Psychological Profiler – Studiu de caz – Ernest Hemingway [626920]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

Psychological Profiler – Studiu de caz – Ernest Hemingway
Teză de disertatie

Autor: Rînciog Elena Ramona

2017

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

Psychological Profiler – Studiu de caz – Ernest Hemingway
Teză de disertatie

Autor: Rînciog Elena Ramona

Coordonator științific:
Prof. Asoc. Dr. Ion Duvac

2017

1
REZUM AT

Ernest Hemingway este unul dintre cei mai renumiți autori ai secolului XX. Viața sa
a trezit interesul multora astafel încât a fost prezentată atât în biografii, lucrări de psi hiatrie
și coresponde nță person ală dar și fotografii și evidenț e medicale. Ernest Hemingway este
unul dintre cei mai mari scriitori ameri cani, iar datorită stilu lui sau de viață este și printre cei
mai cunoscuți. Anii ’20 au fost cunoscuți printr -un cerc de artiști expati ce locuiau în Paris
și care se autointitulau “the lost generation”. Lucrarea de fata urmărește o prezentare a unui
diagnostic psihologic structurat al lui Ernest Hemingway. Ast fel, am analizat factorii
psihologigi și fizici care i -au îngreunat viața. Petru început am arunc at o privire în copilăria
sa, ca mai apoi să trecem prin detalierea tulburarilor sale de o comorbiditate complexă. Un
număr de autori a vorbit despre un diagno stic coplex, începând cu: tulburarea bipolară,
episoadele depressive majore, alcoolismul, stresul posttraumatic, tulburarea de personalitate
borderline. Nu în ultimul rând, au fost aduse în lumină și accidentele lui Hemingway în urma
cărora a avut multiple taumatisme craniene dar și o boală ereditară de care ar fi putut suferi,
hemocromatoza. Au fost descrise circumst anțele sinuciderii sale la vasta de 61 de ani, ca
urmare a deteriorării fizice, a stresului emoțional și a declinului cognitiv. Într -un final
mecanismele sale de apărare cum ar fi : acoolism ul, căutarea riscului prin pugilism , vânătoare
dar și scrierea sa, au dat greș. Cu toate acestea, Hemingway a reușit să ducă o viață
ipresionanta și a lăsat în urma romane nemuritoare.

2

ABSTRACT

Ernest Hemingway is one of the most famous authors of the twentieth century. His
life awakened the interest of many and was presented both in biographies, psychiatry and
personal correspondence but also in photographs and medical records. Ernest Hemingway
is one of America's greatest writers, and because of his lifestyle he is also one of the most
famous authors. The 20s were known by a group of artists who lived in Paris and who called
themselves the los generation. This paper follows a presentation of a st ructured
psychological diagnosis of Ernest Hemingway. Thus, we analyzed the psychological and
physical difficulties that burdend his life. At the beginning, we looked at his childhood, then
we went through the details of his illnesses of complex comorbidit y. A number of authors
talked about a coplex diagnosis, starting with: bipolar personality disorder, major depressive
episodes, alcoholism, posttraumatic stress, borderline personality disorder. Last but not least,
the Hemingway accidents were brought to l ight, as a result of which he had multiple
traumatic brain injury but also the hereditary disease he could have suffered from ,
hemochromatosis. The circumstances of his suicide at the age of 61 have been described as
a result of the accumulated physical de terioration, emotional stress and cognitive decline. In
the end, his defense mechanisms characterized by acoolism, the search for the risk through
boxing, hunting and his writing, have failed. Ho wever, Hemingway managed to live an
impressive life and left behind an immortal work.

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
1. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………….. 6
1.1. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
1.2. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
1.2.1. Metoda biografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 7
1.2.2. Metoda analizei produselor activității ………………………….. ………………………….. ………….. 8
1.2.3. Povestea vieții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
2. CADRUL TEORERIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
2.1. Scurtă biografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 11
2.1.1. Viața timpurie și divertismentul ………………………….. ………………………….. ………………. 11
2.1.2. Declinul sănătății fizice și mentale ………………………….. ………………………….. ……………. 14
2.1.3. Traumele copilăriei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 16
2.2. Săn ătatea fizică a lui Ernest Hemingway ………………………….. ………………………….. …………. 18
2.2.1. Multiple traumatisme craniene ………………………….. ………………………….. ……………….. 18
2.2.2. Hemocromatoză ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 20
3. ELABORAREA PROFILULUI PSIHOLOGIC ………………………….. ………………………….. …………………. 24
3.1. Tulburare bipolară II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 27
3.2. Episoade depresive majore ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 31
3.3. Alcoolismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 36
3.4. Stresul posttraumatic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 39
3.4.1. Stresul Posttraumatic în proza scurtă a lui Hemingway ………………………….. …………… 43
3.5. Caracteristici de tulburare de personalitate Borderline ………………………….. ………………… 45
3.6. Evaluarea multiaxială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 49
3.6.1. Prezentarea axelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 49
3.6.2. Evaluarea propriu -zisă ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 51
4. CONCLUZII SI APRECIERI FINALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 53
4.1 Discuții finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 53
Referinte ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 55

4
INTRODUCERE

Lucrarea de față reprezintă o analiză a vieții lui Ernest Hemingway relatată atât din
prisma marilor săi biografi cât și din cea a apropiaților săi, sau a confesiunior sale în
corespondența personală. Ernest Hemingway este unul dintre cei mai mari scriitori
ameri cani, iar datorită stilu lui sau de viață este și printre cei mai cunoscuți. Anii ’20 au fost
cunoscuți printr -un grup de artiști expati ce locuiau în Paris și care se autointitulau “the los
generation”. Numele a fos t născocit de Gertrude Stein dar a fost popularizat de Ernest
Hemingway. Din acest cerc au făcut parte mulți dintre marii artiști ai începutului de secol
XX, iar m ulți dintre acestia poartă o anumită aura de mi sticism așa cum se întâmplă și cu
acea p erioad ă a anilor ’20. Printre cei care faceau parte din acest grup se numără: F. Scott
Fitzgerald, T. S. Eliot, James Joyce, Olaf Stapledon, John Steinbeck, William Faulkner, E.E.
Cummings, Abraham Walkowitz, Henry Miller, Aldous Huxley, Malcolm Cowley, J. R. R.
Tolkien, C. S. Lewis, compozitorii Sergei Prokofiev, George Gershwin și Aaron Copland,
cât și președinții amaricani Harry Truman și Dwight Eisenhower.
După cum se poate observa, compania este una selectă motiv pentru care și
Hemingway a fost un scriitor c are a stârnit un interes atât prin o perele sale cât și prin viața
sa tumultuoasă sfârșită prin sinucinere. Ernest Hemingway își folosea scrierile ca un
mechanism de catharsis, acestea având o valoare de semi r omane biografice cee a ce a permis
criticilor sa i să traseze paralele între ficțiunea și viața sa. S -a vorbit mult despre personalitatea
de tip artistic cât și de spre comportament ul maniac -depresiv. Cu toate a ceste, s -au conturat
anumite diagno stice specific e cum ar fi: tulburarea borderli ne, alături de episoadele
depre sive majore care erau numite în corespondența – “black ass moods”, multiplele
traumatisme craniene și alcoo lismul. De asemenea, o parte a simptomelor sale pot fi
explicate și de o boală destul de rară, care ar putea să fie o moștenire genetică a familie
Hemingway, este vos ba de hemocromatoză.
Nu în ultimu l rând, odată cu o mai mare atenție acordată soldaț ilor întorși de pe front
cât și a trăirilor simțite ce acești a în urma unor experințe traumatie a dus l a conturarea
conceptului de st res posttraumatic. După cum este cunoscut, deși a suferit de multe răni de –
a lungul vieții sale, una dintre ele a avut un impact destul de mare , este vorba de accid ental

5
său din Primul Război Mondial, perioadă în care o fost șofer pe o ambul anță a Crucii R oșii
americane. A ceastă rană este des r elatată în scrierile sale, scrieri desp re care era aprecia t că
aveau un caracter biograf ic chiar dacă Hemingway nu vorbea despre ele, similaritățile dintre
ficțiune și viața reală erau destul de pregnante.
Pe lângă t ulburările metionate mai s us, Hemingway avea și o situație familiar ă mai
deosebită, crescând alături de un tată sever cu tulburări de dispoziție care sfârșește prin a -și
curma viața , cât și alături de o mamă care îi transmitea mesaje cofuze în cee a ce priv ește
masculinitatea lui. Aceasta l -a îmbrăcat pe E rnest până la o vârstă mare pentru perioada
vremii în haine de fat ă, chiar dacă era un obicei al vremii pentru băieți sa poarte haine de
fată. Ernest a purtat aceste haine mai mult decât copiii vremii, mama sa a încercat să pară că
el este geamăna surorii sale, Marcelline.
Deși mai sus au fost enumerate un număr de tulburări pentru care în zilele noastre
cineva ar căuta un ajutor specializat, Ernest nu a făcut acest lucru, pentru el fiind un lucru
rușinos în a lua în considerare ajutorul unui terapeu t. A fost internat pentru o perioadă de
timp în clinica Mayo, în anul 1960 ca urmare a unei încercări nereușite de suicid. La o scurtă
perioadă de la exterrnarea sa, reușește să își ducă planul la bun sfârșit.
Ernest Hemingway este un scriitor îndrăgit iar obictivul acestei lucrări este de a face
o evaluare structurată a profilului său psihologic și de a aduce în lumină omul din spatele
cărții lor. Dat fiind faptul că aceste evenimente au avut loc într -o perioadă d e timp în care nu
aveam avantajele tehnologiei de astăzi , sursele primare nu sunt atât de generoase. Cu toate
acestea, Er nest este autorul a numeroase romane, viața sa a inspirat scrierea de biogra fii, iar
o parte a corespondentei sale prin scrisori care a fost păstrată și publicată ulterior morții sale.

6
1. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

1.1. Obiectivele cercetării

Un prim obiectiv al lucrării de față este acela de a identifica un profil psihologic
holist în cazul lui Ernest Hemingway, care să aducă la iveală motivele ce au stat în spatele
deciziei sale de a -și curma viața. Prin acest studiu de caz se încearcă prezenta rea acestui
profil psihologic și ca o explicație a vieții tumultoase pe care a dus -o Hemingway, a imaginii
pe care o crea pentru presă cât și a modului său de a căuta riscul, și evenimentele în care
viața îi era pusă în pericol.
În cadrul acestui studiu, d incolo de realizarea profilului psihologic al lui Ernest
Hemingway este adusă în prim plan și sănătatea lui fizică și rolul pe care îl are aceasta în
diagnosticul său final. Sănătatea fizică și mentală reprezintă un complex intregrat, acestea
fiind interco relate. Nu ezista sănătate mintală fără cea fizică, așa cum nu ai sănătate fizică
fără sănătate mintală.

1.2. Metodologia cercetării

Metoda este definită atât ca o cale (methodos, în limba greacă înseamnă cale) pe care
o urmează cercetătorul în demersu rile sale cât și ca un instrument utilizat în toate etapele
cunoașterii. Teoria cunoașterii științifice (epistemologia) a avansat foarte mult în
cunoașterea metodei și metodologiei cunoașterii sistematice, organizate, științifice, oferind
celorlalte științ e suficiente informații ca să utilizeze toate metodele cu maximum de
productivitate . Metoda este definită drept „calea, itinerariul, structura de ordine sau
programul după care se reglează acțiunile practice și intelectuale în vedera atingerii unui
scop” (Zlate, 2000, p. 116)

7
În studiul de față, dat fiind faptul că persoana care reprezintă subiectul analizei
noastre nu mai este în viață, vom încerca să îi înțelegem personalitatea indirect, mijlocit,
folosind următoarele me tode de cercetare cum ar fi medota biografica, analiza produselor
activității cât și povestea vieții pentru perioada de timp petrecută la Paris .

1.2.1. Metoda biografică

Metoda biografică permite cunoașterea istoriei personale a unei persoane prin
recoltarea informațiilor cu privire la evenimentele semnificative din viața acesteia (Zlate,
2000). Aceasta metoda vizeaza strângerea cât mai multor informatii despre principalel e
evenimente parcurse de individ în existenta sa, despre relatiile dintre acele evenimente cat
si despre semnificatia lor avand ca scop cunoastere istoriei personale a individului subiect ,
si stabilirea profilului personalitatii sale.
Cosmovici (1996) men ționează că această metodă este cu atât mai importantă cu cât
ea facilitează analiza informațiilor din primii ani de viață, a evenimentelor din familia de
bază. Informațiile din această perioadă sunt extrem de importante, dat fiind faptul că au un
rol semn ificativ în conturarea personalității individului. Tot el, diferențiază în cadrul acestei
metode două dimensiuni: pe de o parte culegerea informațiilor, iar pe de altă parte analiza și
interpretarea lor.
Metoda biografică folosește procedee specific alto r metode, cea mai des folosită fiind
coversatia pe teme biografice. Cu toate acestea, conversații biografice poți avea și cu colegii,
prietenii sau părinții subiectului investigat. Dacă pentru culegerea informațiilor cu caracter
biografic, s -ar apela doar la conversație sau observație, independența metodei biografice ca
și metodă de cercetare științifică ar fi pusă sub semnul întrebării. Părerile cu privire la
procedeele de culegere a informațiilor în cadrul metodei biografice sunt totuși foarte diferite
între ele. Sunt și procedee specific metodei biografice cum ar fi analiza unor documente cum
ar fi acetele de stare civilă, fișele medicale, fișele de stare maritală, situația școlară etc .
(Cosmovici, 1996)

8
Conform lui Zlate (200 0), specificul metodei biografice se poate contura pornind
chiar de la analiza și interpretarea informațiilor cu caracter biografic. Metoda biografică ia
în calcul atât analiza documentelor personale, ceea ce poate asigura autenticitatea
informațiilor, cât și relatările verbale/scrise cu privire la anumite evenimente, care pot fi
uneori deformate în mod intenționat (Zlate, 2000). Astfel, psihologului îi revine
responsabilitatea să verifice autenticitatea datelor, apelând la cât mai multe metode de
analiză.

1.2.2. Metoda analizei produselor activității

Metoda analizei produselor activității constă în analiza produselor realizate
de către persoana care constituie subiectului cercetării, pornind de la premisa că însușirile,
capacitățile și forțele psihic e ale unei persoane se manifestă nu doar în conduitele verbale,
motorii sau emoționale, ci și în produsele realizate de către aceasta (Zlate, 2000)
Produsele activității pot îmbrăca forme foarte diferite în funcție de
caracter isticile fiecărei persoane. Astfel, produsele activității ce pot fi supuse analizei sunt
de la picturi, opere literare, monografii, desene, sculpturi, melodii, până la produse științifice.
Despre produsele literare și artistice putem spune ca descriu compo nenta motivațional –
afectivă a individului și moralitatea, în timp ce produsele științifice descriu componenta
cognitivă și dexteritatea individului. Ele devin o oglindă a celui care le -a creat, iar analiza
lor psihologică permite adunarea unor informații c u semnificație psihologică legate de cel
care le -a creat. (Zlate, 2000).

1.2.3. Povestea vieții

Povestea vieții este o metodă de cercetare calitativă ce face posibilă colectarea
informațiilor cu semnificație psihologică, ce nu pot fi obținute din altă parte decât de la însuși

9
subiectul analizei. Povestirea vieții ca formă narativă a evoluat din istoria orală, istoria vieții
și alte abordări etnografice și empirice. Este o metodă de cercetare calitativă care permite
colectarea unor informații despre esen ța subiectivă a întregii vieți a unei persoane. Debutează
printr -un interviu înregistrat, este transcrisă și se finalizează printr -o poveste fluentă, redată
doar cu cuvintele persoanei care o narează. Aceasta folosește o metodologie ce este
transferabilă î ntre discipline și de la un cercetator la altul. (Atkinson, 2006)
Poate că aspectul care distinge cel mai mult povestea vietii fata de alte metode de
certecare calitative este acela că relatatea ei este păstrată în forma originală, cu cuvintele
povestitorului. Produsul final este în întregime o povestire la persoana întâi, din care
cercetătorul lipsește cât mai mult posibil. Aceasta face din povestirea vieții nu numai un
document primar creat prin colabo rarea cercetătorului și a respondentului, ci și un instrument
secundar de studiu pentru alți cercetători care folosesc povestirea pentru informații narative
sau date specifice. (Atkinson, 2006). Deși în lucrarea de față autobiografia, nu a fost realizată
în urma unui interviu între cercetător și subiect, Hemingway a lasat in urma un text cu
character autobiografic ce relateaza perioada petrecuta de acesta in Paris.
Povestea vieții îndeplinește următoarele funcții: psihologică, socială, mistico –
religioasă și cosmologico -filosofică. Funcția psihologică a acestei metode este dată de faptul
că povestea este încărcată cu elemente profund umane, facilitează relevarea sinelui și
ordonează experiențele personale, ajutând cercetătorul să perceapă viața subiecului a tât în
manieră subiectivă cât și obiectivă. Prin analiza poveștilor de viață, cercetătorii au acces la
elemente din conștiința de sine a subiectului, înțeleg cum este subiectul și mai ales, pot
înțelege și explica personalitatea acestuia. Povestea vieții, pe de o parte îi permite subiectului
să se înțeleagă și să se cunoască mai bine pe sine, iar pe de altă parte, cercetătorului îi
ușurează procesul de înțelegere a modului în care subiectul se vede pe sine în relație cu
ceilalți și cu universul în care tră iește (Atkinson, 2006).
Dacă relatezi o poveste despre propria viață, nu trebuie să povestesti tot ce sa
întâmplat vreodată cu tine . O poveste este selectivă. Se poate concentra pe câteva
evenimente -cheie, câteva relații -cheie , câteva teme -cheie care reapa r în narațiune. În a -ți
spune povestea vieții tale, trebuie să te concentrezi asupra materialului din propria ta viață
care crezi că este important într -un mod fundamental – informații despre tine și despre viața
ta care spune ceva semnificativ despre tine și cum ai ajuns să fi i cine ești. Povestea ta ar

