Psihopedagogia In Educatie Fizica Si Sportdoc

=== Psihopedagogia in educatie fizica si sport ===

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PSIHOPEDAGOGIA ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PUBERTATEA ȘI ADOLESCENȚA

NUMELE: OANĂ

PRENUMELE: PATRICIA MARIA

SPECIALIZAREA: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

GRUPA: 110

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LOCALITATEA: CLUJ-NAPOCA

2015

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………..1

PUBERTATEA……………………………………………………………………….2

CE ESTE PUBERTATEA?

CUM SE MANIFESTĂ?

SCHIMBĂRI LA NIVELUL SCHELETULUI…………………….4

IMAGINEA CORPULUI ȘI CEILALȚI……………………………..4

ADOLESCENȚA……………………………………………………………………..5

CE ESTE ADOLESCENȚA?

CUM SE MANIFESTĂ?

RELAȚIA ADOLESCENT-MEMBRII FAMILIEI……………7

DEPRINDERILE ȘI ABILITĂȚILE EMOȚIONALE DEZVOLTATE ȘI PERFECȚIONATE ÎN ADOLESCENȚĂ..7

VIAȚA EMOȚIONALĂ ÎN TIMPUL ADOLESCENȚEI…….8

CONCLUZIE…………………………………………………………9

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………..10

INTRODUCERE

MOTTO: „Adolescența nu este doar o perioadă importantă a vieții, ci și singura perioadă când putem vorbi despre viață în sensul complet al cuvântului.” (Michel Houellebecq, fără an),

(http://subiecte.citatepedia.ro/)

În conținutul acestui referat, voi aborda atât subiectul „pubertatea”, cât și „adolescența”, urmând să descriu, pe scurt, ce înseamnă acești termeni și care sunt consecințele lor asupra unui individ de vârstă medie.

„Cuvintele «adolescență» și «pubertate» sunt două cuvinte cu înțelesuri diferite, însă oamenii le folosesc, de obicei, ca sinonime. Astfel, pubertatea sau adolescența este o perioadă de tranziție, când un băiat sau o fată nu mai este un copil, dar nu este nici adult încă.

Cuvatul «pubertate» vine de la cuvântul latinesc «pubertas» care înseamnă adult. Când oamenii folosesc cuvântul pubertate, de obicei se referă la toate modificările fizice ce au loc în corpul unui copil în această perioadă. Majoritatea acestor schimbări dau posibilitatea unei femei și unui bărbat să conceapă un copil. Celălalt cuvânt, «adolescență» vine din cuvântul latinesc «adolescere», care înseamnă a crește. Când oamenii folosesc cuvântul adolescentă, de obicei se referă nu numai la schimbările fizice, ci și la noile gânduri, sentimente, relații și responsabilități pe care le au copiii care devin tineri adulți.” (www.referatele.com , fără an)

Adevărul este că, nu există o perioadă a creșterii în care evoluția să fie mai sensibilă decât în timpul acestor perioade. Tansformarile psihice și corporale care au loc de la un an la altul, uneori chiar de la o zi la alta, îl surprind pe adolescent în măsura în care el se interesează de propria persoană mult mai mult decât atunci când era copil. Cât timp aceste schimbări au loc în corpul unui individ, el este încă adolescent, dar odată cu încetinirea acestor procese se face ușoara tranziție spre vârsta adultă. Această evoluție nu se produce numai în domeniul corporal și afectiv, ci se manifestă în toate domeniile vieții mentale, ca și în cel al personalității sociale. . (Debesse, 1970)

La vârsta adolescenței, stadiile dezvoltării sunt mai puțin delimitate decât la copil, cel mult se poate distinge adolescența primară de marea adolescență, cu alte cuvinte „adolescența pubertară” care este cuprinsă între doisprezece și șaisprezece ani, perioadă în care domină transformările organice, și „adolescența juvenila” cuprinsă între șaisprezece și douăzeci ani, perioadă în care trec pe primul plan interesele sociale și culturale. (Debesse, 1970)

PUBERTATEA

CE ESTE PUBERTATEA?

