care-1 face apt sa patrunda in lumea supranaturala: ,Cel care se na~te din nou, precum se ex prima insu~i Cuvantul, e liberat deodata de intuneric ~i prime~te pe loc lumina. Dupa cum cei care deschid ochii dupa somn nu-~i dau ei lumina ( caci nu o poseda in ei), ci indeparteaza pur ~i simplu piedicile care-i impiedicau de a vedea, dand, ca sa zicem a~a, libertate capacitatilor vizuale latente, tot astfel posedam un ochi dumnezeiesc I impede ~i liber, de indata ce Duhul a indepartat de la noi intunericul, care e pacatele noastre, ca o ceata care se risipe~te. Numai cu up asemenea ochi putem contempla pe Dumnezeu, cand ne lumineaza Duhul, de sus. In acest chip se constituie ochiul care vede pe Dumnezeu, caci numai eel asemenea e prieten cu eel asemenea; numai ceea ce e srant poate, deci, sa se uneasca cu izvorul oricarei sfintenii" 19• Credinta este eliberarea noastra din cercul stramt al ratiunii lipsite de lumina cea de sus. Ea este libertatea noastra transfigurata de Har; ea e primirea calitatii de fiu adoptiv allui Dumnezeu ~i a libertatii ei: ,Jisus a zis: ,De ramaneti in euvantul Meu, sunteti eu adevarat ueenicii Mei; $i veti eunoa$te adevarul, iar adevarul va vafaee liberi" (In 8, 32). Credinta este patrunderea noastra in lumea suprafireasca a Bisericii ,stalpul $i teme!ia adevarului" (1 Tim 3, 15). Este vorba, insa, despre credinta vie, launtrica, traita intr'o Biserica vie ~i activa, de eel ce s'a integrat in Trupul tainic al Domnului, ca membru viu allui20• Sfintii Parinti au aratat ca Biserica e detinatoarea exclusivaa adevarului mantuitor. Astfel, Sf. Irineu a afirmat acest lucru in cuvinte vrednice de retinut: ,Unde e Biserica, acolo e ~i Duhul Srant. Iar unde e Duhul Sfant, acolo e plinatatea Harului ~i tot adevarul. Cei ce cauta hrana in afara sfmului maternal Bisericii, n'au deloc parte cu Hristos ~i nu primesc apele vii ~i curate care se revarsa din Trupul eel Tainic" 21 • In raiul eel duhovnicesc al Bisericii se descopera aceasta lume supranaturala a Revelatiei dumnezeie~ti; acolo se patrund tainele cele mai adanci ale ei, acolo se dezvaluiesc, se inteleg ~i se primesc. A~a devin accesibile adevarurile supranaturale, sufletului omenesc, supranaturalizat prin Har. Aceasta patrundere in lumea supranaturala are un scop precis: prefacerea omului, pentru ca apoi ~i el sa ajute la transformarea altuia, dupa masura lui Hristos. Ficare ,credincios" trebuie sa devina un ,marturisitor", iar credinta trebuie sa fie o ,marturie". Hristos devine vizibil pentru cei necredincio~i prin cei credincio~i, care, la randullor devin 19 Clement aiAiexandriei Pedagogul, I, 6; apud. J.A. Moehler, L'Unite dans l'Eglise ..• , col. ,Unam Sanctam", Paris, 1938, p. 15. 20 Pentru acest paragraf, vezi art. lui N. Berdiaev, Sur Ia nature de lafoi, din ,Ao/y~, revue internationale de synthese chretienne orthodoxe", anull, Bucure~ti 1928, pp. 45-50 21 Sf. Irineu, Adv. Haereses, III, 24, I, Migne, P.G. VII, coL 966. 216 Ciilauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice ~tiintii ~i cugetare in domeniul dogmatic ~i simbolic ,diafani" pentru Hristos cellauntric lor, prin viata lor duhovniceasca. Intrarea unuia in lumea supranaturala atrage ~i pe altii: ,,A$ a siilumineze lumina voastrii fnaintea oamenilor, fneat viizand $i faptele voastre eele bune sa preamareasea pe Tatiil vostru eel din eeruri ... " (Mt 5, 16). Caci nu poate fi cetate pe munte ~i sa nu se vada (Mt 5, 14). Intrarea noastra in lumea supranaturalului inseamna intrarea lumii supranaturale in natural. Aceasta intrepatnmdere se da cu lupta, osteneala, jertfe ... Ea are ca scop sa faca vazut nevazutul si sa realizeze nadajduitul. Iar cand se va savar~i aceasta vedere, cand norul care acope~a vederea credintei (FA 1, 9) se va sfa$ia ~i cand nadejdea va lua sfar~it pentru ca obiectul ei se va fi realizat, atunci vom vedea toate fata catre fata. Atunci credinta va inceta. Si va mai dainui numai iubirea, in veci de veci (1 Co 22, 8), caci Dumnezeu e iubire (1 In 4, 8). $TIIN+A $I CUGETARE IN DOMENIUL DOGMATIC $I SIMBOLIC Teologia dogmatici, 'itiin~i telogici. l. Teologia Dogmatica indepline~te conditiile unei adevarate ~tiinte. 2. Respingerea ideii contrarie. 3. Amestecul care caracterizeaza Teologia Dogmatica ~i Simbolica. 4. Experientele religioase care se repeta cu multi cre~tini, asigura una dintre caracteristicile ~tiintelor pozitive: repetarea acelora~i fenomene prin acelea~i metode ~i mijloace. 5. Primejdia de a tine cu orice pret la titlul de ,~tiinta", acordat Dogmaticii. 9 m vazut cele doua principii, eel obiectiv $i eel subiectiv al Teologiei Dogmatice $i Si~bolice. ~evelatia dum~e~eiasa ne inalta gan~ulla eel care a dat~o; ~r~dinta, Ia mtJlocul pnn care am pnmtt-o. Se poate vorb1 despre aceasta dtsctplma ca despre o $tiinta? Caci ne vorbe~te despre Durnnezeu, ,Deus absconditus", pe care nimeni nu L-a vazut niciodata $i despre un mijloc de a dobandi aceste ,cuno$tinte" despre El, care e cu totul deosebit. Vom expune, pe scurt, cele referitoare Ia aceasta problema. 1. 0 $tiinta se deosebe$te, dupa unii cugetatori cre~tini, prin aceea ca da o cunoa~tere a.unui o~iect, ca aceasta cunoa$tere data de ea e sigura ~i case poate obtine printr' o randuiala SI~tematlca 1• Din acest punct de vedere Teologia Dogmatica ~i Simbolica este o $tiinta ca oncare alta. Ea da, intr'adevar, o cunoa$tere despre Dumnezeu, prin studiul aprofundat al celor doua izvoare ale Revelatiei. Autoritatea cunoa$terii religioase e ,asigurata" pentru I Gaston Fromme!, L'experience chretienne, un cours de Dogmatique, vol. I, Neuchiitel, 1916, p. 2. 217 ~tiint;l ~i cugetare in domeniul dogmatic ~i simbolic C.tlauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice cre~tini de nenumaratul ~ir al martirilor ~i a al marturisitorilor, care au trait ~i au murit pentru credinta lor. Si, in slar~it, ease poate obtine printr'o randuiala sistematica a materialului oferit de izvoarele amintite, ca ~i de experienta traitorilor in Dumnezeu. 2. S' a tagaduit disciplinei acesteia- ca ~i filozofiei ~i mai ales metafizicii- titlul de ,~tiinta ", pentru motivul ca el s' ar cuveni numai a~ a numitelor ,~tiinte pozitive". Se ~tie, de pilda, ca, in veacul trecut, Auguste Comte a aratat ca sunt trei ordine de cuno~tinte: intai, cea teologica sau fictiva, al doilea cea metafizica sau abstracta, ~i al treilea, cea ~tiintifica sau pozitiva. Pe ce intemeia el categorisirea metafizicii ca un simplu exercitiu de abstractizare, iar a religiei, ca o stare fictiva ~i rt;!zerva titlul de ,cunoa~tere ~tiintifica" numai celei zise ,pozitiva"? Pe faptul ca el reducea evidenta la sensibil sau rational. El limita astfel cu totul domeniul ~tiintific, excluzand din el nu numai domeniul supranatural al credintei, ci ~i notiuni curente, pe care nu le demonstram, ci le credem, printr'o ,credinta" ce se confunda cu parerea: datoria, binele, raul, con~tiinta, care nu se demonstreaza ci se arata se afirma constiintei si se atesteaza. Intr' adevar, nu exista numai taramul sensibilului, ' . . . ci ~i al rationalului ~i al Moralei ~i ReligieF. Deci, in conceptia cre~tina, domeniul ~tiintei pozitive nu cuprinde toate realitatile ce se impun cunoa~terii noastre. Domeniul supranaturalului ramane o realitate constrangatoare, fie ca e tagaduita, fie ca e recunoscuta. De aceea, ~tiintele pozitive pot afirma realitatile cazute in domeniul cercetarilor lor, dar nu au dreptul sa tagaduiasca cele care depa~esc limitele acestui domeniu, ele insele fiind limitate, relative, nedesavar~ite, nesigure, daca nu chiar contradictoriP, uneori. 3. Dupa obiectul ei, Dogmatica e ~tiinta cea mai inalta, deoarece ea sistematizeaza datu! revelat absolut, despre Dumnezeu. Dupa subiectul ei, este desavar~ita, deoarece subiectul ei e insa~i Biserica; dar dupa mijlocitorul ei, autorul, ea e mai mult sau mai putin imperfecta, din toate punctele de vedere. Caci toate ~tiinele omene~ti sunt nedesavar~ite, deci ~i Dogmatica. Si ea participa la starea de cunoa~tere imperfecta, schimbatoare. Caci daca ,datul revelat" e desavar~it, ceea ce face specificul Dogmaticii, adica tocmai expunerea lui ~tiintifica ~i sistematica se poate schimba de lao epoca la alta. Astfel, daca comparam Teologia Dogmatica a lui Macarie, de acum un veac, cu a noastra, vedem ca el are multe conceptii deosebite cu privire Ia atributele dumnezeie~ti, rascum- parare, Har etc., pe care le-arn mai amintit. Disciplina Dogmaticii nu e ~tiinta cazuta din cer, ci poate fi socotita ca un dar allui Dumnezeu, primit in conditii omene~ti ~i pamante~ti, adica putand cuprinde alaturi de aur ~i o simpla argila, lipita de el, adica adevar dumnezeiesc ~i gre~eala omeneasca 4 • Totu~i, prin obiectul cercetarii ei, dupa metodele ei, ( experienta ~i credinta), ~i dupa criteriile proprii ale adevarului ei normate de Biserica, potrivit Revelatiei -, ea poate fi socotita ca ocupad locul de mijloc intre ~tiinta omeneasca ~i experientele sau izvoarele; din care a luat na~tere 5 • In felul acesta, Teologia Dogmatica ~i Simbolica se caracterizeaza prin acest amestec de inalt ~tiintific ~i profund-credincios de relativ ~i absolut, de dumnezeiesc ~i omenesc, de bisericesc-colectiv ~i individual. 2 Idem, ibidem, pp. 5-9. 3 Vezi revista ,Studii Teologice", anul VI, 193 7, vol. I, Bucure~ti, pp. 3-31. 4 K. Barth, Dogmatik im Grundriss, Zollikon ZUrich, 1947, p. 11. 5 Emil Brunner, Die christliche Lehre von Gott, Dogmatik, vol. I ZUrich, 1946, p. 74. 218 C;llauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice ~tiint;l ~i cugetare in domeniul dogmatic ~i simbolic 4. Teologia Dogmatica ~i Simbolica i~i merita numele d~ ,~tiinta ",dar de ,~tiinta teologica", prin faptul ca obiectul ei, invatatura ere~ tina, cristalizata cu deosebire in dogme, (ale caror experiente sunt descrise minunat de Parintii pustiei, de traitorii in Dumnezeu), este data prin Descoperirea dumnezeiasca, in care i~i au obar~ia experientele acesteia, dar nu odata ~i ,fn multe piirti $i fn multe chipuri" (Evr 1, 1 ). Unitatea acestor experiente pe care o reahzeaza pe deplin numai persoana lui Iisus, pana Ia statura caruia nazuie~te sa ajunga cre~tinul ~i apoi sfintii prin mijlocirea dumnezeiescului Har, care lucreaza ,unul in toti" ~i in genere trairea in una ~i aceea~i Biserica pe diferite trepte ale induhovnicirii, asigura una dintre caracteristicile experientelor pozitive: repetarea acelora~i fenomene prin acelea~i mijloace. 5. Totu~i, ceea ce face specificul oricarei ~tiinte, adica ,cunoa~terea", aceea pe care o da ea, este o cunoa~tere cu totul deosebita de celelalte. E o cunoa~tere prin ,ochii credintei"6, prin ,ratiunea inimii", prin dovada eel or nevazute7. Eo cunoa~tere sui generis, un ,adevar prin intalnire", adevar in dimensiunea personala lui ,tu-eu", nu in dimensiunea ,lucrului", zice Emil Brunner8• lata de ce, continua el, nu se poate vorbi despre cunoa~terea pe care ne-o da Dogmatica despre Dumnezeu, ca despre o cunoa~tere ~tiintifica oarecare exterioara noua. · ' E vadit lucru ca Dogmatica are analogii cu alte ~tiinte. Dar ea realizeaza foarte putin din desava~irea celorlalte ~tiinte profane, prin specificul cuno~tintei sale. Caci pe cand celelalte ~tiinte se pot apropia cu atat mai mult de ceea ce face obiectul cercetarilor, in domeniul dogmatic, cu cat reflecteaza cineva mai mult, pe plan intelectual, cu atat are impresia ca obiectul reflectiilor sale se departeaza mai mult: intre aceasta credinta-intalnire cu_Dumnezeu ~i Dogmatica se interpune, masiv, cugetarea omeneasca, care uneori este uc1gatoare de credinta. Si adeseori ai impresia ca, cu cat demonstratia dogmatica e mai constrangatoare, cu atat se departeaza mai repede ceea ce era viu in credinta: ,Totul devine sistem sau sistematizare. lstoric-dinamicul e prins intr'o retea de idei logice ate~porale; categoriile personale sunt acoperite de cele nepersonale"9 • Si astfel, cu pretul une1 departari de persoana vie a lui Iisus Hristos, a lui Dumnezeu se ajunge uneori, la o sistematizare desavar~ita a unei invataturi care n'are nimic viu, nimic trait in ea. Citind unele tratate scolastice, aceasta impresie ramane intiparita in suflet. De aceea e o datorie pentru dogmatist de a cauta sa redea ceva din gnoza cre~tina, din cunoa~terea traita, experimentata, in Dogmatica sa, necautand sa ucida ce e viu in ea, numai de dragul unei sistematizari mai perfecte sau pentru a deosebi aceasta disciplina cu titlul de 0 insemnatate foarte relativa in cele religioase, de ,~tiinta" ( cazul batranului Serapion, istorisit de Casian ~i amintit de noi e un exemplu tipic in acest sens). Ea trebuie sa pastreze ceva din dinamismul primar al invataturii crestine fara sa piarda insa ceea . . ' ' ' ce face specificul ei in ansamblul celorlalte discipline teologice. 6 Fericitul Augustin, Epistola CXX, Migne, P. L., XXXIII, coL 456. 7 Evrei I, I; vezi idem ibidem. 8 Emil Brunner, op. cit., p. 71. 9 Idem, ibidem, p. 73. 219 Teologia Dogmaticii ~~ Filozofia in Biserica Ortodoxa Calauzele Teologiei Dogmatlce ~~ Simbolice TEOLOGIA DOGMATICA ~I FILOZOFIA IN BISERICA ORTODOxA 1. Atitudinea Sfintei Scripturi ~i a Sfintei Traditii fata de intelepciunea omeneasca. 2. Romano-catolicismul a " canonizat" aristotelismul. 3. Protestantismul, dupa ce s'a acomodat cu toate sistemele ~i felurile de gandire, se opune azi cat poate, oricarui amestec al filosofiei in Dogmatica cre~tina. 4. Atitudinea concilianta a Teologiei ortodoxe. restinismul a luat na~tere ~i s'a dezvoltat intr'o lume, care atinsese culmi unice in ~e prive~te filozofia. Chiar in scrierile Nou~?i Testament ve?e:n case ia o a~itudi~e fata de aceasta ,intelepciune omeneasca , cu care cre~timsmul putea mtra m competitie ~i in conflict. De aceea nu e de mirare. ca, incepand cu. Sf. Apostol P~vel, cre~tinismul ia uneori atitudine potrivnica filozofiet; pentru a dovedt aceasta, e de aJ~~~ sane amintim de avertismentul aspru, pe care marele Apostolll da eel or ce se lasa vraJlti de intelepciunea acestui veac: ,,Luati aminte sa nu vafure pe voi cineva cujilozojia $i cu in$elaciunea de$arta dupa stihiile lumii $i nu dupa Hristos", fiindca ,,Domnul cunoa$te gandurile fnteleptilor cat sunt de de$arte" (Co 1 12, 8 ~i 1 Co 3, 20). ,Unde est~ inteleptul? Unde este carturarul? Unde este fntrebatorul veacului acestuia? N'a socotzt Dumnezeu fntelepciunea lumii de nebuna?", intreaba Sf. Apostol. SAi a poi v~ste~te pieirea ~ntelepc~~nii desarte a celor ce se opun lui Dumnezeu: ,,Pierde-voi zntelepczunea znteleptzlor $1 $lllnta celor f~vatati o voi nimici" (1 Co 1, 19, 20). Cu ~c~asta, Apostolul Neamurilor nu intelegea sa osandeasca cugetarea omeneasca, ci cugetarea care lupta in zadar cu Dumnezeu ~i cu Hristos. . . . .. Aceasta deosebire a fost bine inteleasa de Biserica de la inceputul et ~~ de aceea confen ei au luat 0 atitudine potrivita cu tinta urmarita de filozofie: uneori potrivnica, alteori favorabila. Astfel Tatian Asirianul se ridica cu hotarare imporiva amestecului celor omene~ti cu cele dunm~zei~sti iar Sf. Grigore de Nazianz compara introducerea filozofiei in cugetarea cre~tina cu cele 1 0 pla~i ale Egiptului- atitudine formulata antitetic de Tertulian in cunoscuta invectiva: ,,Adeo quid simile philosophus et chri~:ianus: Graecia.e di~cipulus et coeli?" 1 : _ A A Dar unii dintre contemporann lor tau o atitudme exact contrane, vazand m intelepciunea omeneasca un ajutor pretios, o treapta .catre i~telepciunea dum~e:eieas~a si un indrumator catre ea. Prototipullor este Sf. Justm Marttrul, care nu leapada mantla de filozof pana la moarte. Scoala din Alexandria va determina curentul eel mai put.ernic si mai statornic pe aceasta cale, propunandu-~i sa demonstreze ca daca intelepcmnea pagana a ajuns lao inaltime unica, aceasta se datore~te tot lui Dumnezeu-Logosul, atot- I Tertulian, Apologeticum, XL VI. 220 catauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Teologia Dogmatica ~~ Filozofia in Biserica Ortodoxa intelepciunea, care a luminat pe cei mai ale~i fii ai antichitatii pagane. Folosindu-ne de unele adevaruri descoperite lor, nu gre~im, in masura in care alegerea e facuta in lumina lui Hristos, care lumineaza toate. Filozofia, scrie Clement Alexandrinul, are un rol providential, ca o calauza catre Hristos, ca ~i Vechiul Testament: ,Filozofia a fost data grecilor ca un fel de Testament spre folosul lor, care trebuie sa le serveasca de treapta pentru a se inalta Ia filozofia dupa Hristos "2• Sf. loan Damaschin - autor a! unui tratat de Logica aristotelica -, va sintetiza atitudinea Sfintilor Parinti fata de filozofie, emitand celebra formula folosita de Petru Damian in Apus ~i, dupa el de toata scolastica, ,Filosofia ancilla fidei": Sa cercetam, scrie el, ~i scrierile inteleptilor pagfmi, caci poate vom afla ~i Ia ei ceva bun de invatat ~i vom culege de acolo ceva folositor sufletului (dupa care da formula citata)3. 2. Dupa marea schisma, Biserica apuseana i~i insu~e~te metoda scolastica, prin care cauta sa demonstreze toate adevarurile credintei. La temelia ei stau categoriile filozofiei aristotelice, care odata cu eel mai desavar~it sistem scolastic, ,Summa totius Theologiae" a lui Toma de Aquino, au fost primite de fapt ca normative pentru intreaga Biserica romano-catolica, au fost decretate ca atare de papa Leon al XIII -lea ~i, ca urmare, sunt suspectati ~i inlaturati toti cei care nu le prim esc, dand intaietate altui sistem ( cazul Laberthonniere sau al Pr. Sanson). Toma de Aquino ~i-a aparat conceptia filozofica in felul urmator: este oare ingaduit, intreaba el, sa se amestece apa intelepciunii acestui veac cu vinul Scripturii? La care raspunde: ,Cei care se slujesc de filozofie, in expunerea Scripturii Sfinte, nu amesteca apa cu vinul, ci schimba apa in vin"4• Nu e u~or sa te mentii pe o asemenea pozitie, din pricina urmatoare: cugetarea omeneasca nu poate servi decat ca ve~mant pentru invatatura dumnezeieasca. A~a dupa cum, daca ar ie~i cineva pe strada imbracat in hainele evului mediuar fi obiect de cercetare curioasa, dar nimeni nu ~i le-ar insu~i, ele nemaicorespunzand felului nostru de viata, gusturilor ~i nevoilor noastre, tot astfel filozofia aristotelica prin intermediul celei scolastice, nu mai raspunde problemelor zilelor noastre, dupa cum nu mai corespunde nazuintelor sufletului nostru ~i, in general, nivelului ~tiintific ~i inaltimii gandirii de azi. Tratatele scolastice sau instil scolastic, silogismic, nu mai sunt potrivite cu epoca noastra, nu mai sunt in gustul nostru. In~i~i romano-catolicii recunosc acest lucru; de aceea ei explica dependenta Teologiei apusene de filozofia scolastica ~i ,canonizarea" Tomismului in felul urmator: filozofia aceasta da o traducere in limbajul accesibil omului a adevarurilor dumnezeie~ti; ea da mai intai terminologia ~i apoi metoda, cadrele logice, neinfeudand dogma nici uinui sistem filozofic propriu-zis5. Totu~i nu se poate tagadui ca, in romano-catolicism, sistemul de gandire oficial e eel aristotelic trecut prin filiera scolastica ~i ca aceasta Biserica s'a fixat definitiv asupra unui singur sistem filozofic; ea nu mai ingaduie gandirii omene~ti sa evolueze sau nu mai ingaduie cugetarii religioase sa se actualizeze, sa se puna de acord cu gandirea omeneasca sub toate formele: ,Nunc in aeternum stat!". 2 Stromate, VI, 8, Migne, P. G. IX, col. 288-289. 3 Sf. loan Damaschinul, Fantana cuno~tintei, Migne, P. G. XCIV, col. 532. 4 Toma de Aquino, In Boet., De Trin., Qu. 2, art. 3, obiect 5 ~i ad. 5. 5 Vezi Reg. Garrigou-Lagrange, Le sens commun, a 5-a mie, Paris, 1936, pp. 361-399. 221 Teologia Dogmatica ~~ Filozofia in Biserica Ortodoxa Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice 3. Protestantismul a cazut in gre&eala Ia extrema cealalta: el a cautat sa se actualizeze" in a&a masura, incat aproape toate Dogmaticile acestei confesiuni poart.a ~dane imprimat caracterul gandirii omene~ti a timpulu.i :es~ectiv. ,?~pa c~ ,s'a yotoht Iupta lui cu romano-catolicismul, protestanhsmul a pom1t mt.r o ?oa~~.cmdata m c~utarea propriilor himere sau a celor cu care-i imbia mersul, ev~Iut1a gand1~11 pr?fa~e .. S1~astfel~ ,ortodoxiei protestante", seci, a veacului al XVII-lea, 1-a urma~ dire.ctia p1ehsta, ap01 asa-numitul rationalism vulgar, apoi neo-kantianismul, supra-ratwnahsmul..., pentru ~a i~ veacul trecut sa imbrace haina transparenta a hegelianismului, sa evolueze spre Teolog1a sentimentului &i a panteismului, apoi sa se bifurce intr'un dogmatism confesiona~ sau dogmatic, pentru cain veacul nostru sa se sfil.&ie intr'un Ii?eralisn; ~~s ~ina 1~ aco~fe~wna~ !ism complet, intr'un neo-calvinism &i un neo-luteramsm indarJit, m ex1stent1~hsm &~ mai ales in Teologia Dialectica sau ,a crizei"- eel mai putemic curent al protestantlsmulm de azi"6• E vrednic de observat ca corifeii acestei din urma &coli se leapada de filozofie, desi metoda dialectica pe care-&i sprijinesc curentul, ea insa&i este o metoda ?Iozofica. As.tfel Karl Barth e nevoit sa recunoasca adevarul ca ,de indata ce am desch1s gura, ne gasim,in domeniul filozofiei"; ca transpunerea ~atul~i,re~el~t in C_?ncep~e presu?une ~~ sens filozofic acceptat al acestor concepte. El mat arata msa ca, daca folos1rea une~ vorbm curente nu dovedeste liberarea de orice filozofie, totu&i nu inseamna legarea cmva de o filozofie determin~ta. Daca s'ar !ega cineva de o limba conceptuala precisa, adica a unui sistem filozofic precis, el &i-ar pierde libertatea. In consecinta, teol~gul ,t.rebu~e. s~ protesteze impotriva oricarei specii de realism &i de idealism ... S~~sul oncaror 1magm1 &1 al tuturor conceptelor nu stain imagini &i in conceptele insele, c1 m Dumnezeu Ia care se _. "7 raporteaza... . . . , , . . . ~ Constatand dec1 ca once expunere se face mtr un lnnbaJ filozofi~, Barth ev~ta adoptarea unui sistem precis. E o ~titudi.ne de prude~t~ p.e care pr~testant~smul de az1 ~ adopta, ca 0 concluzie a premisei d1alect1ce ~ prapast1e1 .dmtre Cuvantullm Dum~ez~u &1 cugetarea omeneasca,- in urma exceselor dm trecut. .D1~ ac~st pu~ct. de _:ed.e~~' msa,. nu trebuie sa se excluda orice gandire omeneasca, apnonc, c1, potnv1t gand1m Sfint1lor Parinti sa se excluda numai aceea potrivnica lui Dumnezeu. . . · 4. Ortodoxia are o parere mult mai concilianta decat celelalte doua confe~mm cre&tine; inflorirea cugetarii teologice ruse&ti contemporane, !n ~run~e. cu un Berd1aev, Bulgakov &.a., da marturie despre roadele frumoase ale aceste1 ahtud1m. . . Dar pana sa se ajunga aici, Teologia rasariteana a avut de traversat adeseon pustml unor crize... . . Astfel· multumita influentei scolasticii apusene, loan !talus &i alti invatacei bizantm1 ai sai au ca~ut i; erezia antitrinitara; mai apoi Eustratie al Niceei a fost adus 1n fata sinodului din 1117, de Ia Constantinopol, Ia care a fost silit sa subscrie urmatoarea formula, care trebuia sa puna capat abuzurilor ce se faceau de metoda scol~stica: ,ce.l c~re. ar afirma ca e bine sa argumentezi, privitor Ia principiile nedemonstrabtle ale credmte1 $1 Ia 6 N. Chitescu, Ortodoxie $i Protestantism, studiu In ,Ortodoxia", anul II, nr. 3, iulie-septembrie, 1950, Bucurc$ti, p. 432 sq. 7 Karl Bath, Credo, trad. din nemte$te de Pierre $i Jean Jundt, Paris, 1936, pp. 229-232. 222 Calauzele Teo1ogiei Dogmatice ~~ Simbolice Teo1ogia Dogmatica ~~ Filozof1a in Biserica Ortodoxa acelea in privinta carora Parintii nu au folosit nicidecum silogisme, sa se opreasca, nu numai ca neevlavios, ci &i ca nebun &i fara de minte ... "8• Aceasta oroare de scolastica s'a indepartat cu timpul, ba a fost inlocuita cu o imbrati&are totala a metodei scolastice, din veacurile al XV-lea pana in al XVIII-lea, cand, incetul cu incetul, datorita mai ales influentei binefacatoare a lui Teo fan Procopovici, scolastica a fost, treptat, abandonata ca metoda. Care e atitudinea de azi a Dogmaticii ortodoxe in privinta raportului ei cu filozofia? Se arata folosul filozofiei in Teologie, intelegerea necesara intre credinta &i ratiune, ajutorul reciproc pe care &i-1 dau, dar, in practica, nu prea se folosesc sistemele filozofice in expunerea dreptei credinte9• Aceasta !ipsa este implinita, in ultimul timp, de marele curent pravoslavnic al Teologiei ruse&ti. Calauza noastra in pirivinta raportului dintre Teologie &i filozofie raman Sfintii Parinti. Ei au folosit cele doua mari curente filozofice ale lumii greco-romane, eel aristotelic &i eel platonic; deci s'au folosit de filozofiile cu trecere in vremea lor. Si pentru patrunderea gandirii patristice e nevoie, mai intai, de cunoa&terea acestor filozofii. Astfel, cu ajutorul atristotelismului s'au explicat unirea ipostatica, unitatea firii dumnezeie&ti in Treimea Persoanelor etc ... ; iar cu ajutorul platonismului se deosebesc cele doua lumi, cea dumnezeieasca, suprasensibila; ve&nica, de cea materiala, nedesavar&ita, quasi-haotica. Omul, un microcosmos, are partea lui cea mai nobila inchisa in materie &i incearca sa se inalte la lumea ve&nica. Prin participare- notiunea platontica -, el se poate imparta$i de bunurile dumnezeie$ti, de Har ... Cu aceste exemple am aratat, pe de o parte ca Sfintii Parinti au folosit in mod curent filozofiile timpului lor &i, pede alta parte ca, pentru a-i intelege, trebuie sa cunoa&tem aceste filozofii. De aici urmeaza mai intai ca dogmatistul poate inve$manta ideile revelate in orice sis tern filozofic, potrivit preferintei sale, fara sa modifice ceva din cuprinsul Descoperirii, &i dandu-i forma convenabila acestui fond. In a! doilea rand, folosirea demonstratiei filozofice trebt~ie facuta cu moderatie, pentru a nu se mai ajunge Ia abuzurile cunoscute ale scolasticii. In al treilea rand, folosirea categoriilor unei filozofii nu exclude folosirea altora. In a! patrulea rand, tinand seama de insemnatatea filozofiei aristotelice &i mai ales platonice in epoca patristica, e de Ia sine inteles ca dogmatistul are nevoie de o anumita ,doza': de formatie elenistica pentru intelegerea dogmelor cre&tine. In sfar&it, folosirea unei gandiri sau a unor categorii filozofice nu trebuie facuta pentru scoaterea in relief a propriei intelepciuni, ci pentru triumful ideilor cre&tine, prin impodobirea lor aleasa, potrivit nevoilor suflete&ti, pregatirii &i inclinarilor contem- poranilor. Caci !ipsa smereniei Ia un dogmatist e mai pagubitoare decat !ipsa filozofiei in expunerea invataturii cre&tine. Un ganditor cre&tin a motivat astfel dreptul &i obligatia fiecarei generatii cre&tine de ada dezlegare problemelor timpului prin prisma Evangheliei: ,Cre&tinii veacurilor noi nu 8 Vezi S. Salaville, Philosophie et Theologie ou episodes scolastiques a Byzance de 1059 a 1117, In revista ,Echos d'Orient", t. XXIX, 1930, pp. 132-156. 