10
trebui să -ți spună cum ești similar cu ceilalți, precum și cum ești unic. Scopul este de a
cataloga poveștile de viata ale oamenilor astfel încât să putem ajunge în cele din urmă la
unele principii fundamen tale. (McAdams, 2017)

1.3. Surse de obținere a informațiilor cu semnificație psihologică

Sursele de obținere a informațiilor cu semnificație psihologică ocupă un loc aparte
în procesul de elaborare a unui profil psihologic, proces care este de altfel extrem de
complex, presupunând din partea cercetătorului o atenție sporită, spirit critic și capacitate de
analiză în studierea surselor. De asemenea, cercetătorul trebuie să acorde o importanță
sporită surselor de proveniență a informațiilor, dat fiind faptul că ele pot fi deformate într –
un sens sau altul în funcție de cel care le furnizează.
Astfel, este foarte important ca cercetătorul să folosească surse cât mai diferite și cât
mai numeroase, astfel încât să le poată compara și să ajungă la un rezultat care sa fie cat mai
apropiat de evenimente, asa cum s -au intaplat ele de fapt. Uneori, realitatea poate fi
deformată în favoarea subiectului (sursele autobiografice), alteori în defavoarea acestuia
(biografiile contemporanilor, povestile rudelor). Este de datoria cercetătorului să discearnă
autenticitatea sursei folosite, să înțeleagă sensul mărturiilor, motivele din spatele afirmațiilor
și să tragă concluzii care sa fie cat mai apropiate de realitate.
În realizarea acestui profi l psihologic s -a pornit în primul rând de la analiza
biografiilor scrise de contemporanii lui Hemingway. Astfel, a fost înțeles, pentru început,
mediul în care și -a trăit viața și evenimentele relatate de o sursă ar cărui interes a fost o
povestirea detali ată a istoriei subiectului studiat. Apoi, pentru analiza mai în detaliu a
informațiilor descoperite din biografie, au fost analizate scrisorile pe care acesta le scria
apropiaților și colaboratorilor săi. Dincolo de informațiile declarative cu privire la p ropria
persoană, aceste mărturii și însemnări ale lui Hemingway au fost analizate ca produs al
activității sale, dezvăluind o serie de informații utile despre gândurile și trăirile sale
interioare cât și în ceea ce privește stilul său de viața sau dispoziț ia la un anumit moment în
timp. Pe lângă analiza produselor activității, a mai fost studiat și un text cu caracter

11
autobigrafic despre perioada trăită de Heminhway la Paris cu prima sa soție, în “A Moveable
Feast”.
După ce s -a creionat o imagine asupra lui Hemingway atât din perspectiva proprie
cât și externă, au fost analizare operele acestuia. Despre acestea se poate spune că au avut și
un caracter autobiographic, întrucât personajele sale treceau prin întâmplări asemănătoare
cu viața subiectului. Astfel, s-a încercat cunoașterea personalității lui Ernest Heminway din
unghiuri cât mai diferite, analizându -se atât criticile cât și laudele la adresa acesteia, astfel
încât profilul psihologic rezultat să reflecte cât mai bine personalitatea sa.

2. CADRUL TEORERIC

2.1. Scurtă b iografie

Ernest Miller Hemingway (1899 -1961) este unul dintre marii prozatori americani ai
secolului XX și un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s -au bucurat de un succes
imediat încă din timpul vieții autorului. Hemingway a primit în 1953 premiul Pulitzer, în
1954 premiul Nobel, iar multe dintre cărțile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariție.
Ernest Hemingway a avut o viață extrem de tumultuoasă. A fo st căsătorit de patru ori, un
vânător și un pescar pasionat. A participat la ambele conflagrații mondiale și la Războiul
Civil din Spania. În Primul Război Mondial a fost șofer pe ambulanță, a fost rănit pe frontul
italian, iar guvernul Italiei i -a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. (Dumitru, 2015)

2.1.1. Viața timpurie și divertismentul

Ernest Miller Hemingway s -a născut în 1899, în Oak Park, Illinois . Crescut într -un
mediu din clasa de mijloc, tatăl său era medic și mama sa primise educattie de cântăreață.

12
Familia a petrecut veri le în Michigan, unde Ernest a devenit un mare iubitor al naturii . Ca
băiat, el a fost învățat de tatăl său să vâneze și să pescuiască pe țărmuri le și în pădurile din
jurul la cului Michigan. Această iubire de natură a răm as cu el pe tot parcursul vieții sale.
Natura va fi piatra de hotar a vieții și a muncii lui Hemingway. Când Ernest a absolvit liceul,
unchiul său l -a ajutat să se angajeze ca reporter la Kansas City Star. Nu și -a mai continuat
studiile urmând un colegiu. Ernest a rămas doar la City Star pentru aproximativ șase luni.
Incapabil să se înscrie în forțele armate, din cauza unei probleme de vedere, Ernest s -a oferit
voluntar să conducă ambulanțe pentru Crucea Roșie Americană în Italia. În timpul petrecut
în Ital ia, Hemingway a fost grav rănit. În cele din u rmă, a fost dus la spitalul Crucea Roșie
din Milano, unde a petrecut o parte din vara și toamna anului 1918. În timp ce era tratat în
spital, Ernest s -a îndrăgostit de o asistentă medicală, Agnes von Kurowsky d in Washington
DC, relația s -a terminat brusc, când aceasta l -a părăsit pentru un ofițer italian. Mai târziu, a
folosit câteva din aceste experiențe în romanul său "A Farewell to Arms". (Mammadov,
2009)
În ciuda relați ei sale de dragoste cu frumoasa asisten tă medicală, Ernest Hemingway
s-a căsătorit cu Hadley Richardson în 1922. Tânărul cuplu s -a mutat la Paris, unde
Hemingway au găsit de lucru ca și corespondent străin. Înainte de a se împlini doi ani de zile
în Paris, Hemingway a scris peste optzeci de art icole pentru Toronto Star, despre războiul
greco -turc și articole de călătorie (care acoperă subiecte cu ar fi pescuitul și luptele de
corridă ). În 1922, Hadley a pierdut niște bagaje care conțineau manuscrisele lui Hemingway.
Autorul a fost înnebunit de d urere în urma acestui eveniment. Cuplul a traversat Atlanticul
pentru a ajunge la Toronto. În 1923,s -a născut primul copil lui Hemingway, John Hadley
Nicanor. În aceeași perioadă a u fost publicat e și “Three Stories” și “Ten Poems ”. Plictisit de
Toronto, ace sta a revenit cu familia sa la Paris. El a devenit un membru activ al grupului
Lost Generation. Această comunitate a inclus mulți scriitori care au început să exploreze
srierea modernistă . În această perioadă Hemingway și Ford Madox Ford au editat un revis tă
care a publicat lucrări a unor scriitori ca Gertrude Stein, Ezra Pound și John Dos Passos.
Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald a u format o prietenie strânsă. Romanul lui
Fitzgerald The Great Gatsby l -a inspirat Hemingway a scrie romane. Primul roman lui
Hemingway, “Fiesta” a fost publicat după patru ani de la sosirea sa în Paris.

13
Hemingway a petrecut mult timp la salon ul Gertrude Stein. În acest context social,
Hemingway a întâlnit pictori influenți, inclusiv Juan Gris, Joan Miró și Pablo Picasso.
Hemingway și Stein au fost cordiali. În cele din urmă personalitățile lor puternice vor duce
la conflict și o ruptură de decenii s -a format între ei. Ernest Hemingway și Ezra Pound s -au
întâlnit în 1922. Cei doi bărbați și -au promovat lucrările în Italia pe parcursul anului 1923.
În 1924, cei doi scriitori s -au mutat pe aceeași stradă. Pound a avut grijă de Hemingway, tot
el l-a introdus tânărului scriitor James Joyce, viitorul sau prieten de pahar . În 1927,
Hemingway a solicitat divorțul de Hadley Richardson.
Relația dintre Hemingway și Hadley a început să se spargă când Hemingway a
început să scrie primul său roman. Hadley a descoperit, de asemenea, că Hemingway a avut
o aventură extraconjugală cu Pauline Pfeiffer. Ca parte a acordului de divorț, H adley avea
să primească veniturile din cartea The Sun Also Rises. După primul divorț, Hemingway s -a
căsătorit cu Pauline Pfeiffer. Căsătorie ce se va termina la întoarcerea lui din războiul civil
spaniol.
În iunie 1928 Hemingway și a doua sa soție a u avut un fiu născut în Kansas City.
După ce Pauline a dat naștere acestuia, Hemingway și familia au călătorit la Wyoming,
Massachusetts și N ew York. În toamnă , Hemingway a descoper it că tatăl său s -a sinucis,
începând să aibă premoniții că își va pune el însuși capăt viații. De -a lungul anilor 1930,
Hemingway își va petrece iernile în Key West, Florida. Ac eastă regiune va deveni asociată
cu Hemingway. Vara, Hemingw ay se întoarcea la Wyoming unde profită de vânătoare și
pescuit în această regiune.
Această iubire v a încuraja simțul aventurii lui Hemingway. În 1933, Hemingway a
călătorit în Africa d e Est pentru un safari, călătorie ce a inspirat o mare parte din munca lui
Hemingway, inclusiv Green Hills of Africa, " The Snows of Kilimanjaro " și " The Short
Happy Lif e of Francis Macombe ". Aici a fost infectat cu dizenterie, rezultând într -un
prolaps intestinal, v a lua un zbor de urgență la Nairobi pentru tratament medical. (European
Graduate School, 2015)
În 1936, Hemingway a întâlnit -o pe jurnalista Martha Gellhorn în Key West, Florida.
În anul următor, a călătorit în Spania, pentru a lucra ca și corespondent de război pentru
ziarul North American Newspaper Alliance. Ulterior, acesta a plecat în Cuba la începutul
anului 1939 unde va trăi într -un hotel din Havana rep rezentând efortul dureros de a se separa

14
de-a doua lui soție. Martha Gelhorn avea să se alăture lui Hemingway în Cuba. În 1940, s -a
căsătorit cu Martha Gelhorn, această căsătorie avea să încheia atunci când Hemingway o va
întâlni pe Mary Walsh în Wyoming, î n toamna anului 1940. Cu toate acestea, el își schimbă
casa de vacanță de vară în Ketchum, Idaho. În perioada petrecută cu Gelhorn , aceasta i-a dat
lui Hemingway inspirația de a scrie romanul lui cel mai c unoscut , For Whom the Bell Tolls,
pentru care a fos t nominalizat la Premiul Pulitzer . În 1941, Martha Gellhorn a acceptat o
misiune pentru revista Colliers care îi cerea să călătorească î n China, Hemingway având să
îi rapească această oportunitate datorită notorietății sale și va merge în locul ei. (Europe an
Graduate School, 2015)

2.1.2. Declinul sănătății fizice și mentale

În 1944 s -a întors în Europa pentru a fi martorul momentelor cheie din cel de -al
Doilea Război M ondial, inclusiv D -Day. Hemingway a însoțit trupele americane pe măsură
ce au ajuns pe țărmul plajei din Omaha – deși nu era permis să insițești trupele în calitate de
corespondent civil. Săptămâni mai târziu s -a întors în Normandia, atașându -se regimentului
22 comandat de colonelul Charles "Buck" Lanham în timp ce mergea spre Paris (a cărui
eliberare va urma să o rela teze). Potrivit istoricului Paul Fussell, "Hemingway a intrat într –
un necaz considerabil luâns rolul de căpitan de infanterie a unui grup de oameni ai rezistentei
pe care i -a adunatș un corespondent de război nu ar trebui să conducă trupe, chiar dacă o
face bine". (European Graduate School, 2015)
Hemingway a rămas în Europa timp de 10 luni, călătorește cu infanteria aliată în
pădurea Hürtgenwald, deoarece urmărea o spărtură în linia S iegfried. La sfârșitul războiului,
Hemingway s -a întors în Cuba. În momentul folosirii b ombei atomice de către americai el a
reamintit conaționalilor săi că "p entru moment suntem cea mai puternică putere din lume,
este important să nu devenim și cea mai ur âtă". Pentru a evita o astfel de soartă, a spus el,
"trebuie să studiem și să înțelegem anumite probleme de bază ale lumii noastre, așa cum erau
înainte de Hiroshima, pentru a putea continua, în mod inteligent, să descoperim cum s -au
schimbat unele dintre ele și cum pot fi soluționate corect Acum că o nouă armă a devenit

15
proprietatea lumii, trebuie să o studiem cu mai multă atenție ca oricând și să ne amintim că
nici o armă nu a rezolvat vreodată o problemă morală, ea poate impune o soluție, dar nu
poate ga ranta că ea este una dreaptă. " (Putnam, 2006)
Într-o mică ceremonie din iunie 1947 la ambasada SUA în Cuba, Hemingway a
primit o stea de bronz pentru serviciul său de corespondent de război. Hemingway a scris un
roman cu cel de -al Doilea Război M ondial ca origine. În cartea “Across the River and Into
the Trees” acesta află în Veneția la sfârșitul războiului și povestește despre un colonel
american în vârstă care se îndrăgostește de o tânără contesă italiană. Cartea nu a fost atât de
bine primită ca și roma nele sale anterioare – neîndeplinind speranța că ar putea surprinde
esența celui de -al Doilea Război M ondial cum ar fi făcut -o” A Farewell to Arms”și” For
Whom the Bell Tolls” pentru Primul Război M ondial și războiul civil spaniol. Nici poveștile
sale publ icate în această perioadă nu au surprins imaginația publicului cu privire la cel mai
recent război mondial. O poveste care a atras atenția în ultimele antologii, “Black Ass at the
Cross Roads” nu a fost niciodată publicată. Potrivit lui Fussell, această "c apodoperă", care
spune povestea unei ambuscade a soldaților germani de către o trupa de infanterie americană
care suferă de remușcare pentru ceea ce a făcut. (Putnam, 2006)
În 1952, Hemingway și -a răscumpărat reputația de mare scriitor al secolului cu cartea
“The Old Man and the Sea ”, care l -a ajutat și la câștigarea Premiului Nobel pentru literatură
din 195 4. Când Fidel Castro a ajuns la putere în 1959, Ernest și Mary Hemingway și -au
părăsit locuința din Cuba, trecând la perife ria Londrei , unde Hemingway o va întâlni pe Mary
Welsh, un corespondent al revistei Time . In a treia lor intalnire, Hemmingway a cerut -o in
căsătorie. Nunta a avut loc în 1946. (Putnam, 2006)
Starea lui de sănătate mintală și fizică s-a înrăutățit în această perioadă. Lucrurile s –
au agravat din cauza alcoolismului lui Hemingway. Intre anii 1955 -1956, Hemingway a fost
imobilizat la pat, d octorii i -au spus să se oprească de la băut, dar el nu s -a conformat. În
1959, Hemingway a fost în Cuba, când partidul comunist a decis să naționalizeze o
proprietate americană În 1960, Hemingway a vizitat Spania înainte de a reveni la Idaho,
sănătatea lui mintală s -a deteriorate, a încercat terapia cu electoros ocuri. (European Graduate
School, 2015)
Hemingway a avut o viață interesantă și complicată. După cum este cunoscut , tatăl
său a fost u n vânător și pescar și l -a facut si pe Ernest să iubească această pasiune , dar mama

16
sa a fost împotriva acestui comportament fiind profesoară de artă si musician. Hemingway
a fost impartit intre cei doi parinti, mama alat uri de care lua lectii de muzică si tată l cu care
mergea la pescuit sau vânătoare. În afară de aceasta, el a fost și un pugilist amator și, într –
una din luptele sale, și -a rănit ochiul și tocmai din ace st motiv nu a putut servi ca soldat în
timpul celui de -al Doilea R ăzboi Mondial. Dacă considerarăm faptul că Ernest s -a oferit
voluntar să conducă o ambulanță pentru Crucea Roșie Americană în Italia ca fiind un lucru
ușor, cee a ce a facut este un lucru destul de dificil intr -o bătălie , pentru că el a transportat
soldați i răniți din câmpurile de luptă. După cum este cunoscut, tatăl său s -a sinucis, dar nu a
văzut numai soldați răniți, ci și mulți morți în timpul războielor la care a participat și am
putea lega aceste intîmplări cu viața ulterioară a lui Ernest Hemingway, peste care au lăsat
semne incurabile. A trăi este singura cale de a face față c alvarului, iar cea mai înaltă încer care
în viața noastră este opusul vieții. Pescuitul în adâncul mării, luptele cu tauri, boxul,
vânătoarea, războiul – toate sunt mijloace de ritualizare a luptei cu moartea în mintea lui –
este foarte bine explicat acest lucru în cărți precum "A Farewell t o Arms" Și “Death în the
Afternoon”, care au fost bazate pe propria sa experiență. Hemingway a încercat să se
sinucidă în primăvara anului 1961 și a primit din nou tratament ECT. În dimineața zilei de 2
iulie 1961, cu trei sapatamani înainte de împlinirea vârstei de 62 de ani, a murit la domiciliul
său din Ketchum, Idaho, ca rezultat al unui glonț de pușcă, și îngropat într-un serviciu
romano -catoli c. (Mammadov, 2009)

2.1.3. Traumele copilă riei

Hemingway a suferit răni psihologice în timpul copilăriei sale, care a u precedat cu
mulți ani experiențele traumatice întâlnit e în Primul și al Doilea Razboi Mondial și toate
leziunile sale ulterioare. Dr. Clarence Hemingway a fost un om strict, care iubea disciplina
și care își b ătea fiul , iar uneori chia r cu cureaua de ras. Tânărul Hemingway a dezvoltat o
furie atât de mare încât se juca închipuindu -și că își asasinează tatăl abuziv. În ceea ce o
privește pe mama lui, Hemingway, de -a lungul vieții sale, a descri s-o ca fiind o fig ură egoistă

