Psihopedagogia educatiei timpurii si a scolaritatii mici [615020]

1

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
Programul de studii:
Psihopedagogia educatiei timpurii si a scolaritatii mici

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. VOINEA Mihaela Absolvent: [anonimizat]
2017

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
Programul de studii:
Psihopedagogia educatiei timpurii si a scolaritatii mici

Titlul lucrării
STIMA DE SINE ȘI EDUCAȚIA COPIILOR TAI
Invita ție la persoana I

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. VOINEA Mihaela Absolvent: [anonimizat]

3
2017
HARTĂ CONCEPTUALĂ

4
INTRODUCERE

“ Eu sunt copilul.
Tu ții în mâinile tale destinul meu.
Tu determini,în cea mai mare măsură,dacă
voi reuși sau voi eșua în viață! Dă -mi,te rog ,
acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire!
Educă -mă,te rog,ca să pot fi o binecuvântare pentru lume! “
(din Child’s Apples, Mamie Gepe Cole)
1
Îmi adresez următoarea întrebare: Sunt capabili copiii noștri, copiii dumneavoastră, la
finalizarea primului ciclu de învățământ și anume ciclul primar să se integreze armonios?
Când spun integrare, mă refer la încrederea pe care copiii este de dorit să o aiba atunci când
pornesc pe un nou drum, continuându -l, dezvoltându -l pe cel abia trecut.
Am ales această temă, deoarece răspunsul la această întrebare păstrează o tentă
negativă, care sper să fie schimbată în timp. Atunci când copiii sunt conștienți de c eea ce pot
realiza, precum și multitudinea de șanse care îi așteaptă, aceștia ar putea să înainteze mult mai
ușor pe această scară valorică – numită viață. În acest sens, primul capitol al lucrării …………..,
prezintă stima de sine, percepută prin pris ma……, iar capitolul al doilea……, prezintă……..
Capitolul al treilea……………prezintă scopul………, obiectivele, ipotezele, eșantionul, metodele,
instrumentele cercetării. Stadiul actual al acestui subiect abordat consider că necesită o
continuare, necesită o cunoaștere sub o altă formă , un proces care se regăsește chiar în noi
înșine. Voi reuși sau voi eșua în viață aceasta este întrebarea din interiorul copiilor pe care noi
îți ținem în mâinele noastre acum.
Întrebarea autorului Pavelcu V.: “Care este calea de a ne regăsi, de a ne surprinde
adevărata noastră personalitate?” așteaptă încă un răspuns, pe care doar timpul i -l va da.
(Pavelcu, V., 1970, p.59)

1 http://www.lapsiholog.webs.md/pages/21736/

5
CAPITOLUL I:

1.1. Definire – Aspecte generale privind stima de sine
Cercetătorii definesc st ima de sine ca evaluarea general ă pe care oamenii o fac despre
ei înșiși (Baumeister, 1999; Blaine și Crocker, 1993; Wigfield și Karpathian, 1991). Știm noi
oare cât de corectă este evaluarea pe care o realizăm despre propria noastra persoană? Dar
evaluarea realizată prin prisma părerilor, percepțiilor, intențiilor celor din jur? Stima de sine
reprezintă un tot unitar care are o influența majoră asupra copilului în devenire. Indiferent
dacă ne referim la acest tot unita r ca la un puzzle, un soare cu multe raze, sau un lanț cu zalele
sale, interpretarea trebuie să fie una holistică. Așadar, în strânsă legătură cu stima de sine se
află cunoașterea sinelui, acesta fiind prezentat pe baza unor dimensiuni și anume:
dimensiun ea percepției de sine (self -concept), a imaginii de sine (self -image) și cea a
aprecierii de sine, a evaluării sinelui (self -esteem).
Aceste trei dimensiuni enumerate mai sus se formează în timp, însă este necesar să fie
corect asimilate încă de la vârsta copilăriei, pentru ca cele ce le preced să ajute la formarea și
evoluția unei imagini de sine stabile, iar aprecierea de sine să poată fi realizată cu încredere.
Stima de sine se formează încă din copilărie, când copilul este apreciat de familie acasă,
învățători la școală, rude, prieteni de familie, chiar și printr -un simplu zâmbet pe care ei îl
percep ca pe un accept, sau o privire urâtă ca o supărare creată.
Nivelul stimei de sine crescut sau ridicat apare la fiecare reușită sau eșec, pe care
fiecare co pil în parte îl percepe diferit, cu o intensitate emoțională diferită. Atât educația
realizată în școală, cât și cea realizată în familie joacă un rol important în definirea stimei de
sine a copilului, așadar cadrul didactic specializat poate fi comparat cu un constructor care
realizează o clădire din multe cărămizi, iar clădirea în curs de finalizare reprezintă stima de
sine a copilului, această clădire își are baza, stâlpii de rezistentă , care reprezintă cunoașterea
sinelui, percepția de sine, încrederea pe care o deține copilul față de ceea ce reprezintă el în
calitate de ființă umană, cunoștințele, competențele pe care le deține, abilitățile cu care
înaintează prin viață; design -ul acestei clădiri reprezintă imaginea de sine, o clădire semeață,
sau una joasă, o clădire luminoasă, sau întunecată, forma ferestrelor, numărul ușilor, numărul

6
persoanelor din jur; aprecierea de sine este reprezentată prin concepția de mediu intern, extern
și totodată dori nța ca școala să fie considerată o cetate care protejeaz ă copilul de orice
amenințare care poate apărea dincolo sau în lăuntrul acestor ziduri. Familia, reprezintă
pământul și cerul, mai exact baza pe care a putut să fie construită cetatea, susținerea pe care
aceștia o oferă coplului, iar cerul reprezintă siguranț a pe care o va simți fiecare copil ajuns la
maturitate atunci când privește în sus și ca ută putere. Ploile și iernile puternice le asemăn cu
eșecurile copilului, când acestea se abat asupra cetății, repetat, se poate forma stima de sine
negativă, c u efecte puternice în evoluția ulterioară a copilului.
În concepția autoarei M. Argyle, stima de sine era percepută ca “evaluarea propriei
persoane, care rezultă din acceptare și prețuire de sine, în mod absolute sau în comparație cu
ceilalți.” (1967, 12 0.) Doresc să promovez în acest sens definiția anterioară, deoarece consider
că are tente pozitive, spre deosebire de alte definiții care evidențiază stima de sine fie sub
aspectul evaluativ al propriei persoane, fie din perspectiva nevoilor umane.
Stima d e sine – abordată în teori a
Enneaguam ………………………………………………
În funcție de perioada de vârstă la care se află copilul, unele dimensiuni ale stimei de
sine devin mai importante decât altele. Astfel, prescolarul, ……………………
…………scolarul mic, ………………………………………… ………… din cartea
albastra….
Conștiința la copii se accentuează după vârsta de…

