PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI PROGRAMUL DE STUDII PSIHOLOGIE LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific, Lector univ. dr. Claudia SĂLCEANU… [620615]

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Lector univ. dr. Claudia SĂLCEANU

Absolvent: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE
PROGRAMUL DE STUDII PSIHOLOGIE

RELAȚIA DINTRE INTELIGENȚĂ
EMOȚIONALĂ ȘI CAPACITATEA DE
COMUNICARE

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Claudia SĂLCEANU

Absolvent: [anonimizat]

2016

CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 1
Capitolul 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 2
INTRODUCERE ASUPRA CONCEPTELOR DE INTELIGENȚĂ și INTELIGENȚĂ
EMOȚIONALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 2
1.1 Prezentarea generală a inteligenței emotionale și definiția inteligenței emoționale ………….. 2
1.2. Inteligenta emoțională IE comparativ inteligenta generală IQ ………………………….. ……….. 12
1.3. Metode a măsurarea inteligenței emoționale ………………………….. ………………………….. …… 16
1.4. Cunoașterea emoțională propie și imaginea sinelui ………………………….. ……………………… 17
1.5. Profilul psihologic al persoanelor cu un nivel ridicat al inteligenței emoționale inteligenței
intelectuale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 18
1.6. Teoria inteligentelor multiple ………………………….. ………………………….. ……………………….. 19
1.7. IQ (Coeficient de inteligentă) + EQ (Inteligenta emoțională) + SQ (Inteligenta spirituală)
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 22
Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23
COMUNICARE. CONCEPTE GENERALE ………………………….. ………………………….. …………… 23
2.1 Prezentare generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
2.2 Definiții ale comunicării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 24
2.3 Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 25
2.4 Partic ularități ale comunicării ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
2.5 Procesul de comunicare. Etape ale dezvoltării comunicării umane ………………………….. …. 27
2.6 Bariere de comunicare și tipologia lor. ………………………….. ………………………….. ……………. 30
2.7 Stiluri de comunicare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 31
2.8 Criteriile și mizele comunicării ………………………….. ………………………….. ……………………… 35
2.9 Concepte ale inteligenței emoționale și comunicării. Comunicare în psihologia
experimentală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 40
Capitolul 3. Metodologia cercet ării ………………………….. ………………………….. …………………………. 44
3.1 Metodologia cercetării lucrării de licență ………………………….. ………………………….. ………… 44
3.2 Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 44
3.3 Prezentarea instrumentelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 44
3.4 Eșantionare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 50
3.5 Obiectiv ul și Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………. 51
Capitolul 4. Rezultatele cercet ării ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 53
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 63
Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 64
Summary ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 65
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 66
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 69
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 73

