Radu Cristurean-Pașca Tehnologii de aplicare a răriturilor în arboretele din U.P II Dornișoara din cadrul O.S Josenii Bârgăului [308726]

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA:

Silvicultură

PROIECT DE DIPLOMĂ

Tehnologii de aplicare a răriturilor în arboretele din cadrul Ocolului Silvic Josenii Bârgăului

Absolvent: [anonimizat]:

Cristurean-Pașca Radu Prof.Univ.Dr.[anonimizat]

2018

CUPRINS

REZUMAT 5

INTRODUCERE 6

CAP. I LOCALIZAREA,[anonimizat] 7

1.1.ELEMENTE DE INCADRARE REGIONALA ȘI ELEMENTE DE INDENTIFICARE 7

1.2. ELEMENTE DE IDENTIFICARE A PROPRIETAȚII 8

1.3 VECINATAȚI, LIMITE, HOTARE 9

1.4. TRUPURI DE PADURE ȘI BAZINETE COMPONENTE 9

1.5. ADMINISTRAREA FONDULUI FORESTIER 10

1.5.1 Administrarea fondului forestier proprietate publică a [anonimizat] 10

1.5.2 Terenuri acoperite cu vegetație forestieră situate în afara fondului forestier 10

CAP. II. ORGANIZAREA TERITORIULUI 11

2.1. CONSTITUIREA UNITĂȚII DE BAZA 11

2.2. CONSTITUIREA ȘI MATERIALIZAREA 12

PARCELARULUI ȘI SUBPARCELARULUI 12

2.3 UTILIZAREA FONDULUI FORESTIER 13

CAP III. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI FORESTIERE 14

3.1. METODE ȘI PROCEDEE DE CULEGERE ȘI PRELUCRARE A 14

DATELOR DE TEREN 14

3.2 [anonimizat] 15

3.2.1 Geologie 15

3.2.2 Geomorfologie 16

3.2.3. Hidrologie 18

3.2.4. Climatologie 19

3.3 SOLURI 25

3.3.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol 26

3.4. TIPURI DE STAȚIUNE 28

3.4.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune 28

3.5. TIPURI DE PADURE 30

CAP IV. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR 33

4.1. ISTORICUL ȘI ANALIZA MODULUI DE GOSPODĂRIRE A PĂDURILOR DIN TRECUT 33

PÂNĂ LA INTRAREA ÎN VIGOARE A AMENAJAMENTULUI EXPIRAT 33

4.1.1. Evolu]ia naturii proprietății și a modului de gospodărire a pădurilor înainte de anul 1948 33

4.1.2. Modul de gospodărire a pădurilor după anul 1948 34

4.2. CONCLUZII PRIVIND GOSPODARIREA PADURILOR 35

4.2.1 Structura pădurii 35

REZUMAT

Lucrarea care va fi prezentă în continuare are titlul “Tehnologii de aplicare a răriturilor în arboretele din cadrul Ocolului silvic comunal Josenii Bârgăului. [anonimizat] U.P-uri ale Ocolului silvic comunal Josenii Bârgăului. [anonimizat] a [anonimizat] U.P II Dornișoara. A doua parte a [anonimizat] a modului de aplicare a răriturilor.

Răriturile sunt lucrări de îngrijire și conducere a [anonimizat], calității și nu în ultimul rând a funcțiilor pădurii.

După efectuarea piețelor de probă și calculul intensitățiilor pe numărul de arbori și pe suprafața de bază, o medie a rezultatelor obținute se încadrează pentru numărul de arbori la o intensitate moderată (19,53%), iar pentru suprafața de bază rezultatele denotă o intensitate slabă (16,77%).

[anonimizat] s-au referit la:

– ameliorarea calitativă a arboretelor, [anonimizat], și al distribuției lor spațiale;

– activarea creșterii în grosime;

– mărirea rezistenței pădurii la acțiunea vătămătoare a factorilor biotici și abiotici;

– recoltarea și valorificarea completă a arborilor care urmau a fi eliminați natural;

INTRODUCERE

Odată cu dezvoltarea societății, nevoile de lemn ale acesteia au crescut semnificativ, astfel că o analiză atentă a mărimii fondului forestier mondial din trecut în comparație cu fondul forestier actual denotă diferențe impresionante. Odata cu împuținarea resurselor lemnoase datorită defrișărilor masive și a apariției primelor crize și efecte negative au apărut și primele preocupări în ceea ce privește regenerarea pădurilor și totodată elaborarea anumitori măsuri de îngrijire și conducere a arboretelor, trecându-se astfel la pădurile cultivate.

Pădurile cultivate necesită o atenție sporită și totodată intervenții regulate. Astfel totalitatea operațiunilor prin care se intervine în viața pădurii, de la crearea ei, până la începerea tăierilor de regenerare, pentru îndrumarea dezvoltării ei în sensul dorit, sunt cunoscute sub numele de „operațiuni culturale“ sau operațiuni de „îngrijire și conducere“ a arboretelor. Din această categorie fac parte : depresajul, degajările, curățirile și răriturile. . Sistemul complex al acestor operațiuni culturale are menirea ca prin lucrări de rărire și selecție repetată să aducă și să mențină permanent pădurea într-o stare și structură optimă atât sub raport bioecologic, cât și social-economic (Florescu,I.,1981).

Scopul principal al lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor este de a realiza sau favoriza formarea de structuri optime ale arboretelor sub raport ecologic și genetic, în conformitate cu legile de structurare și funcționare a ecosistemelor forestiere, având în vedere creșterea rolului de protecție și producție a acestora. La rândul lor, obiectivele urmărite sunt multiple și dintre acestea menționăm:

– păstrarea și ameliorarea stării de sănătate a arboretelor;

– mărirea rezistenței arboretelor la acțiunea factorilor vătămători ( vânt, zăpadă, boli, dăunători, vânat, poluare ș.a. );

– creșterea productivității arboretelor, precum și îmbunătățirea calității lemnului produs;

– mărirea capacității de protecție a calității factorilor de mediu ( protecția apei, aerului, solului, peisajului ș.a. );

– mărirea capacității de fructificație a arborilor și ameliorarea condițiilor de regenerare;

– realizarea în cele mai bune condiții a funcțiunilor de interes turistic (realizarea unui mediu plăcut și sănătos etc.).

Obiectivele concrete se referă la fiecare arboret în parte, fiind dependente de funcțiile atribuite, precum și de țelurile de gospodărire fixate prin amenajament. Astfel, pentru majoritatea pădurilor cu funcții speciale de protecție ( încadrate în grupa I funcțională ), prin efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, se va urmări, în principal, creșterea capacității de protecție a calității factorilor de mediu. Iar pentru arboretele cu funcții de producție și protecție ( încadrate în grupa a II-a funcțională ), prin efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, se va urmări, în principal, creșterea producției de lemn și ameliorarea structurii ei calitative, fără a neglija însă obiectivele de protecție atribuite în secundar.

Creșterea producției de lemn se realizează prin asigurarea predominării speciilor și ecotipurilor cu creștere rapidă și care produc lemn de calitate superioară și prin asigurarea spațiului de hrănire optim pentru arborii care rămân în arboret. De asemenea, este foarte important ca specia lemnoasă care trebuie promovată să fie instalată în condiții staționale corespunzătoare exigențelor sale față de factorii naturali, iar desimea să asigure fiecărui arbore spațiul optim de hrănire. Ameliorarea calitativă a lemnului produs se realizează, în principal, prin lucrări de selecție și anume prin folosirea selecției în masă. Pentru ca prin lucrările de selecție să se poată obține rezultate cât mai bune, acestea trebuie începute cât mai de timpuriu, chiar din stadiul de desiș (Constantinescu,N.,1976).

Eficiența operațiunilor culturale este exprimată prin valoarea arboretelor conduse la termenul exploatării.

CAP. I LOCALIZAREA,STUDIUL ȘI SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ

1.1.ELEMENTE DE INCADRARE REGIONALA ȘI ELEMENTE DE INDENTIFICARE

Ocolul silvic comunal Josenii Bârgăului se afla in comuna cu același nume care aparține de județul Bistrița-Năsăud. În ceea ce privește vecinătățile, comuna Joseni se învecinează la N cu comuna Strâmba, la E cu Susenii Bârgăului, S cu comuna Cușma iar la V cu Rusu Bârgăului.

Pădurile care alcătuiesc acest Ocol silvic se întind pe o suprafață de 6625,6 ha, fiind localizate atat pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud cât și pe cel al județului Succeava. Din punct de vedere geografic aceste arborete sunt amplasate în grupa Carpațiilor Orientali, mai exact în Munții Călimani și Munții Bârgăului.

1.2. ELEMENTE DE IDENTIFICARE A PROPRIETAȚII

Unitatea de bază II Dornișoara, care face obiectul acestui studiu, provine din vechiul Ocol silvic Dorna-Candrenilor, din cadrul Direcției silvice Succeava a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, având o suprafață efectivă de 4027,7 ha.

Pădurile acestei unități de producție sunt situate în bazinul superior al pârâului Dorna și ai afluenților săi principali din aceasta zonă, respectiv: Negrișoara și Dornișoara, bazinul Dornei fiind închis în partea sud-vestică de masivele muntoase Călimani și Bârgău până la trecătoarea Tihuța.

În ceea ce privește tipurile staționale, o parte din pădurile care constituie U.P II Dornișoara se regăsesc în etajul fitoclimatic montan de molidișuri (FM3), 3018,70 ha reprezentând 75% din U.P, iar restul de 993,50 ha sau 25% se identifică cu etajul montan de amestecuri de molid, brad și fag(FM2).

Repartizarea fondului forestier pe teritorii cadastrale:

Tabel 1.1

1.3 VECINATAȚI, LIMITE, HOTARE

Tabel 1.2

1.4. TRUPURI DE PADURE ȘI BAZINETE COMPONENTE

Tabel 1.3

1.5. ADMINISTRAREA FONDULUI FORESTIER

1.5.1 Administrarea fondului forestier proprietate publică a unitații administrativ- teritoriale

Fondul forestier în studiu se află exclusiv în prorietatea comunei Josenii Bârgăului și este administrat de Ocolul Silvic Comunal Josenii Bârgăului sub îndrumarea I.T.R.S.V. teritorial.

1.5.2 Terenuri acoperite cu vegetație forestieră situate în afara fondului forestier

În vecinătatea fondului forestier aparținând U.P.II Dornișoara există terenuri acoperite cu vegetație forestieră situate în afara fondului forestier (pășuni împădurite) ce aparțin proprietarilor particulari.

