Ptc 2017 8.11.2017 [617661]

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

1
2016 –
2017

Curs universitar

Anul universitar 2016/2017

Pentru studenții anului IV Medicină veterinară

Ediția a VI -a – 2017, Ed.Agroprint Timișoara ISBN 978-606-785-040-6

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

2
2016 –
2017

Cuprins

CURSUL 1.

1. Intervenția chirurgicală
O Indicația operatorie
o Pregătirea intervenției chirurgicale
 Pregătirea animalului pentru operație
 Pregătirea materialelor pentru operație
 Pregătirea chirurgului și a echipei chirurgicale
O Actul operator
 Clasificarea intervențiilor chirurgicale
 Tehnica chirurgicală
 Conceptul chirurgical
 Chirurgul și educația chirurgicală
 Echipa chirurgicală

CURSUL 2.

 Tehnici chirurgicale de bază

 Diereza
o Puncția (centeza)
o Incizia
o Disecția chirurgicală
o Explorarea, Expunerea Și Exteriorizarea Chirurgicală

 Exereza
 Hemostaza
 Cauterizarea

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

3
2016 –
2017

CURSUL 3.

SINTEZELE CHIRURGICALE
SUTURILE
 Materiale de sutură
 Adezivii tisulari
 Instrumentar pentru suturi
 Clasificarea suturilor
 Tehnica suturilor
 Suturile tegumentare
 Suturile musculare
 Suturile tendoanelor
 Suturile vasculare
 Suturile nervilor
 Suturile digestive
 Suturile organelor parenchimatoase

Îngrijiri postoperatorii ale suturilor

Drenajul

CURSUL 4.

 Operatia in ticul suptului la bovine
 Notiuni de fiziologia si fiziopatologia masticatiei
 Rabotajul dentar la cabaline
 Extracția dentară
 Curățirea profesională a dinților
 Tonsilectomia

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

4
2016 –
2017

CURSUL 5.

 Regiunea naso -maxilo -frontala
– Sondajul naso -gastric
– Trepanatia cavitatii nazale
– Trepanatia sinusurilor
– Ecornarea

 Urechi

– Otectomia terapeutica
– Tratamentul operator în othematom
– Rezectia peretelui lateral al conductului auditiv
procedeul Hinz
procedeul Zepp
– Rezectia portiunii verticale a conductului auditiv
– Rezecția totală a conductului auditiv cu osteotomia laterală a bulei
timp anice
– Osteotomia ventral a bulei timpanice

CURSUL 6.

REMEMORĂRI ANATOMICE
ELEMENTE DE PROPEDEUTICĂ OFTALMOLOGICĂ
– Testul schirmer
– Testul cu fluoresceina
– Tonometria
– Gonioscopia

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

5
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII ÎN CHIRURGIA OFTALMOLOGICĂ

 Permeabilizarea conductului lacrimo -nazal
 Blefarorafia
 Cantotomia
 Anchiloblefaronul chirurgical
 Blefaroprotecția polului anterior al globului ocular
 Blefarectomia pleoapei a treia
 Repoziționarea glandei anexe a pleoapei a iii -a
 Repoziționarea glandei anexe a pleoapei a iii -a prin ancorare la marginea
orbitei
 Procedee operatorii utilizate în tratamentul entropionului
 Procedee operatorii utilizate în tratamentul ectropionului
 Globectomia oculara

CURSUL 7.

 Traheotomia
 Traheostom ia
 Toracocenteza
 Toracostomia
 Toracotomia
 Esofagotomia
 Pericardocenteza
 Pericardotomia
 Ventriculectomia orală
 Ventriculectomia laringiană (la câine)
 Ventriculectomia laringiană (la cabaline)
 Hiovertebrotomia

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

6
2016 –
2017

CURSUL 8.

 ANATOMIA CHIRURGICALĂ A PERETELUI ABDOMINAL
 CELIOTOMIA

CURSUL 9.

1. PRINCIPII GENERALE ÎN CHIRURGIA TUBULUI DIGESTIV

TEHNICI OPERATORII – STOMAC, COMPARTIMENTE GASTRICE
1. Esofago – cardio – miotomia
2. Gastrotomia
3. Gastrostomia provizorie la câine
4. Gastropexia
5. Gastrectomia parțială
6. Ruminotomia
7. Abomasotomia la bovine
8. Tratamentul operator în distopiile abomasale la bovine
9. Piloromiotomia
10. Piloroplastia
11. Pilorectomia cu anastomoză gastrointestinală
TEHNICI OPERATORII – INTESTINE
Enterotomia
Cecotomia la animalele de talie mare
Enterectomia
A. enterectomia cu enterorafie (fără anastomoză)
1. tiflectomia (cececotomia) la bovine
2. tiflectomia la câine (cecectomia la câine)
3. diverticulectomia ileonului (excizia diverticulului meckel)

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

7
2016 –
2017

B. enterectomia cu anastomoză (enteroanastomoza)
I. – enteroanastomoza termino -terminală
Ia – procedeul cu lumen deschis (clasic)
– monoplan (amputarea rectului)
– biplan (rezecția colo -rectlală)
Ib – procedeul aseptic Parker -Kerr (cu lumen închis)
II. – enteroanastomoza latero -laterală
– jejuno -cecală la cabaline
– ceco -colică la cabaline
– colonică la cabaline
III. – enteroanastomoza termino -laterală
– jejuno -cecală la cabaline
C. enterectomia cu enterostomie
1. Colostomia provizorie la cal
2. Amputarea rectului prin tunelizare procedeul ― pull-through ―
3. Rezecția colo -rectală prin abord abdominal cu osteotomie pubiană
4. Amputarea rectului prin abord perineal
5. Reducerea manuală a prolapsului rectal
6. Amputarea prolapsului rectal
7. Colopexia
8. Anoplastia în fistulele perianale

CURSUL 10.

TEHNICI OP ERATORII ÎN
HERNIILE ABDOMINALE

 Notiuni generale despre hernii
 Hernia ombilicala
 Hernia inghinala
 Hernia inghino -scrotala

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

8
2016 –
2017
 Hernia perineala
 Hernia diafragmatica

TEHNICI OPERATORII – ORGANE DIN CAVITATEA ABDOMINALĂ

 Splenectomia la carnasiere
 Colecistectomia la carnasiere
 Colecistoduodenostomia la carnasiere
 Pancreatectomia parțială la carnasiere
 Hepatectomia parțială la carnasiere

CURSUL 11.

TEHNICI OPERATORII APARAT GENITAL MASCUL

CASTRAREA
 ORHIDECTOMIA

CURSUL 12.

TEHNICI OPERATORII APARAT GENITAL FEMEL

 Ovariectomia
 Accidente si complicatii ale ovariectomiei
 Histerotomia
 Ovariohisterectomia la carnasiere
 Mamectomia parțială (simplă) la carnasiere
 Mamectomia regională și mamectomia completă unilaterală la carnasiere
 Treionorafia la vacă

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

9
2016 –
2017

CURSUL 13.

 Episiotomia la carnasiere
 Tratamentul operator al hiperplaziei vaginale la cățea
 Amputarea prolapsului vaginal la carnasiere
 Tratamentul conservator al prolapsului uterin la vacă

OPERAȚII GENITO -TEHNOLOGICE LA MASCULI
 Devierea penisului
 Scurtarea penisului
 Crearea masculilor azoospermici
 Provocarea criptorhidiei abdominale
 Vasectomia
TEHNICI OPERATORII – FUROU
 Circumcizia

CURSUL 14.

TEHNICI OPERATORII – PENIS
 Miectomia retractorilor penisului la taur
 Fixarea penisului in furou la armasar
 Amputarea penisului
TEHNICI OPERATORII – URETRA
 Uretromia si uretrostomia
 TEHNICA OPERATORIE ÎN OMFALURIE
 PROSTATECTOMIA
TEHNICI OPERATORII – VEZICA URINARA
 Cistocenteza și cateterizarea vezicii urinare
 cistotomia

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

10
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – RINICHI
 Nefrotomia si nefrectomia

CODOTOMIA LA CÂINE

TESTE RECAPITULATIVE

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

11
2016 –
2017

CURSUL 1.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

12
2016 –
2017

Cuprins

2. Intervenția chirurgicală
2.1. Indicația operatorie
2.2. Pregătirea intervenției chirurgicale
1.2.1. Pregătirea animalului pentru operație
1.2.2. Pregătirea materialelor pentru operație
1.2.3. Pregătirea chirurgului și a echipei chirurgicale
1.3. Actul operator
1.3.1. Clasificarea intervențiilor chirurgicale
1.3.2. Tehnica chirurgicală
1.3.3. Conce ptul chirurgical
1.3.4. Chirurgul și educația chirurgicală
1.3.5. Echipa chirurgicală

2. Tehnici chirurgicale de bază
2.1. Diereza
2.1.1. Incizia
2.1.2. Disecția chirurgicală
2.1.3. Puncția (centeza)
2.2. Explorarea, expunerea și exteriorizarea chirurgicală

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

13
2016 –
2017

Profesia de medic veterinar în România este reglementata de:
1. LEGE A nr. 160 din 30 iulie 1998 pentru organizarea și exercitarea
profesiunii de medic veterinar*) – Republicare la data 14 -Mar-2011 (vezi
documente atașate cursului)
2. Statutul medicului veterinar și Codul de deontologie medicală veterinară
adoptat in baza Hotărârea nr. 3 din 25.10.2013 a Colegiului Medicilor
Veterinari din România

1. INTERVENȚIA CHIRURGICALĂ

Chirurgia este una din ramurile medicinii veterinare în care activitatea se
bazează, preponde rent, pe aplicarea unor procedeee manual -instrumentale de
vindecare, denumite operații.
Printr -o intervenție chirurgicală (operație) sunt realizabile următoarele
obiective :
– descoperirea unor regiuni și/sau formațiuni anato mice pentru a
acționa direct asupra lor (explorări invazive directe,catete rizări, precizări de
diagnostic );
– îndepărtarea corpurilor străine și a colecțiilor naturale sau patologice
(incizie, puncție, extracție, drenaj);
– restabilirea integrității în disco ntinuitățile tisulare apărute în urma unor
boli sau a unor intervenții chirurgicale (suturi, imobilizări, bandaje, sinteze, plastii,
protezări);
– inducerea unor modificări biologice cu efect favorabil asupra producției
animaliere (castrare, vasectomie, masc uli genitostimulatori, ecornare);
– realizarea modificării aspectului exterior al animalului, cu scop curativ ,
pentru a se încadra în estetica normală (intervenții care redau aspectul normal după
afecțiuni traumatice sau neoplazice care desfigurează și/sau mutilează animalul).

În practica chirurgiei veterinare realizarea obiectivelor unei operații este
condiționată permanent de conceptul rentabilității zooeconomice. Spre deosebire de
medicul uman, medicul veterinar nu lucrează pentru pacient (animal) ci pen tru
proprietarul acestuia (Bolte, 1988).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

14
2016 –
2017

Șansele de recuperare postoperatorie a potențialului productiv al animalului tratat
reprezintă factorul decizional primordial pentru ori ce intervenție.
Proprietarul animalului trebuie corect informat și ajutat în a -și exprima
consimțământul pentru o anumită opțiune. Consiliul Național al Colegiului
Medicilor Veterinari prin Hotărârea 34 din 01.12.2012 aprobă MODELUL DE
CONSIMȚĂMÂNT PENTRU ACCEPTAREA PROCE DURILOR MEDICALE /
OPERATORII și a MODELULUI DE CERERE/ SOLICITARE / ACCEPTARE A
EUTANASIEI.

Utilizarea celor două formulare este obligatorie pentru toate unitățile
medicale veterinare de asistență (art 3, alin 2). Această reglementare impune
obținerea de către medicul veterinar a consimțământului scris al proprietarului
de animale sau a reprezentantului legal al acestuia in prezența unui martor.
Proprietarul sau reprezentantului legal al acestuia declara sub semnătură că
este conștient de natura, scopul, beneficiile și riscurile efectuării sau
neefectuării unei proceduri medicale si sau operatorii.

În chirurgia animalelor de companie apar frecvent situații în care implicările
emoțional -convive sau umanitar -frustrante ale proprietarilor impun adoptarea de soluții
terapeutice care au ca unic scop menținerea vieții pacientului (amputațiile de membre,
mamectomiile totale) sau crearea confortului habitant al proprietarului (histerectomiile,
castrările ).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

15
2016 –
2017

1.1. INDICAȚIA OPERATORIE

Decizia de a practica o intervenție chirurgicală presupune o motivație obiectivă și
și o evaluare cât mai exactă a factorilor de risc. În raport de acestea și de obiectivul
urmărit operațiile pot avea indicații absolute și relative.
Indicația absolută presupune efectua rea actului operator ca unică soluție pentru
realizarea obiectivului urmărit (Exemplu: operația reprezintă singurul act terapeutic
care poate salva viața unui armăsar cu hernie inghinală ștrangulată; ecornarea vițeilor
reprezintă soluția tehnologică pentru întreținerea fără risc în sisteme; orhidectomia
vierilor adulți este unicul remediu de îmbunătățire calitativă a cărnii acestora animale
etc.) – Bolte – 1988.
Indicația relativă include situațiile în care: – există și alte posibilități terapeutice; –
primează criteriul economic (cheltuielile operatorii depășesc 15 -20% din valoarea
animalului) (N. Moroșanu – 1983); – prognoza operatorie este rezervată, fie datorită
terenului biologic (animalele în vârstă, tarate), fie datorită incertitudinii de a recupera
potențialul productiv sau de a evita mutilări funcțional -estetice care ar face dificiă
menținerea animalului în viață; – natura bolii nu periclitează viața animalului,
constituind cel mult un prejudiciu estetic (lipoame sbcutanate, diverse cicatrici,
penta dactilia).
În activitatea practicată chirurgului este pus frecvent în situația de a selecta între
―posibil‖ și ―imposibil‖, de a decide între operabil și inoperabil. În aprecierea situațiilor
intervin o multitudine de factori obiectivi și subiectivi. Pune rea în balanță a șanselor de
reușită și a riscurilor implică aprecierea părții de ―rațional‖ și de ―temerar‖ (Wa iss –
1965), respectiv a utilit ții intervenției, a limitelor proprii, a dotării, a corectitudinii
anticipării evoluției, a evaluării tuturor pos ibilităților terapeutice și a estimării
probabilităților de reușită.
Rezolvarea eternei dileme, a alegerii între tratamentul medical și cel chirurgical,
trebuie să se bazeze pe perceptul conform căreia nici o afecțiune sub pretextul
curabilității medicale nu trebuie lăsată să evolueze și să ajungă la un stadiu de
gravitate deosebită când evoluția ei ar putea fi stopată printr -ooperație oportună. A
executa o intervenție chirurgicală fără a -i cunoaște bine limitele de acțiune este
contraindicat.
Indicația rămâne o decizie deosebit de importantă, dar aceasta este legată de
natura procesului patologic și de complexitatea intervenției. În enunțarea indicației

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

16
2016 –
2017
operatorii este absolut necesară să se precizeze momentul optim pentru efectuarea
operației (vezi clasificarea intervențiilor chirurgicale).

Alegerea momentului cel mai favorabil pentru execuția unei operații este dificilă
atunci când indicația operatorie a fost enunțată în condiții de incertitudine și bazată pe
un diagnostic prezumptiv (sindro mul de abdomen acut, traumatismele craniene etc.).
În domeniul patologiei chirurgicale veterinare în cazurile devenite îndoielnice sub
presiunea scurgerii timpului, abținerea de la execuția operației este prejudiciabilă.

Contraindicațiile generale sau de principiu ale execuției operației se referă la:
 animalele cu risc operator crescut cauzat de insuficiențe cardio -respiratorii
și/sau hepato -renale,
 animale cu boli intercurente nechirurgicale care se pot agrava sau pot
complica boala postoperatorie,
 animalele aflate în stări fiziologice sau de producție speciale (ex: gestanță
avansată) și
 animalele cu boli infecto -contagioase.
În acest ultim caz dacă totuși se impune a fi făcute operații ele se vor efectua în
condiții speciale de carantină, sau se v or amâna până la stingerea focarului de boală
și ridicarea măsurilor de carantină (Bolte – 1988).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

17
2016 –
2017

1.2. Pregătirea intervenției chirurgicale

Pregătirea preoperatorie include un complex de acțiuni menite: să aducă
organismul animalului bolnav în starea de a face față solicitării operației; să asigure
condiții materiale optime (sală de operație, aparatură, instrumentar, materiale,
medicamente) pentru desfășurarea operației; să asigure realizarea de către chirurg și
echipa sa a dezideratel or igienico -medicale necesare pentru reușita operației.
De pregătirea corespunzătoare a operației depinde în mare măsură succesul
operator, fapt ce impune o planificare și organizare judicioasă.

2.2.1. Pregătirea animalului pentru operație

Pregătirea animalul ui pentru operație trebuie să fie precedată de informarea
proprietarului asupra diagnosticului, prognosticului și a riscurilor actului operator.
Medicul veterinar trebuie să prezinte proprietarului o situație reală din punct de vedere
a perspectivelor post operatorii imediate și la distanță atât ca rentabilitate economică
sau incertitudini ce planează asupra evoluției cât și ca eventuale condiții speciale de
viață necesare pentru pacient (mai ales la animalele de companie). Adesea, în acest
din urmă caz, med icul veterinar este obligat la o adevărată pregătire pshiologică a
proprietarului.
Asumarea responsabilității intervenției chirurgicale se face numai după
informarea obiectivă, completă și conștientizată a proprietarului de la care se obține
un acord scri s – vezi paginile 3 și 4 ale prezentului curs .
Pregătirea animalelor bolnave pentru operație cuprinde mai multe etape și se
adresează corectării tulburărilor biologice și/sau tarelor organice și de asemenea, a
regiunii pe care se va opera. Dezideratele pr egătirii preoperatorii a animalelor sunt
comune pentru toate intervențiile chirurgicale și de ordin special impuse de
particularitățile terenului patologic și/sau ale timpului de operație.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

18
2016 –
2017

Pregătirile preoperatorii comune

1) Igiena corporală se execută minuțios inainte de fiecare operație, de regulă
prin: despotcovit dacă este cazul, țesălare, periere și chiar spălare urmată de dușarea
antiseptizantă sau uscarea cu mijloace antiseptizante (radiații infraroșii, ultraviolete) în
cazul operațiilo r laborioase.
2) Dieta preoperatorie cuprinde două etape.
Pentru operațiile programate în prima etapă se instituie o dietă corectivă pentru
dezechilibrele nutritive (rații hiperproteice, energizante, vitaminizante, mineralizante).
Indicațiile acestei etape vizează animalele cu boli cronice (neoplazice, fonduri rahitice,
anemice, hipotrepsice, cahectice etc.) fiind realizabilă într -o perioadă mai lungă de
timp.
A doua etapă corespunde unei diete restrictive limitată în timp la un interval de
18-48 de ore îna intea operației. Dieta restrictivă se referă la reducerea rației furajere
până la suprimarea ei în seara dinaintea zilei în care se face operația. Dieta restrictivă
evită riscurile complicațiilor cardio -respiratorii întâlnite în cazul imobilizărilor
decubi talo-anestezice, fiind o necesitate absolută în cazul intervențiilor pe tubul
digestiv. Se evita supraincarcarea tubului digestiv si consecutiv distensia abdominala
si depresia respiratorie
3) Medicația preoperatorie urmărește corectarea unor dezechilibre exi stente,
induse de starea de boală, prevenirea unor complicații consecutive operației (septice,
hemoragice etc.) și totodată ameliorarea rezistenței generale a organismului (tonice
generale).
Pregătirea preoperatorie medicamentoasă se face în funcție statu sul terenului
biologico -patologic al animalului și de timpul intervenșiei chirurgicale care urmează a fi
efectuată. În stările care constituie urgențe chirurgicale pregătirile medicamentoase
preoperatorii (reechilibrarea hidro -electrolică, acido -bazică, re spiratorie, cardio –
vasculară) inițial preced și apoi însoțesc actul operator pe toată durata desfășurării lui.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

19
2016 –
2017

Pregătiri preoperatorii speciale

Pregătirea animalelor cu afecțiuni abdominale se desfășoară în condiții
normale în cazul operațiilor programate și se limitează la măsuri de evitare a riscurilor
anastezico -chirurgicale în cazul urgențelor (sindromul de abdomen acut), datorită
primatului operației în fața presiunii agravante a treceri i timpului.
Măsurile pregătitoare constau, în funcția de necesități, în:
– evacuarea dubului digestiv (intubație gastrică, aspirație gastrică, clismă
evacuatoare, vomă provocată, clisme purgative);
– prevenirea regurgitării pasive sau anastezice (vezi anestezia);
– antisepsia preoperatorie a tubului digestiv prin administrarea orală sau prin
clisme antibiotice ( kanamicină, neomicină, gentamicină, tetraciclină, geomicină) sau a
chimioterapicelor (ftalisu lfatiazol, metronidazol, demetridazol);
– reechilibrarea energetică și hidro -electrolitică prin perfuzarea animalelor cu
simdroame abdominale acute însoțite de stări de șoc și a animalelor denutrite
(hidrolizate de proteine, aminoacizi esențiali, lipide).
–
Pregătirea animalelor anemice presupune:
– combaterea hipovolemiei și/sau hipoxiei prin transfuzii, perfuzii, cu
substituenți de plasmă (infohes, dextran1);
– simularea activității organelor hematopoetice cu vitamina B 12 și eritroge neza
prin administrarea u nor preparate pe bază de fier (fier polimaltozat, venofer, jectofer) .

Pregătirea animalelor dezhidratate.
Ruperea echilibrului hidro -electrolitic se întâlnește mai frecvent în ocluziile și în
afecțiunile gastrice cu vomă incoercibilă. Pregătirea pentru operație a animalelor

1 Datorita proprietatilor sale fizico -chimice exercita trei efecte biologice de importanta majora :
1. ameliorarea circulatiei sanguine;
2. expansionarea volumului plasmatic (efect hipervolemic);
3. efect antitrombotic.
Dextran -40 amelioreaza microcirculatia (circulatia capilara), prin actiunea sa specifica de dezagregare
a eritrocitelor, prin scaderea vascozitatii sangelui si prin mobilizarea apei (efect hiperoncotic) din
compartimentul extravascular in cel intravascula r, cresterea volumului de lichid intravascular, impreuna
cu scaderea hematocritului si a vascozitatii sanguine, favorizeaza intoarcerea venoasa, Desi Dextran –
40 nu afecteaza hemostaza, el impiedica formarea si propagarea trombilor. Actiunea antitrombotica
are, se pare, urmatorul mecanism: acoperirea trombocitelor si a endoteliului vascular cu un strat de
dextran si diminuarea adezivitatii plachetare

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

20
2016 –
2017
dezhidratate se face numai după stabilirea cu exactitate a timpului și gradul de
dezhid ratare după criterii clinice și paraclinice.
Pregătirea animalelor cu afecțiuni hepatice constă în principal în:
– completarea regimului alimentar prin perfuzii cu lizate proteice și aminoacizi
esențiali;
– corectarea hipovitaminozelor în special administra rea vitaminei K;
– anestezia trebuie să recurgă la substanțe care nu sunt metabolizate în ficat
(protoxid de azot, ciclopropan).

Pregătirea animalelor cu afecțiuni respiratorii.
Pentru animalele cu afecțiuni pulmonare acute operația este contraindicată.
La animalele cu afecțiuni cronice (bronșiectazie, emfizem, comaj) se va urmări în
primul rând reducerea secrețiilor prin administrarea de antisecretorii (atropină,
glicopirrolat), instituirea ventilației artificiale oxigenoterapiei și administrarea de
analeptice respiratorii.
Se va căuta poziționarea convenabilă a animalului, înlăturarea timpanismului și
evacuarea prin centeze ;i drenaj aspirativ a spațiului pleural de lichide sau gaze pentru
a favoriza expansiunea pulmonară.
Va fi preferată, întotdeauna , anestezia inhalatorie în circuit închis datorită
avantajului conferit de posibilitatea asistării manuale sau mecanice a respirației.

Pregătirea animalelor obeze este de lungă durată urmărind printr -un regim
alimentar adecvat slăbirea. Obiectivele imediate sunt:
– asigurarea unei ventilații pulmonare adecvate;
– prevenirea complicațiilor digestive, a timpanismului – prin sondaj și aspirația
gastrică;
– prevenirea medi camentoasă a riscului crescut de tromboze și/sau embolii;
– inducția anestezică prudentă, preferând anestezia inhalatorie.

Pregătirea animalelor în stare de șoc se face diferențiat în funcție de forma
etiopatogenică, stadiul evolutiv și insuficiența organ ică sau funcțională predominantă.
Intervențiile chirurgicale vor fi amânate până la ieșirea animalelor din stare de șoc iar
în cazurile cu indicație operatorie de urgență se va urmări compensarea principalelor
dezechilibre.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

21
2016 –
2017

Pregătirea animalelor cu afec țiuni uro -genitale presupun în mod special
golirea vezicii urinare prin c ateterism sau puncție, antibioticoterapiei pentru prevenirea
infecțiilor tractului urinar administrarea de diuretice, spasmolitice, efectuarea de
spălături vezicale, vaginale, măsuri pentru restabilirea echilibrului electrolitic și acido –
bazic.

Pregătirea animalelor în vârstă (senile) este importantă deoarece un animal
bătrân este fie obez, fie un denutrit, de multe ori dezhidratat și întotdeauna cu
posibilități limitate de menținere a a homeostaziei. Prin pregătirea preoperatorie se va
urmări:
– îmbunătățirea constantelor fiziologice prin administrarea de tonice
generale, analeptice cardio -respiratorii, hormoni, mijloace stimulante nespecifice;
– asistarea respirației și obligatoriu mon itorizarea principalilor parametrii
vitali.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

22
2016 –
2017

MONITORIZAREA PREOPERATORIE

Monitorizarea ca acțiune de supraveghere continuă prin măsurare și înregistrare
a valorilor principalilor parametrii fiziologici debutează în activitățiile chirurgicale
întotdeauna în perioada preoperatorie. Orice intervenție chirurgicală, indiferent de
amploare, trebuie desfășurată cel puțin sub o monitorizare clinică.
În mod curent, pentru operații, este preferată monitorizarea instrumentală a
principalilor parametrii hemodinamici și respiratori, renali și metabolici. Obținerea
continuă a datelor referit oare la statusul biologic al animalului supus operației permite
un control riguros al influențelor și repercursiunilor agresiunii chirurgicale și totodată
posibilitatea reevaluării procedeului, a tacticii terapeutice (Kolatz – 1993).
Parametri monitorizaț i în mod obișnuit într -o operație sunt: pulsul dinamica
ventilației, presiunea arterială, presiunea venoasă, volumul respirator, consumul de
oxigen al țesuturilor, temperatura și debitul urinar (tabelul 1.2.1.).

Pregătirea câmpului operator
Se face de regulă înainte de pătrunderea animalului în sala de operație și numai
în cazuri de excepțională urgență după așezarea pe masa de operație.

Așezarea animalului pe masa de operație
Se execută de către personalul sălii respective în așa fel încât regiunea pe care
se va opera să fie expusă cât mai bine, asigurând un aces optim. Timpul decubitului și
poziția pe masa de operație se aleg în funcție de timpul operației, localizarea
procesului patologic dar și de specie, conformației corporală, preferința chirurgul ui.
Fixarea pe masă prin legarea cu chingi, frânghii, chiostecuri este necesară în situațiile
în care se impune schimbarea poziției și/sau se imprimă mesei de operație poziții care
facilitează accesul chirurgului. În mod obișnuit așezarea pe masa d operați e se face
cu animalul sedat.
Rumegătoarele se vor așeza în decubit lateral drept (pentru prevenirea
timpanismului ruminalși a depresiei respiratorii consecutive) și numai în mod
excepțional în decubit lateral stâng pe o saltea circulară pentru a evita apl antizarea
abdomenului. Plasarea sub gât a unei perne are rolul de a devia esofagul și traheea
într-un plan superior, evitându -se aspirația pulmonară a lichidelor regurgitate. Această
măsură poate fi substituită de intubația esofagului și traheei cu sonde c u balonaș de
etanșeizare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

23
2016 –
2017

Cabalinele vor fi așezate de preferință în decubit lateral stâng ceea ce previne
timpanizarea cecului și implicit fenomenele patologice consecutive (durerea – colică –
inhibarea motilității intestinale și depresia respirației).
În cazul unor hernii voluminoase sau eventrații animalele de talie mare vor fi
așezate pe masa de operații care să asigure antideclivitatea conținutului (sacul
herniar, masa viscerală) herniat sau eventrat.
Schimbarea așezării pe masa de operație trebuie să se facă cu prudență,
trecerea din decubit lateral în decubit dorsal antrenând frecvent fenomene patologice
cardio -vasculare (stări sincopale, aritmii cardiace, colaps).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

24
2016 –
2017
Tabelul 1.2.1.
MONITORIZAREA CHIRURGIEI
(prelucrare după Ghergariu și colab. – 1985, Kanekosi și Cornelius – 1971, Kolata – 1993,
Konotlemnbolt – 1992)
SECTORUL
INVESTIGAT PARAMETRUL METODA DE
MONITORIZARE VALORI NORMALE

Frecvența cardiacă
(FC) ascultație, palpație,
monitor electric audibil,
ECG intraoperator Tineret Adulte Tineret Adulte
Cal 50 -70 36 -40 Suine 100 -110 60 -80
Bovine 70 -100 30 -60 Câine 100 -120 70-100
Ovine 80 -100 60 -80 Pisică 110 -140 100 -130

CARDIAC
Zgomote cardiace
(intensitate, ritm)
ascultație Cabaline – se aud în mod normal 4 zgomote. S 1, S2, S3, și S 4.
Bovine – se aud doar S 1și S 2 . La administrarea iv de sol. cu Ca se
pot auzi și S 3 și S 4 Ovine, suine – în general audibile doar s 1 și S 2…
Cîine – doar S 1 și S 2 , intervalul dintre acestea este foarte scurt
pentru a permite ascultație separată.
Ritm – la toate specile cord ritmic; aritmie sinusală la câine

Ritm E C G durata (sec): P -R;
QRS; Q -T
– forma undelor P, R și T Unda P interval P -R complex QRS interval Q -T
Cal 0,16 sec 0,48 sec 0,14 sec 0,5 -0, 75 sec
Câine 0,04 sec 0,06 -0,13 sec 0,05sec 0,15 -0,25 sec
Pisică 0,04 sec 0,05 -0,09 sec 0,04 sec 0,12 -18 sec
Performanța cardiacă
(PC) ecocardiografie
Debitul cardiac (minut
volumul) (DC) metoda Stewart –
Hamilton cu oximetru
fixat periferic Cal 29000 ml Ovine 3980 ml
Câine 1450 ml Bovine 34800 ml

Puls (P) (ritm, durata,
amplitudine, tensiune) palpatoriu, sist. Doppler
cu afișaj digital și audio frecv. / minut Idem valori FC
Presiunea arterială
(PA) oscilometric, Doppler,
manometric direct,
pletismografic Cal 9-12 cm col. Hg Suine 8 -15 cm col Hg
Bovine 13 -14 cm col Hg Câine 11 -13 cm col Hg
Ovine 8 -12 cm col Hg Pisică 10 -12 cm col Hg

Presiunea arterială
pulmonară (PAP) manometric prin cateter
Swan – Ganz 20-40 mm Hg sistolic , 5 -10 mm Hg diastolic,
media 10 -20 mm Hg

Presiunea venoasă
centrală
(PVC) manometric cu set
Becton -Dickinson sau
Batlen cal 6 -15 cm. col. H 2 0 câine 2 -12 cm. col. H 2 0
bovine 8 -14 cm. col. H 2 0 pisică 1 -10 cm. col. H 2 0
ovine 6 -12 cm. col. H 2 0
VASCULAR Timp de
reumplere capilară
(TRC) compresie manuală
tehnica Doppler
electromagnetic
rezonanță magnetică
< 2 secunde
Rezistența
periferică inspecție, palpație mu –
coase tehnica
microsferelor

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

25
2016 –
2017
Hematocrit (Ht) cenrifugare -ap. Hedin;
rezistența electrică – ap.
Erytrovolmet cal 32 -48 % suine 36 -43 %
bovine 24 -46 % câine 37 -55 %
ovine 27 -45 % pisică 30 -45 %

Timpul de sângerare
Timp de coagulare
Timp de recalcificare metoda Duke
metoda White
metoda Howel (minute) Timp sângerare Timp coagulare Timp recalcificare
cal 10 -15 15 -30 5 -18
bovine 5 -13 8-13 5 -18
ovine 8 -17 4 -8 2
suine 1 -2 10 -15 –
câine 2,30 -3,30 4 -8 1,50 -4
pisică 2,30 -4,30 – –
SANGUIN Leucogramă Numărare, formula
leucocitareă Leucocite Formulă leucocitară % Trombocite
mii/mm2 Neu. Limfo. Mon. Eoz. Bazo. mm/mm2
cal 7 -12 36 -75 20 -65 2 -10 2 -12 0 -4 1 -3,5
bovine 4 -10 15 -47 45 -75 2 -7 2 -20 0 -2 1 -8
ovine 4 -12 10 -50 40 -75 0 -6 0-10 0 -3 2,5 -7,5
suine 11 -12 28 -47 39 -62 2 -10 0,5 -11 0 -2 3 -6,5
câine 6 -14 60-77 12-30 3-10 2 -20 rare 2,5
Gaze sanguine PaO 2
PaCO 2
PvO 2
metoda Astrup monitor
GAS -STAT (mm Hg) PaO 2 PaCO 2 PvO 2
cabaline 85 -90 38 -40 36 -47
bovine 80 -110 30 -50 –
ovine 75 -140 30 -40 –
suine 75 -80 30-40 –
câine 85 -105 30 -44 –
pisică 100 -115 28 -35 –
RESPIRATOR Frecvența respiratorie Inspecție palpație respirații /minut tineret adulte
cal 10 -20 9 -18
bovine 18 -20 15 -18
ovine 18 -20 16 -18
suine 26 13 -15
câine – 22
pisică – 26
Volumul respirator
(inspirator VIM)
(expirator VEMM)

ventilometric Volum respirator (l/min)
cal 60 -70 suine 9 -15
bovine 50 -90 câine 3 -6
ovine pisică 0.8 -1

TEMPERATURA Centrală Periferică
Diferența între
Tcentrală și T
periferică (DTCP)
sonde termistor Temperatura rectală armăsar 37,6 ovine 39,1
(0C) bovine de lapte 38,6 suine 39,2
bovine de carne 38,3 câine 38,9
pisică 38,6

RENAL
Debit urinar
cateterism vezical cabaline 10 -20 ml/kg/zi suine 5 -30 ml/kg/zi
bovine 17 -45 ml/kg/zi câine 20 -100 ml/kg/zi
ovine 10 -40 ml/kg/zi pisică 20 -40 ml/kg/zi

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

26
2016 –
2017

NERVOS
reflexe

activitatea electrică a
SNC
clinic

EEG Reflexe profunde -tendinoase: rotulian, metatarisian, plantar,
supracarpian
Superficiale – cutanate: grebănului la cal, abdominal la cal, scrotal,
cremasterian la cal, mamar, penireal, anal la câine, caudal la cal,
plantar la câine
– mucoaselor: palpebral sau camean, de deglutiție, strănutului,
palatin, masticației , pupilar
unda α ritm 8 -13
unda β frec.13 -30 cicli/sec
EEG unda δ 0,5 -3 cicli/sec
unda θ 4 -7 cicli/sec

METABOLIC

Ionogramă Na, K, Cl,
HCO 3

electric (anion -gap) Na K
mg/100 ml mEq/l mg/100 ml mEq/l
cal 290 -360 126 -156 13 -22 3,5 -5,6
bovine 310 -360 134 -156 16 -22 4 -5,6
ovine 245 -360 150 -156 17 -23 4,2 -5,8
suine 320 -370 140 -160 19 -23 4,8 -5,8
câine 290 -360 135 -156 14 -20 3,5 -5,1
pisică 145 -158 – 4-5 –
Cl HCO 2
mg/100 ml mEq/l mEq/l
cal 370 -375 90 -106 21,7 -29,4
bovine 350 -375 97 -111 20,7 -28,9
ovine 350 -375 98 -101 20,3 -26,7
suine 350 -375 100 -105 18,1 -27,1
câine 350 -375 108 -109 18,1 -24,5
pisică – 107-129 16,4 -22
NaHCO 3 deficit baze cal 0 la +4 mEq/l suine – bovine 0 la +3 mEq/l
ovine 0 la +2 mEq/l câine 0 la -4 mEq/ pisică -1 la -8l mEq/l
Calcemia titrometric specto foto
metric cal 120 mg% bovine 100 -105 mg% suine 93 -98 mg%
câine 101 mg % ovine 110 -120 mg% pisică 82 mg%
pH-ul potențiometric cal 7,4 suine 7,57 ovine 7,49
bovine 7,5 câine 7,4
lactat -acid lactic cal 14 mg/l suine 10 mg/l ovine 10mg/l
bovine 2 mg /l câine 12 mg/l
creatin fosfochinaza cal 0,5 – 0,8 UI/l câine 1,7 UI/l
ovine 0,8 – 1,2 UI/l pisică 1,9 UI/l
sorbital dehidrogenaza cal 0 -5, 8 UI/l câine 1,0 UI/l pisică 1,0 UI/l
bovine 0,36 -5,8 UI/l ovine 4,5 UI/l
Proteina plasmatică refractometru de buzunar cal 6-8,5g% bovine 6 -8 g% ovine 6 -7,5 g%
suine 6,8 g% câine 6 -7,5g% pisică 6 -7,5 g%
FLUIDUL
ABDOMINAL
cantitate drenaj puncție 100-200 ml la cabaline 5 ml la bovine

proteină leucogramă refractometric, numărare
formula leucocitară cal proteină < 20g/l câine proteină 11%, albumină/globulină
3 cloruri 5 mg% celule nucleate/mm 3244 neutrofile % 59,5
limfocite % 10 monocite % 30,4 eozinofile % 0, 2

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

27
2016 –
2017

Pregătirea materialelor pentru operație

Include : alegerea și pregătirea aparaturii și medicației pentru terapia intra -și
postoperatorie, a echipamentului de protecție pentru animal și pentru echipa
chirurgicală, a mijloacelor de contenție, a instrumentarului, a materialelor pentru
hemostază, sutură, dr enaj și pansament.

Pregătirea chirurgului și a echipei chirurgicale

Cuprinde două etape:
– pregătirea igienico -medicală;
– pregătirea teoretico -pshiologică.
Pregătirea teoretică a chirurgului și a echipei sale are la bază perceptul conform
căzuia ―operațiile se vor efectua după metode precise și cunoascute în prealabil de
către toți membrii echipei chirurgicale‖. În acest sens este obligatorie instruirea
profe sională minimală a întregului personal ajutor și atunci când echipa de lucru este
nou formată sau are membri care nu a mai lucrat, este de asemenea obligatoriu
instructajul de protecția muncii (Bolte – 1988).
Pentru chirurg pregătirea teoretică a operație presupune revizuirea anatomiei și a
detaliilor de tehnică operatorie. Pregătirea pshiologică este mai ușor de realizat în
cazul operațiilor programate și se realizează rutinier, ―în fugă‖, frecvent în timpul
spălării mâinilor în cazul urgențelor chirurgic ale. Pregătirea psihică a chirurgului
constă în anticiparea mentală a problemelor și dificultăților pe care le va întâmpina în
cursul operației, a posibilelor accidente și a celor mai bune soluții de adoptat.
Cunoștințele teoretice și experiența chirurgulu i trebuie să însoțească, nu să
înlocuiască pregătirea atentă a operației.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

28
2016 –
2017

ACTUL OPERATOR

 Legea nr. 205/2014 republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 320 din 30
aprilie, 2014 reglementează în capitolul IV, articolul 19 CONDI ȚIILE DE
DESFĂȘURARE A INTERVENTIILOR CHIRURGICALE:
(1) Animalele sunt supuse interventiilor chirurgicale numai in cazurile
motivate.
(2) Interventiile chirurgicale se efectueaza sub anestezie locala sau, dupa
caz, generala, numai de catre medici veterinari.
(3) Interventiile chirurgicale se efectueaza in spatii autorizate, cu exceptia
situatiilor in care interventia se impune la fata locului.
(4) Manoperele medicale care pot provoca suferinta animalului trebuie
efectuate de catre medicul veterinar.”

 Legea nr. 205/2014 la art.5, alin. (2) PREVEDE:
“deținătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente și
cruzimi ”, încadrând la art 6, alin (2), litera i – “intervențiile chirurgicale
destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopu ri necurative,
cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația
ghearelor, colților ciocului și dinților; ” – drept act de cruzime față de
animale.

 Legea nr. 205/2014 art. 25, alin 1 PREVEDE ca ACTELE DE CRUZIME
FAȚĂ DE ANIMALE:
“constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amendă. ”

* Legea 205 din 2004 privind protectia animalelor republicata în 2014 –
vezi documente atașate cursului pe situl http://193.230.235.21/moodle

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

29
2016 –
2017

Operația1 (intervenția chirurgicală) reprezintă acțiunea executată de medic
(chirurg) cu mâinile și instrumentele asupra unor țesuturi sau organe pentru tratarea
unor boli, inducerea unor modificări biologice cu efect favorab il asupra producțiilor sau
realizarea unor modificări estetice.
Procedeul chirurgical este un mod sistematic de executare a unei operații
bazat pe conceptele metodicii chirurgicale. Chirurgia actuală include o gamă largă de
procedee sângerânde și nesânger ânde, bine codificate și standardizate.
Metodica 2 chirurgicală reprezintă un ansamblu de norme, reguli și principii a
căror respectare este indinspensabilă pentru practicarea unei operații.
Principiile de bază ale metodicii chirurgicale sunt: asepsia, h emostaza,
expunerea adecvată și manevrarea blîndă a țesuturilor.
(Exemplu. operația – ecornare
procedee – 1. distrugerea mugurelui ;
codificare: a) cauterizare chi mică
b) termocauterizare;
c) excizie;
d) combinat (excizie –
cauterizare).
2. amputarea coarnelor.
codificare: a) simplă;
b) constricție elastică;
c) autoplastie cutanată.
Elemente de metodică:
– alegerea procedeului de ecornare este condiționată de: scopul operației,
vârsta, sezonul în care se operează, starea fiziologică a animalului etc.
– reguli: – anestezia este necesară la animalele peste 7 zile de viață în mod
deosebit la ecornarea prin constricție elastică, procedeu care va fi evitat în ultima
perioadă de gestație sau în plină lactație (durere, avort, scăderea, producțiilor);
– hemostaza – prin cauterizare – atenție la scurgerile caustice;

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

30
2016 –
2017
– intraosoasă prin lezarea endoteliului;
– inchiderea comunicării cu sinusul frontal (previne apariția sinuzitelor, și a
parazitozelor care sunt mai frecvente în anumite sezoane);

– aspectul estetic – apariția rudimentelor de coarne poate fi evitată prin
recurgerea la ecornarea cu autoplastie cutanată.

Standardizare :
– ecornarea chimică – viței în prima săptămână de viață,
– ecornara prin termocauterizare – viței între 2 -4 săptămâni;
– ecornarea combinată – de preferat până la o lună, evitând apariția
rudimentelor de corn;
– ecornarea simplă – tineret bovin între 3 luni și 1 an,
– ecornarea prin constricție elastică – imposibilități de asigurare a efectuării
normale a altui procedeu;
– ecornarea cu autoplastie cutanată – bovine adulte (toate situațiile).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

31
2016 –
2017

CLASIFICAREA INTERVENȚIILOR CHIRURGICALE
(după Igna și Bolte – 1997)

După scopul urmărit :
a) Operații zootehnologice prin care se urmărește realizarea unor modificări
corporale sau funcționale menite să favorizeze producția sub aspect cantitativ și
calitativ; să permită aplicarea unei anumite tehnologii sau să prevină apariția unor boli.
Exemplificări : ecornarea la bov ine, castrarea, codotomia la suine,
cutaneoectomia perineală la bovine, operațiile pentru creearea de masculi
genitostimulatori (deviere de penis, vazectomie, criptorhidie provocată, scurtarea
penisului), transplatul de zigoți sau de embrioni, producerea d e animale libere de
germeni specifici etc.
b) Operații terapeutice care urmăresc tratarea unor boli. Acestea poate fi:
– operații radicale;
– operații ajutătoare;
– operații paleative.
1. Operația radicală este unicul act terapeutic care înlătură boala existentă.
Exemplu: eterectomia în gangrena intestinală, operația de hernie, globectomia
oculară în avulsia ochiului.
2. Operația ajutătoare precede și facilitează aplicarea unor tratamente.
Exemplu: traheotomia provizorie, pericardocenteza, ruminotomia, cantotomia etc.
3. Operația paleativă ameliorează starea de boală prin întâlnirea simptomelor
funcționale fără a produce vindecarea bolii propriu -zise. Exemplu: nevrectomia digitală
înlătură șch iopătura, calul putând fi utilizat încă o perioadă de timp la muncă, fără însă
a vindeca osificarea fibrocartilajelor complementare.
c). Operații pentru precizarea diagnosticului. Exemplu: puncția, biopsia,
celiotomia exploratorie.
d). Operații esteti ce care realizează modificări ale exteriorului animalelor, mai
ales la anumite rase de câini, în conformitate cu standardul rasei (otectomii,
codotomii, dactilectomii).
ACEST TIP DE INTERVENȚII CHIRURGICALE SUNT INTERZISE la ora
actuală în în statele ale Uniunii Europene. Interdicția pentru România este
aplicabilă în temeiul art.10, alin.(1), litera c) din Legea nr. 60 din 24 martie 2004

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

32
2016 –
2017
privind ratificarea Convenției europene pentru protecția animalelor de
companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003.

e). Operații experimentale practicate în scop de cercetare șiitințifică sau de
exersare și verificare a unei tehnici operatorii noi.
Cadrul legislativ care reglementează în România acest tip de intervenții este dat
de Legea 43 / 2014 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice
care transpune in cadrul legislativ național Directiva 63/2010 a Uniunii
Europene (UE).
Animalele destinate cercetării știintifice sunt crescute in unități special destinate
acestui scop, in condiții strict reglementate prin:
– Ordinul 97 / 2015 al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru
Siguranța Alimentelor pentru aprobarea normei sanitar -veterinare privind
procedura de autorizare sanitară veterinară a unităților utilizatoare, crescătoare
și furnizoare de animale utilizate în scopuri științifice publicat in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 722 din 25/09/2015 intrat in vigoare la 25/09/2015 și
– Legea 96 / 2015 – modificarea anexei 3 din legea 43 / 2014 privind protecția
animalelor utilizate în scopuri științifice În vigoare de la 11.05.2015 Publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 316 din 08.05.2015 .

II. După momentul execuției:
a) Operații cu caracter de urgență care trebuie executate în timpul cel mai
scurt posibil, actul operator fiind singurul mijloc prin care se poate salva viața
animalului.
Exemplu: traheotomia în stările asfixice, ligatura vasculară în hemoragiile
masive, operația în hernia ștrangulată, his terotomia etc.
b) Operații ocazionale
c) Operații sezoniere practicate în anotimpurile care oferă cele mai mari
șansede reușită. Operația de castrare a masculiilor este preferabil să fie executată
primăvara devreme sau toamna târziu când nu există călduri exces ive și nici vectori
animați.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

33
2016 –
2017
d) Operații programate care se pot amâna pentrul momentul în care există
condiții corespunzătoare de reușită. Exemplu: codotomia, otectomia, operația în
hernia reductibilă congenitală.

III. După amploarea intervențiilor :
a) Operații simple executate de regulă într -un singur timp operator
(ruminocenteza, deschiderea unui abces etc).

b) Operații complexe, care presupun mai mulți timpi operatori și interesează
planurile anatomice din profunzime, recurgându -se la manopere chirurg icale multiple
cum ar fi: incizia,dilacerarea, extirparea, hemostaza, sutura.
c) Operații de mare chirurgie sunt intervenții complexe efectuate pe viscere
sau părți anatomice din profunzime, execuția lor necesită timp și comportă, de regulă,
riscuri sporite.
d)
IV. După condițiile de lucru:
 operații aseptice și
 operații septice.

V. După procedeul aplicat: operații clasice (tipice) care respectă o tehnică
operatorie cunoscută și operații personale în care operatorul utilizează un procedeu
original.
Calitățile operației : sigură, simplă, definitivă, potrivită cazului, clară în judecată
și execuție, rapidă și fiziologică(V. Fluture – 1987).
Caracterul de siguranță pentru o operație este dat de o indicație corectă și o
execuție adecvată a procedeului sel ectat.
Simplitatea este conferită în mod de execuție prin reglarea gesticii chirurgicale.
Controlarea modului de lucru trebuie să fie o preocupare permanentă pentru
perfecționare și simplificare.
Caracterul definitiv presupune anticiparea rezultatului fi nal al operației după
vindecarea și efectuarea operației conform posibilităților particulare ale cazului legat

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

34
2016 –
2017
de structura morfologică, de dispoziția anatomică dar și de viziunea chirurgului asupra
modului de vindecare. Fiecare manevră trbuie executată pr ecis și efectuată complet,
pentru a nu mai reveni.
O operație “potrivită cazului” presupune alegerea procedeului, manevrelor și
gesturilor în funcție de animal, varianta anatomică, leziunea produsă de afecțiune,
starea țesuturilor și factorii biologici lo cali și generali.
Claritatea raționamentelor și execuției unei operații sunt dependente de modul
în care chirurgul utilizează cunoștințele teoretice și practice în pregătirea și rezolvarea
chirurgicală a unui caz. Raționamente, selecții, op țiuni și decizi i sunt necesare
permanent atât în operații desfășurate după un procedeu clasic, cât mai ales în fața
cazurilor care solicită pentru efectuarea actului chirurgical îmbinarea experienței cu
capacitatea inventivă a chirurgului.claritatea se obține prin respec tarea în gândire a
noțiunilor de biologie și a ―logicii viului‖ , precum și execuție a normelor metodicii și
tehnicii chirurgicale.
Rapiditatea operația tr ebuie înțeleasă ca o noțiune de ritm operator. Ritmul
optim permite chirurgului să efectueze operația în modul cel mai corespunzător
abilității sale. Chirurgul modifică ritmul operației în funcție de regiunea în care
operează și de situația patologică întâlnită. Operația se va desfășura rapid în regiunile
sau în timpii operatori în care un grad redus de r isc, lent și meticulos în situații
potențial periculoase. Importanța încadrări în timp este evidentă în operațiile cu
caracter de urgență.
Respectarea t iparelor fiziologicului într-o operație începe de la pregătirea și
anticiparea mentală a execuției și c ontinuă cu adaptările intraoperatorii la fondul
biologic al animalului bolnav. Un act chirurgical reprezintă o agresiune (o sumație de
plăgi și contuzii) pe care chirurgul prin reglare gesturilor și manevrelor trebuie să știe
să o reducă la minimum necesar . Evaluarea permanentă a consecințelor leziunilor
produse și anticiparea posibilităților de vindecare a acestora ajută chirurgul să mențină
organismul operat în cadrul limitelor fiziologice ale speciei.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

35
2016 –
2017
Timpul operator

Timpul operator reprezintă o etapă a unei intervenții chirurgicale în care se
realizează un obiectiv subordonat scopului operației.
Există operații executate într -un singur timp operator (operații simple), dar de
regulă, intervențiile chirurgicale cuprinde mai mulți timp i operatori.
Un timp operator constă din diverse manopere necesare pentru îndeplinirea unui
anumit procedeu și atingerea scopului operației. Timpii operatori se succed în ordinea
rezolvării procedeului.
Exemplificare: O operație pentru enteroexcluderea u nei anse gangrenate
(enterectomie) se desfășoară conform următorilor timpi operatori:
1 – celiotomia;
2 – explorarea abdomenului;
3 – expunerea segmentului afectat;
4 – pexia exteriorizantă a segmentului bolnav;
5 – izolarea cavității abdominale;
6 – enterectomia (excluderea ansei gangrenate);
7 – enteroanastomoza (refacerea continuității tubului digestiv);
8 – toaleta stomiei;
9 – controlul hemostazei;
10 – toaleta cavității peritoneale;
11 – refacerea peretelui cavității abdominale.
Unii timpi op eratori reprezintă manopere chirurgicale de bază. O atenție
deosebită trebuie acordată timpilor septici în care se poate contamina câmpul
operator. Timpii septici trebuie anticipați, recunoscuți în cursul operației în așa fel încât
contaminarea să fie mini mă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

36
2016 –
2017

TEHNICA CHIRURGICALĂ

Tehnica chirurgicală reprezintă un ansamblu de deprinderi (priceperi) manual
instrumentale și de mijloace materiale auxiliare (instrumentar, aparatură,
medicamente) care ghidate de normele metodicii chirurgicale relizează actul operator.
Componentele fund amentale ale tehnicii chirurgicale sunt gestul și manevra
chirurgicală.
Gestul chirurgical reprezintă o mișcare a mâinii executată din articulația
acesteia și/sau a degetelor cu un scop bine determinat.
Manevrarea sau manopera chirurgicală este o succesi une de gesturi care
realizează o secvență dintr -un operator.
Exemplificare: Manopera: incizia, compusă din următoarele gesturi:
– fixarea tegumentului prin întindere între degetul mare și degetul arătător,
– prinderea bisturiului cu mânerul fixat în podul p almei și degetul arătător în
sprijin pe partea opusă tăișului;
– dozarea profunzimii inciziei prin gradarea apăsării degetului arătător;
– imobilizarea mâinii;
– mișcarea liniară a antebrațului pe lungimea dorită pentru incizie;

Scopul tehnicii chirurgicale este conservarea țesuturilor, evitând traumatismul
operator excesiv, pentru a obține o vindecare rapidă.
O tehnică chirurgicală adecvată presupune:
1. gesturi precise rapide și care să nu împiedice observarea câmpului operator,
2. menajarea țesuturilor din câmpul operator, evitând tracțiunile excesive,
depolisările, contuziile prin apăsare, formarea hematoamelor și/sau a seroamelor,
uscarea țesuturilor;
3. reducerea manoperelor chirurgicale la minimum necesar, evitând repetarea
lor,
4. evitarea contaminării microbiene;
5. evitarea sau limitarea la strictul necesar a introducerii materialelor străine în
plaga operatorie.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

37
2016 –
2017
Reglarea tehnicii chirurgicale presupune elaborarea unei metodologii de lucru
care controlează permanent respectarea condițiilor prezentate anterior.
Reglarea tehnicii debutează cu alegerea materialelor și a instrumentarului
adecvat cazului, continuând cu controlul exactității și efici enței gesturilor, manoperelor
și în final a procedeelor înseși.
În regula tehnicii chirurgul ține cont în mod conștient de particularitățile cazului,
numărul și calificarea ajutoarelor, dotarea materială de care dispune, preocupat
permanent pentru simplif icare și perfecționare dar limitat în mod involuntar de
experiența practică și teoretică dobândită anterior.
Operația este în primul rând un act intelectual, gândirea dominând întreaga
activitate a unui chirurg. Sub aspect tehnic gândirea este solicitată în două direcții: –
formarea și completarea unei concepții privind selectarea unui procedeu chirurgical și
– execuția actului operator, în mod deosebit, în adoptarea deciizilor de particularizare
a tehnicii la individualitățile cazului operator. Prima dire cție include pregătirea
strategiei chirurgicale iar cea de a doua a desăvârșirii tacticii operatorii.

Strategia chirurgicală reprezintă modul în care totalitatea cunoștințelor teoretice
și practice sunt utilizate pentru vindecarea animalului bolnav.
Strategia chirurgicală include alegerea procedeului, a momentului intervenției,
evaluarea riscului, anticiparea și prevenirea complicațiilor. Stabilirea strategiei
chirurgicale pentru un anumit caz presupune recurgere la raționamente, selecții,
obțiuni, și de cizi necesare atât pentru execuția unei operații clasice, cât mai ales,
pentru rezolvarea situațiilor complexe care solicită în mod deosebit experiența și
capacitatea inventivă a chirurgului.
În elaborarea strategiei chirurgicale chirurgul apelează la cun oștințele proprii și
adeseori la opiniile colegilor mai experimentați, respectând următoarele principii de
bază:
– țelul final este cel economic, realizabil numai cu mijloace umanitare;
– se alege procedeul operator cel mai simplu, mai expeditiv și mai rațion al din
punc de vedere terapeutic,
– planul strategic preoperator este perfectibil și modificabil în ori ce moment
intra-sau postoperator;

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

38
2016 –
2017
– pregătirea tehnică și psihică adecvată (verificarea instrumentarului,
rememorarea detaliilor unui procedeu, reevaluare a mentală a riscurilor și a măsurilor
de contractare).

Tactica operatorie este modul în care se soluționează leziunea și se efectuează
procedeul chirurgical. Ea însumează raționamente, experiență,forță de intuiție și de
adaptare rapidă la situașii concr ete rezolvând un caz particular conform principiilor
tehnicii chirurgicale
In cursul actului operator raționamentul este legat de selecția gestului cel mai
potrivit ținând cont de: particularitățile de structură morfologică și/sau de dispoziție
anatomică a cazului; modificările aduse de traumatismul operator și de posibilitățile și
modul de vindecare.
Aceste condiții ale fondului biologic al animalului bolnav solicită imaginația și
inventivitatea chirurgului pentru a aborda tactica optimă de disecție (mai ales în cazul
blocurilor inflamatorii sau neoplazice) și pentru a anticipa topografia definitivă
postoperatorie a regiunii operate (mai ales în cazul anastomozelor digestive). Ținând
cont de aceste aprecieri, se introduce în decizia chirurgicală criteriul biologic:
– se alege, din mai multe variante tehnice, manevra chirurgicală care asigură
cea mai rapidă vindecare;
– se modifică planul inițial al intervenției, efectuându -se o altă variantă, tehnică
sau chiar alt procedeu prin care se obține aceleași rezult ate dar se evită apariția unor
complicații (V. Fluture – 1987).
Deciziile referitoare la tactica chirurgicală au la bază, după Fluture V. – 1987,
următoarele percepte: – nu trebuie începută efectuarea unui procedeu până când
expunerea nu este corespunzătoare; – se păstrează poziția câștigată și se execută
numai ceea ce este util; – gesturile și manoperele se eșalonează astfel încât să se
lucreze de la simplu la complex; – trebuie adoptat procedeul cel mai potrivit condiției
particulare a cazului operat.
O tactică ireproșabilă necesită o permanentă confruntare a posibil ităților și
bazelor fiziopatologice ale diferitelor procedee chirurgicale cu datele obținute în urma
explorării intraoperatorii, reușita fiind asigurată în măsura în care chirurgul va ști să
aleagă din numeroasele procedee și tehnici pe cea mai corespunzăt oare cazului dat.
Chiar dacă erorile tactice nu sunt urmate de sancțiunea imediată și gravă a

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

39
2016 –
2017
deficiențelor de tehnică, erorile tactice nu sunt urmate de sancțiunea imediată și gravă
a deficiențelor de tehnică, ele se manifestă în timp prin rezultate nesat isfăcătoare,
categorisite de obicei ca schelele postoperatorii (Gerota – 1982).

Conceptul chirurgical

Conceptul chirurgical este o noțiune care definește un sistem de apreciere
personal (al fiecărui chirurg) de selectare a procedeului operator, a moment ului
intervenției și a variantei tehnice de soluționare.
– cunoașterea aprofundată a anatomiei, fiziologiei și fiziopatologiei;
– studiul comparativ, analitic și critic a diverselor tehnici operatorii;
– analiza nesubiectivă a rezultatelor proprii în aplicare a unui anumit procedeu;
– datele de literatura de specialitate care trebuie verificate experimental și
alături de rezultatele proprii trebuie supuse testului timpului care confirmă sau infirmă
valoarea unui procedeu.

Chirurgul și educația chirurgicală

Domeniul larg de acțiune al medicului veterinar chirurg și complexitatea actului
chirurgical, impun o foarte bună pregătire profesională, teoretică și practică, temeinice
cunoștințe de anatomie, fiziologie, fiziopatologie, de patologie în general și de
patol ogie chirurgicală în special. Calitățile de chirurg se formează prin mult exercițiu
clinic și operator. A fi un chirurg bun presupune, pe lângă manualitate și creativitate,
multă previziune, decizie rapidă, răbdare, finețe, echilibru nervos, prezență de sp irit,
rezistență fizică și mult raționament clinic.
Optimismul, curajul și reușita se bazează pe un diagnostic sigur, pe o evaluare
obiectivă și competentă a riscurilor și a accidentelor posibile și a condițiilor de lucr u
(dotare, ajuto are, îngrijire, adă post etc.).
Trebuie reținut că orice operație, indiferent de amploarea ei, are un anumit
potențial de risc, motiv pentru care execuția, presupune o organizare temeinică,
respectiv o cunoaștere cât mai exactă a situației, în primul rând sub aspect profesio nal
(tehnică operatorie, anestezie, contenție etc) , în al doilea rând sub aspectul terenului
biopatologic (particularități de specie, rasă, vârstă, sex, stare fiziologică, boală) și în al

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

40
2016 –
2017
treilea rând sub aspectul dotării și al condițiilor de lucru (anest ezice, instrumentar,
materiale, medicamente, spitalizare) – Igna și Bolte – 1997.
Chirurgul veterinar trebuie să știe să lucreze cu oamenii și să formeze echipa de
lucru, ceea ce presupune să fie: de caracter, ordonat, precis în acțiuni și în decizii,
lucid în acțiuni mai ales atunci când operația creează stări de tensiune provocate de
accidente sau complicații imprevizibile – Igna și Bolte – 1997.

Chirurgul trebuie să aibă o preocupare permanentă pentru perfecționarea
pregătirii sale teoretice și practice. Pregătirea teoretică presupune revizuirea
anatomiei, a detaliilor de tehnică și achiziția din literatură a unor procedee noi supuse
judecății de valoare prin prisma conceptului chirurgical personal. Dezvoltarea
manualității se face prin exersarea gesturilor, manoperelor, și procedeelor sub
permanenta presiune a perfecționării în experimente și activitatea clinică cotidiană.
Pregătirea unui chirurg sub aspect tehnic (al experienței tehnice) se
desăvârșește în trei etape. În prima etapă chirurgul își însușește o tehnică identică cu
a celor de la care învață principiile elementare ale meseriei.
Etapa a doua se caracterizează prin asimilare și căutare . Chirurgul renunță la un
balast inutil sau chiar nefavorabil de gesturi și cunoștințe (date perimate), modifică o
parte din lucrările învățate, dezvoltînd anumite laturi care îi convin temperamental și
intelectual, ajungând la un stil chirurgical propriu.
Ultima etapă definește stabilizarea formării chirurgului în care se produce
selecția a ceea ce este posibil, practic și verificat prin repetiție atât în ceeia ce privește
indicația cât și tehnica operatorie.

Echipa chirurgicală

Operatorul este persoana care conduce actul operator și care dispune ce
trebuie să facă ajutoarele. Reproșurile nu au loc în timpul actului operator, o atitudine
adecvată față de colaboratori definind spiritul de echipă.
Chirurgul își desfășoară activitatea în liniș te și concentrare supraveghind
permanent întreaga echipă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

41
2016 –
2017
Ajutorul este cel care ajută chirurgul la efectuarea operației. În funcție de timpul
și amploarea operației, numărul și calificarea ajutoarelor poate fi diferită. În mod
obișnuit se recurge la două ajutoare: un ajutor care instrumentează (servește echipa
cu instrumentele necesare) și un al doilea ajutor care facilitează munca chirurgului în
câmpul operator. Intervențiile laborioase solicită mai multe ajutoare. Numărul de
ajutoare trebuie redus la s trictul necear pentru a evita creșterea contaminării și
dispersarea responsabilităților.
Ajutorul care instrumentează are misiunea de a prezenta instrumentele
necesare echipei operatorii, în raport cu timpul respectiv . După folosirea lor, primește
instru mentele și le așează , curate , în ordine la locul lor pe masă.

Ajutorul (oarele ) din câmpul operator în mod obișnuit se așează pe partea
opusă operatorului în fața acestuia, în așa fel încît să poată interveni rapid, sigur și
fără a -l jena pe chirurg. În situațiile în care este nevoie de mai multe ajutoare acestea
vor ocupa locurile indicate de operator. Ajutorul principal (mâna a doua) trebuie să
cunoască exact procedeul ce urmează a fi aplicat, timpii și tehnica de lucru.
Activitatea lui constă în men ținerea expunerii, efectuarea hemostazei provizorii,
prezentarea suturilor și menținerea câmpului operator ordonat. Interferența ajutorului
în activitatea chirurgului trebuie restrânsă la strictul necesar.
Anestezistul este o persoană cu calificare medica lă și specializare în domeniu
care pregătește, asistă și supraveghează din punct de vedere anestezic, al reanimării
și terapiei intensive fiecare animal pre -, intra -și postoperator. Existența unui anestezist
calificat este o necesitate pentru chirurgia vet erinară care degrevează chirurgul de la
dispersarea atenției și concentrării asupra actului operator propriu -ziz. Relațiile
existente între chirurg și anestezist sunt de colaborare, bazate pe respectul
competențelor, într -o activitate în echipă în care chi rurgul are totuși rolul principal, de
coordonator. Între chirurg și anestezist trebuie să existe un consult bilateral pre – și
postoperator, pe când intraoperator fluxul informațional este unidirecționat de la
anestezist spre chirurg. Acest sistem de lucru acordă dreptul de decizie în problemele
de strictă specialitate, în momentele cele mai potrivite, pentru ambii protagoniști,
anestezist și chirurg.
Cu responsabilitate profesională anestezistul asigură instalarea și menținerea
anesteziei la parametrii nec esități de fiecare tip de intervenție, particularizând -o în

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

42
2016 –
2017
funcție de individualitatea pacientului (specie, rasă, tip morfologic etc.) și de stare
patologică. Anestezistul montorizează în mod obligatoriu un număr minim de
parametrii pentru controlul funcț iilor vitale și asigură informarea permanentă a
chirurgului pe toată durata desfășurării operației. Intraoperator executarea unor
manopere de reanimare -compensare și terapie intensivă presupune acordul
chirurgului asupra tipului acestora și a momentului de debut, chirurgul fiind singurul în
măsură să coreleze corect statusul clinic și paraclinic al pacientului cu situația din
câmpul operator.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

43
2016 –
2017
TEHNICI CHIRURGICALE DE BAZĂ

1. DIEREZA

Diereza reunește un ansamblu de manopere ( incizie, disecție chirurgicală,
centeza ) care fie au ca scop realizarea accesului la focarul patologic sau la țesuturile pe
care urmează a se efectua timpii operatori specifici, fie constituie elemente componente
ale unor manopere complexe de exereză chiru rgicală.

1.1. Puncția (centeza2)

Puncția este manopera chirurgicală de pătrundere cu un ac sau cu un trocar într –
un organ, țesut, cavitate naturală sau neoformată a organismului.
După scopul urmărit puncțiile pot fi: exploratoare (de diagnostic) și terapeutice.

 Puncția exploratoare se efectuează pentru a releva existența unei
colecții (chist sero -sangvinolent, hematom, abces) și/sau pentru a preleva
cantități de conținut (sânge urină, lichi d cefalorahidian, lichid peritoneal,
sinovie, puroi etc.) sau țesut ( puncție biopsică : hepatică, splenică,
renală, tumorală, osoasă etc.) care să confirme sau să fundamenteze
precizarea unui diagnostic.

 Puncția terapeutică urmărește îndepărtarea produsel or lichidiene din
acumulările patologice, mai ales exsudatele din organism, ( puncția
evacuatoare ) și/sau introducerea unor medicamente.

După modul în care se realizează evidențierea recoltarea sau îndepărtarea
acumulărilor patologice sau a țesuturilor pu ncțiile pot fi simple și aspiratoare.

2 – kentesis (gr): înțepătură

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

44
2016 –
2017
 Puncțiile simple evidențiază și/sau evacuează colecții lichidiene cu densitate
și vâscozitate redusă care curg gravitațional – (după Igna și Bolte – 1997).
 Puncțiile aspiratoare recurg la absorbirea lichidelor, colecțiilor, sau a
fragmentelor de țesut cu ajutorul seringii, aspiratorului chirurgical sau a trompei
de vid (după Igna și Bolte – 1997).
În cazul puncțiilor biopsice aspirația menține fragmentul de țesut prelevat în
interiorul lumenului acului.
În pract ică, se execută următoarele puncții: flebocenteza, toracocenteza,
ruminocenteza, celiocenteza, pericardocenteza, artrocenteza, puncția rahidiană,
puncția vezicii urinare, puncția biopsică a diferitelor organe (ficat, rinichi, splină,
oase), puncția unor pr ocese patologice (colecții purulente, colecții sero -sanguine,
tumori etc.).

Regulile centezei
– Tundere, radere și antisepsia riguroasă a locurilor de elecție.
– Respectarea locurilor clasice de elecție previne lezarea accidentală a trunchiurilor
vasculo -nervoase.
– Centezele exploratoare pentru evidențierea unor colecții se vor practica în prima
parte antideclivă a tumefacțiilor sau a cavităților.
– După puncț ionarea pielii traversarea celorlalte structuri se va face cu acul
transpoziționat câțiva milimetri față de orificiul cutanat de a evita crearea unei
comunicări directe (potențial comunicant) cu exteriorul.
– Puncțiile evacuatoare se practică în punctul c el mai decliv al colecției.
– Pentru centezele evacuatoare se utilizează ace sau trocare cu calibru mare, vârf
scurt și ascuțit întrucât în majoritatea cazurilor lichidele sunt dense și vâscoase.
– Adaptarea la ac sau trocar a dispozitivelor de aspirație se va face prin intermediul
unui cateter pentru a evita accidentele și complicațiile cauzate de deplasările
necontrolate ale acului în timpul mișcărilor intempestive ale animalului.
– Centezele evacuatoare ale viscerelor tubului digestiv se efectuează su b protecția
unei suturi în bursă a seroasei viscerale care în final asigură închiderea orificiului de
puncție, prevenind contaminarea ulterioară.
– Evacuarea unor conținuturi lichidiene trebuie să se facă în cantități care să nu
perturbe echilibrul umoral și barostatic.
– Puncția cavităților seroase (pleură, pericard, arahnoidă) poate provoca reflexe
inhibitoare care pot fi prevenite printr -o anestezie corespunzătoare a animalului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

45
2016 –
2017

1.2. Incizia

Incizia este manopera de tăiere a țesuturilor prin care, de regulă, se inițiază
crearea căii de acces (abord) la țesuturile pe care se va efectua operația propriu -zisă
și/sau prin care se realizează disocierea ori îndepărtarea parțială sau totală a unui
țesut sau organ.
Incizia se execută cu bisturiul sau cu al te instrumente cu lamă tăioasă.
Manoperele de incizie se denumesc prin adăugarea sufixului tomie3 la numele
țesutului, organului sau cavității incizate. Exemple: țesuturi: miotomie, tenotomie;
organe: gastrotomie, histerotomie; cavități: celiotomie, toraco tomie. Când incizia are
ca scop evidențierea de elemente vasculare, nervoase, articulare și osoase poartă
denumirea de descoperire.

Clasificarea inciziilor se face dependent de mai multe criterii:

a) Profunzimea – incizii superficiale care interesează doar un strat anatomic;
– incizii profunde care se realizează prin tăierea mai multor
planuri anatomice fie plan cu plan fie în bloc.
b) Forma – incizii liniare cu aspect drept sau curb;
– incizii compuse din mai multe incizii liniare și care în final au
aspect de litere (V, T, Y, U, H, X), de felie de pepene, de semilună, vârf de săgeată
etc.
c) Direcția – incizia planurilor anatomice se poate realiza de la exterior înspr e
profunzime;
– incizii de la interior spre exterior, atunci când se deschid cavități.
d) Numărul tăierilor – unice
– multiple.

Alegerea tipului de incizie se face în funcție de: conformația anatomică a
animalului, diagnosticul preope rator, indicația operatorie, procedeul chirurgical,
modificările morfologice anticipate a fi întâlnite și condiția biologică a pacientului.

3 – tome (gr.): secțiune, tăietură

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

46
2016 –
2017
Condițiile inciziei, cale de abord sunt:
– acces larg și direct asupra leziunii, țesutului sau organului vizat –
deziderat realizabil printr -o incizie plasată corespunzător, interesând cât mai puține
țesuturi, suficient de mare pentru a permite vizualizarea tuturor elementelor anatomice
implicate ș i execuția sigură a celorlalte manopere operatorii;
– conservatoare, sacrificând cât mai puține elemente vasculo -nervoase
importante pentru a nu fi urmată de modificări funcționale, motorii sau senzitive;
– estetică, respectând liniile de forță tegumentare ș i cutele naturale ale pielii
cea ce previne apariția cicatricilor vicioase, inestetice.

Condițiile inciziei de exereză sunt:
– să fie precedată de măsuri de hemostază preventivă;
– să urmeze o direcție și o formă care să permită refacerea cu consecin țe
funcționale și estetice minime;
– să fie efectuată în țesut sigur sănătos.

Tehnica inciziei.

Principii :
– incizia se face plan după plan, cu o singură tăietură pentru fiecare strat;
– execuția este lentă pentru a putea observa rezultatul și a regla direcția și
adâncimea;
– adâncimea inciziei se reglează prin modificarea forței de apăsare imprimată
bisturiului;
– etajarea în trepte a planurilor anatomice incizate ușurează recunoașterea și
refacerea integrității țesuturilor (se micșorează lungimea inciziei planurilor anatomice
pe măsura înaintării în profunzimea organismului, așa încât o plagă să fie mai largă la
suprafață decât în profunzime);
– incizia să fie regulată și rectilinie evitând o ndulațiile, oblicitatea tranșelor de
secțiune și formarea fundurilor de sac – (după Igna și Bolte – 1997) ;
– disocierea țesuturilor trebuie să se realizeze prin tăiere și nu prin rupere sau
zdrobire;
– pentru deschiderea cavităților incizia ultimului plan (p eritoneu, pleură) va avea
ca suport o sondă canelată sau va fi practicată sub protecția degetelor (indexului sau

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

47
2016 –
2017
între index și medius) fiind preferabilă, atunci când este posibil, înlocuirea bisturiului
cu foarfecele;

– prelungirea sau completarea incizi ei este necesară în situațiile în care incizia
inițială nu permite o expunere corespunzătoare sau atunci când explorarea
intraoperatorie a descoperit leziuni asociate;
– deschiderea unor colecții se face cu un bisturiu la care s -a limitat (prin
înfășurarea unei fașe) lungimea tăișului lamei pentru a evita lezionarea țesuturilor din
profunzime;
– manevrarea bisturiului este dependentă de țesutul incizat

Incizia tegumentară. Se plasează policele și mediusul de la o mână, de o parte
și de alta a vi itoarei incizii, întinzând pielea și stabilizând -o. Întinderea trebuie să fie
uniformă. Se incizează pornind cu bisturiul aproape în poziție verticală după care se
înclină la un unghi de 15 -45% față de piele, dependent de grosimea acestuia, și se
verticali zează din nou la capătul inciziei. Dacă incizia trebuie să fie mai lungă decât
zona de piele întinsă, se mută degetele de la mâna ajutătoare pe măsura progresării
secțiunii cutanate, fără a ridica bisturiul.
Scarificația constă în incizarea multiplă a pie lii sau a mucoaselor. Inciziile, de obicei
paralele între ele, sunt superficiale, nu depășesc în profunzime stratul vascular
superficial al țesutului respectiv. Scarificația se practică pentru combaterea unor
elemente de stază sau în scop proflogistic – (după Igna și Bolte – 1997)

Incizia țesutului conjunctiv subcutanat se realizează în mod obișnuit
concomitent cu incizia pielii și pe aceiași lungime. Când se operează animalele cu
țesut adipos bogat se recomandă incizia separată a pielii și apoi a țesutului
subcutanat. Incizia țesutului adipos trebuie să urmeze același pl an vertical, evitând
decolarea de pe substratul subiacent și crearea de funduri de sac sau zone
devitalizate.

Incizia fasciilor și a aponevrozelor. Se execută o butonieră cu bisturiul în
fascia unui mușchi și introducând lama unei foarfece se completează incizia pe
lungimea dorită. Incizia se recomandă a fi paralel cu direcția fibrelor musculare
subfasciale, utilizând foarfecele pentru a evita tăierea mușchiului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

48
2016 –
2017
Incizia aponevrozelor se face tot cu bisturiul, în același plan vertical cu incizia
tegumentului și a țesutului conjunctiv subcutanat. Incizia este bine să respecte direcția
fibrelor musculare (liniile de forță ) deoarece în caz contrar, afro ntarea, pentru
refacerea integrității, este dificilă și însoțită frecvent de deșirări.
În cazul existenței succesive a mai multor planuri aponevrotice (celiotomiile
ventro -laterale) inciziile se execută, atunci când este posibil, în planuri decalate pentr u
ca suturile să nu se suprapună, ceea ce conferă un plus de rezistență peretelui.
Inciziile liniei albe se execută cu bisturiul strict pe linia mediană, evitând pătrunderea
în tecile mușchilor drepți abdominali.

Incizia musculară se practică rar pentru crearea accesului operator fiind, de
obicei, substituită cu dilacerarea în lungul fibrelor. Dilacerarea începe instrumental prin
introducerea unei pense hemostatice între două fascicule musculare. Se deschid
brațele pensei creând o butonieră în care se in troduc indexurile ambelor mâini. Cu
cele două degete se execută o tracționare liniară divergentă în lungul fibrelor
musculare ceea ce produce disciziunea mușchiului. Dilacerarea pe lungimi mici poate
fi executată și printr -o mișcare similară a brațelor pen sei sau foarfecelui.
Inciziile musculare transversale sunt mai puțin frecvente ca manoperă de creere
a accesului operator, practicarea lor fiind supusă respectării următoarelor principii:
– prevenirea retractării capetelor mușchiului secționat se face în ainte de
secționare, prin inserarea unor fire de sutură în ―U‖, transfixic prin toată grosimea
mușchiului și a fasciei de acoperire, în cele două viitoare capete;
– hemostaza prealabilă a fibrelor musculare (ligaturi de grosimi mici de fascicule);
– forma inciziei, atunci când este posibil va fi oblică, a literei ―Z‖ sau ―V‖, modele
care ușurează execuția suturii conferind un puls de soliditate.
Inciziile musculare de exereză, utilizate mai frecvent în amputații, trebuie să fie
dimensionate, stabilirea n ivelului la care se execută este dependent de gradul de
retracție a capetelor mușchiului secționat și de lungimea în repaus a capetelor
mușchilor secționați, elementele hotărâtoare pentru execuția, vindecarea și
funcționalitatea bontului de amputație.

