Radioul Public

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Radioul public – Vocea națională

1.1 Radioul de la Marconi la epoca de aur

1.2 Programele regionale ale posturilor naționale

1.3 Politica radioului

Capitolul 2. Identitatea radioului

2.1 Canalul audio și stilul radiofonic

2.2 Funcțiile radioului

2.4 Radiodifuziunea Română

Studiu de caz: Radio Vacanța – Atunci și acum

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

În acest proiect de cercetare pe care îl intitulez: Radioul de nișă- Radio Vacanța îmi propun să analizez radioul local, mai exact programul regional al unui post public național care a reușit să devină un radio de nișă pentru turiștii din străinătate, din perspectiva acumulărilor personale obținute în timpul anilor de studiu la facultatea de Jurnalism și a colaborării permanente pe care o am cu Radiodifuziunea Română. Voi analiza evoluția postului Radio Vacanța din 1967 până în 2014, marcând anii de glorie și personalitățile importante care au avut un rol semnificativ la crearea unui brand național.

Voi prezenta identitatea radioului, cum a aparut, care a fost epoca de aur și cum au fost înființate programele regionale ale posturilor naționale. În capitolul 1 voi vorbi despre utilizarea radioului și comportamentul ascultătorilor. Voi da mai multe detalii despre problemele interferenței și ale finanțării la începuturile radioului. În capitolul 2 voi defini canalul audio, stilul radiofonic, funcțiile radioului, dar și rolul radioului în viața cotidiană. Voi vorbi despre specificitatea canalului audio și despre stilul radiofonic. De asemenea, voi aborda perspectiva postului de radio ca ființă, ca o plantă și faptul că radioul înseamnă captarea ascultătorului

În studiul de caz voi prezenta declarații despre perioada de activitate a unor moderatori extrem de importanți pentru Radio Vacanța cum ar fi Doina Caramzulescu, Valentin-Hossu Lungin și alțtii. Voi explica modalitatea prin care Radio Vacanța a devenit extrem de cunoscut, dar și cum a ajuns să cunoască niște ani de colaps.

Va fi o lucrare despre microbul numit radio, despre frumusețea lui din toate perspectivele și despre cum a ajuns radioul românesc să fie cunoscut peste hotare.

Capitolul 1.

Radioul public – Vocea națională

Informația reprezintă o necesitate vitală a omului. Preocuparea pentru informare a existat întotdeauna, dar o dată cu evoluția tehnicii, au existat progrese semnificative atât în privința accesului – cantitate, varietate- la informație, cât și a mjloacelor de transmisie către public. În timp, nevoia de informație a omului a început să crească continuu. Tecerea de la presa scrisă la cea radiofonică și ulterior, la televiziune a mărit gradul de interes pentru informație, dar în același timp s-au mărit și cantitatea, calitatea și viteza de transmisie a informației.

Dintre toate mass-media, cu siguranță radioul rămâne cel mai eficient mijloc de transmitere a informației datorită posibilităților tehnice de care dispune pentru ca aceasta să ajungă la receptor, fără un efort prea mare.

1.1 Radioul – de la Marconi la epoca de aur

La începutul anilor 1980, în Italia, un tânăr în vârstă de douăzeci de ani, pe numele său, Guglielmo Marconi a aprofundat studiile despre undele hertziene și de aparatul folosit pentru a le genera și detecta. Acesta s-a gândit că raza lor de acțiune ar putea fi prelungită dinclo de cele câteva sute de picioare printr-un fel de telegraf fără fir. A făcut numeroase experimente cu un dispozitiv prin intermediul căruia a trimis semnale până la grădina părinților săi. Fiind un om plin de imaginație, a reușit să perfecționeze dispozitivul de laborator care transmitea mesaje codate până la o distanță de o milă, devenind astfel primul telegraf fără fir.

Marconi și-a propus scopuri experimentale imediate și practice, nu neapărar unele teoretice sau științifice. A plecat în Anglia în anul 1897 ca să-și patenteze telegraful fără fir, oamenii de știință fiind foarte surprinși când au aflat că aparatul conceput de ei în laborator urma să fie patentat și mai ales că acest dispozitiv avea și consecințe practice.

Ulterior, Marconi a construit dispozitive care acopereau distanțe foarte lungi, reușind să traverseze până și Atlanticul. Deși în știința fundamentală nu s-au produs produs progrese semnificative, a fost marcată o etapă importantă pentru ca radioul să devină un mijloc instantaneu de comunicare în masă. La sfârșitul primului deceniu al noului deceniu, acesta era utilizat de grupările comerciale, militare și guvernamentale la transmiterea informațiilor confidențiale. Publicul nu știa încă exact ce reprezintă acest telegraf fără fir și că peste ani le va schimba rutina familială zilnică.

După ce s-a demonstrat că radioul îndeplinea exact funcția pe care Marconi o avea în vedere, resurse importante au fost alocate perfecționării acestui aparat. Cu ajutorul lui, companiile de transport au găsit modalitatea de a păstra legătura cu navele de pe mare, iar flotele unor țări puternice s-au folosit intens de radio. Navele aveau de acum posibilitatea de a transmite semnale SOS, iar evenimentele de acest gen erau din ce în ce mai mult în atenția publicului. Existau conflicte legale inerente după fiecare invenție, în timp ce tehnologiei radioului i se aduceau îmbunătățiri în ceea ce privește fiabilitatea, puterea, distanța și claritatea mesajelor radio.

Mai mulți inventatori și oameni de știință făceau numeroase experimente pentru ca transmiterea vocii prin radio să devină posibilă. În anul 1906, în ajunul Crăciunului, operatorii radio de pe vapoarele ce se aflau pe Atlantic au avut o seară memorabilă deoarece, pentru prima oară, s-a auzit în căști vocea unei persoane. Totul a fost posibil datorită lui Reginald A. Fessenden care a conceput un aparat capabil să transmită semnale foarte complexe și un transmițător extrem de puternic. Radiotelefonul fusese creat, motiv pentru care s-a citit o poezie, s-a ținut o binecuvântare, ba mai mult, s-a cântat la vioară.

Interesul maselor pentru radio devenea din ce în ce mai mare, însă mai avea să treacă mult timp până ce americanii să dispună de programe radio pe care să le asculte la ei acasă. Tot în 1906, s-a ajuns la concluzia că unele substanțe minerale puteau detecta foarte ușor transmisii radio, astfel că oricine își putea confecționa simplu și ieftin un dispozitiv prin care putea asculta semnalele codate emise.

În primul deceniu al noului secol, Lee de Forest a revoluționat radiodifuziunea prin lampă sau așa cum este cunoscut astăzi, tub cu vid. Inovația a reprezentat elementul fundamental prin care a fost posibilă amplificarea transmisiei și semnalelor radio receptate. După perfecționarea acestui dispozitiv, mesajele vorbite au putut fi transmise în toate colțurile lumii, iar claritatea recepției s-a îmbunătățit. Dezvltarea timpurie a radioului a fost de asemenea strâns legată de proprietatea privată și motivul profitului care au facilitat, dar au și încetinit procesul de dezvoltare al acestui mijloc de comunicare. Fiecare invenție a început să fie patentată în întreaga lume și tocmai de aceea au apărut probleme în ceea ce privea ajustarea elementelor radioului. În același timp, anumite persoane și sindicate cheltuiau milioane de dolari pentru a ajuta inventatorii să-și îmbunătățească ideile, în scopul creării unor dispozitive pentru vânzare.

În timpul primului război mondial, sistemele radio pentru sectorul militar trebuiau neapărat îmbunătățite. După primul război mondial, Doctorul Frank Cnrad a construit un transmițător pentru experimente în laborator, dar în același timp a construit unul și deasupra garajului său pentru a-și putea continua cercetările și acasă. Deoarece vecinii săi, care aveau un aparat ce capta semnalele au început să-i creeze probleme, acesta s-a hotărât să transmită în eter muzică de la un radiofon pentru a obține un sunet continuu. Ascultătorii au fost încântați de ceea ce se întâmpla și au început să ceară anumite piese. Cu ajutorul unui vânzător local și al familiei, acesta a început să prezinte muzică, devenind astfel primii „disc jockeys”. Toate aceste activități au mărit cererea numărului de receptoare, fiind clar că se iveao nouă afecere extrem de profitabilă.

Una dintre primele probleme cu care s-a confruntat radioul de largă folosință a fost numărul redus de frecvențe disponibile pentru radiodifuziune. De aici au luat naștere și alte probleme, cum ar fi distanța foarte mică între două stații, programul unei riscând să se suprapună cu al celeilalte. Multe stații au ajuns la neînțelegeri pentru împărțirea numărului de emisii.

În domeniul radioului se făceau progrese uimitoare, stațiile de emisie începând să difuzeze slujbe religioase, evenimente, conferințe, concerte, operă, știri, ba chiar în anul 1922 stația WJZ din Newark reușind să difuzez cu succes competiția anuală de baseball. În același timp, două mari probleme mari au continuat să afecteze acest mijloc de comunicare: interferența și plata pentru transmisiuni. Dacă nu se găsea o bază financiară viabilă, radioul putea fi sortit pierii deoarece nu avea deloc profit. Publicul însă nu se putea dezice de radio.

După multe dezbateri și ani de căutare a anor soluții, reclama comercială a apărut ca o sursă de venit sigură pentru transmițătorii radio. Cu veniturile din reclame a fost posibilă angajarea unor oameni talentați, iar conținutul divers capta interesul tuturor categoriilor sociale. Pe la sfarșitul anilor 1920, toate problemele radioului erau rezolvate deoarece oricine își putea cumpăra un aparat de radio, iar transmițătorii înregistrau profit.

Radioul a avut o perioadă de înflorire între anii 1930-1940, în ciuda unei mari crize economice șia repercusiunilor celui de-al doilea război modial. Veniturile obținute din publicitate au început să crească, iar numărul aparatelor de radio deținute de americani s-a dublat. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că oamenii încercați de multe probleme la vremea aceea reușeau să găsească o sursă de bună dispoziție în cântecele și emisiunile radio. Pe la sfârșitul crizei, transmisiile radio au devenit receptate de fiecare persoană. Ulterior, aparatul radio a început să capete diferite forme, din ce în ce mai sofisticate și mai aparte. Presa și radioul începuseră să coopereze după o perioadă de conflict, iar difuzarea știrilor devenise o artă complexă prin care mulți jurnaliști importanși au reușit să se afirme.

1.2 Programele regionaleale posturilor naționale

Cei trei piloni pe care se sprijină programul radioului public-național sunt : informația, cultura și divertismentul. Caietul de programe pentru instituțiile publice naționale este redat prin contracte de stat care asigură în același timp libertatea alcătuirii conținutului programelor. Grila de programe reprezintă o însumare a celor trei componente esențiale enumerate mai sus pentru a garanta funcția de integrare și a evita adresarea unui public țintă, în acest sens fiind legitimă finanțarea radioului prin taxe. De aceea, radioul public- național poate avea o grilă de programe mult mai elaborată, în conformitate cu necesitățile de bază.

După 1945, când a apărut radioul public, puțini se gândeau la aspectul unui radio local. Acest lucru a fost posibil în 1952, când Germaniei i-au fost repartizate 246 de posturi de emisie pe unde ultrascurte. Cele mai multe radiouri sunt obligate în ziua de astăzi să facă relatări de interes din diferite regiuni ale țării. De cele mai multe ori, trebuie fixat în amănunt ce spațiu de emisie vor ocupa relatările regionale sau unde este nevoie de birouri regionale ale radioului. În trecut, toate posturile voiau să evite această regionalizare din cauza costurilor suplimentare și aveau ca scuză principală insuficiența frecvențelor de emisie.

Emisiunile sau intervențiile regionale nu sunt sesizate ca fiind diferite de cele naționale de către public, datorită tehnicii și metodelor de preluare a materialelor. Având în vedere că pentru ascultători un program radio este un întreg la care aptrecut, toate posturile voiau să evite această regionalizare din cauza costurilor suplimentare și aveau ca scuză principală insuficiența frecvențelor de emisie.

Emisiunile sau intervențiile regionale nu sunt sesizate ca fiind diferite de cele naționale de către public, datorită tehnicii și metodelor de preluare a materialelor. Având în vedere că pentru ascultători un program radio este un întreg la care apelează oricând, emisiile regionale de radio nu sunt văzute ca

o minoritate. Această utilizare a radioului și perioada în care un ascultător rămâne pe aceeași frecvență determină fiecare post să- și creeze un profil unic pentru ca cel care ascultă să recunoască imediat programul. Jingle- urile (elemente de program scurte), hitmix- urile (calupuri de melodii), Id- urile (semnalele de recunoaștere), dar și specificul de prezentare (clock –urile) determină conturarea acestui profil. Scopul este ca produsul final să fie uniform în toate formele sale de manifestare. (Corporate Identity – CI).

CI este cel mai important instrument de marketing, deoarece toate produsele finale trebuie să prezinte aceeași imagine a mărcii. În radio aceasta înseamnă: dacă un post ce difuzează în special muzică pop internațională ar începe să prezinte concerte cu Nat King Cole, faptul ar provoca neliniște în rândul ascultătorilor din publicul țintă, fapt ce s- ar reflecta și în numarul lor. Și cum orice regulă are excepții, nu este un lucru rău ca un radio să fie partenerul unor evenimente ce nu corespund neapărat formatului său, atâta vreme cât acest lucru aduce un plus de imagine și audiență. Desigur, această abatere de la regulă trebuie semnalată pentru ca ascultătorul să nu fie derutat.

Un lucru foarte important este ca un post de radio să- și fie fidel sie însuși, adică să- și păstreze rețeta care l- a consacrat, aceasta neînsemnând că toate orele de emisie trebuie să fie la fel. Pentru emisiunile regionale, subiectele trebuie perfect armonizate cu stilul de prezentare al întregului program pentru ca ascultătorul să regăsească acel stil specific al postului. De aceea, emisiunile și intervențiile regionale au o sarcină de program adresată ascultătorilor.

Chiar dacă un post național concurează cu alții, iar publicul este împărțit în funcție de muzica difuzată de fiecare radio, programul vorbit poate face diferența. Intervențiile moderatorilor pot duce la o apropiere de ascultători, iar pentru posturile regionale acest lucru devine o strategie de program.

Relatarea la nivel național din partea studiourilor regionale aduc un mare plus mai ales în cazul evenimentelor de actualitate deoarece accesul la informație este imediat, iar știrea este dată în cel mai scurt timp. De exemplu, un incendiu sau un accident grav este un subiect de ineteres național la care populația are acces rapid datorită reporterilor din studiourile regionale.

Ca unități separate, studiourile regionale au o importanță majoră in cazul subiectelor utilitare deoarece transmiterea națională ar putea prezenta mari pierderi ale unor detalii. Cotidianul este strâns legat de local, tocmai de aceea datele din trafic, evenimentele locale sau locurile publice de interes au șanse mari doar în emisiunile regionale. Emisiunile regionale pot fi exploatate la un post național, obținând un avantaj față de concurență. Totuși, succesul unei relatări regionale nu poate influența semnificativ numărul de ascultători.

