Radioul Si Conflictele Internationale
CUPRINS
CAPITOLUL INTRODUCERE
CAPITOLUL II. REPERE ISTORICE
1.Preliminarii
2.Radioul in al doilea razboi mondial
2.1. Preliminarii
2.2. Propaganda radiodifuzata germana
2.3. Propaganda radiodifuzata a Aliatilor
2.4. Posturile de radio din Romania
CAPITOLUL III. CONFLICTELE DIN PERIOADA POSTBELICA
1.Preliminarii
2. „Razboiul rece”
3. Operatiunea „Furtuna in desert”
4. STUDIU DE CAZ: Conflictul din
5. Conflictul din Cecenia
6. Conflictul din Bosnia-Hertegovina
7. Razboiul din Kosovo
8. Cele trei batalii ale Afganistanului
9. Irak 2003
CAPITOLUL IV. RADIOUL- MIJLOC DE INFLUENTARE PSIHOLOGICA
1.Principii de influentare psihologica
Preliminarii
Principiul atractivitatii
Principiul accesibilitatii mesajului
Principiul sugestibilitatii
Principiul actiunii permanente
Principiul disimularii
Principiul respectarii disponibilitatii pentru receptare
2. Mesajul de influentare
2.1 Preliminarii
2.2 Propaganda afectiva
2.3 Presiunea psihica
2.4 Sugestia
3. Arta manipularii prin radio
CAPITOLUL V. RADIOUL IN MISIUNILE DE MENTINERE A PACII
Implicatii psihologice specifice
Emisiunea „VESTI DE-ACASA”, adresata militarilor romani aflati in misiuni de mentinere a pacii in Afganistan
CAPITOLUL VI. CONCLUZII
=== Radioul si Conflictele Internationale ===
CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
CAPITOLUL II. REPERE ISTORICE
1.Preliminarii
2.Radioul in al doilea razboi mondial
2.1. Preliminarii
2.2. Propaganda radiodifuzata germana
2.3. Propaganda radiodifuzata a Aliatilor
2.4. Posturile de radio din Romania
CAPITOLUL III. CONFLICTELE DIN PERIOADA POSTBELICA
1.Preliminarii
2. „Razboiul rece”
3. Operatiunea „Furtuna in desert”
4. STUDIU DE CAZ: Conflictul din Haiti
5. Conflictul din Cecenia
6. Conflictul din Bosnia-Hertegovina
7. Razboiul din Kosovo
8. Cele trei batalii ale Afganistanului
9. Irak 2003
CAPITOLUL IV. RADIOUL- MIJLOC DE INFLUENTARE PSIHOLOGICA
1.Principii de influentare psihologica
Preliminarii
Principiul atractivitatii
Principiul accesibilitatii mesajului
Principiul sugestibilitatii
Principiul actiunii permanente
Principiul disimularii
Principiul respectarii disponibilitatii pentru receptare
2. Mesajul de influentare
2.1 Preliminarii
2.2 Propaganda afectiva
2.3 Presiunea psihica
2.4 Sugestia
3. Arta manipularii prin radio
CAPITOLUL V. RADIOUL IN MISIUNILE DE MENTINERE A PACII
Implicatii psihologice specifice
Emisiunea „VESTI DE-ACASA”, adresata militarilor romani aflati in misiuni de mentinere a pacii in Afganistan
CAPITOLUL VI. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
Care vor fi tendintele esentiale in evolutia conflictului armat- ca fenomen social de maximă complexitate? Ce elemente de natura distructiva sau nonviolenta vor defini fizionomia ciocnirilor umane? Care vor fi principalele mutatii de ordin psihosocial la nivelul soldatului si grupurilor de militari participanti la un « razboi al viitorului »?
Ar fi absurd, lipsit de orice logica, daca am privi viitorul din perspectiva absentei razboiului . Atata timp cat s-au acumulat si se acumuleaza numerosi factori, potentiali generatori de insecuritate globala, regionala si subregionala, acest aspect constituie, din pacate, o cruda realitate. Numai daca ne gandim la faptul ca de cand s-a instaurat « pacea » in 1945, in lume s-au desfasurat intre 150 si 160 de razboaie, ca numarul soldatilor ucisi in aceste razboaie [ circa 7.200.000] se apropie de numarul celor pieriti in Primul Razboi Mondial [ aprox. 8.400.000], ca Institutul International de Cercetari pentru Pace din Stockholm a numarat 31 de conflicte armate in curs in anul de gratie 1990, se poate afirma, fara teama de a gresi, ca suntem departe de momentul cand razboiul se va considera un fenomen improbabil, sau cu un grad de probabilitate redus.
Se intrevad deja, si alte forme de rezolvare a conflictelor, ne referim la asa-numitul razboi economic sau cel financiar bancar, dar zanganitul malefic al armelor va mai zgudui pentru multa vreme planeta albastra.
Acumularile calitative fara precedent, din ultimele decenii, cu privire la performantele armamentului si tehnicilor de lupta, gradul inalt de pregatire a luptatorilor, nivelul ridicat al managementului trupelo in lupta, au dus la aparitie unor noi concepte strategice de ducere a razboiului. Apar mereu elemente spectaculoase- unele greu de anticipat chiar de catre specialistii in arta razboiului- care vor schimba fizionomia conflictelor armate.
Specialistii in arta razboiului, preocupati de schimbarile pe care, cu certitudine, acest fenomensocial le va cunoaste in era civilizatiei bazate pe computer- era postindustriala, cum este definita de Alvin Tofler, considera ca si in urmatoarele decenii omul va juca un rol esential in conflictul armat, cu toate ce ponderea si importanta factorului tehnic va continua sa inregistreze o evolutie ascendenta in strategia generala a ducerii razboiului.
Intr-un conflict al viitorului, implicarea efectiva a omului in sensul clasic al razboiului pe campul de lupta modern va cunoaste un proces de involutie fata de prezent, consistenta acestei participari revenind elementelor de ordin tehnic ale beligerantilor :’’ arme inteligente’’, masini de lupta moderne, munitii deosebit de performante care vor determina ca fizionomia confruntarilor armate ale viitorului sa presupuna in buna masura o « disputa » intre potentialurile tehnice ale adversarilor.
Participarea omului pe campul de lupta in viitoarele decenii va insemna in acelasi timp o « deplasare » a activitatilor de ordin tactic, operativ, startegic din « zona » executiei efective spre o alta zona in care managementului actiunilor militare, controlul asistat pe computer, asigurarea psihologica a actiunilor de lupta vor avea o pondere substantiala in economia generala a razboiului.
Unul din principalele mijloace prin care se realizeaza obiectivele actiunilor psihologice il constituie radioul. In societatile moderne, acesta este cel mai utilizat mijloc de obtinere ainformatilor, alaturi de televiziune. Gratie dezvoltarii tehnicii de imprimare magnetica si realizarii unor postiri de emisie cu o mare ptere si raza de actiune- cumulate cu existenta unui numar relativ insemnat de aparate de receptie- s-au intrunit conditiile necesare pentru ca radioul sa devina o arma de lupta.
Al doilea razboi mondial a reprezentat primul moment de criza majora in care radioul a jucat un rol insemnat, servind necesitatilor politico-strategice ale guvernelor si marilor comandamente militare.
Perioada postbelica a adus apoi perfectionari importante si altor mijloace de comunicare in masa, dar nu a slabit pozitiile radioului, acesta fiind considerat in continuare ca principalul instrument de desfasurare a actiunilor psihologice.
Activitatea la nivelul radiodifuziunii a crescut si s-a diversificat in mod simtitor, ceea ce a dus la cresterea rolului acesteia in momente de criza.
Anticipand putin, din continutul lucrarii , se poate constata ca, in timpul razboiului din Vietnam si a actiunilor din Grenada, propaganda prin radio a ocupat locul principal in cadrul actiunilor psihologice ale SUA.
In America Centrala, sfarsitul razboiului civil din Nicaragua si alegerile libere au avut un real impact prin radiodifuziunea pe unde scurte. Emitatoarele care transmiteau pentru fortele « contras »[ Radio Liberacion si Radio Quince de Septiembre] au tacut dupa atingerea scopurilor.
La fel s-a intamplat si cu cel mai puternic emitator din America Centrla- Radio Impacto din Costa Rica. Acesta transmitea emisiuni pentru fortele anti-sandiniste din Nicaragua prin doua emitatoare de cate 20 Kw, pe unde medii si pe unde scurte. Tot acest post a transmis emisiuni si pentru Panama, in momentul crizei « Noriega ».
Dupa ce actiunile Nicaragua si Panama s-au incheiat cu succes, desigur, pentru cei care le-au finantat, posturile de radio mai sus mentinate si-au incetat activitatea, altele noi luandu-le locul. Participarea omului la un razboi al viitorului va presupune inainte de orice, a fi « inarmat » cu « arma cunoasterii », singura in masura sa satisfaca necesitatile de ordin startegic si tactic reclamate de un conflict armat al erei postindustriale. Soldatul participant la razboi « se pricepe la geometrie si navigatie (…) la folosirea computerelor, laserelor, a echipamentelor de comunicatii prin satelit ».
Razboaiele urmatoarelor decenii vor pune tot mai mult prêt pe « educatie si pricepere si mai putin pe forta bruta ».
Cunoasterea se impune ca o forta redutabila, capabila sa ratoarne formulele clasice ale raporturilor dintre beligeranti. Razboiul viitorului implica mai mult decat simpla apasare pe tragaci, presupune un invingator inarmat cu o cunoastere superioara.
Societatea informationala in care traim, are ca cea mai importanta resursa strategica informatia. Informatia, ca noua sursa de putere, ridica o serie de probleme dintre care cele mai importante isi gasesc rezolvarea prin raspunsul la urmatoarele intrebari ce formeaza paradigma clasica a actiunii de comunicare : Cine ? Ce spune ? Prin ce canal ? Cui ? Cu ce efect ?
Producerea informatiei in proportie de masa creaza un ocean informational in care omul este supus continuu riscului potential de a se ineca in valurile preexistente deciziei.
Omul este insetat, mai mult ca oricand, de cunoastere si adevar.
Specialistii militari au ajuns la concluzia ca cine va fi capabil sa pregateasca si sa conduca potentialul uman, sub multiplele sale aspecte, asigurandu-i in acelasi timp protectia fata de actele de agresiune multipla, in general,si, psihica ,in special, va avea victoria de partea sa.
Daca inainte de cel de-al doilea razboi mondial , amenintarea a fost pusa pe aceeasi treapta cu instrumentele puterii militare, dupa aceea insa, a trebuit ca intregul potential militar, economic si politico- informational sa fie inclus in spectrul amenintarii. Practica a aratat ca este posibil ca o tara sa fie ocupata fara actiuni militare considerabile, iar vointa de rezistenta sa fie pactic paralizata prin amenintare, dar mai ales prin actiuni subversive interne.
Sunt multi care sustin ca batalia cheie care a facut ca americanii sa piardadefinitiv razboiul din Vietnam nu a avut loc in padurile umede din Indochina, ci in caminele comode ale contribuabililor care, transportati prin intermediul televiziunii in prima linie de foc, s-au convins ca era vorba de un conflict care nu mai merita sacrificarea nici unei vieti sau cheltuirea nici unui dolar in plus.
Razboiul clasic este un concept supus tot mai mult uzurii provocate de doctrinele politico-militare contemporane. Fizionomia razboaielor va din ce in ce mai diferita de aspectul de tip clasic al razboiului. Pe langa actiunile armate propriu-zise, se desfasoara si alte genuri de actiuni- razboiul psihologic, razboiul informational, razboiul radioelectronic, care vizeaza obtinerea victoriei cu pierderi umane si materiale minime, de ambele parti ale frontului.
Televiziunea a devenit de multa vreme principala sursa de stiri in tarile civilizate. Dar constinta apartenentei la « Satul global », denumit de McLuhan, este data de banalul, de acum, aparat de radio. Tranzistorul prezent fie in coliba bastinasului, fie in masina luxoasa a bancherului american, aflat in drum spre serviciu, cuprinde in acelasi halou informational pe toti locuitorii Planetei.
Sunt bine cunoscute modalitatile de folosire a televiziunii in cazul conflictelor armate contemporane, in sensul influentarii sau manipularii opiniei publice interne sau internationale. Conflictele din fosta Iugoslavie si din Cecenia au demonstrat insa ca rolul radioului in conflictele armate nu s-a diminuat deloc, ba chiar, in unele situatii, radioul a fost utilizat mult mai eficient decat televiziunea sau celelalte mijloace de comunicare in masa.
In cazul in care studiourile sau posturile de televiziune sunt distruse in urma unor operatiuni militare, radioul continua sa transmita cu ajutorul instalatiilor pregatite si protejate sau chiar din locuri improvizate, asigurand receptia pe intreg teritoriul tarii respective. Cand toate celelalte mass-media sunt de nefolosit, cu o mare parte din populatie( chiar si atunci cand se afla in adaposturi) se poate lua legatura prin intermediul aparatelor de radio cu tranzistori.
In ceea ce priveste receptia, televiziunea este dependenta de alimentarea de la sursa de curent, deci nu poate ajunge in adaposturi fara lucrari tehnice suplimentare si, in plus mai este nevoie de antena. Asa se face ca radioul este mijlocul de informare aflat pe primul plan in timp de razboi.
CAPITOLUL II
REPERE ISTORICE
Preliminarii
Inainte de a intra in problematica folosirii radioului ca arma de lupta, de-a lungul istoriei, se cuvin cateva precizari legate de istoria acestui important mijloc de comunicare in masa.
Imediat dupa terminarea primului razboi mondial, radioul a inceput sa se impuna. Desi principiile teoretice fusesera formulate inca din 1890, iar savantii de renume realizasera aparatura necesara radiotransmisiei( Maxwell, Hertz, Marconi), sfera de aplicabilitate era redusa la marina si aviatie, iar apoi la telecomunicarea informatiilor oficiale si particulare.
In 1928, Statele Unite aveau trei posturi de radio nationale- doua erau proprietatea companiei NBC ( National Broadcasting Company), iar unul apartinea companiei CBS (Columbia Broadcasting System). Desi erau ascultate in special emisiunile de divertisment, prezentarea de la fata locului a unor evenimente dramatice a atras un auditoriu numeros in toata perioada anilor ’30 si a celui de-al doilea razboi mondial.
In Romaia, mai ales dupa 1920, se ducea o larga campanie, in special prin presa de specialitate, pentru introducerea radiodifuziunii.
In 1925 sunt date in functiune, la posturile telegrafice de la Herastrau, inca doua posturi :unul cu lampi S.F.R. fix, de 2 kW si celalalt cu lampi Telefunken de 5-6 kW, ambele putand servi si pentru emisiuni radiofonice. Se lucra, de asemenea, la instalarea postului de la Iasi, marirea puterii lui pana la 2 kW a celui de la Galati si se faceau pregatiri pentru instalarea altor posturi la Brasov, Sibiu, Chisinau, Giurgiu si Cernavoda.
Odata cu dezvoltarea retelei radiotelegrafice existau preocupari si chiar unele emisiuni « radiotelefonice » inca din anul 1921, dar mai numeroase incepand din 1924-1925, cand statii mai puternice de 5-6 kW permiteau acest lucru.
Multe firme incepusera deja sa puna in vanzare « aparate de radiofonie » pe piata Romaniei. Publicul si unele societati particulare sau de stat au inceput sa-si procure mijloace de receptie, dar functionarea lor trebuie autorizata de Comisiunea Radio, care, in urma cererilor devenite din ce in ce mai numeroase, trebuia sa tina 2-3 sedinte pe luna. Comisia radio era compusa di directorul general al P.T.T.- Marinescu, directorul radio-comunicatiilor – Giurgea, reprezentantii Marelui Stat Major- locotenent comandorul Rosca si maiorul Petrscu, precum si un director de la Siguranta.
In anul 1925, numai in trei sedinte din 13, 27 si 30 octobrie, s-au autorizat in intreaga tara peste 173 de receptoare. Dintre acestea, cele apartinand Societatii Romane de Radio, Companiei romane de radiofonie Bucuresti, generalului Mosoiu, maiorului Fortunescu, primariei oraselor Braila si Targu Mures, Uzinei Electrice din Sibiu, lui G. Tatarascu, automobil Clubului Regal Roman, ziarelor Viitorul si Universul, Bancii Nationale.
In luna martie 1925 se pun bazele unei asociatii « Prietenii radiotelefoniei’, cu scopul declarat de a grabi infiintarea unei societati de difuziune care sa militeze pentru dezvoltarea radiofoniei. In aceste conditii apare in Romania « Legea pentru instalarea si folosinta statiunilor si posturilor radiotelefonice ». Apare si un regulament detaliat de aplicare a acestei legi. Potrivit acestora, exploatarea serviciului radioelectronoc constituia un drept exclusiv al statului si se executa prin Directiunea Generala a Postelor, Telegrafelor si Telefoanelor, nimeni altcineva neavand dreptul de a transmite sau receptiona semnale, imagini sau sunete fara autorizarea acestei Directii.
Una dintre cele mai importante prevederi ale legii, dezvoltata si in regulament, care avea sa puna bazele radiodifuziunii in tara noastra, se referea la constituirea unei societati de « difuziune radio- telefonica ». In articolul 5 din lege (detaliat in art. 13- 20 din regulament) se arata ca: “ Exploatarea difuziunii radiotelefonice in Romania apartinea Statului care o va putea face prin Directiunea Generala P.T.T. direct si prin o societate cu actiuni nominative. Aceasta societate in limitele autorizarii ce I se va da, va avea singura dreptul de a face emisiuni cu caracter de difuziune precum : conferinte, cursuri, concerte, publicitate ce ar interesa posturile particulare de receptie radiotelefonice.”
Pentru urmarirea intregii activitati de radio si radiodifuziune din tara, urma sa se infiinteze, in cadrul D.G.P.T.T. un birou special care avea, printre altele, si srcina de inregistrare si control a tuturor « aparatelor si posturilor din tara, spre a verifica daca sunt sisteme ce se pot admite in serviciu, fara a perturba celelalte posturi. »
Activitatea de control urma sa se faca de comun acord cu Marele Stat Major, orice nereguli putand duce la ridicarea aparatului receptor sau emitator, ca de altfel si « ori de cate ori guvernul sau comandamentul militar ar crede, pentru motive de siguranta a Statului. »
Desi legea pentru instalarea si folosirea posturilor radioelectrice crea un cadru favorabil pentru aparitia radiodifuziunii in Romania, a mai durat o vreme pana la infiintarea acesteia.
In tara, aveau loc din ce in ce mai multe emisiuni radiofonice, unele experimentale, facute de diverse firme straine( Eletrophoebus, la Luna Bucurestilor din 1925, cu un post Levy de 20 W) ; altele, facute de posturi de emisie ale P.T.T., ale Institutului Electrotehnic din Bucuresti sau ale Societatii Radio- Romane. N-au lipsit nici emisiunile de radio militare( al Scolii de geniu, al Regimentului de Transmisiuni), majoritatea insa, de slaba calitate.
La 15 noiembrie 1926 s-a descris o subscriptie publica pentru a se acoperi capitalul necesar constituirii societatii de radiodifuziune. La sfarsitul acelui an numarul receptoarelor ajunsese la 2000.
Dupa ce Banca Nationala a Romaniei a acoperi capitalul ramas nesubscris, in ianuarie 1928 lua fiinta Societatea Romana de Radiodifuziune. S-a incheiat un contract cu firma Marconi ‘s Wireless Telegraph Company Ltd., DIN Londra pentru procurarea si instalarea unei statii de radiodifuziune de 18 kW. Pana la instalarea acestei statii, firma londoneza a intalat la Bucuresti un post de 120 W cu care, in acelasi an, s-au facut emisiuni de proba.
La 1 noiembrie 1928, orele 17, s-a inaugurat postul narional de radio din Romania. Dupa emotionantul semnal : « Alo, alo, aici Radio Bucuresti » si anuntul oficial, a luat cuvantul Dragomir Hurmuzescu, parintele radiofoniei romane, care a spus : « Sa nu se creada ca radiofonia este numai o chestie de distractie. Radiofonia este de o mare importanta sociala, cu mult mai mare decat teatrul, pentru raspandirea culturii si pentru unificarea sufletelor, caci se poate adresa la o lume intreaga, patrunzand in coliba cea mai indrazneata a sateanului. In curand va deveni criteriul de judecata a gradului de dezvoltare a unui popor. »
Aceasta prima emisiune a continuat cu versuri de Horia Furtuna, « muzica de dans, informatii din presa, muzica executata de Quintetul Radio, cantece interpretate de solista Baicoianu, buletinul meteorologic si stiri sportive. »
Emisiunile se faceau pe lungimile de unda de 401,6 m din studioul de la sediul Societatii de radiodifuziune, instalat in imobilul cunparat in strada General Berthelot nr. 60( pe locul actualului sediu al Societatii Romane de Radiodifuziune) unde era si postul provizoriu de emisie.
La 1 septembrie era instalat, pe un teren de 10 ha de la Baneasa, noul post de 18kW, pe unde medii, comandat firmei Marconii inca din 1928.
Datorita audientei foarte bune, numarul abonatilor q crescut vertiginos, astfel ca, la 1 ianuarie 1930 ajunsese la 60.000. Programele s-au inmultit si s-au diversificat.
In ianuarie 1936 a intrat in functiune un alt post de radio cu o putere de 150 kW in antena, pe unde lungi(1850 m) instalat la Bod, langa Brasov. In anul 1937 au fost instalate cabluri de actionare din studioul de la Bucuresti, iar din 1940, un post de 2kW pe unde ultra-scurte.
Dupa cum vom vedea, existenta a numai trei statii de radiodifuziune, in anul 1940, a avut influente defavorabile asupra pregatirii operative a teritoriului si a populatiei pentru aparare in cel de-al doilea razboi mondial. In 1941 s-a mai instalat, la Iasi, postul de radio Moldova. Ulterior o retea de statii transportabile, cu indicativele ;Carpatii, Bucegi< Arges, Dobrogea, au sustinut efortul de difuzare a emisiunilor pe timp de razboi, iar in 1943, la Tancabesti, s-a mai instalat un post de 10 kW, romanesc, care trebuia sa inlocuiasca, la nevoie, postul de radio Bucuresti.
2.Radioul in al doilea razboi mondial
2.1. Preliminarii
Dezvoltarea tehnicilor din domeniul radioului, cum ar fi : cea de inregistrare, realizarea de posturi de emisie puternice care actionau la distante foarte mari, precum si existenta unui numar relativ mare de aparate de receptie, a constituit baza materiala care a permis radioului sa devina o veritabila arma de lupta pentru beligeranti. Cea de-a doua conflagratie mondiala a deschia, practic, epoca in care radioul a jucat un rol major, ca mijloc de influentare psihologica.
2.2. Propaganda radiodifuzata germana
Experienta lui Hitler privind psihologia maselor l-au condus la reflectii cinice, dar eficiente in cea ce priveste tehnicile de propaganda. Punctele lui de vedere asupra tehnicilor razboiului psihologic nu au fost altceva decat o extensie a principiilor si practicilor pe care le-a folosit in lupta pentru putere.