7

Din studiile realizate de autori precum P. Legeron, R. H. Schaffer, domeniile
importante de care este de dorit să ținem cont în șlefuirea stimei de sine sunt reușita școlară,
aptitudinile și reușitele sportive, popularitatea, aspectul fizic și conformismul social. p.47
Figura (1) 3.1. Macrosistemul reușitei p.23 (Guy Missoum – Am reușit: strategii, tehnici,
metode, Ed. Polirom, Iasi, 2003.

Dacă am privi dintr -o altă perspectivă, diferită de cea a familiei și a școlii care răspund
de stima de sine scăzută sau crescută a copilului, putem spune ca un prim factor și poate cel
mai important îl constituie însuși copilul. Pentru a oferi un exemplu concret în care reușita
școlară a constat în modul de a fi a copilului putem evidenția cazul unei fetițe Lobna, fiica
unor părinți imigranți, care știe deja să citească încă din primul semestru al clasei pregătitoare

8

și la fel si Oliver, ai cărui părinți t rec printr -un divorț. Acești copii sunt un mic exemplu că se
poate reuși și în condiții care ar înclina mai mult spre clacare. Cum pot acești copii să
reușească deși mediul din jurul lor este un nefavorabil? Răspunsul se poate găsi în ei înșiși, în
constru cția lor. ( Guy Missoum, 2003, p. 24) La pol opus, ce ne facem atunci când pe alți copii
îi afecteaza acest mediu nefavorabil, știrbindu -le stima de sine?
Fig (2), 3.2. Microsistemul reușitei p.26 (Guy Missoum – Am reușit: strategii, tehnici, metode,
Ed. Polirom, Iasi, 2003.

Virginia Satir (2010) pp.167 -168 a evidențiat două scheme care indică sistemul închis de a
comunica și a încuraja stima de sine la famiile tulburate, precum și sistemul deschis la
familiile care încurajează dezvoltarea membrilor.
Sistemul închis prezintă :
Stima de sine: scăzută;

9
Comunicarea : indirectă, neclară, dizarmonioasă, împiedicând de zvoltarea;
Stilul: acuzator, împăciuitor, evaluator, confuz;
Reguli: ascunse, depășite, reguli imposibil de schimbat, restricții cu privire la comentarii,
persoanele își schimbă nevoile pentru a se conforma regulilor stabilite;
Rezultat: haotic, distructiv, inadecvat, pretuirea sinelui fiind din ce în ce mai redusă, iar
persoana în cauză începe să depindă tot mai mult de alți oameni.
Sistemul deschis prezintă:
Stima de sine: nivel înalt ;
Comunicare: directă, clară, specifică, congruentă, sprijină dezvoltarea ;
Stil: egalizator ;
Reguli: clare, actualizate, omenești, regulile se s chimbă atunci când apare nevoia, libertate
deplină de a se comenta cu privire la orice, lib era opinie;
Rezultat: conectat la realitate, adecvat, constructiv, stima de sine crește și mai mult, este și mai
stabilă și se dezvoltă constant.
Analizând aceste două sisteme ne dăm seama de faptul că rolul familiei este acela de a
crea un cadrul relaxan t, armonizant pentru evoluția copilului, pentru ca acesta să nu simtă
teamă, vină, iar școala la rândul său are rolul de a pune la dispozitia copiilor cadre didactice
capabile să determine poten țialul fiecărui elev și totodată dornice să creeze situații
educaționale care să stimuleze dezvoltarea.
Stima de sine este esențială în ceea ce privește dezvoltarea educațională a copiilor, ne
dăm seama încă din primii ani de școală, când ochii lor ne privesc cu teamă, cu dorința de a
primii acceptare, acord, înțel egere. Poate că stima de sine nu este semnalată atât de puternic în
anii copilăriei timpurii, însă cunoașterea sinelui există, iar o bună cunoaștere acum, înseamna
o stimă de sine corect apreciată apoi.

10
Deseori se face o confuzie între două concepte care deși au în prim plan sinele, abordarea este
diferită si anume valoarea personală care este neschimbabilă, reprezentând ceea ce ești ca și
ființă, ceea ce poți oferi, ceea ce meriți să primești. Stima de sine, intervine însă ca un paravan,
scut în jurul per soanei, acest scut ajută persoana să evolueze în plan social. Stima de sine
reprezinta “cantitatea din eul tău adevărat pe care îndrăznești s -o arăți altora”(Tony
Humphreys, 2008, p.15).
În acest sens se pot creiona două portrete ale copiilor care manifestă fie sentimentul de
a fi demn de iubire, fie sentimentul de a fi capabil.

Copil de vârstă școlară timid, retras, vizibil rezervat, tăcut,
caută atenție și se agață de tine sau este agresiv și tiran.
Aceștia sunt indicii că acest copil se îndoiește că este demn
de iubire.

Copilul de vârstă școlară speriat, se împotrivește la noi
provocări, se teme de eșec, se tu lbură repede, dacă face
greșeli, are emoții la evaluări, e perfecționist, excesiv de
silitor cu activitățile școlare sau evită să -și facă temele.
Aceștia sunt indicii că se îndoiește de capacitățile sale.