1
Introducere

Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații prezentate în literatura de specialitate, pe
problematica relației dintre inteligență emoțională și capacitatea de comunicare a
adolescentiolor, precum și rezultatele unei cercetări personale, prin care m i-am propus
investigarea unor ipoteze asupa acestei teme în rândul adolescenților. .Așa cum au arătat
numeroși autori, inteligenta emoțională este în relație cu o multitudine de factori, ce împreună
pot crea ipoteze remarcabile de cercetare. Dintre toate a ceste posibilități, am ales comunicarea,
pentru că sunt de părere că este o indispensabilă unelta în viața socială. Fie că vorbim din punct
de vedere psihologic, filosofic, sau din orice altă perspectivă, inteligenta emoțională și
capacitatea de comunicare pot juca un rol hotărâtor în evoluția vieții umane, o realizare deplină a
a individului.
Lucrarea este organizată în două capitol; în primul capitol se prezintă teoriile asupra
inteligenței emoțională, iar în al doilea, teoriile asupra comunicării, stilu rilor de comunicae, etc.
În ultima parte a structurii lucrării de licență, se afla partea de cercetare. Aceasta cuprinde
obiectivel, ipotezele, metodologia utilizată, precum și rezultatele cercetării. Studiul a fost
efectuat pe un eșantion de 45 de adolesc ent, dintre care 26 de persoane de sex masulin și 19
persoane de sex feminin Aceasta a constastat într -un studiu, format din trei ipoteze, privind
relația dintre inteligență emoțională și capacitatea de comunicare în rândul adolescenților. Tot în
această u ltimă parte, regăsim și studii care vin să confirme sau să infirme ipotezele studiate.
După interpretarea rezultatelor obținute în urma testării celor 45 de adolescent, a reesit
faptul că dintre cele trei ipoteze, s -a confirma una singură. Pentru fiecare i poteză cercetată, am
atașat studii pentru a observa motivele pentru care aceste premize s -au confirmat sau infirmat.
Astfel, se conturează o serie de concluzii, care lasa loc unor posibile continuări a acestei
cercetări, dat fiind faptul că o posibilă expl icație a ipotezelor infirmate din cauza eșantionului
folosit. Mai precis, cercetarea a fost studiată doar pe un eșantion de adolescenți, fapt ce crează
unele limitări conceptuale. Pentru o extensie a acestei cercetări, este necesar un eșantion pe o mai
mare arie de vârstă mai vastă, permițând astfel o largă analiza asupra ipotezelor.
Așadar, în cele ce urmează, vom prezenta atât teoria cât și cercetarea ce stă la baza acestei
lucrări.

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

2
Capitolul 1 .
INTRODUCERE ASUP RA CONCEPTELOR DE INTELIGENȚĂ
ȘI INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ

1.1 Prezentare generală a inteligenței emoționale și definiția inteligenței emoționale

În dorința de a găsi cei mai relevanți predictori ai performanțelor superioare în activitate,
indiferent de tipul acesteia, deci de a identifica aptitudini generale ale individului uman,
cercetătorii au luat în considerare atât latura cognitivă a vieții ps ihice, cât și pe cea motivațională,
emoțională, volitivă și relațională. Astfel, alături de inteligența – ca aptitudine
generală care reflect funcționalitatea intelectului – este tot mai frecvent plasată “inteligența
emoțională”. Și aceasta pentru că numai gândirea, memoria, imaginația, limbajul și atenția –
chiar sub formele lor superioare – nu ne asigură obținerea de performanțe crescute sau adaptarea
la diferite situații, fiind necesare și suportul energetic (motivațional – afectiv ), efortul volitiv și
abilitățile de factură psihosocială, la acestea referindu -se "inteligența emoțională". (D.Goleman,
1996)
O primă accepțiune a conceptului de “inteligența emoțională” se referă la următoarele 5
aspecte: abilitatea de a -ți ident ifica propriile emoții, capacitatea de a -ți dirija
sentimentele, perseverența și optimismul în ciuda obstacolelor, empatia și abilitățile sociale.
(J.Segal, 1997)
Înțelegerea propriilor sentimente, sensibilitatea pentru trăirile altora (empa tia) și dirijarea
emoțiilor pentru înfrumusețarea vieții sunt calități importante atât pentru viața personală cât și
pentru cea profesională. Acest aspect, al conștiinței de sine și al descifrării sentimentelor și
emoțiilor a constituit probabil piatra ung hiulară a importanței inteligenței emoționale. În
interiorul inteligenței emoționale se pot distinge două mari componente: o inteligență intra –
personală, vizând aspectele de conștientizare și dirijare a propriilor trăiri și o
inteligența interpersonală, constituită din abilitățile sociale. Patru abilități au fost considerate
componente ale inteligenței interpersonale și anume:
1) organizarea grupurilor – presupune inițierea și coordonarea eforturilor unui grup;