9 A. Palmieri, Theologia Dogmatica orthodoxa ... , t. I, Floren(a, !911, p. 187 sq. 223 Subiectul 'ii spatiul Teologiei Dogmatice 'ii Simbolice Calliuzele Teologiei Dogmatice 'ii Simbolice sunt osanditi nicidecum la rolul de pazitori de arhive ~i muzee ale formelor dogmatice antice. Ca ~i cei vechi, noi suntem purtatori vii ai cuprinsurilor esentiale ale Traditiei credintei apostolice care de-a pururi se innoie~te ... Interzicerea de a talcui cuprinsul cre~tinismului in limba unei gandiri noi ~ide a-1 expune in forme proprii problematicii celei mai noi, ar fi o adevarata indumnezeire monofizita a elementului omenesc, o absolutizare a inarmarii filozofice cu vechea intelepciune, pentru intelegerea Parintilor Bisericii. Din fericire, nu e a~a. Pentru existenta dreptului de Iibera dezvoltare a credintei, cu ajutorul tehnicii filozofice celei mai noi, mo~tenirea de la Parintii Bisericii nu e pentru noi catu~e la picioare, ci ne da aripi liberatoare, care inalta intelegerea omeneasca cea slaba peste prapastia antinomiilor religioase. Ei sunt stele conducatoare care arata directii ce nu pot gre~i, spre dobandirea adevarurilor descoperite de Dumnezeu"10• SUBIECTUL SI SPA':riUL TEOLOGIEI DOGMATICE SI SIMBOLICE Biserica, subiect ~i spa~iu al Teologiei Dogm.atice ~i Simbolice. l. in ce sens Biserica e ,subiect" al Teologiei Dogmatice E?i Simbolice. 2. Biserica e ,spat.iul" Teologiei Dogmatice E?i Simbolice. 3. Ea a dat putinta dezvoltarii acestei discipline. upa ce am inteles ce este Teologia Dogmatica ~i Simbolica, rostul ei ~i locul pe care-1 ocupa in viata cre~tina, precum raportul ei cu ~tiinta ~i filozofia in general, se pune intrebarea: care este ,subiectul" ~i ,spatiul"Teologiei Dogmatice ~i Simbolice? 1. ,Subiect" al unei ~tiinte este acela caruia ii este incredintat obiectul ~i domeniul cercetarilor acelei ~tiinte. Teologia Dogmatica ~i Simbolica expune invatatura primita de Biserica prin cele doua izvoare ale Revelatiei: Sf. Scriptura ~i Sf. Traditie. Biserica este cea care a formulat in dogme aceasta invatatura; ea a aparat-o de erezii, a propovaduit-o, a sistematizat-o, a actualizat-o pentru fiecare generatie. Cei care au predat Teologia Dogmatica ~i Simbolica au avut totdeauna convingerea ca o fac in numele Bisericii ~i spre folosul ei. Cei ce au facut sa progreseze acest obiect ~i-au dat seama de faptul ca Biserica insa~i actualizeaza neincetat invatatura ei. Si, de asemenea, au tinut seama de faptul ca Biserica se pastreaza nepatata innoind numai inveli~ul sau istoric, dar pastrand ~i dezvoltand, numai printr 'o aprofundare ~i actualizare necontenita in timpurile pe care le strabate, fondul nestricat al Descoperirii dumnezeie~ti. Dogmatistul participa la viata Bisericii ~i la invatatura ei, expunandu-le in chip sistematic in cadrul datului revelat. El e con~tient de faptul ca Dogmatica da o marturie a I 0 Kartaschoff, Die Freiheit der Theologisch-wissenschaftlichen Forschung und die kirchliche Autoritlit, In ,Proces-verbaux du premier congres de Theologie orthodoxe a Athenes ... ", cit. supra, p. 183. 224 Calliuzele Teologiei Dogmatice 111 Simbolice Subiectul 'ii spatlul Teologiei Dogmatice 'ii Simbolice Bisericii despre Cuvantul lui Dumnezeu eel ve~nic in mijlocul sistemelor de gandire schimbatoare, in mijlocul unei ~tiinte in continua prefacere, iri mijlocul unei societati mereu in transformare. · _Acea~~~ martu_rie _e ~at~. d~ Biserica_ dupa indoita norma a Sfintei Scripturi ~i a Sfinte1 Tradttu, temeha vietu ei mtlme. Vechtmea este garantia autenticitatii ei. Protestantii in~isi proclama adevarul ca Biserica este subiectul acestei discipline, ca ~na ce ia naste~e in Biserica ~i e legata de existenta ei: ,Acolo unde se ocupa cineva de Dogmatica fie invatand pe altul, fie invatand de Ia altul, se gase~te in spatiul Bisericii. Cel care ar voi sa se ocupe cu Dogmatica ~is 'ar situa in afara Bisericii in chip constient, ar trebui sa stie ca obiectul Dogmaticii ii este strain ~i ar trebui sa nu se mire daca, dupa primii p~~i, ar constata ca nu e pe drumul eel bun ... ", spune chiar un protestant1• Bi_serica ~ primit darul infailibilitatii; ea eo Biserica invatatoare ~i prima porunca a Mantmtorulm data ucenicilor Sai, e aceea de a invata (Mt 28, 19). Dogmatica a Iuat na~tere din i'ndatorirea ei de a invata (FA 2, 42); ea este expunerea ~tiintifica ~i sistematica a inv~taturii Bisericii, potrivit noilor experiente ale acestei colectivitati ~i potrivit noilor nev01 pe care le creeaza vremurile. Am vazut ca Enciclica patriarhilor orientali de Ia 1 ~48 . scrie ca la noi nu s 'au putut face schimbari de credinta din pricina ca intreaga Bise~ICa paze~te adevarul. De aceea, Sfintii Parinti s'au intrecut in lauda ei: ,Nu te lepada de Btsenca - ne invata Sf. loan Gura de Aur; caci nimic nu e mai tare decat Biserica: Nadejdea ta e Biserica, mantuirea ta e Biserica, scaparea ta e Biserica. Ea e mai inalta decat cerul ~i mai intinsa de~at pamantul, niciodata nu imbatrane~te, totdeauna inflore~te"z. 2 .. Dm_ ce!e spli:se r~tese cu prisosinta ca tot Biserica e ,spatiul", aria Teologiei Dogmattce ~~ Stmbohce. Intr'adevar, ea i~i propune doua scopuri: acela de a expune in~at~tura pen~ru lam~rirea celor din launtrul Bisericii ~i acela de a propovadui pentru c~1 dm ~~~ra et. Pe ce1 din lau~t~ ii lumineaza ~i-i calauze~te, fortificandu-i, iar pe cei dm af~ra 11 a_tra~e: ~stfel se ~ehmtteaza, se intare~te ~i se in tin de neincetat acest ,spatiu" sau ane a Btsencu. Dogmatlca a luat na~tere in Biserica ~i e legata de existenta ei. Te folose~ti de Dogmatica in calitate de membru al Bisericii, cu con~tiinta unei ·sarci~i a Bisericii ~i unei_sluj_b~.!,n ~iserica, din pricina nevoilor din interiorul Bise~icii. Dogmatica e 0 functie a Btsencu ' ZICe tot un protestant3• Ea a luat nastere in Biserica la cateva veacuri dupa intert1eierea ei; dar temeiurile ei de nezdruncinat "se gasesc in chia~ izvoarele lnvataturii cre~tine a Bisericii. . ?bar~ia ~i _urea p~na in, epo~a polemi_celor a~ti-iu?aice ~i anti-pagane din epoca pnmara -~ cr~~tlmsmulm; ea s a ahmentat dm nev01le pnmelor lucrari catehetice ~i ale speculatulor malte, care dovedeau dumnezeirea invataturii cre~tine, precum ~i din talcuirile invataturilor biblice4 • Invataturile ereticilor ~i schismaticilor de tot felul n 'au loc fn Biserica· acestia s 'au exclus singuri din comunitate, nu mai sunt in comuniune cu ea, nu mai deti~ ade~arul ei in iubire, ~i nu mai traiesc in ,spatiul" ei, in aria ei duhovniceasca in marele ei curen~ dinamic, traditional. ' I Karl Barth, Dogmatik im Grundriss, Solliken-Ziirich, 1947, p. 10; cf. p. 9-13. 2 Sf. loan Gura de Aur, Omilia catre Eutropiu, 6, Migne, P. G., vol. 52, col. 402. 3 Emil Brunner, Die christliche Lehre von Gott, Dogmatik, vol. I, Zwinli-Verlag, ZUrich, 1946, p. 3. 4 Idem, ibidem, p. 103 sq. 225 Esenta doctrlnalli a celor trei marl confesiuni cre~tine Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Excluzandu-se astfel, singuri, nu mai pot detine adevarul, caci nu mai sunt in ,spatiul" unde lucreaza Duhul Sfilnt, nu mai talcuiesc Scripturi~e p~triv_it ~S~nt~i Traditii dumnezeie$ti, fiindca nu mai pot experimenta viata in Hnstos m B1s~nca $1 pnn ~a; b~, mai mult, dupa consensul Bisericii primare, nu mai pot nici macar folost Sfintele Scnptun: ele sunt un bun al Bisericii, pe care Dumnezeu 1-a incredintat Bisericii $i a caror cheie e J:ncredintata exclusiv acestui organ al mantuirii, in care lucreaza Duhul Stant ,carele a grait pri~ prooroci". In epoca patristica s 'a accentuat aceasta ~ip~a.~ e~etic~lor d~ tot. felul: care s'au rupt din trupul Bisericii $i care, in virtutea ,prescnpt1e1 $t-au .mterz1~ smgur~ folosinta Sfintelor Scripturi, (in De praescriptione haereticorum al lm Tertuhan, mat ales dupa Adversus haereses al Sf. Irineu_). , . . , . . . . , . 3. Dar si in alt sens Biserica e ,sub1ectul $1 ,spatml dtsc1plme1 noastre. In ea $1 pentru ea s'a dezvoltat Teologia Dogmatica $i Simbolica, caci !n ea $~ pen~ru ea au lua~ nastere si scolile teologice care au cultivat'o $i au perfectat'o cu ttmpul. In pnmele veacun al~ Bis~ri~ii cre$tine, vestitele $Coli teologice au lucrat pentru ea; mai apoi, conducerea Bisericii insa$i a infiintat $Coli proprii care au dus mai departe !aclia celor dintai .. Ora et labora" ramane deviza dogmatistului, caruia i s'a incredintat sarcma de a duce ~ai departe !aclia acestei alese discipline, una dintre principalele discipline ale $tiintei teologice. ESENTA DOCTRINALA A CELOR TREI MARl ' CONFESIUNI CRESTINE1 ' I. Caracterizare generala. 1. Criteriul adevarului in cele trei confesiuni cre~?tine. 2. Explicatia specificului fiecareia dintre ele prin patronatul spiritual a trei Apostoli. 3. Originea istorica a celor trei confesiuni cref?tine; urmare. 4. Dozarea elementului divin $i uman in Teologia celor trei confesiuni cre~?tine. 9 m sffir$it partea generala sau principiala a Teologiei Dogmatice $i. ~im~olic~. Am cercetat, pe rand, obiectul disciplinei noastre, insemnatatea $1 tstona lm; am inteles rostul cunoa$terii dogmatice, mijloacele ei de exprimare, dupa cum am studiat $i izvoarele, calauzele, principiile, aria $i subiectul Teologiei Dogmatice $i Simbolice. Inainte de a patrunde in cunoa$terea aprofundata a dogmelor cre$tine, vom da o perspectiva de ansamblu a J:nvataturii cre$tine a celor trei confesiuni cre$tine; ea ne va U$ura intelegerea lor. 1 Vezi studiul Prof. N. Chitescu, cu acela~i titlu, in rev. ,Studii Teologice", seria II-a, nr. 9-10, noiembrie- decembrie, 1949, pp. 763-780. 226 catauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Esenta doctrlnalli a celor trei marl confesiuni cr~tine Alexei Homiacov, eel mai mare ganditor cre$tin rus al veacului trecut, a scris: ,Trei voci mari se aud in Europa: ,Supuneti-va $i credeti decretelor mele!", spunea vocea Romei. ,Fiti liberi $i incercati sa va faceti o credinta", zicea vocea protestantismului. Iar vocea Bisericii graie$te catre copiii ei: ,Sa ne iubim unii pe altii ca J:ntr'un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul $i pe Sfilntul Duh!"2• Cum am ajuns la o asemenea disonanta de voci in lumea crestina care trebuia sa formeze simfonia dumnezeieasca a cerului p~ pamant? Care e gre$e~la inhiala, principiul ascuns, care a ros ca viermele eel nevazut la temelia unitatii cre$tine $i a sfil$iat Biserica - mantia cea !ara cusatura a Domnului? lata cateva intrebari pe care le ridica dintru inceput problema noastra; Ia acestea $i la altele, care se vor vadi in cursu! expunerii, vom cauta sa raspundem J:ntr'un chip cat mai obiectiv, luand ca marturie istoria nepartinitoare. Caci, altfel, !ipsa de obiectivitate ne-ar face tot atat de vrednici de ras ca $i pe un Lacordaire, care in ,L'Univers religieux", sustinea in veacul trecut ca noi, rasaritenii, fierbem pe morti in vin pentru ale asigura intrarea in rai; sau cape un Tholuk, invatat teolog in vremea sa, care scria lui Strauss ca in Biserica noastra nu se cite$te niciodata Evanghelia dup loan3• 1. Mai presus de orice, pe noi ne intereseaza adevarul, pe care il cautam din toate puterile noastre; el e in Dumnezeu: ,,Eu sunt calea, adewirul # viata", a spus Domnul (In 24, 6); $i tot El ne-a invatat: ,,De veti ramdne fn cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenicii Mei; $i Veti cunoa$te adevarul; iar adevarul va vaface liberi'' (In 8, 31-32). Biserica ras.ariteana nu a pus la temelia vreuneia dintre patriarhii falsele decretale, ca apusenii; pe not nu ne supara Adevarul. Dar tocmai aici se ridica adevarata greutate pentru cercetatori: exista trei ramuri mari ale cre$tinismului $i fiecare revendica pentru sine posesiunea adevarului intreg. Trebuie aflat un criteriu al acestui adevar; iar acest criteriu, trebuie sa se impuna, prin taria lui, tuturor celor trei ramuri ale cre$tinismului. Nu-l aflam nici Ia protestanti, nici Ia catolici. Protestanfii au ridicat, in felurite chipuri, aceasta problema $i au rezolvat-o intr'un fel cu totul subiectiv: exista, dupa ei, doua nazuinte innascute in om: aceea de a afla adev~rul gata !acut sau descoperit $i aceea de a-1 afla prin propriile straduinte. Cea dintii nazumta i$i afla raspuns in romano-catolicism, unde adevarul se da, fomulat de autoritatea bisericeasca; cea de a doua e satisracuta de protestantism, unde con$tiinta credinciosului disceme ce e cu adevarat dumnezeiesc $i descoperit, de ce este omenesc: tema care prelucra o idee raspandita, in veacul trecut, de Alexandru Vinet, printre alti protestanti $i care nu prezinta un criteriu obiectiv, ci unul subiectiv $i foarte relativ". . Dupa r~mano-catolici, criteriul adevarului e aprobarea papei; altfel, in starea de neumre de az1 a confesiunilor cre$tine nu are cine sa formuleze $i sa hotarasca ce e adevarat $i ce nu e. Nici acest raspuns al absolutismului papist nu ne multume$te mai 2 A. S. Homiacov, L'Eglise latine et le Protestantisme au point de vue de l'Eglise d'Orient, Lausanne et Vevery, 1872, p. 308. 3 A. S. Homiacov, op. cit., p. 65, nota. 4 E tema vestitei caf!i a fostului Decan al Facultatii Protestante din Paris, Auguste Sabatier, Les Religions d'autorite, Ia religion de l'Esprit. 227 Esenta doctrinala a celor trei marl confesiuni cr~tine Cillauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice mult dedit relativismul protestant, deoarece nu se ridica deasupra contingentelor de i?ter~s si de util: ce pare adevarat ne in~eala ca parte a vizibila a unui .obiect in forma de s~mtsfera; ~i se pare ca am vazut totul, vazand o parte ~i ne in~elam fimdca partea cealalta poate fi alta forma geometrica. . . . . . . . . lata de ce ne vom adresa unor competente verificate de mtlemt ~~ pni?tte d: Bts~nca ecumenica dinaintea marii schisme, pentru cain intuirea integrala a s.fer~t adeva:uim, pe care 0 aveau cei ce vorbeau in numele intregii Biserici, sa aflam un cntenu valabtl pentru toate timpurile. . . . . . . In acea epoca a ecumenicitatii Biseri~ii, Sf. Inne~ n~-a da!, pnn~e ~l!u, un ~nt~n~ pe care-! amintim aici: ,Noi pastram sene eP- neatmsaA credt~ta pni?tt~ ~~ B~s~nca, pentru ca ea e un dar al Duhului Stant. Caci Dumnezeu a ~~~redmtat Btsencn mtsmnea de a imparta~i pe Duhul creaturilor Sale, care s~nt oam:nn,.pentru ca toate. membr~l~ care-L primesc sa fie !acute vii. A colo este esenttalullegaturn noastre cu .~r~~tos, a.dtc~ acolo se arata puterea Duhului Stant. E Duhul Stant. El e arvuna peremtatu credmtet noastre, a cre~terii ~i a dezvoltarii ei in noi; El e calea care du.ce la Dumnez~u. _Ac~lo unde e Biserica, e ~i Duhullui Dumnezeu. Acolo unde e Duhullm Dumnezeu ~ ~~ Btsenc~ ~i plinatatea Harului. Iar Duhul e Ade~a~L. ~e~tru aceasta, de aseme.nea, c~t care .cauta hrana lor in afara sanului matem al Btsencu, n au deloc parte cu Hnstos ~~ nu pnmesc apele vii ~i curate care curg ca un ~uvoi din Tr_upul Tainic:'. . A .. . .. Si Sf. Irineu punea problema criteriulm adevarulm umc m mt~locul multtmt~ de comunitati eretice, care, fiecare in parte, pretindeau ca detin adevarul mt~gr~l. ~~.vazut raspunsul.lui: e adevarul fundamental ca infailibilitatea n'~ fast data decat B~senct~ care a primit'o de Ia Sfintii ~post?!~. Cu a~easta am i?lat~rat tpot~~a protestanta, d.upa car~ adevarul ar putea fi dat msulm smguratlc; am respms ~~ pretentnle r~mano-catohce, dup~ care papa ar fi ,arbiter veritati(. Enciclica patri~r.hilo~ ortodoc~I de.la 184~, _ne ~rata in chip raspicat acest lucru: ,Jnsiisi persoana [erzcztulu! f!etru ~ fo~t JU~ecat~ ma!n~e~ tuturor dupii adeviirul Evangheliei" ( Ga 2), ~~.a. fast ga~tt dupa martuna. scr:_tptunstlca vinovat si nu drept mergana' ( Ga 2, 14 )6• Innomle doctnnale au fast comtse m ~~us c~ binecuvantarea papei. Dimpotriva, ,Ia noi- scrie ~nci~lica in alt l~c -~n~au putut ?I~t?data nici patriarhii, nici sinoadele sa introduca lucrun. not, pe~tr_u c~ .aparato~l rehg1~1 est~ insu~i corpul Bisericii, adica poporul insu~i, c~re vma ca Re.hg.ta sa-1 .~e ve~m~ nes~hm:ba;~ ~i la fel cu a parintilor sai, a~a cum au exper~m~nta~ multi ?m pap~t de dupa schtsma .... : adaugand cuvantul memorabil (allui Celestm, m tlmpul smodulm al III-lea ecumemc). Destinat novitas incessere vetustatem"7). • •• A . " E adevarat ca acest acord al tuturor cre~tinilor n' a existat in chtp absolut met mamte de marea schisma, ba chiar nici in timpul Sfintilor Apost~li, caci satan_nu doar:ne. D.ar precum in mijlocul neamurilor Dumnezeu ll: ~azit po~o~l dm car~ ave~ sa .se nas~a Mesta, tot astfel El pastreaza, in mijlocul sectelor ~~ confesmmlor cre~tlne Btsenca Lm, nucleul unicei turme, cu unicul Pastor, Iisus Hristos. . A Iar daca din cele expuse incercam sa tragem o concluzte, aceasta n~ poate fi d~cat ideea ca criteriul adevarului ni-l da, in multimea invataturilor interconfeswnale cre~tme, 5 Sf. Irineu, Adv. Haeres., III, XXIV, 1, P. G., VII, 966. 6 Enciclica Patriarhilor ortodoc$i, rev. cit. 7 Ibidem, pp. 132-133. 228 COilauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Esenta doctrinala a celor trei marl confesiuni cr~tine viata ~i invatatura Bisericii din epoca ecumenica, ,stalpul si temr,dia adeviirului" (1 Tim 3, 15). Acest criteriu poate fi eel mai putin expus criticii, atat din partea romano-catolicilor cat ~i din a protestantilor. Iar in !ipsa acestei Biserici adevarul se gase~te acolo unde s'a mentinut in integritatea lui din epoca apostolica ~i pana azi. Acesta e eel dintai principiu pe care l-am stabilit. 2. S 'a incercat sa se precizeze trasaturile esentiale ale fiecarei confesiuni crestine prin cate un patron duhovnicesc ales dintre Sfintii Apostoli: Sf. Petru, al rom~no catolicismului, Sf. Pavel al protestantismului, Sf. loan al Ortodoxiei rasaritene. Aceasta patronare o aflam nu numai Ia unii teologi eterodoc~i, ca arhiepiscopul Upsalei, Nathan Soederblom, ci ~i Ia unii ortodoc~i 8 • Alegerea nu e nepotrivita ~i vom arata indreptatirile celor care o sustm: Sf. Petru e presupusul episcopal Romei timp de 25 ani. In disputa din Antiohia (Ga 2, 11-14), Sf. Apostol Pavel i-a stat :Iati~ impotriva ~i 1-a invinuit fiindca in fata iudaizantilor mentinea Legea Veche cu formalismul ei; se ~tie ca romano-catolicismul·a accentuat intr'atat formalismul exterior, incat Imparatia lui Dumnezeu a devenit una pamanteasca, similara theocratiei Vechiului Testament, condusa, in chip vazut, de papa, loctiitorullui Dumnezeu pe pamant. La randul sau, Sf. Apostol Pavel e proclamat protectorul protestantismului care se ridica, in numele con~tiintei ~i al Harului, impotriva slovei, care inabu~e Duhul, in romano- catolicism: se ~tie ca intreaga invatatura epistolara a Apostolului Neamurilor accentueaza indeosebi libertatea con~tiintei harice. Se pot aduce de asemenea ~i alte indreptatiri ale aceste ipoteze. In srar~it, conducatorul duhovnicesc al Ortodoxiei e socotit Sf. Apostol loan, ucenicul iubit al Mantuitorului, carte, impreuna cu Maica Sa, 1-a urmat pana Ia picioarele Crucii; iar in scrierile sale a anltat ca nu Legea, ci gnoza ~i iubirea, deci, sunt temelia cre~tinismului; ele invaluie intreaga sa istorie intr'un nimb de purpura ~ide aur. Aceasta patronare spirituala este, insa, o incercare de sistematizare excesiva a esentei fiecarei confesiuni prin concretizarea ~i simbolizarea ei printr'un Sfant Apostol. · (Dar are in ea ~i ceva blasfematoriu, prin aceea ca se leaga numele celor doi mari Apostoli ai cre~tinatatii de caracteristicile defecte ale celor doua confesiuni apusene). A$a in cat vom incerca stabilirea notelor esentiale ale invataturii eel or trei confesiuni cre~tine pe temei istoric ~i doctrinal; chiar ~i a~a, o caracterizare sistematica ~i genera- lizatoare are in ea destul arbitrariu. 3. Cre~tinismul e zamislirea unei lumi noi. Conceptia noastra despre acest proces de prefacere a unei lumi vee hi, pagane, in alta noua, cre~tina, nu e asemenea antropologiei romano-catolice, in care Ia ce e vechi se adauga, numai, ceva; nici nu e prin asemanare cu antropologia protestanta, distrugerea, sau, mai bine zis, acoperirea omului vechi cu calitati noi; ci e ca aluatul care dospe~te framantatura ~i ca pomul altoit: cre~tinismul ortodo~ concepe lucrarea supranaturala ca una care tine seama de fire ~i o transforma, o face sa se renasca, o reface. 8 Vezi Ortodoxia ~i cres,tinismul apusean, prelucrare din ruse$te dupa A. F. Lopuhin ... $i dupa alti autori, de P. S. Sa Nicodim, episcopal Eparhiei Hu$ilor; colectia ,Biblioteca bunului pastor", Sibiu, 1922, pp. 16, 17, 18; $i S. Bulgakov, Cerul pe ptimdnt, trad. de Stefan Dobre, in rev. ,Raze de lumina", anul V, nr. 1, ian- febr, Bucure$ti, p. 43) 229 Esenta doctrinala a celor trei marl confesiuni c~tine calil.uzele Teologiei Dogmatice "i Simbolice Aceasta prefacere a lumii vechi a luat doua forme, potrivite cu elementul firesc pe care s'a altoit cre~tinismul: lumea pagfma, rasariteana, cu preocuparile ei de a stabili raporturi armonice intre idee ~i realitate, intre individ ~i stat; lumea apuseana preocupata de cuceriri ~i stapaniri, de exploatare. In Rasarit, ideea cre~tina s'a altoit cu u~urinta pe taramul civilizatiei grece~ti, adoptand forma politica descentralizata, prin acele patriarhate ~i mitropolii, deci pastrand indivipualitatea diferitelor popoare ~i, in acela~i timp, unitatea de credinta ~i practica. In Apus, insa, oamenii Bisericii s'au lasat inrauriti de ideile politice, care stapanisera mintile ~i le-au aplicat ei in~i~i sub forma cezaro-papala, care avea sa duca la un despotism universal, la tagaduirea independentei nationale ~i la abolutism, izvor neintrerupt de conflicte intre Biserica ~i Stat, in care papa afirma acea plena potestas asupra celei civitas divina in terrenis, ~i in care primatul ar fi trebuit totu~i sa fie numai al iubirii! Din multimea eel or care, in chip direct sau indirect, in chip con~tient sau incon~tient, au contribuit la stratificarea spiritului juridic in cre~tinismul apusean, doua sunt personalitatile care domina istoria acestui proces: Fericitul Augustin ~i papa Grigore al VII-lea Hildebrand. FericitulAugustin e geniul apusean complex, care formuleaza in opera sa sistemul juridic, care imbrati~eaza intreaga sa invatatura: ,Deus coronat nil alius nisi merita". Notiunea de ,merit", straina teologiei rasaritene, stain centrul acestei invataturijuridice. Ea presupune raporturi omene~ti, juridice, ~i exterioare, intre Dumnezeu ~i om, avand ca ,terminus ad quem" invatatura despre tezaurul meritelor prisositoare ~i despre indul- gente. Tot Fericitul Augustin este acela care, aplicand enigmaticul ,Sile~te pe toti sa intre" din Sranta Evanghelie dupa Luca (cap. 14, 23), in lupta sa cu Donatismul, a aruncat samanta intolerantei apusene, osandita cu atata talent de Pierre Bayle ( 164 7 -1706), ori de Jean de Castillon (1718-1799), ~i din tulpina careia vor odrasli razboaiele religioase ~i inchizitia. Cealalta personalitate, care a intruchipat in cea mai mare masura geniul juridic ~i legalist al Apusului, e papa Grigore al VII -lea Hildebrand: impunand clerului celibatul ~i intrand in lupta pentru investitura, deschidea un proces care nu s'a sfar~it nici azi. Minusculul stat papal, intemeiat in 1929, a aratat intregii cre~tinatati ca tinta fireasca pe care o urmare~te ~i acum papalitatea e aceea~i ca a lui Inocentiu al III-lea ~i ca a unui Bonifaciu al VIII-lea, adica intemeierea unei teocratii, avand ca suprem stapanitor pe papa, investit cu dreptul de jurisdictie universala ~i cu puterea dumnezeiasca a infailibilitatii. Rodul eel mai evident al acestui spirit juridic este marea schisma de la 16 iulie 1054, a tat de departe este el de duhul evanghelic exprimat prin cuvintele: ,Cel care dintre voi vrea sa fie mai mare, vaji slujitorul vostru; $i eel care va vrea sa fie fntaiul, va ji tuturor sluga!" (Me 43, 44). Aceasta a fost ~i a ramas atitudinea romano-catolicismului. Cat des pre protestanti, ei n' au avut o atitudine unitara. De la idealul teocratic realizat de Calvin la Geneva, pana la indiferenta ~i chiar ura afi~ata de teologia dialectica contem- porana fata de Istoria pacatoasa, este, fara indoiala, o cale lunga; dar ea s' a realizat ~i nu totdeauna in linie dreapta. 9 P. Svetlov, Invatatura cre~tina in expunere apologetica, cit., vol. I, p. 292. 230 calil.uzele Teologiei Dogmatice "i Simbolice Esenta doctrinala a celor trei marl confesiuni cre"tine 4. Ca sa sfir~im, vom aminti o caracterizare formulata de unii ortodoc~i 9 ~i de unii protestanti10, din punctul de vedere al dozarii elementului divin ~~ uman in evolutia dog- matica a celor trei confesiuni cre~tine: ,Tipul roman" s'a format prin absorbirea factorului uman in divin. Papa se socote~te ,Traditia vie": ,Io sono la Tradizione!". El poate sa proclame oricand ca dogme invataturile omene~ti, a~a cum s'a intamplat cu ,nepatata zamislire" sau cu ,primatul papal" ~i ,infailibilitatea papii" etc.: monofizismul divin s 'a realizat. Protestantismul, dimpotriva, minimalizeaza pana la disparitie numarul ~i insem- natatea dogmelor Bisericii ecumenice, prin lasarea la liberul examen al con~tiintei individuale, puterea de a crede fiecare ce vrea pe unicul temei al Scripturii: monofizismul uman s' a realizat, de asemenea. Idealul Bisericii ortodoxe este sa mentina ambii factori intr'un echilibru convenabil bunelor lor raporturi, prin participarea la formularea ~i intelegerea adevarului revelat, atat a ratiunii omene~ti luminata de credinta, cat ~i a consensului Traditiei dumnezeie~ti. Idealul Teologiei ortodoxe este theandria, realizata in chip absolut de Dumnezeu- Omul Iisus Hristos. ESENfA DOCTRINALA A CELOR TREI MARI CONFESIUNI CRESTINE 1 ' II. Exemplificare. l. Enumerarea punctelor deosebitoare mtre Teologia ortodoxa, romano-catolica ~i protestanta. 2. Individualismul apusean ~i comunitarismul ortodox-rasaritean. 3. Unitate ~i libertate 1n Biserica, la cele trei confesiuni cre~tine. 4. Legatura cu viata a invataturii celor trei confesiuni cre~tine. ft m ~azut i'n. pr~leger~a trec.uta cateva note caracteristi.ce ale fiecareia dintre cele tre1 confesmm cre~tme. Dm punct de vedere dogmatic, romano-catolicismul nu s'a departat prea mult de Ortodoxia rasariteana; deosebirile principale privesc mai ales urmatoarele puncte de credinta gre~ita primita de ei: Filioque, primatul ~i infaili- bilitatea papala, purgatorul ~i indulgentele, inlaturarea epiclezei, azima, nepatata zamislire (la care se mai pot adauga deosebiri neesentiale privitoare la unele Taine, la Har, la Rascurnparare, afara de cele ritual-administrative etc.). Ceea, ce face deosebirea esentiala intre noi ~i romano-catolicism, este spiritul in care s'a dezvoltat Teologia ~i organizarea lui ~i care i'i va face totdeauna foarte grea revenirea la adevarul ecumenic; caci, pe cand Ortodoxia rasariteana e trairea intensa a 10 J. Louis Godet, Signe et Symbole en Theologie, studiu in col. ,Etre et penser", nr. 13, Neuchatel, 1946, pp. 174-176. I Vezi Prof. N. Chitescu cu acela~i titlu, amintit in prelegerea precedenta. 