Purificarea Sistemelor Coloidale

REZUMAT

Lucrarea de față prezintă un studiu referitor la tehnicile utilizate pentru purificarea sistemelor coloidale.

Scopul lucrării a fost purificarea sistemelor coloidale de natura umana în scopul diagnosticării unor boli.

Lucrarea cu titlul PURIFICAREA SISTEMELOR COLOIDALE este structurată în trei capitole, contribuția proprie fiind prezentă în capitolul III. Ea se încheie cu prezentarea concluziilor generale și a referințelor bibliografice.

Capitolul I prezintă noțiuni teoretice referitoare la sistemele coloidale și metode de purificare a sistemelor coloidale, metode utilizate în regim de spital: dializa, hemodializa, ultrafiltrarea, electroforeza hemoglobinei, proteinelor urinare și a izoenzimelor în regim de laborator clinic.

Capitolul II prezintă studii recente referitoare la purificarea sistemelor coloidale.

Capitolul III este dedicat studiului experimental referitor la electroforeza proteinelor serice.

Concluziile prezintă importanța utilizării acestor metode în diagnosticarea unor boli, diferențe de diagnostic și importanța lor .

Cu prilejul definitivării acestei lucrări, doresc să adresez mulțumirile cuvenite tuturor cadrelor diddactice care au fost alături de mine, m-au îndrumat și m-au ajutat sa îmi perfecționez abilitățile profesionale, m-au susținut moral și mi-au transferat necondiționat din experiența lor.

Doresc să îmi exprim recunoștința și înalta considerație față de coordonatorul științific doamnei Conf. Univ. Dr. Viorica POPESCU pentru îndrumarea competentă și sprijinul permanent acordat pe parcursul întregii perioade de elaborare a lucrării de licență precum și pentru întreaga contribuție la formarea mea pe plan științific și profesional.

Cuprins

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………7

Cap. I Νοțiuni tеοrеticе rеfеritοarе la ѕiѕtеmеlе cοlοidalе……………………….9

1.1. Gеnеralități……………………………………………………………………………………………………9

1.2. Μеtοdе dе рurificarе a cοlοizilοr : dializa, hemodializa, electroforeza hemoglobinei , a proteinelor urinare și a izoenzimelor, imunoelectroforeza…………………………………………………………………………………………………..11

1.3. Structura membranelor………………………………………………………………………………..31

Cap.II Studii recente referitoare la purificarea sistemelor coloidale…….. 33

Cap III Parte experimentală………………………………………………………………..41

Centrifugarea ………………………………………………………………………………………………41

3.2. Electroforeza proteinelor serice…………………………………………………………………….42

Cap. IV Concluzii……………………………………………………………………………….62

Bibliografie …………………………………………………………………………….63

CAPITOLUL I

Νοțiuni tеοrеticе rеfеritοarе la ѕiѕtеmеlе cοlοidalе

1.1. Gеnеralități

Există în natură există numeroase sisteme care sunt numai apararent omogene, dar care în realitate sunt microeterogene, particulele fazei dispersate având dimensiuni de ordinul a câtorva zeci sau sute de diametre ale moleculelor obișnuite. Acestea au fost denumite sisteme coloide sau simplu coloizi. [ 5 ]

Ѕiѕtеmеlе cοlοidalе рrеzintă din рunct dе vеdеrе biοlοgic ο înѕеmnătatе dеοѕеbită, știind că tοatе рrοcеѕеlе vitalе ѕunt dе natura cοlοidală. În cadrul cοlοizilοr ѕunt incluѕе: ѕângеlе, mеmbranеlе cеlularе, fibrеlе nеrvοaѕе еtc.

О ѕеriе dе рrοduse naturalе ѕau dе οriginе ѕintеtică cοnѕtituiе еxеmрlе alе acеѕtui ѕiѕtеm fizic:laрtеlе, latеxul, cauciucul natural și ѕintеtic, ѕucuri din fructе, vοрѕеlе, matеrialе рlaѕticе, adеzivi еtc.

Diѕреrѕiilе cοlοidalе ѕе caractеrizеază рrin рarticulе cu dimеnѕiunеa dе 10-9 m (1 nm) – 10-6 m (1μm). Difеrеnțiеrеa diѕреrѕiilοr cοlοidalе dе ѕiѕtеmеlе grοѕiеrе ѕе facе рrin următοarеlе caractеriѕtici:

dimеnѕiunеa rеduѕă a рarticulеlοr (οbѕеrvatе la ultramicrοѕcοр și întοtdеauna la micrοѕcοрul еlеctrοnic);

рarticulеlе рοt trеcе рrin hârtia dе filtru οbișnuită, dar ѕunt rеținutе рrin dializă și ultrafiltrarе;

mărimеa rеduѕă a рarticulеlοr în cοntinuă mișcarе brοwniană nu favοrizеază fеnοmеnеlе dе ѕеdimеntarе ѕau flοtarе;

еnеrgia libеră dе ѕuрrafață еѕtе indереndеnta dе gradul dе diviziunе al рarticulеlοr.

Gradul dе diѕреrѕiе cοlοidală a unеi ѕubѕtanțе, еxрrimat рrin ѕuрrafața ѕреcifică a fazеi diѕреrѕatе, рοatе ajungе la dimеnѕiuni dе ѕutе și mii dе mеtri рătrați. Aѕtfеl, un gram dе ѕubѕtanță dizοlvată cοlοidal рrеzintă ο ѕuрrafață dе circa 6.000 m2, carе rерrеzintă ο fοartе marе ѕuрrafață dе ѕерarațiе și еѕtе ѕurѕa unеi ѕеrii dе рrοрriеtăți și fеnοmеnе dе ѕuрrafață dеοѕеbitе alе ѕοluțiilοr cοlοidalе.

Ѕοlul еѕtе diѕреrѕia cοlοidală a unui ѕοlid într-un mеdiu lichid ѕau gazοѕ; рrеfixеlе dеѕеmnеază mеdiul dе diѕреrѕiе: aрa→hidrοѕοl; aеr →aеrοѕοl. Ѕοlul еѕtе un ѕiѕtеm în carе рarticulеlе ѕοlidе fοrmеază ѕtructuri lеgatе, cοnfеrind ο anumită rеziѕtеnță.

Claѕificarеa diѕреrѕiilοr cοlοidalе ѕе рοatе facе în funcțiе dе ο ѕеriе dе critеrii: рrοvеniеnță, fοrmă, ѕtructură, intеracțiunеa cu mеdiul dе diѕреrѕiе.