Studiourile regionale reprezintă agenția proprie de știri a unui post, fiind mult mai aproape de evenimente ca orice altă redacție aflată în sediul central de emisie. Astfel, pot fi numite „urechea” centrului care înregistrează întâmplările din regiune și le transmit mai departe centrului pentru a ajunge la ascultătorii din întreaga țară. Redactorul este cel mai în măsură să decidă ce informații trebuie transmise la redacția centrală, studiourile regionale devenind astfel niște consilieri indispensabili, dar fără factor de decizie. Și situția inversă esteidentică deoarece sediul central poatetrimite informașii regionalelor, însă redactorul regional știe să aprecieze mult mai bine ce subiecte sunt importante pentru emisiunile postului său.

Fiind niște reprezentante ale postului național, studiourile regionale devin locuri de afluență pentru un public larg, dar și pentru clienți publicitari care vor să ia legătura cu centrala. Chiar dacă unele solicitări ce ar putea să se adreseze direct centralei îngreunează puțin activitatea redacțională a regionalelor, ascultătorii trebuie ajutați în limita resurselor și disponibilității necesare.. Fiecare apel din partea ascultătorilor trebuie tratat în mod serios, chiar dacă cerința sa nu se pliază neapărat cu identitatea regionalei. De exemplu, nu toți ascultătorii înțeleg că într-un post de radio regional nu se pot oferi la comandă titlurile unor piese ce au fost difuzate cu două zile în urmă, însă un ascultător nu este obligat să cunoască divizarea muncii interne.

1.3 Politica radioului

În ultimii ani, utilizarea radioului s- a modificat în mod semnificativ. În ziua de astăzi, puțini sunt cei care deschid televevizorul sau radioul pentru o emisiune anume. Chiar dacă această selecție mai este încă răspândită în cazul televiziunii, radioul se poate axa pe acest tip de ascultători doar în cadrul programelor de știri și informații (de exemplu, Radio România Actualități).

De la sfârșitul anilor ’80, utilizarea posturilor de radio a rămas relativ constantă. Radioul nu este perceput ca un mediu specific unei anumite clase sociale, ci este folosit de întreaga populație. Un aspect care s-a schimbat fulgerător este creșterea semnificativă a numărului radiourilor asociată cu apariția radioului privat. Cu un număr în creștere al posturilor, ascultătorul dispune de o paletă largă de care poate profită. Ascultătorul, a cărei frecvență s-a înțepenit în același loc de 40 de ani se regăsește cu siguranță doar în persoana unui pensionar. Când vine vorba de targetul cel mai avizat, între 14 și 49 de ani, acesta oscilează între mai multe posturi în cazul în care nu rezonează cu muzica, intervenția moderatorului sau publicitatea prea lungă. Un ascultător fidel în epoca radiourilor digitale este acela care ascultă acel post des, mai mult decât celelalte și se întoarce mereu pe aceeași frecvență.

Radioul este mereu lângă ascultători pe parcursul zilei, ca un prieten imaginar. Fiind un mediu nevizual (până la apariția radioului online), radioul este cel mai adesea utilizat în timp ce individul își desfășoară diverse activități cum ar fi: șofatul, gătitul, distracția sau munca. În “Analiza Media” din 1964, 60% dintre cei intervievați indicau că mănâncă lângă aparatul de radio, 40% își desfășoară treburile casnice iar 27% șofează cu radioul deschis.

Concentrarea publicului asupra programului radio este un aspect nu foarte pozitiv. Receptarea informației are loc în mod selectiv, ascultătorii rămând la finalul zilei în minte cu maximum 30% din știrile auzite. Desigur, cu excepții în cazul celor care vor da mai tare receptorul sau vor întrerupe o discuție pentru a fi atenți la un aspect care îi interesează. În timp ce muzica poate fi ascultată în orice mediu și mod, informația necesită o concentrație sporităpentru a fi asimilată. De aceea, orice intervenție a moderatorului trebuie să aibă un element de captare a atenției. Ascultătorul trebuie atras permanent prin intermediul tuturor elementelor de program deoarece el este judecătorul suprem și are la îndemână o armă foarte dureroasă: posibilitatea de a schimba imediat frecvența. Tocmai de aceea, cea mai importantă sarcină a celor implicați în program este să îi influențeze ascultătorului această decizie.

Informațiile utile sunt cele care primesc o atenție sporită din partea echipei redacționale deoarece ascultătorul, prin comportamentul său și prin nevoia de a fi călăuzit în anumite probleme practice, decide temele. Persoanele din ziua de astăzi iau numeroase decizii aparent banale fiind în mare parte influențate de educație cultură, prieteni sau de mass-media. Radioul rămâne în acest caz singurul care poate fi transportabil și poate fi utilizat în orice moment al zilei și aproape în orice activitate, fiind predestinat să rămână fidel ascultătorului.

Programul muzical are de asemenea un rol foarte important. În funcție de profilul muzical, un radio își alege publicul țintă, își deschide sau închide programul pentru persoane de o anumită vârstă și se detașează de concurență. Celelalte elemente ale programului completează postul și îi dă identitate, făcându-l inconfundabil. Însă, nici un element informativ nu poate influența ascultătorul la fel ca muzica transmisă. Accesul la un anumit public țintă are loc în primă instanță prin oferta muzicală, iar americanii au foăcut aproape o știință din analizarea melodiilor după anul apariției, ritm și poziția în topuri. În acest sens, cele mai importante profile muzicale sunt următoarele:

Adult Contemporary (AC) se adresează grupei de vârstă cuprinse între 14 și 49 de ani. Melodiile difuzate sunt cunoscute, majoritatea liniștite (Soft-AC), mai vechi sau noi.

Contemporary Hit Radio (CHR) este profilul ce conține muzică ce se află în topuri, adică puține titluri, difuzate des până în momentul în care popularitatea lor scade. Tempoul pieselor este unul rapid, iar grupa de vârstă căreia i se adresează este între 14 și 25. Se mai numește și “Hot-AC”.

Eazy Listening (EZ) difuzează piese mai vechi, dar calme și liniștite pentru a fi ușor de ascultat.

Middle-of-the-road (MOR) conține muzică ce nu face rău nimănui, plăcută pentru o paletă largă de vârste.

Album-Oriented Rock (AOR) reprezintă un profil ce nu conține hituri actuale, ci mai mult piese mai puțin cunoscute.

De fapt, aceste profiluri nu sunt redate în posturile de radio într-o formă pură, deoarece acceptarea anumitor curente este diversă. Cele mai multe posturi de radio se folosesc astăzi de calculator pentru selectarea programului muzical, in funcție de anumite criterii prestabilite. De exemplu, la fixul și jumătatea orei de emisie se începe cu o piesă foarte cunoscută și dinamică, iar în cazul radiourilor cu profil CHR, o anumită perioadă de timp este redată aceeași piesă sub titulatura de “Powerplay”. Desigur, calculatorul nu decide singur, el doar propune și playlist managerul se ocupă de prelucrarea periodică a listei.

Profilul muzical ce are o formă fixă trebuie respectat cu multă consecvență pentru a avea sens. De obicei, moderatorul unei emisiuni are un playlist impus pe care trebuie să îl respecte. Chiar dacă animatorului nu-i plac anumite piese, acesta nu are voie să le șteargă sau să le schimbe ordinea fără aprobarea redacției muzicale deoarece tot planul muzical va fi fără niciun sens.

În momentul în care un post de radio vrea să-și aleagă un profil muzical trebuie bineînțeles să țină cont de preferințele muzicale, iar acest lucru se poate realiza studiindu-le. Înainte ca o piesă nouă să fie introdusă pentru prima oară sau una veche să reapară, această ofertă trebuie prezentată unui eșantion care va decide. În acest fel se poate observa și ce grupă de vârstă primește mai bine melodia respectivă, ce categorie socială sau în ce moment al zilei. Singurul dezavantaj al acestei cercetării este aspectul financiar foarte costisitor.

Tot legat de aspectul muzical, programul manifestărilor muzicale în regim de live sau a celor culturale a fost descoperit între timp de toate cotidienele. În calitate de post de radio local, informațiile privind manifestările culturale și accesul publicului la muzica live a unui artist sunt o datorie. De obicei, aceste rubrici sunt plasate în programul matinal, când ascultătorii își fac planuri pentru ziua ce începe, sau după-amiaza deoarece sunt liberi. Reportajele despre concertele din orașul respectiv sau dintr-un oraș apropiat trebuie să fie firești pentru un post de radio local deoarec trebuie promovați atât artiști deja cunoscuți, cât și cei locali.

Fiecare post local, oriunde ar fi situat, se află într-un mediu plin de concurență. În cazul în care nu se vrea a fi ascultat doar de rudele și prietenii redactorilor, acesta trebuie să se lupte cu celelalte posturi pentru atenția ascultătorilor și nu își poate permite să ignore necesitățile acestora. Este o concepție eronată aceea conform căreia profesionalismul nu este un factor esențial sau că pretențiile ascultătorilor sunt în scădere. Totuși, la început, multe stații de radio locală se prezintă la un nivel nu foarte ridicat deoarece radioul este complicat și poate fi predispus la multe erori de tip tehnic. Apoi se mai confruntă și cu amatorii care nu au nicio treabă cu o calificare reală în acest domeniu. Chiar dacă în cazul altor radiouri profesionalismul nu este întotdeauna detectat, ascultătorii unui radio local nu trec așa de ușor peste defectele tehnice, moderatorii nesiguri și un program muzical ce nu are în vedere publicul țintă. Cel care vrea să obțină o licență de emisie trebuie să își asume responsabilitatea că ascultătorii te urmăresc doar în condițiile în care le satisfaci așteptările sau în caz contrar, schimbă frecvența cu siguranță.

În orașele mai mari, concurența este mai mare deoarece peisajul media este mai extins și încărcat aproape la maximum. Aceste caracteristici sunt valabile de asemenea și în sub-centre ale unei regiuni deoarece un post local nu concurează cu alte posturi din regiune. Un post local dintr-un oraș mare trebuie să își stabilească foarte clar prioritățile, pentru cine vrea să emită, de obicei fiind alese grupe bine delimitate, neglijate de alte radiouri. Spre deosebire de posturile ce își delimitează publicul țintă prin orientarea lor muzicală – și astfel pot oferi industriei publicitare o grupă bine definită, chiar dacă este redusă ca număr (…) – publicul țintă al unui post local este, de cele mai multe ori, eterogen, la fel ca și populația. Radiourile locale din mediul rural nu au parte de o concurență atât de avidă, însă trebuie să înfrunte problema mediei de vârstă destul de ridicată și spiritului conservator al acesteia.

Pentru ca mesajul să ajungă așa cum trebuie la publicul țintă un mare rol îl joacă intervențiile moderatorilor. Cu excepția anumitor rubrici, fiecare intervenție trebuie să fie introdusă de anumite formule care lasă publicul în suspans și îl ține pe frecvență în continuare pentru a afla mai multe detalii. O introducere care nu lămurește ascultătorul despre ce urmează să se vorbească și lipsa de claritate a acesteia îl va determina pe ascultător să închidă radioul. În cazul reportajelor, reporterul de teren oferă moderatorului o intruducere pe care acesta o citește în forma inițială sau o poate modifica. Cine oferă doar câteva propoziții legate într-un mod alambicat poate fi sigur că a muncit în van pentru un reportaj pe care probabil nu îl va asculta nimeni.

Însumând toate cele spuse mai sus, moderatorii ar trebui să urmeze cele 10 porunci:

Să nu cicălești –Abordarea trebuie să fie prietenoasă, iar ascultătorul trebuie să fie bucuros atunci când dă drumul radioului. Întâlnirea cu prietenii reprezintă pentru oameni o bucurie, în timp ce prezența celor care se plâng mereu sau sunt cicălitori, nu mai este.

Să nu divaghezi – Ascultătorul are de obicei puțin timp timp la dispoziție pentru a asculta așa că moderarea trebuie să fie una directă, pe înțelesul tuturor și fără înflorituri.

Să nu fi prea familiar – Întotdeauna trebuie păstrată un fel de perdea între moderator și cel care ascultă. Nici unul, dar nici altul nu trebuie să întreacă anumite limite, invadând un spațiu personal.

Să nu citești – Moderatorul trebuie să vorbească foarte natural, iar informația nu trebuie să dea impresia că este citită.

Să nu joci teatru – Tonul moderatorului trebuie să fie adecvat temei pe care o prezintă, însă un ton ridicat sau entuziasmările exagerate trebuie evitate.

Să joci teatru – La fel ca și în cazul cântăreților, ascultătorul nu trebuie să își dea seama că moderatorul este trist, obosit sau sau a avut o problemă în familie. De asemenea, chiar dacă nu prea îi place ceea ce face în ziua respectivă, la ascultător trebuie să ajungă exact mesajul opus.

Să nu-I înveți pe alții – Moderatorul nu trebuie să fie un profesor, chiar dacă dispune de mai multă informare decât cei care îl ascultă. Chiar dacă acesta îi face pe ascultători mai informați, nu este atotștiutor sau în măsură să dea sfaturi.

Trebuie să știi cât ai voie să vorbești – În cazul interviurilor, moderatorul trebuie să știe în primul rând să asculte invitatul și să îi dea posibilitatea să își spună toată pledoaria.

Să te concentrezi –Moderatorul trebuie să pară implicat exclusiv în subiectul pe care îl abordează, chiar dacă în plus mai are și grija părții tehnice.

Să nu fi îndrăgostit de tine – Este absolut necesar ca un moderator să fie foarte sigur pe sine, însă nu trebuie să fie îndrăgostit prea mult de propria lui voce.

Capitolul 2.

Identitatea radioului

2.1 Canalul audio și stilul radiofonic

Caracteristica definitorie a presei radiofonice este oralitatea; informatia este transmisa folosind cuvantul rostit. Acest fapt determina anumite caracteristici particulare are presei vorbite, ceea ce diferentiaza acest gen publicistic de celelalte, si anume de presa scrisa si audio-vizuala (televiziune).

Prima caracteristica sta sub semnul maximei latine "Littera scripta manet, volat irrevocabile verbum" – litera scrisa dainuie, cuvantul rostit zboara irevocabil. Daca in cazul presei scrise, receptorul poate reveni asupra textului pentru a descifra semnificatia mesajului, in cazul presei vorbite acest lucru nu mai este posibil. Motiv pentru care mesajul care este transmis trebuie sa fie accesibil si concis. Un al doilea aspect al presei vorbite, desi valabil pentru toata presa, este efemeritatea. Un fapt auzit este mai greu de retinut decat unul citit sau vazut.

A doua caracteristica majora a presei vorbite este accesibilitatea. Aceasta este un plus al radiodifuzarii, fata de alte canale de comunicare in masa. Pentru a asculta radioul nu este necesar ca publicul sa depuna un efort foarte mare si nici sa renunte la alte preocupari. De asemenea, este un mijloc accesibil si persoanelor cu deficiente de vaz sau celor nestiutori de carte, dar si unor indivizi sau comunitati care traiesc in zone izolate, unde presa scrisa este mai greu accesibila.

A treia caracteristica este rapiditatea cu care receptorul intra in posesia mesajului. Presa radiofonica reuseste sa transmita informatia mai rapid decat presa scrisa sau televiziunea, acestea din urma avand nevoie de un anumit timp pentru a prelucra si transmite stirea. Daca in cazul presei scrise informatia ajunge la cititor, in majoritatea cazurilor, a doua zi, evenimentul transmis prin intermediul radiodifuziunii este perceputa de ascultator aproape simultan cu momentul producerii sale. Aici trebuie mentionata concurenta pe care o face televiziunea, dar radioul pastreaza un avantaj, oferit de materialul tehnic necesar transmiterii, care este mult mai redus decat in cazul transmisiilor audio-video.