231 Esenta doctrinala a ce1or trei marl confesiuni cr~tine Ciilauze1e Teo1ogiei Dogmatice ~~ Simbollce vietii dumnezeie~ti, revarsata in ea, romano-catolicismul e mai presus de orice, organizatie, org.anizatie exterioara, juridica, cain orice societate omeneasca. . Daca Ortodoxia e viata tehnica in Duhul, viata harica nazuind la indumnezeuea omului iar romano-catolicismul e, inainte de orice, ,civitas divina in terrenis", organizatie juridic~, protestantismul e ,slujirea prin cuvant"2• Din liberul examen al Sfintei S~ripturi, principiul formal al protestantismului, s'au revarsat ca un torent nezagazmt, toate invataturile gresite ale celor trei ramuri ale protestantismului (luterana, calvina sau zwi~gliana). Put~m numara urmatoarele puncte princiale, deosebitoare ale acestei ramuri crestine: 1. inlaturarea Sfintei Traditii; 2. primirea lui ,Filioque"; 3. inUiturarea liberului arbitru; 4. predestinatia 5. conceptia deosebita despre indreptare; 6. numarul Tainelor; 7: savar~irea Botezului prin turnare sau stropire, timpul cand se savar~e~te Confirmarea ~1 Imparta~irea eel or botezati; 8. sensul prefacerii Sfintei Euharistii ~i savar~irea ei cu azima; 9. tagaduirea infailibilitatii Biserici ~i a sinoadelor ecum~nic~; 10 .. cultul,. ~~r?atori!e~ invocarea sfintilor, venerarea icoanelor ~i a moa~telor, postunle ~1 felunte tradttn ~1 practic1 biserice~ti etc. lata ~i principalele puncte de acord ale protestantismului cu Ortodoxia: 1. autoritatea Sfintei Scripturi, inspiratia ei, traducerea in limba fiecarui popor; 2. Dumnezeu ~i Sfanta Treime in general; 3. pacatul stramo~esc ~i tran~mitere~ lui. la toti oamenii; ~· ~a~.za raului nu e Dumnezeu, ci omul; 5. cele doua fin ale lm Hnstos; 6. Capul B1sencu e numai Hristos; 7. a doua venire, Judecata viitoare, ve~nicia rasplatei ~i a pedepselor; 8. imparta~irea sub ambele forme; 9. respingerea indulgentelor papale, a tezaurului sfintilor, a focului purgator ~i a celibatului obligatoriu al preotilor3 etc. Trebuie sa precizam imediat ca aceasta enumerare are in vedere o stare in care diferitele ram uri protestante aveau ~i mai au o doctrina ferma, stabilita in Marturisirile de credinta oficiale. Astazi, odata cu slabirea autoritatii Bibliei, datorita criticismului biblic, uneori nimic nu mai e stabil in unele comunitati protestante in afara de nestabilitatea insa~i, ca in dunele de nisip de langa ocean -, Ortodoxia ~i protestantismul devenind doua lumi deosebite, sau, pentru a folosi o expresie protestanta, doua ,metode" deosebite; chiar acolo unde cuvintele sunt acelea~i, sensullor poate fi deosebit- (in protestantismullibe- ral, se intelege, nu in eel traditionalist, in care se inglobeaza intr' o forma originala ~i marele curent barthianist de astazi). Yom exemplifica cele spuse pe scurt, ramanand ca aprofundarea lor sa se fa~a treptat, in partea speciala a Teologiei Dogmatice ~i Simbolice, pe masu~a ~e se vor stud1a dogmele Bisericii noastre, in comparatie cu ale celorlalte doua confesmm. . 2. Spirirul juridic, legalist, al Apusului, evident ~i invatatura despre raportunle normale dintre Creator ~i creatura, e o anomalie cauzata de o lipsa adanc simtita de Biserica - Trupul tainic al Domnului: iubirea adanca mortarul oricarei zidiri ~i mare~ lege a Universului, care e iradierea in afara a iubirii de negrait a Persoanelor Sfinte1 2 Vezi Prof. N. Chitescu, Ortodoxie $i Protestantism, in revista ,Ortodoxia", an. II, nr. 3, august-octombrie, 1950. 3 loan Carmiris, Opeo&X;ia xal. Opo'ttcr'tavttcrjlo<;, cf. rev. ,Biserica Ortodoxa Romana", anu1 LVI, nr. 910, pp. 568-569. 232 .1 . ~· . .. Ciilanze1e Teo1ogiei Dogmatice ~~ Simbollce Esenta doctrinala a ce1or trei marl confesluni cr~tine Treimi intre Ele. A~a se explica de ce avem in Rasarit, pe omul comunitar al iubirii, pe cand in Apus pe eel individualist. ,Noi ~tim, spune Alexei Homiakov", ca, daca cineva dintre noi cade, el cade singur, dar nimeni nu se mantuie~te singur. Cel ce se mantuie~te, in Biserica se mantuie~te, ca membru al ei ~i in unire cu celelalte membre ale ei. Daca cineva crede, e in comuniunea credintei; daca cineva iube~te, e in comuniunea iubirii; daca se roaga, e in comuniunea rugaciunii... ". Si adauga mai departe: ,Daca e~ti madular al Bisericii, atunci rugaciunea ta e necesara pentru toate celelalte madulare. Daca mana ar spune ca nu-i e necesar sangele intregului trup ~i nu i-ar mai da sange, mana s'ar usca ... ". ,Sangele Bisericii e rugaciunea reciproca ~i respiratia ei e lauda lui Dumnezeu"5• Dar in comunitarismul cre~tin n'am cuprins numai comunitatea nationala ci ~i comunitatea ecumenica, a tuturor partilor care com pun Biserica universala, al carei suflet e Duhul Sfant. Dintru inceput aceste partial Bisericii ecumenice au primit invatatura formulata in sinoadele ecumenice- vocea Bisericii ~i autoritatea ei suprema. Se ~tie, insa, cain veacul al IX-lea o parte a acestei Biserici ~i-a ingaduit un fratricid moral: ea s'a rupt din comuniunea de credinta cu Biserica ecumenica din toate timpurile, substituindu-i-se. Un sinod regional a luat locul sinodului ecumenic ~i o invatatura noua, proprie unei provincii din lumea cre~tina, a inlocuit invatatura apostolica ~i patristica: ,Filioque" era introdus in simbolul niceo-constantinopolitan. De unde reiese limpede ca nu Biserica rasariteana s'a izolat de cea apuseana, caci ea traie~te mai departe in comuniunea de credinta cu norul de marturisitori, incepand din epoca apostolica; eel care s'a izolat prin stricarea credintei e romano-catolicismul. Proclamarea individualismului ~i a liberului examen individual avea sa aiba urmari nebanuite pentru viitorul Bisericii apusene: ea a deschis calea protestantismului de mai tarziu, proclamand drept valabile in raporturile ei cu Biserica ecumenica legile, de care se va prevala mai a poi protestantismul, care, la randul sau, va merge pe aceea~i cale mult mai departe cu stricarea credintei. Acest individualism romano-catolic a dus Ia o adevarata idee de casta: el a distantat la infinit pe episcopi de papa; pe preoti de episcopi (care au confiscat dreptul ,de a confirma" etc.); pe laici de ierarhie (luandu-li-se dreptul de a asculta slujba sfanta in limba materna, de a se imparta~i sub ambele forme, de a citi Scriptura ... etc.). Nunta insa~i, Taina pe care a cinstit-o Manruitorul cu prezenta Lui la Cana Galileei, e socotita de romano-catolici ca o Taina de mana a doua, presupusa ca fiind savar~ita de viitorii soti,- iar preorul savar~ind un fel de ierurgie -, cu to ate ca, printr 'o curioasa inconsecventa, Biserica romano-catolica n'a aprobat, principia!, divortul. (Explicatia este ca Nunta nu intereseaza decat starea inferioara, a laicilor...). Protestantismul a luat na~tere ~i s'a mentinut numai pe terenul romano-catolic, pentru cain aceasta confesiune el afla principiile care-i dau na~tere; pentru ca indivi- dualismul protestant se regase~te in eel romano-catolic: eel romano-catolic e ,terminus a quo", eel protestant fiind ,terminus ad quem". 4 A. Homiacov, Die Einheit der Kirche; col. Ostliche Christentum Dokumente, vol. II, Philosophie, publicate de Nicolai V. Bubnoff~i Hans Ehrenburg (Miinchen, 1925), pp. 21-22. 5 Idem, ibidem, nota 24. 233 Esenta doctrinala a ce1or trei marl confesiuni cr~tine Calauze1e Teo1ogiei Dogmatice ~i Simbolice Homiacov descrie astfel starea celor trei confesiuni ere$ tine din punct de vedere al legaturii insului cu Biserica: ,Firul din pulberea de nisip nu prime$te o existenta noua din gramada in care 1-a aruncat inUlmplarea; a$a e omulin protestantism. Caramida dintr'un zid nu sufera nici o stricaciune $i nu prime$te nici o desavftr$ire din locul pe care i 1-a dat echerul zidarului; a$a e omulin romanism. Dar particula mate- riala, care a fost asimilata de un trup viu prime$te ea insa$i un sens nou $i o viata noua de la organismul din care a devenit o parte integranta. A$a e omul, in Biserica, care e Trupullui Hristos $i al carui principiu e iubirea"6• 3. 0 urmare pe care o accentuam indeosebi aici, ajurisdismului romano-catolic, a fost tara indoiala schimbarea raportului dintre libertatea $i unitatea Bisericii: s'ajertfit libertatea individului, pentru a se salva unitatea Biericii. E U$Or de inteles ca protestantismul a reactionat impotriva acestei oprimari, redand individului o libertate care merge pana Ia anarhie. Atat protestantismul, cat $i cultele neoprotestante, care au odraslit din tulpina lui, au sal vat integral aceasta libertate a con$tiintei individuate; dar ar putea fi comparate cu un om, care fugind de urs, se refugiaza intr'o coliba, unde, sprijinindu-se de un zid, e mu$cat de un $arpe, precum ne invata profetulAmos (Am 5, 19). Caci a trebuit sajertfeasca cu totul unitatea Bisericii, din toate punctele de vedere, unitate pe care o postuleaza toti Sfintii Parinti ca $i Sfintii Apostoli, dupa invatatura Mantuitorului. Biserica Ortodoxa a putut, prin iubire, sa dea o sinteza a unitatii Bisericii $i a libertatii individuate. Aceasta unitate in libertate e rodul Duhului, care une$te prin credinta in acela$i Adevar, iar Adevarul da slobozenie fiecarui credincios, precum am spus mai sus. 4. Aceasta schita sumara ar fi $i mai putin completa, daca n'am cerceta, in lumina criteriului pe care-I ofera Biserica ecumenica, legatura invataturii cre$tine cu viata dupa cele trei mari confesiuni cre$tine. Romano-catolicismul s' a straduit sa ridice un maret edificiu doctrinal, caruia, insa, ii lipse$te viata launtrica. A$a dupa cum Corpus juris canonici a codificat intreaga viata administrativa canonica; a$a dupa cum rigorismul, cu subtilitati nebanuite, a catalogat $i etichetat faptele $i gandurile cre$tinului din punctul de vedere moral-cazuistic, tot astfelin intreaga invatatura cre$tina a fost dogmatizata multumita deciziilor multor sinoade pe care romano-catolicii le socotesc ecumenice, insa pe temelia invataturilor ,doctorului angelic". La sinodul din Trident Summa totius Theologiae a lui Toma de Aquino a fost a$ezata pe, altar alaturi de Sfftnta Scriptura, aratandu-se ca opera ,ingerului $COalei" e socotita drept Revelatie dumnezeiasca; iar Ia canonizarea lui, in fata evidentei lipse de minuni- ,conditio sine qua non" a sanctificarii -, comisia n'a dat inapoi: ea a proclamat scrierile Aquinatului minuni suprafire$ti: ,,Quanta scripta, tanta miracula". Prin proclamarea gandirii lui Toma de Aquino ca normativa pentru intreaga Teologie romano-catolica de catre Leon al XIII-lea se prime$te drept cadou al speculatiilor teologice numai aristotelismul. Cu aceasta, Teologia scolastica se mentine in centrul preocuparilor universale ale teologilor acestei confesiuni. Si astfel s'a rupt din ritmul vremii $i al vietii 6 A. Homiacov, L'Eglise latine et le Protestanstisme au point de vue de I'Eglise d'Orient, Lausanne et Vevey, 1872, p.ll7. 234 l. " Calauze1e Teo1ogiei Dogmatice ~i Simbolice Esenta doctrinala a ce1or trei marl confesiuni cr~tine Teologia romano-catolica. Caci Teologia, chiar cea Dogmatic a fiind o stiinta evolueaza se schimba, acomodandu-se timpului $i locului; numai Rev~latia · du~ne~~iasca nu s~ schimba (in cele ale credintei $i moralei). Gandirea, ca $i mentalitatea de azi, nu poate fi aceea$i cu cea medievala. Iar talcuirea dogmelor_- oper~ Teologiei Dogmatice -, de acum o suta de ani, necum de acum $a pte s~te de am, ~u rna: P?ate a~ea pent~ noi o valoare integrala, tocmai din pricina specificului e1: forma ra!wn~la $1 !olos1rea mas1va a aristotelismului. Citirea aces tor opere medievale, c~~e fac mandna n~mtrecuta a romano-catolicismului, nu e numai obositoare pentru c1tltorul modern, pnn gustul_ specific vremii aparitiei, de a despica firulin patru $i de a demonsta q~ad!atura cerculm, dar ne si introduce intr' o lume, interesanta din multe puncte de v~dere, msa care nu ~oate fi _Iuata ca model infailibil din punct de vedere teo logic: nev01le noastre sufletestl nu mat sunt aceleasi; problemele vremii noastre sunt cu totul altele dec~t ac~lea de pe c~nd calugarii apuseni dictau in bogatele lor manastiri acele ,Summae umversale, cahgrafilor, aparati fiind de Rasaritul crestin care a :facut zid impot_riva popoarelor migratoare timp de un mileniu. Scrierile lo~ n~ par ni$te muzee vre?~1ce de a~ c~rcet~te, dar in ca~e nu nemai putem in chide viata; alteori ne par adevarate lab1~mte de g~nd1re, m care am p1erdut firul Ariadnei, spre a ie$i la lumini$. Disecate si ap01 compart1mentate parte cu parte in chestiuni, capitole, diviziuni $i subdiviziuni ne_numarate, cu n:uiti~e de a:gumente pro si contra, tainele credintei par a-$i pierde m1ster~l ~or, sub b1stunul nemllos al ratiunii, imbatata de menirea ei, dupa cum $i florile nu_ lr_lat pastreaz~ parfu~~llor suav, ori frumusetea lor incantatoare, cand sunt intinse pe gras1mea glasata de ch1m1st spre a li se extrage esenta. , . De aceea, ~ulti teologi romano-catolici ( ca Laberthonniere ), nu au mai putut ramane m tlmpul ~ost:u m romano-catolicism, neputand fide acord cu Thomismul; (sau ca Pere Sanson, dm zllele noastre, care a primit interdictia direct de Ia Roma de a nu-si mai . . . . "' . '; contmu~ a~t~v1t~tea, ~neat de rodmca ar _fi fost e~, pentru acelasi motiv etc.). $1 mc1 macar n am putea afirma ca Teolog1a romano-catolica e multumitoare din pr?~riul ei punct de vedere. Yom da un exemplu care socotim cava fi edif"ic~tor in aceasta prlVl~ta .. El ne va arata, !n acela$i timp, ca gandirea thomista nu e intru totul compatibila cu gand1rea moderna $1 ca multi ganditori $i savanti ar trebui trecuti Ia index sau ar trebui tradu$i in fata tribunalului inchizitorial ca $i Galilei, daca Biseri~a apusean~ ar mai putea face acest lucru. . . ~andria Dogma~ici_i :?ma~o-c~tolice din toate timpurile e dogma transsubstan- tiatmnu._ S~ c_unosc ~nnc:pule e1: once lucru are, potrivit categoriilor aristotelice, 0 substa~ta SI ~1$te, acc1~ent1. Sub~tanta e nevazuta, pe cand accidentii se pot percepe pe calea sJmtunlor. In Tama Sfinte1 Euharistii, substanta painii si a vinului e inlocuita de ace~ a Trupului si Sang~lu~ D?mnului: pentru a ajunge aici, teologii apuseni nu se inteleg d~ca substanta !rupulm $1 Sangelui este substanta elementelor, prefacuta, sau coboara dm cer, sau devme astfel etc ... Iar unirea substantei dumnezeie$ti cu accidentii nu mai e ca oricare alta,_(ci_o uni~e ,ad n:odum substantiae"), deci nu se mai pastreaz~ caracterul pur al filozo_fieJ ar!stotehce. Mat ,grav insa e faptul ca trebuie sa fii neaparat aristotelician, pentru ca sa ~rezt ca Ia Sfa~ta Imparta$anie prime$ti Trupul $i Sangele Domnului. Si astfel, T~ologta romano-catohca osande$te pe substantiali$ti, adica pe partizanii sistemelor de g~ndtre, ~u~a care ~u exista accidenti reali (ca Descartes, Leibnitz, Spinoza), sa nu poata fi crestim; aceea$1 osandil o aplica fenomenali$tilor, dupa care nu exista 0 substanta 235 Esenta doctrinala a celor trei marl confesiuni cre~tine Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice deosebita de accidenti, ace~tia constituind unica realitate ( e cazul cu senzuali~tii englezi, ~coala neocriticista, filozofia devenirii pure etc.y lata de ce Teologia aceasta, care reprezinta temelia oricarei gandiri, prezente ori viitoare, valabila in romano-catolicism, nu ne poate multumi. 0 reflectie a acestei realitati o aflam la insu~i Thoma de Aquino, care, intrebat, spre sfar~itul vietii sale, pentru ce nu-~i termina Summa ... , ne spune biograful sau ca ,a gemut" aceste cuvinte: ,Videntur mihi paleae" (mise par simple paie" ... ). Daca ne intoarcem la protestantism, la protestantismul liberal, aflam aceea~i gre~eala: aici nu avem dogme propriu zise, ci exista numai ni~te idei mari, generale ~i vagi, pe care se brodeaza tot ce ,experimenteaza" sau speculeaza teologii: Dumnezeu, Descoperirea, pacatul, Iisus Hristos,justificarea, Biserica ... Nu doctrina descoperita e la temelia experientei religioase, ci experienta individuala e precizata ~i fomulata in tratatele protestante de Dogmatica. Feluritele curente care au putere de circulatie (~i care merg de la liberalismul eel mai accentuat piina la insu~i dogmatismul ,clasic"), sunt urmarea aceluia~i fapt unic: a~a numitul examen liberal Scripturii sub calauza Duhului Sfiint. lnstabilitatea de azi, de ieri, de totdeauna, a protestantismului, e fara putinta de tamaduire: divinul a fost cu totul inlocuit de uman; opinia individuala, rationala, a luat locul dogmei ~i am ajuns la formula ,Quot capita tot sensus". Mai mult, trairea religioasa individuala izoleaza pe ins de semenul sau; inraurirea lui asupra celorlalti coreligionari ~i asupra societatii, in general, e mult mai redusa, ea claustrandu-se in tiparele individualiste. Cat despre Teologia rasariteana, ea este in stare de cele mai inalte conceptii teologice cate culmineaza in notiunea ioanica de contemplare; in acest sens plin trebuie inteles ceea ce se proclma inclinare sau abstractizare, spre speculativ, ~i contemplare a Ortodoxiei, avand in centrul ei lntruparea ~i Invierea. Tot atat de caracteristica ni se pare pentru aceasta parte lumii cre~tine trairea religioasa care culmineaza in indumnezeire: imensa majoritate a lucrarilor Sfintilor Parinti e formata nu din carti de speculatie inalta, ci din lucrari de talcuire a Sfintei Scripuri pentru intelegerea Descoperirii dumnezeie~ti, pentru zidire sufleteasca: Sf. Atanasie eel Mare a luptat impotriva lui Arie nu numai pentru ca acesta vantura erezii mari, ci pentru ca primejduia mantuirea lumii; primind invatatura blasfematorie a marelui ereziarh despre Logosul creat, se pierdea putinta de indumnezeire a omului: o creatura n'ar putea indumnezei pe om. De asemenea, in veacul al IV-lea, Rasaritul s'a ridicat ca unul impotrivaApusului varlaamit ~i s 'a inaltat pana la speculatiile ametitoare despre energiile cele necreate, dar ~i nedespartite, de~i deosebite, de esenta dumnezeirii, pentru ca primejduia ideea de sfintire prin dumnezeiescul Har: o creatura nu poate indumnezei alta creatura. Chiar tratatele des pre Sfiinta Treime ca ale lui Augustin, Didim sau Ilarie, incep ~i se termina cu rugaciunea fierbinte, ca sa li se dezvaluie ceva din viata intradivina, model inefabil, de iubire ~i de comuniune, pentru ca, din iradierile ei, sa se imparta~easca toti pamantenii. 7 Vezi Prof. N. Chitescu, 0 disputii dogmaticii din veacul a/ XVII-lea, Ia care au luat parte Constatin Brancoveanu si Antim Ivireanul, in ,Biserica Ortodoxa Romana", anul LXIII, 1945, nr. 7-8, iulie-august, extras, pp. 27-30. 236 Caliluze1e Teo1ogiei Dogmatice ~~ Simbolice Esenta doctrinala a ce1or trei marl confesiuni ere~ tine . , In .ce prive~te filozofia, ~tim, de asemenea, ca Ortodoxia n'-a ,canonizat" un sistem ~1 s a fent de a transpune prea mult pe teren filozofic adevarurile de credinta , . Sp~~ific.ul_ Bis~ricii rasaritene e trair~a vi~tii harice dumnezeie~ti, iar ·,Dogmatica m ac~mne , ad1ca slu~bele, pentru ortodoc~1, ammtesc nu numai evenimentele trecute ci ve~mc prezente, ca ~1 Duhul Sfant care le insufleteste8• ' Bi~er~ca ortodoxa a venerat nu pe savanti, ~i-pe traitori: ,N1m1c nu e mai sarac, scrie Diadoh al poticeii, decat cugetarea care stand afara de Dun:nez,eu, filo:?feaza ?espre D~mne~eu" 9 • ln~i~i calugarii se retrageau in pustie, pentru ca sa se ~ntoarca m pustml aceste1 lum1 cu energia acumulata acolo. Ca~ despre dogm~tistul ortodox, el i~i da seama ca mantuirea nu e legata de multimea de cuno~tmt: ale an_nm!t?r lu~ruri, ci de adancir~a ~i trairea lor, ~i mai ales, de part~a pe care,_ pn? cal dura. mbm1 fata de Dumnezeu ~1 fata de aproapele, vom scoate-o din ad~va:unl: de cre~m~a. Tot ~e .e d_e tre~u_i~ta ~e~tru .mantuire- bunul suprem _:, se intelege mat.bme cand e pnm1t de o Im~a curatita pnn mb1re: ,,Fericitii cei curati cu inima, caci aceza vo: v~dea pe Dumnezeu! . lubirea tope~te zgura pamantescului. _ . B1~enca a dat ~i un criteriu al acest~i iubiri ~i a repetat cuvintele Sf. loan: ,MJ, poti sa zube_!itl pe Dumnezeu pe care nu-L vezz, daca nu iube:jti pe fratele tau, pe care-! vezi". E_a a ~astrat cape o c~moa~a scumpa, in Evanghelie, cuvintele Mantuitorului, care spune. ca la JUdecata de a pOI va z1ce eel or ale~i: · , V~niti, ~i~ecu~iinta!ii Tatalui Meu, ca jlamiind am fost !ii Mi-ati dat hrana, go! ar:z fos t !il M-atz zmbracat, znsetat am fost !ii Mi-ati dat sa beau ... Caci ce atifacut unuia dzntre ace:jtia mai mici ai Mei, Mie Mi-atifacut!". · Cei_ ve~hi.n~ ~esparteau Dogmatica de Morala, ele fiind expresia acestui fenomen ?e osmoza a 1~b1rn mtre Dumnezeu ~i om, prin Dogmatica, ~i intre oameni, prin Morala, m acest orgamsm suprafiresc, care e Biserica1o. , c.aci cre~tinism~l est~ ,filozofia faptei", dupa Sf. loan Gura de Aur, adica mtelepcmnea dumneze~asca, 1zvor de-a pururi nesecat de fapte bune. !p~et~-~~~f. N. Chitescu, lnvierea fn viata crestinului, in rev. ,Glasul Bisericii", anul VII, nr. 4, aprilie 1949, 9 Diadoh.al Foticei.i, Cu:an~ ~s~eti~, cap. VII, in Filocalia, Sibiu, 1946, vol. I, p. 341. I 0 N. Chttescu, Tama B1serzcll m gandirea lui Alexei Homiacov, in rev. ,Biserica Ortodoxa Romana" nr 5-8, anul LXVI, 1948, mai-august, extras, p. 6, nota 4. ' · 237 II. TEOLOGIA DOGMATICA SPECIALA SI SIMBOLICA ' Dumnezeu unul in Fiintii Cuno"'iterea lui Dunmezeu in Ortodoxie DUMNEZEU UNUL IN FliNT A CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU IN OR TO DOXIE IN CE FEL CUNOA$TEM PE DUMNEZEU , 1. Izvoarele cunoa$terii lui Dumnezeu. 2. Dumnezeu poate fi cunoscut dupa lucrari, dar nu dupa fiinta. 3. De aici caracterulin parte afirmativ, In parte negativ al acestei cunoa$teri. 4. Progresul In cunoa$terea lui Dumnezeu $i deci a dogmelor. 5. Treptele cunoa$terii. I zvoarele cunoa~terii lui Dumnezeu sunt Revelatia naturala ~i Revelatia supranaturala. Revelatia naturala o avem in tot ce a creat Dumnezeu, in lumea externa ~i interna. Ei ii corespund ca organe subiective de sesizare, puterile naturale de cunoa~tere ale omului, cum e con~tiinta, o anumita intuitie ~i mai ales ratiunea inteleasa ca dreapta judecata. Citind cu ace~ti ochi ai sufletului in cartea creatiunii, descifram din ea adevarul ca exista un Creator atotintelept ~i atotputernic allumii. ,Cerurile spun slava lui Dumnezeu $ijacerea miiinilor Lui o vesle$te taria", spune Psalmistul (18, 2). Iar S£ Apostol Pavel zice: ,Cele nevazute ale lui Dumnezeu, dinfapturi jiind cunoscute se vad, ve$nica Lui putere $i dumnezeire' (Rm 1, 20). Sau: ,Ceea ce se poate $ti despre Dumnezeu vadit este fn inima lor $i Dumnezeu este Cel ce le-a vadit" (Rm 1, 19). Dar cuno~tinta de Dumnezeu dobandita din Revelatia naturala este incompleta, neclara ~i nesigura. De aceea, Dumnezeu ne-a invrednicit de o descoperire mai completa, mai directa ~i mai sigura a Sa. Aceasta este Revelatia supranaturala. Este o revelatie prin cuvant ~i fapte, deosebite de cele care fac parte din ordinea naturala. Ea fere~te prin 241 Cunoru;;terea lui Dumnezeu in Ortodoxie Dumnezeu unul in Fiintit aceasta pe om de a o confunda pe Dumnezeu cu natura. Omul cunoa~te, cu ajutorul ei, ca exista un Dumnezeu deosebit de natura, un Dumnezeu personal care are o voie pe care ~i-o face cunoscuta in mod direct prin cuvantul Sau. Revelatia aceasta s'a tacut prin prooroci ~i a culminat in Iisus Hristos, in care Dumnezeu ne-a venit pentru totdeauna in cea mai mare apropiere (Evr 1, 1). Acestei Revelatii supranatura1e ii corespunde in om un organ de sezisare de asemenea supranatural. Acesta este credinta, pe care o produce Dumnezeu prin Duhul Stant, folosind ~i puterea naturala de in credere ~ide dreapta judecata a omului. Primind Revelatia supranaturala prin credinta, omul capata o cuno~tinta mai completa ~i intru totul sigura despre Dumnezeu ~i despre voia Lui. Iar daca inainteaza intr'o viata tot mai curatita de patimi, tot mai virtuoasa, ajunge prin puterea Duhului Stant ~i lao experienta a eel or dumnezeie~ti, care ne-au fost ad us aproape, de Iisus Hristos. 2. Invatatura ortodoxa este ca Dumnezeu intr' o privinta este cuno~tibil, in alta privinta e necuno~tibil. E cuno~tibil dupa lucrarile sau energiile Lui, prin care a creat, proniaza ~i mantuie~te lumea ~i e necuno~tibil ~i cu totul transcendent dupa fiinta Sa1• Prin aceasta se impaca expresiile aparent contrazicatoare ale Sfintei Scripturi, care afirma pede o parte ca Dumnezeu ,locuie$fe in lumina neapropiatti $i nuL-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada" (1 Tim 6, 16), iar pe de alta parte ca ,Cuvantul Trup s 'a facut $i am vazut slava Lui, slavti ca a unuia ntis cut din Tattil, plin de dar $ide adevar" (In 1, 14). Tot de aici provine faptul ca Sfintii Parinti pe de o parte dau lui Dumnezeu o multime de numiri ~i-I spun ,Cel cu multe nume" (1toA.urovullo~) iar pede alta declara ca nu I se potrive~te nici un nume ~i-I spun ,Cel tara nume" ( avrovullo~). Numirile se ref era la lucrarile Lui, iar dupa fiinta e nenumit2. Cand DionisieAreopagitul se ocupa de lucrarile dumnezeie~ti, scrie o carte intreaga Despre numirile divine, iar cand se ocupa cu fiinta dumnezeiasca, scrie o alta carte: Teologia mistica, in care arata ca lui Dumnezeu nu I se potrive~te nici un nume, nici un atribut. 3. Astfel, pede o parte spunem ca Dumnezeu e existenta, viata, bunatate etc., ca eel ce face prin lucrarile Lui toate acestea, pe de alta ca nu e viata, nu e bunatate, nu e I IosifVrienie, Cuvinte douazeci ~i doua pentru purcederea Prea Sfiintului Duh, Neamtul, 1832, p. 7: ,Si noi din lucrari zicem ca cunoa~tcm pe Dumnezeu, iar de fiinta Lui a ne apropia nu ne filgaduim. Ca lucrarile Lui se pogoara Ia noi, iar fiinta Lui ramane neapropiata". Sf. Vasile eel Mare, Ep. 181, P.G. 32, 696: ,Firea dumnezeiasca in toate numirile cugetate ramane, dupa ceea ce este, neindicata, conform invataturii noastre. Caci binefilcator ~i judecator ~i bun ~i drept ~i cate de acestea am cunoscut, am invatat ca sunt deosebiri ale Iucrarilor ( energiilor). Iar firea Celui ce lucreaza nu o putem cunoa~te mai mult din intelegerca Iucrarilor. Deci altceva e fiinta, careia nu i s'a aflat inca cuvant rostitor, ~i altceva e sensu! numirilor dinjurul ei, nmpita de Ia vreo lucrare sau demnitate". Sau tot dupa Sf. Vasile eel Mare: ,Dimpotriva, se constata ca fiinta insa~i nu poate fi cunoscuta nimanui, decat numai Celui Unuia Nascut ~i Duhului Stant, dar intelegand din lucrarile lui Dumnezeu care vin Ia noi ~i prin filpturi pe Facator primim cuno~tinta bunatatii ~i intelepciunii Lui" (Adv. Eunomium, lib. I, P.G., t. 29, 544). 