1. Din рunct dе vеdеrе al рrοvеniеnțеi, cοlοizii ѕunt dе natură anοrganică ѕau οrganică.

– Cοlοizii anοrganici ѕunt rерrеzеntați dе dеrivații cοlοidali dе argint, unеlе рrерaratе dе hidrοxid fеric cοlοidal, ѕulf cοlοidal, aur, mеrcur și cuрru cοlοidal, bеntοnită, aеrοѕil.

– Cοlοizii οrganici ѕunt mai numеrοși și cu imрοrtanță, în ѕреcial, în tеhnica farmacеutică :guma arabică, tragacanta, alginați, mеtilcеlulοza, carbοximеtilcеlulοză, alcοοlрοlivinilic, еtc.

2. Fοrma рarticulеlοr cοlοidalе рοatе fi ѕfеrică ѕau liniară, fοrmă din carе fac рartеcοlοizii macrοmοlеculari și unii cοlοizi anοrganici.

3. In funcțiе dе ѕtructura рarticulеlοr cοlοidalе, cοlοizii ѕе îmрart în cοlοizi mοlеculari și micеlari.

– Cοlοizii mοlеculari рrеzintă ο рarticulă diѕреrѕată cе rерrеzintă ο mοlеculă cu dimеnѕiunеa dе οrdin cοlοidal, cοnѕtituita din 103-109 atοmi lеgați рrin valеnțе рrinciрalе, cе ѕе numеștе macrοmοlеculă;

– Cοlοizii micеlari (dе aѕοciațiе ѕau amfifili) ѕunt cοnѕtituiți din micrοmοlеculе, carе în anumitе cοndiții ѕе οrganizеază în agrеgatе dе difеritе fοrmе (dеnumitе micеlе) în carе mοlеculеlе ѕunt unitе рrin valеnțе ѕеcundarе. Μicеlеlе ѕunt fοrmatе dе ѕăрunuri, cοlοranți, tеnѕiοactivi.

4. Μοdul dе intеracțiunе a fazеi diѕреrѕatе cu mеdiul dе diѕреrѕiе реrmitе gruрarеa în cοlοizi liοfοbi și liοfili.

– Cοlοizii liοfοbi ѕе caractеrizеază рrin рarticulе cοlοidalе fără afinitatе față dе mеdiul dе diѕреrѕiе, în carе nu ѕе рοt dizοlva, și nu рοt rămânе diѕреrѕatе dеcât în anumitе cοndiții. Еxеmрlе dе cοlοizi liοfοbi ѕunt unеlе ѕubѕtanțе anοrganicе: ѕulf,argint, aur еtc.

– Cοlοizii liοfili, carе includ cοlοizii mοlеculari și cеi dе aѕοciațiе, рrеzintă afinitatе față dе mеdiul dе diѕреrѕiе în carе ѕе dizοlvă și fοrmеază ѕοluția macrοmοlеculеlοr. Diѕреrѕiilе liοfilе ѕе fοrmеază ѕрοntan la cοntactul lichidului cu afinitatе реntru faza diѕреrѕată. Acеѕtеa ѕunt tеrmοdinamic ѕtabilе și rеvеrѕibilе (рrin îndерărtarеa mеdiului dе diѕреrѕiе, ѕе rеcοnѕtituiе faza ѕοlidă).

Ѕiѕtеmеlе cοlοidalе hidrοfilе ѕе рοt îmрărți duрă ѕtructura diѕреrѕiеi:

ѕοluții adеvăratе, fοrmatе din рοlimеri ѕοlubili în aрă (gumă arabică, рοlivinilрirοlidοna);

ѕοluții gеlificatе (gеluri), οbținutе în cοncеntrații mari dе рοlimеri (gеlatină, amidοn, mеtilcеlulοză);

diѕреrѕii рarticularе (hidrοѕοli) în carе ѕοlidul diѕреrѕat nu fοrmеază ѕοluții mοlеcularе, dar rămânе ѕub fοrmă dе рarticulе fοartе mici (bеntοnită, cеlulοza micrοcriѕtalină).[1]

1.2. Μеtοdе dе рurificarе a ѕiѕtеmеlοr cοlοidalе : ultrafiltrarea, dializa, hеmοdializa,

electroforeza

Substanțele chimice se găsesc de regulă sub formă de amestecuri mai mult sau mai puțin complexe. Atunci când una din substanțele din amestec se găsește în proporție mult mai mare decât celelalte se spune că aceasta este o substanță impură, iar celelate sunt impurități.

Procesul de separare și izolare a substanței de impuritățile pe care le conține se numește purificarea substanței respective. [2]

Ultrafiltrarеa cοnѕtă în ѕерararеa ѕοlului dе lichidul diѕреrgеnt în carе ѕе află imрuritățilе, рrintr-ο filtrarе la vid ѕau рrеѕiunе, fοlοѕind un filtru ѕреcial numit ultrafiltru, carе ѕе οbținе din hartiе dе filtru, рοrțеlan ѕau ѕticlă рοrοaѕă imрrеgnatе cu cοlοdiu. Analοg еlеctrοdializеi ѕе рοatе еfеctua și ο еlеctrοultrafiltrarе. [6]

Dializa ѕе rеalizеază рrin trеcеrеa ѕiѕtеmului cοlοidal рrintr-ο mеmbrană dializantă, реrmеabilă реntru iοni ѕau mοlеculе, dar carе rеținе рarticulеlе cοlοidalе (dе еxеmрlu ο fοaiе dе реrgamеnt vеgеtal). Dializοrul еѕtе fοrmat dintr-un vaѕ cilindric, în carе ѕе рunе aрă diѕtilată și un vaѕ cοnic, al cărui fund еѕtе chiar mеmbrana dializantă, în carе ѕе рunе cοlοidul dе рurificat. Imрuritățilе vοr difuza рrin mеmbrană în vaѕul cu aрă. Ρеntru mărirеa vitеzеi dе dializă, рrin vaѕul еxtеriοr, aрa curgе cοntinuu, ѕau ѕе utilizеază un еlеctrοdializοr, aрarat dе cοnѕtrucțiе ѕреcială рrеvăzut cu dοi еlеctrοzi racοrdați la ο ѕurѕă dе curеnt cοntinuu având rοlul dе a mări vitеza dе migrarе a iοnilοr рrin mеmbranе.

Fеnοmеnul dе dializă ѕе еxрlică рrin mărimеa рarticulеlοr aflatе în ѕοluțiе.

Ѕubѕtanțеlе cοlοidе, carе ѕunt macrοmοlеculе, nu рοt ѕtrăbatе рrin рοrii mеmbranеi, în timр cе рarticulеlе criѕtalοidе (iοni, atοmi ѕau mοlеculе) fiind mici, рοt trеcе cu ușurință.

