Radioul Public In Romania. Studiu de Caz Radio Oltenia Craiova

Introducere

Ideea pe care se bazează acestă lucrare este relevanța radioului public regional în România. Fiind un serviciu public în slujba cetățeanului și ca parte a Societății Române de Radiodifuziune, radioul public regional își însușeste obligația și responsabilitatea de a respecta câteva reguli esențiale pentru informarea, educarea și divertismentul consumatorului de radio.

Am pornit în abordarea acestei teme de la o viziune de ansamblu, de la conceptele generale precum istoricul radioului internațional și apoi a celui românesc. Este imposibil să vorbim despre radio dacă nu îi cunoaștem rădăcinile istorice. Radioul așa cum îl știm noi astăzi reprezintă evoluția complexă și deosebit de interesantă a unor lungi etape de timp și mai ales unor mari descoperiri. Aici trebuie să îl amintim pe Guglielmo Marconi, considerat și “părintele radioului” care a realizat primul sistem de radiocomunicație, prin trasmiterea unui semnal la distantă făra a mai fi folosit firul. Aceasta a fost calea ce a deschis drumul evoluției radioului și nu numai, iar o dată partea tehnică definitivată, acest canal mass-media se va bucura de posibilități infinite în a informa, educa și în a oferi divertisment. Toate descoperirile în domeniul radiotehnicii au dus la apariția televiziunii, care are posibilitatea să ofere pe lângă sunet și imagine. Lumea în care trăim suferă de o abundență de informație, iar instituția media care reușete să aducă informația către consumatorul de media, într-un timp cât mai scurt și cel mai eficient va fi cea câștigată. Fuziunea dintre internet, viitorul canal media după cele tradiționale, și radio este una binevenită și vom discuta despre acest aspect în finalul primului capitol.

Diversitatea este unul din cuvintele cheie atunci când amintim de radioul din zilele noastre. Societatea zilelor noastre este un adevărat mozaic cultural. Astfel capitolul Clasificarea instituțiilor radio tratează unicitatea și specificul radioului pornind de la principalele trăsături ale acestuia. În orice post de radio exista un flux informațional continuu, mereu se aude ceva, informația ajunge rapid la ascultător, radioul fiind unul dintre cele mai rapid mediu de transmitere a informației. Transmisiunile în direct fac din postul de radio unul operativ și rapid. În televiziune este posibilă transmiterea unei informații care are numai text, citit de prezentator, dar un post de televiziune care se respect trebuie să prezinte și imagine, iar până se obține materialul filmat pe video, cu un montaj adecvat, se mai pierde ceva timp. Dintre toate mijloacele de presă, radioul rămâne cel mai rapid, fiind cel care anunță primul. Radioul este un canal media mobil și operativ datorită flexibilității programelor. Amintim într-unul din capitolele lucrării despre faptul că presa scrisă o dată cu apariția unui eveniment important trebuie să mai printeze o ediție pe când radioul își poate întrerupe programul în orice moment. Publicul poate recepționa programele de radio la distanțe foarte mari. Costurile presei radiofonice sunt relativ mici, în comparație cu alte canale media.

Capitolul Aria de emisie și modul de finanțare clasifică radiourile în funcție de aceste două criterii. Acest capitol clasifică trăsăturile și modul de funcționare a posturilor internaționale, naționale, regionale și locale. Resursele finaciare pentru orice canal media sunt importante, acestea fiind private și în mare parte venituri din advertising, și din banii publici în cadrul radioului public.

Geurile jurnalistice radio reprezintă cosmetizarea sau adaptarea genurilor jurnalistice la modulul de radio. Știrea radio este caracterizată de exactitate, echilibru și claritate. Desigur știrea pentru radio este adaptată canalului pe care îl folosește și anume auzului, fiind concepută în așa manieră încât să fie percepută și înțeleasă de ascultător cel mai bine. Echilibrul știrii radio este dat de către prezentarea echidistantă a tuturor părților implicate într-un eveniment iar exactitatea acesteia reiese din prezentarea cât mai riguroasă a informației. Relatarea reprezintă acel gen publicistic care se află la granița dintre știre și reportaj. Presupune prezența pe teren a jurnalistului și realizarea unei documentări directe.

Lumea înconjurătoare este mereu surprinzătoare și fascinantă – reportajele radio substituie atmosfere realizate prin imagini sau fraze scrise, vorbelor și sunetelor. Există o întreagă serie de caracteristici ale reportajului radio pe care le vom trata pe îndelete la timpul potrivit. Interviul este genul ce constituie inima jurnalismului audio-vizual. Interviul radio este considerat în radio un gen jurnalistic fundamental, fiind prezent în majoritatea emisiunilor. Dialogul dintre jurnalist și interlocutor reprezintă cel mai eficient mijloc de a obține și transmite o informație către public, mai ales în radio unde se lucrează cu cuvântul rostit. Ancheta și comentariul sunt genuri jurnalistice adaptate la radio. Desigur pentru realizarea unui reportaj de investigație sau pentru un comentariu bine construit trebuie respectate câteva reguli esențiale. În cele din urmă abordăm și genurile jurnalistice ale dezbaterii și talk-showlui. Dezbaterea este un tip de emisiune în care prezentatorul devine moderatorul unei discuții cu unul sau mai mulți invitați. Aceasta discuție nu trebuie să fie sterilă, ci să capete aspectul unei dezbateri între moderator și invitați și chiar între invitați. Talk show-ul este o emisiune apropiată ca gen cu dezbaterea, în care, însă, intervin și unele elemente de spectacol.

Tipologia emisiunilor radio aranjează ierarhic emisiunile radio în funcție de mai multe criterii. Structura emisiunilor difuzate de un post de radio este dictată de câteva detalii, în funcție de care fiecare post își alcătuiește o grilă de programe sau un format radio. Fie că este o emisiune specializată sau fie că este una generalistă, aceste tipuri de programe radio trebuie cunoscute pentru a putea privi în ansamblu tipul radioului respectiv.

Pornind de la capitolul 3, Radioul public în România, o dată formată o bază de cunoștinte despre radio, putem să intrăm în detalii și să realizăm o prezentare a ceea ce înseamnă radioul public regional în România. Acesta parte a lucrării începe prin prezentarea istoricului Societății de Radiodifuziune. La 1 noiembrie 1928 avea loc prima emisiune oficială a Societații de Difuziune Radiotelefonică din Romania. Un alt reper de demn de luat în seamă este aprilie 1936, prîntr-o nouă lege de organizare și funcționare, Societatea de Difuziune Radiotelefonică în România își schimba numele în Societatea Română de Radiodifuziune. Urmează Cadrul legislativ și administrativ – organizare și funcționare a Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, care sunt organizate și funcționează conform Legii nr. 41 din 17 iunie 1994 publicată în Monitorul Oficial nr. 153 din 18 iunie 1994.

Aria de acoperire prezintă o scurtă aranjare a stațiilor de radio de pe teritoriul României. Radioul regional, ca post public cel mai apropiat de ascultători, caută formule pentru a-și atrage cât mai mulți adepți, încercând să ofere cât mai multe lucruri interesante. Orice post de radio, fie el local, regional sau chiar național are o anumită structură, un conținut și o manieră de prezentare. Această îmbinare (strucură, conținut, manieră de prezentare) constituie profilul radioului care abordează diferite teme, în cazul nostru teme regionale. Acest capitol tratează pe larg principalele teme pe care le abordează radioul public în cadrul posturilor regionale pornind de la problemele politice, cultură și viață economică, timp liber și sport, criminalitate și justiție, mediul și sănătatea și nu în ultimul rând muzică.

Emisiunile și intervențiile regionale au o sarcină de program strategică și orientată înspre ascultători. Cele mai multe posturi de radio sunt obligate prin prevederile legislației în mass-media și ale diverselor decizii să facă relatări regionale. Funcțiile și rolul unei emisiuni regionale reprezintă un capitol unde vom analiza care sunt obiectivele și standardele pe care și le propune o emisiune regională.

Studiul de caz Grila de programe la Radio Oltenia Craiova reprezintă informații factuale despre felul cum sunt aranjate emisiunile, specificul lor și modul lor de realizare.

Capitolul 1. Aspecte privind istoria radioului

1.1 Istoria radioului din 1807 până în prezent

Posibilitatea de a comunica la distanțe mari este una din revoluțiile tehnologiei. În zilele noastre viața socială este de neconceput fără comunicare, în special fără existența telefoniei mobile, a internetului, a radioului sau televiziunii. Însă până a se ajunge în acest stadiu de dezvoltare, evoluția invențiilor a fost una lentă cu o explozie în ultimele secole. Informația este mai accesibilă ca niciodată, dar și mai valoroasă. Descoperirile în domeniul media au dus la apariția radioului și mai târziu a televiziunii, a internetului, accesul la informații făcându-se cu rapiditate.

Vasile Traciuc în capitolul de început al “Manualului de jurnalism” prezintă istoria radioului internațional și a celui românesc, amintindu-i astfel pe aceea care sunt părinții radioului dar intrând și în detaliile tehnice de funcționare a unui aparat de radio.

La început toate descoperirile au fost teoretice, punându-se bazele teoriei fenomenului electromagnetic. Astfel, în anul 1774, Benjamin Franklin descoperă paratrăznetul și sugerează ideea folosirii electricității în comunicații, iar Lesage construiește un aparat cu circuite electrice corespunzătoare literelor din alfabet. În anul 1813, fizicianul danez Hans Cristian Oersted descoperă faptul că acul unei busole este deviat, atunci când în apropiere se află un conductor prin care circulă curentul electric. Michael Faraday reface experiența, în anul 1821, și publică prima lucrare referitoare la fenomenele electromagnetice.

Samuele Mose, în anul 1832, a inventat telegraful electric și alfabetul format din linii și puncte, care îi și poartă numele. În 1865, fizicianul scoțian James Clark Maxwell elaborează teoria electromagnetică a luminii. Un moment important îl reprezintă anul 1887, când Heinrich Rudolf Hertz reușește să producă și să studieze undele electromagnetice, descoperind și faptul că aceste unde au și o mărime corespunzătoare sursei de oscilație. Aceste descoperiri au stat la baza radiocomunicațiilor. Pentru că toate aceste descoperiri să depășească stadiul laboratoarelor și să fie aplicate în practică, au fost necesare câteva invenții fundamentale. În 1890, fizicianul francez Branly a realizat un aparat denumit “coheror”, care era de fapt un simplu tub de sticlă umplut cu pulbere de nichel, astupat la cele două capete cu material izolant, prin care circulă curentul electric numai în momentul când în atmosferă se produceau descărcări electrice. În anul 1894, fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov a inventat antena, o altă descoperire importantă, care a fost atașată unui aparat denumit “înregistrator de furtună”. Acesta începea să sune atunci când în atmosferă se înregistrau descărcări electrice, chiar și la distanțe mai mari, semnalând înrăutațirea timpului.

Toate aceste descoperiri au facut posibilă evoluția celorlalte etape. Astfel a luat naștere “radiotehnica”. Guglielmo Marconi, considerat și “părintele radioului”, a reușit să sintetizeze toate datele existente și a realizat primul sistem de radiocomunicație, prin trasmiterea unui semnal la distantă făra a mai fi folosit firul. În anul 1895 a reușit să transmită semnale între două puncte, separate de un deal, fără vizibilitate directă, fapt ce a impresionat lumea oamenilor de știintă. Doi ani mai târziu, Marconi a reușit să realizeze o legătură radio la o distanță de 14 Km, iar în anul 1903 a facut posibilă legătura radio între două continente (Europa-America). Toate aceste descoperiri au avut la început utilizări speciale, îndeosebi militare, dar în final s-a ajuns la folosirea lor pentru crearea unui nou mijloc de comunicare în masă – radioul. Accesul la informație devine un bun al majorității oamenilor, condiționat de posibilitatea fiecăruia de a poseda un receptor radio, care avea costuri destul de ridicate pentru acea perioadă. Radioul devine astfel un concurent serios al presei scrise, dovedindu-se în timp a fi totuși un partener în peisajul media.

Primele posturi de radio au avut un caracter experimental dar poate fi menționat faptul că primul a funcționat la Pittsburg, în anul 1916, post de radio ce a devenit oficial în 1920, când a primit licența de emisie. Ziua de 15 iunie 1920 reprezintă momentul de cotitură în utilizarea noului mijloc de comunicare. Pe 29 octombrie 1923, la ora 20, în Germania eterul a prins viață. Cam din vremea aceea datează și taxa pentru radio. Fiecare cetățean care obținea de la Ministerul Poștelor o aprobare pentru ,,construirea și utilizarea unei stații de radio-recepție" avea, în Germania de atunci, dreptul să asculte radioul. Aprobarea se acorda pentru câte un an, iar costul la nivelul anului 1923, în toiul inflației, era de 350 de miliarde de mărci. Experții în drept au ținut să precizeze de la început, în numele Poștei, că nu se plătea programul în sine, ci doar obținerea dreptului de recepție. După inflație, taxa a fost stabilită la două mărci. Pornind de la faptul că un muncitor necalificat muncea aproape patru ore pentru aceasta sumă, nu trebuie să ne mire că numărul celor care recepționau programele ,,la negru" era la fel de mare ca al ascultătorilor înregistrați oficial. De altfel, oricât ar părea de ciudat, acest nivel al taxei s-a păstrat constant până în anul 1970. Banii erau încasați de către factorul poștal, care venea acasă.

Și prețul aparatelor de radio a influențat considerabil răspândirea noului mijloc de informare. Pe piață a început să se facă simțită un fel de ,,febră a căutatorilor de aur" și, la câteva săptămâni de la difuzarea primului program, a început sa înflorească și comerțul cu aparate de radio și accesorii. Prețul primelor aparate de radio se situa, pe atunci, între 400 și 500 de marci – astfel că mulți nu și le puteau permite. De aceea, multe aparate au fost confecționate manufacturier, la domiciliu. Un radiodetector simplu era considerat ieftin dacă putea fi confecționat contra sumei de 70 de mărci. El mai necesita niște căști (cca 14 mărci) sau un difuzor (cca 80 de mărci). Paralel cu ieftinirea aparatelor de recepție, în primii zece ani de existență ai radioului german, a crescut constant și numărul ascultătorilor. La 1 ianuarie 1926 s-a atins primul milion, doi ani mai târziu, cel de-al doilea. În 1932, erau înregistrați peste patru milioane de abonați. Strict numeric, auditoriul german a atins astfel locul doi printre statele europene producătoare de programe radio, după Marea Britanie.

Încă de la început, taxa de abonament a constituit un pilon financiar substanțial pentru noul mijloc de informare, radioul. Poșta transferă doar o parte din încasările de pe abonamente către diferitele societăți de radio, păstrând o mare parte pentru sine. Începând din 1930, companiile nu au mai primit nici măcar jumătate din încasările pe abonamente în conturile proprii. Ce altceva le rămânea de făcut, decât să-și rotunjească veniturile prin publicitate? Încasările din publicitatea prin radio nu au jucat, la început, decât un rol neînsemnat în finanțare, dar la câteva luni după începerea transmiterii primelor programe radio de către companiile regionale, s-a reușit obținerea unei aprobări de principiu din partea poștei pentru difuzarea de emisiuni publicitare. Sarcina mijlocirii reclamelor a fost atribuită unei agenții aparținătoare poștei, „ Deutsche Post-reklame GmbH". Era interzisă publicitatea pentru centrele de distracții, pentru băuturile alcoolice, de asemenea, reclama politică sau religioasă. Nici pentru aparatele de radio sau pentru produsele unor firme străine nu era permisă publicitatea. În interiorul programului existau trei modalități diferite de a transmite publicitate

– Rubrici scurte, așa-numitele reclame rimate

– Conferințe cu caracter publicitar

– Concerte cu caracter publicitar

De la gara din Chelmsford (SUA) a fost transmis un concert al cântăreței Nellie Melba, concert ce a fost recepționat în mai multe regiuni americane. În condițiile apariție mai multor posturi de radio și în alte țări a fost necesară înființarea unui organism internațional – Uniunea Internațională de Radiodifuziune, a cărei menire era să înlesnească negocierile pentru acordarea lungimilor de undă pe care se emitea, fiind evitate în același timp și posibilitățile de interferențe între posturi, prin ordonarea frecventelor de emisie. În anul 1984 s-au descoperit semiconductoarele ceea ce a dus la o reducere considerabilă a volumului aparatelor de radio și a ridicat foarte mult calitatea emisiei și a recepției undelor radio.

1.2 Modalitatea evoluției radioului față de alte canale media

idicat foarte mult calitatea emisiei și a recepției undelor radio.

Indiferent de zona geografică, de regimul politic și de gradul de dezvoltare economică ale țării în care acționează, un mijloc de informare de masă prezintă anumite constante în

evoluția, structurile și tendințele lui. Aceste asemănări sunt datorate în mare măsură tehnolo-

giei și, parțial, tradiției (născute în Europa și în Statele Unite). Nu vom intra în detalii asupra istoriei presei scrise sau a celei tv deoarece sunt subiecte vaste cărora li s-au dedicat întregi și elaborioase studii.

Presa scrisă este un departament al mass-mediei care foloseste o altă tehnologie decât cea radio sau tv. Diferențe majore se găsesc apoi la nivelul genurilor ziaristice, care au specificitatea lor pentru fiecare canal media în parte.

Toate descoperirile în domeniul radiotehnicii au dus la apariția unui alt mijloc de comunicare în masă “sora mai mică a radioului” – televiziunea, care are posibilitatea să ofere pe lângă sunet și imagine, dovedind în timp că are un alt impact asupra publicului. Cu toate acestea, atât radioul cât și televiziunea s-au dovedit capabile să-și îndeplinească fiecare funcțiile rezultate din specificul canalului. Apariția televiziunii nu trebuie privită ca un fenomen izolat, ci ca rezultat al unei întregi serii de procesetehnice

1.2 Evoluția radioului comparativ cu alte canale media

Pentru transmiterea sunetelor și a imaginilor, televiziunea apelează la un ansamblu de trei tehnici: fotoelectricitatea, analiza imaginii punct cu punct și linie cu linie și undele hertziene. În jurul anilor ’20 industria cinematografiei experimentează alăturarea sunetului cu imagini în Germania și Franța. În această perioadă, radioul are o evoluție uluitoare. Urmează apoi invenția tubului catodic în anul 1907 și înființarea primei societăți de televiziune – Television Limited. Cel mai important lucru care trebuie luat în considerare, dacă comparăm istoriile presei scrise, radioului sau a televiziunii este acela că o dată cu evoluția tehnologiei nu a mai existat nici cea mai mică piedică pentru ca mijloacele de comunicare în masă să devină accesibile financiar, rapide și eficiente.

Apariția și evoluția sistemului de televiziune în România se dezvoltă abia în anul 1937 când Facultatea de Științe din București realizează prima emisiune românească. Urmează perioada Primului Război. Întreruptă de război, emisiunile sunt reluate apoi, neregulat, în 1955, la 23 august când este data în funcțiune în capitală stația experimentală de televiziune care va constitui fundamentul Radioteleviziunii Române. Prima transmisie a acesteia a avut loc pe 31 decembrie 1956.