Incizia tendoanelor se execută ca remediu paleativ pentru o serie de afecțiuni
locomotorii, îndeosebi la cabaline (arcare, buletură, pas de cocoș) și de asemenea
pentru realizarea unor plastii tendinoase. Tenotomiile se execută cu instrumente
tăioase special e, denumite tenotoame.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

49
2016 –
2017

Incizia viscerelor este condiționată de următoarele:
– clamparea temporară a pediculului vascular al organului care urmează a fi
incizat ca măsură de limitare a hemoragiei intraoperatorii;
– poziționarea în zone cu vascularizați e redusă;
– tranșele de incizie în cazul organelor parenchimatoase (ficat splină) trebuie
executate sub o formă concavă care să permită ulterior afrontarea capsulei organului
prin sutură;
– izolarea organelor cavitare (stomac, rumen intestin, uter) de re stul cavității
peritoneală pentru a preveni contaminarea acesteia cu conținut alimentar sau produse
patologice – frecvent în medicina veterinară se recurge la menținerea exteriorizării
prin pexii;

– laxitatea mucoasei organelor cavitare impune utilizarea foarfecelui pentru
incizia acestui strat.

Incizia vasculară de exereză ridică problema hemostazei care este
recomandabilă să fie definitivată în prealabil prin ligaturare, iar incizia să se execut e
între cele două ligaturi. Ligaturile vor fi mediate perivascular pentru a evita deraparea
lor după retracția vasculară consecutivă secționări. Inciziile vasculare de diereză
interesează incomplet diametrul vasului, fiind transversale și longitudinale. In ciziile
transversale servesc, de regulă, pentru cateterizări iar inciziile longitudinale pentru
anastomoze (șunturi arterio -venoase) sau dezobstrucții. Indiferent de scopul urmărit,
timpii inițiali de execuție sunt identici:
– incizia tecii vasculare (țesut conjunctiv lax) în lungul traiectului vascular;
– identificarea vasului, dilacerarea instrumentală boantă pe toată circumferința,
respectând colateralele importante;
– ridicarea vasului din teaca vasculară (decolarea) se face prin încărcarea
vasului pe două fire de sutură care se tracționează moderat;
– întreruperea circulației prin clamparea totală sau parțială a vasului;
– incizia se face cu bisturiul iar lărgirea inciziei vasculare cu un foarfece fin.
Manevrele de dilacerare și decolare vasculară trebuie f ăcută cu multă blândețe,
mai ales asupra venelor, care au un perete mai subțire.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

50
2016 –
2017
1.3. Disecția chirurgicală

Disecția este actul chirurgical prin care se identifică și se pune în evidență
elementele anatomice, organe și/sau leziuni patologice. Disecția chirurgicală se
deosebește de cea anatomică prin faptul că pune în evidență numai elementele
necesare efectuări i actului operator, menajând și conservând țesuturile.
Efectuarea disecției presupune din partea chirurgului următoarele condiții (V.
Fluture – 1987): – cunoștințe anatomice desăvârșite;
– imaginarea leziunilor și modificărilor de poziție produse de p rocesele
patologice și/sau de operațiile anterioare ;
– recunoașterea rapidă și exactă a țesuturilor evidențiate prin disecție;
– alegerea timpului de disecție și a instrumentelor potrivite.

Tehnici de disecție
Secționarea constă în divizarea prin tăiere a țesuturilor. Secționarea se face cu
bisturiul, foarfecele dalta, ferestrăul etc. Bisturiul se ține la 45o față de țesuturi,
mișcarea imprimată vârful fiind una de pătrundere -tăiere concomitent cu îndepărtare
laterală a lamei pentru vizualizarea e fectului. Foarfecele se manevrează cu policele și
inelarul, indexul și mediusul asigurând conducerea și stabilizarea. Gestul de
secționare cu foarfecele este frecvent însoțit în timpul disecției de mișcări de
dilacerare executate cu vârful.
Dilacerarea realizează separarea țesuturilor prin ruperea elementelor de
legătură dintre acestea, în locurile de minimă rezistență, denumite planuri de clivaj.
Dilacerarea se execută digital cu indexul sau cu un tampon montat pe index și
instrumental cu foarfecele, pens a hemostatică, tamponul montat în pensă, sonde
butonate. Indexul este ideal pentru dilacerare deoarece permite sesizarea zonelor
rezistente și a trunchiurilor vasculare, iar prin presiune digitală controlată realizează
individualizarea cu riscuri minime a diverselor elemente anatomice.
Dilacerarea instrumentală se utilizează pentru a pătrunde în planul dintre țesuturi
pe care le îndepărtează apoi prin deschiderea brațelor foarfecelui sau a pensei
hemostatice. Dilacerarea cu tamponul montat în pensă sau cu sonde butonate
servește la evidențierea și clarificarea unor elemente anatomice din masa de
țesuturile conjunctive și adipoase înconjurătoare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

51
2016 –
2017

Decolarea constă în ridicarea unui plan tisular de pe altul. Realizarea decolării
implică gesturi de secțio nare și de dilacerare alternată, executate cu instrumentar
specific și/sau cu instrumente speciale denumite decolatoare, sindesmotoame.

Tipuri de disecție
Disecția boantă realizează separarea țesuturilor prin desfacerea legăturilor
dintre ele în planuri le de clivaj și individualizarea unor elemente anatomice de
țesuturile vecine. Disecția boantă uzează de diverse tehnici de dilacerare. Direcția
disecției este în lungul elementelor anatomice care trebuie evidențiate. Disecția
boantă a țesuturilor cu rezis tență crescută poate duce la pierderea planului de clivaj,
soldându -se cu ruperea organelor disecate sau aflate în vecinătate. Recunoașterea
planului de clivaj se face după aspectul fibros, lamelar, albicios care îl deosebește de
celelalte structuri tisula re. Planurile de clivaj sunt formate, în cele mai multe cazuri, din
țesut conjunctiv fibros.
Disecția tăioasă asigură separarea țesuturilor rezistente prin secționare.
Execuția disecției tăioase se face numai după individualizarea și recunoașterea
formați unilor anatomice din plaga operatorie. Recunoașterea țesuturilor presupune, de
multe ori, divizarea boantă, cu o pensă hemostatică, în mici porțiuni care se
examinează prin transparență și ulterior se secționează.
Disecția hidraulică constă în injectarea unei soluții izotonice (cloruro -sodice)
între două elemente anatomice unite. Presiunea lichidului depărtează elementele
acolate și permite o disecție mai ușoară și în condiții de siguranță – (după Igna și Bolte
– 1997)
Disecția chirurgicală debutează, de o bicei, prin secționare și continuă să se
desfășoare prin alternarea procedeelor boante cu cele tăioase. Disecția chirurgicală
trebuie să evite traumatizarea excesivă a țesuturilor, contaminarea și devitalizarea
ischemică a acestora. Asigurarea unei hemosta ze perfecte este indispensabilă pentru
o disecție corectă. Utilizarea unei hemostaze prealabile între ligaturi este indicată în
disecția țesuturilor bine vascularizate.
În disecția formațiunilor neoplazice este preferabilă utilizarea bisturiului electric
care prezintă avantajul efectuării concomitente a hemostazei prin termocauterizare.
Se evită astfel scheletizările vasculare întinse și apariția unor zone candidate la
devitalizare datorită bonturilor de hemostază numeroase și voluminoase.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

52
2016 –
2017

2. EXPLORAREA, EXPUN EREA ȘI EXTERIORIZAR EA
CHIRURGICALĂ

Explorarea chirurgicală recurge la inspecție, palpație și disecție
complementară, ca manopere de investigație intraoperatorie. Explorarea are ca scop
confirmarea, completarea și corectarea diagnost icului preoperator, fiind un timp
obligatoriu al oricărei operații terapeutice. Explorarea orientează tactic intervenția.
În practică explorarea chirurgicală dobândește o importanță în situațiile care
atestă o insuficiență, mai mult sau mai puțin justific ată, a diagnosticului preoperator
(sindromul de abdomen chirurgical acut), caracterul explorator devenind primordial –
celiotomie4 exploratorie.
Condițiile explorării chirurgicale
– Orientarea explorării chirurgicale se face după criterii dobândite prin ex amen clinic
și investigații paraclinice complete.
– Explorarea se execută metodic, sistematic și complet . Scopul explorării este de
identificare a leziunilor dar verdicitatea diagnosticului este conferită doar de măsura în
care ele justifică simptomele anim alului.
– Neconcordanța între aceste elemente impune extinderea explorării, identificând și
alte modificări patologice care, chiar dacă nu au contingențe directe cu leziunea
pentru care se intervine, pot complica desfășurarea operației și/sau evoluția
posto peratorie.
– Explorarea chirurgicală trebuie să permită obținerea de informații precise și
complete în condițiile existenței unor factori limitativi ai acestui deziderat.
– Alegerea tacticii și tehnicii de explorare adecvate cazului presupune o cunoaștere
exactă a valorii informative și a riscurilor fiecărei gest operator.

Expunerea chirurgicală este o manoperă care asigură vizualizarea leziunii și a
principalelor repere anatomice din câmpul operator. Expunerea se obține prin:
– depărtarea corespunzătoare a marginilor plăgii;
– menținerea organelor din vecinătate în afara câmpului operator;
– tracționarea organelor, mezourilor și țesuturilor în direcție corespunzătoare.

4 – celiotomie (gr.): koilia – abdomen; tom e – secțiune

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

53
2016 –
2017
Poziționarea animalului pe masa de operație și posibilitatea modificării acesteia
în cursul intervenției alături de plasarea corespunzătoare a inciziei -cale de abord sunt
factori care concură la îmbunătățirea expunerii. Depărtătoarele, pensele tractor și
izolările asigură expunerea chirurgicală. Izolarea cu câmpuri a tranșelor de secțiune
permite pe lângă menținerea organelor din vecinătate în afara câmpului operator și o
asigurare împotriva contaminării, mai ales în operațiile care comportă un timp septic.

Exteriorizarea reprezintă manopera de aducere a unor formațiuni anatomice
(oase, vase, organe etc.) la nivelul plăgii cutanate sau în afara organismului.
Exteriorizarea este unul din principiile de bază ale tehnicilor operatorii, îndeosebi, pe
organele din cavitatea abdomeno -pelvină. Pot fi exteriorizate organe cu mezouri lungi
și laxe. Pentru exteriorizarea unor organe (duoden, splină etc.) este necesară,
câteodată, disecția unor acolări ligamentare (lig. hepato -duodenal, lig. spleno -renal).
Prin exteri orizare se ușurează execuția unor timpi operatori (disecție, sinteză) și se
reduce contaminarea.
Fixarea. Menținerea exteriorizării ( fixarea ) se poate face manual, cu pense
tractor, cu fire tractoare, cu dispozitive speciale sau prin pexii5.
Fixarea manua lă, deși este cea mai puțin traumatizantă, prezintă dezavantajul
prezenței mâinilor ajutorului în câmpul operator ceia ce înrăutățește expunerea.
Utilizarea penselor sau a firelor tractoare poate duce la rupturi și/sau la
compresiuni cu efecte ischemice. Dispozitivele de fixare cu cârlige sau pense la un
cadru fix (dispozitivul Căpățână, Weingart, DFT 01) sunt utilizate doar în operațiile pe
rumen.
Pexiile sunt fixări cu fire de sutură amplasate sero -musculare sau sero -cutanat
(în puncte separate sau în s urjet) utilizate pentru menținerea exteriorizării organelor
cavitare mari (rumen, abomas, uter).

5 – pexie (gr): fixare

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

54
2016 –
2017

CURSUL 2.
2015 -2016

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

55
2016 –
2017

Cuprins

3. Tehnici chirurgicale de bază

2.1. Diereza
2.1.1. Puncția (centeza)
2.1.2 Incizia
2.1.3 Disecția chirurgicală
2.2. Explorarea, expunerea și exteriorizarea chirurgicală

(continuare a cursului nr 1 )

2.3. EXEREZA
2.4. HEMOSTAZA
2.5. CAUTERIZAREA

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

56
2016 –
2017
EXEREZA

Exereza6 include un complex de manopere chirurgicale de îndepărtare parțială
sau totală a unui :
– țesut ,
– organ sau
– corp străin .
Individualizarea exerezelor se face prin adăugarea sufixului ectomiei7 la
denumirea organului sau țesutului înlăturat: otectomi e – îndepărtare parțială sau totală
a urechii , mamectomie – îndepărtare parțială sau totală a glandei mamare , miectomie –
îndepărtare parțială sau totală a unui mușchi , ovariectomie – îndepărtare totală a
ovarelor , histerectomie – îndepărtare parțială sau totală a uterului , orhidectomie –
îndepărtare totală a testiculelor etc.
A nu se face confuzii cu incizia (Incizia este manopera de tăiere a țesuturilor prin
care, de regulă, se inițiază crearea căii de acces (abord) la țesuturile pe care se va
efectua operația propriu -zisă și/sau prin care se realizează disocierea ori îndepărtarea
parțială sau totală a unui țesut sau organ.
Incizia se execută cu bisturiul sau cu alte instrumente cu lamă tăioasă.
Manoperele de incizie se denumesc prin adăugarea sufixului tomie8 la numele
țesutului, organului sau cavității incizate.
Exemple: țesuturi: miotomie, tenotomie; organe: gastrotomie, histerotomie;
cavități: celiotomie, toracotomie. Când incizia are ca scop evidențierea de elemente
vasculare, nervoase, articulare și osoase poartă denumirea de descoperire.)

Procesele de exereză chirurgicală sunt:

6 – exereza (gr): îndepărtare
7 – ectomie (gr): ek – înafară; tome – secțiune
8 – tome (gr.) = secțiune, tăietură

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

57
2016 –
2017
– excizia, rezecția, fenestrația, raclajul, amputația – care se bazează pe
manopere tăioase ca: incizia, secționare, răzuire, ferăstruire;
– strivirea liniară, ligatura, torsiunea – realizate prin zdrobirea țesuturilor;
– avulsia, extracția – în care îndepărtarea se face prin smulgere – extirpare9;
– ablația – procedeu bazat pe combinarea manoperelor tăioase cu cele
netăioase.

9 – extirpațio (lat.): înlăturare, smulgere, desrădăcinare

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

58
2016 –
2017
1. EXCIZIA10 este procedeul de exereză totală sau parțială a unui țesut
folosind instrumente tăioase (bisturiu, foarfece) . Exciziile cutanate, musculare și
aponevrotice deservesc în principal chirurgia plastică și reparatorie. Ele asigură
regularizarea marginilor defec telor, îndepărtarea exceselor, a transformărilor
patologice și pregătirea terenului pentru realizarea sintezelor (suturilor).

2. REZECȚIA11 este exereza parțială a unui organ sau a unui țesut, uzând de
manopere tăioase. Țesuturile și organele alungite se rezecă prin efectuarea a două
secționări la extremitățile porțiunii de înlăturat: coastă, nerv, vas, intestin etc.
Termenul de rezecție este utilizat prin extensie și pentru a desemna exereza completă
a unor organe: stomac, uter, splină etc. În aceste cazuri specificarea întinderii
rezecției a devenit o regulă: rezecția gastrică subtotală sau totală, histerectomie totală
sau subtotală etc.
Rezecția dentară include
– procedee de îndepărtare a colților dentari (rezecția colților) și
– procedee de îndepărtare parțială a rădăcinii dinților (rezecția apicală – a vârfului
rădăcinii unui dinte ). Procedeul este aplicabil pentru tratamentul granuloamelor
dentare.
Se util izează dălți, clești speciali și freze.

3 FENESTRAȚIA este procedeul de exereză a unei porțiuni
– de os sau
– de cartilaj.
Prin fenestrație se pătrunde într -o :

10 – excido (lat): a scoate tăind
11 – reseco (lat.): a reteza

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

59
2016 –
2017
– cavitate osoasă (cutie craniană, canal neural, canal medular, cornet dentar)
sau într -o
– articulație .

Când se execută cu trepanul, porțiunea înlăturată are formă de rondelă,
procedeul fiind denumit trepanație.
Procedeul este utilizat pentru crearea accesului operato r în: cavitatea nazală,
sinusuri, cutia craniană.

Exereza unui cartilaj articular poartă denumirea de extruzie12 (menisc, disc
intervertebral etc.). Se folosesc clești speciali, freze, burghie sau dălți. 13

Burghierea (sfredelirea – forarea) este procedeul de executare a unei găuri
cu ajutorul burghiului Exereza prin burghiere este utilizată pentru amorsarea unor
fenestrații întinse (dec alotare – înlăturarea calotei craniene ) și pentru forarea orificiilor
de montaj a materialelor de osteosinteză (c erclaje, broșe, tije, șuruburi).
Îndepărtarea calotei craniene – decalotarea – între punctele de reper marcate
prin burghiere se execută secționarea osului cu ferăstrăul electric sau cu dalta pentru
a permite ridicarea calotei craniene (tehnică utilizată pentru tratamentul chirurgical al
cenuroz ei la ovine (Mates și Oană – 1996, Mates – 1997 ).

12 – extruzio (lat): a da afară, a scoate

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

60
2016 –
2017
Frezarea este o manoperă de exereză parțială prin așchiere a țesutului osos,
de regulă țesutul dentar Se utilizează instrumente speciale, freze, care devin activ e
prin rotire. Frezele pot fi acționate electric (motor) sau pneumatic (turbină).
Prin frezare se poate realiza: tăieri ale țesutului osos, îndepărtări abrazive,
prelucrarea unor canale, cavități osoase, lustruiri.

Laminectomia14 este procedeul de exereză parțială a apofizelor vertebrale
pentru a accede la canalul neural (medular – care adăpostește măduva spinării) . Se
utilizează clești speciali, pense ciupitoare și freze .

4. RACLAJUL15 este operațiunea de îndepărtare prin răzuire a unor țesuturi
sau depuneri patologice.
Raclajul servește pentru:
– exereza parțială de suprafață (curățire) a unor țesuturi bolnave (infectate)
utilizând lingura Volkman sau chiureta;
– îndepărtarea ovulului fecundat de uter – chiuretaj ;
– crearea accesu lui operator la formațiuni anatomice închise în cutii de corn –
copită, onglon – cu cuțitul în ansă (Buss), reneta, cuțitoaia Chelciov, freze speciale;
– îndepărtarea cornului crescut în exces la copită sau onglon – procedeul
denumit trimaj . Se utilizează diferite tipuri de clești, renete, cuțitoaie și instrumente
acționate electric (freze antrenate cu bormașina și/sau polizoare unghiulare cu discuri
special destinate acestui scop)

14 – laminectomie: lamina (lat.) – lamă, ektome(gr) – excizie
15 – rasio (lat): radare – răzuire

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

61
2016 –
2017
Prin raclaj se îndepărtează țesuturile devitalizate, necrozate sau neoform ate din
cavitățile naturale (articulații, nas), tendoane, ligamente (plăgi, cheloid), oase (procese
osteomielitice, cartilaje dezarticulări), alveole dentare, ulcerele, traiectele fistuloase
(greabăn) etc.

Rabotajul dentar (pilirea) este o modalitate sp ecială de îndepărtare prin
răzuire a excrescențelor dentare rezultate în urma tocirii (mușchii tăioase, dinți de
ferăstrău etc.). Pentru rabotaj se folosesc pile speciale sau freze electrice cu discuri
sau pietre abrazive .

5. AMPUTAȚIA este exereza une i porțiuni distale dintr -o extremitate
corporală: urechi , coarne, membre, penis, coadă. Amputația membrelor presupune
îndepărtarea porțiunii distale în urma secționării osului .

Dezarticulația este un procedeu de exereză a unei porțiuni distale dintr -o
extremitate corporală cu schelet osos (membre, coadă), practicată în limitele unei
articulații.
Tehnica exerezei extremităților cu schelet osos cuprinde, indiferent de procedeu
(amputație sau dez articulare), trei timpi operatori:
– secționarea părților moi;
– secționarea osului (în dezarticulație secționarea capsulei și a ligamentelor
articulare) și toaleta capătului osos;
– confecționarea bontului de amputație.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

62
2016 –
2017
6. HISTOTRIPSIA16 cuprinde procedee de exereză destinate unor țesuturi sau
organe pediculate. Procedeele de histotrisie sunt: strivirea liniară, torsiunea și ligatura.

Strivirea liniară este procedeul de exereză în care aplicarea unor
instrumente speciale (pense de castra re, ecrasorul Chassaignac, amigdalotom) pe
pediculul unor organe (testicul, ovar, tonsile) realizează zdrobirea, hemostaza
(angiotripsia) și separarea țesuturilor .

Torsiunea are aceleași indicații. Mecanismul prin care se realizează exereza
constă în ră sucirea pediculului în jurul axului propriu până când se rupe .
Torsiunea poate fi :
– limitată și
– nelimitată.
Torsiunea limitată – se fixează o pensă pe pedicul cu rol de a împiedica
progresia răsucirii spre baza acestuia și totodată delimitează nivelul de la care se face
ruperea.
Torsiunea nelimitată permite răsucirea pediculului pe toată lungimea lui,
ruperea putându -se produce la nivele diferite.

Ligatura este un procedeu de exereză a unor formațiuni apendiculare
localizate în exteriorul organismu lui (papiloame, coarne, coadă, penis etc.). Exereza
se datorează fenomenului de necrobioză lentă, consecutiv întreruperii circulației
sanguine provocate de ligatură.
Ligatura elastică se utilizează pentru a realiza o strivire progresivă a unor
formațiuni cu perimetrul larg (cheloid, penis, uter, coarne, coadă). Se folosesc fâșii
sau cordoane (tuburi ) de cauciuc înfășurate strâns în mai multe ture și menținute prin
înnodare la nivelul dorit pentru desprindere (de regulă la baza pediculului). Pentru

16 – histotripsie (gr): histos – țesut luare, răpire

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

63
2016 –
2017
coarne, testicule și coadă există inele speciale ( inele de ecadou) de cauciuc sau tuburi
de cauciuc (testicule) care realizează constricția – vezi castrarea masculilor.

7. EXTIRPAREA include procedee de înlăturare prin smulgere (avulsie) ,
dezrădăcinare (extracție) .
Avulsia este exereza țesuturilor cornoase (copită, onglon, unghie) realizată
prin smulgere Tehnica operatorie constă în delimitarea peretelui de corn de bureleți
(cutidural și perioplic) și deprinderea prin smulgere a țesutului cherafilos, d etașându -l
de țesutul podofilos.

Extracția este manopera prin care se îndepărtează din organism dinții,
fragmentele de os, cristalinul și corpurile străine (exo și endogene) .
Excluderea prin extracție presupune utilizarea unor pense speciale (clești)
care permit dislocarea, accesul și scoaterea prin smulgere.

8. ABLAȚIA17 este exereza unui organ sau formațiuni patologice prin
manopere multiple (disecție, decolare, dilacerare, excizie) . Termenul se utilizează
pentru îndepărtarea chirurgicală a glandei mama re, ovare , testicule, tumori etc.

17 – ablatio (lat): îndepărtare, luar e, răpire

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

64
2016 –
2017
HEMOSTAZA

Hemostaza18 – oprirea unei hemoragii19, se poate realiza spontan (prin
mijloacele proprii ale organismului) și terapeutic.

1. HEMOSTAZA SPONTANĂ (fiziologică) se înregistrează ca unic
mecanism de oprire a unei sângerări în hemoragiile produse prin lezionarea vaselor
cu calibrul mic (subcutanate, parenchimatoase, viscerale, capilare).
Oprirea hemoragiei este rezultatul unui complex de reacții, care se succed în
timp, în cadrul a trei etape (Toombs și Bauer – 1993).

Prima etapă ( vasculară ) începe imediat după lezarea vasului sanguin, cu
constricția acestuia prin mecanism reflex declanșat de traumatismul mecanic, În urma
vasoconstricției spastice diminuă pierderea de sânge.
În a doua etapă ( endotelio -plach etară ) are loc astuparea discontinuității
endoteliului vascular. Se produce agregarea trombocitelor și aderarea lor la marginile
plăgii pe fibrele conjunctive formând trombusul plachetar (cheag alb).
În faza a treia ( plasmatică ) are loc coagularea propriu -ziză care asigură oprirea
definitivă a hemoragiei.
Trombusul plachetar se transformă în tromb fibrino -placheto -eritrocitar (cheag
roșu) care după reunirea marginilor discontinuității vasculare este supus fibrinolizei.
Hemostaza spontană se realizează în 2-5 minute postlezional (Sălăgeanu – 1982).

18 – hemostasis (gr.): haima: sânge, stasis – oprire
19 – hemoragie (gr.): haima – sânge, regnymi – rupt, sfărâmat

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

65
2016 –
2017
Prezentarea factorilor coagulării
(dupăTutuianu – 2007 )

„ – factorul I (fibrinogenul) formează coagulul stabil de fibrină, prin intervenția
factorilor de coagulare II → IIa și XIII→ XIIIa.
– factorul II (protrombina) este sintetizat în ficat în prezență vitaminei K.
Participă, după activare, la formarea rețelei de fibrină
– factorul IIa (trombina ) este o enzimă (protează) care activează, pe lângă alți
factori și trombocitele și antitrombina (factorul III ), participand în paralel la formarea
unui sistem anticoagulant endogen (antitrombina III – inhibă factorii Xa și IIa).
– factorul III, factorul tisular (FT) sau tromboplastina tisulară este un
cofactor pentru factorul VII. FT este o glicoproteină care se sintetizează extrahepatic.
– factorul IV (calciul ionic) leagă factorii Xa și Va de fofolipidele plachetare, care
împreună activează II (protrombina). Factorul Xa și factorul Va
– factorul V (proaccelerina) este un cofactor pentru factorul Xa cu care
formează un complex legat de fosfolipide numit protrombinază, care este intens
activat pe suprafața plachetară și care, în prezența calciului, scindează protrombina
(factorul II), la trombină (factor IIa). Facto rul Va este inhibat de către proteina C.
– factorul VII (proconvertina) este o protează care împreună cu cofactorul său
(FT sau IIIa) activează factorului IX. Prin activare, proconvertina (VII) trece în
convertină (VIIa).
– factorul VIII (factorul an tihemofilic A) este un cofactor pentru factorul IX.
Factorul VIII circulă legat de factorul von Willebrand, care este o proteină cu rol
important în adeziunea trombocitară și formarea trombusului inițial, plachetar. VIIIa
este inhibat de către proteina C.
– factorul IX (factorul antihemofilic B) formează împreună cu factorul VIII
tenaza care activează factorul X.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

66
2016 –
2017
– factorul X (factorul Stuart -Power ) este o protează care impreună cu factorul
V, calciu și fosfoloipidele plachetare, formează complexul pro trombinaza, care
activează factorul II. Factorul X este activat de către tenază. O activare patologică a
factorului X este realizată de către factorul procoagulant din cancer.
– factorul XI (factorul antihemofilic C ) este activat de catre factorii II ș i XII și
activează factorul IX.
– factorul XII (factorul Hageman) este activat la contactul cu fibrele de
colagen. Activează fibrinoliza și XI
– factorul XIII (factor stabilizator al rețelei de fibrină) polimerizează
moleculele monomere de fib rina. ”

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

67
2016 –
2017

2. HEMOSTAZA TERAPEUTICĂ se face printr -o serie de procedee
medicamentoase sau chirurgicale.

A. Hemostaza medicamentoasă se poate realiza pre -, intra -și
postoperator prin administrarea unei medicații hemostatice .
După mecanismul de acțiune medicația hemostatică se clasifică în:
I. Hemostatice20 generale ( sistemice ):
Hemostaticele specifice (vitamina K, ionii de calciu, protamina, fibrinogenul) sunt
active în hemoragiile datorate deficitului unor fac tori ai coagulării.
Hemostaticele nespecifice (Adrenostazinul, Etamsilatul -Dicynone, Venostat,
Gelatina, Clauden, Haemostop, Extractul de Alchemilla) sunt active în hemoragiile
cauzate de factori traumatici (inclusiv chirurgicali).
II. Hemostaticele loca le (pe bază de: f ibrina, trombină, săruri de metale -fier,
aluminiu, cupru, fenazona, oxiceluloza) favorizează coagularea sângelui prin
precipitarea proteinelor sanguine sau prin rolul de matrice a coagulului.
În prezent hemostaticele locale cele mai utili zate sunt sub formă de bureți sau
folii – Bureți de fibrină, Medispon, Hemospon, Gelatamp, Tachocomb (bureți –
folie de colagen care este acoperita cu componente ale adezivului fibrinic: fibrinogen
foarte concentrat si trombina ), Gelaspon (folii de gelatină), și pulberi – Pulbere de
fibrină, Trombina uscata sterilă (din care se prepara extemporaneu o soluție
aplicabilă local), Pudră hemostatică (oxidat de celuloză) ca și Bloodcare matrix .
Produse comercial pe baza de fibrină – Quixil, Tisseel, Ti ssucol, Artiss și
Beriplast P , Evicel.
Fenazona (antipirina) este indicata, in solutie 25 %, in aplicatii locale.

20 – hemostatice: medicamente care opresc sângerarea

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

68
2016 –
2017
Bonewax este o ceară hemostatică utilizata pentru oprirea rapidă a hemoragiilor
țesutului osos. Bobewax conține ceară de albine, parafină și izopropil palmitat.
Bonewax acționează ca o barieră mecanică (pansament) fără a produce reacții
biochimice.

III. Hemostat icele antifibrinolitice aprotinină, acid aminocaproic și acid
tranexamic (Acidul amino -caproic, Trasylol) inhibă enzimele proteolitice implicate în
fibrinoliză. Hemoragiile prin creșterea fibrinolizei apar după operații pe abdomen,
pulmon, prostată, uter, în pancreatita acută și în sindroamele posttraumatice.

IV. Hemostaticele vasoconstrictoare (Norartrinal, Adrenalină, Ergomet) sunt
utile în hemoragiilor pe suprafețe întinse sau în cavități sângerânde.

Hemostaticele naturale includ plante (coada calul ui, traista ciobanului, crețișoara)
din care se pot prepara infuzii

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

69
2016 –
2017
B. Hemostaza chirurgicală include diverse manopere temporare sau
definitive făcute asupra vasului care sângerează cu scopul de a reduce la minim
pierderile de sânge.
Hemostaza reprezintă un proces intricat cu incizia, disecția și extirparea unui
organ sau leziuni. Hemostaza completă este condiția unei disecții corecte. Atunci când
se disecă trebuie să existe suficientă expunere pentru a putea efectua hemostaza
chiar da că un vas este lezat în mod neprevăzut. Hemostaza se face uneori la sfârșitul
unui timp de disecție sau a unei incizii, alteori se face pe măsură ce manevrele
progresează (Fluture V. – 1987).
Hemostaza chirurgicală poate fi:
I. – preventivă,
II. – provi zorie și
III. – definitivă.

I. Hemostaza preventivă presupune întreruperea temporară a circulației
sângelui în teritoriul pe care se operează. Timpul de întrerupere a circulației nu trebuie
să depășească o oră. Hemostaza preventivă realizată prin aplic area garoului sau a
benzii Esmarch se utilizează în intervenții chirurgicale care necesită un câmp
operator exsang21 (chirurgia acropodiului) sau există risc hemoragic mare (amputația
penisului).
Hemostaza preventivă realizată cu pense vasculare (Satinscky -Ionescu,
Dieffenbach) este utilă pentru chirurgia vasculară.

21 – exang (lat): ex – lipsit, sang – sânge

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

70
2016 –
2017
Chirurgia de exereză cu risc hemoragic mare recurge la hemostaza preventivă
realizată fie prin compresiune indirectă cu pense de baraj sau clupe, fie la fire de
așteptare trecute în jurul vas elor din teritoriu asupra căruia se va interveni chirurgical.
Hemostaza preventivă cu fire de așteptare este deosebit de utilă în intervenții care
presupun disecții laborioase a unor pediculi vasculari și implicit risc hemoragic
crescut.
În timpul operaț iei un ajutor poate realiza hemostaza, ori de câte ori este nevoie,
prin punerea sub tensiune (tragere) a capetelor firului de așteptare montat la distanță
de câmpul operator. La terminarea operației firul de așteptare se scoate.

II. Hemostaza provizorie este acțiunea de oprire temporară a unei
hemoragii până când este posibilă realizarea hemostazei definitive. Hemostaza
provizorie se folosește în urgențe, ca prim ajutor pentru oprirea unei hemoragii. În
acest scop se recurge la compresiunea directă în fo carul hemoragic sau la
compresiunea la distanță, exercitate în amonte de locul sângerării (în cazul
hemoragiilor arteriale).

a) Compresiunea directă se poate realiza digital, direct în plagă, prin apăsarea
capătului vasului lezat sau prin aplicarea peste plaga a unui pansament compresiv,
fixat strâns, cu o fașă elastică.

b) Tamponarea constă în comprimarea succesivă a plăgii cu tampoane de tifon
sterile. Hemostaza prin tamponament este definitivă doar în hemoragiile capilare, în
mod obișnuit, este o metodă provizorie care permite reperarea vaselor lezionate și
aplicarea unor mijloace he mostatice definitive.
În plăgi profunde și în cavități hemoragice se folosește sacul Mickulicz.
Hemostaza prin pansament compresiv și tampon compresiv (sac Mickulicz) devine

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

71
2016 –
2017
definitivă după 24 -48 de ore. Aceste procedee se aplică de la început ca mijloace
definitive în hemoragii care nu beneficiază de un alt tip de hemostază (copită, onglon,
orbită, vagin, cavitate nazală).

c) Compresiunea la distanță se realizează prin apăsare digitală sau
compresiune circulară (garou). Apăsarea digitală la distanță este o metodă
provizorie la care se apelează de urgență în hemoragiile arteriale. Oprirea sângerării
se face prin comprimarea arterei pe planul osos învecinat proximal de leziune (artera
brahială – fața medială a humerusului; arteră femurală – fața medială a femurului –
triunghiul Scarpa; artera coccigiană – la baza cozii pe fețele laterale și ventrale ale
vertebrelor coccigiene).
Compresiunea circulară se obține prin aplicarea unui garou.

III. Hemostaza definitivă se realizează prin:
– forcipresură;
– ligatură vasculară;
– cauterizare;
– sutura plăgii;
– restaurarea vasculară.

Forcipresura, ligatura și cauterizarea se adresează doar vaselor a căror
întrerupere anatomică nu lasă teritorii ischemice care pot evolua spre necroză (Vexler
și Dănilă, 1984 ).
Precizarea locului de sângerare se face îndepărtând sângele acumulat prin
tamponare sau prin spălare -aspirație. Procedeul de spălare este util în cazul cu
sângerări abundente când doar plasarea aspirației în apropierea originii hemoragiei
permite ident ificarea leziunii. Când sângerarea este difuză se favorizează producerea

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

72
2016 –
2017
hemostazei spontane prin aplicarea pentru 5 -10 minute a unei compresiuni locale cu
un tampon, după care se revine prin forcipresură și/sau ligatură pentru stoparea
definitivă a sânger ării.

a) Forcipresura (pensarea) constă în strivirea pereților vasului cu ajutorul
penselor hemostatice (Pean, Kocher, Halstead, Mosquito, Faure,
Guzon). Leziunea endotelială astfel produsă permite formarea
trombusului hemostatic. Forcipresura singură asigu ră hemostaza
definitivă doar a vaselor de calibrul mic.

O variantă de forcipresură mediată este angiotripsia în care strivirea pereților
vasculari se face împreună cu țesuturile înconjurătoare (cordon testicular, pedicul
ovarian). Metoda se utilizează în castrarea masculilor și femelelor. Pentru strivire se
folosesc pense speciale (Burdizzo, Eschino -Eschini, Reimers, Hetzel etc.) și
ecrasoare (Chassaignac), realizându -se, practic, o exereză prin strivire lineară .

b) Ligatura vasculară. Vasele mari și mijlocii se ligaturează după
pensarea lor – fig. 2.35. Pensa hemostatică se aplică strict pe vasul care
sângerează, prinzând cât mai puțin țesut adiacent. Pentru hemostaza în
adâncimea plăgii se utilizează pense lungi, curbe. Vârful pensei
hemostatice treb uie să depășească puțin capătul vasului pentru a
permite agățarea ligaturii sub pensă, evitând deraparea.
Înlocuirea pensei hemostatice cu o ligatură constă în legarea capătului
vasului secționat. Ligatura se face cu fir resorbabil sau neresorbabil,
împlet it sau monofilament. Dacă vasul lezat este de calibru mare se va
utiliza material neresorbabil. Catgutul se folosește doar pentru ligatura
vaselor mici deoarece are dezavantajul gonflării prin hidratare ceea ce

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

73
2016 –
2017
slăbește nodul și permite reluarea hemoragiei . Grosimea firului de
ligatură se alege în raport de calibrul vasului secționat.
Prezentarea pensei pentru ligatură presupune ridicarea acesteia, gest care
permite trecerea firului în spatele ei. Menținerea firului de ligatură pe pediculul
vascular se asi gură prin ridicarea vârfului pensei hemostatice. Ligaturarea firului
trecut circular în jurul vasului se definitivează prin execuția a două noduri. Pensa
hemostatică se deschide după sau în timp ce se strânge primul nod deoarece o
eliberare târzie a vasul ui din pensă poate fi cauza secționării acestuia cu firul sau a
retracției vasului când eliberarea precede strângerea țesutului în primul nod.
Nodul trebuie să fie întotdeauna chirurgical, bine strâns și cu sprijin eficace.
Când se utilizează fire care al unecă (nailon, mersilen, mătase) se recomandă
stabilizarea ligaturii prin trei sau chiar patru noduri (Orsoni – 1976).
Secționarea capetelor firului de legătură se face la 1 mm de noduri. Capetele se
lasă mai lungi la catgut și la firul monofilament – 3-4 mm. Pentru vasele situate
superficial, subcutanat, nodul se orientează pe partea opusă pielii pentru a nu jena
afrontarea prin sutură a marginilor plăgii. Pentru vasele situate pe pereții plăgii în
profunzime nodul va fi orientat spre fundul plăgilor.
Ligatura vaselor pensate se face imediat pentru a realiza o expunere
corespunzătoare a câmpului operator și pentru a evita smulgerea lor în timpul
execuției altor manevre.
Pentru hemostaza în profunzime când prezentarea pensei hemostatice nu se
poate face d upă tehnica descrisă anterior se recurge la:
– tracționarea pensei în plan vertical pentru a forma un ―con de țesut‖ pe care se
coboară prima buclă a ligaturii și se menține până la strângere cu indexul, sau
– plasarea unei alte pense lângă pensa aplicat ă pe vas iar nodul făcut la
suprafață este menținut pe vas prin depărtarea celor două pense.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

74
2016 –
2017

Ligatura vaselor mari este recomandat să fie dublă , la distanță de 0,5 -2 cm un fir
de altul. Pentru a evita retracția vasului și deraparea ligaturii, unul din fire se trece
mediat prin țesutul perivascular sau transfixic (Igna și Bolte – 1997).

În cazul unor țesuturi friabile se preferă sutură -ligatură prin trecerea unui fir în
―U‖ în jurul vasului pensat. În hemoragiile provocate de necroza vasculară septică
ligatura vasculară se face la distanță și întotdeauna într -o porțiune sigur sănătoasă. În
mediul septic se va folosi material resorbabil deoarece, prin resorbția lui de către
țesuturi, nu va putea întreține infecția (Angelescu – 1985).

Ligatura vaselor co nținute în ligamentele și mezourile unor organe (splină,
stomac, intestin) presupune împărțirea acestora în pediculi (cu câte 2 -3 vase) care se
ligaturează (Igna și Bolte – 1997). Pentru pediculizare se pun în tensiune mezourile
și se identifică prin trans parență sau palpare vasele conținute. Străbaterea țesuturilor
în tensiune cu vârful unei pense hemostatice realizează disocierea necesară formării
pediculilor. Prin orificiul creat se înconjoară pediculul și se ligaturează un fir la o
extremitate a breșei și al doilea la cealaltă extremitate. Se secționează pediculul între
cele două ligaturi. Bonturile de țesut restant cuprinse în ligaturi nu trebuie să fie
voluminoase pentru a nu se produce necroza și/sau infecția lor. În chirurgie de
exereză ligatura dins pre organul extirpat poate fi înlocuită cu o pensă hemostatică.

O modalitate rapidă de efectuare a pediculizării și hemostazei o constituie
utilizarea aparatului LDS (Ligating Dividing Stapling) care efectuează concomitent
agrafarea (clipsuri metalice) ambelor capete ale vasului conținut în pedicul și
secționarea acestuia – (după Igna și Bolte – 1997).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

75
2016 –
2017

Mecanismul obliterării vasului ligaturat constă în modificarea tunicilor lui.
– Sub influența strângerii firului de ligatură tunica internă și media se rup,
răsfrângându -se în lumenul vasului.
– Tunica externă este mai rezistentă, ea asigurând suportul pe care se strânge
firul și conferă stabilitatea nodului.

c) Cauterizarea asigură hemostaza vaselor mici. Mecanismul hemostatic
constă în coagularea al buminelor care astupă vasul lezat. Cauterizarea
hemostatică se realizează prin agenți fizici (termocauterizare,
electrocauterizare) și prin substanțe chimice (nitrat de argint – creioane,
permanganat de potasiu – pulbere, pe rclorură de fier – soluție 4 %).

d) Sutura plăgii realizează hemostaza prin alipirea ușor compresivă a
pereților sângerânzi ai unei plăgi. Sutura se poate efectua în bloc , cu un
fir în ―U‖ sau ―X‖ trecute la distanță de plagă, sau în surjet plan cu plan.
Pentru hemostaza tranșelor sângerân de ale organelor parenchimatoase
se recurge la sutura în ―U‖ în bloc (capitonaj) iar atunci când este posibil
se suturează și capsula. Sutura în surjet endoversat este utilizată pentru
hemostaza plăgilor, organelor cavitare (uter, stomac, colon).

e) Restaurarea vasculară se realizează prin sutură, în cazul arterelor mari
sau a venelor importante.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

76
2016 –
2017
Controlul hemoragiei intraoperatorii

Controlul imediat:
– apăsare cu indexul sau comprimare între index și police;
– tamponare;
– tensionarea țesutului care conține vasul lezat prin ridicare pe deget sau
foarfece, pensă etc.;
– garou, pensă de baraj, clupă etc.;
– pensare.
Controlul definitiv:
– clarificarea câmpului operator prin spălare -aspirație;
– individualizarea element elor vasculare prin optimizarea expunerii și/sau
prelungirea disecției;
– ligatura vasculară, sutură -ligatură, restaurarea vasculară.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

77
2016 –
2017
ANALIZE DE LABORATOR PENTRU DEPISTAREA
COAGULOPATIILOR

În vederea depistărilor coagulopatiilor sau a hipercoagulabilității, se pot
efectua mai multe analize și teste pentru depistarea abaterilor de la coagularea
normală a sângelui.

• Numarul de celule plachetare (anucleate) sangvine
Numarul de plachete (st ructure subcelulare) este cuprins in mod normal intre
150 000 si 450 000 pe milimetrul cub de sange . Pe un frotiu de sange examinat
microscopic in imersie se pot observa 8 -15 plachete sangvine / camp microscopic –
valori considerate normale la caine .

• Timpul de coagulare în vitro
Se măsoară timpul de coagulare a unei picături de sânge depusă pe o
lamelă. Timpul de coagulare în vitro crește peste valoarea normală în coagulopatiile
hemoragice și scade sub pragul de 6 minute în hipercoagulabilitate.Valoa rea normală
este de 6-12 minute.

• Timpul de sangerare a mucoasei bucale
In mucoasa bucala se executa una sau doua incizii de 1mm profunzime. Se
măsoară timpul de sangerare. Valoarea normală la caine se situeaza sub 4 minute.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

78
2016 –
2017
• Timpul de protrombină
Timpul de protrombină ( timpul Quick ) măsoară timpul de coagulare
determinat de factorii de origine hepatică, dependenți de prezența vitaminei K . .
Timpul de protrombină se prelungește în hipovitaminoza K și în intoxicatiile cu
substanțe c umarinice. Timpul Quick se scurtează în hipervitaminoza K. Valoarea
normală a timpul Quick (timpul de protrombină) la caine este de 10-16 secunde.

• Timpul de trombină
Timpul de trombină, reprezintă o măsurătoare, prin care se stabilește durata
coag ulării sângelui în prezența trombinei (factorul II) o enzimă care produce
transformarea fibrinogenul în fibrin. Valoarea normal a timpului de trombina la caine
este de 12 secunde.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

79
2016 –
2017
CAUTERIZAREA

Cauterizarea22 este procedeul chirurgical care prin mijlocirea agenților fizici sau
chimici realizează distrugerea țesuturilor normale sau patologice. Principiul cauterizării
constă în coagularea proteinelor celulare.
Mijloacele fizice sunt reprezentate de căldură și e lectricitate. Substanțele chimice
(caustice) utilizate sunt acizi, baze sau săruri metalice ale unor acizi.

Cauterizarea prin căldură (termocauterizare) recurge la : dangale
(înroșite la flacără), termocautere (funcționează cu benzină), galvanocauter (cu
rezistență electrică) .
Indicații :
– excizia sau distrugerea unor tumori vegetante ale tegumentelor sau
mucoaselor ;
– cauterizarea unor plăgi produse prin mușcătură de șarpe;
– hemostaza definitivă a unor vase de calibru mic;
– revulsii (linii, punct e de foc) – metodă depășită.

22 – kauterion (gr): fier înroșit

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

80
2016 –
2017

Cauterizarea prin electricitate (electrocauterizarea) reprezintă tot o
tehnică de termocauterizare care se bazează pe folosirea curentului de înaltă
frecvență (bisturiu electric) în funcție de intensitatea și frecvența c ăruia se obține
coagularea sau secționarea țesuturilor.
Indicații:
– hemostaza vaselor mici;
– exereza unor formațiuni tumorale;
– incizia organelor cavitare cu conținut septic;
– incizia colecțiilor purulente.
Bisturiul electric este la ora actuală cel mai folosit mijloc de cauterizare din
chirurgie. Curentul de secțiune sau de coagulare se poate folosi alternativ în cursul
unei operații. Pentru hemostaza vaselor mici și a suprafețelor sângerânde se
utilizează c urent electric de 5 -7 A și 6 V și electrod activ (pozitiv) cu suprafață mare.
Secționarea țesuturilor se face cu un electrod subțire, sub formă de lamă, la parametrii
electrici de 7,5 A și 6 V.

Cauterizarea chimică recurge la:
– acizi: azotic, lactic, tr icloracetic, fenic;
– săruri ale metalelor : nitrat de argint, perclorura de fier, clorura de zinc (sol. 10 –
15%), sulfatul de cupru, permanganatul de potasiu;
– baze : hidroxid de sodiu.

Indicații:
– tratamentul unor tumori papilomatoase;
– ecornare (di strugerea mugurelui cornual);
– terapia ulcerelor localizate pe tegumente sau mucoasele aparente;

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

81
2016 –
2017
– distrugerea țesutului de granulație crescut exuberant într -o plagă sau pe
traiectul unei fistule;
– hemostaza unor suprafețe sângerânde.
Aplicarea subst anțelor caustice se pot face prin badijonare, injectare, (soluțiile),
fricționare (creioane, batoane), pomădare (unguente) sau pudrare (pulberi, cristale).
Pentru a evita extinderea cauterizării în vecinătate țesuturile din jur se ung cu
vaselină, uneori f iind recomandată și aplicarea unui pansament protector uscat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

82
2016 –
2017
CRIOCHIRURGIA

Crioterapia23 chirurgicală este o metodă terapeutică de distrugere controlată,
nesângeroasă, a unor țesuturi prin congelare (răcire sub punctul crioscopic).
Reducerea bruscă a temperaturii țesuturilor vii la valori de – 200C produce, prin
mecanisme cu acțiune directă (formare de cristale de gheață intra și/sau extracelular)
și indirectă (stază, tromboză și infractizare vasculară), distrugerea celulelor
compone nte (mazur – 1970). Controlul distrucției tisulare se asigură prin reglarea
vitezei de congelare -decongelare. Intensitatea efectelor crioterapiei este proporțională
cu temperatura agentului criogen, durata aplicării și tipul de țesut supus congelării. O
distrucție tisulară mare se asigură la o viteză ridicată de congelare în asociație cu o
decongelare lentă. În crioterapia chirurgicală, în mod normal, distrucția unei unei
porțiuni de țesut necesită unul sau două cicluri de congelare -decongelare (Holmberg –
1993).
Țesuturile reacționează diferențiat la congelare dependent de cantitatea de apă
continuă, de tipul de celule din structură și de vascularizație. O rezistență crescută la
criodistrucție prezintă țesauturile care conțin cantități reduse de apă (corne ea, oasele,
nervii periferici). În zonele cu irigație vasculară redusă (urechi, piele care acoperă
proeminențe osoase, pleoape etc.) crioterapia produce leziuni întinse, uneori greu
controlabile.
Leziunile de crionecroză cutanată induse prin congelare se vindecă normal
(inflamație, granulație, epitelizare) cicatricele fiind mult mai reduse decât cele obținute
după v indecarea arsurilor (Li – 1980).

23 – crioterapia (gr.): Kryos – frig, therapie – tratament

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

83
2016 –
2017
Agenți criogeni

Freonul este utilizat ca adjuvant în chirurgia cataractei (extracția cristalinului) și
mult mai rar ca agent de criodistrucție.
Clorura de etil (Kelenul) determină refrigerația țesuturilor pe care este aplicat
fără a induce efecte criodistructive. Se utilizează p entru obținerea unei anestezii
superficiale de contact și/sau pentru a realiza vasodilatația locală și ridigizarea
țesuturilor.
Zăpada carbonică se obține prin ejectarea atmoasferică și distensia bruscă a
bioxidului de carbon lichid (comprimat la 50 de at mosfere) – Vulcan și Mozaceni –
1988. Se utilizează sub formă de spray sau de butelii care alimentează diverse tipuri
de sonde criochirurgicale (incorect denumit criocautere24).
Temperatura obținută cu zăpada carbonică oscilează între – 800C și – 960C.
Datorită capacității reduse de răcire a zăpezii carbonice utilizarea ei în criochirurgie se
limitează la tratamentul leziunilor cutanate mici (cu diametrul sub 3 cm) – Holberg –
1993.
Azotul lichid este agentul criogen cel mai frecvent utilizat atât sub form ă de
spray cât și ca agent de răcire a sondelor chirurgicale. Capacitatea de răcire a
azotului lichid este de – 1900C.

Tehnica de lucru
Pregătirea câmpului operator necesită tunderea largă a regiunii ce va fi
supusă criochirurgiei. Antisepsia locală deș i nu este necesară este preferabil a fi
executată atunci când se recurge la tehnici de anestezie locală și/sau la montarea de
ace sonde de măsurare a temperaturii țesuturilor din vecinătatea câmpului operator.

24 – criocautere (gr): Kryos – frig, kauterion – a arde cu fierul înroșit

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

84
2016 –
2017
Anestezia constă în majoritatea cazurilor în neuroplegia sau
neuroleptanalgezia animalului. Analgezia locală prin infiltrații cu xilină cu adrenalină
sau lidocaină cu epinefrină facilitează prin vasoconstrucția indusă instalarea unei
congelări rapide cu decongelare lentă.
Biopsia țesutului ce urme ază a fi distrus printr -un procedeu criochirurgical este
utilă în tumori, pentru a preciza extincția proceselor neoplazice și implicit a limitelor
criodistrucției (Holmberg – 1993).
Aplicarea sondelor criochirurgicale cu vârful (capătul activ) pe suprafaț a
țesuturilor produce o congelare sub formă emisferică în profunzimea acestora.
Exercitarea unei presiuni de apăsare asupra țesuturilor cu capătul activ al sondei
criochirurgicale duce la creșterea în diametru și în adâncime a emisferei congelate.
Aproxima tiv 75% din țesutul inclus în emisfera congelată este distrus. Temperatura de
00C care apare la margineleemisferei congelate nu produce distrucția țesutului.
Controlul ariei congelate se face prin inspecție, palpație și măsurarea
intratisulară a temperatu rii (sonde termistor). Temperatura de – 200C înregistrată de o
sondă termistor indică distrugerea țesutului în care a fost implantată.

Indicații criochirurgiei sunt: tumori cutanate benigne sau maligne, cancere
ale cavității orale (epulisuri), adenoame și fistule perianale, cheloide cicatriciale,
cheloide spontane, tumori palpebrale, dermoiduri, distichiazis, epitelioame
bazocelulare mici (Bolte – 1988, Mateș – 1992, Holmberg – 1996).

Contraindicații: tumori osoase (risc de fracturare spontană), afecțiuni ale
marilor vase (risc de embolism), tumori cutanate (liza celulelor mastocitare eliberează
cantități mari de histamină și heparină inducând eritem local și de scuamări întinse).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

85
2016 –
2017

Complicații postchirurgicale

Edemul local consecința creșterii permeabilității vasculare în urma
vasodilatației induse de agenții criogeni. Tratamentul corect aplicat duce la
retrocedarea edemului în 48 de ore.
Hemoragia este de regulă neânsemnată, rar fiind necesară ligatura vaselor
sau sutura plăgii.
Necroza apărută consecutiv tratamentului criochirurgical se încadrează în
tiparul gangrenei uscate și nu necesită un tratament special.
Depigmentarea și chiar depilarea sunt consecințe ale distrugerii prin
congelare a melanocitelor și/sau foliculilor piloși.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

86
2016 –
2017

CHIRURGIA LASER

Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină .
Fasciculele laser au mai multe proprietăți care le diferențiază de lumi na incoerentă
produsă de exemplu de Soare sau de becul cu incandescență :
 monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de
undă ;
 direc ționalitate — proprietatea de a se propaga pe distanțe mari cu o
divergen ță foarte mică și, ca urmare, cap acitatea de a fi focalizate pe o arie foarte
mică;
 intensitate — unii laseri sunt suficient de puternici pentru a fi folosiți la
tăierea metalelor.
Primul laser funcțional a fost construit de Theodore Maiman în 1960 și avea ca
mediu activ un cristal sint etic de rubin pompat cu pulsuri de flash .

Utilizarea razei laser în medicina veterinară (light amplification by stimulated by
emission of radiation) se bazează pe efectele acesteia asupra țesuturilor animale
(Vulcan și Mozaceni – 1988):
– efectul termogen (de încălzire a țesuturilor) permite denaturarea, cauterizarea
și separarea diatermică a țesuturilor, util pentru utilizarea manoperelor de exereză,
diereză și hemostază;
– efectul electric (lasere cu impulsuri) determină modificări ale constantelor
fizice tisulare, mergând până la distrucții moleculare;
– efectul fotochimic (multifotonic) de absorbție preferențială a razei (unele
lungimi de undă) de unele componente celulare sau produse fotosensibilizabile (hema

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

87
2016 –
2017
toporfirina IV cu afinitate pentru celulele neoplazice) – induce modificări, mai ales,
asupra sistemelor enzimatice;
– efectul m ecanic de producere de unde mecanice și de ultrasunete apare în
cazul utilizării razei laser în cavități închise (ochi, vezică urinară etc.);
– efectul ne -liniar determină dublarea sau triplarea efectului multifotonic
(specific laserelor cu impulsuri foar te scurte).

Un aparat laser de uz chirurgical este format din cinci părți componente
principale:
 mediul specific,
 sursa de energie pentru excitarea mediului specific,
 cavitatea obtică rezonatoare (fotorezonatorul),
 căile de transmitere a razei laser (oglinzi sau fibre optice) și
 sistemul de focalizare optică a razei laser (capul de tăiere).

Energia eliberată din sursa de energie (electrică, chimică sau spot luminos)
excită mediul specific (bioxid de carbon, argon, heliu, neon, arseniura de galiu,
neodymium) care emite radiația laser. Fotorezonatorul amplificăși focalizează fluxul
laser care prin căile de transmitere ajung la capătul de tăiere. La aparatele cu spectru
laser invizibil capulde tăiere este dotat cu o lumină pilot (vizibilă) care permit e ținerea
și dirijare a precisă a fasciculului l aser.

Un aparat laser se caracterizeaz ă prin:
– lumina undei emise – 1 de la infraroșu la ultraviolet;
– energia sa (puterea) exprimată în Wați (W);
– densitatea puterii exercită asupra țesuturilor (W/cm2);
– energia eliberată pe suprafața de impact (jouli/cm2).
Efectele biologice ale radiațiilor laser sunt redate în tabelul 4.1.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

88
2016 –
2017
Lasere chirurgicale
Laserul cu dioxid de carbon (CO 2) – emite un fascicul invizibil în infraroșu. În
terapia chirurgicală este recomandat pentru incizii, excizii, cu fotovaporizare
(volatilizare) a țesuturilor infectae, displazice sau neoplazice cu localizare pe piele sau
mucoase, hemostază (îndeosebi în r egiunile cu rețele vasculare capilare bogate),
refacerea continuității (biosinteză) nervilor, vaselor, intestinului, canalului deferent,
oviductelor etc.(Crane – 1993, English – 1990, Payne – 1997).
Laserul Nd -YAG (Neopdymium depod – Yttium Aluminium Garn et) – emite un
fascicul în infraroșu, util în chirurgia oftalmologică (Nasisse – 1990).
Laserul cu Argon – emite un fascicul în domeniul albastru -verde și prezintă
indicații elective în chirurgia oftalmologică (Crane – 1993) și în cea dermatologică
(Vulc an și Mozaceni – 1988).
Laserul cu Heliu -Neon (He-Ne) – emite în spectru roșu și este utilizat pentru
efectele sale cicatrizante.
Laserul cu diode este utilizat mai ales în stomatologie pentru proceduri
chirurgicale minore (incizii, exereze). ale țesutur ilor moi. Lungimi de undă variază de
la 810 până la 1100 nm . Țesuturile moi nu sunt tăiate de fascicul ul laser propriu -zis,
tăierea realizându -se prin contactul cu un vârf de sticlă fierbinte carbonizat (încălz it de
fasciculul laser până la 500 ° – 900°C. Prin căldură se realizează vaporizarea
țesuturilor, hemostaza prin cauterizare și carbonizarea acestora . Laserul cu diode
atunci când este utilizat în chirurgia țesuturi lor moi po ate provoca arsuri ale țesutului
înconjurător.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

89
2016 –
2017

Tabelul 1
Efectele biologice ale radiaților laser (după Crane S., 1993)

Procesul Densitatea
puterii Efectul
Fotochemoliză < 1 W/cm2 Reacți biochimice mediate
de lumină.
Fotochemosinteză Activarea proceselor de
sinteză și cataliză.
Fotopiroliză 1 – 100
W/cm2 Cauterizări sub 1000C.
Fotopiroliză 100 – 1milion
W/cm2 Vaporizarea rapidă a apei
din celule și țesuturi. Explozii ale
celulelor.
Unde fotocaustice 1000 – 109
W/cm2 Efecte mecanice
Fotoexplozii > 108 W
pulsații Explozii celulare prin
supraîncălzirea apei intracelulare.
Fotoplasmoliză > 1010 W/cm2 Câmpuri electrice intense cu
acțiune intramoleculară

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

90
2016 –
2017

Tehnica de lucru

Pregătirea câmpului operator este clasică. Ca precauții: ochelari de protecție
pentru animal (lentile de sticlă obișnuite), înlăturarea suprafețelor strălucitoare și/sau
reflectorizante (instrumentar nichelat, cromat, câmpuri din folii de polietilenă) mai ales
în jurul câmpului operator dar și din sala de operații (Vulcan și Mozaceni – 1988).

Anestezia preferabilă este cea pe pivot narcotic stabil. Utilizarea narcozei
inhalatorii incumbă riscuri de incendii și explozie în cazul utilizării laserelor cu CO 2, iar
utilizarea unui alt tip de laser presupune folosirea de sonde de intubație din material
ceramic lasero -rezistent (tuburile din plastic sau cauciuc se topesc și există riscul
autoaprinderii).

Timpi operatori (Vulcan și Mozaceni – 1988).
– Reglarea capacității de emisie a densității puterii și a modului de emisie a
fascicolului (continuu sau în impulsuri) în funcție de efectul dorit a fi realizat și de tipul
de țesut pe care se lucrează (vascularizație, conținută de apă, hemoglobină, pigmenți,
conduc tibilitate termică). Utilizarea laserului în emisie prin impulsuri determină efecte
explozive asupra celulelor (fotopiroliză, fotoexplozii) .

– Focalizarea se reglează din capul de tăiere. Focalizarea undei laser pe o
suprafață mică (100 -150 mm) realizeaz ă tăierea țesuturilor iar pentru a obține
coagulări, cauterizări -carbonizări sau volatilizări (evaporizări) este necesară o
focalizare pe o suprafață mai mare de țesut.

– Deplasarea undei laser pe suprafața țesuturilor produce efectul de tăiere,
profunzi mea secțiunii fiind condiționată de viteza de deplasare a fasciculului laser și

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

91
2016 –
2017
de localizarea sa. Efectul hemostatic se obține prin defocalizarea și refocalizarea
spotului laser.

Măsuri de protecție a personalului sălii de operații (Crane – 1993):
– numărul de persoane din sala de operație va fi cel strict necesar,
– personalul sălii va purta ochelari de protecție;
– este interzisă țintirea cu lumina pilot în afara câmpului operator,
– durata fiecărei emisii laser va fi anunțată explicit (începutul și sfârșitul emisiei),
cu voce tare, pe toată durata acesteia fiind interzise pătrunderile în câmpul operator
ca și ori ce mișcare în sala de operație.

Avantajele chirurgiei laser sunt: precizia și finețea inciizilor, controlul perfect
al exerezelor și dis trucțiilor tisulare, modificarea minimă a țesuturilor aflate la marginile
inciziei, obținerea unui câmp operator fără sângerare ca și sterilizarea suprafeței plăgii
operatorii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

92
2016 –
2017

CURSUL 3.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

93
2016 –
2017

Cuprins

4. Tehnici chirurgicale de bază

2.1. Diereza
2.1.1. Puncția (centeza)
2.1.2 Incizia
2.1.3 Disecția chirurgicală
2.3. Explorarea, expunerea și exteriorizarea chirurgicală

2.3. Exereza
2.4. Hemostaza
2.5. Cauterizarea

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

94
2016 –
2017
Curs 3

Sintezele chirurgicale
Suturile
Materiale de sutură
Adezivii tisulari
Instrumentar pentru suturi
Clasificarea suturilor
Tehnica suturilor
Suturile tegumentare
Suturile musculare
Suturile tendoanelor
Suturile vas culare
Suturile nervilor
Suturile digestive
Suturile organelor parenchimatoase

Îngrijiri postoperatorii ale suturilor

Drenajul

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

95
2016 –
2017

SINTEZELE CHIRURGICA LE

Sunt manopere chirurgicale de reconstituire a integrități anatomice a țesuturilor
care au suferit discontinuități traumatice accidentale sau intenționate (operatorii).
Reconstituirea chirurgicală a țesuturilor lezate se poate fac e prin:
– sutură (rafie, cusătură);
– lipire (procedee adezive);
– agrafare (suturi mecanice);
– fixare mecanică.

Principiile reconstituirii chirurgicale
– Asepsia și antisepsie riguroasă a instrumentarului, a materialelor de refacere și a
țesuturilor.
– Reconstituirea planurilor anatomice se face din profunzime spre suprafață.
– Respectarea vascularizației și inervației zonei reconstituite.
– Punerea în contact (afrontarea) să se realizeze între țesuturi de același fel,
respectând cât mai fidel forma, topografia și funcționalitatea țesutului sau organului
reconstituit.
– Materialele utilizate pentru reconstituire trebuie să fie tolerate de către țesutur i și să
asigure rezistența refacerii până la realizarea vindecării, respectiv, până la obținerea
continuității și rezistenței biologice a țesuturilor.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

96
2016 –
2017
SUTURILE
(Rafiile, Cusăturile)

Sunt manopere chirurgicale de reconstituire cu ajutorul firelor ( materialelor de
sutură) a continuității țesuturilor sau a planurilor anatomice care au suferit
discontinuități prin actul operator intenționat sau prin diverse traumatisme accidentale.
Indicațiile și contraindicațiile suturilor
Suturile sunt parte integra ntă a oricărui act operator soldat cu diereza și/sau
exereza țesuturilor, fapt care permite includerea lor în categoria manoperelor
chirurgicale de bază.
Indicațiile majore sunt: – reunirea țesuturilor și planurilor anatomice incizate sau
secționate în sc op operator și a plăgilor accidentale după ce acestea au fost în
prealabil antiseptizate; și – închiderea plăgilor penetrante cu deschiderea cavităților
naturale (torace, abdomen), a plăgilor organelor cavitare (stomac, rumen, vezică
urinară etc.) și a plă gilor vaselor mari, care prezintă riscul hemoragiilor mortale sau a
celor care nu beneficiază de celelalte metode de hemostază.
Contraindicațiile se limitează numai la plăgile contuze (cu distrucții tisulare)
susceptibile infecțiilor anaerobe și la plăgil e puternic supurative.
Vor beneficia de sutură toate plăgile, indiferent de vechimea lor, cu condiția unui
drenaj eficient și a măsurilor de antisepsie locală și generală. O plagă suturată corect
are șansele unei cicatrizări și vindecări rapide și cu mai puține sechele funcționale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

97
2016 –
2017
MATERIALE DE SUTURĂ
Numărul mare de materiale de sutură care au fost propuse și întrebuințate
chirurgie denotă atât strădanea de a abține materiale corespunzătoare, cât și faptul că
încă nu există un material de sutură care să fie unanim acceptat (tabelul 2.1).
Materialul de sutură trebuie să asigure afrontarea țesuturilor separate operator și
menținerea lor în contact până la constituirea unei cicatrice rezistente. Calitățile
materialului de sutură ideal au fost stabilite cu multă exactitate fiind cunoscuți
principalii param etrii fizici, chimici și biologici (Boothe – 1993).
Proprietățile fizice ale materialului de sutură ideal sunt:
– rezistența la locul de aplicare până la consolidarea biologică a cicatricei;
– rezistența la tracțiune;
– grosimea identică pe toată lungi mea și structura uniformă fără a stânjeni
procesul de cicatrizare;
– finețe, suplețe (elasticitate), maleabilitate (să alunece ușor prin țesuturi fără a le
secționa);
– ușor manevrabile (atât uscate cât și umede), să prezinte siguranță și rezistență
la înnodare;
– să nu își modifice dimensiunile sau calitățile mecanice în contact cu mediile
lichide ale organismului;
– să prezinte posibilități de conservare și păstrare îndelungată;
– producere economică.
Proprietățile biologico -chimice:
– reacție tisu lară redusă sau absentă;
– să nu favorizeze apariția și/sau cantonarea infecției;

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

98
2016 –
2017
– să fie sterile și să își păstreze celelalte proprietăți după supunerea la manopere
de antiseptizare;
– să fie resorbabile, menținându -și rata de resorbție în toate țesut urile sau
umorile;
– perioada de resorbție sau de degradabilitate cunoscută anticipat și care să
demareze după ce vindecarea este completă;
– firele și produșii de metabolizare rezultați să nu prezinte acțiune toxică, alergică,
mutagenică și cancerigenă.
Un asemenea material de sutură ideal, cu aceste proprietăți, nu există. La
alegerea materialului de sutură chirurgul trebuie să țină cont de leziune și de
caracteristicile fizice și chimice ale materialului utilizat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

99
2016 –
2017
Tabelul 2 .1
TIPURI DE MATERIALE DE SUTURĂ
Denumi –
rea
generică
descripti –
vă Denumirea comercială Originea Tipul
materialu –
lui Rezistența
la întindere Securita
-tea la
înnodare Mane –
vrabi –
litatea Reacția
tisulară Durata și modul de
degradare Observații
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
MATERIALE RESORBABILE DE ORIGINE BIOLOGICĂ
1. Catgut
simplu – Tiger Gut (Davis -Geck)
– C. normal (Eticon)
– C. ralenti (Fandre)
– Rectigut (Peters)
– Brandy -Catgut -G
(Bruneau)
– C. chirurgical – (UMB)
– Hicon (HIcare Suture,
HLL Lifecare Ltd, India)
– Plain gut (Covidien,
USA) Laniere din
submucoasa
intestinală Resorbabil
din material
biologic Relativ
scăzută se
reduce
după 1
săptă -mână
la 1/3 Scade la
umezea –
lă Foarte
bună Crescută
uneori chiar
exagerată 6-12-16 zile, inițial se
produce o hidroliză
urmată de proteoliză și
fagocitoză Util în suturile seroaselor, de
regulă provoacă inflamație
fibroasă locală
2. Catgut
iodat – Tangut (Robert -Carriere –
Laderle)
– C. iodat chirurgical
(UMB) Laniere din
submucoasa
intestinală
tratată cu
săruri de iod Resorbabil
din material
biologic Relativ
scăzută Scade la
umezea –
lă Foarte
bună Crescută 15-20 de zile, inițial se
produce o hidroliză
urmată de proteoliză și
fagocitoză Util în anastomozele
intestinale după rezecții
tumorale, împiedi -că
reimplantare formațiunilor
neoplazice pe tranșa de
sutură
3. Catgutul
cromat -Brandy –Endogut
(Bruneau)
– C. chrome (Ethicon)
-C. cromat (UMB)
– Sorbal (Fandre)
-Chromgut (Robert –
Cariere -Laderle)
-Soft-catgut chrom
(Braun)
– Chromic gut și Mild
chromic gut (Covidien,
USA) Laniere din
submucoasa
intestinală
tratate cu
săruri ale
acidului
cromic Resorbabil
din material
biologic Relativ
scăzută Scade la
umezea –
lă Foarte
bună Crescută 15-25 zile până la 2 -3
luni, inițial se produce o
hidroli -ză urmată de
proteoliză și fagocitoză Se tinde să fie înlocuit cu
materiale sintetice
resorbabile

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

100
2016 –
2017
MATERIALE RESORBABILE SINTETICE
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
4. Acid
poliglicolic
(PGA) – Dexon -S (Davis Geck)
– Dexorit (Davis Geck)
– Ercedex (Robert –
Carriere -Laderle)
– Bicril (BioSinntex,
România)
-Surgicryl PGA (SMI AG
Belgia)
– Hincryl (HIcare Suture,
HLL Lifecare Ltd, India)
-Bicril și Bicril rapid
(BioSintex, România)
-WEGO -PGA
(Wegosuture, China)
– Surgisorb, Surgiquik
(Sutures Ltd, Marea
Britanie) Polimer al
acidul glicolic Material
sintetic
resorbabil Crescută Bună Bună Inițial
moderată
dar scade
în timpul
resorbirii Resorbit după 60 -90 de
zile prin hidroliză,
obținându -se
subproduse de
degradare (CO 2 și H 2O) Caracteristicile fizice pot fi
con-trolate, rata de absorbție,
reacția tisulară scăzută,
performanțe crescute în
țesuturile contaminate sau
infectate. Este net superior
catgutului.
– Dexon -Plus (Davis –
Geck) Polimer al
acidului
glicolic sulfatat Material
sintetic
resorbabil Crescută Foarte
bună Foarte
bună Inițial
moderată
dar scade
în timpul
resorbirii Resorbit după 60 -90 de
zile prin hidroliză,
obținându -se
subproduse de
degradare (CO 2 și H 2O) idem
5. Poliglac –
tin – 910 – Vicryl (Ethicon)
– Polisorb (U.S. surg.
Corp)
– Polysorb Covidien
USA)
-Surgicryl 910
Polyglactine (SMI AG
Belgia)
– Hinglact (HIcare
Suture, HLL Lifecare
Ltd, India)
-WEGO -PGLA
(Wegosuture, China)
– Velosorb
(Covidien,USA)
– Biosyn(Covidien,USA
– Surgilactin (Sutures
Ltd, Marea Britanie)
Copolimer de
acid glicolic și
acid lactic
sulfactat cu
stearat de
calciu
sau
poliester
sintetic de
glycolide –
60%,
dioxanone
14% si
trimethylene
carbonate
26% (Biosyn) Material
sintetic
resorbabil
Crescută Foarte
bună Bună Inițial
moderată
dar scade
în timpul
resorbirii Resorbit după 60 -90 de
zile prin hidroliză,
obținându -se
subproduse de
degradare (CO 2 și H 2O)

Unele produse (Vicryl
rapide, Velosorb) se
abso rb complet in 40 -50
de zile Caracteristicile fizice pot fi
controlate, rata de absorbție,
reacția tisulară scăzută,
performanțe crescute în
țesuturile contaminate sau
infectate. Este Indicat pentru
țesuturi moi. Nu este indicat
în oftalmologie

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

101
2016 –
2017
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
6. Polidioxa –
non – P.D.S. (Ethicon)
-Surgicryl PDS (SMI AG)
– Hidox (HIcare Suture,
HLL Lifecare Ltd, India)
– PDOx (BioSintex,
România)
– MONOx (BioSintex,
România)
-WEGO -Pdo
(Wegosuture, China)
– Monosorb (Sutures
Ltd, Marea Britanie) Polimer de
Polidioxanonă sintetic
resorbabil Foarte
crescută Bună Exce –
lentă Modestă
încă de la
început
devenind
aproape
nulă în
timpul
resorbției Își menține 58% din
rezistența la 4 săpt.
după implantare.
Resorbția se desă –
vârșește în aprox. 6 luni
prin degra dare hidrolitică Configurația monofilamentară
rezistența și absorbția de
aprox. 2 -3 ori mai mare decât
a Dexonului sunt avantaje
incontestabile
7. Poligle –
caprone 25 – Hynocril (HIcare
Suture, HLL Lifecare
Ltd, India)
-Surgicryl Monofast –
Polyglecaprone 25 (SMI
AG Belgia)
– Caprosyn (Covidien,
USA)
– Monocryl (Ethicon)
– Surgicaprone (Sutures
Ltd, Marea Britanie) Copolimer
compus din
75% glycolide
și 25% Є –
caprolactone sintetic
resorbabil,
mono –
filament Inițial foarte
ridicată Foarte
bună Foarte
bună Scăzută Pierde 75% din
rezistență la 14 zile și
100% la 21 de zile. Se
absorbr complet după 4
luni de la implantare Reacție tisulară minimă
8. Poliglico –
nat – Maxon Caprosyn
(Covidien, USA) Glicolid si
trimetilen
carbonat resorbabil,
mono –
filament Excelentă
comparabi –
lă cu PDS Excelen –
tă Exce –
lentă Modesta comparabilă cu PDS Reduce incidența infecțiilor
MATERIALE NERESORBABILE NATURALE
9. Mătase
naturală – Mătase (UMB,
Romania)
– Silikam (Bruneau)
-Deknatel (Fandre)
– White silk (Medicor)
– Seracap (R.C.L)
– Silk (Davis -Geck)
– Mersilik (Ethicon)
– Silky -Polydek (SSC)
– Supersilik (Robert –
Carriere -Landerle)
-Silk surgical
(Wegosuture, China)
– Sofsilk (Covidien, USA)
Fire împletite
sau țesute din
produsul de
secreție al
viermilor de
mătase

Unele produse
comerciale pot
fi acoperite cu
silicon Material
biologic
neresorba –
bil Moderată Bună Foarte
bună Moderată
sau
crescută Fragmentarea mecanică
și ruperea se produce
într-un an de zile Utilizarea contraindicată în
țesuturi contaminate și
infectate

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

102
2016 –
2017
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10. Ață
chirurgicală
din in – Linatrix (Bruneau)
– Linovax (Robert –
Carriere -Laderle) Fire vegetale
de in Material
biologic
neresorba –
bil Scăzută Bună Facilă Crescută În câteva luni pierde din
rezistența mecanică Nerecomandat ca material de
sutură în suturile digestive
11. Ață
chirurgicală
din bumbac – Coton (Bruneau; –
Davis -Geck)
– Ethicot (Ethicon) Fire vegetale
din bumbac Material
biologic
(vegetal)
neresorba –
bil Scăzută,
crește în
stare
umedă Bună cu
pericolul
tăierii
țesutu –
rilor Rea Crescută Fragmentare mecanică
în aprox. 1 an de zile Nerecomandat ca material de
sutură în suturile digestive
MATERIALE NERESORBABILE SINTETICE
DERIVATI POLIAMIDICI
12. Nailon

– Crinofil Monoderm
(Fandre)
– Flexocrin (Bruneau) –
– Cardiocrin (Rico)
– Sebvarrofonal (Robert –
Carriere -Laderle)
– Peterlon (Peters)
– Crin de nailon (UMB)
– Dermalon (Davis –
Geck)
-Ethilon (Ethicon)
– Ethicrin (Ethicon)
-Nylon surgical
(Wegosuture, China)
– Monosof, Dermalone,
(Covidien, USA) Filament
extras de
poliarnid Material
sintetic
monofil
neresorba –
bil Crescută Bună
înră-
utățindu –
se
propor –
țional cu
creșterea
grosimii Rigidi –
tate
mare Foarte
scăzută Nailonul pierd e foarte
puțin din puterea de
întindere, eliberând
radicali poliarnid cu
proprietăți biostabile și
de inhibare a infecției Atenție la înnodare
– Ethilon tresse (Ethicon)
– Ață chirurgicală (UMB)
– Hexanyl (Fandre)
– TI. CRON (Cyanamid)
– Nylvert (Braun)
– Hisil (HIcare Suture,
HLL Lifecare Ltd, India) Fir sintetic de
poliamid Material
sintetic
neresorba –
bil din
poliamid
țesut în
șiret Crescută Crescută Bună Bună spre
foarte bună De foarte lungă durată Atenție la înnodare
– Surgilon (Davis -Geck) Polimer
poliamidic sintetic
neresorba –
bil din
poliamid
împletit și
tratat cu
silicon
Crescută Bună Foarte
bună Foarte
scăzută De foarte lungă durată Este cu 40% mai rezistent
decât mătasea, reacție
tisulară redusă, se
manevrează foarte ușor

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

103
2016 –
2017
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

– Suprylon (Davis -Geck)
-Vetafil Braunamid
(Bruneau)
– Dafilon (Braun)
– Ethilon (Ethicon)
– Endolene (Ruhland) Polimer
poliamidic Material
sintetic
neresorba –
bil din
poliamid
inclus într -o
membrană
tubulară Crescută Bună Foarte
bună Dacă mem –
brana
tubula -ră se
sparge
reacția tisu –
lară crește
foarte mult De foarte lungă durată Neindicat pentru implantarea
permanentă în țesuturi.
Pierde din rezistență prin
autoclavare.
Surgisorb M (Sutures
Ltd, Marea Britanie) Caprolactonă
polimerizată Material
sintetic de
tip poliamid Superioară
fată de
nailon Bună Bună Intermedi –
ară Permanent Superior nailonului
Excelent pentru piele
DERIVATI POLIESTERICI
13. Poliester
– Ethicot (Ethicon)
– Darcon (Davis -Geck)
– Dacrylene (Fandre)
– Super Terylene
(Peters) Poliester
tereftalic
împletit Material
sintetic
neresorba –
bil Crescută Scazută Bună Scăzută Permanent Bun pentru suturi durabile
– Ethibond (Ethicon)
– Ethiflex (Ethicon)
– Flexidene (Braun)
– Ligalene (Bruneau) Polimer
tereftalic
sulfatat Material
sintetic
neresorba –
bil Foarte
crescută Bună Bună Scăzută Substanța folosită
pentru sulfatare se
fragmentează în timp
crescând reacția tisulară Reactie puternică în medii
contaminate
– Polidek (Medicor)
– Ecrylene (Ethicon)
– Cardiogal (Braun) Polimer
tereftalic
impregnat cu
teflon
polibutilat Material
sintetic
neresorba –
bil Foarte
crescută Relativ
bună Foarte
bună Scăzută De lungă durată Se manevrează mai ușor
decât poliesterul sulfatat
-Tyeron (Tycron ) Poliester
impregnat cu
silicon idem Foarte
crescută Bună Bună Scăzută De lungă durată Bun pentru implantări
prostetice
– Perlon (Medicor)
– Relon (UMB)
– Novafil (Covidien,
USA) Polimer de
rășină extras
sintetic Material
neresorba –
bil împletit Foarte
crescută Relativ
bună Bună Scăzută Permanent Material rezistent. durabil
14. Poli-
butester – Novafil (Covidien,
USA) Fibre de
polybutester
(tereftalat de
policlicol și
polibutilena) Material
neresorba –
bil Material cu
elasticitate
și
plasticitate
remarcabilă Foarte
bună Foarte
bună Scăzută Permanent Recomandat pentru suturile
peretelui abdominal,
caracteristici superioare
poliesterilor, polietilenei și
polipropilenei

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

104
2016 –
2017
POLIMERI POLIOLEFINICI
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
14. Polipro –
pilenă – Prolene (Davis -Geck)
– Hinsurg (HIcare
Suture, HLL Lifecare
Ltd, India)
WEGO -Polypropylene
(Wegosuture, China)
– Surgipro (Covidien,
USA) Hidrocarbură
de polidefin
polimerizat Material
neresorba –
bil monofil Foarte
crescută Bună Bună Extrem de
scăzută Permanent nereactiv Excelent pentru suturi foarte
fine

15. Poli –
etilenă – Dermalene (Fandre)
– Fithene (Medicor)
– Mersilene (Ethicon) Etilenă
polimerizată
liniar sintetic
neresorba –
bil Crescută Bună Bună Scăzută Pierde încet din capaci –
tatea de rezistență și din
puterea de înnodare Rezistent la contaminarea
bacteriană
MATERIALE METALICE
16. Agrafe
de oțel și
tantalium Hemoclip, Versaclip
LDS-15 LDS -15 WGIA,
TA Aliaj de oțel
inoxidabil și
tantalium Material
sintetic
neresorba –
bil Foarte
robustă Excelent
ă Foarte
bună Toleranță
crescută Permanent. Se pot
controla radiografic.
Material inoxidabil,
neutru electric, apirogen Utilizarea pentru hemostaza
rapidă pe pediculi vasculari
ca și în gastro –
enteroanastomoze
17. Fir de
argint – Argint monofil Material
sintetic
neresorba –
bil Crescută Bună Scăzut
ă Scăzută Permanent Puțin utilizate datorită
prețului de cost
18. Fir de
bronz – Bronz monofil Material
sintetic
neresorba –
bil Crescută Slabă Scăzut
ă Scăzută Permanent Foarte rar utilizat
19. Agrafe
de argint Agrafe Michel Aliaj de argint
alpaca Material
neresorba –
bil Crescută Bună Bună Scăzută Ridicabile după
cicatrizare Utilizate exclusiv la sutura
pielii

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

105
2016 –
2017
Evaluarea corectă a rezistenței țesuturilor și a ratei de recuperare după
traumatism reprezintă un prim criteriu de selecție a materialului de sutură. Un alt
parametru util selecției materialului de sutură optim, este reprezentat de rezistența
firului car e nu trebuie să fie mai mare decât a țesutului pentru care este folosit. O sutură
ideală trebuie să dețină o anumită consistență, caracteristică drastic limitată de cerințele
morfofuncționale ale țesutului suturat, condiție frecvent eludată de majoritatea
chirurgilor care motivează utilizarea unor fire supradimensionate de un plus de
rezistență. Utilizarea unor fire subțiri prezintă avantajul unui traumatism local minim atât
prin fir cât și prin noduri care sunt mult mai suple (tabelul 2 .2). Pe plan mondial , la ora
actuală, datorită diversității materialelor de sutură și a notării grosimii acestora s -a
acceptat ca unic sistem de clasificare, din punct de vedere al calibrului, sistemul metric
adoptat de Farmacopeea Europeană (tabelul 2 .3).
Caracteristicele biologice ale materialelor de sutură și ale țesuturilor trebuie
considerate ca o unitate reactivă neomogenă, toate tipurile de fire producând o reacție
tisulară ce durează minim 5 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

106
2016 –
2017

Tabelul 2 .2
Ghidul pentru selecția materialului de sutură

ȚESUTUL TIPUL
MATERIALULUI DE
SUTURĂ CALIBRUL FIRULUI
(clasificarea metrică -m EP)
Animale mari Animale mici
Cutanat neresorbabil mono sau
multifilament 3 –5 1,5 – 2
Subcutanat resorbabil mono sau
multifilament 2 –3,5 1,5 – 2
Fascial resorbabil mono sau
multifilament 3,5 – 5 2 – 3,5
Muscular resorbabil mono sau
multifilament 3 – 3,5 2 – 3,5
Tendinos neresorbabil
monofilament 5 – 6 2 – 3,5
Viscere resorbabil mono sau
multifilament 2 – 3,5 1 – 3
Vascular
(ligaturi) resorbabil multifilament 2 -3 1,5 – 3
Vascular
(suturi) neresorbabil
monofilament 0,7 – 1 0,7 – 1
Nervi neresorbabil
monofilament 0,5 – 1 0,7 – 1

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

107
2016 –
2017
Tabelul 2 .3
Corespondență între numerotația metrică și codificarea tradițională a principalelor fire de
sutură
(după Sevestre și Knecht C. D. și colab )

Clasificarea
nu-merică
decimală –
metric EP
(Farmacopeea
europeană) Diametrul
în mm Clasificarea
USP
(Farmacopeea
USA) Clasificarea conformă Farmacopeei române
Catgut In Mătase Nailon Dacron
0,01 0,001 – – – – – –
0,1 0,01 – – – – – –
0,2 0,02 -100 – – – – –
0,3 0,03 -90 – – – – –
0,4 0,04 -80 – – – – –
0,5 0,05 -70 – – – – –
0,7 0,07 -60 – – – – –
1 0,1 -50 00000 – 0000 000
0 000
0
1,5 0,15 -40 0000 000 000 000 000
2 0,2 -30 000 00 00 00 00
2,5 0,25 – – 0 – – –
3 0,3 -20 00 1 0 0 0
3,5 0,35 -10 – 2 0 bis – –
4 0,4 1 0 – 1 1 1
4,5 0,45 – – 3 – – –
5 0,5 2 1 4 – – 1
bis
6 0,6 3 și 4 2 5 2 2 2
7 0,7 5 3 6 3 3 3
8 0,8 6 4 – 4 4 4
9 0,9 – 5 – 5 5 –
10 1 – – – 6 – –

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

108
2016 –
2017

Materialele resorbabile

Materialele resorbabile (absorbabile) de sutură sunt metabolizate și asimilate de
organism în timpul și după realizarea cicatrizării plăgilor. Firele resorbabile sunt
confecționate fire de material biologic (de origine animală), fie de materiale sintetice
(acid poliglicolic sau polidioxanonă).