Metoda cea mai eficienta folosita viza diminuarea spiritului combativ al adversarului prin intoxicarea morala. Tehnica noua a radioului a fost mijlocul de actiune cel mai indicat in acest sens.
« Pregatirea de artilerie dinaintea unui atac va fi inlocuita pe timpul Marelui Razboi- explica Hitler- prin dislocarea psihologica a inamicului, prin propaganda revolutionara. Inamicul trebuie demoralizat si constrans la pasivitate. Strategia noastra este de a-l distruge din interior, de a-l cuceri prin el insusi… »
Asadar, propagandistii hitleristi au recunoscut in radio unul dintre instrumentele prin care Germania se putea impune in lume. La cateva zile dupa semnarea armistitiului separat dintre Franta si Germania, din 22 iunie 1940, Goebbels, jubiland, declara colaboratorilor sai : « Viitorii istorici vor trebui sa ia in considerare, in mod deosebit, a patra arma- arma propagandei. »
Din septembrie 1939 pana la incheierea armistitiului, Germania a facut din poporul francez tinta unei ofensive psihologice fara precedent in istorie, utilizand in acest sens, pe langa importanta propaganda aeriana- peste 70 de tipuri de manifeste lansate timp de 9 luni deasupra Frantei- tehnica radioului.
Inca din 1933, Goebbels crease un centru de emisie mondial pe unde scurte, ZESSEN, destinat emiterii pentru strainatate. In noiembrie 1933, noile servicii ale ZESSEN emiteau, pe diferite frecvente de unde scurte, 71 de ore pe zi, din care 11 erau destinate pentru Europa. Dar posturile de receptie obisnuite pentru captarea undelor scurte erau rare in Europa Occidentala. Din aceasta cauza chiar de la inceputul razboiului, Goebbels a utilizat emitatoarele pe unde medii ale retelei Germaniei interioare pentru a vehicula propaganda destinata strainatatii : Radio- Bremen difuza pentru Anglia , iar statiile radio din Stuttgart, Sarrebruch si Frankfurt pe Main functionau in retea cu Zessen pentru a acoperi Franta.
Prezentarea acestor emisiuni, ca fiind dependente de « serviciul extern » al radioului german, masca de fapt interesul deosebit pe care il acorda Germania acestui important mijloc de influentare psihologica.
In decembrie 1939, isi incepea activitatea si primul emitator « negru » german, care purta denumirea alternativa- Renasterea Frantei sau Vocea Pacii si era deservit de aceeasi echipa redactionala. Aceasta se prezenta drept organ clandesti al grupurilor pacifiste si revolutionare de extrema dreapta si difuza emisiuni de 10 minute, de 2 ori pe zi pe trei lungimi de unda scurta.
In ianuarie 1940 a inceput sa emita si pseudo-statia comunista Radio- Umanitatea dispusa in Polonia ocupata sau in Prusia Orientala, care emitea pe unde lungi si era atribuita, de catre conventiile internationale, Uniunii Sovietice.
Incontestabila forta de penetrare a propagandei hitleriste a fost determinata, in mod deosebit, de incertitudinea si lipsa de coeziune din politica franceza, lasand la o parte publicul aflat in stare de minima rezistenta in fata agresiunii psihologice. Obsesiile si antagonosmele societatii franceze au oferit un teren relativ propice in acest sens. Iata numai cateva dintre ele :
Existenta unui pacifism sentimental sau rational, mai ales in randul maselor taranesti si muncitoresti ;
Anticomunismul virulent in cadrul extremei drepte si in unele medii mic-burgheze care se temeau ca o infrangere germana ar fi echivalenta cu trecerea Armatei Rosii peste Rin ;
Ura fata de englezi ;
Dezordinea existenta in organizatiile sindicale muncitoresti, traumatizate de pactul germano-sovietic ;
Tendinta directiei clandestine a partidului comunist de a transforma antihitlerismul militant in defetism revolutionar.
Topate acestestari de lucruri au fost speculate cu pricepere si perseverenta de propagandistii germani. Conditiile declansarii razboiului si natura lui nu au facut dexcat sa-i deruteze si mai mult pe francezi. Hitler chiar evidentia bunvointa sa pentru Franta. Razboiul nu avea nici un caracter ideologic impotriva fascismului, deoarece extrema dreapta nu dorea o ruptura cu Italia, mai ales ca nu era inca « beligeranta ».Indoielile opiniei publice franceze tineau si de absenta operatunilor de pe front, in fond un razboi static, asadar un razboi al nervilor.
Formele de actiune ale propagandei germane s-au diferentiat in functie de etapele luptei. Pe timpul « razboiului straniu », pana pe 10 mai 1940, a fost vorba de o actiune de uzura psihologica, realizata prin inselare si efortul de divizare, iar pe timpul campaniei din Franta s-a executat o ofensiva de demoralizare si teroare, in care radioul a fost folosit ca arma tactica de insotire, facilitand inaintarea trupelor de invazie.
In prima etapa Radio Stuttgart a acordat o atentie deosebita propagarii indoielii si linistirii opiniei publice franceze pe care o pregateau chiar pentru o pace alba, ceea ce i-ar fi lasat lui Hitler sansa de a actiona cu succes in estul Europei.
In acest sens pe 7 martie 1940 se transmitea : « Reich-ul nu doreste alteva dacat sa traiasca in pace cu marele si curajosul sau vecin, pentru binele continentului si al fiecarui cetatean din cele doua natiuni… Dragi francezi, ajutati-ne in acest scop, care este si al vostru, nu va eschivati, asadar de la anumite pierderi ».
Al doilea obiectiv urmarea divizarea, incitarea spiritelor impotriva “intrigantilor de razboi” si producerea unor disensiuni in randul francezilor, instigandu-I unul impotriva altuia, dar, in mod deosebit, invrajbirea francezilor si englezilor. Pe 22 septembrie era reluata o fraza a lui Mussolini si repetata pana la saturatie : « Englezii doresc sa-l bata si pe ultimul francez. » Pe 23 septembrie era inaugurat un lat slogan :Ascultatori francezi, Anglia aprovizioneaza frontul cu masini, in timp ce Franta il aprovizioneaza cu piepturi omenesti… ».Din luna octombrie, mai mult de jumatate din editorialele de la Radio Suttgart sunt antienglezesti.
Germania urmarea sa intimideze prin opunerea puterii militare, a disciplinei si entuziasmului tarilor fasciste, dificultatilor si disensiunilor franceze. Erau folosite si toate informatiile care puteau demoraliza, incepand cu prezentarea de dovezi privind neutralitatea americana, pacifismul lui Llyod George sau al lui H.G. Wells, miscarile antienglezesti din India, pana la evidentierea sprijinului « neclintit al Italiei si U.R.S.S. fata de Germania.
Tonul posturilor de radio « negre » era diferit insa. Acestea aveau ca obiectiv subversiunea. Radio Umanitatea era prezentat drept « post al miscarii muncitorest revolutionare », dar temele internationalismului si anticapitalismului erau tratate simplist si aminteau de nazismul din 1920. Pentru intoxicare se foloseau mesajele asa-zise-lor celule de actiune clandestine.
Posturile Renasterea Frantei si Vocea Pacii s-au diferentiat progresiv, Vocea Pacii devenind antiplutocratic si defetist, Iar Renasterea Frantei preconizand deja revolutia si, bineinteles, pacea.
Incepand din 10 mai 1940, concentrarea de mijloace puse in functiune impotriva Frantei a devenit enorma : emisiuni la toate orele, utilizarea statiilor care au cazut in mainile lor- Hilversum, Bruxelles-ul France, Luxembourg, Lille, aoi si al celor pariziene, mobilizarea din iunie, a celor mai puternice emitatoare din reteaua radio interna germana.
Din 12 mai, a inceput campania de demoralizare si derutare care a continuat pana la jumatatea lunii iunie, fara intrerupere. Apoi pe 17 mai, cand blindatele germane au strapuns frontul la Sedan, actiunea radiofonia a lui Goebbels s-a orientat concomitant asupra a doua obiective diferite, unul militar imediat si altul politic de lunga durata.
Primul urmarea sa provoace prin terorizarea populatiei din nordul Frantei, o imensa fuga prin care sa se obtina blocarea cailor de acces si interzicerea sau macar paralizarea contraatacurilor lansate dinspre Paris impotriva coloanelor germane. In acest scop au intrat in functiune noi viclenii demoralizante, in mare parte inventate : « o parte a guvernului s-a refugiat la Bordeaux »( 19 mai), « se pregateste sa plece in Canada » (22 mai), « o bomba a fost gasita in Camera »(2 mai), « in orasele ocupate germanii au pus mana pe depozitele de banca » (2 mai).
Al doilea obiectiv, cel politic, urmarea pregatirea francezilor, inca din a doua saptamana de razboi manevrieir, pentru a incheia un armistitiu separat si pentru ai abandona pe englezi : « Prelungirea razboiului inseamna sfarsitul Frantei… Pacea, iata singura politica rationala care ar putea salva Franta inca…”(19 mai), “ Este randul vostru, francezi, sa sacrificati Anglia”(20 mai).
La inceputil lunii iunie, propaganda germana prin radio s-a intensificat. Pe 10 iunie, a inceput ultima etapa a ofensivei psihologice, impingand campania terorii la paroxism. Se dorea sa fie atinse, prin aceasta trei obiective strategice :
-sub presiune populara, Parisul sa fie declarat oras deschis ;
-sa se redeschida operatiunea « scapa cine poate »si scoaterea de aceasta data a partizanilor pe drumuri, pentru a bloca intreg centrul tarii ;
-sa se declanseze revolutia la Paris.
In acest scop, ansamblul emitatoarelor germana dar si statiile franceze preluate, au actionat pentru producerea panicii, in timp ce posturile clandestine ale lui Goebbels au cautat sa incite la declansarea revolutiei in Paris.
Iata cateva din modalitatile de actiune pentru a-si indeplini scopurile :
Amenintari insotite de viziuni apocaliptice : « Daca germanii sunt fortati sa transforma Parisul in oras de aparare, 48 de ore mai tarziu nu va mai ramane din acsta decat ruine peste mormane de cadavre » (Radio- Stuttgart, 11 iunie) ;
Incurajari pentru schimbarea regimului : « Trebuie sa aveti curajul suprem de a alunga pe conducatorii vostri si de a oferi Germaniei colaborarea voastra sincera pentru o Europa fericita si pasnica » (Radio-Stuttgart, tot pe 11 iunie) ;
Indrumari la insurectie, lansate de asa-numitele grupuri de extrema dreapta : « Am adoptat denumirea de Miscarea pentru Europa si pentru pace… Terorii impotriva poporului vom raspunde cu teroare impotriva conducatorilor…Parisul trebuie declarat oras deschis si Revolutia Nationala va salva Parisul… »(Renasterea Frantei, 12 iunie).
Dar cel mai important post de radio, prin confuzia politica pe care o transmiteau emisiunile transmise, a fost Radio Umanitatea. In acest timp tonul postului s-a schimbat, aparand in emisiunile lui un elan revolutionar care intareste convingerea ca initial Goebbels a incurajat o lovitura de forta comunista la Paris.
Prima grija a trupelor germane, la intrarea in Paris, a fost de a confisca aparatele de radio, punand mana pe emitatoarele locale, iar dupa cererea armistitiului, pe 16 iunie, Goebbels a reorientat propaganda radio spre ultimele obiective, vizand prevenirea intentiei « de punere a flotei si aviatiei franceze la dispozitia englezilor »(20 iunie) si, indeosebi, realizarea dorintei mai vechi, « sa nu fie vazut nici un englez in Franta »(17 iunie).
Radioul german prezenta numeroase ispite capabile sa prinda auditorii ingrijorati, deoarece vestile transmise aveau un avans de 12 ore fata de comunicatrele franceze. Din 4 iunie, reteaua de radio germana a difuzat 25 de nume de prizoneri francezi pe zi, iar din 11 iunie, o lista intreaga. Evantaiul de frecvente pe care s-a difuzat , de catre germani, in cele trei saptamani era atat de mare, incat un ascultator care pastra lungimea de unda a Radio Paris, avea toate sansele sa nimereasca o emisiune germana.
Se poate afirma ca, desi nu la nivelul scontat de Goebbels, totusi moralul francez a fost serios afectat in aceasta perioada, iar startegia politica si militara hitlerista a avut o influenta profunda asupra spiritului multor francezi. Acestia au intrat in razboi convinsi ca popurul german este tot atat de pacifist ca si cel francez. Pe de alta parte, anexarea Austriei si Cehoslovaciei, ofensivele victorioase impotriva Poloniei, Norvegiei, Danemarcei, Olandei si Belgiei au convins ca orice comentariu nu are nici o importanta nu are nici o importanta in comparatie cu teribila putere a celui de-al treilea Reich.
2.3. Propaganda radiodifuzata a Aliatilor
Aliatii nu au avut nici intuitia germanilor si nici nu au prevazut sa faca din propaganda un instrument pentru distrugerea moralului si vointei de a invinge a adversarilor.
La « bombardamentele psihologice » desfasurate de Radio Stuttgart si de emitatoarele pirat asupra Frantei, guvernul acestei tari a reacionat tardiv. Chiar si BBC-ul care, inca din 1939, incepuse sa transmita buletine zilnice de stiri in limba franceza, dupa caderea in mainile germanlor a emitatoarelor franceze, in iunie 1940, lansa « Aici Franta », avand doar un sfert de ora de emisie. Totusi acest program a constituit baza radioului din Londra in limba franceza timp de patru ani, program botezat, pe 6 septembrie 1940, « Francezii vorbesc francezilor ».
Importanta deosebita acordata ulterior radioului de catre tarile membre ale coalitiei antihitleriste reiese din efortul sustinut de BBC in vederea extinderii activitatilor sale. Astfel daca numarul total de ingineri de la BBC era in 1939 de 1635, la sfarsitul razboiului numarul lor depasea 4317. De asemenea, s-a inregistrat o crestere spectaculoasa a numarului de emisiuni straine, ajungand in 1945 la cifra de 32, un loc important printre acestea detinandu-l emisiunea in limba germana. Prin posturile de emisie instalate in domninioane, radioul englez a acoperit, practic, toate zonele globului cu emisiunile lui si a devenit cel mai important dintre posturile de radio din tarile aliate.
In acest sens, semnificativ pare a fi faptul ca o ancheta efectuata in Franta, in anii ’70, printre cetatenii care au trait in perioada razboiului, arata ca aproximativ 73 % dintre acestia ascultau BBC-ului, 10,5% emisiunile in limba franceza de la Moscova si aproape acelasi procent emisiunile postului Vocea Americii. Audienta emisiunilor BBC-ului, ale Radio Moscova si ale Vocii Americii a crescut in randul poporului german si al tarilor satelit pe masura ce razboiul se apropia de frontierele Germaniei, iar bombardamentele aliate deveneau mai frecvente si mai nemiloase.
Pe langa posturile de radio amintite ale aliatilor, ale caror emisiuni puteau fi identificate cu pozitia oficiala a guvernelor statelor respective, au mai fost organizate cateva zeci de posturi de emisie clandestine, asa-numitele « statii libere » sau « statii negre ». Aceste posturi de radio vorbeau in numele unor grupari politice antinaziste sau ale unor organizatii de rezistenta fictive din tarile satelit si din regiunile ocupate de al treilea Reich, dar si in numele autoritatilor locale pronaziste, afisand un asemenea servilism fata de Germania, incat sa le compromita mai bine.
Inca din 1940, exista o asemenea statie si in limba romana, condusa de un vechi diplomat al legatiei romane din Londra, ale carei emisiuni aveau cuvantul de ordine : « Sus inimile, frati romani ! »
Ar mai trebui amintite, in acelasi context, si posturil ;e de radio emisie ale grupurilor de rezistenta ale popoarelor europene, infiintate le Moscova si la Londra cu consimtamantul si sprijinul guvernelor sovietic si britanic, care emiteau pentru strainatate si care si-au adus o contributie notabila la succesul propagandei aliatilor impotriva nazismului si a adeptilor lui din tarile si regiunile ocupate.
Astfel, la Moscova functionau posturi de radio ale rezistentei germane (Germania Libera), romane (Romania Libera), bulgare(Hristo Botev), poloneze( Tadeus Kaszcinszko), ungare (Lajos Kossuth), iugoslave (Iugoslavia Libera).
La Londra, a existat postul de radio Franta Libera, ale carui emisiuni au inceput in luna iunie a anului 1940 si au continuat, fara intrerupere, pana octombrie 1944.
Se observa foarte clar ca propaganda prin radio a tarilor aliate a avut in vedere trei destinatari principali :
propriile popoare ;
popoarele din teritoriile ocupate de Germania si din tarile satelit ;
populatia celui de-al treilea Reich.
In functie de destinatar, de scopurile urmarite pentru fiecare tara in parte si de etapele razboiului, temele utilizate au fost extrem de diverse.
Propaganda prin radio destinata propriilor popoare a avut ca scop esential mobilizarea tuturor rezervelor interne pentru razboiul impotriva Germaniei si a aliatilor ei.
Chiar si obiectivele urmarite prin propaganda radio destinata popoarelor din tarile si regiunile ocupate de inamic, tarilor satelit si poporului german erau subordonate scopului final al razboiului. Astfel, prin emisiunile difuzate pentru tarile si regiunile ocupate de inamic se viza mentinerea treaza, in randurile populatiei din aceste tari, a increderii in victoria finala, indemnarea popoarelor oprimate de a se ridica la lupta, organizarea unei vaste miscari de rezistenta impotriva agresorului.
Cautand sa determine o ruptura intre popor si conducerea nazista, sa zdruncine increderea in propaganda germana, prin emisiunile radio adresate celui de-al treilea Reich s-a urmarit constientizarea poporului german despre aventura periculoasa in care a fost atras, de tragedia pe care acest popor o traia si de faptul ca este inevitabila infrangerea nazismului.
Experienta franceza in domeniul propagandei radiodifuzate prezinta niste particularitati care o individualizeaza : a fost organizata si s-a desfasurat in afara teritoriului ; a fost adresata unei populatii care suportase o influentare psihologica germana, fara precedent in istorie « ceeace facuse di Franta- in opinia lui Charles Rolo- o natiune nevrotica ».
Veriga principala a propagandei radiodifuzate, destinata pentru sustinerea si stimularea spiritului de rezistenta in Franta ocupata, a constituit-o postul londonez de radio BBC, prin sectia franceza.
Serviciile franceze ale BBC-ului au urmarit 4 mari obiective :
sustinerea morala a poporului francez si pregatirea lui pentru o cooperare cu aliatii ;
cresterea increderii francezilor in ei insisi si in aliati ;
demoralizarea fortelor germane;
“demontarea” continutului propagandei subversive germane.
Aceste linii generale pot fi urmarite pe toate durata razboiului, in toate programele lansate de echipa « Francezii vorbesc francezilor ». Multi prezentatori, la inceput, nu au fost oamnei ai radioului, nici macar jurnalisti. Ei au reusit, insa, sa creeze un colaj de stiri si varietati care au retinut atentia publicului tinta. Editorialele, comentariile privind stirile erau intrerupte de slogane, reluand uneori vechile teme ale reclamelor comerciale folosite inainte de razboi, sau de arii din cantece cunoscute, cu scopul de a-i frapa pe ascultatori.
Osatura programului mare de seara, din 1940 pana in 1944, a fost aproape intotdeauna aceeasi si se compunea din :stiri brute, 5 minute « Onoare si Patrie », reflectii, un comentariu al stirilor, un cantec, unul sau doua slogane si un document de actualitate. Dintre toare acestea cea mai importanta a fost emisiunea « Onoare si Patrie », in care s-a exprimat gandirea politica a Frantei libere. Acesta a fost juramantul lui Winston Churchill care, in iulie 1940, a ordonat « sa se faca totul tentru a-l ajuta pe generalul de Gaulle sa-si atnga scopurile », « sa i se dea in fiecare saptamana timp de emisie catre Franta, pe care sa-l poata considera si utiliza ca pe timpul sau propriu ».
In aceste 5 minute oficiale, Franta Libera isi explica conceptia sa concreta de lupta, iar din 1942 realiza contactarea reprezentantilor marilor fractiuni ale rezistentei interne care,incetul cu incetul, au recunoscut rolul de unificator si federator al generalului de Gaulle.
In emisiunile de limba franceza, cuvantul de ordine era adevarul, din convingerea ca nu trebuie sa intarzi cateva zile pentru a spune : « stirile sunt proaste », sau chiar sa depaseasca o saptamana pentru a spune : « stirile sunt foarte proaste ». Au existat si slogane imprudente, ca cel din toamna anului 1941 : « sabia pe care o flutura japonezul era o sabie de carton ? » sau ca anuntul lui Churchill, in 1943 : « inainte ca fluturasii sa cada, un mare eveniment va avea loc in Europa », si, deoarece debarcarea a intarziat fluturasii au fost lansati de germani cu inscrisul : « eu am cazut ; Churchill unde esti ? »/ Insa in general, Radio Londra a stiut sa cucereasca increderea opiniei publice, ceea ce era atat de necesar pentru aliati.
Temele esentiale ale Radio Londra pot fi intelese mai bine dintr-un afis de contrapropaganda care a circulat in Franta, in 1941. Avand titlul « Minciunile ies mereu din acelasi barlog », pe o harta a insulelor britanice, unde Londra era marcata printr-un emitator, erau prezenatti patru vulturi care purtau in ciocurile lor patru afirmatii: germanii iau totul; avem suprematia pe mare; bunii nostri prieteni englezi; traiasca de Gaulle. Era vorba despre o demistificare a imaginii germanilor « corecti » si , in acelasi timp, de a da incredere in viitor, de a pregati cale succesului in lupta pentru Franta. Din 1940 pana in 1944 toate emisiunile au tinut cont de aceste linii principale, sau, mai concret, temele s-au adaptat la still emisiunilor.
Pe langa rolul de informare, radioul in limba franceza din Londra isi urmarea in toate emisiunile sale si o serie de obiective generale, , ceea ce a facut ca activitatile de influentare sa se desfasoare gradual, incepand cu emisiunile de trezire a poporului francez si pana la coordonarea prin radio a insurectiei nationale din vara anului 1944.