17
și manipulatoare a căr ei personalitate a dominat -o pe cea de tatălui său mai rezervat și pasiv.
(Martin, 2006)
Când Clarence Hemingway s -a sinucis, Ernest acuzat -o deschis pe mama sa și
aparent a rămas ferm față de această poziționare pentru re stul vieții sale. Faptul că
Heming way a considerat -o responsabilă pe mama lui pentru moartea tatălui său poate fi
interpretată ca o sursă potențială de mânie profundă față de mama sa, mân ie atât de acerbă
care îl face pe prietenului său, John Dos Passos, s ă se refere la scriitorului ca fiind "singurul
om pe care l -am cunoscut vreodată care își ura într -adevăr mama”. Cu toate acestea, acestă
ură ar fi putut avea originea în copilăria lui Hemingway, cu mult înainte de moartea lui
Clarence. Furie profundă și d e durată a lui Hemingway față de mama s a ar putea fi modelată
de conceptualizarea sinuciderii tatălui său, astfel că moartea tatălui său a devenit vina mamei
sale. O sursă potențială a ace stei furii timpurii este identificabilă prin faptul că Grace
Hemingw ay a insistat ca băiatul Ernest s fie îmbrăcat ca o fată. (Martin, 2006)
Deși obiceiul epocii Victoriene cerea ca băieții tineri să poarte rochii, hainele pe care
Grace le selecta pentru Ernest erau mai feminine decât cele purtate de alți copii de sex
masculin ale epocii. El a rămas în acest stil de rochie mai mulți ani afară de durata de timp
pe care majoritatea băieților o petreceau în rochii, iar părul său a fost tăiat într -un mod mai
frecvent copiilor de sex feminin . Grace chiar a încercat să -și treacă fiul ca fiind geamănul
fetei sale mai mari, Marcelline. Când Clarence Hemingway a murit de la o împușcătură în
cap, Ernest ar fi putut avea cu ușurință sentimente de vinovăție. El a d orit moartea tatălui
său, copil fiind, în joacă a ridicat o armă încărca tă asupr a capul său. Astfel, invinuirea mamei
ar putea avea un rol defensiv; el s -ar putea absolvi de vină prin proiectarea acestei asupra
mamei. Desigur, o astfel de vinovăție ar fi putut contribui la depr esia autorului și sinuciderea
sa. (Martin, 2006)
În cele din urmă toate acestea au devenit prea greu de suportat. Ernest nu mai avea
absolut nicio putere pentru a continua lupta cu impedimentele sale mentale sau să continue
să trăiască. Toată lumea are punctul ei de ruptură . Se simțea ca și cum lucrurile nu vor
redeveni mai bune și că ar fi mai fericit fără durere a și suferința vieții sale de zi cu zi. Ernest
a avut o tentativă de suicide în primăvara anului 1961, dar această încercare a eșu t. A fost
trimis spre a primi terapie, în speranța de ameliorare. Toate aceste eforturi s -au dovedit a fi
zadarnice la 21 iulie 1961 Hemingway și -a pus capăt zilelor. În Ketchum, Idaho o

18
împușcătură în cap a reprezentat sfârșitul lui Ernest Miller Hemingway. El a fost o mare
figură literară cu multe succese, el spunând despre o carte bună : “If the book is good, is
about something that you know, and is truly written, and reading it over you see that this is
so, you can let the boys yip and the noise will have that pleasant sound coyotes make on a
very cold night when they are out in the snow and you are in your own cabin that you have
built or paid for with your work.” (Martin, 2006)

2.2. Săn ătatea fizică a lui Ernest Hemingway

2.2.1. Multiple traumatisme craniene

Ernest Hemingway, primul american care a fost rănit și a supraviețuit pe frontul
italian în Primul Război Mondial, a fost portretizat ca un erou în rapoartele științifice
contemporane. Box ul și modul sau grandios de a vâna au contribuit la imaginea omului pe
care l -a cultivat, atât pantru a -și vinde cărțile la o audiență mai mare cât și pentru propria
imagine de sine, o imagine exploatată în revistele din anii ‘50. În ciuda reputației sale de
aventurier și al unui fizic impunător, Hemingway era și foarte gh inionist. Stângăcia lui a
provocat accidente și a fost destul de ghinionist ca să moștenească dizabilitățile vizuale ale
mamei sale cât și bolile mai grele ale tatălui: diabetul și depresia care, în cele din urmă, au
dus și la sinucidere a sa. Poate că nu e ste surprinzător, dată fiind istoria sa medicală, un critic
al lui Hemingway de după cel de -al Doilea Război M ondial, Philip Young, a dezvoltat o
"teorie a rănilor" eroului din ficțiunea lui Hemingway, o abordare psihologică bazată nu
numa i pe rănirea lui Hemingway din Primul Război M ondial, ci și pe lista uimitor de lungă
a rănilor lui Hemingway. (Moddelmog & Gizzo, 2013)
Explozia acelei bombe din 1918 ar fi putut provoca ceea ce poate fi numit acum
traumatism cerebral (TBI) și prima s -a comoție, cât și o afecțiune posttraumatică de stres
(PTSD). D eși nu a prezentat s emne imediate ale stre sului posttraumatic în spital, unele dintre
leziunile timpurii, pe baza a ceea ce Hemingway le -a povestit altora, cum că ar fi fost

19
împușcat în nouă părți ale corpului, in clusiv în regiunea scrotului – au reprezentat încercare a
lui de a explica înțelegerea față de i mpotenta cu Jake Barnes în “The Sun Also Rises”(1926).
După cum afirmă Young, un safari din Africa în 1953 -1954 s -a încheiat cu două accidente
de avion în zile s uccessive și un alt traumatism cranian. După accidentări, Hemingway a
raportat că, în plus față de contuzie, a avut și o vertebră zdrobită, arsuri la nivelul feței,
brațelor și a capului, precum și splina și ficatul rupt, iar ultimele două leziuni ar fost fatale
fără o intervenție medicală imediată. În Uganda, Hemingway a primit numai bandaje pentru
arsuri și vânătăi. Deși a fost destul de grav rănit, a încercat să -i ajute să stingă un foc și,
probabil încă fără echilibru din cauza comiției suferite, a căzu t în foc și a suferit arsuri severe.
El nu a primit niciun tratament medical serios până când a ajuns la Veneția, două luni mai
târziu. Umărul lui Hemingway fusese deteriorat la primul accident aviatic, așa că a deschis
cu capul o ușă blocată în al doilea avion prăbușit; făcând acest lucru, și -a fracturat proba bil
craniul. Cu siguranță a avut atunci o alta comoție . Dizenteria de care a suferit în acest safari
a fost reală, așa cum a fost în 1934, în timpul unui safari african anterior. În 1928,
Hemingway, p robabil în stare de ebrietate, nu a tras lanțul rezervorului deasupra unei toalete,
ci lanțul unei v eioze de tavan, căzând peste el, geamul spart i -a tăiat fruntea. El s -a împușcat
și în ambele picioare în 1935, în timp ce era la pescuit de rechini în oce an. A petrecut șapte
săptămâni într -un spital din Montana în 1930, după ce și -a rupt serios b rațul într -un accident
de masină . (Moddelmog & Gizzo, 2013)
Accidentul de mașină din 1944, în care a fost în stare de ebrietate, i -a trimis capul
prin parbriz și i-a cauzat o comoție, precum și o lacerare a scalpului, a avut nevoie de 57 de
copci ; Trei luni mai târziu, Hemingway a fost aruncat dintr -o motocicletă în timp ce el și
câțiva însoțitori, inclusiv Capa, au încercat să se sustragă focului german în Normand ia.
Hemingway a prezentat dureri de cap, tinitus, diplopie, vorbire încetinită și dificultăți de
memorie timp de câteva luni. În iunie 1945 a fost în spatele volanului în Cuba, când vehiculul
său a intrat într -un șlep și a lovit un dig. Apoi, în 1950, în t impul unui meci de box la bordul
corabiee sale, Pilar, a alunecat și a căzut, lovind puntea cu capul și primind ceea ce el a
descris mai târziu drept "o contuzie de forță 5 (scară Beaufort). Căderea pe Pilar a reprezentat
probabil cel de -al cincilea trauma tism cranian din viața sa, dar cel mai rău tocmai urma să
vină. La 23 ianuarie 1954, pe al doilea safari în Africa, avionul lui Hemingway de pe
aeroportul din Nairobi a lovit un cablu telegrafic abandonat și s -a prăbușit. Hemingway și -a

20
rănit spatele, brațul drept și umărul drept. Nimeni nu a fost rănit grav și s -au urcat int -un al
doilea avion care, la scurt tim p după părăsirea pământului, s -a prăbușit și a început să ardă.
Hemingway a încercat să scape prin ușa avionului lovind -o cu ca pul. El a suferit două
lovituri puternice la cap fracturându -și craniul, astfel încât fluidul cefalorahidian i s-a scurs
din ureche. Accidentul l -a lăsat din nou cu diplopie, surzenie temporară și leziuni
semnificative la ficat, splină și rinichi. (Martin, 2006)
În tim pul Primului Război M ondial, în care Hemingway a servit ca șofer de
ambulanță, a reușit să se apropie de lupte distribuind bomboane și țigări cu bicicleta către
trupele italiene de la Fossalta. O cochilie de mortar de șanțuri a explodat în apr opiere,
aruncând resturi de metale în Hemingway și trei soldați italieni. Un soldat a fost ucis, altul
grav rănit, iar Hemingway a absorbit sute de bucăți de metal în picioare, scrot și abdomenul
inferior. Cu toate acestea, cu o rezistență remarcabilă și c uraj, el a transportat soldatul rănit
50 de metri înainte de a fi lovit în picior de o armă de foc și de a -și pierde cunoștința – o
faptă de vitejie și forță de care oricine ar fi mândru. Hemingway nu a uitat niciodată despre
acea rană, ea fiind menționată în multe dint re scrierile sale, suferind mul te interpretări. De
aici apare și întrebarea, ca a avu t atât de special această rană , pe care Ernest nu a reușit să o
uite. O explicație pentru această întrebare poate veni chiar de la Hemingway însuși. El a
speculat că rana l -a bântuit atât de mult timp pentru că a perforat mitul nemuririi sale
personale. Pierderea sentimentului său de nemurire nu a fost într -adevăr o pierdere mică,
deoarece o premisă importantă a lumii asumptive a lui Hemingway a fost că el est e
semnificativ diferit față de ceilalți: el se laudă că avea un corp neobișnuit de indestructibil,
o grosime suplimentară a craniului și că nu era supus limitărilor biologice tipice omului.
(Yalom & Yalom, 1971)

2.2.2. Hemocromatoză

Anemia sideroblas tică este o boală rară, ce poate fi întâlnită sub două forme: forma
ereditară (cu debut în copilărie, fiind transmisă autosomal dominant sau legat de
cromozomul X) și o formă dobândită (cel mai frecvent în cazul intoxicației saturniene). Se

21
caracterizează printr -un deficit al hem -sintetazeo (ferochelataza), enzimă responsabilă de
cuplarea ionului Fe2+ cu protoporfirina IX. Morfologia globulelor roșii la acești bolnavi
poate fi variabilă, în timp ce medulograma demonstrează prezența patognomonică a
siderobla știlor inelari. Tulburarea cronică a eritropoiezei duce la acumularea excesivă de fier
în organism, cu depunerea acestuia în celulele parenchimatoase (hemocromatoză, vezi mai
departe). Hemocromatoza poate fi o boală ereditară (caracterizată printr -o abso rbție zilnică
la nivel intestinal a câtorva miligrame de fier, cu mult peste necesitățile organismului) sau
dobândită (în boli ca: talasemia majoră, anemia sideroblastică indiferent de formă,
supraîncărcarea exogenă cu fier prin transfuzii repetate sau adm inistrare orală îndelungată
nejustificată de fier, atransferinemia congenitală). Din punct de vedere fiziopatologic, fierul
se acumulează sub formă de feritină sau hemosiderină în aproape toate celulele
organismului, în decursul câtorva decade. Leziuni tis ulare apar în ficat, tiroidă, hipotalamus,
cord, pancreas, gonade, piele și articulații. Manifestările clinice pot include ciroză hepatică,
hipotiroidie, cardiomiopatie, diabet zaharat, artralgii sau artrite deformante, hipogonadism
hipogonadotrop, hiperpi gmentare cutanată.Afectarea hepatică în hemocromatoza ereditară
implică inițial depozite de hemosiderină în hepatocitele periportale (la periferia lobulului
hepatic) și în celulele epiteliale ale canaliculelor biliare. Pe măsură ce supraîncărcarea cu
fier progresează, depozitele de hemosiderină apar și în celulele Kupffer. Cu progresia bolii
apar leziuni celulare constând în degenerare grăsoasă și balonizare citoplasmatică, dar și
modificări de fibroză, inițial în spațiul periportal. În hemocromatoza secund ară depozitele
de hemosiderină sunt inițial localizate preponderent la nivelul celulelor Kupffer. În final,
pattern -ul histologic devine asemănător cu cel din hemocromatoza ereditară. (Scărlătescu,
Teodosiu, Ciocan, & Isacoff, 2007)
Traditional, diagnosticul pozitiv necesită biopsia hepatică, care permite, de
asemenea, și o evaluare a severității injuriei hepatice. Colorația Perls este indispensabilă
pentru evidențierea depozitelor de fier. Cele mai frecvente manifestări clinice sunt alopecia,
hiperpigmentarea cutanată, aritmiile cardiace, hepatosplenomegalia, semnele de
hipotiroidie, durerea abdominala și artralgiile. Electrocardiograma poate arăta aritmii atriale
sau ventriculare, modificări de repolarizare sau complexe QRS de amplitudine joasă.
Ultrasonografic se poate evidenția cardiomiopatie dila tativă sau, mai rar, restrictivă .
Modificările articulare descrise radiologic sunt variabile, mergând de la îngustarea spațiilor

22
articulare, osteoporoză până la chisturi subcapsulare, condrocalcinoză și calcificări ale
ligamentelor periarticulare. Cele mai frecvente modificări nespecifice de laborator sunt:
hiperglicemia, valori crescute ale transaminazelor, trombocitopenia și creșterea TSH.
(Scărlătescu, Teodos iu, Ciocan, & Isacoff, 2007)
Diagnosticările retrospective sunt pline de probleme, dar totuși multe au fost prezente
in cazul lui Hemingway. Datorită diagnosticărilor medicale efectuate când a fost internat la
Clinica Mayo, aproape de sfârșitul vieții sale, este aproape incontestabil că a suferit de diabet
zaharat, ciroză hepatică, icter, tensiune arterială ridicată, insomnie, hipertensiune arterială,
alcoolism și paranoia (Martin, 2006). El a avut iluzii paranoice că Serviciul de Venituri
Interne, Ser viciul de Imigrații și Biroul Federal de Investigații îl spionaseră (s -a dovedit
ulterior adevărat faptul că era spionat de FBI). În plu s, suferea de un stres fiscal i rational,
stres de ca re a suferit, de asemenea, și tatăl său. Se spune despre hemocro matoza că a fost
blestemul familiei Hemingway. Această afecțiune, cunoscută și sub numele de "diabet de
bronz" sau "boală de depozitare a fierului", este o afecțiune moștenită care duce la o
absorbție ridicată a fierului în intestin). Fierul se acumulează cons tant în organele
organismului de -a lungul timpului, provocând leziuni ireversibile la nivelul pancreasului,
articulațiilor, glandelor, ficatului și inimii. Spre sfârșitul vieții, ciroza hepatică era extremă,
însă în timp ce consumul de alcool se poate fi a vut un rol important, hemocromatoza a fost
probabil un factor major care a contribuit la moartea sa. (Hamilton, 2016)
O condiție specifică a fost propusă ca explicație generală a mai multor simptome ale
lui Hemingway. Această boală este hemocromatoza, uneo ri numită și "diabet de bronz" sau
"boală de stocare a fierului", o "tulburare metabolică moștenită prezentă de la naștere și
determinând o absorbție crescută a fierului în intestin [precum și alte organe]" Dovezile care
stau la baza diagnisticului acestei boli – ca cele mai multe simptome pe care acest articol le
discută -sunt în cea mai mare parte de natură biografică. Hemocromatoza este rar
diagnosticată înainte ca pacientul să fie de 50 sau 60 de ani, deoarece simptomele sale tind
să crească treptat în număr și severitate încăpând cu vârsta de 35 de ani. Boala este o
afecțiune moștenită a tipului autosomal recesiv, iar prezentarea sa variază foarte mult de la
pacient la pacient, în funcție de factori precum dietă și consumul de alcool. Un diagnostic se
bazează în mod normal pe următoarea triadă: diabetul zaharat, ciroza hepatică și pigmentarea
anormală a pielii. Hemingway avea foarte probabil primele două, iar al treilea este greu de

