PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE SEMINARUL 1 [620116]

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
1EXAMENUL PSIHIC
Examenul psihic ofer ǎ informații care se referǎ la starea mintalǎ apacientului în
momentul examin ǎrii și este recomandat ca sǎ fie efectuat, de c ǎtre psihologul clinician,
înaintea oric ǎrui demers terapeutic.
Examinarea st ǎrii psihice a clientului nu necesit ǎ aparaturǎ medicalǎ , ci doar o
bunǎ cunoaștere a noțiunilor de psihopatologie.
Se efectueaz ǎîn cadrul interviului cu pacientul, printr-o co nversațiecât mai
degajat ǎ.
Este important ǎ câștigarea î ncrederii pacientului , astfel înc ât acesta s ǎ ne poatǎ
comunica suferința sa lǎuntricǎ și gândurile care îl fr ǎmântǎ.Pentru aceasta, psihologul
trebuie s ǎ manifeste o atitudine empaticǎ și de înțelegere a clientului și sǎ dea dovadǎ de
o elasticitate remarcabil ǎ în gǎsirea unor întreb ǎri șirǎspunsuri adecvate la problemele
pacientului.
Prin abordarea temelor fam iliare bolnavului posibilitatea investigaț iei mintale este
ușuratǎ, permițând o rapidǎ apropiere a psihologului depacient. Astfel, o atitudine de
comp ǎtimire pe care o arǎtǎ m depresivului,îi permite acestuia dest ǎinuirea, iar interesul
mani festat fațǎ de tematica delirului , îl încurajeaz ǎ pe pacientul cu tulburare delirant ǎ sǎ
vorbeasc ǎ, facilitându -ne o cunoaștere aprofundatǎ a simptomatologiei.
De-a lungul interviului , conduita psihologului este adaptat ǎ la specificul tulbur ǎrii
psihice a pacientului, f ǎrǎ a manifesta o prea mare familiaritate faț ǎ de bolnav: [anonimizat] o
atitudinefoartedistant ǎ și rezervatǎ. .
De asemenea, trebuie evitate întreb ǎrile de tip sugestiv ( cu r ǎspunsuri induse ) și
cele care accentueaz ǎ neliniștea, jena sau ostilitatea pacientului.
La baza examenului psihic stau atât datele obținute în urma interviului cu
bolnavul, dar și informațiile oferite de aparținǎtori, în legǎturǎ cu starea psihicǎ a
pacientului. Aceste informații sunt utile, în special, în cazul bolnavilor psih otici, care nu
au critica bolii, alpacienților cu tulburǎri ale stǎrii de conștiențǎ și al celor cu demențǎ.
În cazul pacienților nevrotici, în timpul interviului se pune accentul pe
inves tigarea conflictelor psihice, distresului emoțional și psihotraumelor.
Redactarea examenului psihic se realizeaz ǎ într-o manier ǎ ordonatǎ și sistematicǎ,
pe funcții și procese psihice.
Prezent ǎm în continuare o schemǎ d e realizare a examenului psihic, unghid de
psihopatologie șiprobe clinice de investigare a funcțiilor psihice.
EXAMENUL PSIHIC
-aspectul general , reacția pacientului fațǎ de examinator , critica bolii ;
-funcția perceptiv ǎ ( tulbur ǎri cantitative și calitative);
-atenția (spontanǎ /voluntarǎ, distributiv itate,concentrare, labilitate, fatigabilitate) ;

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
2-funcția mnezicǎ (fixare, evocare, hipomnezii, amnezii, hipermnezie, paramnezie) ;
-orientare temporo -spațialǎ, auto și allo -psihic ǎ;
-conștii nța (grad de luciditate, modificǎri al e structurii câmpului de conștii nțǎ);
-gândirea (ritm, flux, coerențǎ , calcul mintal, idei, teme obsesive, prevalente ,
delirante, depresive );
-afectivitate (dispoziție, emoț ii, sentimente, intensitate, labilitate, irascibilitate,
anxietate, euforie, depresie, paratimie );
-viața instinctivǎ (instinct alimentar , de ap ǎrare,de reproducere , matern);
-activit atea, vorbirea, scrisul, producția graficǎ (motivaț ie, amploare, randament,
eficiențǎ, hipe ractivitate, agitație, inhibiț ie, stupoare, stereotipii, manierisme,
negativisme)
-ritmul nictemeral, perioada de veghe, perioada de somn (modul de adormire,
modul de trezire, profunzimea somnului, vise, coșmaruri, deambulǎ ri nocturne)
-personalitatea actual ǎ (deteriorare, dedublare, transformare)
ASPECTUL GENERAL
a)Îmbr ǎcǎminte aeste sugestiv ǎ pentru anumite tulburǎri psihice , dup ǎ cum
urmeaz ǎ:
-îmbr ǎcǎmintea neîngrijit ǎ, rupt ǎ și mu rdarǎeste sugestiv ǎ pentru demențǎ,
schizofrenie, toxicomanie și depresie .
– îmbr ǎcǎmintea viu coloratǎ , însoțitǎ de un machiaj strident se întâl nește în
episoadele expansive. cu bijuterii mari .
-rafinamentul vestimentar exagerat și purtarea de multe bijuterii și accesorii
pentru p ǎr, unele de dimensiuni mari, caracterizeaz ǎ personalitatea histrionicǎ.
-îmbr ǎcǎmin tea excentric ǎ, cu detalii bizar e se întâlnește î n schizofrenie, în
tulburarea schizotipal ǎ a personalitǎ ții, în tulburarea delirantǎ (fiind în concordanțǎ cu
tematica delirului) și în episoadele expansive.
– îmbr ǎcǎmintea neadecvat ǎ vârstei sau situației (cisvesti sm) se întâlnește
episo adele expansive, schizofrenie, demențe și la structurile dizarmonice de personalitate.
-purtarea îmbr ǎcǎmintei sexului opus ( travesti sm) se întâlnește la
homosexuali și în tulburǎrile de identitate sexualǎ.
b)Mimica poate s ǎ fie:
-fixǎ sau puțin mobilǎ (hipomimie )în stuporul depresiv, în sindromul catatonic
și în boala Parkinson . ;
-bǎnuitoare în tulburarea delirant ǎ, în schizofrenia paranoidǎ și în tulburarea de
personalitate paranoid ǎ