Ofensiva lansată de televiziune asupra radioului a determinat căutarea unor noi tehnologii, care să dea și alte utilități radioului ca mijloc de comunicare. Astfel radioul a progresat și a căutat oferirea de noi facilități precum: trecerea prin toate posturile și alegerea celui dorit, căutarea automată a postului, afișarea diferitelor programe pe display. O dată cu apariția televiziunii radioul i-a cedat dramatizările și varietățile. S-a specializat în muzică, informații și dezbateri. Peste tot în lume au fost create mici stații locale tematice, în anii ’50 în Statele Unite și în ’80 în Franța.

Franța a fost una din țările care a investit cel mai mult în dezvoltarea televiziunii. După generalizarea televiziunii, francezii au continuat să urmărească programele de radio: în 1998, o familie din pătura de mijloc dispunea de 6 aparate. Pană în anii ‘80, francezii au trebuit să se mulțumească cu doar 12 stații de radio. Astăzi, numărul lor este de 1500. Cea mai mare parte a radiourilor libere locale apărute la sfârșitul anilor ‘70 au devenit comerciale și au considerat mult mai profitabilă afilierea la 12 stații pariziene mai puternice. Rămân aproximativ 400 de stații asociative cu scop non-lucrativ, care deservesc fie o localitate (ca Radio Dreyeckland în Alsacia), fie o minoritate dîntr-un oraș mare (Beur. M la Paris) și a căror supraviețuire depinde de voluntariatul personalului lor, de participarea publicului și de subvențiile de la stat. Tendința generală este aceea de dezvoltare a stațiilor locale și a canalelor muzicale în detrimentul celor generaliste.

La apariția televiziunii se anunțase moartea radioului. Însă jumătate de secol mai târziu, ascultătorii îl apreciază ca mijloc de informare ce realizează o ambianță, de exemplu în mașină. Îl ascultă la calculator sau chiar pe telefon. Ceea ce a influențat dezvoltarea în strânsă legătură a mijloacelor de comunicare în masă este teoria că nicăieri în lume, în afara săptămânalelor locale sau a posturilor de radio asociative, mass-media nu are posibilitatea de a-și fabrica toate conținuturile. Pentru informație, ele se adresează unor agenții, care sunt mondiale (precum France Press, născuta Havas în 1832, prima în lume), naționale (ca Press Association în Marea Britanie) sau specializate (ca Dow Jones, agenție financiară, în Statele Unite). În plus, apelează la colaboratori, plătiți pentru fiecare articol, și la corespondenții permanenți sau ocazionali.

Un element esențial al mijloacelor de comunicare în masă îl reprezintă targetul acestora. Amintim de target aici ca factor de decizie în evoluția și dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă.

Nu putem încheia acest capitol fără să amintim de una din minunile tuturor timpurilor, internetul. Dezvoltat într-un timp foarte scurt, o dată cu apariția calculatoarelor, internetul este principalul concurent al canalelor media tradiționale. Tehnica ne permite o fuziune între canalele media, iată așadar că nu a fost nevoie de mult timp până să putem asculta radiouri pe internet. Lipsa unei legislații sau prezența unui cadru legislativ flexibil, permite oricărei persoane cu un program de software adecvat să își facă propriul radio pe internet. Legea nu este drastică in acest domeniu, lipsa licențelor pentru radiorile pe internet poate fi considerat fie un punct pozitiv sau fie unul negativ.

Capitolul 2. Instituțiile radio

2.1 Specificitatea jurnalismului radio

Ca orice canal de trasmitere a informațiilor în masă, postul de radio îndeplinește caracteristicile generale ale instituției de presă la care se adaugă unele particularițati de stil, care nu țin neapărat numai de tehnologie ci mai mult de pregătirea jurnalistilor în acest domeniu care trebuie să aibă calități în plus față de cel din presa scrisă sau tv. Singura armă de atac a jurnalistului de radio este vocea. Jurnalistul de radio se adresează publicului folosind cuvântul rostit. Acest gen de presă impune anumite conditii sau cerințe pe care jurnalistul trebuie să le respecte, dar și niste aptitudini pe care acesta trebuie să le aibă, cum ar fi o voce plăcută auzului, clară sau chiar stăpânirea de sine.

Radioul poate deveni pentru public un bun insoțitor, atent și responsabil, care dă individului posibilitatea unor trăiri imaginative de excepție, a perceperii profunde a unor valori sau pur și simplu un partener de drum în singurătate, neobosit și nepretențios, oricând gata să se reverse în liniștea din jur printr-o simplă răsucire de buton.

În oricare post de radio se poate spune că se înregistrează un flux informațional continuu, pentru că în permanență aici se aude ceva, pauzele fiind foarte scurte. Materialele vorbite sunt alternate cu muzică, fiecare conținând informație. Informația este transmisă prin cuvânt, acesta fiind principalul mijloc prin care jurnalistul comunică cu publicul. Tot informație, însă, poate fi și zgomotul mediului ambient de unde se face o transmisie, care ajută ascultătotul să-și formeze imagini auditive. Informație este și muzica folosită între materialele vorbite, care, prin ritm, poate fi o continuare sau o replică a ideii materialului vorbit. La radio se aude în permanență ceva, pauzele fiind foarte mici, pentru a ține ascultătorul conectat pe recepție. O pauză mai mare de 3-4 secunde îl poate pune în încurcătura pe ascultător, poate să-l agaseze sau mai grav să îl determine să schimbe canalul sau să inchidă radioul.

Rapiditatea reprezintă punctul forte al acestui mijloc de presă. Radioul este cel mai rapid mijloc de transmitere a informației de presă, avantajat de rapiditate în prelucrare, dar și de timpul redus consumat de la obținerea informației până la difuzare. În presa scrisă intervin operațiile de culegere a textului, introducerea în pagină și tipărirea, care din punct de vedere tehnologic consumă mult timp, informația ajungând cu o anumită intârziere la cititor. În televiziune este posibilă transmiterea unei informații care are numai text, citit de prezentator, dar un post de televiziune care se respectă trebuie să prezinte și imagine, iar până se obține materialul filmat pe video, cu un montaj adecvat, se mai pierde ceva timp. Dintre toate mijloacele de presă, radioul rămâne cel mai rapid, fiind cel care anunță primul. Se spune că “radioul anunță, televiziunea arată și presa scrisă comentează”.

Operativitatea este o altă calitate a radioului, fiind dată de posibilitatea difuzării de informații legate de un eveniment în curs de desfășurare, prin trasmisiunea în direct. Putem afirma că operativitatea atinge un nivel maxim, depășind chiar și televiziunea. În cazul unui eveniment previzibil, este clar că cei din televiziune reușesc să transmită, în direct, aspect de la locul desfășurării evenimentului, dar în cazul unuia neprevăzut radioul este avantajat. Cu un simplu telefon mobil reporterul radio poate intra în cel mai scurt timp în legătură directă cu studioul și poate transmite informația pe post, pe când în cazul televiziunii, operațiile de deplasare a unui car de reportaj cu o echipă completă, filmarea, după care urmează montajul, sunt operații care intârzie transmiterea informației către public.

Prioritatea asupra difuzării știrilor dă credibilitate. O știre difuzată la radio, transmisă și de televiziune, însoțită de imagine, este comentată ulterior și în presa scrisă. Publicul percepe informația respectivă din trei surse, la anumite intervale de timp, sub forme diferite; dar în timp, încrederea crește în cel care a dat-o primul- astfel încât nu se mai pune la îndoială veridicitatea informației transmise prin radio, așteptându-se de la celelalte canale mediatice doar detaliile suplimentare de imagine sau comentariu.

Flexibilitatea programelor dă radioului o mai mare mobilitate și operativitate în transmiterea informațiilor. Spre deosebire de presa scrisă, care, în cazul apariției unui eveniment important, trebuie să tipărească o ediție specială, programul radiofonic poate fi întrerupt în orice moment, pentru ca informația să fie difuzată într-un timp foarte scurt. Dacă ne amintim de unele evenimente din viața politică, s-a putut observa cum radioul a avut posibilitatea să întrerupă de câte ori a fost nevoie programul inițial pentru a transmite, de multe ori chiar în direct, informațiile necesare. Atât evenimentele plăcute, cât și cele mai puțin plăcute, pot fi anunțate prin intreruperea programului prevăzut în grila de programe a unui post de radio, aflat în derulare, după care se revine la programul inițial, folosindu-se uneori treceri muzicale.

Universalitatea este conferită de posibilitatea publicului de a recepționa programele unui post de radio la distanțe foarte mari. Din punct de vedere teoretic, recepția programului unui post de radio poate fi făcută în orice punct de pe glob, aceasta fiind posibilă și în funcție de puterea emițătorului, condițiile de propagare și de lanțul de emisie folosit. Putem afirma că un post de radio sau de televiziune are o audiență incomparabil mai mare decât un ziar, unde apar problem de transport pentru difuzare în zone mai indepărtate.

Poate fi avută în vedere și recepția la distanțe mai mici, dar în zone mai puțin accesibile, mai izolate, unde presa scrisă de multe ori nu ajunge decât intâmplător, posibilitățile locuitorilor din aceste zone de a se informa fiind limitate, astfel incât radioul rămâne mijlocul cel mai accesibil. Mai există încă zone neelectrificate, așa încât aparatul de radio tranzistorizat, cu baterii, rămâne singura sursă de informare.

Presa radiofonică implică costuri relativ mici. Din punctul de vedere al costurilor, avem în vedere cheltuielile necesare utilităților, producției și emisiei programelor unui post de radio, dar și costurile suportate de public. Știm că pentru a exista un post de radio, pe lângă un spațiu adecvat este nevoie și de o serie de aparate de înregistrare și redare ale căror costuri nu sunt prea mari, perioada de folosire a lor amortizând într-un timp relativ scurt cheltuielile făcute. Și presa scrisă implică existența unor aparate pentru editare și tipărire, dar la fiecare număr de ziar se consumă o cantitate suficient de mare de hârtie, care ridică prețul de cost. Aceste costuri se răsfrâng și asupra cititorului, care plătește zilnic pentru un ziar un preț suficient de mare comparativ cu prețurile aplicate prin abonament la un post de radio public.

Accesibilitatea presei audio constă în faptul că acest tip de presă este accesibil chiar și celor cu un anumit handicap fizic, cum ar fi nevăzătorii sau cei imobilizati. Pentru aceștia, de cele mai multe ori, radioul rămâne cel mai eficient mijloc de informare, dar și un prieten fidel, nepretențios care umple un eventual gol resimțit de cel care este singur. Și pentru neștiutorii de carte radioul rămâne cel mai accesibil mijloc de informare.

Efortul de a citi nu se compară cu cel de a asculta. Pentru a citi un ziar sau pentru a privi la televizor este necesar să se renunțe la alte preocupări, pe când atunci când se ascultă radioul se pot desfășura în același timp activități casnice, profesionale sau de orice alt fel. Marea mobilitate pe care o oferă radioul publicului său îi poate crea însă și unele probleme în receptarea mesajului, prin faptul că acesta poate fi pierdut, în unele cazuri fenomenul fiind ireversibil.

Efemeritatea mesajului radiofonic rezultă din faptul că o informație auzită este mai greu de reținut decât una citită. În cazul presei scrise, cititorul poate reveni pe text, dacă nu a reținut o informație sau un pasaj, dar în cazul radioului acest lucru nu mai este posibil. Informația percepută auditiv poate să nu fie receptată din cauza redactării defectuoase sau pur și simplu din cauza distragerii atenției ascultătorului de un factor extern. Singurul remediu al acestei deficiențe a radioului rămâne repetarea știrilor. Se poate observa că în buletinele de știri sunt repetate unele informații din buletinul precedent, dar în cazul unor emisiuni în direct, ceea ce s-a pierdut rămâne pierdut.

Densitatea mesajului este reprezentată de cantitatea de informație transmisă pe unitatea de timp. În presa radio se lucreză sub presiunea timpului, atât la prelucrarea cât și la difuzarea informației. Presiunea timpului este foarte mare pentru jurnalistul de radio, având în vedere faptul că încadrarea în timp este condiția de baza pentru un realizator, care trebuie sa respecte cu strictețe desfășurătorul sau pentru un redactor de știri, care trebuie să difuzeze o anumită cantitate de informație într-un timp limitat. Obsesia minutelor care trec este pentru jurnalistul din audiovizual un factor puternic de stres.

Munca în echipă caracterizează presa audiovizuală. În radio, realizatorul trebuie să colaboreze prefect cu redactorul, reporterul sau cu tehnicienii și să formeze o echipă. Există cazuri în care munca jurnalistului de radio este solitară, atunci când trebuie să facă o înregistrare pe teren și nu este necesară deplasarea împreună cu un tehnician. În majoritatea cazurilor însă, o emisie de calitate este rezultatul unei colaborări perfecte între realizator, redactor și echipa tehnică formată din tehnicieni, operatori și ilustratori muzicali. Ei pot colabora, fiecare știind precis ce are de făcut, sau nu colaborează, și atunci pot apărea mici defecțiuni care de obicei sunt sesizate de publicul ascultători.

2.2 Modalitatea de finanțare și ariile de emisie

România este, în acest moment, o țară care se poate lauda cu faptul că are un peisaj radiofonic destul de bogat și de diversificat, chiar dacă încă se fac eforturi pentru acoperirea tehnică a întregului teritoriu într-o paletă și mai largă de programe.

Postul de radio internațional – emite dintr-un studio central și este recepționat în diferite state din lume.(ex:BBC, post de radio internațional care estimează o audiență săptămânală a serviciilor sale externe la peste 120 de milioane de ascultători; Radio France International etc ).

Radioul public național este radioul receptat pe întreg teritoriul unui stat. Acest tip de post este cel cu programul cel mai variat. Segmentele de public țintă sunt mult mai variate decât în cazul precedentelor două tipuri de instituții radio, structura programului fiind mult mai complexă (Radio România Actualități – România, Radio France – France etc.). Prin cele cinci canale ale sale (actualități, cultural, tineret, muzical și international), constituie umbrela de informare pe întregul teritoriu național și pentru o parte a românilor din afara granițelor. Prin prestigiul pe care și 1-a căpătat în timp, prin capacitatea redacțională și tehnică de racordare la cele mai importante evenimente din țară și din lume, profesionalismul oamenilor de bază, se constituie în mijlocul oficial cel mai autorizat de informare, oferind, concomitent, alternative de programe culturale, muzicale și de divertisment.

Radioul public regional și local, ca parte componentă și complementară a radioului public național, reprezintă o entitate care s-a coagulat în ultimii ani, deși existența posturilor regionale de radio se apropie de cinci decenii. Cele șapte posturi regionale acoperă, aproximativ câte o provincie istorică, ceea ce le conferă trăsături cu totul aparte. Acestora li se adaugă, deocamdată, și trei posturi locale. Postul de radio regional este postul de radio cu o arie de emisie pe o regiune geografică extinsă. În grila de programe varietatea ocupă un loc mai important în comparație cu radioul local. Totodata publicul țintă este mult mai mare și mai extins. Programele sunt mai complexe și mai generale deoarece targetul este mai larg și mai variat. Postul de radio local emite într-o singură localitate sau într-un singur oraș, publicul fiind format din segmentele respectivei populații. Grila de programe se caracterizează prin diversitate iar programele sunt adaptate publicului țintă.

Radioul local comercial a apărut după 1990, ca alternativă firească la radioul public, dar mai ales, ca urmare a intereselor pe care primii oameni cu dare de mână, conștienți de forța mesajului radiofonic, le-au avut și le au în anumite orașe, de regulă capitala și reședințele de județ. Exemple de radio locale sunt Radio Brașov – Brașov, Cool Fm – București, Radio Hit – Iași, Radio Mediaș 725 – Mediaș, Radio Metronom – Vâlcea etc.

Un post de radio se compune minim dintr-un studio, un emițător și o echipă care să administreze ansamblul. Un studio se poate limita la o cameră în care se află un microfon. Tipul de post de radio pe care îl ascultă trei sferturi dintre oameni are o “bătaie redusă” și anume aceea a unei stații FM locale. Peste tot însă la scară natională există programe care pot fi captate de toți ascultătorii pentru că sunt emise la o putere mare pe unde lungi sau pentru că există o rețea de emițătoare releu. O modalitate pentru ca un post de radio central să își asigure o difuzare natională este aceea de a se afilia cu alte stații care îi retransmit emisiunile cel putin o dată pe zi. Grație undelor scurte sau sateliților, aria de acoperire a radiolului poate fi imensă. La scară mondială există organizații (Voice of America, Radio France Internationale sau Deutsche Welle) care se străduiesc să ajungă la o parte importantă a populației mondiale: BBC estimează audiența serviciilor sale externe la 120 milioane de ascultători. Chiar de la începuturile radioului, s-a pus problema existenței și dezvoltării posturilor regionale.

Mihai Coman menționează referitor la procentele de audiență ale radioului public în scădere: “Dacă ar fi să gândim prin cumulare, atunci radiolul public, în special prin aportul de audiență adus de studiourile sale teritoriale, încă deține o cotă de piață importantă “.

Despre modul de finanțare putem aminti că radioul public este radioul finanțat de bugetul de Stat, sistemul de abonamente și/sau publicitate. Radioul privat sau comercial finanțat prin vânzări.

2.2 Genuri jurnalistice radio

Un lucru este esențial și anume: informația a fost și este o necesitate vitală a omului și nevoia de a se informa este una dintre caracteristicile distinctive ale speciei noastre. Multitudinea canalelor de difuzare și receptare a informației a căpătat, în timp, noi dimensiuni. Cartea, presa scrisă și, mai târziu, apariția presei electronice au făcut ca nevoia de informație a omului să crească continuu. Trecerea de la presa scrisă la cea radiofonică și, ulterior, la televiziune a mărit gradul de interes pentru informație, dar în același timp s-au mărit și cantitatea, calitatea și viteza de transmitere a informației. În epoca modernă, viteza de transmitere și accesul la informație au căpătat noi valențe prin perfecționarea mijloacelor existente, dar și prin apariția altora. Computerizarea și folosirea prelucrării digitale într-un sistem complex de transmitere a informației au eliminat “barierele de spațiu și timp”.

Radioul ca și mediu activ mass-media folosește în principiu aceleași formate redacționale având însă unele caracteristici definitorii date de specificul acestui mediu de comunicare.

A. Știrea radio

Cele două volume ale “Manualului de jurnalism” coordonate de Mihai Coman alocă fiecare câte un capitol unui gen jurnalistic radio, pornind de la “Știrea radio” de Vasile Traciuc, “Interviul radio – o anume artă a conversației” de Irene Joanescu până la “Reportajul de radio” de Carmen Petcu și “Talk-Show-ul radiofonic” de Ovidiu Șimonca. Ne vom opri pentru început la știrea radio.

Dintre toate mass-media se poate spune că radioul rămâne cel mai eficient mijloc de transmitere a informațiilor. Eficiența sa rezultă atât din posibilitățile tehnice de care dispune pentru a transmite informația, cât și dinposibilitatea ca aceasta să fie receptată fără un efort prea mare. Știrea reprezintă un raport sau o descriere a unui eveniment. Știrea radio este diferită de celelalte tipuri de știri în primul rând prin canalul sau mediul prin care este transmisă – cel oral, sau cel vorbit.