23
evaluat din cauza bronzării sale permanente, deoarece era un bărbat ce s tătea mult timp în
aer liber. Există, de asemenea, unele dovezi că diabetul său a fost moștenit. Desigur, ciroza
hepatică este cel mai adesea cauzată de alcoolism, însă Beegel (Beegel, 1998, p. 377)
explică: "alcoolul stimulează de fapt absorbția de fier a corpului și datorită faptului că unele
băuturi alcoolice (…) sunt bogate în fier. Un bărbat cu hemocromatoză are un risc mult mai
mare de a dezvolta ciroză hepatică decât un non -alcoolic cu boală de depozitare a fierului.
Pacienții de sex masculin pot, de asemenea, suferi de hipogonadism, datorită deteriorării
induse de fier a glandei pituitare și a tulburărilor hormonale care decurg din aceasta”. Există
unele indicații că Hemingway a suferit ocazional de impotență, asimptom de hipogonadism,
iar această sugestie este în continuare întărită de faptul că Hemingway a luat pilule de
metiltestosteron în anii ' 50 (care pot spune că pot induc depresia, anxietatea și insomnia ,
precum și hepatită, toate afecțiunile de care Hemingway a suferit în aproximativ aceeaș i
perioadă). Hemocromatoza, în special în etapele ulterioare, are și efecte asupra
comportamentului și funcțiilor cerebrale, inclusiv pierderea memoriei, agitația, confuzia,
apatia și simptomele psihotice. Boala nu a fost niciodată diagnosticată ca atare î n cazul lui
Hemingway, dar a fost discutată de medici în timpul șederii sale la Clinica Mayo în 1960
(dar au fost reticenți în efectuarea biopsiei hepatice riscante pentru confirmare). Scriitorul
însuși a devenit interesat de manualele medicale despre fica t, indicând faptul că avea o idee.
Un alt argument împotriva influenței primare a alcoolului asupra decesului lui Hemingway
este faptul că tatăl său a avut un mod strict de a se abține de la alcool și totuși a prezentat
probleme medicale și comportamentale foarte asemănătoare cu puțin înainte de sinuciderea
sa. (Dieguez, 2010)
Ipoteza pentru hemocromatoză este interesantă, dar ar fi în mod evident mai
convingătoare dacă ar fi fost făcut un diagnostic oficial în cazul lui Hemingway însuși sau
în oricare dintre rudele sale (nu s -a efectuat autopsia după sinucidere). Condiția pare a fi
rară, dar probabil rămâne su bdiagnosticată, deoarece caracteristicile acesteia sunt adesea
confundate cu afecțiunile primare, în loc de simptomele unei cauze fundamentale. Ironia
tragică a acestei stări de lucruri este că hemocromatoza, dacă este detectată devreme, poate
fi ușor cont rolată prin sângerări induse în mod regulat (această procedură simplă permite
evitarea acumulării de fier în exces). În plus, poate fi recomandată o dietă adecvată, precum
și evitarea alcoolului. Cu toate acestea, este discutabil faptul că o astfel de diag nosticare și

24
tratament timpuriu în cazul lui Hemingway ar fi "îmbogățit literatura americană". Având în
vedere evoluțiile rec ente, ipoteza unei hemocromatoze subiacente la Hemingway ar indica,
de asemenea, posibilitatea unei tulburări cognitive progresive. Diabetul nu este doar un
factor de risc binecunoscut pentru boala Alzheimer (AD) și boala cerebro -vasculară, ci pare,
de asemenea, asociat cu insuficiență cognitivă ușoară, o etapă de tranziție între o cunoaștere
normală și Alzheimer (Luchsinger, et al., 2007). Mai mult, gena asociată cu hemocromatoza
ereditară pare a fi un factor de ri sc suplimentar pentru persoane predispuse să dezvolte
Alzeimer (Moalem, et al., 2000) și există unele indicii că Alzeimer ar putea fi asociată cu
excesul de fier, precum și alte afecțiuni neurologice, tulburări cum ar fi sindromul picioarelor
neliniștite. (Dieguez, 2010)

3. ELABORAREA PROFILULUI PSIHOLOGIC

Corespondența personală a lui Hemingway este plină de exempl e de stări anormale
de dispoziție. I -a scris soacrei sale din 1936: “Nu suferit niciodată de bătrâna melancholie
până acum și sunt bucuros că am avut ocazia să o întâlnesc acum , astfel că știu prin ce trec
acești oameni. Mă face să mă simt mai tolerant faț ă de ceea ce s -a întâmplat cu tatăl meu”
(Hemingway, 1981, p. 436). Aici, Hemingway pare să raporteze că suferea de un episod
depresiv. O scrisoare către John Dos Passos descrie în detaliu experiența depresivă a lui
Hemingway, "am simțit acea goliciune sân geroasă gigantică și nimicnicia. Ca și cum nu aș
mai putea niciodată iubi, lupta sau a sicrie, și toate sunt sortite morții" (apud Lynn, 1987, p.
427). Hemingway întrunește criteriile de diagnostic virtuale pentru un episod depresiv
major, sugerând pierder ea interesului și a plăcerii față de activități ce îi aduceau plă cere,
sentimentele de goli ciune, scăderea libidoului, insoț ite de gânduri de moarte și sinucidere.
Depresia nu a fost singura stare de spirit anormală pe care Hemingway a
experimentat -o. Pr imul mare biograf al lui Hemingway, un om care l -a cunoscut în viață, s –
a referit la el ca la un "temperament maniaco – depresiv " și a scris că “pendulul sistemul ui
său nervos balasează periodic prin arc complet de la megalomanie la melancolie " Mai târzi u,
un altul scria, "starea de spirit balans ează atât de rapid de la tristaț e la fericire și înapoi că ai

25
putea spune, aproape că era în același timp îndrăgostit și deprimat". Biografiile sale conțin
numeroase exemple de episoade în care Hemingway a experim entat stări de spirit neobișnuit
de ridicate și perioade de energie excesive. În tinerețe, a fost predispus să rămână treaz până
dimineața devreme, bând vin și citind cu voce tare volume de poezie. Într -o astfel de ocazie,
tovarășii lui au adormit, trezind u-se cateva ore mai târziu pentru a -l găsi pe Hemingway
"încă lucrând, arătând mai proaspăt ca o margaretă" (Baker, 1969, p. 37). Se poate să fi fost
un episode maniacal care îl păstra pe tânărul scriitor toată noaptea agitat, citit și bând excesiv.
Într-o perioadă în 1924, prima soție a lui Hemingway, Hadley, și -a găsit soțul "euforic, intens
emoțional, și gata să explodeze". Compania s -a a fost atât de dificil de tolerat încât aceasta
i-a sugerat -o călătorie singur. Iritabilitatea episodică care l -a îndepărtat pe tatăl său de familie
s-a manifestat, de asemena, și în fiul său. Pentru tânărul Hemingway, cu toate acestea,
energia asociată ar putea fi canalizata în producție creativă. În timpul episodului din 1924,
Hemingway a produs rapid șapte povestiri scu rte. (Martin, 2006)
În 1934, el a avut o altă "creștere imensă de energie", care a f ost descrisă ca fiind
"inspirat ie" și a constatat că a fost "rea ca o boală". Ea l -a condus pentru a finaliza mai multe
povestiri și articole în succesiune rapidă. Apoi, în 20 noiembrie 1934, a trimis o scrisoare
către editor său, Maxwell Perkins. În această scrisoare el a ineput să se laude că lucrarea
avea cea mai bună scriere pe el a produs -o vreodată și că reprezintă o "super valoare " pentru
banii cititorului. În plu s, scrierea a fost o sarcină dificilă, "ca o pictură de Cezanne," și el a
fost "singurul bastard", care ar putea crea o astfel de realizare. Aparent, energeticul și
iritabilul Hemingway ar putea fi, de asemenea, și grandios. (Martin, 2006)
De asemenea, înt r-o scri soare către mama celei de -a doua soții, Hemingway descria
în 1936 o altă stare de anormalitate:”Am lucrat din greu. Am avut o vrajă care m -a făc ut
destul de sumbru…. . și nu am dormit timp de aproximativ trei săptămâni. Îmi lua
aproximativ două ore sau cam așa ceva pentru a mă ridica dimineața și să ies în căsuța să
lucrez până se lumina de ziua pentru că atunci când scrii o carte și nu pot dormi creierul tău
aleargă noaptea și scrii toate lucrurile care îți trec prin cap , iar dimineața toate astea au
dispărut și tu ești un rahat. (Hemingway, 1981, pp. 435 -436). Având în vedere contextul
acestor episoade de dispoziție experimentate, este probabil ca această perioadă să fi
reprezentat un episod mixt. Această istorisire sugerează că Hemingway a suferit de-a lungul
vieții sale de adult de o tulburare afectivă bipolară. Având în vedere istoria familiei, se pare

26
că a moștenit o predispoziție genetică pentru tulburările de dispoziție. De asemenea, el a
suferit de o altă condiție pe care știința a dovedit ca ar fi, cel puțin în parte, ereditară –
aoolismul. (Martin, 2006)
Este bine cunoscut faptul că tulburările bipolare pot fi asociate cu episoade puternice
de creativitate. Srierile rezultate ale lui Hemingaway, acesta câteodată terminând un număr
de povestiri scurte în câteva zile , iar romanele mai luni în câteva săptămâni, au fost asociate
cu o anumită structur ă de gândire care l -a ocolit în perioadele mai negre de depresie. Așa
cum am metionat anterior, acesta avea și anumite momente de gra ndoare, c um se înt âmplă
și în scrisoarea către editorul să u. Aceste sentimente de auto -valorizare, cu toate ace stea, au
disparut repede în momentele de tristate. Este din păcate imposibil să precizezi cu exactitate
schimbările de dispoziție ale lui Hemingway în comparație cu creațiile sale literare, dar poate
fi observat faptul că pe măsură ce depresia și declinul mental îl acaparau, abilitățile sale de
scriere intrau în declin. (Bogousslavsky, Hennerici, Bazner, & Bassetti, 2010)
Moartea, violenta și sinuciderea erau teme p reponderente în lucrările sale de la
primele sale romane , la cele din urmă. Sinuciderea tatălui său a reprezentat o lovitură
puternică pentru Hemingway, iar acest evenimen t a dus la desrierea unor figuri paterne slabe
în scrierile sale. Fasc inația s a legat ă de sinucidere, în retrospectivă, a fost un semn de alarmă
către sfârșitul său tragic. Am putea considera faptul că întreaga sa viață adventuroasă și plină
de riscuri reprezenta o continuă încercare de sinucidere. Prin urmare, continua pr ezență a
violențe i, rănilor, omorulilor și morții în povestirile sale pot fi interpretate ca o funcțiune a
unei dorințe interioare de a proiecta, controla sau simula propriile tendințe auto -distructive.
Faptul că marea parte a personajelor sale și rudele sale apropiate au sfârșit prin a muri, este
de asemen ea un indiciu a l faptului că Hamingway nu a văzut nicio valoare în viața real ă.
(Bogousslavsky, Hennerici, Ba aner, & Bassetti, 2010)
Majoritatea studiilor ce încearcă să lege viața lui Hemingway de operele sale sunt
bazat e pe o perspectivă psihodinamică . Spre exemplu , au fost identificate teme majore în
opera lui Hemingway ca fiind re actii de teamă și luptă împotriva temerii de rănire genital ă
și moarte violentă și , mai general , teamă de sex. Eroii celor două mari romane a le sale, Jack
Barnes (The Sun Also Rises, 1926) și Loc. Henry (A F arewell to Arms, 1929), au fost răniți
genital, iar Nick Adams ce apare într -o serie de povestiri scurte este exemp lul tipic de erou
rănit și respins. Asemena lui, eroii săi sunt psihologic și fizic răniți și încearcă să depășească

27
acest lucru până și în ata absurdității. Asemena lu i, surogatii săi din literature pot bea întreaga
zi fără a se îmbăta. Aseme na lui, aceștia au o viziune tragică asupra vieții, amestecând
sentimen tele celui mai negru pesimism cu vitalitatea generoasă și eroismul. Aceștia își
diminuează problemele și pun în față misiunea pe care o au de îndeplinit. Depun un mare
efort în a -și testa limitele, angajându -se în razboie străine lor – cum este cazul perso najului
principal din “ For Whom the Bell T olls”, angajat în lupta antifascistă spaniolă . Trăsături
asemeni narcisismului, ambiției, vanității, independenței crâncene, curajului,
competitivității și grandiozității vor fuziona, până la urmă, spre a da nașter e celui mai
original sccriitor al secolului douăzeci. (Bogousslavsky, Hennerici, Bazner, & Bassetti,
2010)
Nu poate fi nici o îndoială că Hemingway a fost un băutor pe toată durata vieț ii sale,
suferint de o dependenț ă de alcool. A băut probabil pentru pr ima dată în adolescență. A fost,
probabil, pentru prima dată expus la băuturi alcoolice în 1917 Italia, unde a băut scotch și
whisky irlandez cu prietenii și camarazii săi. După ce a fost rănit, personalul spitalului i -a
găsit sticle de cognac ascunse în c amera sa de spital în Primul Război Mondial. Băutul zilnic
a început pentru Hemingway la începutul anilor 1920 ca urmare a nereușitei primei lui
căsătorii și a escaladat cu deteriorarea relației sale cu mama sa și sinuciderea tatălui său.
Apoi, în 1937, el s-a prezentat unui medic plângându -se de dureri abdominale, a fost găsit
că avea leziuni hepatice, și i -a fost indicat să se abțină de la alcool. Cu toate acestea, el a fost
în imposibilitatea de a se conforma cu recomandarea . (Mar tin, 2006)

3.1. Tulburare bipolară II

Așa cum am menționat și anterior, istoria întregii familii Hemingway este legată de
aceste tulburări de dispoziție. O lungă istorie de tulburări af ective, tulburări legate de
consumul de substanțe și suicid au precedat nașterea lui Ernest, a luat viața a cel puțin 3
dintre cele 6 frați din generația sa, și a continuat să facă victime alte două generații mai
departe. Tatăl lui probabil a suferit de tulburare de personalitate bipolară. Unchii matern i și
patern i se crede să fi suferit, de asmenea , de tulburări de dispoziție. Atât sora lui, Ursula și

28
fratele său, Leicester și -au luat viața. Sora lui Marcelline a fost înclinată spre depresie, iar
condițiile morții iei ridică suspiciuni către sinucidere. De asemen ea, fiul său, Gregory a fost
diagnosticat cu tulburare de personalitate bipolară, abuz de substanțe și a avut o operație de
schimbare de sex. Nepoata lui Hemingway, fața băiatului să u cel mare Jack a suferit de
asemenea de multiple tulburări, sfârșind prin a-și lua viața. (Martin, 2006);
Hemingway prezintă trăsăturile unei tulburări bipolare de tip II. Conform DSM IV,
elementul esențial al tulburării bipolare II îl constituie evoluția clinică caracterizată prin
apariția unuia ori a mai multor episoad e depr esive majore , acompaniate de ce l puțin un
episod hipomaniacal. Episoadele hipomaniacale nu trebuie să fie confundate cu zilele de
eutimie care pot urma ca remisiumi unui episod depresiv major. Prezența unui episod
maniacal sau mixt exclude diagnosticul de tulburare bipolară II. Episoadele de tulbuare
afectivă indusă de o substanță, datorate efectelor fiziologice directe ale unui medicament,
altor tratamente somatice pentru depresie, unui drog de abuz sau expunerii la un toxici sau
unei tulburări afective da torate unei condiții medicale generale nu contează pentru
diagnosticul de tulburare bipolară II. În afară de aceasta, episoadele nu trebuie să fie
explicate de tulburarea schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea
schizofreniformă, tulburarea delirantă ori tulburarea psihotică fără altă spec ii. (Romila &
Popa , 2013, p. 392)
Episoadele maniacale eu fost documen tate și în scrisorile private ale lui Ernest
Hemingway. Acestea constau în excese de energie și bucurie, dar și în setimente d e
grandoare. O parte dintre aceste comportamente ar putea să nu fie de natură patologică ci
doar o parte din personajul creat de Hemi ngway. Așa cum poate fi observa t Hemingway, în
orice moment în timpul maturității sale este reprezentat de o figură puterni că și impunătoare,
imaginarul Hemingway "… pe care îl prezența celorlalți dar și sieși însuși. Poetul John
Pudney spunea depre Hemingway în 1944, "era un coleg obsedat de a juca rolul lui Ernest
Hemingway!" . Orice altceva vedem, întotdeauna există viril itate, putere, curaj: el este
soldatul care caută ochiul furtunii pe câmpul de luptă; Vânătorul îndurer at și pescarul obligat
să urmărească cel mai mare pește și să urmărească cel mai periculos animal din Golf până
în Africa Centrală – atletul, înotătorul, campionul, pugilistul. Marele băutor și amant, care se
laudă a avut orice femeie își dorea, cât pe unele pe care nu și le dorea. A fost un amator de

29
pericol, al luptelor cu tauri, al zborului, al tranșeelor de pe frontul de război și nu în ultimul
rând, p rietenul unor oameni viteji, eroi, luptători, vânători și matadori.
Lista este atât de lungă, imaginea este atât de puternică, încât obligă chiar și pe cel
mai naiv observator al naturii umane să se întrebe dacă un om f erm convins de identitatea sa
va canaliza o propor ție considerabilă din energia sa de viață într -o căutare a împlinirii
masculine. De la primele recenzii ale operelor sale, un flux de critici au evidențiat nevoia lui
Hemingway de a afirma din nou și din nou o virilitate brutală. (Yalom & Yalo m, 1971)
În timpul unor astfel de episoade maniacale Hemingway era capabil să scrie și să bea
copios de -a lungul mai multor nopți. Pretindea că a reușit să scrie poveștile scurte: “The
Killers”, “Today îs Friday” și “Ten Indians” toate publicate în 1927, î n aceeași zi. “Avea m
atâta zeama încât credeam că î nnebunesc și că mai aveam de scris alte șase povestiri. Așa că
m-am îmbrăcat și am mers până la Fornos, veche a cafenea de toreadori și am băut niște
cafea, după care m -am întors și am scris “Ten Indians”. Acest lucru m -a întristat destul de
tare și am băut niște brandy și m -am dus să dorm. Am uitat să mănânc și una di ntre chelnerițe
mi-a adus niște bacalao și o mică friptură cu cartofi prăjiți și o sticlă de Valdepenas.”
(Bruccoli, 1986, p. 122).
Așa cum s e poate observa și din textul de mai sus, Hemingway trecea destul de
repede de la o stare la alta. După un episod maniacal de euforie, creație și inspirație urmează
o strare de tristate: “acest lucru m -a întristat destul de tare și am băut niște brandy și m-am
dus să dorm”. Heminway a fost de asemenea cunoscut pentru episoadele sale de cheltuieli,
cât și pentru tentindele sale de a se implica în lupte. Elemente ce fac mențiune la tulburări
de dispoziție și idei s uicidare apar și în corespondenț a acestuia. Hemingway îi spunea
prietenului său John Dos Passos că experi menta o “gigantică și nenorocită goliciune și
nimicnicie, nu pot nici să fut, lupt sau scriu și totul era pentru moarte” (Johnston & Fraser,
2012).
Conform DSM IV, s imptomele tulburării bipolare II trebuie să cauzeze o detresă sau
deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante
de funcționare) în unele cazuri, episoadele hipomamacale prin ele înseși nu cauzează
deteriorare, în schimb, deteriorarea po ate rezulta din episoadele depresive majore sau dintr
–un pattern cronic de episoade afective imprevizibil e și funcționare profesională sau
mterpersonală inconstantă, fluctuantă Indivizii cu tulburare bipolară ÎI pot să nu vadă

