Psychological Profiler. Studiu de Caz Muammar al Gaddafi

REZUMAT

Se implinesc 40 de ani de cand Colonelul Muammar al-Gaddafi, cel mai longeviv sef de stat dintre conducatorii statelor africane si arabe, reuseste fara varsare de sange sa anihileze monarhia batranului rege Idris.

Extravagant, egocentric si nostalgic, stabileste o nemiloasa dictatura personala, iar in 1977 impune o forma de guvernare proprie, fara partide politice, nici institutii de stat.

Jamahiriya, un neologism care, in forma directa s-ar putea traduce „Guvernul maselor,” un hibrid ideologic al socialismului, socialism islamic, despre care vorbeste in „Cartea Verde.”

Rezista numeroaselor tentative si conspiratii grganizate impotriva sa, carora le-a raspuns ferm, ajutat fiind de armata si anumite triburi.

In continua metamorfoza, nelinistitul colonel, adopta diferite orientari, ca si pan-arabismul, anticomunismul, pro-sovietic, pan-islamic, in contrast cu orientarile anterioare pan-africanismul federalist, pacificator, lucru care l-a facut de nelipsit in Uniunea Africana.

I se atribuiau implicarea in numeroasele atentate teroriste, fapt care a dus la un indelung duel cu Statele Unite, terminand cu ani lungi de embargou impus economiei Libiei.

Neavand alta alternativa, decide recunoasterea anumitor impicari teroriste, indemnizand victimele acestora, castigand din nou increderea Statelor Unite si a Europei.

Deasemenea renunta la armele de distrugere in masa, desi s-a negat intodeauna de existenta acestora: „Cariera nucleara este o politica nebuna, distructiva pentru economie si viata. Orice stat care adopta aceasta politica, nu se poate propteja pe sine insusi, din contra se expune la un pericol mai mare.”

Facand concesi politice si economice, deschizand portile investitorilor staini, dornici de-a investii in aceasta tara bogata in resurse petroliere de calitate.

„Fratele lider” de acum, castigase respect intre liderii mondiali, incepand vizitele reciproce. In acelasi timp atrage atentia in numeroasele reuniuni internationale unde a fost invitat.

In 15 februarie 2011, dupa o luna de agitatie revolutionare concretizate in ceea ce se cheama „Primavara araba,” in tarile vecine, Tunis, Egipt, Gaddafi avea sa infrunte ceea ce niciodata nu-si putea imagina, revolte populare, ce ii cereau renuntarea ca sef de stat.

Raspunsul lui, a fost ferm si rapid, facand uz de toata forta militara. Desi scaldata in sange si foc, revolutia nu a putut fi oprita si se extindea tot mai mult in regiunea tripolitana si Bengasin.

Militari, politicieni si diplomati, treceau de partea revolutionarilor si fara o forma clara de organizare, formau „Consiliul National de Tranzitie.”

Cuprins

INTRODUCERE

CADRU TEORETIC

METODOLOGIE

OBIECTIVUL CERCETARII

PROFIL PSIHOLOGIC

CARACTERISTICI EXCEPTIONALE:

– Stabilitate emotionala

– Independenta cu orice pret

– Suspiciozitate

– Nevoia de a demonstra excelenta si superioritate

– Relatiile interpersonale

– Autenticitate

– Simbolul revolutiei libiene

– Un loc in istorie

– Determinarea si orientarea spre scop

II. CARACTERISTICILE FUNCTIONALITATII LUI MUAMAR al-GADDAFI:

– Functionarea cognitiva

– Viata de familie

– Stilul de viata si obiceiurile

– Varsta si starea de sanatate

– Functionarea sub presiune

III. STILUL DE CONDUCERE:

Luarea deciziilor (Este Muammar al-Gaddafi un strateg, sau un lider ce actiona din instinct?)

Controlul financiar

Negocierile politice

Opinia publica

IV. MEDIUL DE DEZVOLTARE SI IPOTEZE GENERALE:

Copilaria

Autoperceptia

Idealul

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CURRICULUM VITAE

ANEXE

GLOSSAR

INTRODUCERE

„Gaddafi, tiranul excentric”

Structura de personalitate a unui lider, opozitia dintre ceea ce este aparent si ceea ce este ascuns, intre deghizari si dorinta, a constituit o tema de interes major a psihologiei, de cand a inceput sa se contureze ca domeniu stiintific si pana in prezent.

Comunism reprezinta miscarea politica ce duce la formarea unei societati, unde mediile de productie sunt prorietatea tuturor.

Proprietatea privata a acestor medii nu exista, ceea ce face ca puterea sa fie detinuta de clasa muncitoare.

Bazele comunismului au fost puse de Karl Mark si Frieedric Engels, la sfarsitul secolului XIX si pus in practica pentru prima data de Vladimir Lenin.

Studiul de fata analizeaza tipul de comportament si politica lui Muammar al-Gaddafi dintr-o abordare psihologica. Aceasta analiza incearca sa identifice tiparele comportamentale ale lui Gaddafi si de a le deduce din trasaturile lui de personalitate: caracteristici deosebite, caracteristici functionale, precum si stilul de conducere.

Desi oamenii de stiinta sunt oarecum sceptici in ceea ce priveste aceasta abordare, istoricii si psihologii au incercat sa stabileasca modul in care un lider politic poate influenta cursul evenimentelor. De-a lungul timpului au existat presedinti sau lideri politici care au fost supusi unor evaluari psihologice. Cei care nu mai sunt in viata au valoare istorica, iar cei contemporani au o insemnatate mai degraba practica, fiind utili in diverse jocuri politice.

Liderul libian, veteran intre dictatorii arabi, a modelat Libia dupa parerea si poftele sale, avant un impact puternic in istorie.

O evaluare critica a lui Gaddafi, a telurilor sale si a realizarilor, dezvaluie un personaj interesant in egala masura de evolutia mondiala si de imbunatatirea vietii poporului sau. Sprijinul sau moral si financiar pentru miscarile radicale (exemplu, “Panterele Negre”), la care se adauga atacurile virulente si necontenite impotriva puterilor occidentale, configureaza profilul unui om animat de dorinta de a pune definitiv capat conducerii democratice, capitaliste, indifferent de locul unde s-ar exercita. (Axelrod& Phillips, 1995)

Una din problemele fundamentale ale omenirii, daca nu cea mai veche a fost si ramane descifrarea enigmei personalitatii umane si a legaturilor dintre aceasta si tipul de comportament.

Un fapt usor de constatat este acela ca, in decursul vietii popoarelor, in momentele de criza sociala, se face intotdeauna apel la formarea personalitatii membrilor societatii, mai ales a celor tineri, incercandu-se valorizarea aspectelor pozitive si diminuarea sau chiar inlaturarea celor negative.

Fara a pretinde intentionarea epuizarii subiectului sau elucidarea tuturor enigmelor personajului Muammar al-Gaddafi, aceasta lucrare poate oferi un punct de vedere asupra caracteristicilor functionarii, structurii de personalitate si stilului de conducere ale fostului presedinte libian.

Societatea libiana contemporana continua sa se bazeze pe vechile traditii si valori arabe, ce isi au izvorul in Coran si religia islamica.

Poporul arab libian, calauzindu-se dupa „Cartea Verde”, care arata drumul spre eliberarea definitiva de sub puterea clasei, tribului, partidului, s-a angajat in „construirea unei societati a oamenilor liberi care dispun in mod egal de putere, bogatie si arme.” (Kheer, 2001)

Scopul general al lucrarii a fost acela de a identifica trasaturile de personalitate si si motivationale ale liderului politic, in rolul de conducere, precum si strategiile acestuia, pentru a putea contura profilul psihologic.

Lucrarea de fata își propune analizarea informații detaliate despre viata si personalitate referitoare la liderul politic, Muammar al-Gaddafi.

Un alt aspect important care a servit drept motiv în alegerea acestei teme, îl constituie viața tumultoasă, deciziile pe care liderul politic le-a luat in timpul guvernarii sale, ca presedinte al Libiei timp de aproape 43 de ani.

CADRUL TEORETIC

Termenul de terorism provine din latinescul “terror” care inseamna violenta fizica, spaima, teroare provocata deliberat prin acte de violenta publica, folosirea cu intentie a unor mijloace capabile sa induca la un pericol comun. Terorismul mai presupune organizare, planificare, finantare si echipamente de ultima generatie precum si subiecti umani, selectati si pregatiti pentru realizarea actiunilor concrete de atac. (Delcea, 2004)

Conceptul de terorism are o conotatie negativa, deoarece acesta contribuie la marirea complexitatii surprinderii sale in totalitatea comportamentelor ce-l caracterizeaza. Terorismul poate fi inteles si ca o tactica psihologica ale caror elemente determinate sunt frica si publicitarea.

Terorismul international, constituie, fara indoiala, cel mai nociv si mai periculos produs al globalizarii. ( Barna, 2007)

Terorismul sponsorizat reprezinta sprijinirea unor grupari teroriste sau a actiunilor lor de catre statele suverane (Libia).

Sponsorizarea terorismului de către stat este folosit de regimurile radicale ca un instrument de politică externă, o modalitate de a conduce un război folosind economia. După terorismul inspirat religios, cel sponsorizat de stat este a doua justificare ce reprezintă grupările teroriste internaționale. În contrast cu terorismul justificat religios, terorismul sponsorizat de stat este mai vechi și mai bine stabilit, recunoscut. Terorismul sponsorizat de stat poate atinge obiective politice atunci când folosirea mijloacelor convenționale nu este posibilă.( Aubrey, 2004)

Statele sponsorizează teroriști dintr-o varietate de motive. Cel mai important este interesul strategic, teorrismul oferă statelor alte mijloace de a-și influența vecinii, de a răsturna un regim adversar ostil, sau pentru a atinge alte obiective statale. În al doilea rând, suportul terorismului este mai ieftin în comparație cu dezvoltarea unor mijloacele convenționale armate și le oferă statelor posibilitatea de ainfluența evenimente mult mai departe de granițele proprii. Mai mult, suportul terorismului poate servi o gamă largă de interese și obiective ale regimului, inclusiv domestice și ideologice. În orice caz, suportul statului poate schimba gruparea teroristă respectivă. De exemplu, suportul Libiei pentru Armata Republicană Irlandeză cu arme a ajutat organizația să susțină lupta împotriva Marii Britanii într-un moment în care proviziile cu arme din Statele Unite sau din altă parte au fost întrerupte. (Byman, 2005)

Terorismul sponsorizat de stat este provocat de acele grupari care sunt sponsorizate de statele ce promoveaza violent si dictatura. Gruparile teroriste sponsorizate de stat sunt folosite deliberat de catre state cu vederi radicale ca instrumente de politica externa. Tipul acesta de terrorism este o metoda eficienta din punct de vedere economic de a duce un razboi ascuns prin folosirea unor surogate de luptatori sau mercenari. ( Delcea, 2004)

Sponsorizarea de stat a terorismului poate atinge mai multe grade de implicare:

-implicarea directa in operatii teroriste (Libia in cazul doborarii in 1989 a avionului Pan-Am deasupra Scortiei);

-incurajarea, asistenta logistica si sprijinul material acordat gruparilor teroriste in producerea de atentate in interesul statelor sponsor.