Din aceste caracteristici ale presei radiofonice se nasc si anumite necesitati care trebuie indeplinite de jurnalistul de radio. Desigur, aceste calitati nu suplinesc calitatile jurnalistului in general.

Prima calitate necesara este ceruta de specificul oralitatii acestui canal de comunicare in masa, si anume vocea. Aceasta trebuie sa aiba un timbru placut si tonalitati care sa "atraga" ascultatorul. De asemenea, modulatiile vocii trebuie sa fie adaptata mesajului transmis. Si nu in ultimul rand suplinirea prin intermediul vocii a vazului, care este simtul cel mai folosit de om in colectarea informatiilor din mediul inconjurator.

A doua calitate este puterea de sinteza si concizie. Avand in vedere ca retinerea informatiilor primite prin intermediul auzului este dificila decat a celor captate prin vaz, jurnalistul trebuie sa selecteze, intr-un timp scurt, notele esentiale ale evenimentului si sa ocoleasca informatia nesemnificativa. De asemenea, el trebuie sa foloseasca un limbaj adecvat, cat mai simplu si accesibil, fara sa "ingreuneze" mesajul cu cuvinte care pot crea obscuritate, nonsens sau echivoc.

2.2 Funcțiile radioului

Programele transmise de posturile de radio realizează:

Informarea

Formarea: – educația

– formarea opiniei

Divertismentul

celor ce se află pe recepție. Indiferent de tipul postului, public sau particular, sau de formatul programului, cele trei funcții se regăsesc peste tot, doar ponderea fiecărei funcții diferă: radiourile comerciale au ca scop principal divertismentul(pentru că aduce cea mai mare audiență), urmat de informare, iar formarea opiniei(uneori) și educația, practic, nu sunt avute în vedere, realizarea lor fiind aleatorie, în timp ce radiourile publice au obligații legale privind educația, formarea opiniei și informarea, divertismentul fiind ambalajul frumos pentru celelalte elemente, nu întotdeauna foarte atractive.

Informarea(explozia informațiilor si implozia informării)

Posibila manevrare prin informație

Prima funcție a radioului, pe care o îndeplinește începând cu cea mai simplă formă: ora exactă, continuând cu meteo, trafic și până la informații de nișă.

Dar, ce se difuzează de fapt? Ce este informația?

Informația este: 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. lămurire asupra unei persoane sau a unui lucru; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare din elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument, etc),conform DEX.

O informație, pentru a fi utilă, trebuie să fie: de calitate, primită la timp, completă și relevantă. Altfel spus, informația trebuie să reflecte fidel realitatea.

Dar “dezvoltarea mediilor de informare a determinat apariția așa-numitului “bombardament informațional”. De aceea, au apărut păreri conform cărora “cartea, radioul și televiziunea, cinematograful, riscă să acapareze în întregime timpul omului, prin informație, și să nu-i lase nici un timp de gândire”. În același timp, “elemente, odinioară rare, devin abundente, și elemente odinioara abundente, devin rare. Astfel, infomația, ieri, prea sporadică, mâine, prea abundentă, face ca timpul necesar meditației asupra informației-ieri, abundant-să devină sporadic si insuficient”(Jean Fourastie,1972)”.

Posibila manevrare prin informație apare în acest context și cele mai semnificative încercări sunt legate de conflictele ultimilor ani.

Războaiele din fosta Yugoslavie au fost însoțite permanent de intoxicărî mass-media ale celor care dețin supremația în domeniu. Președintele Miloșevici a fost ba artizanul păcii, când a intervenit pentru încetarea luptelor din Bosnia-Herțegovina, ba barbarul care nu-i lăsa pe bieții albanezi să-și construiască propria țară în Kosovo. De fapt, scenariul nu e nou, Sadam Hussein a fost marele prieten al Americii, când a atacat Iranul. și a devenit dictatorul odios când a cucerit Kuweit-ul, aliatul Statelor Unite.

Psihiatrul Friedrich Hacker face o analiză a motivațiilor acestor atitudini: „Acea agresiune, care poată fi văzută sau prezentată ca fiind o obligație, o necesitate, ca fiind defensivă, o măsură de apărare, nu mai este percepută ca o agresiune. Iată cauza pentru care, în lume, există această situație…, că se pot justifica fără probleme tot felul de agresiuni, deoarece ele nu se îndreaptă decât împotriva unor comuniști, unor femei, țigani, azilanți, teroriști, etc. Decisiv este faptul că mass-media va justifica cu regularitate-și am putea spune profesional-violența unora, denunțând aproape concomitent violența celorlalți ca violență agresivă. Violența devine deosebit de dificil de controlat tocmai atunci, când se practică o justificare convingătoare a ei.”
Tentativele de manipulare prin informație în cazul conflictelor sunt cele mai evidente, dar nu sunt decât o particularizare a unei situații generale.

Pe la noi, în această privință, exprimarea e mai laconică: „Interesul poartă fesul”, adică oricine are un interes și are posibilitatea de a prezenta acest interes ca fiind legitim și în folosul marii majorități a populației, o va face.

Dincolo de toate acestea, rămâne imensa cantitate de informație utilă, furnizată zilnic de radio, și care justifică audiența ridicată de care se bucură.

Formarea-educația

-formarea opiniei

Cele două laturi ale formării, educația și formarea opiniei, au atractivitate diferită și pentru realizatorii și pentru conducătorii posturilor de radio. Trebuie să recunoașteți că e mult mai interesant să convingi ascultătorul că ai dreptate, că părerea ta este cea corectă, sau părerea patronului, sau părerea celor care contribuie la bunăstarea patronului, decât să faci oamenii să rețină că Marconi a inventat radioul, iar Maxwell a descoperit legile matematice ale undelor electromagnetice, deci că ceea ce există, dar nu s-a cunoscut până atunci, se descoperă, iar ceea ce nu există se inventează.

De aceea emisiunile care au ca obiectiv principal educația sunt atât de greu de făcut și este nevoie de oameni dedicați și cu mult har, care să reușească să rețină un număr mare de ascultători în fața aparatelor de radio, transmițând un mixtum compositum din care să nu lipsească elementul educativ, dar care, prin „ambalaj”, să fie plăcut de audiat.

Problema este similară cu cea a învățământului, cu foarte multe cadre didactice, dar foarte puțini profesori care transmit informația într-un mod interesant și îi fac pe elevi(studenți) să rețină lucrurile importante.

Formarea opiniei are două laturi: cea de bună credință, în care comentatorul așa crede el că e bine și în interesul comunității, și cea răsplătită, în care formatorul face o pledoarie în favoarea cuiva sau a ceva, plata sa fiind condiționată, implicit sau explicit, de realizarea acelei acțiuni. Comentariile sportive sunt, de cele mai multe ori, de bună credință, fără condiționare pecuniară, iar de partea cealaltă, exemplul cel mai elocvent este cel ar materialelor radio produse de stafurile de campanie în perioada alegerilor. Între aceste extreme, există nenumărate nuanțe.

O ideie interesantă legată de formarea opiniei se găsește pe coperta a patra a cărții lui Vladimir Volkoff „Tratat de dezinformare”:

„CINE A CÂȘTIGAT RĂZBOIUL RECE?

Occidentul, ba bine că nu!

Și dacă totuși au învins comuniștii?…

Dacă ne reamintim „Directivele de bază ale NKVD pentru țările din orbita sovietică”(Moscova-2-6-1947) și lecturăm poziția 45 „Trebuie ca la facultăți să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesați să se perfecționeze la nivel înalt, ci doar să obțină o diplomă” și urmărim avalanșa de absolvenți cu cele mai pompoase specializări și invazia de posesori ai titlului științific de doctor, mulți dintre aceștia cu nivelul de cunoștințe sub cel al unui licean merituos, începi să te întrebi dacă nu ar trebui să-i dai dreptate lui Volkoff.

Tot pe coperta a patra, dar a cărții lui James Lull „Manipularea prin informație” sunt două adevăruri-atenționări:

1. „În mass-media nu contează dacă ești budist, comunist sau capitalist, atâta vreme cât aduci bani.”

2. „Mijloacele de informare în masă stimulează tipare pe termen scurt și convenții pe termen lung care pot afecta o întragă societate.”

Oricum, manipularea prin informație și formarea opiniei se întrepătrund pe o zonă întinsă, fiecare având însă o altă armă de bază, știrea pentru prima și comentariul pentru a doua.

Divertismentul ( program vorbit; program muzical )

-concursul (informarea și formarea prin divertisment)

Divertismentul audio a fost prezent încă de la primele transmisii radio(1906- Fessenden transmite muzică și voci. Până în acel moment, prin unde radio se transmiseseră doar semnale Morse. 1907-În vara acestui an, De Forest transmite regata ce se desfășura pe lacul Erie.), a cunoscut un moment de vârf în anii 30-40-50, după care, pe măsură ce se maturiza televiziunea, anumite genuri au migrat spre micul ecran, aproape dispărând din programele radio.

Programele de divertisment pot fi vorbite sau muzicale. De cele mai multe ori, nici în celelalte programe nu ar trebui să lipsească momentele de destindere, cel puțin muzicale.

Programele vorbite pot fi emisiuni umoristice, concursuri, transmisiuni sportive, iar programele muzicale se referă la toate formele de exploatare radiofonică a fonotecii, de la prezentarea temporală, pe genuri, teritorială, până la concursuri care să verifice cunoștințele muzicale ale ascultătorilor.

Un loc aparte îl ocupă concursurile, cu public, prin telefon, SMS-uri, mail-uri, scrisori, pentru că, pe lăngă divertisment, realizează și informarea și educarea ascultătorilor într-un mod distractiv și atractiv.

Concursurile cu public sunt organizate preponderant de televiziuni, celelalte, având în vedere costurile reduse implicate de realizarea lor, au o mare căutare în programele de radio.

În această categorie nu includ programele care se bazează pe apeluri cu suprataxă, acelea fiind o modalitate mascată de jecmănire a ascultătorilor.

Capacitatea realizatorilor de a găsi întrebări incitante, care să fie atractive pentru majoritatea ascultătorilor și la care cei mai mulți dintre aceștia să încerce să răspundă, cel puțin în gând, contribuie la succesul sau eșecul acestor emisiuni. În general, ascultătorii nu urmăresc emisiunile care le arată că sunt nepregătiți sau incompetenți, deci prea multe întrebări la care nu știu răspunsul îi alungă, dar, atenție!, îi alungă și întrebările prea ușoare, crezându-se desconsiderați. Concursurile cu tematică muzicală urmează același tipic, aici inspirația în alegerea melodiilor determinând primordial succesul, întrebările fiind destul de limitate.

Totuși, pentru cei mai mulți dintre ascultători, radioul este un însoțitor cotidian, fie că te izolează de cei din jur și poți să-ți desfășori activitatea mai eficient, fie îți alungă sentimentul de singurătate, și, în aceste condiții, calitatea programelor muzicale este determinantă pentru cota de piață a postului respectiv. Dacă reușești prin muzica transmisă, bine pusă în valoare de animatori, să determini publicul-țintă să rămănă pe recepție, ți-ai atins scopul, dacă nu, se impune o analiză atentă urmată de măsuri rapide pentru remedierea situației.

Ca mijloc de comunicare in masa, si radioul indeplineste functiile mentionate in primul subcapitol. Insa in cazul lui, unele functii sunt mai accentuate, tinand cont de specificul canalului. De pilda, informarea este mult mai rapida si eficienta in comparatie cu televiziunea, unde este necesara editarea imaginii si a sunetului. Elementele noi aduse de radio in peisajul mass-media sunt prioritatea difuzarii si instantaneitatea mesajului. "Transmisia directa de la un eveniment in desfasurare, declaratiile martorilor la eveniment sau a oamenilor politici facute in direct ridica foarte mult gradul de credibilitate."]Desigur ca si televiziunea are aceasta posibilitate, insa chiar si asa modalitatile tehnice de transmisie ale radioului sunt mult mai rapide. Este suficienta prezenta unui reporter la fata locului desfasurarii unui eveniment si un telefon mobil pentru o transmisie imediata si de senzatie. Mai mult, increderea creste, in timp, in cel care a furnizat primul informatia. Se spune ca radioul anunta, televiziunea completeaza prin imagini si presa comenteaza.

Radioul sta la baza relatiilor sociale, a comunitatii eterogene si imaginare, formate prin raspandirea lui si prin posibilitatea de a putea fi receptat in zone geografice unde televiziunea cu greu poate patrunde. Putem lua ca exemplu zonele izolate fara curent electric, in care singura sursa de informare este radioul cu baterii. Universalitatea canalului permite, de asemenea, receptarea programelor unui post in orice punct de pe glob, in functie de modalitatea de emisie si de transmisie. Un exemplu elocvent ar fi Radio Europa Libera, post ascultat in toata tara in timpul perioadei comuniste, un razboi pe calea undelor impotriva regimului de atunci. Informatiile urmareau sa descrie imaginea Romaniei propagata in spatiul european si incercau sa ofere o perspectiva realista ascultatorilor despre situatia din tara. Prin vocea si atitudinea prezentatorilor se putea observa lupta psihologica continua cu regimul comunist, ceea ce raspandea un sentiment puternic de solidaritate in randul romanilor. Astfel, radioul poate fi un mijloc de comunicare in masa puternic, care poate concura prin puterea cuvantului cu produsul mediatic vizual.

Mai mult, "radioul ramane un mijloc eficace de propagare a culturii si prin cultura a educatiei. Acesta concureaza cu televiziunea inca de la aparitie. Ea beneficieaza de imbinarea imaginii cu sunetul si capteaza atentia mai repede. In apararea radioului se poate spune insa ca volumul de informatie este mult mai crescut in cazul lui, pentru a putea acoperi timpul de emisie. Pentru produsele radiofonice trebuie facuta o documentare minutioasa si mult mai atenta pentru a trezi interesul, pentru a-l angrena pe ascultator in discutie. Asa cum am mentionat mai sus, puterea cuvantului nu poate fi contestata. Ea are uneori un impact mult mai mare asupra publicului decat imaginea. Pe de alta parte, un tip de comportament prezentat la radio poate influenta mai putin in lipsa imaginii si poate fi mai greu imitat de catre tineri. Acest aspect este benefic in cazul modelelor negative si in defavoarea celor pozitive care trebuie prezentate in mod repetat si printr-un discurs convingator pentru a fi adoptate intr-un final.

Prin posibilitatea radioului de a imprima si pastra vocea, a luat nastere Fonoteca de aur a Radiodifuziunii care a adus o contributie importanta tezaurului culturii romanesti. Benzile magnetice pastrate cuprind recitaluri de poezie, marturisiri de creatie, amintiri si lucrari literare ale marilor creatori care au disparut dintre noi, precum George Calinescu, Tudor Arghezi, George Bacovia si altii. "Fonoteca completeaza astfel biblioteca si contribuie la pastrarea legaturii dintre trecut si actualitate.

De asemenea, divertismentul a fost o preocupare a mijloacelor media inca de la inceput. Emisiunile de varietati, de umor sau cele muzicale difuzate, in special, la sfarsitul saptamanii, au devenit o buna delectare pentru ascultatori. In acelasi timp, radioul a incercat imbinarea intre divertisment si educatie, inserand astfel informatii culturale in programele menite pentru timpul liber. Spre exemplificare poate fi oferita difuzarea pieselor de teatru sau a pieselor de opera si opereta.