2 losifVrienie, op. cit., p. 6: ,Si iara~i fiinta cea mai presus de fiinta a lui Dumnezeu este filra de numire, ca ceea ce este neglasuita ~i covar~e~te toata insemnarea cea prin glas. lara Ia fie~tecare lucrare se afla nume. Pentru aceea ~i fiind noi lipsiti de nume adevarate Ia Dumnezeirea aceea mai presus de fiinta, de Ia lucrari o numim pe ea.Si iara~i nume insemnatoriu dumnezeiasca fire nu are, sau Ia noi nu are. Ci orice se zice sau de obiceiul omenesc, sau de dumnezeiasca Scriptura, este ceva din cele ce s'au insemnat imprejurul ei. lara ea, adica firea, ramane negraita ~i neglasuita, covar~ind toata insemnarea cea prin glas". 242 DumnezeuunulinFiintit Cunoru;;terea lui Dumnezeu in Ortodoxie existenta, nu ca unul ce nu are acestea, ci ca unul ce e mai presus de toate acestea. Deci altemam te~l?gia ~atafatica sau afirmativa cu cea apofatica sau negativa. . L~cranle lm Dumnezeu le cunoa~tem fie din considerare rationala a aspectelor cr~atm_~n, care sunt tot ~ta_te~ rezu!tate ale lucrarilor lui Dumnezeu, fie prin credinta, fie pnn trmrea lor, ca de pllda dm tra1rea harului - care e lucrare dumnezeiasca - sau din vederea luminii dumnezeie~ti, care e de asemenea lucrare dumnezeiasca. Da; aceasta trair~, ~ceas~a.e~p~~ienta a lu~r~rilo.r _?u~nezeie~ti, are loc numai pe o treapta superioara de viata curat1ta ~~ mduhovmcita ~~ m viata pamanteasca numai in mod intermitent. 0 tra.ire deplina ~i continua in slava dumnezeiasca are loc numai in viata viitoare. Dar ex1sta .u~.progres ne~on~enit in viata aceasta ~i in cea viitoare in cunoa~terea prin experienta a lum1nn dumneze1e~tl, tara ca creatura sa poata ajunge vreodata la vederea fiintei di- v~e. ~nt~~at, s~re. deosebire de catolicism, ortodoxia afirma ca fiinta divina nu p~ate fi va~uta mcwd~ta, 1ar vederea luminii dumnezeie~ti nu poate fi cuprinsa in concepte ratiOnale dephn adecvate, ea accentueaza mai mult apofatismul sau necunoasterea lui Dumn_ezeu, a~ica cunoa~!erea Lu~ prin puterea Duhului dumnezeiesc, care e c~noa~tere expenmentala, supraratwnala ~~ negraita, o cunoa~tere care implica con~tiinta ca Du~ne~e~ e to!odata n~c~no~tibil, cunoa~tere exprimata deci prin termeni opu~i, antmomici, pe cand catohctsmul accentueaza mai mult catafatismul adica cunoasterea rationala a lui Dumnezeu, prin analogie cu lucrurile create2 his. ' • _ .~e~igur, nu de la ~nceput ~i nu oricare credincios poate avea experienta tainica a h~c~an! lm Dumnezeu, ct nut?ai cei ce se ridica la o viata duhovniceasca mai inalta. Dar n:c1la mceput ~unoa~terea.lm de Dumnezeu nu e intemeiata atat pe ratiune ~i pe deductie, c~! pe cred~nta m Desco~enrea dumnezeiasca aflata in Stanta Scriptura ~i in Stanta Traditie ~~ m expenenta duhovmceasca a sfintilor. _ 4. l.n ce pri~e~te progresul i~ cunoa~terea lui Dumnezeu sau in patrunderea adevarulm dogmatic, se pot spune urmatoarele: ~n?ruts?s spu~e in Dogmatica sa ca adevarurile dogmatice nu numai la inceput su~t pnmtte p:m credmt~, p~ temeiul autoritatii lui Dumnezeu, ci ~i dupa aceea raman un obte~t e~clus1v .~1 credin_t~I. :,Cercetarea t.eologica nu poate sa duca la descoperirea adevarunlor ma1 malte, mc1 sa prefaca credmta in cuno~tinta, total sau in parte, astfel ca cee~ ~e ~ra ~an~ acu~ obiect de credinta, sa se inteleaga de acum ~i sa se dovedeasca pozittv ~~ o?tectl':_ sau m parte sa se ~nteleaga ~i in parte sa se dovedeasca. Din acest punct d: ve~ere, mt~cat e v?rb~ de cupnnsul credintei cre~tine, de adevarurile dogmatice al caror mteles s a defimt ~~ se define~te totdeauna de Biserica, teologul profund nu se deosebe~te de credinciosul simplu"3• An~rutsos are dreptate daca se gande~te la o cuno~tinta asemenea celei cu care se cunosc obtectele. Desigur, dogmele nu pot fi demonstrate in a~a fel ca sa fie cineva 2bis ~1. .Lossky, Essai sur Ia Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, Aubier, 1944, p. 36: ,,n ~cela~1 tlmF (omu.l), cu toate ~a e unit intim cu Dumnezeu, nu-L cunoa~te altfel decal ca incuno~tibil, deci mfim~ depa~at pnn natura Lm, ramana~d inaccesibil in ceea ce e dupa esenta chiar in aceasta unire". Pag. 4.0~4! · ,D~c: aceasta nu :a ~ o teolog1e abstracta, operand prin concepte, ci o teologie contemplativa, nd:ca~d spmtele spre reahtat1le care depa~esc intelegerea. lata qe ce dogmele Bisericii se prezinta adeseori ratmnn um.ane s~b f?~a unor antino~ii cu a tat mai insolubile cu cat taina pe care o exprima e mai sub lima". 3 Dogmatica Btsencn Ortodoxe Rasaritene, Sibiu 1930, pp. 13-14. 243 Cunoa~~terea lui Dumnezeu in Ortodoxie Dumnezeu unul in Fiinta constrans sa le accepte. Dar exista ~i o cunoa~tere tainica, o gnoza, care se refera la realitatile spirituale, dumnezeie~ti. Din acest punct de vedere exista un progres in intelegerea dogmelor, care tocmai de aceea nu poate fi transformata in demonstratie constrangatoare, ~tiintifica, pentru ca progresulin intelegerea lor atama de progresulin viata spirituala in general. Acum un secol, mitropolitul Filaret al Moscovei a exprimat acest punct de vedere astfel: ,Nici una din tainele intelepciunii lui Dumnezeu nu trebuie sa ne para straina sau cu totul transcendenta, ci cu toata smerenia trebuie sa adaptam spiritul nostru la contemplarea lucrurilor divine"4• Iar Lossky exprima aceea~i idee cand spune: ,Dogma exprimand un adevar revelat, care ne apare ca un mister insondabil, trebuie sa fie traita de noi intr-un proces in cursul caruia, in loc de a asimila misterul modului nostru de intelegere, va trebui, dimpotriva, sa urmarim o schimbare profunda, o transformare interioara a spiritului nostru pentru a ne face apti de experienta mistica". Invatatura dogmatica ~i experienta mistica se intregesc reciproc. ,Experienta mistica e o punere in valoare personala a continutului credintei comune, teologia (invatatura dog- matica) eo expresie, pentru utilitatea tuturor, a ceea ce poate fi experimentat de fiecare. In afara de adevarul pazit de ansamblul Bisericii, experienta personala ar fi privata de orice certitudine, de orice obiectivitate; ar fi un amestec de adevar ~i falsitate, de realitate ~i iluzie, un ,misticism" in sensul peiorativ al cuvantului. De alta parte, invatatura Bisericii n'ar avea nici o priza asupra sufletelor, daca n'ar exprima in oarecare fel o experienta intima a adevarului dat, intr'o masura diferita, fiecaruia dintre credincio~i" 5 • Dogmele nu s 'au formulat fara o patrundere tainca in adevarul revelat, iar formularea lor se face tocmai cu scopul de a apara ~i indruma dezvoltarea sanatoasa a vietii spirituale spre unirea cu Dumnezeu, spre indumnezeirea omului6• inca inainte de a se formula explicit pentru toti, pentru con~tiinta tuturor, dogmele sunt sesizate din cutele ascunse ale Revelatiei, de o experienta ~i de o contemplatie spiri- tuala adancita. Aceasta o spune clar tomul aghioritic din 1341: ,Dogmele imparta~ite azi lumii intregi ~i invatate liber, au fost odata mistere ale Legii lui Moise, vazute in Duh numai de Prooroci. Tot a~a bunatatile ragaduite sfintilor in veacul viitor sunt mistere ale vietii celei dupa Evanghelie, date spre vedere anticipata celor ce s'au invrednicit sa vada, dar ~i acestora cu masura, ca arvuna. Precum atunci daca vreun iudeu ar fi ascultat tara multumire pe Prooroci graind despre Cuvantul ~i Duhul ca sunt coetemi ~i dinainte de veci, ~i-ar fi acoperit urechile, socotind ca aude cuvinte interzise de dreapta credinta ... , a~a ar pati ~i acum eel ce n'ar asculta cu evlavie tainele Duhului, cunoscute numai celor ce s 'au curatit prin virtute". Aceste taine le-a cuoscut, acum isiha~tii, dupa ce lepadandu-se de grijile vietii lume~ti, ,prin rugaciune sincera s'au ridicat mai presus de ei ~i ajungand in Dumnezeu, prin unirea tainica cea mai presus de minte cu El, au fost initiati in cele mai pres us de minte"7• Dar daca adevarul dogmelor se sesizeaza prin aceasta experienta, aceasta nu inseamna ca ea le produce, ca ele sunt produsul unei subiectivitati individuale. Experienta 4 Cuvantiiri ~i discursuri ale Mitropolitului Fila ret, Moscova 1844 (in I. rusa), partea a II -a, p. 87. La VI. Lossky, Essai sur Ia Theologie mystique, p. 6. 5 VI. Lossky, op. cit., pp. 6-7. 6 VI. Lossky, op. cit .. 7 Filocalia greacii, ed. a II-a, vol. II, Athena 1893, pp. 342-344. 244 Dumnezeu unul in Fiinta Cunoa~~terea lui Dumnezeu In Ortodoxie aceasta nu se produce ~i nu se dezvolta d ~t fu ~ . lumina Traditiei, sub lucrarea Duhului S:Iaanetcda. cBa .o s~u- Dndare m sensunle Revelatiei, la S · ' . . m tsenca. e aceea dogmele t .s:-: cu cnptura ~~ sohdare cu Traditia cu d 1 . . sun con1orme este o strabatere a Duhului din Bis~rica ~og11_1e e a~tenoare. Exp~nenta cea ~oua a cuiva obiectivitatea ~i solidaritatea ei cu experi~~~a~~ lUI: J?.ar autentJct~at~a acelet experiente, din continuitatea cu experientele anterioare dinse~ICu, ~~ co~~~ata_d~n conformitatea sau contrazice. Numai eel ce rama'ne in Tradif . Vla~a lse~ICll, ca~l. Duhul nu se poate tual se imparta~e~te, e un dar al Duhul~lt ~;;:tur .ca expe~tenta spmtuala d~ care even- cuno~tinta adevarata a tainelor Bisericii d' ~ 1 cu~no.~tmt~ ·p~. c~re ~ pnme~te este ramane in Traditie poate repeta in sine ' m ~are ) 01 ca~tlga ~ 1 unu ~~ altu. Numai eel ce dinainte. A fi in Trad'f A - expenente e care au dus la formularea dogmelor " l,Ie mseamna a avea partea sa (sau mai pr . sa) la experienta misterelor rev elate in Biserica"s. eels- a putea avea partea Astfel, ,dogmele diferite sunt martu · ·1 1 . . . pe aceea~i Traditie. Ele au fost desprinse di~Ike acf e.Ia~I ~xpene~te a Bisericii"9, bazate pentru a canaliza experienta altora Pana eve.at~~ pnn e~penent~ ~nora ~i sunt date adevarurilor din ele, le primesc ri~ c .ce_ace~tm 1~ urma nu ~e ndtca la experienta gnoza, in cunostinta tainica in :x eri~e~~nta. Dar ~redmta e destmata sa se dezvolte fn ajunga la experienta Harului sala~fuit inn~~ ~u~o~m~oeasca. Toti sunt datori, de pilda, sa D A _ • • o ez . ar pana atunct e1 ~tiu prin credinta d - _ . . . certitudine, e ~i un fel de cunostin a d · e a.c~asta prezenta. Credmta Imtiala, ca cuno~tinta finala, avand un caracter t~i~it: ~tex~hlc~ta. E~· e ~ermenele cuno~tintei. Iar de doua credinte. Min tea zice Talasi ' ~n e e ~re mta. De aceea Parintii vorbesc dumnezeie~ti, inc~~e de 1~ credinta si ~· ca;e mc~pe sa filzofez~.(sa raptuiasca) in cele ~redinta eel or de sus"n. Dar credint~ c~a ~:cand pnn ce.le de ~a. ~IJloc, srar~e~te iara~i la mcepand sa filozofeze, incepand de la ;~sd~ cuno~tmta tam.IC~ de ~unmezeu. ,Min tea (cuno~tinta de Dumnezeu) de dincolo d . n!a cea aproptata, ~far~e~te la teologia ~i vederea celor nevazute".t2 e once mmte, care este credmta ce nu se mai uita Despre aceste doua credinte vorb t · C . . aratand cum credinta a doua a eel or cresc~i· ~ ~~ e~tuna lUI Calist ~i Ignatie din v. 14, · ' .l u ovmce~te, e cunoa~tere tainica: ,Credinta 8 VI. Lossky, op. cit., p. 234. 9 VI. Lossky, op. cit., p. 236. I? Sf. Simeon Noul Teolog, declara ca eel ce nu a·un . . . . ztce cineva ca fiecare din noi credincio$ii a lu / . ge Ia stmttrea harulm dm el nu se va mantui. ,Jar daca fiicandu-1 mincinos pe Hristos care zice· Case a t ar,e Duhul fara sa-L cunoasca ~i sa-L simta, hule~te daca acestea (ca sa zicem dup' a parerea. ac I va ace mtru el izvor de apa saltatoare spre viata ve~nica. Ia; • 1 ' e ora care cugeta astfel) se luc - • · "" mte egem nici una din ele e vadit ca nu . . d . . . ' reaza m nm tara sa simtim ~i sa ~ • • . ' vom stmh eloc met vtata ve1t6cr’ta:to~). Daca ni s’ar imp~rta~i dupa vreunul d:n cele trei ipostasuri, am fi fieca~e un ~~~ Hristos. Dupa !post~s,. u~mn~a n’a av~t ~oc decat 0 singura data in persoana Cuvantulmmtrupat. Duhul Insu~1 .~• Fml s au coborat m Sfiinta Fecioara, dar Fiul dupa ipostas, iar Sfiintul Duh dupa energ1~ Sa3• . _ Dumnezeu ni se imparta~e~te noua numai dupa lucranle Sale: ,Dec1 Duhul dupa fiinta e neimparta~ibil, dupa lucrarea Sa indumnezeitoare insa … , d~pa care se ~arsa, se da ~·i se trimite Cel ce pretutindeni ~i statornicit intr ‘o identitate nem1~c~ta- d?p~ ~ce~sta Duhul se imparta~e~te celor vrednici”4• Harul indumnezeitor al Duhulm nu e msa~1 fimta cea mai presus de fiinta, ci lucrarea ei. I VI. Lossky, op. cit., p. 68. . _ 2 Sf. Grigore PaJama, Apologie mai extinsa, P. G., t. !50, col. 1932 D. ,:Dar tuturor a~este lucr~n lest~ deasupra Dumnezeu dupa fiinta; pe de o parte, ca un~l ce dup.a fiinta ~ ~a~ presu~ de on~e n.um:, Jar du~~ tucrari poate fi numit; pede alta parte, deoarece dupa fimta e neJmparta~Jbil, Jar dupa lucran se Jmparta~e~te . 3 Vezi P. G., !50, 1173 BC. 4 Sf. Grigorie PaJama, Apologie mai extinsa, ibidem. 250 oumnezeu unul in flintii Fiinta ~i lucrarlle necreate ale lui Dumnezeu Exista deci fiinta neimparta~ita (il a~£9cX’tO~ oucria) ~i puterile ~i lucrarile ce izvorasc din ea ~i care se lasa imparta~ite (‘ta ~£9£X’ta) de lucrurile care sunt efectele, creatiunile lor ( ‘ta a1tO’t£AEcr~a’ta )5• Lucrarile sunt necreate ~i ele, nedespartite de fiinta dumnezeiasca ~i eterne. Ele nu sunt deciit manifestarea fiintei, care e mai presus de orice manifestare6• Sf. Grigore PaJama le nume~te ~i relatii ale fiintei divine celei mai presus de relatie, fata de tot ce nu e Dumnezeu 7 • Dar aceasta nu in sensu! ca Dumnezeu nu le-ar avea daca n’ ar fi Iumea. Unele din ele se pot numi relatii numai in sensu! ca lumea odata existenta nu se poate ridica piina Ia imparta~irea de fiinta dumnezeiasca, ci numai piina Ia imparta~irea de ele. Dar Dumnezeu le are ca manifestari ale fiintei Sale, indiferent de existenta lumii. Pe unele le areca relatii cu ideile eterne ale lumii, iar pe altele ca implicate in mod virtual in relatia cu ideile lumii, ca posibilitati de a se activa Ia crearea lumii. Toate au existat ~i inainte de a fi lumea, de~i nu toate au fost activate de Dumnezeu inainte de a fi lumea. De pilda mila a activat-o Dumnezeu numai dupa ce a existat lumea, dar ea nu are inceput, caci altfel ar fi creata, ci precum de natura focului tine sa arda, dar arde numai ciind e prezent ceea ce poate fi ars, a~a tine de natura lui Dumnezeu sa miluiasca, dar miluie~te numai ciind sunt de fata cei ce au trebuinta de mila8• Dar Dumnezeu giinde~te ~i voie~te toate lucrurile inainte de a fi ele, caci altfel cum le-ar fi putut crea?9• Si daca n’ ar fi eterne, arinsemna ca Dumnezeu s ‘a modificat pe Sine in vederea creatiunii 10• Dumnezeu nu creeaza lumea prin fiinta Sa, caci atunci lumea ar fi eterna. Propriu-zis, fiinta nu creeaza, ci na~te sau emite din ea ceva 11 • Cei ce nu admit nici o deosebire Ia Dumnezeu intre fiinta ~i lucrare, sau intre na~tere ~i creare, confunda lumea cu Fiul. Putinta aceasta a unora din energiile eterne de a fi activate ciind vrea Dumnezeu, le arata ca fiind miinuite de voia divina, pe ciind fiinta nu-i atiirnatoare de voie. 3. Numai aceasta doctrina inrati~eaza pe Dumnezeu ca fiinta Iibera. in baza acestui fapt, unele din lucrari nu emana din fiinta divina in forma lor activa, in mod etern ~i independent de vointa, cum se na~te Fiul sau purcede Duhul Sfiint. Ci trebuie sa distingem in ele intre potenta ~i act. Ca potente ele sunt deodata cu fiinta divina, prin insa~i existenta 5 Sf. Grigore PaJama, Cuvantul al doilea din triada III, ibidem. 6 Sf. Grigorc PaJama, AI patrulea tratat contra lui Gregora, ibidem. 7 Sf. Grigore PaJama, AI doilea tratat impotriva lui Gregora, ibidem. 8 Ibidem. 9 Ibidem: , Voirea ~i vederea tuturor de catre Dumnezeu !nainte de ce au fost, nu constituie insa~i natura lui Dumnezeu, ci o relatie divina. Fiinta lui Dumnezeu e mai presus de aceste relatii”. Sf. Grigore PaJama, Apologie mai extinsii. De asemenea, in alt Joe zice: ,A fost nevoie de vointa ~ide pre$tiinta, de predeterminari ~i de providente lucratoare, iar daca de ele, ~i de virtute, ~i de cele ce o insote~te pe aceasta; iar acestea erau active ~i !nainte de creatiune”. Sf. Grigorie PaJama, Apologie mai extinsa. Sau: ,Dar nu numai pre~tiinta ~i vointa, care sunt Iucrari naturale ale lui Dumnezeu, sunt necreate $i tara inceput ~i nu sunt fiinta, ci toate cele ce decurg din natura dumnezeiasca $i coexista cu ea ~i nu sunt fiinta, sunt tara de inceput $i nu introduc nici o compozitie Ia Dumnezeu”. 10 Lucrarile nu se adauga accidental (Xa:ta cruJ.lOOO!!X6<;) lui Dumnezeu, ci EI Ie are in chip natural (fesiiv~irile Sal~ infinite si :1;~~ ::~~~~~~~~~;~~ec~;:.”11::~t~i:~•a!~~ ~ u e~t e cere~tt, se reflecteaza in om, imbraca maretia lumii vazut’ . El – . . care:t face parta~i la ea o P.rimesc; ease intoarce la El ~i in aceasta cir~~mv~l~~~ ta; cet p_e ca sa s~une~.~~a, alslavet dumnezeie~ti, sta viata sranta, fericirea creaturilo.r”I~. rpetua, n.ergu e ce e necreate nu sunt separate nici cauzate . . . dumnezetasca, ci numai distincte, deosebite de ele Num . , put! sl.t Slmp!u de fimta ca o cauza d – d . ·” at m crea.te ucreaza Dumnezeu pastrand-o ~r~~n~~~-o~~;~~n~~~;~~~~ema~ sa p~rti~ip~ Ia plinatat_ea d~mn~zeiasca, El exista, se manifesta de-a purur „II Aeon ~can_ u- ~atre sc?pul s~u ~lttm. In energii dumnezeiasca . . . , ea ·- re aceasta umre – a tat de mtnna intre fiinta Fara indoiala c!ta~~e~~d’ ~reo ~~semn~tate pe.nt:U realitatea.atributelor dumnezeie~ti? ;r~~~l~~~~~:t~~~i~1i;Ef11~f, ~·f.~~~~=:=~#~~~f:~ viata, adevar, iubire, noi intelegem energiile, ~ee~nce ~::e~~a a umn~zeu e .mtel~J?cmne, narurale, ~ar exterioare chiar fiintei Treimii”Iz. p esenta, mamfestanle sale Dumn~t;~~u{~l;u~moapsatretma~e”~c decLi antinomia c~re stapane~te insa~i cunoa~terea lui • • ..,1 nu- cunoa~tem· II cuno t d – .. cunoa~tem dupa fiinta Ele defi D ‘ . a~ em upa energu, dar nu-L · · nesc pe umnezeu st nu L d fi . 1 d · – Dumnezeu dupa lucra-rt’le Sal 1 . – e mesc, e e etermma pe ‘ e ce e necreate dar nu L d t · – d – fi · ramane ~na~cesibila, in transcendenta ei absoluta. – e ermma upa unta Sa, care in~elat~;;~~:~~~~ :i:~~~~~ante, nu e de mirare ca multi cercetatori ai adevarului s’au – A Astfel, unii teologii 3 atribuie Persoanelor dumnezeie r .. . A ,facandu-ne parta$i dumnezeie$lii firi” (2 Ptr I 4) ~ I energnl~, m. acest ~az proprie Fiului care S’a racut Dum . , ‘ ‘am.r~peta _oarecum umrea tpostattca, sunt emanatii ~le unicei fiinte a lui~~:~~ om m t-cela~t :tmp. Insa en~rgiile cele necreate dumnezeiesti . nezeu ce mtrett m Persoane ~~ nu ale Persoanelor .. 10 Choix de sermos et Discours de son E · . , 1866) I PP 3-4· apud VI L k . mmence Mgr. Philarete, trad. franc. de A Serpinet (Paris 11 ‘ ‘ · , . oss y, op. c1t., pp. 72-73. ‘ ‘ VI. Lossky, op. cit., p. 85. 12 VI. Lossky, ibidem, p. 78. 13 Z. Rosis ~’tT)J.! na-rpt) prin care toate s’a~ fiicut”~ Prin aceasta erezia ariana este condamnata. Dar ea e condamnata si direct de sinod care da anatemei pe cei ce ar invata ca a fost un timp cand Fiul n’a exi~tat sica El a fos~ creat din nimic sau dintr-o substanta straina celei a Tatalui16• , Sinodul II ecumenic din Contantinopol (381), se lntrune~te pentru combaterea ereziei lui Macedonie. Acesta afirma cil. Duhul Sfant este o creatura a Fiului ~i deci e 13 Sf. Grigorie de Nyssa, Marea cuvantare catehetica, I, trad. de D. Cristescu ~i N.I. Barbu, Bucure~ti, 1947, pp. 27-30. 14 Sf. Grigore de Nyssa, op. cit., II, p. 31. 15 Unele din ele, dacii sunt dezvoltate consecvent, due chiar !a erezii, ca de exemplu analogia cu sufletul. Aceasta duce Ia sabelianism, dupii care Dumnezeu se manifesta in trei moduri. Ori, ~i despre suflet zicem ca are trei functiuni, adica se manifesta in trei moduri. Incercari de a patrunde cu ratiunea misterul Sfintei Treimi s’au fiicut ~i se mai fac ~i azi din partea unor teologi, care-~i dau seama de imposibilitatea de a intelege acest mister, dar cred caprin aceste incercari se aruncii totu~i o oarecare lumina asupra lui. 0 astfel de incercare vezi ~i Ia Eus. Popovici, lncercare de a patrunde cu cugetareafilozojlca speculativa intruciitva misterul despre Sfiinta Treime, In rev. ,Candela”, 1942/1943, pp. 162-172. 16 Sinodul a cautat mai intai sa convinga pe arieni cu cuvintele Scripturii, ca Fiul sau Cuvantul vine de Ia Dumnezeu. Arienii insa au interpretat aceasta expresie in sensu! ereziei lor, spunand cii ~i noi oamenii ~i toate cate exista sunt de Ia Dumnezeu (I Co 8, 6; 2 Co 5, 18). Pentru a inlatura acest sofism, sinodul a recurs Ia o alta expresie, nescripturistica, spumind ca altfel vine Fiul de Ia Dumnezeu ~i altfel venim noi. El este Fiu a! lui Dumnezeu in alt inteles decat noi, caci Else na~te din Fiinta Tatiilui (EK ‘tfj~ oucri.a.~ ‘toil Tia.’tpo~). Dar 297 Formularea Dogmei St1ntei Treimi in traditia cre~tina Dumnezeu intreit in persoane inferior Tatalui ~i Fiului. Sinodul combate ~i condamna macedonianismul, invatand ca Duhul Sfant e de o fiinta cu Tatal ~i cu Fiul. E drept ca nu folose~te termenul6Jlooucrto<; dar prin cele ce spune in Simbol, el exprima aceasta idee. Sinodul folose~te termenul scripturistic, ca Duhul Sfant purcede din Tatal. Prin aceasta se arata ca El are fiinta sa in Tatal; ca are fiinta comuna cu Tatal. Dar el are fiinta comuna ~i cu Fiul, dupa cum se vede din spusele Sinodului, ca El trebuie adorat impreuna cu Tatal ~i cu Fiul ~i ca a grait prin prooroci. In Simbolul credintei exprimam credinta ,intru Duhul Sfant, Domnul de viata tacatorul, care de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal ~i cu Fiul este inchinat ~i marit, care a grait prin prooroci". Sfintii Parinti din timpul celor doua sinoade ecumenice ~ide dupa ele au contribuit, unii, cu lumina mintii lor la formularea dogmei cum a fost de exemplu Sf. Atanasie -, iar altii, luand ca baza aceasta formulare, au dezvoltat-o ~i au explicat-o in scrieri speciale, pentru a da credincio~ilor posibilitatea sa o cunoasca din mai multe puncte de vedere ~i pentru a-~i adanci credinta in aceasta taina de nepatruns. Ei invatau ca Fiinta divina este una ~i ca aceasta unica Fiinta exista in trei Persoane deosebite, dar perfect egale: Tatal, Fiul ~i Sfantul Duh, fiecare din ele fiind Dumnezeu adevarat. Scrieri speciale referitoare la Sfanta Treime au alcatuit: Sf. Atanasie eel Mare 17, Sf. Vasile eel Mare 18, Sf. Grigore de Nyssa19, Sf. Grigore de Nazianz20, Didim eel Orb2I, Sf. Ambrozie22 ~.a. Foarte edificatoare sunt in aceasta privinta ~i cap. 6-8 din cartea I a Dogmaticii Sf. loan Damaschin, care este, a~a zicand, o incheiere ~i incoronare a Traditiei patristice. aceasta nu lnsemna ca El e o parte din substanta Tatalui. Pentru a evita o astfel de interpretare, sinodul zice ca Fiul are aceea~i fiinta cu Tatal (61-1ooucrux; 't<'\l Ila'tpi), ca fiinta Lui nu e deosebita de a Tatalui, ci este identica cu ea. Ca Tatal ~i Fiul au fiinta identica (A. d' Ales, Le dogme de Nicee, Paris, 1926, p. 1 09). Ori, avand fiinta identica, El nu este subordonat Tatalui. Dupa cum vedem sinodul folose~te termeni filozofici ~i nu biblici, pentru a exprima deofiintimea Fiului cu Tatal. Aceasta o face pentru caprin ei se putea exprima mai bine ~i tara echivoc acest punct din lnvatatura Bisericii. De altfel, ace~ti termeni erau uzitati ~i mai lnainte In Biserica. Ei au fost folositi de Teognost, Dionisie din Alexandria, Dionisie din Roma, Origen ~.a. Ei erau foarte bine cunoscuti Teologiei alexandrine. Prin cuvantul Ollooucrw~ exprimau reprezentantii ~tiintei teologice anteniceene ideea ca Fiul nu e nicidecum o creatura (K'ttcrlla 1tOtT]Ila), ~i e nascut din Tatal ~i e de o fiinta cu El. La sinodul din Niceea, diaconul Atanasie (Sf. Atanasie de mai tarziu), lamure~te pe membrii sinodului, in discutiile particulare premergatoare ~edintelor sinodului (~edintelor oficiale) asupra sensu1ui lui Ollooucrw~ ~i In urma acetor lamuriri termenulollooumo~ este acceptat de sinod. Atanasie eel Mare tinea mult Ia acest cuvi'mt ~i a luptat cu lntelepciune ~i curaj pentru acceptarea lui, deoarece vedea ca ideea relatiei dintre Fiul ~i Tatal nu poate fi mai bine redata prin nici o alta expresie. Prin e termenul Ollooumo~ li se ia arienilor orice posibilitate de a interpreta relatia dintre Tatal ~i Fiulln sensu! ereziei lor. 17 Contra arienilor, pentru a arata deofiintimea Fiu1ui cu Tatal, ~i Ciitre Serapion, despre Duhul Sfilnt. 18 Contra lui Eunomie ~i Despre Duhul Sfant. Scrierea Contra lui Eunomie e lmpartita In trei carti. In cartea I respinge tezele lui Eunomie ca nena~terea (agennesia) ar constitui fiinta lui Dumnezeu ~i cain ea s'ar cunoa$te deplin fiinta lui Dumnezeu. In cartea a II-a vorbe$te despre omusia Fiului cu Tatal. In cartea a III-a, despre deofiintimea Duhului Sfilnt cu Tatal (vezi V. Loichita, Teo !ii Christologia ~fintilor Trei lerarhi, In rev ,Candela", 1944-1945, pp. 115-116. 19 Contra lui Eunomie. 20 Cinci cuvantari. 21 Despre Sfanta Treime. 22 De fide, 1ibri 5. 298 Dumnezeu intreit in persoane Explicarea terminologiei trinitare EXPLICAREA TERMINOLOGIEI TRINITARE 1.: Termenii trinitari in general. 2. Termenii ce fnnta. 3. Termenii ce se refera la ipostasuri. se refera la V orbind in cele trei lectii anterioare des re Sft . ce se cer a fi lamu~ite Aceasta p t~ ant~ Treime, am folosit unele expresii t · 1 · . . · cu a at ma1 mult cu cat 1 .. . . erm111o og1a tnmtara, nu era, in e oca . ~ . ~ ~ ace e expresu, sau B1bha vorbeste despre s~anta Trei· ~ PI . pnmara cre~t111a, atat de precisa cum e azi Sfi .. . ul me 111 a ti term en. d ~t D . . 111tu Apostoli vorbesc altfel despre Stt' t T . 1 eca ogmattcele. Mantuitorul si ecumenic, Sfintii Parinti simbolul ata .an a reune dedit Apologetii, sau sinodul .I D · · · . . ' nasi an etc. IV1mtatea Fmlm si a Duhului Sta t fi. d Parinti trebuiau sa expu~a invatatura ;? t_I~. cbont~stata din partea unor eretici, Sfintii. ajutandu-se si de termeni luatt' d. . fil 1Sefincu, azandu-se nu numai pe Revelatie ~i D · 111 1 ozo 1a contempor ~ E · b · · ' umnezeu, desi e o Fiinta su~t t . p . ana. t tre mau sa arate ca in P I . . , ret ersoane st ca unitatea F" t . . ersoane or ~i nici trinitatea nu su . ~ . . ~ un.e1 nu mmice~te Treimea un 1 I . . pnma umtatea In aceasta . ~ e e specu a!u asupra esentei sau Fiintei d' . . ~ '. e~punere, e1 au racut ~i 111semnau CUV111tele fiinta, persoana etc ·Pan~v~ne., Se .111trebau ~1 ~autau sa lamureasca ce trecut un timp destul de lung Da d t: . e s a aJuns la prec1zarea acestor termeni a ~ fi ~ . r o a a ce e1 au fost prec. t' . . ' sa Im 111 clar cu intelesul lor I . ~ 1za,t ~1 au 111trat in uz e necesar ~ fi 1 . ~ · · nsu~1 cuvantul Treime (Tp , t . . ' 111Ceput o ostt 111 Biserica. Cel ee-l fi 1 . tuo~m = ada na~tere. 14 B Bartmann, Dogm., I, 198. , _ . 