Principalele caracteristici ale știrii radiofonice sunt:

– noutatea – este calitatea fundamentală a știrii, ea trebuie să prezinte cele mai recente evenimente, indiferent de domeniu. În cazul radioului noutatea informației transmisă către public este strict necesară, el fiind cel mai rapid mijloc de informare. Știrea se perimează destul de repede in radio. Dacă avem în vedere faptul că funcționează suficient de bine concurența atât între posturile radio cât și între celelalte media;

– operativitatea – este legată de timpul de verificare, prelucrare și transmitere. Această caracteristică este cea care avantajează radioul, fiind din acest punct de vedere canalul cel mai avantajat;

– acuratețea – presupune respectarea adevărului și prezentarea evenimentului conform desfășurării lui. Respectarea adevărului este în general, o condiție a presei, iar denaturarea adevărului discreditează in aceeași măsură gazetarul și publicația sau postul de radio care nu respectă această regulă elementară;

– proeminența – este dată de persoanele care participă la eveniment și locul pe care ele îl ocupă în scala socială; elementul principal, care stă la baza redactării unei știri este omul, precum și acțiunile sale. Cu cât persoanele implicate în eveniment sunt mai cunoscute , cu atât interesul publicului este mai mare. O știre în care sunt implicați oameni politici sau persoane publice prezintă mai mult interes deoarece acțiunile acestora pot influența mediul social , politic, sau economic incare se află publicul și de care depinde acesta;

– amploarea – numărul persoanelor implicate sau vizate de știre; cu cât numărul lor este mai mare , cu atât impactul asupra publicului este mai mare;

– raritatea – se referă la ineditul evenimentului;

– personalizarea – evenimentul capătă valoare numai dacă el este legat de om fie ca subiect, fie ca obiect al acestuia; omul și acțiunile sale sunt întotdeauna prezente într-o știre. Prezentarea faptelor în care sunt implicați oameni, cu problemele lor sau oameni care prin acțiunile lor pot influența calitatea vieții întregii colectivități, reprezintă o caracteristică a majorității știrilor;

– concretețea – evenimentele trebuie să fie concrete, să fie interesante pentru public, pentru că au o influență asupra vieții personale; reporterul trebuie să selecteze dintre faptele de actualitate pe cele care sunt sau pot deveni evenimente;

– conflictul și competiția – știrea trebuie să conțină o tensiune minimă pentru a atrage publicul; știrile în legătură cu acțiunile teroriste sau cele în care personalitățile politice se atacă reciproc prezintă un mare interes pentru public;

– dinamismul – știrile trebuie să crească gradual interesul, ele trebuie să aibă o evoluție; dinamismul este dat de implicarea oamenilor într-un eveniment dramatic; gradul de dinamism crește odată cu nerăbdarea publicului de a primi noi informații;

– proximitatea – publicul este interesat de ceea ce se întâmplă în preajma sa atât spațial cât și temporal; publicul este interesat de ceea ce se intâmpla în apropierea sa, în mediul său social, în cadrele temporale imediate; în ceea ce privește proximitatea temporală, publicul manifestă un grad sporit de interes pentru ce s-a întâmplat ieri sau pentru ceea ce se va întâmpla într-un viitor apropiat; în radio există doar: „ieri, azi, mâine”; un eveniment care va avea loc peste o săptămână va fi prezentat într-o știre difuzată cu o zi înainte de desfășurare , pentru că ascultătorul nu reține datele foarte exacte și, chiar dacă le reține, le poate uita până la eveniment.

Irene Joanescu referindu-se la aspectele fundamentale ale știrii radiofonice arată că acestea trebuie să fie în primul rând factuale, adică ele să conțină fapte adevărate, evenimente care s-au întâmplat. În al doilea rând știrile sunt noutăți, ele răspunzând curiozității și/sau necesității de a cunoaște informații de ultimă oră. În al treilea rând știrile trebuie să fie interesante pentru un număr semnificativ de oameni. Astfel știrea poate fi definită ca: „prezentarea unor evenimente, fapte sau opinii recente, care interesează un număr semnificativ de oameni.”. Buletinele informative sunt alcătuite în exclusivitate din știri, redactate după regulile impuse de specificul acestui canal, dar mai pot conține și microinterviuri, reportaje sau relatări. În cazul jurnalelor de știri, care au o altă consistență, atât în cantitatea de informație, cât și în formatul știrilor, introducerea inserturilor este aproape strict necesară. Inserturile sunt formate din interviuri, reportaje, declarații sau relatări care nu trebuie să depășească fiecare o durată prea mare. Ele au rolul de a completa sau argumenta o informație. Introducerea unui insert conferă mai multă credibilitate evenimentului și completează știrea prezentată în jurnal. Ca și modalitate de transmitere știrile sunt grupate în: buletine de știri cu o durată de 3 până la 5 minute și care cuprind, de obicei știri flash și radiojurnale cu o durată de 15 – 20 minute, care cuprind alături de știri flash și știri complexe, relatări și interviuri. Buletinele informative se deosebesc de jurnalele de actualități din televiziune prin faptul că sunt mai scurte și se repetă cu o mai mare regularitate. Ele se difuzează la intervale de o oră și sunt emisiuni de sine stătătoare. În cazuri cu totul speciale, atunci când există evenimente de importanță majoră , pot fi difuzate ediții speciale, la alte ore decât cele programate, prin întreruperea programului inițial – programele radio au, de altfel, o mare flexibilitate.

Calitățile principale ale unei știri în viziunea lui Vasile Traciuc sunt exactitatea, echilibrul și claritatea.

Exactitatea constă în faptul că evenimentul trebuie redat cât mai riguros, fără să apară unele presupuneri ale reporterului. În știre nu trebuie să existe formula „se pare că…”. Dacă există înseamnă că informația nu a fost exactă, nu a fost verificată și se mai poate aștepta până când va fi difuzată.

Echilibrul este dat de prezentarea majorității aspectelor unui eveniment sau fapt, îndeosebi atunci când este vorba de un subiect controversat. În special, subiectele politice creează multe controverse; în acest caz, trebuie prezentate nu numai toate faptele unui eveniment ci și toate punctele de vedere ale celor implicați. Pot apărea dezechilibre când sunt folosite excesiv punctele de vedere oficiale, sau când se folosesc prea multe materiale care conțin intenții și nu fapte concrete.

Claritatea face posibilă percepția exactă a mesajului transmis de jurnalist, care comunică publicului informație. În presa radiofonică, textul trebuie să fie foarte clar pentru a fi ușor perceput și reținut de ascultător. Știrea de radio este auzită și dacă fraza nu este clară, comunicarea nu are loc. De cele mai multe ori, ascultătorul nemulțumit sancționează un post de radio cu mijloacele pe care le are la indemână: el inchide aparatul sau schimbă postul.

B. Relatarea radio

Relatarea reprezintă acel gen publicistic care se află la granița dintre știre și reportaj. Relatarea este „un gen publicistic de informare, care permite prezentarea pe larg a informațiilor despre un eveniment”. Ca și specific, relatarea presupune prezența pe teren a jurnalistului și realizarea unei documentări directe.

Majoritatea relatărilor tratează subiecte despre a căror desfășurare se știe dinainte, fapt care permite o predocumentare, adică o punere la curent a jurnalistului cu tema și persoanele implicate în desfășurarea acestuia. Aceasta este urmată apoi de documentare, și anume de participarea la eveniment, urmărirea desfășurării acestuia. În final, poate avea loc și o postdocumentare care constă în integrarea informațiilor într-un context informațional.

Relatarea radio trebuie să prezinte exactitate, echilibru și claritate. Faptele trebuie redate cât mai exact, iar textul transmis trebuie să fie clar pentru a face percepția cât mai ușoară și ușor de reținut.

C. Reportajul radio

Evoluția profesională a jurnalistului de radio presupune o anumită acumulare de experiență redacțională. El pornește, de obicei, de la redactarea unei știri radio, unde își dezvoltă abilitățile scrisului „ pentru ureche”, iese în teren și realizează un sondaj, apoi un interviu la care este necesară o experiență și o muncă mai elaborată. În reportaj regăsim genuri mai accesibile cum ar fi sondajul sau interviul, combinate cu un anumit tip de ierarhizare a informațiilor și un mod de prezentare a acestora cât mai coerent. Reportajul este un gen jurnalistic în care talentul și experiența reporterului sunt elemente hotărâtoare. Se poate spune că reportajul este un „raport” făcut de reporterul care se află la locul unde se întâmplă ceva, are loc un eveniment.

Reporterul nu dispune decât de cuvântul rostit de el, de intervențiile martorilor introduși prin intervievare și de ambianța sonoră a mediului de unde se face transmisia în direct sau se înregistrează reportajul. Reporterul recurge la reportaj, ca gen jurnalistic, în activitatea sa, atunci când participă la un eveniment. Este corect să fie prezentat evenimentul într-o știre prezentată într-un jurnal, dar de obicei știrea este completată cu informație prezentă și în alte materiale jurnalistice incluse în programele unui post de radio. Reportajul ca gen jurnalistic nu trebuie confundat cu relatarea care este altceva.

Având în vedere complexitatea acestui gen, rezultată din prezența în reportaj a mai multor mijloace jurnalistice, devine evident faptul că reportajul are câteva particularități:

Actualitatea este un element hotărâtor și în cazul reportajului. Subiectul trebuie să fie de actualitate și interesant pentru un public cât mai numeros.

Concizia este o calitate a jurnalismului radiofonic. Radioul este un mediu cu multe restricții în ceea ce privește timpul alocat în spațiul de emisie. Grila de programe limitează timpul acordat emisiunilor și o dată cu acesta și a spațiului acordat unui gen jurnalistic. Și reportajul are un spațiu limitat prevăzut într-o emisiune, astfel incât reporterul trebuie să transmită o cantitate cât mai mare de informație într-un timp cât mai scurt. Concizia poate fi un alt motiv pentru care reportajul de atmosferă nu este preferat în radio.

Spontaneitatea reporterului este importantă, prezentarea scriptului său cursiv, fără greșeală. Dar de cele mai multe ori, el nu mai are timp să redacteze un text, cum este în cazul unui reportaj transmis în direct. În aceste situații pot apărea, din cauza presiunilor exercitate de eveniment, unele „bâlbe” sau inadvertențe inerente. Uneori, tocmai acestea dau naturalețe și credibilitate, justificând starea firească a reporterului prezent la un anumit tip de eveniment.

Reporterul se implică afectiv atunci când se realizează un reportaj pentru radio. Emoția, bucuria sau supărarea se simt în vocea reporterului, care încearcă astfel să transmită starea sa și publicului său. Este important să aibă un ton adecvat, inflexiunile și limbajul adaptate tipului de eveniment.

Elementul nonverbal este folosit de reporter mai mult la începutul materialului, pentru a introduce ascultătorul în atmosferă. Important este însă să nu se abuzeze de redarea sunetelor specifice mediului.

Elementul descriptiv este foarte important, pentru că radioul nu se bucură de avantajele oferite de imagine și atunci reporterul trebuie să dea toate detaliile pe care le percepe vizual prin descrierea făcută, pentru ca ascultătorul să-și poată imagina evenimentul. Oralitatea specifică radioului impune anumite rigori în redactare și în prezentarea textului.

Zgomotul mediului ambiant este un element hotărâtor, care nu trebuie să lipsească din reportajul radiofonic. Lipsa zgomotelor ar diminua credibilitatea celor spuse de către reporter. Zgomotele ajută la crearea unor imagini, reușind chiar să schimbe starea de spirit a ascultătorului, să-l emoționeze. Relația cuvânt – sunet devine elementul hotărâtor în realizarea unui reportaj pentru radio.

Pentru a stabili o tipologie a reportajului trebuie avute în vedere câteva criterii: tipul de eveniment, modul de realizare și conținutul.

Tipul de eveniment este elementul esențial, pentru că impune un anumit mod de abordare, de realizare și dă conținutului o anumită formă. În funcție de toate acestea reportajul este plasat într-un anumit tip de emisiune. Reportajul face parte din genurile informative, conține informații transmise de reporter de la locul unde se întâmplă ceva.

Modul de realizare rezultă din tipul de eveniment, dar depinde și de opțiunea realizatorului sau a redactorului, care preferă o formă sau alta, cel mai adesea și din rațiuni redacționale. Acest tip de reportaj urmează următoarele etape:

Alegerea subiectului – etapă în care reporterul este informat în legătură cu evenimentul anunțat prin comunicat de presă sau telefonic de unele instituții,

Documentarea este etapa în care reporterul apelează la toate mijloacele de informare care îl ajută să localizeze tipul de eveniment.

Planificarea este etapa în care reporterul pregătește un plan de desfășurare a activității sale, pentru acoperirea evenimentului. În această etapă își fixează și eventualii intervievați pe care urmează să îi abordeze, dar de multe ori trebuie să se orienteze către alții în momentul înregistrării.

Prospecția este etapa în care reporterul contact cu cei care au anunțat evenimentul, află date în legătură cu derularea evenimentului și ordinea în care vor intra vorbitorii. Un alt element important pe care îl urmărește reporterul în această etapă este de a afla cum este acustica sălii sau a zonei în care se va desfășura acțiunea. În funcție de acești factori el decide cu ce mijloace tehnice se va deplasa la locul evenimentului.

Înregistrarea este făcută de un reporter la un eveniment, de obicei cu un simplu reportofon. Este bine să se înregistreze mai mult pentru a avea de unde selecta.

Montajul este operația pe care reporterul o face când ajunge în studioul de radio. El trebuie să facă astfel încât materialul finisat să se încadreze în timpul prevăzut de desfășurătorul emisiunii.

Difuzarea reportajului se face prin introducerea într-o emisiune.

Conformația unui reportaj este în general cea standard pentru un material jurnalistic. Reportajul are o introducere, un corp și un final.

D. Interviul radio

Interviul este genul ce constituie inima jurnalismului audio-vizual. Succesiune de întrebări și răspunsuri într-o întrevedere solicitată de ziarist, el reprezintă o conversație mediatizată. Scopul interviului este de a oferi, prin intermediul cuvintelor unui interlocutor, fapte, motive sau opinii referitoare la o anumită temă, astefel încât ascultătorul să poată trage o concluzie. Se evită astfel riscurile de denaturare, inerente în cazul transmiterii informației prin intermediarul care este jurnalistul.

Interviul este considerat în radio un gen jurnalistic fundamental, fiind prezent în majoritatea emisiunilor. Dialogul dintre jurnalist și interlocutor reprezintă cel mai eficient mijloc de a obține și transmite o informație către public, mai ales în radio unde se lucrează cu cuvântul rostit. Nimic nu este mai convingător pentru ascultător decât informația primită direct de la intervievat, acesta fiind considerat ca prima și cea mai credibilă sursă. Pe lângă faptul că interviul are rolul de a furniza informații, de a fi o sursă majoră de informații, în radio el capătă o particularitate și anume el este prezentat publicului aproape în forma în care s-a desfășurat, fiind element de sine stătător în conținutul programului. Interviul este o conversație în cadrul căreia un jurnalist pune întrebări, uneia sau mai multor persoane pentru a afla informații, opinii, explicații etc. și care permite cunoașterea unui fapt sau a unei situații. Față de presa scrisă, interviul radiofonic nu poate fi „redactat” decât într-o mică măsură. Nu există posibilitatea reformulării unei idei și nu se poate completa, corecta sau nuanța o afirmație.

Radioul folosește interviul mai mult decât alte mijloace media pentru că prezența la microfon a unei singure voci poate duce la monotonie, iar apariția unei voci noi înseamnă și un element sonor nou, care de obicei captează atenția publicului.

Interviul în radio are mai multă credibilitate decât atunci când este reprodus prin tipărire, unde un cuvânt sau o afirmație pot fi interpretate greșit de multe ori intenționat. Publicul unui radio este mult mai numeros și mai eterogen de cât cel a unui ziar. Un post de radio are un public țintă căruia i se adresează dar se știe că acesta este uneori în mișcare putând migra foarte repede către alte posturi.

În funcție de modul de realizare interviul se poate clasifica în: interviu înregistrat, interviu în direct și interviu prin telefon. Dupa criteriul relației dintre reporter și intervievat, interviul se clasifică în: interviu instantaneu și interviu pregătit. Un alt criteriu de stabilire a tipologiei interviului este conținutul: interviul informativ, interviul de opinie, interviul de analiză, interviul de comentariu, interviul interpretativ, interviul de promovare, interviul afectiv, interviul de personalitate, interviul portret și interviul de dezbatere.

E. Ancheta

În teoria genurilor există unele semne de întrebare în ceea ce privește locul pe care-l ocupă ancheta. Unii afirmă că ar fi o derivație a reportajului, deci face parte din reportaj, fiind identificat ca „ reportaj de investigație”. Cei mai mulți însă, au unele indoieli și încearcă să separe cele două genuri. Justificarea o găsim în complexitatea acestui gen jurnalistic prin faptul că există multe puncte de interferență între reportaj și anchetă. Astfel, în anchetă găsim unele elemente de reportaj, dar scopul rămâne diferit.

Pentru radio, spațiul de emisie pus la dispoziția unui reporter de investigație nu se poate întinde foarte mult. Subiectele abordate se încadrează de obicei în actualitatea unei săptămâni. La o anchetă se lucrează cel mai adesea în echipă, fiecăruia revenindu-i câte o zonă din domeniul cercetat. O trăsătură comună majorității investigatorilor buni este credința că cineva, cumva, lucrează împotriva interesului public, iar ei trebuie să pornească de la convingerea că actul ilicit, conspirația, nu pot fi ascunse pentru totdeauna. Ancheta radiofonică poate fi prezentată în programele unui post de radio local, teritorial sau public. Important este ca subiectul abordat să fie de interes pentru publicul țintă.

Pentru a stabili particularitățile anchetei este suficient să reamintim câteva trăsături specifice scriiturii în radio și este clar că se va aplica regula fundamentală, de a scrie „ pentru ureche„. Fraza va fi configurată simplu, cu propoziții clare și fără exprimări pretențioase, cu un limbaj accesibil. Ancheta pentru radio pe lângă scriitura radiofonică mai are și alte particularități.

Actualitatea este specifică majorității genurilor, dar în cazul anchetei se poate spune că deseori un subiect rămâne în actualitate o zi din săptămână sau mai multe, timp suficient ca un reporter să facă investigația. Subiectul unei anchete poate fi atemporal, nefiind legat de activitatea de moment.

Oralitatea specifică radioului are și în cazul anchetei o mare importanță. Fiind vorba de investigație, se poate crede că tonul folosit de reporter poate fi mai ridicat sau mai autoritar, dar tocmai pentru că avem de obținut informații de la unii chiar implicați într-un fapt, trebuie adoptat o atitudine neutră.

Concizia este specifică radioului, dar în cazul acesta devine obligatorie pentru că într-o anchetă regăsim mai mulți intervievați : martori, oficialități și sondaje realizate pe stradă. Apoi, avem în vedere că apare și scriptul reporterului, care are o altă consistență, ocupând mult timp. Cel mai adesea asupra reporterului este exercitată o anumită presiune pentru a reduce durata unei anchete.