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
3-în concordanțǎ cu trǎirile afective și cu dispoziția pacientul ui, de exemplu:
-anxioas ǎ,în stǎrile de anxietate
-depresiv ǎ, în tulbur ǎrile depresive
-foarte vesel ǎ, hipermobil ǎ ( hipermimie) ,în episoadele expansive
– oscilant ǎ (alternanțǎ între mimica veselǎ și cea tristǎ ) ,în tulburarea afectiv ǎ
bipolar ǎ– episodul maniacal și mixt.
-discordant ǎ fațǎ de trǎirile afective și neadecvat ǎ conținutului discuției , în
schizofrenie ( în special în forma dezorganizat ǎ) și în stǎrile demențiale.
c)Gesticapoate s ǎ fie modificatǎ patologic în sensul existenței ticu rilor (
mișcǎri repetate, involuntare , accentuate de st ǎrile de anxietate și emotivitate ),
manierismelor ( gesturi parazitare și caricaturale care apar în schizofrenie) și
bizareriilor gestuale ( manierisme înc ǎrcate de o simbolisticǎ incomprehensibilǎ .
d) Mișcǎr ilepot s ǎ fie :inhibate/ exagerate, încetinite/rapide, cu stereotipii ,
ticuri sau manierisme . Pacienții cu schizofrenie pot prezenta baraj motor ( oprirea
bruscă a oricărei mișcări ) sau fading motorcare constă în diminuarea până la dispariție
a amplitudinii oricărei mișcări.
REACȚIA PACIENTULUI FAȚ Ǎ DE EXAMINATOR
Pacientul poate sǎ fie cooperant, prietenos, suspicios, critic, lamentativ, ostil,etc.
Atitudinea pacientului fa țǎ de examinator este în funcție de personalitatea clientului și de
tipul și gravitatea tulburǎrii psihice.
Astfel, pacienții cu tulburare de personalitate de tip paranoid sunt mai suspicioși, cei cu
tulburare de personalitate histrionic ǎ încearcǎ sǎ impresioneze și sǎ cucereasc ǎ simpatia
psihologului, cei cutulburare depersonalitate de tip anancast se pierd în detalii, iar cei
emoțional -labili de tip impulsiv tind s ǎ preia conducerea interviului.
Bolnavii depresivi prezint ǎ: plâns facil, sunt interiorizați și comunic ǎ foarte puțin
spontan,iar rǎspunsurile la întreb ǎrileexaminatorului sunt scurte și sǎrace, de cele mai
multe ori monosilabice ( de tipul da/nu ).
Pacienții expansivi prezint ǎ:bunǎ dispozție, euforie, veselie contagioasǎ , labilitate
emoționalǎ și viraj afectiv spre iritabilitate, cu scurte explozii de mânie sau agresivitate.
Bolnavii cu schizofrenie paranoid ǎ sau tulburare delirantǎ sunt suspicio și, cei cu
schizofrenie catatonic ǎ sunt inhibați/ agita ți psihomotor , iar cei cu schizofrenie
dezorganizat ǎau un comportament inadecvat, iar uneori heteroagres iv.
Înțelegerea ace stor variate reacții emoționale, atitudini și comportamente ale pacienț ilor
și stabilirea unor relații bune cu bolnavii, implic ǎ obunǎcunoaștere , de c ǎtre psiholog,
a tulbur ǎrilor psihice.
De asemenea, pentru o relaționare optimǎ cu bolnavul , psihologul clinician trebuie s ǎ-și
controleze contratransferul și sǎ își adapteze permanent comportamentul în funcție de
reacțiile pacientului.

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
4CRITICA BOLII
Informațiile cu privire la critica bolii sunt obținute de -a lungul interviului .
Bolnavii psihotici, de cele mai multe ori, nu au conștiința bolii, afirmând: “ Eu nu sunt
bolnav”,
“ Amvenit aici la insistențele familiei. ”, etc
Uneori, bolnavulpsihotic are parțial critica bolii, întrucât nu este conștient de simptomele
psihotice, dar recunoaște cǎ are anumite acuze somatice sau psihice (“ Am venit pentru
durerea de cap.” , “ Am probleme cu somnul ”, “Îmi provoac ǎ dureri, de la distanțǎ, în tot
corpul și mǎ urmǎresc peste tot,…mi -au implantat microfoane și în mǎsele , durerile ǎstea
sunt insuportabile, v ǎ rog sǎ faceți ceva sǎ le diminuați” ).
În schimb, bolnavii nevrotici ( de exemplu cu tulbur ǎri anxios -fobice,distimie și
tulbur ǎri de adaptare ) au critica bolii, prezentându -se singuri la cabinetul psihologic sau
psihiatric.
De-a lungul interviului clinic se pot pune urm ǎtoarele întrebǎri relevante pentru critica
bolii: “ Ce v ǎ supǎrǎ acum ?”, “Credeți cǎ suferințele dumneavoastrǎ sunt legate de o
boalǎ psihicǎ?” , “ Credeți cǎ sunteți bolnav?”
FUNCȚIA PERCEPTIV Ǎ
Tulburările cantit ativese refer ǎ lamodificarea pragului senzorial.
-hiperestezie senzorială = scăderea pragului senzorial ce determină o creștere a
sensibilității la stimulii externi;
-hipoestezia senzorială = ridicarea pragului senzorial , astfel încât are loc o scăd ere
a receptivității la diverși stimuli
Tulbur ǎrile calitative : iluzii, halucinații și agnozii.
Iluzia = percepția deformată a unor obiecte sau fenomene existente în realitate
Iluziilesunt:
–iluzii fiziologice care apar în condiții de normalitate, datori tă distanței mari,
luminozității scăzute, unor stări afective speciale sau iluziile optico -geometrice, i ar
persoanele își dau seama de eroare și o corecteaz ă .
-iluzii patologice care pot apărea în condiții patologice : în tulburările de intensitate
psiho tică (schizofrenie), stările confuzive, sevrajul la alcool, iar pacienții nu sunt c onvinși
de caracterul patologic și își schimbă comportamentul .
Iluziile patologice pot fi clasificate după fiecare analizator :vizuale, auditive, gustative,
olfactive, tact ile,interoceptive
Iluzii vizuale sunt:
– metamorfopsii – impresia de deformare a obiectelor și a spațiului perceput;
– micropsii (liliputane )-obiectele suntpercepute ca fiind mai mici;
– macropsii (pantagruelice) – obiectele suntpercepute ca fiind ma i mari;
– dismegalopsii – obiectele sunt percepute ca fiind alungite sau lărgite;
– porropsia- obiectele sunt percepute mai apropiate sau mai îndepărtate;
– callopsia – obiectele sunt percepute mai înfrumusețate;
Iluziile auditive reprezintă perceperea mo dificată a unor zgomote.
Iluziile gustative și olfactive reprezintă perceperea eronată a gustului sau mirosului
normal al diferitelor substanțe sapide sau odorifice.

