PUBLICE, SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE MASTER PCCPP Asistență și intervenție psihologică în dezvoltarea emoțională, cognitivă și metacognitivă Factorii de… [601350]

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAȚII
PUBLICE, SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
MASTER PCCPP

Asistență și intervenție psihologică
în dezvoltarea emoțională, cognitivă și
metacognitivă
Factorii de risc la tinerii delincvenți

Titular de curs:
Lector Dr. Bouleanu Elena
Masterandă:
Ilie Ana -Maria
Anul II

2 I Fenomenul delincvenței juvenile
Delincvența juvenilă este un fenomen de devianță, manifestat prin incapacitatea
unor minori și tineri de a se adapta la normele de conduită ale societății, incapacitate
cauzată de factori i de ordin bio -psiho -social. Trendul ascendent al acestui fenomen a
implusionat cercetători din toată lumea să se aplece asupra subiectului, în încercarea de a
defini sfera de cuprindere a conceptului de delincvență juvenilă, de a formula teorii care
să-i explice determinismul, de a obiectiva factori de risc și factori protectivi specifici,
precum și de a preciza coordonatele epidemiologice ale acestei probleme d e sănătate
publică – toate acestea cu scopul de a putea lua măsuri preventive eficiente, țintite, care
să faciliteze ținerea sub control a fenomenului.
Termenul de „delincvență juvenilă” nu este întâlnit nici în legislația penală din
România, nici în legi slația altor țări. El este o creație a doctrinei penale și a teoriilor
criminologice și sociologice, avându -se în vedere, în conturarea conceptului, specificul
unor fapte de devianță socială determinat de nivelul de maturitate biologică și, mai ales,
minta lă al celui care le comite.
În sens larg, delincvența juvenilă are în sfera sa de cuprindere atât fapte ilicite cu
caracter penal, cât și altele forme de comportament deviant (fuga de acasă, absenteismul
școlar nemotivat, abandonul școlar, alte fapte imor ale care nu constituie infracțiuni).
Mulți autori folosesc însă acest termen pentru a desemna participarea minorilor (a
indivizilor aflați sub vârsta statutară a majoratului) l a diverse activități ilegale .
Delincventul juvenil este o persoană care, de regu lă, are sub 18 ani (cu variații în funcție
de regimul legislativ al majoratului, specific fiecărei țări), care comite o faptă antisocială
care ar întruni caracteristicile unei infracțiuni, dacă ar fi adult. În raport cu tipul și
gravitatea faptei ilicite, este posibil ca, în funcție de sistemul legislativ, minorul respectiv
să acuzat și judecat ca și un adult.
Conform Dicționarului explicativ al limbii române 1998, prin „delincvență” se
înțelege: „1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. T otalitatea delictelor
săvârșite, la un moment dat, într -un anumit mediu sau de către persoane de o anumită
vârstă.”, iar termenul de „delincvent” are în vedere o „persoană care a săvârșit un delict
penal”. „Delictul” este definit ca: „Fapt nepermis de lege a penală; infracțiune de mai
mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională.”
Noțiunea de „juvenil” se referă la ceva „care aparține tinereții; tineresc”, dar și „care este
caracteristic pentru tineri; propriu tinerilo r; tineresc” (Noul dicționar explicativ al limbii
române 2002).
În Oxford English Dictionary delincvența este definită ca fiind starea sau calitatea
de a fi delincvent; delincventul este cel care „nu îndeplinește o datorie sau o obligație;
persoană care es te vinovată de o încălcare a legii”. Termenul de „delincvență juvenilă” va
desemna, așadar, orice încălcare a legii de către un tânăr sub o anumită vârstă – 18 ani în
multe țări, dar cu variații de la țară la țară.
De remarcat este faptul că modul de perce pere și de definire a delincvenței s -a
schimbat de -a lungul evoluției istorice; de asemenea, interpretarea pattern -ului delincvent
a variat și în raport cu sexul celor care comiteau astfel de fapte. De exemplu, în Statele
Unite ale Americii, la finele seco lului al XIX -lea și la începutul secolului al XX -lea
tinerii erau acuzați de cu totul alte delicte decât la începutul secolului al XXI -lea. Băieții
delincvenți erau de regulă acuzați de furt (mai ales de țevi de cupru, pe care le vindeau la
fier vechi), pe când fetele erau puse în fața unor acuzații referitoare la statutul lor social,

3 cum ar fi incorigibilitatea sau fuga de acasă. La început de secol XXI, atât băieții, cât și
fetele sunt mult mai des acuzați de crime violente, comparativ cu anii 1900 (deși furturile
au rămas în continuare pe primul loc). Mai mult, ceea ce mai demult constituia o
încălcare a legii (de exemplu frecventarea sălilor de dans) nu mai constituie un delict în
prezent. În schimb, activitățile ilicite legate de traficul de droguri și de accesul facil la
arme au devenit mult mai frecvente în prezent decât erau la început de secol XX.