Pentru francezii pasivi, care duceau o politica de asteptare, se transmiteau informatiile necesare pentru a le deschide ochii, repetandu-se cu fiecare ocazie ca Anglia nu este distrusa ( 3 octombrie 1940), ca americanii furnizeaza alimente (2 octombrie 1942), ca puternica armata germana nu este invincibila ( 25 octombrie 1943) si subliniindu-se deseori practica cenzurii in Franta ocupata si minciunile radioului din matropola, atat in ceea ce priveste situatia militara, cat si actiunile miscarii de rezistenta, in anii 1943 si 1944 (« radio Paris minte. Radio Paris este german. »)
In 1941 arma radio a inceput sa fie folosita pentru a-i provoca pe francezi sa actioneze, iar « vidul » de pe strazi si manifestatiile au fost primele actiuni provocate prin radio. Anul 1941 a insemnat succesul imens al « campaniei V », imaginate de animatorul programului belgian, Victor Laveleye si lansate pentru Franta pe 23 martie. Este vorba despre semnul « V » ca simbol al victoriei impotriva hitleristilor. Cu aceasta litera incepe cuvantul “victorie”in franceza si “victory” in engleza. Semnul a fost folosit si in evenimentele din 1989 din Romania.
Propaganda radiodifuzata a fost vehiculul cel mai rapid al ordinelor precise si al indicatiilor utile atat pentru a fi evitate zonele cu risc major la bombardamente, cat si pentru a facilita actiunile luptatorilor din rezistenta. Au existat mesaje personale care permiteau sa se intrevada operatiunile de parasutare si sabotaj.
Dar, pentru luptatorii din rezistenta, Radio Londra a avut si alte utilitati. Este vorba de punerea la stalpul infamiei a colaborationistilor, citati in scopul infranarii pasiunilor. In acest scop au fost difuzate emisiuni speciale, cam 3-4 pe luna, in anii 1943 si 1944, in care se precizeaza ca fiecare functionar francez ca va trada patrioti, din zel sau lasitate, va da socoteala pentru fapta sa. Emisiuni intregi au fost dedicate insa spiritului de sacrificiu al luptatorilor din rezistenta, carora li se amintea permanent ca intreaga Franta ii priveste.
Cea mai mare si ultima mobilizare a radioului in limba franceza din Londra a fost pentru insurectia nationala. Trebuia avut in vedere ca insurectia sa nu se reduca la schimbarea ministrilor, dar nici sa impiedice ofensiva aliata. Americanii si englezii se temeau de o insurectie necontrolabila si expresia “insurectia nationala” a fost proscrisa mult timp pe lungimile de unda ale BBC-ului.
Lansdarea ei s-a bazat pana la urma, la nivelul maselor de francezi, pe certitudinea ca ei vor asculta indicatiile radiodifuzate din Londra.
Prin indicatiile sale, prin descrierile privind regiunile libere, prin incurajarile adresate fortelor franceze din interior, radioul de limba franceza de la Londra a contribuit hotarator la reunificarea francezilor.
Masura cantitativa a rolului jucat de radio, a impactului informatiei radiofonice in hotararea victoriei finale este dificil de facut. Indiferent care ar fi putut fi imperfectiunile lor, anchetele clandestine ale Serviciului de Sondaj si Statistica, serviciu creat de Max Barieux, originar din Reomania si vechi agent de informatii militare, au permis o evaluare relativ pertinenta a influentei radioului din Londra, in primul rand printre luptatorii din rezistenta franceza si simpatizantii acesteia. Dintre persoanele intervievate in primavara anului 1944, 54 % au declarat ca nu asculta RADIO ALGER, deoarece Londra spune acelasi lucru si este mai « animat », dar a existat si opinia ca acest post « a fost pe durata a patru ani, plamanul de otel al Frantei, careia i se dorea asfixierea ».
Sprijinindu-se pe credinta in victorie, « francezii liberi » au stiut sa-si comunice increderea la radio si sa castige, in cele din urma, credibilitatea opiniei publice franceze.
2.4. Posturile de radio din Romania
Nici posturile de radio din Romania nu au avut o misiune mai usoara in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din cauza bombardamentelor, in aprilie 1944, a avut loc dispersarea studiourilor de la Bucuresti. Astfel au fost pregatite cateva centre de imprastiere in localitatile Timis, Bod- sat, Feldioara si Rotbav.
La Timis s-a amenajat o cabina pentru crainici, in vederea difuzarii radiojurnalelor si s-a instala aparatura necesara transmisiei de pe discuri.
La Bod- sat a fost amenajat un studio de emisie, intr-o sala de festivitati, cabine de crainici si de control, iar la Rotbav s-a instalat postul adus de la Iasi. Tot in acest timp a fost instalat si postul de laTancabesti, Bucuresti II.
In sera zilei de 23 august 1944, in jurul orei 22,15, postul national de radio a difuzat celebrul comunicat referitor la intoarcerea armelor. Transmisia radiofonica a fost si primul semnal de lupta pentru multi comandanti militari, in Bucuresti ordinele « Pajura »- stare de alarma si « Stejar »- extrema urgenta, au fost comunicate direct la radio, in 23 august 1944, ora 18,00, respectiv ora 18, 30, de catre Comandamentul Militar al Capitalei.
Intre orele 22,15- 02,00, au transmis aceleasi comunicate sase posturi de emisie : Radio Bucuresti, Radio Romania, Dacia Romana, Carpati, Bucegi si Piatra, au transmis de cateva ori aceleasi comunicate militare.
In dimineata zilei de 24 august, cu exceptia posturilor de la Bod si Dacia Romana, s-a reluat transmisia la ora obisnuita, aceste doua posturi intrand mai tarziu in emisie. Postul Bod fusese atacat de trupele germane inca din zorii zilei dar, atacatorii au fost respinsi de catre lucratorii postului, transmisia efectuandu-se totusi, dar cu o mica intarziere.
Emitatorul german ILZE II, instalat intr-o padure, la km 37 pe soseaua Bucuresti –Ploiesti, incepuse din dimineata zilei de 24 august sa someze Societatea Romana de Radio sa inceteze emisiunile, amenintand cu bombardamentul. Asa se faceca, la al-8 lea bombardament asupra Capitalei, la ora 16,20, a fost distrusa cladirea Societatii Romane de Radiodifuziune.
In aceeasi zi au fost atacate si emitatoarele de la Baneasa si Bod. Postul de emisie de la Baneasa, Radio Bucuresti, nu a putut rezista si a fost ocupat de germai la 24 august, ora 11,30. In schimb postul de la Bod a rezistat eroic, transmitand pe tot parcursul zilei de 24 august, desi era atacat de trupe si de doua tunuri.
De aici s-au continuat transmisiile pana pe 28 august cand, in urma unui atac aerian german, postul afost scos din functiune. Singurul emitator din Bucuresti ce se putea utiliza ramasese Postul Bucegi, pe unde scurte (75W).
Dupa bombardarea statiei de la Bod ,intre 28 august ora 12,45 si 31 august ora 13,oo au functionat numai emitatoarele pe unde scurte :Dacia Romana, Bucegi si Carpati. Intre timp la 29 august, au fost luate masuri pentru redarea in folosinta a emitatorului Radio Bucuresti de la Baneasa care si-a reluat activitatea la 31 august ora 13,00.
Transmisia stirilor nu a incetat nici un moment. Populatia tarii a fost informata permanent cu privire la situatia de pe front, dar si asupra sarcinilor care ii reveneau in momentele respective.
Concomitent cu intrarea in functiune a emitatorului de la Baneasa, denumit Bucuresti I, s-a dat in folosinta si postul de la Tancabesti( Bucuresti II), construit intr-o cabana.
Postul Radio Romania si-a reluat transmisiile la 15 octombrie 1944, cu puterea in antena redusa la jumatate, dar cu orarul normal, intocmai ca si Radio Bucuresti.
CAPITOLUL III
CONFLICTELE DIN PERIOADA POSTBELICA
1.Preliminarii
In perioada postbelica, rolul radioului in desfasurarea actiunilor de influentare psihologica a devenit din ce in ce mai important. La perfectionarea tehnicii radio si a modalitatilor de desfasurare a actiunilor subversive a contribuit hotarator si “Razboiul rece”, radioul constituind ,de fapt, mijlocul cel mai eficient de penetrare a “cortinei de fier”, de influentare psihologica a adversarului.
Activitatile de cercetare si experimentare a tehnicii radio au urmarit cateva directii principale, cum ar fi :
cresterea posibilitatilor tehnice ;
perfectionarea tacticilor de ducere a actiunilor de influentare atat pe timp de pace, cat si pe timp de razboi;
castigarea increderii publicului tinta.
Cresterea vertiginoasa a posibilitatilor lui tehnice de actionare asupra constiintelor a facut ca, in zilele noastre, pe planeta sa nu existe, practic, locuri “neutre”, care sa nu fie expuse influentei celor mai diferite idei si opinii. Se transmit in mod obisnuit emisiuni de la zeci de emitatoare de radio. Au aparut noi statii, retranslatoare, complexe radio pe toate continentele.
La sfarsitul anului 1982, Administratia Regan a alocat, spre exemplu, 7,5 miliarde de dolari pentru construirea, in Florida, a unui nou post de radio – Radio Cuba Libera, iar cateva centre de radio asemanatoare acestuia au fost create in ultimii ani si in alte zone ale lumii.
Pe langa dotarile existente, statiile de radio Libertatea, Europa Libera, create la inceputul anilor ’50 de catre americani, au primit in 1982, suplimentar, inca 12 instalatii de emisie de 100 kW, iar 11 radioemitatoare de 250 kW au fost montate in apropiere de Munchen.
Atat razboiul din Vietnam, cat si conflictele mai recente au evidentiat rolul prioritar al radioului in ducerea actiunilor de influentare psihologica. In cadrul eforturilor intreprinse pentru cresterea eficacitatii lui se inscrie verificarea si perfectionarea tacticii de intrebuintare a radiodifuziunii, ca mijloc esential al « propagandei strategice », in special in perioadele de criza, cand statiile de radio nu pot fi lovite de aviatie sau de rachetele dirijate, intrucat ostilitatile nu au inceput. Astfel, pe masura cresterii tensiunii, se amplifica si propaganda radio, centrata pe tehnici de manipulare, intimidari, provocari si instigari, pe dezinformari si apeluri revolutionare.
Data fiind complexitatea acestor actiuni, coordonarea lor,orarul emisiunilor, pregatirea si perfectionarea personalului, previziunile ionusferice, « efectul de bumerang » pe care il pot avea aceste emisiuni asupra populatiei din tarile prietene sau neutre, posibilitatile de interferenta cu retelele de radio ale inamicului, bruiajul, folosirea statiilor clandestine de emisie, desfasurarea lor devine atributul guvernelor si al inaltelor comandamente militare, la nivelul carora sunt infiintate organisme de orientare si coordonare a tuturor actiunilor de influentare psihologica.
Forta de influenatre psihologica a mesajului radio a sporit considerabil ca urmare a progreselor inregistrate in ultimii ani in psihologie, sociologie si alte stiinte. S-au facut experiente care au vizat gasirea modalitatilor de influentare a subconstientului si inconstientului uman, de speculare a unor caracteristici psihice umane. Au fost efectuate studii speciale cu privire la elementele constitutive ale moraluilui unei armate, actiunile de influentare psihologica necesitand cunoasterea temeinica a mediului social si a situatiei nu numai din punct de vedere militar, ci si sub aspect istoric, cultural, religios, economic, social si politic. In mod depsebit s-a acordat atentie studierii proceselor informationale in scopul prospectarii resurselor.
In urma cercetarilor efectuate, profesorul M. Choukas evidentia necesitatea indeplinirii unei serii de conditii indiscutabile pentru ca actiunile de influentare psihologica prin mass-media (inclusiv prin radio) sa aiba eficacitate:
determinarea precisa a destinatarului mesajului de influentare: mesajul trebuie sa fie concis si intentional vizand categoria careia I se adreseaza (soldati, ofiteri, femei, prizonieri), deoarece fiecare dintre aceste categorii reprezinta un « orizont de asteptare- receptare » distinct.
Cresterea la maximum a incarcaturii emotionale a comunicarii : s-a demonstrat ca un limbaj simplu, dar cu numeroase conotatii preponderent specifice (evocarea caldurii familiale, a imaginii copiilor, a sotiei) sunt foarte eficiente in influentarea tintei. Nu intamplator, soldatilor irakieni li se transmitea, dupa cum vom vedea in subcapitolul dedicat Razboiului din Golf, indemnul de a se pune sub protectia aliatilor- singura solutie « de a se putea intoarce sanatosi la familiile lor cand se va incheia conflictul. »
Combinarea tacticii de influentare cu actualitatea informatiei, cu operativitatea acesteia.
Captarea unui numar cat mai mare de ascultatori a constituit o preocupare de prim ordin in cadrul cerecetarilor efectuate in ultimii ani. Aceasta este si ratiunea pentru care redactiile posturilor de radio care au avut ca obiectiv influentarea psihologica includ in programul de emisie intercalari de stiri si informatii neutre : culturale, stiintifice, sportive, ceea ce reprezinta un soi de nada pentru auditoriu. Insa, odata ci « nada » sunt transmise precis si noutati abordate « obiectiv ». Cu ajutorul emisiunilor distractive si instructive, al concursurilor desfasurate pe calea undelor, se incearca realizarea corespondentei cu ascultatorii, stabilirea unor canale de lagatura reciproca (feed-back) ce pot fi folosite ulterior pentru obtinerea informatiilor necesare pentru corectarea strategiei de influentare adoptate, precum si a altor date.
In studiourile postului Vocea Americii, spre exemplu, pentru a se crea impresia obiectivitatii informatiilor transmise, sunt intercalate episodic unele critici, dozate rational, referitoare la aspectele secundare ale politicii interne si externe ale statului, evenimente culturale. Aceasta se face insa cu limite precise si are ca scop castigarea increderii ascultatorilor in emisiunile postului, sugerand impartialitatea lui.
In aceeasi idee, uriasa corporatie de transmisiuni a Angliei, BBC, se ingrijeste permanent de « probitatea, independenta si obiectivitatea » emisiunilor sale, repetand cat de des este posibil cuvintele lui W. Churchill : « In Europa sunt trei puteri neutre : Suedia, Elvetia si BBC-ul ».
Se poate conchide ca perioada postbelica a propulsat radioul in postura celui mai eficient mijloc de desfasurare a actiunilor de influentare psihologica, remarcandu-se prin :
Rapiditatea de transmitere a informatiilor ;
Distanta apreciabila la care actioneaza ;
Numarul mare de virtuali ascultatori ;
Popularitatea de care se bucura
Prin stilul caracteristic in care se face influentarea auditoriului.
Dat fiind faptul ca nu exista armata sau luptator cu “invulnerabilitate” asigurata la influentarea psihologica prin intermadiul radioului, o cunoastere temeinica a problematicii abordate ni se pare a fi utila pentru diminuarea efectelor negative pe care le poate induce acest mijloc de comunicare in masa.
2. “Razboiul rece”
Un capitol aparte in evolutia tactcii de desfasurare a propagandei prin intermediul radioului il constituie evenimentele din Polonia, care au marcat inceputul miscarilor de democratizare a tarilor socialiste din estul Europei. Pentru sprijinirea fortelor antitotalitariste din Polonia au fost concentrate numeroase mijloace de radio occidentale. Printre altele, statiile Europa Libera, Vocea Americii si BBC si-au dublat numarul emisiunilor in limba poloneza, iar statia France Inter, care cu cativa ani in urma isi intrerupsese emisiunile in aceasta limba, a inceput sa emita din nou.
Emisiunile acestor posturi au fost complementare, scopul lor fiind de a determina populatia poloneza sa actioneze pentru schimbarile democratice, de a nu permite scaderea avantului revolutionar si de a amplifica naincrederea populatiei in conducerea politica a tarii.
Astfel, din redactiile posturilor de radio amintite s-au executat :
Coordonarea actiunilor de organizare a structurilor « Solidaritatea » si a miscarilor antisocialiste din diferite regiuni;
S-au transmis instructiuni precise referitoare la locul de adunare si traseele de deplasare a grupurilor de demonstranti, la midul de desfasurare a actiunilor subversive si a diversiunilor psihologice si politice;
Detalierea modalitatilor de actiune pentru a conferi caracter politic grevelor si manifestatiilor, inclusiv actiuni protestatare ale tinerilor din institutiile de invatamant superior,din scoli si din intreprinderi ;
Prezentarea regulilor conspirative ;
Evidentierea pe larg a colapsului economiei tarii si a relatiilor comerciale inechitabile pe care Polonia le intretinea cu tarile socialiste.
Nu este de neglijat nici faptul ca, in intervalul 1980- 1989, actiunea subversiva a unor posturi de radio ca Vocea Americii sau Europa Libera a incitat si apoi a mentinut constanta starea de constienta si de tensiune si in Romania, situatie care a netezit calea revolutiei din decembrie 1989.
Posturile de radio mai sus amintite au transmis inca din 16 si 17 decembrie, de la Timisoara, despre miscarile de strada din fata casei parohiale a preotului reformat, zgomote ale focurilor de arma din fata Catedralei, lozinci despre libertate ale timisorenilor, telefoane disperate ale romanilor din diaspora catre familiile de acasa.
Interesanta este insa povestea acelei informatii neverificate, lansata de o importanta agentie de stiri si preluata apoi de Europa Libera, de Vocea Americii dar si posturile de radio ale tarilor vecine, referitoare la cei 60 000 de morti ai Revolutiei Romane.
Marea diversiune avea sa se produca, insa,pe micul ecran. Pentru ca, nu-i asa, televiziune si conflictele armate de opereta tin capul de afis al acestui sfarsit de secol.
3. Operatiunea « Furtuna in desert »
Am putea spune ca Razboiul din Golf a fost unul in care “un dram de silicon dintr-un computer a putut avea mai mult efect decat o tona de uraniu”. Armele utilizate de statele coalitiei multinationale au avut o precizie deosebita “distrugerea specializata si munimum de pagube colaterale”. La sfarsitul Furtunii in desert, in ona operatiilor militare existau nu mai putin de 3000 de computere cuplate la retelele din SUA.
Diviziunea activitatilor si misiunilor va cunoaste evolutii spectaculoase, dar vor exista mereu sectoare in care omul este practic de neinlocuit. In Orientul Mijlociu, la sfarsitul lui iulie 1990 serviciul in limba engleza al postului Radio Kuweit isi desfasura activitatea in mod normal. Acesta era cunoscut ca fiind un « Radio Luxemburg al Orientului Mijlociu. », datorita emisiunilor muzicale derulate. Emisiunile in limba engleza in gama undelor scurte erau retransmise in gama undelor ultrascurte printr-un serviciu special, pentru straini aflati pe teritoriu kuweitian.
In primele ore ale zilei de 2 august 1990, Irakul a lansat invazia asupra Kuweitului. Fortele irakiene au capturat studiourile de radio si televiziune kuweitiene din cladirea Ministerului de Informatii, Dupa o perioada de tacere de cateva ore, populatia lua cunostinta pe calea undelor radio de mesaje de ajutor transmise catre lumea araba si Consiliul de Cooperare in Golf.
In primele ore ale ocupatiei, s-au auzit insa si emisiuni ale unui post nou , intitulat Radio Guvernul Provizoriu al Kuweitului Liber pe o frecventa care nu mai fusese folosita pana in acel moment, in timp ce frecventele kuweitiene utilizate in unde scurte erau cu totul altele. Despre acest post de radio specialistii afirma ca ar fi emis din interiorul Irakului. Dupa numai o saptamana acesta s-a transformat in suportul emisiunilor postului Radio Vocea Bagdadului. Reactia ? In conditiile lipsei acute a unor emisiuni transmise de kuweitieni, radiodifuziunile internationale si-au marit timpul de emisie in limba araba.
Radio Vocea Americii a ajuns sa emita in aceasta perioada 24 de ore din 24. La randul lui, Radio Europa Libera a acordat timp de emisie pentru Vocea Americii prin emitatoarele sale din Portugalia. De asemenea, BBC si-a extins timpul de emisie pentru Orientul Mijlociu, iar Radio Australia si-a adaugat doua noi frecvente pentru australienii aflati in Golf. Deutsche Welle, Radio France International si Radio Japan au reactionat prompt la criza din zona, sporindu-si la randul lor activitatea pentru lumea araba.
Este notabil faptul ca multe tari, ca India, Sri Lanka, Turcia, Spania aveau deja emisiuni pentru Orientul Mijlociu, modificandu-si numai programul in timpul crizei respective.
In ceea ce priveste clandestinitatea emsiunilor radiodifuzate la inceputul actiunilor irakiene, BBC a depistat un emitator ciudat pe unde scurte autointitulat Holy Mecca Radio, dar care nu emitea dinspre Mecca, ci dinspre Irak. Un alt emitator irakian numit Holy Medina Radio a fost monitorizat pe parcursul actiunilor din august 1990, acesta avand materiale identice cu ale celui mai sus mentionat.
Emisiunile in limba araba ale posturilor de radio : Vocea Americii. BBC, Voice of Turkey, Kol Israel erau bruiate de catre emitatoare ale trupelor irakiene.
Pentru manevrele propagandistice si de inducere in eroare, presedintele George Bush a imputernicit CIA sa participe la campania lansata de SUA pentru destabilizarea Irakului. In acest context, cu putin inainte de 15 ianuarie, data limita pentru retragerea trupelor irakiene din Kuweit, pe teritoriul Irakului putea fi receptionat un post de radio, care intre altele, indemna poporul irakian la atentate impotriva lui Sadam Hussein si la lovitura de stat.
Scopuri asemanatoare au urmarit si emisunile transmise de postul Vocea Golfului, in care li se cerea soldatilor irakieni sa dezerteze.
Acest post emitiea de doua ori pe zi, pe unde medii si ultrascurte si transmitea soldatilor « invitatia » de a se pune sub pavaza aliatilor, singura solutie de a se putea reintoarce la familiile lor cand va inceta razboiul provocat de Sadam Hussein. Iar postul Vocea Kuweitului, care emitea din Arabia Saudita, incepand cu 2 august 1991, transmitea informatii pentru populatia din emiratul invadat, indemnand la rezistenta.
Pentru marirea probabilitatii de ascultare a posturilor de radio antiirakiene au fost raspandite, impreuna cu manifestele si receptoare de dimensiuni mici care permiteau ascultarea, pe posturi fixe de frecventa, a acestor statii de emisie.
Operatiunile psihologice au avut un rol cheie in destabilizarea si scaderea moralului luptatorilor irakieni, contribuind, in mod hotarator, la dezertarea si predarea in masa a acestora. Este semnificativa in acest sens predarea de buna voie a 70 000 de soldati irakieni, ca urmare a apelurilor adresate de trupele americane prin intermediul emisiunilor de radio.
Acoperirea din punct de vedere jurnalistic a Razboiului din Golf a fost tot atat de revolutionara ca si bombele inteligente sau ca batalia aeriana, controlata radioelectronic.
Camere video portabile, studiouri de radio si televiziune montate in camioane si in permanenta legatura cu satelitii, peste 1600 de corespondenti scormonind peste tot in zona Golfului, un CNN omniprezent transmitand practic la fiecare ora din capitala irakiana, ei bine toate acestea au revolutionat mass-media in situatii de conflict. Incercarile comandantilor militari de a conduce situatia din punct de vedere al relatiilor cu presa au esuat in fata talentului jurnalistilor.