30
episoadele hipomamacale ca patologice, deși ceilalți pot fi deranjați de comportamentul
excentric al respectivilor Adesea indivizii, în special când se află în mijlocul unui episod
depresiv major, nu – și amintesc perioadele de hipomane fără evocări din partea amicilor sau
rudelor a propiate. Informațiile provenind de la alți informatori sunt adesea decisive în
stabilirea diagnosticului de tulbu rare bipolară I I. (Romila & Popa , 2013, p. 393)
În 1960 Hemingway a început să piardă lupta cu depresia. A trimis o scrisoare către
prietenul său, A.E. Hotchner în care scria, "Îți spun, Hotch, este ca și cum aș fi într -un coșmar
scris de Kafka. Eu acționez vesel ca de obicei, dar nu sunt eu însumi. Sunt extrem de obosit
și cu morarul la pământ. ” Hemingway începuse să -și facă griji că prietenii lui au complotat
să-l omoare și că FBI îl monitoriză . Poate că aceste iluzii paranoice se datorează tulburării
bipolare și alcoolului. Una dintre problemele ultimului an al lui Hemingway a fost plecarea
lui de la FincaVig din cauza faptului că Fidel Castro a fost nimit în funcție, iar Hemingway
nu a fost prea fericit în ultimii ani ai vieții sale, datorită faptului că centrul de control al FBI
îl deranja și avea temeri legate de banii și de sigur anța sa . În Clinica Mayo, de multe ori el a
fost tratat prin terapie electroconvulsivă. Din nefericire, terapia cu șocuri i -a afectat memoria
și, pentru aceasta, nu și -a putut aminti anumite lucuri pentru a da formă scrierilor sale. În
New York Times, A.E. Hotchner a explicat că romancierul "se temea că FBI -ul era d upă el,
că trupul lui se dezintegrează, că prietenii săi l -au denunțat și că viața nu mai era o opțiune”
Hotchner scrie, decenii mai târziu, ca răspuns la o petiție privind libertatea de informar e,
FBI-ul a declar at dosarul Hemingway. Acesta a arătat că în cepând c u anii 1940, J. Edgar
Hoover l -a pus sub supraveghere pe Ernest Heningway pentru că era suspicios față de
activitățile lui în Cuba. Hot chner afirmă:" În anii de după am încercat să îi înlăturăm frica
lui Ernest de FBI, pe care, din păcate, am judec at-o greșit, dosarul FBI existând în realitate.
Acum cred că a simțit cu adevărat supravegherea și că a contribuit substanțial la durerea și
sinuciderea lui ". (Sorkhabi & Fahimeh, 2016)
Când boala lui Hemingway s -a înrăutățit și a îmbătrânit , creațiile sal e literare precum
“Across the River ’ , “Into the Trees “și “Islands in the Stream“ au trezit critici, dar numele
lui Hemingway a fost recupera t de către “The Old Man and the S ea”. Modul lui Hemingway
de a scrie c a mecanism apărare este sugerat de propriile sale cuvinte c a răspuns la citirea
articolului lui F. Scott Fitzgerald, The Crack Up, care a relatat povestea propriei lupte cu
depresia. Hemingway spunea că Fitzgerald ar trebui să înțeleag ă că scrisul este lucrul care

31
te-ar putea salva dac ă numai și -ar lua inima în dinți și s -ar ocupa de asta, să lucrezi cinst it cu
ficțiune onestă, paragraf cu paragraf (Sorkhabi & Fahimeh, 2016)

3.2. Episoade depres ive majore

Hemingway și -a construit o varietate de mecanisme pentru a se apăra împotriva
dispozițiilor sale anormale și a impulsurilor suicidare. Utilizarea de alcool a fost într -un sens
o apărare împotriva suferinței lui, pe care a folosit -o probabil pentru a lupta împotriva
depresiei și a gândurilor autodistructive. Hemingway i -a spus prietenului său, Archibald
MacLeish, "Problema a fost că în toată viața mea atunci când lucrurile erau foarte rele, aș fi
putut putea bea ceva și imediat lucrurilea u fost mult mai bun e" (Lynn, 1987, p. 122).
Această ap ărare a fost mai puțin adaptativ ă; Consumul de alcool i -a complicat viața
prin capcanele interpersonale obișnuite ale alcoolis mului, eventual, și agravându -i tulburarea
de dispoziție, poate chiar provocând accelerarea re zultatului tragic final. Reserpina și
secobarbitalul au contrib uit mai departe la depresia sa. Leziunile cerebrele repetitive, de
asemenea, i -au destabilizat probabil tulburarea de dispoziție și a u lucrat alături de alcool
afectându -i rețelele neuronale, scăzând capa citatea sa de a -și controla dipozitia și a stimulat
dezvoltarea unei boli psihotice. Un astfel de proces ar fi trebuit , de asemenea , să-i jefuiească
una dintre cele mai adaptative mechan ism de coping, abilitatea de a scrie. Fiecare dintre
acești factori biologici ar fi contribuit la gândurile suicidale cornice ale lui Hemingway și
agravare bolii. El a purtat , de asemenea , povară psihologică a abuzului în copilărie. (Martin,
2006)
S-ar put ea să fi fost și alte cauze ale depresiei sale. Sănătatea lui era din ce în ce mai
slabă. Susan Beegel crede că Hemingway suferea de hemocromatoză de care ar fi putut suferi
până la moartea sa. Cunoscută sub numele de "boala de stocare a fierului", această afecțiune
își mărește efectul pe măsură ce pacientul îmbătrânește. Adesea, marii consumatori de
alimente și alcool sunt diagnosticați între vârsta detreizeci și patruzeci de ani; Alții sunt
diagnosticați la vârste ulterioare. Printre posibilele simptome s e numără boala hepatică,
impotența, insomnia, anxietatea, diabetul și hipertensiunea arterială. (Wagner -Martin, 2017)

32
Într-o scrisoare din martie 1944 către Martha, starea lui sugerează o depresie asupra
sănătății sale, menționând "dureri rele de cap și st are generală de rău: "Nu am niciu n interes
în ceea ce privește direcția mea și nu mă preocup sau entuziasmez. Mă simt ca un cal, un cal
bătrân, bun, sănătos, dar bătrân ". Hemingway, fără îndoială, și -a atribuit lipsa de interes (pe
care o menționează de do uă ori în scrisoarea scurtă) unei stări mentale, dar care ar fi putut fi
și fiz ică. El a continuat fraza de mai sus cu descrierea că bătrânului cal "i -a fost din nou pusă
șaua pentru a galopa din cauza unui proprietar lipsit de scrupule". În primăvara anu lui 1945,
Hemingway a experimentat cea mai neagră depresie a sa, plângându -se prietenului său, Jose
Luis Herrara, despre durerile de cap, despre incapacitatea lui de a citi sau de a se concentra
și despre alte afecțiuni fizice. Herrara l -a luat sub grijă. El a explicat că două contuzii majore,
practic netratate, au provocat daune grave – daune care nu au fost ameliorate de cantitățile de
alcool. Un hematom subdural avea nevoie de odihnă, iar consumul de alcool al lui
Hemingway a exacerbate condițiile deja gr ave. (Wagner -Martin, 2017)
Conform DSM IV, d ispoziția, într -un epibod depresiv major este descrisă adesea de
către persoana respectivă ca aceasta fiind depresivă, tristă, disperată, descurajată sau ca „fără
chef" în unele cazuri, tristețea poate fi negată la început, dar poate fi provocată de interviu
(de ex, atrăgând atenția persoanei respective că arată ca și cum ar fi pe punctul de a începe
să plângă) . La u nii indivizi care se plâng că se simt „fără vervă", că nu mai au senti mente ori
că sunt anxioși, pr ezent a dispoziției depresive poate fi dedusă din expresia facială a
persoanei și din conduit. Unii indivizi pun accentul mai curând pe acuzele somatice (de ex
pe disconfortul somatic) decât pe descrierea sentimentelor de tristețe . Mulți indivizi relatează
sau manifestă o stare de iritabilitate crescută (de ex, stare coleroasă persistentă, tendința de
a răspunde la diverse evenimente prin accese de furie ori prin blamarea altora, sau printr -un
sentiment exagerat de frustrare pentru chestiuni minore). Pierdere a interesului sau plăcerii
este aproape totdeauna prezentă într -un grad oarecare. Indivizii pot relata că se simt mai
puțin interesați de hobbyuri, „nu -mi mai pasă de nimic acum", nu mai simt nici o plăcere
pentru activități consi derate anterior ca distrac tive. Membii familiei notează adesea
retragerea socială sau neglijarea activităților plăcute. La unii indivizi există o reducere
semnificativă de la nivelul anterior a interesului sau dorinței sexuale. Apetitul este de regulă
redus, mulți indivizi simțind că ei se forțează să mănânce. Alți indivizi, în special cei întâlniți
în unități ambulatorii, pot avea un apetit crescut și pot mânca compulsiv anumite alimente

33
(de ex, dulciuri sau alți, hidrați de carbon). Când modificările de apetit sunt severe (în oric e
direcție), poate fi observată fie o pierdere, fie o luare în greutate. (Romila & Popa, 2013)
Cea mai comună perturbare a somnului, asociată cu un episod depresiv, major este
insomnia. Indivizii au de regulă o insomnie mediană (adică, se deșteaptă din som n în cursul
nopții și apoi au dificultăți în a readormi) sau o insomnie terminală (adică, se deșteaptă din
somn prea din timp și nu mai pot readormi) . Insomnia inițială (adică, dificultatea de a
adormi) poate, de asemenea, apărea. Mai rar, indivizii prezin tă hipersomme, sub forma unor
episoade prelungite de somn noaptea sau a unei creșteri a duratei somnului diurn. Uneori
motivul pentru care individul solicită tratament îl constituie somnul perturbat. Modificările
psihomotorn includ agitația (adică, incapac itatea de a sta liniștit, mersul de colo pană colo,
frântul mâinilor ori pișcarea sau frecarea tegumentelor, vestimentelor sau altor obiecte sau
lentoarea (de ex , lentoare în vorbire, gândire sau în mișcările corpului), creșterea pauzel or
înainte de a ră spunde, vorbirea redusă ca volum, modulație, cantitate sau var ietate a
conținutului on mutism. Agitația psihomotorie sau lentoarea trebuie să fie suficient de severe
pentru a putea fi observate și de către alții și să nu reprezinte numai impresii personale .
(Romila & Popa, 2013)
Hemingway povestește despre insomniile sale într -o scrisoare din 1936. “Ce vrea
doctoral să spună? Să nu poți să dormi este un iad și un lucru blestemat de asemenea. Și eu
am avut parte de așa ceva în ultima vreme. Indiferent de ora la care mă culc, mă trezesc și
aud ceasul că bate ora unu s au două, apoi stau întins și aud trei, patru, cinci. Dar de când am
început să nu -mi mai pese de nimic din trecut, nu mă mai deranjează atât de tare, pur și
simplu stau întins și mă odihnesc și pa re să ai aceeași senzație ca și cum ai fi dormit. Poate
ție nu îț i este de folos, dar fuctionează pentru mine. Dacă fac mișcare și ies cu barca , dorm
buștean întreaga noapte, sau dacă mă trezesc pe barc ă adorm înapoi imediat. Sau dacă stau
întins cu ochii deschiși pe barcă sunt în regulă. Problema este că dacă începi să te gândești
la orice în acel moment în care te trezești treci prin el și epuizezi subiectul și nici nu îl poți
scrie dimineața când te trezești. Dacă poți să stai liniștit și șp iei lucruril e ușor și doar să
consideri v iata ta și orice altceva ca cineva care se uită din afară, fără să îți pese -este un al
naibii de ajutor “.(Hemingway, 1981, p. 428)
Într-o altă scrisoare către mama celei de -a două soții scria -:”Am lucrat din greu. Am
avut o vra jă care m -a făcut destul de sumbru…. . și nu a dormit timp de aproximativ trei

34
săptămâni. Îmi lua aproximativ două ore sau cam așa ceva pentru a mă ridica dimineața și
să ies în căsuța să lucrez până se lumina de ziua pentru că atunci când scrii o carte și nu pot
dormi creierul tău aleargă noaptea și scrii toate lucrurile care îți trec prin cap iar dimineața
toate astea au dispărut și tu ești un rahat.” (Hemingway, 1981, p. 436)
Energia scăzută, extenuarea și fatigabihtatea sunt frecvente. O persoană poate acuza
fatigabihtate susținută fără a depune vreo activitate fizică.Chiar și cele mai mici sarcini par
a necesita un efort considerabil. Eficiența cu care sunt efectuate sarcinile poate fi redusă De
exemplu, un individ se poate plânge că spălatul și îmbrăca tul dimineața sunt epuizante și i -i
iau de două ori mai mult timp decât în mod uzual. Mulți indivizi acuza deteriorarea
capacității de a gândi, de a se concentra ori de a lua decizii. Și pot apare ca fiind ușor de
distras sau se plâng de dificultăți de mem orie. Cei care în plan intelectual necesită
continuitate școlară sau profesională sunt adesea incapabili să funcționeze corespunzător
chiar când au probleme ușoare de concentrare. Frecvent, există gânduri de moarte, ideație
suicidară ori tentative de suici de. Aceste gânduri merg de la convingerea că alții ar fi mai
bine situați dacă persoana respectivă ar fi moartă, la idei tranzitorii, dar recurente de comitere
a suicidului, până la anumite planuri reale de cum să comită suicidul Frecvența, intensitatea
și letahtatea acestor idei poate fi foarte variabilă Indivizii suicidari mai puțin severi pot relata
idei de suicid tranzitorii (de 1 -2 minute), recurente (odată sau de două ori pe săptămână)
Indivizii suicidan mai severi pot să -si fi procurat materiale (d e ex, o funie sau o armă) pentru
a fi utilizate în tentativa de suicid și potnavea stabilit locul și momentul când vor fi singuri
pentru a -si putea realiza suicidal. (Romila & Popa, 2013)
Hemingway simte nevoia de a vorbi despre sinucidere în multe dintre scrisorile către
amic ii săi. Într -o scrisoare către prietenul său, Gertrude Stein acesta menționa: "Am înțeles
pentru prima dată cum se pot sinucide bărbații pur și simplu datorită multor problem e care
se adună înainte lor și a imposibilității de a trece mai departe.” (Hemingway, 1981, p. 94)
Scria aceste rânduri într -o scrisoare în care era foarte ocupat, în care scria între 12 și 19 ore
pe zi și în care era încercat de insomnie . Nu aces ta este subiectul scrisorii iar aceste cuvinte
apat din neant și fără prea mare legătură cu subiectul acesteia, par ca niște elemente ce
solicita ajutor. Din tonul scrisorii pare că încearcă să minimizeze tonul acestor cuvinte, dar
simplul fapt că aduce vorba despre sinucidere într -o scrisoare adresată mentorului său indica
starea depresivă în care se afla acesta.

35
Unul dintre marii săi biografi relata o amintire a unui prieten apropiat a lui
Hemingway. În a doua jumătate a vârstei de patruzeci de ani a început și declinul lui Ernest.
Fantezii ale suicidului au pus stăpânire pe mintea lui, coroborate cu temeri de nebunie iar
peietenul sau Buck Lanham l -a văzut într -o dimineață scriind cu o băutură în mână – obisnuia
sa nu bea cand incepea o carte . De ani buni, obișnuia să spună că războiul l -a făcut să piardă
multe nopți din cauza insomniei iar acum poate într -un final să pună toate lucrurile acelea în
urma lui și că este din nou intr -o formă excelentă. Tulburătoarea tragedie ce a lua forma la
finalul vâr stei de patruzeci de ani a scos la iveală goliciunea acelei creație a sa. Complet
conștiet de condiția sa , cat si a problemelor pe care le are dar cu to ate acestea încăpățânându –
se să caute ajutor specializat, simțea acum, mai mult ca niciodată, nevoia unei explicații
eroice în viața sa. (Lynn, 1987)
Într-o altă scrisoare către Archibad Macleish hemingway scria “mie îmi place foarte
mult viața. Astfel, voi avea un mare dezgust când va trebui să mă împușc. Probabil că destul
de curând, presupusn, cu toate că voi aranja să fie pună în alumină aș a încât să nu îmi afecteze
copiii.” (Hemingway, 1981)
Hemingway și -a pus planul de a -și aranja moartea în acțiune, căutând pericol în viața
sa per sonală și profesională, și a dat soartii o mulțime de ocazii de a face mai întâi ceea ce
si-a făcut singur în cele din urmă. El a urmărit războaie pe tot globul. După înscrierea sa în
Primul Război Mondial, a fost corespondent al Războiului Civil Spaniol și al celui de -al
Doilea Război Mondial, și s -a repus în luptă. Nu era mulțumit să fie narator al luptei cu tauri;
Trebuia să fie un participant, să aibă pericolul fizic de a fi lovit de coarne și copite ale
taurilor. A existat, de asemenea, un sentiment d e neglijență în ceea ce privește vânătoarea și
pescuitul, sugerând că poate aranjează să fie ucis. Niciodată nu părea destu l de mulțumit,
decât dacă ținta lui l-ar fi putut ucide mai întâi, r iscand intond eauna când mergea la vânat.
Așa cum a subliniat Lynn , într -un pasaj anulat din manuscrisul "Green Hills of Africa"
(1935), memorialul de vânătoare fictiv al lui Hemingway, Ernest vorbea despre sentimentul
pe care îl aducea pericol ul în viața sa – "acum, aflându -mă cu adevărat într -un pericol real,
am un s entiment de curățenie, asemenea unu i duș "(Lynn, 1987). Prin căutarea peric olului
Ernest crea un contrast cu sinuciderea tatălui său, pe care l -a considerat un laș datorită
modului în care a decis să își ia viața. Hemingway se putea simți curat pentru că putea să -și
își aranjeze moartea într -un mod mai nobil decât a făcut -o tatăl său. (Martin, 2006)