Ritmul anchetei este dat de cursivitatea și logica introducerii interviurilor și vox-urilor înregistrate în teren, dar și de conceperea unui script clar și coerent. Reporterul are sarcina să selecteze prin montajul final cele mai importante și semnificative pasaje pentru a da cursivitatea și atractivitate materialului său. Numai astfel ascultătorul devine curios și rămâne pe recepție până la finalul anchetei.

Spontaneitatea reporterului este elementul cheie în ancheta pentru radio. Întrebările adresate intervievaților, reacțiile prompte la unele replici sunt factori hotărâtori, care dovedesc publicului, că reporterul este incisiv, bine pregătit și gata oricând să-și „ încuie ” interlocutorul, care încearcă anumite eschive.

F. Comentariul

Comentariul este un gen jurnalistic de opinie, prin urmare opinia jurnalistului iese în evidență. Comentariul aduce în atenția publicului un eveniment care a avut loc, este în desfășurare sau urmează să aibă loc în viitor. Comentatorul are sarcina să facă o analiză pertinentă a evenimentului sau faptului semnalat, să comenteze fiecare element constitutiv și să-și expună părerea .

Comentariul este prezent în majoritatea media, dar capătă forme specifice. În presa scrisă poate lua forma editorialului, cronicii, criticii, eseului. În radio, intervine concizia, condiție obligatorie pentru că publicul nu are prea multă răbdare. În aceste condiții sarcina jurnalistului de radio devine mult mai dificilă, pentru că el trebuie să spună cât mai mult într-un timp cât mai redus. Un comentariu pentru radio nu trebuie să depășească 2 minute, timp suficient în care autorul poate dezvolta o analiză și lua o atitudine asupra subiectului comentat. Comentariu dobândește în cazul radioului noi valențe. Prin apariția vocii celui care a redactat textul, cu inflexiunile și tonul adecvat textului, cu ironia care se simte în voce atunci când este cazul, cu pauzele, care pot fi uneori semnificative. Și în cazul comentariului radiofonic este evidențiată personalitatea jurnalistului. Acesta devine cunoscut prin stilul adoptat care poate fi moderat sau incisiv, ironic, caustic uneori.

Comentariul are un rol foarte important în radio pentru că aduce multe completări la informația transmisă pe parcursul zilei. Comentariul ajută publicul să interpreteze corect, să descopere semnificația unui eveniment. Vasile Traciuc arată că o anumită tipologie a comentariului radiofonic este greu de stabilit, dificultatea fiind în localizarea comentariilor în emisiunile radio. Comentariul poate fi prezent și într-un jurnal de știri, dar acesta ar trebui să conțină doar detalierea faptelor care au generat un eveniment prezentat în știre, fără o implicare evidentă a redactorului, fără opinia lui.

G. Dezbaterea

Dezbaterea este un tip de emisiune în care prezentatorul devine moderatorul unei discuții cu unul sau mai mulți invitați. Aceasta discuție nu trebuie să fie sterilă, ci să capete aspectul unei dezbateri între moderator și invitați și chiar între invitați. Rolul moderatorului este să incite, atunci când este cazul, pentru ca discuția să nu treneze sau să domolească invitații atunci când discuția devine prea aprinsă și se depășesc limitele admise într-o emisiune de radio. Aceste emisiuni trebuie să ajute publicul să înțeleagă corect un fenomen din orice domeniu, dar care prezintă interes. În acest scop moderatorul apelează la invitații care au abilitatea de a analiza fenomenul și pune față în față invitați cu păreri diferite. Sunt preferate subiectele care au un impact mai mare la public, cele serioase, cu implicații asupra existenței membrilor unei comunități, din zonele socialului, economicului, educației sau a sănătății.

H. Talk show-ul

Talk show-ul este o emisiune apropiată ca gen cu dezbaterea, în care, însă, intervin și unele elemente de spectacol. În primul rând este bine ca la acest gen de emisiune să participe și un anumit public, care este prezent, i se simte prezența prin rumoare sau aplauze, atunci când este cazul, la unele afirmații sau replici ale invitaților sau chiar ale moderatorului. În al doilea rând realizatorul poate apela la prezența unei formații muzicale în studio, care intervine cu unele acorduri muzicale considerate ca elemente de fundal sonor. În televiziune poate fi localizat mai usor talk show-ul, deoarece televiziunea însăși este și spectacol, dar în radio acest tip de emisiune este mai greu de realizat.

Moderatorul este uneori chiar realizatorul emisiunii și el își alege subiectul și invitații adecvați. Elaborează un desfășurător, un mic scenariu al emisiunii și conduce dezbaterea prin întrebări și intervenții, astfel încât să aibă în permanență controlul în derularea discuției și a emisiei totodată. Poate folosi și materiale înregistrate în prealabil, pe care le introduce în emisiune în funcție de context. În cazul unei emisiuni mai lungi, se pot folosi inserturi scurte de publicitate sau muzică, pentru a da un răgaz atat invitaților cât și ascultătorilor.

Ascultătorul nu rămâne simplu spectator, având posibilitatea să intervină în direct, prin telefon, cu întrebări sau mici comentarii. În acest caz se impun unele precauții în ceea ce privește filtrarea (dar nu cenzurarea) telefoanelor primite de la ascultători. Un redactor preia apelurile ascultătorilor și poate sesiza, având o scurtă discuție prealabilă cu ascultătorul, dacă acestă are intenția să devină brutal în limbaj, sau poate veni cu injurii care ar putea dăuna emisiunii. Cu toate aceste precauții pe care le iau realizatorii, se mai întâmplă uneori să scape pe post și un ascultător rău intenționat, dar acestea sunt riscurile pe care și le asumă transmisia directă. Este de dorit să se solicite celui care sună, numele și numărul de telefon, apoi să fie apelat de un operator al postului radio și introdus în emisie. Aceasta este o modalitate prin care ne ferim de surprize neplăcute.

În ceea ce privește modalitățile de transmitere, o emisiune poate fi înregistrată sau transmisă în direct.

Emisiunea înregistrată este elaborată cu mai mult timp înainte de difuzare: toate materialele și mixajul cu muzica, împreună cu prezentarea făcută de realizator sau animator sunt înregistrate pe bandă, după care este fonotecată și introdusă în portofoliul redacției. Această bandă este dată în emisie la data și ora când a fost programată emisiunea, fără o altă intervenție. În aceste condiții dispare elementul – actualitate -, subiectele alese nefiind întotdeauna de strictă actualitate. La acest mod de realizare se pretează emisiunile de știință, cultură sau de divertisment.

Emisiunea în direct poate fi de la locul unde se desfășoară un eveniment (ex.: emisiunile sportive) sau din studio. În cazul emisiunilor transmise de la locul în care are loc un eveniment nu mai există posibilitatea intervenției prin montaj pentru obținerea formei finale. Iată de ce crește rolul realizatorului în pregătirea emisiunii și apare o etapă foarte importantă -prospecția -, pe care o face acesta înainte de transmisie. El trebuie să știe foarte clar cum se va desfăura evenimentul, care vor fi vorbitorii și în ce ordine vor intra, câte microfoane sunt necesare și ce precauții tehnice trebuie să-și ia pentru o emisie de calitate.

2.4 Tipologia emisiunilor radio

Tipologia emisiunilor radio sau cu alte cuvinte caracterizarea acestora din mai multe puncte de vedere este tratată pe larg într-un capitol al cărții “Jurnalism radio“ de Vasile Traciuc. Structura emisiunilor difuzate de un post de radio este dictată de câteva criterii, în funcție de care fiecare post își alcătuiește o grilă de programe sau un format radio. Un prim criteriu este acela al tipului de post. Astfel, pentru a localiza un post de radio trebuie să avem în vedere structura capitalului, aria de acoperire și conținutul.

Se poate remarca faptul că atât posturile publice cât și cele private pot fi locale, regionale sau naționale. Europa FM este un post privat, dar cu acoperire națională, iar B.B.C. și R.F.I, sunt posturi publice internaționale.

Un alt criteriu ar fi acela al contextului specific. Astfel, putem avea emisiuni pentru diferite etnii, deoarece în componența populației din țara noastră există și alte naționalități, pentru care sunt prevăzute emisiuni ce se adresează acestora. Aceste emisiuni sunt produse de obicei chiar de membrii etniilor respective, varietatea și cantitatea acestora depinzând de numărul celor care alcătuiesc o etnie. În afara posturilor locale care difuzează programe în zonele unde etnia respectivă există într-o oarecare proporție, mai există astfel de programe și la postul public, cu ora și ziua de difuzare bine stabilite în grila de programe.

Indiferent pentru ce public este concepută emisiunea radiofonică se poate remarca un ultim criteriu, nu lipsit de importanță, acela al formatului emisiunii, care poate fi specializată sau magazin. Deși terminologia nu este unificată în limbajul jurnaliștilor vom utiliza această clasificare, din rațiuni didactice. Emisiunea magazin sau generalistă presupune conținuturi cu adresabilitate largă, variată. Emisiunea specializată se adresează unui segment al publicului care este relativ omogen, iar emisiunea magazin se adresează mai multor publicuri (eterogene).

Emisiunea specializată este concepută de realizatori, pe subiecte diferite și se adresează unui public specific, care poate fi departajat în functie de: vârstă, sex, profesie, nivel de cultură.

Dacă luăm în discuție elementul vârstă, vom observa că aici paleta emisiunilor este destul de largă, pornindu-se de la cele pentru copii, adulți până la emisiuni pentru cei de vârsta a III-a. ,,În general, când ne gândim la emisiuni pentru copii ne gândim doar la cele de televiziune, și este păcat. Cu imaginația lor radioul poate fi o formă minunată a programelor pentru copii"(Garvey, Rivers, pag.22.9). Trebuie stabilit foarte clar publicul chiar și atunci când sunt elaborate emisiuni pentru copii, deoarece aceștia își schimbă foarte repede interesul pentru anumit tip de emisiune. Durata atenției la copii este foarte limitată (se plictisesc foarte repede), astfel încât trebuie să le captezi și să le menții atenția folosind un timp scurt. Capacitatea lor de memorare este destul de mare, astfel încât pentru a memora simt deseori nevoia să li se repete. Emisiunile transmise în reluare care conțin cântece sau povești îi ajută pe copii să le rețină. Limbajul folosit în emisiunile pentru copii trebuie să fie simplu și accesibil, dar în spiritul limbii literare. Costurile acestor emisiuni sunt foarte reduse, cu excepția pieselor de teatru, pentru că este suficient ca o poveste sau poezie să fie citită cât mai expresiv de un actor sau un prezentator cu talent, pentru a fi bine percepută și reținută de copii.

Deoarece au o individualitate proprie, emisiunile pentru tineri ies ușor în evidență încă de la primele acorduri din generic. Având în vedere importanța acestui segment al populației și problemele ce se pun la această vârstă, la postul nostru public există un departament special (România-Tineret) cu aproximativ 21 de ore de emisie zilnic, pe 31 de stații în gama undelor ultrascurte. Subiectele alese pentru emisiunile difuzate de acest post de radio sunt adecvate vârstei ascultătorilor: divertisment, educație, cultură, probleme sociale specifice și de învațământ. Muzica este deasemeni adecvată vârstei ascultătorilor.

Emisiunile pentru oamenii în vârstă, care de cele mai multe ori sunt singuri, cu probleme sociale sau de sănătate, aduc în casa acestora radioul în postura unui prieten nedespărțit. Se poate observa că ei apreciază acest gen de emisiuni dupa modul cum participă, prin numeroasele telefoane pe care le dau, pentru că prin dialogul cu realizatorul de emisiune, să comunice și să se implice în tema propusă de emisiune.

Un alt criteriu în funcție de care sunt alcătuite emisiunile este acela al sexului. Emisiunile pentru femei pot fi pe subiecte culinare sau de modă, dar pot fi foarte bine chiar emisiuni pe teme politice, care interesează în aceeași măsură. S-a observat că femeile sunt atrase de serialele de televiziune și talk-show-urile trasmise atât în timpul zilei cât și seara târziu la radio sau televiziune. ,,În general, femeile reprezintă un grup destul de mare și de divers căruia i se pot adresa emisiunile. De la bun început trebuie să micșorezi acest grup și să alegi acele elemente care atrag și rețin atenția unei anumite vârste sau altor subcategorii"(Walters, pag.465-466). Femeilor le place să se identifice cu personajele sau evenimentele prezentate în emisiuni, le interesează tot ce este în legătură cu viața de familie sau educația copiilor, astfel încât implicarea lor în problematica ridicată de unele emisiuni este maximă.

Dacă avem în vedere profesia, ca un criteriu de elaborare a emisiunilor, vom da un exemplu care este destul de semnificativ. Societatea Româna de Radiodifuziune a acordat drept de ,,antenă" profesiei de agricultor prin inființarea postului de radio ,,Antena Satelor" care emite zilnic aproximativ 5 ore de program. Emisiunile sale conțin informații și se ocupă de problemele specifice oamenilor cu această profesie. Ei beneficiază de recomandări tehnice în domeniul agriculturii care îi ajută în meseria lor. Și în cadrul programelor zilnice la România Actualități este prevăzut un spațiu de emisie destinat problematicii rurale între orele 5 și 6 dimineața, înainte de emisiunea ,,Matinal". Plasarea orară poate fi justificată în funcție de anotimp, dar și de disponibilitățile acestui segment al populației de a recepționa.

În același timp sunt prevăzute în programele radio multe emisiuni care se adresează și altor specialișți din diferite domenii (tehnică, știință, medicină, informatică etc.). Emisiunile pentru armată reprezintă o altă zonă de interes care depașește publicul țintă propus. Nu numai militarii sunt interesați de aceste emisiuni, ci chiar și civilii, prin rudele acestora sau oameni care nu au nici un fel de legătură cu acest segment (armata reprezinta un factor de stabilitate pentru țară și aceste emisiuni pot avea un impact mare la un public numeros). Acest tip de emisiuni sunt găzduite și de România Tineret, care a acordat spațiu de emisie în grila sa de programe, fiind vizat tocmai publicul tânăr, care este în armată sau urmează să-și satisfacă stagiul militar în viitor.

Criteriul – nivel de cultură – se regăsește în emisiunile realizate pentru oameni cu studii medii sau superioare, fără o departajare clară, deoarece accesul la aceste emisiuni nu este limitat, dar receptarea poate să fie diferită. De acest criteriu se ține cont la plasarea emisiunilor de un anumit timp în punctul orar optim de audiență. Am putea exemplifica remarcând faptul că emisiunile care conțin comentarii sau sinteze politice sunt transmise de radio după orele 22.00. Cei care ascultă aceste emisiuni sunt de obicei intelectualii și oamenii politici.

În categoria emisiunilor specializate le mai putem include și pe cele pentru oamenii cu handicap fizic, în special pentru nevăzători. În acest caz radioul este, evident, cea mai eficientă media, chiar dacă citirea ziarului la un post de radio pare o absurditate pentru ceilalți ascultători. Postul nostru public are prevzut în programe emisiuni speciale pentru orbi, în care se organizează dezbateri și comentarii, punându-se în discuție problemele cu care se confruntă nevăzătorii, încercându-se pe această cale să fie alinată suferința acestei categorii defavorizate.

Emisiunea specializată, indiferent de zona abordată iese în evidență prin particularitățile specifice. Se ocupă de o singură temă și are un public țintă bine definit, am putea spune chiar specializat. Rămâne un gen radiofonic bine delimitat și este folosit de majoritatea posturilor de radio.

Emisiunea magazin sau generalistă se adresează mai multor publicuri și are capacitatea de cuprindere a mai multor subiecte (știință, cultură, informație, divertisment etc.). În acest scop se folosește și o gamă cât mai mare de genuri jurnalistice (știrea, interviul, reportajul, relatarea, comentariul etc.). Durata acestui tip de emisiune se modifică, ajungându-se chiar și la câteva ore. În aceste condiții apar rubrici fixe ale emisiunii, anunțate de obicei prin jingle-uri (semnale ce compun generice de rubrică).

Radio România Actualități difuzează pe parcursul unei zile mai multe emisiuni magazin încadrându-le într-un program zilnic de durată. Sunt folosite pentru difuzarea acestor emisiuni spațiile din program care au o audiență maximă, primele ore ale dimineții, cele de după amiază și orele de seară târzii, în general cele afectate cât mai puțin de programele televiziunilor. Emisiunea ,,Matinal", difuzată la primele ore ale dimineții transmite multă informație din toate domeniile, dar din cauza lipsei de timp nu intră în prea multe detalii. De fapt publicul acestei emisiuni este în continuă mișcare, deoarece nu toți se trezesc la aceeași oră și atunci cand se trezesc rămân foarte puțin timp alături de radio, timp în care se îmbracă, își beau cafeaua și se pregătesc să plece la locurile de muncă. În această perioadă publicul trebuie să primească de la informații utilitare, cum este starea vremii, pentru a ști cum să se îmbrace, trasee ale mijloacelor de transport în comun (care sunt deviate din diferite motive), până la informații din zona politicului sau economicului.

Emisiunile transmise în cursul zilei au rolul de a relua multe din informațiile cuprinse în emisiunile matinale pentru a fi completate cu informații noi cuprinse în interviuri, reportaje sau relatări. Emisiunea ,,Studio deschis" difuzată între orele 9.00-11.00 preia multe subiecte pe care le completează cu informațiile necesare. Emisiunile transmise după orele prânzului aduc în atenție evenimentele din dimineața zilei respective, prin relatări de la corespondenții din teritoriu și transmisii în direct de la diferite evenimente în desfășurare, declarații ale oamenilor politici și alte interviuri, reportaje și relatări. Tot în cadrul acestor emisiuni este difuzat și un jurnal de știri principal. La sfârșitul zilei, în emisiunile difuzate după orele 22 evenimentele sunt comentate.

Capitolul 3. Radiolul public în România

3.1 Aspecte generale

“În România, primul post de radio a luat ființă la 1 Noiembrie 1928, când s-a difuzat prima emisiune în limba romană. Dezvoltarea radiofoniei la noi în țară cunoaște ritmuri destul de lente, dincauza lipsei receptoarelor, care erau fabricate numai în străinătate, cu costuri destul de ridicate – singurele accesibile fiind receptoarele cu auditie în cască cu un preț relativ redus și cu performanțe satisfacătoare.

În august 1914 a fost instalat în Parcul Carol dinBucurești un post de telefonie-telegrafie fără fir, iar în anul următor acesta a fost amplasat și pe vagoane de cale ferată, România având astfel primul tren din lume cu instalație de telefonie-telegrafie fară fir. În 1916 la Herastrau a fost instalat un nou post care dincauza războiului a fost evacuat în luna noiembrie în Moldova și reinstalat la Botoșani, iar în februarie 1917 transferat la Iași pe dealul Copoului, că din1918, după semnarea armistițiului, acesta să fie readus la București.