Materialele resorbabile biologice

Catgutul
Este materialul de sutură cel mai frecvent utilizat în suturile țesuturilor interne
(Angelescu – 1985)). Catgutul este preparat din submucoasa intestinului de oaie, mai
rar de bovine sau suine, în urma unui proces tehnologic destul de complicat (curățire,
degresare, laniere, uscare, întindere, împletire) – Stancu – 1969. Catgutul se sterilizează
prin tindalizare, livrându -se bobinat (0,5 – 1.5 m) și înfoliat în soluție ant iseptică și
conservantă de oxid de etilenă sau prin radiații gamma când se comercializează în
plicuri duble, vacuumate .
Grosimea (calibrul) firului de catgut este dependentă de numărul de laminare care
participă la împletire, numerotarea fiind diferită de la un sistem convețional de măsură la
altul (tabelul 2.6.3).
Pentru creșterea rezistenței și a timpului de resorbție firele de catgut se tratează
cu diverse săruri (de iod sau ale acidului cromic). Tratamentul cu săruri de crom nu
influențează grosimea f irului, modificând doar timpul de absorbție și intensitatea reacției
tisulare (Knecht și colab. – 1981, Lwanga – 1986). În funcție de gradul de cromare,
iodare sau taninare Farmacopeea Statele Unite ale Americii (U.S.P.) clasifică catgutul
chirurgical în p atru tipuri: tip A – plain (netratat), tip B (tratat superficial cu crom), tip C
(tratat mediu cu crom), tip D (tratat ―extra‖ cu crom) și tip E (tratat cu iod). Prin cromare
se reduce gradul de hidratare al catgutului, crescându -i rezistența la tracțiune și timpul
de remanență în țesuturi.
Resorbția catgutului de către țesuturi depinde de specie, organul suturat,
vascularizația țesutului respectiv, prezența infecției, grosimea firului, modul de tratare,
de sterilizare și modul de manevrare în timpul rafie i. Inițial, se constată absorbția de
apă, firul de catgut se umflă producând o slăbire a nodului și a suturilor, împiedicând
sau prelungind procesul de cicatrizare. După hidratarea firului urmează o reacție

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

109
2016 –
2017
tisulară în care macrofagele dezagregăși digeră c atgutul, absorbând resturile. Absorbția
catgutului, care este fapt albumină străină, poate provoca o sensibilizare a
organismului, iar la o nouă operație în care se va utiliza catgut pot să apară fenomene
de anafilaxie (Teubner – 1971). Reacțiile de tip an afilactic pot să stea și la baza apariției
aderențelor peritoneale sau a formelor de epiplonită postoperatorie.
Studiul reacțiilor histologice ale țesuturilor digestive suturate cu catgut relevă
apariția frecventă a reacțiilor inflamatorii însoțite de mic roabcese la locul de implantare
al firelor (Gupta și colab. – 1985, Igna – 1996). Reacția tisulară (inflamatorie) mai intensă
și de durată observată la rafiile cu catgut se datorează în principal structurii de
suprafață și metabolizării enzimatice. Procese le supurative determină o reacție
inflamatorie importantă în jurul firului de catgut și o scădere accentuată a rezistenței
datorată demarării cu 3 -7 zile mai devreme a fenomenului de resorbție. Firele groase de
catgut au o perioadă de resorbție mai lungă, chiar peste 120 zile. Procesul resorbtiv
demarează de la locurile în care suprafața netedă a firului a fost deteriorată, constatare
cu implicații deosebite în manipularea instrumentală a firului în timpul rafiei. Catgutul
simplu se resoarbe în 7 -16 zile d ar sunt și autori care afirmă că o resorbție completă
necesită 30 -120 de zile (Varma și colab. – 1981). Catgutul cromat se resoarbe în
totalitate în 60 -90 zile. Resorbția catgutului prezintă o variabilitate individuală marcntă,
timpul de dezagregare variin d de la 3 -1-4 zile la unii indivizi la peste șase luni la alții.

Firele de colagen
Sunt preparate din tendoane (cangur, ren, balenă, bovine, pisică, șobolan),
aponevroze sau piele și au fost recomandate pentru suturile tracrului digestiv încă din
anul 1 929. Dezavantajul prelucrării manuale a impus o perioadă de abandonare a
utilizării firelor de colagen în practica clinică, ele reintrând în actualitate după anul 1965
când s -a reușit prepararea ―colagenului reconstituit‖, totodată fiind demonstrată
superi oritatea acestuia față de firele de catgut (Ganivert și Bilweiss – 1978).
Firele de colagen din tendoane pot fi utilizate pentru suturi fie ca atare, fie sub
formă cromată. Dezavantajul acestui tip de fier constă în neuniformitatea calibrării,
modul prete nțios de conservare (temperaturi scăzute – 2 până la – 40 C, sau imersie în
soluții de cloramină 2%, penicilină) și pierderea treptată a calităților la păstrarea timp
îndelungat. Fâșiile de piele prezintă dezavantajul unei integrări tardive (peste două
săptămâni), dermul suferind un proces de metaplazie și hiperplazie cu formarea unui
țesut fibro -elastic de neoformație. De pe fâșiile de piele (nedezepidermizate), epidermul
dispare după aproximativ 3 -4 săptămâni iar glandele sebacee după aproximativ trei lun i,
locul lor fiind ocupat de celule macrofage provenite din țesutul de granulație.
Firele de colagen reconstituit prezintă calități superioare firelor de catgut, utilizarea
lor în rafii fiind motivată de: – omogenitatea histologică – spre deosebire de fir ele de
catgut care conțin și resturi de glande digestive, fibre musculare, lipoizi; – inducerea

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

110
2016 –
2017
unei reacții inflamatorii reduse și neinfluențarea negativă a procesul de cicatrizare; –
rezistența mare, de cca. patru ori față de catgut, calitatea datorată o rientării
pluridirecționale a fibrelor constituente; – proprietățile germicide; – generarea de reacții
imunitare minime sau chiar nule; – resorbția completă mai tardivă, la 15 -20 de zile iar
firele cromate la 60 de zile; – reacțiile aderențiale minime; – elasticitatea și
manevrabilitatea firului.
Dezavantajul firelor de colagen reconstituit sunt: rezistență scăzută la tracționare a
firelor de calibrul mic și, uneori, resorbție ―în vivo‖.
Plasele și foițele de colagen au fost exprimate pentru închiderea pl ăgilor operatorii
sau accidentale ale pereților abdomenului și ale organelor abdominale cavitare, fixarea
lor făcându -se în general cu substanțe adezive (compuși acrilați), metodologie care nu
a intrat însă în uzul curent. În prezent, colagenul sub formă d e fire este tot mai puțin
utilizat, dar datorită metodelor moderne de reconstituire nano -structurală a peliculelor
de colagen acestea sunt utilizate tot mai frecvent ca suport biologic de încarcare
celulară (frecvent cu celule stem mezenchimale) pentru aco perirea defectelor
structurale ale diverselor țesuturi (cartilagii, oase, vase, derm, etc) sau ca pelicule
hemostatice.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

111
2016 –
2017
Materiale resorbabile sintetice

Acidul poliglicolic (PGA)
Materialele de sutură poliglicolice se încadrează în categoria firelor resorbabile
sintetice. Firele de polimeri PGA sunt formațiuni filamentoase fine tratate cu extracte de
acid hidroxiacetic și comercializate sub denumirea de Dexon, Dexorit , Serafit , Ercedex
etc.
Grosimea materialului este determinată de numărul de filamente care participă la
împletire. Firele sunt prezentate în pungi de plastic sau staniol, în formă de jurubițe, cu
lungimea de 0,5 -1 m, montate uneori (grosimile mici) în ace atraumatice. Pungile și
materialul de sutură sunt sterilizate pri n radiații gamma.
Materialele din PGA sunt fine, manevrabile, înnodându -se ușor și sigur,
recomandându -se totuși formarea nodului din trei bucle (Hickman Walker – 1980).
Datorită confecționării polifilamentoase prin împletire firul este ușor abraziv având un
efect de fierăstruire asupra țesuturilor inflamate (Knecht și colab. – 1981).
Rezistența firelor PGA este de 1,5 -2 ori mai mare decât a catgutului cromat iar
elasticitatea este remarcabilă 15 -35%. Materialul se aseamănă ca structură cu mătasea
uscată și își menține forța tensilă atât în prezența lichidelor normale cât și a celor
infectate, nefiind hidrofob și nici gonflabil.
Resorbția firelor de PGA este regulată și se realizează în totalitate după 40 -50 zile
până la 80 de zile fără a provoca inflamaț ii sau reacții de granulom de corp străin (Igna
– 1996). Rezistența firelor este foarte bună pierderile avănd loc graduat spre sfârșitul
procesului de resorbție, astfel la 60 de zile firul de Dexon păstrează încă 20% din
rezistența inițială (Postelthwait – 1974). Resorbția firelor de PGA are loc printr -un
proces lent de hidroliză. Utilizat pentru rafiile gastrice firul PGA nu se modifică în
primele cinci zile, spre deosebire de catgut care expus sucului duodenal își pierde
rezistența în prima zi (Perey și W alter – 1975, Igna – 1996). Dintre toate tipurile de
materiale de sutură resorbabile PGA, se pare că, produsul comercial, Dexon -Plus are
parametri cei mai buni (Bolte și Igna – 1993).

Acidul poliglactic (poliglactic – 910 P. L.A.)
Poliglactinul 910 (PLA), comercializat și sub denumirea de Vicryl, este un polimer
sintetic resorbabil de glicolid și lactid în proporție de 9/1 (Lwanga – 1986).
Acidul poliglactic se prezintă sub formă monofilamentară (firele subțiri) sau sub
formă împle tită (firele groase), fiind vopsite în violet pentru a putea fi recunoscute mai
ușor. Aranjamentul spațial al lactidului reduce afinitatea firelor de Vicryl pentru apă și
încetinește pierderea rezistenței (Detrie – 1976).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

112
2016 –
2017
Analiza rezistenței mecanice a fi relor de Vicryl trebuie corelată cu rezistența
inițială, gradul pierderii rezistenței și gradul de consolidare a leziunii. Raportul între cei
trei parametrii este independent de calibrul firului fiind influențat doar de intensitatea
solicitărilor mecanice, de variiațile de temperatură și/sau pH (Craig și colab – 1973).
Firele de Poliglactin – 910 la ori ce interval de timp sau grosime prezintă o rezistență
mecanică superioară firelor PGA, catgutul și materialelor sintetice neresorbabile:
Poliamid, Prolene, mătase, Mersilen. Pierderea rezistenței este accentuată în mediu
alcalin și la temperaturi ridicate (Blomstedt și colab. – 1977).
În primele 21 de zile Vicrylul pierde liniar din rezistență (aprox. 20), mai evident la
suturile intestinale (aprox 80 -90% d atorită hidrolizei mai rapide). Raportul dintre
vindecarea leziunilor suturate și rezistența firelor este sinergic, asfel la 70 de zile
leziunile nu se mai recunosc iar resorbția completă a firului se încheie la cca. 90 de zile.
Resorbția Poliglactinului –90 (PLA) are loc prin hidroliză, în prima fază (21 zile) nefiind
evidențiată nici o participare enzimatică. Resorbția firului de Vicryl începe după 21 de
zile și se încheie după 70 de zile.
Vicrylul are calități foarte bune la înnodare, cu noduri sigure ș i fixe și o perfectă
manevrabilitate, rezultat al împletirii și acoperirii cu un amestec copolimer. Reacția
țesuturilor în urma suturii cu PLA -910 minimă și de scurtă durată, neremarcăndu –
sediferențe legate de specia animalului sau de prezența animalului s au de prezența
infecției la locul suturii.

Polidioxanonul (P.D.S.)
Polidioxanonul este un material sintetic resorbabil monofil, considerat, la ora
actuală, firul cel mai bun, care se apropie cel mai mult de cerințele materialului de
sutură ideal .
Firele de PDS răspund în mod optim la patru cerințe fundamentale (Diop și colab.
– 1993, Igna – 1996):
– pierderea înceată a rezistenței mecanice, asfel după 14 zile rezistența mecanică
păstrată este de 75%, 50%, după 28 de zile și de 14% după 56 de zile;
– produce distrucții tisulare minime fiind monofil, elastic, cu suprafață netedă și
penetrabilitate foarte bună;
– nu prezintă capilaritate și deci nici potențial de cantonare sau difuzie a infecției,
pretându -se pentru rafiile țesuturilor infectate;
– timp de resorbție îndelungat, peste 180 de zile.
Rezistența la tracțiune a PDS este mai mare decât a materialului monofil
neresorbabile ( nailon , polipropilenă) și de aproximativ două ori mai bună decât a
catgutului. Nodurile efectuate cu fire de polidioxanon (PDS) prezintă o rezistență bună
și o siguranță asemănătoare cu a firelor de catgut, fapt datorat suprafeței netede.
Manevrabilitatea firelor PDS este etichetată drept mediocră în comparație cu
materialele din PGA sau PLA – 910 (Albers și colab. – 1982).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

113
2016 –
2017
Resorbția are la bază metabolizarea hidrolitică care demarează târziu, după 75 de
zile și se încheie la 90 -120 de zile.
Polidioxanonul este bine tolerat de către țesuturi producând reacții minime,
histologic niciodată nu au fost remarcate macrofage, granul ocite sau celule gigant.

Poligliconatul
Poligliconatul este un material sintetic resorbabil monofil sintetizat din acid glicolic
și trimetilen carbonat. Este comercializat sub denumirea de Maxon. Proprietățile
mecanice sunt similare firelor de polidioxanon. Absorbția firelor de poligliconat are loc la
6-7 luni după implantarea în țesuturi când s unt dezintegrate de macrofage.

Poliglecaprona
Poligl ecaprona este un material sintetic resorbabil monofil care posedă calități
mecanice (rezistență la tensiune, elasticitate, manevrabilitate) ridicate, iar
postimplantare produce o reacție tisulară minimă. Firele de poliglecapronă își pierd în
totalitate rezistența mecanică după 21 de zile, resorbindu -se mai r apid decât firele de
PDS.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

114
2016 –
2017
MATERIALE NERESORBABILE

Materialele de sutură neresorbabile nu sunt descompuse în țesuturile în care au
fost implantate, menținându -și structura și încapsulându -se într -o masă de țesut fibros.
Dogma utilizării materialelor neresorbabile numai pentru rafiile amovibile a ieșit din
actualitate odată cu apariția firelor neresorbabile sintetice care nu sunt inerte și pot
rămâne timp nedefinit în țesuturi, reacția tisulară de delimitare fiind minimă.
Firele neresorbabile utilizate pentru cusături chirurgicale sunt confecționate fie din
material biologic (in, bumbac, m[tase), fie din materialul sintetic (poliester, polietilenă,
polipropilenă, nailon ) sau din metale.

Fire neresorbabile din material biologic

Mătase naturală
Firul de mătase naturală se prepară din produsul viermilor de mătase (Bombix
mori) prin răsucire sau țesere (în tresă sau șiret ) în grosimi diferite și se sterilizează
prin fierbere sau autoclavare. Pentru a crește rezistența și consiste nța firelor și pentru a
reduce capilaritatea acestea sunt tratate cu silicon sau ceară și cu iod sau albasrtu de
metilen pentru a le spori vizibilitatea. Conservarea se face în folii uscate deoarece în
lichid mătasea pierde considerabil din rezistența meca nică.
Firul de mătase prezintă o rezistență mare la tracțiune, este ușor de manipulat și
înnodat și relativ bine tolerat de către țesuturi. Dezavantajul major este dat de efectul de
capilaritate, cantonând și/sau perpetuând procesele infecțioase de pe lin ia de sutură
unde adesea dau naștere unor traecte persistente cu tendință de fistuluzare (Vlăduțiu și
colab. – 1962).

Mătasea era recomandată pentru rafiile muco -mucoase ale tubului digestiv , cu
poziționarea nodurilor în lumen având avantajul că nu favo rizează formarea pe capetele
firului a formațiunilor precalculare. Amplasarea perforată este însoțită întotdeauna de
eliminarea firelor în lumenul digestiv.
Degradarea firului de mătase are loc prin fragmentare mecanică care în mod
obișnuit survine în apr oximativ un an de zile. Pierderea rezistenței mecanice se cifrează
la aproximativ 30% în timp de 14 zile și 60% în timp de 30 de zile (Knecht și colab. –
1981).

Firul de in
Reprezintă o fibră vegetală transformată în material de sutură prin calibrare,
răsucire ușoară, apretare și impregnare. Se sterilizează prin autoclavare.
Firul de in este suplu, rezistent, ușor de manipulat, nederapant și prezintă un nod
stabil, caracteristici datorate structurii sale aderențiale. Chiar dacă clasificările actuale

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

115
2016 –
2017
includ firul de in în categoria materialelor neresorbabile, acesta este absorbit treptat, în
aproximativ doi ani, fiind înlocuit cu țesut fibros. După Temelcu Maria 1983 resorbția
firelor utilizate pentru rafiile rumenului sau intestinului are loc în 1 -3 luni, fenomen
datorat structurii celulozice a acestora.
Dezavantajele majore ale utilizării firului de in sunt: efectele iritative, capilaritatea și
riscul fistuluzării, care apare mai ales în cazul firelor amplasate perforant, favorizând
formarea unor ver itabile traecte comunicative între lumenul digestiv și cavitatea
peritoneală (Necula – 1973). Calitățile negative ale firelor de in se ameliorează
considerabil în urma tratării cu inovax (Simici – 1976). Deși este destul de bine tolerat,
în jurul firului, timp de 20 -30 zile după implantare, se menține un fenomen de congestie
intensă care favorizează apariția, cu regularitate, a unui proces aderențial.

Firul de bumbac
Este un produs vegetal rezultat în urma împletirii sub formă de fir a mai multor
fibre, fiind unul din cele mai fine materiale de sutură neresorbabile naturale.
Firul de bumbac este un material de sutură rezistent, nu se umflă în contact cu
lichidele tisulare, nodul este sigur dar prin strângere poate tăia țesuturile. Degradarea
firelor imol antate în țesuturi debutează, la aproximativ un an de zile, prin fragmentare
mecanică succedată de o fază resorbtivo -reacțională care la aproximativ doi ani de zile
se finalizează prin formarea granuloamelor de corp străin (Grigorescu – 1973).
Manevrabili tatea firelor de bumbac este mediocră atât datorită necesității umezirii
prealabile, cât și a faptului că se lipesc de mănușile chirurgicale (Knecht și colab. –
1981).
Țesuturile tolerează greu firele de bumbac, comparativ cu cele de in, suturile fiind
înconjurate de procese aderențiale masive constituite la scurt timp după amplasare.
Datorită caracteristicilor de capilaritate firele de bumbac favorizează cantonarea și
difuzarea infecției (efectul de micromeșă) ca și apariția fistulelor.

Setolina (Crinul de Florența)
Se prepară din glandle sericigiene ale viermilor de mătase, prin tratare cu diverse
substanțe. Se sterilizează prin fierbere sau autoclavare și pentru menținerea supleții se
conservă în alcool glicerinat. Firele de setolină sunt mai puțin bi ne calibrate, nu se umflă
prin imbibiție, sunt rezistente și nederapante. Sunt bine tolerate și de către țesuturi cu
toate că prezintă un accentuat potențial de dren capilar. Firul de setolină nu poate fi
utilizat pentru rafiile tubului digestiv deoarece, datorită lipsei de plasticitate, este tăios,
puțin maleabil și înțeapă organele din vecinătate (Caba – 1971).

Firele de păr din coama sau coada cabalinelor
Sunt materiale de sutură rezistente, bine suportate de către țesuturi și nu se umflă
în contact cu lichidele. Prezintă unele inconveniente legate de rigiditatea crescută,
alunecarea ușoară, nesiguranța nodurilor și rigurozitatea sterilizării (două fierberi la
100o și conservare în alcool 70 vol.).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

116
2016 –
2017

Firele ordinare de lână
Sunt comparabile din punct d e vedere al rezistenței și maniabilității cu firele de
bumbac. Dezavantajul major al acestei categorii de materiale este reprezentat de de
capilaritatea accentuată și de reacția tisulară care este mult mai intensă comparativ cu
ori care din materialele de sutură.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

117
2016 –
2017
Fire neresorbabile din material sintetic

Firele neresorbabile din material sintetic sunt uniforme, rezistente și bine tolerate
de către țesuturi, calități care au care au determinat o acceptare și utilizare crescăndă și
în chirurgia veterinară. La ora actuală se utilizează produși de sinteză din trei categorii
de derivați: poliamidă, poliesteri și poliolefine.

Derivați poliamidici

Nailonul
Este un fir sintetic (polimer poliamidic – Knecht 1981) care poate fi preparat dub
formă de fier unic (monofil) sau multifil (polifil) obținut prin răsucire, împletire sau țesere .
Nailon ul monofil (crinul de nailon ) este rezistent la tensionare, cu suprafață netedă,
calibru uniform, relativ inerent neabsorbabil. Este un fir necapilar, nehigroscopic și
relativ rezistent la acțiunea enzimelor și sucurilor digestive. Coeficientul de degradare
se cifrează la aproximativ 15% / an. Degradarea are loc printr -un proces foarte lent de
hidroliză.
Dezavantajele principale sunt date de nesiguranța nodurilor (coeficient de frecare
redus), caracterul derapant și rupere la locurile de fixare. Pentru a realiza un nod stabil
sunt necesare 3-4 bucle. Nailon ul monofil este puțin flexibil, înnodându -se mult mai
greu, nodurile rezultate sunt dure iar capetele firelor produc iritația țesuturilor din
vecinătate.
Utilizat pentru rafiile gastro -intestinale nailon ul monofil se elimină mai repede și
produce un proces congestiv asemănător ca intensitate cu cel indus de firul de mătase.
Firul de nailon prezintă, prin radicalul poliamid conținut, un efect bacteriostatic local
(Crane – 1983).
Nailon ul polifil este un fir țesut în șiret și tratat pentru reducerea capilarității.
Datorită supleței, rezistenței, și sterilizării eficiente este frecvent utilizat. Firul este flexibil
ușor de manevrat și produce un nod relativ stabil, riscul derapării și desfacerii nodurilor
fiind mai redus decât la nailon ul mon ofil. Vindecarea plăgilor suturate cu fir de nailon
monofil evoluează mai rapid și mai regulat decât cele suturate cu mătase deși au fost
constatate frecvent reacții (Igna – 1996).
Pentru rafiile gastro -intestinale sunt, în general, de preferat firele de nailon cu
structură omogenă în fața firelor împletite care datorită structurii fibrilare favorizează
cantonarea infecției în spațiile interfibrilare precum și difuzarea prin capilaritate a
secrețiilor septice (efect de micromeșă). Enterorafiile executate c u nailon produc o

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

118
2016 –
2017
cicatrice fibroasă, puțin rezistentă, iar capetele firelor, ca și la mătase, constituie locul
de predilecție pentru formarea enteroliților. Reacții tisulare minime au fost observate în
cazul utilizării firelor de nailon împletit tratat cu silicon – Surgilon (Hackett – 1989).

Caprolactona (poli -glicoli -co-caprolactona – PGCL)
Caprolactona este un material sintetic (poiamidic), resorbabil, poli fil cu o rezistență
superioară firelor de nailon.

Derivați poli esterici

Firele de poliester (esterii tereftalici)
Sunt materiale de polimerizare sintetică, rezultate în urma împletirii (Dacron
Ethicot) sau a țeserii (Relon) și ulterior al tratării cu silicon (Tyemon, Ticron), telefon
(Tevdek, Polydek), nailon ( Terylene) sau a sulfatării (Ethibon d, Ligalene). Materialele
poliesterice prezintă o rezistență mecanică remarcabilă, o capilaritate redusă și o
reactivitate tisulară minimă (Crane – 1983). Utilizate pentru suturile gastro -intestinale
favorizează vindecarea leziunilor (Houlton și Brearly – 1985). Defectul acestui tip de fire
este prezentat de elasticitatea accentuată, reprezentând riscul alunecării și desfacerii
nodurilor, impediment ce poate fi evitat prin utilizarea constantă a nodului dublu pătrat și
a buclei a treia de siguranță. Este po sibil ca după o durată mai lungă de timp firele de
poliester să fie complet resorbite (Hickman și Walker – 1981).

Firele de poli butester
Polibutesterul este un material de sutură obținut din combinarea tereftalatului de
de poliglicol cu cel de polibutile nă, având caracteristici asemănătoare atât firelor
poliesterice, cât și firelor de polipropilenă (caracteristici bune de rezistență și
manevrabilitate la înnodare).

Derivați poli olefinici

Firele de polietilenă și polipropilenă
Sunt fire monofilamentoase rezultate în urma polimerizării liniare a hidrocarburilor.
Firele prezintă o rezistență ridicată, capilaritate asemănătoare nailon ului, sunt relativ
inerente și ușor de manevrat, necesitând însă o înnodare cu minim trei bucle (Cr owe –
1978). Firele de propilenă prezintă o securitate remarcabilă la înnodare și rezistența

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

119
2016 –
2017
nodului, spre deosebire de cele de polietilenă care au, din acest punct de vedere, un
comportament asemănător nailonului. Reacția țesuturilor în care au fost impla ntate fire
de polietilenă sau de polipropilenă este minimă.

Materialele metalice

Se prepară din oțel inoxidabil, nichel, bronz, aluminiu, tantal, vitalium, vanadiu,
cupru cositorit, argint sau magneziu, sub formă de fire sau de agrafe.

O largă răspândire în practica chirurgicală au câștigat în ultimele decenii clipsurile
(agrafele) metalice amplasate cu ajutorul diverselor modele de pense mecanice
(Archibald și Catcoot – 1984, Fain și colab. – 1975, Goligher și colab. 1979, Ravitch și
Steichen – 1973). În prezent majoritatea dispozitivelor de agrafare sunt de unică
folosință
Agrafele utilizate la ora actuală sunt confecționate din oțel inoxidabil sau din titan
fiind apirogene, electrostatice, sterilizabile prin fierbere, necorozive, nu se descompun
în mediile organismului și nu provoacă reacții de respingere sau de înglobare (Pothier –
1979).
Agrafele din oțel inoxidabil nu provoacă reacții fibroase locale sau în vecinătate,
ele nemodificând nici pH -ul țesuturilor în care au fost implanta te. Clipsurile sunt
nedeformabile, rezistente, necesând pentru deschidere o forță de peste 35 kg/cm2, și
produc un traumatism local manifestat prin edem mult mai redus decât cel produs de
firele clasice de sutură. Caracterul needemațiant este imprimat de f orma clipsurilor care
este a literei ―B‖ în cazul aparentelor GIA, EEA, și TA (utilizate pentru rafiile digestive),
producând o minimă strangulare a țesuturilor, respectiv sub forma literei ―U‖ la aparatul
LDS unde este necesară ligatura fermă și sub forma cifrei ―8‖ în cazul aparatului FSM
pentru a conferi rezistența (Ravitch și colab. – 1975, Sacks – 1964) – vezi și
instrumentarul pentru suturi . În ultimul timp au apărut agrafele resorbabile confecționate
din acid poliglicolic.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

120
2016 –
2017

FIRELE GHIMPATE

Firele ghimpate au fost recent introduse în medicina umanӑ, în special în
domeniile Chirurgiei estetice și plastice, dovedindu -se promițӑtoare din multe puncte de
vedere.
În Martie 2009, FDA a aprobat utilizarea produsului V -LocTM 180 barbed suture al
firmei CovidienTM, în domeniul chirurgiei veterinare
Avantajul major al acestor fire este eliminarea necesitӑții efectuӑrii nodurilor de
suturӑ, aspect asigurat de distribuția uniformӑ a ghimpilor care asigurӑ ancorarea în
țesuturile în care sunt implantate. Aceastӑ trӑsӑturӑ nu duce doar la o scurtare a
timpului necesar efectuӑrii ligaturilor și a suturilor , ci și la o manipulare mai facilӑ în
situații în care efectuarea nodurilor este dificilӑ, chiar imposibilӑ, pretându -se, astfel, și
pentru efectuarea acestor manopere în cadrul procedurilor chirurgicale efectuate
laparoscopic.
Tipurile de fire ghimpate, disponibile la ora actuală, sunt:
 Neresorbabile –polipropilenӑ, polibutester, nylon;
 Resorbabile – polidioxanonӑ (PDO), acid poligl icolic, glicolid și trimetilen –
carbonat.
Produsele comerciale sunt :
 V-LocTM Wound Closure Device, Covidien -Medtronic, StratafixTM Knotless
Tissue Control Device, Ethicon,
 QuillTM Bidirectional barbed suture, Surgical Specialties Corporation.
existând mai multe variante ale acestor produse, în funcție de materialul din care
sunt confecționate, precum și variantele unidirecționale, respectiv bidirecționale ale
orientării ghimpilor .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

121
2016 –
2017
Modul de realizare a suturii
Sutura începe prin trecerea firului cu ac sertizat prin ambele margini ale plӑgii, la
unul din capetele acesteia, dupӑ care, acesta se introduce prin bucla prefabricatӑ de la
celӑlalt capӑt al firului, realizându -se, astfel, ancorarea inițialӑ. În continuare, se
efectueazӑ un surjet simplu, sutur ӑ terminându -se prin introducerea și ieșirea, în
direcție verticalӑ, perpendicularӑ pe plagӑ, firul fiind secționat tangențial cu pielea.
Firul odatӑ introdus în țesuturi asigurӑ și o tensiune uniform distribuitӑ în plagӑ,
prin intermediul ghimpilor care s e auto -ancoreazӑ în țesuturi datoritӑ avansӑrii firului
prin acestea, eliminând astfel prezența unui asistent care sӑ asigure acestӑ tensiune.
Un mare dezavantaj al acestui tip de fire este faptul cӑ necesitӑ mai multӑ atenție
în momentul implantӑrii și traversӑrii prin țesuturi, în comparație cu firele convenționale,
întrucât nealinierile și implantӑrile greșite nu pot fi corectate prin retragerea firului

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

122
2016 –
2017
ADEZIVII TISULARI

Descoperirea în anul 1949 a proprietăților adezive ale derivaților cyanonoacrilați a
deschis posipilități largi de utilizare în domeniul chirurgiei, ca înlocuitor a materialelor
clasice de sutură.
Acțiunea adezivă a substanțelor cyanoacrylate se bazează p e polimerizarea
anionică care necesită pentru inducere un inhibitor al acidității și un factor termic
reprezentat de apă sau alcool. Reacția de polimerizare este rapidă și exotermică. În
condițiile refacerii integrității țesuturilor cu materiale adezive cy anoacrylate inducerea
polimerizării este asigurată de lichidele organismului care au un pH suficent de alcalin
(Healey și colab. – 1965).
Aplicarea monomerilor cyanoacrylici pe seroasa intestinală provoacă o reacție
locală severă caracterizată printr -un edem masiv (Pechereau – 1979). Gilbert și colab. –
1954, descoperă descompunerea polimerilor cyanoacrylici în mediul apos printr -o
reacție de hidroliză rezultând un compus al formaldehidei. Absorbția derivaților
cyanoacrylici se realizează la locul aplicări i (biodegradare), calea de eliminare fiind cea
renală, asfel la 107 zile nu se mai constată decât o cantitate foarte mică.
La ora actuală din derivații cyanoacrylici sunt utilizați pe scară largă monomerul
Metil 2 Cyanoacrylat (M 2CA). Cyanoacrylatul (IBC -Butyl, Dermabond, Coapt, Histoacryl –
produse ale firmelor Ethicon și Braun) și Trifluoroizopropil cynoacrylat (MBR 4197).
Produsele comerciale sunt lichide transparente sau colorate (Histoacrylul este
albastru), autosterilizabile, vâscoase care degajă la p olimerizare în apă o căldură de
10,15+0,2 kcal. Polimerizarea are loc în 10 -60 secunde după aplicarea pe țesuturi (Ellet
– 1978). M 2CA prezintă un grad înalt de histotoxicitate, un potențial inflamator
remarcabil și cel puțin la șobolan un efect oncogen ce rt. Monomerii IBC și MBR 4197 sunt
superiori produsului M 2 CA, neexistând semnalări în legătură cu toxicitatea sau
potențialul lor oncogen.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

123
2016 –
2017
Aplicarea adezivilor cyanoacrylici necesită instrumentar confecționat din Teflon sau
din material plastic siliconat, în ultimul timp apărând produse de tip spray.
Experimentările materialelor adezive în anastomozele tubului digestiv la câine au
relevat o rată a mortalității postoperatorii, datorită dezunirilor anastomotice, de peste
30%, aderențe masive îndeosebi omentale și o stare inflamatorie locală care persistă
până la opt săptămâni (O’Neill – 1968). Rezultate mai bune au fost obținute în cazul
lipirii termino -terminale exoversate, cu sacrificarea mucoasei, decât cu tehnica
endoversată. Dintre modalitățile tehnice de anastomozare adezivă este preferabilă
execuția latero -laterală față de cea termino -terminală. Încercările de utilizare a
adezivilor în anastomozele prin telescopare (invaginația) au relevat o importantă
economie de timp (aproximativ 40%) și o rată mai scăzută a insucceselor (circa 20%)
(Linn și colab. – 1966). Țesuturile digestive traumatizate, traiectele fistuloase pot
beneficia de o î nchidere etanșă prin aplicarea adezivilor cyanocrylați după o prealabilă
apoziție seroasă la seroasă. În acest domeniu adezivii tisulari mai sunt utilizați la
etanșeizarea suturilor laxe sau cu fire distanțate.
Adezivi cyanoacrylici au cunoscut o vogă deo sebită în lumea chirurgicală între anii
1963 -1974. Sinteza unor produși noi cu eficiență și tolerabilitate crescută nu s -a realizat
însă până în prezent, iar sfera indicațiilor utilizării materialelor cyanoacrylici s -a restrâns
la acolările cutanate.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

124
2016 –
2017
INSTRUMENTAR PENTRU SUTURI

Pentru efectuarea suturilor sunt necesare ace și instrumente de manevrare a
acestora. Acele sunt confecționate din oțel inoxidabil, clasificându -se după modul de
manipulare în ace cu mâner și ace manevrabile cu port -acul.

Acele chirurgicale cu mâner
Deși există o multitudinea de tipuri de ace cu mâner (Reverdin, Bergeret,
Deschamp, Doyen, Gerlach, Cooper, Halster, Mottaz, Emmet, Moij, Baufre, Pozzi etc.) –
utilitatea lor practică este mult diminuată atât datorată calibrul ui lor, a vârfului tăietor cât
mai ales a faptului că pentru realizarea suturii trebuie să treacă de de două ori prin
același țesut, producând un traumatism exagerat.
Acul model Reverdin este alcătuit dintr -un mâner ce se continuă cu o tijă subțire
(acul propriu -zis) și care se termină cu vârful unui ac rotund sau turtit. Pe partea laterală
stângă a tijei se află un șanț pe care culisează o altă tijă lamelară manevrată cu ajutorul
unui bu ton montat pe fața superioară, la unirea acului cu mânerul și care deschide și
închide un orificiu (urechea acului) situat la 3 -4 cm de vârf. Acele au forme, grosimi,
lungimi și curburi diferite în raport cu țesuturile pentru care se utilizează.
Acum mode l Bergeret este asemănător acului Reverdin cu deosebirea că este
mult mai subțire, rotund și cu vârful curb (3/8 -4/8 dintr -un cerc).
Acele cu bobină de fir (mosor) de tip Bruchet, Metois sau Singer au fost utilizate
pentru suturi în fire separate, prezent ând același dezavantaj al traumatizării
suplimentare, pentru amplasarea unui singur fir fiind necesară o dublă traversare (dute –
vino) a planurilor anatomice.

Acele chirurgicale manevrabile cu port -acul
Pentru efectuarea suturilor se întrebuințează ace d e diferite forme, cu secțiune
rotundă și mai rar triunghiulară. Cerințele chirurgicale actuale reclamă ace cu vârful
foarte bine ascuțit, (pentru a pătrunde cu ușurință prin țesuturi fără a le rupe), trecerea
de la vârf către corp să fie lină și să ofere l a mijlocul curburii o priză solidă pentru portac
necesară conducerii cu siguranță. Acele chirurgicale pot fi clasificate după mai multe
criterii care, de regulă, servesc la alegerea acului potrivit pentru țesutul și tipul de sutură
care urmează a fi realiz ate
După forma lor , acele se clasifică în drepte, semicurbe și curbe, cu secțiunea
vârfului triunghiulară sau rotundă .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

125
2016 –
2017
După modelul de încărcare a firului de sutură acele manevrabile cu port -acul se
clasifică în:
– ace cu urechi fixe de formă rotundă, ov ală (modele Haghedorn, Kirby, Pater -son)
triunghiulară (modelele Doyen, Kalt, Payr);
– ace cu ureche simplă cu resort
– ace cu ureche dublă cu resort (incorect cunoscute sub denumirea de Haghedorn)
în care firul se încarcă prin presare între capetele libere ale urechii care se alătură în
forma literei ―V‖;
– ace atraumatice sau ―sertizate‖ care au firul de sutură montat în continuarea
corpului și de aceeași grosime cu el fără a prezenta nici un relief la unirea lor.

a) Acele drepte, asemănătoare celor de croitorie se folosesc mai ales pentru
suturile digestive, îndeosebi cele cu vârful rotund. Există șapte dimensiuni
cupri nse între 20 și 65 mm lungime. Acele drepte se utilizează că
precădere pentru suturile efectuate pe tubul digestiv exteriorizat și, mai
ales, a surjetului, executat mult mai rapid cu un asfel de ac.
b) Acele semicurbe (ace sanie) se prezintă sub două tipo -dimensiuni, între
20 și 40 mm, cu secțiunea vârfului triunghiulară sau plată și de regulă cu
urechi cu resort.

c) Acele curbe se prezintă sub opt dimensiuni între 12 și 50 mm, mai multe
grade de curbură, în funcție de corespondența față de un segment de cerc
și pot fi cu secțiunea vârfului triunghiulară, plată sau rotundă. Acele curbe
sunt mai ușor de manevrat în profunzime și pot prinde succesiv toate
planurile anatomice ale tranșei de sutură, oricare ar fi direcția lor. În
chirurgia digestivă este preferabil ă folosirea acelor cu secțiune rotundă,
mai puțin traumatizante, în locul celor cu secțiune triunghiulară, care, deși
au o capacitate de penetrație tisulară superioară (mușchi, piele), prezintă
inconvenientul de a fi tăietoare datorită marginilor ascuțite.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

126
2016 –
2017
CRITERII ȘI SIMBOLURI UTILIZATE PENTRU SELECTAREA ACELOR DE SUTURĂ MANEVRABILE CU PORTACUL
VÂRFUL
TIPUL VÂRFULUI SIMBOLUL

1. conic


2. bont


3. conic tăietor

4. piramidă triunghiulară

5. piramidă triunghiulară inversată

6. spatulă

FORMA CORPULUI ACULUI

1/4 din cerc

3/8 din cerc

1/2 din cerc

5/8 din cerc

drept

CAPATUL ACULUI (URECHEA)
Ureche fixă

Ureche cu arc

Ureche cu arc dublu

cu fir fixat în montură

cu fir sertizat

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

127
2016 –
2017

d) Acele atraumatice reprezintă un important pas înainte de tehnica suturii
chirurgicale, în general, și a chirurgiei digestive, în special. Datorită
egalității dintre diametrul acului și firul montat în continuitate (prin
sertizare), se asigură o penetrație ușoară a acestuia și o colmatare
perfectă a canalului tisular rămas după trecerea acului, diminuând prin
aceasta posibilitatea unei hemoragii sau secreți nedorite. Examenul
microscopic pune net în evidență diferența dintre ruptura oricărui țesut
traversat, de bu cla unui fir trecut cu un ac cu ureche și aspectul neted și
regulat al canalului plăgii creat în urma trecerii acului atraumatic.

Un ac atraumatic de bună calitate prezintă, de la vârf către corp, o zonă de trecere
care se îngroașă treptat, în zona de mi jloc devenind plat ceea ce favorizează priza cu
portacul, evitându -se rotirile sau devierile de la direcția de penetrație imprimări inițial.
Acul de sutură se alege în funcție de grosimea, consistența și localizarea țesutului
care urmează să fie suturat. Mărimea trebuie aleasă în așa fel încât porțiunea de la
vârful acului până la priza port -acului să fie suficient de lungă, ca să iasă din țesut și să
poată fi reapucată cu ușurință. În profunzime – spații strâmte – se poate utiliza un ac
scurt, cu o curbă semicirculară, care poate fi manevrat pe loc, prin mișcări de rotație.
Grosimea acului și a materialului de sutură determină mărimea orificiului produs la
trecerea prin țesuturi. Dacă peretele digestiv este subțire și orificiul produs prin sutură
mare, ed emul inflamator care se formează nu este suficient ca să etanșeizeze spațiul
dintre fir și marginea orificiului, loc prin care se vor observa scurgeri digestive chiar și
după intervalul de timp de șase ore considerat ca necesar pentru realizarea colmatării
fibrinoase.

Pensele port -ac
Pensele port -ac sunt instrumente sunt instrumente cu ajutorul cărora se
manevrează acele în trecerea lor prin țesuturi. Există la ora actuală o mare diversitate
de tipuri care au lungimea și forme diferite, fiind adaptate lucrului în suprafață sau în
profu nzime precum și în anumite zone topografice.
Pensa port -ac model Mathieu – prezintă brațe articulare, încurbate la bază și
prevăzute la caoetele proximale, cu un sistem excentric de fixare, format din trei dinți pe
un braț și un dinte pe celălalt. Prin st rângerea lor, brațele se fixează cu primii doi dinți,
iar strângerea peste cel de -al treilea dinte desface brațele automat cu ajutorul unui arc
în formă de ―S‖ fixat între brațe. Pensa port -ac Mathieu este modelul cel mai utilizat în
Europa fiind comod și ergonomic. Modele asemănătoare cu port -acul Mathieu sunt sunt
pensele port -ac de tip Roser sau Langhebeck, la care manevra de deschidere necesită

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

128
2016 –
2017
detașarea manuală a plăcuței cremaliere dintre brațe sau tipul Ermold al cărui vârf
prezintă un lăcaș special pentru prinderea acului.

Pensa port -ac model Hegar – are forma unei pense hemostatice lungi cu brațele
mai groase și firul mai scurt, ceea ce îi conferă soliditate. Porțiunea care prinde acul
poate fi dreaptă (tipul Mayo -Hegar) sau curbă (tipurile Finoc hietto, Metznbaum),
permițând sutura în regiuni mai puțin bine expuse. Închiderea port -acului se face ca și la
pensele hemostatice. Modelul Hegar este similar cu tipul de pensă port -ac Doyen
utilizată în Franța.

Pensa port -ac model Olson -Hegar – sau mode lul Gillies reprezintă o combinație
între brațele unei pense hemostatice confecționate sub formă de lame de foarfece și
care terminal se lățesc, servind pentru prinderea acului.

Pensa port ac model Wertheim – este asemănătoare pensei Hegar, cu deosebirea
că are brațele mai groase, în forma literei ―S‖ sau curbe, oferind posibilitatea efectuării
rafiilor în zone mai puțin expuse vederii.

Pensele port -ac se aleg în funcție de profunzimea la care urmează a fi efectuată
sutura și de mărimea acului utilizat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

129
2016 –
2017

INSTRUMENTAR PENTRU SUTURA MECANICĂ

Reactualizată în ultimele două decenii sutura mecanică beneficiază la ora actuală
de o gamă largă de aparate grupate în trei mari categorii:
– Clipsuri metalice (Versa -clip, Hemoclip, Michel) . Instrumentar de rutină (pensa
de aplicare asemănătoare penselor portac -ac) pentru aplicarea de agrafe în forma
literei ‖U‖ utilizat pentru hemostaza vasculată selectivă și suturi cutanate sau
instrumente automatizate (care conțin și pot aplica succesiv ma i multe clipsuri)

– Instrumentar de sutură cu agrafe (Auto – Suture) grupate în trei mari tipuri: F.S.M.,
T.A., L.D.S.
– Instrumentar ―suturematic‖ de tip GIA, EEA și Endo (pentru intervenții
endoscopice ) utilizat pentru anastomoze digestive, care reali zează concomitent
aplicarea agrafelor pe ambele tranșe și secționarea țesuturilor între cele două rânduri
de sutură.
Aparatele ―auto -suture‖ și ―suturematic‖ presupune funcționarea în doi timpi:
comprimarea țesuturilor atât cât să ajungă în poziția ideală pentru sutură, urmată de
aplicarea agrafelor. Instrumentele sunt asfel concepute încât să evite triturarea
devitalizarea țesuturilor, permițând dozarea compresei asupra acestora, iar suturile
obținute sunt neischemiante. După modificările aduse, agrafele (având inițial forma
literei ―U‖) capătă forma literei ―B‖ formă care permite trecerea vaselor nutritive.
F.S.M. (fascia -skin manual) – permite sutura aponevrezelor și a tegumentelor.

Instrumentele T.A. (Thoraco -Abdominal) – sunt formate în principal di n două
brațe în formă de ―L‖ care alunecă unul pe celălalt. Una din ramurile orizontale conține
cartușul cu agrafe, iar cealaltă reprezintă suprafața pe care se realizează îndoirea
agrafelor. Prin apăsarea mânerului are loc introducerea agrafelor, apoi înd oirea lor. Se
aplică două rânduri de agrafe în zig –zag care asfel asigură etanșeitatea suturii.
Cartușele cu agrafe pot avea lungimea de 30,de 55 sau de 90 mm. Înălțimea agrafelor
folosite este de 3,8 sau de 4,5 mm. Aceste instrumente sunt utilizate mai a les pentru
închiderea bonturilor, partea situată distal de linia de sutură putând fi îndepărtată cu
ajutorul unui bisturiu. Se folosește pentru închiderea breșelor după utilizarea aparatului
GIA sau pentru realizarea anastomozelor termino -terminale.
L.D.S. (ligating and dividing stapler) – (vezi și cap. 2.4.), se prezintă sub forma
unui pistolet la a cărei capăt se atașează dispozitivele port -agrafe alcătuite din două
croșete cu șină care servesc pentru glisarea și îndoirea agrafelor și care sunt separate

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

130
2016 –
2017
de o lamă cupantă. Există două tipuri de dispozitive cartuș potr -agrafe: 15 – care
utilizează agrafe în forma literei ―U‖ confecționate din fir latde 0,35 -0,64 mmcu o
lungime de 5,79 mm folosite pentru țesuturile normale și dispozitivul 15 W cu agrafe ―U‖
cu lungimea de 8 mm destinate țesuturilor groase. Instrumentul aplică monoplan două
agrafe, secționând țesutul dintre ele. Poate fi utilizat pentru: scheletizarea stomacului,
realizarea hemostazei pe vasele mezenterice în reacțiile intestinale și pentru
hemostazăîn ovarectomie .

G.I.A. (Gastro Intestinal Anastomosis) – se compune din două subansamble,
unul care conține cartușul cu agrafe, celălalt suprafața de îndoire. Aparatul unește două
lumene efectuând concomitet sutura posterioară și anterioară și realizează simultan, cu
ajutorul unei lame tăioase aflate în construc ția sa, secțiunea între cele două suturi.
Seturile de capse pot avea lungimea de 50 sau de 99 mm. Aparatul poate servi la
executarea unor anastomoze gastriointestinale când pentru introducerea celor două
subansamble se practică câte o breșă în stomac, resp ectiv în intestin, breșe ce pot fi
ulterior închise cu aparatul T.A. Instrumentul este util în realizarea anastomozelor
latero -laterale și în procedeele chirurgicale de ―bypass‖.

E.E.A. ( End to End Anastomosis) – este un instrument ci lindric care se
aseamănă cu un simoindoscop, fiind alcătuit dintr -o tijă lungă, având la vârf un
dispozitiv ce conține cartușul cu agrafe, un cuțit circular și o piesă glisantă pe tijă care
poate fi îndepărtată sau apropiată de cartuș sau cuțit. La celălal t capăt există un sistem
de manipulare și declanșare. Aparatul este destinat anastomozelor intestinale termino –
terminale, fiind introdus intraluminal. În vederea realizării anastomozelor este necesară
efectuarea unei suturi în bursă pe ambele capete intest inale. Printr -o breșă aparatul
este introdus în lumen până când vârful capătului conic depășește sutura în bursa
amplasată distal. Piesa glisantă se plasează în segmentul proximal înaintea închiderii
acestuia în bursă. Se strâng cele două suturi în bursă, se apropie vârful conic de piesa
glisantă până la gradul compresiune dorit și se declanșează aparatul care introduce
două rânduri circulare de agrafe iar cuțitul secționează țesutul situat înăuntrul suturii. Se
formează asfel o anastomoză endoversată bipla n. Instrumentul poate fi utilizat pentru
intestine cu un diametru al lumenului de maxim 31 mm.

Endo (pentru intervenții endoscopice) . Această categorie include un
instrumentar de tip ―suturematic‖ utilizat pentru hemostază și anastomoze digestive
realizate endoscopic. Se realizează concomitent aplicarea agrafelor pe ambele tranșe
tisulare și secționarea țesuturilor între cele două rânduri de sutură.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

131
2016 –
2017

CLASIFICAREA SUTURILOR

Suturile se clasifică după următoarele criterii:
a – după momentul aplicării în raport cu producerea plăgii: primare , când se aplică în
primele ore și secundare când se aplică mai târziu;
b – după întindere: complete, când se închide în totalitate plaga și incomplete , când se
lasă spații pentru drenaj;
c – după planurile suturate: monoetajate (simple) – bietajate – și treitajate
d – după numărul de planuri încorporate în sutură: plan cu plan și în bloc ;
e – după profunzimea planului suturat: superficiale și profunde ;
f – după scopul urmărit: de afrontare (de închidere) și de susținere sau de rezistență ,
când se prind în sutură planuri mai îndepărtate;
g – după tehnica utilizării firelor: suturi cu fire în puncte separate și suturi în fir continuu
(surjet)
h – după organul sau țesutul sutura t: cutanate, musculare, intestinale etc. Sutura are și
denumirea de ―rafie‖, sufix care se adaugă la baza cuvântului care denumește organul
suturat (ex: enterorafie, histerorafie etc.);
i – după modelul în care se realizează coaptarea tranșelor: afrontant e (apoziționate)
margine la margine , endoversate (inversate) cu marginile răsfrânte spre interior ,
exoversate (eversate) cu marginile răsfrânte spre exterior – vezi și tabelele 2.4 – 2.6).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

132
2016 –
2017

Tabelul 2 .4
SUTURI AFRONTATE
TIPUL SUTURII CARACTERISTICI
GENERALE UTILIZARE
Puncte separate simple asigură afrontare bună, precisă, ușor de
aplicat, strângerea excesivă poate duce la
la răzbuzare piele, țesut conjunctiv subcutanat,
vase, nervi, fascii, tub digestiv
Gambe sutură simplă în puncte separate
modificată, asigură o etanșeitate superioară
suturii simple în puncte separate, previne
eversarea anastomoze intestinale

Puncte de sutură în X Închidere mai bună decât la sutura în
puncte separate, rezistentă la tensiune,
previne eversarea piele în special în amputările de
degete, coadă și hernii

Surjet simplu execuție rapidă, economică, apoziționare
bună, pretabilă la plăgi sub tensiune
redusă, strângerea excesivă poate
determina ischemie locală piele, țesut conjunctiv subcutanat,
fascii, vase, tub digestiv
Surjet întretăiat similar cu surjetul s implu, rezistentă, sigură,
hemostatică piele, diafragmă, penis, uter, organe
parechimatoase
Punct de sutură tip Lecene,
―8‖, Moser închiderea a două planuri anatomice cu
același fir, rezistență piele, țesut conjunctiv subcutanat,
pleoape
Sutura în ―U‖ (amplasat
orizontal sau vertical) sutură de rezistență piele, fascii, aponevroze, mușchi
Sutura lanț atunci când firele de sutură sunt mai subțiri
decât necesarul sau tensiune exagerată piele, mușchi, fascii în zone aflate
sub tensiune, organe
parenchim atoase
Puncte de sutură strivitoare
(crusching) varianta punctului simplu cu strivirea
mucoasei, musculoasei și seroasei prin
strângerea firelor tub digestiv
Schmieden, Bell suturi penetrante sau doar a stratului mucos tub digestuv

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

133
2016 –
2017

Tabelul 2.5
SUTURI ENDOVERSATE
TIPUL
SUTURII CARACTERISTICI GENERALE UTILIZARE
Lembert sutură neperforantă în puncte separate sau
în surjet viscere cavitare, sutura
fasciilor, hernii
Halsted variantă a suturii Lembert în fire separate
amplasate în ―U‖ pentru planul al doilea de
sutură al viscerelor cavitare

Cushing surjet neperforant, penetrează doar până în
submucoasă și endoversează tranșele de
sutură mai puțin decât Lembert viscere cavitare (anastomoze)
Connel surjet perforant similar cu sutura Cushing (anastomoze) viscere cavitare

Parker -Kerr surjet Cushing peste pensă, util în cazul
închiderii de bonturi când este necesar și a l
doilea plan de sutură bonturi intestinale,
anastomoză termino –
terminală aseptică
în bursă o variantă circulară a suturii Lembert endoversarea bonturilor,
fixarea tuburilor de dren,
închiderea orificilor de
puncție, cura prolapsului
rectal
Tip ―U‖ O’
Connel rezistentă, capacitate hemostatică, chiar
ischemiantă tub digestiv
Jobert perforantă cu trecerea firului de două ori
prin fiecare margine tub digestiv
Fruchaud sutura în puncte separate cu un singur fir
amplasat penetrant se obține o sutură
endove rsată biplan tub digestiv
Blair-Donatti sutură în puncte separate, penetrantă,
foarte rezistentă tub digestiv
Hertzog sutură în puncte separate, endoversare
minimă a tranșelor de sutură tub digestiv
Gely sutură în puncte separate, bună coaptare a
marginilor plăgii, dezavantaj încrețirea
tranșei de sutură
tub digestiv
în ―L‖ tip
Roman sutură în puncte separate, realizează
egalizează marginilor plăgii
tub digestiv
Plahotin –
Sadowski sero-musculoasă, foarte etanș tub digestiv

Bledinger sutură de etanșeizare, peritonizare, utilă ca
ultim plan de sutură în rafiile multietajate tub digestiv

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

134
2016 –
2017

Tabelul 2.6
SUTURI EXOVERSATE

TIPUL SUTURII CARACTERISTICI GENERALE UTILIZARE
―U‖vertical oferă o rezistență crescută piele, țesut conjunctiv
subcutanat, fascii

―U‖ orizontal eversarea e dependentă de tensiunea
aplicată suturii și de gradul de penetrare
în țesuturi piele, țesut conjunctiv
subcutanat, fascii
fir de rezistență, cu
burdoneți rezistentă piele, țesut conjunctiv
subcutanat, fascii,
combinare cu sutura de
afrontare în zonele de
solicitare maximă
Gillies – (aproape –
departe, departe –
aproape) vertical, asigură tensionarea necesară
pentru apropierea marginilor plăgii fără a
fi necesară compresiunea acestora în
timpul execuției piele, țesut conjunctiv
subcutanat, fasci i, hernii
De întărire pe
burdonet central
(fașă de tifon) străbate piele, țesutul conjunctiv
subcutanat, fascia eversându -le, cu nodul
deasupra unui burdonet, închide efectiv
spațiile moarte combină sutura de
afrontare a pielii și a
planurilor subcutana te
Continuă
orizontalăîn zig -zag afrontare cu eversare în funcție de
tensiune, asigură o cicatrizare rapidă piele, țesut conjunctiv
subcutanat, fascii
Jourdan fire separate amplasate extramucos,
nepenetrant tub digestiv

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

135
2016 –
2017
TEHNICA SUTURILOR

Tehnica suturii chirurgicale cuprinde mai mulți timpi în funcție de materialul folosit
(fire, agrafe, substanțe adezive).
În executarea suturilor cu fire se disting trei timpi operatori:
1. trecerea (implantarea) firului prin planurile de sutură;
2. afrontare a marginilor plăgi;
3. înnodarea firelor.

1. Implantarea firului de sutură
– Utilizarea acului cu ureche cu arc dublu .
Încărcarea firului în ac se realizează de către a jutorul care instrumentează . Acesta
fixează acul cu porțiunea sa plată (la mijlocul său) î n brațele port -acului spre vârful
acestuia. Se prinde port -acul și firul de sutură într -o mână, în așa fel încât capătul lung
al firului să nu atârne și cu cealaltă mână se aprinde între index și police celălalt capăt
al firului și sprijinindu -l pe vârful port-acului îl apasă perpendicular fixându -l în lamele
urechii acului. Capătul scurt al firului nu trebuie să depășească câțiva centimetri pentru
a nu se înnoda în timpul manipulării.
– Utilizarea acului atraumatic nu necesită încărcarea firului în urechi le acului, firul
fiind atașat din fabricație acului.
Manevrarea portacului
După ce portacul a fost încărcat sau cu un ac și fir de sutură ajutorul îl înmânează
chirurgului cu brațele lungi spre mâna acestuia. Când firul este lung ajutorul ține de
capătul liber al acestuia pentru a evita agățarea de alte instrumente ieșirea din câ mpul
operator și contaminarea.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

136
2016 –
2017
Chirurgul imobilizează planul de sutură (piele, mușchi, vas, intestin) cu o pensă
chirurgicală după care împinge acul să pătrundă perpendicular prin toată grosimea
stratului respectiv , evidențiindu -l bine pe partea opusă. Pe ntru extragere se va elibera
acul din port -ac se fixeaxă vârful acului cu pensa și se prinde apoi cu port -acul, evitând
prizele pe zona ascuțită a acului și implicit deteriorarea lui. Se repetă manevra pe
celălalt versant al plăgii pătrunzând de la interio r spre exterior. După scoaterea acului
din țesut, capătul lung al firului se prinde cu pensa, continuând tracțiunea ușoară a
firului până când ajunge la o dimensiune care să permită înnodarea .
Manevra de scoatere a acului va fi executată din încheietura mâinii, respectând
curba acului (pentru a nu leza țesuturile traversate) . Distanța de la marginea plăgii până
la locul de implantare a firului variază în funcție de țesut și de tipul de sutură.
– Utilizarea acului Reverdin. Se trece acul Reverdin prin țesu t cu urechea
închisă. Se deschide urechea acului iar ajutorul cu o pensă anatomică introduce capătul
liber al firului în urechea acului fie direct, fie printr -o alunecare ușoară de la vârf spre
bază. Operatorul închide urechea acului și îl retrage din țesu t în timp ce ajutorul
menține celălalt capăt al firului. Se recomandă utilizarea acului Reverdin pentru sutura
plăgilor la care ambele margini ale plăgii pot fi transfixiate cu acul într -o singură
mișcare.
– Utilizarea acului Mooij. Acul Mooij se introduce prin împingere, după ce în
prealabil marginile plăgii au fost imobilizate cu pensa sau cu degetele de către un
ajutor. Firul se încarcă în vârful acului printr -o buclă la unele din capetele firului. În
timpul retragerii acului acu lui firul este menținut într -o tensiune ușoară de către ajutor.
Prin retragerea acului firul este implantat în țesuturi.
2. Afrontarea plăgii se realizează concomitent cu strângerea și înnodarea firului,
atunci când aceste sa implantat corect și atunci câ nd plaga nu se află sub tensiune, sau
prin apropierea buzelor plăgii cu ajutorul unei pense hemostatice sau cu ajutorul

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

137
2016 –
2017
degetelor. Pentru a ușura afrontarea se tensionează longitudinal buzele plăgii fie cu
două pense, fie cu două fire, manoperă care ușurea ză și implantarea corectă a firelor.
3. Înnodarea firului este operațiunea cea mai importantă, de care depinde în
bună parte rezistența suturii. În practică s -au impus mai multe tipuri de noduri – fig. De
mai jos – după cum urmează:
– nodul simplu (nodul bunicii) este nerecomandat ;
– nodul dublu pătrat este frecvent utilizat ;
– nodul “cheie ‖ este recomand at doar pentru ligaturi vasculare și pentru sutura
plăgilor care nu sunt tensionate, deoarece se poate desface ;
– nodul “chirurgical” este utilizat pentru afrontarea plăgilor cu buzele îndepărtate și
sub tensiune și atunci când se folosesc fire a căror înnodare este mai puțin sigură .

Nodul simplu Nodul patrat Nodul cheie Nodul chirurgical

– Tipuri de noduri
Indiferent de tipul nodului, acestea trebuie să fie constituit din cel puțin trei bucle
după cum urmează: prima de afrontare, a doua de fixare și a treia de siguranță. În cazul
suturilor cutanate, mai a celor plasate în regiunile în care animalul se poate l inge sau
scărpina, se recomandă a se efectua noduri cu 4 -5 bucle. În cazul suturilor intestinale,
vezicale și în general al țesuturilor ușor iritabile se vor evita nodurile cu mai mult de trei
bucle, deoarece acestea pot constituit spine iritative ce condu c la reacții de corp străin.
Înnodarea se poate realiza manual sau instrumental .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

138
2016 –
2017
Strângerea nodurilor se face până la limita afrontării corecte, fără a se ajunge la
strivirea țesuturilor, exprimată în primele zile prin durere și tulburări circulatorii lo cale,
care se complică apoi cu necroză și supurație.

Tăierea capetelor firului după înnodare se face cu foarfecele la cca 1 mm de nod în
cazul suturilor plasate în interiorul țesuturilor și la cca 3 -4 mm de nod la suturile
tegumentare. La animalele de rentă lungimea capetelor firelor înnodate poate fi mai
mare cu 1 -2 mm.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

139
2016 –
2017
SUTURILE TEGUMENTARE

Condițiile și principiile suturii tegumentare
– Afrontarea perfectă, sutura coaptând tranșele de secțiune tegumentară ―față în
față‖.
– Realizarea unei tensiuni cât mai mici asupra marginilor plăgii.
– Absența spațiilor sub planul suturii cutanate. Acest deziderat este satisfăcut de
suturile de tip în ―8‖, Lecene și Gillies în cazul rafiilor în puncte separate sau de
capitonajul subcuta nat. Capitonajul subcutanat se efectuează cu fir resorbabil inserat în
surjet în zig -zag. Tehnica descrisă reduce tensiunea exercitată asupra suturi
tegumentare și anulează spațiile din profunzime.
– În cazul unor grosimi ilegale ale marginilor pielii ce urmează să fie afrontate prin
sutură se va mobiliza o porțiune din hipodermul marginii mai înalte pentru a fi inclavată
sub dermul marginii mai subțiri pentru a aduce suprafețele celor două margini la același
nivel.
– O sutură estetică se realizează cu ac e de tip Hagedorn evitând utilizarea acelor
Reverdin, Mooij, Gerlach care decolează epidermul în timpul manevrării și produc orificii
cutanate mari, inestetice.
Metode de sutură. Sutura tegumentelor se poate face cu fire separate, metodă de
elecție, sau c u fir continuu (surjet).

Tehnici de sutură în puncte separate
Sutura simplă în care firul condus de ac pătrunde prin epidermul unei margini a plăgii
și apoi traversează versantul opus .
Sutura în “U” orizontal este o sutură de rezistență. Firul de sutură trece prin piele de
la exterior spre interior într -o margine a pielii, pătrunde în sens invers pe marginea
opusă, apoi urmează o buclă paralelă cu plaga după care trece prin piele din afară spre
înăuntru și iese pe marginea de debut a suturii .
Sutura în “ U” vertical (Blair -Donatti) se execută prin efectuarea a patru împunsături:
firul trece prin piele la distanță de buzele plăgii, pătrunde în profunzime traversând
ambii pereți, iese prin piele pe versantul opus, urmează o buclă perpendiculară pe
direcția p lăgii, pătrunzând în piele pe aceeași parte și urmează un traiect subcutanat cu
ieșire pe marginea cealaltă, înainte de împunsătura inițială .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

140
2016 –
2017
Sutura în “X” cunoaște pat ru variante tehnice de execuție .
Cunoscută și sub denumirea de fir orizontal încrucișat al saltelarului, se execută prin
puncționarea tegumentului de pe o margine a plăgii, se încarcă epidermul și dermul, se
trece oblic pe partea opusă, ieșind prin piele și urmând o buclă paralelă cu plag a după
care pătrunde prin piele și oblic, încrucișând în X bucla din profunzime, iese pe
marginea de început a suturii .
Varianta tehn ică cu încrucișare la suprafață plasează buclele paralele cu plaga în
profunzime.
Ultimele două tehnici conferă o deoseb ită rezistență la tracțiune, buclele fiind
perpendiculare pe plagă (în profunzime sau la exterior) și având aceiași încrucișare
peste sau subtegumentară.
Sutura Gillies abordează marginile plăgii după tehnica departe -aproape -aproape –
departe.

Sutura Lecene se execută la plăgile profunde, firul pătrunzând într -o margine a
plăgii dinspre piele în profunzime, trece pe partea opusă, formează o buclă care prinde
ambii versanți din profunzimea plăgii și iese apoi în cealaltă margine a plăgii
tegument are .

Sutura în “8” prealabil pentru plăgile a căror profunzime necesită o închidere
concomitentă a planurilor din adâncime și a pielii. Firul de sutură urmează traseul
epiderm -derm, traversează pe versantul opus al plăgii, pătrunde în planl profund, trece
în partea opusă și iese prin ce alaltă margine a pielii .

Sutura Moser are aceleași indicații ca și rafia ―8‖ executându -se asemănător, în
―8‖ în profunzime și în ―U‖ la piele.





PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

141
2016 –
2017
Sutura la ț se face după tehnica punctului simplu, dar firul de sutură e ste pus în
două; unul din capetele libere a le firului va fi trecut prin la țul format pe partea opusă a
plăgii, urmată apoi de strângerea lui printr -un nod . Sutura în la ț se aplică în cazul
utilizării unor fire prea subțiri față de grosimea tegumentelor sau când țesuturile suturate
se află în tensiune mare.
Suturile de rezistență (de întărire, cu burdoneți) sunt utilizate ca mijloc adjuvant al
rafiilor tegumentare în situațiile în care există o tensiune permanentă exagerată (risc de
dehis cență) asupra margi nilor pielii .
Sutura de întărire presupune amplasarea între firele unei suturi cutanate a unor
puncte de sutură amplasate la dis tanță (tehnica departe -departe) .
Sutura cu burdonet este asemănătoare cu cea precedentă cu deosebirea că
firele utilizate pentru consolidare sunt amplasate în ―U‖, buclele fiind sprijinite pe
protecții (tuburi de cauciuc, catetere, nasturi, tifon ) care impiedică tăierea pielii .

Tehnici de sutur ă în fir continuu

Sutura (surjetul) simplă se efectuează cu un singur fir pe toată lungim ea plăgii .
Buclele care unesc marginile plăgii sunt amplasate oblic, fiind vizibile pe linia de sutură.
Surjetul întretăiat (cusătura cojocărească) se execută ca și cel simplu, cu
deosebirea că, ieșirea firului, trecut prin marginile plăgii, se face p rin interiorul buclei .
Acest tip de sutură se aplică la tegumentele aflete sub tensiune, îndeosebi la animalele
mari.
Sutura intradermică constă în trecerea unui fir subț ire alternativ în marginile
plăgii, strict intradermic, buclele fiind plasate paralel cu plaga. Fiecare buclă pornește
puțin în urma loculu i de ieșire a buclei precedente . Asigurarea firului se face prin turtirea
unei plăcuțe de plumb pe capetele firului ( sigilii cu plumb) sau prin noduri făcute la piele
la începutul și sfârșitul suturii. În timpul inserării firului tensiunea aplicată pe aceasta
trebuie să fie moderată pentru a nu încreți plaga.
La rafiile în fir continuu, dacă lungimea liniei de sutură es te mare, firul trebuie
înnodat din loc în loc pentru a fi scos mai ușor
Tehnici de agrafare
Sintezele tegumentare cu agrafe (clipsuri) metalice prezintă avantajul unei execuții
rapide și regulate dar la animale ele se pot desface ușor, ducând la dehiscențe ale

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

142
2016 –
2017
plăgii. La ora actuală se folosesc agrafele de tip Michel (aliaj, argint -alpaca) și cli psurile
F.S.M. (Fasicia -Skin Manual).
Tehnica de aplicare a agrafelor Michel : – ajutorul pune în contact marginile plăgii
cu două pense chirurgicale; – agrafa fixată în șanțurile pensei Michel se așează
perpendicular pe plagă; – prin strângerea pensei din ții agrafei pătrund în piele, fixând
marginile plăgii .
Tehnica de aplicare FSM . Agrafele (clipsurile) din oțel inoxidabil cu înălțimi de
3,8-4,5 mm se găsesc dispuse în set (30 -90 mm) într -un aparat special (FSM). Aparatul
funcționează în doi timpi: I comp rimă pielea afrontând -o margine la margine; II inseră
clipsurile, îndoindu -le sub forma cifrei 8 . Pentru scoatere se folosesc pense speciale
care se introduc sub partea exterioară a agrafei și prin strângere se redresează curbura
acesteia, ieșind din piele .
Suturile metalice – se utilizează mai puțin la animale deoarece se pot desface cu
ușurință.

Sintezele tegumentare adezive (sutura chimică) sunt rar utilizate în medicina
veterinară. Se badijonează marginile plăgii – cu o substanță polimerizabilă (metil
cianoacrilat, butilcianoacrilat) după care se afrontează perfect, menținându -le în contact
strâns timp de un minut. În prezent sunt disponibili adezivi cu acțiune rapidă (polimerul
metil -2-cianoacrilat, etil -2-cianoac rilat – sub denumiri comerciale de Superglue și
Krazyglue), polimerul n -butil-cianoacrilat – sub denumirea comercială de Indermil și
Histoacryl și polimerul 2 -octil cianoacrilat – sub diferite denumiri comerciale de
LiquiBand, SurgiSeal, FloraSeal și Derma bond. Pentru o sutură chimică reușită trebuie
plasate fire resorbabile în profunzime care să anuleze tensiunea de la nivelul marginilor
cutanate ale plăgii și de asemenea hemostaza realizată trebuie să fie perfectă, în caz
contrar, pelicula de monomer nu aderă la țesuturi.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

143
2016 –
2017
SUTURILE MUSCULARE

Mușchii scheletici sunt formați din fascicule longitudinale, în alcătuirea cărora intră
fibre musculare. Fasciile care căptușesc la exterior mușchii contribuie la alunecarea lor
în timpul contracției, la fixarea și menținerea formei acestora. Structura fib ro-conjunctivă
a fasciilor conferă rezistența necesară suturii musculare.