Vegetația forestieră menționată este administrată de către proprietarii acesteia, se gospodărește potrivit scopului pentru care a fost creată, fiind supusă normelor tehnice silvice, de pază și de circulație a materialului lemnos recoltat, emise de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

CAP. II. ORGANIZAREA TERITORIULUI

2.1. CONSTITUIREA UNITĂȚII DE BAZA

U.P. II Dornișoara a fost constituită, cu denumirea și în limitele teritoriale actuale, la precedenta amenajare (2004), în urma reconstituirii dreptului de proprietate de către Cosiliul Județean Suceava.. La actuala amenajarea s-au păstrat limitele, numărul și denumirea de la amenajarea precedentă cu mențiunea că suprafața U.P-uli s-a modificat, întrucât în acesta au mai intrat încă 1277,50 ha. Toate aceste păduri au fost parte componentă a Ocolului Silvic Dorna Candrenilor din Direcția Silvică Suceava.

2.2. CONSTITUIREA ȘI MATERIALIZAREA

PARCELARULUI ȘI SUBPARCELARULUI

În ceea ce privește parcelarul din U.P II Dornișoara, în cea mai mare parte s-a păstrat cel constituit la amenajarea precedentă, parcelele nou intrate în unitatea de producție primind numere în contiunarea celor existente.

Tot parcelarul a fost stabilit pe limite naturale evidente, culmi sau pâraie, și a fost evidențiat cu vopsea de culoare roșie, prin marcarea arborilor cu semnele convenționale.

Parcelele nou intrate în fondul forestier sunt : 97-117; 154-158; 162-169; 173-177; 181-183, iar 1-96 sunt cele existente la amenajarea precedentă.

Odată cu materializarea parcelarului pe teren de către personalul ocolului silvic, s-a realizat și recondiționarea bornelor.

Subparcelarul a suferit modificări conform criteriilor de constituire din „ Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor” în vigoare, iar materializarea s-a făcut de către echipa de proiectare, cu semne convenționale, cu vopsea roșie.

Numărul și mărimea parcelelor și subparcelelor

Tabel 2.1

2.3 UTILIZAREA FONDULUI FORESTIER

Suprafața fondului forestier pe categorii de folosință

Tabel 2.2

Din tabelul 2.2. se observă că fondul forestier din U.P. II Dornișoara are o suprafață de 4027,7 ha, din care 99 % păduri și 1, % terenuri cu alte destinații.

Din suprafața păduroasă, 98 % este ocupată de rășinoase și 2% de foioase. Dintre rășinoase 96 % este ocupată de molid, 3% de brad și 1% de larice și pin. Dintre foioase, 60% este ocupată de fag, 33 % diverse specii tari (paltin) și diverse specii moi 7%.

CAP III. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI FORESTIERE

3.1. METODE ȘI PROCEDEE DE CULEGERE ȘI PRELUCRARE A DATELOR DE TEREN

Referitor la culegerea datelor de teren pentru întocmirea amenajamentului actual, acestea au fost culese în conformitate cu „Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor – teren” ediția 1984, „Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor” în vigoare și recomandările Conferinței I de amenajare.

Datele au fost culese prin măsurători directe și estimări, notațiile privind caracterizarea tipurilor de pădure și de stațiune fiind actualizate și puse în acord cu lucrarea „Stațiuni forestiere” de prof. Dr. C. Chiriță, ediția 1977.

În scopul determinării elementelor taxatorice s-au executat măsurători cu clupa și metrul-panglică pentru diametre, și cu hipsometrul Suunto pentru înălțimi.

În vederea creșterii preciziei de determinare a volumului de masă lemnoasă, în arboretele exploatabile în primul deceniu, s-au făcut inventarieri statistice, presupunând cercuri de 500 m2 cu raza variabilă, sau inventarieri integrale, calculul volumelor respective făcându-se prin metoda „seriilor de volume“.

Pentru restul arboretelor s-a utilizat metoda „tabelelor de producție simplificate“, iar pentru cele puse în valoare de către ocol, s-au preluat volumele din actele de punere în valoare respective.

Ridicărilre în plan s-au făcut cu GPS-ul, iar prelucrarea datelor din amenajament s-a efectuat la calculatorul electronic, cu ajutorul programului AS 2007, obținându-se toate evidențele amenajistice și o parte din planurile de amenajament.

3.2 ELEMENTE GENERALE PRIVIND CADRUL NATURAL, SPECIFICE UNITĂȚII DE PRODUCȚIE

3.2.1 Geologie

Din punct de vedere geologic, în unitatea de producție II Dornișoara se evidențiază zona flișului: Culoarul Bârgău-Dorna-Moldova respectiv Munții Bârgăului și în zona vulcanică Munții Căliman.

Zona flișului este reprezentată de Munții Bârgăului care sunt alcătuiți din fliș străpuns și acoperit parțial cu roci vulcanice.

Zona vulcanică, în care se regăsesc Munții Călimani, s-a format atunci când activitatea vulcanică a ajuns la intensitatea maximă și a ținut până la sfârșitul pliocenului. În aceast timp s-a format o cantitate mare de material efuziv format din lave andezitice, riolitice, bazaltice, dar și tufuri și aglomerate. Zona este bogată în ape mineralizate, formate după încetarea activității vulcanice, rezultând emanații de CO2 liber sau dizolvat în apele care circulă prin fisurile rocilor, dând astfel izvoare la suprafață. Acestea sunt denumite borcuturi.

În cuprinsul unității de producție se exploatează piatră de carieră, andezite, în cariera de la Dornișoara.

3.2.2 Geomorfologie

Zona muntoasă a U.P II Dornișoara aparține Carpaților Orientali și anume, așa cum s-a mai arătat, este situat în zona munților înalți-Căliman și mijlocii-Munții Bârgăului.

În Munții Călimani se indetifică cele mai reprezentative înălțimi dintre masivele vulcanice din România culminând în Pietrosul Călimanilor cu altitudinea de 2100 m.

Cu timpul, angenții externi au dus la o modificare a reliefului inițial, de la conuri vulcanice și platourile de la poalele acestora, ajungându-se la văi de diferite tipuri și un relief vulcanic complex și variat. Cele mai frecvente forme de relief ale zonei sunt versanții puternic înclinați și abrupți.

Versanții vârfurilor principale sunt acoperiți cu un strat relativ gros de grohotișuri, format din dezagregări intense.

Munții Bârgăului au caracter de munți cu înălțimi mijlocii și mici,prezentând o structură cutată a flișului care este străpuns și acoperit de roci vulcanice. Formele de relief cele mai frecvent întâlnite sunt versanții ușor ondulați cu înclinări de 15-20o.

Privit în ansamblu, relieful U.P-ului în studiu, este predominant muntos.

Forma geomorfologică predominantă este versantul ondulat, cu înclinări repezi, panta medie fiind de 25 grade.

Situatia fondului forestier in raport cu panta terenului

Tabel 3.1

În ceea ce privește expoziția, din tabelul prezentat mai jos se poate observa că ponderea cea mai însemnată, 55%, o au terenurile cu expoziție parțial însorită, iar cele mai slab reprezentate sunt suprafețele umbrite cu o pondere de 15%.

Situația fondului forestier în raport cu expoziția

Tabel 3.2

Fiind munți joși, situați între două masive muntoase de mare înălțime (Călimani și Rodna) munții Bârgăului au permis trecerea cu ușurință din bazinul Bistriței în bazinul Someșului prin pasul (trecătoarea) Tihuța (1170,6 m).

Cele mai reprezentative înălțimi sunt: Vârful Buba (1663 m) și Vârful Cornului (1450 m).

Media altitudinală este de 1300 m, maxima fiind de 1560 m, iar minima de 993 m.

Dupa cum se poate observa în tabelul următor, altitudinea de 1001-1200 m este cea mai reprezentativă, având o pondere de 40%, respectiv 1603,6 ha din totalul de 4027,7 al unității de producție.

Situația fondului forestier în raport cu altitudinea

Tabel 3.3

3.2.3. Hidrologie

Referitor la hidrologie, se constată că teritoriul unității de producție II Dornișoara este situat în bazinul hidrografic al râului Dorna, care este afluent al Bistriței, din marele bazin hidrografic al Siretului.

Râul Dorna izvorăște din munții Călimani și prezintă o multitudine de afluenți, însă cei mai importanți dintre aceștia sunt: Negrișoara, Voroava, Pârâul cu Pești, Muncel și Dornișoara. Acești afluenți au numeroase ramificații în întreg cuprinsul teritoriului, constituind o rețea hidrografică foarte densă, 0,7-0,8km/km2 .

Datorită acestei densități, debitul apelor este în permanență unul ridicat, iar dat fiind faptul că apele acestor râuri curg pe albii cu înclinare mare, acestea au fost folosite în trecut pentru transportul materialului lemnos prin plutărit.

În zona Munților Călimani se întalnesc frecvent izvoare de apă minerală.

3.2.4. Climatologie

Având în vedere amplitudinea altitudinală pe care este distribuit teritoriul U.P-ului, de la 1000 m la 1600 m, se poate vorbi de un climat specific munților mijlocii.

Acest climat al munților mijlocii se caracterizează printr-un regim destul de moderat privind oscilațiile temperaturii aerului, temperatura medie anuală menținându-se în cea mai mare parte a timpului pozitivă.

În ceea ce privește gradienții termici verticali iarna, aceștia au valori medii reduse, 0,3-0,40/100m, deseori producându-se inversiuni de temperatură și izotermii. Primăvara, din cauza consumului mare de căldură necesar pentru topirea zăpezilor și a răcirii adiabatice, aerul este mai rece decât toamna cu 2-4o. Vara, din cauza dezvoltării curenților ascendenți și a răcirii adiabatice corespunzătoare a aerului, gradienții termici verticali au valori mai mari decât în celelalte anotimpuri (0,6 – 0,7o/100m), umezeala relativă se menține mare, iar precipitațiile cresc, repartizându-se cu precădere pe pantele opuse ale munților.

Versanții orientați spre NV, V și SV sunt frecvent acoperiți de nori, din care cad ploi intermitente de lungă durată. Pe pantele adăpostite, orientate spre E, chiar în faza advecției aerului umed, oceanic, predomină timpul senin.

3.2.4.1. Regimul termic

În privința datelor ce caracterizează regimul termic al unității de producție II Dornișoara, acestea sunt prezentate în tabelul urmator:

Elementele regimului termic

Tabel 3.4

Prima zi cu temperatură medie zilnică mai mare de 0oC este 1.IV, 10oC este 1.V, 15oC este 15.VI.

Ultima zi cu temperatură medie zilnică mai mare de 0oC este 21.X, 10oC este 31.IX, 15oC este 1.IX.

Numărul mediu anual de zile cu îngheț este cuprins între 170 – 195. Înghețurile timpurii și cele târzii au consecințe negative asupra vegetației forestiere, mai ales asupra semințișurilor și plantațiilor tinere.

Temperatura medie anuală și amplitudinea temperaturilor medii anuale indică un bilanț termic favorabil dezvoltării vegetației forestiere caracteristice U.P. De asemenea, maximele temperaturilor anuale se înregistrează la mijlocul perioadei de vegetație, cu efect pozitiv asupra dezvoltării arboretelor.

