Radu Vrasti Alcoolismul Detectie, Diagnostic si Evaluare [610571]

Radu Vrasti Alcoolismul – Detectie, Diagnostic si Evaluare
1 1. ALCOOLISMUL – TERMINOLOGIE SI SEMANTICA.
SCURTA PRIVIRE ISTORICA

Incercarea de a defini alcoolismul a fost marcata aproape in
permanenta de incertitudini, conflicte si ambiguita ti, definitiile folosite
reflectand ideile culturale, religioase sau stiinti fice ale momentului (Keller si
Doria, 1991) 1. Multiplele definitii ale alcoolismului au reprezent at o bariera
in comunicarea dintre clinicieni si cercetatori si a impiedecat un diagnostic
de acuratete. Indiferent ce terminologie am adopta, relevanta este evolutia
ideilor asupra intoxicatiei alcoolice. Atat pentru serviciile de sanatate, cat si
pentru publicul larg, alcoolismul are o cariera un ica conducand la judecati
morale si sociale in acelasi timp, mai ales pentru ca alegerea voluntara a
individului joaca un rol decisiv in masura in care “boala” alcoolismului va
merge mai bine sau mai rau (Galanter, 1994) 2.
In medicina in general si in psihiatrie in special, alcoolismul pune
probleme neobisnuite de definitie fata de celelalte tulburari psihice. In 1849,
un medic suedez, Dr. Magnus Huss a “inventat” terme nul de “alcoolism”. El
se referea “numai la acele manifestari de boala car e, fara nici o legatura
directa cu modificarile organice ale sistemului ner vos, iau o forma cronica la
persoane ce, pentru o lunga perioada de timp, au co nsumat mai cantitati de
bauturi spirtoase” (Institute of Medicine, 1990) 3. In 1866, M. Gabriel, un
doctorand: [anonimizat], a folosit primul termenul de alc oolism in sensul modern,
ca o boala manifestata prin pierderea controlului a supra consumului de
alcool, conducand la un consum excesiv. De asemenea , el a desemnat
alcoolismul ca o problema de sanatate publica (Kell er si Doria, 1991)¹ . De
atunci, intelesul cuvantului “alcoolism” a evoluat, termenul fiind mai bine

Radu Vrasti Alcoolismul – Detectie, Diagnostic si Evaluare
2 sau mai prost aplicat variatelor circumstante ale c onsumului de alcool: a fi
baut, a consuma excesiv, a consuma in mod anormal, a consuma neobisnuit,
etc. si am putea spune ca evolutia definitiilor alc oolismului a urmat evolutia
credintelor laice si stiintifice asupra consumului de alcool si, in general,
raspunsului comunitatii fata de alcool. Robin Room spunea ca exista un
“cadru cultural” de definire a alcoolismului (Room, 1996) 4 Ar fi termenul
de alcoolism cu produs “cultural”? Cred ca exista o dinamica a intelesului de
alcoolism in publicul larg in functie de contextul social, economic si religios
al momentului si aceasta se poate vedea atat din ev olutia definitiilor
stiintifice cat, mai ales, din expresivitatea cultu rala, precum descrierile din
literatura, mass-media, proverbe, cantece, etc.
“Toate societatile, fiecare in felul ei, defines c si redefinesc continuu
alcoolul si consumatorii lui conform evolutiei lor si a interactiunii cu
creatia lor. Fiecare societate, intr-un proces fara sfarsit, produce propria si
unica ei mitologie asupra alcoolului si propriile n orme, valori, prescriptii si
practici ce integreaza alcoolul in cultura, tinzand sa minimalizeze
problemele” (Mulford, 1994) 5.
O scurta istorie a alcoolismului in societatea ame ricana este mai mult
decat edificatoare.
In sec. XVIII si inceputul sec. XIX, alcoolul fa cea parte din viata
sociala comunitara, el era considerat atat ca bautu ra cat si ca medicament.
Insasi betia era tolerata atata timp cat nu interfe ra cu viata familiala si
religioasa, incalcarea regulilor comunitare repreze ntand o slabiciune de
caracter si un pacat fata de Dumnezeu si biserica. Era vorba de epoca
colonistilor, in care oamenii simpli, in cautarea d e terenuri si tinuturi noi,
traiau in deplina armonie cu alcoolul. El era consu mat zilnic, de barbati,
femei sau copii, pentru diverse motive si aproape c a nu era nici o ingrijorare

