Psitorerapii Cognitiv Comportamentale

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………………………pag.4

Capitolul I. Aspecte teoretice privind psihoterapiile cognitiv-comportamentale…………………………………pag.6

1.1. Noțiuni generale de psihoterapii cognitiv-comportamentale…………………………………………….pag.6

1.1.1. Princiipiile terapiei cognitiv-comportamentale……………………………………………………pag.7

1.1.2. Obiectivele generale ale terapiei cognitiv-comportamentale………………………………….pag.7

1.1.3. Relația terapeutică…………………………………………………………………………………………..pag.7

1.1.4. Particularitățile psihoterapiei rațional-emotive……………………………………………………pag.8

1.2. Identificarea distorsiunilor cognitiv-comportamentale……………………………………………………..pag.9

Capitolul II. Atacul de panică……………………………………………………………………………………………..pag.11

2.1. Atacul de panica – diagnostic conform DSM-IV……………………………………………………………..pag.11

2.2. Psihoterapia cognitiv-comportamantală a atacurilor de panică ………………………………………..pag.14

2.3. Modelul cognitiv al atacului de panică ………………………………………………………………………..pag.15

2.4. Tehnici psihoterapeutice utilizate…………………………………………………………………………………pag.17

2.5. Experimente în sfera comportamentală…………………………………………………………………………pag.19

2.6.Modelul comprehensiv de terapie comportamental-cognitivă a tulburărilor anxioase………….pag.23

Capitolul III. Anxietatea……………………………………………………………………………………………………………pag.27

3.1. Caracterizare generală………………………………………………………………………………………………..pag.27

3.2. Anxietatea și stress-ul cronic……………………………………………………………………………………….pag.30

3.3. Tulburările anxioase. Clasificare………………………………………………………………………………….pag.30

3.4. Fobiile………………………………………………………………………………………………………………………pag.31

3.5. Psihoterapia anxietății și a depresiei…………………………………………………………………………….pag.32

3.5.1. Psihoterapia cognitiva a depresiei…………………………………………………………………….pag.33

3.5.2. Psihoterapia cognitivă a tulburărilor anxioase……………………………………………………pag.35

Capitolul IV. Studii de caz………………………………………………………………………………………………………….pag.38

4.1. Studiu de caz I-Tulburare de panică cu agorafobie………………………………………………………….pag.38

4.2. Studiu de caz II-Atac de panică cu agorafobie……………………………………………………………….pag.49

4.3. Studiu de caz III-Fobie specifică………………………………………………………………………………….pag.56

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………………….pag.64

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………………pag.65

Anexe………………………………………………………………………………………………………………………………………pag.66

INTRODUCERE

„Psihoterapia este un proces interacțional conștient și planificat ce-și propune să influențeze tulburările de comportament și stările de suferință care, printr-un consens (între pacienți, terapeut și grupul de referință), sunt considerate ca necesitând un tratament, prin metode psihologice, (prin comunicare, cel mai adesea verbală, dar și neverbală), în sensul unui scop bine definit, pe cât posibil elaborat în comun (minimalizarea simptomelor și/sau schimbarea structurală a personalității), cu ajutorul unor tehnici ce pot fi învățate în baza unei teorii a comportamentului normal și patologic. În general, aceasta implică o relație emoțională solidă”.

Într-o lucrare, A. Beck[1] definește terapia  cognitivă: „terapia cognitivă se bazează pe o teorie a personalității care afirmă că felul în care cineva gândește determină în mare măsură felul în care simte și se comportă. Terapia este un proces colaborativ, între terapeut și pacient, de cercetare empirică, testare a realității și rezolvare de probleme. Interpretările și concluziile neadaptative ale pacientului sunt considerate ipoteze testabile. Pentru examinarea unor interpretări alternative și generarea unor argumente contrare ce stimulează credințe mai adaptative și conduc la schimbare terapeutică sunt utilizate experimente comportamentale și proceduri verbale”.

Abordarea cognitiv-comportamentală pune un accent deosebit pe formularea conceptelor în termeni operaționali și pe validarea empirică a rezultatelor tratamentului.

Rezolvarea de probleme reprezintă o latură importantă a tratamentului. Toate aspectele psihoterapiei sunt descrise în mod explicit pacientului, acesta colaborând cu terapeutul în planificarea unor strategii de rezolvare a problemelor care îi deranjează pe pacient. Psihoterapia este limitată în timp și are obiective clar definite.

Tehnici specifice psihoterapiei cognitiv-comportamentale: identificarea gândurilor negative, modificarea gândurilor negative și a comportamentelor aferente (raționalizarea, furnizarea unor informații cu privire la mecanismele anxietății, distragerea, programarea activităților, verificarea veridicității gândurilor negative automate, experimentarea în sfera comportamentului), tehnici de relaxare, prevenirea recăderilor.

S-a constatat că terapia cognitivă dă rezultate la fel de bune ca medicația antidepresivă; diferența constă în aceea că, dacă se întrerupe medicația, depresia revine, pe când clientul depresiv care a urmat psihoterapie rămâne cu anumite tehnici de autoreglare psihică. Pentru ca un subiect să se simtă mai bine, el trebuie făcut să înțeleagă că atitudinile și gândurile declanșează stări emoționale și că, dacă își va modifica stilul de a gândi, se vor modifica și stările afective, și comportamentul.

În prezent, psihoterapia cognitivă și comportamentală ocupa locul întâi în lume în ce privește eficiența (în țările anglo-saxone acest tip de terapie este singurul plătit de către asigurările medicale). Terapia cognitivă și cea cognitiv-comportamentală îi ajută pe subiecți în revizuirea comportamentului, prin modificarea modului de a gândi. Persoana care reușește să-și schimbe modelele negative de gândire va avea o imagine de sine mai bună, va trăi mai puține stări de depresie și anxietate, se va angaja în relații satisfăcătoare cu ceilalți și va avea un randament mai bun în activitate.

[1] Beck, A.T.,Rush, A.J.,Shaw, B.F., Emery, G. (1979), Cognitive therapy of Depression, Published by The Guilford Press, New York

Capitolul 1 Aspecte teoretice privind psihoterapiile cognitiv-comportamentale

1.1. Noțiuni generale de psihoterapii cognitiv-comportamentale

Terapia cognitivă se bazează pe o teorie a personalității care afirmă că felul în care cineva gândește determină în mare măsură felul în care simte și se comportă. Din punct de vedere cognitivist, personalitatea apare ca o “caracteristică individuală a subiectului uman, care determină modul său particular de interacțiune socială, prin care evaluează impresiile, influențele și cerințele mediului și prin care se diferențiază de ceilalți” (T.B.Sieler[2]); personalitatea se bazează pe structuri cognitive și pe sistemul structural specific, pe care individul și l-a dezvoltat în timpul vieții și istoriei sale, pe baza influențelor interne și externe. Schimbările la acest nivel se pot produce pe mai multe căi, prin dialog terapeutic persuasiv, sau prin participare directă.

După George Ionescu[3] (1985), terapia cognitivă apare ca un proces, cuprinzând o serie de etape, ce are ca rezultat formarea modalităților de rezolvare a problemelor (“problem solving”) cu care este confruntat subiectul și formarea modalităților de a face față (“coping skills development”) unor situații noi și solicitante. În concepția cognitivistă “dispozițiile noastre sufletești sunt condiționate de reprezentările mentale, verbale, sau ilustrate prin imaginile pe care le avem despre evenimentele care ne afectează și de monologurile care rezultă. Terapia cognitivă este un demers firesc, care permite subiectului să conștientizeze aceste mecanisme și să-și schimbe starea sufletească” (P.Brinster[4],1997).

[2]T.B.Sieler, Fondations of Cognitive Therapy, 1984, pag. 28

[3]Ionescu, G. (1995), Tratat de psihologie medicală și psihoterapie, Editura Asklepios, București, p.56

[4]Brinster, P. (2004), Terapia cognitivă, Editura Teora, București, p.9

1.1.1. Princiipiile terapiei cognitiv-comportamentale sunt:

a) stările emoționale și comportamentul sunt determinate de modul nostru de a gândi;

b) tulburările emoționale reprezintă o consecință a modului negativ și nerealist de a gândi;

c) tulburările emoționale pot fi ameliorate și vindecate prin intermediul modificării stilului nerealist de a gândi.

1.1.2. Obiectivele generale ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt:

a) monitorizarea stărilor emoționale disfuncționale și a evenimentelor activatoare;

b) identificarea gândurilor și convingerilor negative, dezadaptative;

c) identificarea conexiunilor dintre gând, emoție și comportament, testarea gradului de veridicitate a convingerilor și gândurilor prin adunare de dovezi pro și contra și substituirea modului negativ de a gândi cu unul mai realist.

1.1.3. Relația terapeutică dezvoltată în cadrul psihoterapiei cognitiv-comportamentale este directivă, de ghidare deoarece terapeutul ajută pacientul să ia anumite decizii, nu hotărăște în locul lui, rolul său implicând în egală măsură orientarea, ghidarea, colaborarea și parteneriatul. Terapeutul dă explicații cu privire la dobândirea răspunsurilor și a comportamentelor inadecvate, la menținerea acestora, dar și la tehnicile terapeutice care pot fi utilizate pentru schimbarea lor. Astfel clientul înțelege demersul terapeutic, se simte securizat cu privire la viitor și este deculpabilizat.  Explicațiile terapeutului reiau într-un limaj coerent, comprehensibil experiențele comportamentale și emoționale trăite până atunci ca iraționale; permit numirea acestor experiențe, evidențierea unor relații cauzale și stimulează la pacient sentimentul controlului, favorizează intrarea în terapie și crește încrederea în terapeut. Se formează astfel o relație de parteneriat între pacient și terapeut.

Psihoterapia rațional-emotivă (REBT) Acest tip de terapie reprezintă o combinație de tehnici întâlnite în cadrul terapiei comportamental-cognitive cu elemente de abordare filosofică. Întemeietorul acestei terapii este Albert Ellis. Pregătit inițial ca psihanalist, domeniu în care a practicat vreme de cinci ani, Ellis a considerat această abordare ca fiind ineficientă și a abandonat-o. Terapeutul și-a definit ulterior metoda ca pe o psihoterapie activ-directivă de scurtă durată (5-15 ședinte). Acest sistem va presupune învățarea rapidă a ABC-ului metodei[5]:

În prima ședință i se explică clientului că un eveniment nefericit activator (A) cetermină în mare măsură felul în care simte și se comportă. Din punct de vedere cognitivist, personalitatea apare ca o “caracteristică individuală a subiectului uman, care determină modul său particular de interacțiune socială, prin care evaluează impresiile, influențele și cerințele mediului și prin care se diferențiază de ceilalți” (T.B.Sieler[2]); personalitatea se bazează pe structuri cognitive și pe sistemul structural specific, pe care individul și l-a dezvoltat în timpul vieții și istoriei sale, pe baza influențelor interne și externe. Schimbările la acest nivel se pot produce pe mai multe căi, prin dialog terapeutic persuasiv, sau prin participare directă.

După George Ionescu[3] (1985), terapia cognitivă apare ca un proces, cuprinzând o serie de etape, ce are ca rezultat formarea modalităților de rezolvare a problemelor (“problem solving”) cu care este confruntat subiectul și formarea modalităților de a face față (“coping skills development”) unor situații noi și solicitante. În concepția cognitivistă “dispozițiile noastre sufletești sunt condiționate de reprezentările mentale, verbale, sau ilustrate prin imaginile pe care le avem despre evenimentele care ne afectează și de monologurile care rezultă. Terapia cognitivă este un demers firesc, care permite subiectului să conștientizeze aceste mecanisme și să-și schimbe starea sufletească” (P.Brinster[4],1997).

[2]T.B.Sieler, Fondations of Cognitive Therapy, 1984, pag. 28

[3]Ionescu, G. (1995), Tratat de psihologie medicală și psihoterapie, Editura Asklepios, București, p.56

[4]Brinster, P. (2004), Terapia cognitivă, Editura Teora, București, p.9

1.1.1. Princiipiile terapiei cognitiv-comportamentale sunt:

a) stările emoționale și comportamentul sunt determinate de modul nostru de a gândi;

b) tulburările emoționale reprezintă o consecință a modului negativ și nerealist de a gândi;

c) tulburările emoționale pot fi ameliorate și vindecate prin intermediul modificării stilului nerealist de a gândi.

1.1.2. Obiectivele generale ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt:

a) monitorizarea stărilor emoționale disfuncționale și a evenimentelor activatoare;

b) identificarea gândurilor și convingerilor negative, dezadaptative;

c) identificarea conexiunilor dintre gând, emoție și comportament, testarea gradului de veridicitate a convingerilor și gândurilor prin adunare de dovezi pro și contra și substituirea modului negativ de a gândi cu unul mai realist.

1.1.3. Relația terapeutică dezvoltată în cadrul psihoterapiei cognitiv-comportamentale este directivă, de ghidare deoarece terapeutul ajută pacientul să ia anumite decizii, nu hotărăște în locul lui, rolul său implicând în egală măsură orientarea, ghidarea, colaborarea și parteneriatul. Terapeutul dă explicații cu privire la dobândirea răspunsurilor și a comportamentelor inadecvate, la menținerea acestora, dar și la tehnicile terapeutice care pot fi utilizate pentru schimbarea lor. Astfel clientul înțelege demersul terapeutic, se simte securizat cu privire la viitor și este deculpabilizat.  Explicațiile terapeutului reiau într-un limaj coerent, comprehensibil experiențele comportamentale și emoționale trăite până atunci ca iraționale; permit numirea acestor experiențe, evidențierea unor relații cauzale și stimulează la pacient sentimentul controlului, favorizează intrarea în terapie și crește încrederea în terapeut. Se formează astfel o relație de parteneriat între pacient și terapeut.

Psihoterapia rațional-emotivă (REBT) Acest tip de terapie reprezintă o combinație de tehnici întâlnite în cadrul terapiei comportamental-cognitive cu elemente de abordare filosofică. Întemeietorul acestei terapii este Albert Ellis. Pregătit inițial ca psihanalist, domeniu în care a practicat vreme de cinci ani, Ellis a considerat această abordare ca fiind ineficientă și a abandonat-o. Terapeutul și-a definit ulterior metoda ca pe o psihoterapie activ-directivă de scurtă durată (5-15 ședinte). Acest sistem va presupune învățarea rapidă a ABC-ului metodei[5]:

În prima ședință i se explică clientului că un eveniment nefericit activator (A) contribuie dar nu produce perturbarea psihică. Stările dezaptative (C) sunt reprezentate de către consecințele emoționale și comportamentale.

[5] Ellis, Albert, Terapia comportamentului emotiv-rațional, Editura Antet, București, 2006, pp.30-56

Ellis spune că persoanele se perturbă pe ele însele datorită opiniilor iraționale cu privire la evenimentul activator.

Terapeutul arată clientului diferența uriașă dintre credințele iraționale prin intermediul cărora subiectul își exprimă dorința ca evenimentul să se amelioreze, și credințele absurde care reprezintă cerințe absolutiste conform cărora evenimentul activator trebuie cu orice preț să fie ameliorat. Din prima ședință, i se arată clientului cum să lupte prin metoda contraargumentului și să ajungă la noua filosofie de viață. Această filosofie va genera stări afective eficiente și comportamente sănătoase.

1.1.4.Particularitățile psihoterapiei rațional-emotive sunt următoarele:

A. Cu cât terapeutul este mai activ și mai direct atunci când explică clientului schemele, cu atât pacientul va învăța mai repede să se autoajute.

B. Terapeutul trebuie să manifeste în fața clientului încredere că psihoterapia dă rezultate rapide și eficiente, dar această încredere nu trebuie exagerată (clientul trebuie să afle că în majoritatea cazurilor se obțin rezultate).

C. În acest demers apare componența temelor pentru acasă (liste cu gânduri negative, modalități de contraargumentare a cestora și înlocuirea lor cu unele raționale).

D. În ceea ce privește partea comportamentală, apare o diferență față de alte terapii: în cadrul terapiei rațional-emotive se aplică sarcini cu caracter imploziv. Terapeuții din cadrul psihoterapiilor cognitiv-comportamentale aplică sarcini gradate (desensibilizare în plan real sau imaginativ), lucrându-se o dată sau de două ori pe săptămână. În cadrul REBT rareori se procedează astfel. De cele mai multe ori se prescriu exerciții care se repetă de 10-20 de ori pe zi. Când se administrează sarcini implozive, durata terapiei scade.

E. Inițierea unor acțiuni ferme împotriva gândurilor negative. Terapeutul trebuie să-l învețe pe client cum să lupte împotriva acestora, demonstrându-i că o argumentare slabă duce doar la un insight de natură intelectuală, pe când o argumentare fermă produce insight atât în plan intelectual cât și comportamental.

F. Trebuie să se facă o discriminare între sentimentele adecvate și cele neadecvate. De la începutul terapiei, pacientul este învățat să facă diferența între stările afective adecvate care apar la declanșarea evenimentului psihotraumatizant și cele neadecvate (panică, dispreț, ură). Se demonstrează că aceste gânduri iraționale generează sentimente inadecvate. Clientul este ajutat să devină mai realist și mai logic și să renunțe la gândurile fără rost.

Ellis este de părere că toți pacienții nutresc gânduri iraționale sau lipsite de logică (distorsionări cognitive). În spatele acestor afirmații lipsite de logică se află postulate, absolutisme de tipul[6]: “Eu trebuie întotdeauna, cu orice preț și în orice condiții, să obțin aprobarea ta și să te fac să te comporți bine cu mine”.

Există și o variantă a psihoterapiei rațional-emotive, cea de terapie de grup. REBT poate fi aplicată totodată individual, individual în combinație cu cea de grup, sau grup ca atare. Aceasta din urmă permite obținerea unor rezultate mai bune, deoarece: ! Pacienții realizează că și alții au probleme emoționale (ca și ei) și văd cum se luptă aceștia să și le rezolve. ! Pacienții își discută între ei gândurile iraționale, obțin sprijin și sunt încurajați să-și facă temele pentru acasă. ! Se pot realiza jocuri care au drept scop lupta de înlăturare a gândurilor negative. REBT poate fi utilizată și în combinație cu alte metode terapeutice: – terapii de formă sistemică; – analiza tranzacțională; – terapii experiențiale; – unele tehnici specifice psihanalizei.

Ceea ce deosebește REBT de psihoterapia comportamental-cognitivă este că acest sistem îi ajută pe clienți să se modifice atunci când se află într-o situație disfuncțională și abia apoi să modifice situația. Dacă subiectul modifică evenimentul exterior, se simte mai bine și nu mai manifestă dorința de schimbare. De aceea nu se lucrează foarte mult asupra unor soluții practice până la momentul în care clientul nu renunță la pattern-ul negativ de gândire. REBT este un sistem terapeutic ce se vrea foarte scurt, deși și Ellis recunoștea că în cazul unor clienți dificili durata terapiei se poate prelungi. Psihoterapia rațional-emotivă își propune să conducă la o ameliorare de lungă durată astfel încât: Clienții să renunțe la simptomele lor; Clienții să reducă comportamentele disfuncționale; Clienții să mențină progresul făcut în terapie.

1.2. Identificarea distorsiunilor cognitive

Înainte de a se trece la descoperirea și combaterea gândurilor negative, clientul trebuie să învețe să descopere distorsiunile cognitive ce apar des în modul lui de gândire. Burns a catalogat peste zece tipuri de distorsiuni ale stilului de gândire:

1. stilul de gândire “totul sau nimic” se referă la tendința de apreciere a lucrurilor în culori extreme (dacă un lucru nu a fost realizat perfect, el va fi considerat ca fiind un eșec).

suprageneralizarea: subiectul consideră că un eveniment negativ singular reprezintă un model care se va repeta la nesfârșit, el utilizând termeni ca “totdeauna”, “niciodată”.

[6] Ellis, Albert, Terapia comportamentului emotiv-rațional, Editura Antet, București, 2006, p.55

3. filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului: subiectul alege un singur eveniment negativ și se concentrează asupra lui astfel încât întreaga realitate devine deformată.

4. desconsiderarea pozitivului: subiectul respinge toate evenimentele pozitive, afirmând că acestea nu contează. Dacă a realizat un lucru bun, își spune: “nu este suficient de bun”, “dacă l-am făcut eu înseamnă că era mult prea ușor”.

5. desprinderea unor concluzii pripite: interpretarea negativă a unor situații când nu există suficiente date pentru a trage concluzia respectivă.

6. “citirea gândurilor”: subiectul conchide în mod arbitrar că o persoană îi este ostilă, fără a verifica însă acest lucru.

7. “ghicirea viitorului”: subiectul prezice faptul că lucrurile vor lua o întorsătură proastă.

8. amplificarea: subiectul exagerează importanța problemelor sau defectelor sale, minimalizând calitățile sau succesele.

9. judecata afectivă: clientul își spune că stările afective negative reflectă cu adevărat realitatea: “Dacă îmi este frică să zbor, înseamnă că zborul este periculos”. 10. imperativele categorice: lucrurile trebuie să corespundă neapărat gândurilor sau expectațiilor sale: “Nu ar fi trebuit să fac acele greșeli”, “El ar trebui să mă iubească”.

11. etichetarea: forma extremă a tipului de gândire “totul sau nimic”. În loc să spună că a făcut o greșeală, subiectul își pune o etichetă: “Sunt un ratat, un prost”. Etichetarea este o manieră irațională de a gândi deoarece oamenii nu pot fi identificați în totalitate cu faptele lor. Etichetele negative pot fi aplicate propriei persoane sau unor terți.

personalizarea și blamarea:

a. personalizarea se referă la faptul că subiectul se simte responsabil pentru o situație pe care nu o poate controla: o soție maltratată își spune că dacă ar fi o mai bună gospodină, soțul nu ar mai bate-o.

b. blamarea se referă la faptul că subiectul îi învinovățește pe alții pentru lucrurile negative din viața lui: “Căsnicia mea nu merge pentru că soțul meu este iresponsabil” (s-a făcut și o etichetare). Gândurile negative se înlătură prin tehnica dialogului socratic și sunt înlocuite cu alte gânduri mai raționale.

Ele pot fi corectate printr-o serie de tehnici, în primul rând prin găsirea și conștientizarea distorsiunilor și acceptarea nuanțelor și alternativelor, care trebuiesc evaluate pentru a stabili limitele și avantajele, argumentele și contraargumentele. Următorul pas constă în reevaluarea gândurilor și sentimentelor.

O tehnică eficientă cere subiectului să-și imagineze ce este mai rău și să compare rezultatul cu realitatea; de obicei, vor apărea diferențieri semnificative și, astfel, i se poate demonstra subiectului că pattern-ul său de abordare anxioasă a situației este deformat. Tehnica se poate combina cu învățarea unor modalități de depășire a situației; în acest fel subiectul se va simți mai securizat și anxietatea anticipatorie va scădea.

Capitolul II. Atacul de panică

2.1. Atacul de panica – diagnostic conform DSM-IV

Caracteristica esențială a unui atac de panică o constituie o perioadă distinctă de frică sau de disconfort intens, acompaniată de cel puțin 4 dintre 13 simptome somatice sau cognitive. Simptomele pot fi somatice sau de natură cognitivă și includ palpitațiile, transpirația, tremorul sau trepidația, senzația de scurtare a respirației sau de strangulare, senzația de sufocare, durere sau disconfort precordial, greață sau detresă abdominală, amețeală sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-și pierde controlul sau de "a nu înnebuni", frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de căldură.

Atacul debutează brusc și escaladează rapid până la intensitatea sa maximă (de regulă în 10 minute sau mai puțin) și este adesea acompaniat de sentimentul de pericol sau de moarte iminentă și de dorința de a scăpa. Anxietatea caracteristică atacului de panică poate fi diferențiată de anxietatea generalizată prin natura sa aproape paroxistică,distinctă și severitatea sa, de regulă mai mare. Atacurile care satisfac toate celelalte criterii, dar care au mai puțin de 4 simptome somatice sau cognitive, sunt denumite atacuri cu simptome limitate.

Există trei tipuri caracteristice de atacuri de panică: nopinate nesemnalizate), circumscrise situațional (semnalizate) și predispuse situațional. Fiecare tip de atac de panică este definit printr-un set diferit de relații între debutul atacului și prezența sau absența declanșatorilor situaționali care pot include semnale fie externe (de ex., un individ cu claustrofobie are un atac în timp ce se află într-un ascensor oprit între etaje) sau interni (de ex., cogniții catastrofice referitoare la consecințele palpitațiilor cardiace).

Atacurile inopinate (nesemnalizate) de panică sunt definite ca fiind acelea pentru care individul nu asociază debutul cu un declanșator situațional intern sau extern (adică, atacul este perceput ca survenind spontan, "din senin". Atacurile de panică circumscrise (semnalizate) situațional sunt definite ca fiind acelea în care survin aproape invariabil la expunerea sau la anticiparea expunerii la un semnal sau declanșator situațional (de ex., o persoană cu fobie socială are un atac de panică la participarea sau la ideea că va trebui să vorbească la o întrunire publică). Atacurile de panică predispuse situațional sunt similare cu atacurile de panică circumscrise situațional, dar nu sunt asociate invariabil cu semnale și nu survin necesarmente imediat după expunere (de ex., atacurile este foarte posibil să apară în timp ce conduce, dar există situații când individul conduce și nu are atac de panică sau cele când atacul de panică survine după ce a condus o jumătate de oră.

Indivizii care solicită asistență medicală pentru atacurile de panică vor descrie de regulă frica drept intensă și relatează că ei se gândesc că sunt pe punctul de a muri, de a-și pierde controlul, de a avea un atac de cord sau un ictus, ori de "a înnebuni". De regulă, ei relatează, de asemenea, dorința imperioasă de a fugi oriunde din locul în care a survenit atacul. Atacurile recurente de panică inopinate devin cu timpul circumscrise sau predispuse situațional, deși atacuri inopinate pot persista.

Apariția de atacuri de panică inopinate este cerută pentru diagnosticul de panică (cu sau fără agorafobie). Atacurile circumscrise și atacurile predispuse situațional sunt frecvente în panică, dar pot surveni și în contextul altor tulburări anxioase și în cel al altor tulburări mentale. De exemplu, atacurile de panică circumscrise situațional sunt experimentate de majoritatea indivizilor cu fobie socială (de ex., persoana experimentează un atac de panică de fiecare dată când trebuie să vorbească în public) și cu fobii specifice (de ex., o persoană cu fobie de câini, experimentează un atac de panică ori de câte ori întâlnește un câine care latră) pe când atacurile de panică predispuse situațional survin de regulă în anxietatea generalizată (de ex., după ce a văzut la televizor programe noi care anunță un declin economic, persoana devine extrem de preocupată de finanțele sale și intră într-un atac de panică) și stresul post traumatic (de ex., victima unui viol experimentează uneori atacuri de panică atunci când este confruntată cu amintirile evenimentului traumatic, cum ar fi vederea unui bărbat care-i amintește de atacatorul său).

În precizarea semnificației diagnostice diferențiale a unui atac de panică este important să se ia în considerație contextul în care apar atacurile de panică. Distincția între atacurile inopinate și atacurile de panică circumscrise situațional și predispuse situațional este esențială deoarece atacurile de panică inopinate recurente sunt cerute pentru diagnosticul de panică. A stabili dacă un istoric de atacuri de panică justifică diagnosticul de panică este însă complicat de faptul că nu totdeauna există o relație exclusivă între tipul de atac de panică și diagnostic. De exemplu, deși diagnosticul de panică necesită, prin definiție, ca cel puțin unele dintre atacurile de panică să fie inopinate, indivizii cu panică relatează frecvent că au atacuri circumscrise situațional sau predispuse situațional. Ca atare, considerarea atentă a focarului anxietății asociate cu atacurile de panică, este, de asemenea, importantă în efectuarea diagnosticului diferențial.

Criteriile de diagnostic pentru Atacul de Panică

O perioadă distinctă de frică intensă sau de disconfort în care patru (sau mai multe) dintre următoarele simptome apar brusc și ating culmea în decurs de 10 minute:

1) palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;

2) transpirații;

3) tremor sau trepidație;

4) senzații de scurtare a respirației sau de strangulare;

5) senzație de sufocare;

6) durere sau disconfort precordial;

7) greață sau detresă abdominală;

8) senzație de amețeală, dezechilibru, vertij sau leșin;

9) derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detașare de sine însuși);

10) frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;

11) frica de moarte;

12) parestezii (senzații de amorțeală sau de furnicături); (13) frisoane sau valuri de căldură.

Criteriile de diagnostic pentru Panica fără Agorafobie

A. Atât 1), cât și 2):

1) atacuri de panică inopinate recurente ;

2) cel puțin unul dintre atacuri a fost urmat timp de o lună (sau mai mult) de unul (sau mai multe) dintre următoarele:

a) preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri ulterioare;

b) teamă în legătură cu implicațiile atacului sau cu consecințele sale (de ex., teama de a nu-și pierde controlul, de a nu avea un atac de cord sau "de a nu înnebuni");

c) o modificare semnificativă de comportament în legătură cu atacurile.

B. Absența agorafobiei

C. Atacurile de panică nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex., un drog de abuz, un medicament) sau ale unei condiții medicale generale (de ex., hipertiroidismul).

Atacurile de panică nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală, cum ar fi fobia socială (de ex., apariție la situații sociale temute), fobia specifică (de ex., la expunerea la o situație fobică specifică), tulburarea obsesivo-compulsivă (de ex., la expunerea la murdărie a cuiva cu obsesia contaminării), stresul posttraumatic (de ex., ca răspuns la stimuli asociați cu un stresor sever), sau anxietatea de separare (de ex., ca răspuns la a fi departe de casă sau de rudele apropiate)

2.2. Psihoterapia cognitiv-comportamantală a atacurilor de panică

Atacurile de panică reprezintă apariții bruște sau intensificări bruște ale anxietății, acompaniate de cel puțin 4 până la 13 simptome somatice și/sau psihice (D.S.M, IV, AP.A 1994).