3.2.4.2. Regimul pluviometric

Referitor la elementele de caracterizare a regimului pluviometric specifice unității de producție II Dornișoara, acestea sunt prezentate in tabelul de mai jos.

Elementele regimului pluviometric

Tabel 3.5

Ploile torențiale însoțite de descărcări electrice se manifestă, mai ales, în lunile iunie-august, când cad aproximativ 40% din precipitațiile anuale.

Se observă un deficit în lunile de iarnă, dar, cu toate acestea, scurgerile cele mai mari se produc primăvara, odată cu topirea zăpezii, când solul este încă înghețat și nu permite infiltrarea apei. Tot ca o particularitate pentru precipitații se remarcă cantitatea mare de precipitații în 24 ore, acestea putând cauza creșterea rapidă a debitelor pe principalele cursuri de apă, a gradului de turbiditate, cu influențe negative asupra solului, drumurilor, plantațiilor, așezărilor omenești. Lunile în care se produc cel mai frecvent aceste fenomene sunt iulie și august.

În perioada de vegetație cad cca 70% din cuantumul precipitațiilor anuale, aspect favorabil pentru dezvoltarea vegetației forestiere.

Evapotranspirația potențială medie se situează în jurul valorii de 500 mm/an, valoare sub cantitatea medie de precipitații care cade în cursul sezonului de vegetație, ceea ce reflectă existența unor condiții favorabile de dezvoltare speciilor caracteristice U.P., care beneficiază de suficientă umiditate pe durata întregului sezonul de vegetație

Fenomenele de iarnă au o durată relativ lungă. Stratul de zăpadă, acoperă continuu terenul din decembrie și până în martie, datorită temperaturilor scăzute.

Numărul zilelor cu ninsoare este de 40 zile, iar al celor cu strat de zăpadă de 117. Căderea precipitațiilor sub formă de zăpadă începe în medie în jur de 17 octombrie și durează până în 25 aprilie. Iernile sunt aspre.

Relieful contribuie, de asemenea, la redistribuirea apei din precipitații. Pe terenurile în pantă, deoarece o parte din precipitații se scurg pe versant, umezirea și percolarea solului sunt mai slabe, iar terenurile de la baza versanților și mai ales cele depresionare beneficiază de un plus de umezeală, în această zonă apărând numeroase suprafețe cu înmlăștinare cu durată diferită, în funcție de înclinarea terenului și a substratului.

3.2.4.3. Regimul eolian

Zona în care este situată U.P. II Dornișoara se caracterizează printr-o activitate eoliană intensă, direcțiile și vitezele vânturilor variind foarte mult. Intensitățile vânturilor sunt de obicei reduse sau moderate, dar, ciclic, se manifestă furtuni însoțite de doborâturi de vânt, mai ales la rășinoase, pe terenuri cu soluri superficiale și grohotiș, dar și pe cele fără pantă, dar cu soluri superficiale, cu sau fără fenomene de înmlăștinare, cu precădere iarna, când arborii sunt încărcați cu zăpadă.

Regimul eolian prezintă o importanță deosebită pentru U.P. II Dornișoara datorită condițiilor existente, favorabile producerii doborâturilor : soluri superficiale sau cu exces de umiditate și preponderența molidului în compoziția arboretelor.

Elementele regimului eolian

Tabel 3.6

Cele mai frecvente vânturi sunt cele din direcția vest, care în perioada de iarnă ating valorile cele mai mari. Viteza medie este de 3 – 4 m/s pentru vânturile vestice din timpul iernii și de 2 m/s pentru restul anului. Aceste vânturi sunt și cele mai periculoase pentru arborete, după cum rezultă din orientarea cioatelor arborilor doborâți.

3.2.4.4. Indicatori sintetici ai datelor climatice

Clasificarea după Köppen încadreaza unitatea de producție II Dornișoara în tipul de climat Dfbx- climat ploios, boreal, cu ierni reci, cu precipitații în tot cursul anului, cu temperaturi sub 22ș C în luna cea mai caldă a anului, cu maximum de precipitații la sfârșitul primăverii și minimum de ploaie și de zăpadă la sfârșitul iernii.

În ceea ce urmează, sunt prezentate valorile principalilor indicatori sintetici ai datelor climatice: indicele de umiditate și indicele de ariditate De Martonne:

Indicatorii sintetici ai datelor climatice:

Tabel 3.7

Condițiile climatice prezentate, influențate în mod direct de poziția geografică și de altitudine, oferă condiții bune și foarte bune pentru dezvoltarea speciilor forestiere indigene (molid, brad, fag, paltin de munte), care realizează arborete frumoase, cu mare valoare economică și ecologică.

3.3 SOLURI

Situația solurilor din cadrul unității de baza pe clase, tipuri și subtipuri, precum și suprafața ocupată de acestea, este prezentată în tabelul următor:

Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol:

Tabel 3.8

Se observă faptul că solurile din cuprinsul U.P. sunt în majoritate cambisoluri (districambosol), soluri care, alături de condițiile climatice favorabile, oferă condiții bune pentru dezvoltarea vegetației forestiere.

Spre limita superioară a pădurilor apar și spodisolurile specifice climatului mai aspru, iar în zonele mai joase, cu exces de apă, apar solurile hidromorfe.

3.3.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

Condițiile climatice, geologice, geomorfologice și de vegetație existente au dus la formarea unei game relativ restrânse de soluri, reprezentate la nivelul U.P. II Dornișoara, doar prin districambosoluri (clasa cambisoluri). Dintre districambosoluri, se întâlnesc subtipurile tipic și gleic, a căror descriere este prezentată în continuare.

Districambosolul tipic (56.2% din suprafața U.P. II Dornișoara), cod 3201, cu profil Ao-Bv-R(C), este format pe roci acide, bogate în minerale feromagneziene, andezite, șisturi cristaline, micașisturi, porfirite, gresii, marne, calcare feromagneziene și altele, pe versanți cu expoziții și pante diverse, este un sol puternic acid (3,5-5,8), moderat la foarte humifer, cu un conținut de humus (moder) de 9,8 – 14,3 % pe grosimea de 10-17 cm, oligomezobazic cu un grad de saturație în baze V= 30 – 54 %, mijlociu la foarte bine aprovizionat în azot total (0,50 – 0,73 g%), luto-nisipos la lutos, de bonitate superioară și mijlocie pentru molid, brad și fag. Bonitatea mijlocie este determinată de volumul edafic mijlociu ca urmare a prezenței scheletului pe profil în proporție de 25 – 50 %. În aceste condiții se recomandă compoziții țel diferențiate pe etaje de vegetație, dar condiționate și de volumul edafic al solului.

Prepodzolul tipic (463,10 ha din suprafața U.P. II) cod 4101 cu profil Aou-Bs-R, apare pe versanți cu expoziții și pante variabile. Substratul litologic este format din gresii silicioase, cuarțoase și feruginoase.

Datorită climatului umed, răcoros și cu precipitații abundente, alterarea mineralelor primare este intensă, ajungând până la distrucția silicaților primari și migrarea oxizilor de fier și de aluminiu, sub acțiunea acizilor fulvici ușor solubili în sol. Oxizii liberi se acumulează în orizontul B unde datorită reacției acide are loc și o alterare intensă a silicaților primari, astfel încât orizontul B este un orizont humico-alumino-feriiluvial cât și un orizont de alterare pe loc a mineralelor primare.

Orizontul Aou are grosimi de 10 – 15 cm și este de culoare cenușiu – negricioasă, prezentând grăunți de cuarț lipsiți de pelicule de humus. Orizontul Bs are grosimi de 55 – 80 cm, culoare brun – ruginie spre partea superioară și ruginiu – gălbuie spre partea inferioară. Textura este mijlocie către grosieră, slab diferențiată pe profil. Structura este slabă, sunt permeabile și bine aerisite, sunt biologic mai active decât podzolurile.

Humusul este de tip brut, conținutul de humus în orizontul Aou este ridicat. Gradul de saturație în baze este la nivel oligo-oligomezobazic, mai ridicat în orizonturile inferioare. Aciditatea este foarte puternică în orizontul Ao și puternică în partea de jos a orizontului Bs. Sunt soluri mijlociu profunde și profunde, slab scheletice sau semischeletice. Aprovizionarea cu azot total este foarte bună. Fertilitatea lor este cel mult mijlocie. Bonitatea este mijlocie spre superioară pentru molid și brad și inferioară pentru fag. Factorii limitativi sunt aciditatea ridicată și troficitatea submijlocie.

3.4. TIPURI DE STAȚIUNE

3.4.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune

Referitor la tipul de stațiune, teritoriul U.P-ului II Dornișoara este situat în doua etaje de vegetație și anume : FM3-montan de molidișuri care este identificat pe 75% din teritoriul unității, respectiv 3018,70 ha și FM2-montan de amestecuri de molid,brad și fag pe o suprafață de 993,50 ha reprezentând 25% din întinderea unității în studiu.

Tipurile de stațiune identificate în cuprinsul U.P. II Dornișoara sunt evidențiate în tabelul 3.8 prezentat mai jos :

Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune:

Tabel 3.9

Se observă ponderea mare a stațiunilor de productivitate superioară și mijlocie, care reprezintă 89% din totalul stațiunilor, ceea ce reflectă condițiile bune pentru dezvoltarea vegetației forestiere existente în cuprinsul U.P. II.

Referitor la tipul de statiune cel mai întâlnit se observă ca ponderea cea mai însemnată, respectiv 37% reprezentând 1470,80 ha din totalul suprafeței o are stațiunea cu codul 2333- Montan de molidișuri Bs, brun acid și andosol edafic mare și mijlociu cu Oxalis-Dentaria, +/- acidofile.

Acest tip de stațiune este specifică versanților repezi, cu expoziții diferite, solul este districambosol, cu mull, bogat în humus, mijlociu profund la foarte profund, nescheletic sau slab scheletic, luto-nisipos, cu volum edafic mare. Climat specific subetajului inferior de molidișuri, este optim pentru dezvoltarea molidului. Regim de umiditate echilibrat, apa accesibilă asigurată la nivel optim, solul este foarte bine aprovizionat în azot și baze de schimb. Bonitate superioară pentru molidișuri.

3.5. TIPURI DE PADURE

Tipurile de pădure identificate în cuprinsul U.P-ului în studiu sunt consemnate in tabelul „Evidența tipurilor de pădure” prezentat în continuare :

Tipuri de pădure„

Tabel 3.10

Cel mai răspândit tip de pădure este molidișul normal cu Oxalis acetosella, 37 % din suprafața U.P., care este de productivitate superioară. Acest tip și molidișul de altitudine mare cu Oxalis acetosella ocupă peste 58% din suprafața U.P. fapt ce face ca această unitate de bază să cuprindă un fond valoros atât ca productivitate cât și ca varietate de sortimente de lemn având în vedere și amestecurile montane de rășinoase și fag.