Libia a sprijinit teroristi antioccidentali mai mult de doua decenii, iar pentru americani liderul statului, Muammar al-Gaddafi, a devenit imaginea publica a terorismului in anii 1980. Statele Unite si ONU au impus sanctiuni Libiei pentru rolul jucat in atentatele teroriste, inclusive deturnarea unei bombe in avionul companiei Pan-Am, deasupra orasului Lockerbie, Scotia. Dar expertii sustin ca Libia, datorita sanctiunilor, s-a distantat de terrorism. Oricum, tara nord-africana ramane pe lista Departamentului de Stat alaturi de tarile care sponsorizeaza terorismul datorita refuzului sau de a a-si asuma rolul in acel atentat, o atrocitate care inca domina relatiile americano-libaneze.

Liderul este o persoana care dirijeaza un grup de miscare sociala, politica, religioasa, etc. Ca urmare se numeste lider politic, lider sindical, lider spiritual, lider impresarial, lider al rezistentei.

Liderul este persoana care ocupa primul loc intr-o clasificare sau competitie. Acesta are capacitatea de a influenta in randurile celorlalti indivizi. Atitudinea sau felul in care se adreseaza ajunge sa aiba impact asupra membrilor unui grup, pentru ca acestia sa depuna impreuna eforturi, pentru un obiectiv comun.

Din punct de vedere etimologic, “liderul” sau “conducatorul” este persoana care “exercita o directiva, “se afla in fruntea unei echipe”. (dictionarul Laronsse)

Leadershipul este vazut ca fiind o caracteristica personala, ce se manifesta in anumite situatii si care se concretizeaza in decizii care ii ajuta pe lideri sa castige incredere si loialitatea membrilor grupului. Liderul reprezinta, pentru cei din jurul lor un model de urmat in diverse situatii de viata.

Lider, provine din cuvantul englezesc “leader”, este persoana care se impune ca ghid sau sef al unui grup. Pentru ca lideratul sau sa fie efectiv, trebuie sa i se recunoasa capacitatile. Acesta poate fi considerat autoritar, atunci cand i-a decizii fara consultanta de rigoare; democratic, cand permite tuturor sa spuna parerea si sa decida prin consens; laissez faire, este liderul cu o conduita pasiva, ce pune puterea de decizie in mainile celorlalti.

O alta clasificare se poate face in functie de influenta, care poate sa o aibe asupra subordonatilor: lider carismatic, care ajunge sa modifice valorile, credintele sau aptitudinile celor ce il urmeaza (Muammar al-Gaddafi) si lider tranzactional care se limiteaza in a oferii resursele ce considera necesare grupului. (conform teoriei lui House, 1977)

Liderul autoritar este reprezentat prin cuvantul cheie supunere, stilul de conducere directiv. Uneori aceasta implica manipulare, forta, amenintare, doar pentru a atinge obiectivele propuse. Deciziile luate, in cazul liderului autoritar sunt exclusiv dictate de el.

OBIECTIVELE CERCETARII

Obiectivul principal al cercetării este acela de a contura profilul psihologic al lui Muammar al-Gaddafi. Obiectivul secundar al cercetării constă în deslușirea diagnosticului psihologic real al liderului libian.

Identificarea trasaturilor de personalitate, precum si a factorilor generator, investigarea personalitatii si a motivatiei liderului politic, precum si investigarea relatiilor si satisfactia sa ca lider.

Biografia unui lider politic complex, excentric pentru binevoitori, grotesc pentru adversari. Muammar al-Gaddafi a condus Libia din 1969, în urma unei lovituri pașnice de stat, până în octombrie 2011, când, în toiul unui război civil sângeros, este capturat și ucis de milițiile rivale.

Șeful unei țări cu mari probleme de identitate statală, fosta colonie italiană și britanică, cu, imense resurse de petrol de calitate, Gaddafi este personajul tragicomic paradigmatic al efectelor lipsei de măsură, de care suferă toți dictatorii.

Ipotezele cercetarii de fata sunt:

Muammar al-Gaddafi prezinta simptome specific tulburarii de personalitate de tip

paranoid?

Muammar al-Gaddafi prezenta caracteristicile speciufice unui lider politic?

Cum a ajuns Muammar al-Gaddafi lider politic? se poate răspunde că orice individ poate deveni lider, întrucât este posibil ca aceasta abilitare să fie dobândita inca din copilarie.

METODOLOGIA

Studiul calitativ este o modalitate prin care oamenii studiază, înțeleg și interepretează realitatea lor socială (Bryman, 1988). Prin „cercetare calitativă” înțelegem orice tip de cercetare prin care sunt extrase concluzii cu caracter științific, care nu sunt obținute prin utilizarea unor proceduri statistice sau prin alte modalități de cuantifiare.

Metodele de tip calitativ servesc la culegerea datelor din realitatea exterioară prin utilizarea de metode, variate și contribuie la procurarea datelor suficient de relevante pentru a construi un tablou al realității pe baza căruia pot fi înțelese în profunzime motivațiile, emoțiile, percepțiile, atitudinile, credințele care îi determină pe oameni să acționeze în anumite moduri.

Analiza informațiilor trebuie să înceapă cu organizarea și structurarea acestora, în ordinea temelor abordate sau chiar în ordine cronologică, în funcție de criteriul relevant pentru cercetare. Cercetarea de tip calitativ este utilizată de cele mai multe ori pentru a înțelege în profunzime motivațiile, emoțiile, percepțiile, atitudinile, credințele care îî determină pe oameni să acționeze în anumite moduri. Cercetările calitative se disting prin bogăţia descrierilor, utilzând texte etnografice, naraţiuni istorice, mărturisiri, fotografii, istorii ale vieţii, ficţiuni materiale biografice, surse mass-media. Cercetătorul construieşte o imagine holistă şi complexă, analizează cuvinte, descrie detaliat punctele de vedere ale subiecţilor şi î-şi conduce studiul său în mediul natural”. (Creswell, 1998)

Metoda biografică vizează strângerea informațiilor despre principalele evenimente trăite de individ în existența sa, despre relațiile și semnificația lor în vederea cunoașterii „istoriei personale“ a subiectului.

Acest studiu se bazează pe o colectare sistematica a datelor a caror surse sunt publicatiile din interiorul si din afara Libiei, publicate anterior, in literatura de specialitate despre Muammar al-Gaddafi. Sursele includ:

Publicatii despre Gaddafi in ziarele straine, articole si in varianta online.

Carti, biografii.

Se mai defineste ca experienta, atitudine, arta investigarii stiintifice, efortul de a dobandi noi cunostinte; activitatea de a gasi raspunsuri la intrebari.

Cercetarea calitativă:

-nu se prezintă deplin cristalizată, cu un sistem de concepte coerent şi cu un număr însemnat de cercetări exemplare. De aici și dificultatea de a da un singur înţeles termenului de “cercetare calitativă”.

Date, inseamna: numere, trăsături/caracteristici, forme, grafice care reprezinta anumite atribute calitative (ex. comportament obedient; comportament corect). Datele trebuie observate, inregistrate sau culese, masurate, ele devin informatii, ce dobandesc o anumita semnificatie prin prelucrare, analizare.

Tipuri de date și metode de culegere:

Datele se culeg din sursele potrivite domeniului și cu metodele adecvate acelui domeniu:

-inregistrare, observare, studii de caz.

Metoda observației

Metodă de cercetare a psihologiei, observația constă în urmărirea atentă intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului persoanei, ca și a contextului situațional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esențiale ale vieții psihice.

Metoda anchetei psihologice

Ancheta presupune recoltarea unor informații despre viața psihică a unui individ sau grup social și interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor psiho-comportamentale.

Analiza, imbinarea și interpretarea datelor obținute

Cercetarea calitativă este deci „condamnată” la subiectivitate.

Analiza informațiilor trebuie să înceapă cu organizarea și structurarea acestora, în ordinea temelor abordate sau chiar în ordine cronologică, în funcție de ce criteriu, este mai relevant pentru cercetarea pe care o realizați.

Odată structurate, informațiile astfel sintetizate, cuvintele cheie și ideile principale trebuie interpretate. De cele mai multe ori, cercetãrile pornesc de la observatii individuale ale naturii sau comportamentului uman, de la teorii deja elaborate. Indiferent de sursa sa, procesul cercetãrii implicã gãsirea si urmãrirea unor idei, testarea acestora si interpretarea semnificatiei rezultatelor obtinute.

Cercetarea își propune observarea, descrierea, explicarea și predicția comportamentelor individuale sau colective în raport cu diverși stimuli.Complexitatea obiectului de cercetare a psihologiei, natura subiectivă a psihicului se răsfrâng asupra metodologiei utilizate în cercetarea psihologică, imprimându-i o serie de elemente de specificitate.

PROFILUL PSIHOLOGIC

Fig. 1 Fotografie Muammar al-Gaddafi

Profilul psihologic al unui individ, intruneste totalitatea caracteristicilor psihologice, ce detine acesta si care determina caracterul, aptitudinile si un comportament determinant, in fata unei situatii, in particular, sau in fata societatii.

Pentru o mai buna intelegere a conceptului de „profiling,” a utilitatii folosirii, precum si a potentialului de a deveni instrument in viitor, este necesara o prezentare a originilor sale.

Prima atestare a utilizarii profilului psihologic, este aceea in care doctorul psihiatru W. C. Langer a fost solicitat de catre Departamentul de Servicii Strategice sa creioneze un profil psihologic al lui Adolf Hitler.

Un al doilea moment este acela in care David Canter, psiholog in cadrul Universitatii Surrey din Anglia, a fost solicitat, in anul 1985, sa ofere sprijin Departamentului de Politie din Surrey, Politiei Metropolitane din Londra si Departamentului de Politie din Hertfordshire, pentru elucidarea unor infractiuni cu autor necunoscut.

Un alt moment important, este acela in care David Canter pune bazele primului curs academic de psihologie investigativa, in anul 1994, care se desfasura in cadrul Universitatii din Liverpool.

In anii 1970-1980, FBI a continuat sa aiba un rol activ, prin intermediul mass-mediei, furnizand specialisti in profiling, ajutand astfel la elucidarea cazurilor. (T. Oana Mateescu, 2012)

Muammar al-Gaddafi s-a născut într-un cort în deșert, aproape de Sirte, într-un mediu arid. Cea mai mare parte din Libia este în interiorul Saharei, iar Qaddafi și-a petrecut copilăria în această zonă. Este un mediu pe care majoritatea oamenilor îl consideră ca fiind imposibil de locuit. Climatul este unul dificil și căruia îi lipsesc elementele unui confort de bază pe care Vestul îl consideră necesar: lipsa apei sau electricității.

Muammar al-Gaddafi s-a nascut pe 7 iunie 1942, intr-un trib beduin, in desertul apropiat de Sirte. De tanar prezenta interese politice. Era un neconditionat discipol al nationalistului egiptean, Gamal Abbdel Nasser.

Nascut din parinti beduini nomazi in 1942 Gaddafi a fost un om inteligent, ingenios, acesta nu a primit o educatie pe masura lui, a invatat sa citeasca Coranul si educatia militara.

In timpul studiilor militare, se naste ideea de remodelare a Libiei, dand astfel un nou inceput al erei de reconstructie.

Ceea ce se cunoaste din trecutul lui Gaddafi, este comportamentul distructiv ce se manifesta in prezent ca o tulburare de personalitate antisociala. Fara indoiala Gaddafi intarzia a demonstra o a doua fata a monedei, condus de ideologii panarabiste, decide finantarea intr-un mod generos a terorismului. Acesta finanteaza organizatiilor ce impartasesc idei anticapitaliste, cum ar fi ETA, FARC ori ABU NIDAL.