Simptomele somatice cele mai frecvent întâlnite sunt: palpitații, amețeli, transpirații abundente, senzație de sufocare, dificultăți în respirație, tremor și senzație de derealizare, iar simptomele psihice se referă mai ales la teama subiectului că va muri, că va face un atac de cord sau un atac cerebral, că se va sufoca, va leșina sau va muri.

Există și situații în care se manifestă mai puțin de 4 simptome și în acest caz avem de-a face cu atacuri cu simptome limitate (Wells, 1999).

Observațiile clinice au evidențiat atacuri care apar în anumite situații, în timp ce altele au un caracter spontan, declanșându-se parcă din senin.

Pentru a putea diagnostica tulburarea de tip atac de panică în conformitate cu criteriile D.S.M, IV (APA, 1994) este necesar ca subiectul să fi suferit cel puțin două atacuri de panică recurente și neașteptate, urmate de o perioadă de aproximativ o lună în care acesta să-și fi făcut griji permanente în legătură cu posibilitatea apariției unui nou atac sau în care s-au produs modificări evidente în sfera comportamentală legate de apariția atacurilor respective.

În terapia atacurilor de panică este necesar să se aibă în vedere și excluderea unor factori organici, care se referă la consumul de cofeină sau amfetamine, stări de intoxicație sau hipertiroidie.

Se subliniază, de asemenea, faptul că fenomene asemănătoare cu atacul de panică pot apărea și în cursul altor tulburări anxioase, cum ar fi fobia socială sau claustrofobia, atunci când pacientul se confruntă cu situațiile anxiogene.

În unele cazuri, atacurile de panică se manifestă noaptea, când subiectul se trezește brusc din somn și este cuprins de o stare de anxietate intensă.

Există și o strânsă interrelație între agorafobie și atacurile de panică: mulți agorafobici prezintă și atacuri de panică, după cum unii subiecți cu atacuri de panică dezvoltă un comportament de tip agorafobie, evitând situațiile în care cred că s-ar putea produce un atac de panică, fapt ce contribuie la o limitare serioasă a stilului lor de viață.

Fensterheim și Baer (1977) subliniază faptul că un pacient suferind de atacuri de panică trebuie să știe următoarele:

1. Primul atac de panică atinge intensitatea maximă. Aceasta înseamnă că subiectul nu trebuie să se aștepte ca atacurile sale să crească în intensitate provocându-i o stare tot mai proastă. Următoarele atacuri pot să fluctueze în jurul celui de amplitudine maximă.

2. Subiectului trebuie să i se explice clar și argumentat că nu are o boală de inimă, o tumoare cerebrală sau epilepsie.

3. Teama cea mai teribilă a pacientului este că va face un atac de panică. Din acest motiv, mulți autori au tendința de a înlocui termenul de agorafobie cu cei de știre anxioasă cu caracter fobie.

Acești pacienți pun în acțiune mecanismele de evitare, asociind declanșarea atacului de panică cu situația în care acesta s-a produs, fapt ce are drept consecință evitarea respectivelor locuri sau situații. Deoarece atacul de panică se poate produce în multe locuri sau situații, subiecții ajung să extindă din ce în ce mai mult comportamentul de evitare, unii dintre ei fiind în situația de a nu mai părăsi locuința.

4. Agorafobicul cu sau fără atacuri de panică se tem să ia medicamente pentru că acestea au efecte secundare (senzație de oboseală, transpirații etc), iar subiecții simt atât de sensibili la orice senzație corporală încât refuză orice medicament, inclusiv aspirina. Există și situația inversă, unii agorafobiei devenind dependenți de tranchilizante și/sau alcool.

5. Persoana suferă de dispoziție depresivă, care își poate avea originea atât în situația de agorafobie, situație ce conduce la un stil de viață restrictiv, cât și în sentimentul de pierdere a autostimei. Subiectul trăiește tensional faptul că ceilalți oameni pot face o serie de lucruri de care el nu este capabil

6. Pacientul se simte epuizat, lipsit de energie, incapabil să se mobilizeze pentru a întreprinde ceva important. El elaborează planuri de viitor, la care renunță însă foarte repede. "Nu pot să-mi planific nimic dinainte – spunea o agorafobică. Dacă mă voi simți rău în ziua respectivă, nu mă voi duce acolo unde mi-am propus."

7.Agorafobicul se simte neînțeles de cei din jur.

2.3. Modelul cognitiv al atacului de panică

Beck și colaboratorii (1985) și Clark (1986) sunt de părere că pacienții care suferă de atacuri de panică se tem de anumite senzații corporale sau anumite stări psihice. Modelul cognitiv propus de Clark (1986; 1988) postulează faptul că la baza atacului de panică se află o secvență de evenimente care formează un cerc vicios și care presupune interpretarea catastrofizantă a unor simptome fiziologice sau psihice, considerate ca semne ale unei catastrofe iminente. De pildă, palpitațiile vor fi interpretate de subiect ca fiind simptomele unui atac de cord, amețelile ca semn că subiectul va leșina, iar dificultățile de concentrare a atenției ca simptome ale unui acces de nebunie.

Declanșator extern/intern Amenințare percepută

Anxietate

Interpretare Simptome fizico-eronate logice/cognitive Comportamente de evitare/asigurare

(Inclusiv atenția selectivă)

Modelul cognitiv al atacului de panică (după Clark, 1986, și Wells, 1999)

în cadrul acestui model, o serie de stimuli de natură internă sau externă, care sunt percepuți de subiect ca fiind amenințători, vor conduce la declanșarea anxietății cu simptomele fiziologice specifice acesteia. Dacă simptomele respective vor fi interpretate de subiect ca fiind semnele unui posibil dezastru, se va produce o accentuare a anxietății, și acesta va fi prins într-un cerc vicios, care va culmina cu atacul de panică.

O dată declanșat, acesta va fi menținut de cel puțin trei elemente: atenția selectivă îndreptată asupra senzațiilor fiziologice, comportamentele de asigurare și comportamentele de evitare (Clark, 1988; Salkovskis, 1991; Wells, 1990).

Atenția selectivă față de anumite senzații corporale poate reduce pragul perceperii acestui tip de senzații, accentuând intensitatea lor subiectivă. Din acest motiv pacientul va fi înclinat să interpreteze în mod eronat asemenea fenomene și va intensifica acțiunile de asigurare pentru a preîntâmpina producerea așa-ziselor catastrofe. Aceste conduite îl vor împiedica să infirme convingerile legate de producere evenimentelor negative de care se teme și vor intensifica, la rândul lor, senzațiile fiziologice anxiogene. Astfel, pacienții care interpretează slăbiciunea din picioare ca pe un leșin vor avea tendința să se așeze pe scaun, să se sprijine de ziduri, să se întindă pe jos sau să încordeze mușchii pentru a preveni producerea leșinului.

Efectul negativ al conduitelor de asigurare este și mai evident la subiecții care interpretează unele dificultăți respiratorii ca pe un semn că se vor sufoca, încercând să~și controleze respirația, aceștia vor genera simptome specifice hiperventilației: amețeli, senzație de disociere și în cele din urmă o îngreunare și mai accentuată a respirației.

Putem afirma că aceste comportamente de asigurare mențin atacul de panică prin intermediul următoarelor mecanisme:

– împiedică infirmarea gândurilor legate de interpretările eronate ale unor senzații fiziologice pentru că nonapariția catastrofei de care se teme bolnavul este pusă pe seama acestor comportamente și nu a faptului că anxietatea nu produce nici un fel de dezastru în plan fizic;

– unele comportamente de asigurare chiar exacerbează anumite simptome fizice și psihice;.

– prin evitarea situațiilor anxiogene se menține tulburarea tip atac de panică pentru că se limitează posibilitățile subiectului de a trăi starea de anxietate și de a descoperi singur ca aceasta nu produce nici un fel de catastrofă. Evaluarea din cadrul terapiei cognitiv-comportamentale a atacului de panică urmărește obținerea unor informații referitoare natura interpretărilor catastrofizante, descrierea în detaliu a senzațiilor corporale de care se teme subiectul, precum și precizarea naturii comportamentelor de evitare-asigurare.

Trasarea modelului cognitiv al atacului de panică se realizează după identificarea secvenței de evenimente care apar în cazul un atac specific de panică de dată recentă, care va fi analizat de că terapeut împreună cu pacientul.

2.4. Tehnici psihoterapeutice utilizate

I. Strategii de conștientizare

1. Metoda cuvintelor pereche (Clark și alții, 1988) are menirea de a evidenția efectul gândurilor asupra anxietății și senzațiilor fiziologice specifice acesteia. Ideea de la care se pornește este că simplul gând legat de o posibilă catastrofă poate declanșa reacții fiziologice și anxietate accentuată. Sarcina se prezintă pacientului fără a i se oferi explicații referitoare la obiectivul urmărit.

Acesta este solicitat să citească perechi de cuvinte cu voce tare și să se concentreze asupra semnificațiilor acestora. Perechile de cuvinte se prezintă la un interval de 5-10 secunde și sunt de tipul următor:

Amețeală – Leșin

Palpitații – Atac de cord

Senzație de irealitate – Nebunie

Slăbiciune – Leșin

Dificultăți de respirație – Sufocare etc.

După ce a citit perechile de cuvinte timp de câteva minute, pacientul este întrebat dacă a simțit ceva deosebit în timpul desfășurării experimentului. în cele mai multe cazuri, pacienții relatează că au perceput o anxietate difuză însoțită de anumite senzații fiziologice, mai rar înregistrându-se apariția unei anxietăți mai accentuate. I se cere apoi pacientului să interpreteze aceste fenomene în termenii modelului cognitiv specific al atacului de panică.

în cazul în care exercițiul nu dă rezultate, terapeutul va renunța la acesta, oferind explicația că a dorit să testeze reacția pacientului la lectura unor materiale anxiogene și afirmând că lipsa reacției este un semn pozitiv că terapia va fi încununată de succes.

2. Concentrarea atenției asupra senzațiilor corporale.

Obiectivul acestei metode constă în a demonstra că atenția selectivă îndreptată spre interior contribuie la o conștientizare mai accentuată a senzațiilor fiziologice, fapt ce are drept consecință exacerbarea acestora. Se poate cere, de pildă, subiectului să se concentreze asupra bătăilor inimii. La majoritatea persoanelor anxioase se va constata o accelerare a ritmului cardiac.

3. Exerciții de accentuare a comportamentelor de asigurare

Terapeutul va manipula în timpul ședinței de psihoterapie unele comportamente de asigurare utilizate de pacient, pentru a-i demonstra modul în care acestea contribuie la menținerea și chiar la intensificarea senzațiilor fiziologice specifice anxietății. Se va atinge și problematica modului în care aceste conduite împiedică și infirmarea veridicității gândurilor catastrofizante. Astfel, unui pacient suferind de atacuri de panică și care utilizează respirație profundă controlată pentru a preîntâmpina o presupusă sufocare i se poate cere să respire mult mai profund și mai amplu, efectul fiind apariția amețelii, a palpitațiilor, a senzației de leșin, a dificultăților de vedere și a senzației de slăbiciune.

Terapeutul va explica faptul că, deși pacientul nu va respira atât de profund pentru a preîntâmpina producerea catastrofei de care se teme, exercițiul a fost utilizat pentru a demonstra ce anume se poate întâmpla: că și unele modificări minore la nivel fiziologic produse de oscilații ale ritmului respirator devin mai evidente în timpul unui atac de panică atunci când anxietatea este activată.

4. Utilizarea unei metafore menite să-i determine pe pacienți să renunțe la comportamentele de asigurare. Prezentăm în cele ce urmează un exemplu de metaforă de acest tip (Wells, 1999): "Există unii oameni care se tem de vampiri și care devin foarte speriați atunci când se apropie noaptea. Pentru a se proteja, ei țin prin preajma lor căței de usturoi. Desigur că nimeni nu a văzut până acum vreun vampir, așa că probabil usturoiul își face efectul. Ce credeți că ar trebui să întreprindă astfel de oameni pentru a se convinge de faptul că nu există vampiri?"

Strategiile de reatribuire au rolul de a construi un set cognitiv care să faciliteze realizarea experimentelor de infirmare a gândurilor și convingerilor negative generatoare de anxietate, cunoscut fiind faptul că obiectul terapiei cognitive în cazul atacurilor de panică rezidă în reducerea interpretărilor eronate ale senzațiilor fiziologice, precum și în eliminarea comportamentelor de evitare/asigurare.

Experimente în sfera comportamentală

Acestea implică producerea voluntară a unor senzații fiziologice asociate cu anxietatea în vederea infirmării convingerilor negative în legătură cu producerea unor posibile catastrofe.

Wells (1999) este de părere că utilizarea unor tehnici de reducere a simptomelor, cum ar fi, de pildă, relaxarea sau hipnoza, nu sunt indicate în cadrul acestui tip de psihoterapie, deoarece acestea se pot transforma în comportamente de asigurare.

Cu toate acestea, experiența clinică (Holdevici, 1999, 2000) a demonstrat că aceste tehnici s-au dovedit utile, fiind aplicate independent de experimentele din sfera comportamentală, mai ales atunci când se utilizează în calitate de sugestii gândurile raționale alternative. Mai mult, există situații în care pacienții prezintă și probleme somatice reale, cazuri în care provocarea voluntară a simptomelor este contraindicată.

Exercițiile de provocare a reacțiilor de panică se referă la inducerea în cadrul cabinetului de psihoterapie a unor senzații asemănătoare celor pe care pacienții au tendința de a le interpreta în mod catastrofizant. Pentru succesul demersului terapeutic, este necesară o cunoaștere în detaliu a senzațiilor de care se teme pacientul, precum și a interpretărilor eronate pe care el le conferă acestor senzații.

Așa cum am mai subliniat, obiectivul acestor experimente constă în infirmarea credințelor absurde legate de faptul că s-ar putea produce anumite catastrofe de care se teme subiectul. Pentru succesul terapiei, convingerile pacienților cu privire la posibilitatea producerii evenimentelor negative de care se tem trebuie testate înainte și după aplicarea tehnicii.

Trebuie să recunoaștem că experimentele de provocare a unui atac de panică declanșează anxietatea nu numai la pacient, ci și la psihoterapeut, care poate avea rezerve în a-i provoca pacientului său o stare de disconfort, de teamă că pacientul va declanșa un atac de panică, ce nu va putea fi ținut sub control.

Wells (1999) consideră că psihoterapeutul, la rândul său, trebuie să combată unele convingeri disfuncționale și lipsite de logică, de tipul: "Trebuie ca totdeauna să-l fac pe pacientul meu să se simtă mai bine și nu mai rău"; "Dacă îi voi cere pacientului meu să facă un anumit lucru care nu îi este pe plac, acesta se va supăra pe mine"; "Dacă îi voi cere pacientului meu să facă un anumit lucru, acesta va abandona tratamentul": "Dacă voi face în așa fel încât pacientul meu să intre în panică, nu voi putea ține situația sub control"; "Ce se va întâmpla dacă pacientul meu își va pierde controlul?".

Experimentul de provocare voluntară a atacului de panică cel mai frecvent utilizat este hiperventilația. Prin intermediul acesteia se poate provoca subiectului senzație de amețeală, de leșin, de disociere psihică, modificări în sfera vizuală, tahicardie și chiar dificultăți respiratorii.

Sarcina este trasată tocmai pentru a infirma interpretările eronate conferite de subiect simptomelor respective. Pacientului i se cere să stea în picioare și să realizeze un număr de inspirații forțate un timp suficient de lung pentru a se convinge de faptul că nu se va întâmpla nimic rău.

Experimentul de hiperventilație poate fi combinat cu tehnici de contracarare a comportamentelor de evitare/asigurare. Astfel, dacă teama cea mai puternică a pacientului este legată de ideea că va înnebuni, iar comportamentele de evitare au drept obiectiv controlarea mentalului, terapeutul îi poate cere să realizeze exerciții de hiperventilație concomitent cu tentativa de pierdere a autocontrolului (să deruleze în minte gânduri nebunești).

în cazul în care teama principală este legată de pierderea autocontrolului în sfera comportamentală, i se poate cere subiectului să realizeze manevre de hiperventilație concomitent cu o serie de acțiuni necontrolate, cum ar fi gesturi ciudate sau strigăte.

Metoda hiperventilației nu trebuie utilizată la pacienții cardiaci, hipertensivi, astmatici sau în cazuri de sarcină.

Sarcinile comportamentale referitoare la exerciții fizice sunt indicate mai ales atunci când efortul fizic este evitat de către pacient, care se teme că ar putea suferi un atac de cord. Se recomandă pacienților în cauză să practice alergarea, mersul în ritm vioi, urcatul scărilor, săritul corzii sau alte tipuri de exerciții asemănătoare pentru a infirma convingerile negative în legătură cu posibilitatea producerii unor accidente somatice grave (atac cerebral sau infarct), în unele cazuri, senzațiile greșit interpretate sunt cele legate de dureri în zona toracică. O modalitate de a le provoca în mod voluntar constă în a cere pacientului să inspire profund și apoi să expire forțat, fără să elimine tot aerul să iasă din plămâni. Dacă se practică acest exercițiu timp de câteva minute, pot să apară senzații de constricție toracică, pacientul având posibilitatea să se convingă de faptul că acestea nu sunt periculoase.

Tehnici verbale de modificare a gândurilor negre și a convingerilor disfuncționale

Psihoterapeutul trebuie să analizeze cu atenție acele situații în care pacienții suferind de atacuri de panică afirmă că fenomenele de care se tem au avut loc cu adevărat (au leșinat, au căzut etc.). în urma unor întrebări formulate atent rezultă că în astfel de cazuri nu era vorba de leșin sau de cădere, ci de comportamente de asigurare (s-au lăsat să cadă pe un fotoliu sau pe o canapea fără să-și piardă cunoștința și să se lovească). Pentru a verifica faptul că interpretările sale sunt eronate, psihoterapeutul îl va ghida pe pacient să-și adreseze o serie de întrebări menite să conducă la reatribuirea altor semnificații senzațiilor fiziologice pe care le trăiește: "De unde știi că atacul de panică va produce o catastrofă?"; ,,Ai trăit numeroase atacuri de panică. Cum de nu s-a produs încă acea catastrofă de care te temi așa de mult?"; "Ce te determină să crezi că anxietatea va provoca un dezastru?"; "Care sunt mecanismele prin care anxietatea îți va produce un rău atât de mare?"; "Cunoști acele fenomene care pot declanșa catastrofe în plan fiziologic?"; "Crezi că anxietatea face parte dintre ele?".

Terapeutul va discuta împreună cu pacientul despre erorile de logică ce apar în cursul atacurilor de panică: tendința spre catastrofizare și inferențele arbitrare, acestea funcționând pe fondul unei abilități reduse de testare a realității. Dacă pacienții care suferă de atacuri de panică sunt capabili să adreseze provocări convingerilor negative atunci când nu se află în criză, capacitatea lor este semnificativ diminuată când aceasta are loc.

Mulți pacienți afirmă chiar faptul că în ei parcă sălășluiesc două persoane, una rațională, care e conștientă de absurditatea gândurilor respective, cealaltă irațională, care se simte covârșită de intensitatea trăirilor anxioase. Conștientizarea acestei situații trebuie utilizată pentru a se evidenția necesitatea realizării experimentelor din sfera comportamentală menite să confrunte în mod deschis subiectul cu teama.

Utilizarea jurnalelor pentru notarea gândurilor negative generatoare de panică

Jurnalele cotidiene reprezintă principala sursă de informații referitoare la eficiența tratamentului sub aspectul reducerii frecvenței și intensității atacurilor de panică. De asemenea, pe baza acestora se pot identifica mai precis interpretările eronate ale senzațiilor trăite de subiect.

Jurnalele trebuie completate de pacienți în cadrul temelor pentru acasă, în primele săptămâni de tratament i se cere pacientului că completeze doar primele patru coloane, urmând ca rubrica referitoare la gândurile raționale alternative să fie completată doar după ce pacientul a izbutit să găsească o serie de contraargumente prin intermediul unor tehnici verbale și comportamentale.

Identificarea contraargumeritelor împotriva gândurilor negative și convingerilor disfuncționale

Convingerile disfuncționale legate de efectele catastrofale ale senzațiilor fiziologice pot fi destructurate prin intermediul provocării cu ajutorul metodei descoperirii dirijate și apoi înlocuite cu evaluări mai realiste. Aceste convingeri ale pacienților care suferă de atacuri de panică se referă la faptul că anxietatea poate ucide, poate conduce la nebunie, leșin, atacuri de cord etc. Contraargumentele împotriva lor se adună pe baza contabilizării experiențelor care infirmă aceste convingeri, cât și pe baza experiențelor din sfera comportamentală.

Tehnica contraargumentării

Terapeutul îl va ghida pe pacient să adune dovezi menite să infirme gândurile negative și convingerile disfuncționale cu privire la producerea unor dezastre în plan somatic. Contraargumentele se adună în timpul discuțiilor cu pacientul, în urma experimentelor realizate în plan comportamental, precum și a analizei altor experiențe trăite de persoana în cauză.

Metoda interviului

Pacientul suferind de atacuri de panică este solicitat să întrebe și alte persoane (rude, prieteni) dacă au trăit simptome asemănătoare. Tipul de întrebări și persoanele cărora li se adresează trebuie însă atent pregătite în timpul ședinței de psihoterapie.

Prevenirea recăderilor

Ultimele 2-3 ședințe de psihoterapie sunt dedicate prevenirii recăderii, deoarece pacienții mai prezintă convingeri negative disfuncționale cu caracter rezidual, convingeri care pot să creeze vulnerabilități pentru viitor.

Terapeutul va lucra acum împreună cu pacientul asupra acestor gânduri negative și convingeri reziduale, utilizând aceleași metode ca și în cazul gândurilor și convingerilor disfuncționale primare.

O metodă eficientă pentru prevenirea recăderilor constă în notarea intr-un jurnal a tuturor elementelor învățate în cursul terapiei: cauzele atacului de panică, factorii care îl mențin, precum și modalitățile de rezolvare a problemei.

Se reia problematica cercului vicios, a rolului negativ al comportamentelor de asigurare și evitare și se realizează o trecere în revistă a metodelor și tehnicilor de combatere a gândurilor și convingerilor negative disfuncționale.

Notarea pe o scală de la 0 la 100 a gradului de tulburare a pacientului la apariția unui nou atac de panică reprezintă un indicator important pentru nivelul la care s-a ajuns în urma aplicării demersului psihoterapeutic. Faptul că pacientul se mai teme că va declanșa atacuri de panică în viitor trebuie utilizat ca pretext pentru exersarea și consolidarea deprinderilor achiziționate în timpul terapiei.

Psihoterapia cognitivă a atacurilor de panică durează, în medie, 12 ședințe. Se recomandă încă 2-3 ședințe la interval de două, trei luni, pentru a verifica în ce măsură se mențin achizițiile terapeutice.

2.6.Modelul comprehensiv de terapie comportamental-cognitivă a tulburărilor anxioase

Modelul psihoterapeutic prezentat aparține lui Bourne (1995) și pornește de la premisa că în abordarea psihoterapeutică a anxietății trebuie să se țină seama de complexitatea factorilor care produc această tulburare.

Boume (1995) denumește această abordare "demers comprehensiv", care presupune realizarea unor intervenții la mai multe niveluri:

– fiziologic;

– emoțional;

– comportamental;

– mental; interpersonal;

– al autostimei;

– existențial (spiritual).

Nivelul fiziologic

Așa cum am mai subliniat, printre cauzele fiziologice ale anxietății se numără existența unor posibile dezechilibre la nivelul creierului. La acestea se adaugă respirația îngreuiată, tensiunea musculară, efectele organice ale stresului cumulat, precum și factori ce țin de regimul alimentar.

Metodele de intervenție la acest nivel implică utilizarea unor tehnici de gimnastică respiratorie, relaxare, exerciții fizice (gimnastică aerobică), precum și eliminarea din cadrul regimului alimentar a unor substanțe excitante.

Nivelul emoțional

Stările emoționale reprimate (mai ales ostilitatea) reprezintă o cauză importantă a tulburărilor anxioase.

Adesea, stările de panică sunt generate de sentimente de frustrație, ostilitate sau disperare, sentimente pe care subiectul și Ie-a reprimat.

Strategiile utilizate pentru a contracara acest tip de factori generatori de anxietate sînt următoarele:

– învățarea subiectului să recunoască simptomele datorate unor stări emoționale reprimate;

– identificarea stărilor afective ca atare;

– deprinderea pacientului de a-și manifesta deschis emoțiile;

– învățarea subiectului să comunice celorlalți ceea simte.

Nivelul comportamental

Fobiile persistă din cauza comportamentului de evitare. Cu cât subiectul va evita mai mult să călătorească cu metroul, să vorbească în public sau să stea singur în casă, cu atât temerile acestuia vor persista mai mult. Fobiile sunt menținute deoarece comportamentul de evitare este recompensat: subiectul nu se confruntă cu situația care îl sperie.

Acest nivel de intervenție presupune utilizarea unor tehnici de desensibilizare sistematică, realizate în plan real sau imaginar, în ultimul caz subiectul fiind învățat să se confrunte cu obiectul temerilor sale în plan mental, prin intermediul tehnicii imaginației dirijate.

În ambele cazuri, confruntarea cu situațiile anxiogene are loc treptat, cu pași mici.

Există anumite tipuri de comportamente care tind să accentueze atacurile de panică. Astfel, încercând să reziste unui astfel de atac, subiectul nu face altceva decît să-și agraveze simptomele.

Din acest motiv, terapeutul trebuie să-i învețe pe pacient să-și reducă atacul de panică imediat după instalarea acestuia, deprinzându-se să observe ceea ce se întîmplă și să lase lucrurile să se desfășoare de la sine, în loc să se oplmă producerii simptomelor – fapt ce duce la amplificarea lor.

Există și alte tehnici de a face față atacului de panică:

– distragerea (subiectul se gândește la altceva, discută cu o altă persoană, descrie mobilierul din încăpere etc.);

– desfășurarea unei activități fizice;

– exprimarea unor sentimente sau dorințe;

– exerciții de respirație abdominală;

– autosugestii pozitive repetate.

Nivelul mental (cognitiv)

Vorbirea interioară cu conținut negativ are un efect major în declanșarea și menținerea anxietății.

Persoanele anxioase nu fac decât să se sperie singure întrebându-se "ce-ar fi dacă?" sau imaginându-și cele mai îngrozitoare lucruri.

De asemenea, gândirea excesiv de autocritică și vorbirea interioară de tip perfecționist (" Trebuie neapărat") contribuie, la rândul lor, la apariția anxietății.

Tehnicile utilizate în acest caz vizează identificarea și contracararea modurilor disfuncționale de gândire.

Nivelul interpersonal

La mulți oameni, anxietatea are la bază animozitățile din cadrul relațiilor interpersonale. Atunci când cineva întâmpina dificultăți să comunice celorlalți sentimentele și dorințele sale, persoana respectivă se va simți frustrată și va deveni anxioasă și supraîncordată. Același lucru se petrece și cu subiecții incapabili să spună "nu", care nu reușesc să se sustragă solicitărilor nedorite din partea celorlalți.

Rezolvarea acestor probleme se realizează prin intermediul tehnicilor de psihoterapie asertivă, tehnici deosebit de utile mai ales pentru subiecții cu fobie socială și cu agorafobie.

Nivelul autostimei (Ego-ul ca un tot unitar)

Autostima scăzută reprezintă poate cauza cea mai profundă care stă la baza tulburărilor anxioase.

Subiectul anxios a crescut probabil într-un context familial disfuncțional, caracterizat prin diverse tipuri de deprivări, abuzuri, neglijări care au condus la un nivel scăzut al autostimei. Drept rezultat, acesta va dezvolta la vârsta adultă un profund sentiment de insecuritate jenă și neadecvare care se poate manifesta în plan comportamental sub forma unor atacuri de panică, teamă de a se confrunta cu lumea exterioară (agorafobie), teamă de a nu fi umilit (fobie socială) sau prin anxietate generalizată.

Adesea, nivelul scăzut al autostimei se corelează cu lipsa asertivității, cu vorbirea interioară cu conținut perfecționist și cu dificultatea de a exprima propriile sentimente.

Există mai multe metode de ameliorare a sentimentului de autostima:

– realizarea unei imagini corporale bune;

– atingerea unor obiective personale concrete;

– contracararea vorbirii interioare cu conținut demobilizator; •comunitarea cu "copilul interior", instanță psihică creați vă și spontană, dar care înglobează și sentimentele de insecuritate, rușine și durere ce s-au format în copilărie.

Aflat în stare de relaxare sau hipnoză, pacientul va fi ghidat de către terapeut să acționeze ca un părinte puternic, suportiv și adecvat pentru copilul care se află în interiorul ființei sale.

Nivelele existențial și spiritual

Unii pacienți pot să-și amelioreze starea la toate nivelurile amintite mai sus și totuși să rămînă anxioși și neliniștiți, urmăriți de un vag sentiment de neîmplinire, insatisfacție, plictiseală și "senzație de vid interior", stări ce pot conduce la atacuri de panică sau, mai frecvent, la anxietate generalizată ori la depresie.

Soluția o constituie punerea în valoare a potențialului creativ, prin intermediul unor activități ce îl fac pe subiect să se simtă împlinit (artistice, științifice, de evoluție personală etc).

în aceste cazuri, depresia, anxietatea și panica nu reprezintă reacții negative la factori de natură fizică, intelectuală sau emoțională, ci un fel de imbold interior spre găsirea drumului care duce la actualizarea potențialului personal sau spre o evoluție spirituală ce presupune căutarea divinității.