CAP IV. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR

4.1. ISTORICUL ȘI ANALIZA MODULUI DE GOSPODĂRIRE A PĂDURILOR DIN TRECUT PÂNĂ LA INTRAREA ÎN VIGOARE A AMENAJAMENTULUI EXPIRAT

4.1.1. Evolu]ia naturii proprietății și a modului de gospodărire a pădurilor înainte de anul 1948

Istoricul pădurilor administrate de către Ocolul Silvic Comunal Josenii-Bârgăului din cadrul Unității de producție II Dornișoara se desprinde din cel al pădurilor celor 44 de comune grănicerești și este comun cu cel al pădurilor tuturor comunelor din Valea Bârgăului.

Pădurile, până la mijlocul secolului al XVIII-lea au aparținut locuitorilor liberi din zonă și marilor proprietari feudali.

Prin decretul imperial din 15 aprilie 1762 se înființează "Regimentul 2 Grăniceresc Năsăud" cu soldați recrutați din comunele Văii Someșului. Aceștia primeau drept plată pentru serviciul de pază folosirea pădurilor și pășunilor.

Evidențele au fost ținute în urbarii distruse de incendiu în anul 1770 când se întocmesc "Cărțile funciare". Între anii 1872-1878 pădurile trec în administrația separată a comunelor sub numele de "Pădurile celor 44 comune".

Guvernul imperial de la Viena hotărăște în 1851 desființarea regimentelor grănicerești din Transilvania, între care și cel năsăudean. În această perioadă, au urmat apoi 21 de ani de rezistență și solicitări neîntrerupte pentru redobândirea drepturilor de proprietate asupra pădurilor și pășunilor.

Prin legea XXI din anul 1890 pădurile acestei U.B. au fost incluse în administrația silvică de stat, admițându-se ca acea parte din păduri care depășesc trebuințele casnice ale celor 44 comune să fie administrate în comun, cealaltă parte fiind defalcată proporțional cu nevoile fiecărei familii și administrată individual din punct de vedere silvic.

Pădurile administrate în comun au fost gospodărite de Direcția Silvică Bistrița-Năsăud (D.S.B.N.) și comunele pe raza cărora se aflau. În administrația comunelor au rămas așa zisele "păduri comunale", existând totodată și "păduri țărănești", acestea fiind constituite din suprafețe mai mici acoperite cu vegetație forestieră, deținute de familii țărănești sau de țărani individuali.

Începând cu 13 aprilie 1948, toate pădurile au fost naționalizate trecând în proprietatea satului.

4.1.2. Modul de gospodărire a pădurilor după anul 1948

Se mentionează că pădurile care care alcătuiesc unitatea de producție II Dornișoara provin din patru unități de producție din Ocolul Dorna Candrenilor, Direcția Silvică Suceava astfel:

– U.P. I Negrișoara 959,9 ha;

– U.P. III Voroava 2351,7 ha;

– U.P.IV Strunioru 390,0 ha;

– U.P. V Dornișoara 326,1 ha.

După naționalizarea pădurilor în anul 1948, s-au întocmit amenajamente pentru toate pădurile din zonă după o concepție unitară. Primul a fost cel din 1949 în cadrul M.U.F.B Dornele. Acest mod de organizare a amenajării a dus la dereglarea bunei organizări din trecut.

In anul 1956 se revine la amenajarea pe ocoale silvice în cadrul cărora s-au delimitat unități de producție/protecție care au constituit obiectul propriu-zis al amenajamentelor. Metoda de amenajare a fost a claselor de vârstă la amenajamentele din 1949 și 1960 și a creșterii indicatoare la cele ce au urmat. În ceea ce privește subunitățile, acestea au fost de codru regulat cu sortimente obișnuite la care s-au adăugat, din 1982 și câte o subunitate de conservare deosebită.

4.2. CONCLUZII PRIVIND GOSPODARIREA PADURILOR

4.2.1 Structura pădurii

Evoluția claselor de vârstă:

Tabel 4.1

Din tabelul de mai sus, se observă ca în ceea ce privește evoluția claselor de vârstă, de la amenajarea din 2004 la cea actuală se înregistrează un dezechilibru al structurii fondului de producție, iar o echilibrare a acestuia necesită o perioadă lungă de timp.

Diferențele ce se înregistrează pe clase de vârstă între cele două amenajari consecutive, apar ca o consecință firească a evoluției arboretelor în timp, dar și a tăierilor (de regenerare sau accidentale în cazul doborâturilor de vânt în masă) și a împăduririlor făcute în perioada de aplicare a respectivului amenajament.

Referitor la amenajamentul din 2010 se observă un excedent de arborete în clasele a II-a, a III-a și a V-a de vârstă.

Evolutia compoziției :

Tabel 4.2

Din tabelul 4.2 se observă că, procentele de participare a speciilor în compoziția arboretelor de la o amenajare la alta diferă. Putem constata că, în general, arboretele se mențin în limitele compozițiilor tipurilor naturale fundamentale de pădure, corespunzătoare etajelor de vegetație existente în această unitate de bază, dar pentru ca arboretele să devină mai puțin vulnerabile la acțiunea vântului este necesar ca alături de molid să fie promovate și alte specii mai rezistente cum sunt laricele, bradul, fagul, paltinul de munte. Modificări în compoziția actuală s-au produs și ca urmare a preluării unei noi suprafețe care s-a înglobat fondului forestier existent.

Evolutia claselor de producție :

Tabel 4.3

Condițiile pedoclimatice existente pe teritoriul unității sunt reflectate de repartizarea suprafețelor cu pădure pe categorii de productivitate. În U.B. în studiu predomină arboretele de productivitate superioară, clasa a II-a de producție, potențialul stațional fiind foarte bun pentru principalele specii : molid, brad și fag.

Evoluția densității arboretelor :

Tabel 4.4

Din tabelul 4.4 se observă că, procentual, consistența arboretelor a scăzut fiind multe arborete parcurse cu tăieri de regenerare intermediare sau afectate de doborâturi de vânt.

Pe clase de vârstă, evoluția densității arboretelor are o dinamică aparte, arboretele cu consistențele cele mai mici fiind cele cu vârste de peste 100 ani, atât datorită doborâturilor de vânt, cât și practicării tratamentelor cu perioade medii-lungi de regenerare – regenerare sub masiv.

Concluzionând, putem afirma că gospodărirea silvică a avut, în general, un efect benefic asupra stării pădurilor, deși ar fi existat posibilitatea obținerii unor rezultate mai bune, prin aplicarea mai exactă a prevederilor amenajamentelor anterioare, ceea ce ar fi dus la o ameliorare a compozitiei, evitându-se crearea de molidișuri pure, expuse atât acțiunii distructive a vântului, cât și a vânatului. Pentru etapele viitoare se impune, de asemenea, o atenție maximă în gospodărirea pădurilor, astfel încât condițiile staționale bune și foarte bune existente în cuprinsul U.P. II Dornișoara să fie valorificate cu o eficiență superioară.

CAP V. STABILIREA FUNCȚIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE PĂDURII ȘI A BAZELOR DE AMENAJARE

5.1. STABILIREA FUNCȚIILOR SOCIAL-ECONOMICE ȘI ECOLOGICE ALE PĂDURII

5.1.1. Obiective social-economice și ecologice

În ceea ce privește obiectivele social-economice și ecologice, acestea sunt stabilite în concordanță cu cerințele societății actuale. La reglementarea modului de gospodărire a pădurilor din cuprinsul U.P-ului în studiu se au în vedere următoarele aspecte:

-producerea unei game variate de sortimente lemnoase pentru industria lemnului;

-asigurarea unor efecte de protecție;

În cazul primului aspect, cerințele de masă lemnoasă se bazează pe lemnul de dimensiuni mari – lemn gros pentru cherestea si alte utilizări.

În ceea ce privește asigurarea efectelor de protecție, în cazul acestei unități de producție apar o serie de obiective legate de protecția solurilor și terenurilor.

O sinteză a obiectivelor social-economice și ecologice, stabilite pentru pădurile din această unitate de bază, este prezentată în tabelul urmator:

Obiectivele social economice și ecologice:

Tabel 5.1

5.1.2. Funcțiile pădurii

În vederea satisfacerii obiectivelor social-economice și ecologice stabilite, s-a realizat zonarea funcțională pe grupe, subgrupe și categorii funcționale a arboretelor, conform criteriilor din „Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor”, edițiile 1986 și 2000, prevederilor temei de proiectare și proceselor verbale întocmite la Conferințele I și a II-a de amenajare.

Încadrarea pe grupe si subgrupe funcționale :

Tabel 5.2

În raport cu funcțiile atribuite arboretelor, în cuprinsul U.P. se diferențiază mai multe tipuri de categorii funcționale, prezentate în tabelul 5.3 :

Tipuri de categorii funcționale:

Tabelul 5.3

Tipul funcțional grupează toate categoriile funcționale pentru care sunt indicate măsuri silviculturale similare. Astfel:

Tipul I (T I) – păduri cu funcții speciale pentru ocrotirea naturii, pentru care, prin lege, sunt interzise orice fel de exploatări de lemn sau de alte produse, fără aprobarea organului competent prevăzut în lege;

Tipul II (T II) – păduri cu funcții speciale de protecție situate în stațiuni cu condiții grele sub raport ecologic, precum și arborete în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă, impunându-se numai lucrări speciale de conservare;

Tipul III (T III) – păduri cu funcții speciale de protecție pentru care nu se admit, de regulă, decât tratamente intensive -grădinărit, cvasigrădinărit;

Tipul VI (T VI) – păduri cu funcții de producție și protecție la care se poate aplica întreaga gamă a tratamentelor prevăzute în normele tehnice, potrivit condițiilor ecologice, social-economice și tehnico-organizatorice.

5.1.3. Subunități de producție sau de protecție constituite

Subunitatea de gospodărire cuprinde suprafețele de pădure, grupate sau dispersate, în care este necesar și justificat, sub raport ecologic și social-economic, să se aplice un regim de gospodărire diferit de cel al celorlalte porțiuni de pădure. În cadrul U.B. în studiu au fost constituite următoarele subunități de gospodărire (S.U.P.):

S.U.P. „A” – codru regulat, sortimente obișnuite, în suprafață de 2567,5 cuprinzând grupa a II-a funcțională, categoria funcțională 1.B(TVI) și grupa I funcțională din tipul III.

S.U.P. „M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită, în suprafață de 123,80 ha, cuprinzând arboretele încadrate în grupa I funcțională, categoriile funcționale 2.A , 2I, 2J, tipul II de categorie funcțională ;

S.U.P. „K”- Rezervații de semințe, în suprafață de 21,40 ha cuprinzând arboretele încadrate în grupa I categoria funcțională 5H.

