RADU Marinela -Florentina [631443]

1 UNIVERSITATEA „VALAHIA” din TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA ALIMENTELOR
DOMENIUL: AGRONOMIE
STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
PROGRAM DE STUDII: MONTANOLOGIE

STUDIU PRIVIND CREȘTEREA SUI NELOR ÎN LOC.
DRAGODANA, JUD. DÂMBOVIȚA

Coordonator științific:
Conf.dr.ing. ALEXANDRESCU Daniela Cristiana
Absolvent: [anonimizat]

2019

2 REZUMAT

Specia suine, împreunã cu câ inele sunt cele mai vechi anim ale domesticite de om, fiind
alãturi de acest a de mai bine de 9000 de ani, dâ nd dovadã datoritã însuș irilor bi ologice
deosebit de productive în comparaț ie cu celelalte specii de animale, cã este o importantã sursã
de hranã, carnea gustoasã fiind unul dintre cele mai iubite alimente consumate, o importantã
sursã de pr oteine, vitamine ș i minerale.
La nivel na țional si mondial consumul de carne este într -o continuã creștere, pe plan
național carnea de porc este cea mai cãutatã, acoperind aproape jumã tate din consumul de
carne, fiecare cetãțean român mâncâ nd anual a proximativ 30 -32 de kilograme .
Prezent a lucrare, structura pe patru capitole , urmãrește evidențierea însuș irilor rasei suine,
ca principalã sursã de carne la nivel global ș i național, particularitãț ile biologice, principalele
rase repr ezentative ale speciei, precum și modul de creștere ș i de hr ãnire .
Totodatã în capitolul ,, Contribuții proprii” se prezintã o fermã de suine situatã î n comu na
Dragodana, sat Burduca, județ Dâmboviț a, unde p orcii sunt achiziționați de la ferme de elitã ,
cresc uți în sistem semiintensiv,activitatea fiind asig uratã de membrii familiei, și mai apoi la
sfârș itul ciclului de produc ție sunt sacrificați sau vânduți în vederea sacrificãrii pentru
obținerea de profituri , ulterior pe perioada ierni i adãpostul este curata t și igienizat, urmãridu –
se reluarea ciclului î n anu l urmã tor.

3 CUPRINS
1.Capitolul I – Introducere……………………………………………………………………………. 4
1.1 Generalitã ți despre creș terea animalelor …………………………… ……………….. …..4
2. Capitolul II – Stadiul actual al temei de licențã …………………………………9
2.1 Creșterea suinelor pe plan naț ional……………………………………………………… ………..9
2.2 Creș terea suinelor pe plan internaț ional……………….. …………………………. ……….. ..10
2.3 Sisteme de creș tere a suinelor………………………………………. …………………………….13
2.4 Furajarea suinelor……………. …………………………………………… ……………………………16
2.5 Rase de suine……………………………………………………………………………………. ……….19
3. Capitolul III – Contribuț ii proprii………………………………………….. …….. …………. .45
3.1 Scop ul lucrã rii……………………………………………………………………………. ………………45
3.2Descrierea fermei ……………………. ………………………………. ………………………………..45
3.3 Materialul biologi c……………………………………………………………………… …………. ….50
3.4 Rezultate si discuț ii……………………………………………. …………………. …………………..51
3.4.1 Furajarea porcilor………………………………………………………………. ………………….. .51
3.4.2 Siste mul de î ntreținere… ………………………………………………………………. ………….53
3.4.3 Vâ rsta ș i greutatea corporalã la achiziț ie și la sacrificare…………………….. ……….53
3.4.4 Gestionarea dejecț ilor…………………………………………………………………….. ……….55
4. Capitolul IV – Concluzii………………………………………………… ……………… ……………56
Bibliografie……………………… ……………………………………………… ……………………………57

4 PARTEA I

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

1.1 Generalitati despre cresterea animalelor
Creșterea animalelor este o ramurã tradiționalã datoritã condiț iilor naturale de osebit de
favorabile, reprezentând totodatã o ramurã indispensabilã a agricultu rii moderne ce duce în
final la o creștere a rentabilitații agriculturii î n ansamblul ei.
Creșterea animalelor are importanțã deosebitã în primul râ nd prin pro dusele pe care
acestea le furnizeazã , pro duse ce sunt indispensabile vieț ii omului.
De la animale se obț in produse alimentare valoroase, cu m sunt: carne, lapte, miere, ouã ,
superioare celor vegetale. Subprodusele ce se obț in de la animale (oase, i ntestine, sâ nge) se
folosesc pentru producerea de medicamente sa u a unor nuterturi concentrate.
Bovinele, in numã r de aproximativ t rei milioane in anul 2000, se gã sesc in numãr mai mare in
județele : Suceava, Maramureș, Neamț si mai puține in județul: Tul cea, Constanța și Caraș –
Severin.
Bovinele au o importantã social -economicã, sanitarã, biologicã si ecologicã de prim ordin
in economia multor state.
Ele furnizeazã un volum mare de produse animaliere, de mare impor tanțã pentru
consumul populației si pentru industria prelucrã toare. Astf el bovinele furnizeazã 96% din
cantitatea totalã de lapte ce se consumã pe glob, 33% din cea de carne si 90% di n totalul
pieilor grele, de bunã calitate, ce se utilizeazã in industria prelucrã toare.
Carnea si produsele din carne reprezinta surse importante de energie, proteine , minerale,
vitamine, aminoacizi esențiali necesari pentru buna funcționare a mecanismelor fiz iologic e
umane si pentru pastrarea sanãtaț ii.
Se poate aprecia ca o bovinã in condiț ii normale de exploatare, poate sã asigure necesarul
optim de carne pentru 6 -8 locuitori, iar laptele pentru 10 -15 locuitori.
Un litru de lapte are valoarea nutritivã echivalentã cu 600 g carne de vacã, 750 g carne de
vițel, 400 g carne de po rc, 500 g pește, 9 ouã, 100 g brânzã , 125 g pâ ine, 100 g mi ere, 1400 g
mere si 2400 g varzã .

5 Bovinele furnizeazã materie prima necesarã industriei laptelui si cãrnii pentru obț inerea
produse lor carnate si lactate. In afarã de carne, în alimentație s e foloseș te si cel de -al treilea
sfert (ficat, cre ier, inima, splina , limba, uger, burta, buze si seu).
De asemenea se foloseș te si sangele pentru unele prepa rate din carne, cat si pentru fã ina
de sange, plasma uscata etc.

Figura 1. Bovine

Cele mai raspândite rase de bovine din ț ara noastra sunt: bruna si ba lțata româneascã .
Porcinele, aproximativ ș ase milioane capet e, se cresc in zonele de culturã a porumbului si
cartofului in numãr mai mare in județele: Timiș , Braila, Bihor, Arad, B rașov, Maramureș .

Rasele de porcine se î mpart in : rase materne (Marele alb, Landrace)si rase paterne
(Duroc, Hamphsire).
Rasele de porcin e pentru carne se caracterizeazã prin: trunchi mai lung cu 15 -20 cm decâ t
perimetrul toracelui , larg, cilindric, membre rezistente, cap mic, urechi mici, animale zvelte
Rasele de porcine pentru grasime se caracterizeazã prin:talie mijlocie, profil concav ,
trunchi scurt, spinare convexã , șunci slab dezvoltate abdomen lã sat
Rasel e de porcine mixte (carne si grãsime) se caracterizeazã prin:trunchi mijlociu ca
lungime, apr oape cilindric, larg, abdomen ușor lãsat, spinare dreaptã .
Importanța creș terii porcinelor:
– Creșterea por cinelor este o activitate tradiționalã .
– Produs de mare important ãpentru consumul intregii populaț ii.
– Nivelul consumului de carne de porc/locuitor este in corelație directã cu producția de carne
si puterea de cumpã rare a consumatorului.
– Sursa pentru schimburile comerciale.

6 – Asigurã stabilitatea forței de muncã i n zona ruralã .

Figura 2. Porcine

Ovinele si cã prinele aproximativ opt milioane de capete, se gãsesc in Dobrogea,
regiunile de câmpie, depresiunile Brașov, Sibiu. Cele mai rã spândite rase sunt: tigaia,
merinosul, turcana.

Figura 3. Ovine

Oaia furnizeazã o serie de produse principale cum sunt: l âna, laptele, carnea, pielicelele.
Lâna reprezintã principalul produs al ovinelo r si are o foarte mare importanțã in industria
textilã neputând fi egalatã de fibrele textile sintetice.

7 Laptele este foarte apreciat in prod ucerea diferitelor tipuri de brânzeturi, iar Româ nia este
recunosc utã pe pla n mondial pentru producerea brân zeturilor din lapte de oaie.
Carnea este apre ciatã mai ales în Orientul Apropiat și în special carnea de miel î ngrãș at.
Atât în Orientul Apropiat, cât și î n vestu l Europe i, o carne de miel î ngrãș at de foart e bunã
calitate poate depã și ca preț carnea de suine sau de tã urine.
Pielicelele, în special cele obț inute de la rasa Ka rakul (Astrahan), sunt foarte cãutate în
industria blãnã riei.

Fig 4. Cãprine

Particularitã ți biologice ale cã prinelor:
– Caprele au o bunã capacitate de adaptare si suportã cu ușurințã temperaturile ridicate;
– Este o specie rezistentã la lipsa de apã ;
– Datoritã conformației botului si a mobilitãț ii buzelor prind iarba foarte aproape de sol;
– Sunt animale adaptabile la viața de pãș une;
– Sunt animale poligastrice , rumegãtoare si valorificã eficient furajele grosiere ;
-Au o rezistentã sporitã la bolile contagio ase ;
-Longevitatea lor este de 10 -12 ani ;
-Caprele în lactație care nu rãmân gestante au secreție lactatã si in al doilea an ;
-Laptele de caprã poate fi consumat proaspãt imediat dupã muls deoarece nu prezintã riscul
îmbolnãvirilor de tuberculozã ;
-Valoarea nutritivã a laptelui de caprã este mai mare decât al celui de vacã si apropiat de al
laptelui uman ceea ce face pos ibilã hrã nirea copiilor sugari, mai ales când suferã de rahitism ;
-Au o p rolificitate de 2 -3 iezi la o fã tare .
Importanța creșterii ovinelor :

8 -Diversitatea producțiilor pe care le realizeazã, consumul redus de energie si natura furajelor
pe care le consuma, conferã creșterii si exploatãrii ovinelor caracterul unei activitați durabile
si de perspectivã ;
-Existã posibilit atea realizãrii de export de carne de ovine care sã aducã venituri mari
producãtorilor.

9 CAPITOLUL II – STADIUL ACTUAL AL CREȘTERII
SUINELOR

2.1. Creș terea suinelor pe plan naț ional
Încã din cele mai vechi timpuri, cr eșterea suinelor, în țara noastrã , a co nstituit o
preocupare importantã a populației umane, mai ales pentru cei din mediul rural.
Pentru început, a predominat o creștere extensivã a unor populații primitive de porcin e, având
la bazã rasele Stocliși Mangali ța, precum și alte populații locale. La sfârșitul secolului al XIX
lea și începutul secolului XX au fost importate unele rase mai perfecționate,în spe cial din
Anglia, atât pentru creșterea în sine, câ t și pentru ameliorarea populațiilor ex istente.
Caracteristica generalã în creșterea suinelor a fost sporirea efectivelor de animale și a
producțiilor obținute de la acestea, urmând ca, în ultimii 20 -25 de ani, efectivele să creascã,
iar apoi sã se stabilizeze (după 1989) la un plafon de cca. 10 milioane animale; factorul
limitativ constituindu -l posi bilitatea de asigurare rentabilã cu furaje, îndeosebi cu cereale.
Evoluț ia efectivelor și a producțiilor a fost, pe scurt, urmã toarea: în1938, în Țara noastrã
au existat cca. 2,7 mil.suine, din care cca. 0,60 milioane scroafe de reproducț ie; in anul 1960
s-auînregistrat 4,3 milioane animale cu 0,54 milioane scroafe; în anul 1970 cca. 6,36
milioane, cu 0,68 milioane scroafe, iar în anul 1988 s -au recenzat cca. 14,3 milioane cu 1,1
milioane scroafe. În anul 1991, efectivul total de suine era de 12,00 milioane, în 1997 scade la
8,25 milioane, pentru ca în anul 2005 efectivele să fie de cca. 5,14 mil. Începând cu anul
1991, numărul scroafelor de prã silă s -a redus de la 951 000 cap(1991) la 584 000 cap (2005).
Pentru anul 2006, s -au prognozat efective ușor crescute, scontându -se,în prezent, pe cca. 7,1
milioane suine, din care 4,7 milioane în sectorul privat. Creșterea efectivelor, în ultimii 20 -25
ani, s -a bazat mai mult pe concentrarea suinelor în unitã țile industriale, organizate în prezent
ca societã ți comerciale cu capital majoritar de stat. Analizând ponderea efectivelor de suine pe
forme de proprietate, în anul 2003,constatã m că cca. 35% din efectivele de suine aparțineau
unitã ților privati zate, unele dintrea cestea posedând tehnologii de e xploatare de tip industrial,
însã majoritatea efectivelor fiind crescute în sistem semiintensiv și în gospodã riile
populației. Producțiile de carne de porc, apreciate prin greutatea vie a animalelor sacrificate,
au crescut de la 214 mii tone în 1950, la 95 7 mii tone în 1975, la cca. 1,14 mil.toneîn 1991 și
880 mii tone în 1997. De remarcat faptul cã , în 1997, producția totalã de carne (de la toate