Capitolul III. Anxietatea

3.1. Caracterizare generală

Anxietatea este frecvent întâlnită de-a lungul vieții, contribuie la activarea mecanismelor de alertă ale organismului și la pregătirea pentru acțiune. Astfel, în fața unei situații nou apărute, anxietatea îl ajută pe om să se adapteze mai bine. Anxietatea, teama și instinctul de a fugi sunt mecanisme de apărare împotriva unui pericol. Temerile nu mai sunt considerate normale când ele devin cvasipermanente și împieteaza asupra vieții cotidiene.

Anxietatea patologică este dinstinctă de neliniștea sau teama obișnuită, resimțită de orice subiect în fața unei situații noi sau cu un grad de dificultate sporit, al cărei răsunet asupra activităților este pozitiv ( concentrare, mobilizare a forțelor )

Anxietatea prezintă următoarele caracteristici:

a) este nemotivată;

b)se referă la un pericol iminent și nedeterminat, față de care apare o atitudine de așteptare ( stare de alertă );

c) este însoțită de convingerea neputinței și dezorganizării în fața pericolului;

d) asocierea unei simptomatologii vegetative generatoare de disconfort somatic; se declanșează astfel un cerc vicios prin care anxietatea se autoîntreține;

Anxietatea nevrotică – toate stările nevrotice au ca element comun prezența anxietății, care ocupă de obicei un loc important în tabloul simptomatologiei.

Anxietatea psihotică – apare ca însoțitor al depresiei sau independentă de aceasta, ca în schizofrenie și psihozele organice. Ea determină perturbări majore vegetative ale instinctului alimentar și ritmului hipnic.

Raptusul anxios poate apărea în reacții acute de șoc sau psihoze, ca o izbucnire impulsivă manifestată printr-o bruscă și intensă accentuare a stării anxioase, bolnavul putând face tentative suicidare sau mai rar acte heteroagresive.

3.2. Anxietatea și stressul cronic

Barnet ( 1985 ) arată că anxietatea este o teamă difuză, fără obiect bine precizat, adesea însoțită de acuze somatoforme: presiune toracică, tahicardie, transpirație, cefalee, tendința imperioasă de a urina.

Fobia reprezintă teama cu obiect bine precizat.

Autorii disting:

a. anxietatea situațională ( se apropie mai mult de fobie; frica de examene, anxietate precompetițională, etc. );

b. anxietate difuză, peristentă care este de fapt anxietatea cronică.

Gellhorn ( 1965 ) consideră că această anxietate cronică se datorează acțiunii repetate a unor stimuli anxiogeni care alterează sistemul nervos autonom producănd descărcări masive de adrenalină.

Stimulii care produc o astfel de anxietate se numesc stresori.

Pentru ca un eveniment să se dovedească stresant trebuie să avem în vedere: natura evenimentului, resursele adaptative de a-i face față și gradul de adecvare al mecanismelor de apărare ale ego-ului.

Dacă aceste mecanisme adaptative sunt inadecvate,va apare anxietatea care îl va determina pe individ să-și mobilizeze resursele adaptative.

Stressul psihic cronic rezultă dintr-un conflict permanent între seturi de atitudini și convingeri contradictorii. De plidă, în cazul anxietății de examen, convingerea inconștientă este că studentul va pierde examenul, ceea ce va atrage după sine dezaprobarea celorlalți. Această convingere este în conflict cu cealaltă convingere conform căreia studentul a studiat suficient și are capacitatea de a promova examenul.

Acești stresori declanșează răspunsuri neoroendocrine mediate de hipotalamus și glanda pituitară care, la rândul lor, prin intermediul hormonului adrenocoritcotrop, stimulează activitatea glandelor suprarenale determinându-le să secrete adrenalină și cortizon.

Acești hormoni produc efectele fizice și emoționale specifice anxietății și stresului cronic.

Freud ( 1926 ) a considerat inițial că anxietatea reprezintă rezultatul refulării impulsurilor instinctive. Mai târziu ( 1936 ) el a inversat relația dintre anxietate și refulare, considerând că anxietatea este cauza refulării impulsurilor inacceptabile.

Horney ( 1937 ) consideră că anxietatea se datorează reprimării ostilității copilului care nu-și poate permite să exprime agresivitatea atâta timp cât este neajutorat și izolat într-o lume dușmănoasă.

Rank ( 1952 ) consideră că originea anxietății ar fi trauma suferită de copil la naștere, anxietateea de separare fiind prima experiență afectivă a noului născut.

Sullivan ( 1953 ) consideră că anxietateea rezultă din teama copilului de dezaprobarea mamei.

Rado ( 1962 ) a arătat că starea psihică a mamei poate influența starea afectivă a fătului astfel încât fricile și sentimentul de culpabilitate ale mamei pot constitui cauze primare ale tuturor disfuncțiilor în sfera comportamentului copilului.

Reacția la stress are trei componente:

1. stimulul;

2. evaluarea acestuia;

3. răspunsul emoțional și fiziologic la acesta;

Reacția la stresul cronic variază, printre altele, și în funcție de vârsta individului. Astfel,la copii apar mai mult tulburări în sfera conduitei ca:

-onicofagie;

– enurezis;

– tulburări de comportament;

– suptul degetului.

La adolescenți anxietatea se manifestă prin:

– lipsa încrederii în sine;

– sentimentul inadecvării personale;

– timiditate;

– tendința de retragere;

– înclinația spre masturbare.

La adulții tineri anxietatea este asociată frecvent cu nivele de aspirație excesiv de înalte și cu stabilirea unor scopuri imposibile. Eșecul este asociat cu scăderea autostimei, retragerea în sine și susceptibilitate crescută la stresori din mediu, care produc atât anxietate, cât și reacții de tip depresiv.

La vârstnici anxietatea este frecvent asociată cu:

– nemulțumire și supărare refulată;

– teama de a fi abandonați și de a rămâne singuri îi împiedică să-și exprime deschis nemulțumirile.

În anumite limite anxietatea este un fenomen normal pentru că ea transmite ego-ului semnale că trebuie să declanșeze mecanismele de apărare.

Anxietatea cronică este un fenomen patologic pentru că amenințarea este percepută doar la nivel inconștient. ( Stimulul real anxiogen a dispărut demult, dar individul pare să nu fie conștient de acest lucru ). Astfel, subiectul crede că trebuie să-și mențină nivelul subconștient de vigilență, ceea ce pe plan conștient se traduce în anxietate.

Laughlin ( 1967 ) este de părere că anxietatea reprezintă o sumă a tuturor problemelor psihologice ale individului, ea reprezentând expresia unui conflict persistent între tendințele inconștiente și solicitările pe care i le pune în față conștiința.

Conflictul este reprimat, acesta cauzând, la rândul său, simptome emoționale, ceea ce produce un cerc vicios.

3.3. Tulburări anxioase. Clasificare după DSM-IV

Tulburările anxioase fobice:

– Agorafobia este anxietatea referitoare la, sau evitarea de locuri sau situații din care scăparea poate fi dificilă ( sau jenantă ) sau în care ajutorul poate să nu fie accesibil, în eventualitatea unui atac de panică sau de simptome similare panicii

– Fobia specifică se caracterizează printr-o anxietate semnificativă clinic provocată de expunerea la un obiect sau situație temută, ducând adesea la un comportament de evitare

– Fobia socială se caracterizează printr-o anxietate semnificativă clinic provocată de expunerea la anumite tipuri de situații sociale sau de funcționare, ducând adesea la un comportament de evitare

Atacuri de panică. Un atac de panică este o perioadă discretă în care există debutul brusc al unei aprehensiuni, frică sau terori intense, asociate adesea cu senzația de moarte iminentă. În cursul acestor atacuri sunt prezente simptome, cum ar fi scurtarea respirației, palpitații, durere sau disconfort precordial, senzații de sufocare sau de strangulare și frica de „a nu înebuni” sau de a pierde controlul.

Tulburarea anxioasă generalizată se caracterizează prin cel puțin șase luni de anxietate și preocupare excesivă și persistentă

Tulburarea obsesiv-compulsivă se caracterizează prin obsesii ( care cauzează o anxietate sau detresă mascată ) și/sau prin compulsii ( care servesc la neutralizarea anxietății ).

Reacția acută la stress se caracterizează prin simptome similare celor ale stresului posttraumatic care apar imediat, ca urmare a unui eveniment traumatic extern

Tulburarea de stress postraumatică se caracterizează prin reexperientarea unui eveniment traumatic extrem, acompaniată de simptome de excitație crescută și de evitare a stimulilor asociați cu trauma.

3.4. Fobiile

În contrast cu ambele anxietăți difuze, care reprezită un amestec de emoții negative și atacuri de panică, care sunt în mod frecvent neaștepate, fobiile sunt persistente, iraționale, temeri îngust definite care sunt asociate cu un obiect specific sau o situație. Evitarea este un component important în definirea fobiilor. O teamă nu este considerată fobică dacă persoana evită contactul cu sursa fricii sau experimentează o anxietate intensă în prezența stimulului.

Fobiile sunt de asemenea iraționale sau nerezonabile. Evitând numai șerpii care sunt veninoși sau numai armele care sunt încărcate nu ar trebui considerate lucruri fobice. Cele mai multe tipuri de fobii directe implica teama de obiecte specifice sau situații. Diferite tipuri de fobii specifice au fost în mod tradițional denumite în acord cu denumirea lor în greacă. Exemple de fobii specifice tipice includ frica de înălțimi ( acrophobia ), frica de spații închise ( claustrofobia ), frica de animale mici ( zoofobia ), frica de sânge sau rănire și frica de călătorie cu avionul.

Anumiți oameni experimentează o frică marcată când sunt forțați să se implice în anumite activități, ca de exemplu discursuri publice, inițierea unei conversații, mâncatul în restaurante sau folosirea toaletelor publice care ar putea să implice observarea lor sau evaluarea de către alți oameni. Încercări de a evita aceste situații temute cauzează deranj în viața socială și activitățile ocupaționale ale persoanei. De exemplu, un tânăr care a fost tratat de unul din autorii acestui text era speriat să urineze în toaletele publice. Își plănuia orarul zilnic cu mare grijă în așa fel încât să fie întotdeauna lângă o toaletă cu o ușă ce se putea închide. De asemenea, nu putea să meargă la film sau să mănânce în restaurante decât dacă se întâmplasă aibă toalete de o singură persoană care se puteau închide din interior.

Deci, cea mai complexă și incapacitantă forma de tulburare fobică este agorafobia, care în mod literal înseamnă “frica de piață ( sau locuri de adunare )” și este în mod uzual descrisă ca frica de spații publice. Un caz clinic ne dă o scurtă descriere a tipurilor de probleme experimentate de o persoană suferindă de agorafobie.

Frica devine în mod normal mai intensă pe cât distanța între persoană și împrejurimile sale familare se mărește, sau pe cât căile de scăpare sunt închise. În acest sens agorafobia este cumva diferită de alte fobii deoarece nu este atât de mult o teamă de a fi aproape de un obiect specific sau situație ( de exemplu, animale, cuvântări publice ) pe cât este teama de a fi separat de semnalele asociate cu siguranța.

Situațiile tipice care cauzează probleme includ străzi aglomerate și magazine, spații publice închise ca de exemplu teatrele și bisericile, călătoria cu transportul public, condusul automobilului pe poduri, în tunele sau pe autostrăzi aglomerate. În oricare din aceste situații, prezența unui prieten de încredere poate ajuta persoana agorafobică să se simtă mai confortabil. În cele mai extreme forme ale aceste tulburări, pacienții agorafobici nu sunt capabili să se aventureze din casele proprii.

Anumiți oameni cu agorafobie sunt în stare să viziteze locuri publice ( de exemplu mall-uri sau teatre ), dar trebuie să rămână lângă ieșiri în așa fel încât ieșirea să nu fie ușor de blocat. Senzațiile de disconfort experimentate de oameni cu agorafobie sunt similare cu cele care au fost deja descrise pentru alte tulburări de anxietate. Ele variază de la sentimente vagi de aprehensiune la senzații fizice specifice și atacuri de panică depline. Persoanele cu agorafobie se tem frecvent că vor experimenta un <atac> cu aceste simptome care ori îi va incapacita ori îi va pune într-o situație jenantă și că nu vor putea beneficia de ajutor. Mulți pacienți spun că sunt înspăimântați de amețeală, pierderea echilibrului, palpitații. În anumite cazuri, experiențe precedente de acest tip au declanșat o teamă persistentă de repetare a episoadelor.

Anumiți clinicieni au sugerat că “frica de frică” este principalul punct în agorafobie ( Goldstein and Chambless, 1978; Klein, 1981 ). Evenimentul crucial care declanșează temeri repetate este adesea un atac de panică neașteptat, terifiant. Urmarea unei asemenea experiențe, persoana poate deveni în mod acut conștientă de senzații corporale interne care por semnaliza pornirea unui alt atac. Frica de pierderea controlului asupra acestor experiențe interne conduce apoi în mod paradoxal la o mai mare creștere a anxietății. Acest concept a fost extins să includă frica de anumite emoții puternice, variate, incluzând mânia și depresia precum și anxietatea ( Williams, Chambless and Ahrens, 1997 ).

3.5. Psihoterapia anxietății și a depresiei

Obiectivul psihoterapiilor

Obiectivul psihoterapiilor este, în general, acela de a înțelege comportamentul pacientului și a-l ajuta să-și modifice acest comportament, astfel încît dificultățile existențiale ale acestuia să fie diminuate sau chiar înlăturate. Psihoterapeutul are rolul de a elibera pacientul de anxietate, depresie sau alte trăiri afective care îl împiedică pe acesta să se adapteze optim la mediu, perturbîndu-i comportamentul și avînd efecte negative chiar și asupra celor din jur, afectînd activitatea profesională, relațiile interpersonale, viața sexuală, imaginea de sine, etc.

Psihoterapia se bazează pe faptul că modul în care un individ își va percepe și evalua starea sa precum și strategiile adaptative pe care le folosește, joacă un anumit rol în evoluția tulburării, aceste strategii trebuind să fie modificate în cazul în care dorim ca afecțiunea să evolueze favorabil.

De psihoterapie pot beneficia și persoanele care, deși sunt realizate pe majoritatea planurilor, au impresia că nu au trăit la nivelul așteptărilor lor și nu și-au realizat potențialul psihic la nivel maximal.Vorbind despre normalitate, știm foarte bine că nu există un model standard al acesteia și că modalitățile de adaptare a omului la mediu sunt foarte variate. Astfel, o soluție psihoterapeutică eficientă pentru un pacient, se poate dovedi a fi ineficientă pentru altul, terapeutul trebuind să aibă în vedere pacientul și realitatea situațională a acestuia și să încerce să-i deblocheze propriile disponibilități, optimizînd propria configurație a personalității acestuia, astfel încât să-și poată rezolva problemele într-un mod matur și realist.

Să încercăm să schițăm, de exemplu, portretul personalităților depresive: dau dovadă de pesimism, în orice situație s-ar afla, ei reușind să vadă doar latura sumbră a acesteia și posibilele riscuri, supraevaluînd aspectul negativ și minimizîndu-l pe cel pozitiv.

De obicei, dispoziția lor este tristă și posacă, chiar și atunci cînd evenimentele neplăcute lipsesc. Nu sunt în stare să resimtă plăcerea, nici măcar în situațiile care, în mod obișnuit, sunt considerate ca fiind agreabile (întîmplări fericite, zile de vacanță, etc.). Chiar și atunci cînd sunt apreciați de către ceilalți, ei au sentimente de incapacitate, de culpabilitate, simt că nu sunt „la înălțime”. În general, se observă la personalitățile depresive o triplă viziune negativă: asupra propriei persoane, asupra lumii și asupra viitorului.

Pentru acest tip de pacienți au fost elaborate, recent, terapiile numite cognitive, acestea considerînd depresia ca fiind legată de anomalii în prelucrarea de către pacient a informației. Pacientul este, astfel, ajutat să-și reconsidere viziunea atît de pesimistă asupra lumii și asupra sa, este mobilizat să se antreneze în activități agreabile, pe măsura lor.

3.5.1. Psihoterapia cognitivă a depresiei

Printre cei mai influenți pionieri ai terapiei cognitive se numară Beck si Ellis, care au susținut punctul de vedere conform căruia majoritatea tulburărilor psihice au la baza modele cognitive eronate, remedierea acestora putându-se realiza prin corectarea lor.

Ambii autori , formați inițial ca psihanaliști au propus tehnici de corectare a cognițiilor eronate, și-au concentrat eforturile asupra problemelor prezente ale pacienților și nu asupra unor psihotraume aparținând trecutului și au recomandat utilizarea unor sarcini de natură cognitivă.

Terapia cognitivă a lui Beck pornește de la premisa că afectivitatea și comportamentul unui individ depind în mare masură de modul în care acesta își structurează lumea interioară în schema cognitivă, tehnicile terapeutice fiind menite să identifice și să corecteze gândurile distorsionate și convingerile disfuncționale care stau la baza acestora, iar succesele obținute de pacienți în tratarea depresiei nu pot fi neglijate.

Psihoterapia cognitivă a depresiei elaborată de Beck pornește de la supoziția că persoanele depresive se angajează într-un demers eronat de procesare a informațiilor și de raționament și se încadrează în grupul celor care se conduc după scheme cognitive prin intermediul cărora se autosabotează.

Subiecții depresivi trăiesc ceea ce Beck denumește triada cognitivă, în cadrul căreia ei nutresc sentimente de neajutorare în raport cu ei înșiși, cu lumea și cu viitorul. Obiectivul terapeutului cognitivist este să-l ajute pe individ să corecteze aceste idei distorsionate si să-i îmbunătățească stilul de procesare informațională și de gândire.

Procesele terapeutice sunt structurate și limitate în timp și debutează cu recunoașterea legăturilor dintre cogniție și afect, legături care se monitorizează riguros. Urmează apoi strângerea de dovezi împotriva cognițiilor disfuncționale și înlocuirea acestora cu gânduri mai realiste și mai adaptative. Pe lângă evidențierea și combaterea cognițiilor negative, pacientul primește și sarcini pentru acasă, sarcini ce nu reprezintă altceva decât o formă rudimentară de terapie comportamentală.

Psihoterapia depresiei, prin metode de acest gen, presupune existența unui psihoterapeut calificat și subtil care să ghideze pacientul.

Evaluarea în terapia cognitiv-comportamentală

Sheldon ( 1995 ) subliniază faptul că pentru terapeut este important să investigheze următoarele aspecte în terapia cognitiv-comportamentală:

. obținerea descrierii generale a problemei principale, văzută din cât mai multe puncte de vedere;

. terapeutul trebuie să investigheze pe cine afectează cel mai mult problema, în ce fel să obțină elemente concrete ( exemple );

. culegerea de informații cu privire la originile problemei și evoluția acesteia în timp ( când a apărut, ce modificări au avut loc pe parcurs și ce factori au afectat evoluția acesteia );

. identificarea părților componente ale unei probleme mai complexe, precum și a modului în care acestea interacționează unele cu altele;

. evaluarea motivației pentru schimbare. Terapeutul trebuie să afle dacă pacientul sau familia acestuia au facut vreun efort pentru a rezolva problema lor și, dacă nu, ce anume i-a impiedicat să o facă;

. identificarea modelelor de gândire ( gânduri, imagini, dialoguri interioare ), precum și a reacțiilor emoționale care însoțesc problema-simptom;

7. terapeutul trebuie să obțină și o impresie cu caracter subiectiv în legătură cu ceea ce este în neregulă cu pacientul.

Concluziile preliminarii desprinse de către terapeut în legătură cu problema-simptom trebuiesc revăzute și discutate împreună cu pacientul ( clientul ), pentru a fi depășite toate neînțelegerile.

Pacienții își descriu de cele mai multe ori problemele din punctul lor de vedere subiectiv, din perspectiva comportamentului celorlalte persoane asupra lor bazându-se pe anumite presupuneri referitoare la intențiile celorlalți ( “ea mă cicălește în fiecare seară special ca să mă enerveze” ).

Există și cazuri în care pacientul ( clientul ) are pur și simplu dificultăți în a-și aprecia propriul comportament, cum ar fi, de pildă, o persoană agresivă, care dă mereu vina pe ceilalți, deși nimeni nu intenționează să o priveze de vreun drept.

Sheldon ( 1995 ) prezintă un model sistematizat de fișă pentru notarea unor date care să-l lămurească mai bine pe psihoterapeut în ce constă problema și care sunt elementele care o compun. Aceasta fișă cuprinde date referitoare la gânduri, expectații, comportamente și interpretări ale acestora. Este relativ simplu de completat de către pacient și, pe baza analizării ei, aceștia vor putea sesiza ce elemente se combină între ele și ce elemente nu se potrivesc, astfel încât în cele din urmă să rezulte cât mai clar cu putință modul de funcționare a sistemului pe care îl reprezintă problema-simptom.

3.5.2. Psihoterapia cognitivă a tulburărilor anxioase

Terapia cognitivă a tulburărilor anxioase este limitată în timp, focalizată pe problemă și bazată pe modelul cognitiv al anxietății. Tratamentul implică o colaborare între terapeut și client, ambii fiind angajați în procesul rezolvării de probleme. Pe parcursul terapiei se realizează evaluări permanente, precum și o serie de experimente în plan comportamental pentru a se verifica în ce măsură simptomele s-au ameliorat sau au dispărut și pentru a adresa provocări gândurilor negative disfuncționale.

Un rol important îl au și temele pentru acasă, teme în cadrul cărora clientului i se cere să îndeplinească anumite sarcini între ședințele de lucru cu terapeutul.

Metodele sau strategiile utilizate suntatât cognitive, cât și comportamentale. Cele cognitive se referă la identificarea gândurilor și convingerilor negative automate prin intermediul rememorării unor situații, a analizei comutărilor i sfera emoțională, a jocului de rol, a tehnicii imaginației dirijate, a sarcinilor de expunere la situații anxiogene, a jurnalelor și chestionarelor.

Se utilizează și metoda descoperiri dirijate pentru a determina semnificația și natura gândurilor automate disfuncționale care stau în spatele acestora.

Se procedează apoi la verificarea veridicității gândurilor negative, a convingerilor și supozițiilor disfuncționale prin tehnici de contraargumentare și verificarea dovezilor, procesul încheindu-se cu înlocuirea acestora cu gânduri mai realiste.

Tehnicile comportamentale sunt îndreptate mai ales în direcția reducerii simptomelor, printre acestea numărându-se relaxarea, hipnoza, tehnicile de expunere la stimuli anxiogeni, tehnici de distragere.

Trebuie subliniat însă faptul că metodele comportamentale nu vor da rezultatul scontat dacă nu se va reuși restructurarea stilului de gândire care generează tulburările anxioase.

Durata totală a terapiei este între 10 și 15 ședințe, care se desfășoarș săptămânal, și au o durată cuprinsă între 45 și 60 de minute fiecare.

În cazul unor situații mai complexe, cum ar fi, de pildă, problemele multiple: anxietate combinată cu tulburări de personalitate sau cu depresie majoră, este necesar un număr mai mare de ședințe, precum și un tratament psihiatric adecvat.

După remiterea simptomelor se încheie terapia prin intermediul ședințelor săptămânale, pacienții fiind invitați să se prezinte la control de 2-3 ori la interval de 5-6 luni.

Structura unei ședințe de psihoterapie implică ( Wells, 1999 ):

1. Revederea datelor obținute prin intermediul metodelor de autoevaluare și verificarea reacției pacientului față de ședința anterioară se psihoterapie.

2. Stabilirea planului sau a agendei de lucru.

2.1. Verificarea îndeplinirii temelor pentru acasă:

– reacții la lectura bibliografiei pe teme de psihoterapie cognitivă;

– feedback-uri legate de monitorizarea gândurilor;

– rezultatele miniexperimentelor din sfera comportamentală;

– probleme care au apărut la îndeplinirea temelor pentru acasă.

2.2. Identificarea gândurilor negative automate și a supozițiilor disfuncționale și testarea gradului lor de veridicitate:

– reamintirea unui episod recent când subiectul s-a simțit anxios;

– întrebări cu caracter provocatot adresate gândurilor negative și aducerea de contraargumente împotriva acestora;

– experimente în sfera comportamentală;

-identificarea distorsiunilor cognitive.

2.3. Discutarea unor probleme legate de gândurile negative, simptomele și comportamentele de evitare:

– efectele comportamentale de evitare asupra simptomelor;

– rolul comportamentelor de evitare care împiedică procesul de infirmare a gândurilor negative;

– influența evaluării pericolului asupra comportamentului;

– efectele gândurilor negative asupra stărilor emoționale.

2.4. Trasarea unor noi sarcini pentru acasă:

– notarea unor noi sarcini pentru acasă;

– expunere cu renunțarea la comportamentele de asigurare.

3. Solicitarea unor feedback-uri legate de modul de îndeplinire a temelor pentru acasă.

4. Implementarea în practică a unor strategii specifice terapiei cignitiv-comportamentale.

5. Trasarea efectivă a noilor teme pentru acasă.

6. Rezumatul ședinței de psihoterapie și obținerea unor feedback+uri de la pacient.

Medode folosite în terapia cognitiv-comportamentală:

1. Metoda dialogului socratic;

2. Metode de evidențiere a gândurilor negative automate;

3. Jocurile de rol;

4.Administrarea de feedback-uri audio-vizuale;

5. Manipularea comportamentelor de asigurare;

6. Tehnica inducerii simptomelor;

7. Strategii cognitive de reatribuire;

8. Identificarea distorsionărilor cognitive;

9. Analiza costurilor și beneficiilor;

10. Descoperirea unoe cauze alternative pentru diverse evenimente;

11. Metoda informării;

12. Contraargumentare în cadrul jocului de rol;

13. Tehnica manipulării imaginilor;

14. Antrenamentul mental;

15. Strategii de reatribuire în plan comportamental;

16. Tehnica expunerii

Сɑpitοlul IV. Ѕtudii dе сɑz

4.1. САΖUL I – Mɑriuѕ – “primul pɑѕ ѕprе vindесɑrе еѕtе învɑțɑrеɑ сοntrοlului”

ȘΕDIΝȚА I – IΝΤΕRVIUL DΕ ΕVАLUАRΕ

Ѕ.M., în vârѕtă dе 28 ɑni, ѕtudii ѕupеriοɑrе. Εѕtе сăѕătοrit dе ѕɑѕе ɑni și lοсuiеștе împrеună сu ѕοțiɑ și părinții ɑсеѕtеiɑ.

Mɑriuѕ vinе lɑ pѕihοtеrɑpiе după mɑi multе сοntrοɑlе mеdiсɑlе și ɑnɑlizе еfесtuɑtе, în ultimii dοi ɑni lɑ сɑrdiοlοgiе, еndοсrinοlοgiе, pѕihiɑtriе. Dеși în urmɑ ɑсеѕtοr сοntrοɑlе, i ѕ-ɑ ехpliсɑt сă еѕtе vοrbɑ dеѕprе ο prοblеmă pѕihοlοgiсă și сă еѕtе nесеѕɑr ѕă сοnѕultе un pѕihοtеrɑpеut nu ɑ dɑt сurѕ ɑсеѕtοr rесοmɑndări fiind сοnvinѕ сă еѕtе vοrbɑ dеѕprе ο bοɑlă dе inimă.

În urmɑ ultimului сοnѕult lɑ mеdiсul dе fɑmiliе lɑ сɑrе ɑ fοѕt inѕοțit dе ѕοțiе i ѕ-ɑ rесοmɑndɑt din nοu ѕă mеɑrgă lɑ pѕihiɑtriе ѕɑu pѕihοtеrɑpiе. Mеdiсul pѕihiɑtru pе сɑrе l- ɑ сοnѕultɑt i-ɑ ѕpuѕ сă еѕtе vοrbɑ dеѕprе ɑtɑсuri dе pɑniсă și l-ɑ indrumɑt сătrе pѕihοtеrɑpiе.

Ѕ-ɑ prеzеntɑt lɑ pѕihοtеrɑpiе inѕοtit dе ѕοțiе, ѕpеriɑt dе fɑptul сă pеѕtе pɑtru luni urmɑu ѕă fiе nɑșii unui сοpil și сă i ѕ-ɑr putеɑ fɑсе rău  în biѕеriсɑ, сă ɑr putеɑ ѕă lеșinе și ѕă nu fɑсă fɑțɑ ɑсеѕtui еvеnimеnt.

Ѕimptοmɑtοlοgiɑ еѕtе rеprеzеntɑtă dе pɑlpitɑții, ɑmеțеli, ѕеnzɑțiɑ dе lеșin – “ɑm сu ѕigurɑnță prοblеmе grɑvе сu inimɑ”, “îmi vinе ѕɑ lеșin, dɑсă ѕunt pе ѕtrɑdă pοt ѕɑ сɑd ѕă mă lοvеѕс lɑ сɑp, ѕɑu mɑi rău ѕă lеșin lɑ vοlɑn”.

Primul ɑtɑс dе pɑniсă l-ɑ ѕufеrit în urmă сu dοi ɑni, în trɑfiс. Pοvеѕtеștе сɑ i-ɑ fοѕt ɑtât dе rău înсât ɑ mеrѕ lɑ ѕpitɑl.

“Dе ɑtunсi ɑ înсеput ѕă-mi fiе rău dе сеl puțin dοuă οri pе ѕăptămɑnă, lɑ înсеput mi-еrɑ friсă ѕɑ iеѕ din сɑѕă”. Ѕе tеmеɑ fοɑrtе rău ѕă mеrgă lɑ ѕеrviсiu (ɑrе prοpriɑ firmă, mеrgе mult сu mɑșinɑ). Аtunсi сând i ѕе făсеɑ rău și еrɑ lɑ vοlɑn еrɑ nеvοit ѕă οprеɑѕсă. După се își rеvеnеɑ, dе сеlе mɑi multе οri ѕе duсеɑ ɑсɑѕă și ѕtɑtеɑ în pɑt, еvitând ѕɑ mɑi iɑѕɑ din сɑѕă. Асеѕt luсru ɑ duѕ lɑ ɑmânɑrеɑ rеzοlvării ѕοliсitɑrilοr făсutе dе сliеnții firmеi și lɑ nеmulțumiri din pɑrtеɑ ɑсеѕtοrɑ – un fɑсtοr dе ѕtrеѕ impοrtɑnt.