Cum ai putea să te simți împlinit dacă ai trăit viața altcuiva (Tony, H., 2008, p.198 ).
Aceasta ar putea fi una dintre întrebările răsunătoare pe care copiii o vor adresa când vor
„crește mari”. În acest sens, stima de sine și cunoașterea de sine, nu reprezintă o chemare a
oamenilor la introspecție, închidere în propriul sine, ci totul se poate împlini prin înc ercarea
omului de a se cunoaște prin raportarea la ceilalți, o cunoaștere prin viziunea celuilalt și o

11
cunoștere a celorlalți prin viziunea proprie. Este indicat ca atât părinții, rudele din jurul
copilului, cât și profesorii să se asigure că acțiunile lor au un caracter de prețuire și confirmare
necondiționată, în așa fel încât imaginea de sine a copiilor să devină pozitivă și să implice mai
multă acceptare de sine. (Tony, H., 2008, p.282 ). În acest sens, stima de sine și cunoașterea de
sine, nu reprezintă o chemare a oamenilor la introspecție, închidere în propriul sine, ci totul se
poate împlini prin încercarea omului de a se cunoaște prin raportarea la ceilalți, o cunoaștere
prin viziunea celuilalt și o cunoștere a celorlalți prin viziunea proprie.
Cumu lând diverse opinii dedicate acestei teme, majoritatea scriitorilor admit că acest
subiect este unul amplu, dificil de tratat în doar câteva rânduri. Însă nu este un lucru imposibil
și pentru a menține viu un fir al Ariadnei care să ne conducă pe drumul ce l bun, întrebarea
“Cine suntem?”, precum și “Cine sunt eu?” vor oferi un sens temei supuse cercetării. Însă cum
poate să afle cineva aspecte ce țin de personalitatea sa, de eul său, dacă nu își adresează și
întrebarea “Cum ne cunoaștem?”. Este necesar ă și această întrebare, deoarece ne poate
dezvălui care sunt căile care ne conduc spre cunoaștere. O ultimă întrebare utilă ar fi “Cum
devenim ceea ce suntem? ”. Încercând să unim acest puzzle al întrebărilor ne putem clarifica
faptul că cele trei întrebări pot fi reduse la: „Cine?”, „Cum?”, „Unde?” („Unde ne situăm în
momentul prezent și cum devenim ceea ce suntem?”. Deși timpul este cheia tuturor lucrurilor,
întrebarea „Cât?” a fost omisă voit, deoarece în acest moment este esențial să învățăm să
trăim, să accedem spre împlinire, indiferent de cât de mult timp este necesar.
Socrate considera că oamenii care se preocupă cu precădere de valorile exterioare se
îndepărtează de ei înșiși. Înaintea acestuia, „Heraclit din Efes declara că se află în neîncetată
căutare de sine. Această căutare de noi înșine, în decursul veacurilor și în progresul conștiinței
umane, are un caracter dramatic” (Pavelcu , V., 1970, p.12) . Cunoașterea propriului sine, parte
esențială din „psihologia individuală” a fost contestată de -alungul timpului de către unii
psihologi, infirmând exist ența unei astfel de științ e a individualului, în pofida legilor generale ,
singurele pe care le considerau valabile . Dintre toate temele universului, tema omului și a
cunoașterii acestuia a preocupat pe mulți oameni iluștrii, pornind de la una dintre schemele
vieții și anume: mineralul există, vegetalul există și trăiește, animalul există, trăiește și simte,
însă omul există, trăiește, simte și gândește. Gândul și gândirea au o influență enormă în
procesul intens de cunoaștere sau de recunoaștere. Deseori omul ajunge să își cunoască

12
personalitatea, reacțiile, emoțiile, dar la un moment dar când crede și simte că știe foarte multe
lucruri despre sine, imprevizibilul îl determină să aibă anumite reacții contrar așteptărilor sale
și astfel să nu se mai recunoască.
În antichitate, studierea personalității și a eului uman era slab conturată, reg ii, faraonii,
zeii, șefii de stat fiind cei care monopolizau totul în jurul lor. Îndreptându -ne spre modernism,
observăm o mai mare preocupare spre cunoașterea personalității umane odată cu dorința
maselor de oamen i de a deveni o unici , independenți, de a progresa, de a avea un cuvânt de
spus, fenomen numit democratizare. Importanța acestei cunoașteri poate fi explicată prin
punerea în antiteză a două tipuri de gândiri și anume: gândirea mitologică, respectiv gândirea
realistă. În acest sens, gândirea mitol ogică era cea care găsea explicații destinului prin
existența zeităților, pe când gândirea realistă explica acțiunile umane prin zestrea ereditară,
bagajul de cunoștințe, trăsăturile și acțiunile fiecărei indentități în parte. Probabil în toate
timpurile o mul a fost și este tentat să găsească responsabili pentru neputințele sale, însă cu cât
autocunoașterea urcă pe o scară valorică tot mai înalt, cu atât conștiința devine mai aprigă, ia r
persoana în cauză devine principalul său responsabil.
Stima de sine p oate fi explicată și prin corelarea celor două aspecte de bază în viața
omului: auto -eficacitatea și respectul de sine, acea valoare pe care omul o posedă sau nu.
Toate aceste aspecte sunt influențate într -un mod sau altul de o istorie a fiecărui om, însă
depinde de fiecare în parte cum alege să acționeze, cum luptă pentru a se dezvolta și cum
dorește să -i fie percepută istoria individuală. Există o legătură între d eosebirea față de cei din
jur și motivația pe care o avem în a deveni tot mai buni, în a excela și a ne simții unici. În acest
punct intervine segregarea stimei de sine în stimă de sine scăzută și ridicată, astfel încât
persoanele care prezintă o stimă de sine scăzută tind să urmeze un lider, exemplul spiritului de
turmă, pe când persoanele cu stimă de sine crescută doresc și luptă pentru a evolua . Așa cum
spunea Vasile Pavelcu în cartea sa, “persoana, în sens pur psihologic, poate fi privită din două
punct e de vedere opuse: subiectiv, ca eu, (la persoana întâia) și obiectiv (la persoana a treia) ca
individualitate (“ el”, “cineva ”) ca obiect, fără reprezentarea stărilor interioare ale acestuia. La
persoana a doua (“ tu”) introspecția intervine alături de observația externă “ (Pavelcu , V., 1970,
pp. 30 -31).