15 D·.T.C., vol. Vll, Paris 1927, p. 328. Sf. loan Damaschin scrie: ,Cuvantul ipostas are doua m~emnan: uneori el inseamna simplu, existenta. Conform acestei insemnari, oucrla. ~i unocr’ta.crtc,; sunt unul ~~ acela~1 302 Dumnezeu intreit in persoane Explicarea terminologiei trinitare cum e opus ceea ce e propriu Ia ceea ce e comun, ca particularulla general 1S, ca individul speciei. Pentru Sf. Vasile eel Mare, ca $i pentru multi alti Sfinti ai Bisericii de Rasarit, cuvantul U1t6cr’ta. fla.’tpt). Din aceasta cauza ei se mai numeau anomei (iar unori aetieni ~i eunomieni, dupa numele conducatorilor lor principali). Semiarienii invatau ca Fiul e nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, dar nu e deofiinta cu Tatal (6j.!ooucrw~), ci numai deofiinta asemanatoare cu a Tatalui (6j.!owumo~). De aici ~i numirea lor de omiusieni. Acacienii (numiti a~a dupa reprezentatul lor principal, Acacie, mitropolitul Cezareei), tineau mijlocul intre anomei ~i semiarieni ~i invatau ca Fiul este asemenea Tatalui, dar nu dupa Fiinta, dupa Dumnezeire, ci a~a cum este o icoana asemanatoare Aceluia pe care-L reprezinta. Deci Tatal se reflecteaza in Fiul ca intr’o icoana. 4 Sinodul I ecumenic stabilind dogma despre consubstantialitatea Fiului cu Tatill, nu se folose~te de termeni din Sf. Scripturil, ci ii ia din filozofia pilgiinil. Prin aceasta s’a stabilit, pentru totdeauna, cil Biserica poate folosi astfel de termeni, atunci ciind prin ei se poate exprima mai bine, pentru ratiune, o idee cre~tinil. Deci cil ratiune are un rot de seamil in precizarea adevilrurilor revelate. 307 Erezii antitrinitare Dumnezeu intreit in persoane Partidele ariene se combateau, cu violenta, unele pe altele. Arianismul, de~i a fost condamnat la sinodul I ecumenic, el a mai supravietuit totu~i cateva secole, dupa aceea a disparut, pentru a aparea mai apoi, in forme schimbate, in unele secte din evul mediu ~i modern. b) Macedonianismul nu este decat ariansimul extins ~i la Persoana Duhului Sfant. Arie nu a discutat indeosebi despre Sfantul Duh. Cum el insa invata ca toata existenta e creata de Dumnezeu prin Fiul, in mod logic urma ca ~i Duhul Sfant e creat de Fiul. De aceea, El e inferior, e subordonat Tatalui ~i Fiului. Concluzia aceasta a tras-o Macedonie, fost episcop de Constantinopol (t 362). El invata ca Duhul Sfant e o creatura a Fiului, dupa cum Fiul e o creatura a Tatalui. De aceea Duhul Sfant e un slujitor al Tatalui ~i al Fiului. Intrucat Macedonie ~i adeptii lui negau divinitatea Duhului Sfant, a~a zicand luptau impotriva divinitatii Lui, ei au fost numiti pnevmatomahi. Pnevmatomahii au fost combatuti de Sf. Atanasie eel Mare, Vasile eel Mare, Grigore de Nazianz, Grigore de Nyssa, Didim eel Orb ~i altii, iar sinodul II ecumenic din Constantinopol (381) condamna macedonianismul, declarand ca Duhul Sfant e Domnul de viata flicatorul, ca purcede de la Tatal – deci e deofiinta cu El -, ca trebuie adorat ~i marit impreuna cu Tatal ~i cu Fiul ~i ca a grait prin prooroci. Invatatura aceasta a fost adaugata la simbolul de la Niceea. Sinodul II ecumenic nu folose~te pentru Duhul Sfant expresia Ollooucrw~ intrucat unii din membrii lui nu erau favorabili acestui termen. El gase~te insa alte expresii prin care se exprima aceea~i idee. Spunand ca Duhul Sfant se cade sa fie adorat ~i marit impreuna cu Tatal ~i cu Fiul, el exprima prin aceasta deofiintimea Duhului Sfant cu Tatal ~i cu Fiul. 4. Antitrinitarii moderni. Din sec. XVI in co ace, de cand s ‘a ivit protestantismul, au aparut diferite persoane izolate, care au negat adevarul despre Sranta Treime. A~a au fost Ludwig Hetzer, loan Denke, in Elvetia; David Joris in Olanda; Mihail Servetus, medic spaniol (t 1563), Blandrata, medic italian (t 1590), Faust Socinus, in Polonia (t 1604). Acesta din urma a dat antitrinitarianismului modern o organizatie ~i a devoltat ~i a sistem(;ltizat aceasta doctrina. Adeptii lui se numesc socinieni sau unitarieni, intrucat invata ca Dumnezeu e numai o persoana, adica Tatal. Dupa ei, invatatura despre Sfanta Treime nu e cuprinsa nicaieri in Sfanta Scriptura ~i pe deasupra ea contrazice ~i ratiunea. Fiul (Iisus Hristos) e un om simplu, nascut intr’un mod supranatural, ~i trimis in lume pentru mantuirea neamului omenesc. Lui I s’a comunicat puterea dumnezeiasca, prin care ne-a luminat ~i pe noi, ca sa traim dupa voia lui Dumnezeu. De aceea, dupa moarte, Dumnezeu L-a primit in cer, la dreapta Sa. Duhul Stante numai o putere a lui Dumnezeu, care sfinte~te pe om5• Si protestantismulliberal de azi e antitrinitar. El cauta sa inlature formulele trinitare din simboale ~i ritual. Unii dintre protestanti explica Sfanta Treime intr’un fel ce ~e deosebe~te foarte putin de vechiul modalism (Schelling, Hegel, Schleiermacher6). In 5 Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, trad. de Atansie Mironescu, vol. IV, ed. a II-a, Bucure~ti, 1928, p. 71. 6 Vezi spusele lui Hegel Ia P. Svetlov, op. cit., vol. l, p. 370. 7 B. Bartmann, op. cit., p. 202. 308 Dumnezeu intreit in persoane Erezii antitrinitare cercu~ile.largi protestante, Iisus Hristos e conceput ca Fiu allui Dumnezeu in sens etic si adopttamse. · · . ~n~itrinitarismul 11 aflam ~i Ia catari ~i albigenzi (sec. XI-XII), iar mai tarziu la armtmem, duhoborp ~.a. Arminienii spun ca Tatal e superior Fiului si Duhul Sfant isi are dumnezeirea de Ia El. · · .. 3: ~r~teism~l invata. existenta .a trei Dumnezei. El separa persoanele ~i concepe Fnnta dtvma repetandu-se m cele tre1 Persoane. Face deci tocmai contrariul de ceea ce invaJ~ simbolul atanasian, de a nu imparti fiinta in Dumnezeu. Sistematizatorul acestei erez1~ a. fo.st filozoful loan Filopon din Alexandria (pe Ia mijlocul sec. VI), din care cauza tnte1sm~l se mai nume~te ~i filoponism. Filipon identifica notiunea de Fiinta divina c~ c:ea ce se mtelege prin notiunea de gen ~i invata ca cele trei Persoane divine au o fimta, o substanta divina abstracta, dupa cum trei oameni au aceeasi fiinta sau substanta umana; .sau dupa cum ace~tia apartin aceluia~i gen uman. Deci eel~ trei Persoane divi~e au o u~utate s~ecifica ~i moraHi ~i nu o unitate numerica a fiintei. Sunt deofiinta dupa cum Jl ?~:nenn ~unt deofiinta. Si dupa cum natura umana e repetata in indivizii umani des~art1t1 mtre e1, a~a e repetata ~i natura sau Fiinta divina in trei Persoane dumnezeie~ti. ~ec1 fiecare Persoana dumnezeiasca poseda Fiinta divina in mod separat. Aceasta insemna ca ~u ~vern un Dumnezeu, ci trei. Ca nu e o unica Fiinta, ci trei. Ca Persoanele Sfintei Tre1m1 nu pot exista una in alta. . T~iteismul, de~i nu in forma sa originala, dar in consecintele sale, il aflam la nommahstul Roscalin, canonic din Compiegne (t 1120) si la realistul Gilbert Porretanul (t 1154). , , . D~pa altii, in Dumnezeu mai exista, pe langa cele trei Persoane, inca ~i fiinta care 1 ~1 are ex1stenta proprie alaturi de persoane. Deci e vorba de tetrateism. Tetrateismul il aflam, pentru prima data, profesat de Damian patriarhul monofizitilor din Alexandria 578-6048• , , ‘ Pentru combaterea triteismului sau tetrateismului Biserica nu a avut nevoie de hotar~ri sp~~iale: ~ntrucat aceste erezii erau combatute ‘prin Simbolul niceo-constati- n?pohta~ ~~ 1mphc~t condamnate prin sinoadele I ~i II ecumenic. Cum insa aceste erezii s. au ma~tfestat mat mult in evul mediu in A pus, Biserica de aici a luat o atitudine directa ~~ energtca _impotriva lor, condamnandu-le, Ia sinodul IV Lateran ( 1215). Dupa cum ~m vazut, monarhinismul ~i subordinationismul reduc invatatura ere~ tina despr~ ~fanta Tretme Ia monoteismul iudaic, intrucatva modificat, iar triteismul o reduce I~ pohte1smt~l pa.gan. Si unii ~i altii au denaturat invatatura pe care ne-a dat-o Mantuitorul ~~de aceea Btsenca a luat masuri pentru a-i combate ~i a preciza mai de aproape invatatura despre Sfanta Treime. · 8 S. Bejan, op. cit., p. 158, nota 2; cf. ~i D.T.C., X, 2248. 309 Distit1cpile ~~ antitlomiile Dogmei Sf”tntei Treimi Dumnezeu intreit in persoane A DISTINC’fiiLE SI ANTINOMIILE DOGMEI SFINTEI TREIMI 1. Distinctiile. 2. Antinomiile dogmei trinitare. 3. Incercari de a explica antinomiile Treimii. I nvatand ca Dumnezeu e intreit in persoane, Biserica invata prin aceasta cain Dumnezeu exista anumite distinctii sau deosebiri real~. ,Tatal_, ~iul $i Du~ul_Sf~nt: ne~as~ut, nascut $i purees, se deosebesc in dumnezetrea fetet, tar nu dupa fimta, care m sme este nedespartita 1• Distinctiile se ref era la persoane $i la modul de a poseda Fiinta divina. In Dumnezeu exista trei persoane real e. Ca atare, ele sunt $i trebuie sa fie deosebite una de alta2• Prin aceasta afirmatie se respinge atat modalismul (sabelianismul), dupa care cele trei Persoane n’ar fi decat trei moduri de manifestare ale lui Dumnezeu in lume, cat $i invatatura dupa care in Dumnezeu ar fi nu trei, ci patru Persoane. Invatatura aceasta o profesa $iS. Bulgakov, care transforma Fiinta divina, numita de el Sofia, intr’o a patra persoana in Dumnezeu3• Cele trei Persoane se disting prin modul de a poseda Fiinta divina. Prima Persoana poseda Fiinta divina in Sine, neprimita de nimeni, fara principiu. A doua i$i prime$te fiinta, prin na$tere, de la prima; iar a treia $i-o prime$te prin purcedere din prima. Din aceasta cauza prima Persoana se nume$te TaUi, a doua Fiu $i a treia Duh Sflint. Drept aceea putem spune ca proprietatile, caracterele proprii, sau insu$irile personate prin care se disting cele trei Persoane una de alta, sunt: Tatal e nepricinuit, nenascut, Fiul e nascut din veci din Tatal, iar Duhul Sflint purcede din veci din Tatal. Deci e vorba de o Trinitate reala, nu de simple numiri $i nude simple manifestari succesive ale lui Dumnezeu in lume, ca $i cand in acela$i Dumnezeu, aceea$i Persoana divina, s’ ar fi revelat odata ca Tata, apoi ca Fiu $i apoi ca Duh Sflint. Cele trei Persoane poseda fiecare, in mod real $i distinct, Fiinta divina. Poseda aceea$i Fiinta divina, care e unica $i nu se imparte intre Persoanele divine. Revelatia divina ne prezinta proprietatile, sau insu$irile personate interne, prin care cele trei Persoane se disting una de alta, in mai multe locuri. Despre Tatal ne spune Sflinta Scriptura ca e nepricinuit $i ca are viata in Sine. ,Precum Tatcil are viata fntru Sine, a:>a !-a dat :>i Fiului sa aiba viata fntru Sine” (In 5, 26). De aceea Sfintii Parinti numesc pe Tatal avapxoc; (fara inceput, fara principiu), avai-ctoc; (tara cauza), iar insu$irea prin cate se distinge de celelalte Persoane o numesc 1 Marturisirea Ortodoxa, I, 12. 2 Despre distinctiile in Sfiinta Treime vorbesc ~i cartile noastre de ritu~l. in Penticostarul de Ia Rimnic, din 1743, in sedealna I de la Utrenia de Marti dupil Rusalii, se spune: ,lmpreunez, laud, slavesc, cinstesc pe Tatal ~i pe Fiul impreunil ~i pe Prea Sfiintul Duh, unindu-1 dupa Dumnezeire ~i despartindu-I dupa osebiri”. 3 invatatura aceasta a fost condamnatil de patriarhul Serghie al Moscovei in urma unei ample ~i documentate critici, in 1935. Vezi in rev. ,Ortodoxia”, nr. 2-3!1949. 310 0: ·r·· I I 1 Dumnezeu intreit in persoane Distinctille ~~ antitlomiile Dogmei Sf1ntei Treitni ayEVVl)O’tCX (nena$tere). Sf. Grigore de Nazianz, in Cuv. 32, zice: ,Deoarece Tatal ca persoana nu are originea Sa in altul, pentru aceasta i$i este El Insu$i principiul Sau $i pentru aecasta El nu este nici nascut, nici purees”. Motivul acesta a determinat pe unii Sfinti Parinti sau scriitori biserice$ti sa-l numeasca au-c68Eoc;, 1tp&-coc; 8c6c; etc. _Fiul areca proprietate na$terea Sa yevvl)m.c; din veci din Tatal. El este ,Unul nascut, care dm Tatal s’a nascut mai inainte de toti vecii”. El $i-a primit fiinta de la Tatal. ,Din pantece, mai fnainte de luceafar, Te-am nascut” (Ps 110, 3). Dar daca Fiul e din substanta Tatalui, El nu e o parte din Tatal, nu prime$te numai o parte din substanta Tatalui, a~a cum e de exemplu cazulla oameni, ci prime$te intreaga substanta (fiinta) divina. Tatal comun~ca intreaga ~a fiinta Fiului, tara a pierde El ceva din fiinta Sa prin aceasta comumcare. Comumcarea se face din veci. De aceea $i Fiul este ve$nic. Nu a fost timp in care sa fi fost Tatal tara Fiu, a$a cum nu este nici un timp in care focul sa fie fara lumina. ,Dupa cum focul exista deodata cu lumina din el, $i nu este mai intai focul $i pe urma lumina, ci deodata; $i dupa cum lumina se na$te totdeauna din foe $i este totdeauna in el, fara sa se desparta deloc de El, tot astfel $i Fiul se na$te din Tatal, tara sa se desparta deloc_ de El, CI este pururea cu El. Dar cu toate ca lumina se na$te in chip nedespartit din foe $1 _ramane totdea_una cu el, totu$i nu are un ipostas proprio deosebit de ipostasul foculm, deoarece lumma este calitatea naturala a focului. Fiul, Unul nascut allui Dumnezeu insa, ~ie$i est~ nascut din T~tal in chip nedespartit $i neindepartat $i ramane pururea cu El, totU$1 are un tpostas propnu, desoebit de ipostasul Tatalui”4• Duhul Sfant are purcederea (EK1t6pEumc;, EK1t6pEU1..1.CX, 1tp6oooc;, 1tpo~oA.iJ etc.) ca proprietate prin care se distinge de Tatal. Despre aceasta proprietate a Sflintului Duh vorbe$te sinodul II ecumenic, combatand pe Macedonie, $i ea este exprimata clar de Mantuitorul, care spune: ,Cand va veni Mangaietorul, pe care Eu fl voi trimite voua de Ia Tatal, Duhu_l Ade~arului, care de Ia Tatal purcede, Acela va marturisi pentru Mine” (In _15: 26). Pnn_ cuvmtele acestea, Domnul ne arata ca Duhul Sflint i$i are originea din vect dm Tatal, s1 astfel este deofiinta cu TataJ5 Intre na$terea Fiului $i purc~derea Sflintului Duh este deosebire, dar in ce consta mai de aproape aceasta deosebire, noi oamenii nu putem $ti6• ‘ 2. An~nom~e dogmei Sfi?~ei Treimi. – Cuvantul antinomie ( avn v6!loc;, avtt VO!ltCX) mseamna etimologiCe$te: opoz•t•e fata de lege, contradictie in legi, sau in general c~ntr~dic~e.,Pentru exprimare~ a~estei idei ,se ~ai folose$te $i cuvantul paradox. Spunand ca antmomta mseamna contradtctte, nu ne gandtm lao contradictie in care doua lucruri s’ar exclude unul pe altul-, in sensul ca numai unul din ele ar fi adevarat, iar altul fals -, ci ne 4 Sf. loan Damaschin, Dogmatica, I, 8, trad. rom. p. 24. 5 Milrturii din Sfintii Parinti, referitoare !a purcederea Duhului Sfiint din Tatal, vezi: A. Comoro~an, Dogmatica, p. 179 sq. 6 Sf. loan Damaschin, Dogmatica, I, 8, trad. rom., p. 28. Dupil unii autori s’ar putea spune, intr’un anumit fel.’ ~a Cuvantul sau Fiul e~te un produs a! intelectului divin. Si cum producerea ideii ~i a cuvantului prin sp1.nt ~ n~~1m co~ceperc ~~ na~t~re, .zicem despre Fiul cil e nilscut din Tatal. Duhul Sfiint lnsil e un produs al vomteJ d1vme. ,$1 pentru ca reahtilt1le, care se reproduc prin vointa unei persoane, nu se zice ca se nasc ci se ~ke cayurced de 1~ ac~asta din urma”, pentru aceea se zice cil Duhul Sfiint nu se na~te, ci purcedc din Tatal. Vezl Eus. PopOV!Cl, Incercare de a ptltrunde cu cugetareajilozojictl fn catva fn misterul des pre Sfanta Treime, in rev. ,Candela”, 1942-1943, pp. 168-169. Dlstinctiile ~i antinomille Dogmei Sfintei Treimi Dumnezeu intreit in persoane gandim la o contradictie in care lucrurile ce se contrazic sunt justificate, fiecare pentru sine, ~i astfel ele pot sta impreuna ~i pot fi conciliate. In Dogmatica mai ales, antinomia nu vrea sa insemneze ca numai una din afirmatii e adevarata, dar nici aceea ca nici una nu e adevarata, ci prin ea se exprima ideea ca ambele afirmatii sunt adevarate, dar fiecare in felul sau. Antinomii gasim pretutindeni, atat in domeniul gandirii, cat ~i in acela al activitatii omene~ti. Gasim in ~tiinta, in filozofie, in Teologie etc. Precum ~tiinta ~i filozofia, tot astfel ~i Teologia nu e lispita de antinomii. Unele ramuri ale ei, de exemplu Mistica ~i Dogmatica, precum ~i unele documente de care se folose~te, de exemplu Biblia (indeosebi cartea Iov) ~i Cantarile biserice~ti, abunda in acestea. Misticii vorbind despre Dumnezeu, folosesc o terminologie antinomica. Dionisie Areopagitul zice ca ,Dumnezeu este ~i nu este”7 ). Cartea Iov are la baza ideea antinomiei. In ea se arata ca o multime de evenimente se pot intampla Jmpotriva logicii noastre ~i ca voia ~i lucrarile lui Dumnezeu nu pot fi pricepute de ea. In Cantarile biserice~ti auzim spunandu-se: ,Azi se spanzura pe cruce eel ce spanzura pamantul peste ape”. ,Viata a fost pusa in mormant” etc. Nu mai putin lipsite de antinomii sunt dogmele. Acestea, prin ele insele au un caracter antinomic. Ele cuprind lucruri ce nu pot fi pricepute pe deplin de min tea omeneasca. Exemplu: in dogma hristologica se spune ca Iisus Hristos e Dumnezeu ~i om, avand in acela~i timp toate insu~irile dumnezeie~ti ~i omene~ti; despre Maica Domnului se spune ca e pururea Fecioara ~i e Nascatoare de Dum~ezeu etc. Si dogma Sfintei Treimi are antinomii. Si inca mai multe. In ea se spune ca: a) Dumnezeu e o fiinta in trei persoane; ca aceea~i fiinta se afla intreaga in fiecare Persoana. b) Ca cele trei Persoane exista deodata, sunt ve~nice, ~i totu~i se spune ca Tatal na~te pe Fiul ~i purcede pe Duhul Sfant ceea ce ar presupune o existenta anterioara a Tatalui. _c) Fiul, de~i e nascut din veci, totu~i El se na~te ~i acum, se na~te mereu. Na~terea Lm e continua. De asemenea ~i purcederea Duhului Sfant. Nici una din afirmatiile de mai sus nu pot fi pricepute de minte8• Noi nu putem concepe o fiinta ca existand in trei persoane; nu putem intelege cum sunt na~terea ~i purcederea ve~nica ~i, cu toate ca ele i~i au izvorul in Tatal, Tatal nu exista inaintea Fiului sau a Duhului Sfant. De asemenea, nici ca Fiul e nascut din veci, ~i totu~i E1 se na~te continuu. Dupa logica noastra, na~terea presupune un interval de timp intre nascator ~i nascut. De asemenea ~i purcederea. Ceea ce inseamna ca, dupa logica noastra, Tatal ar trebui sa existe inaintea Fiului ~i a Sfantului Duh. Cu toate acestea, dogma ne spune ca toti trei sunt eterni. Sf. loan Damaschin cauta sa explice acest lucru prin comparatie. El zi~e ca: ,Dupa cum focul exista deodata cu lumina din el ~i nu este mai intai focul ~i pe urma lumina, ci deodata; ~i dupa cum lumina se na~te totdeauna din foe ~i este totdeauna 7 La prima vedere spusele acestea ni se par o absurditate. Daca insa avem in vedere ca ele nu au caracter absolut, ca nu se refera Ia Dumnezeu in Sine, ci au un caracter relativ, referindu-se !a Dumnezeu in raport cu lumea, atunci nu mai aflam in ele nimic absurd. Atunci constatam ca spusele acestea se pot concilia. Dumnezeu e tot ceea ce este, intrudit lumea este in mod ideal in El, ca efectul in cauza; ~i Dumnezeu nu e nimic din ceea ce este, intrucat lumea e un produs temporal, e o realitate in afara lui Dumnezeu ~i are o natura deosebita de a Lui. 8 ,Nici prin un fel de asemanare nu se poate lamuri aceasta taina ~i raspicat a infiiti~a in mintea noastra in ce chip Dumnezeu este unul in fiinta ~i intreit in fete (ipostasuri)”. Marturisirea Ortodoxa, I, I 0. 9 Sf. loan Damaschin, Dogmatica, I, 8, trad. D. Fecioru, Bucure~ti, 1938, p. 24. 312 Dumnezeu intreit in persoane Dlstinctille ~i antinomiile Dogmei Sf’tntei Treimi in el, fara sa se desparta deloc de el, tot astfel ~i Fiul se na~te dinTatal, fara sa se desparta deloc de ~1, ci este pururea cu El”9• Fiul are insa un ipostas deosebit de ipostasul Tatalui. 3. In fata antinomiilor sau paradoxelor, min tea omeneasca nu a ramas pas iva. E a cautat sa le dea o explicare. Filozoful Hegel, de exemplu, spune ca texa ~i antiteza se rezolva intr’o armonie superioara, in sinteza. Plotin ~i Cusanus spun ca acest conflict se rezolva in Dumnezeu, care e coincidentia oppositorum. Altii spun ca paradoxele pot fi inlaturate printr’o logica trivalenta sau polivalenta. Logica clasica cuno~tea doua valori pentru propozitii: adevarul ~i falsul. Orice propozitie e adevarata sau falsa. Tertium non d~~r. ,Apar_itia par~doxelor, in care apar propozitii ce nu pot fi declarate nici adevarate, met false, fimdca aJungem la contradictii, a sugerat ideea ca despartirea duala, adevar- fals, este conventionala ~i ca i’i scapa unele propozitii”. De aceea s’a ajuns din partea unora la concluzia ca trebuie sa spunem ca o propozitie poate lua mai multe valori, de exemplu trei: adevarul, falsul ~i tertul. Prin aceasta s’a constituit o logica trivalenta, cu alte legi decat ale logicii clasice. 0 astfel de logica e o teorie matematica perfecta. Mai apoi s’au imaginat logici polivalente, cu ajutorul carora se crede case poate face urcarea spre adevar. . Ideile acestea s’au exprimat fie in mod sistematic ~i organizat prin erezii, fie ca manifestari izolate, dar logice ale mintii omene~ti. Si fiindca aceste afirmatii erau o deviere. de la adevar, Biserica s’a vazut nevoita sa dea invataturii sale o formula prin care sa curme orice posibilitate de deviere de la cele propovaduite de Domnul. Si cum cele primite de la Mantuitorul au un continut bogat, ca sa nu altereze acest cuprins, ea a cautat o formula prin care sa-l exprime fara sa-l altereze; o formula ,care sa tina seama de laturile contradictorii ale tainei, sa cuprinda toata bogatia ei” 10• Aceasta inseamna caprin dogma se impaca teza cu antiteza. Cusanus a cautat sa impace antinomiile dogmei Sfintei Treimi folosindu-se de anumite semne din matematica. El spune ca la lucmrile divine, la cauza ultima a lumii, la Dumnezeu putem ajunge _nu~ai prin simboluri. Iar spre acest scop, cele mai potrivite semne sunt cele matematice. Insa nu folosite cu proportiile ce le au in matematica ci considerandu-le la maximum. Considerandu-le astfel, constatam ca ele nu se mai deoseb~sc unele de altele, nu se mai opun unele altora, ci se confunda intr’un element unic care le cuprinde pe toate. Sa luam de exemplu un triunghi ABC. ‘ Pentru ca laturile lui sa ajunga la dimensiunile maxime, trebuiesc sa creasca toate deodata. L_ungindu-se latura BC ~i devenind B’C’, B” C” etc. se lungesc ~i laturileAB ~i AC, devenmd AB ‘, AC’ etc. Odata cu aces tea unghiul A tot cre~te, iar B ~i C se tot mic~oreaza. Cand latura BC ajunge la maximum, adica Ia infinit, tot infinite ajung ~i laturile AB ~i A C. Odata cu aceasta unghiul a devine de 180 de grade, ceea ce inseamna ca laturile care il fo:n:au ~u_de~enit o li~ie dreapta ~i se confunda cu latura BC. De aici rezulta ca triunghiul, mant Ia ~mfimt, nu mateo figura cu trei laturi ~i trei unghiuri, ci se transforma intr’o linie dreapta. In ace_st c~z, _laturile_ ~i unghiurile nu se mai deosebesc unele de altele, nu se opun unele altora, ct comctd, ca ~~ cand ar fi acela~i lucru. Avem deci coincidenta contrariilor. Aceasta coincidenta se face in principiul suprem al universului. · 10 Acesta este de altfel procedeul urmat de Biserica in cursu! disputelor sale dogmatice cu toti ereticii de totdeauna. 313 Distinctille ~i antinomiile Dogmei Sfintei Treimi Dumnezeu intreit in persoane Aplidind acest exemplu la S:ffinta Treime, se poate spune ca, dupa cum in cazul citat, linia dreapta infinita, de~i unica, totu~i e compusa din trei laturi diferite, tot a~a ~i in Divinitate, care e infinita, exista o unica Fiinta, dar trei Persoane. Deci ca principiul suprem allumii este un maximum absolut ~i e in acela~i timp unitar ~i trinitartt. Si Cusanus scrie: ,In Teologie trebuie, pe cat posibil, sa imbrati~am termenii contradictorii intr’o conceptie simpla, depa~indu-i. Nu trebuie, dar, in Teologie, sa concepem distinctia ~i indistinctia numai ca doua lucruri contradictorii. Trebuie sale concepem, depa~indu-le, a~a cum sunt in principiullor eel mai simplu, unde nu mai exista deosebire intre distinctie ~i indistinctie. Atunci intelegem !impede ca Trinitatea ~i Unitatea sunt unul ~i acela~i lucru. In adevar, unde distinctia este indistinctie, Trinitatea este Unitate; ~i invers, unde indistinctia e distinctie, Unitatea este Trinitate”t 2• Dupa altii, antinomismul dogmelor e explicabil daca avem in vedere ca cuprinsul lore revelat; ca el vine din cer, ~i ca mintea omului fiind marginita, nu-l poate cuprinde intreg ~i deodata. Ea poate cuprinde deoadata numai parti sau aspecte izolate ale lui. In felul acesta noi avem impresia ca acele aspecte se exclud unul pe altul. Ba ~i logica noastra ne spune acela~i lucru. Pentru a inlatura aceasta, Biserica are datoria de a aduna sub o privire toate aceste aspecte, cu tot bel~ugullor, ~i ale formula in dogmel3, deane da o privire de ansamblu asupra lor, chiar daca mintea naturala nu le-ar putea pricepe. Prin urmare dogmele, in general, ~i dogma Sfintei Treimi in special, nu au la temelia lor nici o contradictie, aceasta existand numai din punctul nostru de vedere, deci fiind numai un ce subiectiv, nu ~i obiectiv. Antinomiile dogmatice sunt inevitabile cat timp traim in cortul actual. Ele se tin de dogma cum se tine verdeata de frunza. Cu cat insane apropiem mai mult de Dumnezeu, ~i traim in comuniune de iubire cu El, cu atat se lamuresc mai mult ~i antinomiile, iar cand vom ajunge in Ierusalimul ceresc, ele vor disparea, intrucat acolo vom vedea adevarul intreg, ~i nu numai parti ale lui, cum vedem in lumea pamanteasca. Neputand pricepe cu mintea dogma Sfintei Treimi, noi nu putem zice ca ea e nerationala. Pentru a putea spune despre ceva ca e nerational, ar trebui sa cuprindem pe deplin acel ceva: sa cuprindem pe deplin subiectul ~i predicatul propozitiei respective ~i sa cunoa~tem raporturile lor. Cum insa noi nu putem ~ti precis ce inseamna natura ~i Persoana divina, nu putem cunoa~te raportul dintre ele. De aceea nu putem cunoa~te ca dogma aceasta e contrara mintii, ca e nerationala sau antirationala, ci ca e suprarationala, supralogica. 11 P.P. Negu1escu, Filozofia Rena~terii, Bucure~ti 1949, pp. 185-199. 12 Cit. 1a P.P. Negulescu, op. cit., p. 200. 13 Cf. Florenski, !aN. Bubnoffund Hans Ehrenberg, Ostliches Christentum, II, Miinchen 1925, p. 89. 314 Dumnezeu intreit in persoane Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul. Dumnezeu Duhul Sfant DUMNEZEU TATAL. DUMNEZEU FIUL. DUMNEZEU DUHUL SFANT 1. Introducere. 