In zilele premergatoare declansarii ostilitatilor, dar si in primele ore ale desfasurarii, ceea ce se dorea s-a infaptuit : intreaga lume a vazut in direct pregatirile, decolarile, intoarcerile din misiunile de lupta.
Televiziunea a devenit ,incontestabil, vedeta in Razboiul din Golf. Prin imaginile sale convingatoare, nu a intarziat sa socheze, prezentand distrugeri, vieti pierdute, avioane doborate, rachete lansate spre Israel si Arabia Saudita. Secretul operatiunilor trebuia insa pastrat. S-au impus imadiat masuri severe de cenzura: nu s-a permis difuzarea de date si imagini care ar fi putut contribui la formarea unor convingeri in legatura cu planurile militare, cu succesul sau cu esecul unor misiuni.
Toate emisiunile de radio si de televiziune din zona de desfasurare a operatiunilor au fost strict controlate de armata americana. Ziaristii, cameramanii si fotoreporterii au fost permanent manevrati fara sa-si dea seama, in aceeasi zona, neajungand nici macar o data in zona de vest a frontului sau la frontiera saudito-irakiana. A fost instituita, totodata, o cenzura drastica in privinta difuzarii informatiilor referitoare la desfasurarea operatiunii FURTUNA IN DESERT.
Rezultatul a constat intr-o imagine foarte “aseptizata” a razboiului, o forma de lupta aparent scutita de carnagiu, in acut contrast cu transmisiile TV despre Razboiul din Vietnam, “care aruncau in living-room-ul american membre dezarticulate, teste sfaramate si trupuri napalmizate”.
4. Studiu de caz: conflictul din Haiti
La 16 decembrie 1990, Republica haiti avea in persoana lui Jean-Bertrand Aristide primul presedinte ales prin sufragiu universal cu 67% din totalul voturilor exprimate. Seducator, inteligent si energic, bun orator, cunoscator al limbilor franceza, creola, engleza, spaniola, portugheza, germana si ebraica, presedintele Aristide promitea tarii sale un nou viitor, preconizat printr-una din lozncile sale electorale atat de des repetate la radio: “Sa trecem de la mizeria indigena la o saracie demna !”.
Entuziasmul popular initial si populismul promovat de Aristide n-au contribuit spectaculos la depasirea calificativului de « democratie caricaturala » atribuit Republicii haiti.
La 30 septembrie 1991, rasturnarea presedintelui Aristide, care se refugiaza in Statele Unite, marcheaza inceputul cricei haitiene. Restabilirea legitimitatii democratice in mica republica caraibiana a necesitat trei ani de eforturi internationale conjugate ale Organizatiei Natiunilor Unite, organizatiei Statelor Americane (OSA) si a peste 37 de state cu intentii mai mult sau mai putin voalate.
In prima faza a crizei, implicarea OU a fost minima, datorita altor actiuni desfasurate sub drapelul albastru in Cambogia, Somalia, Iugoslavia si Rwanda. In schimb, rapid si cmpensatoriu reactioneaza OSA, care la 7octombrie 1991 cerea tuturor statelor membre ONU sanctionarea guvernului nelegitim al generalului Cedras, blocarea conturilor si averilor haitiene din strainatate, embargo comercial, petrolier si asupra materialelor militare (Rezolutia 841), aplicat de SUA de la 30 octombrie 1991.
Pentru faza a doua a crizei (august 1992-iunie 1993) este relevantaactivitatea misiunii internationale civile ONU-OSA, formata din 200 de observatori autorizati sa supravegheze respectarea drepturilor omului si sa pregateasca acordurile in virtutea carora presedintele alungat sa revina la putere. Tulburarile izbucnite impotriva partizanilor presedintelui Aristide au determinat suspendarea negocierilor.
Cea de-a treia faza corespunde actiunii militare internationale, imputernicita prin vot de Consiliu de Securitate al OPNU sa utilizeze toate mijloacele necesare pentru alungarea conducatorilor militari si revenirea presedintelui legitim, urmata de amplasarea unei forte xe mentinere a pacii si restabilirea unui climat de securitate si stabilitate in Haiti.
Operatiunea « Uphold Democracy » (« Sustinerea democratiei ») era declansata la 19 septembrie 1994, sub comanda americana si cu participarea a 20.000 militari. Efectele au fost imediate. Intre 10 si 30 octombrie membrii juntei militare s-au retras in anonimat, presedintele Aristide, primit triumfal, si-a reluat functia la 15 octombrie, pentru ca ziua urmatoare sa aduca haitienilor bucuria ridicarii tuturor sanctiunilor comerciale.
Era in iulie 1994. Cei 20.000 de soldati din Corpul de Armata XVIII Aeropurtat al SUA, comandat de generalul-locotenent Hugh Shelton, incepeau antrenamentele pentru o misiune neprecizata. Acestia erau militarii care, doua luni mai tarziu, au invadat Republica Haiti.
Un alt tip de razboi incepuse insa cu mult itmp inainte pentru a pregati campul de lupta si penutr a facilita revenirea presedintelui Aristide la putere – razboiul psihologic.
Umilita in Somalia, Administratia Clinton dorea o operatiune « curata », fara varsare de sange. Pentru aceasta, Casa Alba a infiintat Grupul de Lucru Operatiuni Psohologice, care urma sa decida asupra modalitatilor si mijloacelor de desfasurare a campaniei psihologice, asupra temelor emisiunilor radio, televiziune si a materialelor tiparite.
Specialistii in operatiuni psihologice nu exersau tragerile cu armamentul individual din diferite pozitii, ci amalgamau cuvinte si imagini pentru a castiga mintile tintelor. Deviza lor : « Win the mind, win the day » (« Castiga-i mintea si castigi »). Ei nu se deosebeau prea mult de angajatii birourilor de relatii publice si de publicitate de pe Madison Avenue. Atat ca purtau uniforme militare si calatoreau mai mult cu avionul.
Preliminariile au revenit specialistilor din Grupul IV Operatiuni Psihologice de la Fort Bragg si au constat in preluarea unor cantitati impresionante de informatii, obtinute pe diverse canale. Cercetarile, studiile, referatele si analizele lor s-au finalizat prin impartirea populatiei din Haiti in 20 de grupuri-tinta, cu particularitati distincte, semnificative pentru elaborarea si impactul mesajelor de influentare transmise ulterior prin emisiunile de radio.
Echipa de la Fort Bragg a pus la dispozitie un studio in care presedintele Aristide isi inregistra discursurile pentru emisiunile radio zilnice. Temandu-se ca Aristide s-ar putea lansa in declaratii incendiare cu referiri la torturarea adversarilor sai politici, cum facuse in primele discursuri, specialistii americani l-au instruit cu subtilitate. Discursurile sale erau pregatite cu aportul si sub supravegherea lingvistilor si expertilor in probleme haitiene.
« Vin pentru a trage clopotul reconcilierii » declara solemn Aristide, exact in sensul temei pe care specialistii in operatiuni psihologice doreau sa o transmita haitienilor. Si anume, ca presedintele Aristide nu va permite razbunari politice atunci cand va reveni la putere.
Un avion EC-130 al Operatiunilor Speciale, cu nume de cod – Commando Solo, dotat cu echipamente de inalta performanta a putut primi, in sfarsit, misiunea de lupta : difuzarea programelor de radio si televiziune special redactate de haitieni.
Commando Solo transmitea zilnic intre orele 4.00-8.00 si 18.30-22.00, deoarece studiul situatiei locale releva faptul ca multi haitieni obisnuiesc sa doarma ziua di ncauza temperaturilor ridicate. Mesajele transmise in programele radio erau simple, usor de inteles, haitienii, in marea lor majoritate, avand un nivel de instruire scazut, Conceperea textelor pentru sloganuri a necesitat dezbateri indelungate, deoarece cuvintele creolilor haitieni au multe intelesuri. Astfel, cuvantul « lumina » inseamna si « arsura », iar cuvantul « justitie » poate avea si semnificatia de « pedeapsa ».
Scrupulozitatea conceperii acestor sloganuri era pe deplin justificata. Specialistii in operatiuni psihologice doreau ca perspectiva revenirii presedintelui Aristide la putere sa nu se asocieze in mintea haitienilor cu ideea represaliilor politice. Ceea ce i-ar fi putut determina pe partizanii generalului Cedras sa impuna o rezistenta armata indarjita, chiar si in conditiile de inferioritate totala in care se aflau. Nu putine sunt exemplele din istorie, in care grupuri mici de luptatori, decisi sa se bata pana la sacrificiul suprem, au provocat mari pierderi inamicului. Exemplul cecen dat de trupele generalului Dudaev este ilustrativ pentru aprecierea combativitaii luptatorilor a caror ultima si unca sansa este sa lupte pana la moarte.
Planificatorii Pentagonului nu intentionau sa-l transforme pe generalul Cedras in « erou al rezistentei anti-americane » si erau constienti ca uciderea unui singur militar american de catre franctirorii haitieni putea provoca amplificarea violentelor in randul populatiei civile , pierderea ocntrolului asupra grenadelor din mainile soldatilor americani si, implicit, modificarea opiniei publice americane si internationale favorabile interventiei, impotriva acesteia. Lectia Vietnamului a prins bine de astadata. In ciuda asasinarii lui Mireille Durocher Bertin, oponentul lui Aristide, acest lucru nu s-a intamplat, dar si pierderile au fost cu mult mai mici decat estimarile celor mai optimiste previziuni.
Cu o saptamana inainte de declansarea interventiei, Commando Solo a inclus in programele sale de radio emisiuni adresate militarilor haitieni. Acestia erau indemnati sa se opuna comandantilor lor, sa respecte disciplina militara si sa impiedice distribuirea de armament civililor. Pentagonul incerca sa micsoreze probabilitatea unei noi lovituri de stat, care nu ar fi condus decat la inlocuirea unei grupari de pucisti cu o alta grupare. Prin urmare, militarilor haitieni li se cerea sa ramana la posturile lor, dar sa nu opuna rezistenta trupelor americane. Pentru a-l convinge pe generalul Cedras de seriozitatea intentiilor americane, Casa Alba a aprobat “scurgerea” in mass-media a numeroase informatii privind planurile de razboi si miscarilor trupelor americane. Dateleau fost atat de numeroase si de amanuntite incat la un moment dat Bill Clinton s-a temut ca militarii americani vor pierde forta elementului surpriza si a ordonat chiar incetarea actiunilor de informare a publicului.
CIA a desfasurat propria sa campanie de dezinformare cu scopul de « a-i scoate din minti » pe membrii juntei militare. Apelurile telefonice anonime ii preveneau pe militarii haitieni, adesea in miez de noapte, ca zilele regimului sunt numarate. Consilierii CIA au luat chiar in considerare folosirea pentru apelurile telefonice si a vocii fostului dictator haitian Francois Duvalier (Papa Doc, mort in 1971), obtinuta prin mijloace electronice de sintetizare a suntelului. In acest mod, de pe lumea cealalta Papa Doc s-ar fi adresat telefonic conationalilor sai indemnandu-i sa se predea americanilor. Ideea a fost respinsa. Mesaje similare au primit numerosi haitieni prin telex si fax. Dupa cum, la fel de bine, au putut fi citite, cu stupefactie, chiar pe monitoarele computerelor din reteaua care deservea oligarhia haitiana.
Ca sa erodeze credibilitatea generalului Cedras si a colaboratorilor sai, agentii CIA din Port-au Prince au raspandit , cu o anumita regularitate, zvonuri, calomnii, acuzatii.
In dimineata in care soldatii lui Shelton isi pregateau echipamentul, CIA si grupele operative de la Pentagon au programat apeluri telefonice adresate ofiterilor superiori haitieni, la ora 03 (pentru a-i trezi), cu mesaje de genul : « Hi ! Urmatoarea voce pe care o veti auzi este a comandantului fortelor americane de interventie somandu-va sa va predati ».
Cu 5 zile inainte de interventie, CIA a parasutat conteinere cu mii de radiotranzistoare, astfel incat si saracii sa poata asculta emisiunile de radio difuzate de Comando Solo.
Toate aceste actiuni concertate, precum si condamnarea unanima in plan international a regimului militar au permis fostului presedinte Jimmy Carter sa negocieze, in ultimul moment, cu junta generalului Cedras conditiile intrarii trupelor americane in mod pasnic in Haiti.
Din pacate, in acele zile s-au consumat si numeroase violente. Soldatii haitieni au brutalizat numerosi demonstranti, iar cete de tarani furiosi s-au rafuit cu preferatii regimului.
Prin urmare, echipele tactice de operatiuni psihologice desfasurate simultan cu trupele americane au difuzat permanent mesaje pacificatoare, indemnuri la non-violenta. Programele de radio contineau lectii despre bazele democratiei si libertate cetateneasca, reguli de cultura civica.
Un compozitor haitian a fost platit sa compuna un cantec : « Long Live Peace », pentru programele radio.
Operatiunea « Presure Cooker »(Oala de presiune) a prevenit izbucnirea unor noi tulburari la intoarcerea presedintelui Aristide. Haitienilor le-au fost distribuite peste 1000 de steaguri, brosuri si manifeste cu texte despre datoria patriotica de a sarbatori pasnic un asemenea eveniment- renasterea democratiei in Haiti. Programul de radio si-a sporit numarul orelor de emisie, sloganurile care indemnau la manifestatii pasnice erau ilustrate muzical cu melodia compozitorului haitian.
Presedintele Aristide a revenit fara incidente.
Centrul de productie Operatiuni Psihologice, amplasat intr-un depozit abandonat din Port-au-Price. Testa, cat era posibil, efectul mesajelor pe grupuri tinta izolate. Intr-o anumita imprejurare, cand o multime furioasa de cca 2000 de persoane incercuise comandamentele militare din Gonaives, o echipa mobila cu statii de amplificare a reusit sa detensioneze atmosfera difuzand muzica country cu Garth Brooks si mesaje ce au determinat atragerea furiosilor in afara orasului.
Succesul folosirii radioului in operatiunile psihologice s-a subsumat succesului total al operatiunii « Uphold Democracy », datorat in primul rand, coordonarii impecabile a actiunilor tuturor comandamentelor si unitatilor participante.
Operatiunea din Haiti s-a adaugat pe lista interventiilor relativ recente, incununate de succes ale SUA in zona caraibiana:Grenada(1983) si Panama (1989).
5. Conflictul din Cecenia
Cotidianul rusesc “Komsomolskaia Pravda” aprecia ca “generalii rusi au fost infranti de ceceni in domeniul folosirii eficiente a mijloacelor de informare in masa”.
Moscova a neglijat aproape in totalitate acest aspect deosebit de important. Faptul ca nimeni nu s-a ingrijit sa pregateasca opinia publica a constituit sursa multor manifestari si luari de pozitie care au condamnat interventia militara in Cecenia. In timp ce tancurile rusesti patrundeau pe teritoriul Ceceniei, in Piata Puskinskaia sin Moscova, un grup de deputati- factiuni democrate din Duma de Stat- au organizat pe data de 11 decembrie 1994 un miting impotriva actiunilor militare, cerand demisia ministrului apararii si a altor oficialitati si declarand ca normele constitutionale in aceasta regiune nu trebuie restabilite cu ajutorul tancurilor. Manifestatii de acest gen au mai fost organizate si ulterior, inclusiv de catre parintii soldatilor trimisi sa lupte in Cecenia.
Lucrurile nu au diferit prea mult nici in ceea ce priveste opinia publica internationala. Boris Eltin, sperand ca este suficient sa primeasca « legitimitatea » din partea Casei Albe sub formula foarte generoasa : « criza din Cecenia este o problema interna a Rusiei »(afirmatie facuta de presedintele Clinton la declansarea razboiului), pentru a fi ferit de orice comentariu negativ, nu a mediatizat suficient si convingator cauzele sau scopul interventiei militare.
Efectele nu au intarziat sa se faca simtite : in timp ce Moscova-ca un reflex al mentalitatii de mare putere- a neglijat aproape in totalitate mass-media, acestea si-au facut datoria. Evenimentele au fost prezentate si comentate pe larg, au fost nuantate in sensul dorit si scopul urmarit, iar reactiile, initial timide, au luat o turnura defavorabila Kremlinului.
Ziaristii aflati la fata locului comparau capitala Ceceniei cu orasul japonez Hirosima, sters de pe fata pamentului la 6 august 1945 sau cu ravagiile produse de cumplitele bombardamente britanice asupra orasului german Dresda.
In urma actiunilor desfasurate de trupele rusesti pe teritoriul cecen, amplu comentate prin intermediul mass-media, reactiile de dezaprobare din partea diferitelor organisme internationale, guverne sau oameni politici au devenit din ce in ce mai numeroase si mai virulente.
Supus acestui tir al dezaprobarii, dupa doua saptamani de la declansarea actiunilor militare, presedintele federatiei ruse simtea nevoia sa se explice.Posturile de radio si de televiziune au transmis declaratiile sale in care afirma ca interventia militara este indreptata impotriva « terorismului, traficului de arme, droguri, falsificarii de bani si a jafurilor » si deci era necesara pentru a extirpa « mafia cecena ».
Aceasta justificare nu numai ca a fost tardiva, dar era si defectuos fundamentata deoarece, potrivit acestei logici aplicate in maniera similara, guvernul de la Roma ar fi trebuit sa bombardeze Sicilia si sa o faca una cu pamantul pentru a solutiona problema mafiei cu care Italia se confrunta de zeci de ani.
Dupa schimbul de declaratii intre Moscova si Groznii, a urmat recurgerea la forta. Pe timpul actiunilor de lupta au fost utilizate statii de amplificare montate pe tancuri si pe elicoptere, prin intermediul carora se transmiteau mesaje care cereau populatiei sa nu lupte impotriva trupelor rusesti sau, militarilor ceceni sa depuna armele si sa se predea. In cele mai multe cazuri insa, aceste actiuni insuficient pregatite, au avut tocmai un efect opus celui scontat, indarjindu-i si mai mult pe ceceni.
Puterea de la Moscova si-a creat singura o imagine defavorabila prin tonul utilizat : agresiv, dur, ultimativ, in comunicatele date.Dar indeosebi prin caracterul lor contradictoriu sau prin lipsa lor de veridicitate.
Pe data de 11 decembrie 1994, agentia ITAR-TASS retrage prima stire care anunta inceperea operatiunilor militare, ulterior reinserand-o cu completarea ca aceasta are drept scop “reinstaurarea ordinii constitutionale.”
Pe 13 decembrie, premierul rus Viktor Cernomardin reamintea avertismentul dat cecenilor de a depune armele pana pe 15 decembrie: “Pentru moment – spunea el – va cerem acest lucru cu furmosul”, “frumosul” constand in bombardarea cu aviatia si artileria a orasului Groznai si in patrunderea cu tancuri si infanterie pe teritoriul cecen.
Pe 26 noiembrie aparea stirea potrivit careia fortele « anti-Dudaev », sprijinite de tancuri, ar fi patruns pe patru directii spre centrul orasului Groznai. Fiind acuzata de amestec in aceasta tentativa esuata de preluare a puterii prin forta, Moscova a dezmintit prin ministrul Apararii Pavel Graciov, care afirma : « n-as fi permis niciodata ca tancurile sa patrunda in oras, aceasta fiind o dovada de lipsa de profesionalism ». daca ar fi luptat militarii rusi – sustine Gorbaciov – lucrurile s-ar fi terminat in dpua ore » (!). la o luna dupa aceasta declaratie, pe 29 decembrie, intr-un interviu dat postului de televiziune Ostankino, Andrei Kozirev – seful diplomatiei moscovite de atunci – afirma ca Moscova este decisa sa recurga la « cata forta va fi necesara » pentru a determina autoritatile separatiste din Cecenia sa se predea.
Este cunoscut faptul ca de-a lungul istoriei, impartit intre islamism si crestinism, aflat la rascrucea dintre Orient si Occident, populat de o sumedenie de etnii, Caucazul a fost dintotdeauna butoiul cu pulbere al Rusiei. Surprinde insa faptul ca , la declansarea actiunilor militare, Moscova a neglijat sau a desconsiderat prea usor aspectele legate de psihologia cecenilor. Sa nu fi cunoscut oare, specialistii nilitari rusi ca cecenii constituie un popor foarte mandru, cu mult simt practic, care isi invata copii de la varsta de 7 ani sa manuiasca armele, constient de propriile resurse naturale si de faptul ca zona muntoasa le ofera posibilitatea unei rezistente indelungate ?
In timp ce in cadrul sedintei Consiliului Securitatii Rusiei, din 25 ianuarie, se aprecia ca operatiunea militara inceputa la 11 decembrie « este in esenta incheiata », Vahid Abuyed (luptator cecen) declara unui ziarist: “vom lupta in sate, iar cand ne vor ocupa satele, ne vom bate pe coline. Cand ne vor ocupa colinele ne vom retrage in munti, unde nu vor avea curajul sa vina dupa noi ».
Djohar Dudaev, fost general sovietic, ulterior general, lider politic si militar al Ceceniei, cunoscator al psihologiei ambelor tabere beligerante, si-a faurit o autentica strategie de actiune in plan psihologic. Cu o deosebita abilitate a intuit si speculat, in defavoarea adversarului, rolul pe care mass-media il poate juca intr-un astfel de razboi.
Plecand de la tonul afirmatiilor sale, modul de formulare si momentele in care au fost alnsate catre « consumatori » – puterea de la Moscova si intregulspectru al opiniei publice rusesti, cecene si internationale – se ajunge la concluzia ca acestea au parcurs diferite iopstaze, fiind circumscrise unor scopuri clare, precise si cu tenacitate urmarite.
In perioada in care nu se cunosteau bine intentiile Rusiei, daca va interveni sau nu cu trupe, adresandu-se presei pe 7 decembrie, pe un ton ce putea presupune resemnare, dar nu renuntare, declara ca : « Daca Rusia vrea razboi, va trebui sa ne aparam. Noi oferim pacea, pe cand Rusia doreste razboiul. Ramane la latitudinea Rusiei sa decida daca va fi pace sau nu ». Deci, dincolo de fermitatea sa in hotararea de a lupta cu arma in mana contra unui colos militar, traspare autoabsolvirea sa fata de turnura evenimentelor ulterioare, sensibilizeaza opinia publica prin intentiile sale pacifiste si isi adjucea sansa de a nu fi incriminat pentru celel ce vor urma.
Urmandu-si strategia, Dudaev a mediatizat intens scopul luptei sale, punand accentl pe intentiile imperaliste ale Moscovei. Intr-un interviu acordat ziarulu turcesc « Sabah », iata de declara pe 28 noiembrie : « poporul cecen isi cere dreptul la libertate de foarte mult timp. Vom obtine libertatea sau o vom pierde odata cu viata ». In continuare, Dudaev ii incrimineaza pe rusi pentru declansarea razboiului si solicita sprijin din partea altor state pentru ca « cecenii sunt victime ale unui complot international destinat sa puna mana pe rezervele petroliere situate la Marea Caspica » – dupa cum ii relata liderului libian Kadahfi, intr-o convorbire telefonica facuta publica prin intermediul BBC-ului. Poate ca tocmai aceste convorbiri telefonice, facute publice prin intermediul posturilor de radio, i-au inspirat pe rusi in punerea la cale savarsirea atentatului politic care a dus, in cele din urma, la asasinarea liderului cecen.