Tulburarea de personalitate antisociala, se contureaza intr-o constanta senzatie de suprematie si dominare. Intr-un context de dispret prezenta unui model de dispret si incalcare a drepturilor, prezinta o evidenta agresivitate ce se manifesta in timpul faptelor de violenta ce au un caracter de lipsa de empatie. Aceasta caracteristica a tulburarii de personalitate antisociala, este lipsa de nestatornicie. Gaddafi demonstrand aceasta in timp aliantele sale politice, dupa confortul sau. De-a lungul anilor, a mentinut o apropiata relatie cu panarabismul anti-comunist, pro-sovietic printre altele.

O alta caracteristica a tulburarii de personalitate antisociala este lipsa constanta de nestatornicie. Acesta demonstrand de-a lungul timpului, nestatornicia geo-politica.

In timpul lideratului sau a mentinut o apropiata relatie cu panarabismul anti-comunist, pro-sovietic intre altele. Incepand cu insurgenta opozitiei in Libia, Gaddafi a ordonat armatei de a initia o puternica ofensiva impotriva rebelilor, pe care ii numea „gandaci.”

Alaturi de fortele armate, sunt mercenari din tarile vecine, fapt cauzat de negativa implicare a ofiterilor, de ai indeplini ordinele.

Investigatorul de la Human Rights Watch, Peter Bouchaert spunea: „S-au vazut imagini cu mii de prizonieri, ucisi, legati la ochii si la maini, multi imbracati in haine militare si de politie. In functie de sursa ce furniza date, acestia nu au executat ordinul de a trage in populatia civila.”

Obosit de a suferi violenta lui Gaddafi, poporul libian se ridica impotriva acelui guvern autocratic. Fara indoiala ignorand organizatiile internationale cum ar fi Natiunile Unite si a mandatarilor straini, Gaddafi insista in a nu abandona puterea si daca era necesar murea ca un erou al poporului. (Revista Psihologi, Spania, 2011)

Gesturile si discursurile sale denota o personalitate rigida si egocentrica, in timp ce limbajul convulsiv si intrerupt sunt criterii paranoice, explica Jose Cabrera.

Obiceiul de a vorbi la persoana a treia, indica aerul de grandoare, care era folosit in vechime de care regi, spune Gandara. (Elmundo,2011)

Jesus de la Gandara, seful serviciului de psihiatrie din Complexul Asistential din Burgos afirma ca, liderul libian: „Prezinta un tablou patologic, un nivel paranoic, care il facea incapabil sa accepte orice critica, sau indoiala, asupra persoanei sale.” (Elmundo, 2011)

„Sunt liderul revolutiei, nu trebuie sa demit, o sa mor ca un erou”

„Nici o persoana normala nu chestioneaza mandatul meu”

„Nu exista glorie mai mare in islam, ca moartea pentru o cauza dreapta, dandu-ti viata ca un erou, castigand drumul spre cer”.

Sunt unele dintre perlele ce Muammar al-Gaddafi cu peste 40 de ani de dictatura asupra Libiei, a spus in numeroasele aparitii televizate, discursuri presarate cu gesturi histrionice, prealabil studiat si un limbaj agresiv si dur.(sursa, ziarul „Elmundo,” rubrica Sanatatea, 2011)

„Fara indoiala, discursul sau intr-un cadru improvizat, al carui fundal reprezinta palatul sau bombardat, rapid si plin de manie, cu o furie irationala, reprezinta toate semnele ce poate avea o persoana cu simptome de paranoia activa in finalul vietii sale,”citeaza „Elmundo”, autorul fiind Jose Cabrerea, psihiatru legist si autor al cartii: „Sanatatea mentala a oamenilor politici.”

Pentru ca aceste tulburari sunt insotite de o teama constanta: „Gaddafi, suferea de ceea ce este numita dezvoltare patologica a personalitatii. Se putea spune ca avea mania persecutiei, suspicios si neincrezator cu cei din jur. Gandea ca poate fi omorat, ca in orice moment si loc putea fi distrus de catre dusmani sai,” indica Gandara. (Elmundo, 2011)

Fata inexpresiva, poate fi comparata cu cea a lui Saddam Husein, in ultimele zile ale existentei sale si ale liderului nord-corean Kim-Jong II.

Pentru Enrique Gonzales Duro, psihiatru la Spitalul Gregorio Maranion, din Madrid, Gaddafi avea un profil similar cu cel al lui Pol-Pot, dictator din Gamboia, ce a cauzat cel mai mare genocid din istorie, neavand o ideologie politica. (Elmundo, 2011)

Gaddafi interpreta un „personaj teatral”, atunci cand Statele Unite bombardase tara, iar fiica sa adoptiva, Jana, isi pierduse viata, iar el aparea in public machiat, cu ochii conturati in stil, cu linia de Kohl. (Institutul European Campus, 2011)

Dupa 20 de ani de dictatura si dupa recentele incidente din Golful Sirte, Muammar al-Gaddafi, tine un incendiar discurs, amenintand cu intreprinderea de actiunii impotriva bezelor militare NATO si americane din Italia, Grecia si Turcia, in cazul in care se repeta interventi militare impotriva Libiei.

In timpul lui Ronald Reagan, colonelul Gaddafi, ameninta cu suspendarea atministrarii cu petrol si imposibilitatea mentinerea neutralitatii intre Statele Unite si Uniunea Sovietica.

Washington considera amenintarile lui Gaddafi, ca fiind lipsite de importanta, pe cand Italia convoca imediat pe reprezentantul Libiei la Roma, considerand inacceptabile aceste amenintari, in contrast cu planurile Italiei de pace si colaborare cu Libia.

Libia incearca multiple aliante cu tarile vecine si din Orientul Mijlociu, dar intodeauna cu intenti de destabilizare. Muammar al-Gaddafi a urmarit intodeauna alianta cu Uniunea Sovietica, demonstrand in felul acesta pozitia anti-americana. ( Branzzi, 1981)

Poate fi pusa in comparatie imaginea lui din primii ani cand nu pierdea ocazia de a fi fotografiat zambind si figura monstruoasa din ultimul timp.

In anul 1973, scrie propriile aspirati politice, care sunt sintetizate in ceea ce se cheama „Cartea Verde.”

,, Dreptul la exprimare este dreptul fiecarei persone, chiar daca o persoana alege sa se comporte irational, are dreptul sa-si exprime nebunia”

,, Femeile, precum barbatii, sunt oameni. Acesta este un adevar incontestabil… femeile sunt diferite de barbati deoarece ele sunt de sex feminine, la fel cum toate femelele din regnul animal si vegetal difere de masculii specie lor… Conform ginecologilor femeile, spre deosebire de barbati, au menstruatie in fiecare luna… Cum barbatii nu pot ramane insarcinati ei nu pot avea sentimentele unei femei…” Acestea sunt doar doua paragrafe, dintr-un sir de stupiditati, scrise de Muammar al-Gaddafi in cartea sa.

„Figura diabolica,” capabila de a reprezenta raul, o monstra de ura si in acelasi timp o sursa de teroare, acesta fiind periculos pentru puterilor imperialiste, speriind cu terorismul in conditiile in care comunismul pierdea putere.

Curios, intre aproape toti monstrii mitologiei, sunt asemanari, lasandu-l deoparte pe Bin-Laden, pentru ca a iesit din scolile CIA, toti se declarau socialisti nationalizand resursele energetice, separandu-se de politica nord-americana, in zonele respective, inainte ca statele lor sa sufere o agresiune militara.

Miscarile rebele ce se infrunta „monstrului,” sunt cunoscute in prealabil de Servicile Secrete, inainte sa aiba loc brutalele actiuni represive ale lui Gaddafi contra populatiei civile si asa „Puterile Aliate” intervin cu fermitate in a proteja populatia civila, in lupta „binelui contra raului.” (Perallta, 2011)

Sute sau poate mii de adolescente au fost lovite, violate si fortate sa devina scave sexuale. Acesta „recruta” fete, mergand in scolile din Libia si aduse cu forta in palatul sau din Tripoli. La subsolul palatului existau dormitoare si un cabinet medical, unde fetele erau consultate si apoi folosite dupa placerea lui. Nu avea remuscari , pentru a viola fete minore, de numai 14 ani.

Psihologul Sehan Sergewa spunea: „Fetele erau violate pentru prima data de dictator si dupa aceea, de vreunul dintre fii sai, sau responsabil de inalt rang.”

Desi Gaddafi avea o avere suficient de mare si puterea de a cumpara zeci de palate, acesta prefera sa traiasca intr-un cort beduin langa casa familiei sale in afara orasului Tripoli. Acest stil de viata l-a abordat si in timpul calatoriilor in strainatate. El si-a intins cortul in timpul vizitelor de stat la Roma, Paris si Doha, Qatar. Cererile sale pentru a ridica un cort in timpul vizitei in Central Park in SUA pentru a participa la Adunarea Generala a ONU au fost refuzate.

De cele mai multe ori se poate observa, ca acesta detinea controlul, o incredere in sine. Unirea vârfurilor degetelor înseamnă că era încrezător în ceea ce gândea sau în poziția pe care se afla.Poziția degetelor în formă de clopot pentru a da interviuri , indică faptul că te simți foarte puternic . Pumnul este un simptom de ostilitate reprimată. (J.Navoro, Secretele comunicarii nonverbale)

Sprâncenele drepte și dispersate , ar arăta o persoană , care este credincioasa si loiala. Nasul, drept și mare , indică nevoia de control si autoritate. Pleoape, linii drepte indică faptul că aceasta este o persoană cu mare capacitate de a judeca pe alții rapid si cu marea adancime dintre ei , nevoia lor de a fi întotdeauna înconjurat de alții . În plus , ridurile pot indica faptul că suferă mare tensiune interioara, conflictul interior.

Ochii ii straluceau intr-un mod diferit in momentul in care face referinta la „executarea sentintei ce poporul libian a dictat contra tanarului Sadad.”

Medicul chirurg plastician, argentinian, Liacyr Ribeiro, spunea ca a fost sechiestrat si dus in palatul din Tripoli, pentru al opera pe Gaddafi, „sa-l intinereasca”. Acesta spune ca liderul libian a cerut sa i se implanteze fire de par (transplant de par), iar la nivelul fetei retusarea ridurilor (injectii cu botox).

CARACTERISTICI EXCEPTIONALE

Stabilitatea emotionala. A trecut timpul, iar el a devenit important si magnitudinea succesului l-a facut sa uite virtutile ferme si regulile asupra carora construi-se viata sa. Acum, zgomotos si amenintator, divinizat si extravertit, nu ramanea nimic din acel beduin viclean, linistit din anii precedenti, acela ce convingea fara discursurile ridicate de ton, nici marile tamtamuri, care asculta opini si exprima propria sa opinie, doar cand era constient ca da roade, studiind pe cel opus sau pe prietenul de aceeasi masura, neavand incredere in nimeni. Iesirile din fire sunt imprevizibile, iar cand isi propunea poate fi incantator, un cavaler, inteligent, simpatic si cu sarm.

In unele momente actiona ca un lunatic, ori ca si cineva care incepe sa-si piarda controlul asupra propriei vieti. (Vazquez- Figueroa, 1998)

Pabbri, zicea: „Este afectuos si educat, un barbat fidel si apropiat familiei.” (Vazquez- Figueroa, 1998)

Intelectuali straini il defineau ca si un om de stat, cu iesiri din fire repetate, tendinta de a rupe protocolul, cu atitudine teatrala, cu viziune simpla si naiva, in ceea ce privea relatiile internationale. In spatele acestui barbat arogant se regasea o persoana nesigura si depresiva. (Stravidis&Fernandez-Molina, 2013)

Independenta cu orice pret. Colonelul Gaddafi n-a fost un dictator de duzină,

povestea vieții sale, însă, bate orice film de ficțiune.