S.U.P. „E”- Păduri supuse regimului de ocrotire integrală , în suprafață de 1268,50 ha și cuprinde arboretele din zona de conservare specială a Parcului Național Călimani;

5.2. STABILIREA BAZELOR DE AMENAJARE ALE ARBORETELOR ȘI ALE PĂDURII

5.2.1 Regimul

Regimul sau modul general în care se asigură regenerarea unei păduri (din sămânță sau pe cale vegetativă) definește structura pădurii din acest punct de vedere. Luându-se în considerare obiectivele social-economice propuse dar și necesitatea folosirii capacității de producție cât mai corespunzător, în unitatea de producție II Dornișoara s-a adoptat regimul codrului, regim cu regenerare din sămânță.

5.2.2 Compoziția-țel

Compoziția-țel reprezintă asocierea și proporția speciilor din cadrul unui arboret care îmbină în orice moment al existenței lui, în modul cel mai favorabil, exigențele biologice ale pădurii cu cerințele social-economice.

Cu ocazia lucrărilor de descriere parcelară a fost stabilită compoziția-țel pentru fiecare arboret în parte, în funcție de condițiile staționale existente, de exigențele biologice ale speciilor, de cerințele societății și ținând cont de prevederile normelor tehnice.

Pentru arboretele exploatabile s-a stabilit compoziția de regenerare.

Pentru arboretele preexploatabile și neexploatabile s-a fixat compoziția-țel la exploatabilitate, urmărindu-se realizarea celei mai favorabile compoziții la care pot ajunge arboretele, în funcție de compoziția actuală și de posibilitățile de modificare a acesteia prin intervențiile ce se vor face.

În cazul terenurilor goale destinate împăduririi s-au stabilit compoziții de împădurire.

Compoziții-țel pe subunități de producție/protecție

Tabel 5.1

Din analiza tabelului 5.1. se observă că există diferențe între compozițiile actuale și cele considerate ideale (țel), atât pe subunități de producție/protecție, cât și la nivel de U.B. Situația se datorează rezultatelor nu tocmai bune ale gospodăririlor anterioare.

5.2.3 Tratamentul

Tratamentul presupune un complex de măsuri silvotehnice prin care pădurea este îndrumată de la întemeiere și pănă la exploatare și regenerare conform cu structura și țelurile fixate.

Pentru arboretele exploatabile din cuprinsul U.B., ținându-se cont de caracteristicile acestora, de obiectivele social-economice și ecologice urmărite și în concordanță cu prevederile din „Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor”, s-au adoptat următoarele tratamente:

Tratamentul tăierilor progresive – în amestecuri de molid, brad și fag, dar și în molidișuri pure cu semințișuri instalate dintr-un motiv sau altul (tratamente aplicate, extragerea produselor accidentale, etc.), care se pretează acestui tip de tratament;

Tratamentul tăierilor rase, în parchete mici, sub 3,0 ha – în molidișurile pure fără semințiș utilizabil.

5.2.4 Exploatabilitatea

În cazul U.P II Dornișoara, datorită faptului ca regimul adoptat este regimul codrului regulat, exploatabilitatea se exprimă prin vârsta exploatabilității.

Această vârstă s-a stabilit ținându-se seama de funcțiile social-economice și ecologice atribuite fiecărui arboret în parte. Datorită faptului ca fiecărui arboret îi este atribuită o funcție specifică, îi corespunde o anumită exploatabilitate.

Pentru arboretele din grupa a II-a funcțională, dar și pentru arboretele din grupa I funcțională pentru care se permite recoltarea de produse principale (totalitatea arboretelor în producție) s-a adoptat exploatabilitatea tehnică, respectiv exploatabilitatea de protecție. La arboretele din grupa I, s-a majorat, ca și la amenajarea precedentă, vârsta explotabilității cu 10 ani.

Pentru arboretele cu funcții speciale de protecție, în care nu se reglementează producția nu s-au stabilit vârste ale exploatabilității, ele urmând a fi gospodărite doar prin lucrări de îngrijire, tăieri de igienă, prin lucrări (tăieri) de conservare, iar în S.U.P. „E” nu sunt prevăzute nici un fel de lucrări

5.2.5 Ciclul

Una dintre bazele principale de amenajare este ciclul de producție. Acesta determină mărimea și structura pădurii în ansamblul său, în raport cu vârsta arboretelor componente. Luându-se în considerare speciile și formațiunile forestiere care compun pădurea, starea actuală a arboretelor, obiectivele social-economice și ecologice de realizat și media vârstei exploatabilității, s-a adoptat ciclul de 110 ani pentru S.U.P. „A”.

CAP. VI APLICAREA RĂRITUURILOR ÎN U.P II DORNIȘOARA

6.1 CARACTERISTICILE RĂRITURILOR

6.2.1 Aspecte generale

Pe măsură ce arboretul depășește stadiul de nuieliș-prăjiniș și intră în cel de păriș, apoi codrișor și codru mijlociu, caracteristicile sale ecologice se modifică treptat. Se diferențiază clar clasele de arbori din etajul superior precum și etajele speciilor ajutătoare și cel al arbuștilor, spațiul aerian ocupat de arboret se mărește, iar numărul de arbori pe unitatea de suprafață se micșorează. Față de aceste noi particularități ale arboretului, pentru a se obține productivitatea optimă, atât în ceea ce privește volumul cât și calitatea lemnului produs, este necesar ca operațiunile culturale aplicate să se adapteze la aceste particularități.

Lucrările de îngrijire, așa cum mai sunt numite operațiunile culturale, care se efectuează în aceste stadii de dezvoltare ale arboretului și care urmăresc selecția individuală sunt numite rărituri.

Răritura este o lucrare de îngrijire care se efectuează periodic în acele arborete, care și-au realizat stadiul de păriș și apoi stadiile de codrișor și codru mijlociu, prin care se reduce, prin selecție pozitivă, numărul de exemplare la unitatea de suprafață, micșorându-se temporar consistența, în scopul ameliorării structurii ,creșterii și calității arboretelor și, în final, a eficacității funcționale a acestora. Lucrarea are un pronunțat caracter de îngrijire individuală a arborilor, de dirijare a proporției actuale a speciilor spre compoziția-țel, de realizare a unei structuri optime în raport cu țelul de gospodărire a pădurii.

Intervalul de executare a răriturilor se suprapune peste perioada de creștere curentă intensivă în volum, respectiv, peste stadiile de păriș și codrișor. Convențional, prima răritură se execută atunci când arboretul realizează diametrul mediu de 8-10 cm și înălțimea superioară de 10-12 m. Răriturile se sistează de regulă în momentul trecerii arboretelor în faza de codru (mijlociu), aproximativ la o vârstă mai mică cu 20 de ani față de vârsta exploatabilității, dacă până atunci au fost sistematic parcurse cu lucrări de îngrijire. În stadiul de codru mijlociu, răriturile se efectuează numai în arboretele care se conduc la vârste mari (de peste 130-140 ani), pentru producerea de sortimente valoroase (lemn pentru furnire, lemn de rezonanță).

În raport cu caracteristicile, starea arboretelor și țelul de gospodărire, se pot aplica următoarele metode: răritura de sus, răritura de jos și diferite combinații între acestea. Ținând cont de starea arboretelor din U.P. II. Dornișoara, s-a considerat că metoda de răritură cea mai indicată pentru ele, este combinația dintre metoda de sus și metoda de jos, care constă din selecționarea și promovarea arborilor valoroși (de viitor), intervenind după nevoie, atât în plafonul superior, cât și în cel inferior.

6.2.2 Tehnica de executare a răriturilor

Se diferențiază în raport cu țelurile de gospodărire, formațiile forestiere (tipuri de pădure) și starea arboretelor. Lucrarea constă în identificarea arborilor de valoare (arbori de viitor, V), după anumite criterii. Arborii se aleg din categoria speciilor principale, din clasele 1 și 2 Kraft, din rândul arborilor sănătoși, cu trunchiuri cilindrice bine conformate, fără înfurciri și alte defecte, cu coroana cât mai simetrică și cu ramuri relativ subțiri. Alegerea lor se face în funcție de țelul de producție (lemn pentru furnire, cherestea, efecte de protecție hidrologice majore, efecte estetice deosebite, ș.a.). Arborii de viitor se însemnează după posibilități, printr-un inel de 3 cm materializat cu vopsea albă la înălțimea de 1,5 m de la sol.

Arborii de extras se aleg numai după alegerea și eventual însemnarea arborilor de viitor. Totodată se identifică și arborii ajutători (folositori), care au importanță deosebită în dezvoltarea în continuare a arborilor de viitor. După identificarea arborilor de viitor și a celor ajutători, se va trece la marcarea și inventarierea arborilor de extras.

Determinarea arborilor de extras se apreciază cu multă grijă, în fiecare situație se apreciază cu multă atenție gradul actual de închidere al arboretului și cel care va rezulta după ce vor fi tăiați arborii destinați extragerii.

6.2.3. Marcarea arborilor

Marcarea arborilor de extras se va face cu mult discernământ, sub conducerea cadrelor tehnice cu pregătire superioară și numai după ce arboretul va fi parcurs în prealabil, pentru cunoașterea structurii și stării lui, în raport cu obiectivele urmărite. Arborii de extras vor fi însemnați cu un cioplaj vizibil și marcați cu ciocanul de marcat, conform instrucțiunilor în vigoare. Marca se aplică la baza arborelui, deasupra solului. Astfel se poate verifica și după efectuarea răriturilor, că au fost extrași numai arborii însemnați în acest scop.

Foto 1.Amprenta cioanului de marcat pe un arbore extras

6.2.4. Mijloace de realizare

Tehnologiile de exploatare vor fi cele specifice acestui gen de lucrări. Ele se vor stabili de către specialiștii sectoarelor sau agențiilor de exploatare, împreună cu specialiștii ocolului, potrivit instrucțiunilor tehnice în vigoare, în așa fel încât să nu se producă prejudicii arborilor rămași pe picior, îndeosebi ai celor de viitor, care trebuie protejați.

6.2.5. Intensitatea și periodicitatea răriturilor

Unul din elementele deosebite, prin care poate fi dirijat efectul răriturilor asupra productivității arboretelor și a calității lemnului produs de acesta, este intensitatea operațiunii.

Deoarece în stadiul de păriș, arboretul are creșterea în înălțime maximă, pentru a se obține trunchiuri drepte și bine elagate, este necesar să se țină arboretul cât mai închis. Se cunoaște însă faptul, că dacă desimea arboretului depășește o anumită valoare, productivitatea acestuia scade față de cea optimă. Trebuie apreciat deci, în fiecare caz în parte, până unde urmează să se meargă cu densitatea arboretelor. Pot fi cazuri, când pentru un surplus de calitate, se va renunța la o parte din productivitate din volum. În alte situații, se va da preferință creșterii maxime în volum. Deci în stadiul de păriș, intensitatea răriturii va fi stabilită în fiecare caz în parte, atât în funcție de particularitățile biologice ale tipului de pădure de îngrijit, de stadiul de dezvoltare a arboretului, cât și de scopul urmărit prin efectuarea răriturii.