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
5Iluziile viscerale sau interoceptive reprezintă perceperea eronată a funcțiilor unor
organe sau aparate.
Modificarea de schemă corporală constă în perceperea denaturată a formei, mărimii,
greutății și poziției propriului corp.
Halucinațiile reprezintă percepții fără obiect de perceput (H. Ey).
Formele fenomenului halucinator:
Halucinoidele = fenomene de tip halucinator situate între reprezentari vii si
halucinații vagi, bolnavul nefiind convins de existența lor realǎ .
Halucinozele =halucinații propriu -zise, dar al c ǎror caracter patologic este
recunoscut de bolnav.
Halucinațiile propriu-zise (psihosenzoriale) =percepții false cu proiecție spațialǎ
și care sunt considerate ca fiind reale, de cǎtre bolnav.
Pseudohalucinațiile (halucinațiile psihice )= autoreprezent ǎri aperceptive care
sunt lipsite de caracterul de senzorialitate, nu au proiecție spațialǎ producându -se
în mintea pacientului. Au caracter exogen , par impuse din exterior, iar bolnavul
nu le poate controla. Pacientul afirm ǎ “ vǎd cu ochii minții”, “aud vocile în cap, î n
mintea mea ”. “ mi se transmit gânduri” ).
Halucinațiile funcțional e= percepții false determinate și întreținute de un stimul
extern.
Halucinațiile hipnagogice și hipnapompice se pot întâlni și la omul normal se referă la
percepțiile care pot apăr ea la adormire sau la trezire și a u caracter tranzitoriu.
Halucinațiile pr opriu-zise ( psihosenzoriale) se clasific ǎ în functie de modakitatea
senzorial ǎ în:
1) halucinațiile auditive
sunt cele mai frecvente la adulți,
elementare : foșnituri, țiuituri;
complexe : voci cunoscute sau necunoscute care monologhează sau
dialoghează;
pot avea caracter comentativ sau imperativ.
pot fi situate în spațiul campin sau extracampin.
rezonanța afectivă poate fi favorabilă sau cel m ai des defavorabilă,
anxiogenă.
apar mai frecvent în schizofrenie, tulburări afective, demențe.
2)halucinații viz uale
sunt mai frecvent întâlnite la copil.
După complexitate:
elementare – fosfene – puncte luminoase;
complexe – figuri, obiecte, ființe;
scenice
statice (panoramice),
cinematografice (mișcare).
După proiecția spațială:

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
6campine
extracampine,
După durată: permanente sau episodice,
3) halucinații autoscopice
pacientul vede propria imagi ne ca într -o oglind ǎ, identic ǎ sau modificat ǎ (urâțit ǎ,
înfrumusețat ǎ),având impresia că are de -a face cu o altă persoană .
percepe propriul corp identic sau modificat (urâți t, înfrumusețat).
sau p ărți din el proiectate în afară.
4) h alucinațiile olfactive și gustative constau în impresia de gusturi sau mirosuri
neplăcute/plăcute.
5) halucinațiile tactile
impresia de atingere a suprafeței cutanate
pot apărea :-la supra față (halucinații epidermice) ;
-în profunzime (halucinații hipodermice).
6)halucinațiile interoceptive (halucinațiile viscerale)
senzația existenței unor ființe în corp, schimbării poziției unor organe în
organism sau a obstruării sau perforării lor.
7)halucinatiile proprioceptive (motorii sau kinestezice)
impresia de mișcare sau deplasare a propriului corp sau a unor segmente.
Agnoziile
reprezintă un defect de integrare gnozică (transformarea excitației în senzație și a
acesteia în imagine perceptivă) dat orită leziunii centrilor de integrare.
în acest mod se pierde capacitatea de a recunoaște obiectele după calitățile lor
senzoriale.
tipurile de agnozii sunt următoarele:
Agnozia vizuală
Agnozia auditivă;
Agnozia tactilă.
se întâlnesc în cadrul afecțiunilor neurologice
Tipuri de întreb ǎri utile pentru descoperirea halucinațiilor :
a) Halucinaț ii auditive:
V-ați auzit vreodat ǎ chemat(ǎ) pe nume când a ți fost singur(ǎ)?
Vorbește lumea despre dvs. ?Când, cine, cu ce ocazie?
Sunetele se aud afar ǎ sau în minte? Vin mai mult dintr -o parte sau dintr -alta?
Sunt voci de barbati sau de femei? Cunoscute/necunoscute ?Ce spun? Sunt
plǎcute sau neplǎ cute?Cum v ǎ afecteaz ǎ?/ Cumle explic ați?
b) Halucinaț ii vizuale:
Suferiți de vreo tulburare de vedere?
Ați avut vreodata v iziuni?
Vǎ imaginați cǎ vedeți lucrurile ca într-un vis? Cu ochii deschiși sau închiș i?Ziua
sau noaptea?Cum v ǎ afecteazǎ ? Cum le explicați?

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
7c)Halucinatii gustative:
Simțiți gusturi deosebite sau ciudate ? Cum le exp licați?
Mâncarea , apa sau medicamentele și-au schimbat gustul?
d)Halucinatii olfactive:
Ați simțit mirosuri ciudate sau neobiș nuite? Cind? Unde? Cum s -a intâmplat?
e)Halucinatii tactile
Ați avut vreodatǎ senzații corporale care sǎ vǎ conducǎ la gândul câ sunteți atins?
Ceați simțit?Prin ce cr edeți cǎ ați fost atins? Cum vǎ explicați?
f)Halucinatii interoceptive ( viscerale) :
Simțiți vreo presiune, vreo modificare î n corp?
Senzații sexuale ciudate?
Simțiți vreo schimbare în corpul dumnea voastr ǎ?
g)Tulbur ǎri de schemǎ corporalǎ :
Simțiți vreo sch imbare în relația dintre pǎrț ile corpului dumneavoastr ǎ?Simțiți
vreo schimbare în volumul / poziția corpului dum neavoastr ǎ?
ATENȚIA
Formele atenției :spontan ǎ (involuntarǎ ) și voluntarǎ.
Însușirile atenției:
-concentrarea ( focalizarea ) atenției
-stabil itatea atenției
-distragerea atenției
-distributivitatea ( plurifocalizarea ) atenției
-comutativitatea / flexibilitatea atenției
-volumul atenției
Tulburările de atenție ( disprosexii)
Distractibilitatea constă în distragerea cu ușurință
a atenției de către st imuli irelevanți .
apare în episoade expansive.
Hiperprosexia :creșterea concentrǎrii, exagerarea orientării selective a activității
de cunoaștere.
apare în episoadele expansive, intoxicațiile ușoare, hipocondrie , tulburarea
obsesivo-fobic ǎ.
Hipoprosexia : diminuarea orientării selective a activității de cunoaștere.
apare în surmenaj, anxietate, oligofrenie, demență.
Aprosexia :dispariția oricărei activități psihice.
apare în comă , stǎri confuzionale, demențǎ, oligofrenii.
Probe clinice de investigare a atenț iei:
Formele spontan ǎ/voluntar ǎ și însușirile atenției ( concentrarea, stabilitatea ,
comutativitatea și distributivitatea ) se apreciaz ǎ pe baza interviului.
Pentru a evalua capacitatea de concentrare a atenției putem sǎ efectuǎm c âteva probe
clinice:
1.Rugǎm pacientul s ǎ spunǎ în ordine inversǎ zilele sǎptǎmânii sau lunile anului.
2.Rugǎm clientul sǎ pronunțe un cuvânt de la sfârșit spre început. De ex. : scaun =
nuacs