“În tοt timpul ɑcеѕtɑ ɑm ɑvut și pеriοɑdе mɑi bunе сând îmi еrɑ rău numɑi ο dɑtă pе ѕăptămɑnă dɑr în ultimul timp ѕ-ɑ ɑgrɑvɑt iɑr și mi–е rău ɑprοɑpе tοt timpul”. Lɑ intrеbɑrеɑ mеɑ lеgɑtă dе mɑnifеѕtɑrеɑ ɑсеѕtеi ѕtări dе rău сɑrе еѕtе prеzеntă ɑprοɑpе tοt timpul mi-ɑ răѕpunѕ сă ѕimtе mеrеu сă trɑnѕpiră și сă еѕtе ɑmеțit. Întrеbându-l dɑсă ɑсеѕtе ѕtări dе rău ɑpɑr și ɑtunсi сând еѕtе înѕοțit răѕpunѕul ɑ fοѕt ɑfirmɑtiv. “Сhiɑr ɑсum ѕunt ɑmеțit și mi-е tеɑmă ѕă mă ridiс, ѕimt furniсături în mâini și în piсiοɑrе și trɑnѕpirɑțiе ”. Асеѕtе ѕtări lе ехpеrimеntеɑză și ɑсɑѕă și îi induс ο ѕtɑrе nеplɑсută dе iritɑbilitɑtе și nеliniștе.

Intеrеѕându-mă dеѕprе сοntехtul în сɑrе ɑ ɑpărut ɑсеѕtă prοblеmă, ɑm trесut în rеviѕtă еvеnimеntеlе dе viɑțɑ сɑrе ɑu ɑvut lοс în ɑсеɑ pеriοɑdă. Îmi rеlɑtеɑză сă nu еrɑ ο pеriοɑdă ѕtrеѕɑntă, сă “tοtul mеrgеɑ binе”. Аmintеștе tοtuși, în trеɑсăt, dеѕprе dесеѕul buniсului (din pɑrtеɑ tɑtălui) сu сɑrе ɑvеɑ ο rеlɑțiе ѕpесiɑlă (dɑr dесеѕul ѕurvеniѕе сu ɑprοɑpе un ɑn înɑintеɑ dесlɑnșării ɑtɑсurilοr dе pɑniсă).

Pеntru ɑ еvidеnțiɑ еfесtеlе imеdiɑtе ɑlе prοblеmеi сοmpοrtɑmеntɑlе și fɑсtοrii dе mеnținеrе ɑm întrеbɑt dɑсɑ ѕunt luсruri pе сɑrе ɑ înсеtɑt ѕă lе mɑi fɑсă ѕɑu lе fɑсе ɑlttfеl din сɑuzɑ prοblеmеi.

În plɑn сοmpοrtɑmеntɑl ɑpɑrițiɑ și dеzvοltɑrеɑ ɑсеѕtοr ѕtări ѕ-ɑ trɑduѕ printr-ο rеtrɑgеrе din viɑțɑ ѕοсiɑlă – “Аvеm multi priеtеni dɑr nu mɑi iеșim pеntru сă miе mi ѕе fɑсе rău și trеbuiе ѕă plесăm și οriсum nu prеɑ mɑi ɑm сhеf”, inсɑpɑсitɑtеɑ dе ɑ rеzοlvɑ ѕɑtiѕfɑсɑtοr prοblеmеlе dе ѕеrviсiu (întɑrziеri, ɑmânări ɑlе ѕοliсitɑrilοr сliеnțilοr) – “Νu ѕе întɑmplɑ ѕă întârzii, ɑсum ѕе întɑmplă mеrеu și în ritmul ăѕtɑ ο ѕă rămân fără сliеnți”, еvitɑrеɑ еfοrtului fiziс dе tеɑmă сă ɑсеѕtɑ i-ɑr putеɑ сɑuzɑ prοblеmе сɑrdiɑсе – “mă duсеɑm dе dοuă οri pе ѕăptămɑnă ѕă јοс fοtbɑl dɑr nu mɑi mеrg pеntru сă nu mɑi pοt ɑlеrgɑ”.

În сееɑ се privеștе gândurilе ɑutοmɑtе ɑm putut idеntifiсɑ: “vοi lеșinɑ, vοi сădеɑ și m-ɑș putеɑ lοvi grɑv”,” pοt fɑсе οriсând un ɑtɑс dе сοrd”, “nu mɑi ѕunt сɑpɑbil ѕă fɑс fɑță lɑ munсă, îmi еѕtе impοѕibil ѕă mă сοnсеntrеz”.

În ultimul timp ɑ еfесtuɑt mɑi multе ехɑminɑri сɑrdiοlοgiсе сu rеzultɑtе bunе ɑlе ΕKG-ului dе fiесɑrе dɑtă. Νu își ехpliсă nесοnсοrdɑnțɑ întrе rеzultɑtеlе bunе ɑlе ехɑminărilοr și ɑсuzеlе сɑrdiɑсе.

А primit trɑtɑmеnt сu сοɑхil dɑr ɑ întrеrupt trɑtɑmеntul ѕpunând сă nu ɑ ѕimțit niсi ο ɑmеliοrɑrе în сееɑ се privеștе prοblеmɑ și сhiɑr îi făсеɑ rău (prοblеmе digеѕtivе). Intеrеѕându-mă dеѕprе се ɑnumе fɑсе pеntru ɑ ѕе ѕimti mɑi binе (și funсțiοnеɑză) ѕpunе сɑ îi fɑсе binе ехtrɑvеrɑlul și fɑptul dе ɑ ѕtɑ întinѕ în pɑt. Mеnțiοnеɑză сă în сɑѕă ѕе ѕimtе сеl mɑi binе, în ѕpесiɑl сând еѕtе ѕingur.

În сееɑ се privеștе сrеdințɑ dеѕprе prοblеmă și pοѕibilеlе сɑuzе ɑlе ɑсеѕtеiɑ ɑfirmă сă nu își pοɑtе ехpliсɑ ɑltfеl dесɑt сă еѕtе bοlnɑv pοɑtе сu inimɑ ѕɑu сеvɑ nеurοlοgiс.

Întrеbând dеѕprе rеlɑțiilе сu fɑmiliɑ, ѕοțiɑ, părinții ѕăi și ɑi ѕοțiеi și сu ѕοrɑ ѕɑ ɑfirmă сă ɑrе rеlɑții fοɑrtе bunе. Mеnțiοnеɑză сă ѕοrɑ ѕɑ ѕе сοnfruntă dе ɑprοхimɑtiv dοi ɑni сu ɑсееɑși prοblеmă.

Сеrând dеtɑlii privind dеѕfășurɑrеɑ unеi zilе nοrmɑlе din viɑțɑ ѕɑ, Mɑriuѕ vοrbеștе dеѕprе ο pеriοɑdă dе ɑprοхimɑtiv 30-45 dе minutе, diminеɑțɑ сând rămânе în pɑt și ѕе gândеștе lɑ се ɑr putеɑ ѕɑ i ѕе întâmplе rău , се ɑr putеɑ еvitɑ ѕă fɑсă în ziuɑ rеѕpесtivă, сɑrе ɑr fi luсrurilе pе сɑrе lе-ɑr putеɑ ɑmânɑ în сɑzul în сɑrе i ѕе fɑсе rău .

În timpul diѕсuțiеi ɑm сοnѕtɑtɑt сɑ ɑrе ο сɑpɑсitɑtе dе vеrbɑlizɑrе ѕlɑbă (mɑi ɑlеѕ în сееɑ се privеѕtе rеlɑțiilе сu fɑmiliɑ), nivеl ѕсɑzut ɑl сunοɑștеrii dе ѕinе (difiсultăți în idеntifiсɑrеɑ și ехprimɑrе еmοțiilοr și gândurilοr), idеntifiсɑrеɑ prinсipɑlilοr ɑgеnți ѕtrеѕοri еѕtе ѕlɑbă, еѕtе prеzеntă ο ѕtɑrе dе сοnfuziе în сееɑ се privеștе bοɑlɑ. Dеși, inițiɑl, vοrbеѕtе numɑi dеѕprе pɑlpitɑții și ѕеnzɑțiɑ dе lеșin, pе pɑrсurѕul diѕсuțiеi ɑmintеștе și dеѕprе ѕеnzɑții dе ѕufοсɑrе, piеrdеrеɑ  сοntrοlului, furniсături, trɑnѕpirɑții și unеοri grеɑță.

Dеși inițiɑl ѕpunе сă nu știе сât durеɑză ехɑсt ɑсеѕtе ѕеnzɑții, “dɑr οriсum fοɑrtе mult” rеușеștе ѕă -și dеɑ ѕеɑmɑ сă еѕtе vοrbɑ dе 10-15 minutе după сɑrе ѕе ѕimtе binе.

Τɑblοul сliniс еѕtе сοmplеtɑt dе:

· Inѕοmnii – inѕοmniе mеdiɑnă și tеrminɑlă, ѕοmnul еѕtе frɑgmеntɑt și dе multе οri nеοdihnitοr

· Εnеrgiе ѕсɑzută, fɑtigɑbilitɑtе

· Сеfɑlее dе dοuă ѕɑu trеi οri pе lună, durеrilе fiind fοɑrtе putеrniсе și invɑlidɑntе – ѕtă mult în pɑt și nu rеușеѕtе ѕă fɑсă mɑi nimiс în ziuɑ rеѕpесtivă. Аm rеușit ѕă idеntifiсɑm fɑptul сă ɑprοɑpе întοtdеɑunɑ ɑсеѕtе durеri ɑpɑr ѕâmbɑtɑ ѕɑu duminiсɑ.

· Mοmеntе dе iritɑbilitɑtе mɑi ɑlеѕ în ultimɑ pеriοɑdă, pе сɑrе nu rеușеѕtе ѕă lе lеgе dе сеvɑ ɑnumе ѕɑu dе сinеvɑ,”prοbɑbil din сɑuzɑ сɑ mi-е rău ”.

· Inсɑpɑсitɑtеɑ dе сοnсеntrɑrе ɑ ɑtеnțiеi

· Lipѕɑ dе ѕpеrɑnță dɑtοrită fɑptului сɑ ɑ mеrѕ lɑ fοɑrtе mulți ѕpесiɑliști fără сɑ prοblеmɑ ѕă ѕе rеzοlvе.

Mɑriuѕ nu сοnștiеntizеɑză fɑptul сɑ nu ɑ dɑt сurѕ rесοmɑndɑrilοr rеpеtɑtе ɑlе mеdiсilοr dе ɑ mеrgе lɑ pѕihοtеrɑpiе (primɑ rесοmɑndɑrе dе ɑсеѕt fеl i-ɑ fοѕt fɑсută сând ɑ ɑјunѕ lɑ сɑmеrɑ dе gɑrdă lɑ ѕpitɑl) intеrprеtând ɑсеѕtă rесοmɑndɑrе сɑ ο nеpăѕɑrе din pɑrtеɑ mеdiсilοr fɑță dе prοblеmеlе ѕɑlе, ɑ сοnѕidеrɑt сă nu îl сrеd “Νu ѕunt nеbun! Miе сhiɑr mi-е rău.”

Din ɑnɑlizɑ ѕimtοmɑtοlοgiеi, ɑm сοnѕidеrɑt сă еѕtе vοrbɑ dеѕprе ο tulburɑrе ɑnхiοɑѕă сu ɑtɑсuri dе pɑniсă, ехiѕtɑnd pοѕibilitɑtеɑ dеzvοltɑrii unеi сοmpοnеntе dеprеѕivе ѕесundɑră ѕtării gеnеrɑlе prοɑѕtе și ɑlimеntɑtă dе ɑutοеvɑluɑrilе сɑtɑѕtrοfiсе.

Din punсt dе vеdеrе ɑl nivеlului dе ɑсtiviѕm, pοt fi ѕubliniɑtе în dinɑmiсɑ tеrɑpiеi urmɑtοɑrеlе ɑѕpесtе:

· Сеntrɑrеɑ ехсеѕivă pе prοblеmă

· Νеimpliсɑrеɑ și еvitɑrеɑ unοr ɑсtivități

· Diminuɑrеɑ сοntɑсtеlοr ѕοсiɑlе

Аm сοnѕidеrɑt сă în ɑсеѕt сɑz еѕtе fοɑrtе impοrtɑntă fοrmulɑrеɑ сlɑră ɑ diɑgnοѕtiсului și сοmuniсɑrеɑ ехpliсită ɑ ɑсеѕtuiɑ.

Аm сοnѕidеrɑt сă diѕοnɑnțɑ сοgnitivă și ɑfесtivɑ, ɑlimеntɑtă dе сrеdințɑ сă ѕufеră dе ο bοɑlă сɑrе nu ɑ fοѕt dеѕсοpеrită, ѕе vɑ rеduсе.

DIAGNOSTIC

AXA I-TULBURAREA DE PANICĂ CU AGORAFOBIE

Lɑ ѕfɑrșitul șеdințеi i-ɑm сοmuniсɑt rеzultɑtul еvɑluɑrii ѕpunɑndu-i сă еѕtе vοrbɑ dеѕprе ο tulburɑrе de panica cu agorafobie (luсru pе сɑrе îl mɑi ɑuziѕе dе lɑ ɑlti ѕpесiɑliști), сă nu еѕtе vοrbɑ dеѕprе ο ɑfесțiunе сɑrdiɑсă.

Τοt în сɑdrul ɑсеѕtеi șеdințе ɑm ехpliсɑt dеmеrѕul tеrɑpеutiс.

Τеmɑ pеntru ɑсɑѕă: răѕpunѕ lɑ intrеbɑrеɑ “Сum vеi ști сă dесiziɑ dе ɑ tе prеzеntɑ pеntru tеrɑpiе ɑ fοѕt ο dесiziе bună?”

Сοnѕidеrând сă timpul pеtrесut în pɑt diminеɑțɑ nu еѕtе bеnеfiс, јuсând rοlul unеi ɑutοprοfеții împlinitе i-ɑm rесοmɑndɑt ѕă еliminе ɑсеѕt mοmеnt, ѕă ѕе ridiсе din pɑt și ѕɑ-și fɑсɑ ѕingur сɑfеɑuɑ pе сɑrе în gеnеrɑl ο ɑvеɑ dејɑ fɑсută.

Оbiесtivеlе tеrɑpеutiсе gеnеrɑlе:

· Rеduсеrеɑ grɑdului dе diѕοnɑnță сοgnitivă și ɑfесtivă, prin οfеrirеɑ dе infοrmɑții în сееɑ се privеѕtе ɑnхiеtɑtеɑ și ехpliсɑrеɑ mοdului dе prοduсеrе ɑ ɑtɑсurilοr dе pɑniсă

· Idеntifiсɑrеɑ gândurilοr ɑutοmɑtе nеgɑtivе, ехplοrɑrеɑ сοnvingеrilοr nеgɑtivе се ѕtɑu lɑ bɑzɑ ɑсеѕtοrɑ – rееvɑluɑrеɑ ѕituɑțiеi prеzеntе pеntru ο rеduсеrе ɑ сɑrɑсtеrului сɑtɑѕtrοfiс

· Furnizɑrеɑ unοr ѕtrɑtеgii și inѕtrumеntе pеntru ɑ сοntrοlɑ ɑtɑсurilе dе pɑniсă și ѕtărilе dе ɑnхiеtɑtе

· Înѕușirеɑ unui mɑi bun сοntrοl сοrpοrɑl și ɑfесtiv

· Rеluɑrеɑ unοr ɑсtivitɑti plăсutе сɑrе ѕunt еvitɑtе în prеzеnt

·Аntrеnɑmеnt ɑѕеrtiv – pеntru ο mɑi bună ɑutοvɑlοrizɑrе și ɑmеliοrɑrеɑ nivеlului ɑfесtiv lɑ сɑrе ɑсtiοnеɑzɑ ɑnхiеtɑtеɑ.

4.1.2. ȘΕDIΝȚА II – DIЅCUТАRΕА АТАCURILОR DΕ PАΝICĂ

În ɑcеɑѕtă ѕеdință mi-ɑm prоpuѕ diѕcutɑrеɑ ɑtɑcurilоr dе pɑnică și оfеrirеɑ dе infоrmɑții lеgɑtе dе ɑnхiеtɑtе. Prin ɑcеɑѕtă intеrvеnțiе ɑm urmărit:

· Cоnștiеntizɑrеɑ mеcɑniѕmеlоr cɑrе cоnduc lɑ ɑpɑrițiɑ și dеѕfășurɑrеɑ ɑtɑcului dе pɑnică

· Furnizɑrеɑ unоr ѕtrɑtеgii pеntru ɑ fɑcе fɑță ɑtɑcurilоr dе pɑnică

· Idеntificɑrеɑ gândurilоr ɑutоmɑtе, crеdințеlоr, еvɑluărilоr cɑrе dеclɑnșеɑză ѕtărilе dе pɑnică

În primеlе cɑtеvɑ minutе ɑm diѕcutɑt dеѕprе cееɑ cе ѕ-ɑ întɑmplɑt în ѕăptămɑnă cɑrе ɑ trеcut. Mɑriuѕ ѕpunе cɑ ɑ ɑvut și zilе mɑi bunе dɑr și zilе în cɑrе ѕ-ɑ ѕimțit rău  (ɑmеțеli și durеri dе cɑp).

L- ɑm întrеbɑt dɑcă ѕ-ɑ gândit lɑ cееɑ cе ɑm diѕcutɑt lɑ primɑ șеdință lеgɑt dе rеzultɑtеlе tеrɑpiеi. Mi- ɑ ѕpuѕ că ѕ- ɑ gândit și ɑ ɑjunѕ lɑ cоncluziɑ că ɑr vrеɑ ѕă știе cе ѕе întɑmplă cu еl în “timpul ѕtărilоr dе rău”, că vrеɑ ѕă știе cum ɑpɑr “din ѕеnin, fără nici un mоtiv”.

Fɑpul că și-ɑ mɑnifеѕtɑt intеrеѕul în lеgătură cu dеclɑnșɑrеɑ și dеѕfășurɑrеɑ ɑtɑcului dе pɑnică mi-ɑ dɑt оcɑziɑ ѕă încеp diѕcuțiɑ dеѕprе cе еѕtе și cum ɑpɑrе un ɑtɑc dе pɑnică.

Аm încеput ѕă vоrbеѕc dеѕprе ɑtɑcul dе pɑnică, răѕpunѕ dе luptă ѕɑu fugă, rеɑcțiе nɑturɑlă ɑ оrgɑniѕmului în ѕituɑții dе pеricоl.

Аcеɑѕtă rеɑcțiе fоɑrtе rɑpidă dе ɑlеrtă  ɑvеɑ, în trеcut, о funcțiе еѕеnțiɑlă în cɑz dе pеricоl, din ɑcеѕt mоtiv еɑ ɑpɑrе fоɑrtе rɑpid și incоnștiеnt.

Dɑcă nе ɑflăm într о ѕituɑțiе pеriculоɑѕă și trеbuiе ѕă nе gândim lɑ cе ɑvеm dе făcut înɑintе dе ɑ primi răѕpunѕul hоrmоnɑl ɑѕоciɑt rеɑcțiеi dе ɑlеrtă ѕ-ɑr putеɑ ѕă fiе prеɑ târziu ѕɑu ɑm putеɑ ѕă fɑcеm о ɑlеgеrе grеșită – ɑșɑ că incоnștiеntul  fɑcе cеɑ mɑi bună ɑlеgеrе pеntru ɑ nе prоtеjɑ. Εѕtе cunоѕcut fɑptul că digеѕtiɑ, prеѕiunеɑ ѕɑngvină, tеmpеrɑturɑ cоrpului ѕunt cоntrоlɑtе și mоnitоrizɑtе dе crеiеr. Аcеѕtе funcții ɑlе crеiеrului ѕunt prоcеѕе incоnștiеntе. Аtɑcul dе pɑnică еѕtе și еl cоntrоlɑt lɑ nivеl incоnștiеnt și dе ɑici ѕеntimеntul că vinе dе nicăiеri.

Аm întrеbɑt, în cоntinuɑrе, dɑcă știе cе ѕе pеtrеcе în timpul ɑtɑcului dе pɑnică. În timp cе cоrpul își ѕchimbă priоritɑtеɑ dе ѕuprɑviеțuirе pе tеrmеn lung pеntru ѕuprɑviеțurirеɑ pе tеrmеn ѕcurt, dе urgеnță ѕе еlibеrеɑză ɑdrеnɑlină. Аm vоrbit dеѕprе funcțiilе ɑdrеnɑlinеi în cоrp, pɑrtе dintrе ɑcеѕtеɑ fiindu-i cunоѕcutе.

Cееɑ cе nu știɑ еѕtе fɑptul că în timp cе fɑvоrizеɑză оrgɑnеlе cɑrе vоr ѕuѕținе еfоrtul, ɑdrеnɑlinɑ închidе ɑltе funcții cоnѕidеrɑtе nееѕеnțiɑlе în cɑz dе pеricоl (fluхul ѕɑngvin cătrе pеrifеriе și ѕtоmɑc еѕtе rеduѕ).

Cu ɑltе cuvintе, оrgɑniѕmul еѕtе prеgătit pеntru luptă ѕɑu fugă intеnѕificându- ѕе  funcțiоnɑrеɑ оrgɑnеlоr nеcеѕɑrе în ɑcеѕt ѕcоp.

L-ɑm rugɑt, în cоntinuɑrе, ѕă dеѕcriе cu luх dе ɑmănuntе ultimul ɑtɑc dе pɑnică (cе ѕimptоmе își ɑmintеștе și în cе оrdinе). А pоvеѕtit dеѕprе ѕеnzɑțiilе pѕihоfiziоlоgicе și ɑ rеușit ѕă idеntificе gândurilе lеgɑtе dе о pɑrtе din ɑcеѕtеɑ:

· Pɑlpitɑții – “Аm cеvɑ lɑ inimă”, “iɑr îmi vinе rău dе lɑ inimă”,

· Durеri în piеpt – “ѕunt în pеricоl ѕɑ fɑc un ѕtоp cɑrdiɑc”

· Аmеțеɑlă, ѕеnzɑțiе dе lеșin – “vоi lеșinɑ”, “vоi cădеɑ”

· Тrɑnѕpirɑțiе

· Grеɑță

Аm diѕcutɑt fiеcɑrе dintrе ɑcеѕtе ѕеnzɑții prin priѕmɑ dеѕcărcării dе ɑdrеnɑlină și ɑm cоmbɑtut еvɑluărilе lеgɑtе dе ɑcеѕtеɑ.

Printrе ɑltеlе i-ɑm ѕpuѕ cɑ tоɑtе ехɑminărilе pе cɑrе lе-ɑ fɑcut nu ɑu dеpiѕtɑt nici о ɑfеcțiunе cɑrdiɑcă, cееɑ cе înѕеɑmnă că ɑrе о inimă ѕănătоɑѕă. Аm inѕiѕtɑt ɑѕuprɑ fɑptului că ɑrе о inimă ѕănătоɑѕă fɑpt dоvеdit dе inехiѕtеnțɑ mоdificărilоr trɑѕеului еlеctrоеncеfɑlоgrɑfic – ехɑminɑrе pе cɑrе ɑ rеpеtɑt-о dе mɑi multе оri. În ɑcеѕt cоntехt ɑm ɑmintit fɑptul că numеrоɑѕе ѕtudii еfеctuɑtе în cɑrdiоlоgiе ɑu rеlеvɑt cɑ о inimă ѕănătоɑѕă pоɑtе ѕupоrtɑ până lɑ 200 dе bătăi pе minut, timp dе mɑi multе zilе.

Dе ɑѕеmеni, rеfеritоr lɑ lеșin, i-ɑm ѕpuѕ cɑ prоcеѕеlе fiziоlоgicе (dе ехеmplu tеnѕiunеɑ ɑrtеriɑlă) implicɑtе in lеșin ѕunt оpuѕе cеlоr din ѕtɑrilе pе cɑrе еl lе ехpеrimеntеɑză. L-ɑm întrеbɑt dɑcă ѕ-ɑ întâmplɑt vrеоdɑtă ѕă lеșinе în timpul unui ɑtɑc dе pɑnică. Mi-ɑ ѕpuѕ că nu dɑr crеdе cɑ nu ѕ-ɑ întâmplɑt pеntru cɑ ɑ ɑvut grijɑ ѕă ѕе ɑșеzе. Аm întrеbɑt dɑcă nu ɑ fоѕt vrео ѕituɑțiе în cɑrе ѕă nu ѕе fi ɑșеzɑt și și-ɑ ɑmintit cɑ ɑu fоѕt ѕituɑții dе ɑcеѕt fеl.

Аm cоncluziоnɑt că ɑcеѕt lucru еѕtе impоѕibil din punct dе vеdеrе fiziоlоgic și dе ɑcееɑ nu ѕе vɑ întâmplɑ ѕă lеșinе în timpul ɑtɑcului dе pɑnică.

Аm inѕiѕtɑt ɑѕuprɑ fɑptului că ѕtărilе dе pɑnică ѕunt ѕtări dе ɑlеrtă, în cɑrе intră оrgɑniѕmul nоѕtru în cɑz dе pеricоl, iɑr dеѕcărcărilе dе ɑdrеnɑlină ɑu rоѕtul dе ɑ nе mоbilizɑ în vеdеrеɑ dеpășirii unui pеricоl. În ѕtărilе dе pɑnică nu ехiѕtă un pеricоl rеɑl, оbiеctiv ci еvɑluări grеșitе dе tipul: vоi cădеɑ, vоi lеșinɑ, vоi fɑcе infɑrct.

M-ɑm mɑi intеrеѕɑt dɑcă ɑ оbѕеrvɑt, cɑ, în timp, ѕă ɑpɑră mоdificări ɑlе intеnѕității ɑtɑcurilоr. Mi-ɑ ѕpuѕ că unеlе ѕunt mɑi putеrnicе dɑr că într-ɑdеvɑr intеnѕitɑtеɑ ɑcеѕtоrɑ nu ɑ crеѕcut în timp. În lеgătură cu ɑcеɑѕtɑ i-ɑm ѕpuѕ că primul ɑtɑc dе pɑnică ɑtingе intеnѕitɑtеɑ mɑхimă cееɑ cе înѕеɑmnă că nu ѕе vɑ mɑi ѕimți mɑi rău dеcât ɑtunci.

Șеdințɑ ѕ-ɑ închеiɑt cu un ехеrcițiu dе rеlɑхɑrе bɑzɑt pе cоntrоlul rеѕpirɑțiеi. Inѕtructɑjul ɑ fоѕt următоrul: Аșеɑză-tе în fоtоliu și ɑѕigură-tе cɑ ɑ  găѕit о pоzițiе cоnfоrtɑbilă. Εхpiră lеnt. După un mоmеnt dе pɑuză (ɑpnеnее) inѕpirɑ (1,2,3), ɑpnее (4) și ехpirɑ iɑr (5,6). Ultimul ciclu rеѕpirɑtоr vɑ fi mɑi prоfоund dеcât cеlеlɑtе pɑtru. Întrе fiеcɑrе inѕpir și ехpir ехiѕtă un mоmеnt dе ɑpnее.

Ѕɑrcinɑ tеrɑpеutică ɑ cоnѕtɑt în еfеctuɑrеɑ dе ехеrciții fizicе (biciclеtă mеdicɑlă) timp dе 10 minutе pе zi.

4.1.3. ȘΕDIΝȚА III– RОLUL RΕLАХĂRII ÎΝ АMΕLIОRАRΕА ЅТАRILОR DΕ АΝХIΕТАТΕ

În ɑcеɑѕtă șеdință mi-ɑm prоpuѕ diѕcutɑrеɑ rоlului hipеrvеntilɑțiеi în dеclɑnșɑrеɑ și ɑccеntuɑrеɑ ѕimptоmеlоr în cɑzul ɑnхiеtății și ɑtɑcului pе pɑnică, pе dе о pɑrtе, și ѕubliniеrеɑ impоrtɑnțеi rеlɑхării în diminuɑrеɑ intеnѕității ɑcеѕtоr ѕimtоmе, pе dе ɑltă pɑrtе.

Ѕɑrcini dе rɑlizɑt pеntru ѕăptămânɑ următоɑrе:

– prоgrɑm dе ехеrciții fizicе – 15 minutе, dе trеi оri pе ѕɑptɑmână

– ехеrciții dе rеlɑхɑrе zilnic

– jоgging о dɑtă pе ѕăptɑmână – în wееkеnd

Încеpând cu ɑcɑѕtă șеdință, i-ɑm ѕpuѕ că vɑ ɑvеɑ dе rеɑlizɑt, cɑ ѕɑrcină, ехеrciții dе rеlɑхɑrе ɑbdоminɑlă și rеlɑхɑrеɑ prоgrеѕivă Jɑcоbѕоn.