Radu Vrasti Alcoolismul – Detectie, Diagnostic si Evaluare
3 privitor la problemele legate de alcool. Alcoolul e ra considerat “buna
creatura a Domnului” si vinovatia o avea bautorul s i nu bautul in sine. Pe la
mijlocul sec. XIX raspunsul comunitatii al consumul de alcool se schimba
treptat si de la controlul bautorului se trece la c ontrolul alcoolului, de la
“buna creatura a Domnului” se trece la “bautura dia volului”(Mulford,
1994) 5. Se intra in era temperantei in care alcoolismul e ra privit din nou ca
un viciu. Inca din 1882, cand apare cartea lui J.E. Todd: “Betia: un viciu, nu
o boala” (“ Drunkeness a Vice Not a Disease” , Hartford, CT: Cae,
Lockwood, and Brainard) (citat de Keller si Doria, 1991) 1 se punea in esec
conceptul de alcoolism ca boala.
Se poate spune ca fiecare definitie sau acceptiune a alcoolismului a
implicat o judecata morala despre gradul responsabi litatii personale a
consumatorului si despre libertatea lui de vointa. In fata unei societati ce
trecea de la o etapa agrariana la alta industriala, confruntata cu probleme
sociale noi, precum criminalitatea si saracia urban a, fiecare din acele
probleme a fost conectata cu alcoolul. Miscarile de reforma sociala
includeau si eliminarea consumului de alcool ca unu l din mijloacele de
eradicare a problemelor sociale (Hewitt, 1995) 6. Apar zorile unei noi ere,
“era temperantei”, care isi propunea sa lupte impo triva unui nou demon,
alcoolul. Bautorul excesiv era privit ca cineva car e a fost ravasit si
transformat de o substanta alienanta, devenind viol ent si degenerat. Nu toti
autorii sunt de acord cu radacinile acestei miscari de temperanta in sec. XIX
in SUA. Dupa Levin (1978) 7, radacinile ideologice ale temperantei se
gasesc in doctrina auto-controlului promovata de “m aturarea spiritului
antreprenorial al capitalismului si de schimbarea s tructurii de clasa a
societatii americane”. Laura Schmidt (1995) 8 crede ca adevaratele radacini

Radu Vrasti Alcoolismul – Detectie, Diagnostic si Evaluare
4 ale ideologiei de temperanta in societatea american a sunt ideile puritanisme
si traditiile republicane.
In 1893, Seth Low, un om de afaceri bogat si prese dinte al
Universitatii Columbia si viitor primar al New York -ului, conducea un grup
sociologic de discutii care s-a focalizat si asupra consumului de alcool si
care a generat apoi al 50-lea Comitet pentru invest igarea problemelor
spirtoaselor. Acest comitet pregateste climatul nat ional prin care, in 1919
Congresul SUA voteaza “Actul Volstead” prin care se aboleste consumul
legal de alcool. Incepe cunoscuta perioada de prohi bitie (1919-1932) care a
avut atat partile ei bune cat si esecurile ei: pe d e-o parte problemele date de
alcool au scazut considerabil, iar pe de alta parte , multi americani au
considerat aceasta ca o imixtiune in libertatile lo r (Hewitt, 1995 ) 6 .
Ca o reactie la perioada prohibitiei, urmeaza o nou a era, intre 1930-
1960, cand problemele date de consumul de alcool su nt ignorate cu totul.
Cu toate acestea miscarea Alcoolicilor Anonimi (AA) a dus in anii ‘30 la
acceptarea publica ca alcoolismul reprezinta o prob lema de sanatate si a
condus la reintroducerea politicienilor in discutia publica despre abuz si
despre problemelor date de consumul abuziv de alcoo l.
Alcoolismul, ca o boala, a fost recunoscut in 193 3 de Asociatia
Medicala Americana si de Asociatia Psihiatrica Amer icana si trecut in
nomenclatura standard a bolilor. In 1944 alcoolismu l a fost trecut si in
manualul pentru codificarea cauzelor boliilor. In 1 952 apare prima editie a
Manualului de diagnostic si statistica ( Diagnostic and Statistical Manual of
Mental Disorders 1 st Edition – “DSM-1” ) a Asociatiei Psihiatrice
Americane unde alcoolismul era vazut ca o “adictie” la alcool si era trecut ca
o tulburare de personalitate si/sau tulburare menta la nepsihotica. In 1960,
E.M.Jellinek constata ca unii oamenii care beau mul t nu devin niciodata