La putina vreme dupa ce Eltan, adresandu-se unor ambasadori acreditati la Kremlin, pe 18 ianuarie 1995, afirma ca « noi nu dorim sa purtam tratative directe cu Dudaev, pentru ca el a declanst genocidul propriului popor », cel incriminat contraataca prin intermediul postului de radio moscovit EHO : « Inima mea sangereaza pentru toti acesti oameni nevinovati pe care nu am fost capabil sa-i protejez impotriva vandalismului… ». « In ultimii patru ani a trebuit sa fac fata tuturor mafiilor, tuturor genurilor de terorism, intregului arsenal detinut de acest imperiu abominabil si centrul sau infam… » continua Dudaev, denumind Rusia « imperiul diavolului ».
Se poate constat nu numai nuantarea tonului, ci si a continutului, raspunzand pe masura acuzatiilor de terorism ce au fost aduse la adresa cecenilor, dar si prin compasiunea exprimata fata de victimele razboiului.
Pe langa numeroasele sale interventii radiodifuzate si televizate, in care atragea atentia duratei mari pe care o va avea acestrazboi (« chiar mai mult decat cel din Afghanistan » – dupa cum afirma intr-un interviu telefonic acordat pe 15 ianuarie 1995 unei publicatii germane), intreprinde o serie de actiuni menite sa angajeze in lupta alaturi de Cecenia si alte forte sau state musulmane, cautand sa internationalizeze conflictul. Pe 8 ianuarie 1995, 51 de state musulmane au adresat un mesaj comun prin care cereau Moscovei sa opreasca interventia in Cecenia, solidarizandu-se intr-un fel cu cauza sa.
De la atitudinea constatativ-descurajatoare, adoptata pe data de 11 decembrie 1994 in cadrul unei conferinte de presa tinuta intr-un spital din Graznai, cand aprecia ca : « Fireste, nu se poate rezista fizic unei puteri cu este cea a Rusiei », afirmand ca si « daca Muntii Cucaz vor fi rasi de pe fata pamantului, poporul cecen nu va putea fi distrus si nu i se poate lua dreptul la viata. » Dudaev schimba tactica in functie de evolutia evenimentelor si trece al oatitudine agresiv-amenintatoare. Astfel, cu prilejul deplasarii la Washington a ministrului de externe cecen (pe 25 ianuarie), pentru a obtine sustinerea politica, acesta afirma ca vor schimba tactica de lupta, trecand la acte teroriste impotriva capitalei rusesti: “Cred ca vom da foc Moscovei. Avem multi oameni care pot sa face acest lucru” de pe aceleasi pozitii, in cadrul unui interviu telefonic acordat agentiei ruse de stiri Interfax, pe 29 ianuarie, Dudaev sublinia : « Daca actiunile militare din Cecenia vor continua inca o luna, razboiul se va extinde (…) asupra oraselor din Rusia”.
Lansarea amenintarilor prin mass-media continua si, din mesajele transmise de ceceni nu lipseste ideea atacarii unor centrale nucleare, iar efectele sunt vizibile – la Moscova se instaleaza o adevarata psihoza a terorismului cecen, apropriata de starea de panica: multe scoli sunt inchise, femeile refuza sa mai coboare la metrou, se disloca trupe « Kondor » specializate in lupta antiterorista.
Dudaev a adoptat o tactica deosebit de eficienta si in ceea ce priveste prizonierii rusi. Prin intermediul radioului si televiziunii a amenintat fie ca acestia vor fi omorati daca operatiunile militare nu vor inceta, fie ca vor fi eliberati conditionat – ii va preda pe tinerii soldati rusi parintilor acestora, punandu-le in vedere sa nu mai revina pe front.
Opinia publica internationala a fost din nou sensibilizata de umanismul de care a dat dovada, parintii, rudele sau prietenii acestor militari apreciaza gestul lui Dudaev si se posteaza pe o pozitie de condamnarea la adresa autoritatii ruse, opinia publica ruseasca este derutata de faptul ca « un bandit ca el poate sa procedeze astfel », iar unii militari rusi trimisi in Cecenia au preferat sa se predea si sa aiba soarta acestor prizonieri, decat sa moara pentru o cauza pe care se pare ca nu au perceput-o.
In timp ce armata rusa s-a comportat in Cecenia « pecum un elefant intr-un magazin cu portelanuri » (generalul rus Eduard Vorobiov), Dudaev a stiut sa poarte un original razboi de aparare reusind sa transforme, prin intensa mediatizare a conflictului, « o problema interna a Rusiei » in una a lumii politice contemporane, cu implicatii imprevizibile si cu trimiteri in perspectiva.
Dupa asasinatul generalului Dudaev, mitul rezistentei cecene a capatat noi semnificatii. Chiar daca aplanarea conflictului din republica caucaziana s-a facut in cele din urma pe calea dialogului politico-diplomatic, intens mediatizat, renuntandu-se la actiunile armate prin retragerea treptata a trupelor rusesti. Chiar daca, intre timp au avut loc alegeri libere, PROBLEMA CECENA NU ESTE NICI PE DEPARTE REZOLVATA. Parerea conform careia Rusia ar fi pierdut razboiul din Cecenia este astazi unanim acceptata.
6. CONFLICTUL DIN BOSNIA-HERTEGOVINA
Pana la interventia Fortei de Protectie a Natiunilor Unite (UNPROFOR), prin structura si desfasurarea lui, razboiul din fosta Iugoslavie a fost unul atipic. Combatantii apartineau diferitelor etnii. Pana mai ieri frati, multi dintre ei fosti colegi de scoala militara, se aflau dintr-o data, de o parte si de alta a frontului.
Mijloacele de informare in masa, si in special radioul, au jucat un rol deosebit in evolutia conflictului interetnic armat. A fost mai intai Croatia, apoi Bosnia-Hertegovina. Manipularea prin radio a dobandit forme greu de anticipat. Vocile cunoscute ale crainicilor au fost prelucrate pe computer, prin intermediul sintetizatorului de voci. Au fost puse, astfel, « in gura » acestora expresii, lozinci si chiar informatii pe care acestia nu le-au rostit niciodata. Toate acestea au scopul, evident, al dezinformarii si si manipularii.
Comunicatele false au fost din abundenta pe toate posturile de radio, insotind mesaje de instigare la ura si violenta.Toate acestea au contribuit nefericit la escaladarea conflictului. Castile albastre de implementare a pacii, dislocate in Bosnia Hertegovina, au avut, la randul lor, birouri de informare publica bine puse la punct. Prin ofiteri de relatii publice bine pregatiti si instruiti, au controlat si supravegheat mass-media pe timpul tuturor misiunilor.
Biroul de informare de la Sarajevo, spre exemplu, pentru a face fata situatiei speciale pe care o traia acest oras, a stabilit imediat un contact permanent cu un post de radio local independent, care ii permitea sa foloseasca personalul si echipamentele tehnice pentru a emite zilnic doua programme :
Unul de stiri, de zece minute, in sarbo-croata, adresat populatiei civile din Sarajevo ;
Un altul, catre trupele proprii, de o ora, cu muzica si stiri scurte, privind UNPROFOR.
Audienta acestor programme a fost mare , nu numai in randul trupelor de casti albastre, ci si in randul populatiei civile. Trupele americane din cadrul UNPROFOR, au mai realizat emisiuni de radio similare si in alte localitati din Bosnia, la Kiseljak si la Vitez.
Moda emisiunilor realizate la posturile de radio locale a fost rapid insusita, astfel ca, toate natiunile participante in cadrul UNPROFOR au realizat imediat asemenea emisiuni. De mentionat ca si batalionul romanesc de geniu dislocat la Zenita a primit, in decembrie 1996, un emitator de radio, donatie a postului de radio particular Radio-Contact- Bucuresti, de la care ofiterul specializat cu relatiile publice emite zilnic emisiuni cu durata de o ora, in limba romana, destinate fireste informarii oportune a tuturor militarilor romani aflati in Bosnia Hertegovina.
7. Razboiul din Kosovo
Despre conflictul dintre NATO si Belgrad s-a spus ca ar avea o foarte importanta latura mediatica. Expresiile „razboi informational", „duel propagandistic", „contraofensiva mediatica" s.a.m.d. revin frecvent in buletinele de stiri despre criza din Iugoslavia.
Dimensiunea informationala (din care face parte razboiul de imagine) nu este totusi mai pregnanta decat a fost, de pilda, in conflictul din Golf sau in crizele anterioare din spatiul iugoslav. Spre deosebire insa de cazurile citate, cand opinia publica era prizoniera campaniei mediatice a unei singure tabere (occidentalii), „tirurile" sunt lansate acum cu o intensitate cvasiegala dinspre ambele parti. Sarbii au invatat din conflictele precedente, care au dus la dezmembrarea fostei Iugoslavii, si cu deosebire din conflictul din Bosnia, cat de important este razboiul informational la acest sfarsit de mileniu si cum trebuie purtat. Avand si avantajul de a fi familiarizat cu metodele aliatilor – care, in treacat fie spus, dovedesc o lamentabila lipsa de imaginatie, recurgand, in esenta, la retetele aplicate anterior -, Belgradul se dovedeste un adversar redutabil, ripostand infinit mai prompt la atacurile informationale ale NATO, speculandu-i greselile si exploatand eficient simpatiile si canalele mass-media prosarbe. Prins la mijloc in duelul mediatic, asistand aproape zilnic la demontarea reciproca de catre adversari a gaselnitelor lor propagandistice, spectatorul obisnuit se simte derutat, se intreaba pe cine sa mai creada si sfarseste prin a se indoi de tot.
Dar sentimentul ca in actuala criza iugoslava „multe se spun, putine sunt adevarate" e amplificat chiar de Alianta, de balbaielile si de gafele ei, precum si de lipsa unei strategii unitare. Caci ce poate fi mai derutant decat afirmatiile dezmintite de propriii parteneri? Si ce poate discredita mai mult o sursa decat informatiile contrazise de fapte? Este notoriu cazul mortilor vii si al ranitilor fara nici o rana. Pe 29 martie, presa de la Bruxelles era informata ca fortele sarbe i-au executat pe Fehmi Agani, Veton Surroi si Baton Haxhiu, trei personalitati albaneze din Kosovo bine cunoscute si apreciate de occidentali. La sediul NATO emotia este puternica si Javier Solana se grabeste sa-i ceara explicatii comandantului suprem al fortelor aliate din Europa. Doua zile mai tarziu insa, „mortii" se dovedesc a fi vii si nevatamati.
O tema predilecta a americanilor, aplicata cu succes in razboaiele din Croatia si Bosnia-Hertegovina, o constituie „genocidul" si „purificarea etnica". Insesi loviturile aeriene ale NATO au fost determinate de „catastrofa umanitara" care se prefigura ca urmare a „exodului fortat", orchestrat de Belgrad, al locuitorilor de origine albaneza din Kosovo.
Inainte de inceperea ostilitatilor, propaganda NATO sugera ca va fi un razboi eficient si mai ales „curat", fara victime inocente, tintele fiind stabilite cu o precizie demna de tehnica sofisticata de care dispun aliatii. „Razboiul curat" e dezmintit insa de ceea ce s-a intamplat la Aleksina, Pristina, Grdelicka Klisura, unde au fost lovite tinte civile, si de bombardarea celor doua convoaie de refugiati albanezi. Nepotrivirile dintre afirmatiile partenerilor sunt deplanse chiar la Bruxelles. NATO afirma ca este foarte dificil sa coordonezi libertatea de cuvant a 19 democratii. Dar se pare ca problema nu consta intr-o prea mare libertate de expresie, ci, invers, in secretomania care domneste la Bruxelles. Modul in care aliatii obtin informatiile de pe front, si implicit continutul acestora, este diferit. Americanii le procura prin sateliti si avioane speciale, avand cele mai bune informatii din domeniul militar, dar in schimb cunosc foarte putine despre oameni, despre raportul dintre forte, legaturile dintre lideri etc. Fata de impresionanta retea de observatie militara a SUA, europenii dispun doar de un satelit.
Din punct de vedere logistic, compartimentul PSYOPS din KFOR dispune de un post de radio care, initial, s-a numit GALAXIA, iar ulterior – Radio KFOR, la care au lucrat si trei militari romani de la Centrul Tehnic de Actiuni Psihologice, iar altul a lucrat efectiv la Sectia de Tiparituri a PSYOPS. Postul de radio a emis 24 de ore din 24, in limbile albaneza, sarba si turca. Preponderent, erau difuzate stiri locale, dar si stiri preluate de la BBC, de la Deutsche Welle etc., precum si o serie de mesaje de importanta publica, mesaje ale comandantului KFOR, interviuri cu personalitati de la ONU, OSCE – toate venind in sprijinul populatiei civile, pentru crearea unei atitudini pasnice, de intelegere si toleranta intre diversele etnii din Kosovo. In privinta mijloacelor de informare, altele decat cele ale KFOR, se poate spune ca cei din Kosovo, in special din Pristina, nu duceau lipsa. Cu ajutorul BBC si cu sprijin japonez, a fost creat un post TV local in Pristina, care emitea la inceput, doar doua ore. Acesta era pe primul loc in topul preferintelor populatiei din Kosovo.
8. Cele trei batalii ale Afganistanului
Presa a fost cea dintai institutie civila a lumii care s-a inrolat din prima clipa, prin insasi menirea sa, in campania mondiala impotriva terorismului international. Mass-media s-au mobilizat total, declansand propria batalie, pe campul de lupta al informatiei. Straduindu-se sa evite operatiunile de manipulare, asa cum s-a intamplat in cazul razboaielor din Golf si din Kosovo, unele ziare si posturi de radio si de televiziune, indeosebi din Europa, incearca sa preintampine erorile si mistificarile din trecutul apropiat.Mai ales ca, de aceasta data, "acoperirea publicistica" a operatiunilor militare din Afganistan a fost dominata covarsitor de postul de televiziune Al-Jazeera din Qatar, ceea ce a facut ca, in primele doua luni ale razboiului, ziaristii de radio si din presa scrisa sa se bazeze mai mult pe aceasta sursa, care devanseaza concurenta colegilor lor, trimisi speciali ai canalelor de televiziune occidentale. Acestea sunt conditiile in care presa trebuie sa poarte propriul sau razboi, cel mediatic. Pe mai multe fronturi: cu talibanii, care captureaza ziaristi sau ii ataca sau ii ucid (din greseala?), cu dificultatile enorme aflate in calea informarii pe teren, cu secretomania liderilor politici si militari occidentali…
Si mai este un razboi, al treilea. Cel ideologic. Pe care-l duc si aliatii, si tabara talibana – Al Qaeda pentru castigarea opiniei publice mondiale.
"Zboara vesti contradictorii"
Relatarile despre operatiunile militare din Afganistan sunt, in buna masura, deconcertante. Versiunea asupra unui fapt oferita de talibani difera adesea fundamental de cea prezentata de oficialii americani sau de surse ale Aliantei Nodrului. Scopul, evident, este de a castiga, sau macar de a nu pierde, sprijinul unei opinii publice internationale din ce in ce mai contrariata.
Fluxurile de informatii sunt putin demne de crezare, caci, din lipsa de surse viabile aflate pe teritoriul Afganistanului, ele au provenit, multa vreme, in cea mai mare parte din Pakistanul vecin si nu o data au imbracat aspecte caricaturale, dupa un scenariu pe cale de a fi consacrat: mai intai, o acuzatie transanta din partea talibanilor, apoi o dezmintire americana. Estimarile asupra victimelor civile variaza si ele considerabil, pana la raportul de 1 la 4.
Pe la inceputul bombardamentelor, talibanii au invinuit fortele americane ca au utilizat arme chimice si biologice, au produs un adevarat masacru la un spital, au bombardat doua sate, o moschee. Majoritatea acestor informatii au fost respinse categoric de catre Washington, care a explicat, de fiecare data, ca nu trebuie pus nici un pret pe afirmatiile din sursa tabilana. Totusi, potrivit expertului pakistanez in probleme de aparare, Mohammad Afzal Niazi, anii de lupta indelungata purtata de talibani au aratat ca "in general, acestia sunt exacti in afirmatiile pe care le difuzeaza". Fara a eluda propaganda, inerenta oricarui razboi, specialistul observa ca bilanturile facute asupra victimelor civile "nu pot fi calificate aprioric drept minciuni evidente".
In ce-l priveste, Pentagonul nu-si recunoaste greselile decat dupa ce acestea au fost dezvaluite din sursa independenta, asa cum s-a intamplat atunci cand fotoreporterii au vazut cum o bomba americana a explodat pe linia frontului, in partea ocupata de fortele antitalibane.
Americanii dau astfel impresia ca sunt fortati sa confirme faimoasele "pagube colaterale", ca in cazurile bombardarii unei agentii de deminare a Natiunilor Unite, cand patru functionari au fost ucisi, a unei depozit al Crucii Rosii Internationale sau a unui spital de langa Herat.
In plus, noteaza ziarul francez Le Monde, uneori americanii sunt tentati "sa inece pestele". S-a intamplat, de pilda, ca secretarul de stat al apararii sa dezminta o serie de afirmatii pe care, de fapt, talibani nici nu le formulasera. "Talibanii au spus ca au doborat cel putin doua elicoptere, ceea ce este fals. Nu au facut-o" – declara Ronald Rumsfeld, care adauga: "Ei au mai spus ca ar fi capturat americani, ceea ce este iarasi fals. N-au facut-o". Or, talibanii nu vorbisera nimic de prizonieri.
Cuvantul de ordine ale posturilor de radio franceze este prudenta. Imaginile TV care urmeaza a fi difuzate sunt obsesia ziaristilor si a sefilor de redactie.
Pretutindeni exista preocuparea de a evita ceea ce se numeste "efectul CNN" sau imaginile furnizate de autoritatile americane. In general, sunt preferate imaginile transmise de trimisii speciali. Si vocabularul folosit a suferit schimbari. "Suntem mai atenti" – spune Dominique Verdeilhan, presedintele societatii ziaristilor de la France 2. Se vorbeste mai putin de razboi si de lovituri si mai mult de conflict si de bombardamente. "Lovitura e ceva vag, bombardament aduce mai mult a realitate" – spune Vincent Hervouet, seful serviciului extern al LCI, unde ziaristii s-au grabit in dictionarele de engleza sa afle cum ar putea traduce "Justitie nelimitata" sau "Libertate imuabila".
"Lovituri tintite sau lovituri chirurgicale au devenit aproape termeni peiorativi pentru noi", spune Gérard Grizbec, seful serviciului extern de la France 2. Alertat de specialistii in medicina, acest post vorbeste acum de "boala carbunelui" in loc de antrax, considerat a fi termen american. "Este o modalitate de a unifica termenii – explica Grizbec. Asa cum nu spunem bin Laden, ci ben Laden".
Acestea ar fi unele dintre probleme cu care-si bat capul redactiile. Trimisii lor speciali nu sunt mai putin framantati de intrebari. Blocati in asteptarea unor actiuni spectaculoase, reporterii si cameramanii de televiziune din intreaga lume n-au parte de imagini puternice, fiind dezavantajati in ce priveste "acoperirea" evenimentelor de reporterii de radio sau trimisii speciali ai presei scrise, pentru care nu se pune problema ilustrarii cu imagini a acestui "razboi nevazut". Iar ziaristii sunt singura "armata" vizibila de o parte si de alta a frontierelor Afganistanului. Veniti din lumea intreaga, cateva sute de ziaristi s-au raspandit in toate punctele in care se presupune ca ar putea izbucni razboiul. Adevaratul razboi. "Il asteptam pe Godot" – constata un ziarist. Intre timp, au relatat despre scolile coranice din Islamabad sau despre dezastrul umanitar al refugiatilor afgani.
Casa Alba a solicitat posturilor TV si ziarelor "sa dea dovada de judecata" si sa limiteze sever publicarea sau difuzarea de "propaganda", mai ales eventualele "mesaje codate" ale lui bin Laden. De unde se subintelege ca presa ar putea fi, chiar fara voia ei, mani-pulata de catre inamic. Temandu-se de reactia publicului, conducatorii marilor retele de televiziune si de radio s-au angajat imediat sa dea dovada de mai mult discernamant in tratarea subiectului. Nimeni nu doreste sa fie acuzat ca refuza sa coopereze in lupta impotriva terorismului. Si totusi, observa ziarele americane, chiar daca Washingtonul ar reusi sa-l elimine pe bin Laden din paginile presei, seful Al-Qaeda va continua sa se exprime pe alte posturi , ca Al-Jazeera sau BBC.
"Fiti atenti la ce spuneti!"
Asadar, in aceste momente, ziaristii americani trebuie sa tina seama de trei elemente: valul de patriotism al concetatenilor lor, black-out-ul asupra operatiunilor si dorinta administratiei de a controla informatia. Vocea Americii, post de radio public, a reusit sa-l intervieveze pe liderul talibanilor, mollahul Omar, dar Departamentul de Stat a interzis difuzarea benzii audio. "Un gest autoritar si nelinistitor, contra tuturor regulilor pe care puterea le respectase pana acum" – a comentat Ken Auletta de la New Yorker.
"Radioascultatorii si telespectatorii trebuie protejati"
Problema nu este noua. In Coreea si in Vietnam, ziaristii erau rugati sa evite articolele defetiste. Dar Michel Elliot, de la saptamanalul Time, nu se resemneaza: "Ar fi o eroare sa se creada ca ne vom multumi doar cu informatii oficiale si le vom pastra in sertar pe cele care deranjeaza puterea. Adevarul este mai simplu si mai dureros: va fi mai greu sa obtinem informatii destul de solide si precise pentru a putea fi publicate. Avem de-a face cu un razboi invizibil si este la fel de dificil sa intelegem sau sa descoperim ce se petrece la Pentagon si ce se intampla pe teren". O opinie similara are si Michael Hoyt, director executiv la Columbia Journalism Review: "Este un razboi secret si Pentagonul a hotarat sa fie extrem de zgarcit in informatii. Imprejurarile sunt o justificare, dar in orice democratie informatia independenta este cruciala. Nu trebuie sa uitam lectia Vietnamului, cand tot ce se spunea la briefinguri era diferit de ceea ce se intampla pe teren".
Inca din timpul razboiului din Vietnam, armata americana a inceput sa controleze informatia. Iar ziaristii sa se lase prea usor manipulati. Inainte de a porni la razboi, majoritatea ziaristilor americani cer Pentagonului permisiunea de a-i insoti pe combatanti, iar Pentagonul raspunde invariabil redactorilor-sefi si patronilor de televiziuni: "Va vom scrie".