10 speciile) a fost de 1,70 mil.tone, din care, de la por cine, a fost de 0,88 mil.tone, deci cca. 50%,
ceea ce confirmã importan ța acestui sector pentru economia naționalã a țã rii no astre. Sectorul
privat participã cu cca. 566 mii tone, deci cca. 65% din producția totalã de carne de porcine.
Cu privire la creș terea suinelor în diferite zone ale țãrii noastre, se constatã cã , densi tatea cea
mai mare se regã sește în zonele bune producã toare de cereale, cu unele excep ții. Cele mai
mari efective se cresc, in prezent,în regiunea Muntenia Est, județele Brãila, Ilfov, Ialomița,
Cãlãrași, cu un efectiv total de cca. 370 00 cap, Dobrogea, cu un efectiv de cca. 95 000 cap,
Ardeal Centru, cu un efectiv de cca. 89 000 cap, Muntenia -Vest, cu un efectiv total de cca. 87
000 cap, Ardeal Nord -Vest, cu un efectiv total de cca. 35 00 cap, Moldova Centru -Sud, cu un
efectiv total de cca. 85 000 cap etc. Banatul, datoritã importurilor masive de carne din
Ungaria, a fost subclasat ; se întrevãd însã dezvoltã ri ale efectivelor de suine, în special în
județul Timiș, datoritã firmei Smith field care opereazã în regiune. Județul Iași poseda,îna nul
2000, cca. 85000 suine, din care cca. 12 mii în sectorul privat (unități comerciale privatizate ș i
gospod ãriile populaț iei), efectivele actuale fiind în ușoarã creștere . În ultima perioadă se
constatã o creș tere a efectivelor în sec torul privat din mai multe județ e,în defavoarea
sectorului gospodã resc, element ele limitative constituindu -le: însã asigurarea rentabilã cu
furaje con centrate, transportul furajelor ș i chiar reducerea puterii decump ărare a
consumatorilor, alã turi de pierderea unor piețe externe. De remarcat cã , în general, în unit ãțile
cu efectivemari, produc țiile nu sunt corelate cu efectivele crescute, mai alesîn ultimii 15 -20 de
ani, sacrificându -se mai puț ine anima le, ca urmare a s porurilor de creștere reduse, influenț ate,
în cea mai mare m ãsură, de cantitã țile și calitatea furajelor administrate și mai puț in de
tehnologiile de exploatare existente .

2.2. Creș terea suinelor pe plan internaț ional
Pe plan mondial, în țãrile cu un sector de creș tere a p orcinelor dezvoltat, se practicã
sistemul de ferme cu circuit inchis sau sistemu l fermelor specializate (producãtoare de purcei;
de creșterea tineretului; de îngrãșare ș i finisare) .
Activitatea de creștere și în grãșare a porcilor se desfãșoarã in patru sectoare care sunt:
– monta și gestația: include scroafele în pregãtire pentru montã, scroafele gestante, vierii ș i
tineretul pentru reproductie;
– matern itatea: este sectorul în care are loc fãtarea, creșterea purcei lor sugari pana la
înțãrcare la vâ rsta de 35 -42 de zile;

11 – creșterea tineretului: include purceii înțã rcați de 35 -42 de zi le pânã la 72 -80 de zile,
adicã pânã la greutatea de 25 -30 de zile;
– ingrãșãtoria: cupr inde faza I, respectiv de la greutatea de 25-30 kg pânã la 55 kg; faza II,
de la 56 kg si pânã la 110 -120 kg.
Indicii de reproducție si producție într -o fermã micã .
Indicii de reproducț ie:
-fecunditate: 75 %;
-prolificitate: 9 purcei;
-indice folosire a scroafei: 2 fãtã ri/an.
Indicii de creș tere:
-spor mdiu zilnic sugari: 160 g/zi;
-spor mediu zilnic tineret: 370 g/zi;
-spor mediu zilnic porci graș i: 550 g/zi.
Pierderi prin mortalitãț i:
-maternitate: 10 %;
-creșã : 4%;
-creștere – îngrãș are: 1 %.
Durata de s taționare:
-maternitate – cresã : 110 zile (42 +68);
-creștere – îngrãș are: 150 de zile;
Reforma:
-numã r de scroafe matca: 20 -50
Efectivul mediu de exploatare i ntr-o fermã cu 10 scroafe :
-20 de fãtã ri pe an;
-180 de purcei obtinuț i total;
-18 purcei – pierderi in maternitate (10%);
-62 purcei înțã rcați;
-6 purcei – pierderi la creșã (4%);
-56 purcei trecuti la îngrãș are;
-2 porci – pierderi la îngrãș are;
-154 porci ingrãșați livraț i la abator;
-6 scrofiț e necesar pentru inlocuire (30%).
Reguli de amplasare a adã posturilor de porci:

12 -se orienteazã cu axa lungã pe direcția vantului dominat, dacã adã postul are ferestre pe ambele
parți;
-se orienteazã cu axul lung pe direcția Est -Vest dacã ferestrele și uș ile sunt amplasate pe
peretele spre Sud;
-interiorul adã postului se co mpune din boxe, alei de circulaț ie, canale pentru colectarea
dejecț iilor;
-boxele au spațiul împarțit î n: zona de odihnã (aș ternut de paie); zona de hrãnire si adã pare;
zona d e defecare si urina ( are un grã tar cu diametrul 10);
Microclimatul din adã post
Temperatura :
-maternitate 18 -22 grade C;
-purcei fã tare 32 -24 grade C;
-purcei înțãrcaț i 19 -26 grade C;
-purcei in creș tere 16 -22 grade C;
-vieri + scroafe pentr u monta 17 -20 grade C;
-scroafe gestante 15 -18 grade C;
-porci la îngrãș at 16 -20 grade C.
Umiditatea :
-purcei pânã la 20 kg 60 -80%;
-scroafe si vieri 50 -80%;
-creștere, îngrãș are 50 -80%.
Viteza maximã a aerului :
-maternitate si purcei înțã rcați 0,15 m/sec
-scroafe, creștere, îngrãș are 0,20 m/s
Nivelul ma xim al gazelor ambientale in adã post:
-CO2 – 0,15 -0,20 vol%;
-NH3 – 10 ppm;
-CO – 0 ppm;
-H2S – 0 ppm.
Maxim de aer proaspã t pe animal:
-scroafe cu purcei 250 mc
-purcei înțãrcaț i 30 mc/ora
-scroafe gestante 150 -300 mc/ora

13 -creștere si finisare 30 -100 mc/ora

2.3. Sisteme de creș tere a suinelor .

La alegerea cel ui mai profitabil sistem de creștere și îngrãș are a porcilo r, fermierul trebuie
sã aibe î n vedere o serie de criterii economice ș i tehnice precum: resursele fina nciare, numã rul
de animale, resursele fu rajere, mecanizarea fermei, forța de muncã , asigurarea energiei, a pei,
drumului de acces, asistenț ei sanitar veteri nare, evacuarea dejecț iilor, et c.
In funcț ie de criteriile de mai sus se po ate opta pentru sistemul de creș tere extensiv,
semii ntensiv sau intensiv.

Sistemul extensiv de creș tere.

Sistemul extensiv se practicã în gospodãria familialã î n care se cresc 1 -5 capete porcine,
pentru consum propriu și numai o cantitate redusã de carne se valorificã pe piața organizatã .
Porcinele sunt crescute in adãposturi simple, fãrã dotare tehnicã deosebitã și cu practicarea
furajãrii în mare masurã din res turi menajere, la care se adau gã tãrâțe, porumb, orz, ovãz,
rãdãcinoase, bostãnoase, cartofi, lucernã masã verde.
Animale de prasilã sunt procurate din tâ rguri sau de la ferme le din apropiere, cu matca
luatã î n control sau cu matca necunoscutã . Achiziț ionarea de v ieri nu este eco nomicã pentru
acest sistem de creș tere. Monta scroafelor se face cu vieri de la fermele din apropier e sau de la
depozitul comunal. Î n ultima vreme au crescut cererile crescãtorilor pentru însãmânțarea
artificialã a scroafelor.
În acest sistem creșter ea performanț elor zoote hnice nu sunt deosebite, producția de carne
având un pronunț at caracter sezoni er, mai ales pentru acoperirea necesarului pentru
sãrbãtorile de iarnã .
Scroafa face o singurã datã pe an purcei . Mai rar întâlnim 3 fãtãri la doi an i, producând 8 –
10 purcei la fãtare, din care sunt reținuți 1 -5 grãsuni iar restul sunt v ânduți în oborul de
animale (piațã ).
Sporul mediu de creștere este de 330 -380 g ș i cu un consum de 5 -7 UN/kg de spor.
Procentul de carne în carcasã este sub 50% iar stratul de grãsime depãșește 30 mm,
întrucâ t animalele sunt sacrificate la 120 -180 kg.

14
Sistemul semiintensiv de creș tere.

Sistemul semiintensiv, definește exploatația familiarã cu un efectiv de 10 -25 capete
scroafe și/sau 100 -500 capete porci la îngrãșat î n care activitatea este asiguratã de membrii
familiei.
Acceptarea acestui sistem de creștere a porcilor necesitã adã posturi mo dernizate si o
dotare corespunzã toare cu echipamente de furajare, adãpare și asigurarea condiț iilor de
microclimat.
Animale de prãsilã sunt procurate din unitãț i aflate in control (ferme de selecție, ferme de
elitã si ferme de înmulț ire) din rasele si hibrizi (scrofiț e F1 provenite din Marele Alb x
Landrace) capab ile sã realizeze performanțe de producț ie si economice superioare.
Vierii trebuie sã provinã din fermele de selecție ș i testare sau din fermele de elitã
specializate pentru carne (Duroc, Ham pshire, Petrain, etc.). Pentru însãmânț area scroafelor se
va apela la centrele și punctele comunale de însãmânț ari. Daca ferma are un punct propriu de
însãmânțã ri artificiale este necesar ca fermierul sau un membru a familiei sa fie instruit la un
centru de profil.
Producția obținutã se va comercializa sub fo rmã de carne, specialitãți si preparate de
carne, grãsuni și chiar material de prãsile dacã exploatația este luatã î n control.
În acest sistem de creștere se obțin performanț e de producț ie economice superioare sistemului
extensiv.
Scroafele î n aceste condiții, pot realiza 1,8 -2 fãtãri anual cu o producție de 16 -18 purcei
fãtați anual. Dintre aceștia 14 -16 porci grași sunt livrați anual/cap de scroafã (1400 – 1600 kg
carne)
Sporul mediu de creș tere este de 480 – 500 g si cu un consum de 4,5 – 5 UN/kg de spor.
Porci i grași sunt sac rificaț i la 200 -220 de zile cand ajung la 105 kg.
Calitatea carcasei este superioarã fațã de cea provenitã de la porcii realizati î n sistemul
extensiv.
Sistemul este sem iintensiv pentru cã verigile tehnologic e nu sunt strict delimitate, iar
furajarea se face cu adausuri de furaje suculen te vara (lucerna) si iarna cu rãdãcinoase,
bostã noase, cartofi.
Furajarea poate fi uscatã, lichidã sau mixtã .

Sistemul intensiv de creș tere.

15
Sistemul intensiv este specific complexelor industriale de creștere și îngrãș are a porcilor
cu efective mari. Majoritatea unitãților au FNC -uri, ferme de înmulț ire pentru producerea
scrofiț elor F1 (Marele Alb x Landrace), sectoare stric t delimitate, adã post pentru vier i,
adãpost pentru scroafe în pregãtire pentru montã, sector de gestație, maternitãț i, sector de
tineret si sector de îngrãșare. Toate adã posturile sunt astfel compartimentate pentru asigurarea
principiului "totul plin – totul gol", în vederea executã rii, dupã depopulare, a curãțirii, spãlãrii,
dezinfecției și vã ruirii compartimentelor care urmeazã sã fie populate. Maternitațile și
adãposturile pentru tineret sunt incãlzite iarna si chiar la sfarșitul toamnei sau începutul
primã verii.
Unele unitãț i au fost prevã zute cu abatoare si fabrica de preparate chiar cu ma gazine
pentru desfacerea producției, iar cele care nu sunt prevãzute cu astfel de dotãri livreazã porcii
grași la unitãț ile de abatorizare.
Efectivele de reproducț ie provin din fermele d e selecț ie si testar e, fermele de elitã sau din
fermele proprii de creștere in rasã curatã .
Totodatã exploatațiile au achiziț ionat vieri terminali din rasele specializate pent ru carne
(Duroc, Linia sinteticã 345 Peris, Hampshire, etc.) î n scopul real izãrii hibrizilor tr irasiali ș i
tetrarasiali pentru sacrificare.
Calitatea material ului de prasile, dotarea tehnicã, hrãnirea porcilor cu rețete de nutreț uri
combinate fundamentate stiinț ific si aplicarea unei tehnologii de vârf au fã cut ca aceste un itãți
sã înregistrez e rezultate de producț ie si economice favorabile.
Dupã felul circuitului de producție cunoastem sistemul de creștere cu circuit închis,
sistemul de creștere în ferme specializate ș i sistemul de creș tere Holding.
In sistemul de creștere cu circu it închis întalnim urmãtorul flux de producție: reproducție;
maternitate; creștere tineret și îngrãș are porci.
In sistemul de creștere î n ferme spec ializate, unele ferme produc grãsuni si alte ferme fac
numai îngrãș area acestora.
Sistem ul Holding int egrat pe verticalã, cuprinde: asociaț ii sau cooperative de terenuri
arabile, care produc sursele necesare de furaje; FNC -ul; fe rmele de producere a purceilor
înțãrcați; ferme de creștere a tineretului; ferme de îngrãș are; abator; rețeau de supermarket. Î n
Holding fiecare sub unitate este proprietate privatã, asamblarea lor fãcâ ndu-se la nivelul
serviciilor de aprov izionare, transport, desfacere ș i operatiuni financiare.