Condițiile și principiile suturii musculare
– sutura musculară se execută în regim de urgență pentru a evita reacțiile și
formarea cicatricelor perilezionale;
– sacrificiul de țe sut muscular să fie cât mai redus (rupturi, dilacerări);
– sutura se va efectua în poziția de maximă relaxare a mușchiului pentru a realiza
o apropiere corespunzătoare a capetelor acestuia;
– sutura pielii să nu se suprapună peste cea musculară pentru a nu se cicatriza în
bloc;
– înnodarea firelor se va face cu blândețe, fără tracțiune, pentru a evita disocierea
fibrelor;
– sutura fasciei musculare este obligatorie, contribuind esențial la rezistența
miorafiei.

Tehnica suturii musculare
Pentru sutura mușchilor se utilizează fire resorbabile. În cazul unor solicitări
puternice vor fi preferate firele resorbabile sintetice și chiar firele neresorbabile
(polimerii poliamidici și esterii tereftalici).
Disocierile în lungul fibrelor musculare vor fi sutura te în puncte separate simple
sau chiar în surjet simplu sau întretăiat (atenție la ischemia produsă).
Secțiunile parțiale ale mușchilor se refac prin puncte separate de sutură amplasate
în ―X‖sau în ―U‖.
Secțiunile complete ale mușchilor se suturează cu fire în ―U‖ orizontal, trecute în
bloc prin toată masa mușchiului.
Postoperator, sutura mușchilor membrelor presupune imobilizarea regiunii (atele,
bandaj, suspendare în chingi) pentru un interval de 12 -14 zile (timp necesar refacerii
continuității fibrel or secționate). Mobilizarea precoce a unui mușchi suturat (punerea lui
în tensiune) este riscantă, putând provoca dehiscența plăgii urmată de reacția
musculară și imposibilitatea apropierii și refacerii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

144
2016 –
2017

SUTURILE TENDOANELOR
(Tenorafia)

Sutura tendoanelor secționate parțial sau total trebuie executată în primele ore de
la producerea plăgii. Amânarea tenorafiei duce la îngreunarea reparării secundare
datorită retracției capetelor, degenerescenței capetelor tendonului secționat (în special
capătul proximal) și al riscului crescut de infecție a tecilor tendinoase .

Condițiile și principiile suturii tendoanelor
– asepsie și antisepsie riguroasă,
– descoperirea capetelor tendonului secționat prin manevre de flexie forțată,
eventual mărirea inciziei cutanate;
– prepararea capetelor tendonului -excizia elementelor divitalizate, regularizarea
marginilor (bisturiu foarte bine ascuțit);
– menținerea capetelor în plagă se face prin ancorarea lor cu fir atraumatic trecut
prin peritendon;
– firele utiliza te pentru sutură trebuie să fie rezistente (Polidioxanon, Dexon,
monomeri carbonici, fire metalice) și montate în ace atraumatice.

Metode de sutură
Sutura în cască (Sterling Bunnell) utilizează un singur fir de sutură care
traversează de două ori fiecar e capăt de tendon, urmând direcții perpendiculare una pe
cealaltă .
Sutura Tihonin recurge la trei fire de sutură trecute prin tendon la trei niveluri și
planuri diferite. Firele se amplasează după teh nica punctului simplu de sutură .
Sutura Le Dentu se realizează tot pe două meridiane perpendiculare unul pe altul.
Fire separate de sutură se amplasează între capetele tendonului. Perpendicular pe
această linie de sutură și la distanță față de cap ete se trece un fir de întărire . Procedeul
se aplică la sutur a tendoanelor care nu culisează în teci sinoviale.
Sutura cu fir dublu (în laset de cizmar, Cuneo). Firul trece prin tendon la distanța
de 2-4 cm de locul secționării. Ambele capete ale firului urmează un traseu cu minim
două încrucișări în ―X ‖ în fiecare porțiune de tendon . Pentru ușurința execuției se
preferă firele armate la ambele capete cu ace. Un procedeu asemănător este suturat
Iselin în care există o singură încrucișare în „X‖ în fiecare capăt al tendonului.
Sutura Schwartz presupune ligaturarea t ransfixică a capetelor tendonului pentru a
evita deșirarea acestora. Afrontarea se face cu două fire trecute transversal, deasupra

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

145
2016 –
2017
ligaturii, câte unul prin fiecare capăt al tendonului. Înnodarea firelor transversale se face
prin părțile laterale ale tendo nului .
Sutura Magda se realizează prin trecerea transfixică a unui fir de sutură prin câte
un sfert de grosimea tendonului. Se plasează asfel patru fire, de o parte și alta a
tendonului, câte două pentru fiecare capăt. Firele se leagă pe părțile laterale a le
tendonului plasând un nod pe capătul proximal și un nod pe capătul distal .
Sutura în “U”. Amplasarea buclei în U se face în grosimea capătului proximal al
tendonului, capetele firului fiind exteriorizate, după trecerea simplă (din tranșa de
secțiune la exterior), în porțiunea distală .
Sutura în cravată (Decker -Vredan). Firul pătrunde prin grosimea tranșei de
secțiune, iese și face o buclă laterală, traversează tendonul și face o buclă la cealaltă
margine, iese prin capătul secționat și pătrunde în celăl alt capă t urmând traseul în sens
invers .
Sutura suprapusă transfixică se practică în mod excepțional la tendoanele
subțiri. Firul de sutură trece transfixic, în forma literei ―U‖, prin grosimea cap etelor
suprapuse ale tendonului.
Sutura Sandwich. Extremita tea proximală a tendonului se secționeză în cioc de
clarinet‖ și se introduce în el capătul distal al tendonului. Firele de sutură de
amplasează transfixic în ―U‖ între marginile laterale ale telescopării. Sutura se
completează cu fire simple amplasate l a marginile despicăturii .
Sutura în “Z” se utilizează pentru refacerea tendoanelor secționate oblic. Se
regularizează capetele tendonului în forma literei ―L‖. Reunirea capetelor se face cu fire
separate, plaga s uturată având forma literei ―Z‖ .
Secțiunile oblice ale tendoanelor se pot sutura și simplu, cu fire separate, fixân d
la început cele două unghiuri .
Sutura tecii sinoviale se execută întotdeauna pentru a preveni cicatrizarea
aderențială ―în bloc‖ cu tendonul.
Accidentele cele mai frecvent e întâlnite în sutura tendoanelor sunt lezarea
trunchiurilor vasculare și deșirarea capetelor tendonului. Formarea de hematoame
secundare favorizează infecția. Dilacerarea fibrelor tendonului datorită strângerii
excesive a firelor este un accident grav car e compromite sutura primară.
Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea regiunii (membrului) într -opoziție relaxată, utilizând bandaje gipsate
sau suspendând animalul pentru 15 -20 de zile. Prevenirea infecției (antibiotico -și/sau
chimio terapiei locală și generală).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

146
2016 –
2017
Complicații
– Infecția plăgii,
– Necroza cap etelor tendonului (fire de sutură strânse excesiv, fire prea dese);
– Cicatrici aderente (frecvente în cazul suprapunerii straturilor de sutură);
– Vicii funcționale ale segmentului respectiv (pierderi de țesut tendinos, suturi
făcute sub tensiune).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

147
2016 –
2017
SUTURILE VASCULARE
(Angiorafia)

Peretele vaselor sanguine este alcătuit din trei tunici: internă (endarteră sau
endovenă), formată dintr -un endoteliu, sub care se găsește o rețea de fibre elastice și
colagene; mijlocie (media) alcătuită din fibre musculare netede așezate circular; externă
(adventicea) cu o structură din fibre elastice, colagene și nervoase.

Condițiile și principiile suturii vasculare
– Manevrarea chirurgicală a vaselor trebuie să se facă cu blândețe, traumatizarea
endoteliului intimei pentru a preântâmpina apariția trombozei.
– Controlul permeabilității vasului înainte de sutură.
– Firele utilizate pentru sutură să corespundă grosimii peretelui suturat (fire subțiri –
fine) și de preferat cu structur ă monofilamentară (monofil).
– Nu se va interpune adventicea vasului între marginile plăgii suturate deoarece
împiedică vindecarea și constituie un suport pentru trombozare.
– Lumenul vascular va fi conservat la maxim, preferând tehnicile de sutură
evers ate.
– Sutura aplicată trebuie să fie etanșă, nestenozantă, netrombozantă și rezistentă,
fără a împiedica creșterea diametrului vasului.
– Heparinoterapie intraoperatorie (injectare în vasul lezat).
– Antibioticoterapie și terapie cu vasodilatatoare tim p de 7 -10 zile postoperator.

Indicații:
– Leziuni ale vaselor mari și/sau vase terminale, a căror ligatură ar compromite
irigația segmentului respectiv;
– Transplantul de organe;
– Terapia chirurgicală a anevrismelor.

Tehnica suturii vasculare
Se de coperă vasul lezat și se clampează cu pense Dieffenbach (bulldog) în
amonte și în aval de leziune. Vasele mari cu leziuni longitudinale pot fi clampate cu
pensa Toma Ionescu (Satinsky), obturând numai o parte din lumen.
Disecția venei sau arterei va elibe ra vasul de o parte și de alta a leziunii.
Regularizarea capetelor vasculare, practicată în cazul plăgilor contuze, va urmări
pătrunderea în țesut sănătos – se excizează și adventicea răzbuzată.
Sutura vasului se face în funcție de felul plăgii.
Sutura plăgilor longitudinale se poate face în puncte separate sau în fir
continuu.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

148
2016 –
2017
La capetele plăgii vasculare se vor plasa fire tractoare, care vor fi ținute în tensiune
de ajutor, ușurând afrontarea pereților vasculari prin sutură .
La plăgile cu dimensiuni mici firele tractoare plasate la mijlocul plăgii pot schimba
orientarea suturii din longitudinală în transversală, artificiu tehnic care concură la o mai
bună conservare a lumenului vasului .
Sutura continuă începe cu un nou nod, care se face înt otdeauna în afara
lumenului vascular. Pentru fiecare înțepătură, manipularea vasului se face prinzând cu
pensa anatomică numai adventice. Trecerea firului de sutură prin pereții plăgii trebuie
riguros controlată evitând mișcările laterale și ferăstruirea p entru a nu creea orificii
parietale mari.
Tensionarea firului de sutură se face prin tracționarea lui perpendicular față de
planul suturat și numai după ce fiecare buclă a fost plasată la jumătatea distanței dintre
două înțepături. Angiorafiile plăgilor l ongitudinale se execută în mod obișnuit în surjet
eversat (sutură de saltelar).
Sutura din puncte separate se face după tehnica eversată cu fire simple sau în ―U‖
cu nodurile plasate în afara lumenului.
Plăgile transversale incomplete se suturează identi c cu discontinuitățile
longitudinale. Cel mai frecvent, plăgile vasculare transversale sunt complete și pentru
refacerea lor este necesar să se recurgă la o tehnică de anastomoză.
Anastomoza termino -terminală se poate realiza prin sutură continuă eversată
sau în puncte separate eversate.
Pentru ușurarea manevrelor și pentru calibrarea circumferințelor prin capetele
vasului se trec (2 -4) fire tractoare. Sutura debutează între două – trei fire tractoare
(tehnica triangulației), continuând apoi pe întreaga c ircumferință, mereu între două fire
tractoare tensionate de ajutor. Unii autori plasează mai multe fire tractoare (Vasilescu –
2005), amplasarea firelor de sutură pe circumferința vasului respectând tehnica
hexagonului sau a octogonului.Aceaste tehnici fac ilitează afrontarea și eversarea
suturii, prevenind stenozarea.
Când există pierderi de țesut vascular între capetele vasului ce urmează să fie
anastomozat se va recurge la interpunerea de grefe vasculare (de regulă un fragment
de venă) sau de proteze sin tetice.

Anastomozele termino -terminale pot fi realizate, de asemenea prin suturi ancorate
pe inele de vitalium sau polivinil (Marcenac, 1974) sau prin suturi (mecanice) c u aparate
ca AST -8 sau Nakayama .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

149
2016 –
2017
Anastomoza termino -laterală se folosește pentru re implantarea arterială.
Construirea unui asfel de anastomoze presupune secționarea vasului de implantat
(implantului) în bizou (oblic), lungimea anastomozei trebuind să fie de aproape două ori
mai mare decât calibrul. Fixarea vasului implantat se face cu fi re în ―U‖ la ambele
extremități ale inciziei longitudinale. Sutura circumferențială este identică cu cea
prezentată la anastomoza termino -terminală .

O sutură vasculară corect executată sângerează puțin în momentul restabilirii
fluxului sanguin (declampare ). Orificiile parietale cauzate de sutură se acoperă cu un
tromb neobstructiv. Dacă săngerarea continuă și după 3 -5 minute este obligatorie
amplasarea de fire suplimentare care să completeze etanșeitatea suturii primare.

Complicația postoperatorie cea ma i redutabilă este ischemia cauzată de tromboza
vasului la nivelul suturii. Atitudinea terapeutică în acest caz ca și în situația unor
hemoragii secundare presupune reintervenția de urgență pentru completarea suturii sau
dezobstrucția vasului (Vasilescu – 2005).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

150
2016 –
2017
SUTURILE NERVILOR
(neurorafia)

Sutura unui nerv periferic este indicată în orice întrerupere parțială sau totală a
continuității acestuia.
Nervul periferic este alcătuit din fibre nervoase, grupate în fascicule, învelite într -o
teacă conjunctivo fibroasă (perinerv). La exterior tot nervul este îmbrăcat într -o teacă
mai groasă (epinerv).
După secționare în capătul distal al unui nerv au loc f enomene de degenerescență
Walleriană, proliferarea celulelor tecii Schwann cu formare de țesut conjunctiv
cicatricial -gliomul. În capătul proximal al nervului secționat are loc, inconstant, un
fenomen de degenerare urmat de o creștere a axonilor care, dacă suprafețele celor
două capete sunt apropiate și bine orientate, reușesc să refacă, în timp, continuitatea
fibrei nervoase. Când s -a format un gliom al capătului distal creșterea axonală
proximală este dezordonată formând nevromul.

Condițiile și principiile suturii nervilor
– Manevrarea delicată a țesuturilor nervoase (instrumente microchirurgicale,
material de sutură foarte fin, hemostază perfectă etc.).
– Alinierea corectă a capetelor nervului presupune o chirurgie desfășurată su b
microscop (Opmi, Kleinert – Weck). Timpii operatori sunt: epineurectomie, disecția
fasciculelor nervoase (neuroliza), aproximarea (apropierea capetelor nervului) și
coaptarea prin sutură (Ionescu, 1989).
– Evitarea tensiunii asupra suturii (sutura sub te nsiune duce la creșterea volumului
cicatricei, ceea ce impiedică creșterea axonală).
– După sutura nervului se va așeza într -un pat muscularintegru, evitând alăturarea
la suturi ale straturilor învecinate, risc de formare a unor cicatrici fibroase scleroz ante.
Tehnica suturii

Orice procedeu chirurgical de reparare a trunchiurilor nervoase periferice se
desfășoară în patru timpi: prepararea capetelor, aproximarea, coaptarea, menținerea
coaptării.
Pentru prepararea capetelor secționate este necesară desc operirea capetelor
nervului și expunerea lor. Delimitarea macroscopică a nervului (disecția) trebuie limitată

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

151
2016 –
2017
la strictul necesar, conservând vascularizația extrinsecă a acestuia ceea ce permite
suturarea în condiți optime.
Epinevrectomia (excizia circula ră a epinervului se face cu foarfeca
microchirurgicală sub microscop) permite delimitarea și înlăturarea nevromului
posttraumatic. Excizia epinervului este obligatorie în cazul suturii secundare epineurale
și în cazul suturii perineurale deoarece țesutul e pineural proliferează mai repede decât
țesutul perineural, interpunându -se între fasciculele nervului.
Neuroliza este procedeul prin care nervul este eliberat chirurgical din cicatricea
care îl încastrează. Neuroliza externă poate fi efectuată macroscopic prin eliberarea
nervului din cicatricea epinervului. Neuroliza internă presupune utilizarea microscopului
pentru disecția dlimitantă a grupelor de fascicule nervoase. Disecția se face pe calea
septurilor interfasciculare fără a leza perinervul. Secționare a perinervului compromite
fasciculul nervos conținut.
Aproximarea, prin care se realizează apropierea celor două capete de nerv,
trebuie să evite răsucirea suprafețelor și tensionarea filetelor nervoase. Apropierea
capetelor se face cu două fire subțiri t recute prin epinerv la distanță de locul viitoarei
suturi.
Coaptarea poate fi: – directă (neurorafia) și – indirectă (grefa de nerv)
După modelul în care se realizează alinierea componentelor unui triunghi nervos
coaptarea directă poate fi: – epineurală (externă) prin epineurorafie (sutură epineurală)
și – fasciculară (fascicul la fascicul) prin sutură perineurală.
Menținerea coaptării se obține prin sutură utilizând fire polimerice sintetice
monofilamentare ( nailon ) fire (10/0 -11/0) montate în ace atraumatice.

I. Sutura epineurală (epineurorafia) este tehnica de sutură cel mai frecvent
utilizată pentru refacerea continuității unui nerv periferic fiind simplă, rapidă și poate fi
executată sub o mărime minimă (Hoerl ein -1971).
Se execută o tranșă nouă de secțiune la ambele capete ale nervului (această
manoperă aplicabilă în cazul unor leziuni recente, suplinește epinevrectomia) . Această
regularizare a suprafețelor se face prin tăiere cu un bisturiu fin, foarte bine a scuțit.
Aproximarea se face cu două fire de ghidaj .
Coaptarea se realizează și se menține prin amplasarea pe întreaga circumferință a
nervului de fire separate trecute strict prin epinerv ). Alinierea capetelor se face urmărind
vasele epinervului și dispo ziția fasciculelor.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

152
2016 –
2017
II. Sutura perineurală (fasciculară) presupune excizia circumferențială a
epinervului la ambele capete ale nervului și disecția pe grupe de fascicule.
Sutura fiecărui grup de fascicule se face trecând un singur fir de sutură prin
perinerv, rar fiind necesare două puncte de sutură pentru un fa scicul .
Sutura perineurală permite alinierea perfectă a fasciculelor motorii și senzitive
corespondente.

Complicații postoperatorii
– Infecția plăgii
– Nevromul denotă o afrontare incorectă sau chiar trecerea firului de sutură prin
fibrele nervoase.
– Modificări de sensibilitate și/sau motricitate ale segmentului corporal
corespunzător nervului suturat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

153
2016 –
2017
SUTURILE DIGESTIVE

Suturile digestive au creat, întotdeauna, contraverse și dileme actualizate
permanent și întreținute, în primul rând, de dificultatea alegerii din cele peste 300 de
procedee recomandate de literatură (Prasad și colab. – 1972, Simici – 1976) a variantei
optime de execuție.
Sutura gastro -intestinală este o manoperă chirurgicală prin care două tranșe
digestive sunt puse în contact și se solidarizează între ele în scopul reparării unei
discontinuități a peretelui digestiv sau în vederea efectuării unei anastom oze.

Condițiile și și principiile suturii digestive :

1) Evitarea infecției, consecutiv revărsării conținutului din tubul digestiv în
cavitatea abdominală sau în plagă, prin izolarea organului.
2) Umectarea organului exteorizat cu soluție clorură -sodicăizoto nă, călduță la
380 C.
3) Evitarea tracționării brutale a mezourilor.
4) Marginile plăgii să fie regulate și să prezinte o vascularizație
corespunzătoare (arteră pulsatilă la un centimetru de tranșa de secțiune).
5) Respectarea vascularizației suprafețelor ce urm ează a fi unite, firele fiind
trecute paralel cu vasele parietale.
6) Sutura să fie precedată de hemostaza perfectă a tranșelor de secțiune
pentru a evita formarea unor colecții sanguine sau seroase între marginile plăgii.
7) Evitarea ischemiei produsă de pens e de baraj, care pot fi înlocuite cu
succes de bureți umeziți ținuți de ajutor sau de aplicarea tehnicii cu lumen deschis și fire
tractoare.
8) Se pune în contact porțiuni cu lungimi egale. În caz contrar se periclitează
etanșeitatea. Corectarea incongruențelor se face prin tehnici speciale.
9) Evitarea tensiunii asupra suturii. Rafia se va executa între suprafețe
complet libere, neaderente la planurile din vecinătate ceea ce previne ischemia ș i
fistulizarea.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

154
2016 –
2017
10) Obligativitatea includerii în pasul de sutură a stratului submucos,
indiferent de tehnica de execuție (endoversată, eversată, ivaginantă sau prin
apoziționare). Submucoasa reprezintă stratul cel mai important pentru vindecarea
suturilor digestive, fiind bine vascularizată, cu capacitate de sfincterizare a firelor
(etanșeiz are) și foarte rezistentă la distensie și tracțiune.
11) Asigurarea zonei deperitonizare situată mezenteric se face prin acolarea cu
un fir în ―U‖ a foițelor peritoneale care înconjoară viscerul.
12) Etanșeitatea perfectă. Execuția unei suturi etanșe presupune r espectarea
congruenței suprafețelor de sutură., o afrontare corectă și o spațializare
corespunzătoare între firele de sutură.
Suturile în surjet asigură o etanșeitate mai bună decât suturile cu fire separate.
13) Neocluzionarea și nestenozarea lumenului dige stiv.
Atunci când lungimea unei plăgi intestinale longitudinale nu depășește diametrul
ansei respective, tehnica de enterorafie transversală asigură un calibru suficent. Plăgile
longitudinale care depășesc diametrul intestinului nu pot fi suturate transve rsal
deoarece se creează o deformare accentuată a ansei respective prin turtirea ei.
Stenozarea sau chiar ocluzionarea lumenului intestinal este favorizată de utilizarea
suturilor endoversate, eversate, telescopate, a surjetului și, mai ales, de multiplica rea
straturilor de sutură. Studii recente (Igna C. – 1996) au demonstrat că suturile eversate
produc stenozări mai accentuate decât suturile endoversate, iar aderențele cu potențial
stenozant sunt mai frecvente. Suturile apoziționate realizate prin tehnici de aproximare
sau de strivire produc cea mai mică stenozare (Bellengher – 1984).
14) Individualizarea suturilor este un principiu fundamental care urmărește
particularizarea execuției tehnice în funcție de individ și de terenul biologic afectat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

155
2016 –
2017
Clasificarea rafiilor digestive ține cont de mai multe criteri:

1. Numărul de planuri suturate :
– monoplan;
– biplan ;
– triplan (mai rar, în general nerecomandat).

2. Modul de implantare a firului;
– fire (puncte) separate ;
– fir continuu (surjet) .

3. Modul de afrontare a pereților tubului digestiv;
– apoziționate ;
– exoversate ;
– endoversat ;
– telescopate ;

4. Modul în care straturile anatomice sunt străbătute de firul de sutură:
– perforante (în bloc) ;
– neperforante ;
5. Materialul utilizat pentru acolare:
– suturate (fire de sutură);
– agrafare (mecanice) – clipsuri metalice;
– lipire (materiale adezive) .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

156
2016 –
2017
Tehnici de sutură cu fire separate

Avantaje (V. Fl uture, 1984): – sutura se face fără stenozare și își păstrează
elasticitatea; – vindecarea este mai bună, materialul de sutură fiind mai puțin; – este mai
ușor de efectuat în profunzime; – permite, la organismele în dezvoltare, creșterea
anastomozelor.
Dezavantaje: – execuția necesită o durată mai lungă de timp; – efectuarea unui număr
mare de noduri generatoare, în funcție de locul în care sunt plasate, fie de obliterări fie
de acolări aderențiale; – necesită individualizarea hemostatică a vaselor din tran șă.
1. Punctul de sutură simplă, penetrant – firul trece oblic peretele digestiv
prinzând mai multă seroasă decât mucoasă, iar înnodarea se face în interiorul
lumenului. Amplasarea oblică a firului de sutură evită prolabarea mucoasei între
tranșele digest ive suturate .
2. Punctul de sutură strivitor (―crusching‖) este o variantă a punctului simplu, în
care firele se leagă strâns pentru a secționa sero -musculara și mucoasa, rămânând
ancorate numai în submucoă .
3. Punctul de sutură eversat tip Albert străbate toate straturile peretelui digestiv,
realizând o afrontare muco -mucoasă cu noduril e plasate în contact cu seroasa .
4. Punctul de sutură perforant, eversat în “U” se execută în mod asemănător
cu precedentul, amplasând firul în ansă orizontală pe o margine a peretelui lumenului
digestiv, respectiv capetele firului se înnoadăpe margine a opusă .
5. Punctul de sutură în “U”, tip O’ Connel este un model de rafie perforantă,
endoversată. Firul de sutură realizează bucla de ―U‖ în interiorul lumenului pe una din
margini, cealaltă se rvind ca suport pentru înnodare .
6. Punctul de sutură tip Gambee este total (penetrant) și numai parțial
endoversat (numai mucoasa digestivă). Firul de sutură se implantează prin toate
straturile unei margini a peretelui digestiv, revenin d pe aceeiași parte doar prin
mucoasă și submucoasă, trecut apoi pe marginea opusă unde străbate submucoasa și
mucoasa și apoi din lumen trece din nou perforant prin toate straturile (mucoasă,
submucoasă, musculară și se roasă) înnodându -se la exterior . Sutura realizată prin
puncte de tip Gambee endoversează submucoasa și mucoasa, evitând prolabarea și
eversează planurile sero -musculare. Firele trecute după model Gambee pot fi legate
strâns, strivind seroasa și musculoase, tehnica ―crusching‖ de afrontare a celor două
planuri.
7. Punctul de sutură tip Jobert executat prin trecerea firului prin toate straturile,
de câte ori prin fiecare margine, cu înnodare în afara lumenului realizează o rafie
perforantă, endoversată .
8. Punctul de sutură tip Fruchaud realiz ează practic, cu un singur fir o rafie
totală, endoversată, biplan. Prima implantare a firului de sutură este perforantă, similară
cu tehnica punctului Jobert, continuând apoi cu unul din capetele firului o amplasare
extramucoasă de tip Lembert (din margin ea opusă a locului de ieșire a primei bucle și
încheind cu plasarea n odurilor pe suprafața seroasei) .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

157
2016 –
2017

9. Punctul de sutură tip Blaier -Donatti constă în trecerea perforantă a firului de
sutură, realizând o buclă în ―U‖, în plan vertical cu nodurile plasate în seroasă. Tehnica
prezentată eversează marcant tranșa de sutură, oferind totodată un plus de soliditate.
Posibilitatea trecerii firului în mod asemănător dar cu înnodare în interiorul lumenului
digestiv este dezvoltată datorită endoversării stenozante p e care o realizează.
10. Punctul de sutură tip Herzog se abate de la tehnica punctului în ―U‖ vertical
doar prin trecere a firului plasat în profunzime prin muchiile marginilor inciziei. Această
modalitate de rafie realizează o endoversare minimă a tranșe lor suturate.
11. Punctul de sutură tip Gely este perforant, endoversat, având următoarea
traectorie: perforant -perforant cu pas oblic de traversare a inciziei; traversarea plăgii cu
vizualizarea firului, urmând apoi în sens retrograd plasamentul; penetra nt-penetrant cu
traversare oblică (se obține cu încrucișare în ―X‖) și înnodare la exterior . Acest tip de
sutură realizează o bună coaptare a marginilor plăgii, prezentând însă dezavantajul
―încrețirii‖ tranșei de sutură.
12. Punctul de sutură eversat, extramucos, tip Jourdan trece prin seroasă,
musculară și submucoasăfără a penetra mucoasa. Înnodarea fi rului se face înafara
lumenului .
13. Punctul de sutură tip Lembert realizează o rafie endoversată, neperforantă
firul de sutură fiind trecut sero -musculo -seros .
14. Punctul de sutură tip Halstead se inseră ca o buclă în forma literei ―U‖,
plasând în plan orizontal, după tehnica Lembert . Sutura de tip Halstead este, de
asemenea, o rafie endoversată, neperforantă (Wingfield ș i Rawlings – 1983).
15. Punctul în “L” tip Roman presupune o trecere a firului după tehnica Lambert,
urmărind egalizarea marginilor plăgii tubului digestiv. Pe versantul cu lungimea mai
mare implantarea firului este paralelă cu plaga iar pe versantul opus , mai scurt,
respectă tehnica clasică – perpendicular pe inci zie.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

158
2016 –
2017
Tehnici de sutură în fir continuu

În sutura în fir continuu se folosește un singur fir care este implantat succesiv în
marginile plăgii în trei timpi: fixarea firului prin nodul de debut; coaptarea tranșelor prin
inserarea firului; finalizarea suturii printr -un nod terminal.
Avantaje: – coaptare etanșă; – hemostatică; – execuție rapidă; – afrontare uniformă.
Dezavantaje: – ischemia tranșei de sutură; – riscul dehiscenței plăgii dacă firul se
rupe într -o porțiune; – stenozarea lumenului prin plisarea peretelui ca urmare a
strângerii excesive a firului .
1. Sutura în fir continuu simplu (clasică, de croitorie) în care firul trece perforant
prin straturile peretelui digestiv (pe o t ranșă de la seroasă la mucoasă, iar pe cealaltă
de la mucoasă la seroasă) .
2. Sutură în fir continuu întretăiat (plăpumărească, mattress) rezultă în urma
trecerii firului, la fiecare pas prin bucla precedentă. Prin această manevră se urmărește
creșterea ro lului hemostatic al suturii, o siguranță sporită în etanșeizare și prin poziția
perpendiculară a firului față de marginile plăgii se împiedică plisarea acestora .
3. Sutura tip Schmieden este frecvent utilizată pentru rumino -și gastrorafie când
de regulă in teresează fie toate straturile peretelui digestiv, fie numai mucoasa.
Inserarea firului se face prin începerea fiecăr ui pas din interiorul lumenului .
4. Sutura de tip Bell este asemănătoare cu tehnica precedentă firul fiind trecut
însă, la fiecare pas, de la seroasă înspre mucoasă. Ambele tehnici realizează o
afrontare corectăfă ră endo -sau eversarea tranșelor .
5. Sutura în zig -zag prezintă mai multe variante. Diferențele constau în numărul
de straturi ale peretelui digestiv străbătute de firul de sutură și în modul de trecere a
firului de la margine a plăgii la alta. Firul străbate marginile plăgii într -o succesiune de fir
în formă de ―U‖ cu buclă paralelă cu tranșele inciziei pe care, prin strângerea surjetului,
le endoversează.
Metoda Connel (Connel -Mayo) constă în trecerea perforantă a firului prin peretele
digestiv cu bucla transversantă, perpendicular pe tranșele de secțiune, rez ultând o
endoversare a acestora .
Metoda C usching presupune o sutură endoversată, extramucoasă, cu firul trecut prin
seroasă, musculară și submucoasă, respectând modul de implantare prezentat la
tehnica precedentă .
Metoda Bledinger este la fel o sutură endoversată, extramucoasă cu firul tre cut doar
prin seroasă și musculară .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

159
2016 –
2017
Metoda Plahotin -Sadowski sau Guard. Firul este trecut numai prin sero –
musculoasă, traversând oblic plaga asfel încât segmentele de perete încărcate pe fir
sunt mai lungi decât distanț ele libere de pe versantul opus . La c elelalte metode de
sutură în zig -zag, prin trecerea perpendiculară a firului peste plagă, aceste mărimi
sunt egale.
6. Sutura Lembert reprezintă o tehnică de implantare a firului asemănătoare cu
sutura Lembert întreruptă, respectiv sero -musculo -seros în f iecare margine cu
traversare perpendicular pe linia de incizie. Rafia în fir continuu tip Lembert este o
sutură endoversată, extramucoasă .
7. Sutura în bursă (pungă de tutun) servește de regulă pentru închiderea unor
orificii viscerale de formă circulară. Firul este implantat, prin pasuri egale, de jur
împrejurul plăgii, trecând prin seroasă, muscular ă și submucoasă.

.
Suturile mecanice
Suturile mecanice cu agrafe realizează o coaptare a tranșelor digestive
asemănătoare cu cea obținută în urma aplicării rafiilor în puncte separate perforante.
Avantaje: – edem tisular minim; – nu produce strivirea buzelor plăgii și nici necroza
lor; – etanșeitate perfectă; – comprimare egală pe toată lungimea sau circumferința
plăgii; – control radiologic al prezenței materialului implantat; – execuție rapidă.
Dezavantaj e: – preț de cost ridicat; – hemoragie intensă; – includerea materialului
mecanic timp de mai mulți ani în cicatrice și uneori eliminarea în lumenul digestiv.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

160
2016 –
2017
TEHNICA SUTURILOR MECANICE

Anastomozele cu suport mecanic
Anastomozele cu suport mecanic sunt rar practicate în chirurgia actuală. Astfel de
anastomoze au fost descrise pentru intestin.

Anastomoza cu buton se utilizează pentru realizarea anastomozelor intestinale
termino -terminale. Există mai multe modele de butoane anastomotice (Denans,
Jaboulay -Lumiere) care sunt alcătuite, în principiu, din două piese canelare. Piesele
fixate separat la câte un capăt al anselor de anastomozat, se pot coapta prin îmbucare,
afrontând totodată și suprafețele de intestin (Simici – 1976) . Datorită d ezavantajelor ( de
riscul necrozei țesuturilor strivite și posibilitatea ocluziei intestinale prin încastrarea
butonului ) la ora actuală tehnica este abandonată .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

161
2016 –
2017

SUTURILE ORGANELOR PARENCHIMATOASE

Indicații: tratamentul rupturilor splinei, ficatului, rinichilor, rezecții parțiale de
splină, ficat, pulmon (lobectomii(, nefrotomii.
Condițiile și principiile suturii organelor parenchimatoase
– Hemostaza trebuie să fie asigurată de sutură, îndeosebi în cazul plăgilor
profunde, unde o sutură limitată la suprafață poate antrena în profunzime dezvoltarea
unui hematom disecant.
– Rezistența suturii trebuie asigurată prin utilizarea unor tehnici de rafie care să nu
producă deșirarea parenchimului.

Tehnica suturilor
Pentru a îndeplini dezideratele principale ale refacerii organelor parenchimatoase
sutura plăgilor se face în două rânduri succesive, un rând cu rol hemostatic și respectiv,
al doilea rând de afr ontare -rezistență (Nica – 1983) .
Hemostaza tranșelor de rupere sau de secțiune a organelor parenchimatoase se
poate asigura prin plombajul lor cu burete hemostatic (celuloză oxidată, colagen
micronizat) sau cu epiplon menținute cu puncte de sutu ră separate în ―U‖ sau în ―X‖
trecute pr in toată grosimea parenchimului (Annis și Allen – 1976 ).
Sutura hemostatică poate fi executată și în surjet întretăiat, surjet laț (Nica – 1983)
sau cu fire separate amplasant e în dublu ―U‖ (Țepeneu – 1996) . Afront area marginilor
plăgilor splenice, hepatice și renale se face cu un al doilea rând de sutură (puncte
separate simple, în ―U‖, surjet întretăiat) trecut prin capsula organului și ancorat
superficial în parenchim.
În rezecțiile pulmonare sutura bronhiei (în chiderea în bont) se face cu puncte
separate simple amplasate prin arcul cartilaginos al ultimului inel rezidual bronhic.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

162
2016 –
2017

ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII ALE SUTURILOR

Se rezumă la examinarea zilnică, urmărindu -se reacția inflamatorie, drenajul,
caract erul secrețiilor și comportamentul local al firelor. Se recomandă cu plăgile
suturate să fie protejate de pansamente mai ales în cazul celor plasate în regiunile la
care animalul poate ajunge să se lingă sau să se scarpine. Pansamentul suturat este
cel mai eficient în cazul plăgilor operatorii efectuate în condiții aseptice. În toate cazurile
se vor lua măsuri de protecție și de igenă corespunzătoare.
La apariția colecțiilor sau a supurației (infecției), se vor desface unul sau mai multe
fire și se va asig ura drenajul și antisepsia corespunzătoare.
Dacă, din diferite motive, firele se desfac înainte de formare cicatricei, acestea se
vor reaplica. Când există un proces supurativ extins, sutura se va desface complet
pentru a se putea asigura drenajul și anti sepsia. Sutura se va replica numai când a
apărut țesutul de granulație. În toate aceste cazuri este contraindicată operația de
vivifiere sau de chiuretare a țesutului de granulație. Atunci când pielea este aderentă și
nu se poate deplasa, pentru a realiza acoperirea țesutului de granulație și afrontare, se
recomandă decolarea acesteia și la nevoie excizia marginilor plăgii (dacă acestea sau
fibrozat).
Scoaterea firelor de la suturile cutanate se face după 7 – 8 zile la câine și cal, 10 –
12 zile la porc, o aie și 12 – 14 zile la taurine. Se vor scoate mai repede firele din
regiunile bine vascularizate și cu piele fină (pleoape, urechi) și mai târziu cu regiunile cu
pielea mobilă (articulații, extremități) și la animalele mai bătrâne sau cu deficiențe
metabol ice (vezi factorii de cicatrizare a plăgilor).
La scoaterea firului, indiferent de tehnica de implantare se va urmări ca partea de
la exterior a firului să nu fie trasă prin țesuturi, de aceea firul se taie într -o parte cât mai
aproape de piele.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

163
2016 –
2017
DRENAJUL

Drenajul este manopera chirurgicală prin care se asigură evacuarea conținutului
lichid (secreții, excreții, puroi, sânge) din cavitățile naturale ale organismului
(peritoneală, pleurală) și/sau din cavitățile de neoformație (plăgi, abcese, tumori , chiști,
flegmoane etc.).
Indicații
1. Drenajul plăgilor operatorii este necesar în caz de:
– contaminare importantă prin proces septic;
– hemostază imperfectă;
– lambouri și decolări.

2. Drenajul plăgilor accidentale se impune în caz de:
– plăgi contuze, delabrante;
– plăgi contaminate cu corpuri străine,
– plăgi care deschid căi excretorii și/sau secretorii.

3. Drenajul peritoneal practicat în scop profilactic are următoarele indicații:
– anticiparea acumulării de secreții sero -limfatice ca urmare a unor man opere
operatorii caracterizate prin decolări întinse, disecții extensive, hemostază imperfectă;
– posibilitatea producerii dehiscenței unei suturi (gastrice, intestinale);
– operații de eviscerație, plăgi accidentale penetrante și/sau perforante;
– operați i pe organe cu inflamații acute sau cu conținut purulent.
Indicațiile drenajului peritoneal terapeutic :
– colecții purulente în cavitatea peritoneală sau în organele parenchimatoase;
– extravazate de bilă și/sau suc pancreatic;
– peritonită acută generali zată.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

164
2016 –
2017

4. Drenajul pleural are ca obiective:
– menținerea expansionării pulmonare (după pneumotoraxul accidental sau
operator) prin eliminarea aerului;
– evacuarea produselor lichidiene – sânge, exsudat, puroi – din cavitatea toracică.

Principiile drenajului

Alegerea materialului și metodei de drenaj se face ținând cont de localizarea
colecției, cantitate și calitățile produsului ce urmează a fi evacuat, posibilitatea refacerii
colecției, morfofiziologia cantității drenate (dispoziție anatomică, mișcările pe care le
execută sau la care este supusă). T ipul de drenaj trebuie să corespundă debitului
secrețiilor și timpului anticipat de menținere a drenului.
Poziționare drenului trebuie să respecte: – așezarea capătului interior al drenului
în partea cea mai declivă a colecției; – așezarea drenului se face , de obicei, în centrul
procesului patologic; – cel mai scurt traiect către exterior; – traiect liniar fără cutări; –
evitarea contactului cu vasele sanguine, nervii sau organele (risc de comprimare –
ulcerare a acestora sau de obturarea drenului).
Exterio rizarea drenului se supune următoarelor reguli: – drenul se exteriorizează
printr -o contraincizie pentru a evita scăderea rezistenței cicatricei operatorii ca și
scurgerea lichidelor în plagă -infecție, dehiscența suturii, ulcerație, cicatrici atone etc.; –
plasarea capătului exterior al drenului este dependentă de metoda de drenaj.
Fixarea drenului este obligatorie, executându -se cu fire de sutură ancorate în
piele și înnodare în jurul drenului.
Supravegherea drenajului este necesară pentru a evita suprima rea intempestivă
prin smulgerea drenurilor de către animal sau prin colmatarea tuburilor. Funcționalitatea
drenului se apreciază urmărind cantitatea și aspectul produselor evacuate.
Dezobstruarea unui dren tubular se face, după caz, fie prin aspirație, fie prin
mobilizarea minimă (1 -2 cm) spre exterior.
Suprimarea drenajului se face atunci când se constată: – diminuarea până la
absență a lichidului de drenaj; – dezinfiltrarea plăgii și a țesutului din jur; – depășirea
perioadei de risc (drenuri profilactice ).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

165
2016 –
2017

Metode de drenaj

După scopul urmărit:
1. Drenajul preveniv (profilactic) se instituie intraoperator atunci când
condițiile operatorii (contaminare, inflamație, hemostază imperfectă, suturi deficitare,
decolări, debridări, durată mare a intervenției et c.) indică posibilitatea apariției infecției
sau a acumulărilor lichidiene.
2. Drenajul curativ (terapeutic) se instituie pentru evacuarea revărsatelor
(aeriene, hemoragice, chiloase, purulente etc.) deja existente.

După mo dul de realizare a evacuării (Miller – 1993):

1. Drenajul pasiv realizează evacuarea lichidelor prin scurgere gravitaționa -lă sau
prin ascensiune capilară.

Drenajul pasiv gravitațional – asigură evacuarea cu ajutorul drenurilor tubulare
plasate în punctul cel mai decliv al unei colecții. Pe același principiu fizic (legea
gravitației) se bazează și ―drenajul postural‖ care presupune așezarea animalului într -o
poziție care să favorizeze scurgerea și acumularea lichidelor în zona cea mai declivă.
Drenajul pasiv capilar recurge la dr enuri textile (tifon, mătase, nailon ) care
realizează un sistem capilar în care lichidele progresează independent de gravitație.

2. Drenajul activ (aspirativ) evacuează lichidele prin aspirarea lor cu seringa sau cu
aparate speciale (pompe de vid, aspira toare chirurgicale).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

166
2016 –
2017
Materiale de drenaj

Tuburile din cauciuc sau material plastic sunt cele mai utilizate, existând
mai multe tipuri:
– tubul Penrose este confecționat din cauciuc subțire având diametrul interior de 1 –
2 cm ;
– tubul simplu din cau ciuc desulfurizat, latex, polietilenă sau silastic, are diverse
diametre și este prevăzut la capătul interior cu unul sau mai multe orificii laterale;
– tubul țigaretă este un tub din cauciuc cu lumenul străbătut de o meșă de tifon
(dren capilar);
– tubul cu lumen dublu asigură evacuarea lichidelor prin lumenul mai gros iar prin
celălalt permite intrarea aerului sau spălarea cu lichide a cavității;
– tubul Redon este din material plastic prevăzut cu multiple orificii laterale
punctiforme.
– tubul Foley – este un tub flexibil de cauciuc natural care prezintă două canale,
unul prin care se asigură evacuarea lichidelor de drenaj, iar al doilea face legătura cu
un balonaș situat la vârful cateterului. Posibilitatea introducerii în balonaș de lichide sau
aer as igură remanența cateterul Foley în cavitațile în care a fost montat.
Dezavantajele drenajului prin tuburi sunt: permit contaminarea din afară, se pot
colmata, iritante pentru țesuturi producând reacții de copr străin produc traiecte
fistuloase atunci când se mențin mai mult timp.
Lamele din cauciuc sau material plastic, netede sau ondulate, sunt utilizate pentr u
drenajele superficilae pasive .
Tifonul se folosește sub formă de meșe (fitil), asigurând drenajul capilar al
secrețiilor. Dezavantajul acestui tip de dren este imbibiția rapidă cu fibrină care
anihilează funcția capilară a meșei.
Firele de setolină sau nailon (Temelcu – 1983) se utilizează în mănunchiuri, fiind
folosite pentru drenajul c apilar al spațiilor subcutanate .

Aparatura pentru drenaj
Apar atura de aspirație (sistemele de vid) mai frecvent utilizată pentru drenajul
chirurgical include:
– aspiratoarele chirurgicale portabile cu presiune reglabilă;
– trompele de vid cu acționare hidraulică (jet de apă);
– stațiile centrale de aspirație.
Borcanele co lectoare pot fi unice sau multiple în funcție de tipul de drenaj utilizat.
Tuburile de legătură între dren și borcanele colectoare sunt confecționate din
cauciuc sau material plastic și înainte de folosire sunt în mod obligatoriu sterilizate.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

167
2016 –
2017

Tehnici de drenaj
Drenajul spațiilor subcutanate se practică cu drenuri pasive din meșe de tifon
sau din fire setolină -nzlon.
Drenajul colecțiilor intratisulare (chisturi serosanguinolente, abcese, flegmoane)
este pasiv realizat cu tuburi simple, tuburi țigaretă sau meșe de tifon. Drenurile se
schimbă cu altele noi, sterile sau după caz se suspendă după 24 de ore, maxim 48 de
ore.
Drenajul plăgilor necavitare se asigură prin metode de drenaj cu tuburi simple,
Redon, țigaretă, meșă de tifon, lame de cauciuc sau fire de setolină -nailon , dependent
de tipul plăgii, cantitatea și calitatea secrețiilor. Drenarea plăgilor operatorii cu decolări
și disecții întinse (mamec tomii, extirparea unor tumori) se face cu meșe de tifon care au
și rol hemostatic. Drenajul preventiv al unei plăgi nesupurate se suprimă după 24 de ore
cel mult 48 de ore.
Drenajul cavității peritoneale se realizează prin:
1. Drenuri simple (tuburi -lame) care funcționează prin declivitate – gravitație și prin
presiune intraperitoneală.
2. Drenajul cu meșă și drenul tub -țigaretă care funcționează prin capilaritate se
suprimă după 3 -4 zile pentru anu favoriza infecția.
3. Drenajul aspirativ închis se face pr intr-un dren tubular racordat la un borcan
colector cu presiune negativă.
4. Drenajul aspirativ continuu utilizează 2 -3 drenuri tubulare racordate la o sursă
se aspirație continuă. Presiunea de aspirație trebuie să fie de 15 până la 30 cm coloană
apă. Aces t tip de drenaj poate fi asociat cu lavajul continuu sau intermitent al cavității
abdominale.
Drenajul cavității toracice se face cu drenuri tubulare și poate fi:
– Simplu (sifonaj) – în care evacuarea se realizează pasiv prin forța mișcărilor
expirarator ii. În timpul inspirației lichidul din borcanul colector urcă în tubul de legătură
cu animalul până la valori (10 -20 cm) care egalizează presiunea negativă realizată în
torace. Acest tip de drenaj este indicat pentru evacuarea secrețiilor pleurale inflamat orii.
Momentul suprimării drenajului se recunoaște prin absența mișcărilor oscilatorii ale
lichidului din borcanul colector care corespunde reexpansionării complete a pulmonului.
– Aspirativ. Este cel mai folosit în chirurgia veterinară fiind indicat în c az de
pneumotorax. Sistemul de drenaj pleural aspirativ poate fi:
– drenajul continuu – cu un borcan colector ;
– drenaj intermitent cu trei borcane colectoare (mai rar utilizat).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

168
2016 –
2017
Suprimarea drenajului pleural presupune corelarea creșterii presiunii negative din
pleură cu mișcările de extragere a tubului de dren și închiderea, cu un fir în bursă a
orificiului din peretele toracic. Firul de sutură se montează în prealabil. O execuție
corectă evită intrarea aerului în pleură (pneumotorax).

Incidente, accidente și complicații ale drenajului
– Obturarea drenului are loc prin colabare, colmatare, (cheaguri de sânge, sfaceluri
tisulare, dopuri de fibrină sau imbibiție cu fibrină în cazul meșelor).
– Ieșirea drenului sau pătrunderea lui în totalitate în c avitate este consecința
nefixării sau a fixării incorecte la liele.
– Lezarea și compresiunea unor vase sau nervi este posibilă în cazul plasării
topografice incorecte a drenurilor.
– Infecția traectului de drenaj se produce în cazul scurgerii secrețiilo r pe lângă
dren. Această complicație este întâlnită mai frecvent la drenurile din meșă de tifon.
– Infecția ascendentă exogenă a cavității drenate se datorează prelungirii
nejustificate a drenajului.
– Eviscerația pe traectul drenului.
– Fistuluzarea es te consecința unui drenaj suprimat prea rapid sau a unui traect
prea larg în jurul tubului.
– Ulcerații ale unor organe din cavitatea drenată apar în cazul utilizării tip
îndelungat a unor drenuri rigide plasate în contact cu peretele organelor respective
(intestine, stomac etc.).
– Abcesele reziduale sunt urmarea drenajului ineficient sau incom plet al cavităților.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

169
2016 –
2017
Bibliografie selectivӑ

1. Alessandri F et al. – Unidirectional barbed suture versus continuous suture
with intracorporeal knots in laparoscopic myomectomy: a randomized study
[published online ahead of print July 29, 2010] J Minim Invasive Gynecol.
2. Barbed Sutures – V-LocTM Wound Closure Device, Covidien Web Page.
[Accesat în 14 Septembrie, 2015]
http://www.covidien.com/surgical/products/wou nd-closure/barbed -sutures
3. Bartlett LC. et al. – Pressure necrosis is the primary cause of wound
dehiscence. Can J Surg. 1985 Jan; 28:27–30.
4. de Blacam C et al. – Early Experience With Barbed Sutures for Abdominal
Closure in Deep Inferior Epigastric Perforator Flap Breast Reconstruction.
Eplasty. 2012; 12: e24. Published online 2012 May 21.
5. Bucknall TE. Factors influencing wound complications: a clinical and
experimental study. Ann R Coll Surg Engl. 1983; 65:71–77.
6. Bush CM et al. – New technology applications: Knotless barbed suture for
tracheal resection anastomosis. Laryngoscope. 2012 May;122(5):1062 -6.
7. Constantino F et al. – Barbed unidirectional V -Loc 180 suture in
laparoscopic Roux -en-Y gastric bypass: a study comparing unidirectional
barbed monofilament and multifilament absorbable suture, Surg Endosc.
2013 Oct; 27(10):3846 -51.
8. Dattilo PP et al. – Society for Biomaterials 29th Annual Meeting
Transactions. Mount Laurel, NJ: Society for Biomaterials; 2003. Tissue
holding performance of knotless absorbable sutures; p. 101.
9. Demyttenaere SV et al. – Barbed suture for gastrointestinal closure: a
randomized control trial. Surg Innov. 2009 Sep;16(3):237 -42.
10. Duffy DJ et al. – Ex vivo biome chanical comparison of barbed suture and
standard polypropylene suture for acute tendon laceration in a canine model,
Vet Comp Orthop Traumatol 2015 Apr; 28:263 -269.
11. Ehrhart NP et al. – In vivo assessment of absorbable knotless barbed suture
for single layer gastrotomy and enterotomy closure. Vet Surg. 2013
Feb;42(2):210 -6.
12. Einarsson JI. et al. – Single -incision laparoscopic myomectomy. J Minim
Invasive Gynecol. 2010; 17:371–373.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

170
2016 –
2017
13. Einarsson JI, Vellinga T, Twijnstra ARH, et al. – The use of bidirectional
barbed suture in laparoscopic myomectomy and total laparoscopic
hysterectomy; an evaluation of safety and clinical outcomes. J Minim
Invasive Gynecol. 2009; 16:S28–S29
14. Fossum Theresa Welch (2013) – Small Animal Surgery, 4th ed., Elsevier Mosby, St.
Louis, Missouri, p. 222 – 238, 252 – 257.
15. Gelberman RH et al. – The effect of gap formation at the repair site on the strength
and excursion of intrasynovial flexor tendons. An experimental study on the early
stages of tendon -healing in dogs, J Bone Joint Surg Am. 1999 Jul;81(7):975 -82.
16. Ghomi A, Askari R et al. – Use of a bidirectiona l barbed suture in robot –
assisted sacrocolpopexy. J Robot Surg. 2010; 4:87–89.
17. Gözen AS et al. – Comparison of laparoscopic closure of the bladder with
barbed polyglyconate versus polyglactin suture material in the pig bladder
model: an experimental in vitro study. J Endourol. 2012; 26:732–736.
18. Greenberg JA et al. – The Use of Barbed Sutures in Obstetrics and
Gynecology, Rev Obstet Gynecol. 2010 Summer; 3(3): 82 –91.
19. Greenberg JA, Einarsson JI. – The use of bidirectional barbed suture in
laparoscopic myomectomy and total laparoscopic hysterectomy. J Minim
Invasive Gynecol. 2008 Sep – Oct;15:621–623.
20. Grigoryants V et al. – Effectiveness of wound closure with V -Loc 90 sutures
in lipoabdominoplasty patients. Aesthet Surg J. 2013; 33:97–101.
21. Hansen LA et al. – Evalua tion of a novel suture material for closure of
intestinal anastomoses in canine cadavers, AM J VET RES 73:1819 -1823,
2012.
22. Högström H et al. – Tension leads to increased neutrophil accumulation and
decreased laparotomy wound strength. Surgery. 1990 Feb; 107:215–219.
23. Igna, C. (2011) – Tehnici Chirurgicale Veterinare, ed. 4, editura Brumar, Timișoara
24. Ingle NP et al. – Finite element analysis of bar bed sutures in skin and tendon
tissues – J Biomech. 2010 Mar 22;43(5):879 -86.
25. Kim JC, Lee YK, Lim BS, et al. – Comparison of tensile and knot security
properties of surgical sutures. J Mater Sci Mater Med. 2007 Dec; 18:2363 –
2369.
26. Kosan M et al. – Tissue reactions of suture materials (polyglactine 910,
chromed catgut and polydioxanone) on rat bladder wall and their role in
bladder stone formation, Urol Res, 2008; 36(1):43 -49.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

171
2016 –
2017
27. Kowalsky MS, Dellenbaugh SG, Erlichman DB, et al. – Evaluation of suture
abrasion against rotator cuff tendon and proximal humerus
bone, Arthroscopy. 2008 Mar; 24:329–334.
28. Miller J et al. – Evaluation of a barbed suture device versus conventional
suture in a canine enterotomy model, J Invest Surg. 2012 Apr;25(2):107 -11.
29. Molokova OA, Kecherukov AI, Aliev FSh, et al. – Tissue reactions to
modern suturing material in colorectal surgery, Bull Exp Biol Med. 2007
Jun;143:767–770.
30. Moran ME , Marsh C, Perrotti M. et al. – Bidirectional -barbed sutured
knotless running anastomosis v classic Van Velthoven suturing in a model
system. J Endourol. 2007; 21:1175 –1178.
31. Murtha AP et al. – Evaluation of a novel technique for wound closure using a
barbed suture, Plast Reconstr Surg. 2006 May; 117(6):1769 -80.
32. Nemecek E et al. – The application of the V -Loc closure device for
gastrointestinal sutures: a preliminary study. Surg Endosc. 2013
Oct;27(10):3830 -4.
33. O’Reilly MP, Vakil JJ, Sutter E, et al. – Biomechanical comparison of
medial parapatellar arthrotomy repair; Presented at: 2010 Annual Meeting of
the American Academy of Orthopaedic Surgeons; March 11, 2010; New
Orleans, LA.
34. Parikh PM, Davison SP, Higgins JP. – Barbed suture tenorrhaphy: an ex vivo
biomechanical analysis. Plast Reconstr Surg. 2009 Nov; 124:1551 –1558.
35. Patri P et al. – V-Loc, a new wound closure device for peritoneal closure –is
it safe? A comparative study of different peritoneal closure systems. Surg
Innov. 2011 Jun;18(2):145 -9.
36. Perry BS et al. – Barbed versus smooth poly -propylene three -loop pulley
sutures for repair of canine gastrocnemius tendon. Vet Comp Orthop
Traumatol. 2014;27(6):436 -40.
37. van Rijssel EJ, Brand R, Admiraal C, et al. – Tissue reaction and surgical
knots: the effect of suture size , knot configuration, and knot volume. Obstet
Gynecol. 1989 Jul; 74:64–68.
38. Ragle CA et al. – Use of a barbed suture for laparoscopic closure of the
internal inguinal rings in a horse. J Am Vet Med Assoc. 2013 Jan
15;242( 2):249 -53.
39. Rodeheaver GT, Pineros -Fernandez A, Salopek LS, et al. – Society for
Biomaterials 30th Annual Meeting Transactions. Mount Laurel, NJ: Society

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

172
2016 –
2017
for Biomaterials; Barbed sutures for wound closure: in vivo wound security,
tissue compatibility and co smesis measurements; p. 232.
40. Silva MJ et al. – Recent progress in flexor tendon healing, J Orthop
Sci. 2002;7(4):508 -14.
41. Slatter, D. (2003) – Textbook of Small Animal Surgery, 3rd ed., Ed. Saun ders,
Philadelphia, USA, p. 141 – 147, 279 – 289, 292 – 314.
42. Spah CE et al. – Evaluation of two novel self -anchoring barbed sutures in a
prophyla ctic laparoscopic gastropexy compared with intracorporeal tied
knots. Vet Surg. 2013 Nov;42(8):932 -42.
43. Templeton Me gan M. et al. – Ex vivo Biomechanical Comparison of V ‐Loc
1801 Absorbable Wound Closure Device and Standard Polyglyconate Suture
for Diaphragmatic Herniorrhaphy in a Canine Model, Vet Surg. 2014 Jun,
vol. 44, Issue 1
44. Tera H et al. – Tensile strengths of tw elve types of knot employed in surgery,
using different suture materials, Acta Chir Scand. 1976; 142:1–7.
45. Ting NT et al . – Use of knotless suture for closure of total hip and knee
arthroplasties: a prospective, randomized clinical trial. J
Arthroplasty. 2012; 27:1783 –1788.
46. Trim bos JB et al. – Factors relating to the volume of surgical knots. Int J
Gynaecol Obstet. 1989 Dec; 30:355–359.
47. Vakil JJ, O’Reilly MP, Sutter EG, et al. – Knee arthrotomy repair with a
continuous barbed suture: a biomechanical study. J
Arthroplasty. 2011; 26:710–713.
48. Villa MT, White LE, Alam M, et al. – Barbed sutures: a review of the
literature. Plast Reconstr Surg. 2008; 121:102e –108e.
49. Warner JP et al. – Abdominoplasty with progressive tension closure using a
barbed suture technique, Aesthet Surg J. 2009 May -Jun; 29(3):221 -5.
50. Weld KJ, Ames CD, Hruby G, et al. – Evaluation of a novel knotless self –
anchoring suture material for urinary tract
reconstruction. Urology. 2006; 67:1133 –1137.
51. Winkler E, Goldan O, Regev E, et al. – Stensen duct rupture (sialocele) and
other complications of the Aptos thread technique. Plast Reconstr
Surg. 2006; 118:1468 –1471.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

173
2016 –
2017

CURSUL 4.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

174
2016 –
2017

Cuprins

 OPERATIA IN TICUL SU PTULUI LA BOVINE (vezi și lucrările
practice)
 NOTIUNI DE FIZIOLOGI A SI FIZIOPATOLOGIA
MASTICATIEI (vezi prezentare curs 4, materialele bibliografice,
zootehnia – dentitia la animale si determinarea varstei )
 RABOTAJUL DENTAR LA CABALINE (vezi și lucrările practice)
 EXTRACȚIA DENTARĂ (vezi și lucrări le practice)
 CURĂȚIREA PROFESIONALĂ A DINȚILOR
 TONSILECTOMIA

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

175
2016 –
2017
OPERAȚIA ÎN TICUL SUPTULUI LA BOVINE
(vezi și lucrările practice)

Indicații: ticul suptului este o afecțiune întâlnită la bovine, constând în
prelevarea de lapte prin supt de către un animal adult de la un alt animal coabitant. Pe
lângă diminuarea producției de lapte (nerentabilizarea exploatării) ticul suptului
reprezintă și un fa ctor favorizant sau chiar un agent cauzal al mamitelor la bovine.
Afecțiunea se întâlnește mai frecvent în fermele de bovine cu întreținere în stabulație
liberă.
Au fost incercate mai multe metode de prevenire (ungerea mameloanelor cu
substanțe cu gust ne plăcut, botnițe, inele, palete nayale cu țepi) care oferă rezultate
pasagere, doar până când animalul cu un astfel de tic (viciu) învață să ocolească
mijlocul de protecție sau se obișnuiește cu el. Au fost imaginate și mai multe tehnici
chirurgicale de tra tament: apexectomia totală sau parțială a limbii (metoda Berthet,
metoda Maynall, metoda Swenson, metoda Tadmor), plasarea sublinguală de inele
metalice, exereza de lambouri din mucoasa linguală (metoda Radomir). Toate aceste
procedee prezintă dezavantajul unei rate ridicate de recidivă (peste 45 %).
Mc Cormack și colab. a pus bazele unui procedeu de exereză a unui lambou
eliptic din mucoasa linguală de pe fața ventală a limbii. În urma aplicării acestui
procedeu animalul este pus în imposibilitatea modelării limbii după mamelonul ugerului
și nu mai poate realiz a gutiera de sucțiune (șantul necesar creeării vidului pentru supt).
Recidivele după aplicarea acestui procedeu sunt de 10 -15%.
Bolte și colab. perfecționează acest procedeu prin extinderea mărimii
lamboului rezecat (lungime, lățime, adâncime). Cicatricea fibroasă rezultată în urma
vindecării este mai fermă, readaptarea limbii la modelarea necesară pentru supt fiind
îngreunată foarte mult. Acest fenomen explică rata redusă a recidivelor raportate (1 –
3%). În textul de mai jos este redat acest procedeu.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

176
2016 –
2017

Pregătiri preoperatorii : antisepsia cavității orale.
Anestezie : neuroplegie și blocaj analgezic al nervilor linguali și hipogloși.
Contenție : poziție patrupedă în travaliu cu fixarea capului.
Instrumentar : bisturiu, foarfece drept și curb, pensă chirurgica lă, pensă,
hemostatică, ac de sutură și portac.

Tehnică operatorie

Procedeul Mc Cormack modificat de Bolte și colab. – 1989
Exteriorizarea limbii.
Excizia unui lambou muco -muscular de pe fața ventrală a limbii.
Lamboul are lungimea de 12 – 16 cm., fiind plasat la cca. 1,5 –2 cm. medial de
marginile limbii și tot la aceeași distanță aboral de vârful limbii, pe secțiune având o
formă triunghiulară.
Hemostaza vaselor linguale prin forcipresură și ligatură vasculară .
Sutură monoplan în puncte separate simpl e cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii: firele de sutură se desprind singure după vindecarea
plăgii.
În cazul apariției glositei postoperatorii se recomandă injectarea
intermandibulară de antibiotice.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

177
2016 –
2017

RABOTAJUL DENTAR LA CABALINE

(vezi lucrările practice)

Indicații: regularizarea suprafeței tablei dentare masticatorii prin îndepărtarea
neregularităților rezultate în urma tocirii dinților (uzură fiziologică ca și cea cauzată de
diverse anomalii sau alte boli care afectează dinții).

Pregătiri preoperatorii : antisepsia cavității orale.

Anestezie : neuroplegie iar la animalele retive NLA și blocaj analgezic bilateral
al nervului mandibular la ieșirea din cutia craniană.

Contenție : poziție patrupedă în travaliu cu fixarea capului sau în decubit lateral
pe masa de operație.

Instrumentar : speculum oral tip capastru cu placi dentare si respectiv bare,
clești pentru rezecția colților, dălți, ciocan, pile de rabotaj (diferite modele) si/sau aparat
electric de rabotaj mo del Lehoscki .

Tehnica de lucru

Rezecția colților se poate face cu o daltă cu lățimea tăișului de maxim 8 mm
(evitarea dislocării). Dalta se lovește scurt și rapid cu un ciocan ușor. Detașarea colților
urmează o direcție de clivaj convexă motiv pentru care aplicarea dălții se face mai jos
decât nivelul d orit pentru viitoarea suprafață dentară.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

178
2016 –
2017
Îndepărtarea colților cu clești i dentari de rezecție se face prin ciupire din
aproape în aproape (risc ridicat de dislocare și/sau fisuri dentare).

Nivelarea cu pila dentară se face prin mișcări succesive, înainte și înapoi,
executate pe întreaga lungime a tablei dentare.
Se utilizează pile diferite pentru arcada maxilară și respectiv mandibulară.
Utilizarea aparatului electric de rabotaj este comodă, sigură și rapidă .
Controlul palpatoriu manual al suprafeței ni velate.

Îngrijiri postoperatorii:

Lavajul cavității orale cu soluție de permanganat de potasiu 1: 100 – 1:3000.
Seroprevenție antitetanică (5.000 UAI / animal).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

179
2016 –
2017
EXTRACȚIA DENTARĂ PRIN AVULSIE
(la animalele de companie)
(vezi și lucrările practice)

Indicații: anomalii numerice (poliodonție, pseudopoliodonție), anomalii de
poziție (heterotopie), anomalii de direcție, traumatisme dentare soldate cu dislocări,
fracturi cu deschiderea camerei pulpare, carii profunde cu infecția pulpei dentare,
procese infecțioase localizate peridentar cu distrugerea ligamentului alveolo -dentar,
fistule dentare, periodontită osificantă, tumori dentare.

Pregătiri preoperatorii: lavajul si antisepsia cavitații orale cu clorhexidină .

Anest ezie: NLA sau N -NLA și blocaj analgezic regional al nervului mandibular
(alveolo -mandibular, mentonier) sau maxilar (infraorbitar), în funcție de localizarea
dintelui bolnav.

Contenție : decubit lateral sau sterno -abdominal.

Instrumentar : speculum oral, sindesmotom, elevatoare dentare, depărtătoare,
clești de extracție (diferite modele).

Tehnică operatorie
Decolarea gingiei cu un sindesmotom gingival.
Dislocarea dintelui presupune prinderea și fixarea coroanei dintelui în cleștele
de extracție și ruperea ligamentului alveolo -dentar în urma executării unor repetate de
răsucire și laterale.
Extracția propriu -zisă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

180
2016 –
2017
Extracția molarilor și premolarilor cu rădăcini multiple divergente impune
secționarea dintelui (divizarea rădăcinilor prin tăiere cu frez a electrică).
Avulsia dintelui. Orientarea forței de extragere este dictată de direcția de
orientare a rădăcinilor (vertical pentru clești, ușor posterior pentru restul incisivilor,
posterior pentru premolari și anterior pentru molari) .
Tamponament compre siv hemostatico -antiseptic al alveolei dentare, eventual
obturarea alveolei cu un biopansament hemostatic.

Extracția caninilor
(permanenți sau caduci) impune tehnici speciale de extracție:
 Pentru caninii superiori (maxilari) ai carnasierelor domestice se preferă –
tehnica de extracție prin deblocare laterală a caninilor.
 Pentru caninii inferiori (mandibulari) se preferă – tehnica de extracție prin
deblocare linguală.

Deblocarea laterală a caninilor superiori

 incizia gingiei;
 decolarea gingiei;
 detașarea cu dalta sau cu freza a peretelui labial al alveolei dentare;
 deblocare laterală cu un sindesmotom introdus intre radăcina dintelui și
peretele medial al alveolei dentare;
 extracția caninului;
 sutura plăgii gingivale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

181
2016 –
2017
Deblocarea linguala a caninilor inferiori

 incizia gingiei si a plan șeului endooral, orientand incizia in varf de
săgeată spre v ârful rădăcinii caninului;
 decolarea lamboului creat;
 detașarea cu freza a peretelui osos endooral al alveolei dentare;
 deblocare caninului cu un l uxator;
 extracția caninului;
 sutura plăgii create, puncte simple de sutura cu material neresorbabil
monofil care afronteaza lamboul detasat.

Îngrijiri postoperatorii:
Seroprevenție antitetanică.
Antibioticoterapie pe cale generală, dependent de indicați ile (diagnosticul)
aplicării extracției dentare.
În primele 4 -5 zile de la operație se vor evita rațiile furajere bazate pe produse
lactate.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

182
2016 –
2017
EXTRACȚIA DENTARĂ PRIN AVULSIE
(la animalele de talie mare)

Indicații: anomalii numerice (poliodonție, pseudopoliodonție), anomalii de
poziție, anomalii de direcție, traumatisme dentare soldate cu dislocări, fracturi cu
deschiderea camerei pulpare, carii profunde cu infecția pulpei dentare, procese
infecțioase localizate peridentar cu distruge rea ligamentului alveolo -dentar, fistule
dentare, periodontită osificantă, tumori dentare.

Pregătiri preoperatorii: antisepsia cavitații orale prin spălături cu permanganat
de potasiu sau cu clorhexidină .

Anestezie : NLA sau N -NLA și blocaj analgezic reg ional în funcție de topografia
dintelui bolnav ( – nervul maxilar, – infraorbitar, – nervul mandibular, – alveolo -mandibular,
– mentonier).

Contenție : decubit lateral.

Instrumentar : speculum oral, clești pentru extracția premolarilor, clești pentru
extracția molarilor, plăcuțe suport, sindesmotoame.

Tehnica operatoare
Decolarea gingiei cu simdesmotomul.
Dislocarea dintelui prin mișcări repetate de lateralitate și răsucire imprimate
dintelui fixat ferm în clește.
Avulsia premolarilor se face utilizân d cleștele de extracție ca o pârghie de
gradul II.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

183
2016 –
2017
Pentru extracția molarilor se apasă pe mânerul cleștelui spre maxilarul din care
se extrage dintele (pârghie de gradul I), după ce în prealabil suportul metalic se
introduce între clește și tabla dentară.
Direcția de acțiune a forței de extragere este dată de orientarea rădăcinii
dinților.
Tamponament compresiv hemostatico -antiseptic al alveolei dentare, eventual
obturarea alveolei cu o ceara speciala – bone wax.

Extractia dintelui de lup (dintelui lupulu i – wolf tooth) la cabaline

Dintele lupului reprezinta un vestigiu inconstant al primului premolar la cabaline,
facand parte din dentitia permanenta. Acesta erupe intr -un interval cuprins intre nastere
si 18 luni. Este intalnit ocazional si apare mult mai frecvent pe maxilar decat pe
mandibula.
Patologia indusa de prezenta lui este de tip traumatic, dintele fiind frecvent lovit
cu zabala calului, motiv pentru care extractia lui a devenit o rutina profilactica.
Dintele de lup are dimensiuni variabile de la cca 3 mm in diametru pana la
adevarati colti cu o radacina de 2 -3 cm.

Tehnica operatoare
 Decolarea gingiei cu un simdesmotom special sindesmotom -luxator.
 Dislocarea (luxarea) dintelui cu sindesmotomul si/sau prin mișcări
repetate de lateralitate și răsu cire imprimate dintelui fixat ferm în clește.
 Extractia cu clestele.
 Tamponament compresiv hemostatico -antiseptic al alveolei dentare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

184
2016 –
2017

Îngrijiri postoperatorii:
Seroprevenție antitetanică.
Antibioticoterapie pe cale generală, dependent de indicațiile (diagnosticul)
aplicării extracției dentare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

185
2016 –
2017
EXTRACȚIA DENTARĂ PRIN RESPINGERE
(la animalele de talie mare)

Indicații: afecțiuni dentare traumatice sau neoplazice soldate cu distrugerea
coroanei dintelui, periodontită osificantă.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
periorbitară se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; antisepsia tegumentelor
și antisepsia cavitații orale prin spălături cu permanganat de potasiu sau cu
clorhexidină . Imagini radiologice pentru identificarea radăcinii dintelui implicat.
Anestezie : N-NLA și blocaj analgezic regional în funcție de topografia dintelui
bolnav (nervul maxilar, infraorbitar, nervul mandibular, alveolo -mandibular, mentonier).
Contenție : decubit lateral.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
decolator de periost, trefin și/sau trepan, extractor rondelă – tir, dălți, ciocan chiuretă,
respingătoare, ferăstrău pendulant, ace de sutură, portac, spec ulum oral,
sindesmotoame.

Tehnica operatoare
Incizia pielii pe o lungime de câțiva centimetrii. Loc de elecție: dependent de
premolarul sau molarul care urmeaza a fi extras, extraoral; poate fi necesară abordarea
prin trepanație a sinusului maxilar (inf erior sau superior) sau a mandibulei (măselele
mandibulare).
Pentru extragerea prin respingere a M2 și M3 inferiori în prealabil m. maseter
trebuie incizat, manoperă în timpul căreia există posibilitatea rănirii arterei maseterice.
La extracția Pm3 superio r atenție a nu se leza n. infraorbitar și artera nazală
laterală; molarilor mandibulari – n. alveolar inferior; iar la M1superior – artera, vena
facială și a canalului parotidian.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

186
2016 –
2017
Descoperirea osului (maxilar sau mandibular), incizarea și decolarea periost ului,
efectuarea trepanației – vezi și trepanatia.
După descoperirea rădăcinilor dintele va fi divizat în două sau mai multe
fragmente (cu dalta sau cu ferăstrăul pendulant) pentru a permite luxarea și
mobilizarea.
Se plasează un respingător dentar pe rad ăcina corespunzătoare unui fragment și
prin antrenare cu un ciocan se expulzează dintele în cavitatea orală . Un ajutor are în
acest timp operator mâna introdusă în cavitatea orală, informând permanent chirurgul
asupra progresiei luxării și extruzării dinte lui implicat
Chiuretarea atentă a cavității alveolare și/sau a sinusului este urmată de un lavaj
abundant.
Deschiderea alveolară se astupă cu un material hemostatico -resorbtiv (polivinil
siloxan).
Plaga operatorie se închide prin sutură
.

Îngrijiri post operatorii:
Seroprevenție antitetanică.
Antibioticoterapie și analgezice pe cale generală și alte îngrijiri dependent de
indicațiile (diagnosticul) aplicării extracției dentare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

187
2016 –
2017
CURĂȚIREA PROFESIONALĂ A DINȚILOR

În marea majoritate a cazurilor afecțiunile stomatologice sunt detectate de
proprietar într -un stadiu suficient de avansat încât să fie evidente la examenul cavității
orale, dar sunt semnalate și situații în care acestea sunt mascate, diagnosticul
reclamân d, pe lângă metodele clasice de examinare, teste suplimentare.
Examinarea judicioasă a cavității orale, coroborată cu o bună cunoaștere a
anatomiei acesteia, reprezintă baza unui diagnostic precis și complet, condiție pentru
aplicarea unui tratament adecv at afecțiunii în cauză [ Wiggs R.B. și Lobprise Heidi,
1997 ].
Stabilirea diagnosticului în afecțiunile stomatologice este un proces complex care
include anamneza, examenul clinic general, examinarea inițială a cavității orale, testele
paraclinice generale și specifice, examinarea completă a cavității orale și testele
suplimentare [ Wiggs R.B., 1993 ].

Examinarea structurilor periodontale vizează evaluarea pentru fiecare dinte în
parte a următorilor indici sau criterii:
 gingivita și indicele gingival;
 adânc imea șanțului periodontal;
 retracția gingivală;
 expunerea furcației (pentru dinții pluriradiculari);
 mobilitatea dentară;
 nivelul atașamentului periodontal [ Gorrel Cecilia, 2004 ].

Instrumentarul necesar acestei etape include:
 sonde periodontale,

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

188
2016 –
2017
 sonde dentare și
 oglinda stomatologică.
La animalele cu depuneri masive de tartru dentar, pentru evaluarea precisă a
statusului periodontal, este necesară îndepărtarea acestora [ Gorrel Cecilia, 2004 ].

1. Inflamația gingiei și indicele gingival

Prezența inflamației și gradul de inflamare a gingiei sunt evaluate pe baza
combinării a două modificări locale
– eritemul și
– tumefacția , dar și
– a prezenței sau absenței hemoragiei la sondarea șanțului periodontal [ Gorrel
Cecilia, 2004 ].

Pentru evaluarea gr adului de inflamare a gingiei se poate apela la o serie de
indici exprimați în valori numerice, dar indicele de sângerare este cel mai utilizat în
practică.

INDICELE DE SÂNGERARE
Determinarea sa presupune inserarea sondei periodontale de câteva ori în șanțul
periodontal care circumscrie un dinte, atribuindu -se valoarea „0‖ pentru absența
sângerării și valoarea „1‖ pentru exteriorizarea la sondare a hemoragiei [ Gorrel Cecilia,
2004 ].

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

189
2016 –
2017
INDICELE LÖE ȘI SILNESS MODIFICAT

În cercetare se recurge în special la determinarea indicelui Löe și Silness
modificat , care asociază aspectele percepute la inspecție cu prezența sau absența
hemoragiei gingivale (tabelul 3 -1).
Tabelul 3 -1
Indicele Löe și Silness modificat
[după Ingham Ka te și Gorrel Cecilia, 1997 ]

Indice gingival – valoare Caracterizare
0 Absența inflamației gingivale
1 Grad redus de inflamare a gingiei: eritem și
tumefiere gingivală ușoară, fără hemoragie la
sondarea șanțului periodontal
2 Grad redus de inflamare a gingiei: eritem și
tumefiere gingivală ușoară, hemoragie tardivă la
sondarea șanțului periodontal
3 Gingivită moderată: marginile gingivale sunt roșii și
tumefiate, sondarea șanțului periodontal are ca
rezultat imediat hemoragia
4 Gingivită gravă: margin ile gingivale sunt foarte
tumefiate și colorate în roșu intens sau roșu –
albăstrui; hemoragie spontană sau profuză la
sondare sau ulcere ale marginilor gingivale

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

190
2016 –
2017
2. Adâncimea șanțului periodontal

Adâncimea șanțului periodontal este evaluată prin introducerea unei sonde
gradate până la punctul la care se întâmpină rezistență (baza șanțului) [ Gorrel Cecilia,
2004, Wiggs R.B., 1993, Wiggs R.B. și Lobprise Heidi, 1997 ] și reprezintă distanța
măsurată în milimetri de la baza șanțului periodontal până la marginea liberă a
gingiei [Gorrel Cecilia, 2004 ].
Verificarea se va executa în 4 -6 puncte în jurul fiecărui dinte, iar abaterile de la
valorile normale – adâncime de 1 -3 mm pentru câine și 0,5 mm pentru pisică – se vor
menționa în fișa stomatologică [ Wiggs R.B. și Lobprise Heidi, 1997 ].

Dacă se constată distrugerea ligamentului periodontal și resorbția osului alveolar,
obținerea unor valori superioare celor normale indică prezența unei periodontite.
Termenul utilizat pentru descrierea acestei situații este de „buzunare periodontale‖
[Gorrel Cecilia, 2004, Wiggs R.B. și Lobprise Heidi, 1997 ].

Gingivitele sunt însoțite de tumefacție sau hiperplazie locală, modificări care duc
la obținerea unor valori ale adâncimii șanțului periodontal mai mari decât cele
fiziologice. Această situație este definită prin termenul de „pseudobuzunare
periodontale‖ deoarece ligamenul periodontal și osul alveolar sunt intacte (nu se
înregistrează modificări specifice periodontitelor) [ Gorrel Cecilia, 2004 ].