S-a folosit de un fost militar pentu a inlatura pe bolnavul rege Idris, oficial reusise sa anihileze monarhia, dar el a guvernat ca un rege capricios, absolut, ajutat de resursele de petrol ce fusese descoperite in urma cu 10 ani.

In zilele anului 1969 cand a preluat puterea printr-o lovitura de stat militara fara varsare de sange, la inceput anului 1970 Muammar al-Gaddafi era un tanar ofiter chips si charismatic.

A fost discipolul presedintelui Gamal Abdel Nasser al Egiptului (chiar a primit acelasi grad militar, promovandu-se singur din capitan la grad de colonel dupa lovitura de stat) si primele decizii au fost sa se lupte cu economia incorecta data de dominatia straina din trecut.

Pentru Nasser a fost canalul Suez, pt Gaddafi petrolul. Inclusiv dupa inceperea miscarilor in tara, americanii, francezii si englezii, ofera dictatorului posibilitatea de a negocia o renuntare demna, dar el a negat. Gaddafi, se ambitiona in mentinerea puterii, calcand peste munti de cadavre, fara a intelege ca, nu-si avea rostul in a se infrunta propriului popor si celui mai important aparat militar international.(Revista Marittima, 1981)

Suspiciozitate. Cabrera, psiholog spaniol, avea convingerea ca, Muammar al-Gaddafi, credea ca intodeauna avea dreptate, iar cei din jurul sau se inselau intodeauna. Pentru el totul era un complot organizat din ura si dusmanie asupra sa. De-a lungul anilor se formeaza un lider egocentric, rogid, intolerant si intodeauna narcisist, la suma carora se adauga gazul natural si petrolul, Libia constituia o bomba.(Ziarul Elmundo, 2011)

Au fost incarcerati functionarii considerati corupti si arse cartile considerate periculoase din punct de vedere politic. In realitate serveau pentru a diminua competentele, ori atributiile ministrilor, guvernantilor si a altor functionari. Oricare ar fi fost aparentele, Gaddafi reusea sa concentreze puterea absoluta in mainile sale. Toate astea presarate cu o buna doza teatrala, aspect care l-a facut unic intre liderii din secolul trecut.

Era inteligent si cu o minte agera, stia ca il urmarim si nu se lasa surprins. In fiecare noapte dormea in paturi diferite, cu frecvente de radio, in cele mai suspicioase locuri din desert. Nu are o locuinta fixa, nu se stia unde se afla in ziua urmatoare si toata Libia era o imensa fortareata, ori o inchisoare in care nimeni un putea face un pas fara a fi detectat de serviciile secrete de securitate. ( Figueroua, 1998)

Diplomati, oameni de afaceri, tehnicieni petrolieri si putini turisti care au ajuns in Libia, isi dau seama de realitatea in care trebuie sa se adapteze. Urmariti pas cu pas, telefoanele ascultate, imposibilitatea de a face fotografi pentru ca la orice pas poate exista o baza militara, sau o doamna acoperita pana peste ochi, al carui sot gelos poate sa genereze un mare scandal.

La fiecare 500 metri exista un politist civil sau in uniforma care presteaza informatii.

Muammar al-Gaddafi, care avea un serviciu de spionaj enorm si nemilos, stia ca exista o pozitie puternica, exilata, ori incarcerata si controlata de fidelii regimului. Pentru acesta, totul era un complot, organizat din ura si dusmanie impotriva sa. Secretismul intern, facea sa se cunoasca putine evenimente, care aveau loc. (Ziarul Elmundo, 2011)

Analisti de la Jame Fundation au confirmat 3 atentate de ucidere asupra lui, in 1992, 1996 si 1998 de catre Grupul Islamic de Lupta Libian si a altor gruparii. Asa se face ca acesta lanseaza o campanie impotriva celor ce nu-l simpatizau, iar daca acestia nu reuseau sa paraseasca tara erau ucisi sau inchisi. (Stravidis&Fernandez-Molina, 2013)

Colonelul Muammar al-Gaddafi, a fost si el tinta unei lovituri de stat, in septembrie 1996, cand un grup de ofiteri libieni au incercat sa otraveasca laptele de camila, pe care dictatorul libian obisnuia sa-l consume zilnic impreuna cu mari cantitati de curmale.

O parte dintre pucisti au incercat sa plaseze si o bomba de mare putere pe autovehiculul de escorta al acestuia, stiind faptul ca, Gaddafi, prefera sa se deplaseze cu escorta, masina principala circuland goala, tocmai pentru a preantampina un atentat. ( Delcea, 2004)

Relatiile interpersonale. Nu tinea cont de oponenti, badjocorind persoanele apropiate (Torres, 2012)

Era mandru ca a putut vorbii in fata studentilor de la Cambridge, nici el prietenul si colegul din copilarie, nu era salvat de furia mortala, ca urmare, pusese pret pe capul lui, in urma demisiei, satul fiind de atata sange si nebunie. (Figueroa, 1998)

Autenticitate. Gradul sau militar, consacrat ca fiind colonelul Gaddafi, a ramas neschimbat de 42 de ani, "Lider si Ghid al Revolutiei,"cum ii placea sa se numeasca, secretar general al Congresului Poporului, prim-ministru si presedinte al Consiliului Revolutionar.

Jocul sau era, in a astepta linistit erorile dusmanilor, tactica ce acesta, invata-se de copil, ca un adevarat beduin, om al desertului, cu caracter aspru si entuziasm aproape mesianic, ceea ce l-a ajutat in atingerea telului de lider absolut al poporului. In timpul studentiei visa la inlaturarea regelui, scotand tara din mizerie, pentu a o transforma in cativa ani intr-o ratiune moderna, demna si respectata. Gaddafi putea fi un om cu multe crime pe constiinta, dar era un batran revolutionar arab, nu a fost si nu este un islamist traditional, iar revolutia despre care a vorbit in ultimul discurs, este o realitate. Acesta este un autentic revolutionar, nationalist, socalist arab. (Figueroa, 1998)

Pana aici nimic diferit in trista istorie contemporana a Libiei, ca si a multor state africane. Ceea ce il face diferit pe Muammar al-Gaddafi, a fost felul cum a modelat Libia, creand o asociatie indisolubila intre el si tara. Din principiu si-a dorit sa creeze un sistem diferit de cel al capitalismului si cel al comunismului, care concurau in acel moment, alaturi de o adaptare proprie a islamului, iritand opinia islamica autentica. (Institutul European Campus, 2011)

Nevoia de a demonstra excelenta si superioritate. Muammar al-Gaddafi, sintetizeaza propriile aspirati politice, in ceea ce se cheama „Cartea Verde”. Carte in care se amesteca nationalismul islamic, socialismul arab, alaturi de proiecte de expansiune prin Africa si Asia, in efect el da curs proiectelor de uniune politica al Libiei cu Egiptul (1970-1972), Siria (1971-1980), Tunisia (1974), Ciad (1981), Maroc (1984), toate acestea tracasate.

„Cartea Verde”, o altermativa ideologica, cu numele de socialism islamic. Pe fundalul unui cult al personalitatii bine conturat, acesta se considera „alesul intre liderii arabi,” „rege intre regii Africii” si „indrumator al tuturor musulmanilor.”

Cei care au citit-o, spun despre aceasta ca este: „un sir de stupiditati fara sens.”(Ziarul Elmundo, 2011)

Liderul libian, a fost puternic in centrul atentiei publice, din intreaga lume, odata cu protestele din 17 februarie 2011. Se afla la conducerea Libiei, inca din 1969, dupa lovitura de stat, in urma carea l-a inlaturat de la putere pe regele Idris al Libiei, primul si singurul rege al statului, ce se afla la conducere din 1951.

Cei 42 de ani de putere in fruntea tarii, face din colonelul Muammar al-Gaddafi unul dintre cei mai longevivi conducatori din istorie.

Din anul 1973, Gaddafi schimba denumirea Libiei, care devine Marea Jamahiriye Araba Libiana Populara si Socialista. Aceasta schimbare survine ca urmare a filozofiei politice adoptate de conducatorul libian, care prea-marea principiile socialiste si nationale.

Prioritatea sa, intre alte multe abitii care le avea era trecerea in istorie ca „Mare intelectual in politica”, ambitie conturata in publicarea „Cartii Verzi”, in care se regaseste o pecuniada logica, construita in baza unei generoase doze de nationalism arab, ideal al revolutionarilor din „Lumea a Treia.” Obsesie materializata in urmarirea formulele inventate de Mao din China Comunista, dictatorul libian incepe asi insusi acestea, odata cu publicarea propriei carti, 1975.

„Cartea Verde”, este un manual unde dictatorul dezvolta ideile sale si alternativa ideologica sub denumirea de socialism islamic.

In 1979 se elibereaza de toate functiile detinute si se proclameaza lider suprem, mentinand puterea bazata pe autoritatea sa personala.

Doua dintre reformele importante, duse la bun sfarsit, in anii sai de liderat, a fost reforma agrara si nationalizarea petrolului.

Puterea sa, devenita foarte autoritara, este totusi acceptata de poporul libian, care vedea in el un simbol al mandriei si al rezistentei nationale. (Paraire, 1996)

Simbolul revolutiei libiene. In 1956, creeaza Organizatia Revolutionara, prin intermediul careia reuseste sa-l indeparteze de la putere, pe regale Idris I, plecat in Turcia. Un grup de militari, sub conducerea unui tanar atunci necunoscut, pe nume Muammar al-Gaddafi, da lovitura de stat, punand capat monarhiei. Astfel, se impune sef al Statului Major si presedintele al Consilului de Revolutie, reusind sa controleze puterea statului. Putin trecut de 20 de ani, se observa orientarea politica a acestuia, sustinuta de ambitie si de perseverenta. Cea mai mare sarbatoare nationala, care ramane in istoria Libiei, este aceea din data de 1 septembrie, Ziua Revolutiei.

4 ani mai tarziu dupa instalarea la conducere, lanseaza o Revolutie Culturala, al carei obiectiv era, eliminarea oricarei influiente straine si crearea unei societati noi. Viziunea sa revolutionara, reprezentata in celebra „Carte Verde,” cauta in definitiv in a demonstra ca Libia este diferita. In felul acesta stabileste ca forma de guvernamant „yamahiria” neologism tradus in forma libera: guvern al maselor. Asa fiind, Gaddafi se proclama „Liderul Revolutiei.”

Cunoscut ca revolutionar politic libian, din 1 septembrie 1969, Gaddafi de doar 27 de ani, isi insusea puterea statului. Nimeni nu-si imagina ca urmatori 40 de ani, va ramane la conducerea tarii, a unei dictaturi personale. (Stravidis&Fernandez-Molina, 2013)

Un loc in istorie. Ce mai mare sarbatoare nationala a Libiei este 1 septembrie, Ziua Revolutiei, atunci cand regele Idris a fost rasturnat de Consiliul Comandantului Revolutiei, sub conducerea lui Muammar al-Gaddafi. Prințul moștenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit și ținut sub arest la domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se „Republica Arabă a Libiei”.

Tanarul Colonel si-a alimentat convingerile politice, cu idei panarabiste ale egipteanului Gamal Abbdel Nasser si spiritul rebel mostenit din familia sa, care luptase impotriva ocupatiei italiene.