13
Se poate afirma în acest sens că ceea ce diferențiază persoanele între ele ține atât de
conștiința de sine (partea interioară), cât și de relațiile sociale interpersonale (partea
exterioară). Vasile Pavel cu spunea că “de aceea se impune ca prin persoană și personalitate să
înțelegem nu numai ceea ce reprezintă conținutul conștiinței de sine și imaginea eului în
conștiința altuia (individual la persoana I și la persoana a III -a), ci întreaga ființă ” (Pavelc u,
V., 1970, p.33, apud, Sheldon și Allport). Ființa umană în opinia autorilor este mult mai
complex de atât, fiind implicate în procesul cunoașterii acestuia atât aspecte cognitive,
afective, volitive, conative, cât și aspecte fiziologice ale individului. Un contraargument adus
aspectelor specificate anterio r, este reprezentat de părerea altor autori care consider ă că este de
dorit evitarea identificării personalității cu conștiința de sine, deoarece se presupune că
întocmai această identificare a dus la îngustarea științei psihologiei, care devine în acest caz o
știință a proceselor conștiente ale omului.
Se poate realiza un liant între stima de sine și obținerea unei polițe de asigurare a
nemuririi sociale și aces t fapt să explice dorința intensă a omului de a realiza fapte demne de
lauda celor din jur pe tot parcursul vieții. Faptul că odată cu moartea fizică, imaginea noastră
s-ar pierde din conștiința persoanelor care contează în viața noastră, poate influența c onștiința
de sine pe parcursul vieții? Această întrebare ca multe altele necesită un răspuns afirmativ ,
deoarece în acest sens se poate explica de ce atunci când în lume există lupte pentru
supremație, contradicții, conflicte, acestea se extind și asupra conștiinței noastre. Dar dacă în
societate ar fi doar pace, conștiința ar rămâne nepătată? Se poate considera că nu, dacă ne
ghidăm dupa dictonul: “Somnul rațiunii naște monștri” (Francisco de Goya)2 Însă cu adevărat
ceea ce se întâmplă atât la exterior, c ât și în interiorul nostru ne influențează percepțiile,
reacțiile, atitudinile și nu în ultimul rând calitatea vieții. Cunoașterea de sine nu se desfășoară
întotdeauna în mo d prietenos, într -o armonie perfectă .
Așadar, cunoașterea de sine așa cum spune și autorul nu poate lua amploare în
momente de restriște, momente pentru care poate nu am fost pregătiți în prealabil. În clipe
dificile sunt reflectate adevăratele noastre trăsături diferențiatoare, care așteaptă o scânteie
pentru a ieși la iveală, iar în i nteriorul nostru se produce un șoc care poate influența la rândul
său conduita individului. Amintesc aici exemplu l citat de către autorul Pavelcu, exemplu ce

2 http://epoca.ro/francisco -goya -sau-somnul -ratiunii -naste -monstri/

14

surprinde o persoan ă însoțit ă care la un moment dat se oprește și îi spune persoanei de alături
că dorește să se întoarcă din drum, să se ia pe sine, considerând că și -a uitat sinele cu câțiva
pași în urmă. În acest amplu proces al căutării sinelui, omul este preocupat mai mult de
lucrurile pe care le face și gândește, și mai puțin de felul în care își exprimă gândurile și își
manifestă acțiunile. Dacă nu se ține cont și de manieră în care ne comportăm se poate trece
ușor spre manierism și formalism și astfel se poate explica de ce trăim și simțim superficial.
Nu se pot extinde aceste precizări și în ce ea ce îi privește pe copii, deoarece aceștia acum își
își întăresc comportamentul, iar acel dram de superficialism la ei provine din infantilismul
characteristic vârstei.
Deseori ne este greu să prevedem ce va face sau ce va gândi cineva, însă se poate să
aflăm cum va gândi o persoană o anumită acțiune, empatizând și gândindu -ne cum am
reacționa noi în locul său. Personalitatea copilului se află la această vârstă în plină a scensiune,
însă realizarea și evoluția personalității acestuia depind de situațiile cu care se confruntă zi de
zi, de mediul social și de educație. Conform scrierilor lui Piaget se poate afirma că mediul
social și educația își reduc treptat influența în fa ța factorului person al, însă pentru formarea
acestui factor aspectele menționate sunt absolute necesare.
3

3 https://www.zenivers.ro/wp -content/uploads/2015/11/De -ce-avem -amprente -4.jpg Amprenta personală ascunde multe coduri care diferențiază ființa umană

15
CAPITOLUL II:

“Dacă m -am născut – spune Alain – cu pumni formidabili, există șansa să ucid un om
când un altul l -ar lovi, totuși acest pumn puternic poate tot atât de bine respinge inamicul și
proteja pe cel slab.” (Pavelcu, V., 1970, p.37, apud., Alain 1934, p.138)
Răspunsul la întrebarea “Cum ne cunoaștem sinele?” a căpătat în timp o formă aparte,
plecând de la premisa că noi, oamenii, suntem înzestrați cu o conștiință, care la rândul său ne
determină acțiunile. Unii autori pretind că atunci când suntem conștienți de lumea exterioară,
realizăm și ceea ce se află în noi. Ceea ce face diferența ar consta în modul în care ne orientăm
atenți a și percepția. A te cunoaște presupune: cunoașterea poziției sociale, cun oașterea
originilor, scufundare în esența propriei personalități . De asemenea, conștiința poate fi
asemănată cu o oglindă în care se reflectă realitatea fiecărui individ.
Dacă anali za se realizează din perspectiva psihologiei behavioriste, psihologia
comportamentului, suntem tentați să credem că metoda ce înlocuiește această “oglinda” ar fi
metoda introspecției, însă s -a observa t faptul că anumite autobiografii ale unor autori nu
coincideau cu observațiile făcute de către apropiații lor. Pentru a soluționa aceste nelămuriri,
psihologii au introdus și conceptual de extrospecție, a observației externe, sau cu alte cuvinte o
metodă ce are la bază o psihologie fără conștiință. Însă se poa te ca o combinare a celor două
metode să fie mult mai edificatoare în ceea ce privește cunoașterea omului într -un mod cât mai
obiectiv. În acest fel, pentru a cunoaște mai bine copiii și pentru a -i determina să se descopere
este de dorit să îi apropiem de situații cât mai variate, astfel încât reacțiile și acțiunile lor să
determine o bază a cunoașterii sinelui. Pentru ca aceste acțiuni să se poată realiza la o vârstă
timpurie, copiii trebuie să fi parcurs un proces de adaptare la mediul fizic și social, pe ntru ceea
ce numim asimilare și acomodare. Însă din ciclul preșcolar copiii sunt educați în spiritul
adaptării la grupa de copii, un mediu nou pentru ei, o rampă de evoluție. Intrarea în ciclul
primar sporește dimensiunea eului prin intrarea copilului în c ontact cu noi interese, afișând
diferite atitudini în cadrul grupului. Prin noile context, eul devne un personaj, care prin efortul
de a se adapta noului statut dobândește noi trăsături, ajungând treptat la conturarea stilului
personal.