„Pubertatea este perioada vieții dintre copilărie și adolescență în care se dezvoltă fizicul, psihicul și organele sexuale. La fete pubertatea începe de obicei la 10-11 ani, iar la băieți la 11-12 ani. În general, pubertatea se termină la 14-15 ani.” (www.wikipedia.ro , 2015)

„Aceasta este o continuare a dezvoltării care a început înainte de naștere și implică o serie de schimbări hormonale și fizice interconectate, al căror final este reprezentat de capacitațile de reproducere matură și înfățișarea de adult.” (Adams & Berzonsky, 2009, p. 47 )

„Pubertatea se referă la maturizarea caracteristicilor sexuale primare și secundare. Sosirea acestor schimbări estea cea care anunță debutul adolescenței, deși tinerii se poate să le fi anticipat într-un fel sau altul.” ( Rayner, Joyce, Rose, Twyman & Clulow, 2012, p. 254)

CUM SE MANIFESTĂ?

„Multitudinea de schimbări care au loc în corpurile noastre în timpul pubertății sunt cauzate de hormoni. Hormonii sunt chimicale produse în multe părți ale corpurilor noastre. Aceștia călătoresc prin sistemul circulator al corpului (prin sânge) din locul unde sunt produși până acolo unde acționează.” (www.wikipedia.ro )

„Pubertatea marchează instalarea funcției reproducătoare. Dacă ea lipsește, dezvoltarea sa fizică și mentală este alterată; la fel, într-o măsură mai mică, dacă ea se produce greșit sau prea devreme sau prea târziu. (….) Mecanismul acestei maturizări sexuale este foarte complex. Determinată de noi activități endocrine, mai ales genitale și hipofizale, pubertatea pare legată de asemenea și de importante modificări ale sistemului neurovegetativ. Mai mult, ea este în corelație cu creșterea staturală; lucrări americane recente arată că tinerii care au o maturitate sexuală precoce cresc devreme și repede, în timp ce aceia care au o pubertate mai tardivă au o tendință de creștere mai puțin precoce, însă care se prelungește sensibil mai târziu. (….) Sensibilitatea se îmbogățește la pubertate, se exagerează uneori în hiperemotivitate și în același timp se erotizează. Prietenia pasionată, pe de o parte, dragostea care se naște, pe de altă parte, sunt două dintre sentimentele caracteristice acestei vârste. ” (Debesse, 1970)

În timpul pubertății, au loc anumite schimbări la nivel fizic în funcție de fete și băieți.

(Vezi Fig. 1)

La fete pubertatea începe în jurul vârstei de 9-11 ani și se manifestă datorită hormonului specific femeiesc, estrogenul, care determină:

Apariția sânilor

Lărgirea șoldurilor

Apariția menstruației

Creșterea părului în regiunea pubiană și axilară

Dezvoltarea generală a organelor sexuale

La băieți pubertatea începe în jurul vârstei de 10-12 ani și se manifestă datorită hormonului specific bărbătesc, testosteronul, care determină:

Apariția părului în regiunea pubiană, axilară, a feței etc.

Îngroșarea vocii

Prezența spermatozoizilor în lichidul seminal

Dezvoltarea generală a organelor sexuale

Lărgirea umerilor

Fig. 1- Schimbările corpului uman (http://www.portalulfamiliei.ro/wp-content/uploads/2011/02/schimbarile-corpului-uman.jpg , 2012)

SCHIMBĂRI LA NIVELUL SCHELETULUI

La fete:

„Începând de la vârsta de aproximativ 2 ani, o fată crește cu cca. câțiva centimetri pe an. Când ajunge la vârsta de aprox. 10 ani începe să crească cu o rată mai mare, ce poate ajunge la 10 cm într-un singur an. Cu toate acestea, cam după 1-3 ani de la apariția menstruației, această creștere rapidă încetinește, până ce fata atinge înălțimea maximă.Deși toate oasele cresc mai lungi, creșterea nu are aceeași rată. Oasele brațelor și ale picioarelor cresc mai repede decât, de exmplu, coloana vertebrală, iar osul pelvian ia o formă lată caracteristică.” (http://www.referatele.com/ , fără an)

La băieți:

„Începând de la vârsta de doi ani, băieții cresc cu cca. 5 cm/an până la vârsta de 13-14 ani, când încep să se dezvolte organele sexuale. Adolescența aduce cu ea o creștere rapidă în înălțime și forță. Creșterea rapidă care însoțește pubertatea ține câțiva ani. La sfârșitul acestei perioade de creștere, oasele au devenit mai tari și s-au schimbat în proporție, deoarece diferite părți ale corpului cresc diferit. Odată ce umerii încep să se lățească, șoldurile par mai mici în comparație cu aceștia, aspect ce caracterizează bărbatul matur.”