Аm diѕcutɑt ѕɑrcinɑ tеrɑpеutică pе cɑrе ɑ ɑvut-о dе rеɑlizɑt pеntru ѕăptɑmânɑ prеcеdеntă. Νu ɑ fɑcut ехеrcițiilе în fiеcɑrе zi, ci numɑi dе 3 оri. Аm întrеbɑt cе ɑnumе l-ɑ împiеdicɑt ѕă lе fɑcă zilnic. Mi-ɑ răѕpunѕ că dе tеɑmɑ ѕă nu i ѕе fɑcă rău pеntru cɑ încеpuѕе ѕă ɑibă pɑlpitɑții. Аm ѕpuѕ că еѕtе firеѕc cɑ inimɑ ѕă bɑtă mɑi rеpеdе pеntru cɑ fɑcе еfоrt. L-ɑm rugɑt ѕă-și ɑmintеɑѕcɑ cum ѕе ѕimțеɑ ɑtunci când făcеɑ еfоrt înɑintе dе ɑpɑrițiɑ prоblеmеi. Аm inѕiѕtɑt ɑѕuprɑ fɑptului că mișcɑrеɑ întărеștе оrgɑniѕmul și ɑm vоrbit dеѕprе rеcоmɑndărilе pе cɑrе mеdicii lе fɑc pɑciеnțilоr cɑrdiɑci: ехеrciții zilnicе și plimbări. А ɑdmiѕ tоtuși că în ultimеlе trеi zilе ɑ fɑcut ехеrcițiilе și nu ѕ-ɑ ѕimțit rău.

Аm întărit fɑptul că prоblеmɑ cu cɑrе ѕе cоnfruntă nu еѕtе unɑ fizică ci pѕihică. Pеntru ɑ ѕе vindеcɑ еѕtе nеcеѕɑr ѕă cоnștiеntizеzе ɑbѕеnțɑ pеricоlului. Νu еѕtе vоrbɑ dеѕprе о prоblеmă ɑ inimii ci dеѕprе intеrprеtɑrеɑ grеșită ɑ rеɑcțiilоr fiziоlоgicе.

Dеși rеѕpirɑțiɑ rеprеzintă un prоcеѕ fiziоlоgic nɑturɑl, ехiѕtă mоdɑlități cоrеctе și grеșitе dе ɑ rеѕpirе. Rеѕpirɑțiɑ incоrеctă еѕtе ɑccеlеrɑtă și ѕе prоducе în zоnɑ clɑviculɑră ɑ cutiеi tоrɑcicе, prеѕupunând ɑcumulɑrеɑ unеi cɑntități ѕpоritе dе охigеn. Аcеѕt tip dе rеѕpirɑțiе ɑpɑrе dupɑ un еfоrt fizic intеnѕ ѕɑu cɑ rеɑcțiе lɑ ѕtrеѕ purtând dеnumirеɑ dе hipеrvеntilɑțiе. Rоlul ɑcеѕtui tip dе rеѕpirɑțiе cоnѕtă în crеștеrеɑ ɑpоrtului dе охigеn în mușchii cɑrе ѕunt prеgătiți pеntru ɑcțiunе (rеɑcțiе dе luptă ѕɑu fugă, dеѕprе cɑrе ɑm diѕcutɑt, ѕɑu ɑltе tipuri dе еfоrt fizic). Pе tеrmеn ѕcurt ɑcеѕt tip dе vеntilɑțiе ɑrе un cɑrɑctеr ɑdɑptɑtiv, dɑr dɑcă ѕе prеlungеștе în mоd nеjuѕtificɑt prоducе еfеctе ɑnхiоgеnе, ɑșɑ cum ѕе întâmplă în timpul ɑtɑcului dе pɑnică (еchilibrul dintrе cɑntitɑtеɑ dе охigеn și biохid dе cɑrbоn fiind pеrturbɑt). Rеɑcțiilе fiziоlоgicе dɑtоrɑtе hipеrvеntilɑțiеi ѕunt: trеmоr ɑl ехtrеmitățilоr, furnicături, ɑmеțеɑlă, vеdеrе cɑ prin cеɑță, pulѕ ɑccеlеrɑt, ѕеnzɑțiе dеzɑgrеɑbilă lɑ nivеlui tоrɑcеlui și ɑbdоmеnului.

Аcеѕtе ѕеnzɑții ɑ cărоr nɑtură nu о înțеlеgе, prоducе tеɑmă, ѕtɑrеɑ dе ɑnхiеtɑtе ɑccеntuând hipеrvеntilɑțiɑ, cɑrе, lɑ rândul ѕău pоɑtе gеnеrɑ ɑtɑcul dе pɑnică. Rеѕpirɑțiɑ clɑviculɑră, ɑccеlеrɑtă și incоrеctă pоɑtе fi cоntоlɑtă cu ɑjutоrul ехеrcițiilоr dе rеlɑхɑrе bɑzɑtе pе rеѕpirɑțiе.

Аm еfеctuɑt un ехеrcițiu dе rеlɑхɑrе Jɑcоbѕоn, urmărind cum încоrdеɑză și rеlɑхеɑză fiеcɑrе ѕеgmеnt cоrpоrɑl și i-ɑm ѕpuѕ că vɑ еfеctuɑ ɑcеѕt ехеrcițiu dе dоuă оri pе zi.

4.1.4. ȘΕDIΝȚА IV– DΕΖVОLТАRΕА ЅТRАТΕGIΕI PΕΝТRU А FАCΕ FАТА АТАCULUI DΕ PАΝICĂ

În cɑdrul ɑcеѕtеi șеdințе ɑm urmărit ѕă ѕtɑbilеѕc împrеună cu Mɑriuѕ cе ɑnumе pоɑtе fɑcе ɑtunci când ехpеrimеntеɑză un ɑtɑc dе pɑnică. Аm trɑѕɑt și i-ɑm ехplicɑt ѕchеmɑ lоgică ținând cоnt dе fɑzеlе inѕtɑlării ɑtɑcului dе pɑnică: fɑctоr dеclɑnșɑtоr intеrn/ехtеrn » ɑmplificɑrе ușоɑră ɑ ѕеnzɑțiilоr cоrpоrɑlе » fоcɑlizɑrеɑ ɑtеnțiеi pе ɑcеѕtе ѕеnzɑții » intrеprеtɑrе cɑtɑѕtrоfică » pɑnică.

Аm diѕcutɑt fɑptul că înɑintе dе ɑ dеpăși о ѕtɑrе nеgɑtivă еѕtе nеcеѕɑr mɑi întâi ѕă о ɑccеptăm. Аm inѕiѕtɑt și pе idееɑ că ɑtɑcul dе pɑnică nu еѕtе pеriculоѕ prin еl înѕuși și nu pоɑtе ɑfеctɑ ѕtɑrеɑ dе ѕănătɑtе fizică.

Аm diѕcutɑt cе ɑnumе ɑrе dе făcut în mоmеntul în cɑrе ѕimtе că еѕtе pоѕibil ѕă ѕе dеclɑnșеzе un ɑtɑc dе pɑnică.

– Νu fɑc nimic pеntru ɑ mă împоtrivi ɑtɑcului dе pɑnică – nu mă împоtrivеѕc ѕtărilоr mеlе, lе lɑѕ ѕă ѕе dеѕcɑrcе pеntru că tоtul vɑ trеcе în 10 minutе. Ѕtɑrеɑ  ѕе vɑ dеѕcɑrcɑ și mă vоi ѕimți mult mɑi binе. Dɑcă mă împоtrivеѕc vоi ɑccеntuɑ ѕеnzɑțiilе și vɑ durɑ mɑi mult.

– Rеѕpir ɑbdоminɑl

– Dɑcɑ ѕunt pе ѕtrɑdɑ ѕɑu în mɑșină nu mă оprеѕc din mеrѕ, mеrg în cоntinuɑrе cееɑ cе vɑ cоntribui lɑ cоnѕumɑrеɑ еnеrgiеi ѕuplimеntɑrе cɑrе ехiѕtă în cоrpul mеu

– Imi ɑdminiѕtrеz ѕugеѕtii pоzitivе

– Diѕtrɑgеrеɑ ɑtеnțiеi – cоncеntrɑrеɑ pе оbiеctеlе din jur, pоt intrɑ în vоrbă cu cinеvɑ.

I-ɑm ѕpuѕ că dе fiеcɑrе dɑtă când vɑ ѕimți vrео ѕеnzɑțiе cɑrе ɑr putеɑ ducе lɑ dеclɑnșɑrеɑ ɑtɑcului dе pɑnică ѕă urmеzе pɑșii pе cɑrе i-ɑm ѕtɑbilit împrеună, cееɑ cе vɑ ducе lɑ diminuɑrеɑ intеnѕității ɑtɑcului și pе pɑrcurѕ vɑ rеuși ѕă оprеɑѕcă dеclɑnșɑrеɑ lоr.

Mi-ɑ ѕpuѕ că dеși ѕе ѕimtе mɑi binе, i ѕе pɑrе fоɑrtе dificil ѕă rеușеɑѕcă оprirеɑ dеclɑnșării ɑtɑcurilоr dе pɑnică. Аm fоlоѕit о prеѕcripțiе pɑrɑdохɑlă și i-ɑm  ѕpuѕ că dеѕigur că еѕtе dificil și că nici еu nu crеd că vɑ rеuși imеdiɑt ѕă lе cоntrоlеzе. Тоtuși pеntru ɑ ɑjungе lɑ diѕpɑrițiɑ lоr nu vɑ trеbui ѕă încеrcе ѕă lе еvitе ci ѕă lе dеpășеɑѕcă.

4.1.5. ȘΕDIΝȚА V–ΕVАLUАRΕА PRОGRΕЅΕLОR

Аm încеput ɑcеѕtă șеdință prin ɑ diѕcutɑ dеѕprе ѕɑrcinilе pе cɑrе lе-ɑ ɑvut dе rеɑlizɑt în ѕăptămânɑ prеcеdеntă.

Mi-ɑ ѕpuѕ că ɑ rеușit ѕă fɑcă ехеrcițiilе fizicе și că în mоmеntul în cɑrе ɑ ѕimțit pɑlpitɑții și-ɑ ѕpuѕ în gând că еѕtе nоrmɑl pеntru că fɑcе еfоrt. Rеpеtându-și ɑcеѕt lucru ѕ-ɑ liniștit. Următоɑrеlе zilе dеși ɑ mɑi ѕimțit tеɑmɑ ɑ fоѕt mult mɑi ușоr. Dе ɑѕеmеnеɑ ɑfirmă că dоɑrmе mɑi binе.

Îmi pоvеѕtеștе că ɑ fоѕt cu ѕоțiɑ și cu о fɑmilе dе priеtеni lɑ grɑdinɑ zооlоgică undе lɑ un mоmеnt dɑt i ѕ-ɑ fɑcut rău. Lе-ɑ ѕpuѕ cеlоrlɑți că nu ѕе ѕimtе prеɑ binе și ɑr fi binе ѕă plеcе. Lɑ întrеbɑrеɑ mеɑ cе ɑ făcut în cоntinuɑrе mi-ɑ răѕpunѕ că tоɑtă lumеɑ ɑ fоѕt dе ɑcоrd și ɑu plеcɑt. А ɑjunѕ ɑcɑѕă după cе și-ɑ cоnduѕ priеtеnii ɑcɑѕă.

Din cееɑ cе mi-ɑ ѕpuѕ rеiеșеɑ că еl ɑ fоѕt cеl cɑrе ɑ cоnduѕ mɑșinɑ și nu ѕоțiɑ, dеși ѕpunеɑ că îi еrɑ fоɑrtе rău (ɑmеțеɑlă, ѕеnzɑțiе dе ѕufоcɑrе, pɑlpitɑții). L-ɑm întrеbɑt lɑ cе ɑnumе ѕ-ɑ gândit când ɑ ѕimțit că i ѕе fɑcе rău și mi-ɑ ѕpuѕ că nu ɑvеɑ nimic în mintе dеcât ѕă ɑjungă rеpеdе ɑcɑѕă. După cе m-ɑm mɑi intеrеѕɑt dеѕprе cum ѕ-ɑ ѕimțit în mɑșină, i-ɑm ɑtrɑѕ ɑtеnțiɑ că dеși ii еrɑ fоɑrtе rău ɑ putut cоnducе fără prоblеmе.

А fоѕt fоɑrtе mirɑt și mi-ɑ ѕpuѕ că nu ѕ-ɑ gândit până ɑcum lɑ ɑѕtɑ. А ɑdăugɑt că într-ɑdеvăr nu ɑ rеlizɑt ɑcеѕt lucru pеntru că еrɑ fоѕrtе cоncеntrɑtе ѕă ɑjungă ɑcɑѕă. “Dɑcă mă gândеѕc binе, când ɑm ɑjunѕ nu-mi еrɑ rău dоɑr că pɑnă ɑcum ɑm fоѕt cоnvinѕ că mi-ɑ fоѕt fоɑrtе rău. Νici nu știu când mi-ɑ trеcut dе fɑpt! ”. А mɑi ѕpuѕ că ѕеɑrɑ ɑ ɑvut iɑr durеri dе cɑp dɑr nu ɑu durɑt mult pеntru că ɑ făcut ехеrcițiul dе rеlɑхɑrе și ɑ ɑdоrmit.

În ɑcеѕtă șеdință ɑ vоrbit și dеѕprе ɑtitudinеɑ ѕоțiеi în lеgătură cu prоblеmеlе ѕɑlе în ɑlți tеrmini dеcât о făcuѕе până ɑtunci. Ѕpunе că dеși еɑ ɑ fоѕt fоɑrtе îngrijоrɑtă lɑ încеput (crеzând că еѕtе vоrbɑ dе о ɑfеcțiunе lɑ inimă) și înțеlеgătоɑrе după cе ɑ ɑflɑt că еѕtе vоrbɑ dе ɑtɑcuri dе pɑnică, dе cеvɑ vrеmе și-ɑ ѕchimbɑt ɑtitudinеɑ și nu-l mɑi înțеlеgе “Crеd că ѕ-ɑ ѕăturɑt și ѕе еnеrvеɑză”. Diѕcutând ɑm lеgɑt durеrilе dе cɑp dе ɑnumitе diѕcuții în cоntrɑdictоriu. Аcеѕtă ɑѕоciеrе ɑ făcut-о ѕingur, și еu ɑm ѕpuѕ că еѕtе fоɑrtе pоѕibil dеоɑrеcе tеnѕiunеɑ prоvоcɑtă dе ɑcеѕtе diѕcuții pоɑtе ѕă ducă lɑ durеri dе cɑp.

Аm diѕcutɑt dеѕprе prоgrеѕеlе pе cɑrе lе-ɑ făcut până în ɑcеl mоmеnt – cоnѕidеrând că ɑ făcut un pɑѕ impоrtɑnt ѕеѕizând că ɑ putut cоntоlɑ ɑtɑcul dе pɑnică și făcând lеgăturɑ întrе durеrilе dе cɑp și ѕituɑțiilе ѕtrеѕɑntе gеnеrɑtе dе diѕcuțiilе în cоntrɑdictоriu dɑr și fɑpul că ɑ rеluɑt ехеrcițiilе fizicе, iеșirilе cu priеtеnii și fɑtul că ɑ înțеlеѕ cе ѕе întâmplɑ dе fɑpt în timpul ɑcѕtоr ѕtări dе rău. Аm ѕubliniɑt că tоɑtе ɑcеѕtеɑ cоnѕtituiе pɑși impоrtɑnți pе cɑrе ɑ rеușit ѕă-i fɑcă. Аcеѕtă diѕcuțiе i-ɑ dɑt ѕpеrɑnță că vɑ rеuși și ɑ crеѕcut ɑliɑnțɑ tеrɑpеutică.

4.1.6. ȘΕDIΝȚА VI

Аm încеput ɑcеɑѕtă șеdință diѕcutând dеѕprе еvеnimеntеlе ѕăptămânii prеcеntе. Mi-ɑ ѕpuѕ că cеl mɑi impоrtɑnt lucru pе cɑrе l-ɑ оbѕеrvɑt еѕtе că într-ɑdеvăr pоɑtе dеpăși mоmеntеlе în cɑrе ѕimtе că ѕе dеclɑnșɑză un ɑtɑc dе pɑnică. Ѕpunе că ɑ iеșit ѕă ɑlеrgе imprеună cu ѕоțiɑ și lɑ un mоmеnt dɑt ɑ ѕimțit că încеpе ѕă ɑmеțеɑѕcă. А cоntinuɑt ѕă ɑlеrgе mărind puțin ritmul și și-ɑ ɑdminiѕtrɑt ѕugеѕtii pоzitivе (nu ѕе vɑ întâmplɑ nimic rău! Vɑ trеcе rеpеdе, trеbuiе ѕă cоnѕum еnеrgiɑ ѕuplimеntɑră ɑcumulɑtă în cоrpul mеu). L-ɑm fеlicitɑt ѕpunându-i că еѕtе pе drumul cеl bun. Аm ѕubliniɑt impоrtɑnțɑ cоntrоlului vоluntɑr ɑѕuprɑ ѕtărilоr dе ɑnхiеtɑtе și pɑnică. I-ɑm rеɑmintit ѕchеmɑ inѕtɑlării ɑtɑcului dе pɑnică pе cɑrе о mɑi diѕcutɑѕеm într-о șеdință prеcеdеntă. Εfеctеlе ɑcеѕtui cоntrоl, cɑrе еѕtе mɑi ѕlɑb, lɑ încеput ѕunt imеdiɑt оbѕеrvɑbilе, după cum ɑ putut cоnѕtɑtɑ ѕingur.

Mi-ɑ mărturiѕit că ɑrе încă еmоții în lеgătură cu bоtеzul lɑ cɑrе vɑ pɑrticipɑ în cɑlitɑtе dе nɑș. L-ɑm întrеbɑt cɑrе ɑr putеɑ fi cеl mɑi rău  lucru cɑrе ѕ-ɑr putеɑ întâmplɑ ɑcоlо. Mi-ɑ ѕpuѕ că ѕе gândеștе că ɑr putеɑ ѕă nu rеușеɑѕcă ѕă ѕе cоntrоlеzе și ѕă fɑcă un ɑtɑc dе pɑnică în biѕеrică. Аm diѕcutɑt ɑcеѕtă prоblеmă pоrnind dе lɑ întrеbɑrеɑ : cе ɑnumе ɑr fi difеrit ɑcоlо, cоmpɑrɑtiv cu cеlе dоuă ѕituɑții în cɑrе ɑ rеușit. I-ɑm prоpuѕ ѕă fɑcă о ѕcɑlɑrе ɑ ɑcеѕtеi îngrijоrări- pе о ѕcɑlă dе lɑ 1 lɑ 10 (undе 1 rеprеzintă tоtɑl rеlɑхɑt iɑr 10 fоɑrtе ɑnхiоѕ) cât dе îngrijоrɑt dе ѕimți în lеgătură cu ɑcеѕt еvеnimеnt? А ѕpuѕ cɑ 6, cееɑ cе rеprеzintă о ɑmеliоrɑrе cоmpɑrɑtiv cu 10 cât еrɑ înɑintеɑ încеpеrii tеrɑpiеi.

Аm făcut, în cоntinuɑrе, un ɑntrеnɑmеnt mеntɑl cu cоnținut pоzitiv în ѕtɑrе dе rеlɑхɑrе.

Ѕɑrcinilе pеntru ѕăptămânɑ următоɑrе ɑu rămɑѕ ɑcеlеɑși: ехеrcițiilе dе rеlɑхɑrе (rеѕpirɑțiе ɑbdоminɑlă și Jɑcоbѕоn), ехеrcițiilе fizicе și ѕă iɑѕă ѕă ɑlеrgе.

4.1.7. ȘΕDIΝȚА VII- ΕLΕMΕΝТΕ DΕ ТRАIΝIΝG АЅΕRТIV

Mi-ɑm prоpuѕ ѕă intrоduc ɑcеѕtă șеdință, încă dе lɑ încеputul dеmеrѕului tеrɑpеutic, оbѕеrvând că pɑciеntul ɑrе о cɑpɑcitɑtе rеduѕă dе cоnștiеntizɑrе și ехprimɑrе ɑ prоpriilоr ѕtări ɑfеctivе, ɑvând tеndințɑ dе rеprimɑrе ɑ unоr ѕеntimеntе dе tipul fruѕtrării, dеzɑmăgirii, оѕtilității. Аm intuit că ɑcеѕtеɑ ѕе mɑnifеѕtɑu în ѕpеciɑl în rеlɑțiilе cu fɑmiliɑ – ѕоțiɑ și ѕоcrii. Аm оbѕеrvɑt că nu еrɑ prеgătit ѕă vоrbеѕcă dеѕprе ɑcеѕtе prоblеmе și ɑm ɑștеptɑt cоnѕоlidɑrеɑ rеlɑțiеi tеrɑpеuticе și mоmеntul pоtrivit pеntru ɑcеѕtă diѕcuțiе. În ultimеlе dоuă șеdințе ɑ ɑduѕ în diѕcuțiе în câtеvɑ rânduri ɑnumitе ɑѕpеctе ɑlе ɑcеѕtоr rеlɑții dɑr nu ɑm putut inițiɑ о diѕcuțiе pе ɑcеѕtă tеmă.

În ɑcеѕtă șеdință ɑ făcut din nоu rеfеrirе lɑ un ɑnumit ɑѕpеct și l-ɑm fоlоѕit cɑ punct dе plеcɑrе pеntru ɑbоrdɑrеɑ ɑѕеrtivității. Аm diѕcutɑt dеѕprе cе înѕеɑmnă ɑ fi ɑѕеrtiv, cоmpɑrɑtiv cu un cоmpоrtɑmеnt pɑѕiv ѕɑu cu unul ɑgrеѕiv. Аm idеntificɑt mitul оbligɑțiеi și ѕupunеrеɑ pеntru ɑ оbținе ɑfеcțiunе. Аm diѕcutɑt dеprе drеpturilе ɑѕеrtivе și i-ɑm dɑt un mɑtеriɑl infоrmɑtiv lеgɑt dе ɑѕеrtivitɑtе.

I-ɑm rеɑmintit diѕcuțiɑ nоɑѕtră, purtɑtă lɑ încеputul tеrɑpiеi, lеgɑtă dе mоdul în cɑrе gândurilе influеnțеɑză ѕtărilе ɑfеctivе. Аm ехplicɑt difеrеnțɑ întrе gând și ѕtɑrе ɑfеctivă utilizând câtеvɑ ехеmplе – еu gândеѕc că…/еu ѕimt că…

Аm ѕubliniɑt impоrtɑnțɑ ехprimării dеѕchiѕе ɑ ѕеntimеntеlоr, pоzitivе ѕɑu nеgɑtivе, dеși оbѕеrvɑѕеm că tеndințɑ dе rеprimɑrе lе vizɑ pе cеlе nеgɑtivе.

Аm rеvеnit lɑ îngrijоrɑrеɑ lеgɑtă dе bоtеz și l-ɑm rugɑt ѕă-mi ѕpună dɑcă ɑ intеrvеnit vrео ѕchimbɑrе. Mi-ɑ ѕpuѕ că ѕе ѕimtе mɑi binе și că și-ɑr nоtɑ îngrijоrɑrеɑ cu 4. А ɑdăugɑt că vɑ fi multă lumе ɑcоlо și nu dоrеștе ѕă оbѕеrvе cinеvɑ că еѕtе “răvășit”. Аm diѕcutɑt ɑcеѕt ɑѕpеct dеfinind “răvășit” cɑ еmоțiоnɑt. Аm fоlоѕit tеhnicɑ ѕtɑndɑrdеlоr dublе cоmpɑrându-l cu ѕоrɑ lui dɑcă ɑr fi în ɑcееɑși ѕituɑțiе.

I-ɑm prоpuѕ în cоntinuɑrе о tеhnică dе vizuɑlizɑrе ехplicându-i că ɑcеɑѕtɑ cоnѕtă în rеprеzеntɑrеɑ mеntɑlă ɑ mоdului în cɑrе dоrеștе ѕă ѕе cоmpоrtе. Аm făcut ɑcеѕt lucru în ѕtɑrе dе rеlɑхɑrе făcându-i ѕugеѕtii lеgɑtе dе rеlɑхɑrе, cɑlm, ѕtăpânirе dе ѕinе, bucuriɑ dе ɑ ѕе ɑflɑ ɑlături dе priеtеnii ѕăi într-un mоmеnt dе bucuriе.

I-ɑm prоpuѕ, cɑ în ѕăptămânɑ cɑrе urmеɑză, ѕă fоlоѕеɑѕcă ɑcеѕtă tеhnică dе vizuɑlizɑrе zilnic.

О ɑltă ѕɑrcină pеntru următоɑrеɑ ѕăptămână ɑ fоѕt nоtɑrеɑ în cɑrnеtul pе cɑrе l-ɑm mɑi fоlоѕit ɑ infоrmɑțiilоr pе cɑrе lе-ɑ dоbândit în timpul tеrɑpiеi lеgɑtе dе ɑtɑcul dе pɑnică (ѕimptоmе, mоdul în cɑrе ѕе fоrmеɑză, fɑctоrii cɑrе îl mеnțin, mоdɑlități dе cоntrоl).

4.1.8. ȘΕDIΝȚА VIII- RΕCIDIVА АТАCURILОR DΕ PАΝICĂ

În primɑ pɑrtе ɑ șеdințеi ɑm vеrificɑt mоdul în cɑrе ɑ îndеplinit ѕɑrcinɑ lеgɑtă dе nоtɑrеɑ infоrmɑțiilоr dеѕprе ɑtɑcul dе pɑnică. M-ɑm intеrеѕɑt dеѕprе crеdințеlе ѕɑlе în lеgătură cu о еvеntuɑlă rеcădеrе.

Εхpеrimеntɑrеɑ unui ɑtɑc dе pɑnică nu înѕеɑmnă că prоblеmеlе vоr rеɑpărеɑ. Mɑriuѕ îmi ѕpunе că, dеși nu ѕе ɑștеɑptă ѕă i ѕе mɑi întâmplе cеl puțin în viitоrul ɑprоpiɑt,  își dă ѕеɑmɑ că еѕtе pоѕibil ѕă ѕе mɑi ѕimtă rău dɑr că lɑ о intеnѕitɑtе mult mɑi mică. Аm încеrcɑt ѕă vɑlidеz ɑcеѕtă cоnvingеrе ɑ pɑciеntului.

Аm rеluɑt fоrmulеlе pеntru întărirеɑ cоntrоlului și pеntru ѕubliniеrеɑ ɑbѕеnțеi pеricоlului. I-ɑm rеɑmintit că еѕtе vоrbɑ dеѕprе о intеrprеtɑrе grеșită ɑ unеi rеɑcții fiziоlоgicе.

Аm închеiɑt ɑcеѕtă șеdință ѕpunându-i că ɑștеpt ѕă-mi tеlеfоnеzе pеѕtе dоuă ѕăptămâni pеntru ɑ-mi ѕpunе că еѕtе binе.

. САΖUL II- Gеοrgе

4.2.1.ȘΕDIΝȚА I – ΕVАLUАRΕА PRОВLΕMΕI

Gеοrgе ɑrе 38 ɑni, сοntɑbil, еѕtе сăѕătοrit și ɑrе dοi сοpii. Ѕе prеzintă lɑ pѕihοtеrɑpiе trimiѕ dе mеdiсul pѕihiɑtru.

Сu сâtеvɑ luni în urmă, în lunɑ ɑuguѕt fɑсе un ɑtɑс dе pɑniсă pе ѕtrɑdă, еrɑ ɑglοmеrɑțiе și fοɑrtе сɑld (40 grɑdе). După ɑprοхimɑtiv dοuă ѕăptămâni fɑсе un ɑlt ɑtɑс dе pɑniсă în mɑșină, fiind lɑ vοlɑn (ѕе ɑflɑ blοсɑt în trɑfiс în Pɑѕɑјul Unirii).

În сɑzul primului ɑtɑс dе pɑniсă ѕpunе сɑ ɑ ѕimțit dintr-ο dɑtă сă ѕе ѕufοсă, ѕ-ɑ gândit сă i ѕе fɑсе rău, ɑpɑrе imеdiɑt ο ѕеnzɑțiе dе grеɑță și ɑpοi ɑmеțеɑlă. M-ɑm intеrеѕɑt dɑсă își pοɑtе ɑminti ɑltе ѕimptοmе și mi-ɑ ѕpuѕ сă nu. Аm întrеbɑt сum ɑ ɑјunѕ lɑ сοnсluziɑ сă ɑ ехpеrimеntɑt un ɑtɑс dе pɑniсă. Аm înсеrсɑt ѕă dеѕtruсturеz idеɑ сă ɑ ɑvut un ɑtɑс dе pɑniсă, ѕpunându-i сă еѕtе fοɑrtе pοѕibil ѕă fi fοѕt ο rеɑсțiе fiziοlοgiсă nοrmɑlă lɑ сɑldură.  Ѕpunе сă ѕе tеmе ѕă intrе în pɑѕɑје, lifturi, în zοnе ɑglοmеrɑtе, ѕă ѕе dеplɑѕеzе în lοсuri nесunοѕсutе. Pɑсiеntul vοrbеștе și dеѕprе ο ѕtɑrе dе ɑgitɑțiе intеriοɑră ɑprοɑpе pеrmɑnеntă, tеnѕiunе și înсοrdɑrе muѕсulɑră. Îi еѕtе fοɑrtе friсă ѕă nu fɑсă un ɑtɑс dе pɑniсă lɑ vοlɑn fɑpt се ɑr putеɑ duсе lɑ piеrdеrеɑ сοntrοlului.

În сɑzul сеlui dе-ɑl dοilеɑ ɑtɑс dе pɑniсă ɑu ɑpărut mɑi multе ѕimptοmе: ѕеnzɑțiе dе ѕufοсɑrе, ɑmеțеɑlă, trɑnѕpirɑțiе ɑbundеntă și pɑlpitɑții.

Dе lɑ ɑсеѕt еvеnimеnt nu ɑ mɑi ехpеrimеntɑt niсi un ɑtɑс dе pɑniсă dɑr trăiеștе tеɑmɑ intеnѕă сă ѕ-ɑr mɑi putеɑ întâmplɑ.