36
3.3. Alcoolismul

Oamenii mari beau în stil mare. Hemingway glumea și se lauda cu privire la obiceiul
său de a bea în viața sa reală și i -a pus un ef ect de strălucire în cărțile sale. Cu toate acestea,
nu există nici o îndoială că Hemingway, pe m ăsură ce treceau anii, se apleca din ce în ce mai
mult spre alcool pentru a se debarasa de anxietatea și depresia intensă. Soția sa, Mary, care
tinde să submineze de fectele lui observa că în ultimii ani ai vieții sale a obținut cea mai mare
parte a hranei sale din alcool, mai degrabă decât din alimente . Hemingway intra în "trainin g"
atunci când începea să scrie serios pentru o nouă carte. Regulile de antrenament constau în
obținerea unei forme fizice bune și abținerea de la alcool până la prânz (el a făcut toate
scrisorile sale dimineața). Lanham raportează că atunci când l -a vizitat în timp ce se pregă tea
pentru “The Old Man and the S ea”, Hemingway a înotat 80 de ture dimineața în piscina
mare. Din când în când, ar înota la marginea bazinului pentru a se uita la ceas. În jurul orei
11:00, majordomul său ieșea din casă cu ceea ce părea a fi jumătate de galo n de mart ini.
Hemingway ar zâmbi și ar sp une: "Ce naiba, Buck, e prânz în Miami", și asta a încheiat
înotul în acea dimineața. Spre sfârșitul vieții sale, pe măsură ce starea de sănătate a scăzut și
hipertensiunea a crescut, internistul său a încercat, cu un succes moderat, să -l împiedice să
mai bea. (Yalom & Yalom, 1971)
De-a lungul vieții sale, Hemingway a suferit de crize recurente de depresie. Încă din
1926, el i -a scris lui F. Scott Fitzgerald că trăia în iad timp de nouă luni, cu nopți marcate de
insomnie. Din când în când își as igura prietenii ca a trecut peste perioadele sale negre, însă
așa cum se poate observa în textile de mai sus, corespondența s -a private este plină de
exemple în care s crierea sa este umbrită de melanco lie, în care sunt mențion ate că din neant
gânduri suicidale și în care povestește de nopțile nedormite. Preocuparea lui mai pronunțată ,
din ultimii a ni de viață, cu moartea, melanc olia și sinuciderea au fost totuși o sursă de
îngrijorare pentru cei care l -au cu noscut bine. După ce l de-al Doilea Război Mondial,
depresiile sau “black -ass moods” așa cum le numea Hemingway, au început să cresc ă în
recurenta și intensitate. În ceste perioade alcoolul este f olosit ca un mec anism de coping.
Chiar Hemingway spunea că atunci can d trecea pri n perioade mai negre, putea să își toarne
un pahar și lucrurile deveneau mai bune.

37
El a suferit, în cele din urmă, leziuni hepatice și a fost sfătuit să nu mai bea de mai
multe ori, atât de medicii cât și de prietenii, fără nici un rezultat. De la rana de război din
1918, aproape de fiecare dată când Hemingway a fost internat, s -au găsit sticle de lichior în
camera lui și chiar sub patul lui. Acest lucru nu înseamnă că Hemingway nu era îngrijorat
de această stare de lucruri, mai ales în anii ce au urmat. . Cu toate acestea, el nu a fost
niciodată capabil să aibă o perioadă semnificativă de sobrietate. Această dependență,
bineînțeles, nu a relaționat bine cu starea lui deja labilă și ar fi putut duce foarte bine la
afectarea creierului, favorizând apariția ps ihozei în ultimii ani. (Dieguez, 2010)
James Plath și Frank Simon compun treisprezece interviuri cu prietenii și familia lui
Hemingway, inclusiv doi dintre fiii săi și o noră, în amintirea lu i Ernest Hemingway. În
cartea “I n High on the Wild with Hemingway” (mai târziu republicată ca Hemingway: High
on the Wild), prietenul lui Ernest, Lloyd R. Arnold, scrie despre timpul lui Hemingway în
Ketchum și Sun Valley, Idaho între 1939 și 1961 și include fotografii din colecția lui
personală. Din cauza comp ortamentului foa rte indulgent al lui Hemingway, atunci în vârsta
de cincizeci de ani, inclusiv a folosirii limbajului englezesc, întrebarea lui repetată "Cum vă
place acum, domnilor?" și con sumul să u de a lcool a provocat nemulțumire în randul
admiratorilor săi. Unii au dezaprobat comportamentul lui Hemingway în timp ce alții au
procedat ca sriitoarea de presă, Ross care a ridiculizat pe ne drept un mare om. Acel articol a
fost republicat ca și carte de nouăzeci și patru de pagini după moartea lui Hemingway, iar
Ross a adăugat o prefață în care ea a vorbit despre controversa pe care a generat -o articolul
ei și a afirmat propria afecțiune și admirație pentru Hemingway, despre care ea a spus că a
încercat să o portretizeze cât mai exact posibil. Christopher Onda atje cronicizează cele două
călătorii ale lui Hemingway către Africa, în special cea din 1953 -4, a lui Hemingway în
cartea l numită, Africa: Last Safari. (Moddelmog & Gizzo, 2013)
Problemele sale de sănătate erau multe, iar bine -cunoscutul său zest pentru viața
obositoare i -au făcut uneori mai mult rău. Periodic, tensiunea arterială ar deveni periculoasă
și ra suferit două lovituri grave, în 1944, în timp ce era corespondentul lui Collier și în 1950
de la o cădere pe Pilar. Alcoolismul sau exacerbează afecțiunile acestor boli. În ianuarie
1954, în timp ce vizita obiectivele turistice după sfârșitul unui safari african, el și Mary au
experim entat două accidente de aeronavă în mai mul te zile consecutive . În primul plan,
planorul lor a intrat intr -ul cablu telegrafic abandonat deasupra Murchison Falls și a căzut în

38
tufișuri. Rănile lor erau minore, dar după ce avionul a fost văzut fără nici un semn de
supraviețuitori , ziarele din întrea ga lume vorbeau despre moartea lui. A doua zi, partidul le –
a rezervat o călătorie pe o barcă care i -ar fi adus la o pistă de aterizare unde urmau să zboare
la Entebbe. Când avionul s -a prăbușit și a lut foc imediat după decolare, Hemingway a trebuit
să-și înpinga capul într -o ușă de evacuare. Deși el a trata această rană nonșalant, leziunile
sale au fost grave, de cap, de umăr, de spate, de ficat, de intestine și de rinichi, și nu să
recuperat pe deplin de ele. Din cauza ficatului său prost funcțional, a re zultat un icter
timpuriu, al marelui băutor și al cirozei, Hemingway se afla într -o dietă restrictiv ă; Nu i s -a
permis să mănânce toate alimentele de care se bucura , iar consumul de alcool era limitat în
ceea ce privește cantitatea și tipul (putea bea numa i vin). El era încă impotent sexual și
suferea de o impotență mult mai devastatoare: nu putea să scrie. Nu avea voie să mănânce
grăsimi, nu putea bea nici alcool tare, nu putea face sex și, mai presus de toate, nici a scriere.
Motivul pentru care el exista t a dispărut astfel încât depresia a continuat. La 2 iulie 1961 și-
a presat o pușcă pe frunte și și -a luat propria viață. Din păcate, sinuciderea nu este rară pentru
depresivi, ceea ce este într -adevăr rar este ceea ce Hemingway a reușit să creeze în timpu l
vieții sale în timp ce lupta cu această boală. (Moddelmog & Gizzo, 2013)
La finalul unei scrisori, Hemingway scria în PSS: “Nu bei? Am observat că vorbești
ușor de sticlă. Am băut de când aveam cincisprezece ani și puține lucruri mi -au dat mai multă
plăcere. Când muncești din greu toată ziua, munca cu capul și știi că trebuie să lucrezi din
nou a doua zi, ce altceva îți poate schimba ideile și le poate face să alerge pe un plan diferit
de gândire, în afara whiskey? Când îți este frig și ești umed , ce altc eva te poate încălzi? Mai
degrabă nu mănânc noaptea decât să mănânc fără vin roșu și apă. Singura dată când alcoolul
nu e bun pentru tine este atunci când scrii sau când te lupți. Trebuie să faci asta la rece. D ar
întotdeauna mă ajută să trag mai bine. Vi ața modernă este, de asemenea, o opresiune
mecanică, iar băutura este singura ușurare mecanică. Dați -mi de știință dacă cărțile mele fac
bani și vor ajunge la Moscova și vom găsi pe cineva care bea și bea redevențele mele până
la sfârșitul opresiunii mecan ice.” Srisoare către Ivan Kashkin 1935 (Phillips & Hemingway,
1984)
Hemingway face referire la consumul de alcool în cartea sa “A Moaveable Feast ”:
“Antrenamentul meu a constat să nu beau nici înainte de cină, nici după ea atunci când am
scris sau când scr iam.” (Hemingway, 1964)

39
De asemenea, într -un pasaj dintr -o srisoare adresată lui Scott Fitzgerald Hemingway
scria: “Nu am mai băut, nu am mai fost în niciun bar, nu am mai fost la Dingo, Dome nici
Select. Nu m -am mai întâlnit cu nimeni. Nu am de gând să mă întâlnesc cu nimeni. Încerc
un experiment neobișnuit al unui scriitor ce scrie. Prob abil că și asta se va dovedi ul terior că
a fost de fapt vanitate” (Phillips & Hemingway, 1984)

3.4. Stresul posttraumatic

Pentru a citi acum poveștile timpurii ale lui Ernest Hemingway (la 80 de ani sau mai
mulți după ce au fost scrise și la aproximativ 50 de ani după moartea lui Hemingway prin
sinucidere) trebuie să fii impresionat de două lucruri. Primul este că, în timp ce Hemingway
este cunoscut în cultura populară și în imaginația psihanalitică ca figură iconică a sexualității
rănite și a compensării prin narcisism, probabil că este mai bine înțeles ca supraviețuitor al
tulburării de stres posttraumatic (PTSD). Al doilea lucru care impresionează este capacitatea
extraordinară a lui Hemingway de a comunica cadrul minții unui om care suferă de PTSD.
Proza lui declarativă, liberă, neînsoțită este, paradoxal, evocatoarea unei experiențe bogate,
nuanțată și receptivă în cititor . Opera lui, în general, este un exemplu extrem de interesant
de artă ca si comunicare intersubiectivă – în special, a scriitoru lui ca martor care face
mărturisiri cititorilor săi. Lucrarea lui face posibilă ceea ce ar putea fi numit a o comunitate
intersub iectivă de experiențe împărtășite. În tinerețe, Hemingway s -a oferit volunta r ca șofer
de ambulanță pentru Crucea Roșie și a servit cu armata italiană în primul război mondial.
După un serviciu scurt, a fost rănit de o bombă pe câmpul de luptă. Cel mai apr opiat soldat
a fost ucis instantaneu; Altului i -au fost amputate picioarele. Hemingway a purtat încă un
bărbat rănit în siguranța cortului medical înainte de a se prăbuși din cauza rănilor grave.
Potrivit unei scrisori scrise părinților lui Hemingway de că tre un prieten care era pe frontul
italian împreună cu el, Hemingway nu a avut nici o amintire imediată a incidentului. (Seiden
& Seiden, 2012)
El a fost spitalizat și a avut dureri puternice timp de multe luni, în timp ce sute de
bucăți de șrapnel au fost scoase din picioare și mâini. A primit o medalie pentru curajul arătat

40
și a fost numit al doilea locotenent de onoare de către armata italiană , după care a fost
eliberat. În scrisorile sale originale din această perioadă și scrise cu dificultate de pe pat ul de
spital, el încearcă să -și liniștească familia și într -un mod macho pentru a face lumină
experienței sale. Dar poveștile sale timpurii spun: relevâ nd într -un mod elocvent intimita tea
sa din perspectiva minții unui supraviețuitor al traumei și, cel mai important, a unei traume
personale și mai mari decât personală. A slujit pe câmpul d e luptă printre morți și printre cei
ce se pregăteau să moară și ulterior s -a intor s ca jurnalist și corespondent de război înainte
de a devenit o figură emblematica a sec olului XX a literaturii americane. (Seiden & Seiden,
2012)
Hemingway nu a uitat niciodată Fossalta și a revizitat -o în mod repetat în persoană,
în conversația sa , în scrisori și în ficțiunea sa; Ce s -a întâmplat în acea zi urmează să fie
relatat în numeroa se variante într u fascinația a zeci de milioane de cititori și spectatori de
filme ale lui H emingway. De ce nu a putut să uite? De ce nu se poate vindeca rana? Alți
bărbați au suferit răni similare fără secvențe psihologice. Hemingway a speculat că rana l -a
bântuit atât de mult timp pentru că a perforat mitul nemuririi sale personale. A menționat
acest lucru prin buzele colonelului Cantwell, în “Across the River”. El a fost lovit de trei ori
în acea iarnă, dar toate rănile au fost mici; Răni în carnea corp ului, fără a rupe osul, și a
devenit destul de încrezător în nemurirea sa personală, deoarece știa că ar fi trebuit sa fie
ucis în bombardamentul de artilerie grea care precede întotdeauna atacurile. În cele din urmă
el a fost lovit în mod corespunzător și pentru totdeauna. Nici una dintre celelalte răni nu i -ar
fi făcut vreodată ceea ce a făcut prima ma re rană. Hemingway presupune că este vorba doar
pierderea nemuririi. Ei bine, într -un fel, este destul de mult de pierdut. Pierderea
sentimentului său de ne murire nu era într -adevăr o pierdere mică, pentru că o premisă
importantă a lumii imaginata de Hemingway era că el este semnificativ diferit de ceilalți: se
lăuda că avea un corp neobișnuit de indestructibil, o grosime suplimentară de craniu și nu
era supu s de limitările biologice tipice ale omului, fiind capabil, de exemplu, să reziste în
medie, două ore și 32 de minute de somn pentru 42 zile la rând fără somn. (Yalom & Yalom,
1971).
Cu toate acestea, nu este puțin probabil că rana (și convalescența ulterioară care a
implicat infatuarea lui de asistenta sa) să aibă o semnificație suplimentară pentru
Hemingway. O leziune gravă și sângeroasă la nivelul picioarelor și scrotului este posibil să

41
fi evocat temeri te rifiante, primitive, de castrare sau anihilare. La un anumit nivel de
conștiință, Hemingway și -a dat seama de aceasta: rana de război provocată omologului sau
fictiv în primul său roman “The Sun Also Rises” l -a făcut fizic impotent, dar nu și psi hologic.
În poziția sa față de ariile majore ale vietii sale au fost luate în considerare: sentimentul de
autosufiecienta, rănile fizice și integritatea cât și femeile ș i dragostea matură, razultand că
Hemingway a realizat destul de puțin din obiectivele sale ideali zate. Eșecul său de a face
acest lucru i-a luat din avânt; a fost afectat de perioade recurente de ură de sine, a trei a lege
a mecanicii lui Newton are analogia sa psihodinamică: fiecare forță ce evocă un grad
apreciabil de disfuncție este contracarată de un mecanism psihologic menit să protejeze
securitatea individului. Hemingway și -a construit o serie de astfel de mecanisme, fiecare
oferind un anumit răgaz temporar și toate destinate să eșueze în cataclismul final depresiv
care a culminat cu sinuciderea s a. (Yalom & Yalom, 1971)
Deși mult timp a fost o boală ignorată, este interesat de văzut prevalenta acestei boli.
Studiile anterioare sugerează că marea majoritate a persoanelor expuse la traume suferă de
simptome de stres posttraumatic imediat după evenim ente, dar relativ puține îndeplinesc
criteriile de diagnosticare pentru tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) 3 luni mai târziu.
În consecință, nu este surprinzător faptul că majoritatea membrilor serviciilor se adaptează
bine după întoarcerea din luptă , în ciuda ratelor ridicate de prevalență a expunerii la
experiențe dificile; Totuși, pentru o minoritate semnificativă, luan exemolul conflagratiilor
recente, aceste expuneri pot determina o scădere a sănătății mintale, afectând munca,
căsnicia și viața d e familie. Într -adevăr, mai mult de 17% dintre soldați îndeplinesc criteriile
de screening pentru depresie, anxietate sau stress posttraumatic între 3 și 4 luni după
revenirea din Irak (apud Hoge, et al., 2004) Peste 19% dintre membrii serviciilor care au fost
transferați în Irak au raportat o problemă de sănătate mintală în decurs de 1 -2 săptămâni de
la desfășurare ( apud Hoge, Auchterlonie, & Milliken.,2006) iar problemele persistă mult mai
mult timp pentru unii. Trei până la 6 luni de la revenirea din Ira k, aproape 17% dintre soldați
au testat pozitiv pentru PTSD și mai mult de 10% au fost supuși unui screening pozitiv pentru
depresie. (Freeman & Bret A Moore, 2009)
Conform DSM IV, Elemente descriptive și tulburări mentale asociate. Indivizii cu
stress pos ttraumatic pot descrie sentimente de culpă penibile referitoare la faptul că ei au
supraviețuit în timp ce alții nu, ori referitoare la lucrurile pe care le -au făcut pentru a

42
supraviețui. Patternurile de evitare pot interfera interfera cu relațiile interpe rsonale și duce
la conflict marital, divorț sau pierderea serviciului, în unele cazuri cronice și severe pot fi
prezente halucinații auditive și ideația paranoidă. Următoarele constelații de simptome
asociate pot surveni și sunt mai frecvent observate în a sociere cu un stresor interpersonal (de
ex., maltratarea corporală sau abuzul sexual în copilărie, bătăile de acasă): deteriorarea
modulării afective, comportament impulsiv și autodistructiv, simptome disociative, acuze
somatice, sentimente de ineficientă, rușine, disperare sau lipsă de speranță, sentimentul de
prejudiciere permanentă, pierderea convingerilor susținute anterior, ostilitate, retragere
socială, sentimentul de amenințare permanentă, deteriorarea relațiilor cu ceilalții ori o
modificare a carac teristicilor personalității anterioare a individului. Stresul posttraumatic
este asociat cu un risc crescut de tulburare depresivă majoră, tulburări în legătură cu o
substanță, panică, agorafobie, tulburare obsesivo – compulsivă, anxietate generalizată, fo bie
socială, fobie specifică și tulburare bipolară II. Aceste tulburări pot precede, succede său
apare concomitent cu debutul stresul ui posttraumatic. (Romila & Popa , 2013)
Dintre cele enumerate mai sus, se pot observa anumite tulburări a sociate și în cazul
lui Hemingway. Una dintre c aracteristicile ce este prezentă și în cazul l ui este
comportamentul impulsiv și autodistructiv. Hemingway a căutat întotdeauna pericolulul,
alegând să se întoarcă pe front sub diferite forme, alegâ nd să vâneze în moduri în care a ducea
lupta dintre el și prada sa într -o apropiere periculoasă, parcă dorindu -și moartea. În scrisorile
sale mai sunt prezente și acuze somatice, chiar dacă era mereu în căutarea morții era sensibil
la durere. Dacă cineva menționa anumite dureri, He mingway trebuia mer eu să aducă în
lumina durerea sa , exacerbând elementele acesteia. Aici poate fi vorba și de elemente
narcisiste.
Este foarte probabi l că de la acest stres posttraumatic netratat să izvorască celelate
tulburări de care suferea Hemingway. Nu poate fi vorba de si ngurul factor care a determinat
acest lucru, dar a crescut riscul la care era deja supus datorită istoricului sau familiar, și a
mediului în care a crescut. Așa cum a fost menționat și anderior, Hemingway sufere a de
tulburare depres ivă majoră, de asemenea, avea și carateristicile u nei tulburări bipolare de tip
II. Pe finalul vieții sale , au apărut și simptomele unei anxietăți generalizate. Așa cum s -a
întâmpla t și cu tatăl său, era îngrijorat din cauza banilor, și avea sentimental că este copleșit
de sărăcie. De asemenea, trăia mereu cu sentimental că este urmărit, că îi sunt as cultate

43
conversații le, ca FBI -ul este pe urmele sale . Dovedindu -se ulterior ca statul American chiar
avea un dosar de urmărire deschis pentru Hemingway datorit ă relațiilor sale cu Cuba,
probabil că Hemingway a realizat acest lucru la un moment dat , iar acest lucru a dus la
exacerbarea sentimentului sau de anxienatate, ajugand la gânduri de paranoia.