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

3
2) negocierea soluții lor – talentul de mediator în prevenirea conflictelor sau rezolvarea
acelora care apar, abilitate deosebită în argumentare;
3) stabilirea relațiilor – facilitează intrarea în comunități, recunoașterea ș i răspunsul adecvat
la sentimentele și pr eocupările altora, “arta relaționării”;
4) analiza socială – capacitatea de a detecta și conș tientiza sentimentele, motivațiile,
preocupările celorlalți.
Luate împreună, aceste “unelte” sunt apanajul succesului interpersonal, ingrediente necesare
ale șarmului, succesului social, chiar ale carismei (după Daniel Goleman). Cei care știu să -și
dirijeze emoțiile și să creeze întotdeauna o bună impresie dobândesc o popularitate și un halo de
succes social (Mark Snyder). Într -o accepț iune mai largă, inteligența emoționala desemnează
capacitatea de a recunoaște emoțiile proprii și ale celorlalți, de a ști ce înseamnă să te simți bine,
să fii fericit și vesel, ce înseamnă să fii trist, supărat; în plus, presupune că știi cum să treci de la
emoții negative la emoții pozitive.
Inteligenta emoțională cuprinde elemente precum înțelegerea mai bună a propriilor emoții,
gesttionarea eficientă a emoțiilor și creșterea calității vieții. Dezvoltarea inteligenței emoționale
reprezintă intelgerea și gestonarea emoțiilor pentru a crea relații armonioase cu cei din jur.
Printre beneficiile creșterii gradulu de inteligenta emoțională se numără și performanțele
crescute, motivația îmbunătățită, inovația sporită, creșterea încrederii în sine, managementul
eficient. (Goleman, 2001)

Termenul de inteligență are o accepțiune dublă: pe de o parte de proces de asimilare și
prelucrare a informațiilor variabile, în scopul unor adaptări optime, iar pe de alt ă parte, de
aptitudine rezidând în structuri operațion ale dotate cu anumite calități (complexitate, fluiditate,
flexibilitate, productivitate), prin care se asigura eficienta conduitei. Aceste calități sunt
caracteristice subiectului, reprezintă invariatii ce pot fi evaluate statistic și sunt situații la un
anumit nivel sau rang de valoare funcțională. (Emmerling, Shanval, & Mandal, 2008) .
Inteligenta apare astfel ca sistem de însușiri stabile proprii subiectului individual și care la om se
manifesta în calitatea activității intelectuale centrată pe gândire. P rocesul central al gândirii este
strâns legat, chiar îmbinat organic cu toate celelalte. Psihologul american Thunstone, în această

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

4
perspectivă, operând pe bază de cercetări stabilește mai mulți factori ai inteligenței, și anume: de
raționament (deductiv și inductiv), de memorie, de capacitate de calcul, de rapiditate perceptuala,
de operare spațială, de înțelegere a cuvintelor și de fluenta verbală. Sunt, deci, în jur de 7 sau 8
factori ai inteligenței, evaluați după efectele sale finale.
De altfel, în psih ologia gândirii, s -au operat diverse diferențieri între analitic și sintetic,
pragmatic și teoretic, reproductiv și productiv, cristalizat și fluid, convergent și divergent etc.
În legătură cu lateralizarea cerebrală, considerându -se că emisfera stânga est e specializată
în ordinea verbală și semantica, iar emisfera dreaptă deține funcțiile de manipulare a relațiilor
spațiale și de configurare a imaginilor, se vor contura probabil prin cercetări variante de
inteligentă cu dominanta logico -semantica sau spati o-imagistica. (Iulia, 2009)
J.Piaget, prin psihologia genetică promovată, confirma punctul de vedere al inteligenței
ca aptitudine generală cu o anume baza nativă. Adaptarea consta din echilibrarea dintre
asimilarea informațională la schemele preexistente și acomodarea sau restructurarea impusă de
noile informații ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe care Piaget o
identifica cu inteligență se produce precumpănitor în baza acomodărilor, a restructurărilor sau
reorganizărilor mentale. Măsura inteligenței este echivalentă cu rata acomodărilor ce permit o
bună înțelegere și rezolvare de probleme. Dacă asimilarea este superficială, iar acomodarea (prin
prelucrarea informațiilor) nu se produce decât lent și insuficient, atunci și echilibra rea inteligentă
este insuficientă, cei care s -au ocupat de debilitatea mentală acuzând fenomene de "vâscozitate"
mintală sau fixitate funcțională opusă flexibilității. (C, 1978)
Considerând faptul inteligenței ca o structură instrumentală, proprie persona lității
individuale, trebuie să arătăm ca însăși experiența de viață și cu deosebire experienta școlară și
profesională o pune în evidență și permite evaluarea ei. Empiric, inteligență se poate evalua după
randamentul învățării, după ușurința și profunzime a înțelegerii și după dificultatea și noutatea
problemelor pe care subiectul este în stare să le rezolve.
Termenul de “inteligenta emoțională” a fost folosit pentru prima dată într -un articol din
anul 1990 de către psihologii Peter Solavey și John Mayer (T ravis Bradberry, 2008). Inteligenta
emoțională se referă la mai bună înțelegere a emoțiilor, gestionarea eficientă a propriilor emoții,
înțelegerea celor din jur și îmbunătățirea imaginii personale. Emoțiile sunt o sursă utilă de
informative care ne ajută să ne descurcăm în mediul social. Inteligenta emoțională include 4
tipuri de abilități: percepterea emoțiilor, utilizarea emoțiilor, intelgerea emoțiilor și gestionarea
emoțiile.