Un moment important în evoluția radiofoniei romanești a fost în iulie 1925 , când s-a transmis prima emisiune în limba romană. Astfel au devenit posibile primele audiții publice, de două ori pe saptamană, joia și sâmbăta la orele 21.30. Dinacest moment se poate spune că și în România s-a trecut de la radiotelegrafie și radiotelefonie la radiofonia propriu-zisă, cu toate că postul de radio nu devenise oficial. Adevăratul părinte al radiofoniei românești a fost profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic. Ca o recunoaștere a meritelor sale, Hurmuzescu avea să devină în 1928, primul președinte al Consiliului de Administrație al Societații Române de Radiodifuziune.

La 1 noiembrie 1928 avea loc prima emisiune oficială a Societații de Difuziune Radiotelefonică dinRomania când profesorul Dragomir Hurmuzescu a rostit un memorabil “Alo, Alo , aici Radio București”. Încă din primele luni de existență am putea menționa momente de pionierat cum ar fi: la 10 noiembrie- primele emisiuni pentru copii, la 8 decembrie- primele emisiuni pentru femei, la 10 decembrie- primele sfaturi medicale la radio, la 18 decembrie- prima emisiune umoristică. Odată inceputul făcut, a crescut și numărul de abonați. Astfel, de la 14.500 abonați în anul apariției postului public, se ajunge la peste 274.000 în următorii 10 ani și la peste 4 milioane astăzi.

Cele trei mari funcții pe care își propune să le îndeplinească orice post de radio public (informarea, formarea și divertismentul) au fost încă de la inceput reflectate în emisiunile transmise, începând din ianuarie 1929. Printre acestea putem menționa: “Sfaturi pentru gospodine”, “Săptămâna artistică europeană”, “Caleidoscopul vieții artistice și literare”, “Ora copiilor”, “Ora veselă”. În februarie au fost inaugurate emisiuni noi, cum ar fi: “Cursuri de limba franceză”, “Cursuri de limba germană”, “Cronica dramatică”, “Săptămâna literară și artistică”, “Cronica modei”.

Anul 1930 marchează “inovații” și în domeniul jurnalismului radio, prin apariția unor noi genuri, ca radio-reportajul și radio-interviul. La 1 martie a fost inaugurată “Universitatea Radio” care, zilnic, între orele 19 și 20, acoperea un spectru larg de domenii: luni: știință; marți: literatură, limbă și folclor; miercuri: probleme sociale în economie, agricultură, finanțe, legislație, politică externă; joi: muzică, folclor muzical, artă; vineri: filozofie, viața religioasă; sâmbătă: istorie, geografie, turism; duminică: educația sănătății și cultura poporului. La “Universitatea Radio” au susținut conferințe marile personalități ale culturii și științei românești: Nicola Iorga, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Constantin Noica și mulți alții.

În aprilie 1936, printr-o nouă lege de organizare și funcționare, Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România își schimba numele în Societatea Română de Radiodifuziune, iar în decembrie 1937 aceasta este trecută în subordinea directă a Președinției Consiliului de Miniștri. La nivelul anului 1937, Societatea avea: un Consiliu de Administratie, care fixa principiile de organizare și conducere; un Comitet de direcție, care controla activitatea Societații; o Direcție generală, care includea directorii adjuncți și secretariatul general (arhiva și registratura); o Direcție a programelor vorbite și muzicale; o Direcție tehnică; Direcția contencios; Direcția administrativă, Directia comercială.

La nivel de conducere există un Președinte și un Director general, numit de Consiliul de Administrație. Anii grei ai celui de-al doilea Război Mondial au confirmat faptul că postul public rămânea principalul mijloc de informare în masă, fiind recunoscut și rolul avut în sistemul de apărare și siguranță națională. Știrile din economie, viața socială, finanțe, politică externă și în special cele despre evoluția evenimentelor de pe linia frontului, au avut o deplină credibilitate, care se va păstra și în viitor. Poate și de aceea oamenii manifestă mult interes și acordă mai multă credibilitate radioului.

Această atitudine a publicului este confirmată și de sondajele de opinie de dupa 1989, care confirmă că radioul este pe locul doi, după biserică, în domeniul credibilității. În perioada 1952-1953 au fost înregistrate schimbări în ceea ce privește dotările tehnice și schimbarea titulaturii vechi în – Comitetul de Stat pentru Radiodifuziune. A fost inaugurată astfel o radiodifuziune națională modernă. Dispunând de o bază materială performantă la aceea vreme, a fost posibilă și o dezvoltare a programelor. Astfel, a fost creat cel de-al doilea program național, actualul “România Cultural” și au fost inaugurate emisiunile destinate ascultătorilor din străinătate prin programele difuzate de “Radio România Internațional”. Tot în această perioadă a fost creată rețeaua posturilor teritoriale ca posturi publice în orașele Iași, Craiova, Târgu Mureș, Cluj și Timișoara. Primul se deschide la Cluj (15 martie), Craiova (6 iuhie 1954). Au urmat studiourile de la Timișoara in1955 și de la Tg. Mures, in1958. Din1967 incepe să funcționeze pe litoral, Radio Vacanța.

Anul 1977 nu a fost numai cel al cutremurului din 4 martie, dar și anul în care a apărut Legea Presei (Legea nr.3/1977) și celebrul decret nr.473, privind organizarea și funcționarea Radioteleviziunii Române. Potrivit acestora, atât radioul cât și televiziunea deveneau mijloace principale de propagandă ale regimului, cu toate consecințele ce au rezultat. Pentru a exista un control cât mai riguros asupra activității editoriale, atât a radioului cât și a televiziunii, redacțiile erau unice, fiecare redactor șef având doi adjuncți, unul pentru radio și altul pentru televiziune. Programul ideologic al partidului, combinat cu o acută criză energetică a țării, au determinat o involuție temporară a postului public de radio. În afara aspectelor de conținut a emisiunilor, a fost drastic redus numarul orelor de program, iar în februarie 1985 toate studiourile teritoriale au fost desființate și trecute “în conservare”.

Începând cu anul 1990 postul public de radio renaște. Chiar din decembrie 1989 sunt reactivate toate studiourile teritoriale, inclusiv cel de la Constanța, ce a avut timp de peste 30 de ani statutul de post estival și care acumva deveni post permanent teritorial. Decembrie 1989 a însemnat pentru Radiodifuziune și pentru societatea românească, un moment de răscruce și un examen pe care l-a trecut, de altfel, incercând prin seriozitate, promptitudine și obiectivitate să recâștige simpatia publicului ascultător, simpatie pierdută înainte de acest an. În 1990 a fost înființat studioul regional Constanța; în același an incepe să emită și Antena Bucureștilor.

După 1989, Societatea Română de Radiodifuziune a devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene de Radio. Cu ocazia Conferinței Internaționale consacrată emisiunilor de actualitați (10 octombrie 1994), desfașurată la Bled în Slovenia, Societatea Română de Radiodifuziune a devenit și membră a grupului de lucru numit "Actualitați Radio", fiind singurul radio din Europa de est care avea o lege organică proprie.

În anul 1996, Consiliul de Administrație a decis reorganizarea programelor de emisie, înființând patru Canale Naționale: România Actualitați, România Cultural, România Tineret, România Muzical, 11 redacții specializate și un Departament al Posturilor Teritoriale și Locale. Societatea Română de Radiodifuziune înființează Editura "Casa Radio", care își propune reintroducerea documentelor conservate în arhivele instituției, în circuitul mediatic national, paralel cu elaborarea unor instrumente de referintă în domeniul radiofoniei. La 1 decembrie 1998 se înființeaza Studioul Teritorial – Radio București. În 1999 se inaugurează subredacția Studioului Teritorial Târgu Mureș și Antena Brașovului.

În anul 2000 începe modernizarea unor echipamente specifice iar posturile teritoriale au fost digitalizate în proporție de 80%. O serie de cabine de emisie și de producție, de la sediul Radiodifuziunii, au fost, de asemenea, digitalizate. Au fost puse în exploatare emițatoare în FM, banda vest, la studiourile: București, Cluj, Craiova, Tg. Mureș și Reșița.

Agenția de presă RADOR, membră din1998, a Asociației Internaționale a Agențiilor de Monitorizare, a beneficiat de un sediu nou, dotat cu un sistem informatizat complex. Radio România Internțional emite în Real Audio, programele sale fiind recepționate și pe Internet . Antena Sibiului a fost primul radio public. La 1 februarie 2001 a fost inaugurată Camera Știrilor, echipată la cel mai performant nivel tehnologic al momentului, cu un sistem computerizat care asigură permanenta conectare la multitudinea de fluxuri informaționale, selectarea rapidă a știrilor și accesarea în timp real a tuturor informațiilor care sunt stocate în memoria serverului.

Societatea Româna de Radiodifuziune este liderul incontestabil al pieței audio cu o cotă mai mare de 45% în anul 2001. În 2003 în grila de programe a postului național Radio România Actualități au fost introduse emisiuni economice, având drept finalitate percepția corectă a României ca zonă de investiții. Au fost prezentate problemele patronatelor, asociațiilor oamenilor de afaceri, sindicatelor, aspecte ale aderării României la Uniunea Europeană, relațiile economice și comerciale cu alte state, noul cod fiscal, acordurile cu FMI și politica Băncii Nationale.

Agenția de monitorizare RADOR s-a transformat în Agenția de Presă RADOR a SRR; se creează rețeaua de corespondenți externi ai Radio România, ce acoperă principalele capitale ale lumii, dar și zone fierbinți, cum este cea a Orientului Mijlociu, unde SRR trimite trei corespondenți speciali; rețeaua de corespondenți beneficiază de suportul oferit de corporațiile partenere – CNN Radio, Radio France, RFI, DW – atât prin corespondenții în străinătate ai acestora, cât și prin accesul la baza de date sau specializarea personalului SRR în străinătate; se încearcă și crearea unei rețele de corespondenți interni, cu voci tinere și dinamice, în așa fel poziționată încât să nu mai existe nici un oraș din România fară un colaborator al Radio România.

La finele anului 2003 Radio România Internațional își diversifică formulele de transmitere de informații devenind parte a rețelei internaționale de emițătoare (transmisie prin satelit, via Internet în formulele real audio și audio on demand, transmisie terestră în FM și AM prin parteneriat cu posturi de radio private, posibilități de recepție prin telefonie mobilă și Wi Fi); SRR a incheiat cu World Radio Network un contract de retransmitere, începând cu 1 ianuarie 2004, de două ori pe zi, a unor emisiuni de câte 30 de minute fiecare, în limbile franceză (Franta), germană (Germania, Austria, Elvetia) și rusă (zona țintă: Moscova și Sankt Petersburg) și de retransmitere, de două ori pe zi, a unor emisiuni de câte 30 de minute fiecare pentru următoarele trei destinații: Europa; America de Nord; America de Sud, Africa, Asia și Zona Pacificului.

Pe durata anului 2004, Radio România a avut acces direct la toate evenimentele legate de alegerile americane, grație contractului încheiat între SRR și postul american de radio și televiziune CNN; primele evenimente electorale americane transmise în exclusivitate de Radio România au fost Iowa Caucus, la 19 ianuarie 2004, respectiv New Hampshire Primary, la 27 ianuarie 2004; au urmat 2 martie 2004 transmisiuni în direct și relatări de la Super Tuesday, realizate de la sediul general al CNN Radio, din Atlanta; Convenția Democrată (26-29 iulie – Boston), Convenția Republicană (30 august-2 septembrie – New York) și Alegerile Generale (2 noiembrie)

În februarie 2004, Radio România Internațional celebrează 65 de ani de activitate. Urmează o serie de evenimente începând cu  mai 2004 – "Avangarda Îngerilor" (5 mai – Ziua Uniunii Europene și 9 mai – Ziua Europei), concertul susținut de Orchestra Naționala Radio la Bruxelles, găzduit de Sala Flagey, din fosta casă a radioului belgian. În iunie 2004 se inaugurează Biroul de corespondenti Radio România la Bruxelles. Se inaugurează Biroul de corespondenți Radio România la Washington, amplasat în interiorul Național Press Building la data de 21 iulie 2004.

3.2 Cadru leguslativ și administrative – organizare și funcționare

Cei trei piloni pe care se sprijină programul radioului public-național sunt: informația, cultura și divertismentul. Caietul de sarcini (de programe) pentru instituțiile publice naționale este stabilit prin intermediul legilor federale ale radioului, respectiv prin contracte de stat. Ele au însă asigurată libertatea în alcătuirea conținutului programelor în virtutea libertății radioului garantată prin constituție. Distanța față de stat și de piață ar trebui să asigure respectarea de către radioul public-național a funcțiilor sale democratice esențiale. Deci, grila de program trebuie percepută ca o sinteză complexă a celor trei componente – informație, cultură și divertisment —, altfel existând pericolul unor simple programe adresate anumitului public țintă, fără a fi garantată și funcția de integrare. Respectarea cerințelor de bază legitimează finanțarea radioului public-național prin taxe. Legislativul poartă răspunderea ca bazele tehnice, oraganizatorice și financiare să fie asigurate. Din acest motiv, radioul public-național își poate permite o alcătuire a programului cu mult mai elaborată și mai sofisticată, corespunzătoare necesităților de bază.

Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt organizate și funcționează conform Legii nr. 41 din 17 iunie 1994 publicată în Monitorul Oficial nr. 153 din 18 iunie 1994. Deoarece ne interesează modul de organizare și funcționare a Societății Române de Radiodifuziune penru a studia relația directă dintre studiourile regionale și locale cu cele naționale, vom prezenta în cele ce urmează câteva din articolele cele mai importante ala acestei legi.

3.3 Aria de acoperire

Cea mai mare concentrare de stații radio se înregistrează în Transilvania (110), urmată de Muntenia (60), Moldova (33), Banat (16), Oltenia (15), Dobrogea (13), Bucovina (9) și Maramureș (7). Dacă urmărim distribuția pe județe constatăm că cel mai mare număr de radiouri există în județul Brașov (19), urmat de Cluj (17), Hunedoara (16), București (16), Alba (13), Argeș (11), Constanța (11), dar există și județe ca Tulcea, Olt, Mehedinți și Călărași cu câte două stații, Giurgiu cu o stație și Ilfov cu niciuna.

Apariția posturilor de radio care transmit programe în unde ultrascurte (FM) au făcut posibile transmiterea și recepția semnalului stereofonic, având calități superioare față de cel transmis în unde medii. De la un singur post în FM existent până în 1989 (Radio România Tineret) s-a ajuns la o multitudine de radiouri inFM, care au promovat un stil total nou pe piața audio românească.

3.4 Teme regionale

Radioul public regional – ca și cel național – are datoria de a asigura informație, cultură și divertisment. Radioul regional, ca post public cel mai apropiat de ascultători, caută formule pentru a-și atrage cat mai mulți adepți, încercând să ofere cât mai multe lucruri interesante. Orice post de radio, fie el local, regional sau chiar național are o anumită structură, un conținut și o manieră de prezentare.

Structura reprezintă modul cum sunt poziționate diferitele rubrici, emisiuni sau radio-programe pe parcursul unei zile, în directă relație cu mai multe elemente.

Conținutul se referă, dincolo de alegerea concretă a subiectelor, la maniera radiofonică de tratare, la alcatuirea fiecarei emisiuni și a fiecarei rubrici în parte, la alegerea muzicii și a tuturor elementelor care dau substanță și fluență a programului.

Prezentarea înseamnă diversele secvențe radiofonice, vorbite sau muzicale. Datoria prezentării este de a se constitui în liant al programului și de a stârni curiozitatea asupra fiecărui subiect.

La o analiză simplă a programelor pe care le-a avut sau le are radioul românesc se pot distinge, următoarele tipuri de teme:

Probleme politice

Ne referim aici pentru început la posturile de radio publice românești dinainte de revoluția din decembrie 1989. Este bine cunoscut faptul că înainte de căderea comunismului, radioului i s-a impus o anume politică redacțională dirijată de partidul conducator, politică redacțională care trebuia îmbrățișată de întregul popor. Orice emisiune, orice interviu, orice articol trebuia să înceapă prin citarea a ceea ce spunea, indiferent când dar de regulă în ultimele cuvântări, secretarul general al partidului despre domeniul sau problema respectivă. În primul rând, cele mai importante erau problemele politice, tratate riguros și dîntr-un singur unghi și cu singurul scop al proslavirii familiei prezidențiale, apoi problemele economice, care subliniau de fapt tot aspectul politic, urma muzica și problemele culturale, alături de divertisment și timp liber care erau lăsate la urmă.

Interesul pentru politică a evoluat neașteptat de mult în ultimul deceniu. Oamenii privesc mereu spre politicieni cu speranța că pot primi fără muncă de la creșterea nejustificată a salariilor până la suportarea de către stat a o parte din prețul benzinei și subventionarea costurilor curentului electric. În asemenea condiții ascultătorii radioului, abordează diferit sfera politicului, cei mai mulți reținând doar problemele care îi interesează conform mentalităților predominante ale acestui moment, despre care vorbeam ceva mai devreme.

Din aceste motive, emisiunile politice ale radioului regional și local își pot găsi asemenea locuri în grila de programe și asemenea modalități de abordare încât să se păstreze echilibrul între riscul de a pierde o parte a publicului ascultator și nevoia, totuși, a educației politice și a cunoașterii vieții și problemelor politice.

Din punct de vedere jurnalistic, politica unei comunități locale este o chestiune nu întotdeauna plăcută, dar întotdeauna delicată. Nici un alt eveniment nu poate să apară atât de arid precum o ședință de consiliu local. În același timp însă, aici se iau deciziile ce vor afecta în mod direct viața zilnică a ascultătorilor. Grădinițele, locurile de joacă, ridicarea gunoiului, prețul apei, devierea circulației… lista este inepuizabilă și ea cuprinde probleme ce-i privesc pe toti. Sedințele de consiliu locale pot oferi diferite informații interesante, însă e foarte importanta structurarea acestor informații pentru a nu plictisi ascultătorul. Întrebările puse consilierilor locali înainte de sedință sau după aceasta ofera un plus de naturalețe reportajelor radio și oferă ascultătorului șansa de a participa direct la eveniment. Relatările anterioare ședințelor, interviurile, sondajele realizate în stradă și cu ajutorul ascultătorilor înșiși prin telefoanele primite la redactie (call-in), sunt foarte utile pentru a intra în contact direct cu ascultătorii.