Pentru scopuri practice, în instrucțiunile și normele tehnice în vigoare, orientativ sunt stabilite intensitățile răriturilor pentru diferitele formații forestiere. Ele sunt redate în tabelul următor:

Indici de recoltare prin lucrări de îngrijire-rărire (în procente față de volumul

anterior intervențiilor) pentru arboretele parcurse sistematic cu asemenea lucrări și

având indici de densitate de 0,9-1,0

Tabel 6.1

Intensitățile arătate în tabel sunt numai orientative. Situațiile ce se pot întâlni în practică, sunt atât de variate, încât aplicarea rigidă a acestor indici de recoltare poate conduce la rezultate dăunătoare productivității arboretelor.Intensitatea răriturilor nu trebuie să afecteze creșterea,calitatea și rezistența la vânt a arboretelor (Milescu, I., 2006).

Pe lângă intensitatea de dat răriturilor, pentru a se obține efectul optim de la acestea, periodicitatea răriturilor este un alt element de importanță deosebită.

Principial este necesar să se revină în același arboret cu o nouă răritură, după ce efectul primei rărituri a fost anihilat, adică după ce coroanele arborilor au crescut în așa măsură încât gradul de acoperire al arboretului a ajuns la valoarea pe care a avut-o înainte de efectuarea răriturii precedente sau s-a apropiat mult de acea valoare. Acest lucru se realizează în arborete diferite, după perioade de timp diferite, în funcție de particularitățile biologice ale speciei, iar în cadrul aceleași specii, în funcție de condițiile staționale; adică în funcție de principalele particularități ale tipului de pădure de parcurs cu răritură.

Ca și în cazul intensității răriturilor, pentru scopuri practice, în normele de aplicare a tăierilor de îngrijire în arborete tinere, orientativ, este dată periodicitatea acestor intervenții, prezentate în tabelul 6.2:

Periodicitatea lucrărilor de îngrijire pentru arborete parcurse

sistematic cu asemenea intervenții silviculturale

(valori orientative pentru scopuri de programări pe deceniu)

Tabelul 6.2

Cum s-a precizat mai înainte, cifrele din tabel au un caracter orientativ. De aceea, timpul de revenire cu o nouă răritură pe aceași suprafață, deci stabilirea periodicității răriturilor proiectate, s-a făcut cu multă atenție, prin cercetarea caracteristicilor biologice ale arboretelor studiate, respectiv a stadiului de dezvoltare în care se află ele sau în care vor ajunge în deceniul următor.

CAP. VII PLANIFICAREA DECENALĂ A OPERAȚIUNILOR

CULTURALE – RĂRITURI

7.1. Memoriu justificativ

Stabilirea suprafețelor de parcurs cu rărituri în deceniul următor și includerea lor în planul decenal s-a realizat în funcție de starea actuală a arboretelor, dar ținându-se cont și de evoluția lor în perioada următoare, respectiv trecerile arboretelor din și în diferite stadii de dezvoltare. Pentru stabilirea urgenței răriturilor s-au avut în vedere o serie de criterii, printre care se numără:

Vârsta arboretelor. De regulă se dă prioritate arboretelor tinere, 20-30 ani, datorită faptului că acestea prezintă o creștere maximă în înălțime în acest stadiu de dezvoltare, iar efectele răriturii se refac într-un timp mult mai scurt decât în cazul arboretelor aflate în stadii mai avansate de dezvoltare.

Consistența. La întocmirea planului decenal se acordă prioritate arboretelor cu o densitate mare și cu gradul de închidere al coronamentului care prezinta indicii cu valori mari. Se mai ține cont și de faptul ca arboretele au mai fost sau nu parcurse anterior cu tăieri de îngrijire.

Compoziția. Primează arboretele de amestec, și în special amestecurile care cuprind specii cu temperamente diferite, cum sunt cele de molid cu fag.

Productivitatea. Având în vedere ca în arboretele de productivitate superioară, închiderea golurilor produse prin efectuarea răriturilor se realizează intr-un timp mai scurt, arboretele se planifică pentru răritură în oridinea claselor de producție, începându-se cu clasa I de producție.

La întocmirea planului decenal se urmmărește ca volumul lucrărilor de executat, adică suprafețele de parcurs anual cu rărituri să fie împărțite pe ani cât mai omogen astfel ca planificarea anuală și efectuarea lucrărilor sa fie cât mai ușoară.

7.2 PLANUL DECENAL DE APLICARE AL RĂRITURILOR

Tabel 7.1

7.3 CALCULUL VOLUMULUI PROBABIL DE RECOLTAT AL RĂRITURILOR

Masa lemnoasă de extras prin rărituri se determină pentru fiecare arboret în care s-au planificat rărituri, pe fiecare intervenție, în funcție de volumul probabil al arboretului în momentul intervenției și un indice de recoltare mediu. Conform „Normelor tehnice pentru îngrijirea si conducere arboretelor „ , indicele de recoltatre se determină pe formații forestiere și în funcție de vârsta arboretelor , având un caracter orientativ și care trebuie corelat cu realitățile din teren și adaptat în consecință.

Astfel posibilitatea decenală pentru arboretele din cuprinsul unitățiilor amenajistice cuprinse în planul decenal de aplicare al răriturilor este de 23266 mc, revenind în fiecare an un volum de 2326 mc.

Calculul volumului probabil de recoltat al răriturilor

Tabel 7.2

7.4 CALCULUL INTENSITĂȚII INTERVENȚEI ÎN ARBORETELE DIN U.P II DORNIȘOARA

În vederea calculării intensității răriturilor, din unitățiile amenajistice cuprins în planul decenal de aplicare al răriturilor au fost selectate trei unități, în care s-a intervenit în primul an al planului, respectiv 2017.

În acest scop au fost amplasate piețe de probă în locuri reprezentative ale arboretelor, piețe de formă pătrată de 2500 m2 fiecare. În aceste suprafețe de probă s-a procedat la inventarierea pe specii și categorii de diametre a tuturor arborilor existenți, rezultatele fiind prelucrate și centralizate în tabele reprezentative. Totodata cu ocazia inventarierii, s-au identificat biogrupele de arbori și au fost aleși arborii de viitor, iar mai apoi s-au stabilit arborii de extras.

În continuare au fost calculate suprafețele de bază și volumul arborilor inițiali dar și a celor extrași. Intenistatea intervențiilor a fost determinată pe număr de arbori, suprafață de bază și volum.

Diametrul arborilor a fost masurat cu clupa forestieră, iar înălțimile acesora cu hipsometrul.

Foto.2 Măsurarea înălțimilor cu hipsometrul

Foto.3. Măsurarea diametrelor cu clupa forestieră

Foto.4.Înregistrareadatelor în carnetul de inventariere

7.4.1 Calculul intensității în unitatea amenajistică 17A

Unitatea amenajistică 17A are o suprafață de 21.90 hectare, pădurea fiind amplasată pe un versant ondulat, cu expoziție nord-vestică. Panta medie are o valoare de 20o iar altitudinal se încadrează între o limită inferioară cu valoarea de 1061 metri, urcând până la 1200 metri.

Arboretul este unul artificial de producție superioară, având o compoziție actuală 9MO1FA dar propunându-se o compoziție țel 8MO1FA1PAM.

Vârsta actuală a arboretului este de 55 de ani, iar vârsta exploatabilității fixată la 110 ani.

În unitatea amenajistică 17A, care face obiectul acestui studiu, s-a inventariat o suprafață totală de 5000 m2, suma a două piețe de probă a 2500 m2 fiecare, adica 0,5 hectare, reprezentând 2,3 % din suprafața totală a unității.

7.4.1.2 Calculul intensității pe numărul de arbori

Intensitatea pe număr de arbori în piața de probă amplasată în u.a 17A:

Tabel 7.3

Din tabelul 7.3 se observă că în prima piață de probă care are dimensiunea de 2500 m2, au fost identificați un număr de 161 arbori care au fost inventariați pe specie și categoria de diametre.

Referitor la distribuția arborilor pe categoria de diametre se constată că numărul cel mai mare de indivizi corespund diametrului de 8 cm, iar cele mai puține exemplare au diametre mari, respectiv 30, 32 cm.

Grafic 1. Numărul de arbori inițial pe categorii de diametre în piața de probă 1

Numărul de arbori extrași pentru fiecare categorie de diametre este în raport cu numărul de arbori inițiali, astfel din categoria 8-10 cm s-au extras cel mai mare număr de arbori iar din categoriile 26-32 cei mai puțini, respectiv nici un individ.

Referitor la arborii extrași, graficul cu numărul de arbori extrași pe categorii de diametre arată în felul următor:

Grafic 2. Numărul de arbori extrași pe categorii de diametre în piața de probă 1

Din cele menționate mai sus, rezultă că în suprafața de probă 1, cu dimensiunea de 2500 m2 amplasata în unitatea amenajistică 17A , s-a aplicat o răritură cu o intensitate pe numărul de arbori de 19,88%, extrăgându-se dintr-un total de 161 de arbori un număr de 32 de indivizi.

În ceea ce privește a doua suprafață de probă, în aceasta s-au identificat și inventariat un număr de 170 de arbori. Datele au fost prelucrate și centralizate în tabelul de mai jos:

Intensitatea pe număr de arbori în piața de probă amplasată în u.a 17A:

Tabel 7.4

Referitor la piața de probă a doua, în cuprinsul acesteia cei mai reprezentativi sunt arborii cu diametrul între 8-12 cm, iar odată cu creșterea în diametru numărul de arbori scade. Determinarea intensității pe numărul de arbori s-a realizat cu ajutorul formulei In=(Ne*100)/Ni, unde:

In – intensitatea pe numărul de arbori;

Ne – numărul de arbori extrași;

Ni – numărul de arbori inițial;

Privitor la graficele care reprezintă numărul de arbori inițial pe categorii de diametre și numărul de arbori extrași pe categorii de diametre, acestea sunt exprimate mai jos.

Grafic 3. Numărul de arbori inițial pe categorii de diametre în piața de probă 2

Grafic 4. Numărul de arbori extras pe categorii de diametre în piața de probă 2

7.4.1.3 Calculul intensității pe suprafața de bază

Un alt mod de determinare al intensității răriturii este calculul acesteia în raport cu suprafața de bază. La fel ca în cazul determinării intensității pe numărul de arbori, datele culese din teren au fost prelucrate și centralizate în tabelul următor:

Determinarea intensității răriturii în raport cu suprafața de bază

Tabel 7.5

Din tabelul 7.5 se observă că, în cazul în care calculul intensității se face după suprafața de bază, valoarea rezultatului este mult mai redusă.