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

5
Astfel, se conturează anumite elemente ale inteligenței emoționale. Conform lui
Goleman, se evidențiază 4 componente ale inteligenței emoționale:
1. Autocunoașterea: Autocunoașterea Emoțională, Autocunoașterea Realistă și Corectă,
Încrederea în sine
2. Autocontrolul: Autocontrol emoțional, Transparenta și menținerea integrității,
Adaptabilitatea la schimbare, rientarea spre rezultate, Inițiativa
3. Conștientă socială, de grup: Empatia (simțirea sentimentelor și perspective celorlalți,
interes real fără de grijile altora), conștiința la la nivelul organizației, Orientarea spre sarci na
4. Managementul relațiilor interpersonale: Dezvoltarea altora, a abilitaților acestora,
coaching, Leadership inspirational, Catalis al schimbării (inițierea și managementul
schimbării), Influenta (un rol important în joacă persuasiunea). (Goleman, 2001)
În cadrul însușirii unei definiții ale inteligenței emoționale, putem aminti și de tipurile acesteia.
Astfel, în 1983, Howard Gardner a introdus conceptual de “inteligente multiple”. Cele tipuri de
inteligente ale lui Gardner sunt:
1. Inteligenta Matematica -Logica – Abilitatea de a folosi rațiunea, logica și numerele. Acest
tip de inteligentă este cel mai des folosit în activități ca: rezolvarea unor probleme, lucrul cu
anumite concepte abstracte, calcule matematice.
2. Inteligenta v izual -spatiala – Abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne incoanjoara. Acest tip
de inteligentă este cel mai des folosit în activități ca: construitul, cititul, scrisul, pictatul,
echilibrul, interpretarea unor imagini
3. Inteligenta verbal -lingvistica – Abilitatea de a folosi cuvintele și de a vorbi. Acest tip de
inteligentă este cel mai des folosit în activități ca: ascultarea, vorbitul, scrisul, jocul de cuvinte,
explicarea unor concepte.
4. Inteligenta kinestetica – Abilitatea de a -ți controla mișcările c orpului și de îndemânare în
lucrul cu diferite obiecte. Acest tip de inteligentă este cel mai des folosit în activități ca: dansul,
sportul, limbajul trupului, teatru, mima.
5. Inteligenta muzicala – Abilitatea de a produce și de a aprecia muzica. Acest ti p de
inteligentă este cel mai des folosit în activități ca: fluieratul, cântatul, folosirea de instrumente
muzicale, compunerea de melodii.

