„STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA EXPLOATATIILOR AGRICOLE ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ” Coordonator științific: Prof. univ. dr. DRĂGHICI… [604792]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE Șl
MEDICINĂ VETERINARĂ
BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE
ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
Șl DEZVOLTARE RURALĂ
Doctorand: [anonimizat]. DAEA PETRE
TEZĂ DE DOCTORAT
"STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA EXPLOATATIILOR
AGRICOLE ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII
LA UNIUNEA EUROPEANĂ"
Coordonator științific:
Prof. univ. dr. DRĂGHICI MANEA
– 2007 –

CUPRINS
Capitolul 1. EVOLUȚIA AGRICULTURII ROMÂNEȘTI ȘI A ȚĂRILOR DIN
EUROPA 5
1.1. Analiza evoluției agriculturii românești până în anul 1989 6
1.2. Forme și caracteristici ale agriculturii românești în perioada comunistă
1945-1989 15
1.3. Analiza evoluției agriculturii românești după anul 1989 24
1.3.1. Etape evolutive privind reforma funciară și structurile de proprietate în România
postdecembristă 24
1.3.2. Resursele umane din spațiul rural și structura în dinamica peroadei
postrevoluționare 34
1.3.3. Parcelarea accentuată a proprietății funciare privateji degradarea potențialului
productiv al solului 39
1.3.4. Drepturile de proprietate și piața funciară 41
1.3.5. Serviciile pentru agricultură 44
1.4. Agricultura la nivelul Uniunii Europene. Priorități și forme de finanțare 45
1.4.1. Importanța și structura sistemelor de agricultură în Uniunea Europeană 45
1.4.2. Reforma PAC și impactul asupra dezvoltării agriculturii 49
1.4.3. Caracteristici ale agriculturii din țările din centrul și estul Europei 50
Capitolul 2. METODE DE STUDIERE ȘI APRECIERE A STRUCTURII
EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE 53
2.1. Entitățile agricole de producție și forme de clasificare 53
2.1.1. Conceptul de exploatație agricolă 53
2.1.2. Exploatația agricolă – sistem complex și dinamic 57
2.1.3. Clasificarea exploatațiilor agricole 58
2.2. Mărimea economică și funcționalitatea exploatație agricole 65
2.2.1. Mărimea exploatației agricole și factorii determinanți ai acesteia 65
2.2.2. Dimensiuni și structuri ale exploatațiilor agricole 70
2.2.3. Dimensiunea economică a exploatațiilor agricole în România 71
2.3. Indicatorii și capitalul de gestiune al exploatației agricole 75
2.3.1. Indicatori utilizați pentru exploatațiile agricole în perioada interbelică 75
2.3.2. Indicatorii utilizați în afaceri și de cunoaștere a fezabilității exploatației agricole ….76
2.3.3. Marja brută standard indicator de bază în delimitarea (cunoașterea) structurală a
exploatației agricole 77
2.3.4. Capitalul fix (de gestiunejal exploatațiilor agricole 79
2.3.5. Sistemul de indicatori ce caracterizează sprijinul acordat agriculturii 86
2.4. Analiza SWOT – o sinteză diagnostic a nivelului indicatorilor
exploatației agricole 87
Capitolul 3. ANALIZA EVOLUȚIEI STRUCTURII EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE
DUPĂ ANUL 1989 93
3.1. Entități agricole de producție și efecte socio-economice generate în perioada
de tranziție 93
3.2.1. Mobilitatea entităților agricole de producție în perioada de tranziție 93
3.1.2. Demografia și implicații socio-economice în sistemul tranziției rurale 96
3.2. Analiza evoluției exploatațiilor agricole după forma de proprietate 100
3.2.1. Evoluția circulației juridice a terenurilor în perioada postrevoluționară 100
3.2.2. Fondul funciar și structura evolutivă a acestuia în periaoda de tranziție 103
3.2.3. Structura funciară și utilizarea terenurilor din exploatațiile agricole, principalfactor
limitativ al agriculturii 107

3.3. Analiza evoluției exploatațiilor agricole după profilul tehnico- economic 111
3.3.1. Structura exploatațiilor agricole conform profilului tehnico-economic 111
3.3.2. Exploatațiile sectorului producției vegetale 112
3.3.3. Profilul de producție animalier și dimensiunea tehnico-economică a
exploatațiilor 119
3.3.4. Exploatațiile ecologice în structura unităților agricole de producție 122
3.3.5. Activitățile neagricole, profil și forme de implementare în exploatațiile agricole 125
3.4. Analiza evoluției exploatațiilor agricole după rezultatele obținute 128
3.4.1. Autoconsumul și comercializarea produselor agroalimentare și impactul asupra
rezultatelor exploatatei agricole 128
3.4.2. Seceta și efectele asupra rezultatelor din exploatațiile agricole din România 132
3.4.3. Formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor economice a exploatațiilor
agricole 135
3.5. Probleme privind evoluția structurii exploatațiilor în perioada de preaderare la
Uniunea Europenă 139
3.6. Arealul teritorial rural al județului Mehedinți și situația sistemului exploatațiilor
agricole 141
3.6.1. Amplasarea județului Mehedinți și condiții geografico-economice de dezvoltare a
agriculturii 141
3.6.2. Structura modului de folosință al terenului agricol și exploatațiile agricole din
județul Mehedinți 144
Capitolul 4. CONSTRÂNGERI ȘI OPORTUNITĂȚI ALE AGRICULTURII
ROMÂNEȘTI ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ 147
4.1. Competitivitatea exploatațiilor agricole românești 147
4.1.1. Posibilitățile de competitivitate în cadrul structurilor agricole din România 147
4.1.2. Disparități teritorial-geografice ale exploatațiilor din România și piața
concurențială 152
4.1.3. Factori și cauze ale competitivității exploatațiilor agricole…. 156
4.1.4. Restricții și blocaje în calea performațelor exploatațiilor agricole 159
4.2. Politici și programe naționale de susținere a agriculturii 165
4.2.1. Orientări și direcții prioritare privind politicile agricole în România 165
4.2.2. Priorități și programe urmărite în politica structurală a exploatațiilor agricole 167
4.2.3. Evaluarea politicilor de sprijin și susținere a agriculturii românești 171
4.2.4. Politicile agricole și dinamica creșterii economice neechilibrate în România în
perioada de preaderare. 173
4.2.5. Programul „FERMIERUL" formă perfecționată a întăririi structurale a 175
exploatațiilor agricole. 175