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

191
2016 –
2017
3. Retracția ging ivală

Este măsurată în șanțul periodontal cu ajutorul unei sonde gradate și reprezintă
distanța (în mm) dintre joncțiunea cement -smalț și marginea liberă a gingiei. Adâncimea
șanțului periodontal în zonele cu retracție gingivală afectate și de periodontită se poate
încadra în valori normale, în ciuda pierderii de os alveolar [ Gorrel Cecilia, 2004 ].

4. Expunerea furcației

Expunerea furcației este înregistrată în periodontite, osul alveolar dintre
rădăcinile dinților pluriradiculari fiind resorbit . Evaluarea gradului de expunere se
realizează cu ajutorul unei sonde periodontale sau dentare curbă [ Gorrel Cecilia, 2004,
Wiggs R.B. și Lobprise Heidi, 1997 ], înregistrându -se sub forma prezentată în tabelul 3 –
2.

Tabelul 3 -2
Gradele de expunere a furcației [după Gorrel Cecilia, 2004 ]

Gradul 0 Absența expunerii furcației
Gradul 1 Faza inițială: furcația poate fi percepută la introducerea sondei,
dar distrucția țesutului osos nu depășește 1/3 din lărgimea
orizontală a furcației
Gradul 2 Expunerea parțială a furcației: explorarea furcației este
posibilă, dar sonda nu trece de pe fața bucală pe cea
palatinală / linguală; distrucția țesutului osos depășește 1/3 din
lărgimea orizontală a furcației
Gradul 3 Expunerea total ă a furcației: sonda trece de pe fața bucală pe
cea palatinală / linguală a furcației

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

192
2016 –
2017
5. Mobilitatea dentară

Mobilitatea dentară se evaluează cu instrumente adecvate, precum extremitatea
rotunjită a mânerului sondei dentare sau a oglinzii stomatologice, care sunt suficient de
dure încât să nu mascheze gravitatea problemei [ Gorrel Cecilia, 2004 ]. Gradele de
mobilitate dentară sunt prezentate în tabelul 3 -3.

Tabelul 3
Gradele de mobilitate dentară [după Gorrel Cecilia, 2004 ]

Gradul 0 Absența mobilității
Gradul 1 Mobilitate orizontală sub 1 mm
Gradul 2 Mobilitate orizontală mai mare de 1 mm
Notă: pentru dinții pluriradiculari, mobilitatea orizontală mai
mare de 1 mm corespunde gradului 3 de gravitate chiar dacă
mobilitatea verticală este absentă
Gradul 3 Dinții sunt mobili atât pe orizontală, cât și pe verticală

6. Nivelul atașamentului periodontal

Adâncimea șanțului gingival nu trebuie să fie corelată neapărat cu gradul de
pierdere a atașamentului periodontal.
Spre exemplu, hiperplazia gingivală este asociată cu prezența
pseudobuzunarelor periodontale, dar nu și cu pierderea atașamentului, iar retracția
gingivală în cazul periodontitelor poate determina obținerea unor valori normale a

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

193
2016 –
2017
adâncimii șanțului periodon tal, în ciuda faptului că atașamentul este minim [ Gorrel
Cecilia, 2004 ].
Nivelul atașamentului periodontal desemnează distanța dintre joncțiunea
cement -smalț și baza sau extensia apicală a buzunarului patologic.
Poate fi măsurat direct, cu o sondă period ontală gradată, sau poate fi calculat
(adâncimea șanțului periodontal + retracția gingivală) [ Gorrel Cecilia, 2004 ].

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

194
2016 –
2017
DETARTRAJUL SUPRAGINGIVAL

Reprezintă îndepărtarea tartrului, respectiv a plăcii bacteriene plasate pe dinte
deasupra marginii gingivale. Se poate executa cu instrumente manuale, și / sau cu
instrumente electrice (freze, aparate cu ultrasunete).
Tehnica de lucru constă în: îndepărtarea depozitelor grosiere cu clești pentru
extracții sau cu pense pentru îndepărtarea tartr ului; îndepărtarea depozitelor reziduale
supragingivale cu ajutorul instrumentelor manuale (chiurete sau detartroare în formă de
seceră); eliminarea ultimelor detritusuri supragingivale cu un aparat cu ultrasunete.
Aparatele de detartraj generează căldură și de aceea există riscul unor iatropatii
ca urmare a utilizării necorespunzătoare. Supraîncălzirea dintelui conduce la
deshidratarea dentinei și afectarea consecutivă a pulpei dentare adiacente (pulpită care
poate fi reversibilă sau care va conduce la nec roză pulpară) [ Gorrel Cecilia, 2004,
Ingahm K.E. și Gorrel Cecilia, 1999 ].
Aparatul de detartraj, fie el sonic sau ultrasonic, trebuie utilizat folosind mișcări
ușoare, continue, cu partea laterală a vârfului piesei. Răcirea concomitentă cu apă este
obliga torie și, în plus, determină înlăturarea fragmentelor de tartru și detritusurile.
Majoritatea autorilor consideră că nu trebuie insistat mai mult de 15 secunde într –
o repriză pe fiecare dinte. Dacă dintele nu a fost detartrat complet în acest timp se trec e
la dinții următori, iar după trecerea intervalului de timp necesar revenirii dintelui la
temperatura normală se poate reveni la acesta [ Gorrel Cecilia și Robinson J., 1995,
Gorrel Cecilia, 2004, Klinge B., 1997 ].

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

195
2016 –
2017
DETARTRAJUL SUBGINGIVAL

Detartr ajul subgingival presupune îndepărtarea tartrului, plăcii bacteriene și a
diferitelor detritusuri de pe suprafața dintelui, plasate sub marginea gingivală, în șanțul
gingival, respectiv în buzunarul periodontal.
Acesta poate include și netezirea rădăcinil or (root planing) care reprezintă
îndepărtarea stratului superficial de cement încărcat cu toxine bacteriene. Rezultatul
netezirii rădăcinilor este obținerea unei suprafețe nesusceptibile la depunerea de placă
bacteriană, respectiv tartru, care va permite refacerea ulterioară a atașamentului
epitelial [ Gorrel Cecilia și Robinson J., 1995, Klinge B., 1997, Severineanu V., 1977 ].
Ambele – detartrajul subgingival și netezirea rădăcinilor – se pot efectua
simultan, folosind fie o tehnică deschisă (care implică decolarea unui lambou gingival),
fie o tehnică închisă (fără decolare de lambou) [ Gorrel Cecilia și Robinson J., 1995,
Wiggs R. și Lobprise Heidi, 1997 ].

Tehnica deschisă se folosește în cazul unor buzunare periodontale mai adânci
de 4 mm care nu oferă o bună vizibilitate, neexistând certitudinea unei îndepărtări
complete a depozitelor.
Este preferabil ca detartrajul subgingival și netezirea rădăcinilor să fie efectuate
manual deoarece aparatele de detartraj sunt concepute pentru detartrajul supragingival.
Odată introdus în șanțul gingival sau în buzunarul periodontal, jetul de apă nu mai
ajunge la vârful piesei și, consecutiv, vor apărea leziuni termice atât ale țesuturilor moi,
cât și ale celor dure [ Gorrel Cecilia, 2004, Ingahm K.E. și Gorrel Cecilia, 19 99].

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

196
2016 –
2017
TEHNICI DE DETARTRAJ SUBGINGIVAL

 Tehnica detartrajului subgingival închis constă în: introducerea
instrumentului de detartraj în fundul șanțului gingival sau al buzunarului
periodontal, orientându -l cu marginea tăioasă spre rădăcina dintelui;
retragerea instrumentului se face cu menținerea contactului permanent cu
dintele; se e xecută mișcări verticale, orizontale și oblice pe toată
circumferința dintelui, insistându -se în special în zona furcației; la dinții
pluriradiculari se detartrează și se netezesc rădăcinile; verificarea gradului
de curățire se face cu ajutorul unei sonde [Gorrel Cecilia și Robinson J.,
1995, Klinge B., 1997, Wiggs R. și Lobprise Heidi, 1997 ].

 Tehnica detartrajului subgingival deschis constă în: incizia
atașamentul epitelial pe toată circumferința dintelui, continuând în
profunzime până în dreptul crestei alveolare; practicarea a două incizii de
delimitare, câte una la fiecare capăt al primei incizii; decolarea gingiei,
lamboul neextinzându -se dincolo de linia mucogingivală; ridicarea
lamboului; efectuarea detartrajului, fie cu ajutorul instrumentarului man ual,
fie cu ultrasunete sau cu o combinație a acestora; lavajul câmpului
operator cu o soluție salină sau cu clorhexidină diluată; repunerea
lamboului și sutura lui în puncte separate simple [ Gorrel Cecilia și
Robinson J., 1995, Groove T.K., 1993, Ingahm K .E. și Gorrel Cecilia,
1999, Klinge B., 1997 ].

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

197
2016 –
2017
LUSTRUIREA
(polișarea)

În general, detartrajul generează apariția unor mici zgârieturi pe suprafața
dintelui, rezultând o suprafață rugoasă care va facilita retenția plăcii bacteriene.
Lustruirea are ca scop netezire suprafeței detartrate, împiedicând reatașarea
plăcii bacteriene.
Lustruirea se face cu paste abrazive speciale aplicate pe suprafața dintelui cu
ajutorul unei cupe de cauciuc atașate la o piesă cu turație mică. Turațiile mai mari de
1000 rpm generează căldură și, consecutiv, leziuni ale pulpei dentare [ Gorrel Cecilia și
Robinson J., 1995, Gorrel Cecilia, 2004, Klinge B., 1997 ].
Terapia profilactică este aplicabilă la animalele de companie de talie mică (câini
și pisici).
Perierea din ților animalelor de companie trebuie efectuată zilnic sau de 3 -4
ori/săptămână de către stăpânul animalului. Se pot utiliza paste și periuțe de dinți
speciale pentru animale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

198
2016 –
2017

TONSILECTOMIA

Indicații: amigdalită flegmonoasă, abcese tonsilare, neoplazii.

Pregătiri preoperatorii: antisepsia cavitații orale prin spălături cu clorhexidină .

Anestezie : NLA sau N -NLA și analgezie de contact asupra tonsilelor.

Contenție : decubit sterno -abdominal.

Instrumentar : speculum oral, pense chirurgicale, pense hemostatice, foarfece
sau amigdalotom.

Tehnică operatorie

Exteriorizarea tonsilei din cripta sa prin tracționare cu o pensă.

Aplicarea unei pense hemostatice pe pediculul tonsilei.

Exereza tonsilelor se face cu foarfecele sau cu a migdalotomul.

Hemostaza se asigură prin tamponament cu o soluție de 1 % de adrenalină. O
exereză cu electrocoagulare concomitentă se poate executa cu cuțitul în ansă a
bisturiului electric.

Îngrijiri postoperatorii:

Antibioticoterapie pe cale generală, dependent de evoluție.
În primele 4 -5 zile de la operație se vor evita rațiile furajere bazate pe produse
lactate.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

199
2016 –
2017

CURSUL 5.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

200
2016 –
2017

TEHNICI CHIRURGICALE REGIUNEA NASO -MAXILO –
FRONTALA, URECHI, COARNE, GLANDE SALIVARE,
VENA JUGULARA

Cuprins

 Regiunea naso -maxilo -frontala
– sondajul naso -gastric (vezi și semiologia)
– trepanatia cavitatii nazale (vezi lp)
– trepanatia sinusurilor (vezi lp)
– ecornarea (vezi lp)

 Urechi
– Otectomia terapeutica
– Tratamentul operator în othematom (vezi lp)
– rezectia peretelui lateral al conductului auditiv
procedeul Hinz (vezi lp)
procedeul Zepp (vezi lp)
– rezectia portiunii verticale a conductului auditiv
– rezecția totală a conductului auditiv cu osteotomia laterală a bulei timpanice
– osteotomia ventral a bulei timpanice

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

201
2016 –
2017

Glande salivare
– chistul glandei sublinguale
– chistul glandei mandibulare

Faringe
– faringostomia

Vena jugulară
– flebectomia (vezi lp)

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

202
2016 –
2017
SONDAJUL GASTRIC

Sondajul gastric este utilizat pentru explorarea esofagului, stomacului (la mon
ogastrice) și a compartimentelor gastrice la rumegătoare și permite:
– Verificarea permeabilității esofago -gastrice (este imposibil în obstrucții
esofagiene, stenoze strânse ale esofagului – strictura cu ‖ligamentum arteriosum‖,
spasmul cardiei, tumori ale cardiei, torsiuni ale stomacului);
– Prelevarea de material gastric (și diagnosticarea afecțiunilor secretorii ale
stomacului, tulburărilor de pH, a hemoragiilor, a ulcerelor, a indigestilor
spumoase, a indigestiilor gazoase etc);
– Administrarea de medicamente în scop terapeutic și substanțe de contrast
(bariu) pentru examinările radiologice (scop de diagnostic).
În scop terapeutic sondajul gastric ofe ră posibilitatea evacuării conținutului gastric
și/sau al efectuării spălăturii gastrice ca și administrarea topică de medicamente.

Tipuri de sondaj
– Naso -esofagian , practicat la solipede, rumegatoarele mici, feline și la leporide;
– Oro- gastric , efectuat l a rumegătoarele mari și mici, suine, carnasiene.

Materialele necesare : sonde, speculumuri orale, căluse, pompe și aspiratoare
de lichide și materiale de contenție.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

203
2016 –
2017
Tehnica executării sondajului gastric

La cabaline .
SONDAJUL NASO -ESOFAGIAN

După contenția capului, capătul sondei, umectate sau lubrifiate, se
introduce în una din nări, orientându -l spre planseul cavității nazale. Prin
apăsarea directă sau prin interiorul nării false cu arătătorul asupra sondei se
asigură angajarea ei în meatul inferior, evitând astfel lezarea corneților nazali.
Capul animalului va fi orientat în același ax cu gâtul și ținut în unghi drept
(90°) pe acesta.
Continuând împingerea sondei se întămpină prima rezistență la choane
unde manevrarea brutală poate declanș a hemoragie. Pătrunderea sondei în
faringe ușurează înaintarea spre esofag datorită reflexului de deglutiție. Când
reflexul de deglutiție nu se declansează se scoate limba animalului pentru scurt
timp sau se introduc 2 -3 degete la nivelul barelor provocân d astfel declanșarea
reflexului.
Indiciul angajării sondei în esofag îl constituie deformarea mobilă a
regiunii jgeabului jugular stâng, verificabilă prin palparea profundă și/sau prin
insuflarea de aer.

În traseul esofagian sonda întămpină rezistență ri dicată la nivelul
stricturilor fiziologice care se depășesc prin împingere și retragere atentă a
sondei.
Dacă sonda se angajează în laringe animalul reacționează prin încercări
de sustragere, tuse, iar la capătul sondei se simte aerul expirat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

204
2016 –
2017
La bovine
SONDAJUL ORO – GASTRIC

După contenționare se fixează speculumul (călușul) sondei în gura
animalului și se leagă de coarne.
Capătul sondei se introduce prin orificiul călușului în gura animalului și
apoi în faringe de unde este deglutită, ajungând în eso fag. Riscul angajării
sondei în trahee la bovine este minim.

La rumegătoarele mici, la feline și la iepure se practică sondajul naso –
esofagian.
La suine sondajul oro – esofagian se execută prin introducerea sondei
lateral de baza limbii pentru a evita pătr underea ei în ‖cecurile faringiene‖.
La carnasiene se practică sondajul naso -esofagian sau oro -esofagian cu
sonde speciale.

Spălătura stomacală se realizează pe animalul contenționat și intubat
gastric astfel: la capătul liber al sondei, se atașează o pâl nie și se introduce apă
la temperatura de 24 -26 grade C. Înainte ca pâlnia să se golească complet (deci
fără întreruperea coloanei de lichid din sondă) este lăsată în jos și menținută în
poziție verticală astfel ca lichidul din stomac să se colecteze în e a (principiul
vaselor comunicante). Procedeul se repetă până când lichidul de spălătură este
perfect curat, limpede și lipsit de resturi alimentare sau de substanțe străine.
Pentru o sifonare mai eficientă, la animalele de talie mare, capătul liber al sond ei
poate fi atașat la o trompă de apă sau la aspiratorul electric; la cele de talie mică
la o pară de cauciuc sau la o seringă de capacitate mare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

205
2016 –
2017
ACCIDENTE SI COMPLICAȚII

– comprimarea completă sau tăierea sondei – datorate neutilizării specumulurilor,
călușelor sau a tuburilor protectoare;
– hemoragii nazale – lezarea volutelor și a corn ețiilor etmoidali;
– faringite și esofagite de iritație traumatică – manevrare brutală a sondelor puțin
elastice;
– angajarea sondei în laringe – se declanșeză reflex tusea;
– bronhopneumonii de aspirație – aspirarea de conținut gastric în momentul
extrageri sondei;
– înfundarea sondei cu resturi alimentare – se insuflă aer pentru degajarea
lumenului;
– rupturi gastrice – îndeosebi la cal, în indigestiile prin împâstare sau în dilata țiile
secundare ale stomacului când pentru sifonarea conținutului se recurge,
adeseori , la cantități exagerate de lichide.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

206
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – REGIUNEA NASULUI

TREPANAȚIA CAVITĂȚII NAZALE
(vezi și lucrările practice)

Indicații:
– necroze ale corneților nazali,
– corpi straini,
– osteomielite cu sechestru osos,
– fracturi prin înfundare,
– procese neoplazice,
– osteodistrofii fibroase,
– procese infecțioase cu colecții purulente închistate,
– paraziți,
– micoze .

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Pregătire hemostatică specială – vezi hemostaza.
Preg ăîtirea câmpului operator pentru executarea traheotomiei provizorie – vezi
traheotomia.

Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabil narcoză inhalatorie) și blocajul analgezic
al nervului infraorbitar.

Contenție : decubit lateral.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

207
2016 –
2017

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
decolator de periost, trefin și/sau trepan, extractor rondelă – tir, dălți, ciocan chiuretă,
respingătoare, canule traheale (unidirecțională și bivalvă), ace de sutură, portac.

Tehnică operatorie
Hemostază medicamentoasă preoperatorie.
Traheotomie provizo rie – obligatorie la cal.
Incizia pielii. Loc de elecție : ventral de linia de linia care unește unghiurile
nazale ale ochilor la 1 -2 cm. lateral de planul sagital median al capului.
Incizia și decolarea periostului.
Centrarea coroanei trepanului cu p iramida în locul amorsat (dăltuit) în
prealabil.
Decuparea rondelei de os – se imprimă mânerului trepanului o mișcare de
rotație cca. 1/2 – 3/4 dintr -o tură, urmată, până la formarea șanțului de tăiere, de
revenire și înaintare, continuate apoi (până la tăierea completă) de o mișcare de rotire
continuă.
Extragerea rondelei de os cu tirul.
Lărgirea accesului (atunci când este necesară) impune efectuarea a două
orificii de trepanație, apropiate unul de altul , peretele despărțitor dintre acestea
ridicându -se cu dalta.
Plaga operatorie se închide bietajat:
– periostul în surjet simplu cu fir resorbabil natural iar
– pielea în puncte separate simple cu material neresorbabil.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

208
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii:

Antibioticoterapie timp de 3 -5 zile. Drenul exteriorizat pe una sau pe ambele
nări se suprimă în momentul în care se consideră că s -a depășit perioada de risc. Dacă
a fost necesară aplicarea unui tampon compresiv în cavitatea nazală acesta se înlătură
după 24-48 de ore.
Îngrijirea traheotomiei provizorii. Traheotomia provizorie se suspendă în
momentul vindecării leziunilor din cavitatea nazală (5 – 10 zile), când este posibilă
reluarea respirației pe nas.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

209
2016 –
2017
TREPANAȚIA SINUSURILOR
(vezi și lucrările practice)

Indicații:
– sinuzite cronice,
– corpi straini, mucocel,
– osteomielite cu sechestru osos,
– fracturi prin înfundare,
– procese neoplazice,
– procese infecțioase cu colecții purulente închistate (empiemuri sinusale),
– paraziți ,
– micoze,
– extracții dentare prin respingere la animalele de talie mare,
– în scop de diagnostic.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA și blocaj analgezic loco -regional (n. frontal, n.
cornual, n. infraorbitar) dependent de sinusul pe care se intervine.

Contenție : decubit lateral.

Instrumentar : asemănător cu cel utilizat pentru trepanația cavități i nazale, mai
puțin canule traheale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

210
2016 –
2017
Locuri de elecție
Cabaline
Sinusul frontal (două locuri de elecție) :
– superior de linia care unește mijlocul apofizelor orbitale și la 3 cm. lateral de
planul sagital median al capului;
– sub linia care unește unghiurile nazale ale ochilor și la 3 cm. lateral de planul
sagital median al capului.
Sinusul maxilar (două sinusuri necomunicante) :
– sinusul maxilar superior în treimea aborală a dreptunghiului delimitat de
creasta facială (maxilar ă) paralela cu creasta care pleacă din unghiul nazal al ochiului
și cele două perpendiculare care unesc aceste paralele;
– sinusul maxilar inferior în treimea rostrală a dreptunghiului delimitat anterior
sau deasupra vârfului spinei maxilare.

Bovine
Sinusul frontal (pluricompartimentat) ;
– pe cepul osos al cornului;
– la 2-3 cm rostral de creasta intercornuală și 3 cm lateral de planul sagital al
capului.
Sinusul maxilar
– la 2 cm deasupra spinei maxilare.

Câine
Sinusul frontal – între procesul zigomatic (rudimentul apofizei orbitale) și planul
sagital median al capului .
Sinusul maxilar (mic, recesual) se deschide prin burghiere .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

211
2016 –
2017
Tehnică operatorie – identică cu trepanația cavității nazale.
Incizia pielii .
Incizia și decolarea periostului.
Centrarea coroanei trepanului cu piramida în locul amorsat (dăltuit) în
prealabil.
Decuparea rondelei de os – se imprimă mânerului trepanului o mișcare de
rotație cca. 1/2 – 3/4 dintr -o tură, urmată, până la forma rea șanțului de tăiere, de
revenire și înaintare, continuate apoi (până la tăierea completă) de o mișcare de rotire
continuă.
Extragerea rondelei de os cu tirul.
Lărgirea accesului (atunci când este necesară) impune efectuarea a două
orificii de trepa nație, apropiate unul de altul , peretele despărțitor dintre acestea
ridicându -se cu dalta.
Plaga operatorie se închide bietajat:
– periostul în surjet simplu cu fir resorbabil natural iar
– pielea în puncte separate simple cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii:
Antibioticoterapie timp de 3 -5 zile. Drenul se suprimă în momentul în care a încetat
scurgerea sau se consideră că s -a depășit perioada de risc septic.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

212
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – URECHI

REZECȚIA PERETELUI LATERAL AL CONDUCTULUI
AUDITIV EXTERN LA CÂINE

– PROCEDEUL HINZ –
(vezi și lucrările practice)

Indicații:
– otită externă cronică purulentă,
– otită externă cronică proliferativă,
– ulcerații cronice a canalului auditiv,
– fistule,
– tumori și
– în unele cazuri de otită medie.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA și blocajul analgezic al primei perechi de nervi
cervicali.

Contenție : decubit lateral.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

213
2016 –
2017
Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, sondă butonată, pense de baraj,
pense hemostatice, ace de sutură, portac.

Tehnică operatorie

Procedeul Hinz (excizie în "V")
(vezi și lucrările practice)

Aprecierea profunzimii porțiunii verticale a conductului auditiv extern prin
introducerea unei sonde butonate .

Delimitarea cu pense de baraj a unui "V" pe peretele lateral a porțiunii verticale
a conductului auditiv extern.
Rezecția cu bisturiul a lamboului triunghiular, delimitat de cele două pense .
Hemostaza se asigură prin forcipresură și/sau electrocoagulare.
Plaga cutanată se suturează în puncte separate simple cu material neresorbabil
. Sutura plăgii operatorii includ e numai tegumentul (extern și de pe fața internă a
urechii), exceptând categoric cartilajul articular. Materialul de sutură este neresorbabil,
amplasat în puncte separate simple sau în surjet simplu (mai rar).

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii sut urate se asigură printr -un colier Elisabethan. Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase. Firele de sutură se înlătură după 7 -10 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

214
2016 –
2017
REZECȚIA PERETELUI LATERAL AL CONDUCTULUI AUDITIV
EXTERN LA CÂINE
– PROCEDEUL ZEPP –
(vezi și lucrările practice)

Indicații:
– otită externă cronică purulentă,
– otită externă cronică proliferativă,
– ulcerații cronice a canalului auditiv,
– fistule,
– tumori și
– în unele cazuri de otită medie.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA și blocajul analgezic al primei perechi de nervi
cervicali.

Contenție : decubit lateral.

Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, sondă butonată, pense de baraj,
pense hemostatice, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

215
2016 –
2017
Tehnică operatorie

Procedeul Zepp (excizie dreptunghiulară)

Delimitarea lamboului dreptunghiular (lățime egală cu lățimea peretelui lateral al
conductului auditiv extern , lungime – dublul distanței dintre tragus și proiecția externă a
deschiderii porțiunii orizontale a conductului auditiv).
Incizia pielii pe trei laturi ale dreptunghiu lui delimitat anterior .
Decolarea lamboului cutanat care va păstra la nivelul tragusului, legătura cu
tegumentul de pe fața internă a conductului auditiv .
Secționarea cartilajului inelar și a pielii de pe fața internă a conductului până la
nivelul ramur ii orizontale a conductului auditiv.
Rabatarea ventrală a lamboului de peretele lateral a conductului auditiv și
redimensionarea lungimii acestuia prin excizia surplusului de piele.
Sutura se face în puncte separate simple cu material neresorbabil. Amplasa rea
firului de sutură la nivelul plăgilor situate pe conchia urechii respectă tehnica prezentată
la procedeul Hinz. Materialul de sutură este neresorbabil, amplasat în puncte separate
simple sau în surjet simplu (mai rar).

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un colier Elisabethan. Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

216
2016 –
2017
REZECȚIA PORȚIUNII VERTICALE A
CONDUCTULUI AUDITI V EXTERN LA CÂINE

Indicații:
– otită externă cronică purulentă,
– otită externă cronică proliferativă,
– ulcerații cronice a canalului auditiv,
– fistule,
– tumori și
– în unele cazuri de otită medie.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA și blocajul analgezic al primei perechi de nervi
cervicali.

Contenție : decubit lateral.

Instrumentar : bisturiu, pe nsă chirurgicală, sondă butonată, pense de baraj,
pense hemostatice, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

217
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Identificarea proiecției externe a deschiderii porțiunii orizontale a conductului
auditiv extern prin reperare cu o sondă butonată.
Incizia tegumentului subauricular, pornind de sub (1 -2 cm) punctul de reper
stabilit anterior spre tragusul urechii de unde incizia se continuă circular pe marginea
deschiderii porțiunii verticale a conductului auditiv. În porțiunea situată în in teriorul
conchiei auriculare (peretele medial al conductului auditiv) se incizează și cartilajul
auricular.
Decolarea lambourilor cutanate care se rabatează lateral.
Disecția circulară a porțiunii verticale a conductului auditiv, secționând inserțiile
musc ulare și fasciale de la joncțiunea cartilajului auricular cu cartilajul inelar, rabatând
înspre înafară porțiunea verticală a conductului auditiv.
Hemostaza prin forcipresură și electrocoagulare.
Secționarea transversală a porțiunii verticale a conductului auditiv care este
înlăturată.
Deschiderea porțiunii orizontale a conductului auditiv se suturează la piele (în
locul de debut al inciziei tegumentare) în puncte separate simple cu fire neresorbabile
monofilament.
Sutura lambourilor cutanate (puncte simple cu material neresorbabil), plaga
îmbrăcând forma literei "T".

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un colier Elisabethan. Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
cons tituirea de cicatrici vicioase. Firele de sutură se înlătură după 7 -10 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

218
2016 –
2017
REZECȚIA TOTALĂ A CONDUCTULUI AUDITIV CU
OSTEOTOMIA LATERALĂ A BULEI TIMPANICE
(după www.vetpedia.net )

Indicații la câine și pisică: otită externă cronică proliferativă, neoplasme, polipi,
stenoza conductului auditiv extern, otită medie incurabilă medicamentos.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se usucă).

Anestezie : generală cu narcoză inhalatorie

Contenție : decubit lateral cu imobilizarea capului pe o pernă și rotire ventrală la
cca 30° .

Instrumentar : bisturiu, foarfece curb , pense hemostatice, pensă chirurgicală,
clești ciupitori de os (exereză osoasă), chiurete, lingură Wolkmann, ace de sutură,
portac.

Tehnica operatorie
Incizia circulară a deschiderii externe a conductului auditiv extern, incluzând
tesuturile hiperplastice și cartilagiile urechii.

Disecția circulară a porțiunii verticale a c onductului auditiv, secționând inserțiile
musculare și fasciale de la joncțiunea cartilajului auricular cu cartilajul inelar, rabatând

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

219
2016 –
2017
înspre înafară porțiunea verticală a conductului auditiv. Atenție la traiectul venei
retroarticulare și la cel al nervulu i facial. Nervul facial trece prin porțiunea caudală a
conductului auditiv extern (nervul facial parăsește craniul prin gaura stilomastoidiană și
are un traiect caudo – ventral față de ramura orizontală a conductului auditiv extern).
Vena retroarticulară tr ece cranial de conductul auditiv, în spatele articulației temporo –
mandibulare.

Se pun în evidență ambele porțiuni ale canalului auricular (verticală și
orizontală).

Hemostaza prin forcipresură și electrocoagulare.

Secționarea transversală a porțiunii o rizontale a conductului auditiv se face la
joncțiune dintre porțiunea orizontală și porțiunea osoasă a meatului auditiv. Conductul
auditiv este înlăturat.

Cu un clește ciupitor se înlătură porțiunea osoasă a meatului auditiv. Atenție la
artera carotidă externă și la vena maxilară.

Deperiostarea cu elevatorul a suprafeței ventro -laterale a bulei timpanice.

Osteotomia bulei timpanice (inlăturarea peretelui osos ventolateral) se face cu
un clește ciupitor, executând o deschidere de cca 1 -1,5 cm. Înlăturarea porțiunii rostrale
a bulei timpanice trebuie evitată pentru a nu leza cavitatea timpanică.

Chiuretarea cavității bulei de toate țesuturile și de membrana (țesutul epitelial)
de căptușire. Hemostaza prin compresiune.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

220
2016 –
2017
Lavajul cavității bulei t impanice se face cu soluții cloruro -sodice călduțe, evitând
spalarea sub presiune ridicată (risc de baro -traume).

Țesuturile moi se apoziționează peste deschiderea bulei timpanice, utilizînd
materiale de sutură resorbabile sintetice.

Montarea unui tub de dren nu este necesară.

Plaga cutanată se suturează cu materiale neresorbabile în puncte separate
simple, acoperind cartilagiile denudate.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un colier Elisabethan. Auto –
traumatizarea dat orată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase.
Antibioticoprofilaxie, iar după obținerea rezultatelor de la cultură și
antibiogramă (recoltate intraoperator), antibioticoterapie.
Firele de sut ură se înlătură după 7 -10 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

221
2016 –
2017
OSTEOTOMIA VENTRALĂ A BULEI TIMPANICE
(după www.vetpedia.net )

Indicații la câine și pisică: otită medie incurabilă medicamentos, neoplasme
ale urechii medii, polipi naso -faringieni la pisică, osteomielita bulei timpanice. Procedeul
este mai frecvent aplicat la pisici.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se usucă).

Anestezie : generală cu narcoză inhalatorie

Contenție : decubit dorsal cu imobilizarea capului în extensie

Instrumentar : bisturiu, foarfece curb , pense hemostatice, pensă chirurgicală,
clești ciupitori de os (exereză osoasă), chiurete, lingură Wolkmann, ace de sutură,
portac.

Rememorări anatomo -fiziologice
La pisică bula timpanică este bicompartimentată, cele două compartimente
(dorso -lateral și ventro -medial) comunicând printr -o fisură aflată în septul despărțitor.
Fibre nervcoase simpatice, provenind din ganglionul cervical trec împreună cu
artera carotidă internă prin gaura timpano -occipitală, penetrând bula timpanică medial
de fisura aflată în septul osos care o compartimentează. Aceste fibre contribuie la
formarea plexului timpanic. Lezarea caestui plex produce sindromul Horner (ptoza
palpebrală, prolaps al pleoa pei a III -a, mioză, enoftalmie).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

222
2016 –
2017

Tehnica operatorie
Loc de elecție: triungiul delimitat între laringe, unghiul caudal al ramurei
recurbate a mandibulei și simfiza intermandibulară.

Incizia pielii pe o distanță de 4 -6 cm este plasată în acest triunghi, lateral de linia
mediană a regiunii ventrale a gâtului și paralel cu aceasta.

Disecția țesuturilor moi, punând în evidență glanda salivară și vena linguo -facială
care sunt retractate lateral.

Disecția boantă de separare a mușchiului digastric de mușchii stiloglos și
hipoglos.

Nervul hipoglos este retractat medial.

Expunerea bulei timpanice este urmată de perforarea peretelui osos al acesteia
cu o broșă de 2 mm antrenată cu mandrina de mână.

Deschiderea este lărgită cu un clește ciupitor de os, având gr ijă șă nu se
pădrundă în compartimentul ventro -medial al bulei timpanice.

După prelevarea de material biologic pentru diagonstic (bacteriologic, histo –
patologic) cavitate bulei este chiuretata cu atenție iar septul despărțitor al celor două
compartimente este înlăturat cu un clește ciupitor.
Lavajul cavității bulei timpanice se face cu soluții cloruro -sodice călduțe, evitând
spalarea sub presiune ridicată (risc de baro -traume).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

223
2016 –
2017
Țesuturile moi se apoziționează peste deschiderea bulei timpanice, utilizînd
materiale de sutură resorbabile sintetice.

Montarea unui tub de dren nu este necesară.

Plaga cutanată se suturează cu materiale neresorbabile în puncte separate
simple

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un colier Elisabethan. Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase.
Antibioticoprofilaxie, iar după obținerea rezultatelor d e la cultură și
antibiogramă (recoltate intraoperator), antibioticoterapie.
Firele de sutură se înlătură după 7 -10 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

224
2016 –
2017
TRATAMENTUL OPERATOR AL OTHEMATOMULUI
LA CÂINE
(vezi și lucrările practice)

Indicații: colecții sangvine între pielea urechii și cartilajul auricular neresorbite
în timp de 8 zile. Afecțiunea este mult mai rar întâlnită la pisică, beneficiind de același
tratament chirurgical. Tehnicile de drenaj simplu ca și cele de drenaj aspirativ sunt
frecvent însoțite de recidive. Efi cacitatea tehnicii prezentate (drenaj – sutură acolantă)
este dependentă de înlăturarea cauzelor care de regulă determină animalul să se
autotraumatizeze.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu a pă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA și blocajul analgezic al primei perechi de nervi
cervicali.

Contenție : decubit sterno -abdominal.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice, ace de
sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

225
2016 –
2017
Tehnică operatorie

Incizia longitudinală sau eliptică a pielii de pe fața internă a conchiei auriculare.
Drenajul cavității othematomului (scurgerea părții lichidiene și extracția
coagulului), eventual chiar chiuretarea și lavajul cavității (soluții saline).

Acolarea prin sutură a pielii desprinse – decolate – de la cartilagiu de către
colecția sanghină. Sutura se execută în puncte separate în ―U‖ vertical, inserate
perforant (trecute prin ambele fețe ale conchiei auriculare). Se preferă utilizarea
materialeor de sutură resorbabile naturale (biologice).

Suturile se amplasează liniar, paralel cu incizia de drenaj. Distanța dintre două
puncte de sutură, ca și între două rânduri de sutură este de 0,5 – 1 cm.. Intercalarea
punctelor de sutură de pe cele două rânduri previne necroza ischemică a tegumentului
conchiei auriculare. Firele de sutură se tensionează lejer -moderat.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un colier Elisabethan. Auto –
traumatizarea d atorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase.
Firele de sutură se înlătură după 5 -7 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

226
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – COARNE

ECORNAREA VIȚEILOR
(vezi și lucrările practice)

Indicații:
– scop economic – rentabilizarea exploatării frontului de furajare,
prevenirea accidentelor în timpul coabitării mai ales în sistemele de
întreținere în stabulație liberă;
– scop terapeutic – fracturi ale coarnelor, creșteri vicioase, avulsii ale tecii
de corn , osteomielite.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se usucă).

Anestezie : neuroplegie (Xilazină 0,05 mg/kg) și infiltrații analgezice în jurul
mugurelui cornual.

Contenție : patrupedă cu imobilizarea capului.

Instrumentar : bisturiu, foarfece curb și/sau decornator Roberts, creion de
ecornare cu hidroxid de sodiu și/sau termocauter.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

227
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Procedeul combinat (excizie – cauterizare)
(vezi și lucrările practice)

Protecția pielii din jurul mugurelui cornual prin uncționarea cu vaselină neutră
sau un unguent tipizat (pentru prevenția arsurilor cauzate de scurgerea substanței
caustice).

Excizia pielii mugurului cornual cu bisturiul, foarfecele sau decornatorul Roberts
.

Cauterizarea pielii:

– chimică (se fricționează locul denudat cu creionul de ecornare timp
de 20 -20 secunde) sau

– termică (se aplică pe locul denudat termocau terul, executând
ușoare mișcări circulare, timp de 3 -5 secunde).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

228
2016 –
2017
ECORNAREA CU AUTOPLASTIE CUTANATĂ

Indicații: aceleasi cu cele prezentate pentru ecornarea vițeilor. Procedeul este
recomandat pentru ecornarea bovinelor adulte, prezentând avantaje certe – închiderea
sinusului frontal, vindecare rapidă, aspect estetic bun, creșterea ulterioară a unor
rudimente cornuale fiind exclusă, influențează negativ mult mai puțin principalele
producții (lapte, spor în greutate) – față de procedeele de amputare simplă sau prin
constricție elastică.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, blocaj analgezic loco -regional (nervul cornual, și
infiltrații pericornual).

Contenție : poziția patrupedă în travaliu cu imobilizarea capului.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
ferăstrău Gigli, depăr tătoare, chiuretă, rașpilă, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie

Incizia pielii pericornual, conservând și decolând atent bureletul cutidural.
Incizia se prelungește liniar pe creasta intercornuală (4 -5 cm) și în sens ventral pe
creasta frontală lat erală, 4 -5 cm, înspre globul ocular.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

229
2016 –
2017
Descoperirea bazei cornului prin decolare și rabatare laterală a lambourilor
cutanate.

Secționarea (tăiere cu fierăstrăul Gigli) cornului cât mai aproape de bază.

Hemostaza prin forcipresură și ligatură.

Rotunjirea marginilor osoase cu rașpila sau cu chiureta.

Sutura lambourilor cutanate în puncte separate simple cu material neresorbabil
.
Pansament protector antiseptic fixat prin sutură.

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii mai ales în timpul verii.
Pansamentul și firele de sutură se înlătură după 12 -14 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

230
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – GLANDE
SALIVARE

EXTIRPAREA CHIȘTILOR GLANDELOR SALIVARE LA CÂINE

Indicații: retenția secreției salivare (chiștii salivari) apar în urma obturării
canalelor glandelor sublinguale (Rivinius, Bartholin) sau mandibulare (Wharton).
Obturarea poate fi cauzată de corpi străini exogeni și mai rar pe cale endogenă –
calculi – litiază sal ivară.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator. Antisepsia
cavității orale este obligatorie.

Anestezie : NLA sau N -NLA.

Contenție : în decubit.

Instrumentar : speculum oral, bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense
hemostati ce, depărtătoare, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

231
2016 –
2017
Tehnici operatorii

Drenajul chistului sublingual
Implantarea perforantă în peretele chistului a unui fir de sutură neresorbabil
polifilament care se înnoadă lejer, acesta acționând ca dren capilar. Firul este
îndepărtat după vindecare (4 -7 zile). În caz de recidivă este necesară extirparea
pereților laterali ai chistului sublingual.

Extirparea chistului sublingual

Excizia peretelui lateral .
Pensulații cauterizante (soluții 10 % de clorură de zinc) a peretelui profund
rămas nerezecat și aderent la fețele laterale ale limbii (el reprezintă submucoasa
cavității sublinguale laterale).

Extirparea chistului glandei mandibulare
Incizia pielii (8 -10 cm) paralel cu vena jugulară, caudal de ramura recurbată a
mandibulei.
Dilacerarea și izolarea glandei mandibulare.
Pensarea și ligaturarea pediculului glandei.
Secționarea pediculului glandei (rezecția glandei) și sutura bontului în bursă.
Amplasarea drenului (24-48 ore) și sutura pielii în puncte separate simple cu
material neresorbabil.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

232
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii

Antibioticoterapie timp de 3 -5 zile.
Antisepsia cavitații orale, timp de 4 -5 zile de 2 ori / zi – în cazul extirpării
chistului sublingual. Protec ția plăgii suturate și a materialului de drenaj (inițial) se
asigură în cazul extirpării chistului glandei mandibulare prin aplicarea unui colier
Elisabethan.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

233
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – FARINGE

FARINGOSTOMIA

Indicații: tubaj pentru hrănire artificială cu scurtcircuitarea cavității orale
(afecțiuni ale cavității orale cu imposibilitatea efectuării masticației). Mai rar pentru
efectuarea intubației traheale în cazul recurgerii la tehnici de anestezie inhalatorie la
animale care necesit ă intervenții operatorii (câmp operator liber) în interiorul cavității
orale.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator. Antisepsia
cavității orale este obligatorie.

Anestezie : N-NLA

Contenție: decubit sterno -abdominal sau decubit lateral.

Instrumentar : speculum oral, bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense
hemostatice, ace de sutură, port ac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

234
2016 –
2017
Tehnică operatorie

Palparea endoorală a osului epihyoid și plasarea indexului ca punct de reper,
aboral și deasupra de amigdală și de deschiderea esofagului .

Incizia pielii în regiunea cervicală ventro -laterală pe suportul reprezentat de
index .

Dilacerarea atentă a țesuturilor, pătrunzând în cavitatea orală.

Plasarea unei sonde prin cavitatea orală și extragerea capăt ului prin plaga
operatorie cu o pensă hemostatică .

Plasarea celuilalt capăt al sondei în esofag . Ancorarea sondei (tub de
polietilenă sau preferabil sondă endotraheală) cu un fir de sutură la marginile plăgii
tegumentare.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția sondei împotriva smulgerilor intempestive se asigură prin aplicarea
unui colier Elisabethan. După suspendarea sondajului, plaga operatorie nu se
suturează, lasând -o să se vindece secundar (prin înmugurire).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

235
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – VENA JUGULARĂ

FLEBECTOMIA JUGULAREI
(vezi și lucrările practice)

Indicații: plăgi accidentale multiple, tromboflebită hemoragică, tromboflebită
supurativă.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA în raport cu specia.

Contenția : în decubit lateral.

Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, pense hemostatice, foarfece,
depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Loc de elecție: jgheabul jugular delimitat de mușchii sternomandibular (ventral)
și cleidomastiodian (dorsal) .

Incizia longitudinală a pielii deasupra mușchiului sterno – mandibular.

Dilacerarea și izolarea venei jugulare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

236
2016 –
2017
La capetele porțiunii de vas care urmează a fi îndepărtată, pe țesut sănătos se
aplică două pense hemostatice.

Proximal și respectiv distal de pensele hemostatice, la distanță de 1 -2 cm, se
trece, imediat transadventicial (nu perforant) câte un fir neresorbabil monofilament,
ligatur ând vena.

Secționarea venei jugulare se face , la ambele capete, între ligaturi și pensa
hemostatică (razant cu pensa) și se îndepărtează segmentul detașat.

Pielea se suturează în puncte separate simple cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatori i
Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se protejează prin aplicarea unui
gâtar sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

237
2016 –
2017
Bibliografie
1. Tremaine WH and Dixon PM. Diseases of the nasal cavities and paranasal
sinuses. Ithaca, New York: IVIS (2002)
2. El-Gendy SA and Alsafy MAM. Nasal and paranasal sin uses of the donkey: gross
anatomy and computed tomography. J Veterinary Anat. (2010) 3(1):25 -41
3. Morello SL and Parente EJ. Laser vaporization of the dorsal turbinate as an
alternative method of accessing and evaluating the paranasal sinuses. Vet Surg
(2010 ) 39(7): 891 -899
4. Nickels F. Nasal passages and paranasal sinuses. In: Auer JA, Stick JA, editors.
Equine Surgery. 4th edition ed. St Louis, Missouri: Elsevier Saunders (2012)
5. Dyce KM, Sack WO and Wensing CJG. The head and ventral neck of the horse.
In: Dyc e KM, Sack WO, Wensing CJG, editors. Textbook of Veterinary Anatomy.
4th edition ed. St. Louis, Missouri: Elsevier Saunders (2010)
6. Dixon PM, Tremaine WH, Pickles K, Kuhns L, Hawe C, McCann J, McGorum BC,
Railton DI and Brammer S. Equine dental disease part 2: a long -term study of
400 cases: disorders of development and eruption and variations in position of
the cheek teeth. Equine Vet J. (1999) 31(6): 519 -528
7. Du Toit N, Gallagher J, Burden FA and Dixon PM. Post mortem survey of dental
disorders in 349 donke ys from an aged population (2005 -2006). Part 1:
prevalence of specific dental disorders. Equine Vet J. (2008) 40(3): 204 -208
8. Finnegan CM, Townsend NB, Barnett TP and Barakzai SZ. Radiographic
identification of the equine ventral conchal bulla. Vet Rec. (20 11) 169(26): 683
9. Perkins JD, Bennett C, Windley Z and Schumacher J. Comparison of sinoscopic
techniques for examining the rostral maxillary and ventral conchal sinuses of
horses. Vet Surg. (2009) 38(5): 607 -612
10. Schumacher J, Dutton DM, Murphy DJ, Hague BA and Taylor TS. Paranasal
sinus surgery through a frontonasal flap in sedated, standing horses. Vet Surg.
(2000) 29(2): 173 -177

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

238
2016 –
2017
11. McCann JL, Dixon PM and Mayhew IG. Clinical anatomy of the equine
sphenopalatine sinus. Equine Vet J. (2004) 36(6): 466 -472
12. Barne tt KC, Blunden AS, Dyson SJ, Whitwell KE, Carson D and Murray R.
Blindness, optic atrophy and sinusitis in the horse. Vet Ophthalmol. (2008) 11
Suppl 1: 20 -26
13. König HE and Liebich H -G. Axial Skeleton. In: König HE, Liebich H -G, editors.
Veterinary Anatomy of Domestic Mammals: Textbook and Colour Atlas. 4th
edition ed. Stuttgart, Germany: Schatteuer, (2009)
14. Frees KE, Gaughan EM, Lillich JD, Cox J, Gorondy D, Nietfeld JC, Kennedy GA
and Cash W. Severe complication after administration of formalin for treatmen t of
progressive ethmoidal hematoma in a horse. J Am Vet Med Assoc. (2001)
219(7):950 -952, 39
15. Dixon PM, Parkin TD, Collins N, Hawkes C, Townsend N, Tremaine WH, Fisher
G, Ealey R and Barakzai SZ. Equine paranasal sinus disease: a long -term study
of 200 cas es (1997 -2009): ancillary diagnostic findings and involvement of the
various sinus compartments. Equine Vet J. (2012) 44(3): 267 -271
16. Tatarniuk DM, Bell C and Carmalt JL. A description of the relationship between
the nasomaxillary aperture and the paranasal sinus system of horses. Vet J.
(2010) 186(2): 216 -220
17. Robinson NE and Furlow PW. Anatomy of the Respiratory System. In: McGorum
18. BC, Dixon PM, Robinson NE, Schumacher J, editors. Equine Respiratory
Medicine and Surgery. 1st Edition ed. Philadelphia: Elsevi er Saunders (2007)
19. Sisson SB and Grossman JD. The nasal cavity. In: Sisson SB, Grossman JD,
editors. The Anatomy of Domestic Animals. 5th edition ed. Philadelphia: WB
Saunders, 1975.
20. Bell C, Tatarniuk D, Carmalt J. Endoscope -guided balloon sinuplasty of th e
equine nasomaxillary opening. Vet Surg (2009) 38(7): 791 -797

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

239
2016 –
2017
21. Dixon PM and Du Toit N. Dental anatomy. In: Easley J, Dixon PM, Schumacher
J, editors. Equine Dentistry. 3rd edition ed: Elsevier Saunders, 2011.
22. Probst A, Henninger W and Willmann M. Communica tions of normal nasal and
paranasal cavities in computed tomography of horses. Vet Radiol Ultrasound.
(2005) 46(1): 44 -48
23. Tremaine WH, Clarke CJ and Dixon PM. Histopathological findings in equine
sinonasal disorders. Equine Vet J. (1999) 31(4): 296 -303
24. Perkins JD, Windley Z, Dixon PM, Smith M and Barakzai SZ. Sinoscopic
treatment of rostral maxillary and ventral conchal sinusitis in 60 horses. Vet Surg.
(2009) 38(5): 613 -619
25. Barakzai SZ, Kane -Smyth J, Lowles J and Townsend N. Trephination of the
equine rost ral maxillary sinus: efficacy and safety of two trephine sites. Vet Surg.
(2008) 37(3): 278 -282

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

240
2016 –
2017

CURSUL 6.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

241
2016 –
2017
ELEMENTE DE PROPEDEUTICĂ
OFTALMOLOGICĂ ȘI TEHNICI
OPERATORII ÎN CHIRURGIA
OFTALMOLOGICĂ

Cuprins

 REMEMORĂRI ANATOMICE

 ELEMENTE DE PROPEDEUTICĂ OFTALMOLOGICĂ
– TESTUL SCHIRMER
– TESTUL CU FLUORESCEINA
– TONOMETRIA
– GONIOSCOPIA

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

242
2016 –
2017
 TEHNICI OPERATORII ÎN CHIRURGIA OFTALMOLOGICĂ

 PERMEABILIZAREA CONDUCTULUI LACRIMO -NAZAL ( vezi lucrările
practice)

 BLEFARORAFIA ( vezi lucrările practice)
 CANTOTOMIA
 ANCHILOBLEFARONUL CHIRURGICAL ( vezi lucrările practice)
 BLEFAROPROTECȚIA POLULUI ANTERIOR AL GLOBULUI OCULAR
(vezi lucrările practice)
 BLEFARECTOMIA PLEOAPEI A TREIA ( vezi lucrările practice)
 REPOZIȚIONAREA GLANDEI ANEXE A PLEOAPEI a III -a
 REPOZIȚIONAREA GLANDEI ANEXE A PLEOAPEI a III -a PRIN ANCORARE
LA MARGINEA ORBITEI
 PROCEDEE OPERATORII UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL ENTROPIONULUI (
vezi lucrările practice)
 PROCEDEE OPERATORII UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL ECTROPIONULUI (
vezi lucrările practice)
 GLOBECTOMIA OCULARA

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

243
2016 –
2017
ELEMENTE DE PROPEDEUTICĂ
OFTALMOLOGICĂ

TESTUL SCHIRMER

Testul lui Schirmer este o investigație medicală realizată în scopul determinării
cantității de lacrimi secretate de glandele lacrimale .

Tehnica : se plasează, in apropiere de unghiul extern al ochiului, o bandă de
hârtie specială (absorbantă), gradată în milimetrii și impregnată cu un virator de culoare
în momentul umezirii. După 30 de secunde -1 minut (vezi instructiunile hartiei de test
utilizate, se măsoară numărul de gradații ale hârtiei care au fost umezite (colorate) de
secreția lacrimală.

Valorile normale ale testului Schirmer sunt redate în tabelul de mai jos

Nr SPECIA TEST SCHIRMER
mm
1 Caine, Pisica 15-20 mm
2 Iepure 0-11 mm
3 Cal, bovine 24 +/- 5 mm

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

244
2016 –
2017

TESTUL CU FLUORESCEINA

Servește pentru diagnosticarea corectă si implicit o terapie corespunzatoare a
afectiunilor cornene .
Testul permite aprecierea stării epiteliului corneean (ulcere, perforații, fistule).

 Tehnică
Se aplică o bandă de hartie indicatoare cu fluoresceină în contact cu corneea
animalulului, timp de 2 -3 secunde.
Se spală ochiul animalului (instilații) cu soluție cloruro -sodică izotonă.
Se examinează polul anterior al globului ocular – la lumină naturală. Cand epiteliul
anterior corneean este denudat, stroma va fixa fluoresceina pe suprafata sa,
colorantul descriind cu precizie extinderea si profunzimea leziunii – se colorează în
verde intens.

Proba Siedel este utilizată pentru descoperirea unei fistule externe a
conjunctivei sau a corneei . Comunicarea dintre camera anterioară a globului ocular și
exterior poate fi postchirurgicală sau traumatică.
După instilarea unui colir cu fluoresceină, examenul în lumina ultravioletă permite
evidențierea scurgerii umorii apoase sub forma unei linii ne regulate cu margini
fluorescente , centrată la nivelul fistulei externe.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

245
2016 –
2017
TONOMETRIA
MASURAREA PRESIUNII INTRAOCULARE

Tensiunea oculară sau oftalmotonusul este rezultat al stării de echilibru dintre
coținutul ochiului și elasticitatea pereților să i.
Presiunea intraoculară (PIO) normală menține forma ușor bombată a corneei.
Presiunea intra -oculara variază între anumite limite fiziologice, care dacă sunt depășite
au repercusiuni asupra aparatului optic și asupra metabolismului ocular perturbând
funcționarea normală a vederii.
În reglarea tensiunii oculare un rol esențial il au doi factori :
– umoarea apoasă și
– sistemul vascular uveal.

Umoarea aposă se formează în interiorul camerei posterioare, printr -un
proces de secreție al epiteliului ciliar (corpul ciliar). Umoarea apoasă trece apoi prin
pupilă în camera anterioară și după ce si -a indeplinit rolul sau metabolic este evacuată
în afara ochiului pe la nivelul unghiului irido -cornean, pe unde se scurge prin porii
trabecului în canalul lu i Schelmm și apoi în venele apoase ajungând astfel in circulația
venoasă episclerală. O altă cale de evacuare este cea uveo -sclerală supracoroidiană.
Prin această cale se scurge o cantitate de umoare apoasă prin spatiile ciliare
intermusculare, spre coroid ă, scleră și țesutul orbitar.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

246
2016 –
2017
Tonometria este o metoda de măsurare a presiunii intraoculare (din
interiorul ochiului). Metoda permite diagnosticarea afecțiunilor datorate în general
creșterii presiunii intraoculare ( glaucom ).

Tonometria măsoară presi unea intraoculară prin înregistrarea rezistenței
corneei la presiune (identație) – se măsoară deformarea corneei sub acțiunea unei forțe
externe.
Există mai multe tipuri de tonometre:

– Tonometria prin aplanație (Goldmann) acest tip de tonometrie fol osește un
intrument pentru a aplica presiune pe suprafata ochiului și un microscop numit lampă cu
fantă pentru observarea ochiului. Presiunea ochiului este măsurată în funcție de câtă
forță este necesară pentru aplatizarea corneei.

– Tonometria prin iden tatie (tonometrul Schiotz): măsoară profunzimea
depresiunii corneei produsă de o anumită greutate într -un punct dat. Se efectuază
asemanator cu tonometria prin aplanație.

– Tonometria prin indentație electronică : se aplică un instrument cu cap
rotund dire ct pe cornee iar presiunea este afișată pe un monitor.

– Tonometrie fără contact direct cu ochiul (pneumotonometrie): se
efectueaza fără a atinge ochiul în mod direct folosindu -se un mic jet de aer pentru
aplatizarea corneei.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

247
2016 –
2017
Valorile normale ale PIO sunt redate in tabelul de mai jos.

Nr SPECIA PIO
mm Hg
1 Caine 16.8 ± 4.0
2 Pisica 20.2 ± 5.5
3 Cal 23.2 ± 6.9

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

248
2016 –
2017
GONIOSCOPIA

Gonioscopia, se utilizează pentru examinarea ochilor hipertensivi.
Gonioscopia este o metodă de examinare a unghiului irido -cornean prin
folosirea efectului prismatic al unor lentile de contact. Lentila are o oglindă înclinată care
reflectă imaginea unghiului. Examinarea se face în camera obscură la lampa cu fantă,
după a plicarea pe cornee a lentilei de contact. Răsucind lentila de contact apar in
oglindă toate regiunile unghiului camerular, astfel incat se poate explora tot relieful
acestui unghi.

În glaucom este necesar să se aprecieze lărgimea unghiului irido –
corneea n; mărimea lui se evaluează după distanța care separă inelul lui Schwalbe
de iris .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

249
2016 –
2017
PERMEABILIZAREA CONDUCTULUI
LACRIMO -NAZAL
(vezi și lucrările practice)

Indicații
– în scop de diagnostic irigarea canalului lacrimo -nazal permite decelarea
următoarelor afecțiuni:
 atrezia congenitală a orificiului nazal a canalului lacrimo -nazal,
 dacriocanaliculita ulceroasă,
 stenoza congenitală sau inflamatorie a canalului lacrimonazal,
 anomalii de situ are topografică a punctelor lacrimale,
 fistule ale canalului lacrimo -nazal;

– în scop terapeutic irigarea canalului lacrimo -nazal se practică pentru înlăturarea
cauzelor obstrucției:
 parazitism cu Thelazii;
 obturări cu dacrioliți.

Anestezie : neuroplegie, animale retive – NLA sau N -NLA și anestezie de
contact în cazul recurgerii la tehnica anterogradă.

Contenție : animalele mici în decubit, animalele mari în stațiune patrupedă sau
în decubit lateral.

Instrumentar – sondă Bowmann, sondă simplă pentru canalele lacrimale,
cateter de plastic (cu diametrul de 2,42 mm), seringă 5 -10 ml, soluție cloruro -sodică 0,9
%.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

250
2016 –
2017
Tehnic i

A) Permeabilizarea prin irigare anterogradă

Examinarea și vizualizarea punctelor lacrimale.
Introducerea sondei simple și irigarea canalului cu seringa atașată la sondă.
Existența unui canal lacrimo -nazal permeabil va fi evidențiată de scurgerea lichidului
de irigație (soluție cloruro -sodică normotonă) prin nara animalului (situată pe aceeași
parte cu ochiul testat)

B) Permeabilizarea prin irigare retrogradă

Examinarea, vizualizarea și apoi cateterizarea orificiului nazal al conductului
lacrimo -nazal.
Irigarea canalului cu seringa atașată la cateter.
Existența unui canal lacrimo -nazal permeabi l va fi evidențiată de scurgerea
lichidului de irigație (soluție cloruro -sodică normotonă) prin cele două puncte lacrimale
situate în unghiul nazal (pe pleoapa inferioară și respectiv pe pleoapa superioară) a
ochiul testat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

251
2016 –
2017
– SUTURA PLĂGILOR PALPEBRALE –
BLEFARORAFIA
( vezi lucrările practice)

Indicații : plăgi palpebrale recente, plăgi palpebrale rezultate în urma
îndepărtării cicatricelor vicioase, tratamentul colobomelor palpebrale congenitale sau
dobândite.

Pregătiri preoperatorii : clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
periorbitară se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; antisepsia
tegumentelor. antisepsia sacilor conjunctivali).

Anestezie: loco-regională, achinezie palpebrală, neuroplegie, NLA sau N –
NLA î n raport de specie.

Contenție: decubit lateral sau sterno -abdominal la animalele de talie mică și
decubit lateral la animalele de talie mare.

Instrumentar: pense chirurgicale și anatomice, pense hemostatice, foarfece
drepte și curbe, bisturiu, ace de sut ură, portac și material de sutură ( neresorbabil : nylon
monofil, polipropilenă, polietilenă și resorbabil : catgut, acid poliglicolic, polidioxanonă,
etc).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

252
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Vivifierea și regularizarea marginilor plăgii se execută numai în mod
excepțional, când afrontarea nu este posibilă.
Plăgile superficiale (tegumentare) se suturează în puncte separate simple cu
fir neresorbabil monofil (nylon, polipropilenă, polietilenă).
Plăgile profunde se suturează mono sau bietajat .

monoetajat „8 vertical ” cu material neresorbabil monofil; atenție la
marginea liberă a pleoapei care se reface după o tehnică specială
( inserția materialului de sutură se face prin cantul pleoapei, fiind apoi dispus
în forma „U‖ vertical sau în „X‖.)

bietajat în punc te separate simple
 Conjunctiva palpebrală și tarsul cu fire resorbabile (naturale sau sintetice)
amplasate în puncte separate simple și înnodate spre exterior.
 Pielea cu mușchiul orbicular al pleoapelor cu fir neresorbabil monofil, puncte
separate simple (material neresorbabil).

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se protejează printr -un căpăstru
special sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru). Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

253
2016 –
2017
Plaga interesează un teren biologic predispus la o vindecare rapidă (o zonă
cu mobil itate mare și țesut cutanat fin – subțire), condiții care lasă să se întrevadă
posibilitatea anticipării cu 1 – 2 zile a perioadei după care se face extragerea firelor de
sutură de la piele.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

254
2016 –
2017
CANTOTOMIA

Indicații :
 blefarofimoză,
 drenaj retrobulbar,
 cantoplastie,
 luxația globului ocular,
 aplicarea procedeului Poulard în tratamentul entropionului,
 intervenții pe globul ocular.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
periorbitară se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; antisepsia
tegumentelor. antisepsia sacilor conjunctivali).

Anestezie: neuroplegie, NLA sau N -NLA și blocaj al n. frontal a ramurii
zigomatice a n. maxilar și a n. auriculo -palpebral.

Contenție: decubit lateral.

Instrumentar: foarfece drept, pensă chirurgicală, ac de sutură și portac.

Tehnica operatorie
Se secționează cu foarfecele comisura temporală a fantei palpebrale până la
rebordul osos al orbitei.
Sutura este condiționată de indicațiile cantotomiei incluz ând:

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

255
2016 –
2017
 Lărgirea fantei palpebrale când marginile plăgii se cos fiecare separat,
afrontând, în puncte separate simple, cu material monofil neresorbabil,
conjunctiva palpebrală la piele;

 Refacerea unghiului temporal care include două modalități de execuție:
 Varianta monoplan : puncte separate în "8" sau puncte separate simple penetrante,
cu material monofil neresorbabil, refăcând comisura palpebrală;
 Varianta biplan : conjunctiva palpebrală se suturează în puncte separate simple cu fir
resorbabil iar pielea (al II -lea plan) în puncte separate simple cu material monofil
neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se protejează printr -un căpăstru
special sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru). Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase .
Firele de sutură se înlătură după 5 -7-12 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

256
2016 –
2017
ANCHILOBLEFARONUL CHIRURGICAL
( vezi lucrările practice)

Indicații :
 plăgi corneene,
 ulcere corneene,
 operație pregătitoare pentru enucleerea globului ocular,
 operație temporară paleativă în entropionul spastic .

Pregătiri preoperatorii : clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
periorbitară se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; antisepsia
tegumentelor. antisepsia sacilor conjunctivali).

Anestezie : loco -regională, achinezie palpebrală, neuroplegie, NLA sau N -NLA
în raport de specie.

Contenție : decubit lateral

Instrumentar : pensă anatomică, ace de sutură, portac, burdoneți din cauciuc,
plastic sau nasturi, foarfece.

Tehnica operatorie

Închiderea fantei palpebral e se face cu material de sutură monofil neresorbabil
(nylon, polipropilenă, polietilenă) amplasat în "U" orizontal.

Traiectul pasului de sutură: transfixic prin burdonet, piele, tars (nu penetrează
conjunctiva palpebrală) iese prin margin ea liberă a pleoa pei superioare , penetrează
marginea liberă a pleoapei inferioare, tarsul iese prin piele și burdonet, urmează apoi
traiectul orizontal (bucla "U" -lui) și traversând burdonetul reface traseul descris.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

257
2016 –
2017
Când anchiloblefaronul chirurgical este executat ca timp operator de pregătire a
enucleerii globului ocular traiectul pasului de sutură este simplu, perforant prin marginile
libere ale celor două pleoape principale, fără a recurge la amplasarea de burdoneți.
Cele 3 – 4 fire de sutură se lasă nesecționate, s ervind ca fire tractoare.
Pentru rapiditatea execuției este preferată realizarea anchiloblefaronului
chirurgical printr -o sutură în surjet simplu.

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. Firele de sutură se înlătură după cca. 8 zile în cazul executării
anchiloblefaronului cu scop de protecție a corneei.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

258
2016 –
2017
BLEFAROPROTECȚIA POLULUI ANTERIOR AL
GLOBULUI OCULAR PRIN ACOPERIRE CU
PLEOAPA A III -a
( vezi lucrările practice)

Indicații :
 plăgi corneene,
 ulcer cornean.

Pregătiri preoperatorii : clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
periorbitară se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; antisepsia
tegumentelor. antisepsia sacilor conjunctivali).

Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA și blocaj al nervilor infratrochlear și
frontal.

Contenție : decubit lateral.

Instrumentar: pensă anatomică, ace de sutură, portac, burdoneți din cauciuc,
plastic sau nasturi, foarfece.

Tehnica operatorie

Acoperirea polului anterior al globului ocular cu pleoapa a III -a se menține prin
trei puncte de sutură amplasate în "U" orizontal între pleoapa a III -a și pleoapa
superioară. Materialul de sutură este monofil neresorbabil.
 Traiectul pasului de sutură principal: transfixic prin burdonet și prin pleoapa
superioară de la exterior spre interior , trece prin conjunctiva și pe sub tarsul pleoapei
a III-a (brațul vertical al "T" -ului acestuia) după care traversează pleoapa superio ară
de la interior spre exterior și iese prin burdonet. Firul principal nu trebuie să treacă
prin conjunctiva de pe fața internă a pleoapei a III -a.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

259
2016 –
2017
 Alte două fire de sutură se amplasează de o parte și alta a firului principal, ele
ancorând pleoapa a III -a de brațele orizontale ale "T" -ului tarsului, firul traversând
conjunctiva pleoapei.

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. Firele de sutură se înlătură după 5 -7 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

260
2016 –
2017
BLEF ARECTOMIA PLEOAPEI A TREIA
(vezi lucrările practice)

Indicații :
 tratamentul radical al adenomului glandei anexe a pleoapei a III -a,
 infiltrația plasmocitară a pleoapei a III -a,
 prolapsul total al pleoapei a III -a,
 hipertrofia pleoapei a III -a (doar în mod excepțional),
 epifora cronică (se înlătură concomitent cu pleoapa și glanda lacrimală
accesorie situată la baza pleoapei a III -a).

Pregătiri preoperatorii : regiunea periorbitară se spală cu apă și săpun steril.
Antisepsia tegumentelor. Antisepsia sacilor conjunctivali.

Anestezie: NLA sau N -NLA, blocaj al nervului infratrochlear, eventual și
anestezie locală prin instilații.

Contenție: decubit sterno -abdominal sau decubit lateral.

Instrumentar: pensă chirurgicală, foarfece curb, pense hemostatice.

Tehnică operatorie

Deschidere și imobilizare manuală a pleoapelor principale.

Pleoapa a III – se prinde cu pensa chirurgicală, îndepărtând -o de globul ocular.

Extirparea pleoapei a III -a prin secționare c u foarfecele, cât mai aproape de
baza ei de implantare.

Tamponament compresiv (1 -3 minute) cu rol hemostatic al plăgii operatorii .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

261
2016 –
2017

Îngrijiri postoperatorii

Antisepsia sacilor conjunctivali (colire sau unguente cu antibiotice și
antiinflamatorii).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

262
2016 –
2017
REPOZIȚIONAREA GLANDEI ANEXE A
PLEOAPEI a III -a

Indicații : hipertrofia glandei anexe a pleoapei a III -a însoțită de prolapsul
pleoapei a III -a.

Pregătiri preoperatorii: regiunea periorbitară se spală cu apă și săpun steril.
Antisepsia tegumentelor. Antisepsia sacilor conjunctivali.

Anestezie: NLA sau N -NLA, blocaj al nervului infratrochlear, eventual și
anestezie locală prin instilații.

Contenție: decubit sterno -abdominal sau decubit lateral.

Instrumentar : pensă chirurgic ală, foarfece curb, pense hemostatice, ac portac.

Tehnică operatorie – PROCEDEUL DE MARSUPIALIZARE A
GLANDEI ANEXE

Deschidere și imobilizare manuală a pleoapelor principale.
Pleoapa a III – se prinde cu pensa chirurgicală, îndepărtând -o de globul ocular și
se menține eversată cu ajutorul a două fire tractor.
Se execută două incizii curbe în conjunctiva bulbară a pleoapei a III – a -. Se
dilacerează cu o pensă hemostatică sau cu vârful unui foarfece oftalmic, plecând de la
incizia median și creând un mic bu zunar în unghiul nazal al globului ocular.
Marginile inciziei conjunctivei sunt mobilizate și trase peste suprafața glandei
annexe – unde sunt fixate printr -o sutură în surjet .

Începerea și terminarea suturii se face pe suprafața exterioară a pleoapei a
treia, unde se plasează și nodurile în așa fel încât să nu irite suprafața ocular. Se lasă

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

263
2016 –
2017
nesuturate două lacune (spații) la capetele incizie pentru a permite drenajul secrețiilor
lacrimale .
Prin sutură glanda anexă a fost înfundată în buzunarul creat pe suprafața
bulbară a pleoapei .

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia sacilor conjunctivali (colire sau unguente cu antibiotice și
antiinflamatorii).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

264
2016 –
2017
REPOZIȚIONAREA GLANDEI ANEXE A PLEOAPEI a
III-a PRIN ANCORARE LA MARGINEA ORBITEI

Indicații : hipertrofia glandei anexe a pleoapei a III -a însoțită de prolapsul
pleoapei a III -a.

Pregătiri preoperatorii : regiunea periorbitară se spală cu apă și săpun steril.
Antisepsia tegumentelor. Antisepsia sacilor conjunctivali.

Anestezie : NLA sau N -NLA, blocaj al nervului infratrochlear, eventual și
anestezie locală prin instilații.

Contenție : decubit sterno -abdomi nal sau decubit lateral.

Instrumentar: pensă chirurgicală, foarfece curb, pense hemostatice.

Tehnică operatorie

Se incizează pielea, pe o lungime de cca 1,5 cm, la marginea ventrală a orbitei .
Un fir sintetic neresorbabil se ancorează prin incizia tegumentară practicată
anterior, în periostul situat pe fața internă a arcadei orbitare.
Firul este inserat pe fața bulbară a pleoapei a III -a prin glanda anexă
hipertrofiată .
Acul se reintroduce, prin punctul de ieșire, din nou în interiorul glandei pe care
o străbate în direcția unghiului nazal al globului ocular .
Se reintroduce acul, prin punctul de ieșire din parenchimul glandei anexe, și
trecând din nou prin glandă se orientează spre fața bulba ră a pleoapei a III -a, ieșind în
incizia tegumentară , unde se înnoadă. Strângerea și înnodarea firului duce la
înfundarea și repozitionarea glandei anexă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

265
2016 –
2017
Se aplică un punct de sutură separat pentru afrontarea marginilor plăgii
tegumentare.

Îngrijiri po stoperatorii
Antisepsia sacilor conjunctivali (colire sau unguente cu antibiotice și
antiinflamatorii).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

266
2016 –
2017
PROCEDEE OPERATORII UTILIZATE ÎN
TRATAMENTUL ENTROPIONULUI
(vezi și lucrările practice)

Indicații : tratamentul operator al răsfrângerii marginii uneia sau a ambelor pleoape
principale înspre globul ocular
Cele două procedee operatorii prezentate sunt recomandate la cazurile cu forme
ușoare de entropion, fără modificări ireversibile ale tarsului.

Pregătiri preoperatorii : clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
periorbitară se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; antisepsia
tegumentelor ).

Anestezie: NLA sau N -NLA și blocaj al nervului auriculo -palpebral.

Contenție : decubit lateral.

Instrumentar: bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense anatomice, ace de
sutură și portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

267
2016 –
2017
Procedee operatorii

Procedeul Berlin (în felie de pepene)
Se excizează un lambou cutanat în formă de "felie de pepene" (lungimea
lamboului depășește cu câțiva milimetri lungimea porțiunii de pleoapă răsfrânte spre
globul ocular iar lățimea lamboului este condiționată de gradul de răsfrângere a
pleoapei).

Sutura marginilor plăgii cutanate, puncte separate simple cu materia l
neresorbabil, trebuie să readucă pleoapa în poziție normală.

Procedeul Scleich (în vârf de săgeată)
Excizia cutanată are formă de vârf de săgeată, cu vârful orientat în direcția
unghiului palpebral temporal.
Sutura plăgii cutanate se face în puncte separate simple cu material
neresorbabil, începând din partea cea mai dehiscentă a plăgii.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se protejează printr -un căpăstru
special sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru). Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea d e cicatrici vicioase. Firele de sutură se înlătură după 5 -7-12 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

268
2016 –
2017
PROCEDEE OPERATORII UTILIZATE ÎN
TRATAMENTUL ECTROPIONULUI
(vezi și lucrările practice)

Indicații : tratamentul operator al răsfrângerii marginii uneia sau a ambelor
pleoape principa le spre exterior.
Procedeul de autoplastie cu lambou glisant în „V – Y‖ (Samson -Wharton sau
Hobday) se aplică în ectropionul cicatriceal, iar procedeul de scurtare a pleoapei
inferioare prin tarsectomie simplă în ectropionul senil și paralitic (aton).

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
periorbitară se tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; antisepsia
tegumentelor ).

Anestezie: loco-regională, achinezie palpebrală, neuroplegie, NLA sau N -NLA
în raport de specie.

Contenție: decubit lateral.

Instrumentar: pense chirurgicale și anatomice, pense hemostatice, foarfece
drepte și curbe, bisturiu, ace de sutură și portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

269
2016 –
2017
Procedee operatorii

Procedeul Smason -Wharton (Hobday sau V – Y)

Incizie cutanată în "V" cu deschiderea spre marginea liberă a pleoapei la 2 -3
milimetri de aceasta, depășind ușor lungimea răsfrângerii .
Dilacerarea lamboului și glisarea lui spre marginea liberă a pleoapei exoversate
.

Sutura cutanată (puncte separate simple cu material neresorbabil) începe de la
vârful "V" -ului, plaga suturată luând aspectul literei "Y" .

Procedeul de scurtare a pleoapei inferioare

Excizie triunghiulară a pleoapei (mărimea bazei triunghiului este dictată de
gradul de răsfrângere a pleoapei) . Structura incizată include: pielea, tarsul și
conjunctiva palpebrală.

Sutura pleoapei se face biplan în puncte separate simple:
– conjunctiva palpebrală cu fir resorbabil și noduri orientate spre
exterior;
– pielea cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se protejează printr -un căpăstru
special sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru). Auto –
traumatizarea datorată pruritului de vindecare poate duce la dehiscențe ale plăgii sau la
constituirea de cicatrici vicioase. Firele de sutură se înlătură după 5 -7-12 zile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

270
2016 –
2017
GLOBECTOMIA OCULARA

Indicații : afecțiuni incurabile ale globului ocular (proptozis -avulsie, panoftalmie
septică, neoplasm, glaucom cronic).

Pregătiri preoperatorii : regiunea periorbitară se spală cu apă și săpun steril
și eventual se tunde sau se rade. Antisepsia tegumentelor. Antisepsia sacilor
conjunctivali.

Anestezie : la animalele mici și la cabaline este necesara N -NLA. La bovine și
ovine neuroplegie sau NLA, completată cu blocajul nervului auriculo -palpebral pentru
obținerea achineziei palpebrale și eventual analgezie prin infiltrație a pleoapelor și
blocaj al retrobulbar al nervului oftalmic.

Contenție: decubit lateral pe partea ochilui sănătos.

Instrumentar: bisturiu, pensă chirurgicală, foarfece curb, pense hemostatice
drepte și curbe, portac, ace de sutura.

Tehnici operatorii

Sunt realizabile trei variante tehnice:
 eviscerația globului ocular (I)
 enucleerea globului ocular (II a și b)
 exenterația orbitei (III)

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

271
2016 –
2017
I. EVISCERAȚIA GLOBULUI OCULAR

Indicații : scop estetic fiind urmata de protezarea endo -oculara.

Tehnica presupune golirea de conținut a globului ocular afectat (iris,procese ciliare,
cristalin, corp vitros) , păstrând invelitorile externe ale globului ocular – corneea și sclera.

În cavitatea rămasă după eviscerare se introduce o proteză (bilă de silicon) cu rol de a
menține forma globului ocular și a conferi animalului un oarecare aspect cosmetic.

La ora actuală în medicina veterinară tehnica a intrat in desuetitudine atât datorită
durerii intense postoperatorii care prelungește perioada de vindecare, cât m ai ales
frecventelor cazuri de rejectare a protezei.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

272
2016 –
2017
IIa. ENUCLEEREA GLOBULUI OCULAR

Tehnica operatorie

Cantotomie laterală și montarea unui blefarostat cu deschidere largă.

Incizia circulara (360ș) a conjunctivei bulbare la aproximativ 5 mm de inserția pe
globul ocular. Acest atașament sevește manipulării globului ocular prin prindere și
tracționare cu o pensă chirurgicală sau anatomică.

Conjunctiva neatașată la globul ocular este excizată cu un foarfece curb,
continuând dis ecția în profunzimea orbitei și punînd în evidență inserțiile mușchilor
oculari pe glob.

Se incizează pe rând fiecare inserție musculară până ce globul ocular poate fi
rotit liber în orbită. Atenție deosebita trebuie accordată evitării tracționarii nervul ui optic,
manopere care pot cauza lezionarea chiasmei optice și duce la pierderea vederii la
celălat ochi.
Cu o pensă hemostatică curbă se pătrunde spre posteriorul globului ocular si se
clampează nervul optic și vasele sangvine inconjurătoare.

Cu un foar fece curb se secționează în fața pensei nervul optic și vasele
sangvine inconjurătoare.

Sub pensa hemostatică se poate aplică o ligatură cu material de sutură
resorbabil.

Se excizează pleoapa a III -a – vezi blefarectomia pleoapei a III -a.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

273
2016 –
2017

Opțional, dep endent și de severitatea și tipul afecțiunii se monteză în fundul
orbitei un dren de tip meșă.

Țesutul subconjunctiv periorbitar este apoziționat liniar printr -o sutură în surjet
simplu cu material resorbabil.

Excizia a aproximativ 3 mm de țesut, pe toată lungimea marginilor libere ale
pleoapelor superioară și inferioară.