Referitor la piața de probă a doua, rezultatele au fost trecute în tabelul ce urmează și remarcă, asemenea primei suprafețe de probă ca valorile finale sunt mai scăzute.

Determinarea intensității răriturii în raport cu suprafața de bază

Tabel 7.6

7.4.2 Calculul intensității în unitatea amenajistică 43E

Unitatea amenajistică 43E, are o suprafață de 9,20 hectare, întreaga suprafață fiind amplasată pe un versant ondulat cu expoziție sudică.

În ceea ce privește limitele altitudinale, arboretele acestei unități se încadrează între 1200 și 1300 metri. Tipul natural fundamental de pădure este artificial de producție superioară, având compoziția actuală 8MO1BR1LA, compoziție identică cu cea țel.

Din această unitate se dorește obținerea unor sortimente de molid gros și foarte gros pentru cherestea și totodata sortimente mijlocii de brad pentu celuloză și construcții.

Vârsta arboretului este de 25 de ani, iar vârsta exploatabilității este fixată la 120 de ani.

În această unitate amenajistică s-a procedat la amplasarea a două piețe de probă a 2500 m2 fiecare, însumând 5,5 % din suprafața unității.

S-a procedat la identificarea și inventarierea integrală a arborilor din cuprinsul piețelor de probă, iar apoi centralizarea datelor în tabelul de mai jos pe specii, categorii de diametre și număr de arbori. Ca și în cazul unității amenajistice 17A, intensitatea răriturilor s-a determinat pe numărul de arbori cu ajutorul formulei:

In=(Ne*100)/Ni, unde:

In – intensitatea pe numărul de arbori;

Ne – numărul de arbori extrași;

Ni – numărul de arbori inițial;

Intensitatea răriturilor în piața de probă amplasată în u.a 43E:

Tabel 7.5

În tabelul 7.5 se regăsesc datele centralizate culese din teren din cadrul piețelor de probă amplasate. În suprafața de probă 1, care are o dimensiune de 2500 m2 s-au identificat un număr total de 213 indivizi, dintre care 208 din specia molid, 3 din specia brad, iar restul de 2 din specia fag. Cea mai reprezentativă categorie de diametre este cea de 8 cm, căreia îi aparțin un număr de 34 de indivizi. Se observă că odata cu creșterea în diametru numărul de arbori scade simțitor.

Cu ajutorul formulei exemplificate mai sus, s-a procedat la calculul intensității răriturii pentru piața de probă în discuție, reieșind o intensitate de 23,94%.

Grafic 5. Numărul de arbori inițial pe categorii de diametre în piața de probă 1

Grafic 6. Numărul de arbori extras pe categorii de diametre în piața de probă 1

Referitor la a doua piață de probă, datele culese se gasesc în tabelul de mai jos:

Intensitatea pe număr de arbori în piața de probă amplasată în u.a 43E:

Tabel 7.6

În această suprafață de probă se poate observa că numărul total de arbori este de 175, dintre care s-a procedat la extragerea a 39 de indivizi, aparținând speciilor molid și brad.

După calculele aferente, se constată o intensitate a răriturii de 22,29%.

În cele ce urmează, se realizează graficele cu numărul de arbori inițiali pe categorii de diametre și numărul de arbori extras pe categorii de diametre.

Grafic 7. Numărul de arbori inițial pe categorii de diametre în piața de probă 2

Grafic 8. Numărul de arbori extras pe categorii de diametre în piața de probă 2

7.4.2.1 Determinarea intensității răriturii pe suprafața de bază

Referitor la unitatea amenajistică 43E, datele prelucrate s-au înscris în tabelele ce urmează:

Determinarea intensității răriturii pe suprafața de bază

Tabel 7.7

De remarcat că în cazul pieței de probă 1 amplasate în unitatea amenajistică 43E, valoarea intensității pe suprafața de bază este mai mică decât cea pe numărul de arbori și se apropie de cea data de normele tehnice, adică 18%.

În cazul celei de a doua pieța de probă, calculele pentru determinarea intensității răriturii au dus la următoarele valori:

Determinarea intensității răriturii pe suprafața de bază

Tabel 7.7

Ca și în cazul primei suprafețe de probă, valoarea rezultată este una asemănătoare cu cea data de normele tehnice pentru intensitatea răriturilor în molidișuri.

7.4.3 Calculul intensității în unitatea amenajistică 52D

Unitatea amenajastică 52D, face parte din unitatea de producție II Dornișoara a Ocolului Silvic comunal Josenii Bârgăului. Aceasta are o suprafață de 2 hectare, pădurile acesteia fiind amplasate pe un versant inferior ondulat cu expoziție sudică cu o înclinare de 25o. În ceea ce privește altitudinea, arboretele se încadrează în limta altitudinală de 1150 metri. Tipul natural fundamental de pădure este artificial de producție superioară, cu compozița actuală 10MO. Compoziția țel este de asemenea 10MO, din arboret dorindu-se realizarea de sortimente de lemn de molid gros și foarte gros pentru cherestea și lemn de brad mijlociu pentru celuloză și construcții. Vârsta actuală a arboretului este de 25 ani, iar vârsta exploatabilității 120 de ani.

Datorită suprafeței reduse a unității amenajistice, s-a considerat sufiecientă amplasarea unei singure suprafețe de probă de formă pătrată și dimensiune de 2500 m2.

În această suprafață s-a procedat la inventarierea integrală a arborilor cuprinși, culegerea datelor, iar apoi centralizarea acestora fiind operațiunea ulterioară. Cu ajutorul datelor culese s-a calculat intensitatea răriturii pe numărul de arbori.

Calculul intensității răriturii pe număr de arbori :

Tabel 7.7

După prelucrarea datelor în tabelul de mai sus, se poate observa că în cuprinsul suprafeței de probă amplasată în unitatea amenajistică 52D, au fost identificați și inventariați un număr total de 197 de arbori dintre care 39 vor fi extrași. Cei mai mulți arbori dintre cei inițiali dar și cei de extras se încadrează în categoria de diametre 8-10 cm.

În ceea ce urmează se vor prezenta graficele cu numărul de arbori inițiali pe categorii de diametre dar și numărul de arbori de extras pe categorii de diametre.

Grafic 8. Numărul de arbori inițial pe categorii de diametre în u.a 52D

Grafic 8. Numărul de arbori extras pe categorii de diametre în u.a 52D

Din cele precizate mai sus se concluzionează că în unitatea amenajistică 52D, intensitaea răriturii este de 19,80%.

7.4.4 Calculul intensității în raport cu suprafața de bază

Rezultatele obținute în cazul pieței de probă amplasate în unitatea amenajistică 52D sunt exprimate în tabelul de mai jos:

Calculul intensității în raport cu suprafața de bază

Tabel 7.8

În acest caz se constată că valoarea obținută pentru intensitatea răriturii pe suprafața de bază este apropiată de valoarea obținută pe numărul de arbori ți totodată asemănătoarea cu cea recomandata de normele tehnice pentru răriturile în molidișurile de această vârstă, adică 18%.

7.5 Aplicarea răriturilor în molidișuri

7.5.1 Particularitățile ecologice ale molidului

Una din particularitățile molidului care prezintă importanță deosebită pentru determinarea operațiunilor culturale, respectiv a răriturilor de aplicat arboretelor constituite din această specie, este înrădăcinarea sa tipic trasantă. Această însușire a molidului influențează în mod hotărâtor rezistența arboretelor la acțiunea vătămătoare a vântului. Din cauza înrădăcinării sale superficiale, arboretele de molid, sunt cele mai mult dăunate prin doborâturi de vânt. Daunele produse molidișurilor prin doborâturi de vânt sunt mai mari în arboretele crescute des, decât în cele crescute cu desime mai redusă. În arboretele mai rare, cu toate că molidul își păstrează înrădăcinarea sa caracteristică, aceasta se extinde mai mult radial și se ancorează mai bine în sol, mărind rezistența arboretului.

Foto5. Arboret de molid pur cu mușchi verzi în u.a 52D

O altă particularitate a molidului, de importanță deosebită pentru tehnica operațiunilor culturale este variabilitatea mică a speciei. Majoritatea exemplarelor dintr-un arboret de molid au aproximativ aceași vigoare de creștere, rezultând astfel ca aproape toți indivizii au aceași înălțime. Ca urmare a acestei caracteristici, procesul de eliminare naturală a molidului este slabă. Într-un arboret de molid, lăsat să se dezvolte fără intervenția silvicultorului, exemplarele cresc înalte, cu trunchiul lung și subțire, disproporționat de subțire față de înălțime, cu coroana redusă pe o mică porțiune din înălțimea totală a arborelui. Înălțimea mare și diametrul mic al exemplarelor, și coroana redusă la vârful acestora favorizează producerea doborâturilor de vânt și mai frecvent a rupturilor de zăpadă și de vânt în arboretele de molid.

Temperamentul molidului prezintă și el importanță pentru rărituri.Specie de semiumbră, dacă este crescut în arboret dens, timp îndelungat, își reduce mult coroana, pe care nu și-o mi poate reface, chiar dacă ulterior densitatea arboretului se reduce prin lucrări silviculturale. Arboretele dense de molid tind să formeze un singur etaj, din care cauză, de asemenea sunt foarte expuse doborâturilor de vânt și rupturilor de zăpadă.

7.5.1 Executarea răriturilor în molidișuri

În arboretele din unitățile amenajistice în studiu, care aparțin Unitatății de producție II Dornișoara, ,conform datelor rezultate din suprafețele de probă amplasate , se va urmări sporirea stabilității eccologice, formarea de structuri optime, pentru sporirea rezistenței lor față de doborâturile de vânt, rupturile de zăpadă și a altor factori nocivi.Astfel în arboretele aflat în staiul de dezvoltare corespunzător părișului, respectiv 43E și 52D se va acționa selectiv, atât în plafonul superior cât și în cel inferior. În ceea ce privește arboretele aflate în stadiul de codrișor, 17A se va intervenii cu precădere în plafonul inferior. În toate cazurile, speciile de amestec :fag, paltin, larice, scoruș, vor fi protejate, din rândul lor fiind extrase numai exemplarele bolnave, uscate, cele cu vârful rupt sau putregăioși.

Pe lângă arborii bolnavi, defectuoși, răniți la exploatare, cu zdreliri produse de vânat, prin rărituri vor fi extrași și arbori codominanți, care împiedică dezvoltarea arborilor de valoare (viitor). Arborii de viitor se aleg din rândul celor cu trunchiul drept, cu ramuri de ordinul I așezați orizontal, cu scoarța netedă și cu coroana îngustă, care au fusul cilindric, au un elagaj bun și o creștere rapidă.Se recomandă să se aleagă 400-600 de astfel de arbori la hectar.