Specificitatea canalului audio se remarca si prin flexibilitatea programelor radiofonice care pot fi intrerupte in orice moment pentru o editie speciala de stiri sau pentru a transmite in direct un eveniment. In comparatie, presa scrisa ofera informatii din ziua precedenta din cauza timpului necesar pentru conceperea si editarea articolelor. In schimb, prin intermediul tiparului, informatiile se pot pastra in cazul in care se doreste a se reveni la ele, pe cand mesajul radio este caracterizat deefemeritate. De asemenea, acesta poate fi mai greu de retinut, asa cum subliniam mai sus. Primul are avantajul ca ofera o imagine vizuala a scrisului, usor de memorat, in timp ce radioul necesita o mai mare atentie. Insa, cuvintele auzite la radio ajuta ascultatorul sa-si formeze o imagine auditiva si ii da posibilitatea de a-si pune imaginatia si creativitatea in functiune la auzul informatiilor.

Datorita fluxului informational continuu, canalul audio devine unul dinamic, in care imbinarea cuvantului cu sunetul sunt esentiale. Pauzele trebuie sa fie cat mai scurte, de 3-4 sau maxim 6 secunde, deoarece ele pot deruta ascultatorul sau il pot agasa. In acelasi timp, ele au rolul de a da o anumita ritmicitate postului alaturi de jingle-urile identitare ale postului.

Din cauza densitatii mesajelor, in radio se lucreaza sub presiunea timpului si in prelucrarea informatiilor, dar si in difuzarea lor. Jurnalistul din audio- vizual este in permanenta stresat de incadrarea in timp. De aceea, munca in echipa este foarte importanta, iar colaborarea membrilor sai se poate observa in produsul mediatic final.

Radioul este cunoscut ca cel care anunta primul, caracterizat de rapiditate si operativitate. Specificitatea canalului consta in prelucrarea rapida a informatiilor si timpul redus de la obtinerea informatiei si pana la difuzarea ei. Datorita acestei caracteristici, radioul este intotdeauna cu un pas inaintea televiziunii, care, daca urmareste obtinerea unui produs mediatic calitativ, are nevoie de un montaj video adecvat. Punctul forte al canalului audio consta tocmai in mobilitatea sa, dand posibilitatea publicului sa fie in permanenta in miscare si nu imobilizat in fata televizorului. In urmare, acest mijloc este omniprezent insotind ascultatorul peste tot. Posturile radio se pot asculta in salile de asteptare, in masina, la birou, in metrou, in ascensor si chiar si in timpul parcurgerii drumului pe jos, prin intermediul telefoanelor mobile conectate cu casti audio. Radioul este deci un canal mediatic intim, personal si mult mai fidel ascultatorului. Acesta permite si desfasurarea altor activitati datorita efortului mai mic de a asculta, comparativ cu cel de a citi. De altfel, accesibilitatea sa il transforma intr-un mijloc folositor, eficient si prietenos. Pentru persoanele cu un anumit handicap fizic, cum ar fi nevazatorii sau cei imobilizati, radioul poate deveni "antidotul singuratatii nelinistite". El se transforma intr-un prieten de nadejde care alunga singuratatea si care sfatuieste, informeaza si binedispune. Astfel, s-a format in randul publicului obisnuinta de a detine un aparat radio si de a ramane fidel unui post anume.

Dezavantajat de lipsa imaginii, jurnalistul de radio trebuie sa aiba anumite calitati si sa indeplineasca anumite conditii pentru a se adapta stilului radiofonic. Oralitatea este caracteristica definitorie a stilului, iar cuvantul rostit devine mijlocul principal de exprimare. De aceea, vocea este prima calitate pe care trebuie sa o aiba un jurnalist de radio. Ea trebuie sa fie in concordanta si cu textul citit sau cu specificul emisiunii prezentate. Este preferat un timbrul vocal placut, care sa nu oboseasca. O voce puternica si un discurs omogen, fluent, poate impune un anumit respect care il determina pe ascultator sa asculte. De multe ori, ascultatorul indrageste foarte mult o voce fara sa cunoasca imaginea persoanei din spatele microfonului pentru ca a ajuns sa iubeasca modul de exprimare si sentimentul provocat de vocea respectiva, iar infatisarea trece pe plan secund.

Dictia si pronuntia sunt si ele extrem de importante. Chiar daca un text este citit, asa cum se intampla in cadrul unui buletin de stiri de exemplu, acest lucru nu trebuie sa se observe. In acelasi timp, ascultatorului trebuie sa i se dea impresia ca lui i se comunica ceva, ca munca jurnalistica depusa a fost pentru a i se face pe plac. El trebuie sa se simta privilegiat ca are acces la acele informatii, care au fost stranse si concepute intr-un anumit format special pentru a-i face pe plac.

Indiferent daca citeste sau vorbeste liber, jurnalistul trebuie sa fie foarte atent si la respiratie. O pauza plasata inadecvat in text ii poate da o semnificatie nedorita. Cuvintele trebuie pronuntate clar, articulat, iar frazele lungi trebuie citite cu atentie tocmai pentru a evita acea pauza mentionata mai sus. Din aceste motive, oricat de frumoasa ar fi o voce, ea trebuie educata in permanenta.

De asemenea, vocea de la radio poate instaura un sentiment de linistire si de control in situatii de panica generala, cum ar fi un cutremur. Din aceasta perspectiva, jurnalistul radio trebuie sa aiba o puternica stapanire de sine pentru a reusi sa transmita o anumita stare si radioascultatorilor si pentru a putea face fata evenimentelor imprevizibile. Numai constientizarea ca sunt milioane de oameni care il asculta poate deveni un factor de stres considerabil pentru jurnalist.

Spontaneitatea este o alta caracteristica importanta, deoarece jurnalistul radio este pus in situatia de a umple un gol in emisie. De aceea, el trebuie sa fie, in permanenta, pregatit cu materiale suplimentare pentru a iesi cu bine din astfel de situatii. In general, emisiunile in direct sunt cele mai dificile din acest punct de vedere, pentru ca pot deveni imprevizibile. Un ascultator care intra in direct poate pune intrebari care sa-l puna in dificultate pe prezentator. La fel, invitatul in studio poate aduce in discutie detalii care nu respecta cu strictete desfasuratorul propriu-zis al emisiunii, iar documentarea suplimentara poate fi salvatoare intr-o astfel de postura. Jurnalistul demonstreaza ca este stapan pe subiect, arata respect interlocutorului si poate usor controla discutia.

In concluzie, stilul radiofonic presupune o multime de calitati specifice, dar si foarte multa experienta dobandita prin exercitiu. Jurnalistului de radio se aseamana astfel cu "un actor care se adapteaza rolului pe care il interpreteaza, care se emotioneaza, suferind sau bucurandu-se alaturi de cei care participa la un eveniment"

2.3 Radiodifuziunea Română

La 1 noiembrie 1928 se difuza prima emisiune a Societății de Difuziune Radiotelefonică, așa cum era denumit serviciul public de radiodifuziune în actul oficial de constituire. Atunci, românii au putut auzi pentru prima dată pe post cuvintele „Alo, Alo, aici Radio București!”. Încă de la înființare, radioul public s-a afirmat ca promotor al culturii și civilizației românești, vector important în formarea spiritului civic.

De-a lungul timpului, denumirea instituției a înregistrat diverse modificări datorate evoluției radioului public, dar și regimurilor politice care au condus țara.

1928 – 15 august 1936: Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România

15 august 1936 – 11 iunie 1948: Societatea Română de Radiodifuziune

11 iunie 1948 – 23 mai 1949: Societatea Română de Radiodifuziune Națională

23 mai 1949 – 31 octombrie 1953: Comitetul pentru Radioficare și Radiodifuziune

31 octombrie 1953 – 17 august 1954: Direcția Generală Radio din Ministerul Culturii

17 august 1954 – 5 martie 1958: Direcția Generală a Radiodifuziunii de pe lângă Consiliul de Miniștrii

5 martie 1958 – 28 decembrie 1973: Comitetul de Radiodifuziune și Televiziune

Ianuarie 1990 – 18 iunie 1994: Radioteleviziunea Română

18 iunie 1994- prezent: Societatea Română de Radiodifuziune (cunoscută sub numele de brand Radio România).

Precursorii postului public de radio autohton au fost: primul post de radiotelegrafie din Constanța, instalat de Serviciul Maritim Român, și Asociația Prietenilor Radiofoniei, înființată de Dragomir Hurmuzescu și care a transmis primele emisiuni pe un post experimental al Institutului electrotehnic și al Direcțiunii generale P.T.T.

Constituită la 22 decembrie 1926, Societatea de Difuziune Radiotelefonică va fi până în 1934 sub controlul Ministerului Comunicațiilor. Dotarea tehnică a societății a fost donată de casa Marconi din Londra. În 1932 are loc inaugurarea studioului de concerte din Strada Gral Berthelot nr 60.

În acord cu misiunea sa de promotor al culturii și pentru a răspunde cerințelor muzicale ale recent înființatei Radiodifuziuni Române, dirijorul Mihai Jora înființează Orchestra Radio, care a intrat în circuitul stagiunilor publice în 1932. Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, cu actori ai Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski.

Tot în 1929 vor fi transmise:

„Ora copiilor” – prima emisiune pentru copii, prima transmisiune directă de la Opera Română cu „Aida” de Giuseppe Verdi, prima transmisiunea în direct de la Ateneul Român și prima transmisiune sportivă.

La 15 ianuarie 1934 este dat în folosință postul național „Radio România” din localitatea Bod, la 11 km de Brașov, cu un emițător provizoriu de 20 kw și lungime de undă de 1.875 metri. După 2 ani, emițătorul este înlocuit cu unul de 150 kw, pus la dispoziție de firma Marconi.

La 30 aprilie 1934, societatea este pusă sub controlul Președinției Consiliului de Miniștri, doi ani mai târziu trecând în subordinea Ministerului de Interne și schimbându-și denumirea în Societatea Română de Radiodifuziune.

La microfonul radioului, în data de 20 februarie 1937, s-a lansat cântăreața de muzică populară Maria Tănase. Tot în 1937, în decembrie, încep emisiunile experimentale ale postului pe unde scurte „Dacia Romană”, amplasat lângă Arcul de Triumf. Acesta va emite regulat de la 1 ianuarie 1940 pe o lungime de undă de 32,4 metri și cu o putere de 2 kw.

Conform „Programului de dezvoltare a rețelei naționale de radiodifuziune”, aprobat de Consiliul de Miniștri în martie 1933, Radiodifuziunea începe planificarea unei rețele de posturi regionale, primul fiind cel de la Chișinău, care-și începe emisia la 8 octombrie 1939. „Radio Basarabia”, cum se numea postul de la Chișinău, avea ca scop combaterea propagandei sovietice de la granița nord-estică a țării. Postul a funcționat până în 1940 când, la 28 iunie, odată cu invadarea Basarabiei de către armatele sovietice, atât clădirea cât și aparatura au fost distruse de bombardamente.

În 1941, sub conducerea dirijorului si compozitorului Ion Croitoru, se înființează Corul Radio, prima formație corală a radioului public.

După izbucnirea celui de-al doilea război mondial și mai ales după intrarea României în război, radiodifuziunea și-a luat măsuri de securitate referitoare la eventuala distrugere a posturilor principale. În acest sens, s-a realizat o rețea de posturi experimentale pe unde scurte de 75 w în diferite puncte ale țării. Primul dintre acestea, intitulat „Dobrogea” fusese instalat la Constanța, postul „Carpați” se afla la Sinaia, postul „Argeș” la București, „Moldovița” la Iași, iar „Gloria” în Crimeea.

Postul „Radio Moldova” de la Iași, înființat la 2 noiembrie 1941, denumit „Radio Moldovița” în 1944, a fost singurul post teritorial care a funcționat în timpul regimului antonescian, funcționând ca principal post de propagandă românească și anti-propagandă sovietică. La 18 martie 1944, postul „Moldovița” este evacuat la Bod, unde a continuat să emită până la 23 august. „Radio Moldova” a fost desființat în cadrul unei acțiuni de restituire a materialelor radiofonice către U.R.S.S. prevăzută în acordul de armistițiu, la 19 aprilie 1945.

În urma victoriei de la Stalingrad, ca măsură preventivă, Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune Națională, realizează un plan de evacuare a posturilor sale din locațiile curente, în clădiri de pe Valea Prahovei, de la Curtea de Argeș, Snagov și Câmpulung Muscel.

Evacuarea propriu-zisă a societății a început în data de 22 aprilie 1944 din Gara de Est, de unde a plecat către Bod trenul condus de directorul Ghe. Banu. Trenul, în care se aflau 621 de persoane, a plecat pe 23 aprilie la ora 17.00, ajungând în Bod pe 28 aprilie.

Transmisiunea studiourilor amenajate în vilele de la Timiș a început pe 24 aprilie, la orele 14.00. Din aceste studiouri de ajutor s-au transmis programele posturilor Radio România, Radio București și Dacia Romană.

Datorită dificultăților financiare impuse de război, Societatea de Radiodifuziune Națională a trebuit să facă economii drastice. Astfel, Orchestra Radio a fost redusă de la 77 la 50 de membri, Corul Radio a fost desființat, iar subvenția pentru revista „Radio Român” a fost redusă.

Cu toate dificultățile pe care le-a avut de înfruntat, Societatea Română de Radiodifuziune a reușit să emită în permanență.

23 august 1944 – se difuzează mesajul regelui către țară și proclamația guvernului.

La 24 august, locațiile posturilor SRR au fost atacate concomitent de armatele germane: postul de la Bod a fost asediat timp de 7 ore de un detașament de 120 de persoane, în timp ce postul de la Băneasa a fost cucerit și eliberat abia pe 29 august.

Sediul central din Str. General Berthelot nr. 60 a fost bombardat și distrus în întregime. Emisiunea a continuat să fie transmisă din studiourile de ajutor din zona Bod – Brașov până la 28 august când un atac de 20 de avioane, care au aruncat 70 de tone de bombe, a scos din funcțiune postul Radio România. Emisiunea a continuat prin punerea în funcțiune a posturilor pe unde scurte Bucegi (Sinaia – vila generalului Ghe. Rasoviceanu), Carpați (Palatul Regal Peleș) și Piatra (în spatele vilei lui Antonescu de la Predeal). Emisiunile erau lucrate și transmise dintr-un studio improvizat aflat într-un local din Str. Gral Berthelot, nr. 71. Cele 3 posturi vor funcționa până-n data de 31 august.

Până la construirea noului sediu, dat în folosință parțial în 1947, Radio România își va continua activitatea din studiourile improvizate în: Etajul II al Liceului Sfântul Sava Imobilul din strada General Berthelot 41 Apartamentul cu 6 camere din Știrbei Vodă 108.

Perioada imediat următoare războiului a fost prielnică laturii muzicale a radiodifuziunii: în 1945, la imboldul maestrului Dumitru D. Botez, dirijorul Ion Vanica înființează Corul de Copii Radio; doi ani mai târziu ia ființă Orchestra de Estradă Radio, actuala Orchestră de Cameră, iar în 1949 apare Orchestra Populară Radio.

În perioada 1945 – 1955, are loc construirea sediului actual al Radiodifuziunii. Inaugurarea oficială a avut loc în 1952, însă ansamblul de clădiri a fost terminat abia în 1960, ultima fiind dată în folosință Sala de Concerte.