După excizie marginile pleoapelor se suturează în puncte separate simple cu
material neresorbabil.

Se aplică prin suturare un pansament protector al plăgii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

274
2016 –
2017
II b. EN UCLEEREA TRANSPALPEBRALĂ A GLOBULUI
OCULAR

O variantă de execuție a enucleerii globului ocular recomandă inițial să se execute
închiderea cavității orbitale prin suturarea pleoapelor – vezi anchiloblefaronul
chirurgical.

Se incizează apoi la 3 -5 mm de marginile libere ale pleoapelor superioară și inferioară
(acolate prin sutură) pielea pleoapelor sub forma unui lambou eliptic, prelungit cu cca
10-15 mm spre unghiul temporal al globului ocular.

Se dilacerează din marginea incizie create prin tesutul con junctiv și conjunctiva bulbară
înspre profunzimea orbitei pentru a pune în evidență inserțiile mușchilor oculari pe glob.

Se excizează fiecare inserție musculară și inserția din unghiul nazal al orbitei a pleoapei
a III-a,

Ceilalți timpi operatori sunt i dentici cu cei prezentați mai sus. Îndepărtarea globului
ocular se face practic împreună cu marginile libere ale pleoapelor principale acolate prin
sutură.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

275
2016 –
2017
III. EXENTERAȚIA ORBITEI

Este un procedeu tehnic asemănător enucleerării globului ocular de ca re se
deosebește prin amploarea mai mare a exciziei care înglobează și conul posterior
format de inserțiile profunde, extraoculare, ale mușchilor globului ocular și țesutul
adipos intraorbitar.

Indicații :
 tumori cu localizare retrobulbară,
 neoplasme intraoculare extinse intra și periorbitar.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

276
2016 –
2017
Bibliografie:
1. Clerc B. – Ophtalmologie veterinaire – 2e edition, Point veterinaire Maisons –
Alfort, 1996.
2. Gelatt K. – Textbook of Veterinary Ophtalmology, Lea Febiger, Philadelphia,
2007
3. Gelatt K. – Essentials of Veterinary Ophtalmology, Lippincott Williams and
Wilkins A Wolters Kluwer Company, Baltimore, Maryland, 2000
4. Martin C. L. – Ophthalmic Disea se in Veterinary Medicine, Manson Publishing,
Ltd, 2005
5. Slatter D. – Fundamentals of Veterinary Ophtalmology, second edition,
Churchill Livingstone, 1990
6. Kuhns E. Enucleation of the eye by subconjunctival ablation. Vet Med Small
Anim Clin 1976;71:1 433-144
7. Stiles J, Buyukmihci N, Hacker DV, et al. Blindness from damage to the optic
chiasm (letter to editor). J Am Vet Med Assoc 1993;202(8):1192.
8. Slatter D. Orbit. In: Slatter D, ed. Fundamentals of veterinary ophthalmology.
3rd ed. Philadelphia, Pa: Saunders, 2001;496 -530.
9. Spiess BM. Diseases and surgery of the canine orbit. In: Gelatt KN, ed.
Veterinary ophthalmology. 4th ed. Ames, Iowa: Blackwell Publishing, 2007;539 -558.
10. Allgoewer I, Noller C, Reese S. Enucleation: Is ligat ion necessary? in
Proceedings. Am Coll Vet Ophthalmol, 2006;45.
11. Gelatt KN. Surgery of the orbit. In: Veterinary ophthalmic surgery.
Philadelphia, Pa: Elsevier Saunders, 2011;60 -67.
12. Moore CP (1983) Alternative technique for prolapsed gland of the th ird eyelid
(replacement technique). In: Bojrab MJ (ed) Current techniques in small animal surgery.
2nd edn. Lea & Febiger, Philadelphia. 52 -53

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

277
2016 –
2017
13. Morgan RV, Duddy JM & McClurg K (1993) Prolapse of the gland of the third
eyelid in dogs: A retrospective stu dy of 89 cases (1980 to 1990). J Am Anim Hosp
Assoc 29: 56-60
14. Zigler's (minor) modification of Stanley's modification of the original Kaswan
Martin technique – după : Eye Vet – Zigler Veterinary Professional Corporation
http://www.eyevet.ca/cherry.html

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

278
2016 –
2017

CURSUL 7.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

279
2016 –
2017

TEHNICI OPERATORII – TORACE

Cuprins

 Traheotomia
 Traheostomia
 Toracocenteza
 Toracostomia
 Toracotomia
 Esofagotomia
 Pericardocenteza
 Pericardotomia

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

280
2016 –
2017
TRAHEOTOMIA DE URGENȚĂ
(vezi șilucrările practice)

Indicații. Operație cu caracter de maximă urgență, animalul fiind ăn pericol
eminent de deces (prin asfixie) datorită următoarelor cauze:
 edem glotic,
 spasm laringian,
 flegmon perifaringian,
 empiem al diverticulelor tubelor auditive,
 corpi străini,
 paralizii bilaterale ale nervilor recurent și facial,
 fractura oaselor nazale, hemoragii nazale masive.
Pregătiri preoperatorii: de regulă se rezumă la o simpl ă antisepsie locală,
neexistând timpul necesar pentru o pregătire de rutină, viața animalului fiind pusă sub
presiunea agravantă a trecerii timpului – stare de urgență chirurgicală maximă.
Anestezie : rar există timpul necesar pentru realizare, NLA sau N -NLA.
Contenție : foarte fermă; poziție patrupedă cu fixarea capului la animalele mari și
decubit lateral sau dorsal la animalele mici.
Instrumentar : bisturiu, ac de seringă (traheotom Thompson).

Tehnica operatorie
o Loc de elecție : la limita dintre treimea superioară și treimea mijlocie a gâtului.
o Fixarea traheei în planul median superficial al gâtului se realizează prin palpație
manuală transcutanată.
o Puncția traheei cu menținerea acului ca punct de reper – ghid (este o manoperă
opțională).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

281
2016 –
2017
o Deschiderea t raheii se realizează prin introducerea bisturiului cu vârful până la
lumenul traheal și incizarea longitudinală a 2 -4 inele traheale.
o Accesul aerului se asigură prin plasarea a două fire lungi de sutură în marginile plăgii
traheale care se trec și se înno adă peste gâtul animalului sau se rezecă în plaga
traheală o deschidere circulară sau dreptunghiulară. Când se dispune de un
traheotom Thompson se incizează doar pielea iar lamele traheotomului se introduc
între două inele traheale care prin îndepărtare (î nchiderea mânerelor traheotomului)
asigură accesul aerului. Aceste manopere asigură transportul animalului până la o
unitate medicală specializată.
o În condiții de clinică se introduce o pensă hemostatică în lumen se îndepărtează
marginile plăgii traheale, plasând un tub sau o canulă traheală.

Îngrijiri postoperatorii
Animalul trebuie transportat de urgență într -o clinică de specialitate a cărei
dotare să permită efectuarea traheotomiei provizorii și înlăturarea sau combaterea
cauzelor care au declanșat criza asfixică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

282
2016 –
2017
TRAHEOTOMIA PROVIZORIE
(vezi și lucrările practice)

Indicații: cele enumerate în cazul traheotomiei de urgență în situațiile care
impun menținerea suspendării căilor aeriene superioare (menținerea respirației
traheale) până l a înlaturarea definitivă a cauzelor.
Ca timp operator pregătitor pentru efectuarea :
 ventriculectomiei,
 laringotomiei,
 trepanației cavităților nazale,
 cordectomiei vocale,
 anastomozelor traheale în cazul plăgilor traheale cu pierdere de
substanță.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA (diferențiat în funcție de specie).

Contenție : decubit dorsal cu c apul în extensie ușor declivă.

Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, pense hemostatice, foarfece, canule
traheale (unidirecționale în J sau bivalve) sau tuburi de traheostomie (tuburi in J cu
balonaș de etanșeizare), ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

283
2016 –
2017
Tehnic i operatorii

1. Traheotomia transversală

Loc de elecție: în plan median la limita dintre treimea superioară și treimea
mijlocie a gâtului (inelele transversale 3 -6).
Incizia longitudinală a pielii , țesutului conjunctiv subcutanat, a fasciei cervicale
superficiale și a mușchilor sternotiroidieni și sternohioidieni cu evidențierea traheei.
Incizia doar a pielii, țesutului conjunctiv subcutanat și a fasciei cervicale superficiale
continuată cu d ilacerarea în lungul fibrel or a mușchilor sternotiroidieni și sternohi oidieni
cu evidențierea traheei nu este recomandată datorită instalării ulterioare a emfizemului
subcutant în zona supusă dilacerării
Incizia transversală, pe circa 50 -60 % din circumferință, a ligamentului inelar
dintre inelele traheale 4 și 5. Incizia se face cu un bisturiu cu vârf ascuțit pentru a nu
detașa mucoasa traheală de ligamentele și inelele traheale, sporind astfel riscul de
hemoragie și ulterior de hiperproliferare a țesutului de granulație.
Atunci cân d se anticipează necesitatea menținerii canulei traheale pentru o
perioadă mai lungă de timp, se poate recurge la traheotomia cu lambou sau la exereza
a două segmente semicirculare din cartilagiul a două inele traheale învecinate (4 și 5).
Plasarea a două fire de sutură în marginile plăgii trahea le ușurează plasarea
canulei .
Plasarea canulei traheale.
Pielea se suturează provizoriu în puncte separate simple cu material
neresorbabil , în jurul canulei pentru a evita expunerea pentru timp îndelungat a plăgii
operatorii . Sutura este neetanșă evitând astfel riscul emfizemului subcutanat și lăsând

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

284
2016 –
2017
posibilitatea schimbării canulei la diferite intervale de timp (vezi îngrijirile postoperatorii
și suspendarea traheostomiei).
Se fixează cu feși de tifon canula trahea lă la gâtul animalului.

2. Traheotomia cu lambou (flap)

Diferă de tehnica precedentă doar prin modul de creare a unui acces intratraheal
mai larg.
Deschiderea traheei se practică pe lungimea a 2 -3 inele traheale învecinate
printr -un lambou în formă de "U" orientat cu vârful în sens oral.
Plasarea canulei traheale sau a tubului de traheostomie cu balonaș este ușurată
de accesul mai larg la lumenul traheei.

3. Traheotomia verticală
Loc de elecție: în plan median la limita dintre treimea superioară și treimea
mijlocie a gâtului (inelele transversale 3 -6).
Incizia longitudinală a pielii, țesutului conjunctiv subcutanat, a fasciei cervicale
superficiale și a mușchilor sternotiroidieni și sternohioidieni cu evidențierea traheei.
Incizia verticală a traheei (pa ralelă cu axul lung al traheei) , pe o distanță de
câțiva centimetri, interesând de regulă trei inele taheale (3 -6).
Plasarea canulei traheale sau a tubului de traheostomie cu balonaș este ușurată
de accesul mai larg la lumenul traheei, marginile plăgii tr aheale exoversîndu -se sub
forma a două lambouri laterale.
Plaga operatorie este lăsată nesuturată sau se suturează provizoriu în puncte
separate simple cu material neresorbabil (sutura este neetanșă evitând astfel riscul

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

285
2016 –
2017
emfizemului subcutanat și lăsând po sibilitatea schimbării canulei la diferite intervale de
timp – vezi îngrijirile postoperatorii și suspendarea traheostomiei).

Îngrijiri postoperatorii
Canula traheală se schimbă în primele trei zile postoperator de 2 ori/ zi cu una
sterilă. Ulterior, până la suspendare traheootomiei provizorii canula sau tubul de
traheostomie se schimbă zilnic. Mucusul din lumenul traheal și din plaga operatorie este
aspirat iar detritusurile celulare sunt curățate și îndepărtate.
Schimbarea canulei traheale sau tubulu i de traheostomie presupune respectarea
cu rigurozitate atât a condițiilor de antisepsie cât și a plasării corecte în lumenul traheal,
evitând contactele compresive, ischemiante ale canulei cu mucoasa și inelele traheale –
risc ridicat de necroză. Preferăm utilizarea tuburilor de traheostomie confecționate din
latex (cu balonaș de etanșeizare) în locul canulelor traheale metalice (unidirecționale în
J sau bidirecționale). Atenție trebuie acordată umflării balonașului de etanșeizare –
presiunea excesivă poat e produce ischemia și necroza mucoasei traheale la locul de
contact.
În cazul executării traheotomiei transversale recomandăm suspendarea acesteia
după maxim 8 ore (altfel apare necroz a mucoasei și inelelor traheale ).
Când este necesară menținerea traheot omiei pe o durată mai lungă de timp vor fi
preferate tehnicile de execuție cu lambou sau a trheotomiei verticale.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică este rar necesară, excepție constituind – situațiile
când afecțiunea p rimară o reclamă .
Animalul va fi întreținut în condiții perfecte de igienă a adăpostului, respectând cu
atenție microclimatul (temperatură, umiditate, încărcătură microbiană, pulberi).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

286
2016 –
2017
Periodic lumenul canulei sau a tubului de traheostomie va fi obturat provizoriu,
verificând reluarea respirației normale prin căile respiratorii anterioare (nas, laringe).
Reluarea respirației normale indică posibilitatea suspendării traheotomiei probizorii.

Susp endarea traheotomiei provizorii
Suspendarea traheotomiei provizorii presupune:
– verificarea libertății căilor aeriene anterioare;
– curățarea plăgii operatorii;
– scoatera canulei sau a tubului de traheostomie;
– aspirarea lumenului traheei de mucus;
– refacerea integrității peretelui traheal este dependentă de tipul de traheotomie
provizorie, timpul de menținere, aspectul plăgii.

Traheotomia provizorie transversală se suspendă după maxim 8 ore (altfel
apare necroza mucoasei și inelelor traheale ) presupu nând: extragerea canulei,
curățirea traheei (mucus, sânge), sutura plăgii traheale nu este de regulă necesară ca
dealtfel nici a plăgii cutante – acestea lăsându -se să evolueze spre o vindecare
secundară care are loc în aproximativ 14 -21 de zile.

Traheoto mia provizorie cu lambou și traheotomia verticală
Tehnica de suspendare este dependentă de durata menținerii traheotomiei:
– Menținere pentru 24-72 de ore presupune de regulă o tehnică de suspendare
cu refacerea prin sutură a integrității traheei. Se plas ează cîteva puncte de sutură
separate simple ( material resorbabil ) de regulă prințesuturile din jurul plăgii traheale sau
amplasa rea se face strict numai prin ligamentul int erinelar. Sutura pielii.
– Menținera traheotomiei pentru o perioadă de timp variabi lă, între 3 zile și
câteva luni implică de regulă înlocuirea tubului de traheostomie cu altul cu un diametru

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

287
2016 –
2017
(calibru) din ce în ce mai mic până la suspendarea completă, plaga traheală și cea dea
acces lăsându -se nesuturată să evolueze spre o vindecare secundară prin înmugurire.

Stricturile traheale, vindecările prin hiperplazie exuberantă a țesutului de
granulație ca și granuloamele și condroamele postoperatorii apar rar.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

288
2016 –
2017
TRAHEOSTOMIA

Indicații: în scop paleativ în afecțiuni incurabile care provoacă obstrucția căilor
aeriene superioare (tumori intranazale, laringiene).

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA (diferențiat în funcție de specie).

Contenție : decubit dorsal cu capul în extensie ușor declivă.

Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, pense hemostatice, foarfece, ace de
sutură, portac.

Tehnica operatorie
Loc de e lecție: același din traheotomia provizorie.

Stomia mucoasă
Incizia longitudinală a pielii a gâtului și decuparea unui lambou centrat pe inelele
traheale 4 -6 .
Dilacerarea longitudinală a mușchiului sternohioidian cu evidențierea traheei.
Rezecția unui lambou dreptunghiular traheal (2 -3 inele traheale), fără a perfora
mucoasa traheală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

289
2016 –
2017
Fixarea traheei în planul superficial al gâtului. Ancorare în puncte separate
simple cu material neresorbabil monofilament, a adventicei traheale (neperforant) la
marginile mușchiului sternohioidian.
Incizia longitudinală a mucoasei traheale și pexia ei la piele cu fire neresorbabile
în puncte separate simple concomitent cu sutura plăgii cutanate.

Stomia cu lambouri
Incizia longitudinală a pielii pe linia mediană a gâtului cu decuparea unui lambou
dreptunghiular centrat pe inelele traheale 4 -6. Următorii doi timpi operatori identici cu
cei de la procedeul precedent.
Confecționarea lambourilor traheale (din 2 sau 4 inele traheale) presupune
incizia traheei sub formă de "H".
Rabatarea lambourilor traheale, rostral și aboral, este urmată de pexia lor la
marginile plăgii cutanate (puncte separate simple cu material neresorbabil).

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zi lnică a stomiei. Antibioticoterapie profilactică. Animalul va fi întreținut
pentru tot restul vieții în condiții perfecte de igienă a adăpostului, respectând cu atenție
microclimatul (temperatură, umiditate, încărcătură microbiană, pulberi). Traheostomia
se poate proteja cu filtre schimbabile, fixate peste deschiderea traheală cu benzi
adezive.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

290
2016 –
2017
TORACOCENTEZA
(vezi lucrările practice)

Indicații: scop de diagnostic și terapeutic pentru :
 hidrotorax,
 pneumotorax,
 hemotorax,
 pleurezie.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie sau NLA și blocajul analgezic al n. intercostal
corespunzător spațiului în care se lucrează.

Contenție : în poziție patrupedă.

Instrumentar : ace de injecție, trocare, canule de robinet cu 2 -3 căi, catetere,
seringi de mare capacitate, aspirator chirurgical.

Tehnica operatorie
Loc de elecție:
– la animalele mari în spațiul intercostal VI dreapta și VII
stânga la nivelul articulațiilor condro -costale;
– la animalele mici în spațiul intercostal V sau VI, ventral.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

291
2016 –
2017
Confecționarea unei butoni ere cutanate (1 cm) prin incizarea pielii cu bisturiul la
mijlocul distanței dintre două coaste.
Introducerea acului sau trocarului care au atașată canula cu robinet și seringa
perpendicular pe peretele toracic iar după pătrunderea în cavitatea pleurală po ziția lor
se schimbă sub un unghi de 450 , pentru a nu leziona pulmonul.
Execuția timpului operator mijlocit de puncția toracică (aspirație, drenaj pleural,
administrare medicamentoasă, etc.).
Extragerea acului de puncție se face brusc.
Plaga cutanată se î nchide printr -un punct de sutură.

Îngrijiri postoperatorii
Aplicarea unui pansament protector poate fi benefică. Animalul va fi supravgheat
atent pentru a depista precoce apariția pneumotoraxului ca posibilă complicație
postoperatorie.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

292
2016 –
2017
TORACOSTOMIA

Indicații: scop terapeutic – asigurarea drenajului evacuațional în hidrotorax,
pneumotorax, hemotorax, pleurezie.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie sau NLA și blocajul analgezic al n. intercostal
corespunzător spațiului în care se lucrează.

Contenție : poziție patrupedă sau decubit sterno -abdominal la carnasiere.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, p ense hemostatice, catetere cu silicon sau
polivinil, ace de sutură, portac, aspirator chirurgical și montaj aspirativ.

Tehnica operatorie
Loc de elecție:
– animalele mari – idem toracocenteză;
– la carnasiere în al VIII -lea spațiu intercostal la nivelul articulațiilor
condro -costale.

Incizia longitudinală a pielii (3 – 4 cm) în mijlocul spațiului intercostal.
Perforarea peretelui toracal inclusiv a pleurei cu o pensă he mostatică, montând
tubul de dren.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

293
2016 –
2017
Sutura în bursă dublă a plăgii musculo -pleurale în jurul tubului de dren (fir
neresorbabil).
Extragerea capătului extern al cateterului printr -o contraincizie cutanată
practicată dorsal de locul de puncție. Cateterul prezi ntă un plasament intratoracic și
unul scurt subcutanat.
Sutura plăgii cutanate.
Atașarea tubului de dren la un sistem de aspirație continuă sau periodică.

Suspendarea stomiei presupune extragerea cateterului de drenaj. Scoaterea
cateterului se va face bru sc la sfârșitul unui timp inspirator. Animalul va fi supravgheat
atent pentru a depista precoce apariția pneumotoraxului.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se protejează prin aplicarea unui
gâtar sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru). Aplicarea unui
pansament protector al plăgii operatorii poate fi benefică. Antisepsia zilnică a plăgii
operatorii. Antib ioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

294
2016 –
2017

TORACOTOMIA INTERCOSTALĂ
(vezi și lucrările practice)

Indicații: abordarea operatorie a organelor din cavitatea toracică (esofag,
pulmon, cord, vase).

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie în circuit închis și posibilitatea asistării
respirației și blocaj al nervului intercostal corespunzător spațiului în car e se lucrează (la
speciile cu mediastin perforat – ecvine, carnasiere) și neuroplegie cu blocaj al nervului
intercostal la rumegătoare.

Contenție : decu bit lateral (ecvine, carnivore) , stațiune patrupedă în travaliu
(bovine).

Instrumentar : bisturiu, foarf ece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
depărtătoare, depărtător autostatic, ace de sutură, portac, aspirator chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

295
2016 –
2017
Tehnica operatorie
Loc de elecție: mijlocul spațiului intercostal corespunzător proiecției topografice a
organului din cavitatea toracică pentru care se intervine.
Incizia pielii în mijlocul spațiului intercostal paralel cu rebordul costal.
Incizia mușchilor (dependent de poziționarea accesului – m. marele dorsal, m.
dințat dorsal, m. oblic extern al abdomenului, m. dințat ventral, m. intercostali),
poziționarea secționării este identică cu cea de la piele.
Incizia fasciei endotoracice și a pleurei parietale .
Aplicarea depărtătorului autostatic și îndepărtarea coastelor, lărgind accesul în
cavitatea toracică.
Închiderea pl ăgii toracice și ulterior vindecarea este ușurată de aplicarea a 3 -4
fire de sutură trecute circumcostal (la coastele din jurul plăgii) .
Fascia endotoracică și pleura se suturează în surjet simplu (pas des – etanș) cu
fir resorbabil. Închiderea suturii se face în timpul unei mișcări inspiratorii, concomitent cu
aspirația aerului pătruns în cavitatea toracică (rezolvarea pneumotoraxului).
Musculatura intercostală se suturează des în puncte separate simple cu material
resorbabil.
Sutura pielii se face în pun cte separate simple cu fir neresorbabil, în final
înnodându -se firele trecute circumcostal .

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic, la
animalele de talie mică aplicându -se și un colier Eli sabethan. La animalele de talie mare
plaga suturată se protejează prin aplicarea unui gâtar sau prin legarea la iesle din două

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

296
2016 –
2017
părți (două pene de căpăstru). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii. Antibioticoterapie
profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

297
2016 –
2017
TORACOTOMIA CU REZECȚIE COSTALĂ
(vezi și lucrările practice)

Indicații: abordarea operatorie a organelor din cavitatea toracică (esofag,
pulmon, cord, vase), cura fracturilor costale multifragmentare cu perforare pleurală.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie în circuit închis și posibilitatea asistării
respirației și blocaj al nervului intercostal corespunzător spațiului în care se lucrează (la
speciile cu mediastin perforat – ecvine, carnasiere) și neuroplegie cu blocaj al nervului
intercostal la rumegătoare.

Contenție : decu bit lateral (ecvine, carnivore) , stațiune patrupedă în travali u
(bovine).

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
depărtătoare, depărtător autostatic, decolator de periost, ferăstrău Gigli, pentru
animalele mici osteotom (costotom), ace de sutură, portac, aspirator chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

298
2016 –
2017
Tehnica operatorie :

 Incizia longitudinală pielii fasciei și musculaturii pe mijlocul lățimii coastei de
rezecat.

 Incizia periostului (în lungul coastei) și decolarea lui de pe ambele fețe ale coastei.

 Secționarea coastei cu ferăstrăul Gigli și îndepărtarea ei (lungimea segmentului
costal rezecat condiționează lărgimea accesului în cavitatea toracică).

 Incizia periostului de pe fața endotoracică a coastei concomitent cu pleura
parietală.

 Refacerea integrității peretelui toracici include timpii operatori asemănători cu cei
din toracotomia intercostală. Musculatura intercostală este afrontată cu fire
resorbabile amplasate în puncte separate simple prin periostul coastei rezecate.
 Rezolvarea pneumotoraxului este identică toracotomiei intercostale.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic, la
animalele de talie mică aplicându -se și un colier Elisabethan. La animalele de talie mare
plaga suturată se protejează prin aplicarea unui gâtar s au prin legarea la iesle din două
părți (două pene de căpăstru). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii. Antibioticoterapie
profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

299
2016 –
2017
TORACOTOMIA PRIN STERNOTOMIE MEDIANĂ
LA CÂINE

Indicații: abordarea operatorie a organelor din cavitatea toracică (esofag,
pulmon, cord, vase), cura fracturilor costale multifragmentare cu perforare pleurală.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie și respirație asistată.

Contenție : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
depărtătoare, depărtător autostatic, decolator de periost, osteotom, daltă și/sau freză
electrică cu disc de tăiere, ace de sutură, portac, aspirator chirurgical.

Tehnica operatorie :

Incizia pielii și a țesutului conjunctiv subcutanat pe linia mediană a toracelui,
având ca suport sternul.

Incizia musculaturii pectorale și descoperirea s ternului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

300
2016 –
2017
Sternotomia mediană longitudinală cu osteotomul, dalta sau cu freza, la
animalele tinere este realizabilă cu bisturiul. Pentru o bună coaptare și refacere a
peretelui toracal este recomandat a lăsa nesecționat fie manubriul sternal, fie
apendice le xifoid al sternului. Concomitent cu sternotomia are loc și secționarea pleurei
parietale (aderentă la stern), deschizând cavitatea toracică.

Închiderea cavității toracice presupune:
– osteosinteza sternului cu fire metalice amplasate în "X " și ancorate de
joncțiunile costo -sternale ;
– sutura stratului muscular în puncte separate simple cu material
resorbabil;
– sutura țesutului conjunctiv subcutanat în surjet endoversat (tehnica
Lembert sau Cushing) cu materiale de sutură resorbabile;
– sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Rezolvarea pneumotoraxului prin toracocenteză aspiratoare.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic și un
colier Elisabethan. Antisepsia zilnică a plăgii operatorii. Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

301
2016 –
2017
ESOFAGOTOMIA CERVICALĂ
(vezi și lucrările practice)

Indicații:
 obstrucții esofagiene prin corpi străini sau împâstare (când mobilizarea
retrogradă sau respingerea corpului obstruant, efectuată sub protecția
unei medicații antispastice și miorelaxante, eșuează),
 diverticuli esofagieni,
 dilatații esofagiene,
 tumori.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabil narcoză inhalatorie).

Contenție : decubit lateral drept.

Instrumentar : sondă esofagiană, bisturiu, pense chirurgicale , penă anatomică,
pense hemostatice, depărtătoare, foarfece, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

302
2016 –
2017
Tehnica operatorie
 Sondaj esofagian (ca reper opțional).

 Incizia pielii deasupra venei jugulare și paralel cu aceasta.

 Dilacerarea țesutului conjunctiv (fascia cervicală mijlocie, celuloasa
esofagului) și descoperirea esofagului (este contraindicată exteriorizarea
acestuia).

 Incizia longitudinală a peretelui esofagian (atenție timp septic) și
toalet area lumenului.

 Sutura esofagului se execută biplan:
– muco -submucoasa în surjet simplu cu fir neresorbabil;
– musculoasa în surjet simplu cu material resorbabil sintetic.

 Montarea unui dren, suspendabil după 24 de ore.

 Sutura fasciei cervicale în puncte si mple cu material resorbabil.

 Sutura pielii în puncte separate simple cu material neresorbabil.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

303
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se protejează prin aplicarea unui
gâtar sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru). Antisepsia zil nică
a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică. În primele zile furajarea se va face conform unui
regim dietetic adecvat (inițial – 24-36 de ore, total restrictiv (dietă absolută) apoi
lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

304
2016 –
2017
ESOFAGOTOMIA TORACICĂ

Indicații:
 obstrucții esofagiene prin corpi străini sau împâstare – corpul ocluziv fiind
blocat în porțiunea toracică a esofagului,
 ocluzii ale esofagului toracic în anomalii ale arcului aortic drept –
megaesofag,
 diverticuli esofagieni,
 dilatații esofagiene,
 tumori ale esofagului toracic.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spa lă cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie și respirație asistată.

Contenție : decubit lateral drept.

Instrumentar : sondă esofagiană, bisturiu, pense chirurgicale , pensă anatomică,
pense hemostatice, depărtătoare, depărtătoare autostatice, foarfece, ace de sutură,
portac, tuburi de dren,aspirator chirurgical

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

305
2016 –
2017
Tehnica operatorie

 Sondaj esofagian (până la locul obstrucției).
 Abordarea operatorie a cavității toracice prin toracotomie intercostală, sau prin
rezecție de coastă sau prin sternotomie, dependent de locul ocluziei și mărimea
corpului obstruant.
 Disecția și dilacerarea mediastinului duce la descoperirea esofagului (este
contraindicată exteriorizarea acestuia în plaga operator ie).
 Incizia longitudinală a peretelui esofagian (atenție timp septic) și toaletarea
lumenului.
 Sutura esofagului se execută biplan:
– muco -submucoasa în surjet simplu cu fir neresorbabil;
– musculoasa în surjet simplu cu material resorbabil sintetic.
 Lavajul insistent al suturii sub aspirație continuă
 Montarea unui dren toracic, suspendabil după 24 -72 de ore.
 Închiderea prin sutură a cavității toracice și rezolvarea pneumotoraxului (aspirație
continuuă sau intermitentă) – a se vedea toracotomia.
 Sutura pielii în puncte separate simple cu material neresorbabil și ancorarea
tubului de drenaj.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură la animalele de talie mică printr -un colier
Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se proteje ază prin aplicarea unui
gâtar sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru). Antisepsia zilnică
a plăgii operatorii. Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

306
2016 –
2017
Suspendarea drenajului toracic. În primele zile furajarea se va face conform unui
regim dietetic adecvat (inițial – 24-36 de ore, total restrictiv (dietă absolută) apoi
lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

307
2016 –
2017
PERICARDOCENTEZA LA BOVINE

Indicații : hidropericard, reticulo -pericardită traumatică.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie și blocaj analgezic al nervului V intercostal stâng cu
infiltrație analgezică la locul de elecție.

Instrumentar : bisturiu, pense hemostatice, trocar cu stilet, ace de sutură, portac.

Tehnic i operatori i

Procedeul paraxifoidian (Moussu)

Contenție : decubit dorsal sau lateral drept.
Puncte de reper : linia albă, arcul hipocondral stâng, orificiu de pătrundere
sub hipocondru a venei mamare externe.
Loc de elecție: pe bisectoarea unghiului format între linia albă și
hipocondru, se incizează pielea pornind în sens anterior pe o distanță de 10 cm, de la
locul în care aceasta este intersectată de linia care trece prin orificiul venei mamare și
cade perpendicular pe li nia albă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

308
2016 –
2017
 Dilacerarea inserției mușchiului drept abdominal și a țesutului grăsos
paraxifoidian, pătrunzând în mediastin și simțind sacul pericardic.
 Puncția pericardului se face introducând trocarul pe lângă deget și
orientându -l antero -ventral.
 Drenajul sacului pericardic.
 Sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Procedeul intercostal
Contenție : în poziție patrupedă
Loc de elecție: spațiul intercostal V, imediat deasupra venei toracice
externe.
Timpii operatori sunt identici cu cei din toracocenteză. Profunzimea
pătrunderii acului până la sacul pericardic variază în raport cu vârsta și talia animalului
între 4 -8 cm.

Îngrijiri postoperatorii
Antibioticoterapie profilactică. Antiseps ia zilnică a plăgii operatorii. Animalul va fi
supravgheat atent pentru a depista precoce apariția pneumotoraxului ca posibilă
complicație postoperatorie.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

309
2016 –
2017
PERICARDOTOMIA LA BOVINE

Indicații : hidropericard, reticulo -pericardită traumatică în scopul salubrizării
carcasei pentru abatare și mai rar pentru prelungirea vieții, amânarea abatării (animal
gestant – până la parturiție).

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, blocajul analgezic al nervilor IV -VI intercostali stângi și
a nervului toraco -ventral stâng.

Contenție : patrupedă în travaliu cu membrul anterior stâng în fața liniei de
aplomb.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
depărtătoare, depărtător autostatic, decolator de periost, ferăstrău Gigli, ace de sutură,
portac, aspirator chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

310
2016 –
2017
Tehnica operatorie
 Toracotomie cu rezecția coastei a V stângă în aria de proiecție a cordului
(5-20 de cm lungime).
 Sutura sacului pericardic la marginile plăgii pleurei parietale
(pericardopexia) se execută în surjet simplu.

 Deschiderea, explorarea și toaletarea sacului pericardic.

 Desfacerea firului de pericardopexi e.

 Pericardorafia sub dren (tub de polivinil) se face în surjet simplu sau
puncte separate simple cu material resorbabil.

 Închiderea cavității toracice se face prin suturi etajate:
– pleura și fascia endotoracică în surjet simplu cu fir resorbabil;
– muscula tura intercostală se afrontează în puncte separate simple
cu material resorbabil trecute prin foițele (endo și exotoracică)
periostului coastei rezecate;
 mușchiul dințat ventral toracic în bloc cu țesutul conjunctiv subcutanat în
puncte separate simple cu fire resorbabile;
 pielea în puncte separate simple cu material neresorbabil, ancorând și
obturând tubul de dren.
 Rezolvarea pneumotoraxului e ste identică toracotomiei intercostale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

311
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii. Antibioticoterapie profilactică. Animalul va fi
supravgheat atent pentru a depista precoce apariția piotoraxului și/sau a
pneumotoraxului ca posibi le complicații postoperatorii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

312
2016 –
2017

TEHNICI OPERATORII
LARINGE și PUNGĂ GUTURALĂ

Cuprins

 VENTRICULECTOMIA ORALĂ
 VENTRICULECTOMIA LARINGIANĂ (la câine)
 VENTRICULECTOMIA LARINGIANĂ (la cabaline)
 HIOVERTEBROTOMIA

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

313
2016 –
2017

VENTRICULECTOMIA ORALĂ

Indicații: neuropatie laringiană recurentă (hemiplegie laringiană idiopatica)
când este recomandată asocierea ventriculectomiei cu procedee de plastie laringiană
sau de aritenoidectomie, obstrucția tractului respirator superior prin hiperplazia
ventriculilor laringieni (cornaj).

Anestezie : N-NLA.

Contenție : decubit sterno -abdominal cu limba trac ționat ă rostral.

Instrumentar : speculum oral, spatul ă sau/și laringoscop, pens ă chirurgical ă și
pense hemostatice cu brațe lungi, foarfece curb cu bra țe lungi, bisturiu (eventual
bisturiu electric), canule traheale.

Tehnică operatorie
Traheotomia provizorie .
Exoversarea mucoasei ventriculului, p ătrunzând cu o pens ă în cavitatea
acestuia .În unele cazuri
acest timp operator nu este ne cesar, mucoasa ventricular ă fiind herniat ă și
ocupând orificiul glotic .
Secționarea expansiunii ventriculare cu foarfecele sau cu bisturiul electric .
Hemostaza se realizeaz ă prin tamponament cu solu ție 1:2000 de adrenalin ă
sau prin electrocoagulare.
Repeta rea timpilor operatori pentru cel ălalt ventricul.
Intuba ție oro -traheal ă (atunci când nu s -a practicat traheotomia), sonda
retrăgându -se atunci când apare reflexul de degluti ție.

Îngrijiri postoperatorii
Animalul trebuie supravegheat permanent în primele 2-3 zile, crizele asfixice
datorate apariției edemului laringian fiind relativ frecvente și cu evoluție supraacută.
Administrarea de fenilbutazonă în primele două zile. Antisepsia zilnică a plăgii
operatorii. Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

314
2016 –
2017
VENTRICULECTOMIA LARINGIANĂ
(la câine)

Indicații: neuropatie laringiană recurentă (hemiplegie laringiană idiopatica)
când este recomandată asocierea ventriculectomiei cu procedee de plastie laringiană
sau de aritenoidectomie, obstrucția tractului respir ator superior prin hiperplazia
ventriculilor laringieni (cornaj).
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA, fiind preferabilă narcoza inhalatorie pentru a evita
traheostomia provizorie.
Contenție : decubit dorsal cu capul în extensie.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
depărtător autostatic (Gelpi, Weitlaner, Balfour), freze extrac toare, canule traheale
unidirecționale.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator.
Administrarea de 4,4 mg x kg-1 de fenilbutazonă previne edemul laringian postoperator.
Tehnică operatorie
Traheotomie provizorie op țional – vezi cap itolul 12.6 .
Incizia pielii în planul median al gâtului, între cartilajul cricoid și primul inel
traheal
Incizia ligamentului (membranei) crico -tiroidian. La rasele mici se incizeaz ă și
cartilajul tiroid.
Asigurarea accesului în cavitatea laringian ă prin aplicarea dep ărtătorului
autostatic .
Excizia cu foarfece curb a corzii vocale false și a corzii vocale adev ărate
împreun ă cu mu șchiul vocal (linia punctat ă) ­ (aspect pe sec țiune) , procesele vocale ale
aritenoidului r ămânând intacte .
Mucoasa laringian ă rămasă în urma exciziei se sutureaz ă în surjet simplu cu fir
resorbabil (aspect pe secțiune). Se repet ă timpii operatori pe cealalt ă parte.
Hemostaza se asigură prin tamponament cu soluție 1 % de adrenalină sau prin
electrocoagulare.
Intubație oro -traheală (atunci când nu s -a practicat traheotomia), sonda
retrăgându -se atunci când apare reflexul de deglutiție.
Sutura ligamentului crico -tiroidian se face în puncte separate simple cu fire
neresorbabile, fără a pătrunde în lumenul laringelui.
Țesutul conjunctiv subcutanat se suturează în surjet simplu cu material
resorbabil.
Plaga cutanată se coase cu material neresorbabil în puncte separate simple.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

315
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii
Animalul trebuie supravegheat permanent în primele 2 -3 zile, crizele asfixice
datorate apariției edemului laringian fiind relativ frecvente și cu evoluție supraacută.
Administrarea de fenilbutazonă în primele două zile. Antisepsia zilnică a plăgii
operatorii. Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

316
2016 –
2017

VENTRICULECTOMIA LARINGIANĂ
(la cabaline)

Indicații:
 neuropatie laringiană recurentă (hemiplegie laringiană idiopatica) când
este recomandată asocierea ventriculectomiei cu procedee de plastie
laringiană sau de aritenoidectomie,
 obstrucția tractului respirator superior prin hiperplazia ventriculilor
laringieni (cornaj).
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde și se rade; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA, fii nd preferabilă narcoza inhalatorie pentru a evita
traheostomia provizorie.
Contenție : decubit dorsal cu capul în extensie.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
depărtător autostatic (Gelpi, Weitlaner, Balfour), freze ext ractoare, canule traheale
unidirecționale.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator.
Administrarea de 4,4 mg x kg-1 de fenilbutazonă previne edemul laringian postoperator.
Tehnică operatorie
Traheotomie provizorie (opțional) vezi cap. 1 2.6.
Incizia pielii în planul median al gâtului, între cartilajul cricoid și primul inel
traheal .
Incizia ligamentului (membranei) crico -tiroidian .
Asigurarea accesului în cavitatea laringiană prin aplicarea depărtătorului
autostatic – Hobday (depă rtarea m. sternohioidian și a m. omohioidian) .
Pătrunderea cu o pensă cu brațe lungi în ventriculul lateral, lărgind deschiderea.
Introducerea frezei extractoare în ventriculul lateral și prin mișcări ușoare de
rotație și tracțiune se exteriorizează expansiunea mucoasei laringiene (aspect
saculiform) .
Excizia mucoasei se face cu foarfecele .
Se repetă timpii operatori pentru ventric ulul de pe cealaltă parte.
Hemostaza se asigură prin tamponament cu soluție 1 % de adrenalină sau prin
electrocoagulare.
Intubație oro -traheală (atunci când nu s -a practicat traheotomia), sonda
retrăgându -se atunci când apare reflexul de deglutiție.
Sutur a ligamentului crico -tiroidian se face în puncte separate simple cu fire
neresorbabile, fără a pătrunde în lumenul laringelui.
Țesutul conjunctiv subcutanat se suturează în surjet simplu cu material
resorbabil.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

317
2016 –
2017
Plaga cutanată se coase cu material neresorba bil în puncte separate simple.

Îngrijiri postoperatorii
Animalul trebuie supravegheat permanent în primele 2 -3 zile, crizele asfixice
datorate apariției edemului laringian fiind relativ frecvente și cu evoluție supraacută.
Administrarea de fenilbutazonă în primele două zile. Antisepsia zilnică a plăgii
operatorii. Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

318
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII –
DIVERTICULELE TUBELOR AUDITIVE

HIOVERTEBROTOMIA
Indicații: empiemul pungilor guturale, guturolite.
Anestezie : N-NLA.
Contenție : decubit lateral.
Instrumentar : bisturiu, pens ă chirurgical ă, pense hemostatice, foarfece,
depărtătoare, ace de sutur ă, portac.

Tehnică operatorie
Procedeul Viborg
Loc de elec ție: triunghiul Viborg .
Incizia pielii pe o lungime de 6.8 cm, paralel cu marginea inferioar ă a mu șchiului
sternocefalic .
Incizia fasciei parotidiene
Dilacerarea în profunzime sub parenchimul glandei parotide, reperarea și
palparea arterei carotide.
Exteriorizarea diverticulului trompei auditive (pungii guturale) și incizia acestuia .
Când exteriorizarea nu este posibil ă, deschiderea diverticulului se face sub degetul
menținut ca reper pe artera carotid ă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

319
2016 –
2017
Montarea unui dren tubular, fixat cu un punct d e sutur ă la piele .
Sutura pl ăgii cutanate în fire separate simple, neresorbabile .

Îngrijiri postoperatorii

Plaga suturată se protejează prin legarea animalului la iesle din două părți
(două pene de căpăstru). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii. Anti bioticoterapie
profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

320
2016 –
2017
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. ABUTARBUSH MS – Esophageal laceration and obstruction caused by a foreign
body in 2 young foals . Can Vet J, 52, 7, 764 -767, 2011
2. AMSTUTZ H.E. – Bovine Medicine and Surgery , 2nd ed. American Veterinary
Publications, Goleta, 1980.
3. BAIRD AN, TRUE CK – Fragments of nasogastric tubes as esophageal foreign
bodies in two horses. J Am Vet Med Assoc, 194, 1068 -1070, 1989
4. BAKER SJ , JOHNSON PJ , DAVID A , COOK CR – Idiopathic gastroesophageal
reflux disease in an adult horse. J Am Vet Med Assoc, 224, 12, 1967 -1970, 2004
5. BAUER NB, SCHNEIDER MA, NEIGER R, et al. – Liver disease in dogs with
tracheal collapse. J Vet Intern Med., 20, 845, 2006
6. BELL R, PHILBEY AW, MARINEAU H, et al. – Dynamic trache al collapse
associated with disseminated histiocytic sarcoma in a cat. J Small Anim Pract.,
47, 461, 2006
7. BENDERS NA, VELDHUIS KROEZE EJ, van der KOLK JH – Idiopathic muscular
hypertrophy of the oesophagus in the horse : a retrospective study of 31 cases.
Equine Vet J , 36, 1, 46 -50, 2004
8. BJORLING D. MCANULTY J. SWAINSON S – Surgically treatable upper
respiratory disorders. Vet Clin North Am Small Anim Pract., 30(6): 1227 -1251,
2000
9. BLOWEY RW, WEAVER AD – Diseases and Disorders of Cattle, Mosby, 1997
10. BOJRAB MJ – Pathophisiology in small animal surgery, Ed.W.B. Saunders
Company, 2003
11. BRIDGER GP, PROCTOR DF – Mucociliary function in the dog's larynx and
trachea. Laryngoscope, 52:218, 1972.
12. BUBACK JL, BOOTHE HW, HOBSON HP. – Surgical treatment of tracheal
collapse in dogs: 90 cases. J Am Vet Med Assoc., 208, 380, 1996
13. BUDRAS KD, SACK OW, ROCK S – Anatomy of the Horse. Ed. Schlutersche,
Hannovra, 2009
14. COȚOFAN V., PA LICICA R., HRIȚCU VALENTINA, ENCIU V. – Anatomia
animalelor domestice, vol. I. Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 1999
15. COȚOFAN V., PALICICA R., HRIȚCU VALENTINA, ENCIU V. – Anatomia
animalelor domestice, vol. I. Ed. Orizonturi Universitare, Timișo ara, 1999.
16. CRAIG D, TODHUNTER R – Surgical repair of an esophageal stricture in a horse.
Vet Surg., 16:251 -254, 1987
17. DALLMAN MJ, MCCLURE RC, BROWN EM. – Histochemical study of normal
and collapsed tracheas in dogs. Am J Vet Res., 49, 2117, 1988.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

321
2016 –
2017
18. DiFRANCO B, SCHUMACHER J, MORRIS D – Removal of nasogastric tube
fragments from three horses. J Am Vet Med Assoc, 201, 1035 -1037, 1992
19. DIGBY NJ, BURGUEZ PN – Traumatic oesophageal rupture in the horse. Equine
Vet J, 14, 2, 169 -170, 1982
20. EASTWOOD GL – Esophagitis and its consequences, in Castell DO, Johnson LF
(eds): Esophageal Function in Health and Disease. New York, Elsevier Science
Publishing, 175 -186, 1983
21. EVANS HE. The respiratory system – In: Miller's Anatomy of the Dog, 3rd ed.
Evans HE (ed). Philadelphia: WB Saunders, 463 -493, 1993
22. FEIGE K, SCHWARZWALD C, FURST A, KASER -HOTZ B – Esophageal
obstruction in horses: a retrospective study of 34 cases. Can Vet J, 41,207 -210,
2000
23. FINGEROTH J. – Surgical techniques for esophageal diseas e, în: Textbook of
small animal surgery, edt. Slatter D., Ed.W.B. Saunders Company, Philadelphia,
1993.
24. FINGLAND RB. – Trachea and bronchi. In: Disease Mechanisms in Small
Animal Surgery, 2nd ed Bojrab MJ (ed). Philadelphia, Lea & Febiger, 376 -385,
1993
25. FOSSUM THERESA WELCH, HEDLUND S. CHERYL, HULSE A.D., JOHNSON
L. ANN, HOWARD B.S., WILLARD D.M., GWENDOLYN L. CARROLL – Manual
of Small Animal Surgery, Ed. Mosby, St. Louis, 2001.
26. FOSSUM WELCH THERESA, DUPREY PARDI LAURA – Small Animal
Surgery, 4nd ed. Ed. Mosby, 2013.
27. FOSSUM WELCH THERESA, HEDLUND S CHERYL, ANN L JOHNSON,
SCHULZ SK, SEIM BH, WILLARD DM, ANNE BAHR, CARROLL L
GWENDOLYN – Small Animal Surgery, 3nd ed. Ed. Mosby -Elsevier, 2007.
28. FOSSUM WELCH, THERESA, DUPREY PARDI LAURA – Small Animal Surgery,
2nd ed. Ed. Mosby, 2002.
29. FRANZ S , BAUMGARTNER W – A retrospective study of oesophageal endoscopy in
cattle – oesophagoscopy for diagnosis of mucosal disease. Vet J, 163, 2, 205 -210,
2002
30. FUBINI SL, STARRAK GS, FREEMAN DE – Esophagus, in Auer JA, Stick JA
(eds): Equine Surgery, ed 2. Philadelphia, WB Saunders, pp:199 -209, 1999
31. FUBINI SUSAN , DUCHARME G. N. – Farm Animal Surgery, Ed. W.B. Saunders
Company, 2004.
32. FUJITA M, MIURA H, YASUDA D, et al. – Tracheal narrowing secondary to
airway obstruction in two cats. J Small Anim Pract., 45, 29, 2004
33. GASCHEN L – The Canine and Feline Esophagus. In: Textbook Of Veterinary
Diagnostic Radiology, s.red Thrall ED, 6 -th edition. Ed. Elsevier Saunders, 2013,
500-520

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

322
2016 –
2017
34. GELLASCH KL, GOMEZ TD, MCANULTY JF, et al. – Use of intraluminal nitinol
stents in the treatment of tracheal collapse in a dog. J Am Vet Med Assoc., 221,
1719, 2002
35. GIFFEN JM, GORE T – Horse Owner’s Veterinary Handbook (2nd ed). Ed Wiley,
New York, 1997
36. GRANDAGE J. – Functional anatomy of the respiratory system. In: Textbook of
Small Animal Surgery, 3rd ed. Slatter DH (ed). Philadelphia: WB Saunders,
763-780, 2000
37. GREET TR – Observations on the potential role of oesophageal radiography in the
horse. Equine Vet J, 14,1, 73 -79, 1982
38. GREET TR , WHITW ELL KE – Barium swallow as an aid to the diagnosis of grass
sickness. Equine Vet J , 18, 4, 294 -297, 1986
39. HANCE S, NOBLE J, HOLCOMB SUE, RUSH -MOORE BONNIE, BEARD W –
Treating Choke with Oxytocin AAEP Proceedings, Vol. 43, 339, 1997
40. HAWKINS FJ – Esophageal Obstruction in Large Animals. In: The Merck
veterinary manual, Last full review/revision December 2013 –
http://www.merckvetmanual.com
41. HEDLUNG CS. – Tracheostomy, Probl. Vet Med., 3, (2), 198 -209, 1991
42. HENDRICKS JC, O'BRIEN JA. – Tracheal collapse in two cats. J Am Vet Med
Assoc., 187, 418, 1985
43. IGNA C – Tehnici chirurgicale veterinare ediția a IV -a Brumar -Timișoara, 2011
44. IGNA C – Tehnici chirurgicale veterinare ediția a V -a Ed. Agroprint -Timișoara,
2015
45. JANKOWSKI M , SPUZAK J , KUBIAK K , GLIŃSKA -SUCHOCKA K , NICPOŃ J –
Oesophagea l foreign bodies in dogs. Pol J Vet Sci, 16, 3, 571 -572, 2013
46. JOHNSON LR, FALES WH. – Clinical and microbiologic findings in dogs with
bronchoscopically diagnosed tracheal collapse: 37 cases (1990 -1995). J Am
Vet Med Assoc., 219, 1247, 2001
47. JOHNSON LR. – Tracheal collapse. Diagnosis and medical and surgical
treatment. Vet Clin North Am Small Anim Pract., 30, 1253, 2000
48. LILLICH JD, FREES KE, WARRINGTON K, e t al – Esophagomyotomy and
esophagopexy to create a diverticulum for treatment of chronic esophageal
stricture in 2 horses. Vet Surg., 30:449 -453, 2001
49. LUNN DP , PEEL JE – Successful treatment of traumatic oesophageal rupture with
severe cellulitis in a mare. Vet Rec, 116, 20, 544 -545, 1985
50. MACREADY DM, JOHNSON LR, POLLARD RE. – Fluoroscopic and
radiographic evaluation of tracheal collapse in dogs: 62 cases (2001 -2006). J
Am Vet Med Assoc, 230,1870, 2007
51. MARO LF A, BLAIK M, SPECHT A. – A retrospective study of the relationship
between tracheal collapse and bronchiectasis in dogs. Vet Radiol Ultrasound,
48, 199, 2007
52. McILWRAITH CW – Bursitis in large animals. In: The Merck veterinary

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

323
2016 –
2017
53. McILWRAITH CW – Equine digestive surgery, in Jennings PB (ed): The Practice
of Large Animal Surgery. Philadelphia, WB Saunders, 580 -589, 1984
54. McILWRAITH CW, TURNER S – Equine surgery advanced techniques, Ed. Lea
& Febiger, Pennsylvania, 1987.
55. MEYER W , KACZA J , SCHNAPPER A , VERSPOHL J , HORNICKEL I , SEEGER
J – A first report on the microbial colo nisation of the equine oesophagus. Ann
Anat, 192,1, 43 -51, 2010
56. MITTLEMAN E, WEISSE C, MEHLER SJ, et al. – Fracture of an endoluminal
nitinol stent used in the treatment of tracheal collapse in a dog. J Am Vet Med
Assoc., 225, 1217, 2004
57. MORITZ A, SCHNEIDER M, BAUER N. – Management of advanced tracheal
collapse in dogs using intraluminal self -expanding b iliary wallstents. J Vet Intern
Med., 18, 31, 2004
58. NIXON AJ, AANES WA, NELSON AW, et al – Esophagomyotomy for relief of an
intrathoracic esophageal stricture in a horse. J Am Vet Med Assoc., 183:794 -796,
1983
59. OUELLET M, DUNN ME, LUSSIER B, et al. – Noninva sive correction of a
fractured endoluminal nitinol tracheal stent in a dog. J Am Anim Hosp Assoc.,
42, 467, 2006
60. PAȘTEA E (s. red.) – Anatomia comparată a animalelor domestice, vol I, II. Ed.
Didactică și Pedagogică, București, 1985.
61. RADLINSKY MA, FOSSUM TW. – Tracheal collapse in a young boxer. J Am
Anim Hosp Assoc., 36, 313, 2000
62. RADLINSKY MG, FOSSUM TW, WALKER MA, et al. – Evaluation of the
Palmaz stent in the trachea and mainstem bronchi of normal dogs. Vet Surg.,
26, 99, 1997
63. RUDORF H, HERRTAGE ME, WH ITE RAS. – Use of ultrasonography in the
diagnosis of tracheal collapse. J Small Anim Pract., 38, 513, 1997
64. SLATTER D – Textbook of small animal surgery, Ed Saunders Comp., 2003
65. SPODNICK GJ, NWADIKE BS. – Surgical management of extrathoracic
tracheal colla pse in two large -breed dogs. J Am Vet Med Assoc., 211,1545,
1997
66. TUCKER A. – Respiratory pathophysiology. In: Textbook of Small Animal
Surgery, 3rd ed. Slatter DH (ed). Philadelphia: WB Saunders, 781 -797, 2000 .
67. TURNER AS MvILWRAITH CW – Techniques in Large animal surgery 2 rd ed,
Ed Lea&Febiger, Philadelphia, 219, 1989.
68. VAUGHN JT, HOFFER RE – An approach to correction of cervical esophageal
stricture in the equine. Auburn Vet, 63, 1963
69. WHITE RAS, WILLIAMS JM. – Tracheal collapse in the dogs: Is there re ally a
role for surgery? A survey of 100 cases. J Small Anim Pract., 35, 191, 1994

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

324
2016 –
2017

CURSUL 8.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

325
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII
– ABDOMEN

Cuprins

 Anatomia chirurgicală a peretelui abdominal
 Celiotomia

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

326
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII
– CAVITATEA ABDOMINALĂ

ANATOMIA CHIRURGICALĂ A PERETELUI
ABDOMINAL

1. Sistematizarea pe regiuni a abdomenului
peretele ventral
– abdominală cranială (xifoidiană, hipocondrală);
– mezogastrică (ombilicală);
– abdominală caudală (prepubiană, inghinală).
peretii laterali
– hipocondrului
– flanc (fosa paralombară, coarda flancului, teșitura);
– ventro -laterală.
peretele cranial
peretele caudal
peretele dorsal

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

327
2016 –
2017
2. Straturile anatomice pe regiuni ( stâlpii de rezi stență ai cavității abdominale).

peretele ventral
(fascia superficială, m pielos, tunica abdominală, linia albă , inelul ombilical,
fascia m oblic extern, fasciile m oblic intern, m drept abdominal, tendonul
prepubian , fascia transversă, peritoneul)
peretii laterali
(fascia superficială, m pielos, tunica abdominală, m oblic extern ( stâlpul coxo –
costal), m oblic intern, fascia transversă, peritoneul)
peretele cranial –diafragma
(porțiunile: lombară, costală, sternală, centrul frenic; orificiile: aorti c,
esofagian, al venei cave)

peretele dorsal
(corpurile vertebrale toraco -lombare, ligamentul longitudinal lombar, m. psoas
mare, m. psoas mic, m. iliac, m. pătratul lombelor, mm. intertransversari)
peretele caudal – diafragma pelvină
(fundurile de sac a lui Douglas: sacro -rectal, pararectale, recto -vezical,
vezico -pubian // recto -genital și genito -vezical)

3. Proiecția organelor pe pereții cavității abdominale.

4. Zone abdominale cu risc chirurgical (ombilicală, perineală, inghinală, triunghiul
herni ar al flancului)

Pentru detalii de rememorare anatomică – vezi prezentarea cursului

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

328
2016 –
2017
CELIOTOMIA25

Celiotomia, deschiderea cavității abdominale reprezintă modalitatea de
abordare a organelor, viscerelor și țesuturilor din cavitatea abdomeno -pelvină (aparat
digestiv, urinar, reproducător), pentru aplicarea directă a unor procedee terapeutice
(operatorii) specifice și pentru cura unor afecțiuni ale pereților abdominali (hernii).

Clasificare:
Criterii: plasament, direcție, lungime
– celiotomii ventrale :
– longitudinale
– mediane xifo-ombilicale,
centrate ombilical,
ombilico -pubiene,
xifo-pubiene

– paramediane xifo -ombilicale,
centrate ombilical,
ombilico -pubiene,
xifo-pubiene

– transversale anterioare
mijlocii,
posterioare
– inghinale

25 Koilia(gr) – burtă, abdomen
tomie (gr) – a tăia, a inciza

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

329
2016 –
2017
– celiotomii laterale (laparatomii26)
– postcostală
– sublombară – lungă
– scurtă – înaltă (dorsală)/ – joasă (ventrală)
– subilială
– subhipocondrală
– subcostoabdominală

– celiotomii vaginală (colpotomia27)

Inventar tehnici operatorii

Celiotomia mediană
Celiotomia paramediană
Celiotomia postcostală (laparatomia postcostală)
Celiotomia sublombară (laparatomia)
Celiotomia subilială
Celiotomia subhipocondrală
Colpotomia

26 lapara (lat) – flanc, lombe
tomie (gr) – a tăia, a inciza
27 colpos (gr) – vagin
tomie (gr) – a tăia, a inciza

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

330
2016 –
2017
CELIOTOMIA MEDIANĂ

Indicații: abordarea chirurgicală a organelor și viscerelor din cavitatea
abdominală (stomac, ficat, pancreas, intestine, uter, ovare, testicule ectopice, vezică
urinară, rinichi, prostată), accesul la diafragmă, cura herniei ombilicale. Abordarea pe
linie albă prez intă o serie de avantaje:
 execuție simplă și rapidă,
 acces operator larg și
 incizie conservatoare pentru vasele, nervii și mușchii abdominali.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele). Pregătirile
speciale sunt dependente de afecțiunea care reclamă intervenția.

Anestezie : generală de tip N -NLA, dependent de specie. Se preferă narcoza
inhalatorie.

Contenție : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, pense chirurgicale, sondă canelată, foarfece, pense
hemostatice, depărtătoare, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

331
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Puncte de reper: apendicele xifoid al sternului, cicatricea ombilicală,
marginea anterioară a pubisului, linia albă.

Sistematizare:
 celiotomie mediană (c. m.) xifo-pubiană (lungă) ;
 c. m. xifo -ombilicală (anterioară) ;
 c. m. ombilicală (mijlocie -mezogastrică);
 c. m. ombilico -pubiană (posterioară -retroombilicală).

Incizia longitudinală a pielii și a ț esutului conjunctiv subcutanat pe mijlocul
feței ventrale a abdomenului . Hemoragia este puțin importantă, putând fi controlată prin
tamponament compresiv.

Reperarea liniei albe și efectuarea unei butoniere (care deschide cavitatea
abdominală).

Completar ea inciziei liniei albe cu bisturiul sau cu foarfecele. Protecția
deschiderii (organelor și viscerelor abdominale împotriva lezării accidentale) este
asigurată de o sondă canelată , de brațele pensei chirurgicale sau de indexul și
mediusul mâinii chirurg ului.

Ligamentul falciform este incizat sau rezecat cu foarfecele. Includerea
acestuia în sutura care închide cavitatea abdominală constituie un factor de risc,
favorizând apariția dehiscenței plăgii operatorii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

332
2016 –
2017
Sutura țesutului fibros al liniei albe se poate executa în surjet simplu la
animalele mici. La câinii din rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă
sutura în puncte separate simple.
La animalele de talie mare sutura țesutului fibros al liniei albe se execută în
puncte separate si mple, utilizând fire resorbabile. Sunt recomandate materialele
resorbabile sintetice. Unii autori preferă surjetul întretăiat

Studii mai vechi (Hubbard 1967, Ellis – 1971, 1977, Swanwick 1973,
Karpininei 1976) arată că sutura peritoneului ar trebui evita tă, deoarece predispune la
apariția aderențelor intraabdominale, fară a aduce alte beneficii.
Prezentările relativ recente (Bojrab – 2014, Adams 2000, Slatter 2002), a
tehnicilor actuale de sutură a breșelor de celiotomie, atât la animalele mici cât și la cele
de talie mare, exclud în totalitate sutura peritoneului.

Foarte important este ca pasul firului de sutură al primului plan (cel profund)
să fie transfixic prin teaca aponevrotică externă a mușchiului drept abdominal
(aponevroza mușchiului oblic ex tern al abdomenului) și prin porțiunea musculară a m
drept abdominal.

La animalele de talie mare se execută, în plus, o sutură de întărire (puncte
separate în "U" orizontal) amplasată prin fasci a externă a m. drept abdominal
(aponevroza m. oblic extern) .

Sutura țesutului conjunctiv subcutanat în surjet de tip endoversat cu material
resorbabil acoperă toate nosurile suturii liniei albe .

Sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile între care (la 2 -3
puncte) la animalele mari se interpun puncte amplasate în "U" vertical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

333
2016 –
2017

Îngrijiri postoperatorii
Tratamentul specific ca și stabilirea regimului furajer postoperator sunt
condiționate de afecțiunea de bază care a reclamat intervenția operatorie.

Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic, la
animalele de talie mică aplicându -se și un colier Elisabethan. Frecvent se recurge și la
pansamente aplicate prin îmbrăcare (camașă Alfort).

La animalele de talie mare plaga suturată se protejează printr -un pan sament
protector -antiseptic și prin aplicarea unui gâtar sau prin legarea la iesle din două părți
(două pene de căpăstru). Mai rar se recurge la pansamente aplicate prin îmbrăcare.

Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.

Antibioticoterapie profilactică (opțional). Seroprevenția antitetanică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

334
2016 –
2017
CELIOTOMIA PARAMEDIANĂ

Indicații: aceleasi cu celiotomia mediană, fiind practicată mai ales la masculi
pentru a ocoli furoul. Este practicată mai frecvent la animalele de talie mică.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele). Pregătirile
speciale sunt dependente de afecțiunea care reclamă intervenția.

Anestezie : generală de tip N-NLA, dependent de specie. Se preferă narcoza
inhalatorie.

Contenție : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, pense chirurgicale, sondă canelată, foarfece, pense
hemostatice, depărtătoare, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

335
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Abordarea treimii craniale și a celei mijlocii a cavității abdominale
Loc de elecție: lateral de linia albă .
În porțiunea cranială și în cea mijlocie a abdomenului teaca (care conține masa
musculară) mușchiului drept abdominal este formată din
 aponevroza externă (rezultată prin întrețeserea aponevrozei mușchiului
oblic extern al abdomenului cu aponevroza superficială a mușchiului
oblic intern al abdomenului.
 aponevroza internă (rezultată din întrețeserea aponevrozei profunde a
mușchiului oblic intern al abdomenul ui cu aponevroza mușchiului
transvers al abdomenului și a fasciei transverse .

Incizia pielii și a țesutului conjunctiv subcutanat paralel cu linia albă .

Secționarea aponevrozei externe a mușchiului drept abdominal poate fi urmată
de:
 Decolarea m. drept abdominal și retragerea sa spre lateral cu ajutorul
depărtătoarelor sau
 De pătrunderea prin dilacerare în lungul fibrelor prin masa m drept
abdominal.

Secționarea aponevrozei interne a tecii mușchiului drept abdominal și a
peritoneului.

Închiderea a bdomenului se face prin suturi etajate:

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

336
2016 –
2017
 se suturează în puncte separate simple sau în surjet doar aponevroza externă a
mușchiului drept abdominal. Teaca internă și peritoneul se lasă nesuturate ;
 sutura țesutului conjunctiv subcutanat în surjet de tip endov ersat cu material
resorbabil ;
 sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Abordarea treimii caudale a cavității abdominale
Loc de elecție: lateral de linia albă și de furou – metoda fiind utilizată mai ales la
masculi pentru un acces ab dominal posterior (retro -ombilical).
În porțiunea caudală a abdomenului teaca mușchiului drept abdominal lipsește.
Acesta este acoperit doar la exterior de două întrețeseri de aponevroze:
I. – aponevroza oblicului extern cu aponevroza superficială și a celei
profunde a m. oblic intern și cu aponevroza mușchiului transvers al
abdomenului
II. – întrețeserea aponevrozei mușchiului transvers al abdomenului cu fascia
transversă.

Incizia pielii și a țesutului conjunctiv subcutanat paralel cu linia albă și furoul.

Dubla ligatură și secționarea ramurii venoase care traversează regiunea.

Secționarea aponevrozei m. oblic extern și a aponevrozei superficiale și a celei
profunde a m. oblic intern și a apo nevrozei mușchiului transvers al abdomenului cu
fascia transversă descoperind masa musculară a m. drept abdominal.

Decolarea m. drept abdominal și retragerea sa spre lateral cu ajutorul
depărtătoarelor. Unii autori preferă pătrunderea prin masa m drept a bdomial pe care îl
dilacerează în lungul fibrelor.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

337
2016 –
2017

În cazul retractării laterale a m. drept abdominal urmează i ncizia aponevrozei
fasciei transverse și a peritoneului .

În cazul pătrunderii prin dilacerare prin masa m. drept abdominal urmează
incizia peritoneului – vezi și celiotomia mediană.

Închiderea abdomenului se face prin suturi etajate:
 întrețeserea aponevrozei mușchiului transvers al abdomenului cu fascia
transversă și peritoneul se lasă nesuturate ;
 se suturează în puncte separate simple sau în s urjet întrețeserea externă dintre
aponevroza oblicului extern cu aponevroza superficială și a celei profunde a m.
oblic intern și cu aponevroza mușchiului transvers al abdomenului
 sutura țesutului conjunctiv subcutanat în surjet de tip endoversat cu mater ial
resorbabil ;
 sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic, la
animalele de talie mică aplicându -se și un colier Elisabethan. Frecvent se recurge și la
pansamente aplicate prin îmbrăcare (camașă Alfort).
Antisepsia zilnică a plăgii oper atorii.
Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

338
2016 –
2017
CELIOTOMIA POSTCOSTALĂ
(laparatomia postcostală)

Indicații: abordarea organelor din cavitatea abdominală, fiind practicată mai
ales la animalele de talie mare pentru abordarea rumenului, abomasului, rinichilor.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele). Pregătirile
speciale sunt dependente de afecțiunea care reclamă intervenția.

Anestezie : N-NLA (animale mici); N -NLA; blocaj analgezic paravertebral L I,
LII, LIII și nerv toracic – 18 (cabaline); neuroplegie, blocaj paralombar L I, LII și nerv toracic
– XIII (bovine).

Contenție : decubit lateral (animale mici și cabaline), poziție patrupedă în
travaliu (bovine).

Instrumentar : bisturiu, pense chirurgicale, sondă canelată, foarfece, pense
hemostatice, depărtătoare, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

339
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Loc de elecție:
 ventral de apofizele transverse lombare (2 -15 cm),
 caudal de ultim a coastă (2 -10 cm),
 paralel cu rebordul costal în sens dorso -ventral pe o lungime care
variază în funcție de specie, talia animalului, scopul operației (7 -30 cm).

Incizia pielii și a tunicii abdominale (fascia superficială și profundă), expunând
m. oblic extern.

Incizia m. oblic extern.

Dilacerarea fibrelor m. oblic intern (în lungul fibrelor și prin depărtarea marginilor
plăgii musculare se evidențiază aponevroza m. transvers.

Incizia verticală a aponevrozei m. transvers (a stratului adipos mai ales la
cabaline) și a peritoneului.

Sutura etajată a peretelui abdominal presupune:

 peritoneul nu se suturează;
 surjet simplu cu fir resorbabil, înglobând aponevroza m. transvers
abdominal;
 surjet simplu sau puncte separate simple cu material resorbabil,
afrontând m. oblic intern ;
 surjet simplu cu fir resorbabil care străbate m. oblic extern și tunica
abdominală;

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

340
2016 –
2017
 sutura pielii în puncte separate simple cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii

La animalele de talie mare plaga suturată se protej ează prin aplicarea unui
gâtar sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

341
2016 –
2017
CELIOTOMIA SUBLOMBARĂ
(laparatomia)

Indicații: abordarea organelor din cavitatea abdominală, fiind practicată mai
ales la animalele de talie mijlocie și mare pentru abordarea :
 uterului,
 ovarelor,
 testiculelor ectopice,
 cecumului, mai rar a intestinelor (ansele colonului, intestin subțire) și
pentru
 cura herniei și eventrației ventro -laterale (celiotomie sublombară
scurtă, joasă).

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele). Pregătirile
speciale sunt dependente de afecțiunea care reclamă intervenția.

Anestezie : N-NLA (animale mici); N -NLA; blocaj analgezic paravertebral L I,
LII, LIII și nerv toracic – 18 (cabaline) ; neuroplegie, blocaj paralombar L I, LII și nerv toracic
– XIII (bovine).

Contenție : decubit lateral sau poziție patrupedă în travaliu (bovine).

Instrumentar : bisturiu, pense chirurgicale, sondă canelată, foarfece, pense
hemostatice, depărtătoare, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

342
2016 –
2017
Tehnica operatorie
Loc de elecție:
 mijlocul regiuni abdominale laterale sub apofizele transverse lombare (2 –
10 cm ),
 în direcția dorso -ventrală pe o lungime variată (în raport de specie, talia
animalului, scopul operației),

putând fi :
 "dorsală", limitată la golul flancului sau
 "ventrală", interesând scobitura flancului.

Incizia și refacerea straturilor peretelui abdominal lateral în celiotomia
sublombară dorsală implică timpi operatori similari celiotomiei postcostale.

Particularitățile anatomice din zona ventrală a regiunii abdominale laterale
(peretele este constituit numai din suprapuneri aponevrotice) – cunoscută sub
denumirea de "triunghiul herniar al flancului" impun tehnici speciale de incizie și
refacere a plăgi lor după celiotomia sublombară ventrală:

 incizia aponevrozei m. oblic extern este orientată oblic dorso -ventro –
caudal, continuând cu dilacerarea în direcția fibrelor musculare;
 incizia aponevrozei m. oblic intern se execută oblic dorso -ventro -cranial,
respectând orientarea fibrelor musculare ale oblicului intern;

 incizia aponevrozei m. transvers și a peritoneului este verticală, dorso –
ventrală;

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

343
2016 –
2017
 fiecare plan aponevrotic este suturat individual cu puncte separate
amplasate în "U";
 sutură cu puncte separate de tip Halstead a tunicii abdominale;
 sutură de rezistență la piele (puncte separate în "U" sprijinite sau nu pe
burdoneți) și sutură de afrontare a pielii în puncte separate simple.

Îngrijiri postoperatorii

La animalele de talie mare plaga suturată se protejează prin aplicarea unui
gâtar sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

344
2016 –
2017
CELIOTOMIA SUBILIALĂ

Indicații: abordarea organelor din cavitatea abdominală, preponderent la
animalele de talie mijlocie și mare pentru abordarea uterului, ovarelor și testiculelor
ectopice și mai rar a intestinelor (colon).

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele). Pregătirile
speciale sunt dependente de afecțiunea care reclamă intervenția.

Anestezie : NLA sau N -NLA în raport cu specia, preferând narcoza inhalatorie
și infiltrație analgezică pe linia de incizie.

Contenție : decubit lateral sau poziție patrupedă în travaliu (bovine).

Instrumentar : bisturiu, pense chirurgicale, sondă canelată, foarfece, pense
hemostatice, depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Loc de elecție:
 sub aripa iliumului (2 -15 cm în raport de specie), ventral de stâlpul coxo –
costal (coarda flancului)
 în direcție oblică dorso -ventro -cranială pe o lungime corespunzătoare
speciei, taliei animalului și scopul operației.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

345
2016 –
2017

Incizi a aponevrozei m. oblic extern respectă direcția de orientare a fibrelor
acestui mușchi.

Incizia m. oblic intern începe în porțiunea musculară, continuând cu diereza
aponevrozei în direcția orientării fibrelor musculare.

Incizia verticală a m. transvers (respectă orientarea fibrelor musculare.

Peritoneul este incizat oblic dorso -ventro -cranial (ca și pielea).

Refacerea prin sutură a peretelui abdominal include:
– peritoneul nu se suturează;
– fiecare plan aponevrotic este suturat individual cu puncte separate
amplasate în "U";
– sutură cu puncte separate de tip Halstead a tunicii abdominale ;
– sutură de rezistență la piele (puncte separate în "U" sprijinite sau nu pe
burdoneți) și sutură de afrontare a pielii în puncte separate simple.

Timpii operatori s unt asemănători ca derulare (succesiune) și execuție cu cei
din celiotomia sublombară ventrală .

Îngrijiri postoperatorii

La animalele de talie mare plaga suturată se protejează prin aplicarea unui
gâtar sau prin legarea la iesle din două părți (două pen e de căpăstru).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

346
2016 –
2017
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

347
2016 –
2017
CELIOTOMIA SUBHIPOCONDRALĂ

Indicații: abordarea organelor din cavitatea abdominală – abomas și mai rar
intestine.
Este mai frecvent practicată la bovine.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele). Pregătirile
speciale sunt dependente de afecțiunea care reclamă intervenția.

Anestezie : NLA sau N -NLA în raport cu specia, preferând narcoza inhalatorie
și infiltrație analgezică pe linia de incizie.

Contenție : decubit lateral sau poziție p atrupedă în travaliu (bovine).

Instrumentar : bisturiu, pense chirurgicale, sondă canelată, foarfece, pense
hemostatice, depărtătoare, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

348
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Loc de elecție:
 pornind de la vena subcutanată abdominală (vena epigastrică caudală
superficială) și
 la 5-10 cm posterior de hipocondru
 în sens ventro -dorsal pe o distanță de 20 -25 cm (foarte ușor în sens
caudal, aproape paralel cu hipocondru) .

Incizia pielii și a țe sutului conjunctiv subcutanat.

Dilacerarea mușchiului oblic extern în lungul fibrelor și depărtarea marginilor
plăgii.

Dacă este necesar lărgirea accesului, mușchiul drept abdominal va fi incizat
parțial iar vena subcutanată abdominală va fi ligaturată ș i incizată.

Dilacerarea m. oblic intern și a m. transvers abdominal ( în lungul fibrelor).

Peritoneul este secționat cu foarfecele.

Sutura peretelui abdominal se execută în surjet simplu cu material resorbabil,
afrontând în straturi separate m. transver s al abdomenului (I), m. oblic intern (II) și m.
oblic extern (III).

Pielea se suturează în puncte separate cu fire neresorbabile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

349
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii

La animalele de talie mare plaga suturată se protejează prin aplicarea unui
gâtar sau prin legare a la iesle din două părți (două pene de căpăstru).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

350
2016 –
2017
COLPOTOMIA
CELIOTOMIA TRANSVAGINALĂ

Indicații: abordarea ovarelor (ovariectomie – castrare) la vacă și iapă.
Procedeul este contraindicat la animalele cu infecții vaginale, uterine și/sau
urinare.

Pregătiri preoperatorii:
 dietă preoperatorie restrictivă de 36 de ore; la iepe
 cu 12 ore înainte de operație se administrează prin tubaj naso -gastric 3 -4
l de ulei mineral;
 antibioticoterapie profilactică debutează cu 4 ore înainte de intervenție;
 evacuarea rectului prin explorație rectală;
 evacuarea vezicii urinare prin sondaj;
 pe coadă se aplică prin înfășare un pansament protector;
 zona perineală se spală cu apă și săpun steril după care se
antiseptizează repetat;
 vaginul se irigă cu soluții antiseptice călduțe (bethadină sau chiar cu
permanganat de potasiu 1o/oo).

Anestezie: neuroplegie (xilazină la vacă, detomidină la iapă), blocaj epidural
sacro -coccigian posterior și analgezie de contact a fundului vaginului .

Contenție: în travaliu cu femela legată ca pentru montă.

Instrumentar: colpot om (bisturiu).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

351
2016 –
2017
Tehnica operatorie:

Protejând colpotomul cu indexul se introduce mâna în vagin și se secționează
fundul de sac dorsal al v aginului pe o lungime de 4 -5 cm .

Se deșiră peretele vaginal pătrunzând cu mâna în cavitatea abdomeno -pelvină.

Execuția timpilor operatori specifici ovariectomiei – vezi ovariectomia prin
colpotomie la iapă și vacă.

Plaga vaginală nu se suturează ea vindecându -se secundar prin înmugurire în
aproximativ 14 zile.