Intr-un moment oportun, folosindu-se de functia militara detinuta, reuseste anihilarea oficiala a monarhiei si inlaturarea batranului rege Idris. Guverneaza tara, insa, ca si un rege capricios, absolut, favorizat fiind de existenta imenselor resurse de petrol descoperite in urma cu 10 ani. (Institutul European Campus, 2011)

Raspunsul expertilor la intrebarea, daca Libia putea urma exemplul tarilor vecine, Tunis si Egipt, era negativ: „Nu se poate lua in discutie aceasta ipoteza, pentru libieni, Gaddafi, nu este un lider, doar, este un lider luminat.” (Stravidis&Fernandez-Molina, 2013)

Muammar al-Gaddafi, nu era vazut ca un dictator, de altfel avea o buna imagine in randul maselor. (Peralta, 2011 )

Determinarea si orientarea spre scop. Colonelul Gaddafi asigurandu-si conducerea Libiei, o tara foarte extinsa, cu densitate mica de populatie pe metru patrat, reunita la toate celelalte functii pe care le detinea, se ploclama „Liderul Revolutiei”.

Putin trecut de 20 de ani, participa in crearea noii organizatii de tineri ofiteri, numita Organizatia Ofiterilor in anul 1964. Prin intermediul acestei organizati da lovitura de stat in anul 1969, prin care indeparteaza de la putere pe regele Idris I.

Se impune ca sef al Statului Major si presedintele Consiliului de Revolutie, ce controleaza puterea statului. Urmatorul an este numit prim-ministru si Ministrul Apararii (1970-1978), cand a renuntat la aceste functii, acesta lasa in mainile persoanelor de incredere puterea. Dupa aprobarea noii Constitutii este numit presedinte al organism maxim in recenta, numita Republica Araba Socialista Populara. (sursa net)

Formele puterii populare pe care Gaddafi le stabileste in plan local incearca, din acel moment, o sinteza intre traditia beduina si socialismul liberalist: colonelul a creat adunarile populare! Un fel de democratie directa tribala, isi asuma obiectivele pe plan local, in timp ce mijloacele de punere in practica sunt furnizate de statul central. Aflat la jumatatea drumului intre Nasser si Castro, Gaddafi face acelasi tip de aliante: aceeasi fraternitate apasatoare, aceeasi aversiune fata de dogma comunista, lenta derivata din birocratie apoi din autoritate. Slujindu-se de valorile egalitare si de solidaritate, printr-o interpretare progresista si sociala a Coranului, Gaddafi reuseste, datorita bogatiei resurselor petroliere, sa mentina tara la un nivel economic satisfacator. ( Paraire, 1996)

Muammar al-Gaddafi cauta recunostinta la nivel international, scop ce nu a fost atins cu „Cartea Verde”, asa se face ca renunta la finantarea terorismului, intentionand imbunatatirea relatiilor cu celelalte state. (Institutul European Campus, 2011)

Incercarea de a spala imaginea de padradis al teroristilor, i-a salvat viata politica. A reusit sa aplaneze temerile in ceea ce priveste terorismul international. Gaddafi recunoaste oficial, implicarea in atentatul din Lookerbie si accepta sa indemnizarea familiilor victimelor acestuia. Ca urmare O.N.U., ridica embargoul impus Libiei. Putin dupa aceea recunoaste, deasemenea, implicarea in atacul unui avion al companiei franceze UTA, soldat cu 170 de mortii, in anul 1989. Surprinzatoare, deasemenea, au fost declaratiile lui Gaddafi de de renuntare la a armelor de renuntare in masa. Prin urmare Starele Unite, restabilesc relatiile diplomatice cu Libia si incepand cu acestea, tarile dornice de a deschide afaceri in Libia. Incepea sa se perinde prin „jaima” sa numerosi oameni politici, occidentali si din intreaga lume.

Pentru a mentine puterea, incerca sa creeze o dinastie, pregatindu-l pe fiul sau Saif al-Islam, pentru al urma. (Torres, 2012)

II. CARACTERISTICILE FUNCTIONALITATII LUI MUAMAR al-GADDAFI:

Functionarea cognitiva. O evaluare critica a lui Gaddafi, a telurilor sale si a realizarilor in Libia, dezvaluie un personaj interesat in egala masura in contextul evolutia mondiala si de imbunatatirile vietii poporului sau. Era un conducator imatur si inflacarat, de la care nu se putea astepta decat actiunii aventuroase.

Timp de 20 de ani, dictatorul a fost unul dintre personajele cele mai stridente, imprevizibile si jignitoare de pe scena mondiala. Trecand insa de 50 de ani, Gaddafi devin mai prudent si acele iesiri din fire nu aveau aceeasi forta ca in tinerete. De altfel, de-a lungul crizei internationale provocate de Sadaam Hussein, adopta o atitudine extrem de prudenta. (Stravidis& Fernandez-Molina, 2013)

Sprijinul lui moral si financiar pentru miscarile radicale ca Natiunea Islamului, Panterele Negre din Statele Unite si Armata Republicana Irlandeza, la care se adauga atacurile virulente si necontenite impotriva puterilor occidentale, configureaza profilul unui om animat de dorinta de a pune definitiv capat conduceri democratice, capitaliste, indiferent de locul unde s-ar exercita. ( Axelrod&Phillips, 1995)

Actiona impulsiv, ii trebuia foarte putin pentru a convoca presa, atunci cand era interesat de a iesi in evidenta.

„Nici o persoana nu chestioneaza mandatul meu”, acei cei criticau, erau considerati de catre Gaddafi „tineri rebeli, drogati” (Ziarul Elmundo, 2011)

Poate fi pusa in comparatie imaginea acestuia din primii ani, in care nu pierdea ocazia de a fi fotografiat, zambind si figura monstruoasa din ultimul timp. (Ziarul Electronic, 2011)

Muammar al-Gaddafi, perminea coruptia si era un nefast atministrator al economiei tarii. ( Torres, 2012)

Viata de familie. Muammar al-Gaddafi provene dintr-o familie de oameni saraci, beduin, fara prea multa carte, mama sa se numea Aisha, iar tatal Mohammed Abdul Salam bin Hamed bin Mohammed, cunoscut ca și Abu Meniar, care a petrecut ani in inchisoare. Amândoi sunt acum morți, mama sa a murit în 1978 iar tatăl său, având peste 90 de ani, în 1985. Bunicul sau si-a dat viata, luptand impotriva ocupatiei italiene, care dominase tara din 1911.

Gaddafi a rămas apropiat de ei chiar și după ce a venit la putere, cu toate că printr-un anacronism curtural curios a insistat ca aceștia să locuiască în cortul lor.

Tatăl său, un păstor de cămile și capre, a reușit să își câștige existența într-una dintre cele mai sărace tări din lume. Făcea parte din Qaddadfa, un trib mic cu o conotație ciudată în arabă: qaddadfa înseamnă cei care scuipă sau vomită, însă cuvântul derivă dintr-unul berber și a fost arabizat mai târziu.

Gaddafi a fost cel mai mic copil și singurul băiat, având 3 surori. Data exactă a nașterii sale este necunoscută, Gaddafi susținând că a fost în primăvara anului 1942. Părinții lui Gaddafi erau analfabeți, dar ca o tradiție beduină, spuneau povești despre tribul și istoia lor, precum și despre eroii tribului. Semințele anti-imperialismului, precum și suspiciunea și antipatia au fost implementate și au conturat politica externă a lui Gaddafi.

De la profesorul său de religie, pe care tatăl său l-a adus pentru a-i da lecții din Coran, a auzit istoria Marelui Senussi, Mohammed bin Ali al Senussi, unul dintre cei mai mari eroi ai istoriei libaneze și cel responsabil de a le reda provinciilor Tripolitania, Cirenaica, Fezzan, simțul mândriei, religiei și identitatea națională.

Muammar al-Gaddafi a fost primul membru al familiei sale care a învățat să scrie, să citească și a avut o educație formală. Frecventa cursurile școlii în timpul zilei iar noaptea dormea pe podeaua unei moschei. Pleca în călătoria lungă spre casă in fiecare joi, la începutul săptămânii musulmane si se intorcea vineri noapte. Era, potrivit tatălui său, un copil serios, taciturn, pios, și nevoit să depășească povara de a fi cel mai mare copil din clasă dar și un beduin. Gaddafi a rămas la școala primară din Sirte pâna la 14 ani, când familia sa s-a mutat în orașul Sebha din Fezzan.

Dacă revoluția din Libia are un punct de pornire atunci este în clasa din școala din Sebha. Tânărul carismatic Gaddafi a atras atentia un număr mare de persoane care au rămas cu el până a obținut puterea în 1969. Gaddafi asculta radio. A memorat discursul lui Nasser pentru a-l putea recita, cuvânt cu cuvânt, colegilor săi de școală. Aceștia vorbeau despre atacare imperialismul occidental în general și despre prezența bazelor străine în Libia în particular. Vorbeau, de asemenea despre mândria arabă, naționalism și unitate.

A fost casatorit cu Fatiha al-Nuri, mama lui Saif al-Islam Gaddafi, aceasta moare in anul 1970. Dupa moartea primei sotii, acesta se recasatoreste cu Safia Farkash, mama a 7 copii: Saif al-Arab Gaddafi, Hanibal al-Gaddafi, Jamis Gaddafi, Al Saadi el-Gaddafi, Aisha el-Gaddafi, iar cel mai mic fiind Muammar al-Gaddafi. Au avut o fiica adoptiva, pe nume Jana. Gaddfi asigura ca se simtea satisfacut cu viata de familie, alaturi de sotia si fii sai.

Stilul de viata si obiceiurile. Facand onoare la originile sale beduine, petrecea timp indelungat in desert, insa pe fundalul unui aspect aparent simplu, intr-un cort exotic, facea gala de un confort de lux, alimentand presa straina de-a lungul anilor.

Nascut in desert, Gaddafi continua sa traiasca intr-un cort beduin instalat in centrul palatului prezidential, pe o vasta peluza. Cladirile nu sunt folosite decat pentru unele receptii oficiale si erau ocupate de birourile atministratiei. De la atacurile aeriene americane, acesta continua sa traiasca in cort, unde se spunea ca se ruga si medita mai multe ore pe zi. ( Paraire, 1996)

Desertul era locul unde acesta se simtea fericit, unde se refugia in rugaciune si unde seara, privea cerul instelat, desteptand in el pasiunea pentru astrologie.

Intodeauna l-a interesat faima, inainte de fiecare calatorie, se vorbea in presa, de locul privilegiat unde urma sa fie, de camila al carei lapte urma sa-l bea, in fiecare dimineata. Inclusiv de cele 30 de virgine, care erau pregatite de a murii pentru securitatea lui. Cu aceasta punere in scena era greu de a distinge intre realitate si legenda, asupra acestui excentric care statuse 42 de ani la conducerea Libiei.

Ii placea sa doarma in cortul beduin, pazit de garzi formate din femei, iar vestimentatia sa, era mereu mai excesiva. Desi Gaddafi avea o avere suficient de mare si puterea de a cumpara zeci de palate, acest stil de viata l-a abordat si in timpul calatoriilor in strainatate.

Stilul sau de viata, tinutele traditionale, modul ciudat de exercitare a puterii in aceasta imensa si bogata tara petroliera putin populata, par deplasate pentru occidentali, dar si pentru arabi.