II. Actualități în abordarea cazurilor de delincvență juvenilă – studiu realizat
în județul Sibiu
Incidența relativ crescută a delincvenței juvenile obse rvată în județul Sibiu i -a
determinat pe câțiva specialiști să investigheze acest fenomen, cu scopul de a identifica
factori etiopatogenetici cărora să li se poată adresa măsuri profilactice eficiente. S-au
analizat expertizele medico -legale psihiatrice la minori, din arhiva Serviciului Medico –
Legal Județean Sibiu, în perioada 2007 -2011. Din totalul expertizelor medico -legale
psihiatrice efectuate în această perioadă (în număr de 1908), 315 cazuri au investigat
minori. Am analizat distribuția acestor cazuri în funcție de principalele coordonate
epidemiologice și juridice, de prezența sau absența discernământului, având în vedere
eventuala existență a unei patologii psihiatrice cu posibil rol în etiopatogenie.
La cele 315 expertize de acest gen s -a pus în evi dență o prevalență netă a sexului
masculin (290 cazuri – 92,06%). Analizând sectorul de vârstă cuprins între 14 și 16 ani,
studiul efectuat a consemnat o predominanță (179 cazuri, 56,83%) a minorilor de 15 ani,
ceea ce corespunde stadiului adolescenței mij locii.
În funcție de mediul de proveniență, repartiția cazurilor a fost aproximativ egală
(164 cazuri – 52,06% mediu urban, 151 cazuri – 47,94% mediu rural), cu o ușoară
predominanță a mediului urban, datorită urbanității ridicate a județului Sibiu.
Dintr e formele infracționale existente, furtul a prezentat ponderea cea mai mare
(241 cazuri – 76,51%), însă s -a constatat un îngrijorător trend ascendent al infracțiunilor
violente (tâlhărie, lovire, viol, omor etc.).
Analizând prezența sau absența discernămâ ntului, s -a evidențiat un procent ridicat
al minorilor cu discernământ păstrat (312 cazuri – 99,04 %). Trei sferturi dintre fapte au
fost comise în grup (147 cazuri – 75%).
Din punctul de vedere al patologiei psihiatrice întâlnite, majoritatea minorilor
(166 cazuri, 52,70%) nu au prezentat tulburări psihiatrice, însă un procent important, de
47,30% – au prezentat variate afecțiuni psihice din categoria tulburărilor de conduită
(28,89%), a retardului mental (12,70%) sau a altor patologii.
În funcție de gradu l de școlarizare, un număr ridicat de cazuri au carențe
educaționale, reprezentate de lipsa școlarizării (12 cazuri – 3,81%), abandon școlar (108
cazuri – 34,28%), respectiv absenteism ridicat (195 cazuri – 61,91%).
De asemenea, mediul familial constituie un factor risc pentru emergența
delincvenței juvenile, remarcându -se o proporție crescută a delincvenților juvenili
proveniți din familii cu caracter anomic (133 cazuri – 42,22%).
Informațiile astfel obținute au demonstrat faptul că și pe plan local există , ca și la
nivel global, aceiași factori de risc pentru delincvența juvenilă: factori individuali – de
tipul anumitor patologii psihiatrice (tulburările de conduită sau retardul mintal), factori
familiali (familii cu caracter anomic) și factori sociali (ca rențele educaționale, asocierea
la grupuri antisociale); de asemenea, studiul a relevat neta predominanță a sexului

4 masculin în rândul delincvenților juvenili. Dep istarea unor tendințe evolutive
îngrijorătoare, cum ar fi creșterea ponderii sexului feminin, precum și trendul ascendent
al infracțiunilor violente (deși furtul rămâne cea mai frecventă infracțiune), constituie un
semnal de alarmă, care atestă faptul că sunt necesare măsuri profilactice coerente și
eficiente, care să țină sub control acest compor tament deviant al tinerilor.