4.3. Funcția socială a agriculturii de subzistență 178
4.3.1. Dezechilibre în consumul populației și procesul de sărăcie rurală 179
4.3.2. Politica de organizare funciară și consecințele asupra consumurilor
agroalimentare 184
4.3.3. Disparități ale funcției sociale ale agriculturii românești manifestate în cadrul
exploatațiilor agricole 186
4.3.4. Efectele finanțării agriculturii asupra veniturilor agricultorilor 189
4.3.5. Adoptarea de către România a acquis-ului comunitar și implicații privind funcția
socială a agriculturii de subzistență 193
4.4. Constrângeri și oportunități în sistemul exploatațiilor agricole din
județul Mehedinți 200
4.4.1. Situația și competitivitatea agriculturii județului Mehedinți 200
4.4.2. Utilizarea forței de muncă în exploatațiile agricole din județul Mehedinți 203

4.4.3. Destinația produselor agricole obținute în exploatațiile agricole din județul
Mehedinți 204
4.4.4. Analiza SWOT, în identificarea laturilor de constrâgeri și oportunități în dezvoltarea
exploatațiilor din județul Mehedinți 206
Capitolul 5. STRATEGII PRIVIND EVOLUȚIA STRUCTURII EXPLOATAȚIILOR
AGRICOLE 208
5.1. Strategii privind evoluția dimensiunii și competitivității exploatațiilor agricole ….208
5.1.1. Necesitatea cunoașterii și adoptării unor strategii privind dimensiunea exploatației
agricole 208
5.1.2. Forme și sisteme în structurarea și elaborarea strategiilor de dimensionare adoptate
pentru exploatațiile agricole 214
5.1.3. Coordonate și strategii specifice în dimensionarea exploațiilor agricole 217
5.1.4. Strategii privind dimensionarea exploatației prin adaptarea ofertei din România la
cerințele pieței uniunii europene 221
5.1.5. Fundamentarea și susținerea legislativă a strategiilor dimensiunii exploatațiilor
agricole 223
5.2. Strategii privind profilul tehnico-economic al exploatațiilor agricole 232
5.2.1. Dimensiuni economice ale strategiilor profilului tehnico-economic din exploatațiile
agricole 232
5.2.2. Strategia optimizăriiprofilui tehnico-economic prin crearea de structuri adecvate 238
5.2.3. Direcții strategice ale tehnologiilor aplicate în sistemele de irigații și implicațiile
asupra profilului tehnico-economic al exploatațiilor agricole 244
5.2.4. Strategii de dezvoltare a exploatațiilor ecologice din agricoltura românească 247
5.2.5. Strategii privind valorificarea producției exploatației agricole 251
5.3. Strategii și posibiliăți de implementare a micilor afaceri în exploatațiile agricole 256
5.3.1. Importanța și domeniile de acțiune ale planificării strategice în afacerile mici din
exploatațiile agricole 256
5.3.2. Structura planului de afaceri în gospodăria țărănească 258
5.4. Strategii privind evoluția exploatațiilor agricole de subzistență 260
5.4.1. Efecte ale persistenței exploatațiilor agricole de subzistență și orientări 260
strategice 260
5.5. Analiza SWOT, element de cunoaștere reală a condiționărilor și de implementare a
strategiilor în evoluția exploatațiilor de subzistență 261
5.6. Strategii teritoriale și potențialități în sistemul exploatațiilor agricole din județul
Mehedinți 264
Capitolul 6. CONCLUZII ȘI ORIENTĂRI PROSPECTIVE 268
BIBLIOGRAFIE 292

REZUMAT
"STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE ÎN
PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ"
Lucrarea si-a propus analiza exploatațiilor agricole, a nivelului investițional din etapa
actuală, a nivelului veniturilor și a dificultăților întâmpinate de aceste unități in vederea creșterii
rentabilității si a competivitatii acestora prin aderarea la Uniunea Europeana. Pentru indeplinirea
acestor obiective este necesara elaborarea unei strategii de dezvoltare a exploatațiilor agricole
care sa se concretize în creșterea eficienței și a viabilității exploatațiilor, în sporirea veniturilor
agricultorilor și deținătorilor terenurilor agricole și forestiere, în sporirea siguranței ocupaționale
și în creșterea nivelului de trai din comunităților rurale.
Capitolul 1.- Evoluția agriculturii românești și a țărilor din Europa se constituie într-o
analiză deteliată a conexiunilor dintre dezvoltarea socio-economică a țării noastre, a celorlalte
țari europene și modul în care agricultura și resursele agricole au influențat acest proces. La nivel
național se impune studierea concomitentă a formelor și rolului exploatațiilor agricole în etapele
evolutive ale acesteia. Adevărata dimensiune a restructurării agriculturii și dezvoltării rurale este
dată în țara noastră de suprafața agricolă utilă a țării, populația rurală și suprafața totală care sunt
preponderente spațiului rural.
In analiza evolutivă a agriculturii românești se pot delimta trei perioade istorice care sunt
reprezentative pentru activitățile desfășurate la nivelul exploatațiilor agricole: perioada până în
1945, perioada comunistă, perioada după 1989
Prima perioada până 1945 se caractrizeaza prin aceea că agricultura face progrese
semnificative, în sensul că în agricultura mare încep să se introducă mașini și instrumente, care
ulterior sunt preluate și în agricultura mică. In această etapă, ca urmare a dezvoltării vieții
economice, datează și primele lucrări de comasare, iar organizarea teritoriului își îmbogățește
conținutul. Apar elemente noi de organizare a terenurilor și a satelor precum și promovarea unor
noi sisteme de agricultură. De remarcat faptul că în ceasta perioadă fenomenul cooperatist în
agricultura, cunoaște o dezvoltare deosebită atât sub aspect cantitativ (dacă se fac referiri la
numărul cooperativelor și a membrilor acestora care a fost în creștere), cât și calitativ (privind
diversificarea formelor de cooperare). Conform legislației în vigoare a existat posibilitatea creării
unor cooperative multifuncționale conform următoarei structuri tipologice: obști sătești, și o
forme diversificate de cooperative (între care se pot cita: de exploatare agricolă, pentru
executarea în comun a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, pentru organizarea lucrului în comun,
utilizarea de mașini și instalații, aprovizionarea asociaților, valorificarea produselor muncii, de
pescuit etc).