Gaddafi se distinge printr-un gust unic, in vestimentatie si accesorii. Ochelari de soare, costum traditional, femei in functii de garzi de corp, cort in mijlocul desertului sunt doar cateva dintre excentricitatile fostului lider libian. Iesea in evidenta prin costumele sale opulente, comandate special la marile case de moda, din Italia si Franta.

Varsta si starea de sanatate. La 20 de ani, in timp ce facea studiile militare, era un tanar viguros, sanatos si cu multe idealuri. Concretizat in crearea unei organizatii de tineri ofiteri numita Uniunea Ofiterilor Liberi. La 21 de ani, se licentiaza ca avocat, iar in 1963 se inmatriculeaza la Colegiul Militar din Benghazi.

In 1966, se inroleaza in armata libiana, dupa o perioada de timp dedicata perfectionarii in scoli militare de prestigiu din Anglia. In 1969, i-a initiativa unei lovituri de stat, impreuna cu Miscarea Secreta Unionista a Ofiterilor Libieni, organizatie din care facea parte, ajunge la conducerea Libiei si se impune ca sef al Statului Major. La doar 27 de ai se proclama sef al Consiliului National al Revolutiei. (Stravidis&Fernandez-Molina, 2013)

In luna august 2011, ofensiva trupelor rebele dau in sfarsit rezultate concrete si in 23 august, Tripoli capitala Libiei, cade in mainile acestora.

"Domnia de fier" a lui Gaddafi a fost puternic zdruncinata in februarie 2011, atunci cand au avut loc demonstratii impotriva regimului in mai multe orase din Libia. Protestatarii au daramat simboluri ale domniei sale, cum ar fi portretele agatate pe strazile Libiei si au incendiat cladiri guvernamentale. Gaddafi a ripostat imediat, folosind militieni, elicoptere si avioanele de razboi pentru ai suprima pe demonstranti.

In anul 2011, luptand impotriva regimului dictatorial a lui Gaddafi, a fost suficient pentru a fi inlaturat, cel ce a fost conducatorul Libiei mai mult de 40 de ani, cel ce a incalcat necontenit Drepturile Omului. In acest caz, s-au respectat aceste drepturi.

Dupa cum a aratat mass-media internationala, Gaddafi nu a murit ca un erou, ci din contra, suferind umilintele, fiind lovit, insultat, impins, amenintat cu armele, in timp ce el cerea clementa. ( Torres, 2012)

Fig. 2- Fotografie dupa ce acesta a fost omorat

Muammar al-Gaddafi reusise sa se refugieze in orasul sau natal Sirte, transformandu-l in ultimul bastion al regimului, rezistand aproape 2 luni.

Acesta intentionand sa fuga din Sirte, in 20 octombrie 2011, intr-un convoi armat, insa este descoperit de avioanele NATO, in afara orasului.

Grav ranit, are forta sa se ascunda, dar este descoperit de trupele rebele si executat.(sursa net)

Muammar al-Gaddafi a murit in conditii similare cu cele in care si-a gasit sfarsitul, multi alti dictatori pe care i-a dat istoria. Dupa o lupta lunga, sangeroasa, Gaddafi a fost capturat si ucis, pe 20 octombrie 2011, conform oficialilor libieni. Moartea lui a fost sarbatorita cu mare fast si bucurie in Libia.

Dictatorul era descris ca fiind hipocondriac, obsesiv cu sanatatea si estetica. Nu a trecut neobservat aspectul umflat si rigid al cipului sau, caruia i s-a atribuit o comotie cerebrala, dar in realitate, era efectul unei injectii cu botox. (Stravidis&Fernandez-Molina, 2013)

Functionarea sub presiune. Dupa 20 de ani de dictatura si dupa recentele incidente din Golful Sirte, Muammar al-Gaddafi, ine un discurs incendiar, amenintand cu folosirea fortei asupra bazelor NATO in cazul in care se repeta actiunile militatre impotriva Libiei. (Brauzzi, 1981)

Toata lumea incepea sa-i intoarca spatele, sanctiunile ONU faceau ca companiile straine si din Statele Unite sa paraseasca Libia, deasenenea, liniile aeriene au fost inchise. In acele timpuri nu gasea ajutor nici la „fratii arabi.” Coruptia si politicile opace li se adauga evenimentul in care cele 5 asistente bulgare si un medic palestinian erau responsabilizati de infectarea cu SIDA a 400 de copii, intru-un spital din Benghazi.

Gaddafi face uz de metode aspre pentru indepartarea administratiei islamice, dar nu-si putea imagina ca miscarile civile puteau zgudui propria „jaima.” (Institutul European, 2011)

In anul 1986, Libia era acuzata de acordare de ajutor a organizatiilor teroriste, organizatii ca, IRA nord-irlandeza, grupului palestinian condus de Abu-Nidal, inclusiv ETA spaniola si in implicarea in atentatele din aeroporturile din Viena si Roma in anul 1985, in discoteca „La Belle,” din Berlin in anul 1986, unde si-a pierdut viata un soldat american.

Atministratia Reagan a decis sa-i de-a o buna lectie si bombardeaza Tripoli si Benghazi, in urma acestei interventi au cazut morti si raniti, acesta constituia inceputul marginalizarii Libiei si al liderului sau de la comunitatea international, insa Gaddafi uimea cu actele sale.

Doi ani mai tarziu, i-se atribuie atentatul impotriva avionului Pan-Am, care survola spatial aerian al Scotiei, mai précis al localitatii Lockerbie, unde au cazut victim 270 de pasageri. A fost picatura care a umplut vasul, toata lumea incepuse sa-i intoarca spatele, ca urmare a sanctiunilor ONU, companiile europene care erau pe teritoriul Libiei si cele din Statele Unite paraseau Libia, de asemenea liniile aeriene au fost inchise. Curios insa, este faptul ca Libia, chiar si asa, putea sa exporte petrol. In aceea vreme nu gasea ajutor nici intre frati arabi, de fapt considerandu-l o persoana imprevizibila nu-l puteau lua in serios.

Discursurile pan-arabiste, produceau de acum putin interes, chiar si Africa avea aceeasi impresie despre liderul libian.

Intr-o forma neasteptata, Gaddafi incepuse sa apara in revistele international fara tunicile sale extravagante si incepea sa recunoasca oficial implicarea Libiei, pentru inceput, in atentatele din Locherbie si da curs indemnizarii familiilor victimelor acelui atentat.

Ca urmare, ONU ridica embargoul impus Libiei, putin dupa aceea recunoaste atentatul asupra unui avion al companiei franceze UTA, soldat cu 178 de morti, in anul 1989.

Surprinzatoare, a fost si declaratia pe care Muammar al-Gaddafi, a facut-o, de renuntare a armelor de distrugere in masa. (Institutul European Campus, 2011)

De altfel, Gaddafi sanctioneaza terorismul si indemnizeaza victimele atentatelor teroriste, in care accepta participarea Libiei si permite verificarea armamentului aflat in proprietatea Libiei.

Ca urmare, in 2003, se ridica sanctiunile impuse Libiei si se restabileste relatiile cu Uniunea Europeana, iar in 2006 cu Statele Unite.

In fata schimbarilor initiale in limea araba, la inceputul lui 2011 in dorinta poporului libian de democratizare si imbunatatirea conditiilor de viata, Gaddafi raspunde cu armele, in felul acesta provocand un razboi civil intre fortele leale si cei care cereau demisia sa.

Aceasta situatie duce la ruperea relatiilor cu Statele Unite si recunoasterea Consiliului National Libian de Tranzitie, ca unic interlocutor politic al Libiei.

In martie 2011, Natiunile Unite autorizeaza actiunea armata contra trupelor lui Muammar al-Gaddafi, avand ca destinatie obiectivele militare libiene.

III. STILUL DE CONDUCERE:

Luarea deciziilor (Este Muammar al-Gaddafi un strateg, sau un lider ce actiona din instinct?). Proclamat sef al Consiliului de Conducere al Revolutiei, inainteaza punctele programatice ale noului regim: neutralitate exterioara, unitate nationala, prim pas spre unitatea araba, negarea partidelor politice, evacuarea bazelor militare britanice si americane si exploatarea petrolului in beneficiul poporului. In acelas timp cand el este Ministrul Apararii, inainteaza in grad la rangul de colonel.

In 1970, nationalizeaza parte din companiile petroliere si bancile cu participaree de capital strain, toate acestea au fost obligate sa detina 50% de capital libian si pune in functii importante de conducere ale acestora cetateni libieni. S-au aprobat ambitioase programe in agricultura si sevicii sociale, prin urmare, populatia percepea o imbunatatire a nivelului de trai. Au fost confiscate averile italienilor si evreilor, astfel incat puterea mai marilor companii era detinuta acum de stat, iar micile afaceriramaneau in mainile inteprinzatorilor. In continua schimbare in plan politic, in idealul sau de a straluci ca lider arab, folosindu-se de destabilizarea statelor africane, intervine in problemele interne ale acestora, un exemplu fiind negocierile cu Israelul. Stabileste aliante cu Tunisia, Egipt, Algeria si Maroc, in dorinta de asi asigura functia de conducere al Statelor Unite din Sahara. Pentru a scoate din nou in evidenta pozitia sa anti-americana, insista in stabilirea relatiilor diplomatice cu Uniunea Sovietica, dat fiind vizita la Moscova in aprilie 1981 si spera in posibilitatea de adeziune in Pactul de la Varsovia. Pozitia periculoasa adoptata pare insa insuficienta si dupa alianta cu Etiopia si Yemen de Sud. Prin intermediul Belgradului, care dorea mentinerea pacii cu regiunea mediteraneana, Gaddafi incearca o aplanare a tensiunii cu Statele Unite. Viziteaza deasemenea Bucurestiul si Budapesta, unde se intalneste cu Ceausescu si Kadar. (Brauzzi, 1981)

Tot atunci impune normalizarea islamica si obiceiurile sale. Lanseaza ideologia de formare a celei de a „Treia Torie Universala”, intre comunism si capitalism, dand nastere unui socialism natural, aceasta teorie dand raspuns la toate intrebarile omului in Coran.

Primele masuri luate de acesta, au vizat inchiderea bazelor militare straine, arestarea sau exilarea conducatorilor statului, inchiderea bisericilor si interzicerea partidelor politice.

Rezerve semnificative de petrol au fost descoperite din 1950 in Libia, dar extractia lui se facea numai de companii straine care stabileau preturile dupa interesele lor. Colonelul Gaddafi a cerut renegocierea contractelor, amenintand cu inchiderea daca firmele nu acceptau.

Gaddafi a operat schimbari importante in structura guvernului si a adoptat nuanta de socialism, inspirata de la vecinul sau, Nasser. Acesta i-a cerut lui Nasser sa trimita trupele egiptene in Libia si sortii au inclinat imediat in favoarea lui.

Redistribuirea averii tarii sale de catre Gaddafi a avut ca rezultat constructia de noi uzine, scoli si locuinte, dar lipsa de apa, de muncitori calificati, ca si materialul necorespunzator au dus la esecul programului industrial al lui Muammar al-Gaddafi.

Caderea pretului petrolului, in anii 1980, asociata cu sanctiunile economice impuse de puterile ochidentale, a diminuat eforturile lui Gaddafi de a introduce reforme sociale si economice in tara.( Axelrod&Phillips, 1995)

Gaddafi este de parare ca democratia nu poate fi decisa la urne. "Alegerile reprezinta o mascarada", sustine el.