După război, se reiau discuțiile referitoare la extinderea teritorială a postului public de radio. Astfel, în 1954, încep să emită posturile teritoriale din Cluj și Craiova. Tot în 1954, la București, își începe emisia Programul II. Următoarele posturi teritoriale vor fi Timișoara în 1955, Iași în 1956 , Târgul Mureș în 1958 și Radio Vacanța în 1967.

În 1956 apare Televiziunea Română, cu care Radio România fuzionează, formând împreună instituția numită Radioteleviziunea Română. În anii '60 se inaugurează primele emisiuni pe unde ultrascurte – banda est, prima oară pe frecvențele de sunet ale Televiziunii și apoi pe frecvențe proprii. Radiodifuziunea inițiază astfel un al treilea program, experimental. Se difuzau în general emisiuni de muzică clasică.

În anul 1967,  mai exact în luna iulie – Postul "Radio Vacanța" începe să emită, zilnic între orele 9-14 și 17-18.

La 12 martie 1973 emisiunile sporadice de pe unde scurte se transformă în postul de radio pentru tineret – Programul III.

În anii ’80, Radioteleviziunea, aflată sub controlul direct al statului din 1948, în urma decretului de naționalizare, începe să resimtă acut presiunile statului. În 1985, din ordin de partid, sunt desființate studiourile teritoriale de radio. Programul 1 și Programul 2 își reduc emisia la 18 ore pe zi fiecare, iar Programul 3 la 11 ore.

Din data de 22 decembrie 1989, accesul în clădirea Radiodifuziunii și chiar și între diferite etaje ale acesteia se realiza pe baza unor parole zilnice. 22 decembrie 1989 – ora 12:27, Radiodifuziunea Română transmite primul mesaj al revoluționarilor din capitală. În aceeași noapte, la îndemnul cetățenilor, studiourile teritoriale își reiau activitatea.

În 1990 a fost înființat studioul regional Constanța. În același an începe să emită și Antena Bucureștilor,devenită mai târziu, în 1998, Radio București. Ia ființă Centru de Informare și Sinteză, devenit ulterior Agenția de presă RADOR. În 1992 începe să emită Antena Satelor, singurul post exclusiv pentru mediul rural din Europa.

În 1993 Societatea Română de Radiodifuziune obține licența de emisie din partea CNA. În același an, Radio România devine membru cu drepturi depline al EBU (European Broadcasting Union).

În 1994, conform Legii nr. 41 din 17 iunie, Radioteleviziunea Română se scindează în Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune care devin servicii publice autonome, de interes național și independente editorial.

Tot în 1994, Radiodifuziunea organizează prima ediție a Târgului de carte „Gaudeamus”, târg care figurează astăzi în Catalogul Târgurilor de Carte de la Frankfurt.

Doi ani mai târziu, în 1996, după modelul Radio France, se decide reorganizarea programelor de emisie astfel:

Programul I devine Radio România Actualități – post de informație cu emisie 24 h/zi, Programul II devine Radio România Cultural – post cu emisiuni de literatură, teatru, știință, cultură muzicală și muzică simfonică, operă, corală etc, Programul III își schimbă numele în Radio România Tineret – post dedicat tinerei generații.

Tot atunci se înființează 11 redacții specializate și un "Departament al Posturilor Teritoriale și Locale" și se hotărăște înființarea celui de-al patrulea post al Radiodifuziunii: Radio România Muzical. Acesta își începe activitatea propriu-zisă la 24 martie 1997.

În 1998 apare Editura „Casa Radio”, în cadrul căreia sunt publicate CD-uri, cărți și alte materiale proprii radiodifuziunii. Un an mai târziu, se inaugurează subredacția Studioului Teritorial Târgu Mureș,Antena Brașovului.

Din anul 2000 începe modernizarea unor echipamente specifice. Începe digitalizarea posturilor regionale. Cabinele de emisie și de producție din str. General Berthelot sunt de asemenea digitalizate.

La 1 februarie 2001 a fost inaugurată Camera știrilor, echipată la cel mai performant nivel tehnologic al momentului, cu un sistem computerizat care asigură permanenta conectare la multitudinea de fluxuri informaționale, selectarea rapidă a știrilor și accesarea în timp real a tuturor informațiilor care sunt stocate în memoria serverului.

Septembrie 2002 –Radio București și Radio Constanța încep să emită program propriu 24 / 24.

2003 – se creează rețeaua de corespondenți externi ai Radio România, ce acoperă principalele capitale ale lumii, dar și zone fierbinți, cum ar fi cea a Orientului Mijlociu.

Din 16 noiembrie 2004 Radio România Tineret dispare din FM și se transformă în Radio3Net, primul post public emițând exclusiv pe internet la www.radio3net.ro. După dispariția prematură a fondatorului acestui canal, Florian Pittiș, programul Radio3Net adaugă numele acestuia în denumirea sa. În același an, cu 3 ani înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, Corul de Copii Radio obține titlul de Ambasador Cultural al Uniunii Europene.

În 2006 Agenția de Presă RADOR și Radio România organizează prima ediție a Zilei Agențiilor de Presă din România.

La 15 februarie 2007 se inaugurează postul de radio „Antena Sibiului”. În același ani, Radio Cluj și Radio Reșița trec la program propriu de emisie 24 / 24. Un an mai târziu este elaborat și aprobat documentul „Misiune, Viziune, Valori, Principii” – cartea de identitate a Radio România.

În 2008 Radio România este co-organizator al celei de-a XV-a Conferințe Co.Pe.A.M. (Conferința Permanentă a Audiovizualului Mediteranean), în cadrul acesteia a fost adoptată “Declarația de la București – Carta multiculturalității”, document propus de Maria Țoghină, președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune. Propunerea și adoptarea acestui document s-a realizat cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a Declarației drepturilor omului, în deplin acord cu principiile Convenției internaționale pentru promovarea și apărarea diversității culturale a UNESCO (document semnat și de România). Anul 2008 aduce schimbări postului public de radio în ceea ce privește identitatea vizuală atât la nivel de corporație, cât și pentru 6 dintre posturile sale. Astfel, la 2 iulie 2008, Radio România și posturile Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio Antena Satelor, Radio România Internațional și Radio România Regional au adoptat noile logo-uri. Fiecărui post în parte i-a fost atribuită o culoare în funcție de emisiunile și specificul acestuia.

1 noiembrie 2008 – Radio România sărbătorește 80 de ani de la transmisia în eter a primei emisiuni radiofonice, 80 de ani de experiență și profesionalism, de promovare a culturii și a valorilor românești, 80 de ani de radio românesc. La aceeași dată, își începe emisia primul radio public on-line din lume dedicat copiilor – Kids Radio. La împlinirea a 80 de ani de radiofonie românească, Banca Națională a României a emis o monedă aniversară din argint, iar Romfilatelia a lansat un timbru aniversar Radio România 80. La 18 noiembrie 2008 este promulgată legea pentru completarea art. 24 din Legea privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune. Astfel „finanțarea Direcției Formații Muzicale se asigură de către Societatea Română de Radiodifuziune integral de la bugetul de stat”. La 18 decembrie 2008, Radio România lansează oficial Kids Radio, din a cărui echipă de moderatori fac parte redactori ai Radio3Net și copii – moderatori.

În vara anului 2009, în pauza dintre stagiuni, Sala Radio – considerată din punct de vedere acustic cea mai bună sală de concerte simfonice din București – și orga – cea mai mare din România – au trecut printr-un amplu proces de renovare și recondiționare. Este vorba de prima renovare de la inaugurarea sălii în 1961. Pentru renovarea orgii, aceasta a trebuit demontată și transportată în tiruri de mare tonaj în Cehia, – acolo unde s-au efectuat toate procedurile de restaurare. Orga s-a întors în țară în noiembrie 2009, instalarea ei în Studioul de Concerte realizându-se până la finalul anului.

Inaugurarea sălii s-a realizat la 30 octombrie 2009, printr-un concert de gală susținut de Orchestra Națională Radio cu ocazia Zilei Națiunilor Unite.

În septembrie 2009, odată cu lansarea grilelor de toamnă, Radio România a lansat stream-uri de muzică populară, de muzică de operă și de teatru radiofonic, pe site-urile sale proprii, precum și două noi site-uri:www.politicaromaneasca.ro și www.e-teatru.ro – primul portal de teatru radiofonic din România. Tot atunci are loc lansarea noului site al principalului post public de radio – Radio România Actualități (www.romania-actualitati.ro). La 1 noiembrie 2009, cu ocazia celebrării a 81 de ani, Radio România a lansat in mod oficial procesul de digitalizare a Fonotecii de Aur, prin digitalizarea primului document din Arhivă: „Unități organice în viața statelor și națiunilor", discurs susținut de Nicolae Iorga în data de 24 martie 1939, fragment al conferințelor radiofonice "Sfaturi pe întunerec".

La 16 martie 2010, după aproximativ două luni de acordaj, a fost inaugurată orga din Sala Radio, printr-un concert susținut de celebra organistă Jennifer Bate. În aprilie 2010, Radio România, prin Președintele Director-General, Maria Țoghină, a fost ales la Paris, cu unanimitate de voturi, membru al Comitetului director al Conferinței Permanente a Audiovizualului Mediteranean (COPEAM).

STUDIU DE CAZ

RADIO VACANȚA – ATUNCI ȘI ACUM

În acest studiu de caz îmi propun să analizez evoluția postului Radio Vacanța din 1967 până în 2014, marcând anii de glorie și personalitățile importante care au avut un rol semnificativ în crearea unui brand național.

Mamaia a apărut din necesitatea ca orașul Constanța să aibă o plajă modernă, ținând cont că fosta plajă ("La Vii") devenise impracticabilă, odată cu construirea, din 1899, a noului port maritim. Întemeietorul Mamaiei se consideră a fi prof. Ion Bănescu, primar al Constanței, sub a cărui conducere, din 1905, se amenajează primele spații turistice, pe cordonul de nisip dintre Mare și Siutghiol. Inaugurarea oficială a stațiunii a avut loc la 22 aug.1906. O cale ferată făcea legătura dintre Constanța și Mamaia, în timp de…o oră și jumătate.

În 1906 au sosit la Mamaia peste 45.000 turiști – număr considerabil pentru acea vreme. În peioada interbelică se realizează construcții impotante: Hotelul Rex, Cazinoul, „Castelul regal”, 35 de vile.

Anii "de forță" sunt 1959-1962, cand se construiește șoseaua, iar în lungul plajei se înalță un "paranisip" din beton, placat cu calcar. Acum ia naștere întreg lanțul hotelier, sub coordonarea arhitectului vizionar Cezar Lăzărescu (1923-1986) ce a făcut o mare faimă la vremea aceea. Dar realizările nu se opresc aici. În 1963 se dă în folosință clădirea Teatrului de Vară, în care se vor ține an de an festivaluri de neuitat, iar din 1967 își începe emisiunile nu mai puțin celebrul post "Radio-Vacanța"; se construiește SatuI de Vacanță. Mamaia era, în acei ani, gazda a numeroase concursuri de frumusețe, festivaluri, spectacole de opeă, balet, teatru, revistă, întreceri sportive etc. De asemeni, o caracteristică era numărul mare de turiști străini, care erau foarte multumiți de serviciile oferite. De pildă, în 1987, și-au petrecut aici vacanța în mod organizat peste 352.000 turiști, din care peste 90.000 străini.

După 1989, Mamaia și-a continuat existența, mai întâi printr-un regres specific tranziției la economia de piață, însă de câțiva ani se văd îmbunătățiri substanțiale și noi amenajari, s-au modernizat numeroase hoteluri, au apărut altele noi, iar posibilitățile de agrement sunt mai numeroase ca oricând. Se remarcă Aqua-Magic, iar ceea ce este profund și captivant este telecabina construită în 2004, ce pemite survolarea părții de sud și centrale a Mamaiei. Astfel Mamaia rămâne în frunte, stațiune a bucuriei și a frumuseții.

1967. Zi de luni, început de iulie, vacanță. După câteva zile teribil de călduroase, firești totuși în luna lui Cuptor, vremea se schimbă brusc. De nu se știe unde, un ,,maxim barometric" aduce frigul și umezeala.

Pe panglica de asfalt ce iese prin nord-estui Bucureștiului, două camioane cu prelată, precedate de o Volga-Station neagră, se aștern la drum lung, având ca destinație litoralul.

De vreo opt ani, acesta captivează din ce în ce mai mult atenția tuturor. Ziarele relatează despre el cu lux de amănunte. Mai ales, despre transformarea litoralului, dintr-o ,,terra" aproape ,.incognita" pentru marea majoritate, în ținta a zeci de mii de oameni. Se vorbește despre noile hoteluri de la Mamaia și Eforie, despre barul „Vraja mării” — deși puțini încă le-au văzut cu ochii lor. Se vorbește și se scrie mult despre concedii petrecute la mare, despre taberele de copii si studenți de la Năvodari și Costinești. Mamaia și Eforie figurează în prospectele multor firme turistice din lumea întreagă și, ca efect, pe plajele stațiunilor noastre de la Marea Neagră se aud aproape toate limbile pământului.

Camioanele cu prelată, precedate de Volga neagră poartă la exterior însemnele Radioteleviziunii, iar în interior, pachete cu benzi de magnetofon, mașini de scris „Remington”, geamantane și oameni de radio.

Cu aproximativ opt luni în urmă, într-unul din cabinetele Radioteleviziunii se discuta o adresă a Oficiului Național de Turism, prin care se solicita Radioteleviziunii Române, dat fiind numărul crescând de turiști străini care-și petrec vacanța pe litoralul nostru, să studieze posibilitatea difuzării zilnice a unor buletine de știri, precum și a datelor despre starea vremii, în limbile germană, engleză, rusă și franceză. Redactori șefi, ingineri și specialiști în frecvențe radio, realizatori de emisiuni fuseseră chemați să-și spună părerea și să propună soluții. Rezolvarea nu părea ușoară, iar discuțiile, în loc să simplifice chestiunea, relevau noi si noi dificultăți.

Radio Vacanța a luat naștere într-o ședință furtunoasă de consiliu!(vezi anexa nr.1). Era primul post de radio din lume creat special pentru turiști. De unde se solicitase doar un buletin informativ de câteva minute, acum se hotărâse înființarea unei emisiuni zilnice de șapte ore, în cinci limbi, difuzată nu de la București, ci chiar de per litoral, dintr-un studio special amenajat.

Sediul provizoriu al Radio Vacanța a fost stabilit în clădirea vilei 27 din Mamaia, de unde vreme de 10 veri, pe frecvența de 1457 kilohertzi, au ponit în eter, acorduri de vacanță. Mai întâi două, apoi patru magnetofoane, cât niște aragazuri cu patru ochiuri, alcătuiau, împreună cu pupitrele de comandă, ceea ce se numește regia tehnică. Tratate acustic și capitonate, prevăzute cu microfoane sensibile și cu sisteme de semnalizare, dormitoarele au devenit studiouri de înregistrări, iar în băi, pe rafturi, au fost înșirate cele zece mii de piese muzicale ale fonotecii. Pentru secretariatul de redacție n-au mai rămas decât bucătăria și cămările de la demisol. Tot aici s-a făcut loc telexului, unei cabine de radioascultare, s-au aciuat colegii de la serviciul financiar-contabil și de la casierie. Prin fereastra ridicată la două palme deasupra pământului,

devenita ad-hoc ,,ghișeu", mămici disperate si îndrăgostiți de muzică urmau să solicite, deopotrivă de grăbiți, anunțarea copiilor pierduți sau difuzarea melodiilor preferate. În sfârșit, deasupra garajului — regia tehnică de emisie înnobila fosta locuință a șoferului.