Probleme sociale

Problemele sociale au existat dintotdeauna, era doar o problema de timp până presa când presa radio să se ocupe de ele. După o îndelungată perioadă de tranziție, radioul regional public s-a dovedit cel mai aproape de frământările ascultătorilor săi, de problemele reale ale unei zone sau alteia, spre deosebire de canalele naționale, care în mod firesc tratează subiectele la nivel global, per ansamblu, și a radiourilor comerciale care caută senzaționalu

Tratarea subiectelor sociale în cadrul mass-mediei în general necesită o atenție sporită, fiind un subiect amplu și complex. În cadrul problemelor sociale importante amintim consecințele reformei economice și restructurării industriei în plan social. Șomajul provocat de tehnologizarea industriilor a însemnat aruncarea pe piață a unei mase monetare fară muncă și fară acoperire materială, stimulatoare a unei largi game de fenomene sociale nocive, iar pe termen mediu și lung o adevarată bombă cu explozie întârziată, ale carei efecte s-au manifestat crunt pe finele mileniului: producția natională decimată și cu mici șanse de reintrare în competiție, sărăcia exarcerbată până la a ne situa pe unul dintre ultimele locuri în Europa. Urmează apoi conflictele de muncă în domeniile care abia mai reușesc să supraviețuiească sau în acelea unde privatizarea a eșuat. Dincolo de faptul că în majoritatea cazurilor sunt cereri ale unor drepturi necuvenite grupului social respectiv, în general, salarii fară muncă și fară producție, cu cerere de bani de la bugetul acoperit de către alți contribuabili, în unele cazuri s-a ajuns la forme care încalcă drepturile elementare ale unor alți cetățeni. Asemenea manifestari lărgesc sfera tensiunilor și cer prioritate în abordarea jurnalistică.

Relația autorități – cetățeni reprezintă un punct de maximă importanță în grila de programe a postului regional și local. Prezența a unor emisiuni specializate de prezentare și explicare a legilor își fac simțită necesitatea. Emisiunile de acest gen se bucură de o mare audiență la radiourile regionale și locale și fac ca ascultătorii să simtă cu adevărat că radioul este prietenul și partenerul lor în rezolvarea unor probleme, cel puțin prin primirea celor mai autorizate răspunsuri ori prin obținerea unor audiențe cu status aparte. În această perioadă există foartemulți oameni care își pierd serviciul. Radioul prin prezentarea sistematică, la o oră bine stabilită și respectată cu sfințenie, a ofertelor de servicii și oportunităților de afaceri, poate fi de un real folos. Serviciile sunt un domeniu care, în ultima vreme, înregistrează o ascensiune. Cu toate sincopele și în ciuda tuturor greutăților, oamenii intrați în contact cu condiții de viață superioare, direct în străinatate ori la cei ce au reușit să și le creeze în țară, vor sa le aiba și ei. Unele dintre ele sunt asigurate, încă, de marile regii, altele s-au pulverizat, pur și simplu, către zeci de ofertanți. Radioul public, în colaborare și cu Oficiile pentru Protecția Consumatorului, reușeste adesea să tempereze abuzuri în primul caz sau să apere de situațiile de înșelătorie în al doilea caz.

Infracționalitatea este ultima problemă de care o să amintim spre a justifica de ce reflectarea vieții sociale a devenit prioritară în grilele de program ale radioului regional și local, deși ar mai fi și altele, precum locuințele, bolile sociale, sănătatea în general, condiția de civilizație a mediului rural în mod deosebit și altele. Dar în condițiile în care omul simte că își pierde siguranța mersului liniștit pe stradă, că poate fi agresat între scara blocului și magazinul de pâine, are nevoie de un aliat care să-1 încurajeze cât de cât. Dacă faptul că spune la radio ce i s-a intamplat într-un anumit cartier sau pe o anumită stradă nu-i face pe atacatori să reacționeze pozitiv, cel puțin avertizează potențialele victime să se ferească.

Alegerea unei teme sau unui subiect actual și de un interes deosebit pentru ascultători este foarte importantă, mai ales dacă această temă este transformată în “subiectul zilei” și ulterior invitat un om politic din consiliul local pentru a răspunde unor întrebări în direct.

Cultura

Cultura are un restrâns pentru emisiunile specializate strict. Sunt notabile rezultatele pe care le-au dat experimentele de la unele studiouri regionale, constând în renunțarea la unele dintre emisiunile bloc și fie transformarea lor în emisiuni gen magazin cultural, fie risipirea subiectelor, sub diferite pretexte, în radioprograme de actualități sau divertisment.

Economia

În perioada comunistă, chiar și în perioada de tranziție de după, viața economică încă nu își găsește reflectarea impusă de evoluția societații. Apoi mai exista impedimentul de a încerca educarea unor mase largi de oameni cu informații specializate și complexe. Ori natura presei este aceea de a face informațiia cât mai accesibilă și nu de a îngreuna digerarea ei. Clasicele relatări economice, așa cum apar ele în paginile de profil ale ziarelor, joacă un rol secundar în radio. Comparativ, acest fapt nu vorbește împotriva calității radio-jurnalismului, ci mai degrabă împotriva modului tot mai neprietenos în care sunt prezentate temele economice în cotidiene.

Printre serviciile pe care radioul le oferă ascultătorilor se află și dreptul de a reclama calitatea unor produse achiziționate în timpul reducerilor de prețuri practicate la sfârșitul iernii, indicative privind investițiile de capital sau reacția lor în urma noilor impozite. Toate reprezintă o formă de jurnalism economic ce nu ar trebui subapreciată. Pentru un media profilat pe informații și servicii cum este radioul modern, această formă are o îndreptățire cel puțin la fel de mare ca și informațiile despre cifrele de afaceri și datele de conjunctură economică.

În plan local, de o mare importanță pentru ascultători sunt efectele asupra pieței muncii. Modificările survenite pe piața regională a muncii au doar rareori numai cauze locale. Multe dintre deciziile luate în capitală sau de către conducerea marilor concerne își arată efectul tocmai pe piața locală a muncii. A prezenta pe înțelesul tuturor aceste conexiuni și a le face accesibile prin radio este, pentru o redacție locală ce dispune doar rareori de redactori de specialitate, o sarcină pretențioasă.

Timp liber și sport

Programul manifestărilor muzicale și culturale a fost descoperit între timp de toate cotidienele. În calitate de post de radio local, informațiile privind manifestările culturale reprezintă o datorie. Amplasarea cea mai înțeleaptă a acestei rubrici informative este în programul matinal, când ascultătorii își fac planuri pentru ziua ce începe, sau după-amiaza, când vor fi liberi. Indicat ar fi alcătuirea unui calendar al evenimentelor muzicale sau un program cinematografic. Viața barurilor și a cluburilor nu trebuie neglijată, pentru că se pot găsi subiecte interesante. Apoi un sondaj despre calitatea serviciilor și a mâncărurilor într-un anume local, sau despre locurile unde sexul feminin își face cumparărăturile prind bine la public prin informațiile noi pe care le aduc. Calendarul săptămânal al manifestărilor sportive este indiscutabil o rubrică informativă la fel de necesară ca și celelalte informații generale privind alte manifestări.

În ceea ce privește sportul, în redacții există întotdeauna o împărțire ciudată a sarcinilor. Informațiile sportive pot fi redactate de reporteri sportivi liber-profesioniști, dintre care cei mai mulți sunt ei înșiși activi în asociații.

Criminalitatea și justiția

Infracțiunile și accidentele reprezintă, oricât de tragice ar fi ele pentru cei afectați, teme jurnalistice obligatorii, pentru că sunt de actualitate, constituie un bun prilej de discuție și au legătură cu ceea ce se întâmplă în regiune. Radioul local are, ca mediu rapid și mereu actual, tocmai în acest domeniu punctele sale forte. În cazul unor evenimente precum incendiile de proporții, explozii, carambolaje în masă sau infracțiuni fiscale senzaționale, reportajele radio clasice rămân fără concurență. Aici are un post local șansele sale să o ia înainte ziarului.

Departamentele de presă ale poliției din marile orașe dau aproape întotdeauna comunicate de presă independente. Informațiile despre celelalte evenimente sunt culese prin apeluri periodice la circumscripțiile locale și la birourile poliției criminalistice.

Marele cazuri de crimă merită să fie urmărite pas cu pas pană la faza în care ajung în fața justiției sau sunt clasate. Acuzația procurorului, deschiderea unui proces și, bineînțeles, pronunțarea sentinței reprezintă prilejuri foarte adecvate pentru a vă continua relatarea.

Termenele proceselor interesante sunt de cele mai multe ori făcute cunoscute mijloacelor de comunicare în masă chiar de către tribunal. Dacă o puteți face personal, mergeți ocazional la tribunal, chiar dacă nu este anunțat nici un termen. Anunțurile plasate la intrarea sălilor de ședință oferă deseori informații prețioase privind cazurile interesante ce au scăpat din vedere birourilor de presă. De un mare aiutor vă pot fi și “clienții” de profesie care asistă la procese. Asemenea persoane există în fiecare oraș. De obicei, sunt pensionari ce își petrec timpul, din pură curiozitate sau din interes, la tribunal. Ei sunt foarte la curent cu tot ce se întâmplă.

Munca de presă a autorităților judecătorești suferă de o lacună: nu există purtători de cuvânt profesioniști. Conform vechii tradiții germane, informarea opiniei publice este sarcina personală a președintelui curții. În cursul zilei, acesta desemnează ca purtători de cuvânt pe unul sau mai mulți judecători. Dar și aceștia au sarcinile lor normale. Și nu întotdeauna par să-și îndeplinească sarcina de purtător de cuvânt cu responsabilitate. Consecința: doar cu greu se obțin informaiile necesare privind evoluia unui proces sau acuzații de la serviciile de presă. De obicei, scopul este mai repede atins dacă te adresezi înaintea termenului de judecată unuia sau mai multor avocați. Întrucat avocații nu au voie să facă reclamă directă procesului, ei sunt cei mai interesați de un bun contact cu presa. În plus, contactul cu avocații este binevenit și pentru că aceștia vă pot atrage atenția asupra unor dezbateri interesante de care se ocupă ei înșiși sau un coleg.

Într-o procuratură există aceleași probleme ca și la tribunal. Munca de presa revine procurorului șef sau unui procuror din subordine. Nu se poate spune ca acești domni ar fi ei înșiși foarte generoși cu informațiile. Din când în când, multe procuraturi trimit – din proprie inițiativă -prin fax, informații interesante pentru redactori. Dar aceasta nu a devenit încă o regulă. Este recomandabil să te prezinți și să te adresezi personal procuraturilor în timpul dezbaterilor sau pauzelor. În ciuda reținerii foarte comune a acestor autorități față de presă, veți constata că există mulți procurori amabili și dispusi să ofere informații.

Mediul și sănătatea

Fiecare subiect este de interes pentru ascultători în măsura în care le afectează viața cotidiana. Tema mediului înconjurător este importantă pentru ascultători din doua motive: pe de o parte, multe subiecte din politica locală sau din economie ating tema ecologiei. Pe lângă subiectele ecologice, mai degrabă abstracte, “ocrotirea practică” a mediului joacă un rol important în viața de zi cu zi a cetățenilor. Relatările privind temele majore de politică ecologică și informațiile permanente sunt două domenii la fel de importante ale programelor unui post de radio.

În ceea ce privește sănătatea, rolul informațiilor oferite ascultătorilor este și mai evident. Sfaturile de a duce o viață sănătoasă nu sunt doar la “modă”, ci afectează direct cotidianul ascultătorului. Chiar dacă asemenea subiecte nu sunt în sens propriu “locale” (fiind mai întotdeauna valabile și pentru persoane din alte localități), ele constituie tocmai de aceea o parte componentă importantă a relațiilor locale.

Muzica

Este tipul de grilă de programe care prinde cel mai bine în timpul vacanțelor și mai ales în periadele de vară. Acest lucru poate fi unul foarte folositor în viitor pentru creearea unor grile de programe cu o mai mare flexibilitate, adaptate omului modern cu timp puțin, mereu în mișcare, interesat în mode deosebit de latura practică și eficientă a problemelor cotidiene. Radiourile cu profil muzical sunt în general radiouri comerciale. Formatul de programe al radioului comercial nu trebuie să îl copieze niciodată pe cel al radioului comercial. Căutarea celor mai acute aspecte ale vieții socile și apropierea de ascultător trebuiesc amplificate. Ascultătorul de radio, obosit de atâtea probleme sociale, sătul de politică, exasperat de atâtea câte se întâmplă în jurul lui, ascultătorul simte nevoia refugiului în muzică, în divertisment, în sport sau propuneri pentru timpul sau liber. Radiourile comerciale sunt cele care exploatează această latură, radiouri al caror program se bazează, aproape în întregime, pe subiecte din aceste domenii, pigmentate doar cu picanterii din celelalte domenii ori subiecte șoc din paleta evenimențială. Fără eforturi prea mari în alcătuirea grilei, doar cu o anume grijă a proporțiilor și, oarecum, a momentelor zilei, se poate asigura succesul postului comercial.

Pentru radioul regional și local toate acestea își găsesc locuri diferite ca rost în grilele de programe. Pot fi emisiuni specializate, de anume întindere, plasate în zile și la ore pentru care sondajele indica predispoziția ascultătorilor către asemnea emisiuni.

Muzica rămâne, pentru orice post de radio și pentru oricare tip de grilă, preponderentă în programe, procentul ei cel mai mic nescăzând sub cincizeci la sută. Sunt importante emisiunile muzicale propriu-zise, care la radioul regional trebuie să ia în considerare toate genurile muzicale – de la muzică populară a zonei până la valorile muzicii clasice, de la preferințele bunicilor pentru romanțe sau tangouri, până la cele mai noi curente aduse în muzică de generația tânară. Foarte importantă rămâne însă muzica ,,de deservire", aceea selectată pentru programele de actualitați sau gen radio mozaic, rolul ei fiind doar aparent de separare a doua subiecte reportericești. În realitate, cu o buna colaborare între realizatorul de emisiune și ilustratorul muzical, aceasta muzică poate pregăti întroducerea într-un subiect, îl poate susține pe parcursul derularii sau îl poate completa ca idee, dând fluență emisiunii.

Reportajele despre concertele din oraș sau din cel mai important oraș apropiat, informațiile privind manifestările, interviurile despre manifestările muzicale locale și formațiile de amatori ce există pretutindeni sunt standarde firești pentru un program radio local.

În calitate de radio local, sunteți în primul rând un post de radio și abia apoi un media local. Radiourile locale se deosebesc prin conținutul programului informațional de posturile supraregionale, nu prin pretențiile reduse privind profesionalismul. Includerea în program a unor melodii nepotrivite pentru a fi transmise la radio ar avea aceleași consecințe fatale pentru un post local ca pentru orice alt program național.

Muzica populară prinde cel mai bine dacă publicul are media de vâstă peste 35 de ani. Acest gen de muzică oferă un sortiment bogat de melodii apte pentru a fi transmise la radio, deoarece sunt ușor de recunoscut și pot fi transmise în toată regiunea.

3.5 Rolul emisiunilor regionale regionale

Emisiunile și intervențiile regionale au o sarcină de program strategică și orientată înspre ascultători. Norbert Bakenhus explică în “Radioul local” care este rolul și ce funcții ar trebui să îndeplinească o emisiune la un radio regional.

Cele mai multe posturi de radio sunt obligate prin prevederile legislației în mass-media și ale diverselor decizii să facă relatări regionale. Deseori, deciziile fixează în detaliu ce spațiu trebuie să ocupe relatările regionale în întregul program sau în ce orașe sau regiuni ale zonei de emisie va avea postul birouri regionale. De regulă, această prevedere privind relatarea regională este legată de faptul că la anumite ore de emisie ele transmit în direct. Adică, în mai multe regiuni ale zonei de emisie se pot asculta la aceeași oră mai multe programe. Întrucât această regionalizare multiplică costurile de personal și tehnică ale unui minut de emisie, este evident că nici un post de radio nu-și îndeplinește cu plăcere datoria. Astfel, în trecut, toate posturile încercau să evite cât mai mult această regionalizare, pentru a nu se încărca înca din faza inițială cu alte costuri de personal și inventar. Emisiunile regionale, locurile de emisie, intervențiile regionale în direct sunt parte a unui program de 24 de ore. Conectarea tehnică separată nu este conștientizată de foarte multi ascultători. Nici unul dintre ei nu face diferența între a asculta “regional” și “național". Un ascultător nu percepe o emisiune regionalizată altfel decât un reportaj transmis la scară națională, dintr-un anumit oraș.

Faptul că într-un studio regional multe întrebări și telefoane primite de la ascultători survin în timpul emisiunilor regionale nu trebuie să ne înșele și să credem că doar o minoritate foarte redusă ascultă conștient emisiunile regionale. Pentru ascultători, un program radio este un întreg la care apelează în orice moment al zilei.

Această utilizare a radioului și perioada scurtă de timp în care un ascultător rămâne pe aceeași lungime de undă determină fiecare post să-și contureze un profil inconfundabil pentru a înlesni ascultătorului recunoașterea imediată a programului. Câteva jingle-uri (elemente de program scurte, melodii des folosite) și semnalele de recunoaștere (ID's) contribuie la formarea acestui profil, la fel și stilul specific de prezentare, deseori sever fixat. Scopul este ca întregul produs să fie uniform în toate formele sale de manifestare (Corporate Identity – CI). Aceasta inseamnă, de exemplu, că panourile sau afișele pentru manifestările organizate de post nu pot fi nici ele alcătuite complet diferit în text și layout față de un comunicat oarecare de presă sau o știre diversă on-air. Dacă un post se prezintă în exterior ca fiind de divertisment, are umor, este prietenos, este direct și cu emisiuni vioaie, atunci nici textele de moderare sau intervențiile nu trebuie să fie aride și melancolice.

În cazul unui post de radio, un program (deci “produsul") trebuie să-și corespundă și să fie unitar. Aceasta nu înseamnă că orele de emisie trebuie să fie toate la fel. Exemplu: o emisiune satirică distractivă ar putea suna absolut diferit de programul zilnic “normal", dar s-ar constitui apoi într-o formatoare de imagine în sens favorabil întregului produs: postul este glumeț, obraznic, altfel decât celelalte.

Pentru emisiunile regionale, acest fapt înseamnă că ele trebuie să armonizeze oferta de subiecte cu stilul de prezentare al întregului program. Trebuie să se potrivească cu ceea ce ascultătorul denumește “stilul specific" al postului.

Chiar dacă un întreg post național (cu toate elementele de program, toate redacțiile, toate activitățile on și off-air) concurează cu alții, iar preferințele ascultătorilor depind în primul rând de oferta muzicală, un program se poate individualiza față de concurenții săi și prin programul vorbit. O mare parte a elementelor utilitare și a intervențiilor duc la o apropiere de ascultători. Studiourilor regionale le revine astfel ca sarcină o strategie de program. Acest fapt nu afectează în primul rând părțile de program regionalizate, ci mai ales marea majoritate a relatărilor regionale ale corespondenților incluse în “întregul program". Pentru a crea această impresie pregnantă a imaginii, este de dorit ca ascultătorii să audieze intervenții din diversele regiuni.

Relatarea la nivel național din studiourile corespondenților regionali are o mare importanță mai ales în cazul evenimentelor de actualitate. Un incendiu puternic sau o demonstrație împotriva arsenalului nuclear prezintă interes pentru întreaga țară. Același lucru este valabil și în cazul diverselor intervenții de divertisment din programele magazin. În cazul acestor subiecte, transmisia națională trebuie să fie prioritară. De aceea, studiourile regionale sunt de neînlocuit, în calitate de corespondenți aflați la fața locului. Să regionalizezi transmiterea acestor programe ar însemna să interzici, unei mari părți a ascultătorilor, accesul la astfel de informații.