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

6
6. Inteligenta interpersonala – Abilitatea de a -i înțelege și de a relaționa cu ceilalți . Acest tip
de inteligentă es te folosit cel mai des în activități ca: ascultare, folosirea empatiei, consiliere,
lucrul în echipă, observarea stărilor sufletești
7. Inteligenta intrapersonala – Abilitatea de auto -reflectie și de conștientizare a propriului eu.
Acest tip de inteligentă este folosit cel mai des în activități ca: cunoașterea propriilor puteri și
slăbiciuni, auto -evaluarea, descoperirea sinelui. (Gardner, Frames of Mind; The Theory of
Multiple Intelligences, 1993)
O altă directive în abordarea inteligenței emoționale este r eprezentat de D. Goleman. Acesta
a urmat facultatea de psihologie la Harvard fiind preocupat de studiul creierului, creativtatii și
comportamentului. Este și ziarist la New York Times, ceea ce l -a condus spre o extindere a
înțelesului conceptului de inteli gentă și la popularizarea acestuia în reviste fără profil științific. În
viziunea lui, constructele care compun această formă a inteligenței sunt următoarele competente
personale și competente sociale:
COMPETENȚE PERSONALE
Auto -cunoastere
Conștiința
emoț ională  îți conștientizezi propriile emoții și motivul acestora
 poți face legătura între ceea ce simți, gândești, zici și faci
 știi care dintre sentimente îți pot afecta performanțele
 te ghidezi după valori și obiective personale
Auto -evaluare
precisă  îți știi punctele tari și slabe
 înveți din experiențele anterioare
 ești deschis spre feed -back, perspective noi, ești auto -didact
Încredere de sine  știi să te faci observabil; ai prezenta de spirit
 ai puterea să susții anumite lucruri în care crezi dar care nu sunt
îmbrățișate de majoritatea lumii
 capabil să iei decizii, în ciuda unor presiuni sau incertitudini

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

7
Auto -reglare
Autocontrol  îți poți depăși ușor pornirile impulsive sau frustrările
 îți poți păstra calmul chiar și în cele mai tensionate momente
 gândești și te poți concentra chiar și sub presiune
Demn de încredere  acționezi etic și impecabil
 îți câștigi încrederea prin autenticitate și originalitate
 îți recunoști propriile greșeli
 susții anumite principii în care crezi, chiar dacă nu sunt îmbrăți șate
de restul majorității
Constinciozitate  îți iei angajamente și îți ții promisiunile
 te simți responsabil pentru atingerea obiectivelor personale
 ești organizat în muncă
Adaptabilitate  poți face mai multe lucruri deodată, ești flexibil în priorități
 îți adaptezi acțiunile conform mediului de desfășurare
 ești flexibil în percepția anumitor evenimente
Inovativitate  cauți idei noi din mai multe surse
 găsești soluții originale
 generezi idei noi
 ai o perspectivă modernă asupra lucrurilor
Auto -motivare
Ambiție  ești orientat spre rezultate, dorind să -ți atingi obiectivele și
standardele stabilite
 îți propui obiective îndrăznețe și îți asumi riscuri
 cauți orice informație pentru soluții noi
 înveți cum să -ți îmbunătățești performanțele

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

8
Implicare  faci ușor sacrificii personale pentru binele grupului
 te conformezi valorilor și credințelor grupului atunci când iei
decizii sau faci anumite alegeri
 cauți neîncetat oportunități pentru atingerea obiectivelor de grup
Inițiativă  identifici imediat oportunitățile
 îți urmărești obiectivele până la extrem
 treci peste reguli când e vorba de atingerea obiectivelor
 ai capacitatea să -i mobilizezi și pe ceilalți
Optimism  persiști în ciuda obstacolelor sau greutăților care apar
 lucrezi gândindu -te la succes, nu la posibil itatea de a greși