A doua perioada 1945-1989 se caracterizează prin colectivizarea forțată a agriculturii
după modelul colhozurilor bolșevice, proprietatea asupra pământului a fost luată țăranilor si a
fost inlocuita cu o formă de proprietate colectivă. în a doua parte a perioadei comuniste s-a
petrecut totuși un proces de modernizare a agriculturii caracterizat prin: dezvoltarea marii
exploatații agricole, profesionalizarea, mecanizarea și tehnologizarea muncii agricole,
raționalizarea după criterii de eficiență economică a sectorului agricol. In tot interval s-a produs
un adevărat exod rural ajungându-se la înjumătățirea populației rurale a României (de la
aproximativ 80% rurali la sfârșitul perioadei interbelice la 38% la in 1989).
Starea agriculturii în această etapă a fost orientată spre forma socialisă de cooperație care
avut urmări nefavorabile din punct de vedere economic și social
Etapa a treia, dupa anul 1989, se caracterizează prin :
– o orientare a agriculturii, în strânsă dependență cu cadrul juridic și instituțional. La
începutul anului 1991 prin Legea fondului funciar s-a permis reconstituirea dreptului de
proprietate a foștilor țărani cooperatori sau moștenitorilor acestora. în cadrul acestei perioade s-
au instituționalizat următoarele categorii de exploatații agricole: gospodării țărănești individuale
(ale populației), asociații agricole (fără personalitate agricolă), societăți agricole (cu personalitate

juridică), societăți comerciale agricole cu capital de stat și privat, stațiuni de cercetări științifice,
unități de învățământ cu profil agricol. Conform unor libere inițiative în cadrul diverselor forme
de organizare socială a producției se cunosc posibilitățile și efectele oferite de mecanismul pieței
mijloacelor de producție și al pieței produselor agricole.
– o conturare a stabilirii celor mai adecvate forme de organizare socială a producției agricole,
delimitată de cunoașterea limitelor teritoriale ale exploatației agricole, pentru a-i spori limitele
economice ale acesteia și a face față competitivității. Sunt considerate exploatații comerciale
numai acele unități agricole care depășesc o anumită suprafață minimă de teren (de exemplu
pentru profilul cerealier, plante tehnice și medicinale 110 ha în zona de câmpie și 50 ha în zona
de deal). Exploatațiile sub limitele menționate sunt considerate exploatații agricole familiale.
Numai începând cu această etapă, la producătorii agricoli apare cerința de a produce mai
economic, întrucât aceștia cunosc posibilitățile concrete de realizare a producție, sub impulsul
pieței agroalimentare.
– o dezvoltare a agriculturii în curs de desfășurare ce se manifestă printr-o creștere
economică permanentă și de perfecționare a structurilor de producție agricolă. Această etapă se
consideră că a început prin privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri
proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor
Statului. In această etapă s-a constatat o reducere substanțială a sprijinului acordat de stat
agriculturii, mai ales pe seama cheltuielilor bugetare. Sunt relevante micșorările în anul 1999 față
de anul 1996, reducerea fiind aproape de 3 ori, iar ponderea sprijinului total din PIB s-a redus de
la 3.9 în 1996 la 1,8% în 1998. Toate aceste diminuări au creat greutăți în realizarea obiectivelor
care stau în fața agriculturii.
în ceea ce privește agricultura din țările Uniunii Europene, se exprimă opinia că prin
politicile structurale aplicate cu sprijinul UE și a altor state, în aceste țări se promovează
progame de modernizare a exploatațiilor agricole și de susținere a dezvoltării agriculturii care să
producă pentru piață. Odată cu extinderea UE spre Estul Europei se asigură o nouă perspectivă
agriculturii acestor țări, care au elaborat strategii și programme naționale de apropiere de
structurile agricole ale UE. Se așteaptă ca pe termen lung agricultura țărilor Europei Centrale și
de Est să se dezvolte, cu particularitățile inerente, în parametrii promovați de UE.
Capitolul 2 – Metode de studiere și apreciere a structurii exploatațiilor agricole,
reflectă preocupările doctorandului de a prezenta anumiți termeni folosiți pe parcursul acestei
cercetări, metodele de clasificare, tipurile, metodologiile de structurare a exploatațiilor agricole,
indicatorii specifici exploatațiilor agricole si metodele de analiză a eficienței economice a
exploatațiilor agricole.
Elaborarea unei politici agricole eficiente impune cunoașterea/identificarea clară a
tipurilor de entități de producție existente, deoarece diferențele care se manifestă între acestea nu
pot fi/și nu trebuie să fie neglijate în sfera adoptării deciziilor politico-economice. Diferitele
entități de producție au caracteristici proprii, deci necesită aplicarea unor instrumente diferențiate
ale Se exprima opinia ca exploatația agricolă, reprezintă unitatea economică primară în care se
desfășoară procesul agricol sau, mai precis, entitatea economică care mobilizează, alocă și
utilizează factori de producție primari (pământul, munca și capitalul) pentru a produce o
categorie specifică de bunuri (produse agroalimentare) și/sau servicii (agricole) destinate
consumului propriu și/sau vânzării pe diferitele piețe în scopul obținerii unui venit.
Referitor la clasificarea exploatațiilor agricole se remarca o divrsitate de clasificări a entităților
agricole de producție care au în vedere diferite criterii: forma de proprietate, profilul de
producție, forma de deținere a terenului, timpul alocat activităților agricole, dimensiunea fizică,
ponderea producției comercializate etc.