Cu timрul, ѕ-a dοvеdit că acеaѕtă claѕificarе în criѕtalοizi și cοlοizi nu еѕtе cοrеctă, dеοarеcе ѕ-a rеușit ѕă ѕе οbțină рarticulе cοlοidе din ѕubѕtanțе tiрic criѕtalοidе (ΝaCl în alcοοl ѕau bеnzеn) și рarticulе criѕtalοidе din ѕubѕtanțе tiрic cοlοidе (albumină ѕau cauciuc criѕtalizat). Dеci nu еѕtе vοrba dе ѕubѕtanțе cοlοidalе, ci ο ѕtarе gеnеrală a matеriеi numită ѕtarе cοlοidală dеtеrminată dе gradul dе diѕреrѕiе al ѕubѕtanțеlοr. Ρrin grad dе diѕреrѕiе D ѕе înțеlеgе invеrѕul diamеtrului d al unеi рarticulе: D=1/d

(ѕе va fοlοѕi реntru ușurința еxрrimării tеrmеnul cοlοid, știind înѕă că ѕubѕtanța ѕе află în ѕtarе cοlοidală).

Оricе ѕiѕtеm cοlοidal mai рοartă numеlе și dе ѕοl. Duрă gradul dе diѕреrѕiе, ѕiѕtеmеlе cοlοidalе ѕе găѕеѕc întrе ѕοluțiilе rеalе, la carе gradul dе diѕреrѕiе mеrgе рână la mοlеculă (ѕub 5 mm ) și ѕuѕреnѕii, cu рarticulе реѕtе 200 mm :

Ѕuѕреnѕii → Ѕiѕtеmе cοlοidalе → Ѕοluții рrοрriu-ziѕе : D > 200mμ; D » 200-5 mμ;

D < 5mμ.

Chimia ѕiѕtеmеlοr cοlοidalе, ca рartе a chimiеi carе ѕtudiază ѕtarеa cοlοidală a matеriеi, arе marе imрοrtanță реntru științеlе biοlοgicе și реntru înțеlеgеrеa biοchimiеi în gеnеral, cеa mai marе рartе din ѕubѕtanțеlе carе cοmрun țеѕuturilе animalеlοr și рlantеlοr fοrmеază ѕiѕtеmе cοlοidalе (ѕubѕtanțе рrοtеicе, amidοnul, glicοgеnul, cеlulοza еtc).

Dе aѕеmеnеa, ѕοlul arabil еѕtе un ѕiѕtеm cοlοidal, încât fеnοmеnul dе ѕchimb dintrе ѕοl și рlantă arе lοc în ѕiѕtеmе cοlοidalе (argilă cοlοidală, humuѕ cοlοidal, acid ѕilicic, hidrοxid dе fiеr, dе aluminiu еtc.). [1]

Dializa peritoneală

Tehnica de dializa  utilizând ca membrana de schimb și filtrare un înveliș intern al corpului, peritoneul. Peritoneul (membrana cu strat dublu care căptușeste cavitatea abdominală și organele pe care aceasta le contine și care are una dintre fete parcursa de numeroase capilare sangvine) este utilizat ca sistem natural de filtrare în decursul acestei tehnici de epurare extarenală. Schimburile de apă și de substanțe dizolvate (sodiu, potasiu, calciu) se efectuează atunci între sângele conținut în capilarele peritoneale și dializat, preparat în prealabil într-un săculeț de plastic; acest dializat este introdus în cavitatea peritoneala printr-un cateter de silicon implantat chirurgical în peretele abdominal, servind, de asemenea, și la evacuarea dializatului. Introducerea dializatului în cavitatea peritoneala și golirea sa sunt ușurate prin utilizarea mașinilor automate. Odată difuzat, dializatul este aruncat și înlocuit cu un dializat proaspat. [7,9]

Fig.1.Dializa peritoneală

Hemodializa reprezintă o metoda de tratament, care folosește o membrană semipermeabilă pentru schimbul de apă și solvenți între sângele bolnavului și o soluție cu electroliți analogă celei a plasmei normale.

    Dializorul este dispozitivul alcătuit din două compartimente : compartimentul sanguin, prin care circulă sângele bolnavului și compartimentul dializantului, prin care circulă, în contracurent, soluția de dializă , separate printr-o membrană semipermeabilă. [10]

După forma compartimentelor și a membranei, dializoarele pot fi : dializoare în bobină, dializoare în plăci, dializoare capilare, al căror compartiment sanguin este format dintr-o multitudine de capilare (10000-20000 ), cu peretele din membrană semipermeabilă, imersate în soluția de dializă. Dializoarele capilare au cel mai mare raport volum/suprafață dintre dializoarele în uz, fiind cele mai utilizate în prezent.

Membranele de dializă sunt semipermeabile și realizează un film polimeric poros. Ele prezintă pori sau canalicule care permit trecerea ionilor și al moleculelor mici dar nu și pe cea a macromoleculelor, elementelor figurate sau a bacteriilor. În funcție de structura chimică, există mai multe tipuri de membrane :

      –  membrane celulozice ( celuloza regenerată prin tratare cu cupramoniu, celuloza substituită cu acetat, celulosintetice ( celuloza + un compus aminoterțiar ),

       –  membrane biologice ( formate din proteine ),

       – membrane sintetice ( formate din diversi polimernon-celulozici : poliacrilonitril, polisulfone, policarbonat, poliamide, polimetilmetacrilat ).

        Permeabilitatea membranelor de dializă variază în funcție de tipul de membrană .[21]

Electroforeza reprezintă o metodă de analiză și separare care are la bază migrarea particulelor solide dispersate într-un lichid sub acțiunea unui câmp electric.

Electroforeza este folosită și în diagnosticare și în supravegherea terapeutică, prin separarea proteinelor într-un câmp electric. Ea permite dozarea proteinelor în mielom precum și detectarea imunoglobulinei monoclonale.O altă proteină de importanță majoră ce poate fi examinată funcțional prin electroforeză e hemoglobina. [11,14]

            Imunoelectroforeza

Tehnica imunoelectroforetică constă din îmbinarea a doua procedee experimentale și anume : separarea electroforetică în gel de agaroză sau un alt tip de gel a proteinelor serice care constituie un amestec de antigeni și imunodifuzia în gelul de electroforeză antiserului care conține anticorpii a caror formare a fost indusă de injectarea prealabilă a antigenilor în organismul animalelor de experiență.[16, 17, 20]

Separarea electroforetică a izoenzimelor CK (creatin kinaza)

        Separarea electroforetică a izoenzimelor CK în gel de agaroză permite identificarea și cuantificarea celor 3 izoenzime și 2 macroforme din ser. Electroforeza are loc în mediu alcalin (pH 8.4), developarea fracțiunilor făcându-se cu un substrat specific. După stoparea reacției enzimatice și uscarea gelului, se poate face o evaluare calitativă a electroforegramelor și o determinare cantitativă a izoenzimelor CK separate.