III Prezentarea succintă a reperelor de dezvoltare normale pentru grupa de
vârstă
Transformările din planul fizic, deși nu sunt spectaculoase, imprimă caracteristici
stabile, asemănătoare adultului. Astfel, unele măsurători pu n în evidență faptul că între 14
și 20 de ani, creierul atinge aproximativ greutatea maximă și se apropie de finalizarea
diferitelor părți ale craniului. Dar procesul de osificare al scheletului se realizează
progresiv și se încheie între 20 -25 de ani. O d ezvoltare mai intensă se înregistrează, la
începutul perioadei adolescenței, la nivelul mușchilor mari ca apoi, întregul proces să se
extindă și la nivelul mușchilor mici ceea ce influențează perfecționarea și coordonarea
mișcărilor fine. La mijlocul perio adei se constată și o stabilizare relativă a creșterii
adolescenților în înălțime și greutate, dar frecvent acest fenomen se corelează cu
alimentația și condițiile de activitate. Prin unele măsurători s -a pus în evidență o creștere
în înălțime între 20 -30 cm, iar în greutate 4 -5 kg anual.
Dezvoltarea biologică a întregului organism tinde la această vârstă spre un anumit
echilibru și stabilizare, în timp ce evoluția psihică se realizează prin tensiuni și conflicte .
Se constată un paralelism între dezvoltare a biologică și cea psihică cu o evoluție
pertinentă spre maturizarea socială ce determină implicarea adolescenților ăn rezolvarea
complicatelor probleme ale lumii contemporane.
Subperioada adolescenței propriu -zisă – 16-18 ani, este centrată pe o intelect ualizare
intensă, pe îmbogățirea experienței afective și structurarea conduitelor ca însemn al
personalității complexe. Notele personale și specifice se exprimă în atitudini de
independență și în îndeplinirea unor responsabilități prin care adolescentul să se poată
afirma și autodepăși. Adolescentul afișează o demnitate bazată pe valorile culturale și
morale în care încearcă să demonstreze simț critic și originalitate.
Dezvoltarea intelectuală a adolescentului reflectă aviditatea pentru achiziții de
cunoșt ințe și disponibilitatea pentru confruntarea de idei când se apelează la forme
verbale precise și elevate. Vehicularea cu noștințelor se bazează pe memoria logică ce
atinge și ea o dezvoltare complexă. Inteligența se maturizează astfel încât la 16 -18 ani e a
atinge un nivel maxim de operativitate. Comportamentele de învățare capătă și ele un
anumit specific pentru această perioadă dat fiind faptul că sunt numeroase forme ale
inteligenței, ale afectivității și ale motivației ce imprimă întregii activități un caracter
selectiv și o încărcătură de investiții psihice complexe .
Dezvoltarea limbajului și creșterea debitului verbal denotă un salt remarcabil ca
urmare a organizării sensurilor și semnificațiilor ce intervin în comunicare. Se manifestă
și o capacitate verbală creatoare ce pune în evidență complexitatea și operativitatea
structurilor intelectuale. Adolescenții sunt preocupați de folosirea unui limbaj elevat, dar
și de adoptarea unei forme nonconformiste care să dea note personale exprimării sale.
Din p unct de vedere psihologic, adolescenții traversează următoarele etape principale
ale identificării personalității și comportamentului: cristalizarea vieții interioare și a
conștiinței propriei identități prin tendințe de interiorizare și introspecție, de a naliză și

5 autoanaliză a stărilor trăite, instalarea conștiinței maturizării și a aspirațiilor de a fi adult
printr -o raportare pertinentă a însușirilor proprii la conduitele celor din jur, menținerea și
accentuarea a conduitelor de opoziție, teamă, conflic t și frustrare prin câștigarea
independenței și autonomiei personale, creșterea simțului de responsabilitate, de datorie
și proiecția personalității în devenirea și afirmarea socială, culturală, profesională,
maturizarea personalității și elaborarea de com portamente integrative bazate pe creșterea
forței intelectuale, volitive și motivaționale prin trăirea experiențelor afective și cognitive
care fac posibilă integrarea cultural -socială, dezvoltarea capacității de autocontrol și
stăpânire de sine prin exerc itarea unor conduite de sacrificiu și proiectarea aspirațiilor
pentru servirea cauzelor generoase.