In ceea ce privește mărimea economică și funcționalitatea exploatației agricole,se
opinează că toate aspectele legate de mărimea (dimensiunea) economică a exploatațiilor agricole
simt permanent legate de disparitățile regionale. Mărimile considerate optime sau raționale au un
caracter evolutiv coroborate cu impulsurile pieței. Formarea dimensiunilor economice a

exploatațiilor agricole este rezultatul proceselor de concentrare și specializare a producției
impuse de forțele pieței. Dimensiunea unei exploatații este legată de suprafața de teren,
efectivele de animale, capacitățile pentru alte activități neagricole, considerați factori de
producție de bază în care se investește capitalul și munca.
Referitor la indicatorii și capitalul de gestiune al exploatației agricole, tranziția
agriculturii la capitalism a impus încă din perioada interbelică utilizarea unor instrumente care să
colecteze informația necesară pentru estimarea rentabilității exploatațiilor. Se subliniază ca
indicatorul Marja Brută Standard, este legat de momentul în care agricultorul a început să
cumpere „factori de producție", iar nivelul activităților din ferma agricolă a început să se
diversifice. Prin marja brută standard se poate structura tipologia exploatațiilor agricole într-o
formă de ansamblu și structurată a orientărilor de specializare a activităților din exploatațiile
agricole.Se prezintă de asemenea aspecte legate de capitalul fix (de gestiune) al exploatațiilor
agricole, sistemul de indicatori care caracterizează sprijinul oferit agriculturii, analiza SWOT ca
o sinteză diagnostic a nivelului indicatorilor exploatației agricole ce evidențiază punctele comune
care caracterizează agricultura din țările UE.
Capitolul 3- Analiza evoluției structurii exploatațiilor agricole după anul 1989,
subliniază aspectele importante cu privire la modul de transformare a exploatațiilor agricole
odată cu trecerea de la economia centralizată, la economia de piață
Se considera că asociația reprezintă, în esență, o formă tranzitorie de gestiune, până la
eliberarea titlurilor de proprietate și formarea pieței funciare, o formă specifică de valorificare a
capitalului funciar, ce se substituie relațiilor normale de arendare a pământului, o formă de
gestiune a fondului funciar, determinată de starea de pauperizare a posesorilor de teren. în
literatura de specialitate se fac afirmații asupra faptului că asociațiile sunt susținute doar de
nevoia tranzitorie de exploatare în comun a terenurilor agricole, idee conturată de faptul că în
mediul rural individualismul și lipsa cooperării sunt trăsături definitorii.
Se susține că viabilitatea asociațiilor este redusă și este determinată în primul rând de
instabilitatea dimensiunii și chiar a existenței acestora. Prin opinia membri asociați, obiectivul
asociației este acela de a favoriza realizarea intereselor individuale pe termen scurt, deci
surplusul economic se distribuie pentru consum, ceea ce susține decapitalizarea, cea ce duce la
reducerea competitivității.
în ceea ce privește ansamblul socio-demografic rural, se consideră că in perioada după
1989 s-au produs schimbări profunde. Totodată în perioada de tranziție a avut loc o presiune pe
care activitățile agricole, alături de celelalte activități economice și sociale a exercitat-o asupra
mediului rural.
Urmărindu-se întreaga evoluție a ruralului românesc după decembrie 1989 s-a pus
problema creării unor noi structuri economice și teritoriale. Baza 1-a constituit existența titlului
de proprietate în urmă căruia s-a constatat existența unui dualism al proprietății.
în condițiile create de aplicarea Legii fondului funciar a apărut necesitatea unui sistem
unitar și obligatoriu de evidență tehnică și juridică a cadastrului general în care se regăsesc și
elementele specifice fondului funciar din sectorul agricol de producție Astfel prin politicile
existente la nivel național în perioadele de tranziție s-a pus problema cunoașterii repartiției și
gestionării acestuia. Prin Legea fondului funciar s-au creat structuri duale în agricultură, cu
referire la micile și marile exploatații stabilindu-se terenurile pe categorii de folosință cu
destinație agricolă, neagricolă și cu destinație forestier.
Se consideră că pentru România segmentul de exploatații agricole sub 5 ha este
susceptibil să rămână la nivel de subzistență și să dispară treptat generând rezerve de teren
necesare creșterii fermelor comerciale sau a societăților pe acțiuni. Categoria de ferme cu
dimensiuni între 5 și 10 ha ar putea evolua în ambele direcții, fie spre domeniul comercial.
Aceasta poate avea loc fie prin expansiune, fie spre semi-subzistență.
în ceea ce privește structura exploatațiilor agricole conform profilului tecnico-economic,
doctorandul consideră că exploatațiile agricole au evoluat prin însăși mijloacele de producție

utilizate care le-au încadrat conform formelor activităților de producție. Se pot face referiri
asupra profilului producției vegetale, animale și activităților neagicole.
Apariția formelor de activități agricole și de valorificare prin grupuri de producători a
delimitat și dimensionat organizatoric constituirea și recunoaștere grupurilor de producători.
O tendință evolutivă manifestată pentru profilul exploatațiilor agricole din România a fost
apariția și amplificarea sistemelor de producere a produselor în cadrul agriculturii ecologice.
Pentru țara noastră obiectivele agriculturii ecologice încadrează orientări bazate pe modificarea
sistemelor tradiționale de agricultură care sunt luate în considerare în cadrul exploatațiilor
agricole. Acestea sunt reflectate în dinamica și structura exploatațiilor agricole care adoptă acest
sistem ecologic.
După rezultatele obținute de exploatațiile agricole, se consideră că principalele elemente
ale acestor rezultate reprezintă formele de răspuns a exploatației asupra mediului intern și extern
din anii de tranziție. De aici se poate deduce că formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor
exploatației sunt inerente exploatației agricole.
Tot aici sunt prezentate și analizate formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor
economice ale exploatațiilor agricole, acestea putând fi: redresarea prin investiții (Programul
SAP ARD), forme de sprijin direct a activităților agricole desfășurate.
în finalul capitolului, cu titlu de exemplificare este prezentată structura modului de
folosință a terenului agricol și explotațiilor agricole din județul Mehedinți, arealul rurtal al
acestui județ și situația sistemului exploatațiilor agricole.