Separarea electroforetică a izoenzimelor LDH (lactat dehidrogenaza)

        Electroforeza izoenzimelor LDH este un test important în diagnosticul bolilor cardiace și în diagnosticul trombozelor coronariene. Confirmarea trebuie facută, însă, prin coroborarea cu rezultatele obținute la separarea electroforetică a izoenzimelor CK.

Separarea electroforetică a izoenzimelor PAL (fosfataza alcalină)

        Electroforeza izoenzimelor PAL permite separarea izoenzimelor hepatice-liver 1(L1), a celei osoase (B) și a celei placentare 1(P1).

        Probele sunt efectuate dublu, cu și fără tratament cu lectina. Electroforeza fără lectina permite separea și determinarea fracțiunilor hepatice L2 si intestinale. Lectina blochează fracțiunea osoasă, permițând identificarea izoenzimelor hepatice L1.

        Fracțiuni suplimentare se pot întâlni în cazul probelor intens icterice, foarte aproape de punctul de aplicare a probei și în cazul prezentei complexelor PAL – lipoproteine denumite lipo-ISO PAL (sau ultra fast).

CAPITOLUL II

Studii recente referitoare la purificarea sistemelor coloidale

O procedură de dializă de ultimă oră care se folosește pentru filtrarea toxinelor din organism premiată cu aur în cadrul Salonului Internațional de Inventică de la Geneva, utilizează drept filtru membrana seroasă subțire care căptușește peretele cavității abdomenului . Conform dr. Ciocâlteu, procedura reprezintă nu doar o alternativă viabilă la dializa renală clasică, dar ar putea reduce semnificativ costurile suportate atat de bolnavi, cât și de statul român. [22]

Un alt studiu referitor la electroforeza proteinelor folosit drept instrument pentru monitorizarea proteinelor lacrimale, efectuat de cercetător dr. Andreea Chiva, constiuie o noutate în spectrul investigațiilor oftalmologice, cu largă aplicabilitate atât în diagnosticul afecțiunilor oculare cât și a unor afecțiuni sistemice – diabet ce evoluează cu ochi uscat . Analiza electroforetică a proteinelor lacrimale este un instrument util pentru monitorizarea complicațiilor oculare și a potențialului lor de agravare la pacienții diabetici. Coreleția statistic- semnificativă a modificărilor biochimice la acest nivel cu microalbuminuria sugerează ideea că alterările de film lacrimal survin în contextul complicațiilor microvasculare sistemice – nefropatia diabetică cu care, sunt interconectate. Eletroforeza proteinelor din lacrimi, reprezintă singura analiză ce poate oferi un „ instantaneu biochimic” complet al secreției lacrimale cu posibilitatea stabilirii unui diagnostic precoce. Suportul electroforetic ales este gelul de SDS – agaroză.

Fig.1. Afecțiunile în care se recomandă electroforeza proteinelor lacrimale

În medii ne-apoase, cea mai comună tehnică de purificare a nanoparticolelor este metoda de precipitare-dizolvare. Acestă tehnică necesită un consum semnificativ de timp și materiale, inclusiv centrifuge scumpe . Alte tehnici, cum ar fi dializa, ultrafiltrarea și diafiltrarea, sunt deficitare în masura în care se bazează pe materiale de porozitate controlată care sunt scumpe și perisabile. În plus, aceste tehnici, împreună cu cromografia de lichide de înalta performanță cuplată cu spectrometrie de masă, necesita cantități mari de solvenți și au o dinamică scăzută.[24].

În literatura de specialitate apar date recente referitoare la: utilizarea de polimeri coloidali ca aditivi pentru cristalizare datorită capacității lor de control, de formare și de creștere a germenilor de cristalizare și chiar de mărire a rezoluției izomerilor dextrogiri și levogiri prin cristalizare enantioselectivă; tehnica de pregătire a coloizilor cristalini anorganici; aplicarea sistemelor coloidale (adică particulele coloidale, picături, micelii și vezicule) ca suporturi, șabloane și nanoreactori pentru cristalizarea anorganică.

Fig.5. Scenariul sistemului coloidal in procesul de cristalizare

Coloizii pot fi de asemenea folosiți în cristalizări enantioselective pentru promovarea creșterii unei componente chirale specifice, permitand separarea de amestecuri racemice.[25] Ultrafiltrarea (UF) descendentă și ascendentă a fost efectuată folosind suspensiile de siliciu coloidal de dimensiuni nanometrice cu diametre diferite ale particulelor și au fost comparate vitezele lor de filtrare. În UF descendentă, viteza de filtrare scade pe masură ce scade diametrul particulei, deoarece rezistența specifică de filtrare a sedimentului de filtru devine semnificativ mai mare. În schimb, viteza de filtrare în flux ascendent crește odată cu scăderea diametrului particulelor deoarece sedimentul de filtru format din particule mici este mult mai ușor de exfoliat sub influența gravitației decât cel format din particule mari.

Pentru a evalua caracteristicile exfolierii sedimentului de pe filtru, a fost măsurată viteza de filtrare care este constantă în modul ascendent. Viteza de filtrare constantă are tendința de a scădea cu concentrația de particule, precum și cu diametrul particulelor medii. Prin urmare, atunci când particulele mici se adaugă într-o suspensie de particule mari de o anumită concentrație, diametrul particulelor medii scade și concentrația totală de particule crește, din cauza dozajului de particule mici. În plus, a fost propusă o ecuație de estimare a vitezei de filtrare în UF ascendentă a suspensiilor de siliciu coloidal cu diferite diametre ale particulelor medii și concentrații totale de particule.[26]

Tratamentul saramurilor în industria cloroalcanilor cuprinde o serie de operațiuni, în care impurități precum calciu, magneziu, fier sunt eliminate înainte de a ajunge la electrolizor. Filtrele de acoperire prealabile sunt parte din sistemul convențional de tratare a saramurilor pentru îndepărtarea suspensiilor de impurități precum calciu, magneziu, fier și sulfat de bariu care au scapat în saramură după curățare. Filtrul de finisare al filtrului de acoperire prealabilă îndepărtează impuritățile în suspensie prezente în saramură înainte de a fi trimise spre electrolizor.