16 2.4 . Furajarea suinelor

Alimentația vierilor de reproducț ie

În ceea ce privește alimentația la aceastã categorie trebuie avut în vedere sã se menț inã un
echilibru între condiția de reproducãtor și producția caracteristicã, reprezentatã de cantitatea ș i
calitatea materialului semin al. La vierii tineri cerințel e sunt atât pentru definitivarea creșterii
cât si pentru producția spermaticã iar la vierii adulți trebuie sã se asi gure un material seminal
de bunã calitate, evitându -se variaț iile d e greutate ale masei corporale și î n special îngrãșarea
peste mãsurã. Dacã se utilizeazã nutrețuri combinate, tinâ nd cont de regimul de folosire la
montã și greutate corporalã, se recomandã un co nsum zilnic de 2,5 -3,5 kg nutreț combinat.
Astfel pentru un vier cu masa corporalã de 180 -220 kg și în perioada intens de utilizare, raț ia
trebuie sa asigure : 5,4 U.N.; circa 720 g proteinã digesti bila; 8000 -9400 kcal. Desigur cã
aceste cifre sunt orientative, calitatea furajul ui fiind influențatã de calitatea compo nentelor
sale. Administrarea ovã zului în hrana vierilor imbunatațește valoarea biologicã prin
raporturile între aminoacizii esențiali, creș terea nivelulu i fosforului si vitamina E.
Se recomandã ca reteta pentru aceastã categorie sã conț inã pânã la 50 % un amestec de ovã z
si orz, 2-3 % fãinuri animale, rest ul fiind completat cu sroturi (î n spe cial de leguminoase),
porumb, tãrâțe, fãinã de lucernã. Rația poate fi completatã cu ouã proaspete sau melanj de
ouã, morcovi (in perioada de iarnã) sau lucerna palitã (in perioada de varã ). Dintre vitamine
un rol important il au vitamina A și E iar dint re microelemente, seleniu.
Este extrem de important ca la vieri sa se acorde o atenție deosebita furajãrii, deoarece
alimentația neraționalã sau insuficientã poate provoca tulburã ri de c omportament sexual și
modificãri ale calitaț ii spermei, ce se traduc prin indici de fertilitate reduși, care perturbã grav
fluxul tehnologic și determinã pagube economice î nsemnate.

Alimentația scroafelor de reproducț ie

Aceasta reprezintã o problemã complexã deoarece într -o perioadã de timp relativ scurtã
scroafa trece pr in diferite stadii fiziologice în care metabolismul sã u este modificat profund.
Ținând cont de aceste considerenț e pentru scroafele lactante s e recomandã o furajare “ad –
libitum” (la discreți e), care depașește uneori 6 -7 kg de nutreț combinat pe zi (pânã la 20000
kcal energie metabolizabilã pe zi). Tot la discreț ie trebuie as igurat si consumul zilnic de apã ,
necesar metabolismului crescut precum și în pro cesul de producere a laptelui. În momen tul

17 înțãrcarii se recomandã dietã absolutã (inclusiv hidrica), minim 2 4 de ore, pentru a stopa
producția de lapte ș i a preveni apariț ia mamitelor.
La scroafele în așteptare trebuie sã se faca o hrã nire stimulativã, atât în ceea ce priveș te
refacerea organismelor epuizate în perioada de lactație cât ș i pentru dezvoltarea foliculilor
ovarieni. Astfel, începând cu ziua a 3 -a dupî înțãrcare scroafele trebuie sã primeasca cca. 3 –
3,5 kg de nutreț combinat d in reț eta 0 –5, cu un nivel de 14,5 % proteinã brutã . În primele 30
de zile de la montã se recomandã menținerea aceleiași raț ii deoarece aceasta coresp unde cu
perioada de organogenezã și dezvoltare embrionarã, dupã care ținând cont de componența de
asimilaț ie a metabolismului scroafei gestante, se recomandã reducerea rației (2 kg nutreț
combinat) pentru urmãtoarele douã luni, asigurâ nd circa 6600 kcal energie metabolizabilã
zilnic. În ultima perioadã de gestație (ultimele trei sãptamâni) când fetuș ii au o cr eștere mai
rapidã în greutate, este necesar sã se s uplimenteze din nou raț ia la nivelu l normal. Furajarea
necorespunzãtoare în perioada de gestație se traduce prin obti nerea unor loturi de fã tare mai
mici, purcei subponderali sau neviabili.

Alimenta ția purceilor sugari

În prima parte a vieț ii, purcelul valorificã foarte b ine hrana si are un ritm de creș tere
accel erat, sporindu -si masa corporalã de la naștere de circa 5 ori pânã la vârsta de o lunã și de
10–12 ori pânã la vârsta de douã luni.
Particularitatea principalã a hrã nirii purceilor est e aceea ca furajele se administreazã în prima
parte a vieții numai ca un supliment fațã de laptele matern. În prima sãptãmâna de viațã
purcelul trebuie sã primeascã o cantitate suficientã de colostru. Prin adm inistrarea colostrului,
pe langã substanț ele nu tritive absolut indispensabile si uș or accesibile, se face si un transfer de
gammaglobuline purtã toare de an ticorpi, prin care se realizeazã o adevãratã “vaccinare” a
purcelului.
Vârsta la c are se face înțã rcarea purceilor este de foarte mare important ã pentru orientarea
hrãnirii acestora. În prezent vârsta î nțãrcarii pu rceilor s -a redus foarte mult. În unitãțile
moderne de tip industrial, înțãrcarea purceilor se face la vârsta de 3 -4 sãptã mani (acolo unde
se asigurã nutreț ul combinat prestarter) sau l a 5-6 saptamani.
Echipamentul en zimatic digestiv fiind adaptat în special la hrãnirea cu lapte, toate nutrețurile
combinate și înlocuitorii de lapte destinați purceilor în prima perioadã de viațã se bazeazã pe
lapte praf, completat în masurã mai mare sau mai m icã cu alte furaje.
Purcelul este sensibil la gustul, mirosul si culoarea furajelor. În general, purcelul consumã

18 din furajele obisnuite mai puț in decat poate valorifica. Pentr u a pune în concordanța cantitatea
de hranã ingeratã cu posibilitaț ile de valorificare, trebuie ca prin incor porarea unor aditivi
furajeri sã se stimuleze ingerarea de hranã . Nu trebuie sã se exagereze însã în aceastã privințã,
adicã prin creș terea palatab ilitãții sã se forteze purcelul sã ingere cantitãți prea mari de hranã
pe care nu le poate digera normal, cee a ce ar conduce la unele tulburãri gastrice. Trebuie avut
în vedere, în acelaș i timp, ca purcelul este foa rte sensibil la stres, la frig ș i umidita te, precum
și la afecț iuni gastro – intestinale.

Alimentaț ia tineretului

Purceii înțãrcați formeazã o grupã aparte, a tinere tului de 2 –4 luni. Printr -o bunã
organizare a înțãrcãrii, prin asigurarea unor condiț ii optime de microclimat si caza re, precum
și asigurarea unei nutriț ii corespunza toare cu un furaj de foarte bunã calitate, pot fi diminuate
consecințele nedorite ale crizei de înțãrcare. Hrãnirea tineretului înțã rcat de la 2 –4 luni trebuie
sã urmãreascã realizarea unor sporuri mari prin dezvoltarea musculaturii și osaturii, indiferent
dacã animal ele sunt crescute pe ntru prasilã sau pentru îngrãșare. Întrucâ t în aceastã perioadã
creșterea scheletului este intensã se va acorda o atenție deosebitã asigurãrii necesarului de
vitamine și sã ruri minerale, pentru a preveni r ahitismul care apare frecvent, î n special la rasele
performante cu vitezã foarte mare de creștere. Pentru hrãnirea purceilor, î n primele 5 zile de la
trecerea în creșã se folosește aceiași retetã de furaj combinat ca î n matern itate (rețeta 0 –1),
administrat la început î n exclusivitate (1 -2 zile), apoi înlocuindu -se câte 25 % î n fiecare zi cu
furaj pen tru tineret (reț eta 0 –2).
În practicã tineretul porcin se furajeazã la discreție, ținându -se însã cont de consumul zilnic ,
astfel încât sã nu staționeze furajul în hrãnitori mai mult de douã zile, pentru a nu se altera.
În ceea ce privește furajarea purceilor dupã înțã rcare, trebuie supravegheat consumul zilnic,
deoarece existã pericolul apariț iei unei toxicemii den umitã “boala edemelor” tocmai la purceii
foarte bine dezvoltați și care ingerã o c antitate mare de furaje farã însã a avea tractul digestiv
și echi pamentul enzimatic complet pregã tit. Ca urmare a nedigerãrii complete și a neutilizãrii
totale a substanț elor nutritive apar reacț ii de tip alergic cu edeme, care în funcț ie de localizare
se traduc prin simptome re spiratorii, nervoase, etc., putând merge pânã la moarte. Prevenirea
acestei afecțiuni se poate face prin obișnuirea câ t mai timpurie a purcelului sugar cu cantitãți
mici de furaj combinat și supravegherea alimentației purceilor dupã înțã rcare.

Alimentația porcilor la îngrãș at

19
Deși din punct de vedere tehnologic activitatea în îngrãșatorie este mai puțin pretenț ioasã
decât î n celelalte sec toare, este necesarã aplicarea cu atenție a tehnologiilor de furajare în
vederea realizãrii unui maximum de spor î n greutate, cu un cons um minim de furaje.
Cantitatea și calitatea hranei influențeazã atât evoluția procesului îngrãșãrii cât ș i calitatea
produselor obținute. Rația porcinelor puse la îngrãșat trebuie sã aibã un grad înalt de
digestibilitate, sã continã cel mult 6 -7 % celulozã, necesarul de unitãți nutritive, de proteinã
digestibilã ș i de aminoacizi indispensabil i. Pentru a asigura consumul rației î n totalitate,
furajele se vor asocia în așa fel încât sã prezi nte un gust plã cut.
Îngrãș area pen tru carne este cea mai eficientã din punct de vedere economic și urmarește
valorificarea potențialului de creș tere a animalelor tinere care consumã cantitatea cea mai
micã de hranã pentru 1 kg spor în greutate. Ea începe câ nd pu rceii au 25 -40 kg greutate vie și
ține pânã ajung la 100 -110 kg. Furajarea porcilor destinaț i pentru carne se face, cu un nutreț
care sã asigure 15,7 % P.B. pânã la atingerea unei mase corporale de 60 kg și în continuare
13,7 % P.B. pânã la 100 k g. Pentru porcul de carne cerințele sunt sã asigure o carcasã cu peste
56 % țesut muscular și un strat de grã sime sub 15 mm precum si calitati gustative deosebite
ale carnii.

2.5. Rase de suine
Formarea raselor de suine poate fi caracterizatã ca un proces complex, cu perioade mai
mari de timp de trecere de la porcinele primitive la rasele de formație veche, cu perioade
relativ scurte de timp la trecerea ace stora la rasele de formație nouã și cu perioade scurte de
timp de trecere la rasele perfecționate actuale.
Numã rul raselor și populațiilor de suine este în prezent destul de mare, însã importante sunt
cca. 120, cu o rãspândire foarte variatã în diferite zone ale Globului, pr edominân d în țările din
emisfera nordicã .
Dintre țări, un aport deosebit la formarea raselor l -a avut Anglia, pentru Europa,China,
pentru Asia și Statele Unite ale Americii pentru continentul american.
În Europa, pe lângã Anglia, contribuții importante le -au adus țările:
Danemarca,Germania, Franța, Belgia ș i altele.
În procesul de formare a raselor s -a apelat,într -o primã perioadã , la încrucișarea
suinelor primitive din diferite zone, apoi la încrucișarea raselor de formaț ie veche cu

20 populațiile locale de s uine, iar în ultima perioadã s-a recurs la încrucișarea dintre diferite rase,
alãturi de selecția indivizilor cuînsușiri doriteși practicarea unei alimentații adecvate.
Denumirea și clasificarea raselor de suine au apãrut ca o necesitate obiectivã , deoarec e
acestea trebuiau reperate ușor , iar însușirile morfologice și productive diferă foarte mult,
secondate și de unele particularitã ți biologice greu de decelat.
Denumirea unor rase s-a fãcut dupã țara care le -a creat (Chinezesc c u
mascã,Portughezã , Românesc de carne), altele dupã regiunea administrativã care și-a adus
contribuția la formarea rasei (Hanovra, Albu l de Banat etc), iar altele dupã denumirea
localitã ților unde s -au format și le-au crescut (Napolitanã , York, Bazna, Strei etc.).În unele
situații denumirea implică pe lângã locul de formare și principala însuș ire (înspecial
morfologicã ), cum ar fi: Yorkul mare, Albul de Chest er, Landrace belgian etc).
Clasificarea raselor de suine s -a fãcut dup ã mai multe criterii,ținându -se cont de
originea acestora, de unele caractere de exterior, de gradul de ameliorare, de proveniențã
(pentru țara respectivã ), de scopul preconizat în schemele de încrucișare etc.
Clasificarea dupã origine are în vedere strã moșul rasei sau al populației (din mistrețul
europe an sau asiatic); cea dupã unele caractere de exterior a avu tîn vedere culoarea, talia,
lungimea corpului etc; cea dupã gradul de ameliorare se raporteazã la însușirile productive
prin care exceleazã (tardive sau precoce); cea dupã proveniențã distinge sui nele în autohtone
și importate; cea dupã scopul preconizat în cadrul schemelor de încrucișare,în rase
"materne "și rase "paterne"; iar cea dupã tipul morfo -productiv,în rase pentru carne, pentru
producția de bacon, mixte și pentru grã sime.
În majoritatea tãrilor, suinele se clasificã dupã proveniențã și dupã importanța lor pentru
creștere, alã turi de unele însuș iri de exterior (în special dupã culoare și chiar dupã forma și
portul urechilor).