16
Trăim într -o societate în care un număr tot mai mare de copii exprimă lipsa
sentimentului de securitate, evidențiat prin stări de angoasă, nervi, refulări, deoarece și părinții
lor trăiesc sentimente similar și toate acestea sunt resimțite de către copii m ult mai puternic.
Abordarea stimei de sine în cadrul acestui studiu are în vedere modalitățile de dezvoltarea a
gândirii copilului, a încrederii în sine, un proces de evoluție calitativă integrat în procesul de
cunoaștere.
În acest capitol dedicate teoriei se dorește accentuarea ideii că latura motivațională se
intensifică cu cât sinele este mai puternic. Atunci când un copil începe să creadă în
competențele sale, în valorile care -l defines ca și individ, abia atunci luptă c u adevărat pentru a
excela. Se poate ca de asemenea, același individ care crede în el mult prea mult să eșueze,
considerând că știe tot, că are rezultate bune, iar un eșec apărut la un moment dat în viața sa
să-l demotiveze. Un sine puternic trebuie să reu șească să fie adaptabil atât la situațiile care îi
determină succese, cât și la situațiile care determină eșecuri. În acest sens, trebuie explicat
copiilor că un succes semnifică doar o treaptă în devenirea, în ceea ce privește împlinirea
visului măreț. Eș ecul nu semnifică întotdeauna o greșeală ireparabilă care aduce după sine
mustrare din partea celor dragi, ci și un semnal că pentru acel lucru mai este necesar să insiste.
Prin încredere oferită sistematicm copiii pot avea rezultate remarcabile în orice aspect al vieții,
deoarece copiii depășesc mult mai ușor obstacolele dacă cei dragi îi prețuiesc, cred în ei și în
evoluția lor ulterioară.
Prin urmare, pentru a putea preîntâmpina stima de sine scăzută și eventualele eșecuri
școlare este necesar să dezvo ltăm la copii percepția sinelui cât mai aproape de adevăr încă de
la vârstele timpurii, astfel încât aceștia să știe unde se poziționează în prezent și cât mai au de
trudit până își îndeplinesc obiectivele. Se poate gândi aici o scară imaginară, realizată într-un
mod cât mai atractiv pentru copii, iar pe fiecare treaptă copiii au ca o primă sarcină desenarea
celor mai importante momente din viața lor – momente legate de familie, școală, elevi, prieteni.
Această scară ajută copiii să înțeleagă unde se află în momentul de față, cum se simt acum,
cum s -au simțit în trecut și putem lăsa strategic câteva trepte libere pentru a fi completate în
viitor. Ultima treapta prezintă imaginea cu visul lor măreț: ce visează să ajungă, ce își doresc
și nu au acum.

17
Probabil ceea ce ne frământă în acest moment nu este copilul care nu are încredere în
sine, deoarece aceștia pot fi îndrumați și ajutați, însă întrebarea “Cum trebuie acționat în cazul
acelor copii care au încredere în propriile capacități, aptitudini, dar care sun t siguri într -o lume
nesigură?”
Creativitatea reprezintă un punct esențial pentru ceea ce se dorește a se realiza prin
intermediul acestei cercetări, anume implementarea ideii că atunci când copilului i se oferă
încrederea necesară și suportul necesar în r ealizarea unui act creativ, acesta este ajutat implicit
să se dezvolte pe plan personal. De asemenea, se consider că permiterea copilului să -și
concretizeze imaginația, fantezia, creativitatea în diferite lucrări, obiecte, invenții, atunci
încrederea în si ne sporește. Dacă în științele exacte pot apărea blocaje ale gândirii, domeniul
artelor în schimb vine să deschidă uși, să deblocheze minți și suflete, căci în artă nu se
greșește, ci se creează. Probabil se ajunge la aceste blocaje, deoarece educația se f ocusează
mai mult pe memorarea informațiilor și a logaritmilor și mult prea puțin pe ideile creatoare ale
fiecărui copil. Tonitza, Grigorescu, Aurel Vlaicu, au schimbat lumea prin gândire productivă,
creativitate, imaginație, originalitate, inteligență; Au rel Vlaicu spre exemplu este inventatorul
primului avion în formă de săgeată. Pentru Einstein imaginația reprezenta întrega viață și
devenire. În acest sens, consider esențial să încercăm să oferim copiilor baza necesară pentru a
“ progresa intelectual, or iginal și creativ” (Toader, 1995, p.8)
Au trecut decenii de când autorii au propus modificarea mentalității educa ționale, din
dorința de a elimina sistemul bazat pe memorare, reproducere. Este posibil ca aceste idei
teoretice să se repete, însă poate mai e xistă șanse ca aceste instanțe să schimbe ceva. “Din
punct de vedere psihologic, școala trebuie să -și modifice central de greutate de la memorarea
de informații la ceea ce înseamnă imaginație, pentru a înlocui algoritmizarea minții cu
euristicizarea gândirii, deoarece numai imaginația, cu atât mai mult în condițiile unei societăți
dinamice, conține acele valențe progresiste atât de necesare școlii de mâine.” (Toader, A., D.,
1995, p.63)
Oare o stimă de sine ridicată nu ne face mai mult iubitori de via ță? “Conform studiilor
lui Maslow ființele umane au tendința înnăscută de a înainta spre niveluri superioare de
creativitate și împlinire personală”. (Maslow, A., H., 2007, p.50) Din studiile citite se pare că
stima de sine scăzută depinde de neputința int egrării, determinând acea lipsă a confirmării de