9. IRAK 2003
Desi ofensiva militara propriu-zisa mai avea de astep ordinl presedintelui Bush, americanii au inceput deja razboiul psihologic si informational impotriva Irakului. Pentagonul nu precupeteste nici un efort pentru a castiga aceasta prima batalie: fluturasi propagandistici raspanditi din avioane, e-mailuri si apeluri telefonice de "intimidare" catre "protipendada" de la Bagdad, transmisii radio "pirat" dupa "retete" intocmite la Fort Bragg, de expertii in "operatiuni psihologice" ai armatei americane. Odata declansat atacul, la toate acestea se va adauga "razboiul electronic". Americanii dispun acum de arme ultrasofisticate, capabile sa distruga orice echipamente electrice aflate la sol.
Telefoane si e-mail-uri de destabilizare
Expertii Pentagonului au lansat o campanie "on-line" de "descurajare" a liderilor irakieni. Membri ai elitei politice, economice si militare de la Bagdad au fost "bombardati" cu e-mail-uri prin care sunt somati sa se delimiteze de regimul lui Saddam Hussein. Acestia au primit si o serie de apeluri telefonice, la numerele lor private, cu un mesaj similar: "Abandonati-l pe Saddam si salvati-va pielea, cat mai puteti". Asemenea "avertismente" sunt menite sa creeze panica. Oficialii irakieni vizati de americani trebuie sa inteleaga ca au fost identificati si ca se afla "sub lupa" Washingtonului. Ca, pentru Statele Unite, nu sunt niste anonimi fara chip, pierduti in sistemul birocratic irakian, ci indivizi bine "fisati" de serviciile de informatii. Ca, dupa victoria americana, vor fi trasi la raspundere pentru faptele lor. Un trecut in slujba lui Saddam nu va putea fi "rascumparat" atunci decat printr-o actiune hotarata impotriva dictatorului de la Bagdad. Iata traducerea mesajului unui cetatean irakian catre familia sa: Tocmai ce au pornit sirenele.
Bombele cadeau pe ici si colo, nimic comparabil cu ce a fost in ’91. Toate posturile de radio si TV functioneaza si de cind raidurile aeriene au inceput, Iraq TV transmite cantece patriotice si nu se deranjeaza sa ne spuna ca suntem atacati. In acest moment este retransmis interviul cu ministrul afacerilor internet de ieri(19 martie).
Zgomotul artileriei antiaeriene este inca mai puternic decat zgomotele bombelor ceea ce inseamna ca sunt inca departe de locul in care locuim noi, dar la postul TV de stiri Al Arabia am vazut o claduire in flacari exact langa casa unei matusi de-a mea. Hotelul PAX a fost o idee buna. Avem 2 camere sigure, una cu “international media" si una cu Iraq TV. Toata lumea astepta si asteapta.. si asteapta. Telefoanele inca merg. Am sunat prin oras sa vedem ce ne mai fac cunoscutii. Informatiile sunt cele care le lipsesc. Iraq TV nu zice nimic, nu arata nimic, la ce bun cantecele patriotice cand cad bombe peste tot?
"Fluturasii" din zona de interdictie
Fluturasii propagandistici imprastiati din avioane continua sa fie o metoda larg folosita de Pentagon pentru a-si face cunoscute punctele de vedere in "teritoriul inamic". Numai in cursul saptamanii trecute americanii au raspandit deasupra Irakului peste opt milioane de "fluturasi". Mesajul, adresat soldatilor irakieni, este simplu: predati-va si veti supravietui! Separat, au fost vizati si operatorii sistemului de aparare antiaeriana al Armatei irakiene. Acestia sunt constant avertizati ca vor fi "distrusi" daca vor intercepta sau vor incerca sa traga asupra avioanelor "aliate". Trebuie amintit ca de 12 ani, mai mult de jumatate din suprafata Irakului este patrulata periodic de aviatia americana. In 1991, la terminarea razboiului din Golf, Statele Unite si Marea Britanie au impus crearea a doua "zone de intedictie" ("no fly"), in nordul si sudul Irakului. Fara a avea vreun mandat in acest sens din partea Natiunilor Unite, avioane americane si britanice "inspecteaza" regulat aceste regiuni, pentru a se asigura ca nici un aparat irakian de zbor nu se ridica de la sol. Bagdadul a protestat impotriva acestei practici, considerand-o o incalcare a suveranitatii nationale si a avertizat ca ar putea dobori avioanele care ii violeaza spatiul aerian. Au existat si cateva incidente. De fiecare data, aviatia americana a ripostat, cu bombe, dar si cu noi "valuri" de fluturasi propagandistici. Mesajul, in limba araba, este extrem de simplu: "Atacati-ne si sunteti morti!"
Expertii de la Pentagon sunt de parere ca aceasta strategie a dat rezultate, ducand la o semnificativa diminuare a activitatii sistemelor antiaeriene irakiene. "Merita sa raspandesti fluturasi", a declarat, pentru "New York Times", generalul Michael T. Moseley, comandantul Fortelor Aeriene Aliate din Golful Persic, stationat in Arabia Saudita. Moseley a explicat: "Fluturasii transmit un mesaj direct celui care trage cu pusca. Transmit un mesaj direct ierarhiei militare."
Radio "Psyops"
Pentagonul a invadat Irakul pe calea undelor. Programe speciale in limba araba, gandite de specialistii in "operatiuni psihologice" ("psyops") ai armatei americane, sunt difuzate zilnic cu ajutorul unor sisteme de radio-emisie instalate la bordul avioanelor de tip EC-130E, care survoleaza teritoriul irakian. Aceste programe copiaza stilul si "grila" unor posturi locale, astfel incat ascultatorii sa nu-si poata da seama din primul moment ca este vorba despre emisiuni-pirat. Dupa spatii ample acordate muzicii, urmeaza mesajele propagandistice, concepute de expertii militari de la Fort Bragg, din Carolina de Nord. Mesajele sunt mult mai subtile decat in trecut si incearca, in primul rand, sa incurajeze cristalizarea unei miscari de opozitie anti-Saddam. Dealtfel, principalul obiectiv al propagandei americane din Irak pare sa fie acela de a convinge populatia ca Washingtonul il vizeaza numai pe liderul de la Bagdad, insa irakienilor le doreste numai binele.
Programele sunt gandite in asa fel incat sa nu ofenseze mandria nationala a ascultatorilor si, mai ales, sa nu-i "enerveze" pe soldati. Acestia sunt, de fapt, "targetul" (publicul tinta) principal al "realizatorilor" de la Fort Bragg. Iata o "mostra" dintr-un astfel de mesaj, difuzat saptamana trecuta: "Nu ii mai permiteti lui Saddam sa pateze reputatia soldatilor irakieni. Saddam se foloseste de armata pentru a-i persecuta pe cei care nu sunt de acord cu planurile lui nedrepte. Luati o hotarare!"
Programele radio americane difuzeaza foarte multa muzica. Aceasta nu este, insa, aleasa la intamplare. Sunt privilegiate melodiile pop europene si rockul american din anii '80. Expertii Pentagonului au ajuns la concluzia ca acestea sunt preferintele muzicale in randul esaloanelor mai tinere ale armatei irakiene. Or, tocmai de aici spera Washingtonul sa declanseze cele mai multe dezertari. Desigur, nu lipseste nici muzica traditionala arabeasca. Americanii nu vor neglijeze nici un segment al publicului irakian.
Obiectivul razboiului informational: victorie fara violenta
Campania americana din Irak a fost "asistata", pas cu pas, de expertii in razboi informational ai Pentagonului. Acestia sunt "coordonati" de Centrul de Operatii Informationale Inter-arme (Joint Information Operations Center – JIOC) din Texas.
Generalul Paul J. Lebras, comandantul JIOC, a explicat pentru "New York Times": "Fiecare aspect al planului nostru, de la pregatirile din vreme de pace, pana la executia finala, contine o combinatie de razboi electronic, operatiuni psihologice si alte forme de razboi informational."
Ce spera insa Pentagonul, sa obtina prin aceste strategii? James R. Wilkinson, purtatorul de cuvant al CentComm (Central Command) din Tampa, Florida, explica: "Obiectivul razboiului informational este acela de a obtine victoria fara ca vreun glont sa fie tras. Daca actiunea (ofensiva militara – n.n.) incepe, razboiul informational este utilizat pentru a scurta conflictul cat mai mult posibil."
Expertii militari stiu ca, in razboiul modern, exista mai multe cai de a atinge un obiectiv dat. De exemplu, distrugerea unei baterii anti-aeriene inamice. Aceasta poate fi bombardata de aviatie, poate fi lovita, de la mare distanta, de rachete balistice sau poate fi capturata de infanterie. Mai exista insa si posibilitatea ca soldatii care o opereaza sa fie convinsi sa o "inchida" si, pur si simplu, sa plece acasa. Acest ultim scenariu – nonviolent – ilustreaza reusita unei operatiuni psihologice.
"Incercam din rasputeri sa fim in empatie cu militarii irakieni", a declarat, pentru "New York Times", un ofiter american de rang inalt din cadrul "Operatiunilor psihologice". El a explicat: "Intelegem situatia in care se afla soldatii irakieni. La fel si in cazul poporul irakian. Nu le dorim raul. Vom depune mari eforturi pentru a-i face pe acesti oameni sa inteleaga ca ar trebui sa se tina departe de orice echipamente militare."
Evaluarea impactului real al unei operatiuni psihologice este dificila. Daca in cazul unui atac cu bombe rata de succes a misiunii poate fi estimata aproape imediat cu ajutorul fotografiilor (din avion si din satelit), altfel stau lucrurile in ceea ce priveste razboiul informational. Cum pot sti expertii Pentagonului cand si cat din mesajul lor si-a atins "tinta"? "Cand vom observa aparitia unei delimitari fata de conducerea irakiana", este de parere un inalt ofiter american, citat de "New York Times".
Big Brother Irak
Posturi de televiziune si de radio americane si britanice, precum CNN, BBC sau Sky News, dar si posturi de televiziune din state care nu participa la razboi, au transmis, uneori 24 de ore din 24, imagini "live" ale campaniei militare lansate de SUA in Irak, uimind telespectatorii din intreaga lume, dornici sa afle in direct ce se intampla pe teren, comenteaza agentia de presa Reuters.
Dar nu toata lumea apreciaza transmisiile in direct ale luptelor din desert sau imaginile rachetelor care strabat cerul Bagdadului, un post de radio britanic calificand chiar acest "exces de zel" al posturilor de televiziune drept "o pornografie a razboiului". "Ceea ce este si mai rau, dupa zece ani de televiziune a reflectarii realitatii este din ce in ce mai greu sa nu se trateze si stirile drept o forma de spectacol, de saga in desfasurare, cu rasturnari de situatie si surprize neasteptate", a subliniat editorialistul Darrel Bristow-Buvey de la cotidianul Sunday Independent, comparand programele de stiri cu un fel de "Big Brother Irak".
Desigur, spre deosebire de transmisiile din timpul primului Razboi din Golf, din 1991, cele de acum sunt sustinute de noile tehnologii. Posturi de televiziune precum CNN si BBC pot acum filma prin satelit principalele confruntari care au loc pe terenul operatiunilor militare, cu o precizie greu de imaginat. Asa s-a intamplat cu recent difuzatele lupte dintre soldatii coalitiei si cei irakieni la Umm Qasr, aminteste Reuters. "Ca si cum ar fi transmis un meci de fotbal, reporterul britanic le spune celor de acasa ca a avut loc batalia de la Umm Qasr, fara nici un comentariu. Doar doua ore de imagini in direct", a declarat un jurnalist german de la postul de televiziune ARD, care a criticat politica marilor posturi de televiziune.
Mai grav, unii pun sub semnul intrebarii obiectivitatea posturilor de televiziune mentionate, care par sa transmita o "varianta cosmetizata" a razboiului si sa arate prea mult entuziasm fata de rezultatele actiunilor americane si britanice. Un post de televiziune german a difuzat imaginea unui tanc american scufundat in nisip, insotita de un comentariu ca nu totul este "roz" pe teren pentru trupele SUA. "Din cauza lipsei unui consens international asupra razboiului, rolul mass-media s-ar putea schimba foarte repede si aceasta s-ar putea intoarce impotriva Guvernului american", a apreciat Gadi Wolfsfeld, profesor de stiinta politica si comunicatii de la o universitate din Ierusalim, amintind ca in timpul Razboiului din Vietnam posturile americane de televiziune au fost cele care au alimentat protestele americanilor impotriva administratiei de la Washington.
Razboiul mediatic
Orice conflict militar implica si o confruntare propagandistica. Actuala campanie din Irak nu face exceptie de la aceasta regula. Washingtonul intampina, insa, dificultati neasteptate si in ceea ce priveste razboiul mediatic. Situatia nu este nici pe departe atat de simpla pe cat a fost in urma cu 12 ani, in timpul primului conflict din Golf.
"Asculta ambele parti" este regula de aur a gazetariei. Ce se intampla, insa, cu aceasta regula in vreme de razboi? Se mai aplica ea atunci cand este vorba despre "inamic"? Are oare inamicul dreptul sa-si spuna punctul de vedere? Ce trebuie sa primeze: rigoarea profesionala (unii ar spune deontologia) sau patriotismul? Presa americana (si cea britanica) se confrunta in prezent cu aceasta dilema. O serie de mari trusturi de presa occidentale (dintre care cele mai reprezentative sunt BBC si CNN) se adreseaza unei audiente internationale. In aceste conditii, ele nu isi pot permite sa se transforme in portavoce a guvernelor nationale. Mesaje care ar putea convinge in Statele Unite nu ar fi, cu siguranta, acceptate in alte regiuni ale lumii. In plus, a aparut si o "concurenta" foarte puternica in lumea araba: "Al Jazeera", postul de televiziune cu sediul in Qatar care si-a castigat o audienta fara precedent in intreg Orientul Mijlociu. Globalizarea complica lucrurile si mai mult. Cu ajutorul Internetului, oricine poate accesa informatii din cele mai diverse surse, oricat de indepartate. Exceptionala masina propagandistica a Pentagonului a inceput sa scartaie, iar Washingtonul da semne de nervozitate.
CentComm prins cu minciuna
Orice gazetar stie ca o informatie trebuie verificata din mai multe surse independente. Aceasta regula de aur devine si mai imperios necesara in vreme de razboi, cand este evident ca fiecare parte implicata in conflict va incerca sa manipuleze opinia publica, sa o castige de partea sa sau sa descurajeze inamicul.
O serie de informatii furnizate de biroul de presa din Doha al CentComm (Central Command) s-au dovedit false. Chiar in prima zi de razboi, purtatorul de cuvant al militarilor americani a anuntat ca orasul Umm Qasr s-a predat fara lupta. In realitate, orasul a cazut abia sase zile mai tarziu, dupa o rezistenta acerba. Acelasi birou de presa a anuntat si o revolta anti-Saddam in Basra, neconfirmata de nici o alta sursa. La inchiderea acestei editii, Basra continua sa fie asediata de trupele britanice, care preferau sa aplice tactica infometarii decat sa recurga la un asalt direct.
Evident, nici informatiile furnizate de oficialitatile irakiene nu sunt mai demne de incredere. De aceea este atat de important rolul corespondentilor straini, in masura sa verifice, la fata locului, macar o parte din declaratiile liderilor de la Bagdad. Acesti "martori oculari" se dovedesc, insa, uneori incomozi pentru Pentagon. Donald Rumsfeld, secretarul american al Apararii, i-a criticat aspru pe jurnalistii care acrediteaza ideea ca razboiul nu merge conform planului. Washingtonul pare extrem de deranjat de orice informatie care poate arunca dubii asupra pozitiilor sale oficiale. Iata de ce televiziunea irakiana a devenit o tinta pentru bombardamentele coalitiei.
Girul analistilor militari romani
Daca e sa discutam despre progresul realizat de mijloacele de informare de masa din tara noastra in gestionarea corecta a unei situatii de razboi, de genul celei din Irak, atunci cel putin un succes poate fi notat: chemarea la "rampa" a unui numar impresionant de comentatori, analisti, experti si specialisti pe probleme politico-militare (uneori, si economice sau financiar-bancare), pentru disecarea si prezicerea cursului evenimentelor. Astfel, am avut si avem posibilitatea sa vedem pe ecrane, sa ascultam la emisiunile de radio sau sa citim, in mai toate publicatiile, opinii ale fostilor si actualilor parlamentari, sociologi, psihologi, ziaristi, doctori, militari activi si in rezerva, istorici, profesori, consilieri si chiar preoti. Cu totii s-au straduit sa ne informeze despre mersul istoriei si mersul prin desert, despre strategii aeriene si terestre, razboi psihologic si mediatic, dispozitive tactic-operative, armamente, tehnologii s.a.m.d. Unele televiziuni chiar (sub tacerea complice a invitatilor la dezbateri) se declara "de razboi", altele ne bombardeaza permanent, din "studiouri de razboi", cu relatari sub semnul devizei "Romania, in razboi" si inoculeaza, constant, ideea ca, in Irak, totul se desfasoara in "Soc si Groaza" (de fapt, operatia Coalitiei se cheama "Libertate pentru Irak"). Ca sa nu mai vorbim despre grija fata de cetatean a mass-media din Romania de a ne informa pe noi (si pe "culegatorii" de informatii) despre fiecare… aterizare si decolare de pe Aeroportul "Mihail Kogalniceanu", despre continutul vagoanelor trenurilor militare nevamuite la Timisoara ori despre oferta pensionarilor de la Deveselu. Dar despre aceste lucruri, analistii in comunicare si profesorii de la facultatile de jurnalism vor avea ce discuta in lunile (si anii) urmatoare.
Asa cum subliniam la inceputul insemnarilor noastre, este de notat (in pofida celorlalte neimpliniri profesionale ce despart inca televiziunile, radiourile si publicatiile noastre de CNN, NBC News, Sky TV, CNBC Europe, Fox News, ITN, BBC, Le Monde, The Washington Post, The Washington Times s.a.) faptul ca, pentru prima data, s-a apelat la personalitati din intregul spectru politico-militar, social si economic pentru a explica simplului cetatean ce este si ce se intampla in Irak – de la rostul razboiului si ce inseamna "blue on blue" ori "friendly fire" pana la epoca "postconflict". In acest demers remarcabil (si laudabil) este efortul de a se solicita sprijinul analistilor militari, ofiteri activi sau in rezerva. Astfel, am avut satisfactia sa-i vedem si sa-i ascultam (ori sa le citim opiniile in presa scrisa) pe generalii (r) Niculae Spiroiu, Mircea Chelaru, Gheorghe Balaban si Boris Popescu, pe coloneii (in activitate) Constantin Hlihor, Ion Petrescu si Ion Preda, pe comandorul Florian Rapan, pe coloneii (in rezerva) Alexandru Manafu, Cristian Crampita, Dumitru Sava, Marin Scarlat si Ion Mituletu, pe maiorul Topor si pe multi altii. Asadar, o desfasurare salutara de forte militare in "dispozitivul de lupta mediatic", ceea ce a facut posibila, in multe cazuri, intelegerea de catre populatia participanta (emotional) la acest razboi, a modului de concepere si desfasurare a operatiilor militare integrate. Pentru ca aparitia spectaculoasa (si spectaculara) a militarilor analisti in presa si la posturile de televiziune si de radio reprezinta, intr-adevar, girul specialistului, care il asigura din start pe cititor, telespectator sau radioascultator ca observatiile si opiniile sale merita a fi luate in seama. Cine poate analiza mai bine o situatie tactica, operativa sau strategica? Cine poate explica mai bine compunerea dispozitivului de lupta? Cine poate diseca o hotarare adoptata de comandantul unei brigazi sau divizii pentru trecerea la ofensiva sau aparare? Cine poate vorbi mai explicit despre caracteristicile tehnice, dar mai ales tactice ale bombardierelor, portavioanelor, elicopterelor, instalatiilor de rachete, tancurilor sau dispozitivelor GPS? Cine poate explica mai bine un contraatac de valoare batalion sau brigada in campul operational? Nicidecum un sociolog sau un psiholog care isi pune pe ecran, sub nume, titulatura de "analist militar". Numai un militar care a trecut prin institutiile militare de invatamant, care a comandat structuri militare sau a fost implicat in elaborarea documentelor de lupta poate analiza, cu profesionalism, o situatie operationala. De aceea, cadrele militare in rezerva trebuie sa se documenteze temeinic, din surse primare, astfel incat sa poata raspunde la toate intrebarile ce le sunt puse. Altfel, telespectatorii, spre exemplu, vor asista la situatii caraghioase. Adica, analistul militar, care s-a declarat "specialist in strategii terestre sau… aeriene" se trezeste vorbind pe tema capabilitatilor… crucisatoarelor ori despre armamentul de infanterie. Sau cel care isi zice "expert in tehnica militara" bate campii despre stiinta militara si gherila urbana. Altul, "expert in razboiul naval", fiind intrebat despre puterea militara a partilor in conflict sau a unei mari puteri mondiale, se apuca sa "navigheze" pe tema rolului ONU. Dupa cum o anumita deontologie (nescrisa inca) a analistului militar l-ar obliga pe acesta ca, in cadrul interventiilor, sa nu-i critice pe alti analisti pentru opiniile exprimate, chiar daca o face "in nume propriu". Credem ca nici "plimbarea" unui analist militar, cu acelasi subiect, pe la mai multe posturi, nu este de bun augur. Oricat si-ar incerca independenta, el tot isi va calchia interventiile dupa politica publicatiei sau a canalului respectiv. Apoi, opinia publica se asteapta ca analistul militar sa aiba o tinuta de prestanta (si ca vestimentatie, si ca prezenta scenica), explicatiile sale sa fie scurte, clare, concise. Si sa aiba raspunsuri la toate intrebarile, nu sa se ascunda in spatele stereotipurilor de genul "eu cred ca", "este greu de spus", "imprevizibilul isi va spune cuvantul", "este dificil de raspuns", "s-ar putea" etc. Ca sa nu mai vorbim ca acesta nu trebuie sa se transforme in ghicitor ori sa comenteze ducerea luptei pe baza secventelor surprinse de o camera video si nici sa accepte sa apara in fata unor harti si planse de scoala primara, pe care nu se pot vedea reperele despre care vorbeste, comunicatiile la care face referire ori dispozitivele operationale pe care le "analizeaza". Sau sa constate in fata telespectatorilor ca nu-i buna carioca utilizata pentru a explica un detaliu de pe harta ori ca aceasta este una de tip administrativ, si nu fizico-geografica s.a.m.d.
Adica, este extraordinar faptul ca mass-media apeleaza la cat mai multi analisti din randul cadrelor militare, intrucat opinia publica este avida de interventii de specialitate. Acesta este primul pas. Urmatorul trebuie sa-l faca toti cei din rezerva care accepta sa apara in fata publicului. Nu oricum, doar de dragul de a-si vedea numele pe ecranele TV sau a-si auzi glasurile la posturile de radio. Ei trebuie sa stie ca publicul are incredere in spusele lor. Dupa cadrele militare active, ei au credibilitatea cea mai mare. De aceea, trebuie sa fie bine pregatiti. Si eficienti. Girul analistilor este semnificativ nu numai pentru ei si pentru opinia publica, ci si pentru Armata.