IV Studiu de caz
Subiectul (V.R.)
Vârsta – 17 ani
Sex – masculin
Faptele ce formeaza obiectul infractiunii – furt calificat
Mediul familial și social:
Inculpatul face parte dintr -o familie m onoparentală numeroasă , cu un nivel scăzut de
trai și un orizont cultural îngust (membrii familiei sunt analfabeți). Locuiește împreună cu
familia sa, cu chirie într -o casă proprietat e de stat, formată din două încăperi, ce nu
satisfac deloc nevoile de locuit ale familiei.
Referitor la mediul familial mama a abandonat de mult timp familia (soțul și copiii),
fugind cu un alt bărbat, de creșterea și educarea inculpatului s -a ocupat, du pă posibilități,
numai tatăl ajutat și de surorile mai mari ale inculpatului. De 2 ani tatăl inculpatului
trăiește în concubinaj cu B. E., relație cu care se pare, ceilalți membrii ai familiei sunt de
acord.
Veniturile f amiliei se cifrează la suma de 10 milioane de lei plus bonuri de masă și
sunt realizate integral de tatăl inculpatului și de concubina sa. Tot ei sunt cei care
administrează bugetul familiei, buget la care inculpatul a contribuit în perioada în care a
lucrat pe post de muncitor necalificat, dar în rest contribuția sa a fost minimă. Locuința
familiei, aflată de mult timp într -o stare avansată de degradare, a fost recent renovată
printr -un efort financiar comun al membrilor familiei. Datorită situației financiare precară
a familiei, inculpatul primește rar bani de buzunar, iar sumele sunt mici, nesatisfăcând se
pare nevoile sale.
Relațiile de familie sunt afectate într -o anumită măsură și de lipsurile financiare,
având loc frecvent certuri din acest motiv între membrii familiei. Totuși sunt uniț i, iar
dacă un membru al familiei are probleme, sunt dispuși să îi ofere ajutorul. Din cauza
programului încărcat de lucru adulții (tatăl, co ncubina acestuia, sora și soțul acesteia) nu
au timp să se ocupe adecvat de inculpat lăsându -l să se descurce mai m ult singur. Astfel,
inculpatul nu are oră la care trebuia să fie acasă, atitudinea membrilor familiei față de el
neschimbându -se, rămânând în continuare una permisivă, chiar după ce el a fost trimis în
judecată de mai multe ori și chiar condamnat. Familia dezaprobă comportamentul
inculpatului, dar preferă să dea vina pe anturajul frecventat de V.R.
Evolutia situatiei școlare și profesionale:
V.R. nu a fost dat niciodată la școală. În perioada cât a fost deținut la Penitenciar a
început să frecventeze curs urile clasei a I –a, declarându -se atras de actul educativ și