Tehnologia de ultrafiltrare este cel mai bine explicată ca o tehnologie bazată pe membrane, capabilă de a îndepărta particulele cu dimensiuni de nivel microscopic. Membrana de ultrafiltrare pentru aplicare în saramură are o dimesiune a porilor de 0.50 microni. Sistemul de ultrafiltrare înlocuiește filtrele de acoperire prealabilă și, deci , pune la dispoziție cel mai eficient sistem în ceea ce privește îndepărtarea particulelor, consumul de energie și întreținere. În procesul tratării saramurilor, impuritățile din sare precum calciul și magneziul sunt transformate în impurități insolubile. Majoritatea impurităților precipitate se vor depune în decantor iar restul scapă în debit. Solidele suspendate în debitul de saramură sunt captate de o serie de filtre care fac apoi ca saramura să fie pregatită pentru electroliză.

Membrane Hitec – India a implementat cu succes un sistem de tratare a saramurilor, utilizând un sistem de membrane de ultrafiltrare, pentru complexul cloroalcanic Chemfab Alkalis. Membrane Hitec – India a utilizat membrane de porozitate de 0.05 microni si 16 inchi diamentrul modulului de membrană, cu o arie a unui singur modul de membrană de 100 m.p. Caracteristicile sistemului de ultrafiltrare cu membrană în sistemele de saramuri sunt:

este un sistem simplu de carusel montat pe o sanie cu toate comenzile pentru funcționare și monitorizare pentru filtrare continuă.

costul de operare este scăzut comparativ cu instalațiile de tratare convenționale.

eliminarea manipulării dispozitivelor de filtrare reducând astfel deșeurile solide.

reducerea carbonului organic total prin eliminarea α-celulozei.

creșterea duratei vietii schimbatoare de ioni datorită reducerii solidelor suspendate în saramură.

durata crescută de viață a rășinilor schimbatoare de ioni datorită numarului redus de solide suspendate în saramură.

mai bună eficiență a membranelor schimbatoare de ioni datorită calității crescute a saramurii. [27 ]

Fig. 6.O instalație tipica de ultrafitrare cu membrana in funcțiune pentru limpezirea saramurilor fierbinti intr-un complex chimic de cloroalcani.

A fost dezvoltată o noua metodă de determinare a presiunii osmotice a particulelor coloidale stabilizate electrostatic prin experimente de ultrafiltrare. Metoda este bazată pe calcularea inversă utilizand analize de ultrafiltrare frontală efectuate anterior (W. R. Bowen si F. Jenner, Ingineri Chimisti 1995; W. R. Bowen si P. M. Williams, Biotehnologi. 1996).

Metoda are următoarele avantaje față de masuratorile osmometrice convenționale: este nevoie doar de un aparat foarte simplu, rezultatele sunt obținute rapid, doar o mică cantitate de probe sunt necesare, și sunt necesare doar probele inițiale diluate, întrucat procesul de ultrafiltrare creează o soluție concentrată la nivelul membranei, transformând prepararea probelor într-o sarcină simplă. Comparația între presiunea osmotică determinată prin această nouă metodă și datele presiunii osmotice măsurate anterior arată o concordanță majoră. Această abordare arată cum analizarea datelor de procesare poate furniza informații cantitative în legatura cu interacțiunea sistemelor coloidale concentrate. [28 ]

O metodă eficientă de curățare bazată pe un efect centrifugal pentru înlaturare a agenților tensioactivi de bromură de cetiltrimetilamoniu (CTAB) de pe suprafața metalelor nobile cum ar fi nano-octaedri de 50 nm de aur. Suprafața curățată poate fi obținută prin alegerea vitezei și a timpului optim de centrifugare, în condiții corespunzatoare de temperatură și umiditate.

Pentru a investiga structra de CTAB adsorbit pe suprafața nano-octaedrilor de aur, s-au efectuat: analiza termică gravimetrica (ATG), impraștierea. Rămân de suprafață amplificată (SERS) și spectroscopia în infraroșu – transformată Fourie (FTIR).

Rezultatele indică faptul cp moleculele de CTAB aderă în conglomerate la suprafața aurului prin intermediul cozilor lor lungi hidrofobe și formează un (sub) monostrat pe suprafața aurului, și ionii de bromura chemosorbiți la suprafata aurului sunt desorbiți.

De asemenea s-au efectuat studii voltametrice (CV) într-o soluție de acid sulfuric de 0.5 mol/L și soluție alcalină conținând NaOH de 0.1 mol/L + Pb(NO3)2 de 1.0 m mol/L, folosind filmul de nano-octaedri de aur drept electrod. Rezultatele sugerează că, după procedura de curățare prin centrifugare, suprafața nano-octaedrilor de aur poate fi purificata suficient încat aceștia să poată fi folosiți pentru studii electrochimice în locul tradiționalelor fațete de aur .[ 29 ]

Chimiștii și biologii de la Universitatea din Bath au dezvoltat o noua tehnică care ar putea fi folosită în diagnosticarea și dezvoltarea de tratamente pentru condiții legate de vârstă precum boala Alzheimer, diabet și cancer.

Fig.7. Separare electroforetică pe gel

Noua metodă (dreapta) identifică proteinele modificate sau nemodificate de zahar mult mai bine decât metoda tradițională a electroforezei pe gel (stânga).

În aceste boli, proteinele din corp reacționează cu zaharul într-un proces numit glicare. Acesta modifică funcția proteinei și poate atrage complicații precum inflamații și îmbătrânire prematură. Echipa de la Bath, condusă de Dr Jean van den Elsen si Dr Tony James, a dezvoltat o tehnică care poate detecta proteinele glicate și ar putea fi folosite în viitor pentru diagnosticarea unui întreg spectru de boli.

Ei au folosit o tehnică numită electroforeza pe gel, unde probele sunt plasate într-un strat subțire de gel și se aplică un curent electric. Gelul acționează ca o sită moleculară, sortând proteinele din probe în funcție de dimensiune și formă, permițând oamenilor de stiință să verifice dacă o proteină specifică este prezentă în sânge.

Pentru acest studiu, cercetatorii au patentat un nou tip de electroforeză pe gel, care foloseste acid boronic pentru a distinge între proteinele glicate și cele nemodificate.

Aceasta metodă poate fi de asemeni folosită la diagnosticarea diabetului, care duce la niveluri ridicate ale proteinelor glicate în sânge. [30]

Pentru prima oară, oamenii de știință de la Institutul Muzeului de Conservare Smithonian au dezvoltat o metodă rapidă și fiabilă de datare a mătasii. Această nouă tehnică, bazată pe spectrometrie de masă prin electroforeza capilară, are un mare potențial de a îmbunatăți autentificarea și datarea prețioaselor artefacte de mătase păstrate în muzeu sau în alte colecții din întreaga lume.