CAPITOLUL IV
RADIOUL- MIJLOC DE INFLUENTARE PSIHOLOGICA
1.Principii de influentare psihologica
Preliminarii
Nevoia de informare poate fi enumerata, astazi mai mult ca oricand, printre trebuintele fundamentale ale fiintei umane, precum hrana, apa, aerul, adapostul. Informatia este definita ca forma de baza a « nutritiei » psihice, iar schimbul de informatii este o conditie a existentei si dezvoltarii organismului social, determinandu-i cursul si actiunile. Activitatile umane pot fi descrise, in primul rand, in functie de natura mesajelor transmise in procesul de comunicare intre indivizi. Sursa care initiaza acest proces nu actioneaza insa nemotivat, fara sa-si propuna un scop, un efect anume asupra interlocutorului : informare, educare, divertisment, convingere. La fel si receptorul, care urmareste distractia, acumularea de cunostinte, decizia.
Efectul mesajului transmis prin radio asupra auditoriului, a publicului tinta, este o rezultanta, printre altele, a modului de concepere a strategiei de catre sursa de influentare, a tipului canalului de transmitere folosit si a particularitatilor tintei. Pentru cresterea eficientei acestor actiuni, indiscutabil, rolul principal il detine sursa emitenta care, in formularea mesajelor de influentare psihologica, ia in calcul o serie de conditionari ale unor circumstante obiective, cum ar fi :
Domeniul abordat ;
Canalul de transmitere a mesajului ;
Situatia concreta in care se face influentarea psihologica ;
Raporturile dintre sursa si tinta ;
Particularitatile tintei (numar de indivizi, interese, motivatii, stare de spirit, prejudecati, trasaturi psihologice) ;
Intentionalitatea ;
Particularitatile sursei insasi.
In cazul radioului principiile de influentare psihologica sunt principiul atractivitatii, principiul accesibilitatii mesajului, principiul sugestibilitatii, principiul actiunii permanente, principiul disimularii si principiul respectarii disponibilitatii pentru receptare.
Principiul atractivitatii.
Atragerea atentiei publicului tinta constituie un obiectiv fundamental al fiecarui post de radio si, cu atat mai mult, pentru cele care desfasoara actiuni mai putin disimulate de influentare psihologica. Acest principiu se realizeaza indeosebi prin gradul de obiectivitate si credibilitate a informatiilor pe care redactia postului de radio respectiv reuseste sa se impuna auditoriului.
Alte metode folosite pentru atragerea ascultatorului sunt emisiunile- concurs cu premii , difuzate in limba vorbita de comunitatea vizata, corespondentele cu ascultatorii- in care este de remarcat punctualitatea redactiei postului de radio in darea raspunsurilor respective, emisiuni muzicale cu dedicatie, emisiuni « live », emisuni culturale, distractive, stiintifice, toate acestea asigurand popularitatea sporita postului respectiv obtinuta pe parcursul multor ani. Operativitatea in transmiterea informatiilor este maxima, ele fiind in concordanta cu asteptarile ascultatorilor.
Trebuie evitate pe cat posibil, monotonia emisiunilor si exprimarea sablon, iar mesajele de influentare se caracterizeaza printr-o atenta selectare a mijloacelor lingvistice.
De asemenea, transmiterea informatiilor pe un ton muzical adecvat face ca receptarea sa devina mai placuta, chiar daca ambianta sonora are efect mai mic asupra publicului tinta in comparatie cu tonul vocii crainicului. O vce calda, cu o modulatie corespunzatoare, prin care se accentueaza ideile principale ale emisiunii, poate asigura o atractivitate sporita si creaza o atmosfera de destindere si intimitate.
Ecuatia lui Mehrabian, aplicata la comunicarea fata in fata, arata ca, din impactul total pe care il poate avea un mesaj asupra receptorului, 38% il detine vocea, 55% mimica si miscarile corpului si doar 7% cuvintele care il compun, expresia verbala avand, insa, un rol important in directionarea comportamentului.
Spre deosebire de televiziune, unde imaginea si miscarea potenteaza mesajul, la radio vocea crainicului joaca un rol foarte important, mesajul fiind sustinut doar de tonul si modulatia acesteia si de fondul muzical care il insoteste. Practic publicul tinta trebuie sa aiba impresia ca prezentatorul i se adreseaza personal, ca este o discutie in doi.
Principiul accesibilitatii mesajului
Pentru a realiza contactarea unui numar cat mai mare de ascultatori, atentia redactiei postului de radio nu se indreapta numai asupra continutului emisiunilor, ci si asupra modului in care acestea sunt prezentate. Cu alte cuvinte, concepand mesajul, sursa are in vedere o serie de factori care pot limita sau stimula receptarea. Intre acestia, un loc important este detinut de caracteristicile psihologice ale publicului tinta :
Influenta exercitata de institutiile de invatamant (instruirea modeleaza convingerile, atitudinile si valorile morale, sociale, culturale, deprinderile de a recepta, selecta si integra informatiile in sistemul de cunostiinte),
Continutul mesajului,
Grupul de referinta al publicului tinta.
Disponibilizarea informatiilor nu reprezinta automat audierea lor, deci nici integrarea in sistemul propriu de cunostinte. Aducerea la cunostinta publicului a informatiilor poate determina la receptor o stare de « cunoastere » efectiva, insa si o stare « de a crede ca deja cunoaste », situatie la care concura metodele de influentare psihologica cum sunt : manipularea si dezinformarea.
Impactul mesajului asupra perceptiilor si cunostiintelor creste daca sunt subliniate aspecte care atrag atentia si provoaca discutii pe aceasta tema in grupul vizat, daca mesajul este incadrat intr-un context care ii sporeste semnificatia, daca mesajului verbal i se asuciaza simboluri cu valoare generala , precum si daca sursa, prin selectarea riguroasa a materialului lingvistic, si prin modul de asociere a cuvintelor, reuseste sa provoace imagini care determina tinta sa adopte un comportament favorabil sursei agresoare.
Distorsiuni ale mesajului vor exista desigur.
Prin urmare, tipologia mesajelor este diversa, in functie de trasaturile psihologice generale ale indivizilor si obiectivele urmarite de sursa. Inducerea directa, fara distorsionari, a mesajului in memoria publicului tinta, nu este posibila decat in cadrul perceptiei subliminale, al telepatiei si hipnozei.
Principiul sugestibilitatii.
Mesajului verbal i se asociaza simboluri, radioul actioneaza prin excelenta asupra imaginatiei publicului tinta. De regula, cel care disponibilizeaza informatii, prezinta, totodata, si un punct de vedere evident sau disimulat, care poate fi adoptat cel putin partial de catre tinta sau poate directiona formarea opiniilor despre eveniment.
Auditoriul nu recepteaza pasiv mesajele, ci isi construieste, in mod activ propria imagine despre evenimentul prezentat. Informatiile receptate ii stimuleaza imaginatia. Indiferent de informatiile vehiculate de sursa de informare sau influentare, de motivatiile si interesele publicului tinta, efectul mesajului asupra acestuia poate fi la fel de puternic in cazul fictiunii ca si in cel al realitatii. Mai mult chiar, adeseori tinta isi creaza tipul de fictiune la care ii place sa reactioneze, in functie de particularitatile ei psihologice.Este de foarte multe ori, poate, mai important sa sugerezi, decat sa argumentezi.
Si din acest punct de vedere radioul este un mijloc de comunicare in masa avantajos in comparatie cu alte mijloace de comunicare in masa.
Ilustratia muzicala care insoteste mesajul de influentare poate sa constituie, ea insasi, un mesaj de influentare.
Astfel, faptul ca postul de radio din Belgrad, ocupat de germani in al doilea razboi mondial,isi incepea emisiunea cu semnalul sonor al cantecului « «Lili Marlen », a determinat introducerea in codul penal al Iugoslaviei a unei prevederi care stipula pedepsirea celor care cantau sau difuzau aceasta melodie.
Sugestionarea implica activarea in memoria auditoriului a unor imagini care reprezinta structuri de cunostinte, bazate pe experienta anterioara a individului si care ii organizeaza perceptiile.
Principiul actiunii permanente
Dezvoltarea tehnicii de radio in ultimii ani a facut ca majoritatea familiilor sa detina cel putin un receptor, cu lungimi de unda diferite si, deci, posturi multiple. Se emite 24 de ore din 24, ceea ce inseamna contactarea acelorasi persoane de mai multe ori pe zi, cu aceeasi informatie, prezentata, de cele mai multe ori diferit, de fiecare sursa in parte.
Repetarea confera informatiei caracter de adevar ce nu mai trebuie demonstrata.In « Mass Communicationes », Wilbur Schramm compara efectele de lunga durata ale mass-media cu procesul de formare a stalagmitelor.Apreciate individual, picaturile sunt insignifiante, insa repetarea lor in sir determina acumularea calcarului.
Accentul pus de redactia postului de radio pe unele evenimente le acorda acestora un statut aparte, prin cresterea importantei lor. Ele reactiveaza in memoria auditorului informatii acumulate anterior. Acest proces psihic poarta denumirea de “actualizare” si este si simulat prin reluarea temelor, sau doar a uor expresii verbale – cuvinte stereotip, din teme folosite anterior, actionand astfel directia formarii opiniei tintei. Aceasta a determinat infiintarea unor banci de teme, reluate din timp in timp, ajungandu-se astfel la standardizarea si stereotipul mesajelor.
Cunoscandu-se capacitatea mass-media de a amplifica preeminenta evenimentelor, pentru intarirea opiniilor si atitudinilor deja existente, sau chiar schimbarea lor, radioul este dublat in transmiterea mesajelor de influentare si manipulare de celelalte mijloace: TV, presa scrisa, casete video.
Faptul ca radioul actioneaza asupra memoriei auditive, permite auditorului sa aiba si alte preocupari concomitente, actiunea de influentare bazandu-se, in acest caz, pe una dintre calitatile atentiei – distributivitatea, sau actionand direct asupra subconstientului.
1.6. Principiul disimularii
Disimulrarea sau mascarea intentionalitatii mesajului constituie un obiectiv major al sursei care desfasoara actiuni de influentare si de manipulare. Publicul tinta poate sesiza intentia sursei sau, cel putin, devine banuitoare si neincrezatoare daca se insista prea mult in transmiterea mesajului, faptcare poate determina evitarea postului respectiv.
Pentru a nu se ajunge la o astfel de situatie, frecventa de transmitere a mesajului nu trebuie sa fie exagerata evident, iar auditoriului sa i se creeze impresia ineditului informatiilor, prin diversificarea continutului mesajului.
In acelasi scop se organizeaza dezbateri si interviuri cu personalitati cunoscute de tinta, din care ea va retine concluzii abil dirijate, prin accentuarea aspectelor importante si utilizarea unui limbaj concis, pe intelesul tuturor, cu formulari scurte si usor de retinut.
Tot in scopul disimularii, sursa foloseste mai multe posturi de radio, pe frecvente diferite, precum si alte tipuri de mass-media, ale caror actiuni trebuie sa fie coordonate centralizat.
Principiul respectarii disponibilitatii pentru receptare
Pentru a-si atinge obiectivul propus, sursa de influentare psihologica trebuie sa tina cont de disponibilitatea publicului tinta de a recepta mesajele transmise. Asta inseamna ca transmiterea trebuie sa gaseasca auditoriul disponibil pentru a asculta emisiunile radioului respectiv, de regula la domiciliu, destins si dornic de a afla noutati, sau predispus sa se relaxeze urmarind o emisiune distractiva.
Gradul de audienta poate creste in functie de ora de transmisie si de durata emisiunilor. Ora de transmisie se coreleaza cu structura socioprofesionala vizata de a fi influentata psihologic.
Astfel sondajele efectuate in acest sens au stabilit ca, pentru tarani, ora cea mai potrivita este dimineata, pana la ora 07.00, pentru muncitori intre orele 07.00 si 08.00, in timp ce pentru tineri transmisia se va face seara.
S-a constatat ca pentru casnice, timpul propice pentru auditii radio este intre orele 07.00 si 09.00, pentru studenti 07.30- 08.00 si 18.00-19.00, iar pentru personalul administrativ si de conducere :08.00-09.00, 18.00-19.00 si 20.00-21.00.
In cursul saptamanii, in general, audienta este mai mare intre orele 12.00-13.00 si scade foarte mult dupa orele 22.30, in timp ce la sfarsit de saptamana, in zilele nelucratoare, audienta este mai mare intre orele 09.00-12.30.
Privitor la durata, specialistii apreciaza ca emisiunile care depasesc 15 minute pot obosi sau plictisi ascultatorii. Studiile efectuate au evidentiat ca eficacitatea mesajelor de influentare este mai mare daca sunt transmise inaintea, pe timpul si dupa emisiunile de stiri informative din timpul serii, cand publicul tinta este obosit, iar simtul sau critic este mai redus in comparatie cu perioadele de timp de peste zi.
2.Mesajul de influentare
2.1. Preliminarii
Reputatul Jean Cocteau a scris, in 1920, o piesa cu numai doua personaje : « Vocea umana ». Un barbat si o femeie vorbesc la telefon pe tot parcursul dramei, pana cand protagonista, condusa gradat, dar sigur, de la distanta, de tonalitatile vocii barbatului cu care converseaza, se sinucide.
Aceasta este, pe scurt intuitia- convertita artistic- a faptului ca vocea individului, valorificandu-si exact anumite resurse, constituie un instrument de manipulare psihologica.
In panoplia mass-media, radioul pare sa fi inteles cel mai bine acest adevar. Permanenta concurenta cu televiziunea a stimulat constructiv tehnicile radio in elaborarea mesajului de influentare psihologica.
Intelegand faptul ca spre deosebire de televiziune, care dispune eficient de efectul imaginii, nu are la indemana decat vocea umana si sunetul, radioul este mult mai direct in strategiile sale de influentare. In mesajele radio socul informational detine un loc aparte. Tinta se va afla constant sub presiunea informationala, realiyata prin transmiterea continua de date, pe diferite canale, in vederea orientarii atentiei exclusiv catre un anumit eveniment sau actiune, realiyandu+se in acest mod denaturarea spre aspectele dorite.
Sursa nu apare interesata de modalitatea in care este receptionat mesajul transmis prin voce. Totusi prin selectarea anumitor constructii lingvistice, prin preferinta pentru o anumita tonalitate si a unui anumit ritm de vorbire, sursa isi pune in mod clar amprenta asupra mesajului si devine evident ca pe langa persuasiunea cu argumente logice, aceasta intentioneaza sa produca activarea emotionala. Sursa trebuie sa detina informatii suficiente si pertinente despre constantele si variabilele psihologice ale publicului tinta, despre cultura, politica, religia destinatarului, tocmai pentru a anticipa, cat mai aproape de adevar, impactul mesaj-tinta.
Formele de influentare psihologica realizate prin mesaje verbale de tip emotional sunt :
Propaganda afectiva ( de agitatie),
Presiunea psihica,
Sugestia.
2.2. Propaganda afectiva
Propaganda afectiva, cunoscuta si sub denumirea de propaganda irationala sau sentimentala, consta in producerea unei regresii functionale a psihicului tintei, materializata in diminuarea rolului structurii rationale in favoarea componentei afective. Fenimenul a fost surprins foarte bine de zicala : « a judeca cu inima nu cu mintea ».
Dintre toate sentimentele si emitiile exploatate de catre propaganda afectiva, forta cea mai mare o au cele generate de evocarea in mesaj a situatiilor de frustrare la care a fost supusa tinta. Retrairea frustrarii provoaca reactii de agresivitate, genereaza indignare sau chiar dusmanie.
Dar pentru evocarea unor situatii de acest gen, pentru ca sursa sa poata elabora un astfel de mesaj care sa evidentieze interesele, nevoile, mentalitatile, experientele anterioare, trebuie sa culeaga datele direct din interiorul grupului vizat.
In conditii propice, trairile subiective pot depasi pragul de iradiere emotionala de la nivelul individului si pot deschide calea spre manifestarea fenomenului de contagiune. Contagiunea afectiva se manifesta ca o uniformizare a perceperii mediului in cadrul grupului tinta, ca o tendinta de conformare la simtirile si actiunile majoritatii.
Contagiunea afectiva instituie ceea ce Gustave Le Bon denumeste in « Psihologia maselor » : « legea psihologica a unitatii mentale a multimilor».
Orice individ al grupului tinta in care functioneaza legea mentionata devine « nucleu de inductie » pentru cei din jurul sau, imprimand o dezvoltare ascendenta a trairilor subiective, concomitent cu reducerea progresiva a controlului de reprimare a instinctelor primare.
2.3. Presiunea psihica
Considerata din perspectiva ponderii unui anumit tip de propozitii incluse in mesajul prin care se realizeaza presiunea psihica asupra publicului tinta , aceasta forma de influentare psihologica se aseamana cu propaganda logica si perceptia subliminala.
Presiunea psihica apeleaza la mesaje emotionale al caror efect se traduce prin incetinirea proceselor psihice cognitive, prin intimidare. Printr-un mesaj adecvat, sursa de influentare isi asigura un ascendent asupra tintei, propice exercitarii controlului si dirijarii deciziilor si comportamentelor ei. Uneori , procesul de comunicare interpsihica care are loc intre o sursa si tinta este mai mult decat intimidarea : este de neutralizare, de anihilare a tintei din punct de vedere psihic.
Pana la o anumita limita, procesele psihice afective au efect benefic, deoarece sustin energetic actiunile intreprinse de individ peste limita normala, apar insa efectele negative pentru conduita tintei.
Cele mai la indemana metode de realizare a presiunii psihice sunt : insinuarea, invinuirea sau culpabilizarea, amenintarea.
2.4. Sugestia
Fenomen psihosocial fundamental si normal al vietii psihice umane, sugestia reprezinta « o influentare exercitata de o persoana asupra psihicului altei sau mai multor persoane, transmiterea unor idei, sentimente, atitudini comportamentale ».
Sugestia se bazeaza pe predispozitii mai mult sau mai putin constientizate, rezultate din combinarea trasaturilor de personalitate si activate prin stimuli sau mesaje.
Principalele predispozitii exploatate de sursa de influentare prin sugestie sunt cele de imitare, de supunere si de prefigurare a realitatii.
Procesele psihice sunt dependente in mare masura de expresia verbala a mesajului de influentare si se caracterizeaza prin :
Gradul de complexitate a operatiilor mentala suscitate ;
Nivelul de abstractizare a notiunilor ;
Cuantumul de elaborare ;
Indicele de originalitate a interpretarii.
Mijloacele lingvistice actualizeaza imagini sau sugereaza altele noi, stiut fiind ca inca de la constituirea activitatii de vorbire, cuvintelor li se asociaza imagini vizuale, auditive, kinestezice. Asociatiile ideatice provocate de expresia verbala se prezinta, deci, ca acte psihice automate.
Pentru provocarea unui raspuns ideatic asociat mesajului, sursei nu ii este suficienta cunoasterea competentei ideatice a tintei. Din mesaj transpar cunostintele sursei referitoare la tinta :
Particularitatile semantice ale mesajului cu caracter de permanenta si continuitate in raport cu mesajele anterioare ;
Nivelul de generalutate sau de ambiguitate ale unitatilor de limba folosite ;
Opulenta sensurilor si semnificatiilor posibile a fi decodate si interpretate ;
Libertatile sau constrangerile tiparelor semantice vehiculate in comunicarile verbale proprii grupului (comunitatii) de apartenenta a tintei.
La fel ca propaganda afectiva si sugestia poate cunoste fenomenul de contagiune. Nu este exclusa nici posibilitatea actiunii simultane a celor doua fenomene de influentare psihologica pentru obtinerea acestei stari psihice generalizate.
Arta manipularii prin radio
Manipularea care are ca finalitate schimbarea atitudinilor tintei in conformitate cu planul sursei agresoare. Sursa trebuie sa tina cont de caracteristicile esentiale ale acestor atitudini: directia (sensul), intensitatea, opozitia, ierarhizarea, principialitatea.
Principalele functii ale atitudinilor sunt :
De aparare
De expresie a valorilor
De cunoastere si caracterizare.
Actiunea de manipulare prin intermediul radioului are la baza tocmai valoarea reglatorie a atitudinilor in raport cu sine sau cu grupul social si are in vedere faptul ca ele apar ca urmare a unui proces de invatare si experienta personala si sociala.
Pentru potentialul agresor, principala problema o constituie stabilirea conditiilor, a factorilor care permit sau nu schimbarea atitudinilor persoanelor si grupurilor sociale considerate drept tinta prin transmiterea mesajului de influentare prin radio.
Principalul factor al succesului sau insuccesului in schimbarea atitudinilor este dat de gradul de organizare, structurare si profunzime, de la cel mai jos la cel mai inalt, astfel :
Nivelul declaratiilor izolate, aleatoare si hazardate ;
Nivelul declaratiilor hazardate, dar repetate cu oarecare stabilitate;
Nivelul declaratiilor de ordin conceptual superior.
Acestea fac parte din grupa atitudinilor individuale generate de factori individuali, care pot fi mai greu schimbate. Grupa atitudinilor individuale generate de factori situationali, ca de altfel si grupa atitudinilor colective sunt mai vulnerabile la schimbare, pot fi mai usor supuse manipularii informationale.
Analistii militari apreciaza ca in viitor, tot mai mult, forma clasica de desfasurare a razboiului, va fi precedata, daca nu chiar inlocuita, de forma informationala a razboiului psihologic.
Aceasta forma speciala de desfasurare a luptei presupune interventia psihologica, inca din timp de pace si continuata pe parcursul si dupa terminarea operatiunilor militare tipice, in grupurile sociale militare si civile, pentru modificarea relatiilor dintre oameniin sensul dorit de agresor, prin actiunea sistematica, planificata si condusa unitar, asupra sistemului de valori, norme, obiceiuri, opinii, atitudini si comportamente.
Manipularea desfasurata de inamic are ca principal obiectiv realizarea controlului social multidimensional pe baza influentei sociale orientata cu predilectie spre modificarea opiniei publice. In acest sens se utilizeaza mecanismele psihosocoale de schimbare, in prima faza a atitudinilor, respectiv a bazei cognitive si a trairilor afective, iar in a doua faza sunt influentate componentele si actiunile efective ale entitatilor sociale supuse manipularii.
Dintre procedeele si tehnicile de schimbare a atitudinilor, cele mai frecvent folosite sunt urmatoarele :
Schimbarea situatiei economice, politice, sociale, militare, dar mai ales a semnificatiilor acestora pentru individ sau grupul social respectiv ;
Sugestia care are un rol deosebit in comunicarea unidirectionala, deci in cazul radioului. Intotdeauna agresorul va folosi ambiguitatea, neclaritatea, situatiile probabilistice, specularea situatilor tensionate dintre grupurile socilale;
Persuasiunea reprezinta o alta tehnica de schimbare a atitudinilor si comportamentelor individuale sau de grup, dar bilateral directionata. Pentru a fi eficienta, startegia de argumentare trebuie sa respecte legea noutatii, a ineditului, necunoscutului, dar si legea prioritatii. Argumentele « pro » si « contra » trebie imbinate gradat de la slab la tare, in functie de situatie – auditoriul este atent, interesat, motivat- sau de la tare la slab- in situatia in care auditoriul este neatent, neinteresat si nemotivat.