*** „Universul Radio”, Revista programelor de radio Radio România, 7 iulie 2005

Împărțirea lumii fusese, așadar, făcută!

Șase mașini de scris pe șase mese mai mult sau mai puțin șubrede, împrumutate după mari intervenții de la magaziile restaurantelor din Mamaia, dau, cu multă îngăduință, un aer agenție de presă încăperii în care se poate face orice în afară de… creație. Nimeni nu se plânge însă, pentru că farmecul muncii la Radio Vacanța este irezistibil.

Dar, într-o duminică din luna iulie a anului 1967, la ora 9 dimineața, pe unde medii, răsună în eter, pentru prima dată, în ritmul „Valurilor Dunării” (nemuritoarea melodie a lui Ivanovici):

AICI RADIO VACANȚA!

HIER SPRICHT DER FERIENFUNK!

THIS IS RADIO HOLIDAYS!

GOVORIT RADIOSTANȚIA OTDÎH !

ICI RADIO VACANCES!

Radio Vacanța transmite…

În anii care vin, din mai până-n octombrie, 133 de zile pe an Radio Vacanța la dispoziția dumneavoastră.

Început de sezon 1968…

La fel În 1969. Și iarăși, în 1970, în 197…

Transmisiuni în direct, dedicații muzicale, concursuri, toate ajung la inima ascultătorilor. Și ascultătorii reacționează, scriind sau telefonând. 0 zi, o lună, două, până când scrisorile încep să semene între ele:

,,Dragi prieteni de la Radio Vacanța. Mai sunt foarte puține zile pînă cînd, pe 1 457 kilohertzi, se va auzi pentru ultima oară în acest an semnalul atît de îndrăgit.

Vă scriu aceste rînduri în numele a milioane de tineri care au urmărit în această vară minunatele voastre programe…

Sint unul dintre milioanele de anonimi care nu au cerut nici un cîntec, dar care deschidea cu multa emoție și nerăbdare aparatul de radio pentru a vă auzi.

Vreau să vă mulțumesc pentru clipele de bucurie pe care mi le-ați oferit. Vreau să vă mulțumesc tuturor… Nu pot și nu vreau să dau nume. Ar fi nedrept sau s-ar putea să uit pe cineva.

Toți sînteți niște oameni grozavi!… Oameni care aveți o mulțime de prieteni anonimi care vă iubesc nu numai pentru muzica voastră, ci mai ales pentru căldura, amabilitatea și delicatețea cu care știți să o dăruiți.

Un prieten care vă iubește și așteaptă vara". (vezi anexa nr.2)

Unul dintre acei „oameni grozavi”, cum se exprima autorul rândurilor de mai sus este doamna Doina Caramzulescu, al cărui nume, la vremea aceea, devenise sinonim cu postul de radio: spuneai „Radio Vacanța”, spuneai „Doina Caramzulescu”. (vezi anexa nr.3)

În cele aproape patru decenii de slujbă la stăpânire, cum se spune, adică la Radio România, în cadrul Redacției emisiunilor străine, secția Engleză, un mare număr de veri și le-a petrecut la Radio Vacanța. Provocată la o discuție despre acest faimos post de radio, care la vremea respectivă era unicat pe plan est-european, prin transmiterea în premieră de emisiuni în mai multe limbi pentru cunoașterea litoralului romanesc al Mării Negre, doamna Doina Caramzulescu declara:

„Era o premieră și pentru vilegiaturiștii români și pentru ascultătorii dobrogeni, care aflau un altfel de informații și ascultau o alt-fel de muzică decât ceea ce difuzau canalele naționale. De aceea, trebuie amintit că Radio Vacanța s-a înființat în 1967, la început ca un fel de experiment. Două persoane au avut o contribuție importantă la inițierea și lansarea sa, Leon Sărățeanu, în primul rând, unul dintre marii ziariști ai Radioului, din păcate, astăzi uitat, și scriitorul Corneliu Leu,.directorul postului din primii doi ani ('67-'68).

În 1968, am venit și eu pentru prima oară la Radio Vacanța. Acela a fost anul când între noi s-a născut o mare poveste de iubire, care a durat pâna în 1995. Pot spune, deci, că am lucrat 28 de veri pe litoral. Plecam de regulă, în jur de 25 mai și rămâneam până la sfârșitul lui septembrie. Îmi aduc aminte că într-un an am stat chiar până pe 7 octombrie. De fapt, începând din 1969, Radio Vacanța a trecut, cu arme și bagaje, în subordinea redacției noastre, cea a Emisiunilor în limbi străine, actuala Radio România Internațional, tocmai pentru că era un post de radio poliglot, ce transmitea în limbile germană, engleză, rusă, franceză și, bineînțeles, română, tocmai pentru că noi puteam asigura specialiști în limbi străine.

Radio Vacanța mi-a adus cele mai mari satisfacții profesionale, datorită acestei relații directe între realizator și ascultători. De altfel, cuvintele lor de apreciere în direct sau prin telefon, buchetele de flori pe care le primeam de la tineri au reprezentat, fără îndoială, cea mai mare mulțumire sufletească. Ce satisfacție mai mare poate exista decât aceea de a ști că aduci câteva clipe de lumină și bucurie, un strop de magie în viața chinuită a unor oameni nevoiași, într-o epocă atât de cenușie și de apăsătoare, cum a fost cea a anilor de comunism în tara noastră?!

Aceasta a fost Radio Vacanța, cea pe care am cunoscut-o eu până în 1995. Apoi, după această dată, Radio Vacanța a intrat pe un nou făgaș, a ajuns într-o nouă etapă a existenței sale. A fost afiliată la Radio Constanța; și-a pierdut caracterul poliglot, care-i conferise acel statut unic în peisajul radiofonic, nu numai al țării noastre.

Și, totuși, cineva acolo sus iubea Radio Vacanța. În 1987, printrun fericit concurs de împrejurări, Radio Vacanța a reînviat, ca pasarea Phoenix, din propria sa cenușă. Redactorii și-au reluat activitatea, în cea mai mare parte a timpului, din studioul de la Mamaia…

După '90 au revenit fericiți și plini de entuziasm la Radio Vacanța, la sfârșit de mai, dar animați de alte speranțe, de bucuria de a se ști liberi, cu convingerea că vor face mii de lucruri minunate” (vezi anexa nr. 3).

În vara lui 1990, i-a venit ideea să lanseze seria concertelor-spectacol, transmise în direct de pe terasa Radio Vacanța transformată într-o mare scenă.

Sediul Radio Vacanța – Vila nr. 1 Mamaia

A fost o întreprindere riscantă, în care s-a aruncat cu acel grăunte de nebunie pe care nu ți-l poate da decât pasiunea pentru ceea ce faci. În primul an, a realizat doar unul sau două astfel de concerte-spectacol. Dar interesul pentru această inovație crescând, a ajuns la faza când organiza acest gen de spectacole-mamut transmise în direct, de cel puțin trei ori pe vară, îi aducea pe scena improvizată pe cei mai iubiți soliști de muzică ușoară, actori, scriitori, muzicieni, artiști de toate categoriile dar și persoane care realizaseră ceva deosebit în viață. Într-un cuvânt, tot ceea ce însemna suflare artistică pe litoral își dădea întâlnire pe terasa Radio Vacanta. Odată a organizat chiar și o paradă a modei, cu ajutorul prietenei sale Zina Dumitrescu, iar altădată a adus chiar și un ansamblu de balet, evenimente foarte gustate de cei aproape 5.000 de spectatori, care se înghesuiau pe faleza să-i urmărească. Ajunseseră la faza când spectacolele Radio Vacanța transmise în direct durau câte 5-6 ore, fără ca spectatorii sau ascultătorii să dea vreun semn de plictiseală sau oboseală.

Cât despre colegi…”Pot spune doar atât: eram o mare familie. În primul rând, și poate că acesta era lucrul cel mai important, între noi nu exista invidie. Cu toții ne bucuram de succesele fiecăruia dintre noi, de ideile năstrușnice ale unora sau altora, de o transmisiune directă reușită, de toate acele nimicuri care fac ca viața să fie mai frumoasă. Și nu cred că exagerez, când spun că toți am fost fericiți la Radio Vacanța.”. (veyi anexa nr.3)

„Și pentru că vorbeam despre marea familie a Radio Vacanței, aș dori să amintesc câteva nume. În primul rând, până în 1990, Paul Grigoriu, fără putință de tăgadă, cel mai bun profesionist dintre noi toți, realizatorul celor mai inspirate, mai inteligente și spirituale emisiuni, fără îndoiala, cel mai bun profesionist om de radio din câți am cunoscut vreodată și vedeta nr.1 a Radio Vacanței. Aș vrea să le pomenesc și pe Rodica Grigoriu și Gabi Langada, două excelente realizatoare, de prietenia cărora am avut privilegiul să mă bucur, pe prietena mea, Lena Murgu, unul dintre oamenii de bază ai acestui post, care, ulterior, a plecat în Franța și a lucrat la Secția Română de la Radio France Internationale.

În emisie : Jean Pujol (franceză), Sara Stark (rusă), Constantin Băltărețu (română), Doina Caramzulescu (engleză).

*** „Universul Radio”, Revista programelor de radio Radio România, 7 iulie 2005

Cum aș putea să-l uit oare pe minunatul meu coleg și prieten Alexandru Fole-Sir Alec, un crainic de limbă engleză, de calitatea celor de la BBC, pe Marian Bistriceanu și accentul său american, pe Sara Stark sau pe simpaticul Alecu Marciuc, colegul nostru de la secția rusă, veșnic gata să-ți spună o vorbă bună, sau să-ți ofere o mână de ajutor, pe loana Nițescu, sau pe tânăra Carmen Săndulescu, discreta și talentata, care s-a integrat încă din primele clipe în marea noastră familie”. (vezi anexa nr.4)

Radio Vacanța și „podurile de flori de peste Prut” – Doina Caramzulescu pregătea o emisiune în studio. La un moment dat, a intrat colegul Paul Enigărescu, însoțit de un bărbat cu barbă și-i zice: "Hai să ți-l prezint pe Ion Aldea Teodorovici!" Doina a fost foarte surprinsă, căci îl văzuse doar cu o zi înainte la televizor, cântând la Chișinău, împreună cu soția sa, Doina, la ,,Sărbătoarea Limbii Române".

Ion Aldea Teodorovici a spus ca abia sosiseră pe litoral cu mașina, fiind invitați să cânte în cadrul Festivalului de la Mamaia, care se desfășura în acele zile. A fost de acord să acorde un interviu împreuna cu Doina, frumoasa și grațioasa sa soție. Nu degeaba concetățenii ei o adorau și o considerau un fel de simbol al Basarabiei. Au intrat în studio, au stat de vorba, și la un moment dat Doina a fost atât de emoționată, încât i s-a frânt vocea și-au podidit-o lacrimile. Soții Aldea Teodorovici au povestit lucruri îngrozitoare, despre viața lor în Basarabia, despre cât de greu era să fii român în țara lor. Ea era fiică de profesor universitar și era singura din generația sa, pe care părinții avuseseră curajul s-o boteze Doina.

Ca intelectuali, aveau desigur numeroase volume în bibliotecă, dar nu aveau voie să dețină cărți românești scrise în alfabetul latin, și atunci le așezau pe două rânduri, primele erau în limba rusă, iar ascunse în spatele lor, comorile lor de neprețuit, cărțile în limba română. A fost un interviu impresionant. Și cum eram în plină epocă a ,,podurilor de flori", Doina a sunat la București, la Actualități. S-m gândit că poate se va găsi un spațiu, unde ar putea fi transmis acest interviu unic. I s-a replicat că nu se poate. Se transmitea un meci de fotbal. În fine… Din fericire, interviul, nu s-a pierdut. L-a salvat colegul Dragoș Ciocârlan, care l-a mai transmite când s-a ivit ocazia, dar și înregistrări cu ei despre minunatele lor cântece străbătute de un fior fierbinte de patriotism, cum rar mai găsești astăzi, cunoscute sub numele de ,,Cântece Sacre". După un an, s-a întâmplat nenorocirea, acel accident dubios, care le-a curmat firul vieții încă tinere, ducându-i poate spre o lume mai bună. Doina a păstrat benzile înregistrate de ei, ca pe o comoară și întro seara, după vreun an-doi, le-a găsit și s-a gândit că ar fi momentul să-i readucă în atenția publicului. A făcut un montaj cu comentariile lor despre aceste ,,Cântece Sacre", urmate de melodia respectivă. A fost extrem de emoționant. Iar cei care i-au ascultat atunci nu puteau decât să se bucure de această reîntâlnire cu doi mari artiști-patrioți români.

Alecu Marciuc: „Era o vreme când făceam, toți redactorii, de serviciu până la închiderea emisiei. Cum era deja un lucru obișnuit, toți copiii turiștilor, care se pierdeau de părinți, erau aduși la noi, la Radio Vacanța. Noi difuzam anunțurile, celebre și ele, despre acești copii.” (vezi anexa nr. 5).

Valentin Hossu-Longin : "RV" era pentru toți. Postul așa a fost conceput, spun cei care l-au slujit (inițiatori Leon Sărățeanu și Corneliu Leu, șefi pe vremea aceea la Radio București), aducându-i pe malul mării, pentru o acțiune cultural-turistică și, nu în ultimul rând, propagandistică, pe cei mai buni redactori-reporteri de la Redacția Emisiunilor pentru Străinătate. Anul 1967 a fost un experiment, reușita determinând oficializarea acestui post de radio, primul în sud-estul european, avându-l înaintaș doar pe cel de la Monte Carlo. Din capul locului, "stâlpii" redacției au fost Doina Caramzulescu și Paul Grigoriu, care cu timpul și-au format o mare "familie de vară" (între 15 mai și 15 septembrie).

Demn de remarcat este faptul că tocmai în acești ani, de după "rivuluție", cum ar spune Nenea Iancu, "RV" a dispărut. Vacanța ca spectacol multilingv și-a încheiat misiunea în 1995, poate și din cauza că turismul românesc estival internațional este într-un reflux perpetuu.” (vezi anexa nr. 6).

Și totuși…

Fără a-și pierde notorietatea, Radio Vacanța și-a adaptat programele, reușind să fie același unic și încântător prieten de vacanță. Cheia succesului rezidă în vocația de lider al bunei dispoziții pe care o induce oaspeților, invitați să participe la un agreabil și deconectant maraton de vacanță, prin intermediul rubricilor și emisiunilor de actualități, info-service, cultură, turism, divertisment, impresii de vacanță, pentru a vizita și descoperi un uriaș patrimoniu românesc: Litoralul Mării Negre și Delta Dunării.

Paleta vacanțelor sonore, difuzată în FM, pe frecvența de 100,1 MHz, răspunde orizontului de așteptare al turiștilor, bucuroși să regăsească, an de an, la țărm de mare, același ingenios și devotat prieten. "Bună dimineața, Litoral! Să vă fie ziua frumoasă, o urare de la soare răsare"; ,,0colul Litoralului în… 180 de minute"; ,,Delta Paradis"; ,,Cântați cu noi";

,,Magazinul cu muzică"; ,,Vorbește 'marea" -sunt generice care le vor păstra vie amintirea sejurului petrecut în stațiunile de pe Litoral.