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
83.Îi spunem pacientului, dac ǎ nivelul de școlarizare este corespunzǎtor, sǎ numere
de la 100 c ǎtre 1 din 7 în 7. Dupǎ 5 scǎderi îl oprim.
Oinvestigare mai am ǎnunțitǎ a aten ției, putem sǎ o realiz ǎm în cadrul examenului
psihologic, folosind instrumente de psihodiagnostic; testul de atenție distributivǎ Praga,
testul de atenție concentrat ǎToulouse- Pieronetc.
FUNCȚIA MNEZIC Ǎ
Tulburările de memorie ( dismneziile ) sunt:
-cantitative: hipermnezia, hipomnezia și amnezia (anterograd ǎ și retrogradǎ)
-calitative (paramnezii): tulbur ǎrile sintezei mnezice imediate și tulbur ǎrile
rememor ǎrii trecutul ui (allomnezii) .
Tulbur ǎrile sintezei mnezice imediate:
– criptomnezia = considerarea unei lucr ǎri, despre care pacientul doar a auzit sau pe care
a vǎzut-o, ca propri e.
– falsele recunoașteri = persoane necunoscute sunt considerate cunoscute; difer ǎ de
confuzia de persoan ǎ, când subiectul își dǎ seama de greșealǎ și se corecteazǎ.
– iluzia de nerecunoaștere = o persoan ǎ cunoscut ǎ anterior de subiect esteconsiderat ǎ
necunoscut ǎ.
Tulbur ǎrile rememorǎrii trecutului (allomnezii) :
-confabulațiile =constau în relatarea unor evenimente imaginare, pacientul fiind
încredințat cǎ evocǎ trecutul trǎit.
-anecforia = reamintirea brusc ǎ a unor date, fapte, evenimente care pǎreau uitate,
cu ajutorul unor stimuli din jur.
-ecmnezia = reîntoarcerea cu întreaga personalitat e în trecut ; pacientul retr ǎiește
episoade întregi din trecut, ca și cum acestea s -ar desf ǎșura în prezent.
Probe clinice de evaluare a memoriei
Memoria momentan ǎ:
Pronunțați rar și clar 3 cuvinte, fǎrǎ legǎturǎ l ogicǎ între ele, rugând pacientul sǎ
le repete imediat.
Acest test evalueaz ǎ capacitatea de fixare a memoriei.
Dacǎ pacientul nu le -a reținut, le repetați pânǎ le fixeazǎ ( dar, de maxim 5 ori).
Memoria de scurt ǎ duratǎ
Dupǎ 5 minute rugǎm pacientul sǎ repete cele 3 cuvinte.
Îl întreb ǎm despre expe riențele personale din ultimele zile, pe care le putem verifica.
Ce ați mâncat de dimineațǎ? Dar asearǎ?
Puteți sǎ-mi povestiți ceva despre programul TV de ieri?
Memoria îndep ǎrtatǎ
În ce dat ǎ v-ați cǎsǎtorit?
Cum se numea strada pe care ați stat când eraț i copil?
Cine a fost primul ministru în urm ǎ cu 5 ani?
Pentru o evaluare mai complex ǎ a memoriei putem sǎ utilizǎm , în cadru
examenului psihologic, urm ǎtoarele teste :testele de retenție vizuală Benton, scala clinică
de memorie Wechsler, testul de memorie Rey.

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
9ORIENTAREA TEMPORO -SPAȚIAL Ǎ, AUTO – ȘI ALLOPSIHIC Ǎ
Orientarea în timp
În ce an suntem? În ce anotimp? În ce lun ǎ? În ce zi a sǎptǎmânii? În ce dat ǎ?
Fǎrǎ sǎ vǎ uitați la ceas, puteți sǎ apreciați ce orǎ este?
Orientarea în spațiu
Unde ne afl ǎm?Care este numele acestui loc?
În ce oraș suntem?
În ce țarǎ ?
Cum ajungeți acasǎ, plecând de aici?
Orientarea autopsihic ǎ ( la propria persoanǎ )
Cum v ǎ numiți?
Câți ani aveți?
Orientarea allopsihic ǎ ( fatǎ de cei din jur)
Cine sunt eu?
Cine sunt persoanel e care v ǎ însoțesc?
Dezorientarea temporo-spațialǎ, auto – și allopsihicǎ șe întâlnește în stǎri confuzionale și
în demențe.
CONȘTIINȚA
•Conștiința este procesul de reflectare a propriului eu și a lumii înconjurătoare
(psihologic).
•Medical, conștiința re prezintă capacitatea de apreciere corectă a mediului și a
propriei persoane, capacitate strâns legată de funcționarea normală a proceselor
mentale și care se manifestă numai în perioada în care subiectul este treaz
La examinarea pacientului se noteaz ǎ sta rea de luciditate a conștiinței : dac ǎ este treaz,
vigil, r ǎspunde adecvat la stimuli sau dacǎ este adormit/ de netrezit și nu rǎspunde la
stimuli.
Tulburările cantitative ale conștiinței
•obtuzie -imprecizie, dificultăți asociative, pierderea mobilități i ideative;
•hebetudine -perplexitate, detașare, indiferență față de situația în care se află;
•torpoare -dezorientare ușoară, hipokinezie, reducerea inițiativei, indiferentism,
apatie;
•obnubilare -orientare incompletă și dificilă în spațiul imediat, brad ipsihie,
bradikinezie, informații vagi despre propria persoană;