3.4.1. Stresul Posttraumatic în proza scurtă a lui Hemingway

În poveștile timpurii ale lui Hemingway, simptomele PTSD figurează proeminent.
În special în povestirile scurte, publicate inițial de Hemingway în c olecții, inclusiv "I n Our
Time" (1925), "Men Without Women" (1927) și "Winner Takes Nothing" (1933) se ref eră
la anumite aspecte – uneori explicit, alteori implicit – ale antecedentelor de a încerca o
recuperare de la stresul posttraumatic, ca urmare a participării la război. "Nick Adams" este
numele cel mai des dat de Hemingway protagonistului său și alter ego -ului fictiv (deși
personajul apare uneori fără nume sau cu alte nume). El apare în mod diferit rătăcind pe
câmpul de luptă într -un stat hipomanic; încercând să se re adune într -o fermă din spatele
liniilor de front , acompaniat, da r fără înțelegere, in cadr ul unu i ambulatoriu pentru reabilit are
într-un spital din Milano, v enind acasă disociat și înstrăinat ș i căutând recuperarea la câțiva
ani după război. În "Now I Lay Me", Nick suferă de o insomnie severă și hiperarousal după
experiența sa de moarte pe câmp ul de luptă. În acest pasaj din “Now I Lay Me” Hemingway
scria: nu am vrut să dorm, pentru că trăisem mult timp, știind că dacă îmi închid ochii în
întuneric voi renunța la mine, sufletul meu îmi va ieși din trup. Am fost în starea acea pentru
mult timp, î ncă de când am fost aruncat în aer în noaptea aceea și am simțit că sufletul iese
din corpul meu și pleacă și apoi ma întorc. (Hemingway,1987) . Pentru a evita reapariția
acelor sentimente, care veneau într -un mod copleșitoar în timp ce se pregate să adoa rmă,
Nick a dezvoltat un sistem de a -și aminti int enționat preocupări din trecut, hiper -focalizand
în mod obsesiv cu scopul de a rămâne treaz până în zori. (Seiden & Seiden, 2012)
În "A Way You’ll Never Be", Nick este un hipomaniacal, si suferă de diverse traume,
care experimentează flashback -uri deosebite și disociate ale bătăliei în care a fost împușcat.
El face tot ce poate pentru a evita recidivele și a început să înțeleagă ritmul și utilitatea (și

44
limitările) episoadelor sale hipomaniacale – adică, ele servesc, într -un mod paradoxal,
funcției sale adaptive de a -și organiza starea de spirit devastată. Din nou, Nick se teme să
adoarmă în întuneric. Întotdeauna încercând să -și reducă simptomele și să -și demonstreze
duritatea, îi spune vechiului său prieten , căpitanul italian: "Sunt în regulă. Nu pot dormi fără
o anumită lumină aprinsă. Asta -i tot ce am acum "(Hemingway, 1987, p. 309). Și: "Nu iti
pare că sunt nebun, nu -i așa? . . . E o pacoste odată ce te -au catalogat ca nebun . . . Nimeni
nu mai are încred ere în tine "(Hemingway, 1987, p. 310).
El descrie coșmarul său recurrent în “A Way You’ll Never Be”. În afara Fossaltei,
era o casă mică, vopsită cu galbenă, cu s ălcii în jurul ei, cu un grajd, acolo era un canal, iar
el fusese acolo de o mie de ori și n u-l văzuse niciodată, dar acolo era în fiecare noapte la fe l
de clar că dealul, numai că îl speria. Casa aceea însemna pentru el mai mult decât orice și în
fiecare noapte a fost acolo . A fost ceea ce avea nevoie, dar îl înfricoșa.… (Hemingway, 1987,
p. 310). Ce îl speria atât de tare încât să nu poată scăpa de acel sentiment, era casa aceea
lungă și galbenă și difere nța de lățime a raului. Acum s -a întors la râu, a trecut prin același
oraș și nu mai exista nici o casă. Nici râul nu a fost așa cum și -l amintea el. Atunci, unde
pleca în fiecare noapte și care era pericolul, de ce se trezea, umezit de sudoare, mai
înspăimântat decât a fost vreodată într -un bombardament, din cauza unei case, a unui grajd
lung și a unui canal? (Hemingway , 1987, p. 311)
Cercetătorii au investigat operele lui Hemingway din punctul de vedere al psihologiei
clinice necunoscute în timpul său, iar unii scriitori au publicat studii legate de acest subiect
în ultimii ani. “A Farewell to Arms” este considerate o p oveste traumatizantă și "o
înregistrare a coliziunii interne narative a lui [Frederic Henry] cu violența traumei" Conform
DSM IV, am putea spune că Catherine Barkley se încadrează în criteriile de depresie, Brett
Ashley are o tulburare de personalitate, ia r Maria suferă de stress posttraumatic. Maria are
traumă emoțională din experiențele sale de război, traume care i -au distrus identitatea.
Trauma se spune că este "un termen specific referitor la reacțiile psihologice și fiziologice
neobișnuite la pierderi majore, cum ar fi moartea unor apropiați. Reacțiile traumatice pot fi
atât de grave încât sa duca la Sindromul de Stres posttraumatic (PTSD), care este o categorie
specială de diagnosticare în psihologie și psihiatrie.
În "A Farew ell to Arms", Hemingway î n mod evident își găsește inspirația în
experiența proprie pentru a crea rănile fictive ale lui Frederic Henry. Suferința lui l -a ajutat

45
să îl descrie pe deplin pe Henry. De fapt, în ficțiunile lui Hemingway, deși numele se
schimbă de la roman la roman, pr otagoniștii au rămas, în esență, aceeași persoană. Sunt
adesea răniți: Henry în "A Farewell to Arms", Jake Bernes în “The Sun Also Rises” și Nick
Adams în povestirile "I n Our Time", deși au fost răniți în moduri diferite. Între timp, aceștia
trăiesc invari abil într -o lume violentă: Henry în primul război mondial, Bernes în violența
rituală a luptei cu tauri și Robert Jordan ( For Whom the Bells Trolls ) în războiul civil spaniol.
Hemingway a fost profund impresionat de rănile și de violențele pe care le -a suferit în timpul
războaielor, dar el, ca și protagoniștii săi, prezintă în public în mod constant imagini
încărcate de curaj. (Li, 2015)

3.5. Caracteristici de tulbur are de personalitate Borderline

Nu este un secret că Hemingway nu era întotdeauna o persoană cu care puteai
comunica ușor. El a trecut prin patru căsătorii, iar prietenia lui nu a fost una stabilă. Era
cunoscut pentru temperamentul său schimbător, renunțarea bruscă la prietenii sau
cunoștințele a anterioare și predispoziția sa cresuta spre iritabilitate. Având în vedere
trăsăturile personalității și relațiilor lui Hemingway, Martin [2006, p. 357] a prezumat
prezența unei tulburări de personalitate borderline : "Pe lângă problemele de tulburare a
identității și de divizare, (…) dificultăți cu ideație suicidară recurentă, impulsivitatea,
instabilitatea afectivă și relațiile interpersonale instabile care caracterizează trăsăturile de
personalitate borderline par a fi identificabile în povestea vieț ii lui Hemingway".
Narcisismul și auto -absorbția, de asemen ea, par a fi o caracteristică ce conduce
personalitatea sa, care pare să îi afecteze relațiile. El era deseori agresiv față de străini și
chiar față de prietenii săi, adesea comportamentul agresiv era orientat către sotiile prietenilor
săi, care aproape că nu -l plăceau în mod universal. Deși aceste observații se bazează pe
evaluări ale materialului disponibil, acestea nu pot fi, desigur, considerate diagnostice
definite. Mai mult, interacțiunile sau exclusivitatea reciprocă a tulburării de personalitate
borderline, a depresiei majore și a tulburării bipolare sunt o problemă ce necesită a fi

46
dezbătuta, deoarece nu este clar dacă aceste diagnostice se exclude reciproc sau se prezintă
consecutive de -a lungul aceluiași continuum. (Dieguez, 2010)
Având în vedere acest grad de comorbiditate complexă, orice reductivism sau o
abordare disproporționată de natură biologică sau psihologică ar putea produce doar o
explicație parțială a experienței lui Hemingway c u privire la boala psihiatrică, limitând orice
efort de a -l înțelege. Desigur, orice întreprindere care încearcă să transmită înțelegerea lui
Hemingway trebuie să se adreseze și mediului particular în care s -a născut, precum și culturii
pe care a construit -o despre sine. Astfel, numai o abordare biopsihosocială integrată poate
începe să evalueze pe deplin aspectele psihiatrice ale vieții lui Hemingway. Înainte de a face
un astfel de efort, cu toate acestea, trebuie să se abordeze aspecte importante. În nici un caz,
această investigație nu are ca scop să ofere o analiză cuprinzătoare a vieții sau a muncii lui
Hemingway sau o explicație a geniului său artistic. O astfel de întreprindere nu ar putea
transmite niciodată profunzimea caracterului omului. Mai degra bă, obiectivul este de a
prezenta o declarație plauzibilă despre imaginea psihiatrică complexă a lui Hemingway.
Rezervorul de furie, care ar fi putut avea originea în copilăria timpurie, părea să aibă tendința
de a se vărsa pe tot parcursul vieții. Baker a subliniat că Hemingway era un om de multe
contradicții, capabil să pară alternativ, timid sau îngrozit, sensibil sau agresiv, cald și generos
sau nemilos și arogant (Baker, 1969, p. Viii). S -ar putea să fi fost faptul că anumite trăsături
de personalitate borderline l -au determinat să pară eratic și dramatice. O parte a
inconsecvenței sale aparente poate să fi survenit din lipsa unei identități coerente și stabile,
o problemă care ar fi putut fi o consecință imediată a educației inconsecvente primită de la
mama sa. . Pe lângă problemele de perturbare și de divizare a ident ității, dificultățile cu
ideația suicidară recurentă, furie, impulsivitate, instabilitate afectivă și relații interpersonale
instabile care caracterizează trăsăturile de personalitate borde rline par a fi identificabile în
povestea vieții lui Hemingway. Relațiile lui păreau afectate de conflicte și de instabilitate.
Părinții lui au devenit ținte mintale pentru asasinare, iar mentorii lui ar putea deveni dușmani.
Căsătoriile lui au fost împovă rate de aventurile extraconjugale, iar trei din patru s -au încheiat
prin divorț. (Martin, 2006).
Conform DSM IV, Elementul esențial al tulburării de personalitate borderline îl
constituie un pattern pervasiv de instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și
a afectelor și impulsivitate marcată, care începe precoce în perioada adultă și este prezent

47
într-o varietate de contexte. Indivizii cu tulburare de personalitate borderline fac eforturi
disperate pentru a evi ta abandonul real sau imagi nar. Perceperea separării sau rejecției
iminente sau pierderea structurii externe pot duce la modificări profunde în imaginea de sine,
afect, cunoaștere și comportament. Acești indivizi sunt foarte sensibili la circumstanțele
ambientale. Ei experientează f rici intense de abandon și o mânie inadecvată, chiar când sunt
confruntați cu o separare reală pe un timp limitat, ori când există modificări inevitabile în
plan (de ex., disperare bruscă drept răspuns la anunțarea de către clinician a terminării orei;
panică sau furie când cineva important pentru ei întârzie câteva minute sau trebuie să anuleze
o întâlnire). Ei pot crede că această „abandonare" implică faptul că ei sunt „răi". Aceste frici
de abandonare sunt în legătură cu intoleranța față de a fi singuri și necesitatea de a avea alți
oameni cu ei. Eforturile lor disperate de a evita abandonarea pot include acțiuni impulsive,
cum ar fi automutilarea sau comportamentele suicidare. (Romila & Popa, 2013).
Indivizii cu tulburare de personalitate borderline au un pattern d e relații instabile și
intense. Ei pot idealiza potențialii tutori sau iubiți de la prima sau de la a doua întâlnire, cer
să petreacă mult timp împreună și divulgă chiar și cele mai intime detalii incă de la începutul
relației. Ei pot trece, in să, rapid de la idealizarea altor oameni la devalorizarea lor, având
impresia că cealaltă persoană nu se ocupă suficient de ei, nu le oferă suficient, nu se află
„acolo", lângă ei, destul. Acești indivizi pot simpatiza și fi atenți cu alți oameni, insă num ai
în speranța că cealaltă persoană va fi „acolo" pentru a satisface în schimb, la cerere, propriile
lor necesități. Acești indivizi sunt inclinați spre schimbări dramatice în p rerea lor despre
alții, care pot fi văzuți, alternativ, ca suporturi benefice ori că o pedeapsă crudă. Astfel de
schimbări reflectă adesea deziluzia față de un tutore ale cărui calități educaționale au fost
idealizate ori a cărui rejecție sau abandon este așteptată. (Romila & Popă, 2013).
Conceptualizările lui Hemingway despre alți i ar putea să nu fi fost atât de stabile sau
suficient de nuanțe. Baker a sugerat că Hemingway a avut o tendință spre divizare: "El a
împărțit întreaga lume în băieți buni și bătrâni" (Martin, 2006)
Poate exista o perturbare de identitate caracterizată pri ntr-o imagine de sine sau
conștiință de sine marcat și persistent instabilă. Există schimbări bruște și dramatice în
imaginea de sine, caracterizate prin schimbarea obiective lor, valorilor și aspirațiilor
profesionale. Pot exista schimbări bruște în opini ile și planurile în legătură cu carieră,
identitatea sexuală, valorile și tipurile de amici. Acești indivizi pot trece brusc de la rolul

48
unui sărac care solicită ajutor, la cel al unui răzbunător îndreptățit al unui tratament eronat
aplicat anterior. Deși au de regulă o imagine de sine bazată pe faptul de a fi răi sau imorali,
indivizii cu această tulburare pot avea uneori sentimentul că ei nu există deloc. Astfel de
experiențe apar de regulă în situațiile în care individul simte lipsa unei relații semnific ative,
a tutelării și suportului. Indivizii cu această tulburare mă nifestă impulsivitate în cel puțin
două domenii, care su nt potențial autoprejudiciante . (Romila & Popă, 2013) Prietenii au
observat că ar putea fi vicios și crud și s -ar putea întoarce ușo r împotriva celor care i -au fost
buni (Martin, 2006)
Astfel de bunătăți ar putea fi văzute ca leziuni narcistice odată ce nu mai erau imediat
necesare sau de ajutor. Prietenul și mentorul Sherwood Anderson a spus despre capacitatea
tânărului autor de interes propriu că "absorbția ideilor lui" de către Hemingway "a afectat
capacitatea sa de prietenie"Ei pot juca jocuri de șan să, cheltui banii în mod iresponsabil,
manca compulsiv, abuza de o substanță, se pot angaja în relații sexuale periculoase ori po t
conduce imprudent. Indivizii cu tulburarea de personalitate borderline manifestă un
comportament suicidar recurent, gesturi, amenințări ori comportament automutilant.
Suicidul complet survine la 8% -10% din astfel de indivizi, iar actele automutilante (de ex.,
tăiatul ori arsul) și amenințările și tentativele de suicid sunt foarte frecvente. Suicidalitatea
recurentă este adesea motivul pentru care acești indivizi se prezintă pentru ajutor. Aceste
acte autodestructive sunt precipitate de regulă de amenințările de separare sau de rejecție ori
de eventualitatea că ei să -și asume o responsabilitate crescută. Automutilarea poate surve ni
în cursul experiențelor disociative și adesea aduce ușurare prin reafirmareacapacității de a
suferi ori prin expierea sentimentului individului că este păcătos. Indivizii cu tulburare de
personalitate borderline pot manifesta instabilitate afectivă, car e se datorează unei
reactivități marcate a dispoziției (de ex., disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxie țâțe
durand câteva ore și numai rar, mai mult de câteva zile). Dispoziția disforică de bază a celor
cu tulburarea de personalitate borderlin e este întreruptă adesea de perioade de mânie, panică
sau disperare și este rar ușurată de perioadele de bunăstare sau de satisfacție. Aceste episoade
pot reflecta reactivitatea extremă a individului la stresuri interpersonale. Indivizii cu
tulburare de pe rsonalitate borderline pot fi deranja ți de sentimente cronice de vid. (Romila
& Popa, 2013)