Noua metodă folosește deteriorarea naturală a amino-acizilor din mătase – un proces cunoscut sub denumirea de racemizare – pentru a determina vârsta acesteia. Pe măsura trecerii timpului, abundența de L-aminoacizi folosiți în producerea proteinelor din mătase scade, în timp ce abundența de D-aminoacizi asociați cu deteriorarea matăsii crește. Măsurarea acestui raport în continuă schimbare a celor două tipuri de aminoacizi poate dezvalui adevarata vârstă a probei de mătase. Măsurarea acestui raport în continuă schimbare între aminoacizii levogiri și dextrogiri poate fi folosită ca un ceas științific după care poate fi estimată vârsta mătăsii. În medii controlate cum ar fi depozitul muzeului, procesul de descompunere a matasii este relativ uniform, făcând măsurarea aminoacizilor D/L mult mai fiabilă. [31]

Echipa de cercetători a dezvoltat o metodă ultra sensibilă care foloseste IgE-ul pacientului pentru a determina proteina specifică ce induce raspunsul alergic. Metoda folosește o tehnică bine stabilită numită electroforeza capilară de imunoafinitate (IACE). Mai întâi, anticorpii IgE din sângele pacientului sunt izolați prin interacționarea cu mărgele magnetice care sunt acoperite cu diferite tipuri de anticorpi. Acest proces are loc într-un tub de sticla îngust, cu diametru de numai 50 de micrometri, denumit „capilar”. Anticorpii legați sunt apoi eliminați din capilar și atașati puternic de mărgelele magnetice printr-un proces numit „reticular”, care previne detasarea lor. Mărgelele cu IgE-ul pacientului sunt apoi plasați din nou în interiorul capilarului.

Testul începe când laptele este injectat prin capilar. Pe masură ce proteinele din lapte trec peste anticorpii IgE ai pacientului, cei care cauzează alergiile sunt captați de aceștia, în timp ce ceilalți ies pe partea cealaltă. Mărgelele sunt apoi spălate cu un produs chimic puternic care duce la disocierea proteinei ce induce alergia de anticorpii IgE ai pacientului. Proteina „vinovată”, izolată, este apoi identificată folosind spectrometria de masă, care este o tehnică care analizează compușii în funcție de masa lor și încarcătura electrică. [32]

CAPITOLUL III

Parte experimentală

Scopul lucrării a fost abordarea „purificarii sistemelor coloidale de natură umană” în scopul diagnosticarea unor boli.

Pentru pregatirea probelor am recoltat cate 10 mL de sânge în vacuumuri roșii fără anticoagulant, serul pregătindu-se din sângele coagulat . Se recoltează probe de 10mL sânge, deoarece după coagulare și centrifugare raman cca 4mL ser. Probele pe care le-am recoltat, au fost așezate în stativ în poziție verticală la temperatura camerei și am așteptat 30-45min pentru a coagula.

3.1. Centrifugarea

Fig.2. Centrifuga HETTICH UNIVERSAL

După coagulare se introduc eprubetele în centrifuga cu capacul în sus și se lasă 15min la 2500 de rotații pe minut.După oprirea aparatului se scoate cu grija eprubeta. Am îndepartat capacul și am aspirat serul atent, utilizând pentru fiecare câte o pipeta. Serul astfel obținut se examinează la lumină pentru semnele de hemoliză și turbiditate, apoi se trasferã în eprubete transportoare specifice analizoarelor.

3.2. Electroforeza proteinelor serice

În scopul efectuării electroforezei proteinelor serice am folosit aparatul din laborator Interlab G26 serie 33 m.

Fig.3. Aparatul de eletroforeză Interlab G26 serie 33

Materiale provenite în kit-uri :

gel de agaroză plat SFE 162M și 163M ;

bureți tamponați din două piese și din trei piese SCE156 M și 157M;

acid albastru 500 ml SRE 633L;

soluție de spălare pentru aplicatori 80 ml SRE 150M;

cuve pentru seruri 10 buc. SAE 606M;

etichete 10 buc.SCE 602A

Materiale adiționale :

soluție de decolorare 6×100 ml SRE 201M

ser normal de control 6 fiole SCE 123A

ser anormal de control 3 fiole SCE 126A

se folosește apă bidistilată, micropipete de 100 μl, de 1000 μl pentru pipetarea a 10 ml de ser.

Fig.4. Compartimente aplicatori

Se distribuie 6 ml de apa distilată in compartimentul indicat până la semn.

Se distribuie 6 ml de soluție de spalat pentru aplicatori în compartimentul indicat până la semn.

Se poziționează proba de analiză la semn.

Fig.5. 1) Aplicatori 2)Probe de analiză

3. Se pun probele de analiză în fiecare cadru de metal disponibil.

4. Se distribuie probele astfel :

* în SRE600K : se distribuie 30 μl din fiecare probă în cuvele de lucru din pozițiile de la 1 la 13.

* în SRE601K : se distribuie 30 μl din fiecare probă în cuvele de lucru din pozițiile de la 1 la 26.

5. Se extrage camera de migrație din Interlab G26.

6.Se deschide cutia care contine buretele tamponat. Când se folosește kit-ul SRE600K se introduc bureții tamponați în părțile laterale și nu în centru. Când folosim SRE601K se introduc cei 3 bureți tamponați în 3 locașuri.

Fig.6. Dispozitiv cameră migrație

7. Diapozitivul camerei de migrație se introduce în INTERLAB G26 și se împinge în față pentru a fi siguri de completa conectare a camerei.

8. Pregătirea gelului de agaroză : se pune o sugativă A peste suprafața plată cu gel de agaroză pentru a elimina surplusul de presoluție, pentru a ne asigura că suprafața cu gel aderă complet și se desprinde rapid.

Fig.7.Sugativă pentru eliminare surplus gel

9. Diapozitivul cu gel se introduce în holder

Fig.8. Dispozitiv cu gel

10. Ne asigurăm că placa cu gel este corect și ferm poziționată.

11. Se introduce holder-ul cu gel în prima poziție și la numărul de referință.

Fig.9. Poziționare holder cu gel

12. Se aranjează în ordinea corectă probele urmând procedura : se mută raftul din aparat și se introduc flacoanele începând de la poziția 1 în primul raft și se împing cu grijă până la capăt

Fig.10. Introducere flacoane în raft

13. Se introduc suporturile în aparat , în acest caz flacoanele trebuie sa fie poziționate cu codurile de bare în partea dreaptă pentru a fi scanate.

Fig.11. Introducere suport cu flacoane

Se folosește apă bidistilată, micropipete de 100 μl, de 1000 μl pentru pipetarea a 10 ml de ser.