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
10•stupoare -activitatea psihomotorie pare suspendată, răspunde numai la stimuli
foarte puternici;
•sopor- reacțiile la stimuli senzoriali foarte reduse, somnolență accentuată;
•coma- apsihism: pierderea completă a conștiinței, se realizează prin disoluția
funcțiilor de relație, conservarea uneori relativă a funcțiilor vegetative.
Tulburările calitative ale conștiinței
•Starea crepusculară – îngustarea câmpului clarității conștiinței în diferite grade,
cu debut și sfârșit brusc, cu menținerea automatismelor motorii șicu posibilitatea
de efectuare a unor acte complexe..
•Confuzia mintală (starea confuzională, deliriumul) constă în modificări ale
conștiinței cu caracter tranzitoriu. Are loc o denive lare a conștiinței în diferite
grade (torpoare, obnubilare, coma). Prezintă dezorientare în spațiu și timp,
tulburări masive de perce pție, terifiante, care evoluează pe fondul unei anxietăți
marcate, idei delirante polimorfe și fragmentare, absurde. Asociază uneori febra și
deshidratare.
•Starea oneiroidă este caracterizată prin infiltrarea construcțiilor visului în
gândirea vigilă , la care pacientul asistă, nu participă; amestec între fragmente ale
realității reflectate și reprezentări senzoriale plas tice.
•Starea amentivă are o simptomatologie polimorfă. Conștiința propriului eu este
profund alterată, prezintă dezorientare totală, incoerența ideativă este maximă,
vorbirea este ininteligibilă, agitația este dezordonată, de obicei în limitele patului.
•Depersonalizarea poate viz a impresia de schimbare psihică ( desanimare ) sau
schimbare somatică ( desomatizare ).
•Derealizarea reprezintă impresia (sentimentul) de înstrăinare, îndepărtare și
nonfamiliaritate a realității trăite anterior. Pacietul are sentimentu l iluzoriului,
irealității.
GÂNDIREA
Tulburările gândirii se clasifică în:
predominant formale
( de ritm, flux și coerență ideativă )
– tulburările ritmului și fluxului ideativ:
– accelerarea ritmului și fluxului ideativ
fuga de idei
tahipsihia
– reduc erea ritmului și fluxului ideativ
bradipsihie.
vâscozitatea psihică
fadingul mental
barajul ideativ
– tulburările de coerență :

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
11Incoerența poate apare la nivelul: discursului, frazelor, propozițiilor, cuvintelor. Formele
cele mai severe de incoerențǎ sunt:
-salata de cuvinte: nu se păstrează forma gramaticală; amestec de cuvinte, lipsite de
înteles logic.
-verbigerația: repetarea stereotipă a acelorași cuvinte, lipsite de înțeles.
-psitacismul: adaugă tulburări de pronunție.
predominant de conținut (ideați a patologică: idei obsesive, prevalente
șidelirante)
Idei obsesive
-sunt contradictorii personalității insului,
– vin de la periferia psihismului,
-asediază gândirea,
-se impun conștiinței
– au caracter parazitar.
– individul este conștient că îi p erturbă activitatea,
– luptă să le înlăture , dar nu reușește.
Idei prevalente
-ocupă poziție centrală în câmpul conștiinței,
-în concordanță cu sistemul ideativ al insului,
– se află în neconcordanță cu realitatea,
-orientează cursul gândirii,
-celel alte idei vin în jurul ei și o sprijină,
-poartă în ea potențial delirant.
– pacienții acceptă într -o oarecare măsură contraargumentarea rațională.
Idei delirante
-sunt con vingeri care pleacă de la premis e false,
-reflectă deformat realitatea,
-au caracter stabil,
-sunt inabordabile la verificări și experiențe,
-impenetrabile la contraargumente
-modifică comportamentul în sens patologic.
Clasificarea ideilor delirante
După sistematizare :
delir sistematizat ,monotematic, argumentat aparent logic și credibil, deși
conținutul este neverosimil;
delir nesistematizat în care temele delirante sunt disparate, greu de
urmărit și de înțeles prin natura discursului dezlânat.
După răsunetul afectiv:
delir congruent : în conformitate cu starea afectivă;
delir in congruent: starea afectivă este contrară conținutului delirant.

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
12După tematica delirantă întâlnită în conținutul ideilor acestea se clasifică în:
idei delirante de tip expansiv ( idei delirante de filiație, mǎrire, invenție,
reform ǎ )
idei delirante de tip depresiv ( de persecuție, prejudiciu, vinov ǎție, ruinǎ,
hipocondriace )
idei delirante mixte ( de influențǎ, metafizice, cosmogonice) .
Probe clinice pentru investigarea tulbur ǎrilor de c onținut ale gândirii:
1.Idei obsesive :
Vǎ preocupǎ în mod intens un anumit lucru? Ce anume? De ce?
Sunt gânduri, imagini sau amintiri carevǎ vin mereu în minte împotriva voinței
dvs?
Verificați zilnic, în mod repetat, dacǎ ați închis ușa, apa, lumina sau gazele?
Vǎ simțițiconstrâns s ǎ execut ați anumite gesturi, sǎ numǎra ți, sa vǎ spǎlați repetat
pe mâini etc ?
2.Idei delirante:
-Idei delirante de tip expansiv:
Ce pǎrereaveți despre dvs.?Ce talente ,ce calit ǎți aveți?
Ați simțit cǎ sunteți o persoanǎ importantǎ sau ca aveți cunoștinț e sau
abilit ǎți care nu sunt întâlnit e la alții aș a de des?
Ce meserie aveți? Ce funcții puteți sǎ îndeplini ți?
Aveți interese și planuri noi ? Care? Vǎ gândiți la proiecte speciale?
Aveți o misiune sau un scop special î n viațǎ?
Aveți o relație specialǎ cu Dumnezeu?
-Idei delirante de tip depresiv:
Cum este viața dumneavoastrǎ ?
Ce va fi in viitor? Ce presimtiri ai?
Ați gresit cu ceva?
Vǎ simțiți vinovat pentru ceva ce ați fǎcut sau pentru ce nu ați fǎcut?
Aveți remișcǎri?
Credeți cǎ ați fost nedreptǎțit? Când anume?
-Idei delirante mixte
-idei delirante de influențǎ :
Vǎ simțiți condus de o forțǎ exterioarǎ? Vǎ simțiți hipnotizat sau sub influenț a
unor farmece? Mintea și corpul dvs sunt influen țate de puteri speciale? Exist ǎ întâmplǎ ri
ciudateîn ultima vreme?
Probe clinice pentru investigarea inteligenței :
Dacǎ se susp ecteaz ǎ o afectare a funcțiilor intelectuale datoritǎ tulburǎrii
psihice actuale, o întârziere mintal ǎ sauo deteriorare cognitiv ǎ,se evalueaz ǎ
capacitatea de abstractizare , de a face asem ǎnǎri, deosebiri și clasificǎri,
calcul ul mental și sesizarea absurdului.
Capacitatea de calcul me ntal
Se dau exerciții simple de calcul matematic: Cât fac 5×6; 49:7; 100-27;
32+20;