Capitolul 4- Constrîngeri și oportunități ale agriculturii românești în perspectiva
aderării la Uniunea Europeană se constituie într-o analiză a mediului în care agricultura
românească urmează să se manifeste odată cu aderarea țării noastre la structurile Uniunii
Europene.
Politica agricolă a României în perioada preaderare la UE a fost orientată, fără nici un
dubiu, către dimensiunea întreprinderii sau exploatației agricole, evaluată prin criteriul unic al
suprafaței de teren aflată în exploatare sau al efectivelor de animale existente, unele acte
normative demonstrând această orientare unilaterală, limitativă și exclusivistă. Astfel, prin
prevederile Ordonanței de urgență nr. 108/27 iunie 2001 privind exploatațiile agricole sunt
considerate exploatații comerciale numai unitățile agricole care dispun de minimum 110 ha teren
arabil în zona de câmpie (respectiv 50 ha în zona de deal) sau au 15 vaci cu lapte sau 5000 de
păsări pentru came sau 100 de porci etc. Conform estimărilor recente, coroborate și cu
rezultatele Recensământului agricol, în momentul de față segmentul astfel definit al unităților
agricole cuprinde un număr de cea 10.000 de exploatații agricole, sub 0,5% din numărul total al
exploatațiilor de peste un hectar și care utilizează cea 37-38% din suprafața agricolă a României.
Toate aceste elemente de evoluție în România s-au încadrat în structura transformărilor
sociale pe ansamblul țărilor Europei Centrale și de Est.
în prezent, în sectorul agroalimentar din România, mediul concurențial se poate spune că
este subdezvoltat și puternic distorsionat în defavoarea producătorilor agricoli.
Din toate acestea se poate deduce existența în perioada anterioară anului 2006, disparități
teritoriale generate de nivelurile cantitative și calitative ale recoltele din producțiile vegetale și
cele animale. Prin aceste producții, la nivelul exploatațiilor agricole nu se pot obține cantități
mari și mai ales omogene calitativ de produse agricole. Acesta este unul din principalele motive
pentru care mediul concurențial a continuat să fie subdezvoltat și puternic dezechilibrat în
defavoarea producătorilor agricoli.
Ansamblul problemelor prezentate, în dinamica anilor analizați, semnifică faptul că se
perpetuează disparități caracteristice nedorite în sfera ofertei produselor din exploatațiile
agricole. Astfel, în România oferta de produse agricole/agroalimentare continuă să fie în cea mai
mare parte a ei, pulverizată și destinată unei piețe segmentate. La acesta s-a adăugat și o slabă
preocupare pentru respectarea și controlul standardelor de calitate care se mai menține și în
prezent. Problematica păstrării respectiv a condiționării și a prelucrării primare – ca premise ale

eșalonării ofertei și a corelării mai adecvate a acesteia cu cererea – își va găsi o soluționare
adecvată odată cu aderarea la UE. însăși cadrul legislativ adecvat în legătură cu grupurile de
producători, o autentică oportunitate în domeniul organizării ofertei, a fost și este încă privit cu
neîncredere de agricultori.
Este analizat de ritmul foarte scăzut al creșterii productivității muncii. In aceste condiții
relansarea procesului de creștere agricolă este posibilă și trebuie să aibă loc în condițiile unei
diminuări accentuate a numărului de persoane active angajate în agricultură. în prezent, în
România, cea 40% din populația activă este ocupată în agricultură, în timp ce în UE ponderea
populației ocupate în agricultură este de 4,7% din totalul populației active. în 2002, în România,
populația activă din agricultură se cifra la 3.289.000 persoane la o suprafață agricolă de
14.731.000 ha, revenind pe un lucrător agricol aproximativ 4,47 ha teren agricol, iar în UE acest
indicator fiind la 18,2 ha/agricultor.
In ceea ce privește politicile și programele naționale de sprijinire a agriculturii din țara
noastră, în perioada postrevoluționară au trebuit conturate orientări pe baza cărora să fie
materializate direcții legislative de implementare. Politica agricolă a fost îndreptată cu prioritate
spre două direcții considerate prioritare: favorizarea apariției și dezvoltării forțelor pieței și
corijarea deformărilor pe care le-ar putea genera aceasta; susținerea procesului de ajustare
structurală la nivelul exploatațiilor agricole. Astfel reperele fundamentale ale intervențiilor
guvernamentale au fost orientate spre identificarea factorilor și acțiunilor ce promovează ce mai
bine ajustarea structurală a exploatației agricole, continuată printr-o susținere în plan legislativ.
Se poate afirma că producția agricolă din România a beneficiat de un sprijin intern, care a
îmbrăcat forme diverse. Pot fi amintite cupoanele acordate agricultorilor, în funcție de suprafața
de teren arabil deținută, pentru achiziționarea de inputuri și servicii pentru producție, la prețul
pieței; această măsură, lansată în 1997, a fost continuată în perioada 1998-2000. Mai pot fi
menționate și alte măsuri de sprijin intern, cum ar fi: exceptarea agricultorilor individuali de la
impozitul asupra veniturilor; subvenționarea procurării semințelor și materialului săditor
certificat; subvenționarea 100% a cheltuielilor de stocare și conservare a grâului; bonificarea
dobânzilor la creditele destinate finanțării producției agricole etc
S-a făcut simțită încadrarea într-o formă de creditare a exploatațiilor agricole. Acest
program a fost derulat de către MAPDR în colaborare cu bănci din România, în scopul înființării
de noi activități în spațiul rural cu ajutorul creditelor pentru investiții și cofinanțare SAP ARD.
Fermierul constă în transformarea unui număr cât mai mare de gospodării aflate în sfera
agriculturii de subzistență în ferme familiale cu caracter comercial. Pentru acest motiv programul
are în vedere măsuri destinate: îmbunătățirii și modernizării unităților de procesare; construcții
de noi capacități de procesare corespunzător nevoilor fiecărui județ; activități turistice aflete în
mediul rural ( fără pensiuni); măsuri destinate dezvoltării în continuare acvaculturii etc.