Rasa Landrace
Dezvoltarea acestei rase a început în jurul anului 1895 și a rezultat din încrucișarea
rasei Marele Alb din Anglia cu o rasã localã. Datoritã rasei Landrace, Danemarca a devenit
cea mai mare exportatoare de slaninã, având Anglia ca principalã piațã de desfacere.

21
Figura 5. Rasa Landrace

Departamentul de agriculturã al Statelor Unite ale Americii a primit o încãrcaturã
de Danish Landrace în 1934 din ț ara de origine. Multe di ntre aceste rase erau folosite în
reproducerea încrucișatã de cãtre Departament și Staț iile Experimentale d e Agriculturã cãrora
le-au fost puse la dispoziție, devenind astfel strãmoș ii multor rase noi. "Rãdã cinile" rasei
American Landrace sunt acele rase de porci pure sau având o micã "infuzie" de rasã Poland
China.
Departamentul de Agriculturã ș i-a constru it o politicã de a vinde material seminal de rase
desirabile ind ivizilor particulari. Treizeci ș i opt de capete de v ieri si scroafe au fost importați
din Norvegia, purtând sâ nge de Landrace Norvegian, Danez si Suedez . Sângele acestora a fost
amestecat cu A merican Landrace, rezultând baza geneticã vâsta pentru rasã .
American Landrace este o rasã de culoare albã, avâ nd corpul lung, cu 15 -17 perechi de
coaste. A rcul coloanei este mulat mai puțin pronunțat fațã de mare amajoritate a speciilor de
suine. Pentru unii porci, spatele este aproape plat. Capul este lung și destul de îngust, iar
fãlcile sunt curate.
Urechile sunt mari si greoaie și sunt situate aproape de fațã . Pulpele din spate sunt
lungi cu un aspect rotunjit. Lateralele t runchiului sunt lungi si bine lã sate pe flan curi.Scroafele
sunt prolifice și satisfãcã toare ca mame.Scroafele au fost î ntotdeauna apreciate pentru
capacitatea lor de a produce lapte. Studiile au arãtat cã producț ia maximã de lapte este atinsã
dupã 5 sãptã mâni de lactație, mai tâ rziu dec ât la alte rase.
Culoarea pãrului trebuie sã fie albã, petele de culoare închisã fiind indezirabile. Câtiva
pori mai închiș i la culoare pe piele sunt permiși, dar pã rul negru nu. Porcii cu pete negre nu
sunt elig ibili pentru î nregistrare.

22 Porcinele din rasa Landrace crescute în S.C. Romsuintest -Peris , au talie mijlocie spre
mare. Trunc hiul este foarte lung, sub formã de parã, datoritã dezvoltã rii trenului
posterior. Membrele sunt suficient de rezistente.
Scroafele au comportament matern dezvoltat. Performan țele de creș tere sunt apropiate de cele
de la Marele Alb. Procentul de tesut muscular este superior datoritã selecției aplicate. Gena
sensibilitãții la stres este absenț a la populatia din S.C. Romsuintest Peris. Se utilizeazã rasã
curatã sau in încruciș are cu Marele Alb pentru obinerea scrofiț elor hibride F1. Greutatea la
181 d e zile este de 100 kg la scrofițe si 107 kg la vieruși iar procentul de ț esut muscular este
de 54 -56%.

Rasa Landrace Belgian

Rasa Landrace belgian a fost formatã în Belgia, prin încrucișarea rasei Piétrain cu rasa
Landrace importatã din Germania, produșii obț inuți fiind selecționați în direcția îmbunãtã țirii
calitã ții carcasei (a alungirii corpului și dezvoltarea trenului posterior) . Acțiunea a fost
demaratã în anul 1930 și finalizatã în 1954, când s -a considerat cã masivitatea corpului este
suficientã , iar carcasa de calitate excelentã .
Animalele sunt de talie mijlocie spre mare, cu corpul zvelt, bine îmbrã cat în
musculaturã și cu t renul posterior foarte bine dezvo ltat, conferindu -i o formã de parã . Sunt
animale de culoare albã, cu o conformație corporalã asemãnãtoare rasei Landrace,însã se
remarcã dimensiunile de lã rgime mai pronunțate, mai ales ale r egiunilor de pe linia superioarã
și în special a crupei și a șalelor (uneori se sesi zeazã un silon median). În țara noastrã a fost
importatã din anul 1972, la Stațiunile de selecție Periș -Ilfov și la Focșani -Vrancea. În aceste
unitã ți, prolificitatea medie a fost de 9 purcei la o fãtare, iar capacitatea de alã ptare a
scroafelor de numai 35 kg.
În perioada de testare (91 -182 zile) sporul mediu zilnic a fost de 625 g, cu un consum
specific de 3,0 UN, iar la sacrificare (182 zile) gr eutatea medie a stratului de slãninã dorsalã
afost de 24,5 mm și o proporție mare de c arne în carcasã , de 75%.
În procesul de aclimatizare, la condițiile din țara noastrã , s-a constatat o sensibilitate
mãritãla factorii de stres și fațã de conținutul proteic redus al furajelor.De asemenea, s -au
constatat pierderi r elativ mari de pur cei pe parcursul alã ptării (uneori până la 30%). Aceste
considerente au fãcut ca multe unitãți sã nu prefere aceastã rasã, deoarece întâmpinã greutã ți
majore în aprovizionarea cu ingrediente furajere bogate în proteinã , îndeosebi de origi ne
animalã .

23 Rasa se încadreazã în grupa raselor "paterne", fiind utilizatã atât în încrucișã ri
industriale cât și în crearea de linii sintetice de vieri, alã turi de rasele Durocși Hampshire.
În prezent sunt efective reduse din aceastã rasã în țara noastrã,însã se preconizeazã utilizarea
ei în producerea d e porci hibrizi,în combinație cu rasele Landrace și Marele alb.

Rasa Duroc
Formatã în nord -estul Statelor Unite ale Americii, rasa Duroc se remarcã prin faptul cã
ia rapid în greutate, iar masculii pot avea la vârsta de 2 ani chiar și 1.8 metri lungime. Porcii
sunt de talie medie, au capul potrivit ca mãrime, urechile de mãrime mijlocie, ușor ridicate,
trunchiul este cilindric, spatele lung, șuncile mari, membrele puternice, cu ongloane rezi stente
și unghiul jaretului foarte deschis. Carcasa exemplarelor Duroc este masivã și latã, cu linia
spinãrii convexã. Culoarea specificã a robei este roșcatã, în diferite nuanțe, cu pãr rar și ușor
ondulat.

Figura 6. Rasa Duroc
Sporul mediu poate depã și 700 de grame/zi, iar la maturitate u n porc ajunge și la 250
kg, însã cu toate ac estea stratul de grăsime nu depã șește 3 cm, ia r procentul de mușchi în
carcasã ajunge și la 80%. Printre principalele ava ntaje ale acestei rase se numărã faptul cã
animalele nu sunt pretențioase în ceea ce privește alimentația, însã specialiștii recomandã cã
rețeta de furajare sã fie bogatã în proteine pentru ca astfel sã creascã în greutate, dar fãrã a
acumula țesut adipos.
Coformaț ia corporal ã se caracterizeazã printr -o dezvoltare proporționalã a diferitelor
regiuni corporale, prin lungime, lãrgime si adâncime bune si printr -o bunã dezvoltare a
țesutului muscular pe tot corpul, da r mai ales pe partea posterioarã .
Lung imea cotletului este foarte bunã, ș uncile sunt bine dezvoltate si globuloase.
Calitatea carcasei este bunã, iar calitatea cãrnii este superioarã .

24 Pentru obț inerea hibrizilor come rciali, rasa Duroc este folositã ca rasã paternã .

Rasa Marele Alb
Rasa a fost creatã în Anglia, mai este cunoscutã sub denumirea Yorkul Mare și este
una dintre cele mai rãspândite rase din lume. Porcii sunt de talie medie, de culoare albã și cu
conformație masivã, nu puține fiind cazurile în care anumite exemplare ajung la 400 kg. Au
capul mare, urechile de mãrime mijlocie și aplecate înainte și lateral, iar gâtul este scurt și
musculos. Trunchiul este cilindric, linia superioarã dreaptã și ușor convexã, spata, pieptul,
spinarea și șalele sunt largi și pline de mușchi. Abdomenul este bine dezvoltat, membrele sunt
puternice, deci au întreg scheletul bine dezvoltat. La înțãrcare, adicã la 3 sãptãmâni, un
purceluș are aproximativ 50 kg, iar la 7 luni poate atinge 120 kg dacã este bine hrãnit. În cazul
acestei rase, pãrul și pielea sunt albe, iar dacã apar diferen țe de culoare este semn de
impuritate a rasei.

Figura 7. Rasa Marele Alb
Rasa Mangalita
De origine maghiarã, Mangalița are menirea de a oferi slãninã la fel de gustoasã ca a
altor rase, dar mai sãnãtoasã. Este o rasã specializatã pe producția de grãsime și are cinci
varietãți: blondã, roșie, neagrã, cu abdomen de rândunicã și bariș. În general este o rasã
rezistentã la condițiile de hranã și adãpost, precum și la boli. Porcii au capul mic, urechile
ușor aplecate, gâtul scurt, dar gros, în timp ce trunchiu l este masiv, iar linia spinãrii convexã.
Sporul de creștere este de 400 gr/zi și valorificã foarte bine porumbul sau alte furaje produse
în propria gospodãrie. Rasa este specializatã pe grasime, având o carne gustoasã și parselatã.

25
Figura 8. Rasa Manga lita

Animale le sunt rustice, valorificã foarte bine porumb ul si furajele ieftine produse în
gospodãria tãrãneasca. Sunt rezistenți la boli și la condiț iile climatice mai p utin favorabile. Nu
sunt pretențioși la hranã . Prolificitatea este de 6-7 purcei. E ste o rasã semiprecoce, intrând la
reproducț ie la 11 -12 luni.

Rasa Pietrain
Rasa Pietrain s -a format in jurul localitãții Pietrain din Belgia în anul 1950. La început
nu s-a bucurat de aprecieri, dar mai apoi s -a descoperit caliatat ea carcasei. Culoarea este albã
bãltatã cu pete de culoare neagrã mergând pânã la roșcat.
Prolificitatea este bunã mergând pânã la 10 purcei/fãtare.Purceii realizeazã la 6 -7 luni
80-90 kg. Calitatea carcasei este foarte bunã.Randamentul la tãiere este de 7 8-80%.

Figura 9 Rasa Pietrain

26 Proporția de carne în carcasã est de 70%, iar suncile și cotletul reprezintã 45% din
carcasã .
Acestã rasã este foarte sensibilã la stres (contenționare, cântãrire, castrare) datoritã
dezvoltã rii mai reduse a inimii si plãmâ nilor comparativ cu masa corporalã . Supu se la efort
sunt predispuse la ș ocuri cardiace sau respiratorii. Totuși prin selecț ie s-a eliminat gena
recesivã la sensibilitate ș i s-a creat Pietrain Rehal , la care diferã pigmentația, avâ nd mai mult
alb c u pete negre.
La sporirea producț iei de carne de porc în țã rile vest -europene o pondere mare o are
utilizarea vierilor Pietrain pe poziție terminalã în obținerea de produș i de sacrificare.
În țara noastrã dezvoltarea unor nuclee de Pietrain est e dificilã în etapa actualã .
De aceea s -a realizat linia – care este o linie cu specializare paternã, la a cã rei formare
au participat scroafele din rasa LS -345 Periș însãmânț ate cu material seminal din rasa
Pietrain.
Lucrã rile de formare ale l iniei LSP -2000 a fost omologatã ca lin ie în anul 2003 și este
folositã pe poziție terminalã î n producerea hibrizilor care pot fi exploatați în sistem intensiv și
gospodã resc.

Rasa Edelschwein
Rasa Edelschwein a fost formatã în Germania prin încrucișarea suinelor locale de"March"
cu rasele Marele albși Mijlociul alb, acțiunea fiind atât început ã din anul 1880 ș i finalizat în
jurul anului 1900.
În procesul de formare s -a urmã rit obținerea unor animale rezistente la condițiile de mediu
specifice Germaniei și care sã valorifice bine atât furajele concentrate cât și masa verde,
precum și unele f uraje suculente (cartofi, sfeclã etc). S-a mai urmã rit, de asemenea și
dezvoltarea mai accentuatã a șuncilor anterioare. Este de culoare albã . În ansamblu, animalele
au o d ezvoltare corporalã mijlocie spre mare și o constituție robustã. Fațã de rasa Marele
albare talia ceva mai joasã și corpul puțin mai scurt.
Capul este potrivit de mare, cu profil ușor concav, iar urechile sunt mijlocii ca mã rime,
purtate puțin lateral și în sus. Gâtul este lung, bine îmbrã cat înțesut muscular si corect legat de
trunchi.
Trunchiul este lung, ușor turtit lateral. Membrele sunt puternice, lungi și fãrã defecte de
aplomb. De remarcat că îmbrăcã mintea piloasã este relativ abundentã , tinzând să formeze
chiar o coamã (la indivizii bătrâni) pe regiunea gre abãnului.