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
13Dacǎ unkilogram de carne de vițel costǎ 12 RON și cumpǎr ǎm 2 kilograme ,
cât primim rest de la o bancnot ǎ de 50RON?
Capacitatea de a face asem ǎnǎri și deosebiri între obiecte
Prin ce se deosebește un copil de un pitic?
Prin ce se deosebește minciuna de greșealǎ?
Ce asem ǎnǎri și ce deosebiri sunt între o pasǎre și un avion?
Capacitatea de abstractizare a gândirii se evalueaz ǎ prin interpretǎri de
proverbe:
Ce înțelegeți prin: “ Cine se scoalǎ de diminea țǎ departe ajunge”.
“ Buturuga mic ǎ rǎstoarnǎ carul mare.”
Generaliz ǎri:
Ce sunt: fagul , stejarul, carpenul și ulmul?
Ce sunt: p ǎrul, mǎrul, prunul și cireșul?
Capacitatea de sesizare a absurdului
“Doi lupi se bat între ei și se mǎnâncǎ pânǎ ce rǎmân doar cozile. Se poate sau
nu?
LIMBAJUL
Tulbur ǎrile limbajului sunt: dislogii, disfazii, dislalii.
•Dislogiile sunt tulburări de limbaj consecutive modificărilor de for mă și conținut
ale gândirii.
•Disfaziile sunt tulburări ale limbajului care apar în afecțiuni neurologice.
•Dislaliile reprezintă tulbur ǎri de pronunție a unor sunete . De ex. rotacism pentru
consoana “r”, stigmatism pentru consoana “s” .
DISLOGII
Tulbură rile de formă se referă la intensitatea, înălțimea și timbrul vocii.
•Creșterea lor apare în agitația psihomotorie, episodul maniacal, catarsisul afectiv.
•Scăderea lor apare în depresii, schizofrenie.
Tulbur ǎrile ritmului și fluxului vorbirii:
•Tahifemia constă în accelerarea ritmului cu lipsa de sistematizare a comunicării
verbale.
•Logoree înseamnă creșterea patologică a ritmului și fluxului (curgerea verbală
nestăpânită). Apare în intoxicații ușoare, episod maniacal, schizofrenie
hebefrenică.
•Bradifemia reprezintă scăderea ritmului, mai puțin a fluxului, cu vorbirea
monotonă, ca în depresie.
•Mutism psihic sau absența comunicării verbale, dar cu motricitate păstrată .
-absolut : isterie, demență, oligofrenie.
-reactiv : nu comunică verbal, dar comunică prin mimică.

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
14-discontinuu (semimutism): comunică verbal doar în anumite momente.
-electiv: comu nică numai cu anumite persoane sau evită să povestească anumite
situații; apare în: paranoia și isterie.
Tulbur ǎrile coeren ței verbale :
•incoerența verbală :incoeren ța tematică ,incoerența ideativă ,incoerența
sintactică. Apare în schizofrenie.
Cele mai severe forme de incoeren țǎ sunt:
•salata de cuvinte : comunicare ininteligibilă, formă gravă de incoerență, cuvinte
asociate făr ă legătură și fără semnificație; se întâl nește în: schizofrenie, demente.
•verbigerația : forma extremă de incoerență, asociată cu repetiția stereotipă a uno r
cuvinte, cu tendința de rimă; apare în: demențe.
•psitacismul : sonorizarea mecanică a unor foneme fără conținut semantic ; apare în:
denențe,oligofrenie
•stereotipii : repetarea în plan verbal în aceeași formă a unui cuvânt ; apar în:
schizofrenie catatonică, demențe.
•ecolalia: repetarea întocmai a cuvintelor auzite la interlocutor ; apare în sindromul
ecopatic din demențe, schizofrenie, oligofreni i.
•palilalia : repetarea întocmai a ultimului cuvânt al unei propoziții/fraz e; apare în
demența Pick.
•onomatomania : repetarea obsedantă a unor cuvinte, expresii (grosolane).
Tulbur ǎrile de conținut:
Constau în tendința de a reda conținutul ideilor într -omanieră nouă, originală.
Se produc alterări ale sensului cuvintelor care sunt fuzionate, modificate.
•paralogismele – folosirea unui cuvânt cu alt sens decât cel consacrat.
•neologisme – cuvinte inventate sau realizate prin fuzionare.
•jargonofazie : limbaj cu multe neologisme active.
•paragramatisme : frazele au expresii bizare, neoformații verbale, nu au
semnificație.
Dislogiile și dislaliile se aprecieazǎ pe baza interviului, iar pentru investigarea disfaziilor
efectu ǎm câteva probe în care bo lnavul este ruga t sǎ citeascǎ, sǎpovesteasc ǎ un text și sǎ
scrie câteva propozi ții.
AFECTIVITATEA
Tulbur ǎrile afectivitǎții:
Tulburări cantitative :
-hipotimia cu scăderea în grade diferite a te nsiunii afective și expresivitate mimică
redusă (apare în oligofrenii, deme nțe);
-atimia cu scăderea capacității de rezonanță afectivă;
-apatia este caracterizată prin lipsa de tonalitate afectivă și interes pentru propria
persoană.
-hipertimia:

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
15•hipertimia pozitivă = euforia este o stare de încărcătură afectivă pozitivă, de
exagerare a dispoziției cu veselie exagerată.
•hipertimia negativă = depresia este caracterizată prin tristețe nemotivată, cu
sentimentul durerii morale.
•Disforia este o stare mixtă caracterizată prin dispoziție depresiv -anxioasă,
disconfort somatic, logoree, excitabilitate crescută, impulsivitate, comportament
coleros. Apare în boala afectivă, în epilepsie, dependența de alcool.
•Anxietatea este teama difuză fără obiect .
•Fobiaeste teama concret precizat ǎ, “cu obiect” .Caracterul disproporționat al
fricii este recunoscut de pacient. Ex. claustrofobia ( teama de spații închise),
talazofobia ( teama de valuri ), hematofobia ( teama de sânge).
Paratimiile (tulburările calitative ale afectivității) sunt reacții aberante și indecvate,
paradoxale față de motive, sit uațiisau evenimente.
Acestea sunt:
•Inversiunea afectivă = schimbarea sentimentelor pozitive, prezente înainte de
îmboln ǎvire, fațǎ de persoanele apropiate, cu unele negative.
•Ambivalența afectivă = prezența simultanǎ, nemotivatǎ a douǎ emoții/
sentimente opuse, contradictorii fațǎ de o anumitǎ persoanǎ.
•Inadecvarea afectivă =discordanțǎ între trǎirile afective și contextul situațional.
Paratimiile sunt întâlnite în : schizofrenie, tulburarea delirant ǎ și în alte psihoze.
Evaluarea clinic ǎ a afectivitǎții
În timpul interviului apreciem dispozi ția,emoțiile și sentimentele pacientului ,
observând vestimentația, postura, mimica, gestica și mișcǎrile sale . Astfel un pacient
depresiv, are o ținutǎ neîngrijitǎ, mimicǎ tristǎ și hipomobilǎ, gesticǎ redusǎ și mișc ǎri
lente, cu amplitudine redus ǎ. Un pacient expansiv are o vestimentație viu coloratǎ,
mimic ǎ hipermobilǎ, gesticǎ ampl ǎ,mișc ǎri rapide, chiar agitație psihomotorie.
Un pacient cu schizofrenie catatonic ǎprezint ǎ rigiditate posturalǎ, lentoare
psihomotor ie, mimic ǎ hipomobilǎ perplexǎ și privire r ǎtǎcitǎ.Uneori el poate trece brusc
de la imobilitate la o stare de agita ție psihomotorie.
De asemenea, s e vor observa urm ǎtoarele: stabilitatea dispoziției, factorii care o
influențeaz ǎ și legǎtura dintre expre sia emoționalǎ și conținutul discursului.
Se apreciaz ǎreactivitatea emoționalǎ a pacientului la glume și în punctele
sensibile ale anamnezei. Acord ǎm atenție fenomenelor neuro -vegetative care
acompaniaz ǎ starea afectivǎ :paloare, înroșire, tahicardie, bra dicardie, transpirații,
lǎcrimare, dilatare pupilarǎ etc.
Evalu ǎm aprecierea subiectivǎ a dispoziției prin întreb ǎri de tipul celor de mai jos :
Care a fost dispozitia dumneavoastr ǎ în ultima vreme?
Cum v ǎ simțiți sufletește?
În ultima s ǎptǎmân ǎ v-ați simțitmai mult vesel sau mai mult trist ?
În cazul unui pacient depresiv punem întreb ǎri pentru evaluarea riscului suicidar:
Cum considerați viața?
Ce simțiți pentru viitor?
V-ați gândit vreodatǎ sǎ terminați cu viața? Ați fǎcut vreodatǎ planuri cum s ǎ
procedați?Intenționați sǎ le îndepliniți?