2. Dumnezeu Tata.l. 3. Dumnezeu Fiul. 4. Dumnezeu Duhul Sfant. J\ umnezeu e unul in fiinta ~i intreit in persoane: Tatal, Fiul si Duhul S:ffint. De u aceea noi spunem ~i putem spune ca Tatal e Dumnezeu Fiul e Dumnezeu si Duhul S:ffint e Dumnezeu. Prin aceasta nu facem altceva de~at sa zicem de trei o~i Dumnezeu ~i nu zicem ca sunt trei Dumnezei. Spunem ca e unul singur deoarece Fiinta dumnezeiasca nu e impartita in trei, ci ea exista intreaga pentru fiecare P~rsoana. Cele tr~i Persoane sunt consubstantiale, egale ~i .eteme. Acest adevar ni 1-a descoperit Dumnezeu ~i El r:~ po~te fi asemanat cu nimic din ceea ce e creat. Simbolul atanasian nume~te pe Tatal, pe Fml ~~ pe S:ffintul Duh, pe fiecare in parte, Dumnezeu ~i Domn, din cauza ca este fiecare pent;u Sine o ~ealitate ~i se afla in posesiunea deplina a tuturor perfectiunilor dumnezeie$ti. Tot 1~ ac~st stmbol se mai spune ca Tatal, Fiul ~i Duhul S:ffint se deosebesc numai prin prop.n~ta~Ile perso~ale, nu ~i prin insu~irile tiintiale. Fiinta Lor e una ~i aceea~i, intreaga, deplma ~~ netmparttta, in toate cele trei Persoane divine. ~devarul de mai sus a fost propovaduit de Biserica in toate timpurile. El insa a fost mat accentuat cu prilejul ivirii diferitelor erezii care contestau divinitatea uneia sau alteia dintre Persoanele divine. A~a, de exemplu fata de arianism Sfintii Parinti s’ au vazut obligati sa argumenteze, cu amanunte ~i dovezi revelationale ‘dumn~zeirea Fiului· iar fata de macedonianism, dumnezeirea Duhului Srant. · ‘ ‘ 2. Dumnezeirea Tatalui sau ca Tatal e Dumnezeu e un adevar recunsocut de toti tei~tii ~i pe care nu 1-au contestat nici unul dintre eretici. Tatal a fost socotit totdeauna ~i de toti cre~ti~ii, ca~ D~:nneze~. El e numit Tata, atat in sens propriu, pentru ca na~te i~ mod real pe ~ml, ca.t ~~ m s~ns Impropriu, pentru ca a produs din nimic ~i poarta 0 grija de toate creatunle, adtca. ?~ mtreaga lum.e. Creaturile sunt intr ‘un anumit sens cop iii lui D_umnezeu, dar nu copn m sensul propnu, pentru ca nu au aceea~i natura cu Tatal aceasta fimd rezervata numai Fiului (In 1, 14, 18; 3, 16, 18). ‘ _ Tatal, est: ,a~ottiiton:l, fiicatorul cerului ~i al pamantului vazutelor tuturor ~i nevazutelor . ,~antuttorul ne !nvat~ sane rugam lui Dumnezeu adresandu-1-ne cu cuvintele ,Tatal_nostru (!v!t .6, 9). El Insu~I se roaga lui Dumnezeu numindu-L ,.,Parintele Meu” (Mt 26, ~9. Cre~tmilor lise cere sa se poarte in a~a fel incat purtarea lor sa contribuie la pre~I?anre~ ,Tat~lui care este in ceruri” (Mt 5, 16). Mantuirea noastra este opera marii m?m a_ Panntelut ceresc fata de noi. ,,Dumnezeu (Tatal) asa a iubit lumea incdt a dat pe F!ul Sau, .u~~l Nascut, pentru ca oricine care crede intr ‘insul sa nu piara, ci sa aiba vzata_vesmca (In 3, 16). Pede alta parte Domnul nume~te pe Tatal Sau, singurul Dumnezeu adevarat: , Vf,ata vesnica ac~~sta este, ca sa Te cunoasca pe Tine sin guru/, adevaratul Dumneze:’… (In 1.8, 3). S~ntu Apostoli de asemenea numesc pe Tatal, Dumnezeu. Aceasta se vede mdeosebt de la mceputul epistolelor lor, unde scriu: ,Har voua si pace de 315 Dumnezeu 1ntreit 1n persoane Dumnezeu Tatal. Dumnezeu Fiul. Dumnezeu Duhul Slant . . , 7· 1 Co 1 3· Ga 1, 3 etc.). Aceea~i idee o gastm Dumnezeu, Tatal nos!:u. · · .te toata plinatatea Dumnezeirii (Col 2, 9); ca este ve;>nic 1, atotputemic2, omniprezent3 , ca I se cuvine adorare dumnezieasca4 etc. E adevarat cain Sfiinta Scriptura exista ciiteva expresii din care pare a rezulta ca Fiul nu este ega! ;>i consubstantial cu Tatal, ;>i deci ca nu e Dumnezeu adevarat. Insa daca privim aceste expresii in context ;>i avem in vedere intentia cu care ele au fost pronuntate, vom constata ca nu exista nici o contrazicere intre ele ;>i textele mai sus citate. lata cateva din aceste expresii: ,Tatal este mai mare dedit Mine” (In 14, 28). ,Jar despre ziua aceea $i despre ceasul acela nimeni nu $fie, nici fngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatat’ (Me 13, 32). Cand citim astfel de expresii, nu trebuie sa uitam ca ele au fost pronuntate de Mantuitorul Hristos, care are doua naturi: dumnezeiasca ;>i omeneasca. De aceea El vorbe;>te ca Dumnezeu ;>i ca om. Expresiile de mai sus le spune Domnul, ca om. Deci, in ce prive;>te natura omeneasca din Iisus Hristos, aceasta e fara indoiala inferioara lui Dumnezeu Tatal. Tatal este autorul naturii omene;>ti, de aceea El e mai mare decat acesta. In ce prive;>te necunoa;>terea zilei sfiir;>itului lumii, aceasta se poate referi, fara indoiala, Ia firea omeneasca din Iisus Hristos. Dar e foarte posibil ca Domnul spune ca nu ;>tie ziua sfiir;>itului spre a ex prima ideea ca El e sol divin ;>i in aceasta calitate vorbe~te oamenilor numai ceea ce a hotarat sfatul Sfintei Treimi sa vorbeasca. Ori, Sfiinta Treime nu a socotit folositor sa se comunice omenirii ziua sfiir;>itului. De aceea, in calitate de sol al Sfintei Treimi, El spune ca nu ~tie nimic despre ziua sfiir;>itului, in sensu! ca Dumnezeu n’ a socotit necesar sa spuna aceasta. El ~tie pentru oameni ceea ce I s’a spus sa li se comunice, dar nu ;>tie, a;>a zicand, nu are misiunea sa comunice ceea ce oamenii nu au voie sa cunoasca. Adevarul e ca Fiullui Dumnezeu e marturisit ;>i de Sfiinta Traditie. Ereticii care au negat sau neaga dumnezeirea Fiului, spun ca invatatura aceasta exista in Biserica cre~tina numai de la sec. IV incoace. Inainte de acest veac, respectiv inainte de sinodul I ecumenic, ea nu era cunoscuta. Ca atare, ea este o inovatie ce trebuie inlaturata. Afirmatia de mai sus are la baza sau ignoranta, sau reaua credinta, deoarece Sfiinta Traditie ;>i istoria ne dau numeroase marturii, anterioare sinodului I ecumenic, din care se vede ca Biserica, chiar de la inceputul ei, a propovaduit credinta in Dumnezeirea Fiului, a;>a cum o propovaduie~te $i azi. Aceasta se vede din: a) Simboalele de credinta folosite inainte de sinodul I ecumenic, cum ar fi: Simbolul apostolic, Simbolullui Grigore Taumaturgul, al Bisericii din Ierusalim etc. b) Marturisirea de credinta a sinodului din Antiohia (269) – tinut impotriva lui Paul de Samosata -, marturisire in care se argumenteaza, cu dovezi scripturistice, divinitatea Fiului. c) Practica Bisericii de a excomunica pe cei ce negau ca Fiul e Dumnezeu adevarat, cum a facut cu Cerint, Ebion, Carpocrat, Paul de Samosata ;>.a. 1 ,,Si acum !a Tine lnsuti, mti preamare:;ti, Tu, Pttrinte, cu slava pe care Ia Tine am avut-o, mai fnainte ca sti fie lumea” (In 17, 5). 2 ,Toate printr ‘lnsul s ‘aufticut :;ifttrti El nimic nus ‘afttcut din tot ce s ‘afticut”(In 1, 3). ,,Datu-Mi-s ‘a toatti puterea fn cer :;i pe pttm(mt” (Mt 28, 18). 3 ,Unde sunt doi sau trei adunati fn numele Meu, acolo sunt :;i Eu fn mijlocullor” (Mt 18, 20). 4 ,Toti sa cinsteasctt pe Fiul precum cinstesc pe Tattil. Cine nu cinste:;te pe Fiul, nu cinste:;te pe Tattil, care L-a trimis” (In 5, 23). 317 Dumnezeu mtreit ‘ln persoane Dumnezeu Tati\1. Dumnezeu Fiul. Dumnezeu Duhul Sf’ant d) Dar foarte multe marturii despre divinitatea Fiului ne dau ~i Sfintii Parinti ~i scriitori biserice$ti din primele trei secole, cum sunt: Clement Romanul (t 96), Policarp (t 155), Justin Martirul (t 165)5, lrineu (202), Origen (t 254) $.a., precum $i e) Martirii care au suferit moarte pentru credinta lor in Hristos Dumnezeu. Sf. Mucenita Donata (200) spune celor o chinuiau: ,Noi cre$tinii cinstim pe Cezarul, dar ne temem ~i ne inchinam lui lisus Hristos, care este adevaratul Dumnezeu”. Fiind date marturiile de mai sus, sinodul I ecumenic, atunci cand a definit deofiintimea (6Jlooucrto<;) Fiului cu Tatal, avea la baza o invatatura clara, atat din Sffmta Scriptura cat $i din S!anta Traditie. f) Tot 'intre dovezile despre dumnezeirea Fiului, anterioare secolului IV, se pot in$ira $i marturiile unor pagani $i evrei, care fie ca raportau, cu sinceritate, despre credinta cre~tinilor in divinitatea lui Iisus Hristos, - cum a !acut Pliniu eel Tanar, proconsulul Bitiniei, catre imparatul Traian -,fie ca 1$i bateau joe de cre$tini, pentru credinta lor in Iisus Hristos ca Dumnezeu,- cum !acea Cels -,fie di incercau sa arate ca e imposibil ca Dumnezeu sa se fi !acut om, cum cred cre$tinii 6 • 4. Duhul Sfant. Personalitatea Duhului Sfant e mai putin evindentiata in Vechiul Testament. Ea este aici numai indicata in cateva locuri (Fe 1, 2; 2 Rg 23, 2; Za 7, 12). In Noul Testament apare insa ca Persoana dumnezeiasca in mod clar, in pericopa referitoare la pacatul contra Duhului Sfant (Lc 12, 10)1, 'in promisiunea pe care o face Domnul Sfintilor Apostoli ca leva trimite Duhul S!ant (In 14, 16; 15, 26; 16, 13) etc. Dumnezeirea Duhului S!ant a fost negata, in vechime, de Macedonie, iar azi e negata de unitarieni $i rationali$ti. Biserica a combatut $i a condamnat aceste invataturi $i a propovaduit totdeauna ca Duhul S!ant e Dumnezeu adevarat, ca eo Persoana distincta, care are fiinta $i insu$iri dumnezeie$ti. El este ,Domnul de viata !acatorul, care din Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal $i cu Fiul este 1nchinat $i marit, care a grait prin prooroci". Invatatura aceasta are temeiuri revelationale, dintre care unele numesc pe Duhul Sfant, Dumnezeu8, altele 1i atribuie natura dumnezeiasca 9 , altele insu~iri dumnezeie~ti (In 14, 16; 14, 26; Ps 33, 6; In 3, 5 etc.), altele spun ca Lui I se cuvine marire ca lui Dumnezeu10, iar altele 11 in!ati$eaza egal cu Tatal $i cu Fiul 11 • 5 Justin scrie ca Dumnezeu are un Logos, care este !nsu~i Dumnezeu ~i care s'a f1icut om !n timp. Accst Logos se nume~te adesea Fiullui Dumnezeu, singurul adevarat Fiu allui Dumnezeu. Ap 1, 23; 2, 6 P.G. 6, 364 ~i 453. 6 Cf. Justin Martirul, Dialog cu Trifon, 68, P.G. 6, 632. 7 ,Oricine va spune vreun cuvfmt impotriva Duhului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli fmpotriva Sfiintului Duh, nu i se va ierta" (Lc 12, 10). Aici Duhul e pus In paralela cu Fiul, ceca ce !nsearnna ca ~i El e persoana. 8 Sf. Apostol Petru zice: ,,Anania, pentru ce a umplut satana inima ta, sa minti tu Duhului Sfant ;;i sa dose;;ti din pretul tarinei? ... N'ai mintit oameni/or, ci lui Dumnezeu" (FA 5, 3-4). 9 ,Ciind va veni Miingiiietorul, pe care Eu fl voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevtirului, carele de la Tatal purcede, Acela va marturisi pentru Mine" (In 15, 26). 10 ,,Adevar graiesc voua, ca toate pacatele ierta-se-vor fiilor oamenilor $i hulele ciite vor huli; dar cine va huli asupra Duhului Sfant, nu are iertaciune fn veac, ci de pacat ve$nic va fi vi no vat" (Me 3, 28-29; Mt 12, 31 ). 11 ,,Mergiind invatati toate neamurile, boteziindu-le fn numele Tatalui .~i al Fiului $i al Sfiintului Duh" (Mt 28, 19). Dumnezeu intreit in persoane Duhul Sfant e Mangaietorul oame 'l t poate fi. El este atot~tiutor. Dom l m or (In 15, 26), a~a cum numai Dumnezeu cele necesare $i le va aduce amint~~ spune c~ Duhul S!ant va invata pe Apostoli toate grai~prinprooroci, El e atotputernic\~~~~:te le-~ ~rait El (In 14, 26). Duhul Sfant a lumn. La creatie El se purta pe de , ala partrc1pat cu Dumnezeu Tatalla crearea 1 .. asupra ape or (Fe 1 2) El . . . umn, sau cum spune in Crez El t D ' · e pnnctpml care da viata intoarce in neant12 Duhul sr::a'nt esrt ~ :• omnul de viata !acatorul". Para El lumea s'a·r p . . w pa tctpa nu num . 1 . . ' nn Duhul S!ant s'au intarit cerurile $it . C at a crearea, CI $1 la recrearea lumii Sfant vine mfmtuirea oamenilor ,D oa a puterea lo~ (Ps 33, 6), $i numai prin Duhui putea sa intre fn fmparatia lui D~~n:z;~,s~;a nast~ _czneva din apii si din Duh nu va oa;nenilor diferite daruri, ca darul intele ~i 3_,_ 5). ~nnd atot~utemic, El revarsa asupra sfant, omniprezent, neschimbabil {- FA unu, al mtel~gern, ~1 credintei etc. El este care pot fi atribuite numai lui Duron' ara mc~pu_t, ve~mc etc. Intrucat aceste insusiri D ezeu se atnbmesc · D h 1 · · ' e umnezeu adevarat ca este egal . d ~1 u u m Sfllnt, urmeaza ca si El C ' st coor onat cu Tatal · p· 1 · oordonarea Persoanelor Sfi~t . T . . _ $1 cu m . aceea ca_la in$irarea lor se pune la inc:l u/~~~ o arata~ de altfel S!anta Scriptura $i prin multe on, cele trei Persoane sunt insir ~ ; n . una, cand alta. E adevarat ca de cele mai texte in S!anta Scriptura unde sunt i~s. a : ~~ ordmea:_ Tatal, Fiul $i Duhul Sfant, dar existi lu – ·t nezeu, care lucreazii toate fn toti” (1 Co 12, 4-6). . ~ crarz e 319 Dumnezeu intreit in persoane Perihoreza ~i apropierea Nu mai putin valoroase sunt marturiile Sfi~~~i Traditi~ d~spre dumnezeir~a Persoanei Duhului Stant. Nu ne vom referi la marturnle de dupa smod~l~ II ecumemc, deoarece cei ce neaga dumnezeirea Duhului Stant recunosc c.a ?e at~nc1 m~coac.~ aven: astfel de marturii, cine vom referi la marturii anterioar.e acestm sm.od, mt~cat unn neaga ca atunci ar fi existat in Biserica credinta in dumneze1rea Duhulm Stant, m consubstan- tialitatea Lui cu Tatal ~i cu Fiul. Marturii in acest sens sunt: . _ ~ _ _ ~ ‘ a) toate simboalele de credinta, alc.atuite in vechime, care expnma mvatatura m dumnezeirea Tatalui, a Fiului ~i a Stantulm Duh. ~ ~ _ . . b) Doxologia cea mica, in care Duhul Sffmt e a~ez~t m_ ra~d ~u ~ata! ~~ cu Fml. De asemenea ~i in rugaciunea de seara Lumina lina, suntem mvatati sa ,laudam pe Tatal, pe Fiul ~i pe Stantul Duh, Dumnezeu”. . ~ . ~ _ ~ c) Taina Botezului s ‘a savar~it totdeau~a pnn 1~tre1t~ cufundare mapa, m numel~ celor trei Persoane divine. Prin aceasta se expnma credmta ca Duhul Stant este o Persoana egala ~i are aceea~i autoritate cu Tatal ~i cu Fiul. . _ ~ _ . . d) Literatura patristica. Sf. Justin Mart~r~l, cautand ~a ape~e ye ~re~t.m~ d~ acuza ca sunt atei~ti, scrie ca aceasta acuza e gratmta, deoarece e1 adora ~~ se ~nchm~ lm Dumnezeu Tatal, Fiul ~i Duhul Sfant16• A~adar pune pe Stantul Du~ pe a.cee~~~ treap.ta cu Dumnezeu Tatal. Intr ‘un fel asemanator vorbesc ~i Sf. Iri~~u, T~rt~h~n ~~ alt~L Sf: Gngor~ Taumaturgul scrie in Marturisirea lui de credinta, ca ,mcw~ata Pannte}e n a ex1stat tara F. 1 · · p· 1 e>e care Eu fl voi trimite voua de la Tatar’ (In 15, 26). Si: ,;>e care-L va trimite Tatal fntru numele Meu” (In 14, 26). Cand insa este vorba de a se preciza cine este Sf. Duh, de unde i~i are originea, de unde exista El, Domnul spune ca El exista de la sau din Tatal, ca purcederea Lui apaqine numai Tatalui. Ea nu este comuna ~i Lui. El zice ca Stantul Duh ,.purcede de la Tataf’ ~i nu zice: ,Carele de la Noi purcede”, cum ar fi trebuit sa zica daca Duhul Stant ar purcede din veci de la Tatal ~i de la Fiul. Romano-apusenii nu sunt insa multumiti cu aceasta explicatie ~i cauta sa arate ca insa~i expresia Domnului: ,,pe care Eu fl voi trimite voua de la Tatal” (In 15, 26) exprima ideea ca Duhul Stant purcede ~i de la Fiul. lata cum exprima acest lucru dogmatistul V. Suciu: ,Cand e vorba de trimitere, e necesar ca trimisul sa aiba o relatiune oarecare catre trimitator, ~i sa inceapa sa existe in locul in care este trimis intr’un mod nou. Prin urmare, trimitandu-ne Spiritul Sfant de catre Fiul, El trebuie sa aiba, inainte de toate, o relatie oarecare cu Fiul. Relatia insa, pe care o are trimisul catre trimitator, poate fide trei feluri, ~i anume: a) Relatia de supu~ ori de mai mic, ~i in cazul acesta eel ce se trimite se trimite in virtu tea supunerii acesteia. In intelesul acesta trimite, de exemplu, stapanul pe servitorul sau. b) Relatia de a fi induplecat, cand un egal ori un superior se indupleca prin rugamintile ~i insistenta egalilor sau ale inferiorilor sai. In intelesul acesta se zice, de exemplu, ca cutare trimite pe cutare prieten la lucrul cutare. c) In fine: relatia de a-~i avea originea de Ia trimitator, precum se zice de exemplu ca florile i~i trimit mirosul lor, intrucat mirosul emana de la ele, ori ca soarele i~i trimite razele sale. Si fiindca e imposibil ca relatia Sp’iritului Sfant catre Fiul- din partea Caruia e trimis- sa fie relatia supusului ori a induplecatului, caci Persoanele divine sunt egale, ~i Tatal ~i Fiul s’ar mic~ora rugand Ei pe Spritul Sfant; e lamurit ca Spiritul Srant e trimis de Tatal ~ide Fiul, fiindca i~i are originea de la Dan~ii” 2 • A~adar, dupa Teologia romano-catolica, daca Duhul Sfant se trimite de Fiul, atunci El ~i purcede din veci din Fiul, altfel n’ar putea Fiul sa trimita pe Duhul Sfant. Cu alte cuvinte, trimiterea unei Persoane a Sfintei Treimi de catre alta, presupune cu necesitate purcederea celei trimise de la cea care trimite. 2 V. Suciu, Teologia Dogmaticii Specialii, vol.I, ed. II, Blaj 1927, pp. 152-153. 326 Dumnezeu intreit in persoane Adaosul Filioque _ Si jude~ata aceasta es~e ~re~ita: Pentru a. ar~ta gre~eala ei, e. suficient sa spunem ca daca am adm1te-o, ~r trebm sa admltem ca ~1 Fml e nascut din veci din Duhul Sfant de?are~e Sra~ta Scnptura ne spune ca ~i El (Fiul) se trimite in lume de Duhul Srant: ~ant~1torul z1ce:. ,puhul Domnului este asupra Mea, pentru care M-a uns sa binevestesc saraczlor, M-a .trzmzs sa tamaduiesc pe cei zdrobiti cu inima” (Lc 4, 18). ~ Con~luz~a ace~sta e c?mbatu~ de apuseni, care spun ca aici e vorba despre trimiterea mlume a F~ulm ~upa ?m~m~ea Sa ~1 nu dup~ dumnezeire. Deci in ea nu poate fi vorba de o .na~tere dm vec1 ~ F1~lm dm D~hul Sfant. Insa la asta raspundem ca ~i Tatal trimite pe Fmlmlum~, ca ~~ntmtor, numm dupa omeni:.ea Sa, caci dupa dumnezeire Fiul e ve~nic, E1 e pretutm?en~ ~1 ca ata~e ~ fost totdeauna m lume ~i nu se poate trimite in lume ( ca £?umn~zeu), mtr ~n anum1t t.1mp. De asemenea ~i Sfantul Duh s’a trimis in Iume de Tatal ~1 d~ Fml, nu dupa dumneze1rea Sa, dupa care El este pretutindeni cu Tatal si cu Fiul ci dupa.forma Sa v~zut~, de.Ia ~incizecime, cand s’a revarsat in chip de Iimbi d~ foe asupra ~fint1.l~r Aposto~J. ~nn tn~m1te~ea s.ra_ntului Duh in lume de Tatal ~i Fiul, se mai intelege ~1 act1Vltate~ L~1 .b1~ecuv~n2at~, a?1ca revarsarea Harului in sufletele credincio~ilor. . . S~ntn Parmt1 expl~ca tnm1terea Srantului Duh in lume, prin Fiul, si trimiterea Fmlm pnn Sra_ntul Duh, d1~ unitatea Fi~ntei dumnezeie~ti. Fiinta lore aceea~i. De aceea, unde luc.rea~a o Persoana dumneze~asca, acolo sunt active ~i celelalte Persoane d~mnez~1~~t~. Lucrarea in :_xt~m e comuna tuturor Persoanelor Sfintei Treimi. Ei spun ca Fml e tnmts mlume de Tatal ~1 de Duhul Srant, spre a arata prin aceasta ca Tatal si Duhul S0nt nu s_unt straini de acti~it~te~ mantuitoare a Fiului, ci participa la aceasta a~tivitate. S1 s?~n _ca Du~~l Srant e t.nm1s m lume de Tatal ~i de Fiul, spre a arata ca Tatal ~i Fiul p~rt1.c1pa 1~ act1Vltatea sfintttoare.a Duhului Stant. Sf. Ambrozie scrie: ,Parintele cu Duhul tnm~t ~e Fml, de asemenea Tatal ~i Fiul trimit pe Duhul… Prin urmare, daca Fiul si Duhul se tnm1t unul pe altul, ~re~um ii trimite Parintele, aceasta se intampla nu din ca~za unei dependente oarecare, c1 fimdca au putere comuna”J. . . b) I9an 16, 12-15 e~te u~ alt text pe care i~i bazeaza ~omano-catolicii dogma despre F1hoque. In acest text Mantmtorul spune urmatoarele: ,Jnca multe am a va zice voua dar a~um nu puteti sale purtati. Ci dind va veni Ace/a, Duhul Adevarului, va va fnvat~ pe v?z tot adevarul; cac! nu va vorbi de Ia Sine, ci va vorbi ce Is ‘a spus $i cele viitoa~e vestz-va voua. El pe mzne rna va preamari, caci din ce este al Meu va lua ca sa va vesteasca voua. Toate cate are Tatal sunt ale Mele, pentru aceea zis-au ca ia din ce e al Meu, c~~sa va vest<:_asca voua". ~~~resi.~ ,din ce e~te al Meu va lua", e interpretata de apusem .1~ se~sul c~ Duhul Stant 1~1 1a ~tnnta de Ia Fml. ,Si fiindca in Dumnezeu nu este c~~poztt1e dm s?btect ~i ac~i~ente, .ci t?ate sun~ una; prin urmare, avand Spiritul Srant ~ttmta Sa de la Fml, de la El1~1 are ~1 ex1stenta ~1 esenta. Si fiindca a-~i avea existenta si ese~ta de la altul, in~ea~na a p~rcede de la Acela; drept aceea Spiritul Stant pureed~ de la Fm.L ~u. purc.ed~ 1~sa ~e I~ Fml ca de la un principiu, care sa fie de la Sine, ci ca de Ia un_ p~m.c1pm pnnc1p1at ~1 prm ur~a~e~ purcez~n~ Spiritul Srant de Ia Fiul, principiul pnnc1p1a:, El. purcede ~1 de la pnnc1ptul nepnnc1piat, adica de la Tatal. Aceasta ne-o spune Man~mto~l c_an? m?tiveaza pentru ce Spiritul Stant purcede de Ia Dansul: ,,De aceea am zzs voua ca dmtr al Meu va lua $iva spune voua, pentru ca toate cate are Tatal 3 De spiritu Sancto, III, 1, P.L. 16, 811. 327 Adaosul Filloque Dumnezeu intreit in persoane sunt ale Mele". Ca ~i cand ar zice: Spiritul Sfiint i~i va lua ~tiinta de la Mine, dar ~tiinta aceasta Eu nu o am independent de Tatal, ci este una cu ~tiinta Tatalui. Ba ~i Eu Insumi o am de la Tatal, a~a ca luandu-~i Spiritul Sfant ~tiinta de la Mine, o ia ~i de la Tatal, ~i astfel, purcezand El de la Mine, purcede ~ide la Tatal. Ba in randul intai purcede de la Tatal ~i numai prin Tatal purcede El ~i de la Mine. Nu ca ~i cand am fi doua principii ale Spiritului Sfiint, ci fiind un singur principiu, pentru ca avem o singura ~tiinta" 4 • Concluzia pe care o trag apusenii din versetele de mai sus, nu este corecta. Prin cuvintele citate, Domnul nu vrea sa vorbeasca despre despre originea Sfantului Dub. Sfantul Dub nu avea nevoie sa-~i ia originea, daca purcederea Lui din Tatal e desavar~ita, de ce El o mai avea deja - sau mai precis, o are - din Tatal. Ori, daca originea, daca purcederea Lui din Tatal e desavar~ita, de ce mai trebuia sa purceada ~ide la Fiul? Daca prin purcederea din Tatal, el i~i prime~te existenta de la Tatal, de ce ar mai fi nevoie sa purceada ~i de la Fiul, cand existenta Lui din Tatal e suficienta? Dubul Sfiint trebuia sa ia de la Fiul nu originea, ci invatatura, spre a o continua in scopul sfintirii oamenilor. Domnul vorbe~te despre Dubul Sfant ca despre o Persoana existenta. El zice cape langa adevarurile pe care le-a spus Sfintilor Apostoli, mai sunt ~i altele, multe, pe care nu le-a spus lamurit, pentru ca nu le puteau pricepe atunci. Cand va veni insa Dubul Adevarului, pe care L-a promis, acela va continua opera Sa, inspirand ~i sfintind pe oameni, asistand in sinoade ~i invatand pe ucenici tot adevarul. Adevarul pe care-1 va propovadui Dubul Sfant nu este unul nou, deosebit de acela pe care 1-a propovaduit Domnul, nu este o invatatura noua, deoarece El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s'a spus. El nu se trimite sa completeze opera Domnului, ci numai sao explice. El nu va invata altfel ~i altceva decat a invatat Domnul. Nu va inmulti, ci numai va lam uri ceea ce a invatat Fiul. Caci, ,din ce este al Meu va lua" inseamna numai atat cava lua invatatura Fiului ~iva continua sao propage pe aceasta. Elva face pe oameni sa inteleaga Revelatia adusa de Fiul in lume. El ne va ajuta sa intelegem pe Iisus Hristos ~i sa stam in comuniune cu El. Invatatura Domnului nu este insa a Sa, ci e a Tatalui care L-a trimis, de aceea Sf. Apostoli trebuie sa ~tie ca ceea ce va propovadui Dubul Stant e invatatura dumnezeiasca. ,Toate cate are Tatal sunt ale Mele". Deci ~i invatatura pe care a propovaduit-o Fiul e de la Tatal ~i astfel tot de la Tatal e ~i aceea pe care o va propovadui Dubul Sfant. Dubul Sfant fiind Dumnezeu are aceasta invatatura din veci, dupa cum din veci o are ~i Fiul. Deci Domnul nu vrea sa spuna ca Dubul Sfiint va primi o invatatura pe care n'a avut-o mai inainte, ci vrea sa spuna numai atat ca venind Fiul pe pamant, a descoperit oamenilor invatatura Tatalui, o invatatura dumnezeiasca, ~i aceasta invatatura a lasat-o Dubului Sfiint spre a o raspandi mai departe pentru mantuirea oamenilor. Aceasta este interpretarea pe care o dau Sfintii Parinti textului de mai sus. Sf. loan Hrisostom scrie: ,A zis Fiul: Din ce este al Meu va lua, vasa zica: ceea ce am vorbit Eu, aceea~i va vorbi ~i El (Dubul Sfiint). Cand insa va vorbi, atunci nu va vorbi nimic de la Sine, nimic contrar, nimic propriu al Sau, ci numai al Meu. Precum marturisind despre Sine (Fiul) a observat: nu vorbesc de la Mine (In 14, 1 0), adica nu vorbesc nimic afara de ceea ce este al Tatalui, nimic propriu al Meu, nimic strain Lui, a~a trebuie a intelege ~i despre Sf. Dub. Expresia: din ce este al Meu va lua, insemna: din ceea ce ~tiu Eu, din 4 V. Suciu, op. cit., pp. 147-148. 328 Dumnezeu intreit in persoane . . Adaosul Filloque ~:n~t~ Mea, pentru ca una este ~tiinta Mea si a D b 1 . . - sa ztca: va vorbi in consonanta cu M·. 11 . Au u Ul. .. ~m ce este al Meu va Ina, va ale Mele, iar Sfantul Dub va· vorbi ~:· ~ate cate a~e Tat~l ~unt. ale Mete, fiindca sunt din ale Mele ... "s. Si in continuare Sf. Io~: ~c~ sunt a e !atalm: pnn urmare va vorbi El vasa zica: din ... acea ~tiinta pe ca • . nsostom ztce: ,Dm ce este al Meu va lua" se invata de altul, ci pent~ ca la ~~ ~~:~ Eu. :'a lua n~ c~ .eel ce are lipsa sau ca eel c~ Mea ~i a Lui, si din ce as mai avea de -·t una_~~ ~ceea~t ~tnnta..., aceea~i este doctrina . . grat voua dm aceea va g -. . El una este vointa Tatalui, a Fiului ~i a Sfiintului Dub"6 rat~~ voua...; pentru ca De altfel, expresia: Din ce este al Meu v I fi·. . .. I a un fapt ce nu exista in prezent c. a ua, nnd Ia hmpul vntor, deci referindu-se c . , 1 care urmeaza sa se intample ab · ~ · · poate relen Ia purcedere. Purcedere fi .ta m vutor, ea nu se sa se intampie numai in viitor si an~; u~ a~tp~elzent, un fapt ve~mc, care deci nu avea D . . . ' · e upa ma tarea Domnului Ia cer e asemenea met dm cuvintele· Toate dite T: - . deduce purcederea Sfiintului Dub si d. 'i F" I are- atal sunt ale Mete" nu se poate Ia insu~irile fiintiale dumnezeiesti· in c:~I du £i f-e~tru ~a ele nu se re.fera la purcedere, ci celor trei Persoane. Daca Duh~I 'sru t e ;.a, a ~tu~ta dumnezetasca, care e comuna atunci tot atilt de logic s'ar putea s an p~rc~ F~ de Ia Fml p~ntru ca ia ~tiinta de la El deoarece ~i Fiui are ~tiinta de Ia Tat~~~iedcal ~~D t~l ~eS;!a~te dm Tatai ~i din Dubul Sfiint: a venit Fiui in Iume a venit cu ace . . e .. a u u lant care e deofimta cu Tatal. Cand. · d ' · east ~tnnta Dar in Iume sti - El f:l · ~umat e Tatal, ci ~i de Dubul Sfant (L~ 4 18) ·C 1 . . m ~a a ost tnmis nu msa, dupa cum am vazut mai sus nu sunt 'd . . o?