27 Prolific itatea este bunã ,de 10 purcei/f ãtare, iar capacitatea de alã ptare poate atinge 41 kg.
În perioada de îngrãșare, grã sunii reali zeazã sporuri medii zilnice relativ reduse,între 500 -520
g, cu un consum specific de 3,5 -4,0UN, însã cu partici parea unor furaje ieftine și ușor de
procurat,mai ales î n unitã țile cu efective reduse.
Se preteazã pentru creșterea în gospod ãriile populaț iei. Principalele motive care o indicã
pentru a se crește în gospodã riile populației sunt: solicitã pentru hrã nire furaje diverse și chiar
ieftine, este rezistentã la boliș i condi țiile vitrege de mediu, scroafele sunt foarte bune mame,
nu este pretențioasã la întreținere ș i oferã, la sacr ificare, slãninã cu straturi intercalate de
carne.

Rasa Hamp shire
Porcii din aceastã rasã sunt de talie medie, fiind ușor recunoscuți datoritã trupului colorat
în alb și negru, capul mare cu rât alungit si urechi mici. Hampshire se crește în rasã purã și se
utilizeazã ca vier în încrucișarea trimestrialã.

Figura 10. Rasa Hampshire
Scroafele fatã în medie 9 purceluși, iar vârsta primei fãtã ri este la 370 de zile (peste 1 an).
Vierușii ajung la greutatea de 92kg î n aproximativ 181 de zile, astfel c ã ating 100kg la 196 de
zile. Stratul mediu de slãninã este de 12 mm.
Rasa Bazna
Rasa bazna este o rasã indigenã formatã în perioada 1875 -1880, în localitatea Bazna.
S-a format prin încrucișãri nedirijate între rasele Mangalița, Berk si ulterior cu Marele
Alb.

28
Figura 11. Rasa Bazna

Animalele au o talie mijl ocie, fiind de tipul carne – grãsime.
Culoarea caracteristica rasei este neagrã cu un brâ u alb, c are cuprinde regiunea
spatelui ș i por țiunea postscapularã a toracelui, ca și membrele anterioare, pe toatã suprafaț a
lor. Culoarea de senului este asemãnã toare cu al rasei Hampshire.
Animalele din aceastã rasã sunt adaptate la aproape toate condițiile de pe teritoriul țãrii
noastre, nu sunt pretențioase la condițiile de întreținere, valorificând bine porumbul, furajele
rãdãcinoase, cartofii si resturile menajere.
Sunt rezistente la condițiile mai puțin favorabile de climã. Se preteazã la sistemul de
creștere extensiv – gospodã resc.
Este o rasã precoce.Scrofițele prezintã cãlduri și se pot î mperechea chiar de la vâ rsta
de 5 luni.Fiind o rasã sezonierã necesitã cos turi furajere mai puț ine.
A doua însuș ire este pretabilit atea acestor animale pentru creșterea extensivã. Î n multe
sate din Transilvania card urile de porci Bazna merg la pãșune și în pãduri pentru a -și asigura
o parte de hranã .
În condițiile preocupãrii pe ntru creșterea ecologicã a porcilor și a protejãrii
biodiversitãț ii, rasa Bazna trebuie conservatã ca populație pentru creșterea extensivã. De
asemenea trebuie amelioratã caracterele materne ( prolificitate, capacitate de alã ptare) și de
precocitate ale ra sei, pentru a realiza fãtãri sezoniere în martie -aprilie ș i septembrie –
octombrie.
Rasa Tamworth
Originarã din Marea Britanie, Tamworth este una din cele mai vechi rase de suine din
lume. Crescuți pentru carne, grãsunii din aceastã rasã au trunchi rob ust, musculaturã puternicã
și mãsoarã pânã la 1,40 metri în lungime la maturitate.

29

Figura 12. Rasa Tamworth

Animalele au o colorație pestrițã ce variazã de la roșcat intens pânã la roșu închis, dar
putem înt âlni și exemplare cu pielea albã și pete negre pe spate.
Deși au dimensiuni mai mici decât ale altor rase comerc iale, suinele Tamworth ajung sã
cântãreascã 100 de kg în doar 7 -8 luni.

Rasa Marele Negru
Marele Negru a fost rezultatul încrucișãrii dintre rasele de culoare neagrã Devon și
Cornwall și porcii europeni descoperiți în estul Angliei. Porcii din estul Angliei se considerã
ca s-au dezvoltat din rasele chinezești aduse în Anglia la sfarșitul secolului al XVIII -lea.
Dimpotrivã, rasele Devon și Cornwall au fost influențate f oarte mult de rasele europene, mai
ales de cele din Franța.

Figura 13. Rasa Marele Negru

30
Dupa 1900, Marele Neg ru a devenit mult mai cunoscut î n afa ra regiunii sale native si s -a
rãspândit in toatã Marea Britanie.
În prima parte a acestui secol, Marele Negru a fost folosit pentru producț ia de carne, crescut
fiind mai ales î n aer liber. Culoare sa il face sã tolereze bine bolile provocare pielii de a rsurile
solare, iar robustetea și capacitate de a paște foarte bine l -au facut un producã tor de carne
eficient. M arele Negru este cunoscut ș i pentru adaptabilitatea crescutã la condiția de mamã ,
pentru prolificitate si capacitatea de a produce lapte. In 1899 a fost consti tuitã o societate a
rasei, astfel încât putem conside ra cã rasa a apãrut î n jurul acestei date. Pe ntru început, aceastã
rasã era crescutã pentru can titãțile mari de grãsime pe care le producea. Î n prezent, Marele
Negru este crescut pentru producția de carne macrã și suncã. În Anglia a fost adesea încrucișat
cu Marele Alb ș i Albul Mijlociu. Au existat cateva importuri canadiene de Mare Negru in
1920, dar rasa nu a fost niciodãtã foarte numeroasã î n America de Nord.
Marele Negru este o rasã de staturã mare si întotdeaua de culoare neagrã. Porcii din aceastã
rasã au capul mare si drept, cu urechi lã sate. Au o bunã adâ ncime a corpului, o lungime
rezonabilã și un spate puternic. Pãrul este fin si mai degrabã subțire, puternic pigmentat î n
negru.
Urechile foarte lãsate sunt ș i o car acteristicã a rasei. De fapt, urechile sunt atât de mari
încât acoperã mare parte a feței si pare sa -i obstrucț ioneze vederea. Rasa este cunoscutã
pentru natura sa docilã, iar unii au sugerat cã faptul ca ii este obstrucționatã vederea a
contribuit la temperamentul sã u neagresiv. Oricare ar fi cauza, acesti porci par sã se miș te
mult mai încet ș i deliberat,comparativ cu alte rase.
Despre aceastã rasã se spune cã ar avea un nivel ridicat de forțã și cumpã tare. Pe de
altã parte, rasa nu pare sã se maturizez e la fel de bine ca alte rase. În plus, culoare neagrã este
o caracte risticã nu foarte apreciatã de procesatori .

Rasa Negru de Strei
Porcul Negru de Strei s -a format în depresiunea Hațegului,în localitãțile de pe malurile
râului Strei, prin încrucișãri nesistematice ale ras ei locale Stocli cu rasele Cornwall,Mangalița
neagrã și Berkshire. A fost și încã mai este crescut îngospodãriile individuale,fiind apreciat
pentru rezistența organicã mare, calitatea slãnine iși cã este puțin pretențios la hranã.
Animalele sunt de culoare neagrã.

31
Figura 14 . Rasa Negru de Strei

Nu este pretențioasã la hranã, mulțumindu -se cu pãșunea, unele fructe de pã dure dar
reacționând pozitiv la suplimentarea hranei cu concentrate. Varietatea blondã posedã un grad
ceva mai ridicat de ameliorare, fațã de celelalte varietãți. A fost mult apreciatã de localnici
pentru calitatea cã rnii și în special a slã ninei.
Talia este mijlocie, trunchiul destul de adânc, dar lipsit de l ãrgime, deci aplatizat
lateral.
Capul est e strâmt, cu râtul lung, iar urechile sunt mariși blegi.Prolif icitatea este
medi ocrã,între 8 -9 purcei la fãtare, dar scroafele sunt bune mame. Purceii la 60 zile cântã resc
13-14 kg.
Precocitatea este mediocrã spre slabã , tineretul atingând 110 kg la vârstade 1 an. Tipul
morfo productiv este mixt(g rãsime-carne).
Porcinele Negru de Strei utilizeazã foarte bine pã șunea și oferã rezultate destul de
bune, când sunt hră nite cu furaje în care predominã uruieli de porumbși rezid uri culinare.
În perspectivã se prevede ameliorarea în continuare cu rasa Marele Negru, de care se apropie
foarte mult prinunele însușiri morfologice.

Rasa Mijlociu Alb
Rasa Mijlociul Alb a fost formatã în Anglia, de către I.TULEY, prin încrucișarea
raselor Yorkul mare cu Micul alb în jurul anului 1850.Primele exemplare aveau o prec ocitate
foartebunã și randamentul mare la sacrificare – însușirile moștenite de la rasa Micul

32 alb,alãturi de dezvoltarea corporalã sporitã, prolificitate bunã și carcase de calitate – însușiri
moștenite de la Yorkul mare.

Figura 15 . Rasa Mijlociul Alb

La noi în țarã a fost importatã în jurul anului 1900 și acontribuit la formarea Albului
de Banat.
Tipul morfoproductiv a fo st mixt, când sacrificarea se fã cea la peste 100 kg greutate vie.
Animalele sunt de culoare albã , cu taliemijlocie și corpul potrivi tde lung, dar adânc. Capul
este mic, cu profilul concav, cu prognatism inferior evident și urechile mici,drepte și purtate
în sus. Membrele contracteazã adesea defecte de aplomb. Prolificitatea este mediocrã , între 8 -9
purcei la fãtare.
În prezent, efectivele curate din aceastã rasã sunt foarte reduse.
Din prezentarea raselor de suine importate în țara noastrã se desprinde concluzia
cã înstructura de rasã ponderea mare o au rasele: Marele alb, Landraceși Yorkshire, ca rase
matern e și rasele Durocși H ampshire ca ra se paterne -toate specializate pentru producția
decarneși de bacon.
Metișii obținuți de la aceste rase sunt utilizați pentru exploatareași creșterea în unitã ți de tip
industrial, precum și pentru unitãțile gospodã rești.

Rasa Alb de Rușeț u
Porcul Alb de Rușețu s -a formatîn perioada 19 50-1960, la Stațiunea zootehnicã cu același
nume, prin încrucișã ri dirijare ale raselor Stocli (scroafe -varietatea Băltã reț)șiMarele Alb
Ucrainian (masculi). Produșii obținuți au fost sever selecționați în direcția tipului de carne și

33 din nou încrucișați cu rasa Marele A lb, pentru consolidarea caracterelor. În final, s -au
practicat și încrucișã ri de infuzie cu rasele Landraceși Yorkshire, ridicându -se precocitatea și
calitatea carcasei.
Animalele sunt oarecum asemãnãtoare cu rasa Marele alb, însã culoarea este albã -cenușie
și îmbrãcãmintea piloasã ceva mai abundentã . Pielea este ușor pigmentatã , ceea ce determinã
rezistențã la insolație.
Sunt animale de talie relativ mare, de 80 -82 cm înãlțime și 180 -200 kg la vârsta de adult.
Prolificitatea este bunã , de cca. 10 purcei la f ãtare, iar capacitatea de alã ptare a scroafelor de
asemenea bunã , de cca. 40 kg.
Precocitatea este bunã : sporul mediu zilnic în perioada de testare este cuprinsã între 550-
600 g, însã un consum specific destul de ridicat de 4,2 UN. Este o populație foarte rezistentã
la verile calde și iernile friguroase din Bãrã gan.

Rasa Alb de Ban at
Porcul Alb de Banat s -a formatîn partea de vest a țãrii noastre, între cele douã rãzboaie
mondiale, prin încrucișã ri multiple între porcinele locale (cu mult sânge de Mangalița blondã )
și rasele Berkshire, Micul Alb, Mijlociul A lb și în fin al cu Edelschwein (ultima rasã pentr u
corectarea constituției). Dupã anul 1949 porcinele Alb de Bana t au fost supuse unor
încrucișã ri nesistematice cu rasa Marele alb, iar apoi cu Landrace, pentru îmbunãtãțirea
calitã ții carcasei, neoferind rezultate scontate.
Animalele sunt de culoare albã , de talie mijlocie spre mare și tip morfo -productiv
mixt.
Capul este mic, cu profil concav, rât scurt și un ușor prognatism inferior.Trunchiul este
potrivit de lung, larg și adânc,ia rșuncile sunt bine dezvoltateși bogate în țesut muscular.
Prolificitatea este medioc rã, între 8 -9 purcei la o f ãtare, iar capacitatea de alãptare
bunã , de cca. 40 kg.
Precocitatea este mediocrã : sporul mediu zilnic este de 500 -550 g, pe
perioada îngrãșã rii, cu un consum specific destul de mare de 4,2 -4,5 UN.
Porcul Alb de Banat valorificã foarte bine porumbul. Se crește în gospodã riile popu lației,
unde îngrã șarea pân ãla 140 -150 kg dureazãpânã la vârsta de 12 luni.

34 Rasa Meishan
Rasa de porci Meishan face parte din rasele chinezești cu performanțe de reproducție
excepționale. Aceasta este o rasã de porc internã, numitã dupã prefectura chinezã Meishan,
procii au urechile mari si moleșite, pielea neagrã încrețitã.