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
16Mulți pacienții sunt sinceri, dar trebuie acordatǎ o atenție deosebitǎ celor care
evitǎ sǎ rǎspundǎ la aceste întrebǎri, datoritǎ riscului suicidar ridicat. Este necesar sǎ
câștigǎm încrederea bolnavului, pentru ca acesta sǎ ni se poatǎ confesa.
În cazul pacienților cu anxietate, panicǎ sau fobii putem întreba:
Ati avut st ǎri de teamǎ, în ultimul timp? Când apǎreau? Ce le determina ?
Pentru a determina cognițiile iraționale care stau la baza stǎrii de teamǎ și
tulbur ǎrile neurovegetative care o acompaniau, punem urm ǎtoarele întrebǎri:
La ce v ǎ gândeați când v ǎ era teamǎ? Ce credeați cǎ s -ar putea întâmpla?
Ce simțiți în corpul dvs atunci când vǎ este teamǎ ?
Cum se manifest ǎ teama dvs?
VOINȚA
•Voința activă :stă la baza pers everenței și îndeplinirii cu succes a unei activități.
Are rol mobilizator și de susținere a efortului volițional , fiind numit ǎ voință de
suport.
•Voința pasivă (inhibitorie) este responsabi lă de stăpânirea de sine și frânează
reacția impulsiv ǎ imediată.
Tulburările de voință sau disbuliile
Tulburările cantitative ale voinței
•Hiperbulia reprezintă exagerarea forței voliționale. Poate apare la normali, iar în
patologie ap are în stări obsesivo -fobice, în toxicomanii ( are caracter
unidirecțional și electiv în sensul procurării drogului) și în cadrul tulburării
delirante (fiind selectivă și unilaterală ).
•Hipobulia este scăderea forței voliționale ce se traduce prin scă derea capacității
de a acționa. Este comună unei mari părți din patologia psihiatrică: depresi e,
schizofrenie, demențe.
•Abulia reprezint ǎ lipsa de inițiativă și incapacitatea de a acționa. Apare în
catatonie și depresii profunde.
Tulburările calitative ale voinței
•Disabulia reprezintă dificultatea de a trece la o acțiune sau de a sfârși o acțiune
începută , însoțită de perplexitate și de o notă afectiv ǎ negativă. Apare în
schizofrenie.
•Parabulia este insuficiența volițională însoțită sau determinată de anumite
dorințe, pulsiuni sau acte paralele. Apare în nevroze motorii (ticuri).
•Impulsivitatea constă în insuficiența voinței pasive, inhibitorii ceea ce duce la
lipsa de frână și comportament impulsiv. Apare în tulburările de personalitate.
VIAȚA INSTINCTIV Ǎ
Instinctele sunt însușiri î nnǎscute care determinǎ un comportament caracteristic speciei și
îndreptat pentru realizarea unor cerințe biologice fundamentale.
Clasificarea instinctelor: alimentar, sexual, de ap ǎrare și matern.
Tulbur ǎrile instinctului alimentar:
Excesul instinctului alimentar: polifagie, bulimie, potomanie

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
17Diminuarea apetitului: in apetențǎ pânǎ la anorexie.
Sitiofobia = refuzul de a se alimenta.
Pervertirea instinctului alimentar: pica, coprofagie.
Tulbur ǎrile instinctului de apǎrare:
Exagerarea instinctului de ap ǎrare = agresivitate întâlnitǎ în tulburǎrile de personalitate
paranoidǎ, antisocialǎ, epilepsie, schizofrenie și alcoolism.
Diminuarea instinctului de ap ǎrare se manifestǎ prin i ndiferențǎ crescutǎ fațǎ de pericole
și se întâlnește în sch izofrenie, oligofrenie și demenț e.
Automutilarea se întâlnește în depresii severe, epi lepsie și stǎri confuzionale.
Abolireainstinctului de ap ǎrare = suicid și parasuicid.
Tulbur ǎrile instinctului de reproducere
Exagerarea = satiriazis ( la b ǎrbați ) și nimfomanie ( la femei). Se întâlnește în:
oligofrenie, demente și psihoza maniacal ǎ.
Diminuarea = impotența ( la bǎrbați) și frigiditatea (la femei). Se întâlnește în: depresii,
nevroze, toxicomanii și dupǎ tratamentul cu neuroleptice.
Abolirea instinctului de reproducere se întâlnește în p sihoze severe cronicizate.
Pervertirea instinctului sexual se manifest ǎ prin a nomalii în alegerea partenerului și
anomalii în desf ǎșurareaactului sexual.
Anomalii în alegerea partenerului pentru relații sexuale:
Autoerotism =Masturbare=Onanie
Pedofilie.
Gerontofilie.
Homosexualitate – uranismla bǎrbați, lesbianism la femei.
Travestism.
Incest
Fetișism
Transsexualism
Zoofilia
Pigmalionism ( statui, monumente funerare)
Tulbur ǎrile instinctului matern:
Exagerarea
Abolirea
Pervertirea (Inversiune afectiv ǎ exprimatǎ prin urǎ fațǎ de copii și infanticid care co nduce
la omorârea copiilor ( în schizofrenie și psihoze puerperale).
Pentru evaluarea instinctelor , pacientului i se pun întreb ǎri simple, de tipul celor de mai
jos:
Aveți aceeași poftǎ de mâncare ca mai înainte?
Sunteți mulțumit de viața dvs sexualǎ?
ACTIVITATEA
Hipoactivitatea = scǎderea activitǎții motorii. Prezentǎ în depresii.
Inhibiția psihomotorie = sc ǎderea extremǎ pânǎ la anularea activitǎții motorii. Se
întâlnește în schizofrenia catatonicǎ și în depresia profundǎ.
Hiperactivitatea = creșterea a ctivit ǎții motorii. Se întâlnește în stǎrile hipomaniacale și
maniacale.