Folosirea tehnicilor de distorsionare a adevarului lasa celor manipulati impresia liberattii de gandire, decizie si acitune, dar rafinamentul manipularii asugura intiatorului eficienta controlului asupra comportamentului uman si social.
Manipularea reprezinta, la ora actuala, un instrument mai puternic decat utilizarea fortei armate. Radioul este unul dintre cele mai atractive mijloace de manipulare a opiniei publice.
Cei ce difuzeaza informatia au nevoie sa cunoasca bine comportamentele, interesele, obiceiurile, potentialul, dorintele si gusturile celor supusi procesului de manipulare informationala pentru a adopta cele mai bune tactici in scopul realizarii obiectivelor sale. Iata cateva modalitati de actiune in cazul manipularii prin intermediul radioului :
Influentarea prin sursa stirilor are la baza ideea ca utilizarea comentariilor pentru distorsionarea faptelor este mijlocul ideal de a convinge auditoriul sa gandeasca sau sa simta in felul in care diresc redactorii ;
Influentarea prin selectarea stirilor, este apreciata a fi una dintre xcele mai eficiente si mai usoare cai de manipulare ;
Influentarea prin orientarea stirilor, care este practicata dupa ce un editor a decis ca materialul sa fie difuzat ;
Influentarea prin plasarea stirilor, reprezinta o tehnica prin care editorii pot reduce la minimum atentia acordata unor evenimente, prin acordarea unor spatii mici de emisie, sau dimpotriva pot spori interesul fata de aceste evenimente prin acordarea unor spatii largi de emisie.
Influentarea prin omiterea unor parti sau elemente din continutul stirilor ;
Influentarea prin « coincidenta » plasarii stirilor ;
Influentarea prin alegerea cuvintelor si expresiilor cu ocazia diferitelor evenimente asigura discreditarea sau, dimpotriva, cesterea prestigiului si respectului fata de o personalitate sau grup social .
Arta manipularii va cunoaste noi forme si metode, din ce in ce mai subtile, care vor permite unui agresor abil sa-si impuna vointa fata de acele popoare care nu vor fi pregatite pentru o riposta adecvata.
CAPITOLUL V.
RADIOUL IN MISIUNILE DE MENTINERE A PACII
1.Implicatii psihologice specifice
Fortele ONU de mentinere a pacii, infiintate in anul 1948, sub denumirea de -casti albastre- data chiar de culoarea steagului Natiunilor Unite, indeplinesc, in prezent, un rol tot mai mare in evitarea conflictelor armate din diferite zone geografice ale lumii, in solutionarea diferendelor dintre state, cat si in oprirea derularii ostilitatilor.
Fie ca indeplinesc misiuni de implementare sau de mentinere a pacii sub acelasi mandat unic al ONU, « castile albastre » au devenit personaje principale ale mass-media. Ofiterii specializati in relatii publice realizeaza emisiuni de radio si de televiziune, prin care popularizeaza, in zonele respective de dislocare, scopul nobil al misiunilor, bunele intentii si misiunile indeplinite cu succes.
Pentru realizarea suportului psihologic sunt realizate emisiuni de radio cu stiri si comentarii de actualitate de acasa.
Primul batalion de infanterie, cu misiuni de mentinere a pacii, s-a infiintat pentru prima data in Romania in 1993. Ulterior au fost constituite alte doua batalioane care au devenit operationale pentru executarea unor emisiunicu asemenea specific sub mandat ONU.
Misiunile de mentinere a pacii vizeaza in primul rand solutii de negociere, mediere, arbiraj juridic intre partile aflate in conflict, prin interventia unei terte parti pasnice, organizate si conduse la nivel international, folosindu-se de forte multinationale formate din soldati, politie si civili cu scopul declarat de a preveni agravarea situatiilor conflictuale, a restabilirii si salvgardarii pacii.
Militarii participantii la astfel de misiuni, denumiti si « mesageri ai pacii », trebuie sa adopte un comportament ireprosabil, pentru a nu stirbi prestigiul ONU, dar si al tarii de provenienta. Perfect instruiti, pregatiti psihic si moral, militarii din « castile albastre » nu trebuie sa uite nici o clipa ca folosirea armelor este ultima alternativa posibila in solutionarea conflictelor.Mereu cu zambetul pe buze, cu diplomatie si cu mult tact, acestia se interpun adesea intre fortele aflate in conflict, de cele mai multe ori deschis, deci violent.
Selectionati pe baza unor teste de aptitudini si personalitate, angajati pe principiul voluntariatului, militarii din trupele de mentinere a pacii sunt bine motivati psihic si material. Din stidiile efectuate la unitatile respective a reiesit ca motivatia la angajare este data in primul rand de salarizarea in valuta, care le ofera la intoarcerea in tara posibilitati financiare ridicate pentru rezolvarea unor nevoi materiale stringente.
Orice militar incadrat in acest tip de unitae isi asum anumite riscuri, accepta pentru un timp departare de familie si este supus in permanenta fenomenelor de oboseala fizica si psihica si chiar la stres nu atat din cauza mediului militar cat mai ales acomodarii cu conditiile din zonele respective de conflict.
Conceptia actiunilor de lupta adaptata la cerintele ONU prin evitarea luptelor de strada, a trecerii printre gruparile rivale, realizarea retragerii, indica modificari psihocomportamentale, mai ales in cazul cadrelor de conducere care nu au experienta in indeplinirea misiunilor de mentinere a pacii, acestea studiind in institutiile militare de invatamant, efectiv numai lupta cu arma clasica.
Incredera in comandanti este fundamentala pentru asemenea unitati. Pregatirea moral- psihologica urmareste eliminarea oricaror confuzii si interpretari gresite ale unor situatii, prevenirea si combaterea zvonurilor de orice fel.
Cunoasterea prealabila a principalelor caracteristici ale unor zone de conflict din lume, a limbilor straine de circulatie internationala, a starilor de anotimp si clima, a traditiilor si culturii popoarelor respective, contribuie la formarea unei imagini cat mai apropiate de realitate despre acel « necunoscut », pregatind astfel pe fiecare militar cu o anumita protectie psihologica.
Emisiunea “VESTI DE-ACASA”, adresata militarilor romani aflati in misiuni de mentinere a pacii in Afganistan
2.1. Conceptia emisiunii
Nu intamplator am prezentat anterior cateva dintre implicatiile psihologice ale misiunilor de mentinere a pacii. Prin specificul lor, acestea se desfasoara la distante mai mari sau mai mici fata de tara de origine. Suportul psihologic al “castilor albastre” se realizeaza in mare masura si cu ajutorul radioului.
O aplicatie practica de tip pozitiv a influentarii psihologice este si emisiunea de radio “VESTI DE-ACASA” , adresata militarilor romani aflati in misiunile de mentinere a pacii in Afganistan.
Realizata de redactia militara de radio, emisiunea si-a propus sa sustina moralul militarilor romani aflati departe de casa, in misiunea nobila de mentinere a pacii. Transmisa prin intermediul unei statii de radiodifuziune a armatei, emsiunea a realizat”o punte de suflet aruncata peste mari si tari”. Semnificatia cuvantului dor capata , astfel, valente deosebite. Incarcatura emotionala este data in primul rand, de dorul de casa, de familie, de prieteni. Mesajele ii tin cu sufletul la gura pe militari langa aparatele de radio.
Lipsa vestilor, a informatiilor dar si a cantecelor de acasa a fost rezolvata prin intermediul acestei emisiuni.
Alegerea titlului emisiunii nu a fost deloc intamplatoare. Aceasta trebuia sa contina cuvinte care sa rascoleasca sufletele la simpla lor rostire, sau mai exact spus, la simpla lor ascultare. “Vesti” si “acasa” sunt doua cuvinte cu mare incarcatura emotionala pentru tinta, deoarece militarilor le era dor tocmai de ceea ce aceste cuvinte reprezinta.
Semnalul emisiunii a fost conceput si realizat prin rostirea cu o voce calda, cu un timbru deosebit de placut, a acestor cuvinte pe un fundal sonor inconfundabil al taragotistului Dumitru Farcas.
Faptul ca publicul tinta este bine determinat, iar trasaturile sale psihomorale sunt bine cunoscute, a contribuit la realizarea acestui obiectiv. Sondajele de opinie realizate la sosirea in tara a primelor esaloane inlocuite, au demonstrat acest lucru.
2.2. Principii de influentare reflectate in emisiune
Specialistii militari in psihologie au colaborat permanent cu jurnalistii militari din redactia de radio, pentru ca suportul psihologic al emisiunii sa fie intr-adevar eficient, principiile generale de influentare prin radio sa fie respectate, iar mesajul sa ajunga la publicul tinta nedistorsionat.
Principiul atractivitatii s-a realizat, in primul rand prin rubrica dedicatiilor speciale. Vocile celor dragi din familie, ale rudelor sau prietenilor, sunt inregistrate si marcate de un semnal adecvat cu treceri muzicale specifice. Cortinele muzicale folosite sunt dinamice, multe cu inspiratie din folclorul romanesc. Rubrica de sport, sustinuta de un gazetar de specialitate, furnizeaza ultimele stiri din domeniu. Alte rubrici interesante sunt « Pilula Antistres », revista presei si rubrica « Actualitatea militara ».
Pentru ca vestile sunt de acasa, piesele din ilustratia muzicala sunt mereu romanesti.
Principiul accesibilitatii mesajului s-a materializat prin faptul ca emisiunile sunt realizate de catre ziaristi militari. Informatiile din viata de zi cu zi sunt prezentate intr-un limbaj comun, pe un ton cald, prietenesc. Pentru ca media de varsta a militarilor era de 28-30 de ani, s-a optat pentru un redactor tanar, dar cu experienta in jurnalistica militara. La fel de asteptate sunt vestile calde chiar din orasele din care militarii aflati in Afganistan proveneau.
Principiul sugestibilitatii a fost sustinut mai ales prin comentariul evenimentelor politico-militare. Realizat intr-o maniera echidistanta, care permite formarea opinilor proprii despre evenimente, acesta s-a constituit intr-o adevarata radiografie a societatii romanesti.
Principiul actiunii permanente a fost respectat prin periodicitatea saptamanala a emisiunii, prin structura relativ constanta a rubricilor, cortinelor muzicale si semnalelor si chiar prin repetarea, de mai multe ori pe saptamana a aceleiasi emisiuni.
Principiul disponibilitatii pentru receptare s-a corelat cu orele de transmisie, respectiv 6,00- 7,00 cat si durata emisiunii care a ajuns dupa primele editii la 55 de minute. Emisiunile erau ascultate pe timpul programului de dimineata sau la micul dejun.
CAPITOLUL VI.
CONCLUZII
Marile momente ale istoriei au fost prezente in casele oamenilor prin intermediul radioului. Acesta se adreseaza tuturor paturilor societatii. Bogati sau saraci, eruditi sau analfabeti, toti asculta aceleasi programe.
Radioul trebuie sa educe, sa informaze, dar si sa distreze. Un post de radio trebuie sa fie cu adevarat util. Spre deosebire de posturile de radio comerciale, postul de radio national trebuie sa-si merite statutul de serviciu public. Un post de radio public este ascultat de toti cetatenii tarii si fiecare are dreptul ca vederile si ideile sale sa fie respectate de postul national de radio.
Pentru a veni in intampinarea nevoii de informare a opiniei publice cu privire la actualitatea armatei romane, a modului in care se cheltuieste banul public, in ultima instanta ,pentru problemele legate de atararea tarii, Redactia militara de radio si televiziune Pro Patria , prin subredactia sa de radio, realizeaza emisiuni difuzate saptamanal pe postul national. Emisiunea ORA ARMATEI, cu durata de 60 de minute este difuzata sambata, de la ora 10- la o ora de maxima audienta- pe Programul Radio Romania Actualitati, iar emisiunea ITI SCRIU CARTE DIN ARMATA (90 minute), vinerea de la ora 18 pe Programul Radio Romania Tineret si VESTI DE ACASA difuzata pe programul Radio Romania International.
Audienta deosebita relevata de sondajele de opinie, indica nu numai nevoia de informare a cetatenilor, dar si utilitatea unor astfel de emisiuni, cu specific militar, si pe timp de pace.
Daca emisiunea difuzata la Radio Romania Tineret este, de regula, una cu dedicatii muzicale oferite sau adresate militarilor si familiilor acestora (adesea prin tematica aleasa si invitatii in studio, se abordeaza subiecte dintre cele mai incitante, cum ar fi :sistemul de recrutare si incorporare, planul de mobilizare, protectia civila in caz de accidente sau catastrofe naturale), emisiunea ORA ARMATEI incearca sa surprinda pulsul ostirii romane. Note, interviuri, comentarii, reportaje de instructie, corespondentele telefonice din tara si din strainatate si nu in ultimul rand dialogul cu ascultatorii au crescut nivelul de audienta si apreciere a emisiunii.
Corespondentii de garnizoana din principalele orase sau resedinte de judet, formeaza o adevarata retea de informare. Sigur, in situatii de criza, se va face appel la popularitatea unui crainic civil, dar nevoia de informare amplificata de starea critica respectiva, va cere raspandirea informatiilor mai rapid, mai sigur si mai eficace.
Pentru a evita starea de instabilitate emotionala si de nesiguranta din randul populatiei este necesar ca postul national de radio sa devina principalul mijloc de informare oficiala, iar actiunile sale sa fie in permanenta coordonate de un comitet de criza care trebuie sa aiba in componenta in mod obligatoriu, specialisti militari din Statul Major General.
Numai in situatia incapacitatii tehnice a postului national de radio, efortul de informare oficiala va fi preluat de posturile de radio ale armatei, care vor continua emisiunile mascate pentru dezinformarea inamicului si nu in ultimul rand combaterea posturilor de bruiaj.
Scopul principal al activitatii de informare prin radio pe timp de razboi este de a mentine totala incredere a populatiei in posturile oficiale, de a stavili raspandirea zvonurilor precum si de a desfiinta posturile de bruiaj sau de a le face neeficiente.
Nu puteam sa concluzionam aceasta lucrare, dedicata rolului pe care il joaca radioul in conflictele armate si in misiunile de mentinere a pacii, fara a face referiri directe si la Redactia Militara de radio, la emisiunile pe care aceasta le realizeaza pe timp de pace. Pentru ca « prevederea este mama intelepciunii » si orice stare conflictuala poate fi anticipata. Sau , cel putin realizarea surprinderii poate fi evitata inca din timp de pace.
Utilizarea radioului in principalele conflicte din istoria contemporana, mai nou si in misiunile de mentinere a pacii, exemple surprinse si in continutul lucrarii, demonstreaza faptul ca specialistii militari privesc acest mijloc de comunicare si informare ca pe o veritabila arma.
Sistemul de radio si televiziune al fortelor armate americane , spre exemplu, cuprinde 204 statii de radio si 80 de statii de televiziune terestre, precum si 56 de statii de radio si 11 de televiziune dispuse pe navele maritime militare. Cele mai multe dintre ele sunt incluse in 5 retele de radio-televiziune destinate transmiterii emisiunilor pentru trupele americane dislocate in afara frontierelor SUA.De remarcat ca statiile de radio-televiziune sunt dispuse in 30 de state. De asemenea Pentagonul beneficiaza si de serviciile a peste 600 de centre de radio-televiziune civile care, pe baza contractelor incheiate, transmit emisiuni denumite « schimb de informatii » pregatite special de militarii americani.
Capacitatile tehnice si sistemele de informarein retea ale armatelor moderne sunt de invidiat deocamdata pentru noi si, pastrand proportiile, se pot constitui intr-un exemplu demn de urmat. Principiile de influentare psihologica, propaganda si manipularea radiodifuzata raman insa la fel de subtile si de perfide.
Istoria a demonstrat ca, pentru depasirea unor situatii extreme, de criza, informarea continua, corecta, cuprinzatoare si cat mai clara a populatiei reprezinta singura alternativa, iar cel mai la indemana mijloc- RADIOUL.
Credibilitatea se dobandeste insa in timp, inca din vreme de pace.
ANEXA
COMPERAJ
“VESTI DE-ACASA”
20 octombrie 2002
lt. cmdr. Bogdan –Silviu Raducan
Am tot sperat c-o s-avem o vara lunga si-o toamna aurie, insorita, calduta si luminoasa. Am primit in schimb tonuri de gri si vinetiu, vant rece, ploi marunte, agasante, frig…prea mult frig, si, fara el nu se poate, guturai. Iar de acum incolo suntem deja in octombrie. Nu mai e rost de altceva…. Poate doar de cateva « Vesti de acasa »
Semnal emisiune
Buna dimineata prieteni, buna dimineata Afganistan. Sunt lt. cmdr. Bogdan- Silviu Raducan si pentru ora cu “Vesti de-acasa”ce urmeaza, v-am pregatit stiri, actualitatea militara, informatii din tara si din Oltenia, pilula anti-stres, sport si mesajele de la cei dragi. Iar de inceput, incepem cu o piesa, de data asta aniversara.
Piesa –IRIS- « Vis pierdut »
Iris a aniversat la sfarsitul saptamanii trecute 25 de ani de activitate printr-un super concert. Impreuna cu ei, pe aeroportul Baneasa, locul de desfasurare a spectacolului, au cantat si celebrii Uriah Heep si 25 de mii de fani, care dincolo de varsta, nivel de valori, religie si cultura s-au contopit cu muzica rock a acestei legende vii ce poarta numele IRIS.
Mai am o veste. Ieri a inceput anul universitar. Bafta. Sa ascultam si primele vesti din Banie :
Semnal « ICISEA CRAIOVA- IN DIRECT RADIO OLTENIA »
Din inima Olteniei, facandu-si cu greu loc la microfon printre ziare, capitanul Renato Nadolu, ne-a pregatit revista presei locale. Buna dimineata Renato, te ascultam :
Banda –corespondent
melodie populara
Ovidiu Purdea Tone si o piesa intitulata « Ma vorbeste lumea-n sat ». De saptamana trecute se vorbeste deja ca despre o certitudine, despre intrarea in NATO a tarii noastre. Subcomitetul Europa al Comisiei pentru Relatii Internationale di cadrul Congresului SUA a adoptat un amendament la proiectul de rezolutie privind securitatea transatlantica si consolidarea Aliantei. Amendamentul nominalizeaza Romania alaturi de Bulgaria, tarile Baltice, Slovacia si Slovenia, pentru a fi invitata sa adere la NATO cu prilejul summit-ului din noiembrie de la Praga. Proiectul de rezolutie care va fi supus aprobarii plenului Camerei reprezentantilor in aceasta saptamana reprezinta un semnal ferm ca exista un sprijin clar in Congresul Statelor Unite pentru o ampla extindere a Aliantei Nord Atlantice. Dupa cum vedeti, lucrurile sunt pe cale cea buna, iar prin ceea ce faceti, ati netezit, cu siguranta, acest drum. In continuare mai multe stiri in rubrica « Actualitatea militara » preluata din emisiunea « Ora armatei » si prezentata de Sorin Motatu.
Semnal rubrica
Piesa
Ea este AndreEA. Se scrie « Andre » si se lipeste de el un « EA » scris cu alte caractere. Asta spune tot chiar daca nu arata. Este Andeea Antonescu, jumatatea sexy, bruneta sau roscata, cine mai stie, de la « Andre ». Piesa, un adevarat hit in tara se numeste « Prea tarziu ». Nu e deloc prea tarziu si nici prea devreme pentru o noua legatura in Banie. Izabela Stan de la Radio Oltenia Craiova va prezinta sinteza stirilor saptamanii.
Semnal
Banda
A fost Izabela Stan de la Radio Oltenia Craiova cu sinteza stirilor saptamanii. Sa stiti ca si munca noastra presupune multe deplasari, rabdare, tenacitate si nu in ultimul rand o gramada de noroc. Cu putin din fiecare si bafta cu carul, l-am prins nu pe Bin Laden, pe asta vi-l las voua, ci pe Tudor Gheorghe, care nu ne-a putut refuza si v-a transmis un mesaj :
Banda Tudor Gheorghe
Piesa
Tudor Gheorghe- « Dorul calator », varianta simfonica. Va spuneam saptamana trecuta ca MapN a demarat pregatirile pentru organizarea unui super concert la Kandahar. Lista invitatilor nu a fost definitivata. Este ,insa, sigur, ca ASIA nu va veni pentru ca le-a plecat de tot, tocmai in America, una dintre componente. Se cauta acum, prin mare concurs national,televizat chiar, inlocuitor. La aceasta ora nu dispunem de nume sigure de trupe care vor canta in tabara voastra. Nici la zvonuri nu mai dam citire pentru a nu va ridica si mai mult nivelul de agitatie a batalionului. Si, in plus, unde ar mai fi surpriza… Cautati pe internet cele mai sexy trupe din tara si sa stiti ca ele vor veni sa va cante. Revenind la emisiunea noastra, urmeaza mesajele de la cei dragi de-acasa :
Semnal « Mesaje, mesaje »
Piesa
Taxi-« Jumatea mea ». Pentru Dan Teodorescu, vocalistul trupei asta nu mai e doar o melodie sau o dorinta. A devenit o realitate ceva mai palpabila decat postul TV cu acelasi nume, locul unde munceste aleasa, pe numele ei de fata Melania Medeleanu. Nasi au fost fam. Basescu, iar nunta s-a tinut la restaurantul Hotelului Mariott. A cantat cam tot ce are mai bun muzica romaneasca la acest moment, inclusiv ginerele. Cu dansul nu prea stim sa va explicam cum a fost, asa ca, pentru o descriere cat mai exacta a valsului miresei, facem loc unui maestru : Toma Caragiu.
Semnal « Pastila antistres »
Banda
Piesa
Cu horele fac pariu ca se descurca juvetii, cu fotbalul e din ce in ce mai greu. De la colegii din redactia Sport vin spre voi cele mai noi stiri sportive.
Semnal « Info-sport »
Banda
Multumim Renato, si de la noi, redactia militara de radio, pentru sarbatoritii saptamanii, urari de sanatate, fericire, la multi ani si o melodie exceptionala, interpretata de KRYPTON “Iti mai aduci aminte”.
Piesa
Asa mi-am amintit ca am ajuns la final de emisiune. Tot ce trebuie sa va amintiti voi este ca ne auzim peste o saptamana la aceeasi ora. Multumim lui Dan Coanda pentru regia tehnica, multumim dvs., ascultatorilor, pentru atentia acordata. Sunt lt. cmdr. Bogdan-Silviu Raducan, si pana data viitoare cand vom fi din nou impreuna pe frecventa Radio Romania International, ramaneti sanatosi.
Semnal
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Radioul Si Conflictele Internationale (ID: 105609)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.