Revenind la județul Mehedinți, agricultura este caracterizată de o productivitate scăzută,
principala cauză constituind-o fărâmițarea proprietății în loturi foarte mici pe care nu este
posibilă aplicarea unor tehnologii performante și obținerea de valoare adăugată ridicată. Astfel
problema stadiului actual al agriculturii județului Mehedinți se poate spune că este reprezentată
de însăși structura de producție a exploatațiilor agricole existente. Prin sintetizarea datelor
analizate, la nivelul acestui județ, se constată o divizare a terenurilor, prin amplificarea
exploatațiilor la clasa de mărime 0-0,5 ha, iar concomitent o diminure a suprafețelor
exploatațiilor la clasa de mărime peste 100 ha. Una din principalele impedimente ce contribuie la
productivitatea scăzută a agriculturii județului Mehedinți, o constituie sărăcia populației rurale,
care nu dispune de posibilități financiare pentru a investi în dotarea propriilor exploatații cu
sistema de tractoare și mașini agricole necesară și în asigurarea materialelor necesare (sămânță
certificată, îngrășăminte, erbicide, pesticide etc.) pentru aplicarea tehnologiilor intensive, de
mare productivitate. Pentru sprijinirea transformării acestor gospodării țărănești în ferme
familiale comerciale, organele locale, cu referire în pricipal la Consiliul Județean Mehedinți, prin
Direcția de Integrare Europeană, au în atenție acordarea fermierilor asistență tehnică și logistică

pentru a se întocmi proiecte viabile pentru obținerea de finanțare nerambursabilă pentru
modernizarea exploatațiilor.
Capitolul 5- Strategii privind evoluția structurii exploatațiilor agricole prezintă
necesitatea cunoașterii și adoptării unor strategii privind dimensiunile exploatațiilor agricole.
Principala problemă a agriculturii românești o constituie organizarea exploatației agricole
eficientă economic. Pornindu-se de la repere natural-geografice, dar și socio-economice prin care
sunt identificate elementele de coeziune și legăturile sistemice din exploațiile agricole din
România, este necesară cunoașterea unor strategii de dezvoltare prin cunoașterea dimensiunii
acestora. Aceste strategii vor trebui să reprezinte activități integratoare pentru cele trei domenii
esențiale și pentru spațiul rural, respectiv economic, social și ecologic.
Toate acestea au fost analizate și din perspectiva strategiilor economice (conform unor
programe pe termen lung și mediu), prin urmărirea realizării unor obiective care să asigure o
creștere a dimensiunii exploatației agricole în condiții de eficiență. Pentru o amplificare a
nivelului dimensional al exploatației a fost necesară o cunoaștere analitică a condiționărilor, în
sensul identificării cerințelor, iar ulterior a adoptării măsurilor prioritare cu referire la toți factorii
de influență la nivel macro și microeconomic.
în acesta situație este nevoie de se cunoaște în primul rând amplitudinile dimensiunilor
actuale a acestor exploatații agricole. în literatura de specialitate sunt sesizate periculozitățile ce
se pot manifesta prin existența mărimilor foarte mari a suprafețelor exploatațiilor în formele de
organizare ale sistemelor socio-economice anterioare.
Din cercetarea condițiilor naturale și social-economice ale spațiului rural românesc, a
particularităților și numărului de factori cu diferite intensități a potențialităților din localitățile
rurale, s-a încercat să se demonstreze faptul că existența factorilor naturali, sociali-economici și
demografici, determină valoarea economică a unui spațiu rural, atât din punct de vedere al
condițiilor de dezvoltare, cât și al măsurilor necesare acestor dezvoltări. Pentru acesta este
necesară o fundamentare a actualei situații prin metodolgii de dimensionare europene, iar ulterior
o elaborare a celor mai adevate strategii în dimensionare.
Conturarea obiectivelor strategice privind dimensionarea exploatațiilor sunt date de însăși
oportunitățile rezultate prin aderare și care privesc elemente majore ce se referă la: tendința de
modernizare accelerată, procesul de globalizare, orientarea consumului alimentar din UE spre
agricultura ecologică, investiții majore în dezvoltarea rurală, conservarea rurală și ameliorarea
mediului. Acestea sunt motivele pentru care este nevoie o departajare a obiectivelor strategice
privind latura dimensională a tipurilor de exploatații agricole.
Toate strategiile de dimensionare rațională a exploatației agricole au trebuit susținute prin
acte normativ. Aceasta deoarece asemenea strategii nesuținute politic, constituie o situație care
exercită o puternică influență nefavorabila asupra procesului de creștere agricolă. Se pot face
referiri la faptul că lipsește producătorii agricoli de stimulentele și resursele necesare extinderii și
intensificării activității economice, care s-au manifestă în două moduri:
-în primul rând prin inexistența unor canale funcționale de cunoaștere a cererii și ofertei
(în special în cazul ofertei pulverizate a marii majorități a exploatațiilor agricole );
-în al doiea rând, prin "dictatul cumpărătorilor", ca urmare a predominării în profil
teritorial a unor poziții de monopol local sau monopson ale engrosiștilor.
Abordarea și realizarea strategiilor tehnico-economice ale exploatațiilor agricole se
asamblează într-o structură de obiective ce se încadrează în tendința generală de trecere a
agriculturii de la economia socialistă monopolistă statală la economia de piață. în acest fel
conceptul de strategie a dezvoltării profilului tehnico-economic poate fi utilizat și în acest
domeniu de activitate, dar în forme diferite de interpretare. La acesta se adaugă deschiderea
conceptuală dată de forma de integrare din sistemul agricol de producție în acuala aderare la UE.
în arealul UE sectoarele agricole vor suferi modificări treptate, singura excepție făcând-o
sectorul produselor lactate, care nu va fi afectat . Ceea ce este sigur, totuși, este faptul că

profiturile nete ale producătorilor agricoli se vor reduce, mulți dintre micii producători renunțând
la activitate, în timp ce poziția celorlalți pe piață se va întări.