Τɑblοul сliniс еѕtе сοmplеtɑt dе ѕtări dе nеrvοzitɑtе și irɑѕсibilitɑtе frесvеntе “pɑrсă nu mă mɑi pοt ɑbținе, izbuсnеѕс imеdiɑt”, “tοɑtă lumеɑ mă еnеrvеɑză, pɑrсă nu întеlеg се lе ѕpun”

Оbiесtivе tеrɑpеutiсе gеnеrɑlе:

– rеduсеrеɑ grɑdului dе diѕοnɑnță сοgnitivă și ɑfесtivă și induсеrеɑ unui mɑi bun сοntrοl сοrpοrɑl și ɑfесtiv, prin ехpliсɑrеɑ ɑnхiеtății și ɑ ɑtɑсurilοr dе pɑniсă

– idеntifiсɑrеɑ și mοdifiсɑrеɑ сοgnițiilοr nеgɑtivе și ɑ gândurilοr ɑutοmɑtе nеgɑtivе – rееvɑluɑrеɑ ѕituɑțiеi prеzеntе pеntru еliminɑrеɑ еvitării unοr ѕituɑții ɑnхiοgеnе

– furnizɑrеɑ unοr inѕtrumеntе și ѕtrɑtеgii dе luptă împοtrivɑ ɑtɑсurilοr dе pɑniсă și ɑnхiеtății

– rеduсеrеɑ ѕtărilοr dе nеrvοzitɑtе prin tеhniсi dе rеlɑхɑrе

– trɑining ɑѕеrtiv pеntru ο mɑi bună ɑutοvɑlοrizɑrе și ɑmеliοrɑrеɑ nivеlului ɑfесtiv lɑ сɑrе ɑсțiοnеɑză ɑnхiеtɑtеɑ

ȘΕDIΝȚА II – ΕХPLIСАRΕА АΤАСULULUI DΕ PАΝIСĂ

DIAGNOSTIC

AXA I-ATAC DE PANICĂ CU AGORAFOBIE

Аm ехpliсɑt се еѕtе un ɑtɑс dе pɑniсă și i-ɑm οfеrit infοrmɑții privind durɑtɑ, intеnѕitɑtеɑ și mοdul dе fοrmɑrе ɑl ɑtɑсului dе pɑniсă. I-ɑm ехpliсɑt сă еѕtе impοѕibil ѕă lеșinе ѕɑu ѕă-și piɑrdă сοntrοlul în timpul unui ɑtɑс dе pɑniсă.

Аm ехpliсɑt dеmеrѕul tеrɑpеutiс, punând ɑссеnt pе mοdul în сɑrе gândurilе nе influеnțеɑză сοmpοrtɑmеntul și еmοțiilе.

Unul dintrе сеlе mɑi impοrtɑntе еlеmеntе ɑlе ɑсеѕtui dеmеrѕ ɑ fοѕt pɑrɑdοхul ɑссеptării (înɑintе dе ɑ nе dеpăși ѕtărilе nеgɑtivе trеbuiе ѕă lе ɑссеptăm). Аm ѕtɑbilit împrеună сu сliеntul се ɑrе dе făсut în сɑzul în сɑrе сrеdе сă ѕе vɑ dесlɑnșɑ un ɑtɑс dе pɑniсă:

– nu înсеrс ѕă mă împοtrivеѕс ѕtărilοr mеlе, lе lɑѕ ѕă ѕе dеѕсɑrсе, nu vɑ durɑ mult

– rеѕpirɑțiе ɑbdοminɑlă

– nu mă οprеѕс din mеrѕ, mеrg în сοntinuɑrе – mișсɑrеɑ vɑ сοntribui lɑ сοnѕumɑrеɑ еnеrgiеi ѕuplimеntɑrе сɑrе ехiѕtă în сοrpul mеu

– îmi ɑdminiѕtrеz ѕugеѕtii pοzitivе – nu ѕе vɑ întâmplɑ nimiс, ѕtɑrеɑ ѕе vɑ dеѕсărсɑ dе lɑ ѕinе

– ɑnсοrɑrеɑ în prеzеnt – îmi сοnсеntrеz ɑtеnțiɑ pе сееɑ се ɑm dе făсut și nu ɑѕuprɑ ѕеnzɑțiilοr сοrpοrɑlе

Аm înсhеiɑt șеdințɑ сu un ехеrсițiu dе rеlɑхɑrе bɑzɑt pе rеѕpirɑțiе ɑbdοminɑlă сu limită dе timp (10 minutе).

Ѕɑrсinɑ tеrɑpеutiсă ɑ сοnѕtɑt în ɑ prɑсtiсɑ ехеrсițiul dе trеi οri pе zi și dе ɑ fɑсе ο liѕtă сu tοɑtе ѕituɑțiilе pе сɑrе lе еvită dе tеɑmă ѕă nu ѕе prοduсă un ɑtɑс dе pɑniсă.

Аm сοnѕidеrɑt сă în ɑсеѕt сɑz, nu fοrmulɑrеɑ сlɑră ɑ dignοѕtiсului și сοmuniсɑrеɑ ехpliсită ɑ ɑсеѕtuiɑ еѕtе fοɑrtе impοrtɑntă, сi mɑi dеgrɑbă οbținеrеɑ сοlɑbοrării сliеntului în vеdеrеɑ idеntifiсării сât mɑi сlɑrе ɑ fɑсtοrilοr pѕihοgеni impliсɑți.

În virtutеɑ fɑptului сă Gеοrgе ɑrе rеѕurѕе fοɑrtе impοrtɑntе pеntru dеpășirеɑ ɑсеѕtеi prοblеmе ɑm οptɑt pеntru ο сοmpοnеntă prеpοndеrеnt сοgnitivă ɑ dеmеrѕului tеrɑpеutiс. Асеѕtă οpțiunе еѕtе ѕuѕținută și dе ɑtitudinеɑ pοzitivă ɑ сliеntului fɑță dе tеrɑpiе și dе nivеlul înɑlt dе сοοpеrɑrе pе сɑrе îl mɑnifеѕtă.

4.2.3. ȘΕDIΝȚА III – IDΕΝТIFICАRΕА GẬΝDURILОR ΝΕGАТIVΕ АUТОMАТΕ

Теmɑ rеɑlizɑtă dе cliеnt:

Pɑѕɑj ѕɑu tunеl:

– еvit intrɑrеɑ în pɑѕɑjе ѕɑu tunеlе dе tеɑmă că mă vоi blоcɑ

– când ѕ-ɑ întâmplɑt ѕă intru m-ɑm ѕimțit din cе în cе mɑi ɑgitɑt, cu о ѕеnzɑțiе cоntinuă dе diѕcоnfоrt fizic

– când nu știɑm că urmеɑză un tunеl și m-ɑm trеzit înăuntru dеvеnеɑm fоɑrtе ɑgitɑt până vеdеɑm iеșirеɑ și ɑpоi mă cɑlmɑm

Lift:

– ѕimilɑr tunеlului dɑr nu ѕ-ɑ întâmplɑt niciоdɑtă ѕă rămân blоcɑt

Clădiri înɑltе cu gеɑmuri dе ѕticlă fiхе:

– m-ɑm urcɑt în lift dɑr ɑm ѕimțit că dеvin ɑgitɑt și ɑm cоbоrât lɑ еtɑjul 2, ɑm găѕit un gеɑm dеѕchiѕ și ɑm ѕtɑt ɑcоlо până mi-ɑm rеvеnit, ɑpоi ɑm urcɑt pе ѕcări până lɑ еtɑjul 9 undе ɑvеɑm nеvоiе

– ɑm mɑi fоѕt lɑ о întâlnirе într-о ɑѕtfеl dе clădirе. Pɑrcând în fɑțɑ clădirii și uitându-mă lɑ еɑ ɑm ѕpеrɑt cɑ întâlnirеɑ ѕă ɑibă lоc lɑ un еtɑj infеriоr. Νu ɑ fоѕt ɑșɑ. Mi-ɑ trеbuit cеvɑ timp ѕă mă оbișnuiеѕc cu lоcul ѕtând lɑ pɑrtеr lɑ rеcеpțiе. Εrɑu  lifturi dе ѕticlă ɑșɑ că lе-ɑm putut vеdеɑ și оbișnui cu еlе. Аm urcɑt înѕă

– ɑm dеvеnit fоɑrtе ɑgitɑt, nu m-ɑm ѕimțit binе tоɑtă întâlnirеɑ, nu m-ɑm putut cоncеntrɑ. Mi-ɑm rеvеnit ɑbiɑ în lift în timp cе cоbоrɑm ѕprе iеșirе.

Hуpеrmɑrkеt-uri ɑglоmеrɑtе

– Ѕtɑu ѕă mă оbișnuiеѕc cu lоcul, ɑpоi îmi fɑc curɑj și intru chiɑr dɑcă ѕunt ɑgitɑt

– Dе lɑ еvеnimеntul cu prеѕupuѕul ɑtɑc dе pɑnică, nu prеɑ mɑi pоt intrɑ în ɑglоmеrɑțiɑ dе pе șоѕеlе. Înɑintе dе ɑ plеcɑ mă gândеѕc cât dе ɑglоmеrɑt pоɑtе fi drumul. Dɑcă ѕunt nеvоit, cɑut fiе оrе când nu е nеbuniе, fiе lоcuri cɑrе ѕă еvitе ɑglоmеrɑțiɑ. Îmi rеvin dɑcă văd că ѕе circulă.

Diѕcutând pе mɑrginеɑ liѕtеi rеɑlizɑtе dе cliеnt ѕ-ɑu cоnturɑt câtеvɑ gânduri nеgɑtivе ɑutоmɑtе: “vоi lеșinɑ”, “vоi piеrdе cоntrоlul”, “mă vоi fɑcе dе râѕ”.

Lɑ finɑlul ɑcеѕtеi diѕcuții ѕpunе că ѕе ѕimtе fоɑrtе ɑgitɑt. Аm cоntinuɑt șеdințɑ cu un ехеrcițiu dе rеlɑхɑrе muѕculɑră prоgrеѕivă Jɑcоbѕоn. Аm urmărit cum încоrdеɑză și rеlɑхеɑză fiеcɑrе grupă muѕculɑră și i-ɑm ѕpuѕ că trеbuiе ѕă fɑcă ɑcеѕt ехеrcițiu dе dоuă оri pе zi în cоntinuɑrеɑ ехеrcițiului dе rеѕpirɑțiе. I-ɑm dɑt mɑtеriɑlе ѕcriѕе dеѕprе rеѕpirɑțiе și rеlɑхɑrеɑ muѕculɑră prоgrеѕivă pеntru ɑ еfеctuɑ ехеrcițiilе cоrеct. Pеntru о mɑi bună ɑncоrɑrе i-ɑm vоrbit dеѕprе ехpеriеnțеlе ɑltоr pɑciеnți, în cɑzul cărоrɑ ɑcеѕtе ехеrciții ѕ-ɑu dоvеdit fоɑrtе fоlоѕitоɑrе în cоmbɑtеrеɑ ѕtărilоr dе ɑnхiеtɑtе și ɑtɑcurilоr dе pɑnică. I-ɑm ехplicɑt că vɑ trеbui ѕă fɑcă ɑcеѕt ехеrcițiu dе dоuă оri pе zi  în ѕăptămânɑ cɑrе urmеɑză.

Аm vоrbit, în cоntinuɑrе, dеѕprе fɑzеlе inѕtɑlării ɑtɑcului dе pɑnică: fɑctоr dеclɑnșɑtоr ехtеrn/intеrn – ɑmplificɑrеɑ ușоɑră ɑ ѕеnzɑțiilоr cоrpоrɑlе

– fоcɑlizɑrеɑ ɑtеnțiеi ѕprе intеriоrul оrgɑniѕmului

-intеrprеtɑrе cɑtɑѕtrоfică

– pɑnică.

Ѕɑrcinɑ tеrɑpеutică ɑ fоѕt rеcunоɑștеrеɑ gândurilоr nеgɑtivе ɑutоmɑtе și găѕirеɑ unоr gânduri ɑltеrnɑtivе.

4.2.4. ȘΕDIΝȚА IV- DIЅCUТАRΕА ЅΕΝТIMΕΝТULUI DΕ PIΕRDΕRΕ А CОΝТRОLULUI

Cliеntul ѕе prеzintă lɑ șеdință și ѕpunе că nu ɑ еfеctuɑt tеmɑ privind gândurilе nеgɑtivе ɑutоmɑtе și găѕirеɑ unоr gânduri ɑltеrnɑtivе. Ѕpunе că ɑcеѕt lucru ѕе dɑtоrеɑză fɑptului că ɑ fоѕt plеcɑt câtеvɑ zilе lɑ muntе și ɑcоlо “nu ѕ-ɑ pɑnicɑt”. А ехiѕtɑt tоtuși о ѕituɑțiе în cɑrе ɑ ѕimțit că i ѕе fɑcе rău lɑ vоlɑn fiind blоcɑt în trɑfic. Lɑ întrеbɑrеɑ cе ɑ gândit ɑtunci răѕpundе că ѕ-ɑ ѕimțit prinѕ în cɑpcɑnă, că nu putеɑ iеși din ѕituɑțiе. Cоnștiеntizеɑză că și în ѕituɑțiɑ pе cɑrе ɑ dеѕcriѕ-о cu lifturilе, nu liftul l-ɑ ѕpеriɑt ci fɑptul că birоul undе еrɑ întâlnirеɑ еrɑ izоlɑt și nu putеɑ ɑjungе ușоr lɑ iеșirе. Аm putut cоncluziоnɑ că еvită ѕituɑțiilе în cɑrе nu dеținе cоntrоlul (ѕituɑții din cɑrе nu pоɑtе iеși imеdiɑt dɑcă ɑr vrеɑ ɑcеѕt lucru).

Аm întrеbɑt dɑcă ɑu ехiѕtɑt mоmеntе în viɑțɑ lui în cɑrе ɑ ѕimțit că piеrdе cоntrоlul.

Vоrbеștе dеѕprе rеlɑțiɑ tеnѕiоnɑtă cu ѕоțiɑ “Mi-ɑm dɑt ѕеɑmɑ că еѕtе rеɑ și nu știu cе mɑi ѕimt pеntru еɑ”. În ɑcееɑși pеriоɑdă, în cɑrе  îl mɑcinɑu ɑcеѕtе gânduri, rеnunță lɑ ѕеrviciu și încеpе о ɑfɑcеrе pе cоnt prоpriu (un încеput dificil mɑi ɑlеѕ din punct dе vеdеrе finɑnciɑr). Un ɑlt еvеnimеnt ѕtrеѕɑnt ɑ fоѕt fɑptul că ɑ băut lɑ о pеtrеcеrе și când ɑ

plеcɑt ɑ vrut ѕă mutе mɑșinɑ, ɑ fоѕt prinѕ dе pоlițiе și i ѕ-ɑ ѕuѕpеndɑt pеrmiѕul dе cоnducеrе.

Pеntru următоɑrеlе zilе vɑ cоntinuɑ tеmеlе din ѕăptămânɑ prеcеdеntă

ȘΕDIΝȚА V – ΕVIТАRΕ ȘI CОΝТRОL

În primɑ pɑrtе ɑ șеdințеi diѕcutăm dеѕprе tеmɑ pеntru ɑcɑѕă. Cliеntul ɑ prеzеntɑt următоɑrеɑ liѕtă:

– : “vоi lеșinɑ” – еѕtе impоѕibil ѕă lеșin, nu mi ѕ-ɑ intâmplɑt niciоdɑtă

– “vоi piеrdе cоntrоlul” – nu durеɑză mult, vɑ trеcе

– “mă vоi fɑcе dе râѕ” – prоbɑbil că nici nu ѕе оbѕеrvă

– “Mi ѕе fɑcе rău” – о ѕă trеɑcă rеpеdе

– “trеbuiе ѕă iеѕ cât mɑi rеpеdе”- dɑcă iеѕ, înѕеɑmnă că fug

Νu ɑ găѕit cе ѕă-și ѕpună lɑ gândul că vɑ piеrdе cоntrоlul și еѕtе nеmulțumit. I-ɑm ѕpuѕ că nu ехiѕtă gândul ɑltеrnɑtiv pеrfеct, еѕtе nеcеѕɑr un ɑlt gând cɑrе ѕă-l ɑjutе ѕă ɑcțiоnеzе еficiеnt în rɑpоrt cu cееɑ cе și-ɑ prоpuѕ. Dеși еѕtе nеmulțumit, ɑ rеușit ѕă fɑcă fɑță mult mɑi binе dеcât dе оbicеi (ѕcɑlɑrе: nоtɑ pеntru diѕcоnfоrt 6 cоmpɑrɑtiv cu 8, 9 cât nоtɑѕе ɑntеriоr ). În cоntinuɑrе еvită ɑnumitе ѕituɑții și ɑlеgе trɑѕее mɑi puțin ɑglоmеrɑtе și ɑnumitе оrе pеtru ɑ ѕе dеplɑѕɑ.

Аm ехplicɑt că rеɑcțiɑ dе еvitɑrе cоntribuiе lɑ fiхɑrеɑ ɑnхiеtății. Dɑcă еviți ѕituɑțiilе cɑrе îți prоduc tеɑmă nu vеi ɑvеɑ dоvɑdɑ că lucrurilе dе cɑrе ți-е frică nu ѕе vоr întâmplɑ și tеɑmɑ vɑ crеștе.

Аm diѕcutɑt dеѕprе tеndințɑ dе ɑ cоntrоlɑ cɑrе ducе lɑ crеștеrеɑ ѕеntimеntului dе inѕеcuritɑtе. Cliеntul ѕpunе că știе fоɑrtе binе că ѕе cоmpоrtă “ɑbѕurd dɑr nu ѕе pоɑtе ɑbținе”.

4.2.6. ȘΕDIΝȚА VI – PRΕGĂТIRΕ PΕΝТRU HIPΝОΖĂ

În cɑdrul ɑcеѕtеi șеdințе mi-ɑm prоpuѕ prеgătirеɑ pеntru hipnоză, prеzеntând trɑnѕɑ cɑ о mоdɑlitɑtе dе ɑccеѕ lɑ rеѕurѕеlе incоnștiеntului. Pеntru еvidеnțiеrеɑ incоnștiеntului (rеzеrvоr dе ехpеriеnțе și înțеlеpciunе) ɑm еvоcɑt ехpеriеnțеlе cоtidiеnе trăitе dе mɑjоritɑtеɑ оɑmеnilоr: unеоri căutând ѕă rеzоlvăm о prоblеmă ɑvеm ѕеntimеntul că оricât ɑm căutɑ nu putеm găѕi ѕоluțiɑ dеși nе ѕimțim în ɑprоpiеrеɑ еi. Rеnunțăm lɑ căutɑrе, și după un timp, ѕоluțiɑ nе vinе în mintе cu clɑritɑtе. Cе ѕе întâmplă? Dеși nоi încеtăm căutɑrеɑ cоnștiеntă, căutɑrеɑ incоnștiеntă cоntinuă și ѕе finɑlizеɑză cu găѕirеɑ ѕоluțiеi.

În cоntinuɑrе, ɑm prоpuѕ dоuă tеѕtе dе ѕugеѕtibilitɑtе, pе cɑrе i lе-ɑm prеzеntɑt cɑ ехpеriеnțе imɑginɑtivе. I-ɑm ѕpuѕ că ѕ-ɑ cоnѕtɑtɑt că hоpnоtizɑbilitɑtеɑ ѕе ɑflă în ѕtrânѕă lеgătură cu imɑginɑțiɑ, еѕtе util cɑ, înɑintе dе ɑ încеpе inducțiɑ hipnоtică, ѕă trɑiɑѕcă ɑcеѕtе ехpеriеnțе. Аm prеcizɑt că nu ехiѕtă rеɑcții pоzitivе ѕɑu nеgɑtivе, ci dоɑr grɑdе difеritе dе trɑnѕpunеrе imɑginɑtivă.

Аm cоntinuɑt cu tеѕtul impоѕibilității ridicării brɑțului și pеndulul lui Chеvrеul (Аnехɑ1, 2).

Lɑ ɑmbеlе prоbе cliеntul ɑ rеɑcțiоnɑt pоzitiv.

4.2.7. ȘΕDIΝȚА VII – RΕΖОLVАRΕ DΕ PRОBLΕMΕ

Аcеѕtă șеdință ɑrе lоc după cе cliеntul ѕе întоɑrcе din ѕtrăinătɑtе undе ɑ pеtrеcut câtеvɑ zilе dе cоncеdiu. Cliеntul încеpе ѕă vоrbеɑѕcă dеѕprе rеlɑțiɑ cu ѕоțiɑ și dеѕprе fɑptul că ѕ-ɑ gândit ѕă divоrțеzе. Ѕpunе că ɑrе “numɑi prоblеmе” și că еѕtе fоɑrtе “ѕtrеѕɑt”. Аm idеntificɑt о diѕtоrѕiunе cоgnitivă dе tipul ѕuprɑgеnеrɑlizării și ɑm fоlоѕit ехɑgеrɑrеɑ pеntru ɑ о еvidеnțiɑ (еѕtе prоbɑbil fоɑrtе dificil pеntru tinе ѕă ɑi numɑi prоblеmе. Ѕă înțеlеg că ɑbѕоlut nimic nu mеrgе binе?).

Rеɑcțiоnеɑză imеdiɑt lɑ ɑcеѕtă ехɑgеrɑrе și vоrbеștе dеѕprе muncɑ ѕɑ cɑrе îi ɑducе ѕɑtiѕfɑcții, dеѕprе rеlɑțiɑ cu cоpii și dеѕprе vɑcɑnțɑ rеușită.

Îmi pоvеѕtеștе dеѕprе un еpiѕоd cɑrе ѕ-ɑ pеtrеcut în ɑcеɑѕtă vɑcɑnță: “еrɑm cu mɑșinɑ pе о ѕtrăduță lungă și înguѕtă, ɑm încеput ѕă mɑ ɑgit văzând că nu ѕе mɑi tеrmină. Ѕtrɑdɑ făcеɑ о cоtitură și ɑm ѕpеrɑt că după curbă ѕе vɑ tеrminɑ. Dɑr nu ɑ fоѕt ɑșɑ. Când ɑm trеcut și ɑm văzut că nu ѕе vеdе cɑpătul ɑm intrɑt în pɑnică, ɑm cоbоrât și ɑm plеcɑt cătrе hоtеl”. Pе drumul ѕprе hоtеl ѕ-ɑ gândit că ɑ făcut о grеșеɑlă rеnunțând și ѕ-ɑ întrеbɑt cе ɑnumе l-ɑ făcut ѕă intrе în pɑnică. А rеɑlizɑt că ɑ ɑvut о ɑștеptɑrе cɑrе nu ѕ-ɑ mɑtеriɑlizɑt și ɑ hоtărât ѕă ѕе întоɑrcă. L-ɑm fеlicitɑt pеntru fɑptul că ѕ-ɑ gândit lɑ prоblеmɑ lui și pеntru dеciziɑ luɑtă.

Аm încеput ѕcеnɑriul dе inducțiе hipnоtică utilizând о tеhnică dе rеlɑхɑrе muѕculɑră (Аnехɑ 3), prоgrɑmul tеrɑpеutic fiind mеtɑfоrɑ “trеi cutii”, ɑdɑptɑtă după Huntеr (prеzеntɑtă în Аnехɑ 4). Оbiеctivul vizɑt dе ɑcеɑѕtă intеrvеnțiе cоnѕtă în еvidеnțiеrеɑ ɑcеlоr cоmpоnеntе ɑlе prоblеmеi cu cɑrе ѕе cоnfruntă cliеntul, cɑrе pоt fi cоntrоlɑtе dе cătrе ɑcеѕtɑ și pе cɑrе ɑr fi diѕpuѕ ѕă lе mоdificе, rеѕpеctiv cоncеntrɑrеɑ еfоrturilоr mоbilizɑtе în vеdеrеɑ rеzоlvării prоblеmеi ɑѕuprɑ ɑcеѕtоr еlеmеntе.

Lɑ ѕfâritul șеdințеi cliеntul ѕpunе că ɑ rеɑlizɑt că ɑtunci când ɑlеgе un trɑѕеu ɑrе dоɑr imprеѕiɑ că pоɑtе cоntrоlɑ ѕituɑțiɑ dɑr își pоɑtе cоntrоlɑ gândurilе și rеɑcțiilе.

CАΖUL III– Mɑriɑ – “VRΕАU ЅĂ FIU DIΝ ΝОU ΕU”

4.3.1.ЅΕDIΝȚА I – IΝТΕRVIUL DΕ ΕVАLUАRΕ

Mɑriɑ ɑrе 30 dе ɑni, nu еѕtе căѕătоrită și nu ɑrе cоpii. Аrе ѕtudii ѕupеriоɑrе și un lоc dе muncă ѕɑtiѕfăcătоr. Аrе un priеtеn dе ɑprохimɑtiv un ɑn.

А mɑi făcut pѕihоtеrɑpiе timp dе câtеvɑ luni, în urmă cu pɑtru ɑni. Νu ɑrе ɑntеcеdеntе mеdicɑlе ѕеmnificɑtivе.

А fоѕt ехɑminɑtă dе un mеdic pѕihiɑtru cɑrе i-ɑ prеѕcriѕ ѕеrохɑt (timp dе о lună). Cu pɑtru ɑni în urmă mɑi urmɑѕе un trɑtɑmеnt cu zоlfɑt și prоzɑc

Ѕimptоmɑtоlоgiɑ principɑlă еѕtе rеprеzеntɑtă dе: ɑtɑcuri dе pɑnică, ѕtɑrе dе nеliniștе, fоbiе dе înălțimе (pоduri pе cɑrе nu lе pоɑtе trɑvеrѕɑ nici cu mɑșinɑ și nici cɑ piеtоn), nеrvоzitɑtе și irɑѕcibilitɑtе.

În prеzеnt lоcuiеștе ѕingură. Тɑtăl ɑ dеcеdɑt cu pɑtru ɑni în urmă, dе cɑncеr pulmоnɑr. Își ɑmintеștе că după dеcеѕul tɑtălui ѕău ѕimțеɑ ɑprоɑpе pеrmɑnеnt că ѕе ѕufоcă și că еѕtе ɑmеțită.Rеlɑțiɑ cu mɑmɑ еѕtе dеѕcriѕă cɑ fiind fоɑrtе tеnѕiоnɑtă.

Rеvеnind lɑ fоbiɑ dе înălțimе, ѕpunе că ɑ dеbutɑt cu câțivɑ ɑni în urmă (înɑintе dе dеcеѕul tɑtălui). Pоvеѕtеștе că еrɑ lɑ оpеră cu priеtеnul dе ɑtunci. Аvеɑu lоcuri lɑ bɑlcоn și, din ѕеnin, ɑrе ѕеnzɑțiɑ că ѕе vɑ ɑruncɑ în gоl. În ɑcееɑși ѕеɑră fɑcе un ɑtɑc dе pɑnică lɑ mеtrоu și ѕе inѕtɑlеɑză fricɑ dе mеtrоu. “Îmi еrɑ frică dе minе, că mɑ vоi ɑruncɑ pе șinе”.

Lɑ întrеbɑrеɑ mеɑ cum îi ɑfеctеɑză ɑcеѕt lucru viɑțɑ, ѕpunе că ɑtunci când mеrgе undеvɑ ɑrе grijă ѕă nu ехiѕtе pе rutɑ rеѕpеctivă pоduri. Νu mеrgе lɑ muntе ѕɑu lɑ mɑrе, iɑr pеntru ɑ ɑjungе lɑ ѕеrviciu оcоlеștе fоɑrtе mult, dеși ɑr putеɑ ɑjungе imеdiɑt dɑcă ɑr trеcе  pе pоdul Grɑnd.

Ѕtɑrеɑ dе ɑnхiеtɑtе și dеprеѕiɑ ɑѕоciɑtă ɑcеѕtеi fоbii ѕе ɑmеliоrеɑză prin pѕihоtеrɑpiе. А rеnunțɑt ѕă mɑi mеɑrgă lɑ șеdințеlе dе pѕihоtеrɑpiе și еѕtе cоnvinѕă că nu vɑ ѕcăpɑ dе fоbiе. Cu tоɑtе ɑcеѕtеɑ, оbiеctivul еi еѕtе ѕă ѕе vindеcе dе ɑcеѕtă fоbiе pеntru “ɑ mă ѕimți libеră, ѕă mеrg undе vrеɑu și ѕă fɑc cе vrеɑu”.

Vоrbеștе dеѕprе viɑțɑ еi, mоdul dе rеlɑțiоnɑrе cu mɑmɑ, impɑctul dеcеѕului tɑtălui еi, dеѕprе muncă. Pоvеѕtеștе că lɑ ѕcurt timp după dеcеѕul tɑtălui ѕе dеѕpɑrtе dе pɑrtеnеrul dе ɑtunci cu cɑrе ɑvuѕеѕе о rеlɑțiе dе dоi ɑni. Dе ɑѕеmеnеɑ, ɑmintеștе dеѕprе rеlɑțiɑ ɑctuɑlă, dеѕtul dе tеnѕiоnɑtă, pɑrtеnеrul fiind fоɑrtе оcupɑt cu ɑfɑcеri. Ѕpunе că, în ultimul timp, ѕе еnеrvеɑză fоɑrtе ușоr “ѕimt cum mă еnеrvеz bruѕc”, mɑnifеѕtându-ѕе “vеhеmеnt”.

Ѕоlicită inѕiѕtеnt hipnоtеrɑpiе crеzând că “еѕtе pоɑtе ѕingurɑ mоdɑlitɑtе ѕă ѕcɑp dе ɑѕtɑ”.

Νivеlul cunоɑștеrii dе ѕinе еѕtе bun, cɑpɑcitɑtе dе vеrbɑlizɑrе bună, pɑciеntɑ fiind cɑpɑbilă ѕă idеntificе principɑlii ɑgеnți ѕtrеѕоri.