Îngrijiri postoperatorii
Dietă restrictivă pentru furajele de volum.
Antibio ticoterapie profilactică timp de 5 -7 zile.
Seroprevenție antitetanică.
Este preferabilă întreținerea legată a femelelor (eventual pe un pat înclinat cu
trenul posterior ridicat), evitând adoptarea pozițiilor decubitale care pot favoriza apariția
eviscerației postoperatorii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

352
2016 –
2017
Bibliografie selectivă

1. BOJRAB M. JOSEPH, WALDRON DON RAY, TOOMBS JAMES P.
– Current Techniques in Small Animal Surgery, Fifth Edition, CRC
Press Web, Tenton New Media,Taylor&Francis Group, 2014, p 363
2. SLATTER, D.H. – Textbook of Small Animal Surgery, 3rd ed. Ed.
W.B. Saunders, Philadelphia, 2002.
3. ADAMS, B.S., FESSLER, J.F . – Atlas of Equine Surgery, Ed. W.B.
Saunders Company; 1st ed, 2000
4. HUBBARD TB ET AL. The pathology of peritoneal repair: its relation
to the formation adhesions. Ann Surg., 1967 165, 908.
5. ELLIS H. The cause and prevention of postoperative intraperitoneal
adhesions. Surg. Gynecol. Obstet, 1971, 133, 497.
6. KARIPIENI RC, WILK PJ, DANESE CA. – The role of the
peritoneum in the healing of abdominal incisions. Surg. Gynecol.
Obstet, 1976, 142, 729.
7. SWANICK RA, MILNE FJ. – The non -suturing of parietal peritoneum
in abdominal surgery of the horse. Vet. Rec., 1973, 93, 328.
8. ELLIS H. , HEDDLE R. – Does the peritoneum need to be closed at
laparatomy? Br. J. Surg., 1977,64, 733.
9. FOSSUM WELCH, THERES A, HEDLUND, CHERYL S .,, HULSE,
A.D., JOHNSON, ANN L ., HOWARD, B.S., WIL LARD, D.M.,
GWENDOLYN, CARROLL L . – Manual of Small Animal Surgery.
Ed. Mosby, St. Lo uis, 1999.
10. FUBINI, SUSAN L., DUCHARME N.G. – Farm Animal Surgery, Ed.
W.B. Saunders Company, 2004.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

353
2016 –
2017

CURSUL 9.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

354
2016 –
2017

TEHNICI OPERATORII – TUB DIGESTIV

Vezi lucrările practice

Cuprins

2. PRINCIPII GENERALE ÎN CHIRURGIA TUBULUI DIGESTIV

TEHNICI OPERATORII – STOMAC, COMPARTIMENTE
GASTRICE

12. ESOFAGO – CARDIO – MIOTOMIA
13. GASTROTOMIA vezi și lucrările practice
14. GASTROSTOMIA PROVIZORIE LA CÂINE
15. GASTROPEXIA
16. GASTRECTOMIA PARȚIALĂ
17. RUMINOTOMIA vezi și lucrările practi ce
18. ABOMASOTOMIA LA BOVINE
19. TRATAMENTUL OPERATOR ÎN DISTOPIILE ABOMASALE LA BOVINE
20. PILOROMIOTOMIA
21. PILOROPLASTIA
22. PILORECTOMIA CU ANASTOMOZĂ GASTROINTESTINALĂ

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

355
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – INTESTINE
Vezi lucrările practice

Enterotomia
Cecotomia la animalele de talie mare

Enterectomia
B. enterectomia cu enterorafie (fără anastomoză)
4. tiflectomia (cececotomia) la bovine
5. tiflectomia la câine (cecectomia la câine)
6. diverticulectomia ileonului (excizia diverticulului meckel)

B. enterectomia cu anastomoză (enteroanastomoza)
I. – enteroanastomoza termino -terminală
Ia – procedeul cu lumen deschis (clasic)
– monoplan (amputarea rectului)
– biplan (rezecția colo -rectlală)
Ib – procedeul aseptic Parker -Kerr (cu lumen închis)
II. – enteroanastomoza latero -laterală
– jejuno -cecală la cabaline
– ceco -colică la cabaline
– colonică la cabaline
III. – enteroanastomoza termino -laterală
– jejuno -cecală la cabaline

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

356
2016 –
2017
D. enterectomia cu enterostomie
9. Colostomia provizorie la cal
10. Amputarea rectului prin tunelizare procedeul ― pull-through ―
11. Rezecția colo -rectală prin abord abdominal cu osteotomie pubiană
12. Amputarea rectului prin abord perineal
13. Reducerea manuală a prolapsului rectal
14. Amputarea prolapsului rectal
15. Colopexia
16. Anoplastia în fistulele perianale

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

357
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – TUB DIGESTIV

PRINCIPII GENERALE ÎN CHIRURGIA
TUBULUI DIGESTIV

Pregătiri preoperatorii
 Decomprimarea tubului digestiv (sondaj., puncții evacuatoare la cazurile cu
distensii gastro -intestinale.
 Fluido -terapie corectivă. Hipovolemia, stările de deshidratare, dezechilibrele
acido -bazice sunt frecvent întâlnite la pacienții cu suferințe abdo minale.
 Reechilibrarea funcției cardiace. Tulburările cardiace afectează 25 -42 % din
animalele cu disfuncții abdominale tratabile chirurgical.
 Medicație analgezică. Calmarea durerii la animale cu sindrom de abdomen
acut este o cerință imperativă pentru pre venirea stărilor de șoc.
 Evacuarea intestinului (clisme purgative) reduce riscul de contaminare
intraoperatorie.
 Tratamentul antimicrobian (sulfamido – și/sau antibiotico – terapie) în
pregătirea tubului digestiv are rolul de a reduce încărcătura septică a
acestuia.
 Contenția în decubit lateral antrenează la animalele mari depresii
respiratorii. Bovinele se vor contenționa de preferință în decubit lateral drept
(se previne timpanismul ruminal și depresia respiratorie consecutivă) și
numai în mod excepțional î n decubit stâng pe o saltea circulară (se evită
aplatizarea abdomenului). Devierea esofagului și traheei în plan superior
(plasarea unei perne sub gât) sau intubația lor previne aspirația pulmonară
a lichidelor regurgitate.
Cabalinele se vor contenționa d e preferință în decubit stâng pentru a
preveni timpanizarea cecului. În cazul herniilor voluminoase vor fi preferate

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

358
2016 –
2017
pozițiile decubitale care să faciliteze repunerea conținutului herniar în
cavitatea abdominală.
 Instrumentarul pregătit pentru operație tre buie să cuprindă două seturi de
instrumente. Primul set este destinat execuției timpilor aseptici iar al doilea
set pentru efectuarea timpilor septici. Fiecare set de instrumentar se așează
separat pe câte o masă de instrumentar fiind deservite de două aju toare
care instrumentează fără a -și intersecta activitatea și instrumentele.

Intraoperator

o Celiotomie largă care să permită o expunere și exteriorizare adecvată.
o Explorare metodică, sistematică și completă a întregii cavități abdominale.
o Expunerea (vizualizarea) tubului digestiv poate fi intracavitară și
extracavitară. Expunerea extraabdominală (extracavitară) presupune
exteriorizarea și fixarea (pexia) unei porțiuni din tubul digestiv la nivelul
plăgii cutanate sau în afara organismului. O expunere chirurgicală adecvată
se realizează prin depărtare (retractare) realizată manual sau/și
instrumental, prin tracționare (manual, pense tractoare, fire tractoare) prin
izolare (menținerea organelor din vecinătate în afara câmpului operator) și
prin pozițion area animalului pe masa de operație.
o În timpul expunerii este necesară umezirea organului (aspersarea sau
înconjurarea cu tampoane umede) cu soluții cloro -sodice izotone, călduțe
(cu sau fără adaus de antibiotice).

o Izolarea segmentului de tub digestiv pe care se operează și/sau a
tranșelor de secțiune ale tubului digestiv este obligatorie în toate
intervențiile cu timpii septici. În operațiile care presupun deschiderea

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

359
2016 –
2017
(cavității sau lumenului) tubului digestiv este recomandată izolarea cu
câmpuri impermea bile de culori diferite (câmpuri de o culoare realizează
izolarea în timpii aseptici de debut și operației , câmpuri care sunt dublate
(acoperite) de câmpuri de altă culoare, menținute pe toată durata execuției
timpilor septici și ridicate în final pentru execuția ultimilor timpi aseptici (ai
operației). Pentru a evita scurgerile intracavitare izolarea în timpul execuției
timpilor septici se face cu câmpuri impermeabile iar în jurul plăgii tubului
digestiv se plasează bureți speciali (cu rol absorbant).
o Fixarea segmentului digestiv exteriorizat se poate face manual (digital,
pense tractoare, fire tractoare), prin fire de sutură (pexii) la structurile
învecinate sau cu dispozitive de fixare (pentru rumen exită mai multe tipuri
de dispozitive: Căpățână, Weing art, DFF – 01). Fixarea digitală este mai
puțin traumatizantă dar prezintă dezavantajul ocupării unui spațiu important
din câmpul operator.
o Deschiderea lumenului (cavității) tubului digestiv se face sub protecția
penselor de baraj (intestinale, de coprosta ză) care previn contaminarea
consecutivă revărsării conținutului digestiv. Pensele de baraj se așează în
amonte și respectiv în aval de sectorul în care se face deschiderea tubului
digestiv.

o Departajarea clară a timpilor septici și aseptici . Timpii septic i (notați cu
în descrierea tehnicilor cu TS) încep odată cu deschiderea unei cavități sau
a lumenului tubului digestiv, încheindu -se după sutura etanșă a deschiderii
și lavajul (diminuarea contaminării) acesteia. Se va folosi instrumentar
separat pentru ti mpii aseptici de instrumentarul utilizat la timpii septici
(depozitarea instrumentarului "septic" în cursul operației se poate face într -o
soluție dezinfectantă). Trecerea chirurgului și a ajutoarelor de la timpii
septici la execuția timpilor aseptici va f i precedată de ridicarea câmpurilor

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

360
2016 –
2017
"septice", schimbarea mănușilor (igienizarea mâinilor), schimbarea
echipamentului de protecție (halat). Lavajul final al suturii tubului digestiv în
expunerile intracavitare trebuie să fie masiv și urmat de aspirație. Li chidul
de lavaj este o soluție cloro -sodică izotonă, călduță, cu sau fără adaus de
antibiotice. În închiderile multietajate lavajul va fi practicat după fiecare strat
de sutură. Contaminarea intraoperatorie poate fi importantă prin conținut dar
și prin tra nsudare limfatică.
o Verificarea viabilității segmentului (lor) de tub digestiv afectat constituie
un timp decizional foarte important el condiționând atât extinderea rezecțiilor
cât și selectarea metodei de refacere a continuității tubului digestiv. Există
mai multe teste de apreciere a viabilității tubului digestiv: proba clorurii de
sodiu, a compreselor, cu fluoresceină, etc.
o Blândețe. Manevrele și procedeele intrabdominale influențează funcția
peristaltică și absorbția tubului digestiv. Trebuie evitate ma nevrările forțate.
Dacă există aderențe între diferitele viscere ale tubului digestiv, acestea se
disecă prin sacrificarea viscerului care se apreciază că urmează sa fie
rezecat sau dimpotrivă la care eventuala leziune are consecințe mai mici și
mai ușor d e reparat.

Aderențele recente (1 -2 săptămâni postinflamație) se desfac prin disecție
boantă. Blocurile inflamatorii cu aderențe strânse, bine organizate necesită
o disecție tăioasă. Tumorile abdominale, de regulă prin volumul lor,
deplasează din sediul topografic normal o serie de elemente anatomice.
Exereza maselor tumorale care trebuie să respecte principiile chirurgiei
oncologice va fi precedată de identificarea și izolarea (disecția) elementelor
anatomice deplasate.
o Alegerea metodei de sutură a tubul ui digestiv – vezi capitolele dedicate
suturilor digestive.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

361
2016 –
2017

TEHNICI OPERATORII – STOMAC,
COMPARTIMENTE GASTRICE

ESOFAGO – CARDIO – MIOTOMIA

Indicații: stenoza cardiei, afecțiune mai frecventă la câine și la bovine.
Pregătiri preoperatorii: dietă restictivă cu 12 -36 ore înainte de operație;
pregătiri clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se tunde; se spală cu apă
și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); sondaj oro -esofago -gastric (ruminal).
Anestezie : NLA sau N -NLA, preferând narcoza inhalatorie, în plus la bovine
blocajul nervului intercostal stâng VIII.
Contenție : decubit dorsal pentru carnasiere, decubit lateral drept pentru bovine.
Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, pense hemostatice, depărtătoare
(de preferat auto static – Balfour), ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Celiotomia mediană xifo -ombilicală la carnasiere (vezi cap. de celiotomie) și
acces operator prin rezecția coastei a VIII -a stângă, la aproximativ 15 -20 cm sub
articulația condro -costală, la bov ine. Rezecția coastei a VIII -a realizează la bovine
accesul în cavitatea abdominală (între diafragmă și ficat).
Expunerea moderată, intraabdominală (retracție laterală a rebordurilor costale
și caudală a ficatului) a esofagului și a polului cranial al stom acului.
Incizia membranei freno -esofagiene în jurul hiatusului esofagian (diafragma).
Expunerea joncțiunii esofago -gastrice (esofago -ruminale).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

362
2016 –
2017
Incizia longitudinală a seroasei și muscularei esofagului și stomacului (2 -8 cm în
raport de specie și talia ani malului), fără a leza submucoasa și mucoasa , (atenție la n.
vag plasat pe fața toracică a esofagului).
Dilacerarea atentă a fibrelor musculare în plaga operatorie, îndeosebi a fibrelor
musculare oblice din primul strat muscular al stomacului. Prolabarea în plagă a
mucoasei indică suficiența dilacerării. Hemoragia este controlabilă prin tamponament.

O altă variantă tehnică presupune excizia unui lambou dreptunghiular din
sero-musculara esofago -cardio -gastrică.

Sutura peretelui abdominal la carnasiere se face etajat: sutura țesutului fibros al
liniei albe se poate executa în surjet simplu la animalele mici (la câinii din rasele de talie
mare ca și la animalele obeze se recomandă sutura în puncte separate simple) .
La animalele de talie mare se execută în pu ncte separate simple, utilizând fire
resorbabile sintetice si în plus, o sutură de întărire (puncte separate în "U" orizontal)
amplasată prin fasciile superficiale (aponevroza m. oblic extern și aponevroza
superficială a m. oblic intern) ale m. dreptului a bdominal; sutura țesutului conjunctiv
subcutanat în surjet de tip endoversat cu material resorbabil; sutura pielii în puncte
separate simple cu fire neresorbabile între care (la 2 -3 puncte) la animalele mari se
interpun puncte amplasate în "U" vertical.

Îngrijiri postoperatorii:
protecția plăgii suturate la animalele de talie mică se asigură printr -un
pansament protector -antiseptic (cămașa Alfort) și un colier Elisabethan.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

363
2016 –
2017

GASTROTOMIA
(vezi și lucrările practice)

Indicații: corpi străini, tumori, dilatație gastrică, obstrucție esofagiană
intratoracică. Afecțiunile sunt relativ frecvente la carnasiere.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regi unea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); sondaj oro –
esofago -gastric (decomprimare).
Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabilă fiind narcoza inhalatorie).
Contenție : decubit dorsal.
Instrumentar : două seturi de instrumentar (I – pentru timpii aseptici, II – pentru
timpii septici ai operației): bisturie, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
pense în "T", pense de baraj, depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Celiotomia mediană xifo -ombilicală.
Exteriorizarea curburii mari a stomacului și clamparea porțiunii exteriorizate cu
pense de baraj, asigurând astfel fixarea, menținerea exteriorizării stomacului și protecția
împotriva poluării în timpul deschiderii.
Incizia peretelui gastric poate fi transversală (perpendiculară pe curburile
stomacului) sau longitudinală (paralelă cu marea curbură), efectuată într -o zonă mai
puțin vascularizată, ( TS).
Explorarea intragastrică presupune ridicarea pensei de baraj și aspirarea
conținutului sub protecț ia a două fire tractoare sau penselor în "T" fixate pe marginile
plăgii stomacului (TS).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

364
2016 –
2017
Sutura biplan a peretelui gastric
I – fir continuu neresorbabil monofilament amplasat în surjet simplu sau
Schmieden sau Bell, înglobând submucoasa și mucoasa ;
II – surjet Cusching cu material resorbabil sintetic care afrontează endoversat
sero-musculara (TS).
Lavajul suturilor și repunerea stomacului în cavitatea abdominală.
Sutura peretelui abdominal se face etajat: sutura țesutului fibros al liniei albe se
poate executa în surjet simplu (la câinii din rasele de talie mare ca și la animalele obeze
se recomandă sutura în puncte separate simple); sutura țesutului conjunctiv subcutanat
în surjet de tip endoversat cu material resorbabil; sutura pielii în puncte sepa rate simple
cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic
(cămașa Alfort) și un colier Elisabethan.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic: în primele 24 -36 de ore, total restrictiv (dietă absolută),
apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

365
2016 –
2017
GASTROSTOMIA PROVIZORIE LA CÂINE

Indicații: dilatație gastrică (torsiune gastrică) – pentru decomprimare.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); atenție la
refacerea echilibrul ui hidro -electolitic și acido -bazic.
Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabilă fiind narcoza inhalatorie).
Contenție : decubit dorsal.
Instrumentar : două seturi de instrumentar (I – pentru timpii aseptici, II – pentru
timpii septici ai operației): bisturie, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice,
pense în "T", pense de baraj, depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Procedeul de gastrostomie pe cateter
Incizia peretelui abdominal drept (5 -10 cm) l a nivelul articulațiilor condro -costale
aproximativ 4 -5 cm caudal de ultima coastă (celiotomie subhipocondrală).
Contraincizia (1 cm) peretelui abdominal, lateral de plaga de celiotomie și
plasarea unui cateter Foley (nr. 1 – 3).
Plasarea unei suturi în bursă (fir neresorbabil monofilament inserat neperforant)
pe peretele gastric exteriorizat în plagă.
Incizia stomacului și plasarea cateterului Foley (umflarea balonașului,
strângerea suturii în bursă) – (TS).
Pexia stomacului ( 2-4 cm) la peritoneu presupune în prealabil scarificarea
suprafețelor. Pentru acolare se utilizează cu 3 -4 fire separate simple dintr -un material
resorbabil sintetic.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

366
2016 –
2017
Sutura plăgii de celiotomie (sutura țesutului fibros al liniei albe se poate executa
în surjet simplu (la câinii din rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă
sutura în puncte separate simple); sutura țesutului conjunctiv subcutanat în surjet de tip
endoversat cu material resorbabil; sutura pielii în puncte separate simple cu fire
neresorbabile). Ancorarea la piele (puncte separate) a cateterului.

Procedeul clasic de gastrostomie (fistulă gastrică)
Celiotomia subhipocondrală (paracostală). Pexia peretelui gastric la marginile
tegumentare ale plăgii peretelui abdominal (surjet simplu cu material neresorbabil).
Incizia peretelui gastric. O variantă executivă constă în efectuarea pexiei
peretelui gastric la marginile plăgii peritoneale urmată de incizia peretelui gastric și
suturarea marginilor plăgii mucoasei gastrice la piele.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic
(cămașa Alfort) și un colier Elisabethan.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic: în p rimele 24 -36 de ore, total restrictiv (dietă absolută),
apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală.
După normalizarea situației (absența dilatației stomacului, timpanismului se
poate t rece la suspendarea stomiei gastrice (extragerea cateterului sau la desfacerea
pexiei gasto -tegumentare, gastrorafie, repunerea stomacului în abdomen și sutura plăgii
de celiotomie).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

367
2016 –
2017

GASTROPEXIA

Indicații: torsiune cu dilatație gastrică – pentru prevenirea recidivelor.
Afecțiunea este frecventă la câinii de talie mare.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); atenție la
refacerea echilibru lui hidro -electolitic și acido -bazic.
Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabilă fiind narcoza inhalatorie).
Contenție : decubit dorsal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, depărtătoare, pensă chirurgicală, pense
hemostatice, ace de sutură, portac, aspirator chiru rgical.

Tehnica operatorie
Celiotomie mediană xifo -ombilicală.
Decomprimarea (puncție sub protecția unei suturi în bursă și aspirarea
conținutului) și detorsionarea stomacului.
Expunerea joncțiunii gastro -pilorice (fața ventrală a pilorului).

Procedeul de gastropexie liniară
Pexia în surjet simplu (fir resorbabil sintetic) a sero -muscularei pilorice la peritoneul
și fascia transversă a peretelui abdominal ventro -lateral drept.

O altă variantă tehnică presupune incizia liniară a stratului sero -muscular al antrului
piloric și de asemenea a peritoneului și fasciei transverse (pe aceeași lungime) a

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

368
2016 –
2017
peretelui abdominal ventro -lateral drept. Marginile celor două incizii se afrontează prin
două suturi efectuate în surjet simplu cu fi r resorbabil.

Procedeul de gastropexie cu lambou

Varianta circumcostală
Crearea unui lambou dreptunghiular din sero -musculara antrului piloric. Lamboul
trebuie să conțină o ramură arterială a a. gastro -epiploice drepte. Incizia peritoneului și
a m. transvers abdominal (atenție la inserțiile diafragmei) la nivelul articulației condro –
costale, în lungul coastei a XI -a sau a XII -a, care se expune prin dilacerare.
Plasarea lamboului în jurul coastei și fixarea lui în puncte separate de sutură (fire
resorbabile sintetice) la marginile plăgii pilorice (la locul inițial).
Marginile inciziei peretelui abdominal se fixează prin puncte separate de sutură,
lângă lamboul circumcostal la peretele gastric.

Varianta cu gaică peritoneală
Este asemănătoare gastrope xiei circumcostale, lamboul gastric trecându -se
printr -o gaică confecționată în peretele abdominal (două incizii transversale paralele)
doar din peritoneu și fascia m. transvers al abdomenului.

Sutura peretelui abdominal se face etajat: sutura țesutului fibros al liniei albe se
poate executa în surjet simplu (la câinii din rasele de talie mare ca și la animalele obeze
se recomandă sutura în puncte separate simple); sutura țesutului conjunctiv subcutanat
în surjet de tip endoversat cu material resorbabil; sutura pielii în puncte separate simple
cu fire neresorbabile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

369
2016 –
2017

Îngrijiri postoperatorii:
– protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector –
antiseptic (cămașa Alfort) și un colier Elisabethan;
– antisepsia zilnică a plăgii operatorii;
– antibioticoterapie profilactică;
– regim igieno -dietetic: în primele 24 -36 de ore, total restrictiv (dietă
absolută), apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o
dietă semi -lichidă spre o alimentație normală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

370
2016 –
2017
GASTRECTOMIA PARȚIALĂ

Indicații: tumori gastrice.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); decomprimare
gastrică prin sondaj oro-esofago -gastric.
Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabilă fiind narcoza inhalatorie).
Contenție : decubit dorsal.
Instrumentar : două truse (I – timpi aseptici, II – timpi septici) compuse din:
bisturie, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice, pens e de baraj, depărtătoare,
ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Celiotomie mediană xifo -ombilicală – incizia longitudinală a pielii și a țesutului
conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului este urmată de incizia
linie albe și a peritoneului..
Explorarea abdomenului, expunerea stomacului și stabil irea ariei afectate.
Exteriorizarea, izolarea stomacului și fixarea (determinarea) limitelor rezecției.
Ramurile vasculare ale a. gastrice stângi și ramurile omentale ale a. gastro –
epiploice stângi care converg spre aria de rezecție sunt ligaturate și sec ționate odată cu
omentul aferent.
Aplicarea penselor de baraj și a unor fire tractoare, în peretele gastric sănătos,
pe marginile ariei de rezecție.
Excizia peretelui gastric (TS).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

371
2016 –
2017
Sutura biplan a breșei gastrice:
o Surjet (simplu, Schmieden, Bell) cu fir neresorbabil monofilament sau
resorbabil sintetic amplasat în muco -submucoasă (TS);
o Surjet endoversat (Cusching, Bledinger) cu fir resorbabil (de preferat
sintetic) inserat sero -muscular (TS).
Lavajul suturilor, ridicarea penselor de baraj și repunerea s tomacului în
cavitatea abdominală.
Sutura plăgii peretelui abdominal (vezi celiotomia mediană).
Sutura peretelui abdominal: țesutul fibros al liniei albe în surjet simplu (la câinii
din rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă sutura în puncte
separate simple); țesutul conjunctiv subcutanat în surjet de tip endoversat cu material
resorbabil; pielea în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii abdominale se asigură printr -un pansament protector -antiseptic
(cămașa Alfort) și un colier Elisabethan.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic: în primele 24 -36 de ore, total rest rictiv (dietă absolută),
apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

372
2016 –
2017

RUMINOTOMIA
(vezi și lucrările practice)

Indicații:
– reticuloperitonită traumatică,
– supraîncărcarea rumenului,
– indigestie spumoasă.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : neuroplegie, blocaj analgezic al nervului T XIII, blocaj paralombar L I și
LII și infiltrație analgezică pe linia de incizie.
Contenție : poziție patrupedă în travaliu.
Instrumentar : seturi separate de instrumentar pentru timpii septici și timpii
aseptici ai operației, incluzând: bisturie, foarfece, pen se chirurgicale, pense
hemostatice, pense în "T", ace de sutură portace și eventual dispozitive de fixare a
rumenului.

Tehnica operatorie
Celiotomie postcostală stângă: incizia pielii și a tunicii abdominale (fascia
superficială și profundă), expunând m. oblic extern care este apoi incizat; dilacerarea
fibrelor m. oblic intern; incizia verticală a aponevrozei m. transvers și a peritoneului.
Explorarea cavității abdominale și exteriorizarea în plaga parietală a unei
porțiuni din sacul ruminal dorsal (mai puțin vascularizate).
Pexia cutanată a rumenului (surjet simplu între derm și sero -musculara
ruminală) și izolarea cu câmpuri a cavității abdominale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

373
2016 –
2017
Deschiderea cavității ruminale (incizia peretelui), menținând exteriorizarea cu
ajutorul penselor în "T" fixate pe marginile plăgii ruminale (TS).
Aplicarea dispozitivului de fixarea a rumenului (TS) sau fixarea prin puncte
separate de sutură, care ancorează la piele muco -submucoasa ruminală (TS).
Explorarea cavității ruminale.
Înlăturarea fixării plăgii ruminale (dispozitive sau fire).
Ruminorafia poate fi executată biplan (TS) sau monoplan, surjet endoversat
(Connel sau Cusching) cu fir resorbabil sintetic (TS).
Lavajul suturii ruminale, extragerea firului care realizează pexia cutanată a
rumenului și repunerea lui în cavitatea abdominală.
Unele situații patologice necesită montarea în cavitatea abdominală a unor
tuburi de dren exteriorizate prin contraincizii sau a unor catetere peritoneale pentru
administrări medicamentoase topice, catetere exteriori zate în plaga operatorie.
Sutura etajată a peretelui abdominal presupune: surjet simplu cu fir resorbabil,
înglobând
 aponevroza m. transvers abdominal; surjet simplu sau puncte separate
simple cu material resorbabil;
 afrontând m. oblic intern; surjet si mplu cu fir resorbabil ;
 m. oblic extern și tunica abdominală surjet simplu cu fir resorbabil;
 puncte separate simple cu material neresorbabil la piele – vezi celiotomia
postcostală.
Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic dependent de afecțiunea pentru care s -a intervenit
chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

374
2016 –
2017

ABOMASOTOMIA LA BOVINE

Indicații:
– corpi străini,
– supraîncărcarea abomasului
– dilatații abomasale .
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); atenție la
refacerea echilibrului hidro -electolitic și acido -bazic.
Anestezie : neuroplegie, blocaj analgezic al n. T 13, blocaj paralombar L1, eventual și
L2 și infiltrație analgezică pe linia de incizie.
Contenția : patrupedă în travaliu sau decubit lateral stâng (doar în mod excepțional).
Instrumentar : seturi separate de instrumentar pentru timpii septici și timpii aseptici
ai operației, inc luzând: bisturie, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice, pense
în "T", ace de sutură portace.

Tehnica operatorie
Celiotomia subhipocondrală dreaptă (incizia pielii și a țesutului conjunctiv
subcutanat; dilacerarea mușchiului oblic extern în lungul fibrelor și depărtarea marginilor
plăgii; dacă este necesar lărgirea accesului, mușchiul drept abdominal va fi incizat
parțial iar vena subcutanată abdominală va fi ligaturată și incizată; dilacerarea m. oblic
intern și a m. transvers abdominal ( în lungul fibrelor); secționarea peritoneului.
Exteriorizarea cheagului în plaga operatorie (în cazul dilatațiilor și/sau deplas ărilor
abomasale cu sau fără torsiune exteriorizarea este spontană).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

375
2016 –
2017
Evacuarea gazelor și lichidelor abomasale se realizează prin puncție evacuatoare
executată sub protecția unei suturi în bursă.
Explorarea abdomenului (trebuie precizată existența torsiu nii cheagului). Criteriile de
apreciere sunt :
 poziția pilorului și
 existența cutelor de torsiune între cheag și foios sau
 vezi lucrările practice între foios și rețea
Izolarea abomasului și incizia peretelui (TS). Explorarea intraabomasală și
evacuarea c onținutului solid se face sub protecția unor fire tractoare sau a penselor în
"T" fixate la marginile plăgii abomasului, (TS).
Abomasorafia biplan este asemănătoare gastrorafiei
I – fir continuu neresorbabil monofilament amplasat în surjet simplu sau Sch mieden
sau Bell, înglobând submucoasa și mucoasa (TS);
II – surjet Cusching cu material resorbabil sintetic care afrontează endoversat sero –
musculara.
Lavajul suturilor și repunerea cheagului în cavitatea abdominală, în poziție
topografică normală (detor sionat).
Prevenirea retorsionării se poate face prin:
 abomasorafia peritoneală liniară sau cu plică peritoneală (vezi descrierea
tehnicilor de gastropexie) sau
 prin omentopexie peritoneală (foița superficială a omentului mare din
vecinătatea pilorulu i și curburii mari a stomacului este fixată la peritoneul
parietal din zona hipocondrului drept cu un fir neresorbabil monofilament
inserat în surjet simplu pe o lungime de 10 -15 cm.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

376
2016 –
2017
Sutura peretelui abdominal se execută în surjet simplu cu material resorb abil,
afrontând în straturi separate m. transvers al abdomenului (I), m. oblic intern (II) și m.
oblic extern (III).
Pielea se suturează în puncte separate cu fire neresorbabile – vezi și celiotomia
subhipocondrală.

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic dependent de afecțiunea pentru care s -a intervenit chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

377
2016 –
2017
TRATAMENTUL OPERATOR ÎN DISTOPIILE
ABOMASALE LA BOVINE

Indicații – distopii (deplasari topografice) ale abomasului:
– deplasarea abomasului în partea stângă a abdomenului
– deplasarea simplă în partea dreaptă a abdomenului
– deplasarea însotită de torsiune în partea dreaptă a abomasului
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru c reerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); atenție la
refacerea echilibrului hidro -electolitic și acido -bazic.
Anestezie : neuroplegie și blocaje analgezice dependente de varianta tehnică
adoptată.
Contenție și instrumentar : dependente de procedeul operator.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

378
2016 –
2017

– DEPLASAREA ABOMASULUI ÎN STÂNGA –

Tehnica operatorie
I. Procedeul de abomasopexie transcutanată (blind stick)
Repoziționarea abomasului. Contenționarea animalului în decubit lateral drept
care, în timpul efectuării unui masaj puternic și profund stâng, se schimbă în decubit
dorsal (se menține presiune palpatorie) și apoi în decubit lateral stâng.
Verificarea rep oziționării abomasuluise face prin ascultație și prin determinarea
pH-ului lichidului de puncție (lichidul abomasal este acid).

Puncția dublă a abomasului (ace groase), distanța între ace fiind de 10 -15 cm.
Prin lumenul acelor se introduc burdoneți (bast onașe) cu mijlocul ancorat cu un fir lung
neresorbabil.
Tracționarea firelor burdoneților, concomitent cu scoaterea acelor, realizează
fixarea peretelui abomasal la peritoneul parietal, fixare menținută prin înnodarea firelor
la piele.

II. Procedeul de omentopexie prin celiotomie în flancul stâng (Metoda
Utercht)
Contenție, anestezie loco -regională și instrumentar – vezi celiotomia
postcostală.
Celiotomia post costală stângă: incizia pielii și a tunicii abdominale (fascia
superficială și profundă), ex punând m. oblic extern care este apoi incizat; dilacerarea
fibrelor m. oblic intern; incizia verticală a aponevrozei m. transvers și a peritoneului..
Exteriorizarea foiței superficiale a omentului mare și la 10 -15 cm de inserția ei
pe abomas se inseră pe o distanță de 12 -18 cm un fir neresorbabil ale cărui capete se

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

379
2016 –
2017
lasă lungi (aproximativ 1 metru) înafara cavității abdominale. Firul poate fi inserat ș i în
seo-musculara cheagului – abomasopexie .
Se împinge abomasul pe sub rumen, readucându -l în hipocondrul drept.
Capetele firului inserat în oment se trec transparietal, lateral stânga (cca. 10
cm) de la linia mediană (omento – sau abomasopexie transparietală). Distanța dintre fire
va fi de 10 -15 cm. Înnodarea firelor la piele realizează omentopexia și implicit fixar ea
abomasului.

Sutura etajată a peretelui abdominal presupune:
– surjet simplu cu fir resorbabil, înglobând aponevroza m. transvers
abdominal;
– surjet simplu sau puncte separate simple cu material resorbabil,
afrontând m. oblic intern;
– surjet simplu cu f ir resorbabil care străbate m. oblic extern și tunica
abdominală;
– puncte separate simple cu material neresorbabil la piele – vezi și
celiotomia postcostală.

III. Procedeul de omentopexie prin celiotomia dublă
– în flancul stâng și în flancul drept

Anestezie loco -regională, contenție și instrumentar – vezi celiotomia
postcostală.
Celiotomia post costală stângă: incizia pielii și a tunicii abdominale (fascia
superficială și profundă), expunând m. oblic extern care este apoi incizat; dilacerarea
fibrelo r m. oblic intern; incizia verticală a aponevrozei m. transvers și a peritoneului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

380
2016 –
2017
Celiotomie post costo -hipocondrală dreaptă (de la nivelul articulației condro –
costale XIII): incizia pielii și a țesutului conjunctiv subcutanat; dilacerarea mușchiului
oblic extern în lungul fibrelor și depărtarea marginilor plăgii; dacă este necesar lărgirea
accesului, mușchiul drept abdominal va fi incizat parțial iar vena subcutanată
abdominală va fi ligaturată și incizată; dilacerarea m. oblic intern și a m. transvers
abdominal ( în lungul fibrelor); secționarea peritoneului.

Repoziționarea abomasului. Ajutorul, poziționat în flancul stâng, împinge pe sub
rumen abomasul iar operatorul, prin flancul drept, îl ajută trăgând ușor de foița
superficială a omentului mare.
Omentopexia peritoneală are o execuție identică cu cea prezentată la
abomasotomie.
Sutura peretelui abdominal stăng: în surjet simplu cu fir resorbabil, înglobând
aponevroza m. transvers abdominal; în surjet simplu sau puncte separate simple cu
material resorbabil, afrontând m. oblic intern în surjet simplu cu fir resorbabil; m. oblic
extern și tunica abdominală în surjet simplu cu fir resorbabil; la piele – puncte separate
simple cu material neresorbabil – vezi și celiotomia postcostală.
Sutura peretelu i abdominal drept se execută în surjet simplu cu material
resorbabil, afrontând în straturi separate m. transvers al abdomenului (I), m. oblic intern
(II) și m. oblic extern (III). Pielea se suturează în puncte separate cu fire neresorbabile –
vezi și celi otomia subhipocondrală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

381
2016 –
2017
IV. Procedeul de abomasopexie prin celiotomie mediană

Contenție și instrumentar – vezi celiotomia mediană.
Celiotomie mediană centrat ombilical (incizia longitudinală a pielii și a țesutului
conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului; incizia linie albe; incizia
peritoneului).
Repoziționarea abomasului.
Abomasorafie liniară peritoneală, fixând curbura mare a abomasului la
peritoneul din vecinătatea dreaptă a liniei albe . (vezi și procedeul de gastropexia liniară
la carnivore, tehnica de execuție fiind asemănatoare).

Sutura breșei de celiotomie (țesutul fibros al liniei albe în puncte separate
simple, utilizând fire resorbabile; o sutură de întărire (puncte separate în "U" orizontal)
amplasată prin fascii le superficiale (aponevroza m. oblic extern și aponevroza
superficială a m. oblic intern) ale m. dreptului abdominal; surjet de tip endoversat cu
material resorbabil prin țesutului conjunctiv subcutanat; pielea în puncte separate
simple cu fire neresorbabi le între care (la 2 -3 puncte) se interpun puncte amplasate în
"U" vertical).

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic bazat pe aport ridicat de furaje fibroase.
Combaterea acidozei.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

382
2016 –
2017
– DEPLASAREA ABOMASULUI ÎN DREAPTA –

Forme:
– deplasarea simplă în partea dreaptă a abdomenului
– deplasarea însotită de torsiune în partea dreaptă a abomasului

Procedeul de abomasopexie prin celiotomie subhipocondrală dreaptă

Anestezie loco -regională, contenție și instrumentar – vezi celiotomia
subhipocondrală.
Celiotomie post costo -hipocondrală dreaptă (de la nivelul articulației condro –
costale XIII): incizia pielii și a țesutului conjunctiv subcutanat; dilacerarea mușchiului
oblic extern în lungul fibrelor și depărtarea marginilor plăgii; dacă este necesar lărgirea
accesului, mușchiul drept abdominal va fi incizat parțial iar vena subcutanată
abdominală va fi ligaturată și incizată; dilacerarea m. oblic intern și a m. transve rs
abdominal ( în lungul fibrelor); secționarea peritoneului.
Decomprimarea abomasului dilatat se realizează prin puncție evacuatoare executată
sub protecția unei suturi în bursă.
Explorarea abdomenului (trebuie precizată existența torsiunii cheagului). C riteriile de
apreciere sunt poziția pilorului și existența cutelor de torsiune între cheag și foios sau
între foios și rețea
În cazul existenței formei distopice cu torsiune trebuie precizata direcția
torsiunii.
Detorsionarea abomasului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

383
2016 –
2017
Prevenirea retorsionării se poate face prin:
– abomasorafia peritoneală liniară sau cu plică peritoneală (vezi descrierea
tehnicilor de gastropexie) sau
– prin omentopexie peritoneală (foița superficială a omentului mare din
vecinătatea pilorului și curbu rii mari a stomacului este fixată la peritoneul
parietal din zona hipocondrului drept cu un fir neresorbabil monofilament
inserat în surjet simplu pe o lungime de 10 -15 cm.
Omentopexia peritoneală are o execuție identică cu cea prezentată la
abomasotomie.
Sutura peretelui abdominal drept se execută
– în surjet simplu cu material resorbabil – m. transvers al abdomenului (I),
– în surje t simplu cu material resorbabil – m. oblic intern (II)
– în surje t simplu cu material resorbabil – m. oblic extern (III).
– pielea se suturează în puncte separate cu fire neresorbabile – vezi și
celiotomia subhipocondrală.

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic bazat pe aport ridicat de furaje fibroase.
Combaterea acidozei.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

384
2016 –
2017

PILOROMIOTOMIA
(Procedeul Fredet – Ramstedt)

Indicații: stenoză pilorică. Afecțiunea este frecventă la câine.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru cree rea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); decomprimare
gastrică prin sondaj oro -esofago -gastric.

Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabilă fiind narcoza inhalatorie).

Contenție : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, pense chirurgicale, pense hemostatice, foarfece,
depărtătoare (de preferat autostatic – Balfour), ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Celiotomie mediană xifo -ombilicală: incizia longitudinală a pielii și a țesutului
conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului este urmată de incizia
linie albe și a peritoneului.
Explorarea abdomenului, localizarea pilorului și exteriorizarea lui în plaga
operatorie.
Când exteriorizarea nu este posibilă se eliberează pilorul prin secționarea
ligamentului hepato -gastric.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

385
2016 –
2017
Incizia seroasei și muscularei pilorului pe fața sa antimezenterică. În urma
inciziei mucoasa pilorică herniază.
Hemoragia pilorică este neînsemnată, putând fi controlată prin tamponament.
Repunere a pilorului în cavitatea abdominală.
Sutura plăgii din peretele abdominal:
– rezecția ligamentului falciform;
– sutura țesutului fibros al liniei albe se poate executa în surjet simplu (la
câinii din rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă sutura
în puncte separate simple);
– sutura țesutului conjunctiv subcutanat în surjet de tip endoversat cu material
resorbabil;
– sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic
(cămașa Alfort) și un colier Elisabethan.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic: în primele 24 -36 de ore, total restri ctiv (dietă absolută),
apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

386
2016 –
2017
PILOROPLASTIA

Indicații: stenoză pilorică. Afecțiunea este frecventă la câine.

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); decomprimare
gastrică prin sondaj oro -esofago -gastric.

Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabilă fiind narcoza inhalatorie).

Contenție : decubit dorsal.

Instrumentar : două truse (I – timpi aseptici, II – timpi septici) compuse din:
bisturie, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice, pense de baraj, depărtătoare,
ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Celiotomie media nă xifo -ombilicală: – incizia longitudinală a pielii și a țesutului
conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului este urmată de incizia
linie albe și a peritoneului.
Explorarea abdomenului, localizarea pilorului și exteriorizarea lui în p laga
operatorie. Când exteriorizarea nu este posibilă se eliberează pilorul prin secționarea
ligamentului hepato -gastric .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

387
2016 –
2017
I. Procedeul longitudinal – transversal (Heincke – Mikulicz)
Incizie longitudinală antimezenterică a tuturor straturilor (seroasă, musculară,
submucoasă, mucoasă) pilorului. (TS).
Montarea a două fire tractor la mijlocul plăgii pilorice care se transformă într -o
plagă transversală. (TS).
Sutura plăgii transversale cu fire resorbabile sintetice sau neresorbabile
monofilament (surjet simplu sau surjet endoversat neperforant). (TS).

II. Procedeul "Y – U"

Incizie în forma literei "Y" pe fața antimezenterică a pilorului și a antrului piloric
Incizia interesează toate straturile – (TS).
Lamboul antral este tras (avansat) spre baza inciziei pilorului (baza "Y" -lui)
(TS) și suturat în surjet simplu sau endoversat neperforant (TS).

III. Procedeul cu anastomoză latero -laterală duodeno -pilorică (Finney)

Pilorul și duodenul incizate longitudinal, (TS) sunt apoziționate latero -lateral
printr -o sutură în puncte separate simple neperforante (TS) (tranșa poster ioară).
Continuarea suturii pe tranșa anterioară (TS).
Stratul doi de sutură se va executa în surjet endoversat.
Crearea comunicării între antrul piloric și duoden se poate face și prin secționarea
lor în "U" (procedeul Finney) – sau prin două incizii para lele ( procedeul Jaboulay ) (TS).
Hemoragia din plăgile pilorice poate fi controlată prin tamponament și
forcipresură.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

388
2016 –
2017
Lavajul extrabdominal al plăgii pilorice cu soluție călduță izotonă de clorură de
sodiu.
Repunerea pilorului în cavitatea abdominală.
Sutura peretelui abdominal: țesutul fibros al liniei albe în surjet simplu (la câinii din
rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă sutura în puncte separate
simple); țesutul conjunctiv subcutanat în surjet de tip endoversat cu material resorbabil;
pielea în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii: similare cu cele din piloromiotomie.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

389
2016 –
2017
PILORECTOMIA CU ANASTOMOZĂ
GASTROINTESTINALĂ

Indicații: tumori gastro -pilorice, ulcere pilorice la carnivore și mai rar la suine.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); decomprimare
gastrică prin sondaj oro -esofago -gastric.
Anestezie : NLA sau N -NLA (preferabilă fiind narcoza inhalatorie).
Contenție : decubit dorsal.
Instrumentar : două truse (I – timpi aseptici, II – timpi septici) compuse din: bisturie,
foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice, pense de baraj, depărtătoare, ace de
sutură, portac.

Tehnica operatorie
Celiotomie mediană xifo -ombilicală: incizia longitudinală a pielii și a țesutului
conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului este urmată de incizia
linie albe și a peritoneului.
Exteriorizarea, expunerea și izolarea regiunii gastro -pilorice.
Localizarea canalului coledoco -pancreatic (la carnasiere) și a canalului coledoc (la
suine). Fixarea limitelor rezecției pilorice, hemostaza preventivă (ligaturare) a vaselor
conținute de o mentul mare și mezenter, aflate în limitele rezecției și plasarea penselor
de baraj.
Excizia pilorului, a porțiunii aferente de oment și mezenter (în formă de "V") și
plasarea unor fire tractoare în unghiurile (mezenteric și antimezenteric) al fiecărei tra nșe
(intestinală și gastrică) de secționare (TS).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

390
2016 –
2017

Procedeul de anastomoză gastro -duodenală termino -terminală
(Gastroduodenostomie – Billroth I)

Egalizarea tranșelor de secțiune prin reducerea diametrului breșei gastrice (sutura
cu fir nersorbabil sinte tic în surjet endoversat Cusching, închizând parțial breșa pe
curbura mică a stomacului) (TS).
Reunirea tranșelor de rezecție prin sutură (surjet endoversat Cusching cu fir
resorbabil sintetic) – vezi și suturile tubului digestiv (TS).

Procedeul de anastomoză gastro -jejunală latero -laterală
(Gastrojejunostomie – Billroth II)

Închiderea tranșelor de rezecție (gastrică și duodenală) prin sutură – vezi crearea
unui bont intestinal (enteroanastomoza latero -laterală și sutura gastrică bipl an – (TS).
Fixarea marginii antimezenterice a jejunului la curbura mare a stomacului prin
sutură în surjet endoversat Cusching cu fir resorbabil sintetic (lungimea suturii va fi
egală cu diametrul viitoarei comunicări).
Incizia stomacului și jejunului pe marginile suturii anterioare (TS).
Reluarea firului de sutură de pe tranșa posterioară (față de câmpul operator –
vizual – și completarea închiderii comunicării gastro -jejunale – sutura tranșei anterioare
(TS).

Lavajul suturilor, ridicarea penselor de baraj și repunerea anastomozei în cavitatea
abdominală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

391
2016 –
2017
Sutura peretelui abdominal: țesutul fibros al liniei albe în surjet simplu (la câinii din
rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă sutura în puncte separate
simple); țesutul conjunctiv subcutanat în surjet de tip endoversat cu material resorbabil;
pielea în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii: similare cu cele din piloromiotomie.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

392
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII – INTESTINE

ENTEROTOMIA
(vezi și lucrările practice)

Indicații : ocluzii mecanice – îndepărtarea corpurilor obstruante (corpuri străine,
tumori, bezoare, enteroliti) .
Locuri predilecte de blocaj intestinal la carnasiere:
– pilorul;
– jejunul;
– valvula ileo -cecală;
– colonul transvers și cel descendent.
Locuri predilecte de blocaj intestinal la ca baline :
– jejunul;
– flexura pelvină a colonului;
– colonul transvers și descendent (micul colon).

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); decomprimare
gastrică prin sondaj oro -esofago -gastric.
Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA (narcoza inhalatorie fiind de preferat) și
blocaje analgezice loco -regionale în raport cu specia și calea de abord aleasă.
Contenția : în raport cu specia, calea de abord aleasă și segmentul intestinal afectat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

393
2016 –
2017
Instrumentar : truse separate pentru timpii aseptici, respectiv septici: bisturie,
foarfece, depăr tătoare, pense chirurgicale, pense anatomice, pense hemostatice, pense
de baraj, ace de sutură, portace, aspirator chirurgical.

Tehnica operatorie

Celiotomie – dependent de segmentul interesat, patologia acestuia și specie. O
abordare largă este confer ită de celiotomia ventrală mediană sau paramediană.
Particularizări: cecotomia la animalele mari – celiotomie sublombară – vezi continuarea.
Explorarea cavității abdominale, exteriorizarea, izolarea și aplicarea penselor de
baraj pe segmentul intestinal afectat. Incizia peretelui intestinal se poate face :
 longitudinal pe marginea antimezenterică, (TS) sau
 transversal (secționare incompletă), (TS), corpul străin obstruant servind
drept suport.

Extragerea conținutului intestinal și curățirea marginilor plăgii intestinale (TS). În
cazul ocluziilor intestinale prin supraîncărcare (împâstare) sau cu fecaloame multiple
golirea de conținut se poa te complet a prin lavaj intestinal.

Lavajul intestinal
Prin breșa de celiotomie se introduce un tub de cauciuc, cu dimensiuni adaptate
calibrului intestinal, iar peretele intestinal se etanșează pe acesta printr -o sutură în
bursă.
Tubul se racordează al ternativ când la o sursă de apă călduță (curentă, sub
presiune ușoară), când la un aspirator chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

394
2016 –
2017
Taxisul manual blând efectuat în timpul lavajului asigură modificarea conținutului
care poate fi aspirat sau adus fie în apropierea breșei de celioto mie, fie a ampulei
rectale (fecaloamele colonului) de unde poate fi extras – (TS).

Sutur a monoplan a plăgii intestinului :
 pentru intestinul subțire suturile recomandate de noi sunt cele în surjet
endoversat (Connell sau Cushing) și sutură biplan
 pentru intestinul gros – surjet simplu muco -submucos și surjet Cusching
sero-muscular, toate cu material resorbabil sintetic (TS).
Plăgile de dimensiuni mici se pot transforma din longitudinale în transversale cu
avantajul unei reduceri minime a lumenului int estinal (TS).

Lavajul suturii și repunerea segmentului intestinal în cavitatea abdominală.

Evaluarea necesității instituirii drenajului peritoneal.

Sutura plăgii peretelui abdominal. Intervențiile care reclamă particularizări
(cecotomia) vor fi prezentate în cele ce urmează.

Îngrijiri pos toperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic (cămașa
Alfort) și un colier Elisabethan.
La animalele de talie mare plaga suturată se protejează prin aplicarea unui gâtar
sau prin legarea la iesle din două părți (două pene de căpăstru).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

395
2016 –
2017
Regim igieno -dietetic dependent de afecțiune, localizarea acesteia și amploarea
intervenției chirurgicale. În intervențiile medii -majore în primele 24 -36 de ore, total
restrictiv (dietă absolută), apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o
dietă semi -lichidă spre o alimentație normală.

Complicații postoperatorii
– enterorafie neetanșă cu scurgeri de conținut intestinal – peritonită difuză;
– enterorafie stenozantă – stenoză sau ocluzie intestinală;
– abcese ale peretelui intestinal suturat (rar);
– ocluzie digest ivă de tip paralitic (postoperator);
– aderențe ale locului de enterorafie (colici recurente).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

396
2016 –
2017

CECOTOMIA LA ANIMALELE DE TALIE MARE
(Tiflotomia la bovine și cabaline)

Indicații : dilatări și torsiuni ale cecumului, împâstare, obstrucții. La cabaline
intervenția se practică rar.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator.
Anestezie : – bovine neuroplegie și blocaj analgezic a nervilor T XIII, LI și L II ;
– cabaline N -NLA și blocaj analgez ic T XVIII, LI, LII și L III .
Contenție : – bovine stațiune patrupedă în travaliu;
– cabaline decubit lateral drept.
Instrumentar : bisturie, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice, pense
în "T", depărtătoare, ace de sutură și portace repartizate în două truse (pentru timpii
aseptici respectiv pentru timpii septici).

Tehnica operatorie
Celiotomie sublombară dreaptă: incizia pielii; incizia oblică dorso -ventro -caudal
a aponevrozei m. oblic extern și dilacerarea în direcția fibr elor musculare; incizia oblică
dorso -ventro -cranial a aponevrozei m. oblic intern, respectând orientarea fibrelor
musculare; incizia verticală a aponevrozei m. transvers și a peritoneului .

Explorarea cavității abdominale și expunerea cecului :
 exteriorizarea este posibilă la bovine;
 la cabaline exteriorizarea este imposibilă, pentru protejarea cavității
abdominale de poluarea accidentală cu conținut, fiind necesară pexia
cutanată a cecului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

397
2016 –
2017

Izolarea cavității abdominale.

Incizia peretelui c ecal (incizia transversală nu intersectează vasele cecumului),
(TS). La bovine în torsiunile cecumului este suficientă evacuarea conținutului lichid al
acestuia (evacuare pe tub sub protecția unei suturi în bursă) și apoi detorsionarea lui.

Evacuarea con ținutului cecal (TS) și explorarea interiorului cecului și a primei
anse colice. Se verifică orificiile ileo -cecal și ceco -cecal.

La cabaline conținutul împâstat din cec și colon necesită, în unele cazuri,
înmuierea și evacuarea lui prin manopere de lava j intestinal, (TS).

Sutura bietajată a plăgii cecului :
 I surjet simplu penetrant prin toate straturile;
 II surjet endoversat Cusching – ambele straturi cu fire resorbabile
sintetice), (TS).

Lavajul suturilor, (la cal desfacerea pexiei cutanate) și repunerea cecului în
cavitatea abdominală.

Sutura plăgii peretelui abdominal :
– fiecare plan aponevrotic în parte cu puncte separate amplasate în "U"
(fascia transversă, aponevroza oblicului inter n, aponevroza oblicului extern),
tunica abdominală cu puncte separate de tip Halstead și

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

398
2016 –
2017
– pielea cu o sutură de rezistență (puncte separate în "U" sprijinite sau nu pe
burdoneți) și apoi de afrontare (puncte separate simple) – vezi celiotomia
sublombară.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic
(cămașa Alfort) și un colier Elisabethan. La animalele de talie mare plaga suturată se
protejează prin aplicarea unui gâtar sau prin legarea la iesle di n două părți (două pene
de căpăstru).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică. Seroprevenția antitetanică.
Regim igieno -dietetic dependent de afecțiunea pentru care s -a intervenit
chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

399
2016 –
2017
ENTERECTOMIA

Enterectomia 28 enteroexcluderea, reprezintă o tehnică chirurgicală care constă în
extirparea unui segment intestinal. După enterectomie următorul timp operator constă în
mod obișnuit în refacerea continuității tubului digestiv.
Indicații – urgență chirurgi cală datorată devitalizării peretelui intestinal și / sau
obturării lumenului; potențial toxico -septic evident: gangrene intestinale (cauzate de
strangulări herniare, încarcerare, invaginare – prolaps, volvulus); obstucții cu corpi
străini de dimensiuni ma ri care compromit vitalitatea peretelui intestinal; tromboze ale
vaselor mezenterice, deșirări întinse ale mezenterului; perforații intestinale, fistule
intestinale, plăgi intestinale întinse; tumori.

Tehnici de enteroexcludere (enterectomie):
 Procedeul clasic de exereză – cu lumen intestinal deschis.
 Procedeul aseptic de exereză – cu lumen intestinal închis.

Tehnici de refacere a continuității tubului digestiv după entrectomie:
 enterorafie (Ex. Cecectomia – enterorafie în bont, diverticulectomia
ileonului – enterorafie liniară);
 enteroanastomoză suturată manual sau prin agrafare mecanică
(termino -terminală, latero -laterală, termino -laterală, latero -terminală).

28 Enteron (gr) – intestin; ectome (gr) – extirpare, exereză, îndepărtare

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

400
2016 –
2017
Alternative:
 stomia (enterostomia29 – colostomia), presupune enterotomie și
deschiderea lumenului intestinal la piele – vezi colostomia provizorie la
cal;
 derivația internă (by -passul) – nu presupune enterectomia segmentului
afectat ci devierea tranzitului pentru a scurtcircui ta ace segment (vezi
gastrojejunostomia Bilroth II). Procedeele alternative sunt aplicabile în
tumori, plăgi intestinale, enteroanstomoze „pe teren deficitar,‖ care
necesită pentru vindecare „punerea în repaus‖ (absența tranzitului) .

29 Enteron (gr) – intestin; stoma (gr) – gură = anus contra naturii, creerea unei deschideri la piele a
lumenului unei anse intestinale

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

401
2016 –
2017
PRINCIP II TEHNICE ÎN ENTERECTOMII

Ident ificarea porțiunii de rezecat (întinderii devitalizării) se poate face prin mai
multe probe (teste de viabilitate intestinală ):
A. Proba clorurii de sodiu – la pudrarea cu cristale de clorură de sodiu
sau la aspersarea cu soluții hipertone o ansă viabilă, cu posibilități
de recuperare, reacționează după 10 – 15 minute prin hiperemie
puternică (colorare în roșu aprins).

B. Proba compreselor – segmentul suspe ct este învelit în comprese
umede călduțe timp de 10 – 15 minute, după care recolorarea
seroasei în roz, pulsarea vaselor mezenterice și apariția mișcărilor
peristaltice indică viabilitatea intestinului.

C. Proba cu fluoresceină – la 5 – 10 minute după inje ctarea de
fluoresceină în vasele mezenterice se poate evidenția, în cazul unei
anse viabile, prin examinare în lumină ultravioletă distribuția
substanței în peretele intestinal.

Fixarea limitelor rezecției se face în țesut sigur sănătos (zona rezecată est e mai
întinsă în cazul neoplaziilor) și bine vascularizat. O arcadă vasculară pulsatilă trebuie să
existe la maxim 0,5 – 1 cm. de tranșa de secțiune.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

402
2016 –
2017
Secționarea intestinului trebuie să fie perfect perpendiculară sau ușor oblică
convergent spre margine a mezenterică, evitând compromiterea vascularizației.

Incongruențele de calibru în cazul anastomozelor termino -terminale se rezolvă
prin secționări oblice sau în rachetă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

403
2016 –
2017
A. ENTERECTOMIA CU ENTERORAFIE
(fără anastomoză)

Inventar de tehnici:
– Tiflectomia la bovine
– Tiflectomia la carnivore
– Diverticulectomia ileonului.

1. TIFLECTOMIA ( CECECOTOMIA ) LA BOVINE

Indicații : dilatări și torsiuni ale cecumului.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator.
Anestezie : – bovine neuroplegie și blocaj analgezic a nervilor T XIII, LI și L II .
Contenție : – bovine stațiune patrupedă în travaliu.
Instrumentar : bisturie, foarfece, pense chirurgicale, pense hemostatice, pense
în "T", depărtătoare, ace de sutură și portace repartizate în două truse (pentru timpii
aseptici respectiv pentru timpii septici).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

404
2016 –
2017
Tehnica operatorie
Celiotomie sublombară dreaptă: incizia pielii; incizia oblică dorso -ventro -caudal
a aponevrozei m. oblic extern și dilacerarea în direcția fibrelor musculare; incizia oblică
dorso -ventro -cranial a aponevrozei m. oblic intern, respectând orientarea fibrelo r
musculare; incizia verticală a aponevrozei m. transvers și a peritoneului.

Foița superficială a omentului mare este retractată cranial, permițând
exteriorizarea cecului.

Evidențierea ligamentului ileo -cecal, și ligaturarea dublă a ramurilor cecale a a.
și v. ileo -ceco -colice și secționarea lui între ligaturi.

Ocluzionarea dublă a lumenului cecal prin aplicarea de pense hemostatice.

Excizia cecului prin secționare razantă cu pensele hemostatice, (timp operator
cu potențial septic).

Sutura "aseptic ă" în surjet endoversat Cusching peste pensă, dublată de o
sutură Lembert în surjet. Ambele suturi se execută cu materiale resorbabile sintetice.

Lavajul suturii și repunerea joncțiunii ileo -ceco -colice în cavitatea abdominală.

Sutura plăgii peretelui a bdominal: planurile aponevrotice în puncte separate
amplasate în "U" (fascia transversă, cu aponevroza oblicului intern apoi aponevroza
oblicului extern), tunica abdominală cu puncte separate de tip Halstead și pielea cu o
sutură de rezistență (puncte sepa rate în "U" sprijinite sau nu pe burdoneți) și apoi de
afrontare (puncte separate simple) – vezi și celiotomia sublombară.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

405
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.
Regim igieno -dietetic dependent de evoluția postoperatorie a animalului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

406
2016 –
2017
2. TIFLECTOMIA LA CÂINE
(Cecectomia la câine)

Indicații : tiflite flegmonoase, gangrenoase, abcedate (fistulizate).
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator.
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : decubit dorsal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice, pense
de baraj, ace de sutură, portac, aspirator chirurgical.

Tehnica operatorie
Celiotomie me diană centrată ombilical: incizia longitudinală a pielii și a țesutului
conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului este urmată de incizia
linie albe și a peritoneului.

Explorarea abdomenului și exteriorizarea cecumului.

Conținutul cec ului este împins prin taxis manual în colon și aplicarea penselor de
baraj pe colon și ileon.

Ligaturarea dublă a ramificațiilor a. și v. ileo -cecale.

Secționarea ligamentului ileo -cecal printre ligaturi.

Aplicarea unei pense hemostatice cât mai aproape de colon, ocluzionând
diverticulul cecal .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

407
2016 –
2017
Se ligaturează cecul sub pensă (fir neresorbabil monofilament).

Excizia cecului prin secționare între pensă și ligatură (timp operator cu potențial
septic).

Înfundarea bontului de rezecție se poate face:
 prin aplicarea a 2 -4 puncte separate de sutură tip Lembert cu material
resorbabil sau
 printr -o sutură în bursă.

Lavajul suturii, ridicarea penselor de baraj și repunerea intestinului în cavitatea
abdominală.
Revizuirea câmpului operator și evaluarea n ecesității instituirii drenajului
peritoneal.

Sutura peretelui abdominal:
 țesutul fibros al liniei albe în surjet simplu (la câinii din rasele de talie
mare ca și la animalele obeze se recomandă sutura în puncte separate
simple);
 țesutul conjunctiv subc utanat în surjet de tip endoversat cu material
resorbabil;
 pielea în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament protector -antiseptic
(cămașa Alfort) și un colier Elisa bethan.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

408
2016 –
2017
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic dependent de evoluția postoperatorie a animalului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

409
2016 –
2017
3. DIVERTICULECTOMIA ILEONULUI
(Excizia diverticulului Meckel)

Indicații : anomalii diverticulare ale ileonului (diverticul Meckel) și patologia de
tip inflamator a diverticului (diverticulite flegmonoase, gangrenoase, abcedare,
strangulare într -un inel herniar) afecdțiuni întâlnite mai ales la carnasiere. Diverticulul
Meckel tre buie excizat întotdeauna, indiferent dacă este sau nu patologic.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : decubit dorsal.
Instrumentar : trusă pentru timpii aseptici și respectiv trusă pentru timpii septici,
compuse din bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice, pense de baraj,
ace de sutură, portac, aspirator chirurgical.

Tehnica o peratorie
Celiotomie mediană centrată ombilical: incizia longitudinală a pielii și a țesutului
conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului este urmată de incizia
linie albe și a peritoneului.
Explorarea abdomenului și exteriorizarea seg mentului de ileon care prezintă
apendicele (diverticulul Meckel). De regulă, diverticulul se află plasat pe fața
antimezenterică a ileonului. La unele animale acesta este descoperit în sacul unei hernii
ombilicale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

410
2016 –
2017
Îndepărtarea conținutului intestinal d in segmentul exteriorizat prin taxis manual,
izolarea acestuia și aplicarea penselor de baraj.

Ligaturarea mezoului diverticulului, inclusiv a vaselor care irigă diverticulul și
excizia lui de la marginea mezenterului. În multe cazuri diverticulul nu prez intă un
mezou propriu.

Excizia în "V" a diverticulului, (TS).

Sutura transversală a ileonului, monoplan endoversat în surjet Cusching cu fir
resorbabil sintetic, (TS).

Lavajul suturii, ridicarea penselor de baraj și repunerea intestinului în cavitatea
abdominală. Revizuirea câmpului operator și evaluarea necesității instituirii drenajului
peritoneal.

Sutura peretelui abdominal: țesutul fibros al liniei albe în surjet simplu (la câinii
din rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă sutur a în puncte
separate simple); țesutul conjunctiv subcutanat în surjet de tip endoversat cu material
resorbabil; pielea în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se asigură printr -un pansament prote ctor-antiseptic
(cămașa Alfort) și un colier Elisabethan. Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică. Regim igieno -dietetic dependent de evoluția
postoperatorie a animalului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

411
2016 –
2017
B.ENTERECTOMIA CU ANASTOMOZĂ
(enteroanastomoza)

TEHNICI DE ENTEROEXCLUDERE

Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : în decubit (tipul decubitului este impus de sectorul intestinal afectat,
calea de acces -tipul celiotomiei, specie); la bovine , în unele situații , este posibilă și
contenția în poziție patrupedă.
Instrumentar : trusă pentru timpii aseptici și trusă pentru timpii septici, incluzând
bisturie, foarfece, pense anatomice, pense chirurgicale, pense hemostatice, pense de
baraj, ace de sutură, portac.

Tehnici
Celiotomie (tipul accesului este condiționat de segmentul intestinal abordat și
de specie) preferabilă în toate cazurile și la toate speciile în condiții de dotare
corespunzătoare este celiotomia mediană.

Explorarea abdomenului și identificarea leziunii (tipul: inflamatorie, neopla zică,
ischemiantă -necrozantă).

Aprecierea viabilității segmentului intestinal, respectiv a extinderii devitalizării.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

412
2016 –
2017
Exteriorizarea segmentului intestinal afectat izolarea cavității abdominale și
fixarea limitelor rezecției.

Un timp decizional hotărâ tor îl constituie alegerea metodei de refacere a
continuității tubului digestiv (modalitatea de anastomozare) care condiționează, în mare
măsură, selectarea tehnicii de exereză (enteroexcludere):
– exereza clasică (cu lumen intestinal deschis);
– exereza asept ică (cu lumen intestinal închis).
–
În alegerea tehnicii de exereză se va ține cont de :
 tipul leziunii,
 localizarea acesteia,
 condiția biologică a animalului și
 congruența dintre diametrele segmentelor intestinale rămase după rezecție.

Expunerea mezourilor (ligamentelor, mezenterului), identificarea vascularizației
(transluminare) și verificarea vascularizației viitoarei tranșe de secțiune (arcadă
vasculară pulsatilă la maxim 1,5 cm depărtare).

Ligaturarea dublă a vaselor mezoului (fire neresorba bile).

Îndepărtarea conținutului intestinal din segmentul exteriorizat prin taxis manual
și clamparea lumenului cu pensele de baraj (coprostază). Pensele de baraj se aplică
numai pe intestin (se evită clamparea mezenterului) la distanță față de viitoarele tranșe
de secțiune. Distanța variază în funcție de specie (3 -5 cm la a.m. și 7 -10 la A.M.) și
segmentul intestinal (mai mică pentru intestinul subțire, mai mare pentru intestinul gros).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

413
2016 –
2017
Excizia mezoului în "V", cu deschiderea spre intestin, trecând prin tre ligaturi.
Când ansa rezecată are lungime mare, excizia mezoului se va face sub formă de
trapez, baza fiind ligaturată prin pedicularizare.
În cazul unor afecțiuni neoplazice limitele rezecției se stabilesc la aproximativ
10 cm proximal și distal de tum oră. Vasele conținute în mezoul coresounzător vor fi
ligaturate la originea lor din vasele mezenterice.
Dacă leziunea intestinului este de tip ischemic, ireversibilă se va extinde
rezecția și la segmentul intestinal proximal modificat în urma distensiei.
Sunt de preferat exerezele în țesut sănătos decât anastomozele efectuate în
țesut patologic.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

414
2016 –
2017
Procedeul clasic de exereză – cu lumen intestinal deschis

Clamparea lumenului intestinal cu două pense hemostatice aplicate în
continuitatea viitoarei linii de excizie (pe țesut sigur sănătos) și secționarea intestinului
razant cu pensele hemostatice (TS). Se exclude intestinul împreună cu mezoul și cele
două pense hemostatice.

Hemostaza prin ligatură a arcadei vasculare de pe tranșele de secțiune, arcadă
poziționată între foițele mezenterului (TS). Alunecarea ligaturii în timpul manipulărilor
operatorii se soldează, în cele mai multe cazuri, cu formarea unui hematom masiv,
deoa rece vasele se retractă în grosimea mezoului.

Lavajul capetelor intestinale rămase după excizie pentru a diminua riscul
contaminării în timpul efectuării anastomozorafiei.

Se verifică pulsabilitatea arterei terminale și starea peretelui intestinal (aspec tul
mucoasei intestinale). Hemoragia mucoasei intestinale este controlabilă prin
tamponament.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

415
2016 –
2017
Procedeul aseptic de exereză – cu lumen intestinal închis

Clamparea lumenului intestinal se face cu patru pense hemostatice (două în
aval – aboral și două în amonte – oral). Pensele se aplică una lângă cealaltă (numai pe
peretele intestinului fără mezenter) spațiul dintre ele fiind plasat în continuarea viitoarei
linii de excizie a mezoului.

Secționarea intestinului între pensele hemostatice (timp potențial septic).
Bisturiul se manevrează cu tăișul în contact intim cu pensa hemostatică plasată spre
segmentul intestinal sănătos pentru a realiza o secționare razantă.

Bonturile intestinale rămase după îndepărtarea segmentului rezecat rămân
închise cu pensă hemostatică aferentă. Datorită traumatizării excesive a țesutului
enteric inclus în pesele hemostatice, în timpul realizării anastomozorafiei acesta va
trebui răsfrânt spre lumen – endoversat, fiind predispus la necrozare.

Procedeul aseptic de exereză (cu lumen închis) permite refacerea continuității
tubului intestinal prin anastomozorafii termino -terminale, de tip Parker -Kerr sau
confecționarea închiderilor în bont în cazul anastomozelor latero -laterale.

Procedeul aseptic de exereză poate fi executat și cu instrumentar de tip
suturematic – suturi mecanice (agrafare) – care permite executarea
enteroanastomozelor latero -laterale.

Segmentul de rezecat se clampează la fiecare capăt cu câte o pensă
hemostatică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

416
2016 –
2017
Aplicarea aparatului de tip TA, proximal și respectiv distal de pensele utilizate
pentru clamparea lumenului, realizează închiderea biplan (două rânduri de agrafe), în
bont, a capetelor intestinului.

Realizarea anastomozei poate fi continuată prin suturi clasice (manuale) sau
mecanic cu aparatul GIA.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

417
2016 –
2017
TEHNICI DE ENTROANASTOMOZĂ

Modalitățile actuale de refacere a continuității tubului digestiv –
enteroanastomoză – includ atât tehnici de sutură manuală – anastomozorafie cât și
tehnici de sutură mecanică – anastomozo agrafare .
Pentru ambele modalități, coaptarea tranșelor de secțiune a intestinului poate
fi făcută:
 termino -terminal,
 latero -lateral,
 termino -lateral sau
 latero -terminal .
In toate situațiile în care situația an atomotopografică permite se preferă
anastomozele termino -terminale, coaptare considerată fiziologică.
După modul de respectare a direcției tranzitului intestina l anastomozele pot fi :
 izoperistaltice (respectă liniaritatea tranzitului oral – aboral) sau
 anizoperistaltice (direcția pe segmentul proximal fiind oral -aboral și
respectiv aboral -oral pe segmentul distal).

După numărul de planuri (rânduri) de suturi sau de agrafe anastomozele pot
fi:
 mono sau
 biplan .
Suturile et ajate triplan sunt ieșite din uz.
Recomandăm (conform codificărilor actuale) anastomozele monoplan pentru
intestinul subțire și cele biplane pentru intesinul gros, în special pentru colon.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

418
2016 –
2017

Inventar de tehnici:

I. – enteroanastomoza termino -terminală
Ia – procedeul cu lumen deschis (clasic)
– monoplan (amputarea rectului)
– biplan (rezecția colo -rectlală)
Ib – procedeul aseptic Parker -Kerr (cu lumen închis)

II. – enteroanastomoza latero -laterală
– jejuno -cecală la cabaline
– ceco -colică la cabaline
– colonică la cabaline

III. – enteroanastomoza termino -laterală
– jejuno -cecală la cabaline

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

419
2016 –
2017
ENTEROANASTOMOZA
TERMINO -TERMINALĂ

Ia. ENTEROANASTOMOZA TERMINO -TERMINALĂ CU
LUMEN DESCHIS
(vezi și lucrările practice)

Mucoasa prolabată se excizează cu foarfecele (TS). Apropierea tranșelor de
secțiune, extremitatea distală și proximală, mezou la mezou (TS).

Enteroanastomozorafia

Plasarea unor fire tractor de egalizare a tranșelor – (TS).
Asigurarea zonei deperitonizate (situată între foițele mezenterului) printr -un punct de
sutură perforant amplasat în "U" între cele două tranșe (suturi în puncte separate) sau
cu o buclă în "U" (suturi în surjet). Amplasarea firelor de sutură (TS). Tehnica de
amplasare (tipul punctului de sutură) dictează modul de afrontare:
 apoziționat (afrontat cap la cap, margine la margine, bond la bond); strângerea
firelor poate fi normală (afrontată) sau exagerată (strivitoare "crusching") tăind mucoasa
și seroasa intestinului;
 endoversat (inversat);
 exoversat (eversat).
Adâncimea amplasării firului de sutură în peretele intestinal imprimă caracterul
perforant sau neperforant (de preferat) al suturii.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

420
2016 –
2017

Tehnica anastomozorafiei monoplan

recunoaște două variante de execuție a căror alegere este condiționată de
posibilitatea de "răsucire" a tranșelor ce trebuiesc suturate.

A. Anastomoză de suprafață cu tranșe răsucibile
– Amplasarea firelor de sutură (indiferent de tipul punctului de sutură – separat sau
surjet) , afrontante și/sau penetrante începe cu fața posterioară a tran șelor, cu intestinul
răsucit și continuă pe fața anterioară după derăsucirea intestinului.

B. Anastomoza în profunzime cu tranșe nerăsucibile
– Se execută sutura tranșelor posterioare (depărtate de chirurg). Utilizarea tehnicilor
de rafie în puncte separ ate presupune înnodarea firelor în interiorul lumenului intestinal.
Sutura se începe de la punctul sau bucla în "U" aplicată pe marginea mezenterică. Se
continuă sutura pe tranșa anterioară (apropiată de chirurg) închizând întreaga
circumferință a intestin ului. Sutura în puncte separate poate fi executată fie cu
poziționarea nodurilor extraluminalsau în lumen.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

421
2016 –
2017
Tehnica anastomozorafiei biplan

recunoaște aceeași condiționare a execuției suturii ca de altfel și modalități de realizare
similar cu cele prezentate la tehnica monoplan.
A. Anastomoza cu tranșe răsucibile
Indiferent de tehnica punctului de sutură, separat sau în surjet, sutura se
realizează identic cu execuția monoplan, manoperele succedându -se în aceeași ordine,
întâi pentru planul I ( profund) și apoi pentru planul II (superficial).
– Primul plan de sutură este indicat să realizeze o afrontare apoziționată, firul
(firele) putând fi implant prin toate straturile intestinului sau numai prin cele profunde
(exceptând de regulă seroasa și mu sculara).
– Planul al doilea de sutură afrontează apoziționat sau endoversat straturile
prin care trece, în mod obișnuit seroasa și musculara intestinului .

B. Anastomoza cu tranșe nerăsucibile
– Sutura sero -musculară (planul al II -lea) a tranșei posterioare . În cazul suturii în
sujet după închiderea tranșei posterioare se abandonează (trece în rezervă) firul,
menținând tensiunea de afrontare excitată asupra lui.
– Inserarea primul plan de sutură (prin toate straturile sau numai prin cele
profunde muco -submuc os) începe prin afrontarea tranșei posterioare, continuând pe
întreaga circumferință a intestinului.
– Reluarea planului doi de sutură pe tranșa anterioară încheie anastomoza. În
cazul suturilor în surjet se continuă inserarea firului, "trecut anterior în rezervă". Fiecare
din cele două planuri de sutură poate fi realizat fie în puncte separate fie în surjet (fir
continuu). Opțiunea pentru una din cele patru variante posibile (I – separate -separate, II
– separate -surjet, surjet -separate) impune o selecție care trebuie să țină cont de
elementele numeroase: segmentul intestinal (calibru, vascularizație, septicitatea

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

422
2016 –
2017
conținutului), terenul patologic tratat, specie, materialul de sutură disponibil, preferința și
experiența chirurgului pentru o anumită tehnică, condițiile de supraveghere și de
tratament postoperator, etc.
Ridicarea penselor de baraj.
Sutura breșei mezenterice (puncte separate simple sau surjet simplu cu material
resorbabil).
Lavajul anastomozei și repunerea intestinului în cavitatea abdominală.
Revizuirea câmpului operator și evaluarea necesității instituirii drenajului peritoneal.

Enteroanastomozoagrafarea

Aparatul EEA (End -to-End Anastomosis) permite realizarea unei anastomoze
termino -terminale, biplan (plasează două rânduri de agrafe) endoversată. Aparatul este
deosebit de util în chirurgia colo -rectală la animalele de talie mică.
După amputarea segmentul ui colo -rectal afectat ambele capete se închid în
bont printr -o sutură în surjet endoversat Cushing peste o pensă hemostatică (vezi detalii
de execuție în prezentarea enteroanastomozei termino -terminale aseptice Parker -Kerr).
În prealabil în segmentul int estinal proximal – oral se introduce partea mobilă
(vârful conic) a aparatului EEA.
Partea fixă a aparatului se introduce prin rect (segmentul distal – aboral), fiind
apoi coaptată cu partea mobilă.
Prin declanșarea pârghiei de agrafare cele două segment e intestinale sunt
acolate endoversat cu două rânduri de agrafe – vezi și sturile mecanice . Concomitent
cu agrafarea cuțitul aparatului secționează țesutul intestinal situat înspre lumenul
intestinal, dincolo de cele două rânduri de agrafe, eliminând astfe l riscul stenozării
lumenului .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

423
2016 –
2017
Aparatul poate fi utilizat și pentru anastomozarea altor segmente intestinale,
caz în care în segmentul distal – aboral trebuie creată, la o distanță de câțiva cm, o
breșă (enterotomie longitudinală) care să permită introduc erea în lumen a părții fixe a
aparatului. După realizarea anastomozei (comportă timpi identici cu cei prezentați mai
sus) breșa de enterotomie poate fi închisă prin sutură manuală sau mecanică cu
aparatul TA (biplan exoversat).

Procedele prezentate pentru enteroanastomoza cu lumen deschis sunt
aplicabile în majoritatea intervențiilor care au presupus recurgerea la enteroexcludere.
Intervențiile care reclamă particularizări (rezecția colorectală , amputarea rectului) vor fi
prezentate în cele ce urmează.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

424
2016 –
2017
Ia. Tehnici specifice de entero –
anastomoza termino -terminala cu lumen
deschis

1. REZECȚIA COLO -RECTALĂ PRIN ABORD ABDOMINAL
CU OSTEOTOMIE PUBIANĂ

Indicații : tumori ale colonului descendent la carnasiere .
Pregătiri preoperatorii: dietă restictivă cu 12 -24 ore înainte de operație,
golirea porțiunii terminale a colonului prin clisme evacuatoare (purgative) repetate în
preziua operației și înainte de operație când este recomandată și antiseptizarea acestei
porțiuni (clismă medicamentoasă an timicrobiană); pregătiri clasice pentru creerea
câmpului operator (regiunea se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează
tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : în decubit dorsal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense hemostatice, depărtătoare (depărtător
autostatic), pensă chirurgicală, pense de baraj, ace de sutură, portac, instrumentar
pentru osteotomie (osteotom, dălți, ciocan, discuri tăietoare și burghie cu sursă de
antrenare manuală, electrică sau pneumati că), dispozitiv de strâns sârme, aspirator
chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

425
2016 –
2017
Tehnica operatorie
Incizie cutanată prepubiană cu prelungire caudală peste pubis. La masculi
incizia ocolește penisul, interesând pielea și fascia. Ramurile arterei pudende externe
vor vi ligaturate. Incizia pe planul median al pubisului (simfiza pubiană) permite
decolarea mușchilor gracilis și adductor, descoperind pubisul.