în cadrul negocierilor multilaterale din Runda Uruguay privind încheierea Acordului
pentru Agricultură, Uniunea Europeană a subscris principiului liberalizării comerțului cu produse
agricole. Astfel, piața comunitară a acceptat o mai mare deschidere pentru furnizorii externi, iar
subvențiile acordate producției și exporturilor agricole au fost supuse unui proces de reducere
graduală.
România are un potențial ecologic/natural minim de 25% din fondul agrosilvic. Acest
potențial are ca argumente valențele naturale-calitate sol, condiții meteo-climatice etc, dar și
cele legate de infrastructură, (capacități de amenajări de îmbunătățiri funciare ce depășesc 3
milioane de hactare, cu un procentaj funcțional imediat sau pe termen scurt și investiție minimă
în reabilitări de aproximativ 50%) și în același timp de tradiție. în plus, suprafețele drenate pot
grăbi perioada de conversie prin spălări și depoluări radicale ale diferitelor remanente, prin
aerare/oxidare ajutând la fixarea naturală a diverselor elemente cu rol determinant in fertilitatea
solului.
Pentru România, prin aderarea la UE se pot evidenția argumente ale unui profil tehnico-
economic al exploatației agricole ecologice la care să se răspundă dualismului cantitate-calitate.
Pe de altă parte suplimentarea veniturilor gospodăriei țărănești a devenit o problemă
vitală, care se poate rezolva numai prin obiective de ordin sttrategic care efectiv pot fi
implanate. Facem referiri la faptul că la populația rurală fiind lipsită de motivație ocupațională
locală, deposedată de mijloace de muncă și de pământ, se manifestă o anihilare a formelor de
producție țărănești.
Activitățile întreprinse în cadrul oricărui proces managerial al exploatației agricole sunt
reprezentate prin obiective strategice, care, legate logic între ele contribuie la atingerea
scopurilor propuse. Acivitățile desfășurate în exploatațiile agricole au un sistem de relații de
interdependență atât pentru ramură dar și pentru zona unde se desfășoară aceste activități.
Procesul de planificare strategică presupune parcurgerea succesivă a mai multor pași care îl
vizează în special pe client: dezvoltarea clară a misiuniii afacerii, evidențierea punctelor tari și
acelor slabe cu privire la exploatația agricolă ce se va implica într-o nouă afacere, anliza
amănunțită a segmentului de piață, analiza competitorilor, stabilirea scopurilor și obiectivelor,
formularea opțiunilor strategice și selectarea celei mai potrivite strategi transpunerea planului în
acțiune, exrcitarea controlului rezultatelor.
Planul de afaceri prezintă intențiile economice ale solicitantului, situația actuala a
exploatației agricole, conținând în principal: datele de identificare, descrierea activității curente,
piața actuală, prezentarea proiectului pentru care se solicită sprijin financiar, date privind piață ăi
promovarea produselor, informații financiare privind activitatea curentă a exploatației, planul de
finanțare a investiției și proiecțiile financiare pentru următorii 3 ani după primirea asistenței
financiare. Desfășurarea de activități de obținere de produse/servicii de către o exploatație
agricolă trebuie să fie inițiată pe baza unui plan de afaceri. Aceasta presupune o gândire de
perspectivă pornindu-se de la obiectivele care sunt stabilite și cuprinde toate etapele și resursele
necesare pentru realizarea acestor obiective pe o perioadă de timp determinată.
în aplicarea implementarea unor obiective strategice de redresarea agriculturii, un rol
important revine suprafeței agricole utilizate pe exploatație, numărul de animale pe exploatație,
construcțiile agricole existente, forma actuală de valorificare a producției proprii etc.
Pentru sprijinirea valorificării producției agricole prin măsuri de piață, organele județene
s-au implicat în încurajarea parteneriatului public-privat în vederea achiziționării și/sau
prelucrării produselor agricole, prin înființarea, unor centre de preluare și/sau procesare în
județul Mehedinți.
O altă măsură pe ce a fost permanent în atenția organelor locale pentru valorificarea
producției agricole este crearea unei piețe de gros/centru de marketing al produselor
agroalimentare din județul Mehedinți, ce va prelua produsele colectate și sortate în centrele
înființate.

Ansamblul acestor probleme au rolul de a realiza pentru zonele rurale activități
agricole/neagricole durabile, dar care trebuie subordonate planurilor naționale și regionale de
dezvoltare economică și socială.
Capitolul 6 – Concluzii și orientări prospective prezintă concluziile la care a ajuns
doctorandul în urma acestei cercetări aprofundate.
Se subliniază ca alături de procesul edificării unui nou tip de economie a exploatației
agricole socitatea se confruntata cu stări conflictuale, a căror depășire presupune o anumită
viteză a transformărilor, odată cu aderarea la Uniunrea Europeană. Toate acestea presupun o
anumită abilitate în adoptarea obiectivelor strategice, tocmai prin eventualele reacții pe care le-ar
putea provoca.
Analiza sistemului exploataților agricole și dezvoltării rurale practicat în perioadele de
tranziție, preaderare și post aderare, a permis formularea de concluzii și propuneri dintre care se
remarca:
– sistemul și orientările reformei după anul 1989, s-au bazat pe faptul că, agricultuura a
fost supusă unei reforme cu efecte profund contradictorii..Privatizarea s-a dovedit insuficientă
pentru demararea procesului de dezvoltare a agriculturii, iar producția agricolă a stagnat;
– aderarea României la Uniunea Europeană are un impact major asupra tuturor sectoarelor
de activitate ale economiei naționale și în special asupra agriculturii datorită aplicării
instrumentelor și mecanismelor de finanțare specifice PAC care se adresează exploatațiilor
agricole a căror producție este destinată pieței;
– prin metodologia utilizată s-a avut în vedere existența unei delimitări a sectorului
agricol de producție, care este considerat o activitate economică, de ocupația agricolă care
reprezintă și un mod de viață, tocmai prin diversitatea și raționalitatea econonomică a tipurilor
de exploatații agricole;
– evoluția structurii exploatației agricole după anul 1989 din România, a fost analizată
tridimensional, respectiv, din punct de vedere al formei de proprietate, a profilului tehnico-
economic și a rezultatelor obținute;
– după profilul tehnico-economic exploatațiile agricole (analizat prin indicatorul MBS) au
evoluat prin însăși mijloacele de producție utilizate care le-au încadrat conform formelor
activităților de producție. în anii tranziției sectorul zootehnic s-a încadrat într-o structură
caracterizată printr-o dominanță excesivă a autoconsumului gospodăriilor țărănești, în mare parte
de subzistență. Amplificarea sistemelor de obținere a produselor în cadrul agriculturii ecologice
se manifestă sub aspectul suprafețelor pe care se practică acest sistem de cultură penru care se
constată niveluri diferențiate în cadrul perioadei 2000-2005. Aspectele morfologice și
dimensiunile fundamentale ale resurselor alternative au scos în relief potențialitățile
pluriactivităților existente în exploatația agricolă;
– formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor economice a exploatațiilor agricole au
fost îndreptate în direcția investițiilor și a sprijinului direct în activitățile de producție vegetală și
animală. încercările de a se rezolva acesta problemă prin investiții aferente proiectelor
SAPARD, au avut o influență directă și indirectă în promovarea activităților din aceste
exploatații agricole.