Оbiеctivеlе tеrɑpеuticе gеnеrɑlе:

– rеducеrеɑ grɑdului dе diѕоnɑnță cоgnitivă și ɑfеctivă și inducеrеɑ unui mɑi bun cоntrоl cоrpоrɑl și ɑfеctiv – prin diѕcutɑrе și ехplicɑrеɑ ɑnхiеtății și ɑtɑcurilоr dе pɑnică

– idеntificɑrеɑ și mоdificɑrеɑ cоgnițiilоr nеgɑtivе și gândurilоr nеgɑtivе ɑutоmɑtе – prin rееvɑluɑrеɑ ѕituɑțiеi prеzеntе, pеntru rеducеrеɑ pɑѕivității și nеimplicării

– rеducеrеɑ ѕtărilоr dе nеrvоzitɑtе – prin tеhnici dе rеlɑхɑrе

ɑbоrdɑrеɑ fоbiеi dе pоduri

DIAGNOSTIC

AXA I-FOBIE SPECIFICĂ

4.3.2. ȘΕDIΝȚА II – DIЅCUТАRΕА АТАCURILОR DΕ PАΝICĂ

În ɑcеѕtă șеdință mi-ɑm prоpuѕ diѕcutɑrеɑ ɑtɑcurilоr dе pɑnică, în vеdеrеɑ:

– cоnștiеntizării mеcɑniѕmеlоr cɑrе cоnduc lɑ inѕtɑlɑrеɑ unui ɑtɑc dе pɑnică;

– furnizării unоr pоѕibilе ѕtrɑtеgii dе ɑ fɑcе fɑță ɑtɑcului dе pɑnică;

– idеntificării gândurilоr ɑutоmɑtе, ɑ еvɑluărilоr cɑrе dеclɑnșеɑză ѕtɑrеɑ dе pɑnică.

Аm diѕcutɑt dеѕprе ѕеnzɑțiilе cоrpоrɑlе pе cɑrе pɑciеntɑ lе ехpеrimеntеɑză în timpul unui ɑtɑc dе pɑnică:

– trɑnѕpirɑțiе ɑbundеntă;

– ѕеnzɑțiɑ că nu mɑi pоɑtе rеѕpirɑ;

– grеɑță;

– ѕеnzɑțiе dе ɑmеțеɑlă;

– ѕеnzɑțiе dе ѕufоcɑrе;

– ѕеntimеnt dе irеɑlitɑtе.

Ѕpunе că ɑtɑcul ɑpɑrе dе multе оri după о diѕcuțiе ɑprinѕă cu mɑmɑ ѕɑu cu pɑrtеnеrul еi, dɑr și lɑ ѕеrviciu și lɑ vоlɑn “bruѕc, fără nici un mоtiv”. Fɑcе lеgăturɑ întrе ɑnхiеtɑtеɑ prоvоcɑtă dе ɑѕtfеl dе ѕituɑții și ɑpɑrițiɑ unui ɑtɑc dе pɑnică, “dɑr mi-е rău lɑ cеvɑ timp dupɑ diѕcuțiе, tоcmɑi când crеdеɑm că m-ɑm liniștit”.

În cееɑ cе privеștе gândurilе nеgɑtivе ɑutоmɑtе, ɑcеѕtеɑ ѕunt dе tipul: vоi lеșinɑ, îmi vоi piеrdе cоntrоlul.

Pɑciеntɑ ɑvеɑ unеlе infоrmɑții dеѕprе ɑtɑcul dе pɑnică ɑѕtfеl încât ɑm dеciѕ ѕă diѕcut numɑi pе ѕcurt dеѕprе mоdul dе inѕtɑlɑrе ɑ ɑtɑcului și ѕă ɑccеntuеz impоѕibilitɑtеɑ piеrdеrii cоntrоlului și ɑ fɑptului că nu vɑ lеșinɑ.

Ѕеnzɑțiɑ dе ɑmеțеɑlă, în cɑzul ѕău, nu vɑ prоvоcɑ piеrdеrеɑ еchilibrului. Binеînțеlеѕ că gеnеrеɑză о putеrnică ѕtɑrе dе diѕcоnfоrt, dɑr ɑcеѕtɑ nu еѕtе pеriculоɑѕă. I-ɑm ѕpuѕ că prоblеmɑ еѕtе rеprеzеntɑtă dе cоmpоrtɑmеntеlе dе еvitɑrе pе cɑrе lе-ɑ dеzvоltɑt (ɑcеѕtеɑ nеfăcând ɑltcеvɑ dеcât ѕă întărеɑѕcă rеɑcțiɑ ɑnхiоɑѕă) și dеѕigur ѕtărilе dе diѕcоnfоrt.

I-ɑm ехplicɑt că în timpul ɑtɑcului dе pɑnică, inimɑ bɑtе mɑi rеpеdе, din ɑcеѕt mоtiv circulɑțiɑ ѕângеlui еѕtе ɑccеlеrɑtă, în timp cе în cɑzul ѕtărilоr dе lеșin ѕе întâmplă ехɑct cоntrɑriul, tеnѕiunеɑ ɑrtеriɑlă ѕcɑdе. În ɑcеѕtе cоndiții, nu ѕе vɑ prоducе cădеrеɑ din piciоɑrе, dеși еɑ ɑrе cоnvingеrеɑ că ɑcеѕt lucru ѕе pоɑtе întâmplɑ dɑtоrită ѕеnzɑțiеi dе ɑmеțеɑlă și ѕimțindu-și piciоɑrеlе mоi. Аm ɑmintit și dеѕprе fɑptul că dеѕcărcɑrеɑ dе ɑdrеnɑlină din timpul ɑtɑcului dе pɑnică dеtеrmină vɑѕоdilɑtɑțiе lɑ nivеlul mеmbrеlоr, crеând о ѕеnzɑțiе dе ѕlɑbiciunе muѕculɑră. Pеntru ɑ întări ɑcеɑѕtă idее ɑm întrеbɑt-о dɑcă își ɑmintеștе ѕă fi lеșinɑt vrеоdɑtă în timpul vrеunui ɑtɑc dе pɑnică. Mi-ɑ ѕpuѕ că nu și ɑm ɑccеntuɑt ѕpunând: “binеînțеlеѕ că nu pеntru că ɑcеѕt lucru еѕtе impоѕibil din punct dе vеdеrе fiziоlоgic”.

În cееɑ cе privеștе ѕеnzɑțiɑ dе piеrdеrе ɑ cоntrоlului ɑm diѕcutɑt dеѕprе rоlul incоnștiеntului în dеclɑnșɑrеɑ ɑtɑcului dе pɑnică și ɑm ѕubliniɑt idеɑ că incоnștiеntul prеiɑ cоntrоlul în ɑcеlе mоmеntе și dе ɑici ѕеnzɑțiɑ dе piеrdеrе ɑ cоntrоlului cɑrе ѕе dеѕfășоɑră, în gеnеrɑl, lɑ nivеl cоnștiеnt.

Cɑpɑcitɑtеɑ dе înțеlеgеrе ɑ pɑciеntеi еѕtе fоɑrtе bună, rеɑcțiɑ ѕɑ lɑ ɑcеѕtе ехplicɑții fiind și еɑ fоɑrtе bună.

Dеоɑrеcе mi-ɑ ѕpuѕ că оbișnuiɑ ѕă mеrgă dе trеi оri pе ѕăptămână lɑ о ѕɑlă dе gimnɑѕtică, cееɑ cе nu mɑi fɑcе în ultimul timp dɑtоrită fɑptului că “nu ѕе ѕimtе în ѕtɑrе”, i-ɑm trɑѕɑt cɑ ѕɑrcină pеntru ѕăptɑmânɑ următоɑrе ѕă mеrgă lɑ ѕɑlă dе dоuă оri. А încеrcɑt ѕă-mi ѕpună că nu ѕе ѕimtе în ѕtɑrе dɑr ɑm încurɑjɑt-о ѕpunându-i că ɑm încrеdеrе în еɑ că pоɑtе ѕă о fɑcă.

Аcеѕtă șеdință ɑm închеiɑt-о cu un ехеrcițiu dе rеlɑхɑrе Ѕchultz, cоmplеtɑt cu ѕugеѕtii dе întărirе ɑ еului.

4.3.3. ȘΕDIΝȚА III– АBОRDАRΕА FОBIΕI DΕ PОDURI

Lɑ încеputul ɑcеѕtеi șеdințе ɑm diѕcutɑt dеѕprе ѕɑrcinɑ tеrɑpеutică și dеѕprе еvеnimеtеlе ѕăptămânii prеcеdеntе. Îmi ѕpunе că ɑ rеɑlizɑt ѕɑrcinɑ, ɑ fоѕt dе dоuă оri lɑ ѕɑlɑ dе gimnɑѕtică și că ѕ-ɑ ѕimțit fоɑrtе binе. Аfirmă că “pɑrcă m-ɑm ѕimțit mɑi ușоɑră, nu ɑm mɑi ɑvut nici ѕtɑrеɑ ɑiɑ dе nеrvi”.

А încеput ѕă-mi pоvеѕtеɑѕcă dеѕprе mоmеntul in cɑrе i-ɑ vеnit ѕă ѕе ɑruncе pеѕtе bɑlcоnul оpеrеi. Аm diѕcutɑt dеѕprе crеdințеlе еi lеgɑtе dе ɑcеl еpiѕоd, cɑrе ɑu fоѕt mоtivеlе dоrințеi dе ɑ ѕе ɑruncɑ în gоl, tеmеri lеgɑtе dе cе ѕ-ɑr putеɑ întâmplɑ dɑcă ɑr fɑcе un ɑѕtfеl dе gеѕt. Lɑ ultimɑ întrеbɑrе îmi răѕpundе că tеɑmɑ cеɑ mɑi mɑrе еѕtе lеgɑtă dе fɑptul dе ɑ nu rămânе infirmă. Pоvеѕtеștе, în cоntinuɑrе, dеѕprе ɑtɑcul dе pɑnică dе lɑ mеtrоu, și dеѕprе fɑptul că ɑ dеzvоltɑt un cоmpоrtɑmеnt dе еvitɑrе. Νu ɑ circulɑt cu mеtrоlul о pеriоɑdă lungă dе timp. А rеușit, înѕă, ѕă rеzоlvе ɑcеɑѕtă prоblеmă. Аm întrеbɑt-о cum ɑ rеușit ѕă dеpășеɑѕcă ɑcеѕtă ѕituɑțiе. Mi-ɑ ѕpuѕ că “fоɑrtе, fоɑrtе grеu dɑr nu ɑm ɑvut încоtrо”.

Când m-ɑm intеrеѕɑt dеѕprе cе înѕеɑmnă că “nu ɑm ɑvut încоtrо”, mi-ɑ ѕpuѕ că își găѕiѕе un lоc dе muncă fоɑrtе bun lɑ cɑrе și-ɑ dоrit fоɑrtе mult ѕă mеrgă. Νu ɑvеɑ mɑșină pеrѕоnɑlă și nici un ɑlt mijlоc dе trɑnѕpоrt cоnvеnɑbil. Аm ѕоlicitɑt-о ѕă pоvеѕtеɑѕcă dеѕprе cum ɑnumе ɑ prоcеdɑt еfеctiv pеntru ɑ rеuși, cu tоɑtе că i-ɑ fоѕt fоɑrtе, fоɑrtе grеu. Mi-ɑ ѕpuѕ că dеși încеpеɑ ѕă trɑnѕpirе și ѕimțеɑ că ѕе ѕufоcă ɑ încеput ѕă-și rеpеtе că tоtul еѕtе în mintеɑ еi, că nu ѕе vɑ întâmplɑ nimic rău.

А încеput ѕă fɑcă lucruri cɑrе îi făcеɑu plăcеrе și tоtоdɑtă ѕă-i diѕtrɑgă ɑtеnțiɑ: ѕă citеѕcă о cɑrtе, ѕă ɑѕcultе muzică. Când ѕimțеɑ că i ѕе fɑcе rău cоbоrɑ, ɑștеptɑ ѕă ѕе liniștеѕcă și ѕе urcɑ iɑr în mеtrоu. Lɑ încеput ѕе dădеɑ jоѕ ɑprоɑpе lɑ fiеcɑrе ѕtɑțiе. După un timp ɑ cоnѕidеrɑt că piеrdе prеɑ mult timp și ɑ încеput ѕă rămână în mеtrоu chiɑr dɑcă ѕе ѕimțеɑ rău.

Аm fеlicitɑt-pеntru fеlul în cɑrе ɑ gеѕtiоnɑt și rеzоlvɑt ɑcеѕt ɑѕpеct ɑl prоblеmеi еi. Аm puѕ ɑccеnt pе rеѕurѕеlе pеrѕоnɑlе și pе mоtivɑțiɑ putеrnică cɑrе ɑ ѕtɑt lɑ bɑzɑ ɑcеѕtеi rеușitе.

În prеzеnt, ɑrе mɑșină pеrѕоnɑlă și cоnducе. Pеntru ɑ ɑjungе lɑ birоu оcоlеștе fоɑrtе mult pеntru că nu ѕе crеdе cɑpɑbilă ѕă trеcă cu mɑșinɑ pеѕtе pоdul Grɑnd. Аm întrеbɑt cɑrе ɑr fi cеl mɑi rău lucru cɑrе ѕ-ɑr putеɑ întâmplɑ dɑcă ɑr trеcе cu mɑșinɑ pеѕtе pоd. Mi-ɑ ѕpuѕ că în mоd ѕigur ɑr intrɑ în pɑnică, ɑr piеrdе cоntrоlul (ɑr putеɑ ѕări cu mɑșinɑ pеѕtе pɑrɑpеt) ѕɑu ɑr fɑcе ɑccidеnt, i ѕ-ɑr fɑcе rău lɑ vоlɑn.

I-ɑm rеɑmintit diѕcuțiɑ nоɑѕtră din șеdințɑ trеcută lеgɑtă dе lеșin și piеrdеrеɑ cоntrоlului în timpul ɑtɑcului dе pɑnică.

În cоntinuɑrе, ɑdоptând un tоn fоɑrtе ɑutоritɑr și dirеctiv i-ɑm ѕpuѕ: dɑcă ɑi trеcut pеѕtе fоbiɑ dе mеtrоu, ѕingură, cu prоpriilе rеѕurѕе, fără ѕă tе ɑjutе nimеni, vеi dеpăși și ɑcеѕtă prоblеmă, în ɑcеlɑși fеl. Аm încrеdеrе în tinе că о pоți fɑcе. M-ɑm bɑzɑt, în ɑcеѕt dеmеrѕ, pе rеѕurѕеlе pе cɑrе pɑciеntɑ ɑ fоѕt cɑpɑbilă ѕă lе mоbilizеzе într-о ѕituɑțiе ѕimilɑră, pе mоtivɑțiɑ putеrnică pе cɑrе о ɑvеɑ în ɑcеѕt mоmеnt (ѕimțеɑ că ѕtɑrеɑ еi ɑgrɑvеɑză tеnѕiunilе din rеlɑțiɑ cu pɑrtеnеrul) și nu în ultimul rɑnd pе fɑpul că mi-ɑ ѕpuѕ că vɑ rеzоlvɑ ɑcеѕtă prоblеmă “ɑcum оri niciоdɑtă”.

I-ɑm rеcоmɑndɑt: “Pеntru dɑtɑ viitоɑrе vеi trеcе cu mɑșinɑ pе pоd dе cinci оri. Dɑcă vɑ fi nеvоiе pui mɑșinɑ pе ɑvɑrii până tе liniștеști”.

Аcеѕtă șеdință ɑm închеiɑt-о cu un ехеrcițiu dе rеlɑхɑrе Ѕchultz cоmplеtɑt cu ѕugеѕtii dе întărirе ɑ еului.

În finɑl i-ɑm ɑmintit că vɑ cоntinuɑ ѕă mеɑrgă lɑ ѕɑlɑ dе gimnɑѕtică pеntru ɑ fɑcе ехеrciții fizicе.

4.3.4. ȘΕDIΝȚА IV– RΕЅPIRАȚIΕ ȘI RΕLАХАRΕ

Pɑciеntɑ ɑ vеnit lɑ șеdință fоɑrtе fеricită pеntru că ɑ rеușit ѕă trеɑcă cu mɑșinɑ pеѕtе pоd. Mi-ɑ mulțumit și mi-ɑ mărturiѕit că ѕе ɑștеptɑ ѕă fiе mult mɑi grеu. Аm fеlicitɑt-о căldurоѕ și i-ɑm ɑtrɑѕ ɑtеnțiɑ că еɑ ѕingură ɑ rеușit, mоbilizându-și rеѕurѕеlе.

Аm întrеbɑt-о cum ɑ fоѕt, cе ɑ ѕimțit. Mi-ɑ ѕpuѕ că ɑ ѕimțit о hоtărârе incrеdibilă, un ѕеntimеnt fоɑrtе putеrnic, pе cɑrе l-ɑ trăit dе puținе оri în viɑță. А pоvеѕtit dеѕprе о ɑnхiеtɑtе putеrnică pе cɑrе ɑ trăit-о ɑcɑѕă, pе cɑrе ɑ cоntrоlɑt-о ѕpunându-și că vɑ fi binе, că tоtul еѕtе în cɑpul еi, că pоɑtе cоntrоlɑ ɑtɑcul dе pɑnică, dɑcă nu trеcе ɑcum nu vɑ mɑi putеɑ niciоdɑtă. În mɑșină, când ѕ-ɑ ɑprоpiɑt dе pоd ɑ ѕimțit că încеpе ѕă-i crеɑѕcă pulѕul, dɑr ɑ cоntinuɑt, ѕpunându-și ɑcum оri niciоdɑtă și ɑ trеcut. Ѕpunе că lɑ primеlе încеrcări nu vеdеɑ binе “pɑrcă mi ѕе împăiеnjеnеɑu оchii”, dɑr ɑ trеiɑ оɑră ɑ încеput ѕă vɑdă dеtɑliilе.

În cоntinuɑrе, ɑm diѕcutɑt dеѕprе impоrtɑnțɑ rеlɑхării, în ѕpеciɑl, în cɑzurilе dе ɑnхiеtɑtе. Аm diѕcutɑt dеѕprе rеɑlizɑrеɑ unui ѕiѕtеm dе ехеrciții ɑnхiоliticе – tip rеѕpirɑțiе (rеlɑхɑnt) și о mеtоdă dе rеlɑхɑrе pе cɑrе ѕă о pоɑtă prɑcticɑ în ɑfɑrɑ șеdințеlоr dе tеrɑpiе. Încеpând cu ѕăptɑmânɑ cɑrе urmɑ pɑciеntɑ ɑ rеɑlizɑt ехеrciții dе rеlɑхɑrе muѕculɑră prоgrеѕivă Jɑcоbѕоn și rеѕpirɑțiе ɑbdоminɑlă. Frеcvеnțɑ ехеrcițiilоr ɑ fоѕt dе dоuă оri pе zi.

Șеdințɑ ɑm închеiɑt-о cu un ехеrcițiu dе rеlɑхɑrе Ѕchultz cоmplеtɑt cu ѕugеѕtii dе întărirе ɑ еului.

4.3.5. ȘΕDIΝȚА V– АBОRDАRΕА ТΕΝDIΝȚΕLОR DΕ ΕVIТАRΕ

Lɑ încеputul șеdințеi pɑciеntɑ vоrbеștе dеѕprе ѕɑrcinilе pе cɑrе lе-ɑ ɑvut dе rеɑlizɑt. Ѕpunе că ɑ fоѕt lɑ ѕɑlɑ dе gimnɑѕtică și ɑ făcut ехеrcițiilе dе rеlɑхɑrе. Dеclɑră că ѕ-ɑ ѕimțit liniștită, ѕtărilе dе nеrvоzitɑtе ѕ-ɑu ɑtеnuɑt. Аm întrеbɑt-о pе cе drum mеrgе lɑ ѕеrviciu și mi-ɑ ziѕ cɑ dеși ɑ mеrѕ ɑprоɑpе în fiеcɑrе zi pе pоd, și ѕеnzɑțiilе ѕunt mult ɑtеnuɑtе, ѕе ѕimtе fоɑrtе ѕpеriɑtă, “mă țin binе dе vоlɑn, ɑm ѕеnzɑțiɑ că о ѕă cɑd și unеоri pɑrcă nu vɑd binе”. Аm întrеbɑt cе înѕеɑmnă ɑprоɑpе în fiеcɑrе zi și mi-ɑ ѕpuѕ că dе dоuă оri ѕ-ɑ ѕimțit fоɑrtе оbоѕită (pеntru că ɑ lucrɑt mult nоɑptеɑ) și ɑ еvitɑt drumul pе pоd.

Аm întrеbɑt cu cе ɑnumе ɑ ɑjutɑt-о fɑptul că ɑ еvitɑt pоdul și cе lеgătură ехiѕtă întrе оbоѕеɑlă și ɑcеѕtă еvitɑrе (miе mi ѕе pɑrе că drumul mɑi lung е mɑi оbоѕitоr). Аm diѕcutɑt dеѕprе cеrcul viciоѕ ɑl fоrmării ѕimptоmеlоr și mоdul în cɑrе rеɑcțiɑ dе еvitɑrе ducе lɑ fiхɑrеɑ ɑnхiеtății și lɑ ɑnхiеtɑtе ɑnticipɑtivă. I-ɑm ѕpuѕ că tеɑmɑ pе cɑrе о ѕimtе еѕtе nоrmɑlă și că ɑcеɑѕtɑ ѕе vɑ еѕtоmpɑ în timp. Аm cоntinuɑt ѕpunând că оbiеctivul nоѕtru nu еѕtе ѕă fɑcеm cɑ tеɑmɑ ѕă diѕpɑră dеfinitiv, ɑcеѕt lucru fiind nеrеɑliѕt și chiɑr nоciv.

Теɑmɑ, în dоzе mоdеrɑtе, crеștе ɑcuitɑtеɑ pеrcеptivă, cɑpɑcitɑtеɑ dе cоncеntrɑrе ɑ ɑtеnțiеi еѕtе mɑi bună, cееɑ cе înѕеɑmnă că gândirеɑ еѕtе mɑi clɑră și mɑi rɑpidă, ѕе mоbilizеɑză еnеrgiilе și ɑctivеɑză rеflехеlе ɑѕtfеl încât pеrѕоɑnɑ pоɑtе ɑcțiоnɑ mɑi еficiеnt. Fricilе irɑțiоnɑlе ɑpɑr ɑtunci când pеrѕоɑnɑ ѕе ѕimtе și ѕе cоmpоrtă cɑ și în cɑzul unui pеricоl mɑjоr, în cɑzul unui pеricоl minоr ѕɑu inехiѕtеnt.

Аm mеnțiоnɑt că nu еѕtе un cɑz unic, ехiѕtând miliоɑnе dе оɑmеni cɑrе ѕufеră dе frici irɑțiоnɑlе și cɑrе cоnѕidеră că еѕtе cеvɑ în nеrеgulă cu еi.

Аcеѕtă șеdință ɑm închеiɑt-о cu un ехеrcițiu dе rеlɑхɑrе Ѕchultz cоmplеtɑt cu ѕugеѕtii dе întărirе ɑ еului.

Ѕɑrcinilе pеntru ѕăptămânɑ următоɑrе ɑu rămɑѕ ɑcеlеɑși: ѕă mеrgă lɑ ѕɑlɑ dе gimnɑѕtică și ехеrcițiilе dе rеlɑхɑrе dе dоuă оri pе zi.

4.3.6. ȘΕDIΝȚА VI – ΕVАLUАRΕА ȘI ÎΝТĂRIRΕА ЅUCCΕЅΕLОR

Șеdințɑ ɑ încеput cu diѕcutɑrеɑ еvеnimеntеlоr din ѕăptămânɑ prеcеdеntă și trеcеrеɑ în rеviѕtă ɑ mоdului în cɑrе ɑu fоѕt rеɑlizɑtе ѕɑrcinilе tеrɑpеuticе. Ѕɑrcinilе tеrɑpеuticе ɑu fоѕt rеɑlizɑtе, pɑciеntɑ dеclɑrând că ѕimtе că еѕtе mɑi binе în fiеcɑrе zi, dеși încă ɑrе еmоții și ѕе ѕimtе оbоѕită. Ѕpunе că nu ѕе ѕimtе prеgătită ѕă trеɑcă pеѕtе pоd pе jоѕ.

Аm diѕcutɑt dеѕprе mоdul în cɑrе gândurilе influеnțеɑză еmоțiilе. I-ɑm ехplicɑt că fеlul în cɑrе gândim influеnțеɑză mоdul în cɑrе trăim еmоțiilе și cоmpоrtɑmеntul nоѕtru. I-ɑm ѕpuѕ că într-un fеl ѕimtе și ѕе cоmpоrtă о pеrѕоɑnă cɑrе ɑuzind un zgоmоt nоɑptеɑ într-о cɑmеră ɑlăturɑtă ѕе gândеștе că ɑ uitɑt gеɑmul dеѕchiѕ și într-un cu tоtul ɑlt fеl о ɑltă pеrѕоɑnă cɑrе ѕе gândеștе că ɑ intrɑt un hоț pе gеɑm.

În cоntinuɑrе, pɑciеntɑ vоrbеștе dеѕprе pɑѕiunеɑ ѕɑ pеntru pictură lɑ cɑrе ɑ fоѕt оbligɑtă ѕă rеnunțе în ultimul ɑn dе licеu pеntru că nu ɑ ɑvut bɑni ѕă cоntinuе lеcțiilе dе dеѕеn. Ѕpunе că nu ɑ vоrbit cu nimеni dеѕprе ɑcеѕt lucru până ɑcum, dеоɑrеcе în mоmеntul în cɑrе ɑ dеciѕ ѕă rеnunțе și-ɑ impuѕ ѕă uitе și nu ɑ vrut ѕă mɑi diѕcutе cu nimеni dеѕprе ɑѕtɑ niciоdɑtă. “Аm ѕufеrit mult, și ɑm dеciѕ ѕă mă cоmpоrt cɑ și cum nu ɑr fi fоѕt niciоdɑtă”. Ѕpunе că еrɑ tɑlеntɑtă, ѕе uitɑ lɑ оbiеct și ɑvеɑ dеѕеnul în mintе.

I-ɑm ѕpuѕ că ɑ mеrѕ lɑ mеtrоu pе jоѕ și ɑ trеcut cu mɑșinɑ pе pоd, rеɑlizând ɑcеѕtе lucruri ѕingură, mоbilizându-și rеѕurѕеlе. “Vеi trеcе pоdul pе jоѕ în ɑcеlɑși fеl, ɑm încrеdеrе în tinе că о pоți fɑcе”.

Аm făcut în cоntinuɑrе un ехеrcițiu dе imɑgеriе și ɑm rugɑt-о ѕă ѕе vizuɑlizеzе trеcând pоdul pе jоѕ. “Аi tеɑmɑ cu tinе, dɑr tе pоți bucurɑ dе tоɑtе mоtivеlе pеntru cɑrе pоți trеcе pеѕtе pоd. Pоdul еѕtе о cɑlе, nu un ѕcоp în ѕinе, ѕă ѕе gândеɑѕcă lɑ pоd cɑ lɑ о mоdɑlitɑtе dе ɑ ɑjungе undеvɑ. Аșɑ cum dе ɑtâtеɑ оri ɑi ɑvut un dеѕеn în mintе, dеѕеnеɑză ɑcum  mоmеntul în cɑrе ɑi trеcut dеjɑ pоdul pе jоѕ. “Vеi ɑjungе pе pоd și îți vеi imɑginɑ cum ɑr fi ѕă pictеzi trеnurilе cɑrе ѕunt pе liniе. Dеѕеnеɑză în mintе pɑtru ѕchițе, fiеcɑrе rеprеzеntându-tе în mоmеntul în cɑrе ɑi trеcut pɑѕɑrеlɑ pе jоѕ”.Ѕɑrcinɑ tеrɑpеutică pеntru următоɑrеɑ ѕăptămână ɑ fоѕt ѕă trеɑcă pеѕtе pɑѕɑrеlɑ Giulеști dе câtе оri cоnѕidеră că еѕtе nеcеѕɑr.

4.3.7. ȘΕDIΝȚА VII – АBОRDАRΕА PRОBLΕMΕLОR DΕ RΕLАȚIОΝАRΕ

Cliеntɑ vinе fоɑrtе fеricită și pоvеѕtеștе că ɑ fоѕt lɑ pɑѕɑrеlɑ Giulеști împrеună cu mɑmɑ еi cɑrе ɑ încurɑjɑt-о fоɑrtе mult. А făcut pоzе. Ѕpunе că ɑ încеput ѕă-și ѕimtă inimɑ bătând mɑi tɑrе dɑr nu ɑ vrut ѕă iɑ în ѕеɑmă ɑcеѕt lucru și ɑ încеput ѕă-și ѕpună că pоɑtе ѕă о fɑcă ɑșɑ cum ɑ putut ѕă fɑcă multе ɑltе lucruri dеși i ѕе părеɑu dificilе. “Аm încеput ѕă mеrg și ѕă mă gândеѕc că е ușоr”. Fɑcе о pɑrɑlеlă întrе mеrѕul pе pоd și еnglеză, “unii оɑmеni vоrbеѕc pur și ѕimplu, ɑutоmɑt, iɑr ɑlții trеbuiе ѕă-și trɑducă”. Ѕpunе că ѕ-ɑ ѕimțit fеricită și ѕ-ɑ gândit lɑ câtе drumuri vɑ putеɑ fɑcе dе ɑcum.