~ ~zta acea~ta ~~ alteie asemanatoare din expresia de mai sus, ei nu ad dreptul a_ mtse r~~~ e apusem. De aceea, in mod logic, . . . c) Ga 4, 6: ,$i pentru ca sunteti fi~a ~~~;~~a ~~urcederea Sf. Dub ~i ?e I~ Fiul. zmmzle voastre care striga. Abba I /p- . , I" mnezeu pe Duhul Ftulur Sau fn R ' · . (' arznte/ . m 8, 9: ,Voi fnsa, nu sunteti sub puterea c- .. . . Duhullui Dumnezeu sala$luieste fntru v . I. d ar::u: cz a duhuluz, daca fntr 'adevar aceta Yf..U este al Lui". . oz. ar aca czneva nu are Duhullui Hristos: In citatele de mai sus vedem ca e vorba de Dub Duhullui Hristos. Apusenii spun ca Dub 1 Sfll ullui Dumnezeu, Duhul Fiului ~i p~ntru ca purcede de Ia Tatal. Si intrucat ~n t a~t r ~ume~te Dubui Tatalui (Mt I 0, 20), Fmlui, desigur case nume~te astfel din cauza ~: e e e m~t sus E~ s~ nume~te ~i Dubul a~a, se poate invoca ~i imprejurarea cap· I a purcede ~~de .ta. Fmi . Ca dovada ca este cauza ca nu se na~te din Duhul. tu nu se nume~te mcwdata ,ai Dubuiui", din Daca privim expresiile de mai sus in cont. t I I . ~ .. vedea ca nu pot fi trase din ele concluziile e car ~x u or~~ m ~pmtui Sf. Scripturi, vom Dubui Tata~ui, pentru ca purcede din ~atai e e trag apusenu. Dubul S~nt se nume~te consubstantial cu Tatal. Drept aceea daca Ia a' ~a~ gi ~el nume~te a~a ~~ pentru ca e e numaidecat necesar sa se numea~ca a ' - u u se nume~te Duhul Fiului, nu deofiinta cu Fiul, ca ramane totdea ~a~a pent~ ca ar pur~ede din Fiul. Faptui ca e (de Fiul), sunt imprejurari suficient~~~~~ comumune. cu EI ~~ ca e trimis i~ Iume de EI, ru a se numt Dubui Sfiint. Expresta aceasta nu 5 Omilia 78Ia loan, nr. 2, P.G. 59, 422 6 Omilia 78Ia loan, nr. 3, P.G. 59, 424' 7 V. Suciu, op. cit., 150. · 1329 Adaosul Fllioque Dumnezeu 1ntreit 1n persoane poate fi nicidecum interpretata in sensul purc~derii. Du~ului Sfant de 1~ ~~ul: deoarece nici contextul, nici litera, nici Spiritul Sfinte1 Scnptun nu vorbesc mcmen despre o purcedere a Lui de la Fiul, ~i nici nu lasa sa se inteleaga ~~a ceva. _ . . . . Vechii invatatori ai Bisericii numesc pe Duhul Sf ant Duhul Tatalm ~~ .al Fm~m, pentru ca e consubstantial cu Ei. Si cu toate ca spun ~a D.uhul.~fa~t nu es_te ~tram de Ft~l, ca e propriu Fiului, ca e Duhul Fiului, ca ni se da pnn Fml, etmsa neaga ca Duhul Sfant ar purcede ~ide la Fiul. . . _ In ce prive~te textul de la Rm 8, 9 in el flv£UI.ta apar~ de tre1 o~!· cu u~at~~~ele intelesuri: a) starea harica (,nu sunteti sub puterea carnii, cz ::z duhuluz )• opusa ~tarn. d~ pacat, a~adar inra.urirea activa a Duhului Sfant in om; b ~ a_treta Perso~na a ~~nte! Tre1.m! (,Duhul lui Dumnezeu") ~i c) inca odata stare. hanca, a~adar. dt~poz!pe launtnca corepunzatoare calitatii de om nou, impreunat cu H~1sto~ (,Duhullm Hnstos _), acceptare~ lui Hristos ca model de vietuire conforma cu vma lm Dumnezeu. Expres1a ,du~ul ~m Hristos" insemneaza a~darimbracarea lui Hristos (cf. Ga 3, 27), insemneaza o v~~t~Ire duhovniceasca a cre~tinilor8 • Cei ce nu due o astfel de ~iat~ dau d~vada_~a su,_nt strmm de spiritul cre~tinismului, ca nu a~ in ei, daru.l sa~ d~hullu! Hnst?s, c~ nu trmesc m atmosfe~a adevarat cre~tina ~i ca astfel e1 nu sunt m ~m Hr~Istos .. lr:t~cat ~r~stos est~ Cel .. ca:e ~e a adus mantuirea duhul Lui trebuie sa locmasca m no1 ~~ sa ne calauzeasca pa~u vtetu. Astfel st~nd lucrurile, urmeaza ca in expresia Duhullui Hristo~, de la ~ 8, ~ n~ este vorba de Persoana a treia a Sfintei Treimi, ~i ca deci nu poate servi ca temei doctrmei despre Filioque. . . . ~ d) loan 20, 22-23: ,Si graind aceasta, a sujlat :>zle-a zzs: lua[z p~h Sf~nt, ~aror~ veti ierta pacatele, vor fi iertate … „. Romano-ca~olicii spun. ca atci m se .n::tati~eaza purcederea Sfantului Duh ~ide la Fiul, intr’un chip vazut (prm suflar~). ,Aiel Domnul Hristos da Apostolilor Sai puterea Spiritului Sfant de ~ iert~ pacatele. ~1, puterea aceasta le-o da prin acea ceremonie ~~inica, ca a suflat pe~te e1. Pr!n ce;emoma aceasta Domnul Hristos a vrut sa arate ca Spmtul Sfant purcede ~~ ~e la Dansul . _ . _ Aici e de observat ca daca explicarea apusemlor ar fi corecta ~~ daca suflarea a: fi un indiciu al purcederii Sf. Duh ~ide la Fiul, atunci a.r tre~ui.sa spu?em ca Du~ul. S~ant purcede ~i de la Sfintii Apostoli (ba chiar ~i de la ep1scop1 ~~ preoti), ~e~tru. ca ~~ e1 au imparta~it pe Duhul Sfant, celor credincio~i, intr’un ~~d vazut (a?1ca pnn p~nere~ mainilor). Ba chiar ~i despre sufletul omenesc ar trebm sa spun~m ca purc~de dt_? ~ec: din Tatal, intrucat el a fost imparta~it lui Adan:, ~e Dumne~eu, pnn ~ufla:e. In~~cat m~a concluziile de mai sus nu pot fi trase nici cu prlV!re la Sfintn Apo~t~h ( eptsc~pi ~I p~eoti), nici cu privire la sufletul omenesc, urmeaza ca nu poate fi .t:as_a ?I~I ~concluzm refento~r~ la purcederea Sfiintului Duh ~i de la Fiul. ~e altf~.l, Sfintn Par~~ti m general ~u exphca citatul de la loan 20, 22 in sensu! Filioque, tar unu com~nt~to~I mteleg expres1a de Du~ Sfiint ca referindu-se nu la Persoana a treia a Sfintei Tre1m1, c1 la darul sau puterea data Sfintilor Apostoli de a invata ~i administra taineleio.. _ . _ . Concluzia ce se desprinde din toate cele de mat sus est~ ~a Sf. Scnptur~ nu contme nici 0 indicatie din care sa putem deduce invatatura despre Fthoque. Textele mvocate de 8 Cf. Grigorie T. Marcu, Antropologia paulina, Sibiu 1940, p. 59, ~i 250-251. 9 V. Suciu, op. cit., p. 155. 10 Cf. S. Popescu, Jtve\ij.J.a in N.C., Sibiu 1881, p. 45. 330 Dumnezeu 1ntreit 1n persoane Adaosul Fllioque romano-catolici in acest scop, se refera la altceva decat la purcederea Duhului Sfiint ~ide la Fiul. Cum insa Filioque a fost acceptata ca dogma in sistemul doctrinei apusene, teologii romano-catolici se vild obligati a justifica aceasta dogma cu orice pret. In acest scop ei invoca ~i anumite texte din Sfanta Traditie ~i din istorie, despre care spun ca marturisesc pe Filioque, unele implicit, iar altele explicit, ~i deci servesc ca temelie acestei invataturi. 3. Sfanta Traditie ~i istorie. Argumentele invocate de apuseni din Sfiinta Traditie ~i istorie sunt urmatoarele: \ a) Simbolul a~a numit atanasian, in care se spune: ,Spiritus Sanctus a Patre et Filio, non factus, nee creatus, nee genitus est, sed procedens”. Textul acestui simbolll aflam in versiunile: latina, galica ~i greaca. El a fost, rand pe rand, atribuit lui Ilarie Pictavianul, lui Eusebiu Vercellensis, unui oarecare Bonifaciu, lui Virgiliu ~i chiar lui Vincentiu de Lerini. Abia in timpullui Carol eel Mare este atribuit Sf Atanasie eel Mare ~i tot atunci se spune ca Sf. Grigorie de Nazianz (in cuv. 21 ), Fer. Augustin (in Com en tar laPs 120), Sinodul4 din Toledo, de la anul673 ~i lsidor de Sevila (in Epist. catre Claudiu) fac mentiuni din el, fapt din care ar rezulta a tat vechimea cat ~i autenticitatea lui II. Acest simbol nu are insa nici o legatura cu Sf. Atanasie. Daca ar fi de la el, ar fi inexplicabil de ce nu cuprinde expresia OJl.ooumo~ etc. ~i cum de nu e identificat autorul lui pana in timpul lui Carol eel Mare, timp in care se adauga Filioque la simbolul niceo- constantinopolitan? De ce abia de atunci incoace poarta, in codicii Iatini, titlul de ,Fides sancti Athanasii episcopi Alexandrini”? In versiunea greaca, simbolul nu are cuvintele ,et Filio”. Simbolul acesta nu este al Sf. Atanasie eel Mare, ci dateaza dintr’un timp de dupa sec. V. Ori aceasta e numai o dovada ca pe atunci incepusera unii sa altereze credinta ortdoxa, care se pastrase pana aici intacta ~i pe care o gasim curata in toate simboalele vechi de credinta. A~adar, din simbolul a~a zis atanasian nu rezulta ca Biserica primara ar fi vrut credinta in Filioque. b) Invatatura despre purcederea Duhului Sfiint numai de la Tatal se zice ca a fost condamnata de sinodul III ecumenic din Efes (431). Aceasta s’a facut prin condamnarea simbolului lui Nestorie, in care se spune despre Duhul Sfiint: ,Noi nu-L numim Fiu, sau avand existenta Sa prin Fiul. Ceea ce inseamna ca s ‘a aprobat invatatura ca El are existenta prin Fiul. Deci, indirect, s’a aprobat purcederea Duhului Sfiint ~ide la Fiul. Fata de aceasta sustinere a apusenilor, observam ca daca Sinodul III ecumenic a condamnat simbolul nestorian,- prezentat de preotul nestorian Harisiu -, 1-a condamnat pentru ratacirile din el ~i a inteles sa condamne numai aceste rataciri, iar nu ~i invataturile ortodoxe pe care le continea. Aceasta se vede clar din hotararea sinodului, in care se spune: ,Daca se prezinta episcopi, preoti sau laici, care invata sau cred ceea ce contine expunerea preotului Harisiu despre intruparea Fiului lui Dumnezeu, ori dogmele spurcate ~i ratacite ale nestorienilor, sa se supuna hotararii acestui Sf. Sinod ecumenic”. A~adar, intrucat ratacirile lui Nestorie erau de natura hristologica, referindu-se la Persoana lui Iisus Hristos ~i a Maicii Domnului, nicidecum insa ~i la Persoana Sf. Duh, e natural ca numai ace lea au ~i fost condamnate de sinod. Pentru a ilustra aceasta, ne-am putea referi la reprobarea, de catre Biserica ortodoxa, a Marturisirii lui Chiril Lucaris. Aceasta a fost reprobata pentru ratacirile ce le cuprinde, dar se intelege ca nu au fost reprobate ~i adevarurile din ea. 11 Milan Sesan, Simbolul din Psaltirea Scheiana, pub!. In ,Prinos IPS Patriah Nicodim”, Bucure~ti 1946, p. 232. 331 Adaosul Fllioque Dumnezeu intreit in persoane c) Sinodul III ecumenic se mai spune ca a aprobat Filioque $i pe alta cal e. Anume, el a aprobat anatematismele Sf. Chiril alAlexandriei contra lui Nestorie. In anatematisma IX, Duhul Sfiint e numit propriu Fiului. Expresia aceasta arata in mod lamurit ca el purcede $i de la Fiul. Daca insa examinam anatematisma in chestiune $i lamuririle ce le-a dat insu$i Chiril Alexandrinul, in legatura cu ea, vom vedea ca nu continea nicidecum credinta in purcederea Sfantului Duh $ide la Fiul. Cuprinsul anatematismei este urmatorul: ,Daca cineva zice ca Domnul Iisus Hristos eel unic a fost preamarit de Duhul, in sensu! ca puterea cea folosita (spre aceasta) ar fi fost una straina $i nu cea din El $i ca a luat de la El (de la Duhul) puterea de a Iuera impotriva lucrurilor necurate $i de a face intre oameni semnele cele dumnezeie$ti $i nu mai vartos, ca propriul Sau Dub este eel prin care a lucrat semnele dumnezeie$ti, sa fie anatema” 12• Dupa cum se vede, anatematisma IX nu se refera la insu$irea personala a Sf. Duh, de care nici nu se atingea Nestorie. Nestorie sustinea numai atat ca Iisus Hristos, pana la moartea de pe Cruce nu a fost unit cu Dumnezeu-Cuvantul $i astfel nu a fost deofiinta cu Duhul Sfiint. Duhul Sfant insa i-a dat o putere deosebita, prin care Iisus Hristos a savar$it toate minunile. Sf. Chiril Alexandrinul indreapta anatematisma IX impotriva acestei erezii. Prin ea se exprima invatatura ca Iisus Hristos a :facut minuni prin Duhul Sfant nu ca printr’o putere straina, ci caprin o putere proprie Lui, intrucat Duhul Sfiint este deofiinta cu Fiul, este propriu Fiului, are acelea$i insu$iri dumnezeie$ti $i aceea$i fiinta. Iisus Hristos n’a avut nevoie de puterea Duhului Sfiint ca de una straina, intrucat fiind El deofiinta cu Duhul Sfiint, Duhul Sfant $i puterea acestuia ii sunt proprii. A$adar, scopul anatematismei nu este sa profeseze Filioque, ci sa arate consubstantialitatea sau deofiintimea Fiului cu Duhul Sfiint. Posibilitatea de a fi interpretata aceasta anatematisma in sensu! Filioque, a fost i’nlaturata de i’nsu$i Sf. Chiril al Alexandriei, in raspunsul pe care-1 da unei nedumeriri, exprimata de episcopul Teodoret. Acesta s’a ridicat, cu multa vehementa, impotriva anatematismei IX, intrucat o considera ca fiind potrivnica adevarurilor scripturistice 13• Expresia de Dub propriu Fiului, fiind destul de lamurita pentru unii episcopi orientali, Teodoret i$i exprima nedumerirea, in numele lor, zicand ca daca Chiril nume$te pe Sfiintul Duh ,Propriu Fiului in intelesul ca este deofiinta cu Fiul $i purcede din Tatal, atunci sun tern de acord cu el $i recunoa$tem expresia lui de ortodoxii; dar daca este in alt inteles, ca Sf. Duh ar fi primit existenta de la Fiul sau prin Fiul, atunci o respingem ca impioasa $i blasfematorie, pentru ca noi credem Domnului, care zice: Duhul Adeviirului care din Tatal purcede” 14• Sf. Chiril lamure$te aceste nedumeriri, spunand ca el nume$te in anatematisma amintita, pe Duhul Sfant, Dub propriu Fiului, pentru ca de$i purcede de la Tatal, darnu este strain Fiului 15• Iarintr’ o epistola adresata episcopului loan din Antiohia, Chiril scrie ca el nu intelege sa schimbe nimic din cele spuse in simbolul Credintei. Ori aici se spune ca Duhul Slant purcede de Ia Tatal. Deci ceea ce se spune acolo, aceea crede $i el, $i aceea trebuie crezut de toti. ,Noi nu ne putem permite nici noua, nici altora sa schimbe macar o expresie din Simbolul credintei, sau sa omita din el o litera, 12 Dupa N. Popoviciu, Inceputurile nestorianismului, Sibiu 1953, p. 35. 13 Vezi mai pe larg IaN. Popoviciu, op. cit., 52 sq. 14 P.G. 76, 432. 15 P.G. 76,433. 332 Dumnezeu intreit in persoane Adaosul Fllioque aduca~~u-~e ~-~inte de cuvinte~e cel’;li care a zis: ,,Nu trece marginile vechi pe care le-au pus panntu taz (Pr 22, 28), cac1 nu e1 au vorbit, ci insu$i Duhullui Dumnezeu Tatal care purcede de la_ ~1, :fara sa fie cu toate acestea strain in privinta esentei”I 6• ‘ Lamunnle acestea au avut darul sa lini$teasca pe episcopii orientali $i ele sunt d~s~u~ d~ clare pentru a lam uri pe oricine ca Sf. Chiril al Alexandriei nu a profesat Filioque $1 met smodul III ecumenic nu a aprobat aceasta invatatura . d) Sinoadele di~ Toledo (anul589) ~iAquisgr~num (Aachen, anul809). Sinodul III dm Toledo (589), tmut pe timpul regelui vizigotilor Recared a introdus in simbolul credintei cuvintele_ ~ide Ia Fiul. ~cest sinod declara in can. 3:’ ,Quicumque Spiritum Sanctum non credit. aut ~~n credtderit a Patre et Filio procedere, cum que non dixerit co~tem~n: esse Pa~n et Ftho et ~oequalem, anatema sit”. lata deci, se spune, o marturie evtdenta $1 categonca despre extstenta credintei in Filioque in Biserica veche. Far~ ir:doiala ca_ cAele ~e n;ai sus sunt ~devarate, dar ele nu dovedesc ca Filioque era o credmta generala m Btsenca veche, c1 numai atat ca aceasta erezie se introduce prima data in Biserica din Spania. Iar introducerea ei a fost determinata nude vreo traditie sau Sfanta Traditie, ci din motive de oportunism. Vizigotii erau arieni $i se pregat~a ter~nu~ pentru trecerea lor la ortodoxie. Ori, dupa cum se $tie, arienii invatau ca Fiul e m_a1 m~c decat T~tal. Ep_iscopii ortodoc$i din Spania vrand sa arate vizigotilor ca Fiul nu e mfenor Tatalm, socotira ca acest lucru s’ar putea face daca s’ar introduce in Simbolul cr~dint~i ca $i_ Fiul, iar nu numai Tatal, purcede pe Duhul Sfant. In felul acesta s’ar evtdenti~ ~gahtatea Fiului cu Tatal. Arienii din Spania acceptara formula $i trecura Ia ortod~xte 1mpreuna cu regele lor, Recared. Formula sinodului din Toledo dadu na~tere Ia o erezte noua, care trecu apoi in Franta $i in Germania. Ea fu acceptata $i de sinodul din Frankfurt, la anul 749, de eel din Aachen, la 809 $.a. Pe la anul808, doi calugari galicani rostira intr’o biserica din Ierusalim Crezul cu adaosu~ ~ili~que. Mo~ahii _?reci din I~rusalim; auzind aceasta, ii numira eretici. Calugarii apusem, msa, se dezvmovateau spunand ca e1 cred ceea ce crede Biserica Romei si deci nu ~unt eretici._E~ rapo.~a:a Papii_Leon}II $i imparatului Carol eel Mare, cele inta~plate, cerand :otodata lamunn m chestmne. Imparatul i’ncredinta pe Teodulf, episcopul de Or- le~ns, sa lamurea.sca problema. Acesta, studiind chestiunea, ajunse la concluzia ca Duhul Sfan_t purcede $1 de la Fiul. Aceasta concluzie fu apoi aprobata $i de sinodul din A_q_msgranum ~Aachen), la 809 dar nus’ a hotarat precis, cu aceasta ocazie, daca cuvantul F!h~que t:~bme sau nu int~o~~s in siAmb?lul credintei. Carol eel Mare a cerut insa Papei sa dt~puna, mAtrod’;lcerea lm Fth.oque m stmb?l. Papa, de$i avea $i el credinta i’n Filioque, totu$_1 nu s a mvo1t ca ~a sa fie mtrodusa in stmbol, deoarece, zicea el, sinoadele interzic n:odt~carea ace_stuia. Int~cat ~~~~ ~iserici ~in Ap_us, ca de pilda cea din Franta $.a. n au tmut seama de vechtle hotaran smodale $1 1-au mtrodus, papa a ramas nemultumit de_a~est pro~ed~u. !ar ca sa-$i ar~te n_emultumirea, el puse sa fie gravat simbolul pe doua plac~ de _argmt, m hmb~ greaca $1 latma, :fara adaosul Filioque. Tablele fura apoi a$ezate m Btsenca Sf. Petru~~? Roma, avand dedesubt inscriptia: ,Haec Leo posui amore et caut~la ortodoxae fi~d1 . (Acestea le-arn pus eu, Leon, din iubire $i solicitudine pentru credmta ortodoxa). In Biserica din Roma, Filioque se introduce in simbol abia in anul 16 Cit. Ia_I. Mihiilcescu, Pur~e~erea Sfiintului Dub ~i adausul Filioque, In ,Prinos IPS Patriarh Nicodim”, Bucure~tJ 1946, p. 180. Vez1 ~~A. Comoro~an, Dogmatica specialii, pp. 202-203. 333 Dumnezeu intreit in persoane Adaosul Filioque . B d. tal VIII-lea desi invtWHura ca Duhul Stant purcede ~ide la Fml 1014, sub papa ene 1c • . , · · era profesata ~i aici, c~ r:mlt mamte. . ~ • Biserica din Apus. 0 dogma noua, Prin aceasta, F1hoque devem do~m~ :n t , 0 mare masura la separarea Bisericii necunoscuta Bisericii vee hi, ~i care a contn~u~ F~f. r ‘n simbol s’~u nesocotit hotararile deApus de cea de Rasarit. Prin intro~u~lerea m .110qdueel1ocale didApusls care interzic, in . 1 III VIII7 ecum ~i hotaran e unor smoa ‘ . smoade e – ‘ pr . . d. t . si ameninta cu anatema pe ce1 ce ar mod categoric, mo~ificarea stmbolu~m ere m~~It ~a simbolul niceo-constantinopolitan indrazni sao faca. Smoade.le ecumemc~ au ~o~redinte i nu e nevoie sa i se faca vreo este suficient pe~t~ expnmar~~fi ade;ar~~tt in dec~rs~l timpului, mai multe. La s~nodul modificare. PnleJun de a se mo t tea.~ ~~ rt nimerit de a se introduce in el cuvmtele: III ecumenic, de exemplu, era un pn eJ oa e”·l ·nodul IV era nimerit sa se introduca ,Pururea Fecioara ~i Nascato~:e d~ Dumr:eze~ 1~ :i~ 1odul VI dogma despre doua vointe invatatura despre doua nat~~~ 1~ ~lSl~s Hn_stos, la cele stabilite de inainta~ii lor ~i nu au etc. Cu toate acestea, Sfintu Parmtt au ramas modifiLcat ~im~o~udin Florenta (1439), dupa discutii care au durat ~nan ~ijumatate19.’ s:a a smo u . . n ‘ unit sub presmne cu Roma, ~~ s a admis Filioque ~i din part~~ or~enta 1 or, ~~~: ~ ~s ca ~u e necesar si fie intercalat in aprobat ~i introducerea lm m stmbo~. Da ml Sinodul a decis sa se respecte dreptul Crez. Intercalarea nu a fost decretata. ca ddog F. ‘l’oque insimbol. E destul daca ace~tia . 1’1 ‘t’ Roma de a nu se mtro uce t t . . . • . b 1 onenta t or um,t cu d . d 1 p· 1 tara a o mai martunst ~~ m stm o . d. t – Duhul Stant puree est e a m , d’ t accepta ere m.a ca . . . . d c~ ei din Biserica apuseana ~i au pastrat ere m.a Luther, C~lvn~.~~ Zwmgh au us credi~ta al Bisericii anglicane suna a~a: ,Duhu~ in Filioque. Angh?anu !a ~el: A~. 5 de d , easi fiinta, de aceea~i marire ~ide aceea~t Stant purcezand dmTatal ~~ dm Fml, este e ace . – . . . ” – T cl · cu Fiul Dumnezeu adevarat ~~ ve~mc · 1 … slav a, impreuna .cu a a ~~ • ‘ . lt dovezi des pre Filioque, romano-cato H~n e) In tendmta de ~ aduce .~at -~a~ .mc~r: luate aparte par a sprijini doctrina lor. In recurg ~i la unele texte dm Sfintn Pann,t, ‘ .. D h 1 Sfant Siant petrece in Fiul, se t · t etate urmatoarele expresn: u u . 1 .. acest sens sun m erpr. . . • . . 1 in Fiul etc. pe care le gastm a umt odihneste in Fiul, este tcoana Fmlm, 1~1 are tzvor:: u ma·rtur1·se’sc direct ci numai indi- . . . – a este expresn n ‘ Sfinti Panntt. E drep!, se spune, ca . c dea ca Sfintii Parinti, care le folosesc, rect cu Filioque, dar~~ aceasta e s~fi.ctent sprte axseprvees1·t· ‘1n conte~tul lor si le raportam la – d’ c D ca pnv1m aces e e · · – aveau aceasta ere m.a .. a – . . 1 fi losesc vom constata caprin ele se expnma doctrina generala a Sfint1lor Pannt1, care e o , . . , c ‘t· Sa nu fie ingaduit nimanui sa rosteasca, ori sa alcatuias:a 17 La sinodul III ecumemc, m can. 7, s a ho ara ~, d t t· de Sfin•ii Parinti adunati cu S:fantul Duh, m d. – d ‘t ceea care a 10st ecre a a • · • . 1 alta marturisire de ere mta eca a . I . x It sa o prezinte sau sa o propuna iudeilor, pagam or · · A · ar lndrazm sa a catumsca a a, ‘ · · 1 · d’n cetatea NiceeL ceJa care – a fi a uti din episcopat, daca sunt ep!scop!; exc u~l I sau ereticilor, voind sa-i converteasca Ia adeva:, .s Je c z . cler, daca sunt clerici, ~i anatema, daca ~unt !aJ~l. I a ei Martin a rostit simbolul N.C. fiira Filioque, iar 18 Ex. sinodul din Lateran de Ia 649, tmut ~n tlmp.u p ~ . him bare in acest simbol. (I. Mihalcescu, t t hotararea sin III ecumemc care mterzlce once sc dupa aceea a repe a · . Purcederea Sf. Duh … , 181 ). d .1 1 ·ut Marcu Eugenicul mitropolitul Efesulm. · · 1 d’ rte orto oc~1 or -a av ‘ 19 La aceste discutii, rolul pnnc!pa ‘ m pa. a d d I t’ . • favoarea lui Filioque, aratand ca ele sunt sau • d • d toate dovez!le a use e a Ill! m · .. Acesta a combatut ran pe ran . C • a siunea pentru intelegerea cu latmu era mare, falsificari sau tra?uceri gr~~ite d~n S~~tii ~ari.nt~ao:~ ~~~io~~: a fost admis de sinod. Marcu a paras it, m cele dm urma, ~e mte e ~~ a 334 Dumnezeu intreit in persoane Adaosul Filioque sau trimiterea temporala, sau numai unitatea Fiintei Siantului Duh cu Fiul, niciddecum insa purcederea Lui de la FiuF0• Sf. Atanasie, de exemplu, nume~te pe Fiul, izvorul Sfantului Duh, pentru ca Fiul este Acela ce trimite pe Srantul Duh in lume, spre a ajuta la insu~irea mantuirii de catre oameni 21 . Sf. loan Damaschin spunand ca Duhul Sfant se odihne~te in Fiul, intelege ca El e deofiinta cu Fiul. Caci iata ce scrie: ,Credem ~i in unul Sf. Duh, Domnul ~ide Facatorul de viata, care purcede dinTatal ~i se odihne~te in Fiul, impreuna inchinat ~i slavit cu Tatal ~i cu Fiul, ca fiind de aceea~i fiinta ~i coetem”22• Tot in sprijinullui Filioque este invocat ~i urmatorul text din Sf. Vasile eel Mare: ,Din Tatal se na~te Fiul, princare sunt toate lucrurile ~i cu care, totdeauna, este cunoscut inseparabil ~i Sf. Duh, deoarece nu ne putem gandi la Fiul tara caAcesta sa fie luminat prin Duhul. Astfel, pede o parte, Sf. Duh, izvor al tuturor bunurilor distribuite creaturilor, este unit cu Fiul inseparabil, pe de alta parte fiinta Sa este independenta de Tatal, din care El purcede. Prin urmare, notiunea caracteristica a proprietatii Sale personale este de a se fi manifestat dupa Fiul ~i cu El de a subzista, purcezand dinTatal” 23 • Textul acesta este insa pede-a lntregul ortodox. Prin el se exprima ca Sf. Duh eo Persoana divina; consubstantiala cu Tatal. El e consubstantial ~i cu Fiul, cu care este unit in mod inseparabil. In ce prive~te atributele Sale personale, El e suspendat in Tatal ~i manifestat temporal dupa Fiul ~i cu Fiul. Daca acesta ar fi un text filiocvial, atunci Sf. Vasile ,nu ar trebui sa insiste atat de mult asupra inseparabilitatii consubstantiale, ci asupra purcederii din etem ~i din FiuF4• Pe langa cele de mai sus sunt invocate o multime de alte marturii din Sfintii Parinti, despre care se spune ca dovedesc credinta fn Filioque. Aceste marturii fnsa sau nu apartin Sfintilor Parinti ~i scriitori biserice~ti carora li se atribuie, sau sunt alterate, sau citate trunchiat, sau interpretate gre~it2 5 • Adam Zoemicov (t 1692) ~i Teofan Procopovici (t 1736) au dovedit acest lucru, adunand in scrierile lor, la un loc, textele respective ~i examinandu-le din toate punctele de vedere26. Teologul romano-catolic Perrone sustine ca Parintii biserice~ti, care spun ca Duhul purcede numai din Tatal, inteleg ca Tatal este cauza primara a Duhului Sfant, dar prin aceasta nu exclud ca El purcede ~i de la Fiul, ca de la o cauza secundara. Perrone scrie: ,Tatal este cauza primara a Srantului Duh, adica cauza tara cauza, principiul tara principiu, izvorul primitiv. Fiul este a doua cauza, principiul ce depinde de principiul primitiv, 20 Cf. A. Comoro~anu, Dogmatica specialii, 217. 21 Despre intruparea Cuvantului, 9, P.O. 26, 1000. 22 Dogmatica, I, 8, trad. rom., p. 27. 23 Epistola 38, 4, P.O .. 32, 329. 24 P. Rezu~, Despre Duhul Sfant, Sibiu, 1941, pp. 87-88. 25 Lucrul acesta 11 recunoa~te, fntr ‘o anum ita forma ~i V. Suciu, Teologia Dogmaticii speciala, I, ed. II B!aj 1927, p. 184, care scrie: a) Parintii cateodata nu citau textele din cuvant in cuvant, ci dupa lnteles. Si aceasta o fiiceau ei mai ales In textele mai lungi. De aici provine diferenta, dar nu coruptia textelor. De altminteri Parintii nu citau din cuvant In cuvant nici chiar textele din Sfiinta Scriptura. b) Cateodata Parintii citeaza textele dupa o citire pe cand editiile s’au fiicut dupa alte citiri. De aici iar~i provine in texte deosebire, dar nu coruptie. Citirile acestea, diferite, s’au ivit din decopierea scrierilor. 26 Cf. Iosif Olariu, Teologia Dogmaticii Ortodox, trad., Caransebe~, 1907, p. 217, nota; vezi ~i Macarie, Teologia Dogmaticii Ortodoxii. 335 Adaosul Filloque Dumnezeu intreit in persoane Tatal. A~a, cand Parintii vechi zic ca Sf. Duh purcede numai din Tatal ~i ca Tatal este izvorul sau principiul Sf. Duh, inteleg pe Tatal ca o cauza fara cauza, sau cauza primara. De asemenea, cand zic ca Sf. Duh nu purcede din Fiul, vor sa arate numai ca Fiul nu este cauza primara a Sfantului Duh. Prin urmare, ~i intr’un caz ~i in altul ei nu neaga ca Sfantul Duh purcede in acela~i timp din Fiul ca dintr’o cauza secundara”27. A~adar, dupa Perrone ~i dupa ceilalti teologi romano-catolici, in Sfanta Treime exis- ta doua cauze, doua principii sau doua izvoare. La aceasta concluzie duce ~i logica, din moment ce se admite Filioque. Dar in acest caz tot logica mai duce ~i la concluzia ca din moment ce Duhul Sfant are doua cauze, El e ceva compus. A~adar, se ajunge la o noua erezie. E drept ca vorbind de purcederea S:fantului Duh, romano-catolicii spun ca El purcede din Tatal ~i din Fiul ca dintr’un singur principiu, afirmatie pe care au accentuat-o ~i la sinodul din Florenta,justificand-o cu aceea ca tot ce are Tatal, are ~i Fiul. Insa din explicarile ce le dau purcederii, rezulta ca de fapt admit doua principii. 