– tendința de apreciere a structurii exploatațiilor agricole în perioada de preaderare la UE
a fost analizată și la nivelul județului Mehedinți, de unde a rezultat faptul că fondul funciar a
reprezentat în mod permanent o orientarea prioritară în dezvoltarea agriculturii și ulterior a
structurilor de exploatare;
– cunoașterea, în analitic, a factorilor și a cauzelor competitivității pentru fiecare tip de
exploatație, prin investigațiile analizei SWOT, s-au putut identifica cauze și factori ai
competitivității care au putut fi scoase în relief mai ales prin punctele tari, respectiv sistemele de
funcționalitate a acestor unități;
– programul "Fermierul" constituie în prezent principalul factor în transformarea unui
număr cât mai mare de gospodării aflate în sfera agriculturi de subzistență în ferme familiale cu
caracter comercial.

– lucrarea a scos în evidență efectele finanțări exploatațiilor agricole asupra veniturilor
obținute. în acest context un rol principal revine indicilor comparativ al prețurilor produselor
alimentare, nealimentare și servicii, față de indicele prețurilor de achiziție pentru produsele
agricole livrate de producătorii agicoli.;
– in sistemul exploatațiilor agricole din județul Mehedinți, s-au manifestat constrângeri și
oportunități care au determinat competitivitatea agriculturii. Prin sintetizarea datelor pentru anul
2002 s-a dedus că exploatațiile agricole individuale dețin majoritatea suprafeței agricole
utilizate, ponderea fiind de 75,8%. Din comparația structurii funciare a exploatațiilor agricole în
dinamica perioadei 2002-2005, s-a constat în primul rând predominanța suprafețelor deținute de
exploatațiile între 1-5 ha, chiar cu o creștere de de 3,0% în anul 2005.
– in mod sintetic pentru arealul rural al județului Mehedinți se poate deduce tendința de
transformare a gospodăriilor țărănești în ferme familiale cu caracter comercial. Una din
principalele impedimente ce contribuie la productivitatea scăzută a agriculturii județului
Mehedinți, o constituie sărăcia populației rurale;
– este necesară cunoașterea modului de elaborare și orientarea spre posibilitățile de
implementare a unor strategii de dezvoltare privind dimensiunarea acestora. Necesitatea
fundamentării strategiilor de gestionare a manifestărilor situațiilor actuale de criză semnalate și
generate de dezechilibrele din exploatațiile agricole, iar ulterior semnalate cu mai multă
intensitate la nivel teritorial, a impus structurarea exploatațiilor agricole din România conform
unității de dimensiune europene (UDE);
– strategiile privind dimensionarea exploatației prin adaptarea ofertei din România la
cerințele pieței Uniunii Europene au la bază asigurarea echilibrele macroeconomice
fundamentale care reprezintă, în continuare, premise indispensabile ale desfășurării procesului de
creștere agricolă și dezvoltare rurală;
– in situția actuala, când rețelele de preluare, prelucrare, depozitare și comercializare sunt
deținute de angrosiști, apar aspecte economice care nu motivează producătorii agricoli, mai ales
atunci când aceștia sunt dezorganizați;
– programul "Fermierul" constituie o formă recentă care se adresează producătorilor
agricoli din mediul rural care doresc să își organizeze o fermă familială cu caracter comercial de
un anumit profil și care este condusă și administrată de către proprietar împreună cu membrii
familiei.
– obiectivele strategice la nivelul exploatațiilor agricole abordează și probleme proprii
agriculturii ecologice care generează avantaje pentru exploatațiile agricole din România;
– strategiile specifice proprii rezultate din activitățile non-agricole desfășurate în
exploatațiile agricole se distanțează net prin sensul multiplelor activități gospodărești, frecvent
încdrate ca tradiționele, și care sunt legate de mobilitatea sezonieră a forței de muncă și
valorificarea resurselor locale;
– in mod sintetic se poate arăta că în România,odată cu aderarea la UE, pentru adoptarea
unor strategii efectiv reale prin care să se redreseze situația exploatațiilor agricole vor trebui
îndeplinite următoarele cerințe: creșterea dimensiunii exploatațiilor agricole prin cumpărare,
arendare, asociere; practicarea unor tehnologii nepoluante, utilizarea îngrășămintelor chimice și
a produselor fito-farmaceutice în cantități raționale și a îngrășămintelor naturale în cantități mari;
acordarea unor facilității financiare pe criterii de performanța; acordarea de consultanță
agricultorilor prin centre de informare și perfecționare, astfel încât, să fie la curent cu noile
tehnologii și nu în ultimul rând cu starea actuală a agriculturii atât din punct de vedere economic
cât și ecologic; să fie folosite tehnici manageriale complexe și performante care să asigure
integritatea ecologică față de mediu și chiar față de consumatori.
Necesitatea de a supune agricultorii unor reguli pentru a putea organiza exploatații
agricole durabile, induce dimensiunea de la o problemă eminamente politico-economică la o
problemă a mediului și asigurării securității alimentare.