COMPETENȚE SOCIALE
Conștiință socială
Empatie  ești sensibil la emoțiile celor din jur și știi să asculți
 înțelegi punctele de vedere ale celorlalți
 sari în ajutor pe baza înțelegerii sentimentelor sau trăirilor
celorlalți
Asertivitate  înțelegi nevoile clienților și le potrivești cu produsele sau serviciile
oferite
 cauți cai de creștere a satisfacției și loialității clienților
 oferi cu ușurință asistenta sau consultanță
Dezvoltarea
celorlalți  vezi și recunoști capacitățile și rezultatele celorlalți
 dai feed -back constructiv și identifici nevoile de dezvoltare ale
celorlalți
 ești văzut că un mentor sau coach

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

9
Toleranța  respecți și manifești înțelegere față de oameni din diferite medii
sociale
 înțelegi diferite puncte de vedere și observi ușor diferențele din
cadrul grupurilor
 vezi diversitatea ca pe o oportunitate
 te opui intoleranței
Conștiința politică  identifici ușor relațiile de înalt nivel
 detectezi rețelele sociale importante
 înțelegi forțele care dau forma punctel or de vedere sau acțiunilor
clienților sau competitorilor
 conștientizezi cu claritate realitățile externe organizației tale
Abilități sociale
Influența  te pricepi la a face presiuni
 folosești modalități foarte convingătoare de prezentare, adaptate
situației
 te folosești de strategii complexe precum influențarea indirectă
pentru a -ți atrage susținerea sau înțelegerea de partea ta
 te folosești de dramatismul unor evenimente pentru a sublinia
anumite opinii personale
Comunicare  faci față cu rapiditate unor situații diferite
 ești un bun ascultător, cauți înțelegerea mutuală și accepți
schimbul său împărtășirea unor informații
 susții comunicarea deschisă și ești receptiv atât la veștile bune, cât
și la cele proaste
Leadership  subliniezi entuziast și sus ții o viziune și misiune comună
 preiei rolul de conducător dacă e nevoie, indiferent de poziție sau
situație

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

10
 îi călăuzești pe ceilalți înspre reușita
 conduci prin exemplu
Catalizator al
schimbării  recunoști nevoia de schimbare și dai la o parte barierele
 provoci obișnuitul pentru a identifica nevoia de schimbare
 faci din schimbare o prioritate și îi antrenezi și pe ceilalți în
atingerea ei
Managementul
conflictelor  te descurci cu persoanele și situațiile dificile folosindu -te de
diplomație și tact
 identif ici potențialele conflicte, neînțelegeri și ajuți la soluționarea
lor
 încurajezi discuțiile de grup sau dezbaterile
 conduci spre soluții win -win
Construirea de
relații  cultivi și menții rețelele informale
 cauți relații care sunt benefice pentru ambele părți
 construiești raporturi interumane și îi implici și pe alții
 îți faci și întreții relații personale de prietenie cu colegii sau
partenerii
Colaborare și
cooperare  echilibrezi munca cu relațiile personale
 colaborezi, faci schimb de idei, informații și resurse
 promovezi un climat pozitiv, de prietenie și înțelegere
 identifici sau întreții relațiile de colaborare
Aptitudini de echipă  modelezi calitățile echipei precum respectul, cooperarea și
întrajutorarea
 atragi toți membrii echipei în activități entuziaste și participative
 construiești identitatea echipei, spiritul de echipă și implicarea