0 astfel de invatatura este insa cu totul straina Sfintilor Parinti. Mai mult chiar, ea e refuzata ~i de un apusean, cum a fost Fericitul Augustin, care scrie ca Sfintii Parinti ,observa in predica lor ca Duhul Sfant nu este nascut din Tatal, ca Fiul, caci numai unul este Hristos; ca, nu este nascut din Fiul, ca un nepot al Parintelui Suprem, ci, ca, tot ceea ce El este, datoreaza Parintelui, de la care sunt toate, pentru ca sa nu admitem doua principii, ceea ce ar fi cu totul fals, absurd ~i chiar o erezie, ~i nicidecum dupa credinta catolica”28• Ideea a doua principii in Sfanta Treime precum ~i, in general, invatatura despre Filioque, este combatuta, cu energie, ~ide Patriarhul Fotie, care face procesul inovatiilor latine. El scrie: ,Cine dintre cre~tini poate ingadui sa se introduca doua cauze in S:fanta Treime: a Fiului ~i a Duhului Sfant, a Duhului iara~i Fiul? Si sa se desfaca unitatea in diteie ~i sa se destrame teologia cre~tinilor nu mai putin decat ~itologia pagana ~i sa se insulte demnitatea Treimii celei mai presus de fire ~i, ca principiu, unitara? Adica de ce sa purceda Duhul ~ide la Fiul? Caci daca purcederea de la Tatal este desavar~ita (~i este desavar~ita, pentru ca e Dumnezeu desavar~it din Dumnezeu desavar~it), ce e purcederea de la Fiul ~i pentru ce? Ar fi de prisos ~i deci zadarnica. Daca Fiul se na~te din Tatal, iar Duhul purcede de la Tatal ~i de la Fiul, intrucat ar fi o inovatie a zice ca ~i un altul purcede de la El? A~a case poate conchide, dupa parerea acelor potrivnici lui Dumnezeu, ca nu sunt trei, ci patru ipostase, sau mai degraba infinit de multe: al patrulea producand dupa ei un altul, acela iara~i altul, pana cand vor cadea in multimea de zei cea pagana”29• f) Dar se spune ca unii din Sfintii Parinti ~i scriitori biserice~ti invata nu numai indirect, ci propovaduiesc in mod Glar Filioque. Aceasta e o dovada despre vechimea acestei credinte in Biserica crestina. in numarul acestora se citeaza F ericitul Augustin ( t 430)30, despre ‘care se zice ca ar fi primul care invata Filioque in Occident31, apoi Fulgentiu de Ruspe, ucenicul lui Augustin, care are multe locuri filiocviale32, Leon eel Mare, Ghenadie din Marsilia, Felix de Nola ~.a. 27 Cit. !a I. Mihalcescu, Purcederea Sf. Duh … , p. 182. 28 Cit. !a I. Mihiilcescu, Op.cit., 183. 29 Enciclica lui Fotie, traducere, in revista, ,Studii Teologice … „, pp. 63-68. 30 In loan 99, 6, P.L. 333, 1888 sq. 31 B. Bartman, Dogmatica, I, 231. 32 De fide ad Petrum, 11, 52, P.L. 65, 696; De incarnatione Filii, 3 sq., P.L. 65, 575. 336 \ Dumnezeu intreit in persoane Adaosul Filloque Abstractie facand de faptul ca Fericitui Augustin nu are 0 t’t d’ ~ , t ~ · · ~ · . · a I u me constanta m aceas a pnvmta, caci uneon ei spune ca Duhui Sfant este sau · d d I ~’ b ~ ~ fi „I puree e e a TataP3 o servam ca a Irmatu e ceior de mai sus nu dovedesc credi’nta ‘I F’I’ , . ‘ h D. I ~ – · n I 10que m Biserica vee e. me e nu rezulta ca er propovaduiesc doctrina Bisericii ci numa1· ataAt ‘- · . ~ ~ I · · ‘ ca-~I expnma parerea persona a pnvttoare Ia un punct de invatatura pe care pri·n d’fi ·t · . I d I d. . . . · ‘ , I en e mtepretan -au ep asat m armoma doctnnei Mantuitoruiui. Desigur ca dupa e1· au ·1 I .. ‘ -d ‘t – . . . vem a tu care a~ pr?~ova UI , cu toata convmgerea, Fil10que, exprimand prin aceasta invatatura’ unor Bisenciiocaie, dar aceasta s’a intampiat mai tarziu. Vechii Parint’ b’ · · rt .. Sfi · T d’ · · . ,I Isencesti care sunt rna om mtei ra rtu, sunt strami de aceasta credinta. · ‘ Deci Filioque nu are temei nici in Sranta Traditie Aceasta inva-ta~t ~ • · I · d s~ S · · . · . . ura e liDpotnva ce or spuse e 1anta cnptura, de smoade ~I de Sfintii Parinti Ea este 0 I·no t’ · d – ‘ I B · · · d’ , · · va Ie mtro usa m.un~ ~ I~enci :nApus, m s.ec. y~, ~i raspandita in totApusui abia in sec.’ XI. Nefiind o mvatatura bazata pe Reveiatm divma, este 0 erezie34. 4) Argumente rationale. In sprijinul doctrinei Filioque s’au adu ,· • argumente rationale. s ~I cateva , a) D~c~ Du~ui Sfant nu ar purc~de ~ide Ia Fiul, atunci Persoana Duhului Sfant nu s ar deosebi mdeaJuns de Persoana Fmim. Numai admitand Filio d · – fi · – • · que avem eosebirea necesara su rcre?ta :n!re ~~Ie dou~ Pe~soa~e (Perrone, Specht, Bauer ~.a.). Conform mvataturu Sfintei Scnptun, Tatal e nenascut Fiui e nascut d’ T -1 · Duh I S.c:· t d d’ T -I D · , , . ‘ m ata rar u 1an puree e m ata . ecr mtrucat Fml e nascut iar Duh I s.c:· t ‘ · T t-I · d b • · u 1an purees dm a a, er se eose esc mdeaJuns unui de altul. Daca pentru a se de b’ , · . It ‘ · · d · ose I s ar mm cere si a e msu~m, ca e exempiu Fml sa purceada pe Duhui Sfant atu · F’ I d b’ · · . . .c: ~ d , , , nci m ar o andr o pnontate 1ata e Duhul Sfant. In cazul acesta Duhul Sfant ar fi • t , · b d F. 1 · c , I, m r un anumit fel su or onat m UI. eea ce se mteiege ca nu se poate admite din pu· t d d · b) I p . . . . nc e ve ere crestm ntre ersoanele Sfintei Treimt trebme sa existe un raport perfect A t · · insa ni-l putem inchipui ca exista intre Fiul ~i Duhul Sfant numar· d ~ dces. rapor: D h 1 S.c:· d · · ‘ aca a mitem ca u u 1ant puree e ~I de la Fml. E drept ca intre Fiul „i Duhul s.c:· t · ~ 1 ·t-t” • t , b’ · , . . v 1an exista un raport a um a,n, m rucat am HI~I au rzvorul in Tatal ~i un aitul al deoseb’ ·· · d’ T -1 • d d · mi, pentru ca provm m . ata m mo eosebit. Dar acesta nu e un raport, nemijlocit al unuia fata de altul Deci nu e un raport perfect a~a cum se cuvine in Sfanta Treime3s. · Persoanele Sfintei Treimi avand aceeasi fiinta constituiesc 0 uni’tat • ~ · ~ A t- · . . _ . · · ‘ e neimpartita ceas a umtate e supenoara oncaru1 raport intern nemiJ’locit Ap · d I ~ rtu · · · . · OI espre ce e doua rapo n ammhte mm sus, nu putem spune ca nu-s perfecte I’n s~a t T · · – · · 1 · · · um a rerme nu ex1sta ceva mm mu t sau mm putm perfect, a~a ca sa putem spune ca :taara~ F’l’ . fi , . . I Ioque nu ar exista un ~aport per ect mtre Fml ~I Duhul Sfant. Pe langa aceasta nu trebuie UI.tat ~ s~ Trerme 1 d’ 1 · · · ca 1anta e unu m ce e mm man mistere ale cre~tinismului asa ca~ · ‘t , „‘ · · t – – 1 – – . , . onca s ar stradm ~run ea ome~easca sa- patrunda, nu va reu~I sa precizeze in ce consta raportul fi t mtre cele trer Persoane. per ec 33 Contra lui Maximin, II 14, nr. 1, P.L. 42, 2, 770. 34 Piirerea aceasta nu este admisii de unii teologi ortodoc~i. p Svetlov d e 1 · . E . ‘T’ 1 · ii . . . . · , e xemp u, sene. , 0 ru~me pentru .eo ogm rus , sii contmue a cons1dera F1hoque ca o erezie”. (invatat ti – , getica, trad. de S. Bejan ~i C. Tomescu, vol. I, 1935, p. 173) . ura ere~ na m expunere apolo- 35 ~e deos~besc, omene~te vorbind, ca doi frati. Deci dupa cum exista 0 deosebire ind tulat • . frati, a~a extstii o deosebire suficientii intre Fiul ~i Sfiintul Duh. es oare mtre dO! 337 Explicarea formulei otC< roil Yloil ~~ trimiterea temporala a Sfllntului Duh Dumnezeu intreit in persoane c) Dadi Duhul Stant nu pureed~ ~i de la ~iul ca ~i _de la TaHil; a~nci Tatal s~ deosebe~te de Fiul intr'un mod indoit, ~t anume pnn aceea ca na~te pe Fml ~t a doua oara ca purcede pe Stantul Duh. ~ersoa?ele Sfi~tei _Trei~i trebuie sa se ~is~ing~ una de alta numai printr'o singura parttc~lantate? ~~~nt.r u? .smgu~ car~c!~~ 3 ~tstmctlv, deoarece perfectiunea Lor consta in maxtmul umtatn ~t mtmmul dtv~rsttatn . . . Argumentul de mai sus se in:oarce. impotr!va a~~semlor, deoarece ~nn admttere~ lui Filioque ~i Fiul se deosebe~te pnn mm multe msu~m de Duhul Stant, ~t ~nu~e, odata ca e nascut din Tatal, altadata ca purcede impreuna cu Tatal, pe Stantul D~h; mr t~ Sta~tul Duh se deosebe~te de Fiul prin aceea ca purcede de la Tatal, purcede ~t de la Fml ~t nu este impreuna cu Tatal principiul Fiului 37 • • A __ Deci Filioque nu este intemeiat nici din punct de ve~ere ratwna~. ~nvatat~ra aceasta este 0 erezie ~i ca atare nu poate avea loc in corpul doctnnal al cre~ttmsmulm. EXPLICAREA FORMULEI 8ta 'tou Yiou $I TRIMITEREA TEMPORALA A SFANTULUI DUH 1. Apusenii confunda pe ,prin" cu ,din" Fiul. 2. Sfintii Parinti deosebesc pe prin" de ,din" Fiul. 3. Purcederea ' " Duhului Sfant ~i trimiterea lui 1n lume. in cele precedente am vazut ca formula apuseana a purceder~i Du~u.lui. Stant de la Tatal si de la Fiul sau din Fiul (£~ rtou) nu este intemetata met dm punct de veder~ revelationai, nici din punct de vedere rational. Accentu.and prea mul: asupra lui EK ~i spunand ca Duhul Stant purcede din Tatal ~i din Fiul, se ~Junge la ad~tterea ~ doua principii in Dumnezeire. Deci se distruge unitatea in Stanta Tretme, ceea ce mseamna o erezie. d d 1 T -1 Exista insa Sfinti Parinti care folosesc expresia ca Duhul S~nt puree. e .e a ~ta , prin Fiul ot"' rtou sau ota :ou rtou. Form_ul~ aceasta o folosesc mdeosebt onentaln. Care este esentialul et? Cum se exphca ea? . . . . . Dupa apuseni, formulele din Fiul ~i prin Fiul e~p~tma. una ~t ac~ea~t ~dee. St ~ formula ~i alta arata ca Duhul Stant purcede din Tatal ~~ dm Fml. V. Suet': sc~te: ,D~ca Spiritul Stant purcede din Tatal, prin Fi~l •. prin urmare .EI p~rcede de la Tatal ~t de la Fml ca de la un singur principiu. Cact prepozttta aceasta prm, cand se pune la vreo lucrare, ea totdeauna inseamna ca lucrul, langa care se pune, inca are parte la lucrarea ace~a, de exemplu cand se zice ca Dumneze~ guvemeaza fiintele inferi~are ?~incelAe supenoare; ori ca artistul indepline~te ceva prm arta sa etc. A~ad~~· da~a Spmtul Sfant este de la Tatal prin Fiul, Fiul inca concurge la purcede~ea Spm~l~t. Stant.. C~ ~ drept,. ~1 n~ concurge in acela~i mod, in care concurge Tatal, adtca, ca pnnctpm nepnnctptat al Spmtulm 36 Klee, Dogmatik, II, 187, cit. Ia I. Olariu, Dogmatica, 218. 3 7 Klee, Op. cit., 177-178, cit. Ia I. Olariu, Dogmatica, 218. 338 Dumnezeu intreit in persoane Explicarea formulei otC< rou Ylou ~I trlmiterea temporala a Stantului Duh Stant, ci ca principiu principiat"1• Daca a existat oarecand o nednmerire in aceasta privinta (caprin este egal cu din), azi, zic romano-catolicii, nu mai exista nici una. Chestiunea aceasta a fost lamurita inca in sec. VIII, cu prilejul marturisirii de credinta, a patriarhului Tarasie al Constantinopolului, care spunea ca Duhul Stant purcede de la Tatal prin Fiul. Expresia prin Fiulli s 'a parut unor apuseni ca este semiariana. Intre ace~tia se numara ~i Carol eel Mare. Ei credeau ca ea cuprinde ideea ca Duhul Stant este o creatura adusa la existenta de Tatal prin Fiul. Papa Adrian lamure~te pe Carol eel Mare ~i pe cei care erau nedumeriti ca ~i el, in privinta formulei prin Fiul, spunand ca, dupa Sfintii Parinti, a purcede de la Tatal prin Fiul e tot una cu a purcede din Tatal ~i din Fiul. Explicarea aceasta a multumit pe apuseni ~i ei nu au mai vazut, in expresia lui Tarasie, nici un fel de deviere de la credinta. Sinodul din Florenta, de asemenea, a hotarat ca prepozitiile prin ~i din au acela~i inteles2 • Cu aceasta au consimtit ~i orientalii, caci iata ce de clara patriarhul Constantinopolului, Iosifll (1416-1439), care a participat la numitul sinod: ,Dupa ce am auzit pe Sfintii Parinti, atat apuseni cat ~i rasariteni, dintre care unii zic ca Duhul Sfant purcede din Tatal ~i din Fiul, altii ca e din Tatal prin Fiul, de~i expresia aceasta din Fiul e tot aceea cu: prin Fiul, ~i prin Fiul e tot una cu: din Fiul, totu~i noi, omitand expresia din Fiul, zicem ca Spiritul Stant purcede din etem ~i pu substanta Sa din TaHil prin Fiul, ca de la un singur principiu ~i de la o singura cauza; insemnand aici prepozitia priri, cauza in procesiunea Spiritului Stant"3• Apusenii spun ca recunoscand orientalii formula prin Fiul, ei recunosc prin aceasta ca Duhul Stant purcede din veci ~i de la sau din Fiul. Ideea aceasta o repeta toti teologii romano-catolici, pana in zilele noastre, cautand sa justifice, in mod diferit ~i referindu-se mai ales Ia faptul ca prepozitia prin ota ~i din EK sunt intrebuintate in Stanta Scriptura ~i de Sfintii Parinti tara deosebire, una in locul celeilalte. 2. Parerea apusenilor e respinsa de ortodoc~i ca neintemeiata. E drept ca prepozitia oux are de multe ori, in Stanta Scriptura ~i la Sfintii Parinti aceea~i insemnare ca ~i prepozitia EK. Cea dintai arata cauza prin care provine ceva, iar a doua cauza prima sau principiul din care provine ceva. Totu~i, intelesul celor doua prepozitii nu este totdeauna acela~i. Atat in Sf. Scripturi cat ~i Ia Sfintii Parintii se afla o multime de locuri in care prepozitia ota are alt inteles decat EK. Ea are inteles temporal ~i atunci inseamna: cu, dupa, deodata cu, de la, incoace, pana la, in decursul etc.; sau inteles cauzal, insemnand: prin, prin lucrarea, in urma, pentru, din cauza cuiva etc. Prin expresia ota -r;ou Yiou Sfintii Parinti exprima uneori manifestarea Duhului Stant in lume, deci nu purcederea, iar alteori originea lui. Exemplu: in Expunerea credintei lui Grigore Taumaturgul citim ca Duhul Stant i~i are existenta de la Dumnezeu ~i s'a manifestat oamenilor prin Fiul4 • Sf. Chiril al Alexandriei scrie: ,Provine din Tatal eel viu, prin Fiul" ... provine din Acela dupa fiinta ~i se daruie~te creaturii prin FiuP. In locurile acestea ~i altele asemanatoare, expresia prin Fiul are in mod evident insemnatatea I V. Suciu, Dogmatica speciala, I, 173-174. 2 Conciliul provincial, I, Blaj, 1872, p. 5. 3 Cit, Ia V. Suciu, Dogmatica speciala, I, 158, nota 2. Vezi ~i p. 160, nota. 4 P.G. 10, 985. 5 Contra lui Iulian, I, 34-35, P.G. 76, 553, 556. 339 · "" tul · D h Dumnezeu intreit in persoane Explicarea formulei otu toll Yloll ~~ trimiterea temporala a S.an w u de aratarea Duhului Sfiint in lume, prin Fiul; de trimiterea Lui in l~~e prin in:e~ediul Fiului. In ele nu se exprima nicidecum ca Duhul Sffmt ~i-a~ avea ?ngmea sa1;1 ca ~~-ar lua fiinta de la Fiul; ca Tatal, care este izvorul in Sffmta Tre1me; ~1-ar c~n:um:a fimJa ~a Duhului Sfiint prin Fiul, ca printr'un instrument. Duhul Sfiint 1~1 are ongmea m _Tatal: 1ar Fiul e numai mijlocitorul prin care se trimite Duhul Sfiint in l_u~e. E drept ca da~a se staruie mai mult asupra prepozitei 8ux ajungem la un fel de tntei~m.sau J?Oate c~Iar la monarhianism. Ajungem sa consideram pe Tatal ca Dumnezeu pnnc1pal, I~r pe ~ml_ca un instrument de care se folose~te Tatal pen~ a ~rimite pe Duh~l S~nt, sau sa co~s1deram pe Fiul ~i pe Duhul Sfiint numai ca modun pnn care se o:amfesta Dum~ezeu !~ h~me: Acestc concluzii extreme insa, desigur ca nu se pot trage dm spusele Sfintilor_ P~nntL E1 vor sa spuna doar ca daca Duhul Sfiint, care e Dumnezeu ~de:'arat,_ a vemt m lume, aceasta venire e un merit al Fiului. Fiul e cauza pentru care a tnm1s Tatal pe D_uhul Sfiint. Caci daca nu ar fi venit Fiul in lume, nu s'ar fi trimis nici Duhul Stant. No1 am fi fost lipsiti de Duhul Sfant. . . . · Dar Sfintii Parinti folosesc expresia 8t: ‘ ~ y’ ~. 1 . . ., ogumen _upa uta ‘tOU wu. punct1.1 de vedere allm Bolotov a tnumfat in acest raspuns. Leporsky SI Joan de Kronstadt au acceptat un punct de vedere aproape romano-catolic16 . 5. Protopresbiterul Sergiu Bulgakov trateaza problema purcederii Duh~lu· s~ t I t ~ t 50 d . . . I Ian ‘ n ex enso, m pes e e pagmt dense dm cartea sa Paracletul. El i’ncepe studiul sau cu constatarea unei deformari a gandirii dogmatice ~rn · · t· P t I · · E – d’ , . . pnvm.a nevm~? ogtel. _a canst~, mtr o logor_na~Je stenia pe o problematica falsa, catolico- scolastlca. Aceasta metoda mseamna o bJrumta a romano-catolicismului maim d ‘t d I bl . ~ _ . . are eca ez egarea pro emet msas1. De aceea, reconstderarea problematicii i’nsasi se · (p. 87)17. . , tmpune . ~a~itolul purcederii Duhului nu se pune peritru Parinti; ea e 0 taina de ne -·t · 1nac b 1- I t d 1 · ·1· ” grat SI cestia. armro ucerea m,Ftwque s’atacutpentruasesalvaun1·tat ~ T · · . . . . ‘ ea m re1me SI cons~bstan~tahtatea Perso~n~I a II-a cu celelalte (p. 88-89). Expresia 8ux ‘tOU n.ou e c~a ~a~ propne pn~vmatolog:e1 r~sa~iten~, ~esi au ~~rcu~at ~i a~tele,. spre a defini raportul Fmlm ~u Duhul ~fan.t ~,cu Fml $1 pn~ Fml , ,nemtJloctt SI pnn mtjlocirea Fiului” etc.), cea mat generala; pnn mtroducerea e1 in Dogmatica Sf. loan Damaschin e . · ·t d fi · · – d ‘ ~ . . , a a pnmt o consacrare e .tmtJva, ar ~ are, m general, met o legatura_ c~ ,Filioque” latin (pp. 89-90). . Teologia apuseana. a l~at ca punct de plecare um.citatea naturii in care apar trei tpostase per relatwnes ad mvtcem; 1ar aceasta natura umca e asimilata Tat-! · t · · – „I . ‘T’ I’ . a UI, po flVJt parern. m 1 ~rtu tan, pe care o aflam expnmata si de Fer. Augustin 18: ,principiu asem- -t dar nu d t I _ _ . 1 h’ . , ana or, 1 en tc cu ce rasantean, a monar 1e1 Tatalui (p. 95). Persoanele fiind 1 t” 1 d – t · · · b’ . re a 11, ce e oua sun umte pnn m Irea de a tre1a Duhul Stant Medievalii vorbesc de ‘ · _ , · spre pnma cauza, despre purcederea ex ambobus tacand deosebirea i’ntre de Patre pr1·nc1· l’t ” · D F.l. ” · · · . . . , . ” pa 1 er $1 , e 1 10 – ,pnnctpmm de pnnctpiO · smodul de Ia Florenta arata- ca- ~1n p d b d · , . . . ‘ . . , . . . · urce ere e vo: a espe ,ab uno pnn..tpiO et umca sp1rat10ne ; Jar teologn apuseni mai aprop· t’ d not folo f” 1 1 · · · · · · ” ‘ ta 1 e , sese 10rm~ e e ,pn.nctpmm Impnnctpiatum si ,principium principiatum” (ibi- dem, p. 95-97), pnma refenndu-se Ia Tatal, a doua Ia Fiul. Cele doua tipuri de interpretare a purcederii – rasaritean si apusean _ a · t t 1 1 · , · · ~ , · , u ex1s a parae $1 s au tgnorat; tar cand s au descoperit, au intrat in confict (vezi conflictul dintre 14M. Jugie, op. cit., p. 474. 15 Art. 3, apud M. Jugie, ibidem, p. 476. 16 Ibidem, pp. 479-481. 17 Pro: .. s. Bu1agak.ov, Le Paraclet, traducere din ruse~te de C. Andronicov, Paris, 1946, pp 87-143 1~ ~encJtu1 ~ugu~tJ~, ~e Trinitate, IV, 20, 229, Migne, P.L. XLII, col. 908: ,Totius Divinit~s vel i · T , dJcJtur De1tat1s pnnc!p!Um Pater est”. s ml ms 345 Noua atitudine a unor teologi rw;;i cu privire la adaosul „Filloque” Dumnezeu intreit in persoane Papa Martin ~i Sf. Maxim, cu scrisoarea lui c~Hre Marin al Ciprului; dupa el, Sf. Chiril cu Fer. Teodoret) (ibidem, p. 99). In veacul al IX-lea, progresul normal spre maturizarea dogmei e oprit de cearta pentru intaietatea jurisdictionala sub diferitele ei aspecte istorice … Mai mult, papa face din ,Filioque” o ,dogma” obligatorie, introducandu-1 chiar in simbol (p. 100-101 ). Formula lui F otie reprezinta o biruinta a spiritului scolastic, !ara lupta: e tot ,Filioque” latin, cu semnul de ,mai putin”, deci un ,anti-Filioque”. Intr’adevar, el intelegea purcederea ca o problema a cauzalitatii, deci ca ~i latinii; ca ~i ei, el pleaca de la cauza: trebuie una singura (p. 103). Urmarea a fost deformarea problematicii; totul s’a redus la argumentarea pro sau contra, cu citatii patristice (p. 1 06). Sinoadele de la Lyon ~i din Ferrara-Florenta desavar~esc raul, ambele parti ale lumii ere~ tine disputand asupra originii, acea umxp~t<; ~i nu se deosebeau decat asupra numirii ace lor izvoare: o cauza unica sau una dubla (p. 1 09). Formula oux rau folosita de sinoadele unioniste ca punte de trecere de la un punct de vedere la celalalt, a ramas un cadru gol, umplut de fiecare cu ce a vrut, scrie Bulgakov. In fond insa, cele doua partide au ramas pe ireductibilele puncte de plecare; iar schismaticii s 'au socotit, reciproc, eretici (p. 115). Bulgakov se ridica impotriva relatiilor de origine, opuse: persoanele nu pot fi aceste relatii. Subiectul oricaror persoane (~i al celor omene~ti ca ~i al celor dumnezeie~ti) e spiritul. In ce prive~te Persoanele Sfintei Treimi, e unul ~i intreit in acela~i timp. Deci trei ipostase ~i toate la fel, !ara origine ~i in raport cu fiinta Lor, tot !ara origine, necunoscand producerea uneia in alta. Si, deci, teologia producerilor ipostatice e defectuoasa: ,Filioque e !ara temei". Caci patemitatea, filiatia, purcederea, nu privesc originea, ci arata relatii concrete intre ipostase egal de ve~nice (p. 122). Ca punct de plecare al Concluziilor generale privitoare laoux 'tOU Yiou ~i ,Filioque" (pp. 123-143), el arata sterilitatea controversei: problema se afla ca ~i in momentul aparitiei ei, plus o bilioteca de citatii ~ide interpretari. ,Filioque" a devenit simbolul absolutismului papal sau al tagaduirii lui. Intr'adevar, nu se poate arata care e semnificatia vie a acestei divergente, unde ~i prin ce dovede~te ea nazuinta la punerea in lumina a unui capitol teologic de interes practic: asupra trimiterii Duhului Sfant, asupra darurilor Lui, asupra misterelor Lui, sau asupra harului ... (pp. 123-124). ,Filioque" s'a nascut dintr'un exces de ,hristocentrism" al Bisericii apusene; el duce la un dezechilibru dogmatic ~i practic in conceptia despre a doua ~i a treia ipostasa (p. 125). Purcederea Duhului Sfant e socotita ca o producere- ca ~i na~terea Fiului: duae productiones, duae processiones. Iar aceasta producere e socotita ca ai 'tta, cauza, apxit, principium. E aici o enigma, caci toate Persoanele sunt !ara de cauza, !ara principiu (contrariu expresiilor patristice: Tatal e avmna't6<;, dar ai'tia celorlalte Persoane, care sunt aina'tot: a~a invata, de pilda, Sf. Vasile ~i altii, dupa el, printre care ~i Sf. loan Damaschin). E drept ca Ia Sfintii Parinti aceasta formula are sens mai mult descriptiv (la care se mai adauga ~i: pil;a, 1tTJ'YTt, apxft). De altfel, notiunea de cauza e cu totul alta, incepand de Ia Kant ~i, In Capetele Filozofice ale Sf. loan Damaschin e absenta orice invatatura asupra cauzei. Parintii afirmau monarhia Tatalui, epigonii au pus accentul pe cauza: Fotie pune altemativa: doua cauze sau una singura (p. 128). Gre~eala initiala este aceea ca se intelege natura ca un fond comun al Ipostaselor, ca o coproprietate a lor- deci separata de ele. In realitate natura apartine tot a tat de bine 346 Dumnezeu intreit in persoane Noua atitudine a unor teologi rw;;i cu privire la adaosul "Filloque" S_fi~tei Tr~iU:i i~ i~tre?i?:ea e! cat ~i fiecareia dintre Ipostase: antinomia identitatii dt~tmc:u~m ~~a dts~m~t~el Idenhcului (p. 133). Natura triunica a Treimii consubstantiale e Identic~ cu a fiecarei Ipostase ,intr'un chip model" (p. 134). _ ~ S~antul Duh.e le~at~ra ~e iubire a celorlalte doua ipostase; triunghiul e simbolul desavar~It al.sr:ntei Tr~Imi, pr~n pun~tele sale (nu prin linii, cain ,Filioque", p. 135). Nu exist~ dogma care sa preci~eze pur~e~derea Duhului Sfant ~i deci nu poate fi vorba de o ere~Ie. asupra acestm capitol, ca ~1 m cazul hristologiei inainte de Niceea. ,Ideea g~enera~a ~I fundamentala a dogmei asupra Duhului Sfant ~i asupra ,purcederii" Sale e ca retaya Sa cu Tatal e determinata dupa principiul ,monarhiei Tatalui"; Sfantul Duh se refera la El ca acela care reveleaza fata de eel ce se reveleaza ~i, in afara de aceasta, ca A.ce~a care. c.orev~~eaza. ( cu Fiul) pe Tatal'' (p. 139). De aceea, to ate teologume- nel:_ po~ fi I?nmite: ,Fihoque ca .~I eK JlOVO~ 'tOU 1ti femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea, va las a omul pe tatill sau $l pe mama sa $l se va lipi de femeia sa $i vor ji amandoi un trup … ” (Me 10, 6-8). ~ . Daca in referatul sau asupra creatiei Moise vorbe~te antro~on:_orfic despre lucr~nJe dumnezeie~ti, el procedeaza a~a din nevoia de a fi inteles de ac~Ia ~aror~ se a~reseaza. In legatura cu acest lucru, Teodoret observa: ,Cand auzim din istona l’:n.Mo1se, ~a Dun:mez:eu a luat tarana din pamant ~i a !acut pe om, ~i cercam sensu! expres1e1 acestem, ap01 afl~U: intr’insa o deosebit de buna dispozitie a lui Dumnezeu fata de neamul o~enesc. Cac1 descriind creatiunea, marele prooroc observa ca pe toate celealte creatun le-.a pro~us Dumnezeu prin cuvant, iar pe om l-a !acut cu mainile Sale; dar p~ecun; acolo prm cuvant nu intelegem rostirea , ci vointa, a~a ~i aici, la formarea ~mulm nu. mt~lege~ l~crarea mainilor, ci o grija mai mare fata de lucrul acesta … Dumneze1escul Mmse zt,~e c~ la mc~eput s’ a format trupullui Adam ~i a poi i s’ a insuflat lui sufletul de Ia Dumnezeu… ; pnn cuvantul suflare nu se intelege aici vreo particica din Fiinta dumnezeiasc.a, precu~ ~u cuge:at Cerdon ~i Marcion, ci prin cuvantul acesta se arata insu~irea sufle~ulm~ ca un~1 ~mte rayonale.J?~ altfel, expresiile antropomorfice sunt lucru secundar; esentmlul1l cons1tu1e ~devarul creat1e: omului direct de catre Dumnezeu ~i grija deosebita a Lui fata de om. ~~~r~aga Sfiin~a Traditie invata acest adevar fundamental. ,Dumnezeu creeaza pe om cu m~m1l~ S~le ~m natura vazuta ~i nevazuta, dupa chipul ~i asemanarea ~a.~ A !acut trupul dm pamant, 1ar suflet rational ~i ganditor ii dadu prin suflarea Sa propne (Sf. loan Damasc~m~. ~ ~ ~ Dupa cuvintele Sfintei Scripturi, a fost format mai inta} trupul omulm~~m t~rana, apoi s’ a creat sufletul1ui, prin suflare dumnezeiasca. Dar pleca~d de Ia ~ceasta 1s~one, nu trebuie sa ne inchipuim, dupa sensu! literal al cuvintelor, ca m creatia ~m~lm au. fos~ doua acte separate ~i succesive, creatia trupului ~i dupa aceea a ~u~etulm, c1 t~ebme s~ intelegem un singur act creator, sau o creatie simultana a :rupulm ~~ a s_ufl~tulm. ~u~a: astfel se pastreaza neatinse atotputernicia ~i intelepciunea lm Dumnezeu ~~ umtate~.fimtml~ a omului. Ceea ce vrea sa exprime aici Sfiinta Scriptura nu este s~cc.~sm~~a, c1 1deea ca trupul este element constitutiv al omului ~i baza sau premiza a vietn. sp1r~tuale ~~ane. Dar daca ideea creatiei sufletului in urma trupului este gre~ita, nu mm putm gre~Ita ~ste conceptia dupa c~re sufletul a fost creat i~aintea trupului. ~in~d~ul al Y-lea ecumemc.a respins invatatura origenista despre preex1stenta sufletel~r, mv~t~n~ pnn aceasta creatm simultana a sufletului ~i a trupului. Dupa cugetarea Sfintilor Pannti, ~mula fost a~us 1~ existenta in urma celorlalte creaturi, pentru ca el reprezinta ~ intreg1r~ a cre~:unlor ~~ pentru ca une~te in sine lumea materiala cu cea spirituala. Apo!, omul fimd loctntorullm Dumnezeu pe pamant, trebuia mai intai sa se or~anizez~ paman~ul, lo~ul ?~ des!a~~rare a vietii lui. Incercarile de a gasi vietii in genere ~~ omulm m special alta ongm.e d~cat cea indicata de Revelatia divina, n’au dus la rezultate pozitive. Ele au ramas ~umm ca 1poteze neverificate. Cu examinarea acestora se ocupa mai de aproape apologetica. 382 \ Dumnezeu intreit in persoane Antropologia cre~tin4 3. Natura omului. Din referatul biblic despre creatia omului rezulta ca omul este constituit din doua elemente: trup ~i suflet. Biserica a~a a invatat totdeauna 1• Trupul omului este luat din pamant, are ceva comun cu toate vietuitoarele de pe pamant ~i prin el, omul sta strans legat de pamant ~i de toate cele ale pamantului; iar sufletul provine de la Dumnezeu prin creatie, nu prin emanatie, ~i prin el omul stain legatura cu Dumnezeu ~i cu lumea spirituala. Despre cele doua elemente constitutive ale naturii omene~ti mai vorbesc ~i alte locuri ale Sfintei Scripturi. ,Si tarana sa se intoarca in pilmant, cum a fost; iar sujletul sa se intoarcil Ia Dumnezeu, care l-a dat” (Ecc 12, 7). ,,Nu va temeti de cei ce omoara trupul, iar sujletul nu pot sa-l omoare, ci temeti-va mai curand de acela care poate $i sujletul :>i trupul sa le piarda in gheena” (Mt 10, 28). ,,Precum trupul fara spirit este mort, a$ a $i credinta fara fapte este moarta” (lac 2, 26). Si in aceste locuri se arata ca omul este constituit din doua elemente deosebite trup ~i suflet, sau spirit. In Sfanta Scriptura, natura spiritual a a omului se nume~te uneori suflet ( qYuxi]), iar alteori spirit (1tv£UJ..L
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Radu.mocanu112@yahoo.com 331 Chitescu Tds Vol. 1 Text (ID: 700415)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