A practicat terorismul de stat, sustinand teroristi si militanti straini, a participat in razboaiele africane si s-a infruntat fara teama cu Statele Unite. Politica autocrat creata de el nu permitea o democratie parlamentar liberala. De altfel in „Cartea Verde” se putea cita: „Parlamentul nu este o forma buna de reprezentare a poporului si sistemele parlamentare sunt falsele solutii pentru democratie.”

Veteran intre dictatorii arabi, a modelat Libia dupa parerea si poftele sale. (Institutul European, 2011)

Controlul financiar. Intre anii 1970 si 1980, guvernarea lui Muammar al-Gaddafi a fost condamnata de catre puterile occidentale, care denuntau Libia pentru presiunea disidentei interne, pentru actele de terorism sponsorizat de catre stat, pentru cazurile de asasinate si expatrieri ai liderilor opozitiei, dar si pentru nepotismul grosolan prin care colonelul Gaddafi a reusit sa stranga o avere impresionanta de milioane de dolari pentru sine si familia sa. Fara resentiment a delapidat incalculabilul capital provenit din vanzarea petrolului.

Libia era o tara bogata in resurse petroliere de buna calitate, cu densitate mica de polulatie pe metru patrat, dar extinsa, conditii ce favorizau concentrarea bugetului.

Repetatele schimbari in felul de a face politica pentru a straluci ca lider, ii aduc si castiguri uriase, ce vin din industria petroliera, ii inlesneste cunoscutele excentritati si interventiile intre guvernele vecine.

In contrast cu acest aspect, Gaddafi, finanta cand era vorba de un director bun, industria cinematografica.

Negocierile politice. Intervenea in orice fel de tratate sau negocieri politico-economice, folosindu-se de functie sau putere. Ca urmare Statele Unite restabileste relatiile cu Libiasi multe tari reiau afacerile in Libia, motivate de resursele de petrol si gazul natural ce oferea aceasta. (Pouse-Torres, 2012)

Liderul libian, cum era numit in mass-media, semnase cu oameni de afacere si politicieni spanioli, afacerii in valoare de unsprezece milioane cinci sute de mii de euro, pe fondul dezagradabilului eveniment in care Libia nega orice fel de legatura cu cei 58 de emigranti naufragiati, salvati de vaporul spaniol „Calisco.”

In urma acuzatiilor aduse de incalcare a Drepturilor Omului, in cazul celor 5 asistente condamnate la moarte, Libia semna afaceri cu Franta in valoare de zece milioane de euro, in materie nucleara. (Peralta, 2011)

Incepeau sa se perinde prin „jaima sa” numerosi oameni politici occidentali, prim-ministri din Anglia, Italia, Germania, precum si presediuntele Frantei. Gaddafi se mandrea cu oportunitatea de a tine discurs in fata profesorilor si a studentilor de la Universitatea Cambridge, in schimb opozanti Libiei ce se aflau in Londra erau deceptionati de acceptarea internationala a lui Gaddafi. Nu dadeau crezare schimbarii politice si erau convinsi ca Libia continua incalcarea drepturilor omului.

Oficial, schimbarea politica a lui Gaddafi, era rezultatul unei indelungate rezistente din partea diplomatiei britanice. De asemenea uni observatori, cred ca razboiul din Irak, a fost influentat de deciziile lui Gaddafi.

Mai putin cunoscut, a fost insa rolul militantilor islamisti, intorsi din Afganistan, inspirati de miscarile din tarile vecine.

Secretismul intern facea sa se cunoasca putin din evenimentele ce aveau loc. Analisti de la James Fundation, au aflat de cel putin trei atentate de asasinare asupra lui Gaddafi.

Cu tarile occidentale multi ani nu a avut o relatie buna.

Surprinzător a fost anunțul lui că a renunțat armelor de distrugere în masă. Statele Unite ale Americii restabilit relații diplomatice la scurt timp după suspendate în 1986. Această măsură a permis revenirea companiilor petroliere americane și, ca urmare a atrage sale, restul companiilor din industria foame pentru noi surse de petrol și gaze.

Vizita lui Gaddafi la Moscova, in 27-30 aprilie 1981 si Tripla Alianta cu Iemen de Sud si Etiopia, demonstreaza aceasta ca si posibilitatea adeziunii lui Gaddafi in Pactul de la Varsovia. Pozitia periculoasa, adoptata nu este suficienta si incerca aliante cu lumea araba.

Muammar al-Gaddafi face vizite sefilor de stat, Kadar, la Budapesta si lui Nicolae Ceausescu la Bucuresti, dar asemenea prin intermediul Belgradului, care dat fiind pozitia sa geografica, doreste pacea in regiunea Mediteraneana, cu intentia de aplanare a tensiunilor asupra Statelor Unite. (Brauzzi, 1981)

De atunci a început să treacă prin cort mulți politicieni occidentali, inclusiv prim-miniștrii din Marea Britanie, Italia și Germania, precum și președintele francez. Și pe site-ul său ( www.algathafi.org ), "liderul frate" a fost mândru să vorbesc cu profesori și studenți de la Universitatea din Cambridge. Între timp, opoziția libian în exil la Londra s-au declarat foarte dezamăgit de rapida acceptarea internațională a conversiei brusca a lui Gaddafi.

Oficial, s-a explicat că inversarea dramatica a lui Gaddafi a fost rezultatul unei munci de lungă durata de diplomație britanice. Unii analiști au spus, ca Saif al-Islam il convinsese pe tatăl său la necesitatea de a rupe izolarea. Cu toate acestea, majoritatea observatorilor cred că invazia Irakului a exercitat o influență determinantă asupra liderului libian viclean. Mai puțin cunoscut este influența pe care a avut provocare internă, întrucât la începutul anilor 90, militanții islamiști se întorc din Afganistan inspirati de mișcările din țările vecine.

Opinia publica. Profesorul de Drept de la Universitatea din Cairo, Mohamed el-Kheshen, spunea: „Gandesc, ca istoria lui Gaddafi este atat de neagra, ca este dificil sa i se ofere o apreciere onorabila despre viata si moarte.”(Ziarul Electronic, 2011)

Yusef Assad, expert in problemele politice ale Libiei, unul dintre primi care au apreciat revolutia, spunea:”Pentru dictatorii arabi, este demonstrat ca presiunea exercitata asupra poporului se transforma intr-o reactie inversa si in felul acesta nu se pot mentine la putere pentru totdeauna.”(2011)

Nu este de mirare ca Obama a aprobat public, ajutor financiar pentru aceasta insurectie populara. B. Obama spunea ca „situatia este incerta si periculoasa, regimul lui Gaddafi a ajuns la final, ceea ce vor lideri, se afla la mana lor”. (ETF Washington, 2011)

Ward Carroll, inalt militar american si cunoscator al zonelor aeriene din Irak si Bosnia, lanseaza un mesaj oficial:”Nu sunt Gaddafi, cred ca este suficient de retinut aceasta acum, nu trebuie sa se stie mai mult.”

A fost real, sau doar o tactica politica, cert este ca nu se vorbeste azi despre reformele initiate de Gaddafi.

„Daily Nation”, informa atunci prin intermediul agentiei Reuters, „Ca liderul cheama poporul la dezmontarea lui si impartirea bogatiilor petrolului”, asigurand ca „vrea sa crute guvernul de ceea ce se numea coruptie complicata si generalizata”.(Peralta, 2011)

In Libia toata lumea ii dadea ascultare, cu ochii inchisi si nu atmitea nici o greseala. In contrast cu acest fapt el este un bun asociat si plateste bine.

„Megaloman, capabil de a declansa a Treilea Razboi Mondial cu scopul de a aparea pe prima pagina a ziarelor”, „Cainele nebun din Orientul Apropiat”, „Cosmarul din Occident”, spuse de Ronald Reagan si George H. W. Bush.

Opozantii libieni din Londra erau dezamagiti de acceptarea internationala a lui Gaddafi si nu dadeau crezare schimbarilor politice de care se vorbea, convinsi fiind ca Libia continua violarea Drepturilor Omului. Oficial schimbarea politica in Libia era rezultatul unei indelungate interventii din partea diplomatiei britanice. Unii analisti vobeau despre rolul lui Saif al-Islam, fiul dictatorului, in dorinta de schimbare a politicii si reinoirea relatiilor internationale. Deasemenea unii observatori staraini cred ca razboiul din Irak a influentat deciziile dictatorului.

„Iesirile din fire sunt imprevizibile, lasandu-l sa traiasca este periculos pentru intreaga lume.” Cand isi propune este cu adevarat incantator, un cavaler, inteligent, simpatic si cu sarm. (Vazquez-Figueroa, 1998)

Cercetatorii nord americani, experti politici, il considerau, „Cel mai radical dintre presedintii care formau Miscarea de Unitate Africana,” considerand prezenta lui indispensabila. (Peralta, 2011)

Acest nebun, spune C.I.A., are atatia bani proveniti din exploatarea de petrol si arme cate doreste, inclusiv arsenalul armelor atomice. Cine asigura controlul intr-un moment de dezechilibru mental, nu face uz de aceasta pentru a distruge umanitatea, pentru simpla placere de a ramane in istorie. Poate ca pe un nebun ca el, nu-l intereseaza: „Milioanele de vieti nu ar valora nimic, nici un cent, pentru acest stricat.”(Vazquez-Figueroa, 1998)

In strainatate, discursurile lui Gaddafi il fac simpatic cel putin pentru stanga si extrema stanga antiamericane si antisioniste. ( Paraire, 1996)

Parlamentul European critica regimul lui Muammar al-Gaddafi si prezenta sprijin moral si afectiv in fata asupririi violente si face apel la implicarea internationala, ce are responsabilitatea de a proteja, facand uz de acte normative, ce adeseori nu sunt in concordanta cu realitatea.

Muammar al-Gaddafi a fost criticat pentru mentinerea condamnarii la moarte, chestiune carea Uniunea Europeana da o importanta deosebita si lupta pentru abolirea acestei pedepse.

IV. MEDIUL DE DEZVOLTARE SI IPOTEZE GENERALE:

Copilaria. Muammar al-Gaddafi s-a nascut in desertul Libiei, orasul Sirte, intr-o fanilie de beduini saraci, crescatori de animale, acesta primind o educatie tarzie.

In 1952 se inscrie la Scoala Coranica din Sirte, iar dupa terminarea acestia, la Liceul din Sebha, din regiune Fezzan.

Cand Libia a terminat a fi colonie italiana, Gaddafi copil fiind, mergea la cinematograf in conditiile de atunci, mizere, ori in aer liber pentru a vedea filme produse de Sergio Fabrio. Jocul sau era „asteptand foarte linistit erorile dusmanilor”, tactica invatata inca de copil, ca un adevarat beduin, om al desertului, ceea ce i-a sevit in a se converti mai tarziu in liderul absolut al poporului. (Vazquez-Figueroa, 1998)

Fig.3 Imagine din scoala militara

Pe lângă Coran, cea mai importantă carte pentru Gaddafi era „Filosofia revoluției” a lui Nasser, în care descria cum a format clubul ofițerilor armatei și cum a răsturnat monarhia egipteană.

Gaddafi a fost cel mai în vârsta elev din clasa sa, iar băiatul tuciuriu pe care și-l amintesc profesorii s-a transformat într-un instigator retoric. Unul din colegii săi își amintește că acesta obișnuia să țină discursuri colegilor săi dintr-o grădină, prietenii, cărau uneori un scaun mic pentru el, de pe care să își țină discursurile.