(http://www.referatele.com/ ,fără an)

IMAGINEA CORPULUI ȘI CEILALȚI

„Consecința pubertății este, desigur, o schimbare corporală vizibilă și, prin urmare, o imagine subietivă a corpului. Aceste schimbări vor fi evaluate în raport cu cei de aceeași vârstă, dar se pare că există diferențe în modul în care fetele și băieții trăiesc și valorizează maturizarea timpurie a corpurilor lor. Băieții care se maturizează mai rapid par a avea mai multă încredere în ei înșiși, par a fi mai populari și au o imagine a corpului mai pozitivă. Se raportează că acești băieți își dezvoltă mușchii și își dezvoltă capacitatea cardiacă și pulmonară, arată mai maturi și se simt mai atractivi. Spre deosebire de ei, fetele care se maturizează timpuriu nu obțin popularitate sau calitatea de lider al colegilor și e consideră că valorificarea înalt culturală a corpului feminin firav, prepuberal, cu picioare lungi contribuie foarte mult la o mai mare încredere în sine a fetelor care se maturizează târziu și la o mai mare vulnerabilitate a fetelor în fața tulurărilor alimentare.”

(Rayner, Joyce, Rose, Twyman & Clulow, 2012, p. 259)

ADOLESCENȚA

CE ESTE ADOLESCENȚA?

Adolescența reprezintă perioada de tranziție psihologică, biologică și socială de la pubertate la maturitate. Aceasta este una dintre cele mai fascinante, probabil și cele mai complexe perioade ale vieții, în care tinerii se confruntă cu noi responsabilități și încearcă să își dobândească independența. Această perioadă este cuprinsă între vârsta de 10 și 19 ani și presupune atât modificări la nivel fizic, cât și modificări la nivel comportamental și de personalitate.

Intervalul de vârstă la care această tranziție are loc este ușor diferit de la un individ la altul, depinzând totodată de mai mulți factori, precum: sexul (în acest sens, adolescența clasică este considerată ca fiind perioada dintre 15-18 ani la băieți si 14-18 ani la fete), cadrul socio-cultural, factorii psiho-afectivi etc. (www.wikipedia.ro, 2015)

CUM SE MANIFESTĂ?

Una dintre multele caracteristici ale perioadei acesteia este faptul că adolescentul devine mai preocupat de propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de școală) și, concomitent, tinde să se îndepărteze de părinți, în încercarea de a fi independent și de a decide pentru el însuși, lucru care deseori este exprimat ca o rebeliune indreptata impotriva autoritatii parentale (Vezi Fig. 2). În plus, adolescentul încearcă să își caute propria identitate, să caute răspunsuri la întrebări legate de schimbarea ce se produce în viața lor la acel moment, din punct de vedere socio-cultural, învață să aplice anumite valori pe care le știau încă din copilărie, încep să se gândească la viitor și dezvoltă îndemânări care îi vor ajuta să devină niște adulți iubitori și responsabili. (www.wikipedia.ro, 2015)

Alte caracteristici manifestate la vârsta adolescenței, pe lângă cele sus menționate, sunt dezvoltarea de ipoteze cu privire la lumea înconjurătoare, dezvoltarea capacității de a judeca în moduri mai abstracte, distingerea dintre bine și rău etc. (https://books.google.ro, fără an)

Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează, în principiu, pe stimularea mai multor arii în strânsă legătură cu activitatea lor pe care o desfășoară. Un adolescent echilibrat alege activități care contribuie la dezvoltarea caracterului, a personalității, creșterea încrederii în sine, dezvoltarea abilităților de socializare, identificarea pasiunilor și luarea deciziilor. Drept urmare, părinții trebuie să încurajeze dorința tinerilor de a-și descoperi propriul talent și propriile pasiuni, să încerce să îi înțeleagă și să îi sprijine în proiectele în care aceștia doresc să se implice, deoarece vârsta adolescenței este potrivită pentru a-ți da seama pe ce să te axezi, astfel încât să poți începe o carieră în domeniul ales. (www.wikipedia.ro, 2015 )

Principalele modificări psihodinamice care apar în adolescență și principalele sarcini de dezvoltare ale acesteia sunt rezumate de către Paul van Heeswyck (1997), după cum urmează:

„Trecerea de la siguranța apropriată și familiară a casei și a școlii la o gamă mai extinsă de oameni și idei din lumea largă.

Proprietatea asupra corpului, care fusese înainte ținut într-un fel de aranjament de leasing cu părinții; acest lucru presupune integrarea, în imaginea corpului, a nou trezitelor emoții, precum și schimbări rapide ale dimensiunii și puterii fizice.