18
care persoana are nevoie pentru a evolua. Toate acestea sunt datorate faptului că organismul
atinge maximul de integrare, doar atunci când se confruntă cu momente ce implică sarcini
creative , sarcini în care utilitatea individului să -și spună cuvâmtul. Spre exemplu, copiii se
simt utili și bucurosi atunci când au diferite sarcini de îndeplinit prin intermediul cărora se
simt responsabili, pe când la adulți sentimentul de apartenență se concretizează în moment e
care implică probleme majore, momente în care adultul și reacțiile sale pot aduce binele,
sprijinul grupului de care aparține. Însă atunci când organismul nu a fost pregătit în prealabil
pentru aceste momente spontane, de bucurie intensă/ de șoc, acesta tinde să se dezintegreze.
Pentru a susține ideile de mai sus, Maslow evidențiază trebuințele de stimă și respect care sunt
impetuos necesare oamenilor din societatea actuală. Copiii în special au nevoie să primească
anumite evaluări personale, prin care să primească feedback personalizat, astfel încât aceștia
să capete încredere în sine necesară pentru a face față cu stoicism încercărilor vieții,
evaluărilor venite direct prin prisma societății.
Trebuințele de stimă și respect de sine și respectul din part ea celorlalți, pot fi
clasificate în două grupuri: primul constă în nevoia de reușită, de încredere în propria
persoană, independență în gândire și acțiune; al doilea grup constă în respectul și stima pe care
ne-o oferă ceilalți, incluzând aici recunoașter ea, aprecierea, importanța resimțită. De aceea
este de dorit să ținem cont de faptul că “satisfacerea trebuințelor legate de stimă de sine
determină sentimente de încredere în sine , valoriza rea propriilor capacități, dar și sentimentul
de a fi util și nece sar lumii.” (Maslow, 2007, p.93) Însă neîmplinirea acestor trebuințe poate
provoca sentimentul de inferioritate, vulnerabilitate, iar aceste trăiri reduc treptat stima de
sine. Altfel spus, s entimentul de inferioritate cumulat cu o stimă de sine scăzută se manifestă
prin tendințe de compensare, uneori chiar tendințe nevrotice, care explică clar neputința.
Stima de sine a fost studiată de mulți psihologi sub diferite variațiuni, însă prin
lucrarea prezentă se dorește evidențierea pericolului care poate apăr ea atunci când individual
devine fragil, moment în care stima de sine își continuă parcursul cu pe spusele celor din jur,
și nu pe competențele și valorile reale. Se poate deduce din aceste idei faptul că atât această
fragilitate a individului, precum și s tima sa scăzută reprezintă o secătuire a organismului, iar
forțele pentru a supraviețui, seva în acest caz este preluată de la părerile indivizilor din
exterior, mai mult decât din aprecierile sale interioare. Este necesară o clasificare a acestor

19
idei, ia r pentru asta ne bazăm pe o axă a timpului. Pornind de la punctul zero este esențial ca
indivizilor să le fie satisfăcute nevoile conform piramidei lui Maslow încă de la vârste
timpurii, apoi o a doua etapă este reprezentată de iubire și înțelegere, ulteri or când copilul
începe să perceapă lucrurile din jurul său mult mai clar, ajungând să fie ceea ce poate să fie, cu
câteva îndrumări. Ulterior, ajunși la etapa școlarității este de dorit ca elevilor să li se propună
sarcini prin care să se simtă utili, efic ienți, dar totodată prin care să se regăsească. La capătul
axei este locul stimei de sine, pe care o dorim la un grad potrivit pentru fiecare copil / elev în
parte. Axa poate fi extinsă și în ceea ce privește etapa adolescen ței, etapa adultul, respectiv
etapa bătrâneții, însă studiul prezent prezintă copilul / elevul care poate excela dobândind
încrederea în sine.
Vârsta timpurie reprezintă încă o șansă pentru copii, anumite goluri pot fi remediate,
iar actualizarea sinelui s e poate realiza cu ajutorul din partea persoanelor importante din viața
copilului. Conceptul de actualizare a sinelui este amintit în cartea lui Maslow cu un alt sens și
anume “dorința de împlinire de sine a oamenilor, dorința de a -și atinge potențialul ma xim în
conformitate cu predispoziția naturală.”(Maslow, A., H., 2007, p.94). Aprofundarea
conceptului de stimă de sine are la bază atât cunoașterea individului, cât și abordarea
creativității din perspectiva încrederii pe care o oferă copilului știind că a realizat un anumit
lucru. Este necesar cât mai mult studiu și intervenție în ceea ce privește copilul și evoluția sa,
vorbim implicit despre viitorul societății. Copiii reprezintă o “resursă” care dacă este susținută
în a-și dobândi adevăratul potențial v a putea schimba în bine lumea.
Erikson considera că primul an de viață al copiilor e caracterizat de încredere versus
neîncredere, în funcție de protecția și căldura care îi survin din partea maternă în special.
Astfel, copiii care pășesc în școală cu sent imente de neîncredere,au nevoie de o educatoare/
învățătoare care să le ofere un sentiment particular de încredere (trustworthy). Aceasta poate fi
numită o a doua șansă a copilului. Aici este semnalată o legătură puternică exercitată de relația
părinților, precum diversele conflicte familiale, divorț, violență fizică, verbal, aspecte care pot
constitui cauzele lipsei de încredere a copiilor în sine. Copiii își dezvoltă sensul sinelui
învățând să își diferențieze propria persoană de cea a celorlalți. Încă de la vârsta de trei ani
psihologii consider oglinzile importante, deoarece copiii se privesc și își observă coprul,
acțiunile, mișcările, gesturile.