49

3.6. Evaluarea multiaxial ă

3.6.1. Prezentarea axelor

Axa 1 descrie tulburările clinice și "alte stări psihice care pot intra în centrul atenției
clinice". Acestea sunt de obicei probleme care necesită o atenție imediată din partea unui
clinician. In aceas ta categorie intra tulburarile de axietate , tulburarile afective cat si
tulburarile somatofore.
Axa 2 se centrează pe tulburările de personalitate și pe eva luarea retardului mintal,
cu ajutorul unei scale specifice. Aceste probleme nu pot solicita asistență imediată, dar ele
pot complica tratamentul și ar trebui luate în considerare de către orice clinician care tratează
un pacient. Ca si exemple aici putem i ntalni: Tulburare de personalitate paranoidă, tulburare
de personalitate Borderline , tulburare de personalitate antisocială, tulburare de personalitate
dependentă, retard mintal
Axa 3 etichetează orice problemă medicală generală. Acestea sunt importante ch iar
și atunci când o problemă doar pare ca fiind mentală sau comportamentală, pentru că, uneori,
problemele psihologice sunt produsul secundar al unei boli cum ar fi diabetul sau bolile de
inimă.
Axa 4 specifică "probleme psihosociale și de mediu", cum ar fi: probleme legate de
mediul social (pensionare, locuieste sigur/ prietenii.), p robleme educaționale (analfabetism,
probleme academice, conflicte cu profesorii ) probleme cu grupul de suport primar (divorț,
abuz), p robleme ocupaționale (șomaj, condiții difi cile de muncă, locur i de muncă
nesatisfăcătoare), p robleme de locuință (lipsă de adăpost, vecinătă ți nesigure, probleme cu
vecinii), p robleme economice (sără cie, finanțe insuficiente), problemele legate de
interacțiunea cu sistemul juridic/criminalitatea ( arestare, încarcerare sau victimă a
infracțiunii) cat si a lte probleme psihosociale și de mediu .
Axa 5 este denumită "Scala Evaluării Globale a Funcționării". Este o evaluare de
ansamblu a capacității unei persoane de a face față problemelor vieții normal e. (Funcționarea

50
psihologică, socială și profesională este considerată pe un continuum ipotetic de sănătate –
maladie mentală). Acesta este un număr de la 1 la 100, care reflectă opinia evaluatorului cu
privire la nivelul de functionare. O schiță generală a nivelurilor este:
100: Nici un simptom;
90: Simptome minime, funcționare bune;
80: Simptome tranzitorii care sunt reacții așteptate la stresorii psihosociali;
70: Simptome ușoare sau unele dificultăți în funcționarea socială sau școlară;
60: Simptome moderate sau dificultăți moderate la nivel social, occupational sau
școlar;
50 Simptome severe (de ex., ideație suicidară, ritualuri obsesionale severe, furturi
din |magazine), sau deteriorare severă in funcționarea socială, profesională sau școlară
41 nic i un fel de amici, incapabil să mențină un serviciu.
40 O oarecare deteriorare a simțului critic (reality testing) sau in comunicare
(limbajul este uneori ilogic, obscur sau irelevant) sau deteriorare majoră in multe domenii,
cum ar fi serviciul sau școala , relațiile de familie, judecata, gandirea sau dispoziția (omul
depresiv evită amicii, iși neglijează familia, este incapabil să muncească; copilul bate copiii
mai mici ca el, este sfidător acasă, lipsește de la școală)
30 Comportamentul este considerabil influențat de idei delirante sau de halucinații
sau există o deteriorare severa in comunicare sau in judecată uneori este incoerent,
acționează in mod flagrant inadecvat, are preocupări suicidare) sau este incapabil să
funcționeze in aproape toate domeniil e (stă in pat toată ziua, nu are serviciu, locuință sau
amici).
20 Un oarecare pericol de a se vătăma pe sine sau pe alții (tentative de suicid |fără
urmărirea clară a morții; frecvent violent; excitație maniacală) sau ocazional incapabil să
mențină un min imum de igienă personală (miroase a fecale) sau deteriorare flagrantă in
comunicare (extrem de incoerent sau mut).
10 Pericol persistent de vătămare severă a sa sau a altora (violență recurenta) sau
incapacitatea de a menține o igienă personală minimă sau act suicidar sever
1 cu dorința clară de a muri.

51
3.6.2. Evaluarea propriu -zisă

Axa I: Tulburări clinice
296.89 Tulburarea bipolară II
303.90 Dependență alcoolică
307.42 Insomnie în legătură cu Tulburarea bipolară II
309.81 Stresul Posttraumatic

Axa II: Tulburările de personalitate
301.83 Tulburare de personalitate borderline

Axa III: Condiții medicale generale
Multiple traumatisme craniene
Hemocromatoza: schimbări de dispoziție, ciroza hepatică, rezistenta la insulina,
disfuncții erectile, libido sc ăzut, aritmii, insuficienta cardiacă, artrita, diabet bronzat,
depresie.

Axa IV: Probleme psihosociale și de mediu
Probleme cu grupul de suport social: Tatăl se sinucide, trece prin mai multe
divorțuri;
Probleme în legătură cu mediul social: Tatăl avea tulburări de dispoziție,era strict și
violent; Mama dominantă ce transmitea mesaje abigue legate de identitatea de gen și
valoarea de sine
Probleme educaționale: nu
Probleme profesionale: nu se mai putea concentra pentru a scrie
Probleme cu locuința: nu
Probleme economice: Își făcea griji în ceea ce privește situația lui financiară;
Probleme în legătură cu accesul la serviciile de asistență medicală: nu

52
Probleme legate de interacțiunea cu sistemul legal, penal: nu
Alte probleme psihosociale și de mediu: a f ost victima a războiului;

Axa V: GAF: 20 (înainte de suicid)

Vulnerabilități psihologice

Nu poate trece peste sinuciderea tatălui său;
Dificultăți în a păstra relații satisfăcătoare cu ceilalți;
Lipsa de empatie;
Sentimentul fragil al valorii de sine, nevoia de a compensa prin diverse realizări;
Imagine de sine neclară;

Recomandări operaționale:

Un prim pas ar fi urmarea unui tratament adecvat pentru hemocromatoz ă cât și
renunțarea la consumul de alcool. Este importatantaăatât sănătatea psihică, cât ș i cea fizică.
În ultimii ani de viață Hemingway suferea de dureri datorare depouerilor de fier. De
asemenea, depunerile de fier în creier ar putea cauza depresie și schimbări de dipozitie, pe
lângă cele cauzate de moștenirea sa genetică.
O altă recomandare o reprezintă căutarea unui ajutor specializat cât și o susținere
ridicată din partea celor apropiați pentru crearea unui echilibru al vieții cotidiene. În
perioadele mai solicitante este important să fie scos din activitatea respectivă pentru a se
odihni, înainte să fie epuizat.

53
4. CONCLUZII SI APRECIERI FINALE

4.1 Discuții finale

Ernest Miller Hemingway (1899 -1961) este unul dintre marii prozatori americani ai
secolului XX și un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s -au bucurat de un succes
imediat încă din timpul vieții autorului. Hemingway a primit în 1953 premiul Pulitzer, în
1954 premiul Nobel, iar multe d intre cărțile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariție.
Obictivul acestei lucrări îl reprezintă crearea unei eval uări structurate a profilului său
psihologic și de a aduce în lumină omul din spatele cărții. Dat fiind faptul că aceste
evenimente a u avut loc într -o perioadă de timp în care nu aveam avantajele vieții tehnologice
de astăzi sursele primare nu sunt atât de generoas e. Cu toate acestea, Ersnest est e autorul
multor cărți, viața s a a inspirat scrierea mai multor biografii, iar o parte a tim pului sau a fost
păstrată coresponden tei prin scrisori care a fost și publicată ulterior morții sale.
O pri mă evaluare a fos făcută în cee a ce privește istoricul sau familiar, în cee a ce
privește relația sa cu paritii cât și din perspectiva moștenirii gene tice. Tatăl lui Ernest suferea
de schimbări de dispoziție dramatice caracterizate prin episoade de depresie și iritabilitate în
timp ce mama sa, Grace Hemingway suferea de episoade de insomie, dureri de cap și nervi.
Condiții similar e au fost întâlnite și în cazul fratelui lui Grace, Leicester și fratelui lui
Clarence Hemingway, Alfred. O altă moștenire genetică ar putea fi și hemogromatoza, un
diagnostic se bazează în mod normal pe următoarea triadă: diabetul zaharat, ciroza hepatică
și pigmentarea anormal ă a pielii. Hemingway avea foarte probabil primele două, iar al treilea
symptom este greu de evaluat din cauza bronzării sale permanente, deoarece era un bărbat
ce stătea mult timp în aer liber. Există, de asemenea, unele dovezi că diabetul său a fost
moșt enit. Desigur, ciroza hepatică este cel mai adesea cauzată de alcoolism.
Despre Hemingway s -a vorbit și cum că ar fi suferit de tulburare de personalitate
bipolara, alături de elemente na rcisiste și de personaliate borderline. În scrisorile sale
apăreau descrieri ale unor episo ade depresive majore însoțite de insomnii. Totodată, este
posibil ca Ernest să fi suferit de stres posttraumatic după int oarcerea sa din Primul Război

54
Mondial, iar penrtu toate acestea sigurul sau tratament a fost alcoolul alături d e mașina sa de
scris.
Odată cu înaintare a în vârstă, înrăutăț irea condiției fizice a dus la o exacerbare a
consumului său de alcool. Alcoolismul să u cronic l -a pus într -un și mai mare risc de depresie,
în timp ce se străduia în zadar să folosească această cale de a se trata. Starea degradantă a
condiției fizice a lui Hemingway și creșterea în severitate a coditiilor sale psihologice au
redus capacitățile sale creative în ultimii ani de viață, și luând astfel o bună parte din esența
și persoana lui Ernest H emigway. Povestea lui Hemingway nu poate fi considerate doar o
tragedie, ci și o poveste de triumph. Hemimg way a fost distrus de propria -I mâna, însă nu și
înfrânt.

4.2 Limite

O primă limita a acestei cercetări este legată de metoda biografică, o metodă de
reconstituire a vieții unui individ, pornind de la diverse surse, fiind posibil ca această
reconstituire să fie incompletă. O limită a acestei cercetări poate fi chiar cercetătorul,
istoricul și poziția acestuia po t afecta ceea ce alege să investigheze, metodele alese ca fiind
cele mai potrivite scopului său, rezultatele considerate cele mai concludente cât și punerea
în context și comunicarea concluziilor.
O altă limită a acestui studiu o reprezintă lipsa observări i directe, sursele fiind
adunate fie de la însuși subiectul studiului, fie de la biografi sau prieteni ai acestuia. De
asemenea, un al impediment a fost faptul că Hemingway a trăit într -o vreme mai puțin
tehnologizata motiv pentru care nu sunt multe înregi strări sau interviuri cu acesta.

55

Referinte

Atkinson, R. (2006). Povestea Vietii – Interviul. Bucuresti: Editura Polirom.
Baker, C. (1969). Ernest Hemingway: A literary Story. New York: Charles Scribner's Sons.
Beegel, S. (1998). Hemingway and hemochromatosis;. In W. -M. L, Seven Decades of Criticism (pp.
pp 375 -388.). East Lansing,: Michigan State University Press,.
Bogousslavsky, J., Hennerici, M., Bäzner, H., & Bassetti, C. (2010). Neurological Disorders in
Fam ous Artists. Basel: S Karger AG.
Bruccoli, M. J. (1986). Conversations with Ernest Hemingway. Jackson and London: Univ. Press of
Mississippi.
Cosmovici, A. (1996). Psihologie Generala. Bucuresti: Editura Polirom.
Dieguez, S. (2010). A Man Can Be Destroyed but Not Defeated: Ernest Hemingway’s Near -Death
Experience and Declining Health. Frontiers of neurology and neuroscience , 27-57.
Dumitru, O. H. (2015, 05 30). Hemingway. O biografie . Retrieved from
istoriiregasite.wordpress.com:
https://istoriiregasite.wor dpress.com/2013/12/03/hemingway -o-biografie/
European Graduate School. (2015, 05 30). Ernest Hemingway -Biography . Retrieved from The
European Graduate School: http://www.egs.edu/library/ernest -hemingway/biography/
Freeman, S. M., & Bret A Moore, A. F. (200 9). Living and Surviving in Harm's Way – A Psychlological
Treatment Handbook for Pre – and Post – Deployment of Military Personnel. New York,
London: Routledge.
Hamilton, A. J. (2016). Four famous suicides in history and lessons learned: A narrative review.
Mental Health and Prevention ,
https://www.researchgate.net/profile/Andrew_Hamilton5/publication/308005190_Four_
famous_suicides_in_history_and_lessons_learned_A_narrative_review/links/57e0a23008
aece48e9e1ff4c.pdf.
Hemingway, E. (1964). A Moveable Feast. New York: CHARLES SCRIBNER’S SONS.
Hemingway, E. (1981). Ernest Hemingway: Selected Letters (C Baker). New York: Charles Scriberr's
Sons.
Hemingway, E. (1987). The complete short stories of Ernest Hemingway: The finca vinga edition.
Scribner: New York, londo n,Toronto, Sydney.

56
Hoge, C. W., Auchterlonie, J. L., & Milliken, C. S. (2006). Mental health problems, use of mental
health services, and attrition from military service after returning from deployment to
Iraq or Afghanistan. Journal of the American Medica l Association , 1023 -1032.
Hoge, C. W., Castro, C. A., C., M. S., McGurk, D., Cotting, D. I., & & Koffman, R. L. (2004). Combat
duty in Iraq and Afghanistan: Mental health problems, and barriers. New England Journal
of Medicine , 13-22.
Johnston, E., & Fraser, W. (2012). Hemingway's Island. Hearth Publications .
Li, J. (2015). The Impacts of Wars on Earnest Hemingway’s Works. English Language and
Literature Studies; , http://dx.doi.org/10.5539/ells.v5n1p91.
Luchsinger, J., Reitz, C., Patel, B., Tang, M., Manly, J., & Mayeux, R. (2007). Relation of Diabetes to
Mild Cognitive Impairment. JAMA Neurology , 570 -575. Retrieved from
https://www.researchgate.net/publication/6402985_Relation_of_Diabetes_to_Mild_Cog
nitive_Impairment
Lynn, K. S. (1987). Hemingway. Cambridge: Hervard University Press.
Mammadov, R. (2009). An American writer Ernest Hemingway’s life style and its influence to yle
and its influence to his creative activity. НАУЧНИ ТРУДОВЕ НА РУСЕНСКИЯ
УНИВЕРСИТЕТ -, 81-86. Retrieved from http://conf.uni -ruse.bg/bg/docs/cp09/6.3/6.3 –
15.pdf
Martin, C. D. (2006). Ernest Hemingway: A Psychological Autopsy of a Suicide. Psychiatry , 351 –
361.
McAdams, D. P. (2017, june 7). The Life Story Interview. Retrieved from
www.sesp.northwestern.edu:
https: //www.sesp.northwestern.edu/docs/Interviewrevised95.pdf
Moalem, S., Percy, M., Andrews, D., Kruck, T., Wong, S., Dalton, A., . . . Warren, A. (2000). Are
hereditary hemochromatosis mutations involved in Alzheimer disease? Am J Med Genet ,
58-66. Retrieved f rom
https://www.researchgate.net/publication/12248317_Are_hereditary_hemochromatosis
_mutations_involved_in_Alzheimer_disease
Moddelmog, D. A., & Gizzo, S. d. (2013). Ernest Hemingway in Context. Cambridge, New York,
Melbourne, Madrid, Cape Town,: Cambridge University Press.
Phillips, L. W., & Hemingway, M. W. (1984). Ernest Hemingway on Writing . New York : Tuchstone.
Putnam, T. (2006). Hemingway on War and Its Aftermath. Prologue Magazine . Retrieved from
https://www.archives.gov/publications/prologue/2006/ spring/hemingway.html
Romila, P., & Popa, D. M. (2013). Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale.
Bucuresti: Editura Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania.

57
Scărlătescu, D. F., Teodosiu, D. D., Ciocan, D. O., & Isacoff, C. D. (2007). A nemie sideroblastică și
hemocromatoză secundară . Revista Societatii de Medicina Interna ,
http://www.medicina -interna.ro/articol.php?articol=71.
Seiden, H. M., & Seiden, M. (2012). ERNEST HEMINGWAY’S WORLD WAR SHORT STORIES: PTSD,
the Writer as Witness,and the Creation of Intersubjective Community. Psychoanalytic
Psychology , 1-8.
Sorkhabi, D. S., & Fahimeh, K. (2016). Reflection of Hemingway and Fitzgerald’s Health Problems
in Their Literary Heritages. Theory and Practice in Language Studies, , 325 -330.
Wag ner-Martin, L. (2017). Ernest Hemingway A Literary Life. Houndmills, Basingstoke, Hampshire:
Palgrave Macmillan.
Yalom, I. D., & Yalom, M. (1971). Ernest Hemingway -A Psychiatric View. Arch Gen Psychiat , 486 –
494.
Zlate, M. (2000). Introducere in psihologie. Iasi: Editura Polirom.