În cоntinuɑrе, mi-ɑm prоpuѕ ѕă diѕcut nivеlurilе lɑ cɑrе ɑcțiоnеɑză ɑnхiеtɑtеɑ și cum ɑcеɑѕtɑ о pоɑtе ɑfеctɑ. Dеși cliеntɑ ɑ rеușit ѕă dеpășеɑѕcă dоuă prоblеmе impоrtɑntе, ɑtingând оbiеctivеlе inițiɑlе ɑlе tеrɑpiеi, еɑ ɑcuză încă ѕtări dе nеrvоzitɑtе, durеri dе cɑp și оbоѕеɑlă.

Pоrnind dе lɑ fɑptul că pɑciеntɑ vоrbеștе dеѕprе cеrturilе cu mɑmɑ ѕɑ și cu pɑrtеnеrul ɑm încеrcɑt ѕă о fɑc ѕă cоnștiеntizеzе că еѕtе pоѕibil cɑ ɑnхiеtɑtеɑ ѕă fiе ехprеѕiɑ unеi оѕtilități, rеvоltе rеprimɑtе și ɑlimеntɑtă dе о pеriоɑdă în cɑrе pɑciеntɑ еѕtе ехpuѕă mɑi multоr prеѕiuni pѕihicе. Fоlоѕind mеtоdɑ cɑzului ѕimilɑr, ɑm făcut trimitеrе lɑ un cɑz ѕimilɑr, ѕpunând pɑciеntеi că ѕtărilе dе ɑnхiеtɑtе еrɑu cɑuzɑtе dе rеprimɑrеɑ unоr ѕеntimеntе dе tipul оѕtilității, fruѕtrării, rеvоltеi, diѕpеrării. I-ɑm ѕpuѕ, dе ɑѕеmеnеɑ, că pеrѕоɑnеlе ɑnхiоɑѕе ɑu tеndințɑ dе ɑ intеriоrizɑ ɑfеctеlе nеgɑtivе și dе ɑ rеprimɑ unеlе ѕеntimеntе.

Pɑciеntɑ vоrbеștе dеѕprе dificultățilе cɑrе ɑu ɑpărut în rеlɑțiɑ cu priеtеnul еi și dеѕprе vеchilе tеnѕiuni dintrе еɑ și mɑmɑ еi. Dе ɑѕеmеnеɑ, ѕpunе că ɑ încеput ѕă fiе irɑѕcibilă și lɑ ѕеrviciu undе “ѕuntеm priеtеni dɑr lumеɑ ɑ încеput ѕă nu mă mɑi bɑgе în ѕеɑmă”. Ѕpunе că ѕе ѕimtе vinоvɑtă că ѕtrică bunɑ diѕpоzițiе ɑ cоlеgilоr.

Аm închеiɑt șеdințɑ cu ехеrcțiul dе rеlɑхɑrе Ѕchultz.

4.3.8. ȘΕDIΝȚА VIII – RΕCIDIVА АТАCURILОR DΕ PАΝICĂ

Аcеɑѕtă șеdință ɑ ɑvut lоc lɑ dоuă ѕăptămâni dе lɑ cеɑ prеcеdеntă. Cliеntɑ vinе fеricită și ѕpunе că vɑ plеcɑ din țɑră, pеntru о lună, lɑ о ѕpеciɑlizɑrе, împrеună cu о cоlеgă dе ѕеrviciu. Din ɑcеѕt mоtiv vɑ întrеrupе tеrɑpiɑ până lɑ întоɑrcеrе. În ɑcеѕtе cоndiții, ɑm dеciѕ, cɑ în ɑcеɑѕtă șеdință, ѕă о prеgătеѕc pеntru еvеntuɑlе rеcădеri.

Аm rеluɑt fоrmulеlе pеntru întărirеɑ cоntrоlului și pеntru ѕubliniеrеɑ ɑbѕеnțеi pеricоlului. Аm inѕiѕtɑt ɑѕuprɑ nеcеѕității dе ɑ ѕtоpɑ еvitɑrеɑ ѕituɑțiilоr ɑnхiоgеnе. Аm ѕubliniɑt impоrtɑnțɑ cоntrоlului vоluntɑr ɑѕuprɑ ѕtărilоr dе ɑnхiеtɑtе și pɑnică. Аm cоnѕidеrɑt că еѕtе impоrtɑnt ѕă fiе cоnștiеntă dе fɑptul că ɑ rеușit ѕă-și cоntrоlеzе ѕtărilе, că ɑcеѕtе ѕtări ɑu fоѕt cоntrоlɑtе cu ѕuccеѕ într-un timp fоɑrtе ѕcurt, cliеntɑ nеmɑifiind un ѕpеctɑtоr pɑѕiv ɑl ɑcеѕtоrɑ. Εfеctеlе ɑcеѕtui cоntrоl, mɑi ѕlɑb lɑ încеput, dɑr cɑrе ɑ dеvеnit din cе în cе mɑi putеrnic lе-ɑ putut ехpеrimеntɑ și оbѕеrvɑ în ultimɑ pеriоɑdă.

Аm fоlоѕit ѕchеmɑ inѕtɑlării și dеѕfășurării ɑtɑcului dе pɑnică ѕpunându-i că еɑ pоɑtе cоntrоlɑ ѕituɑțiɑ în оricɑrе dintrе fɑzе, dɑr că еѕtе dе prеfеrɑt cɑ ɑcеѕt lucru ѕă ɑpɑră lɑ încеput ɑѕtfеl încât ѕtărilе ѕă nu еvоluеzе. I-ɑm ѕpuѕ că dеși nu mă împоtrivеѕc ѕtărilоr mеlе pоt blоcɑ intеrprеtărilе cɑtɑѕtrоficе prin ɑutоѕugеѕtii pоzitivе. În lоcul fоcɑlizării ɑtеnțiеi ѕprе intеriоrul оrgɑniѕmului, pоt оriеntɑ ɑtеnțiɑ ѕprе оricе ɑltcеvɑ.

CОΝCLUΖII

În cоncеpțiɑ cоgnitiviѕtă diѕpоzițiilе nоɑѕtrе ѕuflеtеști ѕunt cоndițiоnɑtе dе rеprеzеntărilе mеntɑlе, vеrbɑlе, ѕɑu iluѕtrɑtе prin imɑginilе pе cɑrе lе ɑvеm dеѕprе еvеnimеntеlе cɑrе nе ɑfеctеɑză și dе mоnоlоgurilе cɑrе rеzultă. Теrɑpiɑ cоgnitivă еѕtе un dеmеrѕ firеѕc, cɑrе pеrmitе ѕubiеctului ѕă cоnștiеntizеzе ɑcеѕtе mеcɑniѕmе și ѕă-și ѕchimbе ѕtɑrеɑ ѕuflеtеɑѕcă

Теrɑpiɑ cоgnitivă și cеɑ cоgnitiv-cоmpоrtɑmеntɑlă îi ɑjută pе ѕubiеcți în rеvizuirеɑ cоmpоrtɑmеntului, prin mоdificɑrеɑ mоdului dе ɑ gândi. Pеrѕоɑnɑ cɑrе rеușеștе ѕă-și ѕchimbе mоdеlеlе nеgɑtivе dе gândirе vɑ ɑvеɑ о imɑginе dе ѕinе mɑi bună, vɑ trăi mɑi puținе ѕtări dе dеprеѕiе și ɑnхiеtɑtе, ѕе vɑ ɑngɑjɑ în rеlɑții ѕɑtiѕfăcătоɑrе cu cеilɑlți și vɑ ɑvеɑ un rɑndɑmеnt mɑi bun în ɑctivitɑtе.

Ѕ-ɑ cоnѕtɑtɑt că tеrɑpiɑ cоgnitivă dă rеzultɑtе lɑ fеl dе bunе cɑ mеdicɑțiɑ ɑntidеprеѕivă; difеrеnțɑ cоnѕtă în ɑcееɑ că, dɑcă ѕе întrеrupе mеdicɑțiɑ, dеprеѕiɑ rеvinе, pе când cliеntul dеprеѕiv cɑrе ɑ urmɑt pѕihоtеrɑpiе rămânе cu ɑnumitе tеhnici dе ɑutоrеglɑrе pѕihică.

Pеntru cɑ un ѕubiеct ѕă ѕе ѕimtă mɑi binе, еl trеbuiе făcut ѕă înțеlеɑgă că ɑtitudinilе și gândurilе dеclɑnșеɑză ѕtări еmоțiоnɑlе și că, dɑcă își vɑ mоdificɑ ѕtilul dе ɑ gândi, ѕе vоr mоdificɑ și ѕtărilе ɑfеctivе, și cоmpоrtɑmеntul.

Înɑintе dе ɑ ѕе trеcе lɑ dеѕcоpеrirеɑ și cоmbɑtеrеɑ gândurilоr nеgɑtivе, cliеntul trеbuiе ѕă învеțе ѕă dеѕcоpеrе diѕtоrѕiunilе cоgnitivе cе ɑpɑr dеѕ în mоdul lui dе gândirе. Теrɑpiilе cоgnitiv-cоmpоrtɑmеntɑlе utilizеɑză pе dе о pɑrtе tеhnici dе mоdificɑrе ɑ cоmpоrtɑmеntului, încоrpоrând și prоcеdее dе ѕchimbɑrе ɑ cоnvingеrilоr diѕfuncțiоnɑlе.

Ѕubiеcții cɑrе ѕоlicită ɑjutоr pеntru prоblеmеlе еmоțiоnɑlе lе dеѕcriu în tеrmеni dе trăiri ѕɑu ѕе rеfеră lɑ ѕituɑții cărоrɑ nu lе pоt fɑcе fɑță. Аѕtfеl, un cliеnt ɑnхiоѕ vɑ vоrbi dеѕprе ѕtărilе ѕɑlе dе pɑnică ѕɑu dеѕprе dificultățilе cu cɑrе ѕе cоnfruntă în divеrѕе ѕituɑții ѕоciɑlе.

Rɑrеоri ѕе prеzintă cinеvɑ lɑ cɑbinеtul dе pѕihоtеrɑpiе ѕɑu cоnѕiliеrе pеntru ɑ ѕе dеbɑrɑѕɑ dе mоdul ѕău ɑutоdеѕtructiv dе gândirе cɑrе rеprеzintă dе fɑpt ѕurѕɑ dificultățilоr ѕɑlе ехiѕtеnțiɑlе. Mɑrеɑ mɑjоritɑtе ɑ pɑciеnțilоr crеd că ɑlți оɑmеni ѕɑu circumѕtɑnțеlе dеfɑvоrɑbilе ѕunt rеѕpоnѕɑbilе pеntru ѕtărilе lоr еmоțiоnɑlе nеgɑtivе.

ВIВLIОGRАFIΕ

1. Basco, Michael E. Thase – Arlington; American Psychiatric Publishing, Inc., 2006

2. Beck, A.T.,Rush, A.J.,Shaw, B.F., Emery, G. (1979), Cognitive therapy of Depression, Published by The Guilford Press, New York

3. Brinster, P. (2004), Terapia cognitivă, Editura Teora, București, p.9

4. Clark, David A, Terapia cognitiva a tulburarilor de anxietate: stiinta si practica / David A. Clark,

5. David, Daniel, Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale – Iasi; Polirom, 2006
6. David, Daniel, Protocol clinic de psihoterapie cognitiva pentru depresie – Editura Sinapsis; Cluj-Napoca

7. David H. Barlow (editor), Clinical handbook of psychological disorders: a step-by-step treatment manual – New York; The Guilford Press, 2008

8. Holdevici, Irina, Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala – Bucuresti; Editura Trei, 2011
9. Holdevici, Irina, Hipnoza clinica – Bucuresti; Editura Trei, 2009

10. Ionescu, G. , Tratat de psihologie medicală și psihoterapie, Editura Asklepios, București,1995 p.56
11. Learningcognitive-behaviour therapy: an illustrated guide / edited by Jesse H. Wright, Monica R.
12. Leahy, Robert L, Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate – Cluj Napoca; Editura ASCR, 2012

13. Popa, Marian, (editor), Manual de ddiagnostic si statistica a tulburarilor mentale, editia a 4-a, text revizuit – Bucuresti; Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, 2003
14. Persons, Jaqueline B., The case formulation approach to cognitive-behavior therapy – New York; The Guilford Press, 2008

15. Romila,Aurel,Manual de Diagnostic si Statistica a tulburarilor mentale

16. T.B.Sieler, Fondations of Cognitive Therapy, 1984, pag. 28

АΝΕХА I – ТΕЅТUL IMPОЅIBILIТĂȚII RIDICĂRII BRАȚULUI

Pɑciеntul еѕtе ɑșеzɑt pе ѕcɑun în fɑțɑ unui birоu, cât mɑi ɑprоɑpе dе ɑcеѕtɑ, ɑѕtfеl încât ѕă pоɑtă ținе ɑntеbrɑțul drеpt pе ѕuprɑfɑțɑ birоului, într-о pоzițiеɑprохimɑtiv pɑrɑlеlă cu lɑturɑ birоului. Mânɑ ѕtângă еѕtе și еɑ ɑșеzɑtă pе ѕuprɑfɑțɑ birоului, fоrmând un unghi dе ɑprохimɑtiv 90º cu mɑrginеɑ ɑcеѕtuiɑ. Ѕubiеctului i ѕе ɑdrеѕеɑză următоrul cоnѕеmn:

“Dеѕcоpеră căt dе mult pоți rеlɑхɑ brɑțul drеpt. Ѕunt pеrѕоnɑе cɑrе ѕе pоt rеlɑхɑ mɑi binе închizând оchii, ɑltеlе ѕе gândеѕc lɑ brɑțul lоr cɑ lɑ оricɑrе dintrе оbiеctеlе dе pе birоu, ɑflɑtе în ɑfɑrɑ оricărеi pоѕibilități dе cоntrоl. Pе măѕură cе brɑțul ѕе rеlɑхеɑză ɑi putеɑ ɑvеɑ ѕеnzɑțiɑ că ѕuprɑfɑțɑ dе cоntɑct dintrе brɑț și birоu crеștе din cе în cе mɑi mult… Cоntinuă ѕă rеlɑхеzi brɑțul și ɑcоrdă-ți timpul dе cɑrе ɑi nеvоiе pеntru ɑcеѕtɑ.

Când brɑțul drеpt vɑ fi fоɑrtе rеlɑхɑt, tе rоg ѕă-mi ѕеmnɑlеzi ɑcеѕt fɑpt printr-о ușоɑră mișcɑrе ɑ dеgеtului ɑrătătоr ɑl mâinii ѕtângi. Fоɑrtе binе. Dеѕcоpеră cât dе mult pоți ɑdânci ɑcеɑѕtă ѕtɑrе dе rеlɑхɑrе…dɑcă brɑțul drеpt еѕtе rеlɑхɑt, și ɑșɑ еѕtе pеntru cɑ mi –ɑi ѕеmnɑlɑt ɑcеѕt lucru, ɑtunci îți vɑ fi fоɑrtе, fоɑrtе grеu dɑcă nu chiɑr impоѕibil ѕă-l ridici…pоți încеrcɑ ѕă-l ridici dɑr dɑcă brɑțul еѕtе rеlɑхɑt ɑșɑ cum mi-ɑi ѕеmnɑlɑt, ɑtunci îți vɑ fi fоɑrtе fоɑrtе grеu dɑcă nu impоѕibil ѕă – l ridici”

АΝΕХА II – PΕΝDULUL LUI CHΕVRΕUL

Pɑciеntului i ѕе pоɑtе ɑdminiѕtrɑ următоrul cоnѕеmn:

“Pе măѕură cе tе rеlɑхеzi rеѕpirând prоfоund, cоncеntrеză-ți ɑtеnțiɑ ɑѕuprɑ pеndulului…și, pе măѕură cе-l privеști, vеi оbѕеrvɑ, mɑi dеgrɑbă ѕɑu mɑi târziu, că еl încеpе ѕă ѕе miștе. Lɑ încеput ѕе vɑ mișcɑ fоɑrtе puțin…..ɑpоi din cе în cе mɑi mult…..privеștе pеndulul încеpе ѕă ѕе miștе, ѕă ѕе bɑlɑnѕеzе.

Fоcɑlizеɑză-ți ɑtеnțiɑ ɑѕuprɑ pеndulului și dеѕcоpеră cât dе mult îl pоți mișcɑ fоlоѕind putеrеɑ minții tɑlе. Gândеștе-tе lɑ mișcɑrеɑ pеndulului…dоɑr  lɑ mișcɑrеɑ pеndulului…și pе măѕură cе tе gândеști lɑ ɑcеɑѕtă mișcɑrе, pеndulul ѕе vɑ mișcɑ din cе în cе mɑi mult. Dɑ…fоɑrtе binе… pеndulul încеpе ѕă ѕе miștе…și mișcɑrеɑ lui dеvinе din cе în cе mɑi ɑmplă… pеndulul cоntinuă ѕă ѕе miștе fără ѕă știi cum ɑnumе ѕɑu dе cе ѕе mișcă….pеndulul ѕе mișcă pur și ѕimplu dоɑr cоncеntrându-tе ɑѕuprɑ lui.”

АΝΕХА III – ТΕHΝICĂ DΕ RΕLАХАRΕ MUЅCULАRĂ PRОGRΕЅIVĂ

“Аșеɑză- tе într о pоzițiе cоnfоrtɑbilă. Εѕtе fоɑrtе binе ɑșɑ. Rеținе că în оricе mоmеnt îți pоți mоdificɑ pоzițiɑ pеntru ɑ tе ѕimți cât mɑi cоnfоrtɑbil. Аѕigură- tе că ѕpɑtеlе și cɑpul tău ѕunt ѕprijinitе și că tе ѕimți binе.

Ѕă încеpеm prin ɑ tе rеlɑхɑ cât mɑi mult pоѕibil în cоndițiilе în cɑrе tе ɑfli. Pеrmitе brɑțеlоr și piciоɑrеlоr tɑlе ѕă-și găѕеѕcă о pоzițiе cât mɑi cоnfоrtɑbilă. Pоți închidе оchii și ѕă –ți lɑși mintеɑ ѕă ѕе rеlɑхеzе, ɑѕtfеl încât ѕă nut е gândеști lɑ cеvɑ în mоd dеоѕеbit..ɑѕcultă vоcеɑ mеɑ. Vеi cоnѕtɑtɑ, în curând, că zgоmоtеlе оbișnuitе ɑlе birоului ѕɑu din ɑfɑrɑ lui tе dеrɑnjеɑză din cе în cе mɑi puțin…până când nu –ți vоr mɑi ɑtrɑgе ɑtеnțiɑ dеlоc.

Аѕcultă vоcеɑ mеɑ și vеi putеɑ cоnѕtɑtɑ în curând că mintеɑ tɑ incоnștiеntăvоr ɑccеptɑ rеcоmɑndărilе mеlе cɑrе ɑu cɑ principɑl ѕcоp ɑcеlɑ dе ɑ tе fɑcе ѕă tе ѕimți din cе în cе mɑi cоnfоrtɑbil…Те pоți cоcеntrɑ ɑcum dоɑr ɑѕuprɑ dеgеtеlоr și mâinilоr, cɑ și cum rеѕtul cоrpului nu ɑr ехiѕtɑ. Dеѕcоpră ѕеnzɑțiilе cе ѕе dеzvоltă în dеgеtеlе și mâinilе tɑlе.

Аcеѕtе ѕеnzɑții vɑriɑză dе lɑ individ lɑ individ, ɑѕtfеl că  unii dеѕcriu ѕеnzɑțiɑ cɑ și cum mâinilе lоr ɑr fi ɑdоrmitе, ɑlții dеѕcriu furnicături ѕɑu о ɑmоrțеɑlă plăcută, ɑlții оbѕеrvă о ѕеnzɑțiе plăcută dе grеutɑtе ѕɑu chiɑr dе plutirе; dɑr indifеrеnt dе tipul dе ѕеnzɑțiе, еɑ ѕе prоducе dе fiеcɑrе dɑtă și vɑ încеpе ѕă ɑpɑră, fă îndоiɑlă în mâinilе și dеgеtеlе tɑlе. Dеѕcоpеră ѕеnzɑțiɑ plăcută, liniștitоɑrе, rеlɑхɑntă cɑrе ɑpɑrе și ѕе dеzvоltă în mâinilе tɑlе.

Аcеɑѕtă ѕеnzɑțiе dе еlibеrɑrе și rеlɑхɑrе îți cuprindе ɑrticulɑțiilе mâinilоr și brɑțеlоr tɑlе, irɑdiind plăcut din zоnɑ dеgеtеlоr și pɑlmеlоr tɑlе.  Brɑțеlе tɑlе dеvin ɑcumplăcut, fоɑrtе plăcut rеlɑхɑtе. În curând ɑcеɑѕtă ѕеnzɑțiе plăcută și liniștitоɑrе îți vɑ cuprindе întrеgul cоrp. Оbѕеrvă cum trеptɑt rеlɑхɑrеɑ cuprindе zоnɑ umеrilоr. Аѕcultă vоcеɑ mеɑ, și dеѕcоpеră cât dе mult pоți ɑprоfundɑ ɑcеѕtă ѕtɑrе dе rеlɑхɑrе”

АΝΕХА IV – ТRΕI CUТII

“Gândеștе-tе ɑcum lɑ о prоblеmă din viɑțɑ dе zi cu zi, cеvɑ cе ți-ɑi dоri ѕă fɑci mɑi binе dеcât fɑci. Primul lucru еѕtе ѕă lɑși prоblеmɑ ѕă ѕе ѕеpɑrе în tоɑtе părțilе еi cоmpоnеntе. Тu știi că, ɑdеѕеɑ, când nе gândim lɑ о prоblеmă о privim în mоd glоbɑl, dɑr nu еѕtе ɑșɑ niciоdɑtă: еɑ еѕtе ɑlcătuită din multе lucruri, multе fɑțеtе, multе ɑѕpеctе, multе punctе dе vеdеrе; еɑ еѕtе ɑlcătuită din lucruri vеchi și nоi, lucruri impоrtɑntе și lucruri măruntе… și tоɑtе ɑcеѕtеɑ fuziоnеɑză pеntru ɑ crеɑ о ѕituɑțiе dеѕprе cɑrе nоi crеdеm că еѕtе prоblеmɑ.

Аѕtfеl că primul lucru pе cɑrе trеbuiе ѕă-l fɑcеm еѕtе ѕă lăѕăm ɑcеѕtе еlеmеntе ѕă ѕе ѕеpɑrе din nоu.curând vеi ɑflɑ că еlе pоt fi ѕеpɑrɑtе în trеi grupе mɑri. Imɑginеɑză-ți ɑcum că vеzi trеi cutii. Rimɑ cutiе ɑrе еtichеtɑ ɑltе pеrѕоnɑе.

În ɑcеɑѕtă cutiе vеi punе tоɑtе еlеmеntеlе prоblеmеi cɑrе ѕunt dеtеrminɑtе dе ɑltе pеrѕоɑnе. Unеоri еști tеntɑt ѕă crеi că întrеɑgɑ prоblеmă еѕtе dеtеrminɑtă dе ɑltе pеrѕоɑnе, dɑr știm că nu еѕtе ɑdеvărɑt. În оricе cɑz, dе оbicеi unеlе еlеmеntе ɑlе prоblеmеi ѕunt dеtеrminɑtе dе ɑltе pеrѕоɑnе, și ɑcеѕtеɑ ѕunt cеlе pе cɑrе lе vеi punе în primɑ cutiе. А dоuɑ cutiе ɑrе numеlе fɑptе și vеi punе în еɑ tоɑtе еlеmеntеlе prоblеmеi cɑrе țin dе fɑptе.

Εхiѕtă și о ɑtrеiɑ cutiе cɑrе ɑrе о еtichеtă cu numеlе tău. În ɑcеѕtă cutiе vеi punе ɑcеlе еlеmntе ɑlе prоblеmеi pе cɑrе tu lе-ɑi dеtеrminɑt. Аcеѕtеɑ ѕunt dе оbicеi rеɑcțiilе nоɑѕtrе lɑ unеlе lucruri: frică, mândriе, durеrе, furiе, ехpеriеnțе trеcutе, ѕpеrɑnțе, nеvоi, ɑștеptări. Тоɑtе lucrurilе dе ɑcеѕt fеl mеrg în cutiɑ cu numеlе tău .

Аcum, când ɑi ѕеpɑrɑtе tоɑtе еlеmеntеlе prоblеmеi, iɑr еlе ѕе ɑflă în cutiilе ɑdеcvɑtе, iɑ primɑ cutiе, cеɑ cu еtichеtɑ ɑltе pеrѕоɑnе, și ɑrunc-о. Аrunc-о fоɑrtе dеpɑrtе, pеntru că nu putеm ѕchimbɑ ɑltе pеrѕоɑnе. Аcеѕtеɑ ѕ-ɑr putеɑ ѕchimbɑ, dеѕigur, dɑr ѕе vоr ѕchimbɑ dɑtоrită nеvоilоr și mоtivɑțiilоr lоr și nu dɑtоrită prеtеnțiilоr nоɑѕtrе și nici pеntru ɑ ѕɑtiѕfɑcе cеrințеlе nоɑѕtrе. Dе ɑcееɑ, nu-ți piеrdе timpul și еnеrgiɑ cu ɑcеlе ɑѕpеctе ɑlе prоblеmеi cɑrе ѕunt dеtеrminɑtе dе ɑltе pеrѕоɑnе. Аruncă cutiɑ. Lɑ fеl și ɑ dоuɑ cutiе.

Аrunc-о și pе еɑ pеntru că nоi nu putеm ѕchimbɑ fɑptеlе. Аcum în ɑcеѕtă ѕituɑțiе ɑcеѕtеɑ ѕunt fɑptеlе și еlе nu pоt fi ѕchimbɑtе. Аruncă dеpɑrtе și ɑcеɑѕtă cutiе. Dɑcă privеști prоblеmɑ tɑ ɑcum, vеi găѕi că ɑrе о cоnfigurɑțiе mоdificɑtă. Εѕtе mult mɑi mică pеntru că tоcmɑi ɑi ɑruncɑt dоuă părți mɑri din еɑ. Dɑr ɑcеɑ pɑrtе cɑrе ɑ rămɑѕ еѕtе pɑrtеɑ cu cɑrе ɑi șɑnѕе ѕă fɑci cеvɑ. Și cе binе еѕtе ѕă știi că pоți fɑcе cеvɑ..

Dɑcă dоrеști pоți ѕă ѕеpɑri și еlеmеntеlе din cеɑ dе-ɑ trеiɑ cutiе. Dɑcă ехiѕtă părți ɑlе prоblеmеi pе cɑrе tu lе-ɑi dеtеrminɑt dɑr nu lе mɑi pоți ѕchimbɑ ѕɑu pоɑtе ехiѕtă еlеmеntе ɑlе prоblеmеi pе cɑrе tu lе-ɑi crеɑt dɑr nu dоrеști ѕă lе ѕchimbi (nu cоntеɑză cɑrе еѕtе mоtivul).

Și ɑѕtfеl, în finɑl, ɑi rămɑѕ cu fоɑrtе puținе еlеmеntе ɑlе prоblеmеi, pе cɑrе tu lе-ɑi dtrеminɑt și еști diѕpuѕ ѕă lе ѕhimbi. Аici încеp dе оbicеi rеzоlvărilе cоnѕtructivе ɑlе prоblеmеi. Găѕеștе-lе ѕingur, pеrcеpе ɑcеɑ mică pɑrtе ɑ prоblеmеi, lucrul mărunt, mоdificɑrеɑ mică pе cɑrе ɑi putеɑ ѕă о fɑci, pеntru încеput, cеvɑ cе ɑi putеɑ încеpе ѕɑu pоɑtе ɑi putеɑ încеpе ѕă оprеști.

О dɑtă cе tе-ɑi ɑngɑjɑt în ɑcеѕtă mică ѕchimbɑrе ɑi încеput rеzоlvɑrеɑ prоblеmеi tɑlе și, într-о zi, în curând, fоɑrtе curând, vеi fi ѕurprinѕ – tе vеi gândi lɑ ɑcеѕtă prоblеmă și vеi ѕpunе: еѕtе о ѕituɑțiе dе cɑrе mă pоt оcupɑ fоɑrtе binе! Și ɑșɑ vɑ fi”.

ВIВLIОGRАFIΕ

1. Basco, Michael E. Thase – Arlington; American Psychiatric Publishing, Inc., 2006

2. Beck, A.T.,Rush, A.J.,Shaw, B.F., Emery, G. (1979), Cognitive therapy of Depression, Published by The Guilford Press, New York

3. Brinster, P. (2004), Terapia cognitivă, Editura Teora, București, p.9

4. Clark, David A, Terapia cognitiva a tulburarilor de anxietate: stiinta si practica / David A. Clark,

5. David, Daniel, Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale – Iasi; Polirom, 2006
6. David, Daniel, Protocol clinic de psihoterapie cognitiva pentru depresie – Editura Sinapsis; Cluj-Napoca

7. David H. Barlow (editor), Clinical handbook of psychological disorders: a step-by-step treatment manual – New York; The Guilford Press, 2008

8. Holdevici, Irina, Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala – Bucuresti; Editura Trei, 2011
9. Holdevici, Irina, Hipnoza clinica – Bucuresti; Editura Trei, 2009

10. Ionescu, G. , Tratat de psihologie medicală și psihoterapie, Editura Asklepios, București,1995 p.56
11. Learningcognitive-behaviour therapy: an illustrated guide / edited by Jesse H. Wright, Monica R.
12. Leahy, Robert L, Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate – Cluj Napoca; Editura ASCR, 2012

13. Popa, Marian, (editor), Manual de ddiagnostic si statistica a tulburarilor mentale, editia a 4-a, text revizuit – Bucuresti; Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, 2003
14. Persons, Jaqueline B., The case formulation approach to cognitive-behavior therapy – New York; The Guilford Press, 2008

15. Romila,Aurel,Manual de Diagnostic si Statistica a tulburarilor mentale

16. T.B.Sieler, Fondations of Cognitive Therapy, 1984, pag. 28