Totuți, ambiția sa s-a extins mai departe de clasa de curs. Unul din profesorii săi din Sebha era egiptean, Mahmoud Efay, care menționează că Muammar al-Gaddafi a venit la un moment dat la el și i-a înmânat un bilet pe care erau 3 întrebări: Ce este o organizație piramidală și care este cea mai bună metodă de a organiza o asemenea structură? Există posibilitatea de a organiza o revoluție în Libia? Dacă o revoluție s-ar organiza în Libia, ar asista Egiptul, cetateni libieni? Efay menționează că era simpatetic, cu tânărul revoluționar, caruia i-a explicat principiile unei organizații piramidale. Acesta a subliniat necesitatea de a ține fiecare din departamentele organizației separate și dificultatea conducerii centrale de a obține eficiență maximă și coordonare. Efay, de asemenea, a subliniat că o revoluție are nevoie de susținerea armatei. Astfel, Gaddafi a primit prima lecție despre tacticile revoluționare.

La scurt timp, Gaddafi a ajuns în atenția autorităților locale. A organizat un protest împotriva deciziei Siriei de a rupe acordul de unitate cu Egiptul. Gaddafi a dezvoltat un program în școală, pentru problemele politice și un grup s-a format în jurul său inclusiv Jalloud, Hussein Sharif, Mohammed Khalil. A exploatat o sursă tânără de rebeliune din Sebha iar pe 5 octombrie a condus o demonstrație în centrul orașului. A doua zi, acesta a fost trimis în fața conducătorului orașului. Nasser avea motive să îl displacă pe Gaddafi.

Muammar al-Gaddafi și alți 5 prieteni au fost implicați într-un protest mai mult religios decât politic. Nasser i-a explicat lui Muamar al-Gaddafi că va fi exmatriculat de la școala din Sebha, iar acesta a descris exmatricularea sa ca fiind tiranică. Tatăl său a reuțit să obțină înmatricularea la o altă școală însă exista o problema : Gaddafi avea deja 19 ani și era prea mare ca să se înscrie la o școală gimnazială însă un oficial al municpiului i-a dat un certificat fals de naștere. Astfel, mișcarea civilă începută în Sebha a crescut, obținând o faimă locală. Potrivit colegului său, Omar Meheishi, acesta a devenit notoriu pentru vorbitul său direct și pentru insultele sale direcționate către inspectorul de limba engleză, Mr. Johnson, considerat un agent al imperialismului.

Colegii lui Gaddafi au flirtat cu un număr mare de mișcări revoluționare insă aveau o coeziune și dsciplină strică necaracteristică studenților revoluționari. Gaddafi a prevăzut legile: fără băutură, jocuri de noroc, sau femei. Membrii au fost sfătuiți să invețe mult să să se roage în mod regular.

Impresionat de revolutia egipteana si de liderul Nasser, in 1956, creaza cu alti adolescenti o celula revolutionara. Tanar capabil si ambitios, este descoperit de politie in activitatile anti-monarhice si exmatriculat din liceul de la Sebha.

Urmeaza studiile din Mistra si reuseste sa se inscrie la universitate. O profesoara de la scoala din Sebha il caracterizeaza ca fiind un copil pur si inocent.

A absolvit Academia Militara din Benghasi, iar mai apoi completandu-si studiile in istorie. In 1965 este numit locotenent si pleaca in Anglia pentru perfectionare in cadrul Academiei Royal din Bovington. Dupa plecarea sa din Anglia se inroleaza in armata Libiei in anul 1966.

Autoperceptia. Colonelul, lider incontestabil al miscarii revolutionare, nu a lasat deoparte nici fundamentarea filozofica a noii miscarii. S-a retras in desert unde a scris „A Treia Teorie Universala,”in celebra „Carte Verde,” o alternativa la capitalism si comunism. (Patru, 2008)

„Nu exista glorie mai mare in islam, ca moartea pentru o cuuza dreapta, dandu-ti viata ca un erou, castigand drumul direct spre cer,” spunea Muammar al-Gaddafi. (Pouse-Torres, 2012)

„Fratele lider,” ajunge la putere, fortand situatia din acel moment si ajunge sa fie apreciat si iubit de masele populare, timp indelungat, dar la un moment dat pierde controlul cu generatiile mai tinere Ajungand sa afirme „Sunt liderul international, invatatorul guvernantilor arabi si regele regilor din Africa si al musulmanilor, iar statutul meu international nu-mi permite sa ajung la un nivel mai mic.” (Montaner, 2011)

Se considera singurul capabil de a proteja si a ajuta. Vorbea despre cate a facut, pentru poporul sau si cum a scos tata din semi-sclavie, analfabetism si mizerie, transformand-o intr-o natiune moderna, prospera si fericita, considerandu-se „Lider planetar.” (Vazquez-Figueroa, 1998)

Idealul. Criza Cnalului de Suez din 1956, asociata cu programul de nationalizare al primului-ministru egipteanul Gamal Abdel Nasser, a jucat un rol important in formarea politica a tanarului Gaddafi. El a vazut in Nasser un erou a carui pilda s-a straduit sa o urmeze. In timpul studiilor la scoala superioara, obisnuia sa critice puterile coloniale pentru prezenta lor in Africa, iar in 1961 avea sa fie exclus pentru ca participase la o demonstratie de protest impotriva efemerei Republicii Arabe Unite, al carei presedinte fusese idolul sau Nasser. ( Axelrol&Phillips, 1995)

Nasser era idolul sau, cel care ii arata drumul si cel care spera sa-i fie de ajutor cand facea marele pas. Muammar al-Gaddafi vroia sa ajunga mai puternic decat mentorul sau si asa a reusit sa puna lumea in genunchi cu cresterea petrolului, provocand o criza economica. Tanarul colonel si-a alimentat convinderile politice, urmand ideile egipteanului Nasser si spiritul rebel mostenit din familie, care luptase impotriva ocupatiei italiene.

Liderul libian a incercat sa creeze, fidel fiind idealurile pan-arabiste ale epocii, o federatie nationalista care sa reuneasca mai multe tarii arabe, o federatie national socialista, nu un califat islamic.

Licentiat in drept, se inscrie la Colegiul Militar, unde gaseste mediul prielnic pentru idealurile sale republicane, reunindu-se cu tineri colegi in ceea ce a luat denumirea de Miscarea Secreta a Ofiterilor Libieni.

CONCLUZII

O evaluare critica a lui Muammar al-Gaddafi, a telurilor sale si a realizarilor in Libia, dezvaluie un personaj interesat in egala masura de evolutia mondiala si de imbunatatirile vietii poporului sau.

Scopul general al lucrarii a fost acela de a identifica trasaturile de personalitate si si motivationale ale liderului politic, in rolul de conducere, precum si strategiile acestuia, pentru a putea contura profilul psihologic.

Potrivit informatiilor culese, ipoteza, cum ca acesta prezinta simptome specifice tulburarii de personalitate paranoida se confirma.

BIBLIOGRAFIE

Axelrod, A. & Phillips C. (1995). Dictatori si tirani, Bucuresti, Editura Lider

Delcea C. (2004) Pisihologia Terorismului, Studiu de psihologie asupra teroristilor, Cluj-Napoca

Burlan C. I. (2013) Teza de doctorat, Lider si leadership militar romanesc contemporan, Bucuresti

Canter, D. (1994) Criminal shadows, inside the mind of a serial killer. London: Harper Collins

Douglas, J. E.,&Burgess, A. W. (1986) Criminal profiling. Aviable investigative tool against violent crime. FBI Law Enforcement Bulletin

Blundy D., Lycett A. (1987) Qaddafi and the Libyan revolution, editura Wendenfeld and Nicolson, London (pag.33-45 pag.)

Byman D. (2005) Deadly connections: States that sponsor terrorism, New York: Cambridge University Press

DSM IV

Aradavocice Ghe., General de divizie, Iliescu D., General de divizie, Nita D., Maior, Terorism, Antiterorism, Contraterorism

Patru, M. (2008) Libia in jurul lumii, descrierea unui pamant de legenda, Bucuresti, Editura Vremea

al-Gaddafi,M. (1979) Cartea Verde

Paraire P. (1996) Mari lideri ai istoriei mondiale, editura ARC

Aubrey S. M. (2004) The new dimension of international terrorism, Zurich:VDF

Mateescu T. O., (2012) Teza de doctorat, Utilizarea tehnicilor profiling in investigarea infractiunii, Bucuresti

Vazquez-Figueroa, A. (1998),Matar a Gaddafi, Madrid: Editura Orbis

Reviste:

Brauzzi A. (1981), Revista Marittima, noiembrie

Montaner, C. A. (2011), Revista Hispano-Cubana, nr.41

Cabrera, J. (2011), Sanatatea mental a oamenilor politici, Madrid

Institutul European (2011), “Campus Stellae”

Peralta-Alvarez, M. (2011), Ziar El Viejo topo, Madrid

Revista Espaniola de Relationes Internationales, nr.3, 1989

Revista Psihologi, 21 mai 2011

Rodriquez, P., Ziarul ABC.ES Internacional, Dictator de brosura, editia 2011

Sanatate., Ziarul Elmundo, editata in 2011

Stelios Stanridis, Revista Cidob, nr. 101, 2013

Site:

http://www.digi24.ro/ (2014)

Home

http://www.gandul.info

https://www.youtube.com

http://www.ziare.com

Documentar:

http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Digi24/Digipedia/Arhiva+inregistrari/Digipedia+-+Cainele+turbat+In+lumea+secreta+a+lui+Muammar+Gaddaf

CURRICULUM VITAE

FLOAREA (STAMA) FLORENTINA ADELINA

Adresa:

Str. Episcop Nichita, bl. A21, sc. C, ap. 44, Curtea de Arges, jud. Arges

E-mail:

[anonimizat]

Educatie:

2013-2015: Universitatea Bucuresti, Master Psihologie Aplicata in Domeniul Securitatii Nationale, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Bucuresti

2007-2010: Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Psihologie, Bucuresti

2001-2005: Liceul Agroindustrial Constantin Dobrescu-Arges, Profil Veterinara, Curtea de Arges, jud. Arges

Experienta practica:

2013: Cabinet individual de Psihologie, Psiholog Laura Gheorghe, Curtea de Arges, jud. Arges

2014: Centrul de Psihosociologie al M.A.I., profesor indrumator director dr. Darius Turc, Bucuresti

Cursuri/calificari:

2014-2015: Conferinta Criminalitate si Criminologie, organizat de Asociatia Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti

2011-2012: Certificat de absolvire a programului de formare a competentelor anteprenoriale financiar-bancar, in cadrul proiectului POSDRU/02/3.1/S/57836

Limbi cunoscute:

Spaniola (scris-nivel mediu/ intelegere-nivel avansat/ vorbire-nivel avansat)

Franceza (scris-nivel mediu/ intelegere-nivel mediu/ vorbire-nivel mediu)

Competente si aptitudini de utilizare a calculatorului:

Microsoft Office (Excel, Power Point)

Video-camera, Navigatie web.

ANEXE

Glossar

ONU= Organizația Națiunilor Unite

NATO= Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

C.I.A.= Agenția Centrală de Informații (Central Intelligence Agency)

ETA spaniola= grupare  terorista armat din Spania, Euskadi Ta Askatasuna, în bască Pământul Basc și Libertate sau Țara Bascilor și Libertate

IRA nord-irlandeza= Armata Republicană Irlandeză

DECLARAȚIE

Subsemnatul(a)____________________________________________

candidat(ă) la examenul de disertație la Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, programul de master_______________________________________________________, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă unei alte instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Data, Semnătura,

_________________________ ____________________