14. Se folosește programul aparatului pentru a începe electroforeza și se selectează numărul de analize. Înainte de a începe un nou ciclu de analize trebuie să se verifice:

– soluția colorată din rezervorul 1 trebuie umplut între nivelul minim și cel maxim sugerat;

– soluția decolorată din rezervor trebuie să fie la sfârșit de 2 l.

– nivelul deșeurilor din rezervoarele chimice și biologice .

15. După încheierea unui ciclu complet se folosește procedura următoare :

– gelul uscat se îndepărtează din holder;

bureții tamponați se îndepărtează din camera de migrație, se spală fiecare recipient cu un servețel fin umezit cu apă distilată, după aceea se vor usca recipientele.

se îndepărtează serurile lucrate și se depozitează în containere speciale. [35]

NU AI REZULTATE EXPERIMENTALE PENTRU ACEASTA METODA!!!

TABELUL CARE ERA INAINTE ERA COPIAT DE PE INTERNET!!!

În laboratorul clinic este uzuală separarea electroforetică pe hârtie de filtru.

Principiul metodei :

O probă conținând proteine din materiale biologic ( ser) este depusă pe o hârtie de filtru specială , iar sub acțiunea câmpului electric proteinele se separă în mai multe fracțiuni sau tipuri de proteine. Fracțiunile separate se evidențiază în prezența unui colorant proteinofil, individualizându-se sub formă de benzi cu poziții decalate datorită mobilității electroforetice diferite pe care le posedă. Imaginea obținută după separare și colorare poartă denumirea de eletroforegramă.

Se utilizează suporturi solide și pH alcalin, la care toate componentele proteice sunt încărcate negativ și migrează spre polul pozitiv. Pe electroforegrama, după colorare, proteinele apar sub formă de benzi cărora li se măsoară densitatea optica, fiecare bandă având un maxim de absorbție. Prin electroforeza, în condițiile amintite mai sus, se obțin cinci fracțiuni sau tipuri de proteine : o fracțiune tip albumină și patru fracțiuni tip globuline : α 1, α2 , β1+ 2 ,γ . În ordinea mobilității electroforetice exprimată orientativ ca diferența în centimetri de la linia de start până la mijlocul fiecărei fracțiuni separate, aceste fracțiuni sunt următoarele:

Albumina este o fracțiune omogenă, având cea mai mare mobilitate electroforetică.

Globulinele prezintă cea mai mică mobilitate , iar fracțiunile α și β globulinele posedă o mobilitate electroforetică intermediară.

Se calculează valorile procentuale ale fiecărei fracțiuni proteice separate electroforetic, după următoarea formulă :

E ∙ 100

X = ―――

Σ

În care:

– x – este valoarea procentuală a fiecărei din cele cinci fracțiuni proteice separate;

– E – exticția determinată a fracțiunii x ;

– Σ – suma extincțiilor celor cinci fracțiuni considerată 100%

Se calculează raportul albumină/ globuline (A/G) prin relația :

A E Albumină , sau A procent albumină h ― = ―――――― ― ―――――――

G Σ E Globuline G Σ procente Globuline

VA ROG SA RESCRIETI ACEASTA RELATIE NU SE INTELEGE NIMIC!

REZULTATE EXPERIMENTALE:

Se constată că , în raport cu toate celelate fracțiuni de tip globuline , valoarea procentuală a fracțiunii albumină reprezintă peste 50 %.

14. a) Profil electroforetic normal

14 .b ) Proteinograma normala

Proteinogramă cu valori în limite normale precum și raportul albumine/globuline – la oamenii sănătoși este de 1,2 – 1,5 .

15 .a) Hiper gama globulinemie

Se observă hiper gama globulinemie cu pic larg în ciroză, infecții cronice, sarcoidoză, tuberculoză, endocardită, boli de colagen.

15.b). Profil monoclonal în zona de mobilitate gama

Profilul monoclonal îl întâlnim în limfom, malignitate, mielom multiplu și macroglobulinemia Waldenstrom.

Fig.15. c)Profil biclonal în zona de mobilitate gama

Fig.15.d). Proteinogramă de profil gama

Profilul biclonal reprezentat în această proteinogramă ne indică o ciroză – boala cronică de ficat . El mai poate fi întâlnit în infecții acute sau cronice, cu HIV , lupus eritomatos sistemic, artrite reumatoide, precum și în imunizări recente.

Scăderea raportului sub cifra 1 arată că este vorba de aceste boli întrucât și sinteza de albumină sanguină este scăzută, de aceea duce la o creștere relativă a proporției de globuline.

Fig.16. Banda dubla in zona de mobilitate alfa

Fig.16. a) Proteinograma cu modificări zona alpha 1 și 2

Acest profil cu alpha 1 globulină crescut și alpha 2 scăzut ne indică o boală inflamatorie cronică severă de ficat , chiar dacă raportul A/G este în limite normale.

Fig.16 .b) Proteinograma cu modificări în zona alpha 1

În aces caz cu alpha 1 globulină crescută avem o boală inflamatorie acută sau cronică.

Fig. 16.c) Proteinograma cu modificări în zona alpha 2

Creșterea alpha 2 globulină ne indică un sindrom nefrotic sau o sindromul inflamator acut.

Fig.17. Profil monoclonal în zona de mobilitate beta 2

Fig.17.a) Proteinogramă de mobilitate în zona beta

Descreșterile în zona beta globulină ne indică o insuficiență hepato-celulară, malnutriție sau pierderea de proteine legate de o descreștere a transferinei care migrează în zona beta.

Fig.18. Profil biclonal in zona de mobilitate beta

Fig.18.a) Proteinogramă cu mobilitate dublă în zona beta

În aces caz avem o hipoalbuminemie ce ne arată o insuficiență a aportului albuminelor în alimentație (malnutritie cronica severa) diminuarea sintezei: insuficiență hepatică (ciroze, hepatite) și inflamații demonstrate și de creșterea alpha 1 și betaglobuline precum și de scăderea alpha 2 globulină.

Fig.19. Aspecte particulare

Fig.19.a) Proteinogramă γ – gamaglobulină absentă

În acest profil întâlnim agamaglobulinemie ce este o maladie congenitală care provoacă insuficiența imunologică prin absența gamaglobulinelor în sânge.

CONCLUZII

În această lucrare am urmărit utilizarea electroforezei ca metodă de separare și purificare a sistemelor coloidale.

În urma experimentului efectuat prin analiza unor seruri aleatorii am constatat că electroforeza în gel de agaroză prezintă câteva avantaje , cele mai importante fiind :

gradul mare de rezoluție, specificitate și sensibilitate ;

rapiditatea conferită de posibilitatea analizei simultane a mai multor parametri, ca urmare a independenței totale a celor doua module de migrare și colorare;

gradul mare reproductibilitate prin implicarea minimă a factorului uman la metodele manuale;

diversificarea parametrilor investigați : proteine, lipoproteine, hemoglobine normale și patologice , izoenzime;

aplicabilitatea în cazul mai multor lichide biologice : ser, urină, LCR, lichid sinovial.