Ca unități separate, emisiunile regionale au o mare importanță, mai ales în domeniul informațiilor utilitare. În cazul informațiilor importante pentru cotidianul ascultătorilor, transmiterea națională ar prezenta pierderi mari. Cotidianul este în continuare foarte legat de local. Informațiile privind organizarea timpului liber, ambuteiajele de circulație sau frecventarea cafenelelor au șanse mari de succes doar în emisiunile regionale (sarcina orientată înspre ascultători). Radioul regional este un radio utilitar.

Succesul unei relatări regionale calificate nu poate influența semnificativ numărul de ascultători. Cine vrea să conducă spre succes un post regional cu arie de acoperire redusă, nu ar trebui să mizeze tocmai pe “cartea regională". Importanța regionalizării este mult mai subtilă, mai indirectă și nu poate fi definit precis de ascultători (de exemplu, în sondaje, chestionare). Iar cine mizează doar pe exemplele de succes dovedite (muzică, moderare, informație utilitară) ratează o șansă.

Capitolul 4. Studiu de caz. Radio Oltenia Craiova

4.1 Istoric

„Radio Craiova reprezintă postul regional al Societății Române de Radiodifuziune înființat în anul 1954. Aria de emisie a postului cuprinde și zona de vest a Munteniei, respectiv județele Argeș, Dâmbovița, Teleorman, Giurgiu. Poate fi recepționat, de asemenea în condiții destul de bune, de către românii din nord-vestul Bulgariei și cei de pe Valea Timocului. 

Astăzi, Studioul Teritorial Radio Romania Oltenia – Craiova este o unitate funcțională autonomă, fără personalitate juridică, în cadrul Departamentului Producție Editorială și face parte din Rețeaua Studiourilor Teritoriale. Studioul este ordonator secundar de credite, are dreptul de a realiza venituri proprii pentru susținerea și dezvoltarea activității și i s-au acordat competențe în domeniul tehnic, economic, comercial, administrativ, financiar precum și delegare în probleme juridice.

Publicul țintă cuprinde persoanele adulte , între 30 și 60 de ani, care doresc să aibă o bună informare asupra problemelor de actualitate din țară și din lume, dar mai ales asupra vieții politice, economice, sociale și culturale din zona de audiență. Radio Craiova reprezintă postul pe locul 4 la nivel național la notorietate între radiourile românești, după Radio România Actualități, Europa FM și Pro FM.

Ín cadrul fluxurilor informative de la Radio Oltenia Craiova ponderea o au buletinele de știri regionale, 16 zilnic, la care se adaugă 4 radiojurnale preluate de la Radio România Actualități, realizând o structură asemănătoare unui canal specializat pe știri.

Știrile regionale prezintă evenimente din domeniile: politic, economic, social, ínvătământ, cultural și sport petrecute în cele 8 județe de audiență ale postului – Argeș, Dolj, Giurgiu, Gorj, Mehedinți, Olt, Teleorman și Vâlcea.

Prin emisiunea socială “ Studioul Cetățeanului”, difuzată în zilele de luni până vineri ale săptămânii, Radio Craiova este în contact permanent cu ascultătorii, din dorința de a încerca – și de foarte multe ori reușeste- să preia problemele cetățeanului pentru a le prezenta factorilor de răspundere din teritoriu spre rezolvare. Legătura dintre autoritățile locale și cetățean se face prin Radio Craiova, care în egală măsură se află în casele ascultătorilor cât și în instituțiile descentralizate ale statului realizând dialoguri în direct, între ascultători și reprezentanții acestora.O atenție deosebită este îndreptată către un segment important de ascultători: pensionarii; problemele lor sunt mediatizate în emisiunea “A doua tinerețe”. Se caută rezolvări pentru situațiile dificile exprimate de cei de vârsta a treia.

Prin rubricile: “Oful Ascultătorului” și “Răspundem Ascultătorilor”, cetățenii își pot prezenta problemele personale sau colective și primesc răspunsuri autorizate în proxima ediție a emisiunii. Emisiunea se adresează unui important segment de ascultători, 18- 80 de ani, acesta fiind motivul audienței de care se bucură și este realizata cu profesionalism de echipa de redactori” Radio Craiova este unul din posturile care este cel mai bine pus la punct din punct de vedere al organizării.

4.2 Audiența

Conform datelor obținute de la Institutul național de Statistică în anul 2011, în Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia, populația era de 2 237 073 persoane (10,5% din populația țării), persoanele de 15 ani și peste reprezentând 85,9% din populația totală (84,9% la nivel național).

Din populația totală a Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, persoanele în vârstă de muncă (15-64 ani) dețineau o pondere de 69,5% (70,0% la nivel național).

Din populația de 15 ani și peste, 53,3% erau persoane ocupate, 3,9% erau șomeri BIM și 42,8% erau persoane inactive, față de 50,3% persoane ocupate, 4,0% șomeri BIM și 45,7% populație inactivă, la nivel național.

Din numărul total al persoanelor active, 55,4% erau de sex masculin, iar 44,6%, de sex feminin. In mediul rural domiciliau 54,4%, iar în mediul urban 45,6%.

În anul 2011, distribuția populației ocupate după nivelul de instruire evidențiază faptul că majoritatea (49,4%) era formată din absolvenți ai învățământului liceal (inclusiv treapta I) și profesional. Dintre persoanele ocupate de sex masculin, cele mai multe (57,0%) au absolvit licee și școli profesionale, în timp ce în rândul persoanelor de sex feminin o pondere semnificativă (57,5%) o dețineau absolventele învățământului liceal (inclusiv treapta I) și gimnazial.

În totalul populației ocupate, persoanele cu studii universitare au deținut o pondere de 14,7%, iar absolvenții învățământului postliceal și tehnic de maiștri au reprezentat 4,7%.

Persoanele cu nivel scăzut de instruire (gimnazial, primar, fără școală absolvită) au reprezentat 31,2% din totalul persoanelor ocupate; dintre acestea, 94,1% locuiau în mediul rural și 56,1% erau femei.

Din analiza structurii populației ocupate prin prisma statutului profesional rezultă că salariații continuă să dețină cea mai mare pondere (50,6%). Lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați reprezentau împreună 48,7% din populația ocupată (Figura 3).

Pe sectoare de activitate ale economiei naționale se observă că în regiunile de dezvoltare Nord – Est și Sud – Vest Oltenia s-au înregistrat cele mai mari ponderi ale persoanelor care lucrau în sectorul agricol (48,9% și respectiv 47,7%).

Aria pe care se recepționează Studioul Teritorial Radio România Oltenia – Craiova este cea a județelor din Oltenia (Dolj, Olt, Mehedinți, Vâlcea și Gorj), dar se recepționează bine și in județele Argeș, Giurgiu și Teleorman precum și în zone din nord vestul Bulgariei și Valea Timocului Sârbesc.

În această arie competiția media este acerbă, existând, cu excepția Radio România, 12 posturi de radio locale si recepționându-se toate posturile de radio cu acoperire națională (trei dintre ele având subredacții în zonă).

Principalii competitori ai Studioului Teritorial Radio România Oltenia – Craiova sunt: Kiss FM, Radio România Actualități, Europa FM și PROFM după cum reiese din Rezultatele Studiului de Audiență Radio 2012, efectuat de Asociația pentru Radio Audiență.

Conform rezultatelor celui mai recent studiu de audiență, primul val 2012, urban-rural, cota de piață este de 29,9% (Figura 4.1), ceea ce ne plasează pe poziția de lider de audiență în zonă. Se constată, față de aceeași perioadă și aceleași condiții ale cercetării din anul 2011 (tot primul val de audiență) o creștere de 3,2% (Figura 4.2). Această creștere a fost înregistrată în condițiile în care la Studioul Teritorial Radio România Oltenia-Craiova se manifestă o criză de personal accentuată în ultimii ani de pensionări și, din păcate, decese.

Figura 4.1 Audiența Urban- Rural

Figura 4.2 Evoluția audienței comparativ cu celelalte posturi radio

O altă analiză a emisiunilor difuzate de Studioul Teritorial Radio România Oltenia – Craiova și a locului pe care acesta îl ocupă în preferințele publicului ascultător a fost realizată pe 31 mai anul curent de către Institutul de Sondare a Opiniei Publice al SC Beladi SRL Craiova. La focus -grup au participat 10 persoane care ascultă posturi de radio și care se înscriu în categoria publicului Radio Oltenia Craiova. Ei au fost solicitați să răspundă unor întrebări legate de obiceiurile de ascultare (emisiuni, tronsoane orare, mod de ascultare, prezentatori), să realizeze o analiză SWOT a postului de radio, să realizeze portretul ascultătorului și nu în ultimul rând să facă recomandări și sugestii pentru îmbunătățirea emisiunilor.

Din sondajul ARA reiese că Studioul Teritorial Radio Romania Oltenia – Craiova se clasează pe primul loc în preferințele publicului ascultător.

La finalul sesiunii de lucru cu participanții la focus grup s-au desprins următoarele concluzii:

– Persoanele tinere ascultă pentru muzică și știri

– Persoanele peste 40 de ani pentru a se relaxa și pentru a se informa

– Se remarcă încrederea în informațiile oferite de către radioul nostru

– Audiența Studioului Teritorial Radio România Oltenia – Craiova este mai mare în rândul celor peste 40 de ani

În legătură cu posturile de radio ascultate s-a observat că Europa FM este postul național preferat, fiind ascultat de 6 dintre cei 10 participanți la focus grup, iar Studioul Teritorial Radio România Oltenia – Craiova ocupă primul loc în topul preferințelor ascultătorilor de radio locale, acesta fiind inclus în categoria posturilor de radio generalist și publice.

În ceea ce privește tronsoanele orare, emisiunile și realizatorii s-au desprins următoarele

concluzii:

– Cele mai ascultate emisiuni sunt Bună dimineața Oltenia și Radio Melodii

– Emisiunile cu cea mai mare notorietate sunt Teatru Radiofonic și Povestea serii

– Emisiunea Radio la purtător este o emisiune ascultată, dar din aceasta sunt prinse doar frânturi din cauza orei de difuzare

– Internetul ca mijloc de ascultare este folosit doar în cazuri excepționale

Coroborând cele doua surse, valul 1 de audiență 2012 și studiul focus-grup, putem face o clasificare a emisiunilor Studioului Teritorial Radio România Oltenia – Craiova în topul preferințelor publicului ascultător nu înainte de a preciza, încă odată, că emisiunile noastre se află, tot timpul zilei, pe locul 1 total urban-rural.

4.3 Analiza SWOT a Radio Oltenia Craiova comparativ cu principalii competitori

Principalii competitori ai Radio Romania Oltenia Craiova sunt: Kiss FM, Radio Romania Actualități, Pro FM, Europa FM și Radio ZU conform datelor ARA.

Kiss FM

A fost lansat pe 5 noiembrie 2003 în urma deciziei de renunțare la brandul Radio Contact. Postul are acoperire națională emițând în București și in 40 de stații locale.

Formatul postului este Contemporary Hit Radio (Sursa: ro.wikipedia.org/wiki/Kiss_FM).

Puncte tari

– Formatul de programe pornește de la nevoile publicului comercial;

– Campanii de promovare variate adresate mai multor categorii de public;

– Utilizarea unor vedete cu succes la publicul comercial;

– Rețeaua națională a dus la creșteri de audiență;

– Promovare agresivă – on air și off air;

– Dinamismul moderatorilor.

Puncte slabe

– Format de programe ușor de copiat;

– Necesitatea continua de investiții pentru a susține active campaniile;

– Imposibilitatea de a atrage publicul mai în vârstă ;

– Lipsa unor materiale „grele" – anchete – și de continuare – follow-up;

– Necunoașterea nevoilor de informare regională.

Pro FM

A început să emită pe 15 aprilie 1993 iar din septembrie 2010 și-a extins rețeaua cu acoperire în întreaga țară. În anul 2008 Pro FM a lansat divizia de radiouri exclusiv on line ,ce deține peste 20 de posturi on-line specializate pe diverse genuri muzicale (gold, rock) sau pe diverse targeturi.

Puncte tari

– Susținere financiară datorată apartenenței la trustul Media PRO

– Știri interconectate între Pro Fm, Pro Tv, Acasă Tv.

– Radiourile exclusiv on-line diversificate ca stiluri

– Extinderea acoperirii la nivel național ceea ce a adus un plus de audiență

Puncte slabe

– Structura de programe simplă,ușor de copiat;

– Echipa redacționala redusă;

– Punerea în evidență a unor realizatori;

– Necunoașterea nevoilor de informare regional;

– Lipsa unei identități proprii.

Europa FM

S-a lansat pe data de 26 mai 2000 și face parte din rețeaua Lagardere (sursa www.europafm.ro). Este primul post de radio privat care are acoperire națională. Formatul Europa FM este unul generalist care conține știri obiective și cea mai bună muzică din '80 pană azi.

Puncte tari

– Campanii masive de promovare;

– Acoperirea teritorială;

– Dinamismul moderatorilor.

Puncte slabe

– Tendința de a se pune accentul doar pe știri și muzică ceea ce poate dăuna unui post de radio cu format generalist;

– Necunoașterea nevoilor de informare regională;

– Dependența de vedetele postului.

Radio Zu

S-a lansat pe data de 29 septembrie 2008 si aparține trustului Intact Media. Radio Zu merge pe formatul Contemporary Hit Radio.

Puncte tari

– Utilizarea unor vede cunoscute din televiziune ceea ce sporește notorietatea;

– Format de programe adaptat publicului comercial;

– Promovare agresivă – on air și off air;

– Atragerea ascultătorilor prin concursuri cu premii consistente.

Puncte slabe

– Format de programe ușor de copiat;

– Nevoia continuă de investiții pentru a susține activ campaniile;

– Lipsa unor materiale „grele" – anchete – și de continuare – follow-up;

– Necunoașterea nevoilor de informare regională.

Radio Oltenia Craiova

Oportunități:

– Apropierea de ascultători

– Transmiterea informației regionale

– Varietatea programelor

– Apartenența la o corporație puternică

Amenințări:

– Lipsa delimitării clare a competențelor

– Lipsa de motivare a angajaților

– Lipsa incisivității și concurenței interne.

4.4 Propuneri în vederea creșterii audienței.

1.Acoperirea teritoriului cu semnal radio mai bun

Sunetul se formează pe întreg lanțul de transmisie, de la sursa primară pană în receptorul radio și trebuie măsurat/ procesat în toate punctele de transfer de pe o cale pe alta.

În vederea elaborării unui set de soluții în scopul dezvoltării acestui segment care, fără îndoială, este unul vital în vederea creșterii audienței, a calității serviciilor oferite și nu numai, am colaborat cu personal de specialitate care mi-a furnizat informațiile referitoare la elementele tehnice și logistice necesare.

– În studiourile de producție, trebuie acordată atenție egalizării/prelucrării semnalelor audio provenite din diferite surse (microfon, CD, arhivă, reporter, etc.) astfel ca produsul rezultat să aibă un sunet uniform, înscris în parametrii prestabiliți;

– Studioul de emisie trebuie să furnizeze un sunet constant și procesat corespunzător, indiferent de sursa de program (studio voce, studio producție, content muzical, transmisie live sau retransmisie), pregătit procedurii de transport către emițător;

– Sunetul trebuie procesat la intrarea fiecărui emițător din rețea pentru a reface pierderile suferite la transportul său și în același timp să confere "semnătura" Radio România Oltenia Craiova pentru ascultător.

– Procesorul AM, prin setările de voce, trebuie să ducă la creșterea inteligibilității acesteia, chiar și în cazul unui semnal mai slab la recepție, sau cu interferențe. Controlând corespunzător frecvențele bass, poate scădea puterea consumată la emisie. Pentru emisia în unde scurte se poate face o programare zi/ noapte (când cresc semnificativ reflexiile ionosferice) a procesării.

– Procesoarele din rețeaua FM trebuie, obligatoriu, să fie identic presetate ca program.

– Programele generaliste au nevoie de un sunet mai consistent, pregnant, în timp ce cele de muzica clasică de unul ultra-transparent, cu protejarea subpurtătoarei RDS.

– Semnalul audio poate fi monitorizat, odată cu cel de radiofrecvență la emisie, dar și în diverse puncte ale zonelor de serviciu.

2. Înființarea unui compartiment marketing – comunicare

În cadrul studioului de radio menționat nu există un compartiment Marketing – Comunicare. După cum reiese și din caietul de sarcini există doar Compartimentul Redacțional, Compartimentul Tehnic și Compartimentul Economico-Administrativ. Acest compartiment ar avea, odată înființat, următoarele sarcini și atribuții:

– Transmiterea, cu vizibilitate multiplă, a tuturor intențiilor, capacităților productive și rezultatelor societății, în scopul creșterii notorietății, audienței, credibilității și asigurării prezenței Studioului Teritorial de Radio România Oltenia Craiova în topul furnizorilor de servicii media din zonă;

– Elaborarea unui concept de utilizare a instrumentelor de comunicare în funcție de scop și public;

– Elaborarea unei strategii clare de promovare a postului și a produselor editoriale;

– Analiza ofertelor de parteneriat și a oportunităților conținute;

– Prospectarea oportunităților neexploatate și identificarea prin selecție a parteneriatelor necesare și utile.

Pe componenta de marketing obiectivul fundamental este acela de identificare a publicul țintă în conformitate cu misiunea organizației, printr-o viziune uitară și coerentă. Direcțiile strategice de urmat vor fi următoarele:

– Identificarea pieței concurențiale;

– Elaborarea strategiei anuale, cu obiective specifice, măsurabile, abordabile, realiste și încadrabile în timp (SMART), în considerarea interdependenței acestora cu obiectivele compartimentelor din cadrul Studioului Teritorial de Radio Romania Oltenia Craiova;

– Dezvoltarea activității de cercetare cantitativă/calitativă în scopul îmbunătățirii, dezvoltării produselor radiofonice și adaptarea acestora la nevoile și așteptările publicului ascultător;

– Identificarea modalităților de diversificare a publicului actual;

– Impunerea, prin mijloace ofensive, a produselor de calitate a Studioului Teritorial de Radio Romania Oltenia Craiova pe piața concurențiala;

– Încheierea unor parteneriate de retransmitere a programului Studioului Teritorial de Radio Romania Oltenia Craiova;

– Identificarea unor teme majore pentru campanii pe care Studioul Teritorial de Radio Romania Oltenia Craiova să le inițieze și coordoneze;

– Identificarea unor modalități de promovare agresivă a site-ului radio.

În ceea ce privește comunicarea se disting ca subdomenii ale acestei arii de activitate:

– Comunicarea internă (procesele comunicaționale din interiorul instituției);

– Comunicarea publică (schimburile informaționale pe care Radio Craiova le are cu publicul extern);

– Comunicarea instituțională (raporturile pe care instituția le va oficia cu organizații partenere).

Comunicarea internă

Extrem de importantă, la nivelul Studioului Teritorial Radio România Oltenia-Craiova, comunicarea internă a avut de suferit din varii motive. Tocmai de aceea pe viitor comunicarea trebuie sa aibă loc fără încetare și prin orice mijloace.

Comunicare-marketing:

– Stabilirea, formalizarea și informarea privind regulile și posibilitățile de comunicare interna, atât pe orizontala cât și pe verticală;

– Asigurarea unui circuit constant al informației, prin feed-back bidirecțional, la/între toate nivelurile ierarhice.