CAP VIII. EVALUAREA ȘI ORGANIZAREA LUCRĂRILOR PROIECTATE

8.1. Antemăsurătoarea lucrărilor

În vederea analizării eficienței economice a lucrărilor propuse pentru anul 2010 s-a considerat necesar să se întocmească următoarele tabele:

Determinarea numărului arborilor de extras

Tabel 8.1

Antemăsurătoarea lucrărilor

Tabel 8.2

8.2 DEVIZUL LUCRĂRILOR

Tabel 8.3

Normele de timp și de producție folosite în calcule sunt cele în prezent practicate de ocoalele silvice din țară (Lupușoru,V.,Diaconu,M.și colab.,1997).

8.3 Calculul forței de muncă

Tabel 8.4

8.4. Organizarea lucrărilor

În scopul organizării lucrărilor se disting 2 faze:

– identificarea și amplasarea lucrărilor

– Executarea lucrărilor

Prima fază se va realiza în baza descrierii unităților amenajistice , după parcurgerea și analiza în teren, a arboretelor respective.Stabilirea suprafețelor de parcurs se va face în funcție de starea de fapt a arboretelor la data programării lucrărilor, dar și de evoluția lor,ținând seama de intrările și ieșirile arboretelor din și în diferite stadii de dezvoltare.Indicii de recoltare a masei lemnoase prin rărituri, rezultați în această lucrare, precum și cele stabilite prin normele tehnice în vigoare, vor fi adaptați la particularitățile concrete ale arboretelor, în baza analizei atente a suprafețelor prevăzute a fi parcurse cu rărituri, la data programării. Se va analiza atent situația concretă a fiecărui arboret, toate modificările survenite ca urmare a evoluției normale a arboretelor sau cele provocate de eventuali factori antropici și calamități naturale. Pe această bază se va stabili suprafața de parcurs cu răritură și volumul de masă lemnoasă posibil de recoltat, pentru a asigura dezvoltarea normală a arboretelor.

În cea de a doua fază se vor realiza următoarele acțiuni:

-alegerea și marcarea arborilor de extras;

-instructaje și amplasarea de suprafețe demonstrative, similare cu cele descrise și realizate în lucrarea de față;

-deschiderea căilor tehnologice de acces în arborete;

Totodată se va realiza recepția lucrărilor executate, precum și evidența acestora.

Marcarea arborilor este o lucrare responsabilă.De aceea, ea trebuie să fie executată de către cadre tehnice cu pregătire superioară.Instruirea lucrătorilor și controlul permanent pe teren al echipelor ce execută acest gen de lucrări, se va realiza obligatoriu de cadre tehnice cu pregătire superioară, realizând lucrări demonstrative (instructaje) în suprafețe de probă demonstrative.Se va urmări, pe cât este posibil,calificarea și permanentizarea muncitorilor angajați la executarea răriturilor.

La executarea marcărilor, muncitorii vor fi instruiți cu privire la normele specifice de protecție a muncii, care trebuie cunoscute și respectate, cu scopul prevenirii accidentelor de muncă.Muncitorii vor fi echipați cu echipament de protecție adecvat și vor fi instruiți cu privire la utilizarea acestora (Ministerul Muncii și Protecției Sociale.Departamentul Protecției Muncii, 2000).

Din punct de vedere al valorificării materialelor lemnoase rezultate prin efectuarea răriturilor,ocolul silvic, care administrează pădurile din cadrul U.P. II.Negruta, se va conduce după reglementările oficiale, în anul de execuție a lucrării.

CAP: IX CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Analiza atentă a rezultatelor obținute din suprafețele de probă amplasate în unitățile amenajistice ale unității de producție II Dornișoara, a demonstrat faptul extrapolând aceste rezultate la întreaga suprafață a u.a-ului, pentru aplicarea răriturilor este nevoie de un volum mare de lucru. Pe întreaga unitate amenajistică, numărul de arbori extrași este însemnat, iar aceasta produce modificări importante în structura arboretelor, fie ele pozitive sau negative.

Cunoașterea acesor efecte este de o importanță deosebită, pentru a se putea realiza o proiectare cât mai minuțioasă a tehnologiilor de executare a răriturilor. Astfel determinându-se cât mai corect aceste tehnologi dar totodata și intensitatea răriturilor în arboret, se vor realiza diferite avantaje. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

punerea în valoare a produselor intermendiare, care altfel prin eliminarea lor naturală se pierd;

sporirea creșterii în volum, sporirea productivității arboretelor;

creșterea rezistenței arboretelor la acțiunea perturbatoare a unor factori naturali, în special a vântului și a zăpezii;

Răriturile corect concepute, alese și aplicate, reprezintă un mijloc de o importanță vitală pentru gestionarea durabilă a pădurilor. De aceea destinația princiaplă care se urmărește prin realizarea răriturilor, va fi aceea de a realiza sau favoriza formarea de strucutri optime ale arboretelor sub raport ecologic și genetic, în vederea creșterii eficacității funcționale multiple aa pădurii, atât în ceea ce privește efectele de protecție cât și producția lemnoasă și nelemnoasă.

În acest scop se recomanda:

1.Răriturile să se execute în toate arboretele care îndeplinesc condițiile de consistență, indiferent de compoziție, regimul sau tratamentul aplicat. De asemenea, se recomandă executarea răriturilor și în arboretele în care condiția de consistență nu este realizată decât parțial, în anumite porțiuni ale arboretului. Înainte de a stabili caracteristicile răriturilor (metode, intensitate, periodicitate, ș.a.) se vor concretiza țelurile de producție sau de protecție precizate în amenajamentele silvice.

2. Modul de executare a răriturilor va fi diferit în raport cu împrejurarea dacă arboretele respective au fost sau nu parcurse la timp și în mod susținut cu asemenea lucrări.În arboretele parcurse la timp cu degajări și curățiri, intensitatea răriturilor va fi moderată, în funcție de caracteristicile arboretelor respective.În arboretele tinere de molid, prima răritură se va efectua cu intensitate forte, în scopul întăririi rezistenței individuale a arborilor prin formarea de coroane bogate și simetrice, a unei înrădăcinări puternice. În arboretele cu vârsta de peste 40 ani, parcurse anterior cu tăieri de îngrijire, nu se vor efectua intervenții puternice și foarte puternice, ele fiind foarte dăunătoare pentru viitorul arboretelor.

3. Alegerea și modul de executare a răriturilor se vor face cu luarea în considerare a stării în care se află fiecare arboret, mai ales în arboretele cu structuri deteriorate ca urmare a unor factori vătămători(vânt, zăpadă, vânat, om, etc.).În astfel de arborete, răriturile se vor efectua numai în porțiunile neafectate ale arboretelor, adoptând intensități slabe sau cel mult moderate.

4. În arboretele în care se găsesc atât exemplare provenite din sămânță, cât și lăstari, se vor proteja cu prioritate exemplarele din sămânță, extrăgându-se cele din lăstari.Pot fi și cazuri, când exemplarele din sămânță sunt necorespunzătoare; atunci acestea se înlătură și se dă preferință și unor exemplare din lăstari, sănătoase și bine conformate.Se va avea în vedere faptul că, în tinerețe exemplarele din lăstari au dimensiuni mai mari decât cele din sămânță. Cu toate acestea, se va da prioritate exemplarelor din sămânță.

5. La realizarea răriturilor va rezulta un volum important de masă lemnoasă dar mai puțin valoroasă, datorită caracteristicilor dimensionale ale acestea. Este posibil ca, datorită condițiilor grele de exploatare și a distanțelor mari de scoatere a lemnului, să se întâlnească și situații în care valoarea materialului lemnos exploatat nu va acoperi în întregime costul lucrărilor de exploatare. În astfel de situații exploatarea lemnului nu mai este rentabilă.Având în vedere importanța răriturilor în dezvoltarea arboretelor, ele vor fi executate în mod obligatoriu și în astfel de cazuri, renunțând chiar la scoaterea și valorificarea lemnului rezultat.

6. Calitatea lucrărilor de îngrijire depinde în mare măsură de modul în care se execută recoltarea și colectarea lemnului. De aceea, se vor lua toate măsurile organizatorice și tehnologice necesare pentru reducerea prejudiciilor aduse arborilor rămași pe picior. În acest scop, sunt necesare deschiderea și respectarea căilor de acces în arborete, protejarea tulpinii arborilor, îndeosebi a arborilor de viitor, recoltarea lemnului numai în perioadele admise sub raport silvicultural, alegerea și folosirea de tehnologii adecvate, recoltarea arborilor în conformitate cu prevedrile instrucțiunilor în vigoare.

Bilbiografie

1.Alexa A., Milescu I. – Inventarierea pădurilor, Editura Ceres, București, 1983

2.Florescu I. I., Nicolescu N.V. – Silvicultura,voi. II – Silvotehnică, Editura Universității Transilvania din Brașov, 1998

3.Gezer K. – Trăite de Sylviculture , Gustave Stok, Bruges, 1901

4.Giurgiu, V. Decei, I., Armăsescu, S., – Biometria arborilor și arboretelor din România. Ed.Ceres 5.București.

6.Giurgiu, V. – Conservarea pădurilor. Ed.Ceres București.

7.Giurgiu, V. – Pădurea și viitorul. Ed.Ceres București.

8.Negulescu E.G., Stănescu V., Florescu I.I., Târziu D„ – Silvicultura – Fundamentele teoretice și aplicative, Editura Ceres, București

9.Ionașcu, Gh.:Exploatarea și valorificarea lemnului. Editura "Tridona-Oltenița", București, 2002

10.Lupușoru,V.,Diaconu,M.și colab.:Norme de timp și producție unificate pentru lucrări din silvicultură.Editura "S.C.ROF S.A.",Suceava,1997

11.Machedon, I.,Androne, S.,Enășescu, Ș., Popa, A.:Codul Silvic. Editura "Tridona-Oltenița", București, 2000

12.Milescu,I.:Cartea silvicultorului. Editura "Universității",Suceava, 2006

13.Milescu,I.,Roșu,C.și colab.:Cartea Pădurarului.Editura S.C.P. "Mușatinii" S.A., Suceava, 1997

14.Constantinescu, N.:Conducerea arboretelor Vol.I.Editura "Ceres", București, 1976

15.Constantinescu, N.:Conducerea arboretelor Vol.II.Editura "Ceres", București,1976

16.Gherghel Mihai: Cartea pădurarului , ediția 2016

*** Norme tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor, Ministerul Silviculturii, Centrul de material Didactic și Propagandă Agricolă, București, 1988

*** Norme tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, 2000

*** Norme tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, 2000

*** Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, 2000

*** Studiul general de amenajare a fondului forestier administrat de O.S comunal Josenii Bârgăului

*** Amenajamentul silvic al U.P. II Dornișoara, O.S comunal Josenii Bârgăului