Dobândirea autonomiei personale și a deveni o persoană separată; acest lucru e înțeles de obicei ca însemnând fundamentarea încrederii în credințele și acțiunile proprii, precum și a responsabilității față de acestea.”

(Rayner, Joyce, Rose, Twyman & Clulow, 2012, pp. 246-247)

Fig. 2-Adolescent vs. Părinte (https://academiaparintilor.files.wordpress.com/2014/02/adolescence-parents-02.jpg , fără an)

RELAȚIA ADOLESCENT-MEMBRII FAMILIEI

„Au existat ample cercetări asupra adolescenților, efectuate din perspectiva genetică comportamentală sau din perspectiva relațiilor de familie. Atât perspectiva comportamentului de tranziție, cât și cea a întregii vieți oferă o motivație pentru schimbarea relațiilor dintre adolescenți și familie. Întrucât adolescenții au un reportoriu comportamental nou și mai extins și întrucât se află la începutul tranziție către independența și autonomia maturității, iar societatea marchează etapele importante din adolescență (de exemplu, intrarea la liceu, prima mașină, plecarea de acasă etc.), aceste relații sociale pot fi subtile, volatile și/sau dinamice. (….) Percepțiile parentale ale adolescenților au mediat indicatorii conflictelor parentale și indicatorii antisociali ai adolescenților, iar asocierea dintre reglajul defectuos între părinte și copil are o accentuată componență genetică.”

(Adams & Berzonsky, 2009, pp. 33-34)

DEPRINDERILE ȘI ABILITĂȚILE EMOȚIONALE DEZVOLTATE ȘI PERFECȚIONATE ÎN ADOLESCENȚĂ

Deprinderile și abilitățile emoționale dezvoltate în adolescență ar trebui să persiste în viața de adult și să serveasca drept pietre de temelie pentru buna funcționare emoțională a adultului. Astfel, experiențele emoționale ale adolescenței au toate șansele să fie limitate la perioada de dezvoltare. (Saarni, 1999)

Printre aceste abilități și deprinderi emoționale se numără disimularea emoțională, emoțiile mixte, empatia etc.:

Disimularea emoțională

„Copiii învață încă de la început faptul că emoțiile pe care le simt nu trebuie neapărat să fie și manifeste, astfel că învață să își mascheze într-un fel sau altul stările interioare prin diferite tipuri de manifestări exterioare. Copiii dezvoltă disimularea fiind motivați de mai multe lucruri, printre care dorința de a evita rezultatele negative, protejarea stimei de sine, a relațiilor și comportarea în conformitate cu regulile și normele sociale. Pe măsură ce copiii intră în adolescență, opțiunile în ceea ce privește controlarea manifestărilor emoționale devin tot mai strâns legate de gestionarea relațiilor interpersonale.” (Adams & Berzonsky, 2009, p. 318)

Chiar dacă în perioada adolescenței copiii învață să își ascundă emoțiile, aceștia nu reușesc în totalitate, deoarece deprinderile sunt încă modeste. Astfel, în urma unui studiu, s-a demonstrat faptul că în unele situații adolescenții și-ar putea controla emoțiile, însă nu și expresiile feței. Stările și experiențele emoționale mai intesnse ale acestora pot fi simțite atât de acut, încât eficiența personală de controlare a manifestării emoționale este foarte scăzută. (Adams & Berzonsky, 2009)

Emoțiile mixte

Aceste termen este preluat în urma momentelor dulci-amare care se regăsesc de-a lungul vieții unui individ și de sentimentele ambivalente pe care un individ le poate avea vis-a-vis de alți indivizi sau de evenimente din viața de zi cu zi. însă, la copii, aceste emoții contradictorii simultane nu sunt întâlnite, deoarece aceștia nu știu să le recunoască, urmând să afle în perioada de preadolescență, cu ajutorul deprinderilor cognitive dobândite. (Adams & Berzonsky, 2009)

Empatia

Dezvoltarea cognitivă din adolescență declanșează o altă dezvoltare emoțională majoră, generând o capacitate sporită de a conștientiza emoțiile prin care trec alții, adică experiența empatiei. Ce este empatia? Empatia este rezultatul acțiunii coordonate a proceselor emoționale și cognitive. (Hoffman, 1984)

Capacitatea de a conștientiza din punct de vedere empatic emoțiile celorlalți nu înseamnă neapărat să reacționezi adecvat pe plan social sau să oferi sprijin emoțional. Prin urmare, atunci când ajung adolescenți, copiii își fixează deprinderile de bază necesare pentru reacțiile empatice și au capacitatea de a deduce experiențele emoționale ale altora. (Hoffman, 1984)

VIAȚA EMOȚIONALĂ ÎN TIMPUL ADOLESCENȚEI

Stările emoționale

„Stările emoționale sunt dispoziții induse care implică schimbări fiziologice specifice și de comportament ce au loc ca reacție la un anumit stimul.