Obiectivul constă în faptul că informarea trebuie să fie transparentă, eficientă și promptă, în procesul decizional în vederea obținerii rezultatelor scontate.

Comunicarea publică

Comunicarea publică presupune dezvoltarea deprinderilor de comunicare managerială între culturi organizaționale diferite (regionale, naționale și de ce nu, internaționale) Direcțiile strategice principale sunt:

– Elaborarea unui concept de utilizare a instrumentelor de comunicare în funcție de scop și public (media, direct, outdoor, comunicate, site);

– Revitalizarea site-ului Radio Oltenia Craiova;

– Informarea eficientă, pe toate căile, a beneficiarilor în vederea conștientizării importanței serviciului public de radiodifuziune;

– Întărirea credibilității interne și externe a organizației;

– Asigurarea transparenței sistemului de decizii;

– Asigurarea unui dialog permanent cu sindicatele astfel încât, pe viitor, sa fie atenuate eventualele conflicte de munca ce altfel ar putea degenera și duce la procese.

Ca și obiectiv, se are în vedere transmiterea, cu vizibilitate multiplă, a tuturor intențiilor, capacităților productive și rezultatelor societății, în scopul creșterii credibilității, notorietății, audienței și asigurării prezenței organizației în topul furnizorilor de servicii media și culturale.

3. Modernizarea și promovarea site-ului internet

În ceea ce privește atragerea ascultătorilor spre site-ul Studioului Teritorial Radio România Oltenia-Craiova trebuie precizat că una dintre cele mai importante modalități de promovare a zilelor noastre este promovarea online. Se pune din ce in ce mai mult accentul pe promovarea din mediul virtual în sprijinul acesteia venind echipamentele dotate cu tehnologie de ultima generație (laptopuri, tablete, telefoane mobile) nelipsite din viața tinerilor din ziua de astăzi și nu numai.

Pentru a putea atrage un număr mare de vizitatori pe site-ul nostru este nevoie ca acesta să fie pliat pe cerințele și nevoile de informație și nu numai.

Propuneri

– Crearea de permanentă interactivitate între vizitator și site oferindu-i celui din urmă motive să-și petreacă un timp mai îndelungat în spațiul nostru virtual;

– Ilustrarea evenimentelor cu fotografii de la fața locului;

– Adăugarea de către realizatorii de emisiuni a unor descrieri detaliate a emisiunilor din grila curentă a postului nostru;

– Inserarea unor materiale audio și ilustrarea cu fotografii din emisiunile unde sunt prezenți invitați în cabină;

– Crearea unei arhive audio și foto a celor mai importante emisiuni și evenimente;

– Crearea unui chat unde ascultătorii să poată interacționa în mod direct cu moderatorii astfel încât primii să se simtă parte integrantă a postului nostru de radio;

– Structurarea site-ului într-un mod explicit astfel încât vizitatorul să aibă acces ușor la

informația care îl interesează;

– Crearea unor parteneriate media online care să-i asigure vizitatorului posibilitatea accesării rapide a altor domenii de interes și revenirea pe site-ul nostru.

Prezintă o deosebită importanță și promovarea lui. Modalități de promovare a site-ului:

– Menționarea repetată a site-ului în cadrul programelor/emisiunilor proprii cu trimitere la adresa site-ului;

– Instalarea unor bannere care să conțină adresa site-ului , la toate evenimentele unde Radio Romania Oltenia Craiova este coorganizator sau partener media, la diverse manifestări ale altor instituții;

– Promovarea site-ului în mass-media locală;

Parteneriate de promovare reciprocă a site-ului cu instituții de marca din regiune și nu numai.

4. Colaborări interdepartamentale si parteneriate

a. Colaborarea cu Camera știrilor

Un aspect al activității redacționale care trebuie îmbunătățit este cel care ține de traseul informației către și de la Camera știrilor. Teoretic și practic nu ar trebui difuzat nici un produs radiofonic din care să nu se poată extrage cel puțin o știre. În aceste condiții nici la camera știrilor, nici la responsabilul cu actualizarea site-ului nu ajung știri din redacție, din nou cu mici excepții.

Între Camera știrilor, redacție si site ar trebui un schimb permanent de informații astfel încât Studioul Teritorial Radio România Oltenia-Craiova să devina principalul furnizor de informații în zonă ducând la fidelizarea și creșterea audienței.

b. Colaborarea cu departamentul tehnic

În ceea ce privește colaborarea cu departamentul tehnic se impune o mai bună comunicare a problemelor care apar și a modalităților de rezolvare. Tendința actuală este aceea de a da vina unii pe alții in loc de a căuta soluții și modalități de perfecționare astfel încât greșelile și erorile să nu mai apară.

c. Colaborarea cu compartimentul economic

Legat tot de colaborarea interdepartamentală cred că ar trebui o abordare mai transparentă a bugetelor astfel încât toata lumea să înțeleagă cât de prețios este fiecare minut de emisie și cum se regăsesc în el toate cheltuielile studioului. În acest fel s-ar înțelege că fiecare trebuie să fie eficient și performant indiferent de poziția pe care o ocupă in ierarhia studioului.

d. Parteneriate

În privința parteneriatelor am prezentat anterior importanța înființării unui compartiment comunicare marketing. Împreună cu acesta trebuie stabilit, anual, calendarul evenimentelor din Oltenia (cele previzibile) și analizate și acceptate acele parteneriate care să aducă maxim de vizibilitate și să contribuie la creșterea notorietății Studioului Teritorial Radio România Oltenia-Craiova.

Toate acestea trebuie să ducă la menținerea Radio Oltenia în poziția de lider de piață în zona de audiență.

Concluzii

În urma unei analize teoretice, analiză ce se aplică mai mult sau mai puțin practic, radioul public și mai ales radioul public regional este deosebit de important și relevant social pentru ascultătorii săi. Fiind una din invențiile cu care suntem atât de obișnuiți, lipsa bruscă sau dispariția radioului public de pe piața ar lăsa un gol greu de completat de către radiourile comerciale.

Tipul de programe ale unui post național este cel cu programul cel mai variat. Segmentele de public țintă sunt mult mai variate decât în cazul precedentelor două tipuri de instituții radio, structura programului fiind mult mai complexă. Prin cele cinci canale ale sale (actualități, cultural, tineret, muzical și internațional), constituie umbrela de informare pe întregul teritoriu național și pentru o parte a românilor din afara granițelor. Prin prestigiul pe care și 1-a căpătat în timp, prin capacitatea redacțională și tehnică de racordare la cele mai importante evenimente din țară și din lume, profesionalismul oamenilor de bază, se constituie în mijlocul oficial cel mai autorizat de informare, oferind, concomitent, alternative de programe culturale, muzicale și de divertisment. Radioul public regional și local, ca parte componentă și complementară a radioului public național, reprezintă o entitate care s-a coagulat în ultimii ani, deși existența posturilor regionale de radio se apropie de cinci decenii. Cele șapte posturi regionale acoperă, aproximativ câte o provincie istorică, ceea ce le conferă trăsături cu totul aparte. Acestora li se adaugă, deocamdată, și trei posturi locale. Postul de radio regional este postul de radio cu o arie de emisie pe o regiune geografică extinsă. În grila de programe varietatea ocupă un loc mai important în comparație cu radioul local. Totodata publicul țintă este mult mai mare și mai extins. Programele sunt mai complexe și mai generale deoarece targetul este mai larg și mai variat Postul de radio local emite într-o singură localitate sau într-un singur oraș, publicul fiind format din segmentele respectivei populații. Grila de programe se caracterizează prin diversitate iar programele sunt adaptate publicului țintă.

Actualitățile reprezintă cel mai important "ingredient" al grilei de program și asta pentru că radioul este cel mai rapid mediu de informare a oamenilor din regiune în ceea ce privește evenimentele cu caracter regional.

Specificul Radio Oltenia Craiova este informarea și educarea publicului, emisiunile sale bazându-se în principiu pe actualitate și cultură.

Radio Oltenia Craiova are o foarte mare audieță atât în mediul rural, cât și în cel urban mai ales în rândul ascultătorilor care sunt oameni în vârstă.

Criteriul – nivel de cultură – se regăsește în emisiunile realizate pentru oameni cu studii medii sau superioare, fără o departajare clară, deoarece accesul la aceste emisiuni nu este limitat, dar receptarea poate să fie diferită. De acest criteriu se ține cont la plasarea emisiunilor de un anumit timp în punctul orar optim de audiență.

Radio Oltenia Craiova difuzează pe parcursul unei zile mai multe emisiuni magazin încadrându-le într-un program zilnic de durată. Sunt folosite pentru difuzarea acestor emisiuni spațiile din program care au o audiență maximă, primele ore ale dimineții, cele de după amiază și orele de seară târzii, în general cele afectate cât mai puțin de programele televiziunilor.

Bibliografie

1. Haas, Michael H., Uwe Frigge, Gert Zimmer, Radio management – Manualul jurnalistului de radio, Editura Polirom, Iași, 2001

2. Pospai, Mircea, Verman, Gheorghe Jurnalism la radioul regional și local Editura Universității “Lucian Blaga”,Sibiu, 2005

3. Bakenhus, Norbert Radioul local – Ghid practic pentru jurnalisti Editura Polirom, Iași, 1998

4. Coman, Mihai Manual de Jurnalism: Tehnici fundamentale de redactare Editura Polirom, București, 2005

5. Randall, David Jurnalistul Universal: Ghid practic pentru presa scrisa Editura Polirom, 2007

6. Traciuc, Vasile Jurnalism Radio Editura Tritonic București 2003

7. Bertrand, Claude – Jean Introducere inpresa Editura Polirom 2001

8. Joanescu, Irene Radioul modern – Tratarea informației și principalele genuri informative Editura All, București 1999

9. Grosu Popescu, Eugenia, Jurnalism radio – Specificul radiofonic, Editura Teora, București, 1998

Anexa 1. Grila de programe Radio Oltenia Craiova

Grila de programe Radio Craiova

LUNI-VINERI

06:00 – LA PORTILE ZILEI-Ora satului

06:05 –Info ROC, meteo, trafic

06:15 – Luni – Luni, după duminică

Marti – Au plecat olteni la piață

Miercuri – Sfaturi pentru gospodari

Joi – Au plecat olteni la piață

Vineri – Sfaturi pentru gospodari

06:25 – File de calendar popular

06:30 – Informații din lumea satului

06:35 – Sfatul medicului

06:45 – Din vatra satului – corespondențe din judetele :Vîlcea, Argeș, Olt, Gorj

06:55 – Publicitate, Promo

07:00 – Radiojurnal – preluat de la Radio România Actualități; Știri regionale, meteo, trafic, Publicitate, Promo

07:40 – MATINAL ROC

07:42 – Refrenul dimineții

07:45 – Ziua de astăzi în timp

07:48 – Curs valutar

07:50 – Corespondențe din judete

08:00 – Știri regionale, Meteo, Sport, Publicitate

08:10 – Invitat la matinal

08:20 – Revista presei

08:30 – Știri economice

08:33 – Refrenul dimineții

08:35 – Corespondențe pe scurt

08:45 – Tur de orizont la Inspectoratele județene de poliție

09:00 – INFO RADIO OLTENIA, METEO, TRAFIC, Publicitate, Promo

09:15 – Actualitatea culturală, Limba noastră, Remember matinal, Refrenul dimineții

09:30 – Album folcloric

09:55 – Publicitate, Promo

10:00 – Matinal ROC în direct cu România -DE ZECE ORI ROMANIA

11:00 – Știri regionale, meteo, Publicitate, Promo

11:05– STUDIOUL CETAȚEANULUI

Luni : Ora I – O problemă pe zi, 2 minute despre Europa, Răspundem ascultătorilor, Bursa locurilor de muncă, Poveste de succes

Ora II –  A doua tinerețe

Marti : Ora I  – O problemă pe zi, Reporter la ghișeu, Social în actualitate, Medicul nostru

Ora II – Invitat în studiou

Miercuri : Ora I – O problemă pe zi, 2 minute despre Europa, Noutăti legislative, Protecția consumatorului

Ora II – Ora afacerilor

Joi : Ora I – O problemă pe zi, Social în actualitate, Aproapele nostru, Civica

Ora II – Invitat în studiou

Vineri : Ora I – O problemă pe zi, 2 minute despre Europa, Femeia eterna poveste

Ora II – Magazin european

12:55 – Publicitate, Promo

13:00 – Radiojurnal – preluat de la Radio România Actualități; știri regionale, meteo, trafic, Publicitate, Promo

13:30 – FOAIE VERDE MAGHIRAN – muzica populară românească

14:00 – Știri regionale, meteo, trafic

14:03 – RADIO CRAIOVA MOZAIC

Luni – 14:10 – Evenimentul cultural al Olteniei

14:20 – Poezia anotimpurilor

14:40 – Concurs RCM

14:50 – Omul sfinteste locul

15:10 – Invitatul special al editiei

15:20 – A saptea artă – actualitate cinematografică

15:30 – Invenții și inovații

Marti – 14:10 – Evenimentul cultural al Olteniei

14:20 – Olteni europeni

14:40 – Concurs RCM

14:50 – Luminile rampei

15:10 – Invitatul editiei

15:20 – Conexiuni

15:30 – Armonii, armonii  … – interpreți romani de muzică ușoară

Miercuri – 14:10 – Evenimentul cultural al Olteniei

14:20 – Microenciclopedie radio

14:40 – Concurs RCM

14:50 – Fonoteca de aur

15:10 – Invitatul editiei

15:20 – Uniunea Europeană – aderare și postaderare

15:30 – Altceva … la fel – o melodie în două sau mai multe interpretări

Joi – 14:03 – Galeriile Radio Arts / Cafeneaua oamenilor de cultură

14:40 – Concurs RCM

15:10 – Sfaturi pentru suflet – dialoguri cu oamenii de cultură pe teme de confort spiritual

15:20 – Scriitori la microfon

15:30 – Artele plastice în Oltenia / Multiplicatorii de informație europeană

Vineri – 14:10 – Evenimentul cultural al Olteniei

14:20 – Tonomat cu … – interpreti de muzică usoară

14:40 – Concurs RCM

14:50 – Pe meridianele lumii – rubrică de actualităti mondene

15:10 – Invitatul editiei

15:20 – Invitatie pentru weekend

15:30 – Agenda culturală

16:00 – Radiojurnal – preluat de la Radio Romania Actualitati; știri regionale, Meteo, Sport, Trafic, Publicitate, Promo

16:30 – Actualitatea in 60 de minute

17:30 – Radio melodii – program muzical realizat la cererea ascultatorilor

18:00 – Radiojurnal – preluat de la Radio Romania Actualitati; știri regionale, Meteo, Sport, Publicitate

18:30 – Radio melodii

19:30 – LA ZI IN VIATA PARTIDELOR PARLAMENTARE

19:50 – Noapte bună, copii

20:00 – INFO ROC – Sinteza zilei

20:10 – FLUXUL EMISIUNILOR CULTURALE

Luni – Panoramic european

Marti – Historia magistra vitae

Miercuri – Convietuiri

Joi – Fonoteca de aur

Vineri – Patrimoniu

20:30 – Luni: – Autostrada ROC

Marti – Student club

Miercuri – Orizont cultural

Joi – Vedete în devenire

Vineri – Amfiteatrul tinereții

22:00 – Radiojurnal – preluat de la Radio Romania Actualitati

22:15  – Luni – Teatru radiofonic / Jazz fara pretentii

Marti – Masina de muzica

Miercuri – Romanța veșnic tânără

Joi – Seara melomanului

Vineri – Amfiteatrul tineretii

SÂMBĂTĂ

06:00 – VIATA SATULUI

06:05 – INFO ROC, meteo, trafic

06:25 – File de calendar popular

06:30 – Știri agrare

06:55 – Publicitate, Promo

07:00 – Radiojurnal – preluat de la Radio Romania Actualitati; Știri regionale, Meteo, Trafic, Publicitate, Promo

07:30 – România de nota zece

08:00 – Duplex ROC-Antena Satelor

09:00 – INFO ROC, meteo, trafic, Publicitate , Promo

09:15 – De vorba fara catalog

10:00 –  Foaie verde maghiran- reluarea ediției de luni

10:30 – Din fonoteca unui meloman-emisiune preluată de la București

11:00 – Muzică si sport – emisiune de actualități sportive și transmisii de fotbal din Divizia B2

13:00 – Radiojurnal preluat de la Radio România Actualitati; ªtiri regionale, meteo, trafic, Publicitate, Promo

13:30 – Joia tineretului – emisiune de umor

14:00 – Izvorasul revista radiofonica de etnografie si folclor

15:00 – Galeria vedetelor – Muzică usoară românescă

16:00 – Sinteza săptămânii

16:30 –Top 20 ROC

17:30 – Radio melodii – program muzical realizat la cererea ascultătorilor

18:00 – Radiojurnal preluat de la Radio România Actualităti; Știri regionale, Meteo, Publicitate

18:30 – Radio melodii – program muzical realizat la cererea ascultătorilor

19:30 – Folk music

20:00 – La umbra cuvântului – emisiune realizată de Mitropolia Olteniei

20:30 – Party tura de sâmbătă seara

22:00 – Radiojurnal preluat de la Radio România Actualități

22:15  – Party tura de sâmbătă seara

DUMINICA

06:00 – Almanahul satelor – emisiune de formare, informare si dezbateri cu si pentru agricultori

06:05 – INFO ROC, meteo, trafic

06:25 – File de calendar popular

06:30 – Știri agrare

06:55 – Publicitate, Promo

07:00 – Radiojurnal – preluat de la Radio Romania Actualitati, Știri regionale, meteo, trafic

07:30 – Almanahul satelor- emisiune de formare,informare și dezbateri cu și pentru agricultori

08:30 – Lumină din lumină-emisiune religioasă,realizat[ de Mitropolia Olteniei

09:00 – INFO ROC, meteo, trafic, Publicitate, Promo

09:10-Publicitate, Promo

09:15  – Radio pitic

10:00  – La fântâna dorului – revistă radiofonică a românilor de pretutindeni

10:30  – Din fonoteca unui meloman-emisiune preluată de la București

11:00  – Știri regionale,meteo,trafic

11:03  – Magazin duminical

13:00  – Radiojurnal – preluat de la Radio România Actualități,

13:30 – Foaie verde maghiran – reluare

14:00  – Oltenia de ieri și de azi – emisiune spectacol cu public

15:00  -Top 20 ROC – reluare

16:00 – Viata ostirii- emisiune pentru ostasl,  realizata de Batalionul 26 Infanterie Moto „Neagoe Basarab”

16:30 – Galeria vedetelor – reluare

17:30 – Radio melodii – program muzical realizat la cererea ascultătorilor

18:00  -Radiojurnal – preluat de la Radio România Actualități

18:30 – Radio melodii – program muzical realizat la cererea ascultătorilor

19:30 – Joia tineretului – reluare

20:00  – Arena sportiva

22:00  – Radiojurnal preluat de la Radio România Actualități

22:15  – Pana aproape de miezul noptii