20
Conceptele comune sinelui au variat de la psiholog la psiholog, însă distincția dintre
“self -concept” și “s elf-esteem” rămân încă slab conturate. Scrierile lui John W. Santrock
evidențiază faptul că diferența dintre “self -concept” și “self -esteem” ca o evaluare globală a
sinelui ar putea să ajute în ceea ce privește diferențierea concretă a termenilor. (Santrac k, W.,
1997, p. 427)
Există psihologi care consideră stima de sine ca fiind evaluarea globală a valorii
proprii. În 1975, Rosenberg face distincția între stima de sine ridicată (pozitivă) și stimă de
sine scăzută (negativă). Pentru a crește stima de sine a copiilor este important să:
– evidențiem cauzele scăderii stimei de sine și domeniile importante pentru sinele
individului;
– oferirea suportului emoțional și a aprecierii sociale;
– observarea evoluției realizărilor individului;
Stima de sine este legat ă și de domeniul de activitate, de disciplina de studiu, deoarece
un individ pentru care un domeniu are foarte multă importanță are șanse mai mari să se
apropie de succes și în acest fel stima de sine are șanse să crească. Un alt aspect demn de
menționat î l constituie “Modelul construit de Cool ey conform c ăruia o atitudine pozitivă din
partea celor din jur constituie un determinant important pentru stima de sine, a fost validat prin
cercetări empirice ”. (Macarie A., 2008, p.4) La această opinie se aliază și Codol care susține
că stima de sine este elaborată social plecând de la evaluările făcute de cei din jur, evaluări pe
care individual le interiorizează. În acest sens, percepția persoanei are la bază indicatorii pe
care îi primește de la diferite persoane . Se consideră faptul că cu cât o persoană apropiată
realizează aceste evaluări, cu atât stima de sine a individului se modifică pregnant.
Petru Iliut menționa în cartea sa faptul că “trecerea noastră prin lume înseamnă și o
permanent definire și redefinir e de sine.” (Iliuț, P. , 2001) Deseori s -a folosit întrebarea “Cine
sunt eu?” pentru tot ceea ce însemna cunoașterea sinelui, însă dorim să o depășim sau măcar
să înțelegem ce se ascunde realmente în esența acesteia. Petru Iliuț este cel care ne dă
răspunsu l necesar și anume “Că există în personalitatea fiecăruia dintre noi ceva stabil,

21
transituațional și de consistență în timp, prezumat și în anunțata întrebare: Cine sunt eu?”
(Iliuț, P., 2001)
Această întrebare deseori lăuntric activată poate avea multipl e răspunsuri: Sunt ceea ce
cred alții despre mine că sunt; sunt ceea ce cred e însumi că sunt; sau sunt ceea ce pot eu să fiu
în legătură cu potențialul real de care dispun. În finalul acestei părți teoretice, se dorește
creionarea sinelui ca subiect creat or, dynamic, energizator, cel care poate însemna șansa unei
evoluții a copiilor încă de la cele mai mici vârste. Lucrarea de față a căutat să exprime diferite
căi de abordare a conceptului de sine, încât poate a existat riscul de a rătăci între esență și
aparență . Totul pornește de la înțelegerea conceptelor și apoi modul în care aplicăm teoria.
Dacă s -ar interveni în tot ceea ce ține de evoluția personalității copilului de la vârste
fragede, probabil la vârsta adultă expresii precum “pierderea identității ”, “regăsirea sinelui”
“îndepărtarea de responsabilitate” să poată fi diminuate constatativ. Se poate ca aceste
probleme să se explice prin prisma regimului politic comunist, însă această luptă pentru
recâștigarea libertăților individuale nu s -a sfârșit î ncă. Când ne referim la libertate individual
ne referim cu precădere la acea libertate a sufletului, a gândului, a indentității. Ne aflăm însă
pe traiectul corect, deoarece în ceea ce privește libertatea fizică, spiritual și material în timp
am învățat cum să le deținem, însă libertatea sufletului, ceea ce am putea numi “nucleul
profund al sinelui” necesit ă intervenții p recum: mentalități noi, productiv e, înțeleger e mutuală,
creezuri mult mai puternic înrădăcinate și glasuri.
Deseori se spune că vorbim din suflet, cu suflet, însă în realitate ne repezim să dăm
glas gândului, minții, în detrimentul glasului interior care rămâne tăcut. În ceea ce îi privește
atât pe copii, cât și pe adulți, trebuie să se țină cont de “importanta distincție dintre
autoidentifi care și heteroidentificare ”. (Iliuț, P., 2001, p.13) Autoidentificarea reprezintă ceea
ce cred indivizii despre ei și cu cine se identifică, iar heteroidentificarea reprezintă modul în
care sunt identificați din exterior acești indivizi de către alții. Un exemplu ar consta în modul
în care sunt percepuți rromii, maghiarii care frecventează clase cu elevi români și modul în
care se percep ei în interiorul grupului de elevi. Pentru a păstra constantă legătura dintre cele
două aspecte este esențial ca la vârs tele timpurii să acordăm atenție oferirii feedback -ului și
corectitudinea cu care -l oferim în funcție de particularitățile individuale ale fiecărui copil. Prin
conceptul de feedback referindu -ne la expresii extinse precum: aprecierea copilului,