Experiența emoțională

Experiența emoțională reprezintă modul în care un individ își interpretează și evaluează starea emoțională și comportamentul. Experiența emoțională necesită un concept al sinelui deoarcere, prin trăirea unei emoții ne referim, de fapt, la sinele care se află în această stare.

Manifestările emoționale

Manifestările emoționale sunt schimbări potențial observabile de schimbare a expresiei feței, a vocii, a corpului și a nivelului de activitate care au loc ca reacție la stările și experiențele emoționale. Chiar dacă manifestările emoționale sunt folosite de obicei ca indicatori ai stărilor și experințelor emoționale, ele pot fi mascate, disimulate și controlate, începând încă din copilărie. Astfel, manifestarea emoțională s-ar putea să nu fie același lucru cu experiența emoțioanlă sau cu starea emoțională internă.” ( Adams & Berzonsky, 2009)

COCLUZIE

Așadar, în opinia mea, perioada pubertății și a adolescenței sunt două perioade care au un impact puternic asupra dezvoltării copiilor, fiind totodată și cele mai complexe. De-a lungul acestor perioade copiii învață să se cunoască pe ei și pe cei din jurul lor, încep să evolueze atât din punct de vedere fizic, cât mai ales din punct de vedere comportamental și social, dezvoltă noi concepții asupra vieții etc. După cum afirmă și Marcel Proust: „Adolescența este singurul timp când înveți ceva.” (http://subiecte.citatepedia.ro/ , fără an)

BIBLIOGRAFIE

Adams, G. R. Și Berzonsky, M. D. (2009) Psihologia adolescenței. București: Editura POLIROM

Debesse, M. (1970) Psihologia copilului: de la copilărie la adolescență. București: Editura didactică și pedagogică

Rayner, E., Joyce, A., Rose, J., Twyman, M. Și Clulow, C. (2012) Psihodinamica dezvoltării umane. Creștere, maturitate, senectute. București: Editura Trei

Hoffman, M. L. (1984) Interaction of affect and cognition in empathy. New York: Editura Cambridge University. Preluat pe decembrie 5, 2015, de pe https://books.google.ro/: https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=IpY5AAAAIAAJ&oi=fnd&pg=PA103&dq=Interaction+of+affect+and+cognition+in+empathy&ots=G1_zhZvyeC&sig=8377VNGTOBYBPDmqqRn8Av8by-o&redir_esc=y#v=onepage&q=Interaction%20of%20affect%20and%20cognition%20in%20empathy&f=false

Saarni, C. (1999) The development of Emotional Competence. New York: Editura Guiford. Preluat pe decembrie 6, 2015, de pe https://books.google.ro/ : https://books.google.ro/books?id=nHRqbmVgQK4C&printsec=frontcover&hl=ro#v=onepage&q&f=false

UNICEF (2002) Adolescence: a time that matters. New York. Preluat pe decembrie 8, 2015, de pe: https://books.google.ro : https://books.google.ro/books?id=AM5Ya4b0afoC&printsec=frontcover&dq=adolescence&hl=ro&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=adolescence&f=false

Adolescența – pubertatea, transformările la băieți, la fete – relații referat (fără an). Preluat pe 6 decembrie, 2015, de pe http://www.referatele.com/: http://www.referatele.com/referate/biologie/online11/Adolescenta–pubertatea–transformarile-la-baieti–la-fete–relatii-referatele-com.php

Citate despre adolescență, Pagina 1. Preluat pe decembrie 8, 2015, de pe: http://subiecte.citatepedia.ro/: http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=adolescen%FE%E3

Citate despre adolescență, Pagina 2. Preluat pe decembrie 8, 2015, de pe: http://subiecte.citatepedia.ro/: http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?p=2&s=adolescen%FE%E3

Wikipedia(2015) Adolescența. Preluat pe 7 decembrie, 2015, de pe: www.wikipedia.ro: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adolescen%C8%9B%C4%83

Wikipedia(2015) Pubertatea. Preluat pe 7 decembrie, 2015, de pe: www.wikipedia.ro:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pubertate