Radu Vrasti Alcoolismul – Detectie, Diagnostic si Evaluare
5 alcoolici si atunci el defineste alcoolismul ca “or ice folosinta de bauturi
alcoolice care cauzeaza probleme individului, socie tatii sau ambelor”. Dupa
el, boala alcoolica se manifesta prin pierderea con trolului asupra consumului
si incapacitatea individului de a se abtine (Jellin eck, 1960) 9. In anul 1967,
Asociatia Psihiatrilor Americani si Asociatia de Sa natate Publica Americana
recunosc in mod oficial alcoolismul ca boala (Plaut , 1967) 10 iar in 1968
apare versiunea a 2-a a DSM in care definitia alcoo lismului este inspirata din
Clasificare Internationala a Bolilor, versiunea 8-a a OMS ( International
Classification of Disorders – “ICD-8” ) si se bazeaza pe aparitia
simptomelor fizice de sevraj la un bautor excesiv ( APA, 1980) 11 . In 1972, un
grup de cercetatori de la Universitatea Washington din St. Louis, condus de
Feighner, publica criteriile de diagnostic pentru 1 4 boli psihice printre care
este inclus si alcoolismul cu criteriile de sevraj si de pierderea controlului
(Feighner, 1972) 12 . Alcoolismul ca boala este definit in 1972 si de C onsiliul
National al Alcoolismului din SUA ( National Council on Alcoholism-NCA )
care pune accentul pe dependenta si toleranta in cr iteriile de diagnostic
(Committee of the National Council on Alcoholism, 1 972)13 . In 1976, G.
Edwards contureaza sindromul de dependenta alcoolic a, incluzand aici
alaturi de datele biologice si concepte sociale si comportamentale (Edward si
Gross, 1976) 14 . De acum inainte alcoolismul ramane o boala ce raspu nde
modelului biopsihosocial si sub care se gaseste sti pulat in toate nosologiile
internationale precum ICD-10 sau DSM-IV.
Impreuna cu Mulford (1994) 5 se poate pune intrebarea ce s-ar fi
intamplat daca termenul de “alcoolism” nu ar fi fos t inventat? El crede ca
usa spitalelor ar fi ramas inchisa in fata consumat orilor de alcool cu
probleme de sanatate, multi alcoolici, astazi in vi ata, ar fi murit, publicul nu
ar fi fost informat despre consecintele negative al e consumului, nu s-ar fi

Radu Vrasti Alcoolismul – Detectie, Diagnostic si Evaluare
6 dezvoltat programe de preventie si combatere a alco olismului si nu s-ar fi
descoperit atatea metode de terapie si preventie. C u toate acestea, autorul
presupune ca interventia noastra nu a determinat o reactie esential pozitiva a
comunitatii. El incheie astfel:
“ Societatea va continua sa inventeze o infinitate de explicatii
simpliste ale betiei, fiecare generand propriul rem ediu simplistic ca reactie
sociala, daca nu va exista o schimbare majora a par adigmei modului in
care este gandit comportamentul uman, care se treac a de la modelul
reductionistic Cartezian la un sistem dinamic, holi stic, care vede decizia
individului de a bea si comportamentul lui ca produ sul interactiunii fara
numar a variabilelor individuale ce nu sunt legate liniar intre ele”.

Bibliografie:

1. Keller M & Doria J: On defining alcoholism, Alc ohol Health and
Research World, 1991,15:253-259.
2. Galanter M: Alcoholism, semantics and social his tory (Comments on
Mulford’s paper “What if alcoholism had not been in vented? The dynamics
of American alcohol mythology”, Addiction, 1994, 89 :521-522.
3. Institute of Medicine: Broadening the Base of Tr eatment for Alcohol
Problems, National Academy Press, Washington, D.C., 1990.
4. Room R: The cultural framing of addiction, revis ed from paper presented
at a conference on Addiction and Culture, Claremont Graduate School,
Claremont, California, February 29 – March 2, 1996.
5. Mulford HA: What if alcoholism had not been inve nted? The dynamics of
American mythology, Addiction, 1994, 89:517-520.
6. Hewitt BG: The creation of the National Institut e on Alcohol Abuse and
Alcoholism. Responding to America’s alcohol problem , Alcohol Health and
Research World, 1995, 19:12-16.
7. Levin H: The discovery of addiction: changing co nceptions of habitual
drunkeness in America, J.Stud.Alcohol, 1978, 3:143- 174.

Radu Vrasti Alcoolismul – Detectie, Diagnostic si Evaluare
7 8. Schmidt L: “A battle not man’s but God’s”: Origi ns of the American
temperance crusade in the struggle for religious au thority, J.Stud.Alcohol,
1995,5:110-121.
9. Jellinek EM: Alcoholism, a genus and some of its species. Canadian
Med.Assoc.J.1960, 83:1341-1345.
10. Plaut TF: Alcohol Problems: A report to the Na tion by the Cooperative
Commision on the Study of Alcoholism, New York: Oxf ord University
Press, 1967
11. American Psychiatric Association. Diagnostic an d Statistical Manual of
Mental Disorders, 2nd ed. (DSM-II), Washington, DC; APA, 1980
12. Feighner JP: Diagnostic criteria for use in psy chiatric research,
Arch.Gen.Psychiatry, 1972, 26:57-63.
13. Criteria Committee of the National Council on A lcoholism. Criteria for
the diagnosis of alcoholism. Am.J.Psychiatry, 1972, 129:127-135.
14. Edwards G & Gross M: Alcohol dependence: Provis ional description of
a clinical syndrome, Brit.Med.J. 1976, 1(6017):1058 -1061.