Radio Vacanța se confundă deja cu zgomotul valurilor, cu adierea brizei, cu nisipul fierbinte și cu razele calde ale soarelui pe litoral. A trecut de mult de stadiul de prieten al vacanțelor: este parte componentă a lor și, nu de puține ori, oamenii care vin pe litoral, an de an, la Mamaia, caută din priviri, alături de priveliștea mării, locul de unde izvorăsc pe calea undelor semnalele unei vacanțe reușite.

Puțin peste 3.200 de ore de emisie în direct. Atât adună, puse cap la cap, programele Radio Vacanța, de la 1 mai până la 15 septembrie, când se-ncheie "sezonul radio estival". Realizat de o echipă redacțională și tehnică de profesioniști tineri și dinamici, programul estival Radio Vacanța reprezintă cea mai complexă agendă sonoră, conținând atât informații utile, relatări din stațiuni, info-service, cât și emisiuni de divertisment și cocteiluri muzicale.

Din 1990 încoace, de când Rodica Șerbănescu a permanentizat structura Radio Constanța în varianta ei estivală, terasa de la Vila nr. 1 a devenit neîncăpătoare atât pentru artiști, cât și pentru public. Pe lângă cântări și lansări de albume, Radio Vacanța organizează pe terasă o mulțime de show-uri și evenimente răsunătoare. De exemplu, Circul Globus a venit pe Litoral și, în fiecare miercuri și vineri seara, preț de aproximativ o oră, a susținut câte un spectacol la terasa Radio Vacanța. În grila de programe, duminica a avut și ea un rol privilegiat, fiind gazda emisiunii "Viața ca un spectacol", realizată în colaborare cu Radio România Actualități.

Radio Vacanța a fost primul post care a emis, on air, programe speciale dedicate turismului estival. A adunat pe terasă artiști care au devenit, cu timpul, recunoscuți pe scena muzicii românești. Tot atunci, în anii '90, când la malul Mării Negre străinii găseau încă o oază de liniște și relaxare, Radio Vacanța emitea și buletine de știri în franceză, engleză, germană și rusă, pentru ca oaspeții de vară să fie la curent cu ce se mai petrece în jurul lor. Însă din 1997, când turismul a cunoscut un adevărat colaps și străinii au început să evite Marea Neagră, a încetat și Radio Vacanța transmiterea de știri în limbi străine. Abia în 2004, Radio Vacanța a reluat astfel de transmisii, preluate de la Radio Deutsche Welle și difuzate de la orele 9:00, 14:00 si 20:00, pentru câte 5-6 minute.

Nu puțini sunt artiști al căror nume e strâns legat de Radio Vacanța. Mihai Trăistariu și Laurențiu Duță aici și-au făcut debutul, iar Mihai Constantinescu, Anastasia Lazariuc, Mirabela Dauer, Irina Loghin, Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Angela Similea, Sanda Ladoși, Corina Chiriac, Marcel Pavel sunt doar câteva nume care-au trecut pe-aici. Mădălina Manole, de exemplu, declară ori de câte ori are ocazia, că unele dintre cele mai dragi amintiri ale ei sunt legate de Radio Vacanța, că nu uită niciodată verile în care avea aici cântări peste cântări și că s-ar întoarce oricând cu cel mai mare drag!

Unul dintre momentele Radio Vacanța importante este momentul „Cătălina Ponor- Dana Sofronie”. După Jocurile Olimpice de la Atena, fetele au venit aici, redactorul sportiv Cătălin Donose le-a anunțat prezența în studioul de emisie, au intrat în direct și au fost copleșite de flori și ropote de aplauze de la miile de turiști care s-au strâns la terasă când au auzit cine le vorbește. Iar semnăturile lor din cartea de onoare a radioului stau mărturie!

Radio Vacanța în 2005

Mai mult de patru luni și jumătate, RADIO VACANȚA a fost același statornic companion al turiștilor, i-a informat prompt, rapid și obiectiv cu privire la oportunitățile de petrecere a unei vacanțe minunate, le-a oferit multiple posibilități de distracție și agrement, deoarece anul 2005 a adus o adevărată premieră în modalitatea de realizare a programelor: RADIO VACANȚA a devenit nu doar un mod de reflectare a vacanțelor, ci parte intrinsecă a lor.

Perpetuând o tradiție care și-a dovedit deja valoarea și viabilitatea, RADIO VACANȚA s-a adresat tuturor turiștilor, indiferent de vârstă: în complexul de tabere de la Năvodari a răsunat și în 2005 corul bucuriei copiilor veniți în vacanță la mare și care și-au regăsit aici un prieten și, de ce nu, un tovarăș de joacă: RADIO VACANȚA COPIILOR. Iar turiștii care, s-au aflat în Saturn, Venus sau Jupiter, în Neptun-Olimp sau în cele două Eforii, în Constanța, dar mai ales în Mamaia, s-au întâlnit, cu prieteni uneori nevăzuți care, zi de zi, oră de oră, au avut o singură preocupare: aceea de a le face vacanțele cât mai frumoase.

Tehnic, grila de programe a consemnat și însemnat:

Două etape: * l mai – 12iunie și 1 –11 septembrie 2005

*12 iunie – 31 august

Obiective: VACANȚA 2005 înseamnă:

37 de ani de tradiție în peisajul mass-media românesc, unicul post de radio de acest tip din Europa, care emite în regim non-stop;

Acoperire totală a litoralului românesc, de la Vama Veche până la Vadu, pe frecvența de 100,1 FM, a municipiului Tulcea și a Deltei Dunării pe frecvența de ….

Dedicații muzicale gratuite, zilnic, între orele 9,00 și 10,00, 18,30 și 19,00;

Zeci de spectacole care se realizează pe Terasa Vilei nr.l Mamaia, cu participarea celor mai cunoscuți artiști din muzica pop, dance, rock, folk etc., a unor nume sonore ale teatrului și filmului românesc, precum și a marilor interpreți de folclor;

Concursuri zilnice pe toate plajele litoralului și prin telefon, mii de premii și cadouri oferite turiștilor romani și străini;

Implicarea activă, prin parteneriate, în toate manifestările culturale, muzicale și sportive de pe litoral;

Promovarea unui turism la standarde de calitate și competitivitate internaționale, în acord cu cerințele Ministerului Turismului din România.

III. Echipa de proiect și responsabilități:

Știri RV: Daniel Țăndăreanu

Gabi Afuz

Magda Chirana

Muzical RV: Liviu Predescu (vezi anexa nr.7)

Daniel Trușcă

Prezentatori RV: Liliana Moldoveanu-coordonatoare proiect

Daniel Sârbu

Codrin Raita

Cătălin Donose

Teren RV: Iulia Trandafir

Grila de program RV:

6:00 – Să vă fie ziua frumoasă! 0 urare de la soare răsare. Bună dimineața, Litoral! (actualități, calendar-star, info-service, întrebarea zilei, patrimoniu, turism, divertisment).

9:00 – Șlagăre din vacanțe /sau Vorbe cu…cântec /sau/ Cântați cu noi!/ (dedicații muzicale, concursuri).

10:00 – Ocolul litoralului în… 180 de minute (relatări din stațiuni ..Prieteni de..vacanță"-raid prin cluburi, discoteci etc., actualitate turistică ,,Sunt turist și mă tratez"-ofertele bazelor de tratament, ,,Buletin de turist" în week-end cu variante de petrecere a timpului liber, tarife, evenimente pe litoral).

11:30 – 12:00 – Delta Paradis… Radio Vacanța-impresii de vacanță și relatări din Delta Dunării

13:00 – Muzical….(actualitate muzicală, lansări de albume, interviuri cu interpreți și compozitori, spectacole live pe terasa Radio Vacanței).

16: 00 – Ocolul litoralului în… 180 de minute

17:00 – Delta Paradis… Radio Vacanța

19:00 – Muzical

22:00 – 06:00 – Non-stop muzical nocturn / Vorbește marea!/ (dance, pop, rock, folk, blues, jazz).

Radio Vacanța în 2006

RV 2006 a debutat anul acesta la 30 aprilie.

Prezentatori RV: Liliana Moldoveanu-coordonatoare proiect

Daniel Sârbu

Codrin Raita

Cătălin Donose

Stiri RV: Gabi Afuz-coordonator știri

Adina Sârbu

Daniel Țăndăreanu

Muzical RV: Daniel Haralambie

Liviu Predescu

Cecilia Pătrăhău

Daniel Trușcă

Teren RV: Dana Lebed

Cecilia Pătrăhău

Adelina Tocitu

Luisa Rosetti (relatări Tulcea)

Grila de program RV 2006:

8:00 – 10:00 – Să vă fie ziua frumoasă! 0 urare de la Soare Răsare! Bună Dimineața, Litoral! (actualități, informații utilitare, horoscop, sfatul medicului, cultură, patrimoniu, divertisment-concursuri).

Sâmbăta: 9.30-10.00 TOP 10 RV

0:00 – 13.00 – Ocolul Litoralului în… 180 de minute (I) (actualitate, traseu turistic, relatări din stațiuni și din Tulcea, informații utilitare, rubrica de modă, rubrica de recomandări cosmetice, mesaje din stațiuni, concursuri, rubrica de folclor, impresii de vacanță);

* 10.00-11.00 emisiune muzicală…(actualitate muzicală, interviuri VIP pe litoral)

13:00 – 13:20 – Radiojurnal

13:20 – 16:00 – Mmix (în week-end concerte live, lansări de albume)

16:00 – 16:15 – Radiojurnal

16:15 – 19:00 – Ocolul Litoralului în …180 de minute (II) (actualitate, traseu turistic, relatări din stațiuni și din Tulcea, informații utilitare, rubrica de modă, rubrica de recomandări cosmetice, mesaje din stațiuni, concursuri, rubrica de folclor)

18:00 Radiojurnal

19:00 – 22:00 – emisiune muzicala

vineri: 19.00-20.00 Simți energia

sâmbăta: 19.00-20.00 Top 100 (I)

duminica: 19.00-20.00 Top 100 (II)

Buletine de știri locale: 8.00;9.00; 10.00; 11.00; 12.00; 17.00 Radiojurnale:7.00; 13.00; 16.00; 18.00

Radio Vacanța în 2014

Afișul Radio Vacanța 2014

Sursa : arhiva personală

După mai mulți ani în care emisiile Radio Vacanța au fost realizate exclusiv de moderatori de la Radio Constanța, anul 2014 a venit cu o schimbare atât în ceea ce privește formatul muzical, dar și dinamica postului. Pentru prima oara, Radio Vacanța s-a și văzut live pe www.radiovacanta.ro. Echipa a fost formată din:

Adelina Tocitu – Radio Constanța – coordonator proiect, moderator;

Răzvan Petre – Radio Constanța – moderator;

Liliana Moldoveanu – Radio Constanța – moderator;

Eugen Vrabie – Radio3Net „Florian Pittiș” – moderator;

Marius Stoica – Radio3Net „Florian Pittiș” – moderator;

Carmen Tîrsănoagă – Radio3Net „Florian Pittiș” – moderator; (vezi anexele nr.

Adrian Șaguna – Radio3Net „Florian Pittiș” – DJ.

Grila de programe a inclus următoarele emisiuni:

08:00- 12:00 – Ediția de vacanță – emisiune realizată și moderată de Adelina Tocitu și Răzvan Petre. (actualități, informații utilitare, horoscop, sfatul medicului, cultură, patrimoniu, divertisment-concursuri).

12:00 – 16:00 – Siesta – emisiune realizată și moderată de Liliana Moldoveanu și Eugen Vrabie. (noutăți din muzică, sărbătoriții zilei, evenimente ce au avut loc în ziua respectivă în industria muzicala de-a lungul anilor, știri locale, concursuri, divertisment, rubrici ca : Eu aleg România- o campanie Radio România pentru promovarea obiectivelor turistice din România pe care oricine trebuie să le viziteze măcar o dată în viață; InfoTrip).

16:00 – 19:00 – Sens Unic spre Mare – emisiune realizată și moderată de Carmen Tîrsănoagă și Marius Stoica. (Știri goale,Monden, BoxOffice, Fashion fără sens, InfoTrip; Eu aleg România; ) (vezi anexa nr.8). În acest interval orar, Dj Adrian Șaguna se ocupa de playlist, mixând live.

19:00 – 21:00 – Tren de seară – emisiune realizată și moderată de Răzvan Petre. (sunt aduse în atenția ascultătorilor piese vechi ce au marcat industria muzicală.)

Buletinele de știri au fot preluate de la Radio Constanța.

21:00 – 08:00 – Muzică

O altă noutate în cel de-al 47-lea an de Radio Vacanța au fost Pool Party-urile. În zilele de vineri și sâmbătă, emisiunile erau transmise live pe101 și 106,2 FM plus video pe www.radiovacanta.ro de la piscinele hotelurilor din toate stațiunile. Oamenii priveau cu drag și participau activ la concursile organizate, fiind încântați că sunt parte din marea familia Radio Vacanța.

Alături de Răzvan Petre în emisie în stațiunea Jupiter

Sursa : arhiva personală

Ca de fiecare dată, pe terasa vilei nr.1 din Mamaia au avut loc concerte și evenimente culturale la care s-au adunat sute de oameni.

Un alt aspect important marca Radio Vacanța este Brățara de Vacanță. “Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanța – Brățara de Vacanță” este o campanie inițiată de Radio Vacanța în anul 2010, iar obiectivul este reducerea numărului de copii care se rătăcesc anual pe plajă oferinu-le, gratuit, copiilor care au vârsta până în 7 ani, Brățara de Vacanță.

Pe această brățară se pot trece elemente de identificare, cum ar fi numele copilului și numărul de telefon al părintelui, astfel încât, în momentul în care copilul se rătăcește pe plajă el să poate fi găsit mai ușor.

Din 2010 și până în 2014, au fost realizate aproximativ 50.000 de brățări de vacanță ce au fost oferite familiilor care au ales ca destinație de vacanță litoralul românesc, iar Radio Vacanța a difuzat peste 1.000 de anunțuri cu acești micuți care au ajuns la Vila1 din Mamaia sau care s-au rătăcit de părinți. Campania din 2010 a fost nominalizată la premiile PR Award, la categoria „Buget mic/ Creativitate mare”.

În anul 2014, campania „Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanța” a fost sponsorizată „Vivat, din grijă pentru familia ta”, cu susținerea Bionect și Acutil (până pe 15 iulie) și Ladival (15 iulie-1 septembrie), partener principal fiind Crucea Roșie Română, filiala Constanța. Au fost împărțite peste 20.000 de brățări și materiale adiționale marca Brățara de Vacanță cum ar fi: colaci, mingi și genți de plajă.

Acțiune Brățara de Vacanța marca Radio Vacanța într-un mall din Constanța

Sursa : arhiva personală

În 2014 Radio Vacanța a început să emită pe data de 1 iunie și s-a încheiat pe 15 septembrie. Au fost trei luni și jumătate în care am învățat ce înseamnă cu adevărat un ritm alert. Emisiune de luni până luni, cu un plus de responsabilitate. Eram conștientă că zeci de mii de oameni ne ascultă pe întreg litoralul, iar atunci când ieșeam pe terasă și observam că toată plaja din fața vilei nr.1 Mamaia se relaxează și aude pe fundal inclusiv vocea mea, puterea de concentrare și entuziasmul creșteau la intensitate maximă. Totul a presupus multă muncă, documentare înaintea fiecărei emisiuni, dar și momente amuzante. De exemplu, în timpul concursurilor organizate în parteneriat cu un circ ce ajunsese în orașul Constanța, cei care intrau în direct pentru a câștiga invitații erau extrem de amuzanți atunci când mai greșeau răspunsul, transformand-o pe girafa Roco în Coco, Lolo, Mimi.