22
observarea determinării cu care realizează o sarcină, sporirea motivației extrinseci, până
ajunge să devină intrinsecă, înțelegere pas cu pas, acord în opinii, reglaj în diferite situații.
Partea teoretică s -a dorit a fi o continuare diplomată a lucrării de licență care a avut în
prim plan studiul planului individualizat de învățare și modul în care elevii pot evolua în acest
sens. Așa cum este specificat și în lucrare, însă afirmă și Petru Iliuț “imaginea de sine este
puternic afectată de aspirațiile și idealurile noastre, în elabortarea ei intervenind scara valorilor
personale și eul dorit, acesta din urmă condensând, la rândul lui, felul în care percepem
așteptările persoanelor semnificative față de noi.” (Iliuț, P., 2001, p.23)
Stima de sine constituie o problemă globală și așa cum preciza și profesorul universitar
doctor Petru Iliuț în scrierile sale dedicate conceptului de sine, se pare că așteptările pe care le
au părinții, cadrele didactice, colegii, prietenii, reprezintă o p resiune mult prea greu de dus
uneori. În acest sens, se dorește evitarea expresiilor: “Vreau să ajungi pe primul loc în clasă!”,
“Uite colegul tpu ce bine se exprimă!”, “Nu ești bun de nimic!”, “Vei ajunge repetent!”.
Aceste expresii nu doar inhibă comport amentul firesc al copilului, dar denaturează și imaginea
de sine a acestuia și percepția despre lumea inconjurătoare. Situația este controversată,
deoarece mulți părinți consideră în această manieră motivează copiii și probabil unii copii cu
un character m ai puternic sunt oarecum motivați și luptă pentru a detrona acele expresii, însă
majoritatea copiilor simt teamă, frustrare, inhibare. Oricare ar fi situația, cuvintele,
problemele, atitudinile negativiste ale celor dragi pot afecta, chiar traumatize copii i pe termen
lung. Copiii cu o stimă de sine scăzută în copilărie pot fi studiați și la vârsta adultă, constatând
și explicând anumite traume manifestate sub forma unor agresivități și impulsivități greu de
înțeles. Acest lanț vicios intensificat odată cu t recerea timpului ne duce cu gândul la studiile
realizate pe maimuțe. Aceste studii au arătat că “masculii cu un statut social ridicat și mai
tandri cu femelelor lor au un nivel mai ridicat de serotonină, pe când cei cu statut social scăzut
erau mai agresiv i.” (Iliuț, P., 2001, p.24)
În final, se consideră că urmând câțiva factori esențiali, stima de sine crește
semnificativ: un prim factor constă în identificarea cauzelor stimei de sine scăzută; oferirea
suportului psiho -afectiv și aprobare socială; tehnici psihologice, pedagogice, sociologice cu
scopul înlăturării dificultăților și a stresului cu care se confruntă individul. (Iliuț, P., 2001,
p.27) Fiecare individ este de dorit să aibă șansa de a -și antrena încrederea în propria persoană.

23
Se dorește ca aces te idei să constituie o bază de susținere a tuturor cercetărilor ce vor apărea și
în viitor, având în vedere faptul că din orice ciocnire a punctelor de vedere diferite se naște
adevărul!

mandala personala.

24
perechi de lentile animatie

25
CAPITOLUL III: METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Ipotezele și obiectivele cercetării
Cercetarea prezentă își propune să verifice următoarele ipoteze:
Ipoteza 1:
Ipoteza 2:
Ipoteza 3:
Obiectivele cercetării:

3.2.
3.3.

clasa I 7 -8 ani
Chestionar pentru masurarea stimei de sine varianta pentru copii Adriana Băban

Nivelul stimei de sine al fiecaruia dintre parinti il influenteaza pe cel al copilului. chestionar parinti
Tony Humpreys.
stima de sine cheia pentru viitorul copilului tau im agine cu cheie ca la licenta cu biletul

26

CONCLUZII:

BIBLIOGRAFIE:

1. Macarie A., Constantin T ., Iliescu M ., Fodorea A ., Prepeliță G. (2008). Stima de sine – intre
normalitate și trăsătură accentuată, Psihologie si societate: noutăți in psihologia aplicată . Iasi:
Performantica .

27
2. Cocoradă, E., Lupu, D. , A. (2007). Relația stimă de sine – microviolență la adolescenții -elevi în
Simpozionul Internațional „Universitatea ca resursă de cercetare valorificată la nivelul comunității
locale . Brașov: Editura Universității Transilvania.
3. Humphreys T. (2008). Stima de sine: Cheia pentru viitorul copilului tau . Bucuresti : Elena Francisc
Publishing.
4. Satir, V. (2010). Arta de a fauri oameni – Psihologia familiei . Bucuresti: Trei.
5. Missoum, G. (2003). Am reusit! Strategii, tehnici si metode . Iasi: Polirom.
6. Lupu , D., A. (2013). Activitatile de consiliere: reusita si stima de sine in viata preadolescentilor .
Cluj-Napoca: ASCR.
7. Pavelcu, V. (1970). Invitatie la cunoasterea de sine . Iasi: Editura Științifică .
8. Birch, A. (2000). Psihologia dezvoltării . București: Editura Tehnică.
9. Cosmovici, A. (2005). Psihologie Generală . Iași: Editura Polirom.
10. Milcu, M. (2008). Psiholog ia relațiilor interpersonale – Competiție și conflict . Iași: Editura
Polirom.
11. Matthews , G., Deary J., Whiteman C. (2012). Psihologia personalității – Trăsături, cauze,
consecințe . Iași: Editura Polirom.
12. Gueguen , N. (2007). Psihologia Manipulării și a supunerii . Iași: Editura Polirom
13. Larousse, B. (2006). Marele dicționar al Psihologiei . București: Editura Trei.
14. Macarie A., Constantin T, Iliescu M, Fodorea A, Prepeliță G. (2008). Stima de sine – intre
normalitate și trăsătură accentuată, Psiho logie si societate: noutăți in psihologia aplicată , Editura
Performantica, Iasi.
Citit la: http://noi -oportunitati -vest.ro/activitate4/stimadesineintrenormalitatesitrasatura.pdf

WEBOGRAFIE:

1. http://www.lapsiholog.webs.md/pages/21736/ ; (accesat în 5 decembrie 2016, ora – 13:30).
2. http://epoca.ro/francisco -goya -sau-somnul -ratiunii -naste -monstri/ ; (accesat în 10 ianuarie, ora –
12:19)

28
3. https://www.zenivers.ro/wp -content/uploads/2015/11/De -ce-avem -amprente -4.jpg ; (accesat în 17
ianuarie, ora – 15:13)
4.