Bibliografie

Chifu E. , Chimia Coloidală, Editura Didactică și Pedagogică, , București, 1969

D. Oancea, C Padină, Ana-Maria Oancea ,Chimie, Principii și Aplicații, Ed. ALL EDUCATUIONAL, 1998

A Schäffler, J. Braun, U. Renz Ghid clinic , Ed. Medicală 1995

Kelmer I., Chimie fizică și coloidală, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1965

M. Pleniceanu, C. Spinu, M. Isvoranu, Chimie Generală, Tipografia Universității Craiova, 2004

H.T. Clarke and D. Nachmansonh, eds, Ultrafiltrarea , H.H. Ussing, în „ Ion Transport Across Memebranes”,, Academic Press, New York, 1954

J. Braun, Arno J. Dormann,Ghid Clinic , Medicină Internă, Ed. Medicală, 2013

American Association for Clinical Chemistry, AACC, 2001-2015

Dr. Stiuruc Simona, Dializa.

Covic A., Hemodializa. Principii teoretice și practice. Ed. Casa Editorială Demiurg Plus 2010, Iași

Ileana Funduc, Biochimia Clinică, Implicații Practice, Ediția a II-a, Ed. Medicală ,2010

Predescu C. Tratat de Medicină Internă, Hematologie – partea I, Ed. Medicală, București 1997, 779-802

Bain B., J. Hemoglobinopathy Diagnosis, Blockwell Science, 2001, 20 – 25

Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate , 2013 Ref. Type: Catalog

Glader B., Anemia, General Considerations In. Wintrobe’s Clinical Hematology, Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, 11th Editions, 2004, 962

Frances Fischbach, Imunodiagnostic Studies, In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests, Lippincott Williams & Wilkins, USA, 2004, 575 – 578

Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate , 2010, Ref.Type: Catalog

Natalia Roșoiu-Mihai, Serban Gh. Badiu, Biochimie Clinică, Metode și Tehnici de Laborator, Valoare Diagnostică, Ed. Muntenia, 2005

Laboratory Corporation of America Directory of Services and interpretive Guide. Protein Electrophoresis serum 2010

Norbert Tietz, General Clinical Tests in Clinical Guide to Laboratory Tests, WB SAUNDERS, USA, ed. 1995, 524 – 526

C. Siteanu și Gh. Rădulescu, Bazele Membranotologiei, Ed. Științifică și Enciclopedică, Cluj, 1984

Dr. Ciocâlteu A. articol publicat pe www.GhidCabinet.ro.

Biolog Dr. Chiva A. Articol publicat în cadrul proiectului ABT & Co, Electroforeza 2009

An Efficient and Low-Cost Method for the Purification of Colloidal Nanoparticles

John D. Bass,* Xin Ai, Abdulaziz Bagabas, Philip M. Rice, Teya Topuria, J. Campbell Scott,

Fahhad H. Alharbi, Ho-Cheol Kim, Qing Song,* and Robert D. Miller

Centrul de Cercetare IBM Almaden, San Jose, SUA / Centrul National pentru știință și tehnologie Arabia Saudita / 2011

https://www.academia.edu/865536/An_Efficient_and_Low Cost_Method_for_the_Purification_of_Colloidal_Nanoparticles

25. Colloidal systems for crystallization processes from liquid phase

Rafael Muñoz-Espí, Yitzhak Mastai, Silvia Gross si Katharina Landfester Institutul de Cercetari Polimerice Max Planck, Germania / Departamentul de Chimie si Institutul de Nanotehnologie si Materiale Avansate, Israel / Institutul de Stiinte si Tehnologie Moleculara, Italia) / ianuarie 2013

http://pubs.rsc.org/en/content/articlehtml/2013/CE/C3CE26657E

26. Characteristics of Filter Cake Exfoliation in Upward Ultrafiltration of Nanoparticle

Suspensions

Yasuhito Mukai si Aya Nishio / Departamentul Inginerie Chimica, Universitatea Nagoya, Japonia / ianuarie 2011

http://www.mdpi.com/2077-0375/1/1/59/htm

An Innovative application of Ultrafiltration membrane (UF) in chlor-alkali industry for

brine tratment Membrane Hitec – India

http://www.membranehitec.com/innovation.html

28. Obtaining the Osmotic Pressure of Electrostatically Stabilized Colloidal Dispersions

from Frontal Ultrafiltration Experiments

Richard Bowen W, Williams / 2001

http://www.pubfacts.com/detail/11112320/Obtaining-the-Osmotic-Pressure-of- Electrostatically-Stabilized-Colloidal-Dispersions-from-Frontal-Ul

A cleaning method with centrifugation for removing surfactants from gold nanoparticles

and its mechanism

JIANG QingNing, YIN BingSheng, LIN HaiXin, LI Huan, YANG Ning, LIU DeYu, TIAN ZhongQu

http://chem.scichina.com:8081/sciB/EN/abstract/abstract515575.shtml

30. New technique detects proteins that make us age

Pereira Morais.M, Mackay.J, Bhamra.S, Buchanan.J, James.T, Fossey.J, Van den Elsen.J. / Universitatea din Bath / Decembrie 2009

“Analysis of Protein Glycation using Phenylboronate Acrylamide Gel Electrophoresis” /

http://www.sciencedaily.com/releases/2009/12/091215155651.htm

31. New technique for dating silk

Mehdi Moini, Kathryn Klauenberg, Mary Ballard / Smithsonian

Dating Silk By Capillary Electrophoresis Mass Spectrometry. Analytical Chemistry,

2011

http://www.sciencedaily.com/releases/2011/09/110913103102.htm

32. Food allergies: A new, simple method to track down allergens

Natalia Gasilova, Hubert H. Girault / Scoala Politehnica Federala din Lausanne

Dianosys of Cow’s Milk Allergy by Immunoaffinity Capillary Electrophoresis– Matrix Assisted Laser Desorption/Ionization Mass Spectrometry. Analytical Chemistry, 2014

http://www.sciencedaily.com/releases/2014/07/140702102439.htm

Carte tehnică – cod de instrucțiuni de lucru Centrifuga HETTICH UNIVERSAL FG- IL – LAM – 13

Analize de laborator și alte explorări diagnostice, MedicArt, 2007

Carte tehnică – cod de instrucțiuni de lucru aparat INTERLAB G 26 serie 33, EI-IL-LAM-15.