Deoarece acum social media este unul dintre cei mai importanți contorizatori de feed-back, momentele cu adevărat importante erau cele în care primeam mesaje de la oameni care îmi spuneau că sunt fericiți că au posibilitatea să asculte Radio Vacanța din toate colțurile lumii și mai ales că au și acces la ceea ce se întâmpla în studio.

Fotografie primită de la un ascultător Radio Vacanța din Olanda

Sursa : arhiva personală

Aprecierile erau de asemenea un factor care îmi dădeau un și mai mare imbold să muncesc și să perseverez fără a avea limite. Mi s-a spus de foarte multe ori că am o voce care sună foarte bine și mai ales, care binedispune. Cred că acesta este motivul pentru care nu mă voi sătura niciodată de această meserie, care devine microb, parte din mine.

Cu multă bucurie am aflat că și în acest an voi face parte din echipa Radio Vacanța. Se anunță încă o vară încărcată de evenimente, muzică și multă dăruire pentru ca oamenii care ajung pe litoral să asculte același radio care le-a făcut verile mai frumoase timp de 47 de ani.

Asta pentru că vocea Radio Vacanța, unică, fascinantă, martor al spiritualității dobrogene acasă și în lume, familiară multor milioane de ascultători a fost asimilată, încă de la debut, succesului. Pentru că Radio Vacanța, singurul program estival conceput ca atare, din anul 2000, la 18 ore pe zi, de la 6 dimineața la 12 noaptea, este particularizat în vacanțe concrete, dar și în sentimentul de vacanță pe care ți-l induce, original, pe 100,1 și 106,2MHz. Din acest an cu o noua frecvență pentru Delta Dunării.

Concepția modernă, dinamică, interactivă a programelor, anticipând criteriile de performanță ale mileniului trei s-a materializat, sezon de sezon, în cote de audiență absolut spectaculoase, la care a pus suflet, cu inventivitate, generozitate și profesionalismul său dintotdeauna, Florin Brușten.

Radio Vacanța înseamnă și zâmbet. Zâmbetul reîntâlnirii cu prietenii dragi, cu nonconformismul și atunci apelăm cu încredere la trusa de prim ajutor pe care scrie "divertisment". Divertisment și, fără îndoială, muzică. Concerte organizate pe terasa RV susținute de vedete ale muzicii pop românești, lansări de albume, jocuri, concursuri specifice.

Pentru ca originalitatea postului să fie deplină, pentru ca sentimentul de vacanță să fie mai pregnant și comunicarea directă cu turiștii din toate zonele țării, colegii de la studiourile din Craiova, Timișoara, Reșița, Cluj, Tg. Mureș, Iași și Antena Bucureștilor și-au amenajat taberele "de lupta" cu bună dispoziție, în toate stațiunile de pe litoral, conduse creativ de la sediul central – Radio Vacanța Mamaia.

Pentru ca Radio Vacanța – "Un prieten mereu alături de tine!" este mai mult decât un privilegiu. Este un hit, un șlagăr lansat în 1968 și care va dăinui peste veacuri, inspirat reorchestrat sub genericul:

„IMI PLACE SOARELE, IMI PLACE MAREA,

DAR TOT MAI MULT

ÎMI PLACE RADIO VACANȚA!”

Concluzii

În acest proiect de cercetare pe care l-am intitulat: Radioul de nișă- Radio Vacanța mi-am propus să analizez radioul local, mai exact programul regional al unui post public național care a reușit să devină un radio de nișă pentru turiștii din străinătate, din perspectiva acumulărilor personale obținute în timpul anilor de studiu la facultatea de Jurnalism și a colaborării permanente pe care o am cu Radiodifuziunea Română. Am analizat evoluția postului Radio Vacanța din 1967 până în 2014, marcând anii de glorie și personalitățile importante care au avut un rol semnificativ la crearea unui brand național.

Am prezentat identitatea radioului, cum a aparut, care a fost epoca de aur și cum au fost înființate programele regionale ale posturilor naționale. În capitolul 1 am vorbit despre utilizarea radioului și comportamentul ascultătorilor. Am dat mai multe detalii despre problemele interferenței și ale finanțării la începuturile radioului. Informația reprezintă o necesitate vitală a omului. Preocuparea pentru informare a existat întotdeauna, dar o dată cu evoluția tehnicii, au existat progrese semnificative atât în privința accesului – cantitate, varietate- la informație, cât și a mjloacelor de transmisie către public. În timp, nevoia de informație a omului a început să crească continuu. Tecerea de la presa scrisă la cea radiofonică și ulterior, la televiziune a mărit gradul de interes pentru informație, dar în același timp s-au mărit și cantitatea, calitatea și viteza de transmisie a informației. Dintre toate mass-media, cu siguranță radioul rămâne cel mai eficient mijloc de transmitere a informației datorită posibilităților tehnice de care dispune pentru ca aceasta să ajungă la receptor, fără un efort prea mare.

Radioul a avut o perioadă de înflorire între anii 1930-1940, în ciuda unei mari crize economice șia repercusiunilor celui de-al doilea război modial. Veniturile obținute din publicitate au început să crească, iar numărul aparatelor de radio deținute de americani s-a dublat. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că oamenii încercați de multe probleme la vremea aceea reușeau să găsească o sursă de bună dispoziție în cântecele și emisiunile radio. Pe la sfârșitul crizei, transmisiile radio au devenit receptate de fiecare persoană. Ulterior, aparatul radio a început să capete diferite forme, din ce în ce mai sofisticate și mai aparte. Presa și radioul începuseră să coopereze după o perioadă de conflict, iar difuzarea știrilor devenise o artă complexă prin care mulți jurnaliști importanși au reușit să se afirme.

Când a apărut radioul public, puțini se gândeau la aspectul unui radio local. Acest lucru a fost posibil în 1952, când Germaniei i-au fost repartizate 246 de posturi de emisie pe unde ultrascurte. Cele mai multe radiouri sunt obligate în ziua de astăzi să facă relatări de interes din diferite regiuni ale țării. De cele mai multe ori, trebuie fixat în amănunt ce spațiu de emisie vor ocupa relatările regionale sau unde este nevoie de birouri regionale ale radioului. În trecut, toate posturile voiau să evite această regionalizare din cauza costurilor suplimentare și aveau ca scuză principală insuficiența frecvențelor de emisie.

Ca unități separate, studiourile regionale au o importanță majoră in cazul subiectelor utilitare deoarece transmiterea națională ar putea prezenta mari pierderi ale unor detalii. Cotidianul este strâns legat de local, tocmai de aceea datele din trafic, evenimentele locale sau locurile publice de interes au șanse mari doar în emisiunile regionale. Emisiunile regionale pot fi exploatate la un post național, obținând un avantaj față de concurență. Totuși, succesul unei relatări regionale nu poate influența semnificativ numărul de ascultători.

În ultimii ani, utilizarea radioului s- a modificat în mod semnificativ. În ziua de astăzi, puțini sunt cei care deschid televevizorul sau radioul pentru o emisiune anume. Chiar dacă această selecție mai este încă răspândită în cazul televiziunii, radioul se poate axa pe acest tip de ascultători doar în cadrul programelor de știri și informații (de exemplu, Radio România Actualități).

Radioul este mereu lângă ascultători pe parcursul zilei, ca un prieten imaginar. Fiind un mediu nevizual (până la apariția radioului online), radioul este cel mai adesea utilizat în timp ce individul își desfășoară diverse activități cum ar fi: șofatul, gătitul, distracția sau munca. În “Analiza Media” din 1964, 60% dintre cei intervievați indicau că mănâncă lângă aparatul de radio, 40% își desfășoară treburile casnice iar 27% șofează cu radioul deschis.

Concentrarea publicului asupra programului radio este un aspect nu foarte pozitiv. Receptarea informației are loc în mod selectiv, ascultătorii rămând la finalul zilei în minte cu maximum 30% din știrile auzite. Desigur, cu excepții în cazul celor care vor da mai tare receptorul sau vor întrerupe o discuție pentru a fi atenți la un aspect care îi interesează. În timp ce muzica poate fi ascultată în orice mediu și mod, informația necesită o concentrație sporităpentru a fi asimilată. De aceea, orice intervenție a moderatorului trebuie să aibă un element de captare a atenției. Ascultătorul trebuie atras permanent prin intermediul tuturor elementelor de program deoarece el este judecătorul suprem și are la îndemână o armă foarte dureroasă: posibilitatea de a schimba imediat frecvența. Tocmai de aceea, cea mai importantă sarcină a celor implicați în program este să îi influențeze ascultătorului această decizie.

Informațiile utile sunt cele care primesc o atenție sporită din partea echipei redacționale deoarece ascultătorul, prin comportamentul său și prin nevoia de a fi călăuzit în anumite probleme practice, decide temele. Persoanele din ziua de astăzi iau numeroase decizii aparent banale fiind în mare parte influențate de educație cultură, prieteni sau de mass-media. Radioul rămâne în acest caz singurul care poate fi transportabil și poate fi utilizat în orice moment al zilei și aproape în orice activitate, fiind predestinat să rămână fidel ascultătorului.

Programul muzical are de asemenea un rol foarte important. În funcție de profilul muzical, un radio își alege publicul țintă, își deschide sau închide programul pentru persoane de o anumită vârstă și se detașează de concurență. Celelalte elemente ale programului completează postul și îi dă identitate, făcându-l inconfundabil. Însă, nici un element informativ nu poate influența ascultătorul la fel ca muzica transmisă. Accesul la un anumit public țintă are loc în primă instanță prin oferta muzicală, iar americanii au foăcut aproape o știință din analizarea melodiilor după anul apariției, ritm și poziția în topuri.

În capitolul 2 voi defini canalul audio, stilul radiofonic, funcțiile radioului, dar și rolul radioului în viața cotidiană. Voi vorbi despre specificitatea canalului audio și despre stilul radiofonic. De asemenea, voi aborda perspectiva postului de radio ca ființă, ca o plantă și faptul că radioul înseamnă captarea ascultătorului

În studiul de caz voi prezenta declarații despre perioada de activitate a unor moderatori extrem de importanți pentru Radio Vacanța cum ar fi Doina Caramzulescu, Valentin-Hossu Lungin și alțtii. Voi explica modalitatea prin care Radio Vacanța a devenit extrem de cunoscut, dar și cum a ajuns să cunoască niște ani de colaps.

Radio Vacanța era toată numai surâs. Stabilisem un principiu: numai maximum un minut și jumătate se vorbește, după care intră muzica.. Multă muzică, de bună calitate și puțină „vorbă”, asta a fost, în opinia jurnalistului Leon Sărățeanu – unul dintre inițiatorii postului Radio Vacanța, „formula” care a asigurat succesul postului de radio estival.

Într-o perioadă în care radioul românesc – transformat de regimul comunist într-un important mijloc propagandă – transmitea foarte multe emisiuni anoste, de proslăvire a regimului, Radio Vacanța a reușit să fie cu adevărat un post popular, pe gustul a milioane de ascultători români și străini, turiști pe litoral. Pentru că, Radio Vacanta emitea în 5 limbi : engleză, franceză, rusă, germană și română.

La Radio Vacanta, jurnaliștii aflați în contact direct cu ascultătorii, surprindeau „la cald” reacția acestora. Și astfel, puteau să înțeleagă când și dacă au reușit să fie pe placul ascultătorului. Adică, așa cum îi plăcea lui Leon Sărățeanu să spună, invocând minunatele versuri ale poetului Tudor Arghezi, să știe dacă au reușit să-i „cadă pe suflet” ascultătorului sau să-l atingă doar „pe pălărie”.

Fără îndoială că, Radio Vacanta a reușit să fie un radio pe placul ascultătorului român, într-o vreme în care prea puține lucruri îi mergeau la suflet sau îi erau pe plac.

Radio Vacanța se confundă deja cu zgomotul valurilor, cu adierea brizei, cu nisipul fierbinte și cu razele calde ale soarelui pe litoral. A trecut de mult de stadiul de prieten al vacanțelor: este parte componentă a lor și, nu de puține ori, oamenii care vin pe litoral, an de an, la Mamaia, caută din priviri, alături de priveliștea mării, locul de unde izvorăsc pe calea undelor semnalele unei vacanțe reușite.

Puțin peste 3.200 de ore de emisie în direct. Atât adună, puse cap la cap, programele Radio Vacanța, de la 1 mai până la 15 septembrie, când se-ncheie "sezonul radio estival". Realizat de o echipă redacțională și tehnică de profesioniști tineri și dinamici, programul estival Radio Vacanța reprezintă cea mai complexă agendă sonoră, conținând atât informații utile, relatări din stațiuni, info-service, cât și emisiuni de divertisment și cocteiluri muzicale.

Radio Vacanța a fost primul post care a emis, on air, programe speciale dedicate turismului estival. A adunat pe terasă artiști care au devenit, cu timpul, recunoscuți pe scena muzicii românești. Tot atunci, în anii '90, când la malul Mării Negre străinii găseau încă o oază de liniște și relaxare, Radio Vacanța emitea și buletine de știri în franceză, engleză, germană și rusă, pentru ca oaspeții de vară să fie la curent cu ce se mai petrece în jurul lor.

Însă din 1997, când turismul a cunoscut un adevărat colaps și străinii au început să evite Marea Neagră, a încetat și Radio Vacanța transmiterea de știri în limbi străine. Abia în 2004, Radio Vacanța a reluat astfel de transmisii, preluate de la Radio Deutsche Welle și difuzate de la orele 9:00, 14:00 si 20:00, pentru câte 5-6 minute.

Radio Vacanța, unică, fascinantă, martor al spiritualității dobrogene acasă și în lume, familiară multor milioane de ascultători a fost asimilată, încă de la debut, succesului. Pentru că Radio Vacanța, singurul program estival conceput ca atare, din anul 2000, la 18 ore pe zi, de la 6 dimineața la 12 noaptea, este particularizat în vacanțe concrete, dar și în sentimentul de vacanță pe care ți-l induce, original, pe 100,1 și 106,2MHz. Din acest an cu o noua frecvență pentru Delta Dunării.

Concepția modernă, dinamică, interactivă a programelor, anticipând criteriile de performanță ale mileniului trei s-a materializat, sezon de sezon, în cote de audiență absolut spectaculoase, la care a pus suflet, cu inventivitate, generozitate și profesionalismul său dintotdeauna, Florin Brușten.

Radio Vacanța înseamnă și zâmbet. Zâmbetul reîntâlnirii cu prietenii dragi, cu nonconformismul și atunci apelăm cu încredere la trusa de prim ajutor pe care scrie "divertisment". Divertisment și, fără îndoială, muzică. Concerte organizate pe terasa RV susținute de vedete ale muzicii pop românești, lansări de albume, jocuri, concursuri specifice.

Pentru ca originalitatea postului să fie deplină, pentru ca sentimentul de vacanță să fie mai pregnant și comunicarea directă cu turiștii din toate zonele țării, colegii de la studiourile din Craiova, Timișoara, Reșița, Cluj, Tg. Mureș, Iași și Antena Bucureștilor și-au amenajat taberele "de lupta" cu bună dispoziție, în toate stațiunile de pe litoral, conduse creativ de la sediul central – Radio Vacanța Mamaia.