Figura 16 . Rasa Meishan
Rasa îș i are originea in Yuzhnye Keith și a câștigat in popularitate datoritã capacitãții de
naștere care poate ajunge la 15 -16 purc ei, din cauza aceste i fertilitãți a devenit rasa agricolã .
Cu toate acestea agriculto rii nu au putut -o agrea datoritã ratei lente de creștere și a cantitãții
mare de grãsime corporalã . Pe de alta parte porcii din aceastã rasã ajung foarte repede la
maturitate, vierii si scroa fele fiind foarte activi, fiind recunoscutã ca una din cele mai prolifice
rase din lume.
Rasa Stocli
Rasa Stocli face parte din grupa raselor europene de talie micãși cu urechi scurte,fiind
crescutã în sud -estul Europei. Este una dintre cele mai vechi rase crescute în țara noastrã,fiind
rãspânditã și astãzi în Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei, da r în efective reduse.
În cadrul rasei se disting douãvarietãți: Stocli propiru -zis, cu dezvoltarea corporalã redusã,
rãspânditã în regiunile submontane și Bãltărețul,cu dezvoltare corporalã ceva mai mare,
rãspânditã în bãlțile și în Delta Dunãrii.

35
Figur a 17. Rasa Stocli

Este o rasã primitivã , cu însușiri productive slabe,dar foarte rezistentã la boli și
condi ții vitre ge de mediu.
Corpul are o culoare gri -roșcatã ,de diferite nuanțe,în funcție de sezon, cu trenul
anterior foarte dezvoltat (mai ales la masculi)și trunchiul aplatizat lateral.
Capul este mare, cu profil drept și cu urechi mici, drepte, purtate în sus și mobile.
Râtul este foarte puternic și strâmt.
Spinarea este convexă, suncile sunt slab dezvoltate și crupa teșitã . Membrele sunt
foarte pu ternice și înalte. Pe lângã o îmbrãcã minte piloasã abundentã, formatã din pãrși sub
pãr (jar) la animalele adulte este prezentã coama. Prolificitatea este foarte redusã ,între 5 -6
purcei la o f ãtare, iar precocitatea slabã :tineretul atinge greutatea de 90 kg la vârsta de cca. 1
an.
Rasa este crescutã de diferiți gospodari și unele unitãți de stat din bãlțile Dunã rii, unde
pe lângã hrana naturalãi se administreazã cantitã ți reduse de porumb sau alte concentrate.A
participat la formarea populației de suine Al b de Rușețu.

Rasa Cinta Senese
Rasa de porci Cinta Senese din Italia, este cunoscutã din Evul Mediu, iar caracteristica cea
mai importantã sunt dungile albe care dã numele rasei. Rasa Cinta Senese este foarte
rezistentã, are membrele lungi, este destul de puternicã, cu un profil d rept, potrivitã pentru
pãșunat.

36
Figura 18 . Rasa Cinta Senese
La inceputul secolu lui XX a fost cea mai importantã rasã de porc din regiunea
Toscana. Fabricile de lactate din n ordul Italiei erau interesate sã livreze zerul crescatorilor,
care doreau sa obținã o carne de porc, finã cu puținã grã sime.
Rasa Cinta Senese produ ce o carne de calitate excelentã, apreciatã în producț ia de
mezeluri rustice. Greutatea de sacrificare variazã de la 40 la 60 de kg pentru producț ia de
carne de porc. Pentru producț ia de produse tradiț ionale (șunca toscana, mezeluri, ceafa,
slãnina, costita ,etc) porcii Cinta Senese s e sacrifica la 120 kg. Sub formã de carne proaspãtã
este folositã mai mult pentru mușchi gãtit, fripturã la gratar si frigã rui.

Rasa Berkshire
Rasa Berkshire a fost formatã în Anglia, prin încrucișãri complexe între suinele locale
englezești cu rasele Chinezesc cu mascã și Napolitanã, iar metișii rezultați cu rasele Sufolk și
Essex.

Figura 19 . Rasa Berkshire

37 Animalele au culoare neagrã , cu excepția extremit ãților (râtul, picioareleși coada) care
sunt albe. Exceleazã prin rezistența organicã mare și chiar prin precocitate, însã pânã la
greutatea corporalã de 90 kg.
Inițial tipul morfo -productiv a fost mixt, însã în prezent sunt linii specializate pentru
producția de carne. Prolificitatea este mediocrã,între 8 -9 purcei la fã tareși cu cap acitatea de
alãptare a scroafelor redusã , între 30 -35 kg. Animalele sunt de talie mijlocieși cucorpul
potrivit de lung.
Capul este mic, cu profil ușor concav și cu urechile mici, drepte și purtate înainte.
Trunchiul este potrivit de lung, dar adânc și chiar larg Linia spinãrii este dreaptã , iar crupa
este ușor oblicãș i proporționatã .
Șuncile posterioare sunt destul de bine dezvoltate.
Membrele sunt scurte, subțiri, dar rezistente și fãră defecte.
La noi înțarã, rasa a fost importatã în anul 1872, contribuind la formarea rasei Bazna și
a porcului Negru de Strei.

Rasa Chester -White

Rasa Chester -White a fost formatã în S.U.A.,în statul Pennsylvania, prin încrucișarea
complexã a rasei englezești Marele alb cu rasele Lincolnshire, Chestshire și în final cu
Bradfordshire.
Este o rasã care excelează prin precocitate ridicatã și prin calitatea bună a carcasei,
ambele însușiri situându -se la n ivelul raselor paterne prezentate anterior.
Inițial, tipul morfoproductiv a fost mixt (carne -grăsime),însã în prezent a sa este specializatã
pentru producția de ca rne. Carcasa este mult apreciatã în in dustria mezelurilor,deoarece
slãnina posedã straturi alt ernân d de carne și cu conservabilitate mare.
Sunt animale de talie mijlocie spre mare, cu corpul potrivit de lung, dar adâncși larg.
Indivizii sunt de culoare alb mu rdar, conferindu -le o rezistențã bunã la insolație.
Capul este mic spre mijlociu ca mã rime, cu profil ușor concav (uneori drept)și cu
urechile asemãnã toare, ca formã , cu cele din rasa Duroc.
Trunchiul este bin e dezvoltat, cu linia superioarã convexã . Regiunile de pe partea
dorsalã a corpului sunt lung iși bine îmbrã cate în musculaturã. Crup a, deși este teșitã , este
largã și lungã, asigurând o bazã mare de prindere a șuncilor posterioare, care sunt
convexe,largi și descinse.Abdomenul es te uneori supt, f ãrã a constitui un defect.

38 Membrele sunt scurte, iar cele posterioare cu unghiurile jaretel or deschise, favorizând
defectul de aplomb "picioare de elefant", mai ales la întreținerea animalelor pe pardoseli
dure. Osatura este finã, dar puternicã , favorizând un randament mare la sacrificare.
La noi în țarã a fost importatã în anul 1968, din S.U.A., crescându -se la Stațiunile de selecție
Gornești -Mureș și Avrig -Sibiu.Prolificitatea este mediocră , de 9,4 purcei la o f ãtare,din care
viabili 8,4.
Capacitatea de alã ptare a scroafelor este mediocr ă, de 32,5 kg. Scroafele înțarcã în
medie 7,1
purcei la vârsta de 35 zile.
Precocitatea este bunã : sporul mediu zilnic în perioada de testare este de 547 g, cuun
consum specific redus, de 3,1 UN.
Dupã unii auto ri, pielea este ușor pigmentatã, ceea ce o recomandã pentru creșterea în
unitãțile gospod ãrești. Nu este pretențioasã la calitatea furajului administrat și suficient de
rezistentã la condițiile nefavorabile de mediu, cu excepția pardoselei dure.
Este încadratã în categoria raselor paterne, asigurând la metiși carcase decalitate și
sporuri de cr eștere acceptabile.

Rasa Yorkshire
Rasa Yorkshire are la origine rasa Large White din Anglia, dar a fost
perfecționatã înStatele Unite ale Americii, atât prinîncrucișãri de infuzie cu rasa Leicester,
câtși prin selecțieriguroasãîn direcțiile sporirii prolificitãții, a precocitãțiiși a calitãții carcasei.
În America este apreciatãca cea mai "economicãrasã",îmbinândînsușirile de rasã"maternã" cu
cele de rasã"paternã".

Figura 20 . Rasa Yorkshire

39
Animalele sunt de culoare albãcu conformația corporalãspecificã raselor
specializate pentru producția de carne (dupã anul 1930).
Animalele se caracterizeazã prin talie mijlocie spr e mare, cu corpul lung, de formã
cilindri cã și cu linia sp inãrii ușor convexã . Capul este scurt, dar larg și cu profilul
concav.Urechile sunt miciși purtate în sus. Gâtul este scurt, de grosime medieși bine îmbrã cat
în musculaturã . Membrele sunt potrivit de lungi, solide și fãrã defecte de aplomb. Constituția
este finã spre robustã .
În țara noastrã , rasa Yorkshire a fost imp ortatã în anul 1968 din Statele Unite ale
Americii și crescutã mai întâi la Stațiunea de selecț ie Gornești -Mureș, apoi difuzatã în
majoritatea stațiunilor de selecție.
Prolificitatea este relativ bunã , de 9,0 purcei la fãtare, iar capacitatea de alã ptare a
scroafelor este satisfãcãtoare, de 39 kg, înțã rcând în medie 8,3 purcei la vârsta de 35 zile.
Precocitatea este foarte bunã , sporul mediu zilnic în perioada de testare (91 -182zile)
fiind de 662 g, iar consumul specific denumai 2,76 UN.
Calitatea carcasei, de asemenea,este bunã ; randamentul la sacrificare este de
76,8%,grosimea medie a slã ninei dorsale de 25,8 mm, suprafața ochiului mușchiului de 34,2
cm2, iar proporția de carne + oase în carcasã de 72,1% (la vârsta de 182 zile).
Rasa este utilizatã , în special, ca rasã ,, maternã", dar posedã și însușirile
raselor"paterne", înregistrându -se rezultate buneși la încruciș area industrialã simplã cu rasele
Duroc sau Hampshire.
În programul de ameliorare s -a prevã zut creșterea rasei Yorkshire în proporție de
23,2% din tota lul efectivului de rase curate.
Rasa Lacombe
Rasa Lacombe este o rasã de suine din Canada apreciatã pentru calitatea carcasei și
creșterea rapidã în greutate.
Porcii din aceastã rasã sunt de mãrime medie, de culoare albã, cu urechi mari si grele,
au corpul lung, picioarele destul de scurte și cãrnoși ca și conformație. Rasa a fost selectatã și
apreciatã mai ales pentru rapiditate cu care se dezvoltã și pentru docilitate, mai ales scroafele.
A fost acordatã o atenție deosebitã câstigã rii în greutate, ratei de creștere, eficientei conversiei
hranei, calitãții carcasei si sãnãțãtii fizice.

40 î
Figura 21 . Rasa Lacombe
Programul de încruciș are în urma cãruia a rezultat aceastã rasã a fost coordonat la
Depar tamentul Canadian de Cercetare în Agricultura – Statia Lacombe, Alber ta. Astfel, rasa a
fost denumitã dupa locația staț iei. Septelul de bazã folosit a fost reprezentat de scroafe din
rasa Berks hire, obținute în Canada, care au fost obținute dintr -o încrucișare a raselor Landrace
și Chester White.
Rasa Lacombe s -a dovedit a fi foarte folositoare î n centrul Canadei, zona p entru care a
fost special creatã. Atât scroafele cât și vierii au dobândit o bunã reputație în ceea ce privește
fertilitatea ridicatã . Prov inciile Manitoba, Saskatchewan și Alberta au acceptat în mod
deosebit aceastã rasã, folosind -o mai ales în încrucișã rile cu al te rase. Scroafele folosite la
încruciș are s -au dovedit extre m de performante și au reputația de a fi cea mai docilã rasã din
Canada. Scroafele suport ã bine sarcina și dau naștere la porci care se dezvoltã rapid și
eficient, avâ nd caracteristici valoroase ale carcasei.
Rasa s -a rãspâ ndit nu numai în Canada, ci a fost exportatã î n Statele Unite ale
Amer icii, Japonia, URSS, Mexic, Puerto Rico, Italia, Ma rea Britanie, G ermania de Vest ș i
alte state.
Vierii pot ajunge la greutatea de 300 -450 kg iar scroafele la 250 -300kg.

Rasa Wessex

Rasa Wessex a fos t formatã în Anglia prin încrucișarea rasei Leicester cu rasele
Napolitanã și Chinezesc cu mascã , fiind una din c ele mai vechi rase, specializatã inițial pentru
producția mixtã (carne/grã sime), iar ulterior pentru producția de carne.
Animalele sunt d e culoare neagrã cu un brâu alb in jurul gre abãnului și a membrelor
anterioa re.

41 Rasa Wessex se caracterizeazã prin proli ficitate bunã, capacitate de alã ptare ridicată și
rezistenț a organic ã mare. S e preteazã pentru îngrãșarea timpurie pentru carne.
La noi în țarã fost utilizatã la ameliorarea rasei Bazna, prin încruci șãri de infuzie.
Animalele sun t de talie mare, cu corpul l ung și o staturã rezistentã . Capul es te potrivit de
mare, cu profil uș or concav, iar urechile sunt mari și blegi.
Trunchiul este lung,adânc și potrivit de larg (uș or aplatizat lateral). Spinarea este
dreapt ã. Crupa este bine îmbrãcatã în muș chi,îns ã șuncile posterioare sunt mai puțin
dezvoltate. Se remarcã însã șuncile anterioare, car e au o dezvoltare mai accentua tã, fațã de
alte rase specializate pentru producț ia de carne.
Membrele posterioare posedã articulaț ii elastice, as igurând animalului o depla sare
ușoarã și fãrã defecte de aplomb. Prolific itatea este bunã , de 10 purcei la f ãtare, iar capacitatea
de al ãptare foarte mare, de 47 kg. Scroafele sunt bune mame,înțã rcând u șor cca. 9 purcei.
Precocitatea este bunã ; sporul mediu zilnic,în perioada de testare, esteîntre650 -680g, cu un
consum specific de 3,0 -3,6 UN.
Calitatea carcasei este bunã , însã inferioarã raselor Landrace și Marele alb, datoritã
proporțiilor ceva mai scãzute a cã rnii în carcas ã.
În urma unor experiențe efectuate tim p de 15 ani, BIC HARD, M. (1980) ajunge la concluzia
cã rasa Wessex încrucișatã cu Landrace oferã cele mai bune re zultate în exploatarea extensivã
(la pã șune);fecunditatea și capacitatea de alãptare sunt mai mari cu 15 -18%, fa țã de rasele
pure.
Se încadreaz ã în grupa raselor materne, f iind utilizatã pentru produce rea scrofițelor
metise F1 , pretabile în viitor pentru creșterea imunitãții gospodã rești, deoarece rezistã la
insolații și permite rații furaje clasice, fãrã conse cințe asupra calitã ții carcasei.
În pr ezent efec tivele sunt relativ scăzute.