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

11
Astfel, el a adăugat câteva variabile care ar putea fi mai bine numite “trăsături de personalitate
sau de character” decât component ale inteligenței emoțional e. Spre exemplu, D. Goleman, a
prezentat optimismul, perseverență și capacitatea de a amâna satisfacțiile ca aspect majore ale
inteligenței emoționale. (Goleman, Working with Emoțional Intelligence, 1998)
O altă perspectivă asupra inteligenței emoționale, este oferită de S. Hein. Astfel, în cartea sa
din 1996, acesta a oferit definiții alternative:
1. Să fii conștient de ceea ce simți tu și de ceea ce simt alții șiș a știi ce să faci în legătură cu
aceasta
2. Să știi să deosebești ce -ți face bine și ce -ți face r ău și cum să treci de la rău la bine
3. Să ai conștiință emoțională, sensibilitate și capacitatea de conducere care să te ajuta să
maximizezi pe termen lung fericirea și supraviețuirea.
Hein a mai enumerate o serie de component specific ale inteligenței emoți onale, care au fost
preluate din lucrările lui Mayer și ale lui Salovey:
 Conștiința de sine -sa fii conștient de propiile emoții atunci când acestea te cuprind:
 Să fi cunoscător din punct de vedere emoțional; să fii capabil să identifici șiș a etichetezi
sentimente specific în tine însuți și în alții; să fii capabil să discuți despre emoții șiș a le
comunici în mod clar și direct
 Capacitatea de a fi empatic în raport cu ceilalți, de a simți compasiune pentru ei de a -I
confirma, de a -I motiva, de a -I inspir ă
 Capacitatea de a lua decizii înțelepte folosind un echilibru sănătos al emoțiilor și al
rațiunii, de a nu fi nici prea emoțional, nici prea rațional
 Capacitatea de a reuși să -ți asumi responsabilitatea pentru propiile emoti, mai ales
responsabilitatea pe ntru propia motivarea și propria fericire (Hein, 1996)
Cel mai important element al inteligenței emoționale îl constituie emoțiile Ele sunt foarte
importante deoarece asigură (Roco, 2001):
Supraviețuirea – emoțiile noastre ne atenționează atunci când ne l ipsește impulsul natural; când
ne simțim singuri, ne lipsește nevoia de a comunica cu alți oameni; când ne este frică ne simțim
respinși, lipsește nevoia de a fi acceptați.

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

12
Luarea deciziilor – sentimentele și emoțiile reprezintă o valoroasă sursă de infor mații, ajutându –
ne să luăm hotărâri.
Stabilirea limitelor – sentimentele noastre ne ajută să tragem niște semnale de alarmă atunci
când ne deranjează comportamentul unei persoane. Dacă învățăm să ne încredem în ceea ce
simțim și să fim fermi în a exprima acest lucru, putem înștiința persoana respectivă de faptul că
ne simțim incomod, de îndată ce devenim conștienți de acest fenomen. Acest lucru ne va ajuta în
trasarea granițelor care sunt necesare pentru protejarea sănătății noastre mintale.
Comunicarea – sentimentele noastre ne ajută să comunicăm cu ceilalți. În cadrul comunicării
dintre oameni, comunicarea nonverbală reprezintă cel puțin 60%, iar adevărul în privința
emoțiilor se află mai mult în „cum” spune persoană decât în „ceea ce” spune ea. De exemp lu,
expresia feței noastre poate exprima o gamă largă de sentimente: teamă, bucurie, surpriză,
supărare, dezgust, furie etc. Dacă suntem mai abili în arta comunicării verbale, vom fi în stare să
2 exprimăm mai mult din nevoile noastre emoționale, având ast fel posibilitatea de a le simți mai
bine. Suntem capabili să -i facem să se simtă importanți, înțeleși și iubiți, dacă reușim să fim cât
se poate de receptivi la problemele emoționale ale celorlalți oameni.
Unitatea – sentimentele noastre sunt probabil cea mai mare sursă de unitate a tuturor membrilor
speciei umane. Sentimentele sunt universale trecând peste granițele religioase, politice și
culturale, cum ar fi sentimentele de empatie, compasiune, cooperare și iertare. Acestea au
potențialul de a ne uni ca specie. Într -o viziune de ansamblu, sentimentele, ne unesc,
convingerile ne despart.