6 dorind să învețe carte ca să poată dobândi apoi o calificare profesională. În prezent nu are
nici o pregătire profesională. Ocazional presta activități cu caracter zilier în construcții,
obținând un venit de 25 RON/zi. O perioadă, datorită ajutorului oferit de tatăl său a fost
angajat ca și muncitor necalificat. Ulterior, urmare a arestării sale și -a pierdut locul de
muncă, în prezent neavând nici o ocupație.
Traiect infractional:
VR a profitat de carențele supravegherii exercitate de familie și a aderat la un grup
micro -delincvent debutând în cariera infracțională cu furturi din magazine. Urmare a
influenței anturajului a început să consume alcool ca și distracție, dar nu singur ci numai
împreună cu prietenii săi, o parte din ei fiind inculpați în acest dosar penal.
Evaluarea psihologică
Datorită experienței negative, a educației deficitare primite în familie, a deprinderilor
și practicilor antisociale însușite, V.R. este un individ instabil din p unct de vedere
emotional .
Perceperea stării de fapt: Dacă nu ar fi fost prins nu ar fi avut intenția de a se opri.
Banii obținuți au fost folosiți în interes propriu. Evita să spună membrilor familiei cu ce
se ocupă și ignora sfaturile lor de a nu mai fr ecventa anturajul său de prieteni .
Factorii de risc
Ca factori care ar putea influența negativ conduita generală am identificat: debutul
timpuriu în cariera infracțională, existența unui pattern infracțional bine conturat
confirmat de implicarea sa până în prezent în comiterea mai multor acte de sustragere,
neconștientizarea gravității faptei comise, a situației sale și a consecințelor faptelor sale
atât asupra sa cât și asupra familiei sale probabil și din cauza capacităților intelectuale
reduse, firea sa imatură, carențe socio -educative dar și intelectuale, lipsa totală a unei
preocupări, frustrarea materială, neasumarea responsabilității infracțiunii comise.
Ca factori care ar putea influența pozitiv conduita generală am identificat:
atașamentul față de f amilie (nu dorește să se despartă de ei), posibilitatea de a beneficia
de sprijin afectiv din partea familiei.
Lipsa de supraveghere din partea adultilo r și a carențelor serioase pe plan socio –
educativ sunt factori de risc reali.
Intervenție cu reevaluar ea situației și restructurarea sau adăugarea unor noi măsuri
Obiectiv: școlarizarea – Măsura: înscrierea într -un program de alfabetizare
Obiectiv: responsabilizarea familiei , supravegherea activitățiilor pe care le
desfășoară – Măsura: consilierea fam ilială
Obiectiv: dezvoltarea autocontrolului – Măsura: consiliere psihologica
Obiectiv: optimizarea comportamentului – Măsura: consiliere psihologica
Obiectiv: gestionarea timpului liber – Măsura: implicarea în activități extrașcolare
gratuite (Palatul Cop iilor, de exemplu)
Modelul planului de intervenție
1. Puncte forte și resurse le individuale (ale mediului de suport familial)
2. Reușite anterioare care preced începerea consilierii
3. Ce anume consideră V.R că ar trebui schimbat
4. Obiective
5. Sarcini , tehnici, teme și alte modalități de intervenție utilizate
Limite: Dificultăți generate de nivelul intelectual scăzut al lui VR .
Riscuri: 1. Riscul de reiterare a conduitei delincvente.

7 2. Controlul redus asupra contextului în care evoluează tinerii privați de libertate –
climatul din interiorul camerei de deținere poate genera influențe negative

V. Prevenția și controlul la adolescenți
Studiile recente au identificat factori de risc și de protecție predictivă a consumul
de droguri la adolescenti , delincvență , violență și abandonului școlar . Relația solidă dintre
expunerea la un număr tot mai mare de factori de risc și probabilitatea tot mai mare de a
avea o varietate a comportamentelor problematice este izbitoare . Unii au sugerat că
numărul de factori de risc prezenți este un predictor mai puternic al comportamentului
problematic decât factorii de risc specifici prezenti . Aceste descoperiri sugerează că
măsurarea simultană a unei game largi de factori de risc și de protecție este necesară
pentru a prezice în mod corespunzător inițierea și întreținerea comportamentelor
problematice în timpul adolescenței , inclusiv delincvență , violență și a abandonului
școlar .
Pe baza recentelor cercetari care au pus accent pe prevenirea comport amentului
problemă a adolescentilor prin reducerea riscurilor și îmbunătățirea proceselor de stat ,
precum și programele de prevenire din comunitate au început să includă indicatori de risc
și factori de protecție ca o componentă centrală de prevenire si evaluare a nevoilor . În
acest context de prevenire și de planificare , instrumentele care să sprijine evaluare
epidemiologică a unui larg set de factori de risc și de protecție în rândul comunității sunt
necesare populației tinere . Unele instrumente de studiu existente , cum ar fi studiul privind
Monitorizarea Viitorului și studiul privind consumul de droguri și alcool în America,
măsoară consumul de substanțe de către adolescenți și un număr limitat de riscuri și de
factori de protecție.
Un raport de măsurare adecvat pentru adolescenți și capabil de măsurare rentabil a
unei game de cercetare variate de riscuri și factori de protectie și de comportamente
problematice, oferă beneficii importante . Un astfel de instrument ar putea furniza date cu
privire la epidem iologia de risc și de protecție în rândul comunităților populate de tineri și
ajută la concentrarea de intervenții preventive pe acele zone geografice sau subpopulații
care se confruntă cu cele mai mari niveluri de risc și cele mai mici niveluri de protecț ie
pentru sănătate și comportament . În plus, măsurarea epidemiologică a factorilor de risc și
de protecție prin folosirea unui astfel de instrument ar furniza date pentru a identifica ce
factori de risc și de protectie sunt mai ridicati sau scăzuți într -o anumită zona geografică,
și care factorii ar putea fi prioritizati pentru o intervenție preventivă . În fine , un astfel de
instrument ar putea permite o analiză a aparitiei și a corelatiei dintre factorii de risc și de
protecție în randul populațiilor de ad olecenti .
Acest articol descrie dezvoltarea unui instrument de studiu conceput pentru a
îndeplini aceste obiective . Instrumentul a fost dezvoltat în contextul unor mai multe studii
de stat, finantat de catre Centrul pentru Prevenirea Abuzului de substanțe pentru a
dezvolta noi instrumente de măsurare . Agențiile de prevenire a abuzului de alcool și de
droguri din șase stat care colaborează cu privire la acest proiect au adoptat abordarea
factorilor de riscurilor și de protecție concentrată pe preventie, la fel și cadrul lor de a
ghida planificarea de prevenire la nivel de stat și nivel local . Ei căutau un instrument de
evaluare care ar putea oferi date privind factorii de risc și factori de protecție . Aceste
agenții de stat au sponsorizat anterior sondaje pr ivind consumul de droguri în școală și
problemele de comportament conexe și a vrut să-și lărgească aria de sondaje pentru a