Rasa Vietnamez

Porcul vietnamez este originar din Vietnam și Asia de Sud -Est, este în general de culoare
neagrã, are imunitate ridicatã, ceea ce -l predispune puțin la boalã și ajunge la maturitate în 9 –
10 luni. Porcii vietnamezi sunt animale relativ mici cu picio are scurte, urechi mici și drepte,
coada subțire și dreaptã.

42

Figura 22 . Rasa Vietnamez

Scroafa vietnamezã se distinge prin talia joasã ș i corpolent ã. Porcii vietnamezi au un
foarte bun randament la tã iere (85% randament la sacrificare și 70% de carne în carcasã ).
Existã mai multe rase de porci, fiecare rasã avâ nd caracteristicile ei, respe ctiv pielea mai mult
sau mai puțin zbârcitã, pã rul mai lung sau mai sc urt, abdomenul mare, greutatea î ntre 35 –
80Kg, re spectiv 120kg.

Rasa”CO”
Crește î n centrul Vietnamului, este foarte mic cu o greutate de d oar 45kg la maturitate,
aceastã rasã este numitã ,,miniaturã”. Trãieș te la munte sau la mar e. Porcii sunt de culoare
neagrã și trãiesc în libertate. Se hrãnesc cu ce gãsesc prin pãdure. Rasa CO este rezistentã la
bolile care afecteazã alte rase de porci.
Rasa„I”
Aceastã rasã este din nordul Vietnamului. Este cea mai comunã rasã în Vietnam și î n lum e
sub denumirea de porc pitic. În Vietnam existã aproximativ 2 .5 milioane de porci din aceastã
rasã. Este de culoare neagrã iar la maturitate ajunge la greutatea de 10 0kg. Masculii sunt mai
mici decâ t femelele, botul scurt, fruntea îngustã, pielea zbârcitã și abdomenul mare.
Este notabilã precocitatea lor sexualã. Femela are 10 sfârcuri în medie. Fatã î n jur de 8 -10
purcei, au aproximativ 450g la fã tare iar la douã luni au 4.4 -5kg. Adulț ii ajung la 100 kg la
trei ani. Au o creștere lentã , la opt luni au o greutate de 40% din greutatea lor finalã .
Rasa"Mon gCai"
Este tot o rasã din nordu l Vietnamului (Red River Delta ș i din nordul muntilor). E ste o
rasã mai limitatã în comparaț ie cu rasa "I’’, sunt aproximativ 500 000 de porci. Este rasa cu

43 dimensiunile cele mai mari dintre cele patru rase descriese, 1 00-120kg. A u culoarea negru cu
pete albe, ș i par mai mult decat alte rase.
Rasa"HeoEde"sau"SOC"
Traieș te în nordul Vietnamului, are pãrul negru, picioarele scurte ș i albe, iar greutatea de
aproximativ 40 kg.
Rasa Pigmentat de Dobrogea
Porcul Pigmentat de Dobrogea s -a format la Stațiunea zootehnicã Palas, prin încrucișarea
rasei Marele alb ucrainian (femele) cu rasa Marele negru (masculi), după aceiași metodã de
lucru ca la Alb de Rușețu.
Scopul final a fost crearea unui tip de suine pigmentat, rezistent la condițiile climatice
din Dobrogea și cu însușirile superioare privind prolificitatea, precocitatea și calitatea
carcasei.
Pe parcursul formãrii s -au desprins douã varietãți: una neagrã în proporție de 85 -90%
și alta bãlțatã ,în propo rție de 10 -15%. Varietatea neagrã a fost infuzatã în final cu rasa
Piétrain, pentru îmbunãtãțirea calitã ții carcasei.
Sunt animale de culoare neagra (rar și bãlțatã ), de talie mijlocie spre mare (cu 75 -80cm la
greabãn) și cu masa corporalã la starea de adul t, de 170 -190 kg.
Prolificitatea este bunã , de cca. 10 purcei la f ãtare, iar capacitatea de alã ptare
ascroafelor de asemenea bunã , de cca. 38 -40 kg.
Suinele din aceastã populație au o perspectivã limitatã . Efectivele sunt foarte reduse
înprezent.

Rasa Linia Sinteticã 345Periș
Linia Sinteti cã345 Periș este o populație de suine creatã la Institutul de cercetare și
producție pentru creșterea porcilor Periș -Ilfov, prin încrucișarea complexã a raselor Landrace
belgian,Duroc și Hampshire, urmatã de creșterea "în sine"și consolidarea însușirilor prin
selecție și izolare reproductivã pe parcursul a 5 generații.
Modul de lucru a constat din încrucișã ri reciproce între cele trei rase (LBxDși
LBxH),urmate de împerecheri între produșii F1selecțioanți scopu lui
propus,concomitent cu încrucișã ri de întoarcere spre rasele inițiale pentru consolidarea
însușirilor urmã rite. Din generația a 3 -a s-a trecut la împerecheri "în sine". S -a urmã rit

44 reținerea celor mai reușiți indivizi de culoare albã .Cotele de participare ale raselor parentale
au fost: 56% Landrace belgian; 36,5% Duroc și 7,5% Hampshire.
Prolificitatea sc roafelor este de 10 purcei la f ãtare, din care se înțarcã 8,5 (deci pierderi
destul de mari). Scopul final a fost crearea unui vier cu urmã toarele însușiri: spor de creștere
ridicat, carc asã de calitateși consum specific redus de furaje.
La vârsta de 182 zi le se atinge greutatea corporalã de 100 kg, cu un consum specificde
3,18 kg concentrate. Proporția de carne + oase în carcasã este de 73,5%, i ar grosimea medie a
slãninii dorsale (laspinare și crupã ) este de 15,2 mm. Suinele din aceastã linie au culoarea albã ,
talie mijlocie spre mare și cu însușir i specific e raselor paterne. Se utilizeazã în încrucișã rile
trirasial e, ca vieri terminali.

45 PARTEA II

CAPITOLUL 3 – CONTRIBUȚII PROPRII

3.1 Scopul lucrã rii
Scopul lucrã rii este acel a de a analiza o fermã de suine situatã în comuna Dragodana,
sat Burduca, județ Dâmbovița, unde porcii sunt achiziționați de la ferme de elitã, crescuți în
sistem semiintensiv, activitatea fiind asiguratã de membrii familiei, și mai apoi la sfârșitul
ciclului de producț ie sunt sacrificați sau vânduți în vederea sacrificãrii pentru obținerea de
profituri, ulterior pe perioada ierni i adãpostul este curatat și igienizat, urmãridu -se reluarea
ciclului în anul urmãtor.
Creșterea porcului prezintă avanataje fațã de celelalte animale domestice, întrucât
creșterea p orcinelor are ca scop de producție carne a și grãsime a, prezentâ nd numeroase
avantaje fațã de celelalte specii de animale.

3.2 Descrierea fermei
Ferma este situatã pe raza comunei Dragodana, sat Burduca, județ Dâmbovița, fiind
construitã ca o extensie a gospodãriei ș i are o suprafațã totalã de 22 4 de metrii pãtrați, comuna
Dragodana avâ nd conform unui studi u efectuat de I.C.P.A. un potenț ial agricol ridicat.

Figura 23 . Imagine satelitarã Comuna Dragodana

46 Sistemul semiint ensiv de creș tere a suinelor adoptat de proprietar este caracterizat prin
adoptar ea unor metode eficiente de creș tere ce necesitã un consum minim de muncã ș i costuri
mici de exploatare.

Figura 24 . Pozǎ fermã, exterior

Mater ialele folosite pentru construcția grajdului, precum ș i echipamentele cu care porcii
intrã în contact nu sunt dãunã toare acestora. Circuitele electrice și echipamentele sunt instalate
în concordanțã cu regulile naționale de apli care a mã surilor de protecț ie a muncii pentru a se
preveni accidentele. Porcii netrebu ind fi ținuți tot timpul în întuneric, s -au luat mãsuri care sã
permitã atât o iluminare artificialã cât și una naturalã a încãperii, corespunzãtoare cerințelor
fiziologi ce și de comportament. Pardoseala este netedã, nealunecoasã, astfel încât sã nu
cauzeze accidente, rãniri sau suferinț e.
Adãpostul este compus dintr -o singurã încã pere, care este compartimentatã într -un numã r
de 12 boxe, acestea fiind traversate de douã coridoare, ac cesul din exterior fãcându -se prin
douã uși metalice care se deschid în cele douã coridoare menț ionate .

Figura 25 . Boxele de porci din fermã

47 Fiecare boxã este construitã în aș a fel încâ t în inter iorul acesteia sã creascã pânã la o
greutate de aprox imativ 150 de kilograme, un numãr de 15 porci, în așa fel încâ t fiecare porc
sã aibã posibilitatea sã stea întins, sã se odih neascã și sã stea în picioare fã rã dificultate .
Ventilaț ia este natura lã, ferestrele fiind rabatabil e.
Porcul are un ciclu scurt de dezvoltare. Rasele precoce la vârsta de 8 -9 luni pot fi date
la reproducție, iar gestația este de scurtã duratã, respectiv 116 zile. Aproximativ într -un an se
poate obține o nouã generație. De asemenea porcul atinge maturita tea economicã într un timp
relativ scurt. La 7 -8 luni rasele de carne realizeazã o masã corporalã de 90 -100 kg, obținându –
se la sacrificare carne de calitate superioarã.

Figura 26 . Rasa Pietrain (pozã fermã)

Prolificitatea este remarcabilã. De la o femelã se obțin pe an un numar de 10 -20 de
purcei s -au chiar mai mulți. Prolificitatea mare, precum și dezvoltarea rapidã a porcului oferã
posibilitãți excelente de reînprospãtare și amplificare a lotului de reproducție, iar pe de altã
parte obținerea prin intermediul unei singure femele a 2000 kg carne pe an.

Figura 27 . Purcei rasa Pietrain (pozã fermǎ)

48
Porcul este un animal omnivor și are o alimentație variatã. Porcul valorificã foarte bine
nu numai nutrețurile produse în fermele agricole, dar și res turile de la bucãtãrie, cantinã,
fructe și semințe de pãdure, deșeuri de la abator, industria peștelui, etc. Valorificã pãșunile de
baltã și cele inundabile, pãșunile de miriște, etc. Adaptarea porcului la regimul de hranã
omnivor a contribuit în mare mãsu rã la rãspândirea acestei specii în regiuni cu condiții
pedoclimatice dintre cele mai variate.
Porcul valorificã foarte bine furajele concentrate.Pentru 1 kg spor ponderal, consumã
4-5 UN, în timp ce rumegãtoarele necesitã 8 -10 UN. Porcul valorificã mai bi ne decât
rumegãtoarele doar furajele concentrate, pentru cã furajele bogate în celulozã sunt mai bine
valorificate de rumegãtoare.
Producția de carne și grãsime este remarcabilã.Randamentul la sacrificare este de 75 –
85 % și întrece prin acest aspect celela lte specii domestice. Valoarea caloricã a cãrnii de porc
este de asemenea foarte ridicatã, un kilogram având peste 2700 calorii. Carnea de porc este
gustoasã și poate fi prelucratã în mod variat. Trebuie subliniat și faptul cã produsele de
sacrificare ale porcului pot fi conservate în timp îndelungat sub diferite forme: carne afumatã,
saratã, prelucratã în mezeluri, cârnați salamuri, slãninã sãratã, slãninã afumatã, unturã topitã,
produsele menținându -și sau chiar îmbunãtãțindu -și calitãțile gustative . Dato ritã consumului
tot mai redus de grãsime de porc, existã tendința ca rasele de grãsime sã fie înlocuite cu rasele
de carne.

Figura 28 . Produse din carne de porc (pozã fermã)

Utilizarea produselor secundare dupã sacrificare.Toate produsele secundare, obținute
dupã sacrificarea porcului sunt utilizate. Astfel sângele este prelucrat în fãina de sânge. Pãrul
se folosește la fabricarea pensulelor. Stomacul și intestinele se folosesc la fabricarea
mezelurilor. Pielea la fabricarea încãlțãmintei, confecționa rea valizelor, servietelor, a seilor.

49 Cerințele porcului fațã de adãpost sunt relativ scãzute. Numai scroafele gestante și
purceii necesitã o adãpostire mai bunã iar celelalte categorii de vârstã pot fi întreținute în
condiții mai modeste. În aceste condiț ii, creșterea și îngrãșarea porcilor nu necesitã investiți
mari, exceptând fermele de tip industrial.