Osteotomie triplă a pubisului. Osteotomia este precedată de burghierea dublă a
pubisului de o parte și de alta a fie cărei linii de osteotomie. Această manoperă
facilitează alinierea bazinului în timpul refacerii prin osteorafie.

Celiotomie oblică, pornind de la una din liniile de osteotomie practicate în pubis.
Incizia peretelui abdominal interesează în sens oblic apon evrozele mușchilor oblici și
una din bandeletele dreptului abdominal și peritoneul, iar după intersectarea liniei albe
continuă în lungul acesteia . Poate fi practicată și o celiotomie mediană care implică
însă dificultăți de reconstrucție (vezi tratamentu l operator al herniei ventrale
prepubiene ).

Rabatarea laterală a peretelui abdominal și a pubisului.

Enterectomie colo -rectală, procedeul cu lumen deschis.

Enteroanastomoză termino -terminală biplană executată manual sau mecanic
cu aparatul EEA.

Lavajul anastomozei.

Osteorafia pubisului cu fire metalice amplasate în ―X‖.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

426
2016 –
2017
Sutura etajată a breșei de celiotomie (tecile aponvrotice ale oblicului intern
împreună cu dreptul abdominal, aponevroza oblicului extern, mușchii gracilis și
adductor, țesutul c onjunctiv subcutanat și pielea).

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate (camașa Alfort). Membrele posterioare vor fi legate
între ele în 8 pentru a evita abducțiile accidentale. Regimul de mișcare va fi restricționat.
Antisepsia zilnică a plăg ii operatorii. Antibioticoterapie profilactică. Regim igieno –
dietetic: în primele 24 -36 de ore, total restrictiv (dietă absolută), apoi lichidian – 1-3 zile,
cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o alimentație normală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

427
2016 –
2017
2. AMPUTAREA RECTULUI PRIN ABORD PERINEAL

Indicații : tumori ale ampulei rectale, diverticule rectale, fistule rectale,
polipoză, abcese rectale – la carnasiere .
Pregătiri preoperatorii: dietă restictivă cu 12 -24 ore înainte de operație,
golirea porțiunii terminale a colonului prin clisme evacuatoare (purgative) repetate în
preziua operației și înainte de operație când este recomandată și antiseptizarea acestei
porțiuni (clismă medicamentoasă antimicrobiană); pregătiri clasice pentru creerea
câmpu lui operator (regiunea se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează
tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : în decubit sterno -abdominal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense tractoare de țesuturi (Allis), pense
hemostatice, depărtătoare (depărtător autostatic), pensă chirurgicală, pense de baraj,
ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Incizia semicirculară a pielii din jurul anusului. Incizia une ște cele două
puncte (tuberozități) ischiatice.

Disecția țesutului subcutanat, expunând ambele fose ischio -rectale (stângă și
dreaptă) și zona suprarectală.

Secționarea mușchilor: rectococcigian (de lângă inserția pe vertebrele
coccigiene) și bilateral ( stâng, drept) a mușchiului ridicător al anusului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

428
2016 –
2017
Disecția boantă expune întreaga circumferință a tubului rectal.

Stabilirea limitelor rezecției și amplasarea firelor tractoare.

Rezecția rectului.

Anastomoza termino -terminală prin sutură biplan.
În ca zul efectuării manuale a suturii execuția primului plan (muco –
submucos)se face în surjet simplu cu fir resorbabil sintetic.
Planul al doilea (musculo -seros) în surjet endoversat cu material resorbabil
sintetic.
O modalitate rapidă de efectuare a anastomozei o constituie utilizarea suturii
mecanice cu aparatul EEA – vezi pentru detalii de execuție
„enteroanastomozoagrafarea‖.

Lavajul anastomozei.

Sutura plăgii cutanate: puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii
Prote cția plăgii suturate (colier Elisabethan). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii
și după fiecare defecare. Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic: în primele 24 -36 de ore, total restrictiv (dietă absolută),
apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile printr -o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală. În continuare se va stabili un regim alimentar care să evite stările
de constipație (tensionările intraabdominale) generatoare de eforturi mari în timpul
defecației.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

429
2016 –
2017
3. AMPUT AREA PROLAPSULUI RECTAL

Indicații : prolaps rectal total (la animale indiferent de talie) atunci când
tratamentul conservator a eșuat sau când prolapsul a recidivat, de asemenea în
prolapsul ireductibil și/sau atunci când mucoasa prolabată prezintă leziuni necrotice. În
cazul prolapsului recidivat se recomandă completarea tratamentului (amputarea) cu
colopexia colonului descendent.
Pregătiri preoperatorii: porțiunea prolabată se spală cu apă și săpun steril
după care se antiseptizează în mod repetat .
Anestezie : N-NLA, fiind posibilă execuția și sub anestezie epidurală sacro –
cocigiană posterioară (caudală, joasă).
Contenție : animalele de talie mare în decubit lateral, la bovine fiind posibilă
si menținerea poziției patrupede sub anestezie epidurală; l a animalele de talie mică în
decubit sterno -abdominal cu trenul posterior ridicat.
Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, ace lungi de seringă, foarfece,
pense hemostatice, ace de sutură, portac.
Tehnica operatorie
Fixarea rectului se face prin trecerea în cruce a două ace de seringă, prin
cilindrii rectali prolabați, la aproximativ 1 cm. caudal de anus.
Fixarea se poate face la aceeași distanță față de anus prin fire de sutură
resorbabile amplasate în ―U‖, inserate circumferențial prin ambii cilindrii rectali
(mucoasă -submucoasă -musculară -seroasă – seroasă -musculară – musculară –
seroasă – seroasă -musculară -submucoasă -seroasă). Două fire se vor lăsa
nesecționate, servind ca fire tractoare.
Secționarea porțiunii prolabate la cca. 0,5 –1 cm. caudal de acele sau firele de
fixare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

430
2016 –
2017

Sutura perforantă, în puncte separate simple cu fire neresorbabile, a cilindrilor
rectali pe întreaga circumferință a tranșei de secțiune, realizând practic o ETT (suturată
monoplan în caz ul utilizării fixării cu ace și suturată biplan în cazul fixării cu fire în ―U‖).

Repunerea anastomozei în canalul anal (aplicare unui unguent) .

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii și după fiecare defecare. Antibioticoterapie
profilactică.
În perioada postoperatorie imediată se va recomanda un regim furajer dietetic,
evitând stările de constipație (tensionările intraabdominale) generatoare de eforturi mari
în timpul defecației.
Pentru prevenirea r ecidivelor este foarte importantă depistarea și înlăturarea
cauzelor declanșante și/sau favorizante.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

431
2016 –
2017
Ib. ENTEROANASTOMOZA TERMINO -TERMINALĂ
PROCEDEUL CU LUMEN ÎNCHIS
(ENTEROANASTOMOZA ASEPTICĂ, PARKER -KERR)
(vezi și lucrarile practice – confecționarea închiderilor intestinale în bont )

Indicații : enteroexcluderi cu risc ridicat de contaminare septică
(supraîncărcare, timpanism intestinal) în condițiile în care s -a luat decizia refacerii
continuității lumenului digestiv prin anastomozarea termino -terminală a capetelor
intestinale în condițiile în care tranșa de anastomoză este răsucibilă.

Tehnică operatorie
Sutură peste pensă în surjet endoversat Cusching, a fiecărui bont intestinal.
Endoversarea trebuie să fie minimă. O endoversare exager ată poate cauza stenoza
sau chiar ocluzia lumenului.
Scoaterea penselor hemostatice se face concomitent cu strângerea firelor și
endoversarea marginilor plăgii intestinale.
Capetele firelor de la cele două bonturi se mențin sub tensiune (păstrează
închider ea etanșă), servind totodată și ca fire tractor, de apropiere și aproximare a
tranșelor.
Sutura în puncte separate simple sau în surjet simplu a celor două bonturi pe
întreaga circumferință. Acest plan de sutură este cel care realizează practic enterorafia
anastomozei.

Se începe cu tranșa situată în profunzime (cu intestinul răsucit), inserarea
debutând de la marginea mezenterică spre cea antimezenterică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

432
2016 –
2017
După ce tranșa din profunzime a fost complet suturată se răsucește intestinul,
continuând sutura pe tranșa superficială (dinspre chirurg).
Tehnica de sutură, în puncte separate simple sau în surjet simplu, fiind
executate prin inserare neperforantă pe închideri provizorii, în bont, acționează tot prin
endoversarea marginilor ceea ce mărește potențialul de stenozare a lumenului.
Față de perceptele existente în literatura de specialitate, recomandăm
amplasarea suturii în surjet Cusching, pasul de inserție paralelă a firului în imediata
proximitate a suturii de închidere în bont reducând mărimea endoversării.
Extragerea firelor suturii Cushing deschide lumenul intestinal, eliberând
anastomoza.
Sutura mezenterului (puncte separate simple sau surjet simplu cu material
resorbabil).
Lavajul anastomozei și repunerea intestinului în cavitatea abdominală .
Revizuirea câmpului operator și evaluarea necesității instituirii drenajului
peritoneal.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

433
2016 –
2017
ENTEROANASTOMOZA LATERO –
LATERALĂ

II. ENTEROANASTOMOZA LATERO -LATERALĂ ( ELL)

Refacerea continuității tubului digestiv prin EEL este indicată la animalele de
talie mare (ecvine) în:
– anastomoza jejuno -cecală;
– anastomoza ceco -colică (supraîncărcările cecului);
– anastomoza colonică după rezecții întinse (ansele II – III).
Aceste particularizări vor fi prezentate în continuare.

La animalele de talie mică ELL se practică mult mai rar, ELL putând fi evitată,
aproape în toate situațiile, recurgând la ETT cu artificii tehnice de egalizare a tranșelor
de secțiune .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

434
2016 –
2017
1. ELL JEJUNO -CECALĂ

Indicații: situații patologice (vezi și indicațiile enterectomiei) care reclamă
enteroexcluderi ale porțiunii distale a jejunului și respectiv ale ileonului. Anastomozele
jejuno -ileale, datorită precarității vascularizației acestor segmente, sunt nerecomandate.
Tehnica operatorie
Enterectomie jejuno -ileală, procedeul aseptic (vezi tehnica Ib.). Rezecția ileonului
se face scurt în vecinătatea joncțiunii ileo -cecale.
Închiderea în bont (sutură în surjet peste pensă urmată de a doua rafie în surjet
endoversat Lembert) a jejunului și a ileonului. Confecționarea bonturilor în cazul
rezecțiilor cu lumen deschis se poate executa printr -o sutură în bursă cu endover sarea
marginilor plăgii de secționare – primul plan, TS, urmat de planul doi în sujet Lembert.
Pentru închiderea în bont se poate utiliza și sutura mecanică cu aparatul TA (90).
Acolarea prin sutură în surjet endoversat Cusching a feței antimezent erice a
ileonului la peretele cecului, capetele firului fiind menținute în continuare sub tensiune.
Incizia longitudinală a peretelui cecal și jejunal, de o parte și alta a suturii, creând
viitoarea comunicare –TS.
Sutura întregii circumf erințe a comunicării jejuno -cecale create, sutură perforantă
în surjet simplu, TS.

Reluarea suturii Cusching, completând planul doi de sutură pe întreaga
circumferință a anastomozei (tranșa dinspre chirurg).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

435
2016 –
2017
ANASTOMOZA MECANICA LATEO -LATERALĂ JEJUNO -CECALĂ

Creerea anastomozei se poate face prin acolare mecanică cu aparatul GIA (50 sau
80).
Se execută în cec și în jejun câte o breșă de 1 -2 cm prin care se introduc brațele
aparatului GIA.
După inserția agrafelor (strângerea brațelor aparatul ui) se acționează pârghia de
secționare, realizând practic comunicarea, prin secționarea ambilor pereți intestinali
între cele două rânduri de agrafe.
Lungimea comunicării este aproximativ 8 cm. Retragerea aparatului este urmată
de sutura breșei rămase pr in procedee manuale clasice. Această variantă este extrem
de expeditivă.
Majoritatea autorilor plasează peste planul de agrafare o a doua sutură – surjet
endoversat (Cusching sau Lembert).
Lavajul anastomozei precede sutura mezenterului jejunului la faldu l ileo-cecal.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

436
2016 –
2017
2. ELL CECO -COLICĂ

Indicații: obstucții mecanice ale comunicării ceco -colice în special pentru
prevenirea recidivelor (o alternativă o reprezintă pentru aceste cazuri jejuno – sau
ileocolostomia de bypass în care șansele de supraviețuire a animalului sunt
condiționate de capacitatea de a compensa absența funcționării cecului) și invaginații
ceco -colice (prognosticul postoperator fiind rezervat spre grav).

Tehnica operatorie
Ca și în cazul anastomozei jejuno -cecale există do uă variante de execuție: prin
anastomozorafie și prin anastomozoagrafare.
Abordarea operatorie a cecului și a ansei I a colonului (colonul ventral drept)
este realizabilă doar prin celiotomie mediană.
Izolarea atentă a cavității abdominale
Cecotomie, cu e vacuarea conținutului și cecorafie – vezi și cecotomia.
Expunerea cecului și a colonului ventral drept și refacerea izolărilor câmpului
operator.
Ancorarea prin surjet endoversat Cusching a peretelui colonului – ansa I – ,
între tenia (banda) musculară lat erală și cea ventrală și peretele cecal dintre tenia
laterală și cea dorsală, capetele firului menținându -se sub tensiune.
Incizia longitudinală a peretelui cecal și a peretelui colonului, de o parte și alta a
suturii TS, crează deschiderea viitoarei comun icări anastomotice. Lungimea inciziilor
condiționează lărgimea comunicării ceco -colice.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

437
2016 –
2017
Lungimea inciziilor trebuie să fie egală cu diametrul colonului ventral drept. O
comunicare subdimensionată va acționa ocluzant iar una supradimensionată va
favoriza golirea foarte rapidă a cecului.
Sutura în surjet simplu perforant a întregii circumferințe a comunicării ceco –
colonice TS. Acesta constituie primul plan al unei închideri bietajate.
Reluarea suturii Cusching, completând planul doi de sutură pe în treaga
circumferință a anastomozei (tranșa dinspre chirurg).
Anastomozoagrafare se realizează cu aparatul GIA (50 sau 80). După ancorarea
prin sutură manuală a cecului la colon pe o distanță care să depășească cu cca 2 cm, la
ambele capete lungimea viitoar ei comunicări , se execută în cec și în ansa ventrală a
colonului drept câte o breșă de 1 -2 cm prin care se introduc brațele aparatului GIA.
După inserția agrafelor (strângerea brațelor aparatului) se acționează pârghia de
secționare, realizând practic co municarea, prin secționarea ambilor pereți intestinali
între cele două rânduri de agrafe. Retragerea aparatului este urmată de sutura breșei
rămase prin procedee manuale clasice. Se reia planul al doilea de sutură (surjetul
Cusching de ancorare ceco -colică ), completând închiderea pe tranșa situată spre
chirurg și închizând totodată și breșele rămase după extragerea aparatului GIA.
Lavajul anastomozei.
Anastomoza creată , prin ambele variante de execuție, este izoperistaltică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

438
2016 –
2017
3. ELL COLONICĂ

Indicații: volvulus, infarctizări, invaginații, ischemie postdilatațională sau
postdistopică, obstrucții prin hiperplazie intramurală, obstucții mecanice cu necroze sau
abcedări. Extinderea, localizarea și tipul leziunii dictează dimensiunea enteroexcluderii.
Prezentăm tehnica de enterectomie a colonului stâng (ansa ventrală – II și cea dorsală –
III) fiind dimensiunea maximă de exereză a colonului , care de regulă, este compatibilă
cu supraviețuirea.
Rezecția în totalitate a colonului ascendent la cabaline est e posibilă tehnic
dar aceste animale au în majoritatea cazurilor un prognostic postoperator defavorabil.
Tehnica operatorie
Există două variante de execuție: prin anastomozorafie și prin
anastomozoagrafare.
Abordarea operatorie este realizabilă doar prin celiotomie mediană. Explorarea
cavității abdominale este urmată de exteriorizarea întregului colon (drept și stâng).
Izolarea atentă a cavității abdominale
Enterectomie aseptică (vezi tehnica.) cu excluderea colonului stâng, ansele II
(ventrală) și III (do rsală), fixând limita rezecției proximale în fața curburii (flexurii)
sternale dintre ansele I (ventrală dreaptă) și II (ventrală stângă), respectiv limita distală
posterior de curbura diafragmatică dintre ansele III (dorsală stângă) și IV (dorsală
dreapt ă).
Sutură biplan, confecționând bonturile anselor I și IV : primul plan în surjet
endoversat Connel peste pensă și planul doi în surjet Lembert. Pentru închiderea în
bont se poate utiliza și sutura mecanică cu aparatul TA (90), fiind necesară câte o
aplicare pe fiecare ansă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

439
2016 –
2017

Acolarea prin surjet endoversat Cusching a anselor I și IV ale colonului pe o
lungime de minim 20 –25 de cm., în imediata vecinătate a bonturilor, capetele firului
menținându -se sub tensiune.
Crearea gurii de comunicare între cele do uă anse printr -o incizie plasată de o
parte și de alta a suturii, TS. Pentru a evita formarea fundurilor de sac porțiunile de
colon care depășesc distal incizia trebuie să fie cât mai scurte, fiind recomandată și
crearea unei comunicări mai largi printr -o incizie în formă de potcoavă.
Sutura în surjet simplu, pe întreaga circumferință, a comunicării create anterior,
TS. Reluarea surjetului Cusching, completând planul doi de sutură pe toată
circumferința anastomozei (tranșa dinspre chirurg).
Anastomozoagrafa re se realizează cu aparatul GIA (50 sau 80) tehnica de
execuție fiind similară cu cea din ELL ceco -colică. În unele cazuri, pentru menținerea
unei stome corect dimensionate este necesară aplicarea aparatului GIA la ambele
capete ale viitoarei comunicări ( proximal sau oral respectiv distal sau aboral). Cele
patru breșe de inserție a aparatului se închid cu planul doi de sutură – surjetul
endoversat Cusching.
Lavajul anastomozei și repunerea intestinului în cavitatea abdominală.
Anastomoza creată este anizo peristaltică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

440
2016 –
2017
ENTEROANASTOMOZA TERMINO –
LATERALĂ

III. ENTEROANASTOMOZA TERMINO -LATERALĂ (ETL)
JEJUNO -CECALĂ LA CAL

Indicații : situații patologice (vezi și indicațiile enterectomiei) care reclamă
enteroexcluderi ale porțiunii distale a jejunului și respectiv ale ileonului. Procedeul este
aplicabil aunci când porțiunea de ileon aflată în vecinătatea joncțiunii ileo -cecale nu este
afectată (necrozată). Această variantă de execuție este preferată de unii chirurgi în
dauna anastomozei latero -lateral e deși anastomoza termino -laterală este predispusă la
stenozare prin edemul și inflamația postoperatorie a mucoasei jejunului.

Tehnica operatorie
Enterectomie jejuno -ileală. Rezecția ileonului se face scurt (cca 20 cm) în
vecinătatea joncțiunii ileo -cecal e, prin procedeul aseptic – vezi Ib.
Rezecția jejunului se execută după tehnica cu lumen deschis – vezi Ia., TS. Se
recomandă utilizarea unor pense de baraj moi (se vor evita strângerile excesive) pentru
a evita compromiterea vascularizație.
Închiderea bi plan în bont a ileonului . Pentru închiderea în bont se poate utiliza
și sutura mecanică cu aparatul TA (90).
Dacă ileonul are aspect necrotic el va fi invaginat în cecum. Marginile cecale
ale valvulei ileo -cecale se închid printr -o sutură în surjet simpl u. Joncțiunea ileo -cecală
este greu abordabilă prin celiotomia mediană ventrală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

441
2016 –
2017
Jejunul este plasat pe peretele cecului la aproximativ 20 de cm. distal de
joncțiunea ileo -cecală, cu axul său lung perpendicular pe axul cecului, de care este
acolat printr -o sutură endoversată Cusching în surjet TS. Sutura se practică în
apropierea tranșei de secțiune a jejunului, iar în final se menține sub tensiune.
Incizia peretelui cecal lângă sutura de acolare jejuno -cecală TS. Lungimea
inciziei va fi egală cu diametrul jejunului.
Sutura în fir continuu simplu a tranșei jejunale la plaga cecului, începând cu
planul de deasupra suturii Cusching TS și continuând pe întreaga circumferință TS.
Reluarea surjetului Cusching, completând planul doi de sutură. Atenție
deosebită t rebuie acordată corectitudinii inserării materialului de sutură, pasurile mari
pot duce la încrețirea suturii și ulterior la dehiscența anastomozei iar diatanțarea
excesivă față de tranșa de secțiune cauzează stenoze sau chiar ocluzii.
Lavajul anastomozei.
Sutura mezenterului jejunului la tenia (banda musculară) dorsală a cecului și la
faldul ileo -cecal.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

442
2016 –
2017
C. ENTERECTOMIA CU ENTE ROSTOMIE

Stomia reprezintă o deschidere artificială creată între un organ cavitar și
peretele abdominal. Timpii operatori includ: realizarea mobilizării organului cavitar spre
peretele abdominal, creerea breșei în peretele abdominal, exteriorizarea organului,
deschiderea cavității organului exteriorizat, fixarea acestuia la tegumente. În continuare
sunt redate câtev a particularizări tehnice.

TEHNICI SPECIFICE:

 amputarea rectului prin tunelizare procedeul ― pull-through ―
 colostomia provizorie la cal vezi anul V (plăgile rectului)
 anoplastia în fistulele perianale

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

443
2016 –
2017

1. AMPUTAREA RECTULUI PRIN TUNELIZARE
PROCEDEUL “ PULL -THROUGH “

Indicații : tumori ale ampulei rectale, diverticule rectale, fistule rectale,
polipoză, abcese rectale – la cîine .
Pregătiri preoperatorii: dietă restictivă cu 12 -24 ore înainte de operație,
golirea porțiunii terminale a colonului prin clisme evacuatoare (purgative) repetate în
preziua operației și înainte de operație când este recomandată și antiseptizarea acestei
porțiuni (clismă medicamentoasă antimicrobiană); pregătiri clasice pentru creerea
câmpului operator (regiunea se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează
tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : în decubit sterno -abdominal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense tractoare de țesuturi (Allis), pense
hemostatice, depărtătoare (depărtător autostatic), pensă chirurgicală, pense de baraj,
ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Plasarea a patru fire tractoare la joncțiunea dintre anus și r ect.
Incizia circulară a peretelui rectal.
Disecția rectului concomitent cu tractarea lui prin sfincterul anal cu o pensă
Allis.
Incizia longitudinală a tubului rectal exteriorizat permite plasarea primului
punct de sutură între joncțiunea ano -rectală și p eretele colo -rectal.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

444
2016 –
2017

Amputarea rectului se face concomitent cu amplasarea suturilor de
reconstrucție (puncte separate simple perforante înnodate în lumen) cu material
neresorbabil .

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate (colier Elisabethan). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii
și după fiecare defecare. Antibioticoterapie profilactică.
Regim igieno -dietetic: în primele 24 -36 de ore, total restrictiv (dietă absolută),
apoi lichidian – 1-3 zile, cu trecere treptată – 2-4 zile p rintr-o dietă semi -lichidă spre o
alimentație normală. În continuare se va stabili un regim alimentar care să evite stările
de constipație (tensionările intraabdominale) generatoare de eforturi mari în timpul
defecației.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

445
2016 –
2017
2. COLOSTOMIA PROVIZOR IE LA CAL
(vezi anul V – plăgile rectului)

Indicații : plăgi ale peretelui rectal la cabaline, chiar și în condițiile în care sutura
transrectală a rupturii a putut fi efectuată. Vindecarea plăgilor rectale necesită punerea
în repaus a segmentului afectat pentru cca două săptămâni. Acest deziderat este
realizabil prin scurtcircuitarea tranzitului – creerea stomiei (a unui anus contra naturii).
Pregătiri preoperatorii: clasice, necesare creării câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA și blocaj analgezic paravertebral stâng L I – LIV.
Contenție : decubit lateral drept.
Instrumentar : două seturi de instrumentar pentru timpii aseptici și respectiv
septici, compuse din bisturie, foarf ece, pense hemostatice, pense de baraj, pense
chirurgicale, depărtătoare, ace de sutură, portace.
Tehnica operatorie
Se cunosc două variante de execuție. Ambele procedee debutează prin:
– celiotomie sublombară joasă sau celiotomie subilială;
– exterior izarea colonului descendent (micului colon).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

446
2016 –
2017
Procedeul de colostomie (coloproctie) terminală
Enterectomia colonului descendent (micul colon, colonul subțire), fără rezecție de
ansă TS. Capătul distal enterectomizat va fi închis (suturat) cla sic în bont.
Capătul proximal al colonului se fixează prin suturi (peritonizează) la peritoneul
parietal, în partea ventrală a plăgii operatorii.
Sutura breșei de celiotomie permite trecerea ansei colonului. Între ansa
exteriorizată și peretele abdominal trebuie să poată pătrunde un deget pentru a avea
siguranța nestrangulării ansei intestinale.
Mucoasa colonului exteriorizat este fixată în puncte separate simple (material
neresorbabil) la piele.

Procedeul de coloproctie în continuitate (“în țeavă de pușcă”)
O porțiune de ansă din micul colon se exteriorizează în plaga operatorie pe o
baghetă și se fixează în puncte separate de sutură la peritoneul parietal.
Sutura breșei de celiotomie și deschiderea longitudinală a ansei colonului mic
TS, este urmată de sutura în puncte separate simple cu fire neresorbabile a mucoasei
plăgii colonice la piele.

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii și după fiecare defecare. Tegumentul situat
sub colostomie se uncționează cu vaselin ă neutră pentru a evita apariția iritațiilor
chimice. Seroprevenție antitetanică. Antibioticoterapie profilactică.

Reanastomozarea colonului mic se face după 12 – 15 zile, recurgând la
enterectomia coloproctiei și la ETT. Examenul transrectal confirmă vin decarea peretelui
rectal și justifică suspendarea colostomiei.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

447
2016 –
2017
3. ANOPLASTIA ÎN FISTULELE PERIANALE

Indicații : fistule și abcese rectale, perirectale și perianale consecutive
infecției glandelor anale și perianale; tumori perirectale abcedate perianal; hemoroizi
infectați. Aceste afecțiuni sunt mai frecvente la animalele de companie.
Pregătiri preoperatorii: dietă restictivă cu 12 -24 ore înainte de operație,
golirea porțiunii terminale a colonului prin clisme evacuatoare (purgative) repetate în
preziua operației și înainte de operație când este recomandată și antiseptizarea acestei
porțiuni (clismă medicamentoasă antimicrobiană); pregătiri clasice pentru creerea
câmpului operator (regiunea se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează
tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : în decubit sterno -abdominal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
pense tractor (Allis, Babcock), ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Sondajul (cu o sondă butonată) a traiectelor fistuloase fixează profunzimea
rezecției canalului anal.
Incizie cutanată plasată circular în jurul anusului, incluzând toate deschiderile
traiectelor fistulare.
Disecția anusului de la țesuturile subiacente. D ependent de severitatea
leziunilor sfincterul anal extern este conservat sau rezecat (parțial sau complet).
Rezecția anusului.
Sero -musculara peretelui rectal este suturată în puncte separate simple
(material resorbabil) la țesutul conjunctiv subcutanat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

448
2016 –
2017
Muco-submucoasa rectului se suturează în puncte separate simple (material
neresorbabil monofil) la piele.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate (colier Elisabethan). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii
și după fiecare defecare. Antibioticot erapie profilactică. Firele de sutură se îndepărtează
după 8 -12 zile.
Stabilirea un regim alimentar care să evite stările de constipație (tensionările
intraabdominale) generatoare de eforturi mari în timpul defecației și consecutiv
dehiscența stomiei.

Secționarea sfincterului anal extern se poate face fără consecințe deosebite.
Rezecția sfincterului anal intern duce la apariția incontinenței fecale – posibilitate care
reclamă informarea preoperatorie a proprietarului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

449
2016 –
2017
ALTE TEHNICI CHIRURGICALE PE
INTESTINE

1. REDUCEREA MANUALĂ A PROLAPSULUI RECTAL

Indicații : prolaps rectal parțial sau total, forme recente în care nu au survenit
leziuni ireversibile ale mucoasei prolabate. În cazul prolapsului recidivat se recomandă
completarea tratamentului (sutura în bursă) cu colopexia colonului descendent .
Pregătiri preo peratorii: porțiunea prolabată se spală cu apă și săpun steril
după care se antiseptizează în mod repetat. Este recomandat ca spălarea să se
efectueze cu apă rece pentru a reduce edemul inflamator.
Anestezie : neuroplegie sau NLA, fiind posibilă execuția ș i sub anestezie
epidurală sacro -cocigiană posterioară (caudală, joasă).
Contenție : animalele de talie mare în poziție patruprdă (contenție ca pentru
montă la femele)sau în decubit lateral; la animalele de talie mică în decubit sterno –
abdominal cu trenul p osterior ridicat.
Instrumentar : bandă Esmarch, pensă chirurgicală, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

450
2016 –
2017
Tehnica operatorie
Înfășarea porțiunii prolabate cu o fașă umezită cu soluție Burow rece și
lăsarea în repaus 10 – 15 minute pentru reducerea edemului. Tot în același scop la
animalele de talie mare peste fașă se poate aplica banda Esmarch, intensificând
strângerea în sens distal.
Uncționarea porțiunii prolabate cu un unguent cu antibiotice.
Reducerea prolapsului rectal prin taxis moderat și progresiv, repunând în
poziție anatomică rectul.
Sutura în bursă a anusului, cu fir neresorbabil amplasat la cca. 1 –1,5 cm. în
jurul deschiderii anale. Strângerea suturii în bursă trebuie să prevină recidiva, dar să
permită defecarea ( la animalele de talie mică strângerea s e face pe suportul
reprezentat de indexul operatorului). O strângere excesivă a suturii ocluzează
deschiderea anală, condiție în care animalul va face eforturi mari pentru finalizarea
defecării (tenesme), favorizând recidiva.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate, îndeosebi la animalele de talie mică (aplicare unui
colier Elisabethan). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii și după fiecare defecare.
Antibioticoterapie profilactică. Firul de sutură se înlătură după 5 -10 zile.
În perioada postop eratorie imediată se va recomanda un regim furajer dietetic,
evitând stările de constipație (tensionările intraabdominale) generatoare de eforturi mari
în timpul defecației.
Pentru prevenirea recidivelor este foarte importantă depistarea și înlăturarea
cauzelor declanșante și/sau favorizante.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

451
2016 –
2017
2. COLOPEXIA

Indicații : după repunerea manuală a prolapsului rectal ca și după amputarea
prolapsului pentru a preveni recidivele.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA.
Contenție : în decubit dorsal.
Instrumentar : bisturiu, pense hemostatice, depărtătoare (depărtător
autostatic), pensă chirurgicală, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Repunerea manuală a prolapsului rectal sau amputarea prolapsului. Oricare
din cele două procedee (comportă timpi septici care necesită o ședință operatorie
aparte) trebuie să preceadă efectuarea colostomiei.
Celiotomie mediană ombilico -pubiană: – incizia longitudinală a pielii și a
țesutului conjunctiv subcutanat pe mijlocul feței ventrale a abdomenului este urmată de
incizia linie albe și a peritoneului.
Explorarea abdomenului, expunerea colonului descendent (micului colon,
colonul subțire).
Exteriorizarea colonului descendent, tracționându -l ușor în sens cranial și
întinzând rectul, sub control digital (manual).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

452
2016 –
2017
Fixarea colonului ( colopexia ) cu două – trei puncte de sutură separate simple
(material resorbabil sintetic) la marginile peritoneului din plaga de celiotomie. Inserarea
firelor de sutură în colon este neperforantă, interesând doar seroasa și musculara
acestuia.
Sutura plăgii peretelui abdominal prin suturi etajate: sutura peritoneului și a
țesutului fibros al liniei albe se poate executa în surjet simplu la animalele mici (la câinii
din rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă sutura în puncte
separate simple) iar la animalele de talie mare se execută în puncte separate simple,
utilizând fire resorbabile sin tetice, în plus, o sutură de întărire (puncte separate în "U"
orizontal) amplasată prin fasciile superficiale (aponevroza m. oblic extern și aponevroza
superficială a m. oblic intern) ale m. dreptului abdominal; sutura țesutului conjunctiv
subcutanat în su rjet de tip endoversat cu material resorbabil; sutura pielii în puncte
separate simple cu fire neresorbabile între care (la 2 -3 puncte) la animalele mari se
interpun puncte amplasate în "U" vertical.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate, înd eosebi la animalele de talie mică (aplicare unui
colier Elisabethan și/sau a cămășii Alfort). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică. Seroprevenție antitetanică.
În perioada postoperatorie imediată se va recomanda un regim furajer dietetic,
evitând stările de constipație (tensionările intraabdominale) generatoare de eforturi mari
în timpul defecației.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

453
2016 –
2017

CURSUL 10.
2016 -2017

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

454
2016 –
2017

TEHNICI OPERATORII ÎN
HERNIILE ABDOMINALE

Cuprins

 Notiuni generale despre hernii
 Hernia ombilicala
 Hernia inghinala
 Hernia inghino -scrotala
 Hernia perineala
 Hernia diafragmatica

TEHNICI OPERATORII – ORGANE DIN CAVITATEA
ABDOMINALĂ

 SPLENECTOMIA LA CARNASIERE

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

455
2016 –
2017
 COLECISTECTOMIA LA CARNASIERE
 COLECISTODUODENOSTOMIA LA CARNASIERE
 PANCREATECTOMIA PARȚIALĂ LA CARNASIERE
 HEPATECTOMIA PARȚIALĂ LA CARNASIERE

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

456
2016 –
2017
TEHNICI OPERATORII
HERNII ABDOMINALE

NOTIUNI GENERALE DESPRE HERNII

Definiție : Hernia este o deplasare ectopică (părăsirea sediului topografic normal)
a unui organ sau țesut printr -o breșă (naturală sau patologică) a peretelui din vecinătate
și care prezintă elemente componente specifice. Ex: h. epiplonului – breșa=inelul
ombilical; h. musculară – breșa=ruptura fasciei de acop erire)

Elemente componente:
– învelișul herniei (piele, țesut conjunctiv subcutanat)
– sacul herniar (peritoneu)
– inelul herniar (breșa parietală Ex: naturale – inel ombilical, traiect inghinal;
patologice – deșirări, dezinserții, rupturi ale pereților: diafr agmă, funduri de sac ale
diafragmei pelvine, perete abdominal vento -lateral, etc).
– conținutul herniei (organul sau țesutul herniat Ex: epiplon, vezică urinară,
intestin, etc)

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

457
2016 –
2017
Denumiri :

– criterii

– regiunea în care este plasat inelul herniar (Ex: h ombilicală, h. diafragmatică,
h perineală)

– conținutul herniei denumirea se formeză prin adăugarea la denumirea
organului herniat a sufixului cel30 (Ex: cistocel – h vezicii urinare, epiplonocel – h
epiponului, histerocel – h uterului)

– după răspunsul la manopera de reducere a conținutului (palpare profundă)

 h reductibile = conținutul refulează în cavitatea părăsită
 h ireductibile = conținutul nu părasește sacul herniar, nu refulează în
cavitate (h strangulate sau existența de aderențe între sac și conținut) –
criteriu foarte important pentru decizia operatorie și selecția timpilor
operatori.
– după volumul herniei – mici, medii, voluminoase.
– etiologie – h congenitale, h dobândite (de obicei de natură traumatică)

30 koel (gr) – hernie, umflătură

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

458
2016 –
2017
Diagnostic diferențial : față de eventrație, eviscerație (tumori, abces, hematom,
chist seosangvinolent)

Principii operatorii și timpi decizionali:

– reductibilitatea – se impune sau nu deschiderea sacului herniar (kelotomia)

– volumul – se impune sau nu rezecția sacu lui herniar (kelectomia)

– afrontarea marginilor breșei parietale este posibilă ?
 Da – ce tip de sutură?
 Nu – autoplastie sau plastie sintetică ?

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

459
2016 –
2017

TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI OMBILICALE

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA în raport cu vârsta și specia.

Contenția : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, pense hemostatice, depărtătoare,
foarfece, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Timpi operatori comuni:
 Incizia longitudinală a pielii în herniile de dimensiuni mici și "în felie de
pepene" la herniile voluminoase.

 Izolarea sacului herniar prin di lacerare și disecție (preferabil boantă).

 Repunerea în cavitatea abdominală, a conținutului sacului herniar și
închiderea (sutura) inelului herniar.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

460
2016 –
2017
Variante de execuție (particularizări) :

 hernii (h) mici, reductibile
– taxis manual, pentru repunere fără deschiderea sacului herniar ;
– disecția sacului herniar de la marginile inelului;
– sacul este endoversat înspre interiorul cavității abdominale;
– închiderea prin sutură a inelului herniar, plasând prin marginile inelului fie o
 sutură în bursă (inel mic) sau o
 sutură Gutman (puncte separate Lembert) pentru închiderea inelului;

 h. voluminoase reductibile
– izolarea sacului herniar prin dilacerare și disecție ;
– repunere conținutului herniar prin torsionarea sacului ;
– ligatura transfixică (fir resorbabil) la baza sacului,
– rezecția sacului ;
– vivifierea marginilor inelului herniar ;
– sutura inelului cu:
 puncte separate în "U" sau
 puncte separate plasate după tehnica Gillies (departe -aproape -aproape –
departe) – vezi s uturile.

 h. ireductibile
– izolarea sacului herniar prin dilacerare și disecție ;
– deschiderea sacului herniar (kelotomia) și
– înlăturarea cauzelor care au indus ireductibilitatea conținutului herniei :
 desfacerea aderențelor (debridare) sau
 incizia comisurii inelului herniar (herniotomia) în cazul strangulării ;
– examinarea conținutului și aprecierea viabilității masei herniate,

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

461
2016 –
2017
– repunerea conținutului (prin taxis) în cavitatea abdominală.
– rezecția surplusului de sac herniar (procedeu cunoscut și sub denumirea de
kelectomie),
– sutura sacului (peritoneului) cu puncte separate resorbabile în "U" sau în surjet
simplu.
– disecția sacului herniar de la marginile inelului;
– vivifierea marginilor inelului herniar ;
– sutura inelului vivifiat cu:
 puncte separate în "U" .
 puncte separate plasate după tehnica Gillies (departe -aproape -aproape –
departe) – vezi suturile
 variantă pentru ultimii timpi operatori (herniorafie) o reprezintă sutura
perforantă Wolf, în "U", afrontând concomitent peritoneul și i nelul herniar;

 h. voluminoase cu imposibilitatea afrontării prin sutură a marginilor inelului
herniar presupun:
 interpunerea și fixarea prin sutură între marginile inelului a: sacului herniar
folosit ca tampon biologic (metoda Olivkov), sau
 a une i porțiuni din omentul mare (omentopexie) sau
 a unei plase de nylon, acid poliglicolic sau polihexametil adipamid –
hernioplastie.
Sunt de preferat procedeele care protezează breșa abdominală ( cu sac herniar,
oment, plase sintetice) în fața afrontărilor sub tensiune a marginilor inelului herniar.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

462
2016 –
2017
 h. voluminoase la animale cu perete abdominal slab dezvolta t, lax se pot
remedia prin:

– închide rea peritoneul ui (sacul herniar) printr -un procedeu de întărire prin
dedublarea peretelui sau plasarea intraperitoneal de plase de hernioplastie fixate la
marginile inelului imposibil de afrontat.
– inelul herniar se suturează asemănător ("vestă peste pantaloni") atunci când
peretele este lax . Atenție la tensiunea imprimată prin afrontare.
– incizii de relaxare (paralele cu sutura) executate în aponevroxa externă a
dreptului abdominal atunci când afrontare inelului este tensionată exagerat.
– sutura țesutului conjunctiv se face în puncte separate amplasate după tehnica
Halstead (Lembert în "U") pentru a întări suplimentar peretele abdominal. O variantă
este sutura în surjet endoversat – cu material resorbabil sintetic.
– pielea se coase în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate se asig ură printr -un pansament protector -antiseptic, la
animalele de talie mică aplicându -se și un colier Elisabethan. Frecvent se recurge și la
pansamente aplicate prin îmbrăcare (camașă Alfort).
La animalele de talie mare plaga suturată se protejează printr -un pansament
protector -antiseptic și prin aplicarea unui gâtar sau prin legarea la iesle din două părți
(două pene de căpăstru). Mai rar se recurge la pansamente aplicate prin îmbrăcare.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactic ă.
Seroprevenția antitetanică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

463
2016 –
2017
Regimului furajer postoperator va urmări să evite supraîncărcările care pot
tensiona suturile.
Regimul de mișcare va evita suprasolicitările, impunându -se creșterea treptată
a intensității eforturilor la care sunt supuse an imalele operate (îndeosebi în cazul
herniilor voluminoase).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

464
2016 –
2017
TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
INGHINALE LA FEMELE

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA în raport cu vârsta și specia.

Contenția : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, pensă chirurgicală, pense hemostatice, depărtătoare,
foarfece, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie

Incizia pielii pe linia mediană, în cazul herniilor voluminoase se preferă incizie
centrată pe formațiunea globuloasă de formă eliptică cu excizia suplimentului
tegumentar (felie de pepene).

Dilacerarea (disecția) și izolarea sacului herniar.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

465
2016 –
2017
PARTICULARIZĂRI

Procedeul operator în h. reductibile
 Repunerea conținutului herniar prin torsionarea sacului;
 Aplicarea unei ligaturi transfixice cu material resorbabil la baza sacului
herniar și rezecția acestuia deasupra ligaturii;
 Bontul ligaturat se repune prin traiectul inghinal în interiorul cavității
abdominale;
 Sutura inelului herniar (inelul inghinal superficial) în puncte separate
simple sau în "U" cu material resorbabil sintetic.
Atenție la comisu ra caudo -medială pe unde trec artera și vena pudendă externă
și nervii inghinali.

Procedeul operator în h. Ireductibile
 Deschiderea sacului herniar, evidențiind conținutul și rezolvând cauza
ireductibilității: secționarea aderențelor sau lărgire a inelului inghinal prin secționarea cu
bisturiul butonat a comisurii antero -laterale (în cazul h. strangulate);
 Repunerea conținutului herniar și rezecția sacului herniar .
 Sutura sacului herniar în puncte separate simple cu fire resorbabi le
sintetice; a inelului inghinal superficial cu fire amplasate în ―U‖ și a țesutului conjunctiv
subcutanat (fir resorbabil amplasat în surjet endoversat).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

466
2016 –
2017
În cazul herniilor voluminoase cu dilacerări subcutanate importante trebuie
analizată oportunitate drenării acestui spațiu.
Sutura pielii în puncte separate simple cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate se face într -un mod similar cu cea prezentată la cura
herniei ombilicale.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.
Regimului furajer postoperator va urmări să evite supraîncărcările care pot
tensiona suturile.
Regimul de mișcare va evita suprasolicitările, impunându -se creșterea treptată a
intensității eforturilor la care sunt supuse animalele operate (îndeosebi în cazul herniilor
voluminoase).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

467
2016 –
2017

TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
INGHINALE LA MASCULI
(câine, vier)

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA în raport cu vârsta și specia.

Contenția : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, bisturiu butonat, pen să chirurgicală, pense hemostatice,
pense de castrare, foarfece, depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie

În herniile inghinale la câine și vier sacul herniar deformează peritoneul de la
nivelul inelului inghinal profund, îmbrăcând aspect ul literei "Y" (un braț este reprezentat
de sacul herniar, patologic, celălalt reprezintă teaca vaginală, diverticul peritoneal
normal).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

468
2016 –
2017
Selecția procedeului operator:
– procedeul cu orhidectomie – hernii congenitale și hernii traumatice la
animale destinate îngrășarii;
– procedeul fără orhidectomie – hernii traumatice la masculi cu valoare
zootehnică ridicată care se intenționează a fi utilizați pentru reproducție.

PARTICULARIZĂRI

Procedeul ope rator cu orhidectomie
Incizia pielii centrat deasupra inelului inghinal, respectându -i direcția, oblic
latero -medial, cranio -caudal.
Dilacerarea și izolarea sacului herniar, evidențiindu -l în plaga operatorie.
Incizia sacului herniar continuată caudal cu g âtul tecii vaginale, evidențiind
conținutul sacului herniar, cordonul testicular și testiculul.
Ligatura transfixică a cordonului testicular (fir resorbabil), secționarea acestuia
și ablația testiculului.
Repunerea în cavitatea abdominală a bontului de cor don testicular și a
conținutului herniar.
Excizia surplusului de sac herniar.
Sutura sacului herniar împreună cu inelul inghinal superficial în puncte separate
simple cu fire resorbabile.
Sutura țesutului conjunctiv subcutanat și sutura pielii sunt asemănă toare cu
tratamentul operator al herniei inghinale la femele.
Incizia (opțional) de dren a învelitorii testiculare de pe partea cu hernia și
orhidectomia clasică pe partea opusă.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

469
2016 –
2017
Procedeul operator fără orhidectomie
Următorii timpi operatori au o derula re diferită de procedeul anterior:
 se incizează doar sacul herniar care după repunerea conținutului și excizia
surplusului se suturează (singur) în puncte separate simple;
 sutura inelului inghinal superficial este incompletă, în comisura caudo –
medială rămânând un spațiu de trecere pentru teaca vaginală (cordonul testicular).

Îngrijiri postoperatorii
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.
Regimului furajer postoperator va urmări să evite supraîncărcările care pot
tensiona suturile.
Regimul de mișcare va evita suprasolicitările, impunându -se creșterea treptată
a intensității efor turilor la care sunt supuse animalele operate .

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

470
2016 –
2017

TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
SCROTALE REDUCTIBILE

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA în raport cu vârsta și specia.

Contenție : decubit dorsal preferabil și pentru armăsari care pot fi totuși
imobilizați și în decubit lateral (stâng).

Instrumentar : bisturiu, bisturiu butonat, pensă chi rurgicală, pense hemostatice,
pense de castrare, foarfece, depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnici operatorii

Selecția procedeului operator:
– procedeul cu orhidectomie – hernii congenitale și hernii traumatice la
animale destinate îngrășarii;
– procedeul fără orhidectomie – hernii traumatice la masculi cu valoare
zootehnică ridicată care se intenționează a fi utilizați pentru reproducție.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

471
2016 –
2017
PARTICULARIZĂRI

Procedeul operator cu orhidectomie

Include două variante de execuție:
Varianta I – este simplă, pretabilă pentru cura herniei cu inel(e) inghinal(e)
larg(i) – tehnica fără kelotomie .
– Incizia pielii deasupra inelului inghinal la câine, vier și a învelitorilor testiculare,
ca pentru orhidectomie la armăsar.
– Izolarea sacului herniar prin dilacerare (se izolează teaca vaginală care
conține testiculul și masa herniată); manopere mai complexe necesită animalele cu
testicule situate perianal (câine, vier), putând fi necesară și incizia î nvelitorilor
testiculare.
– Repunerea conținutului herniar – se fixează testiculul în fundul tecii vaginale
care se torsionează.
– Ligatura trasfixică a cordonului testicular (fir resorbabil) și ablația testiculului
(vezi și orhidectomia).
– Închiderea tra iectului inghinal prin ancorarea bontului de cordon testicular la
marginile inelului inghinal superficial.

Timpii operatori următori sunt similari cu cei descriși în tratamentul operator al
herniei inghinale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

472
2016 –
2017
Varianta I I – timpii operatori sunt identi ci cu cei c are vor fi descriși în tratamentul
operator al herniei scrotale ireductibile – tehnica kelotomiei (deschiderii sacului
herniar).

Procedeul operator fără orhidectomie

este acceptat în h. scrotale cu etiologie traumatică , la indivizi care nu au în
aderență antecedente herniare.
– Incizia pielii.
– Evidențierea prin dilacerare a gâtului tecii vaginale.
– Repunerea conținutului herniar prin taxis manual (transcutanat și
extravaginal).
– Închiderea traiectului inghinal – puncte separate simple cu fire resorbabile. Pe
la comisura caudo -medială se lasă un spațiu strâmt nesuturat prin care va trece
cordonul testicular.
– Obliterarea parțială a gâtului tecii vaginale printr -un fir de sutură resorbabil
sintetic .
– Sutura țesutului conjunctiv subcutanat (surjet endoversat).
– Sutura pielii (puncte separate simple).

Îngrijiri postoperatorii sunt similar cu cele prezentate la cura herniei inghinale

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

473
2016 –
2017
TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
SCROTALE IREDUCTIBILE

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA în raport cu vârsta și specia.

Contenție : decubit dorsal preferabil și pentru armăsari care pot fi totuși
imobilizați și în decubit lateral (stâng).

Instrumentar : bisturiu, bisturiu butonat, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
pense de castrare, foarfece, depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie

Incizia pielii deasupra inelului inghinal (câine, vier) sau, la armăsari incizie
clasică a învelitorilor testiculare (ca pentru orhidectomie).
Evidențierea prin dilacerare a gâtului tecii vaginale.
Secționarea tecii vaginale (sacului herniar) evidențiind conținutu l herniar.
Ligatura cu material resorbabil a cordonului testicular și efectuarea
orhidectomiei. Acest timp operator poate fi eludat dacă se dorește menținerea funcției
reproductive – procedură recomandată doar în cazul animalelor de mare valoare

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

474
2016 –
2017
biologică cu hernii traumatice. Menținerea testiculului implică riscuri crescute, incidența
complicațiilor postoperatorii fiind ridicată.
Rezolvarea cauzelor care împiedică repunerea conținutului herniar în cavitatea
abdominală – desfacerea aderențelor (d ebridare) sau incizia comisurii inelului herniar în
cazul strangulării. În acest din urmă caz este necesară incizia comisurii craniale a
inelului inghinal, incizia fiind orientată în direcție cranio -laterală.
Examinarea conținutului herniei și aprecierea v iabilității masei herniate,
repunerea conținutului (prin taxis) în cavitatea abdominală.
Rezecția surplusului de sac herniar (procedeu cunoscut și sub denumirea de
kelotomie ).
Sutura sacului herniar împreună cu inelul inghinal profund în puncte separate
simple cu fire resorbabile sau ligaturarea trasfixică a sacului herniar (mai rar posibilă).
Sutura țesutului conjunctiv subcutanat (fir resorbabil amplasat în surjet
endoversat).

Operația poate fi continuată la câine și vier cu sutura pielii în puncte se parate
simple cu fire neresorbabile. Incizia (opțional) de dren a învelitorii testiculare de pe
partea cu hernia și orhidectomia clasică pe partea opusă.

La armasar este posibilă lăsarea deschisă a plăgii burselor testiculare (ca în
orhidectomie) sau recu rgerea la bursectomie, procedeu care presupune efectuare
orhidectomiei pe parte opusă;
– incizia pielii în jurul gâtului ambelor pungi testiculare urmată de exereza
acestora;
– sutura biplan cu material resorbabil a țesuturilor situate subcutanat în plag a de
castrare;

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

475
2016 –
2017
– sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

Îngrijiri postoperatorii
Sunt similar cu cele prezentate la cura herniei inghinale.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

476
2016 –
2017
TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
VENTRO -LATERALE (EVENTRAȚIEI)
(triunghiul herniar al flancului)

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : neuroplegie, NLA sau N -NLA în raport cu vârsta și speci a.
Contenție : decubit lateral.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Incizia semi -eliptică a pielii în lungul axului mare al tumefacției herniare.
Dilacerarea și izolarea sacului herniar.
Deschiderea sacului herniar, examinarea conținutului și desfacerea aderențelor.
Periviscerita adezivă la sacul herniar este frecventă la animalele mari la care execuția
intervenției operatorii este temporizată în mod intenționat p entru a permite dispariția
fenomenelor inflamatorii, (consecutive traumatismului care a provocat hernia), creând
posibilitatea ancorării suturii de închidere a breșei parietale în structuri aponevrotice
rezistente.
Repunerea conținutului herniar în cavitat e abdominală.
Excizia surplusului de sac herniar care este apoi suturat cu fire resorbabile
sintetice amplasate în "U" după tehnica suturii de dedublare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

477
2016 –
2017

În cazul eventrațiilor (breșe parietale mari inclusiv peritoneale) din țesuturile
cicatriceale ale sacului de eventrație se creează două lambouri care vor fi suturate
dedublat ("redingotă" sau "vestă peste pantaloni").

Imposibilitatea închiderii breșelor de eventrație impune recurgerea la procedee
de hernioplastie:
– grefe de substituție cu material heteroplastic (plasă de nylon, Dexon) sau
– grefe autoplasti e (fascia lată, piele dezepidermizată).
Grefele se plasează intraperitoneal.

Sutura planurilor aponevrotice (ap. m. transvers, ap. m. oblic intern, ap. m. oblic
extern) se face în direcția deșirării, cu material resorbabil sintetic amplasat în puncte
separate simple.

Tunica abdominală se suturează endoversat cu puncte separate tip Halstead
(vezi și celiotomia sublombară).

Pielea este suturată în puncte separate "U" cu buclele sprijinite pe burdoneți
(sutură de rezistență) iar marginile plăgii cutanate în puncte separate simple (sutură de
afrontare).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

478
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate se face într -un mod similar cu cea prezentată la cura
herniei ombilicale.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.
Regimului furajer postoperator va urmări să evite supraîncărcările care pot
tensiona suturile.
Regimul de mișcare va evita suprasolicitările, impunându -se creșterea treptată a
intensității eforturilor la care sunt supuse animalele operate (îndeosebi în cazul herniilor
voluminoase).

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

479
2016 –
2017

TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
VENTRALE PREPUBIENE

Indicații: tratamentul chirurgical al herniei ventrale prepubiene este realizabil
la animalele de talie mică. La animalele de talie mare reancorarea tendonului prepubian
creează eforturi tensionale care duc la deșirarea tendonului – încercarea terapeutică
fiind sortită eșecului .

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : N-NLA, preferând narcoza inhalatorie.

Contenție : decubit dorsal cu membrele trenului po sterior flexate lateral.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
depărtătoare, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
Incizia prepubiană a pielii în direcție longitudinală în plan median.
Evidențierea breșei herniare (rupturii tendonului prepubian) prin aplicarea
depărtătoarelor.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

480
2016 –
2017
Aproximarea închiderii breșei (verificarea posibilității de afrontare și a tensiunii
asupra suturii) dictează – alegerea variantei operatorii – herniorafie sau hernioplastie .

I. Închiderea prin suturi de întărire (herniorafie)

Burghierea unor orificii în marginea cranială a pubisului.
Marginea caudală a plăgii tendonului prepubian este ancorată cu fire în "U" la
pubis (prin orificiile practicate în acesta).
Marginea cranială a plăgii tendonului prepubian este suturată cu puncte
separate simple resorbabile la suprafața tendonului prepubian (sutură de dedublare).

II. Închiderea prin heterogrefă (plasă de nylon) dubla de substituție
(hernioplastie)

Burghierea unor orificii în margin ea cranială a pubisului.
Două plase de nylon, plasate una sub și cealaltă deasupra marginii craniale a
pubisului, sunt fixate cu fire de sutură amplasate prin pubis și marginea caudală a plăgii
tendonului prepubian (fire separate neresorbabile, monofilame nt).
După acoperirea breșei herniare plasele sunt ancorate, în mod similar la
marginea cranială a tendonului prepubian.
Sutura pielii în puncte separate simple cu material neresorbabil.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

481
2016 –
2017
Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.
Seroprevenția antitetanică.
Regimului furajer postoperator va urmări să evite supraîncărcările care pot
tensiona suturile.
Regimul de mișcare va evita suprasolicitările, impunându -se creșterea treptată
a intensității eforturilor la care sunt supuse animalele operate.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

482
2016 –
2017
TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
PERINEALE

Indicații: herniile perineale se întâlnesc la animalele de talie mică. Succesul
tratamentului chirurgical este condiționat de rezistența structurală a diafragmei pelvine
și de posibilitatea refacerii integrității acestei prin sutură.

Pregătiri preoperatorii:
 dietă restictivă cu 12 -24 ore înainte de operație,
 golirea porțiunii terminale a colonului prin clisme evacuatoare (purgative)
repetate în preziua operației și înainte de operație când este
recomandată și antiseptizarea acestei porțiuni (clismă medicament oasă
antimicrobiană);
 cateterizarea vezicii urinare este impusă de faptul că peste 20 % din
cazurile cu hernie peritoneală sunt datorate retroflexiei vezicii urinare;
 pregătiri clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se tunde; se
spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : N-NLA, preferând anestezia inhalatorie.

Contenție: decubit lateral sau decubit sterno -abdominal în, cazul herniilor
bilaterale. Este recomandată și înclinarea mesei de operație, cu trenul poste rior ușor
ridicat.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
depărtătoare, ace de sutură, portac.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

483
2016 –
2017
Tehnica operatorie

Începerea propriu -zisă a operației este precedată de introducerea unui tampon
steril în rect și sutura î n bursă a anusului, pentru a evita poluările accidentale ale
câmpului operator cu materii fecale.
Incizia pielii și fasciei peritoneale este plasată lateral de anus sub forma unei
curbe ușoare.
Izolarea prin dilacerare a sacului herniar și excizia stratului adipos
înconjurător. Atenție la artera, vena și nervul pudend.
Hemostaza se definitivează prin ligaturi și/sau electrocoagulare.
Deschiderea sacului herniar, repunerea conținutului herniar în cavitatea
abdominală , excizia surplusului de sac și sutura peritoneului (sacului) în puncte
separate simple (fire resorbabile sintetice).
Închiderea breșei parietale prin sutura în puncte separate (fire resorbabile
sintetice sau neresorbabile monofil ament) a mușchiului sfincter anal extern la mușchiul
coccigian – herniorafie .
Sutura fasciei perineale în surjet endoversat cu fir resorbabil.
Sutura pielii în puncte separate simple cu material neresorbabil.

Frecvent datorită precarității rezistenței straturilor musculare se recurge la
diverse procedee de hernioplastie:
– transpoziționarea mușchiul obturator intern;
– lambou glisant confecționat din mușchiul semi -tendinos;
– plasarea de plase sintetice între m arginile inelului hernial.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

484
2016 –
2017

O variantă pentru închiderea breșei parietale (hernii voluminoase, țesuturi
parietale deteriorate) presupune ridicarea de pe arcada ischiadică (dezinserție
periostală) și transpoziționarea mușchiul obturator intern , care este apoi suturat cu
m. sfincter anal extern și m. coccigian.

O altă variantă o constituie plastia sintetică, în care defectul este obturat cu o
plasă din material sintetic. Plasa este encorată cu fire de sutură la m. sfincter anal
extern și la m. coccigian.

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii și după fiecare defecare.
Antibioticoterapie profilactică.
Regimului igieno -dietetic instituit postoperator va urmări să evite stările de
constipație (tensionă rile intraabdominale) generatoare de eforturi mari în timpul
defecației.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

485
2016 –
2017

TRATAMENTUL OPERATOR AL HERNIEI
DIAFRAGMATICE

Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).

Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie și respirație asistată.

Contenție : decubit dorsal.

Instrumentar : bisturiu, foarfece, pensă chirurgicală, pense hemostatice,
depărtător autostatic (Finochietto sau Balfour), depărtătoa re simple, ace de sutură,
portace (un portac pentru suturi în adâncime).

Tehnica operatorie

Accesul la diafragmă este asigurat frecvent de celiotomia mediană xifo –
ombilicală și mult mai rar prin toracotomie intercostală sau toracotomie prin
sternotomi e.
Expunerea breșei diafragmei prin retractarea laterală a rebordurilor costale și
retrogradă a ficatului.
Desprinderea aderențelor dintre masa herniară și marginile breșei
diafragmatice se face prin disecție boantă. Retragerea masei herniare în cavitat ea
abdominală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

486
2016 –
2017

Sutura breșei diafragmatice (material resorbabil sintetic) se face în puncte
separate (simple sau în "U") sau în surjet (simplu sau întretăiat).

Breșele diafragmatice de dimensiuni mari pot fi acoperite prin procedee de
herniplastie cu grefe de substituție autogene (dublu pedicul omental, lambou pediculat
din fascia transversă și peritoneu ).

Toracocenteză sau toracostomie (cu aspirare) pentru rezolvarea
pneumotoraxului operator.

Sutura căii de acces presupune în cazul celiotomiei xifo-ombilicale suturi
etajate: sutura țesutului fibros al liniei albe se poate executa în surjet simplu la
animalele mici (la câinii din rasele de talie mare ca și la animalele obeze se recomandă
sutura în puncte separate simple) iar la animalele de tali e mare se execută în puncte
separate simple, utilizând fire resorbabile sintetice, în plus, o sutură de întărire (puncte
separate în "U" orizontal) amplasată prin fasciile superficiale; sutura țesutului conjunctiv
subcutanat în surjet de tip endoversat cu material resorbabil; sutura pielii în puncte
separate simple cu fire neresorbabile între care (la 2 -3 puncte) la animalele mari se
interpun puncte amplasate în "U" vertical.

Pentru închiderea cavității toracice după toracotomia prin sternotomie este
nece sară: osteosinteza sternului cu fire metalice amplasate în "X" și ancorate de
joncțiunile costo -sternale; sutura stratului muscular în puncte separate simple cu
material resorbabil; sutura țesutului conjunctiv subcutanat în surjet endoversat (tehnica
Lembe rt sau Cushing) cu materiale de sutură resorbabile; sutura pielii în puncte
separate simple cu fire neresorbabile.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

487
2016 –
2017

Îngrijiri postoperatorii

Protecția plăgii suturate la animalele de talie mică se asigură printr -un
pansament protector -antiseptic și un colier Elisabethan. La animalele de talie mare
plaga suturată se protejează prin aplicarea unui gâtar sau prin legarea la iesle din două
părți (două pene de căpăstru).
Animalul va fi supravgheat atent pentru a depista precoce apariția
pneumotoraxului ca po sibilă complicație postoperatorie.
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

488
2016 –
2017

TEHNICI OPERATORII – ORGANE DIN CAVITATEA
ABDOMINALĂ
– studiu individual –

SPLENECTOMIA LA CARNASIERE

Indicații :
 splenomegalie,
 splenosis,
 tumori splenice,
 anomalii (splină bifidă),
 afecțiuni hematologice de origine neoplazică,
 torsiune splenică – splenectomie totală;
 abcese splenice, traumatisme însoțite de rupturi grave ale parenchimului
splenic – splenectomie parțială sau totală, dependent de extinderea și
severitatea leziunilor.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele); atenție la
refacere a echilibrului volemic și hidro -electolitic și la corectarea tulburărilor de
coagulare.
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : în decubit dorsal sau în decubit lateral drept.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, depărtătoare, pense de baraj, pense
hemostatice, pensă chirurgicală, ace de sutură, portac, aspirator chirurgical.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

489
2016 –
2017

Tehnica operatorie
 Celiotomia mediană mezogastrică sau, după preferință, celiotomie postcostală
stângă.
 Alicarea câmpurilor de izolare a cavității abdominale și explo rarea cavității. În cazul
proceselor neoplazice vor fi explorate și regiunile cu posibile spline accesorii.
 Aplicarea depărtătoarelor și prin manopere blânde de taxis manual se exteriorizează
splina. Manevrarea splinei se face manual cu foarte multă atenți e pentru a evita
ruperea accidentală a capsulei și hemoragia consecutivă.

Splenectomia totală
 Identificarea vaselor din ligamentul gastrolienal care converg spre hilul splenic (a.
și v. splenică și a. și v. gastroepiploice stângi ).
 Ligaturarea dublă a vaselor identificate anterior (fire resorbabile).
 Secționarea ligamentului gastrolienal printre ligaturile vasculare.
 Repunerea bontului ligamentar în cavitatea abdominală.

Splenectomia parțială
 Identificarea leziunii traumat ice ( rupturii , hematomului postlezional ) și
delimitarea porțiunii de splină care va fi supusă exerezei ( îndepărtării ). Ligatura
vaselor din ligamentul gastro -splenic aferente porțiunii de rezecat.
 Clamparea cu o pensă de baraj a parenchimului spleni c și rezecția polului
detașat traumatic.
 Sutura tranșei splenice restante se face cu fir resorbabil ( preferabil sintetic ).
Sutura poate fi realizată în puncte separate în dublu ―U‖ sau în surjet dublu
întretăiat.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

490
2016 –
2017
 Facultativ bontul de amputație poate fi p rotejat prin omentopexie (sutura unui
lambou pediculat din omentul mare).
 Repunerea splinei în cavitatea abdominală este precedată de un lavaj insistent cu
soluție izotonă cloruro -sodică încălzită la temperatura corpului.
 Evaluarea necesității instituirii drenajului.
 Închiderea prin sutură a breșei de celiotomie.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate, îndeosebi la animalele de talie mică (aplicare unui colier
Elisabethan și/sau a cămășii Alfort). Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică. Corectarea tulburărilor volemice și de coagulare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

491
2016 –
2017

COLECISTECTOMIA LA CARNASIERE

Indicațiile extirpării vezicii biliare sunt:
 colecistitele,
 colecistolitiază (calculi) și
 foarte rar pentru neoplazii ale colecistului.
Pregătiri preoperatorii: clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție : în decubit dorsal ..
Instrumentar : bisturiu, foarfece, pense hemostatice, depărtătoare (depărtător
autostatic), pensă chirurgicală, ace de sutură, portac, aspirator chirurgical. Poate fi
nevoie și de o trusă pentru timpii septici.

Tehnica operatorie

 Celiotomie mediană xifo-ombilicală.
 Alicarea câmpurilor de izolare a cavității abdominale și explorarea cavității.
 Expunerea feței viscerale a ficatului.
 Izolarea câmpului operator.
 Verificarea topografiei, integrității și libertății luminale a canalului coledoc.
Dacă este nevoie, printr -o enterotomie de dimensiuni reduse a duodenului
proximal (1 -1,5 cm) prin papila duodenală se cateterizează canalul coledoc

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

492
2016 –
2017
(cateter subțire) și prin irigare se verifică permeabilitatea acestuia – TS.
Sutura clasică a enterotomiei duodenului (vezi enterotomia), TS.
Un canal coledoc permeabil permite continuarea procedurii. Un canal nepermeabil
impune reorientarea spre colecistoduodenostomie sau colecistoduodenostomie.
 Disecția veziculei biliare încep e printr -o incizie a peritoneului visceral, între
fundul veziculei biliare și ficat.
 Planul de clivaj, astfel amorsat, va fi continuat prin alternarea disecție
boante cu cea tăioasă (cu foarfecele Metzenbaum), eliberând vezicula
biliară din fosa hepatică.
 Hemoragia declanșată este minimă și poate fi controlată prin tamponament.
 Artera cistică împreună cu canalul cistic sunt clampate și dublu ligaturate la
cca. 5mm. de canalul coledoc.Se vor utiliza fire neresorbabile.
 Secționarea arterei și a canalului cist ic permite ridicarea (ablația)
colecistului (veziculei biliare).
 Suprafața hepatică expusă în urma îndepărtării colecistului din fosa vezicii
biliare nu se suturează.
 Lavajul al câmpului operator.
 Evaluarea necesității instituirii drenajului.
 Breșa de cel iotomie se închide clasic prin sutură.

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate, îndeosebi la animalele de talie mică (aplicare unui colier
Elisabethan și/sau a cămășii Alfort).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică sau curativă (7 -10 zile).
Corectarea tulburărilor volemice eventual și al celor nutriționale.
Reconsiderarea necesității drenajului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

493
2016 –
2017

COLECISTODUODENOSTOMIA LA CARNASIERE

Indicații : colecistite prin obstrucția coledocului.
Pregătiri preoperatorii : clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea
se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenți e: în decubit dorsal.
Instrumentar : două s eturi de instrumentar pentru timpii aseptici și septici –
bisturiu, foarfece, depărtător autostatic, depărtătoare, pense hemostatice, pense de
baraj, pense chirurgicale, ace de sutură, portac, aspirator chirurgical.

Tehnica operatorie :
 Celiotomie mediană xifo-ombilicală.
 Alicarea câmpurilor de izolare a cavității abdominale și explorarea
cavității.
 Expunerea feței viscerale a ficatului.
 Disecția boantă a veziculei biliare din fosa ei hepatică, atenție la
protejarea arterei cistice .
 Puncția veziculei bi liare și aspirarea bilei.
 Aducerea duodenului (ansa descendentă, porțiunea proximală) cu fața
antimezenterică în vecinătatea veziculei biliare și aproximarea lungimii
comunicării (stomei ) dintre cele două formațiuni (3 -4 cm.) tensiunea de
menținere în con tact a formațiunilor trebuie să fie minimă.Unii chirurgi
preferă să realizeze acolarea celor două formațiuni printr -o sutură în
surjet simplu cu fir resorbabil
 Clamparea duodenului la nivelul pilorului și distal de locul viitoarei
stome.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

494
2016 –
2017
 Izolarea cu comprese a câmpului operator intraabdominal (veziculă
biliară –duoden).
 Crearea gurii de comunicare prin incizia (3 -4 cm) colecistului și a
duodenului pe marginea antimezenterică.
 Conținutul duodenal se aspiră – TS.
 Anastomoza dintre duode n și colecist se realizează prin sutura
monoplan în surjet simplu perforant sau Connel cu fir resorbabil , TS.
Timpi operatori similari în derulare comportă și tehnica
colecistojejunostomiei . Anastomoza se realizează între colecist și porțiunea
proximală a jejunului. Această procedură prezintă avantajul descreșterii incidenței
postoperatorii a maldigestiei lipidelor dar și dezavantajul creșterii incidenței ulcerului
duodenal.
 Declamparea duodenului.
 Lavajul aspirativ al stomei (soluție izotonă clorură -sodică).
 Evaluarea necesității instituirii drenajului.
 Ridicarea izolărilor.
 Sutura plăgii abdominale (celiotomiei).

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate, îndeosebi la animalele de talie mică (aplicare unui colier
Elisabethan și/sau a cămășii Alfort).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică sau curativă (7 -10 zile).
Corectarea tulburărilor volemice eventual și al celor nutriționale.
Reconsiderarea necesității drenajului.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

495
2016 –
2017

PANCREATECTOMIA PARȚIALĂ LA CARNASIERE

Indicații :
 pancreatită focală,
 abcese,
 chisturi,
 neoplasme (insulinoame cu noduli solitari, gastrinoame, carcinoame).
Pregătiri preoperatorii : monitorizarea glicemiei, fluidoterapie dependent de
nivelul glicemiei (Dextroză sau soluție Rin ger lactat); insulinoterapie la o glicemie de
peste 300 mg x dl-1; dietă absolută cu 12 ore înainte de operație; preperative clasice
pentru creerea câmpului operator (regiunea se tunde; se spală cu apă și săpun steril; se
antiseptizează tegumentele).
Anest ezie: anestezie generală cu narcoză inhalatorie (la câine: anticolinergice,
analgezice opioide, barbiturice sau propofol pentru inducția narcozei, halothan sau
izofluran pentru menținerea narcozei; la pisică: diazepam, ketamină în doze reduse și
narcoză in halatorie).
Contenție : în decubit dorsal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, depărtătoare, pense hemostatice, pense
chirurgicale, ace de sutură, portac.

Tehnica operatorie
 Celiotomie mediană xifo -ombilicală.
 Identificarea ariei pancreatice afectate, stabilind limitele rezecției (la
aproximativ 1 – 2 cm. de leziune, în țesut sigur sănătos) și izolând zona
(câmpuri, comprese). În cazul tumorilor injectarea intravenoasă de

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

496
2016 –
2017
albastru de metilen (3mg /kg diluat în 2 50 ml soluție cloruro -sodică
izotonă) permite identificarea ariei afectate. Pancreatectomia parțială
poate viza lobii pancreatici drept sau stâng, fiind contraindicată
extinderea exciziei la corpul pancreasului (cca. 8 cm.) datorită
imposibilității de a co nserva vasele pancreatico -duodenale și canalele
excretoare (coledoco -pancreatic și accesoriu). Exereza a peste 80% din
pancreas scade considerabil rata supraviețuirii postoperatorii.

Procedeul disecție -ligatură
 Incizia ligamentului duodenal pentru evidenț ierea lobului drept al
pancreasului sau a omentului mare pentru relevarea lobului pancreatic
stâng.
 Porțiunea pancreatică supusă rezecției va fi separată prin disecție
boantă cu o pensă hemostatică, alternativ pe o față și pe cealaltă,
punând în evidență canalele pancreatice și vasele de sânge.
 Ligatura dublă a canalelor interlobulare și a vaselor și excizia
pancreasului distal de ligaturi.

Procedeul ligaturii strivitoare
 Incizia unei butoniere în ligamentul duodenal sau în oment, de o parte și
alta a pancreasului, la nivelul stabilit pentru excizie.
 Se trece un fir neresorbabil prin cele două butoniere și se înnoadă
strâns, strivind și secționând parțial țesutul pancreati c.
 Distal de ligatură se rezecă pancreasul cu foarfecele.
 Sutura breșelor din ligamentul duodenal sau din omentul mare cu fire
resorbabile.
 Sutura plăgii de celiotomie.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

497
2016 –
2017

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate, îndeosebi la animalele de talie mică (aplicare unui
colier Elisabethan și/sau a cămășii Alfort).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profilactică sau curativă (10 -14 zile).
Dietă absolută timp de 2 -5 zile, fluidoterapie, nutriție parenterală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

498
2016 –
2017
HEPATECTOMIA PARȚIALĂ LA CARNASIERE

Indicații :
 rupturi traumatice ale parenchimului hepatic,
 hematoame subcapsulare,
 tumori.
Pregătiri preoperatorii : clasice pentru creerea câmpului operator (regiunea se
tunde; se spală cu apă și săpun steril; se antiseptizează tegumentele).
Anestezie : N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenți e: în decubit dorsal.
Instrumentar : bisturiu, foarfece, depărtător autostatic, depărtătoare, pense
hemos tatice, pense de baraj, pense chirurgicale, electrocoagulator, ace de sutură,
portac, aspirator chirurgical.

Tehnică operatorie
 Celiotomie mediană xifo -ombilicală .
 Identificarea leziunii și stabilirea limitelor rezecției hepatice.
 Izolarea cu comprese a ficatului (lobul supus rezecției).
 Incizia fină a capsulei hepatice .
 Prin strivire manuală și manopere de disecție boantă se expun pe tranșa
de separare vasele sangvine și căile biliare .
 Forcipresura și ligatura (fir resorbabil natural sau sintetic) a va selor și
căilor biliare .
 Hemoragia vaselor mici se controlează prin tamponament și, la nevoie,
prin electrocoagulare.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

499
2016 –
2017
 Definitivarea rezecției hepatice și lavajul aspirativ (soluție călduță cloruro –
sodică izotonă) al plăgii.
 Amplasarea în parenchimul hepati c de la nivelul plăgii a unor puncte de
sutură în dublu „U‖, cu material resorbabil sintetic .
 Persistența unei hemoragii capilare în plaga hepatică poate fi controlată
prin plasarea și fixarea cu fir resorbabil a omentului peste plaga hepatică.
 Ridicarea izolărilor.
 Sutura peretelui abdominal .

Îngrijiri postoperatorii
Protecția plăgii suturate, îndeosebi la animalele de talie mică (aplicare unui
colier Elisabethan și/sau a cămășii Alfort).
Antisepsia zilnică a plăgii operatorii.
Antibioticoterapie profi lactică sau curativă (10 -14 zile).
Fluidoterapie, nutriție parenterală.

PROPEDEUTICA – TEHNICI CHIRURGICALE

500
2016 –
2017
BIBLIOGRAFIE

1. ADAMS S, FESSLER F – Atlas of equine surgery, Ed. W.B. Saunders Comp.,
Philadelphia, 2000.
2. ANNIS JR, ALLEN AR – Atlas de chirurgie canine , Ed Vigot, Paris, 1976.
3. BOJRAB MJ – Current Techniques in Small Animal Surgery, 3rd ed. Lea &
Febiger, Philadelphia, 1990
4. BURROWS CF, HARVEY CE – Perineal hernia in the dog. Journal of Small
Animal Practice, 14, 315 –332, 1973
5. CLARKE RE – Perineal herniorrhaphy in the dog using polypropylene mesh.
Australian Veterinary Practitioner, 19, 8 –14, 1989
6. COOK G, BOWMAN KF, BRISTOL DG, TATE LP – Ventral midline
herniorrhaphy following colic surgery in the horse, Equine vet. Educ., 8, 304 –
307, 1996
7. COX JE – Hernias and ruptures: Wor ds to the heat of deeds. Equine vet. J., 20,
155, 1988
8. DIETERICH HF – Perineal hernia repair in the canine. Vet Clin North Am: Small
Anim Pract., 5, 383 -399, 1975.
9. EVANS SM, BIERY DN – Congenital peritoneopericardial diaphragmatic hernia
in the dog and cat: a literature review and 17 additional case histories. Vet.
Radiol., 21, 108 -116, 1980
10. FISCHER AT , VACHON AM , KLEIN SR – Laparoscopic inguinal herniorrhaphy
in two stallions, J Am Vet Med Assoc. , 207(12):1599 -601, 1995
11. FOSSUM WELCH THERESA, DUPREY PARDI LAURA – Small Animal
Surgery, 4nd ed. Ed. Mosby, 2013
12. FREEMAN DE – Management of ventral incisional hernias in lar ge horses: a
surgical challenge, Equine Veterinary Education, vol. 17, no. 5, 247 -251, 2005
13. FRY PD – Unilateral inguinal scrotal hernia in a castrated dog. Vet Rec.,
128(22):532, 1991
14. GIBSON KT, CURTIS CR, TURNER AS, et al – Incisional hernias in the horse:
Incidence and predisposing factors, Veterinary Surgery, 18:360, 1989
15. GOGNY A et al – Pyometra in an inguinal hernia in a bitch. Reprod Domest
Anim., 45(6):461 -464, 2010
16. HARDIE EM, KOLATA RJ, EARLEY TD – Evaluation of internal obturator
muscle transpos ition in treat ment of perineal hernia in dogs. Veterinary Surgery,
12, 69 –72, 1983
17. HICKMAN J – Equine surgery and medicine. Academic Press, New York, 1985
18. IGNA C, BOLTE S, PĂDUREAN D, SALA A, SCHUSZLER LARISA, PETRUȚ H
– Plastia cu materiale sintetice a herniilor perineale recidivante la câine Lucr.