8 măsura factorii de risc și factorii de protecție în plus față de rezultatele consumului de
droguri , în scopul de a sprijini o mai bu na planificare preventiva privind factorii de risc și
de protecție .
Comunitățile care folosesc sondaje pentru tineri au fost concepute pentru a evalua
un larg set de factori de risc și de protecție identificate prin cercetările desfășurate pe
domeniile di n comunitate , școală , familie , colegi , precum și rezultatele individuale de
sănătate și de comportament , inclusiv utilizarea de substanțe , de violență și delincvență ;
să fie administrate într-un cadru școlar pe parcursul unei curs de clasă (aproximativ 50
minute ); și să fie adecvate pentru adolescenții cu vârsta cuprinsă între 11-18 ani pentru a
permite evaluarea nivelului de risc și expunerea factorilor de protecție la vârste diferențe
în timpul adolescenței . Factorii de risc și de protecție selectati pentru includerea în cadrul
studiului au fost factorii care pot prezice consumul de droguri și comportamentul
delincvent la nivel individual.

VI. Concluzii
Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen îngrijorător pe plan mondial, căruia i
se acordă relativ pu țină atenție în țara noastră. Într -o societate aflată într -o interminabilă
tranziție, grevată de austeritate financiară și de o erodare continuă a valorilor sociale
tradiționale, problematica delincvenței juvenile nu este prin tre priorități. Fenomen ul este
extrem de complex , presupunând interferența unor multipli factori individuali, familiali și
sociali, ceea ce face extrem de dificilă dezvoltarea unor programe eficiente de prevenție.
Noile directive europene și internaționale suțin evoluția justiției juve nile spre o
orientare restaurativă și prin urmare, spre noi modele de intervenție care includ
concentrarea asupra familiei, încercarea de a salva adolescenții cu ajutorul familiei.
Diverse convenții și numeroase tratate internaționale au dus la diferite si steme de justiție
juvenilă în multe țări din EU spre o schimbare progresivă în modelele teoretice și de
intervenție operativă. Această schimbare de perspectiv ă la nivel teoretic duce la
regândirea obiectivelor intervențiilor în justiț ia juvenilă care condu ce la sporirea atenției
acordate asupra garantării unui loc de muncă limitat de p rivarea de libertate, reducerea
posibilei traume a tinerilor care intră î n contact cu si stemul de justiție, considerarea
familiei ca beneficiar principal, împreună cu minorul al intervențiilor și asigurării
utilizării unei perspective globale, multidisciplinare atunci când se lucrează cu minor ii
infractori.

9 Bibliografie
1. John C. Coleman (2011), The nature of adolescence, Great Britain
2. Michael Shader (2002) ,Risk Factors for Delinquency: An Overview, Office of
Juvenile Justice and Delinquency Prevention
3. Michael W Arthur, J. Davis Hawkins, John A Pollard, Richard F Catalano, A.
J. Baglioni Jr (2002), Measuring risk and protective factors for substance use,
delinquency and other adolescent problem behaviors
4. Silviu Morar, Horațiu Dura, Adrian Cristian, Ioana Peteanu (2011), Actualități
în abordarea cazurilor de delincvență juvenilă , Facultatea de Medicină, Universitatea
„Lucian Blaga” din Sibiu
5. Emil Verza ( 1993), Psihologia v ârstelor, Editura Hyperion, București

10

11

12