Figura 29 . Aspecte din boxele fermei (pozã fermã)

Creșterea porcului asigurã venituri bãnești rapide.Ciclul de producție al porcului fiind
unul de sc urtã duratã, valorile investite în aceastã ramurã au o circulație rapidã asigurând
venituri bãnești frecvente prin valorificarea animalelor.
Producția de bãlegar asigurã necesarul de îngrãșãmânt în grãdina
gospodãriei.Cantitatea produsã de îngrãșãmânt orga nic, corespunde aproximativ 60 % din
substanța uscatã a furajelor administrate, bãlegarul fiind de o calitate mediocrã.

Figura 30 . Dejecțiile din apropierea fermei (pozã fermã)

Toate aceste avantaje determinã creșterea porcilor ca una dintre cele ma i rentabile
ramuri din sectorul zootehnic.

50 3.3. Materialul biologic
Materialul bio logic folosit în fermã este rasa Pietrain, care este recunoscutã ca o rasã de
porci de carne, fiind obținutã prin încrucișarea succesivã a suinelor din rasele Berkshire și Tamwork
cu porcinele din rasele frantuzeș ti. Caracteristicile rasei au fãcut -o sã devinã foarte popularã în
fermel e belgiene, de unde a început sã fie exportatã dupã 1950. În Germania rasa de porci Pietrain
este folositã și pentru îmbunãtã țirea altor rase, în ceea ce privește sporirea calitãții cã rnii.Porcul din
rasa Pietrain este un animal de talie mijlocie, cu picioare mai scurte d ecât la alte rase de porci, însã
cu un trup foarte musculos, caracteristic raselor pentru producția de carne. Are corpul cilindric și
bine dezvoltat, capul mic și gâtul scurt. Pielea este albã cu pete negre, în special în zona crupelor și a
flancurilor.

Figura 31 . Rasa Pietrain (pozǎ fermã )

La vârsta de 7 luni porcii din rasa Pietrain ating greu tatea de 80 -90 kg, asiguratã de un spor
mediu zilnic de peste 700 gr. Nici la capitolul reproducție aceastã rasã nu stã prost, fiind o rasã
foarte prolificã, o scroafã fã tând, în medie, 10 purcei. Porcul din rasa Pietrain are un randamen t la
tãiere foarte mare, de aproape 80%. 70% din carcasã este reprezentatã de carne, iar restul de șuncã și
bacon. De altfe l, baconul obținut de la aceastã rasã de porci este de foarte bunã calitate.

51

Figura 32 . Rasa Pietrain (pozǎ fermã)

Principalul dezavantaj al ac estei rase este dimensiunea micã a inimii și a plãmânilor comparativ
cu dezvoltarea masivã a corpului, ceea ce face ca aceste suine sã fie vulnerabile la stop cardiac sau
respirator, în cazul unui efort fizic susținut. Extrem de importa nt de precizat este și faptul cã aceastã
rasã de suine este una des tul de pretențioasã atunci cân d vine vorba de condițiile de ad ãpost și
întreținere, mani festând sensibilitate atât la cãldurã excesivã, dar și la frig .
Principalele avantaje ale acestei rase sunt:

– valorificã foarte bine hrana administratã , putând atinge un spor zilnic de pes te 700 gr;
– raportul carne – grãsime în caracasã este unul foarte bun, peste 70% este carne, r estul fiind
reprezentat de șuncã și bacon de foarte bunã calitate;
– porci din rasa Pietrain sun t programați la nivel genetic sã nu acumule ze țesut adipos
– se gã sesc realitv ușor exempla re valoroase pe piața româneascã ;
– prețul de achiziție a unui exemplar nu este foa rte ridicat, pe piața româneascã un purcel din
rasa Pietrain, l a vârsta de 10 -12 sãptã mâni, se vinde cu 250 -300 lei bucata.

3.4. Rezultate si discuț ii
3.4.1 Furajarea porcilor
Pentru a obține rezultate cât mai bune , furajarea suinelor este foarte importantã , de aceea
aceasta trebuie sa fie de calitate , adicã sã conținã atât concentrate și vitamine, cât și cereale.

52 Ȋn prima fazã de îngrãșare ( de la 30 la 45 de kg un porc), fermierul le oferã un furaj
combinat cu urmãtoarele caracteristici: EM 3050 -3150 kcal / k g furaj, PB 16 %, Ca 0,65%, P
0,5 %. lizinã 0,75 % metioninã + cistinã 0,5 %. Aceste condiții de calitate sunt asigurate de
urmãtoarele componente: porumb 64 %, orz 10 %, șrot de soia 13 % șrot de floarea soarelui 7
% fãinã de peste 3 % Ca CO 3 1 % fosfat monocalcic 0,5 %, sare 0,5 % premix vitamino –
mineral 1 %.
Ȋn a doua fazã de îngrãșare (45-70 kg ) furajul combinat are urmãtoarele caracteristici:
EM 3050 -3150 kcal / kg furaj, PB 13 %, Ca 0,5 %, P 0,4 %, lizinã 0,60 % metioninã + cistinã
0,43 %. Aceste condiții de calitate sunt asigurate de urmãtoarea structurã: porumb 65 % , orz
19 %, șrot de floarea soarelui 13 %, L lizinã 0,2 % Ca CO3 0,8 %, fosfat monocalcic 0,5 %
sare 0,5 % și premix vitamino -mineral 1 %.

Figura 33 . Furaje din cadrul fermei

Figura 34 . Furajele suinelor

53 3.4.2 Sistemul de intretinere

Sistemul de întreț inere al porcilor în fermã este , ” sistemul semiintensiv „ . Sistemul
semiintensiv, defineș te exploa tația familiarã cu un e fectiv de 10 -25 capete scroafe și/sau 100 –
500 capete porci la îngrãșat î n care activitatea este asiguratã de membrii familiei. Acceptarea
acestui sistem de creș tere a porcilor a necesitat un adã post modernizat și o dotare
corespunzã toare cu robinet de adãpare și asigurarea condițiilor p rin încãlzire electricã si o
bunã izolare termicã a pereților clã dirii.
Anima le de prãsilã sunt procurate din ferme de elitã , fiind din ras a Pietrain ș i sunt
capabile sã realizeze performanț e de producție ș i economice superioare.

3.4.3 Varsta si greutatea corporala la achizitie si la sacrificare

Proprietarul fermei, achiziționeazã în cursul primãverii fiecã rui an cal endaristic, de la
ferme de elitã , un numã r de aproximativ 150 de pur cei din rasa Pietrain, cu vâ rste de 12
sãptãmâni ș i o greutate de aproximativ 30 de kilograme, pe care începe sã -i vândã î n cursul
toamnei, când aceș tia ajung la vârsta de 7 -8 luni ș i o greutate medie de 120 de kilograme,
asiguratã de un spor medi u zilnic de peste 700 de grame.
Producția obținutã se va comercializa sub formã de carne, specialitãți ș i preparate de
carne .
Rezultatele îngrãșãrii sunt influențate pe lângã furaj, de o serie de fac tori cum ar fi
originea geneticã (rasa, linie, etc), sexul și condiț iile de mediu.
Pentru îngrãș area porcilor se parcurg urmãtoarele perioade sau faze de îngrãș are:
– perioada (f aza) I: de la 25 -30 kilograme pânã la 45 de kilograme.
– perioada (faza) a-II-a: de la 45 de kilograme pânã la 70 de kilograme.
– perioada (faza) a -III-a (finisarea): de la 70 de kilo grame pânã la sacrificare

Tabel 1. Fazele de îngrãș are a suinelor
Faze de îngrãș are Greutate corporalã (kg) Durata (zile)
I 30-45 35
II 45-70 42
III 70-120 68

54 Sporul mediu zilnic (SMZ) rezultã din diferența dintre greutatea finalã a porcilor ș i
greutatea inițialã a acestora, raportatã la numã rul de zile.

SMZ=Gf -Gi/ nr. zile îngrãș are
( Gf= gre utatea finala;Gi= greutatea inițialã ;SMZ=sporul mediu zilnic)

Pentru faza I de îngrãș are, sporul mediu zilnic a fost c alculat astfel: greutatea finalã
( 45 de kilograme) mi nus greutatea inițialã ( 30 de kilograme), raportatã la numãrul de
zile (3 5 zile) și rezultã un spor mediu zilnic de 0,428 kilograme.

Tabel 2. Evoluția greutãții corporale ș i sporul mediu zilnic(SM Z)pentru faza I
de îngrãș are a suinelor
Greutate inițialã
(kg) Greutate finalã
(kg) Durata fazei
(zile) Spor mediu zilnic
(kg)
30 45 35 0,428

Pentru faza II de îngrãș are sporul mediu zilnic a fost c alculat astfel: greutatea
finalã ( 70 de kilograme) minus greutatea inițialã ( 45 de kilograme), rapor tatã la
numãrul de zile ( 42 zile) și rezultã un spor m ediu zilnic de 0, 595 kilograme.

Tabel 3. Evoluția greutãții corporale ș i sporul mediu zilnic(SMZ)pentru faza II
de îngrãș are a suinelor
Greutate inițialã
(kg) Greutate finalã
(kg) Durata fazei
(zile) Spor mediu zilnic
(kg)
45 70 42 0,595

Pentru faza III de îngrãș are sporul mediu zilnic a fost c alculat astfel: greutatea finalã
( 120 de kilograme) minus greutatea inițialã ( 70 de kilograme), raportatã la numã rul de zile
(68zile) ș i rezult ã un spor mediu zilnic de 0, 735 kilograme.

55 Tabel 4. Evoluția greutãții corporale ș i sporul mediu zilnic(SMZ)pentru faza III
de îngrãș are a suinelor
Greutate inițialã
(kg) Greutate finalã
(kg) Durata fazei
(zile) Spor mediu zilnic
(kg)
70 120 68 0,735

3.4.4 Gestionarea dejecț iilor
Prin dejecț ii înț elegem evacuarea materiilor fecale din organism, acestea fiind folosite
cu rezultate bune la fertiliza rea terenurilor agricole. Dejecț iile din in teriorul fermei sunt
evacuate cât mai repede, întrucât pot facilita înmulțirea insectelor și rozã toarelor care pot
transmite boli a tât oamenilor cât ș i animalelor. Evacuarea dejecțiilor se efectueazã prin canale
de colectare, car e preiau dejecț iile lichide pe care le conduc la fosa care este asezatã sub grajd,
fiind confecționatã din beton, avâ nd un capac din lemn .
Aceast ã fosã este foarte adâncã , dar în funcție de vârsta suinelor se goleste o datã la douã
sãptãmâni, respectiv pri mãvara, dar și o datã pe sãptãmânã, în cursul toamnei câ nd animalele
cresc .
Dejecțiile solide sunt încãrcate cu roaba, scoase din adãpost și depozitate î n apropierea
acestuia, ferma ne având încã o platformã de depozitare, urmând ca în viitor sã-și construiascã
una.

Figura 36 . Dejecti ile solide din fermã

Dejecțiile rezultate sunt împrãș tiate pe terenuril e agricole ale proprietarului, în cursul
toamnei, urmând ca solul sã fie arat cu plugul în vederea bunei incorporã ri a acest ora.

56 CAPITOLUL IV – CONCLUZII

Ȋncã din cele mai vechi timpuri, creșterea suinelor în țara noastrã a constituit o
preocupare importantã a populaț iei, mai ales pentr u cei din mediul rural. Pentru început a
predominat o creștere extensivã a unor populaț ii primitive de porcine, având la bazã rasele
Stocli și Mangalița, precum și alte populaț ii locale. Pentru aceasta, în prezent, se impune o
cuno aștere profundatã a condiț iilor concrete din teren, care trebuie sã includã posibilitatea
cultivã rii rentabile de cereal e și leguminoase, secondatã de alegerea mãrimii și specializãrii
fermei și apoi colaborarea cu materialul biologic, alimentaț ia adecvat a, cu sistemul de
întreținere considerat oportun și cu alte considerenț e economice.
Creșterea porcinelor reprezintã o activitate importantã la nivel regional, național și
global care pune la dispoziția omului, dar și a industriei prelucrã toare o varietate de produse și
subproduse, cum ar fi carnea, grãsimea, pãrul, intestinele, gunoiul de grajd si altele.
Carnea consumatã binențeles în cantitãț i moderate are efecte benefice asupra oaselor,
mușchilor, pielii, dar și a ochilor.
Proiectul de diplomă își propune sã contribuie la cunoaș terea aspectelor legate de
creșterea porcinelor într-o fermã situatã în județul Dâmboviț a, cu un sistem semiintensiv de
creștere a acestora, aflatã în stadiul de început, ce urmãrește obținerea de profit prin
achiziț ionarea de purcei din rasa Pietrain de la fermele de elitã, rasa cunoscutã prin faptul cã
ia ușor în greutate, având un bun spor mediu zilnic și obținerea de profit uri în ultima parte a
fiecãrui an calendaristic, în urma comercializã rii.

57
BIBLIOGRAFIE

• Creța V., Morar R., Culea C., Zootehnie g eneral ã și special ã, Bucure ști, Editura
DIDACTICA SI PEDAGOGICA, 1995

• Dinescu S., Badea N., Creșterea animalelor de ferm ã, vol. II, București, Redacția
Revistelor Agricole, , 2001.

• Dinu I., Ghidul cresc ãtorului de porci , Bucure ști, Editura CORAL SANIVET, 2001.

• Rigani A., Construc ții și amenaj ãri agro -zootehnice – Adãpostirea animalelor,
București, Editura CERES1986.

• Ștefãnescu Gh., Cre șterea porcinelor în ferme mici și mijlocii, Bucure ști, Editura
CERES, , 2006

• Stoica I., Nutri ția si alimenta ția animalelor , Bucure ști, Editura CORAL SANIVET,
1997.

• www.raseporci.ro