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
18Agitația psihomotorie = creșterea activit ǎții motorii , care este dezorganizat ǎ, fǎrǎ scop și
eficiențǎ. Este o urgențǎ psihiatricǎ. Apare în : episodul expansiv, schizofrenie, epilepsie,
tulbur ǎri de personalitate etc.
Manierismele = gesturi caricaturale, nemotivate și ilogice. Apar în schizofrenia
dezorganizat ǎ.
Stereotipii de mișcare = mișcǎri repetate în formǎ fixǎ . Apar în sindromul catatonic și în
demențǎ.
Stereotipii de poziție = adoptarea și menținerea unor posturi incomode: “cocoș de pușcǎ”,
“pernǎ psihicǎ”
Akatisia = nevoia permanent ǎ de mișcare cu imposibilitatea de a sta într -un loc. Apare în
sindromul de impregnare neuroleptic ǎ.
Ecopraxia = imitarea gesturilor interlocutorul ui.
Ecomimia = imitarea mimicii interlocutorului.
Negativismul = lipsa de r ǎspuns sau desfǎșurarea unei acțiuni motorii contrare solicitǎrii.
Sindromul catatonic = negativism + stereotipii de postur ǎ și de mișcare + sugestibilitate (
manifestat ǎ prin ecomi mie, ecopraxie și ecolalie).
Randamentul util în domeniul casnic, profesional și social este sc ǎzut în majoritatea
tulbur ǎrilor psihice , pacienții nereușind sǎ funcționeze la nivelul anterior îmbolnǎvirii.
RITMUL NICTEMERAL
Insomnie =scǎderea timpului t otal de somn.
Forme: Insomnie – de adormire
– de trezire
– mixt ǎ
Hipersomnie = creșterea duratei de somn.
Inversarea ritmului nictemeral se întâlnește în sindromul organic deteriorativ la
vârstnici, care dorm ziua și stau trezi noaptea.
Parasomniile
-somnambulism
-pavor nocturn
-enurezis nocturn
-bruxism
Întreb ǎri utile pentru aprecierea tulburǎrilor de somn:
Reușiți sǎ dormiți bine?
Câte ore dormiți pe noapte?
Vǎ simțiți odihnit dimineața?
Adormiți mai greu?
Vǎ trezi ți mai repede ș i nu mai ad ormiți?
Aveți somnul întrerupt?
Aveți coșmaruri? Cât de des e?
Aceste vise urâte sunt legate de un eveniment din viața dvs.?
Ce faceți ca sǎ dormi ți mai bine?

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
19PERSONALITATEA
Investigarea personalit ǎții pacientului este foarte important ǎ deoarece imprimǎ o anumit ǎ
coloratur ǎ tablourilor psihopatologice ale tulburǎ rilor mentale , iar structurile dizarmonice
de personalitate predispun la anumite afecțiuni psihice.
Informații utile despre personalitatea pacientului se obțin din observa ția vestimentației, a
mimicii și prin analizarea discursului sǎu.
Astfel, o pacient ǎ cu o vestimentație exagerat de rafinatǎ și bogatǎ în accesorii, cu
mimic ǎ afectatǎ, care încearcǎ sǎ capteze atenția examinatorului și prezintǎ dramatic
propriile probleme , poate avea o tulburare de personalitate histrionic ǎ.
Putem descoperi personalitatea pacientului adresând-i o serie de întreb ǎri privind relaț iile
cu cei din jur, sensibilitatea și reactivitatea emoționalǎ, interesele, preocup ǎrile sale și
comportamentul s ǎu. Exemple de întreb ǎri:
Cum v ǎ înțelegeți cu cei din familie? Dar cu cei de la serviciu?
Ați avut vreodatǎ un conflict cu ei?
Aveți încredere în oameni?
Țindeți, în general, sǎ îi verificați pe cei din jur, pentru a nu fi înșelat?
Puneți la inimǎ micile supǎrǎri ? /Vǎ tulburǎ d oar evenimentele grave?
Vǎ place sǎ vǎ impuneți celorlalți? Dacǎ da. Cum reușiți?
În activitatea dumneavoastr ǎ acordați o mare importanțǎ detaliilor? / Preferați sǎ nu
vǎ pierdeți în amǎnunte și vǎ concentrați asupra esențialului?
Aveți adesea îndoieli și scrupule fațǎ de lucruri fǎrǎ importanțǎ?
Vǎ entuziasmați sau vǎ indignați ușor ?/Acceptați cu calm lucruril e așa cum sunt?
În timpul liber preferați :
1.activit ǎțile intelectuale: cititul, șahul, dezbaterile de idei;
2.activit ǎțile fizice: sport, grǎdinǎrit,
3.activitǎți sociale: vizite, reuniuni
4.jocurilevideo, vizionarea de filme;
5.alte activit ǎți …………………………………. ( menționate de pacient).
Cum reacționați la o remarcǎ puțin ironicǎ sau la o critic ǎ?
Vǎ atașați de persoanele apropiate ( pri eteni, colegi, colaboratori ) astfel încât
continuați relațiile , chiar atunci când acestea v ǎ suntdefavorabile și vǎ aduc
neplǎceri.
Simțiți nevoia sǎ fiți iubit de toți cei pe care îi cunoaște ți?/ Cǎutați doar
afecțiunea celor pe care îi iubiți ?
Informați i suplimentare în leg ǎturǎ cu trǎs ǎturile de personalitate, se pot obține de la
prietenii și rudele pacientului. Ne intereseaz ǎ sǎ aflǎm dacǎ au apǎrut schimbǎri în
personalitatea pacientului și ce le-a determinat ( o boal ǎ somaticǎ, un eveniment de viațǎ
psihotraumatixant etc. )
Dar, pentru conturarea unui tablou complet al personalit ǎții pacientului, vom aplica
inventare de personalitate:CPI, ZKPQ, MMPI etc

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE –SEMINARUL 1
LECT. UNIV. DR. CARMEN RAPITEANU
20