1.2. Inteligenta emoțională IE comparativ inteligenta generală IQ

În realitate mulți psihologi încă considera că IQ este singura care poate garanta succesul.
Dacă ești o persoană deșteaptă, dacă ai un înalt coeficient de inteligentă, dacă ai absolvit o
universitate recunoscută, sau ai o calificare superioară, poți să nu -ți mai faci griji. IQ este foarte
importantă, însa, pentru a -ți crește competitivitatea, trebuie să îț i construiești planurile de
dezvoltare ulterioară cuprinzând și propria inteligență emoțională.
Plecând de la rolul adaptiv al afectivității s -a constatat că persoanele care au un coeficient
intelectual (IQ – indice al nivelului de dezvoltare a inteligenț ei, stabilit prin raportarea vârstei
mentale la vârsta cronologică) înalt sau o inteligență academică foarte bine dezvoltată se

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

13
descurca mult mai puțin în viața de zi cu zi, în timp ce altă categorie de subiecți, deși au un IQ
mai redus în comparație cu pr imii, au rezultate deosebite în practică. De unde a apărut întrebarea:
“Cum reușesc aceștia să aibă succese în situații critice, să facă față oricând în împrejurări de
viață?”. Sternberg (1988) a rugat oamenii de pe strada să arate ce înțeleg ei printr -o persoană
inteligentă. În urma analizei răspunsurilor la acest sondaj a ajuns la concluzia că ei dispun de o
altă abilitate decât inteligența academică, datorită căreia reușesc să depășească obstacolele vieții
de zi cu zi. Aceasta abilitatea a fost raportată inițial la inteligența socială, care desemnează
capacitatea de a înțelege și de a stabili relații cu oamenii. (Williams, 1988).
Thorndike definea inteligenta emoțională ca fiind capacitatea de a înțelege și de a acționa
inteligent în cadrul relațiilor int erumane. Revenind la prima parte a acestei lucrări, H. Gardner
rezerva un loc foarte important acelor forme de inteligența care permit omului o adaptare
superioară la mediul social – inteligenta interpersonală și inteligenta intrapersonala. (Gardner,
Frame s of Mind; The Theory of Multiple Intelligences, 1993)
Spre deosebire de IQ, care se schimbă destul de puțin după adolescenta, inteligenta
emoțională pare să fie, în mare parte, învățată și continuă să se dezvolte pe măsură ce trecem prin
viață și învățăm din experiență. Competența noastră în acest domeniu poate continua să crească,
iar pentru aceasta există un cuvânt popular: maturizare.
Spre deosebire de IQ, inteligenta emoțională (IE) s -a dovedit a fi un predictor mai de
încredere al succesului în viața personală și profesională. IQ și IE nu reprezintă competente
opuse ci, mai degrabă, separate, dar prima nu poate funcționa la potențialul ei maxim fără cea de –
a doua.
Analizând lista de competente necesare pentru 181 de posturi din 121 de mari companii
și organizații din lume, inclusiv companii ca Lucent Technologies, British Airways și Credit
Suisse, Daniel Goleman a aflat că 67% – două din trei – din abilitățile considerate esențiale
pentru performanta erau competente emoționale.
Deci față de IQ și exper iență, competenta emoțională conta de două ori mai mult. Un
studiu independent i -a confirmat concluziile.
Când a făcut o comparație, la nivelul pozițiilor de senior leadership, între cei care erau
staruri din punct de vedere al performanțelor și cei cu per formanțe medii, a constatat că aproape
90% din diferența dintre profilele lor putea fi atribuită mai degrabă factorilor inteligenței
emoționale decât abilitaților cognitive. Alți cercetători au confirmat că inteligenta emoțională nu
numai că îi distinge pe liderii remarcabili, dar poate fi legată și de performante economice

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

14
ridicate. “Pe scurt, cifrele încep să arate legătura dintre succesul unei companii și inteligenta
emoțională a liderilor săi”, spune Goleman. (Goleman, What makes a leard?)

Legătura di ntre IQ și EQ
IQ măsoară baza informaționala individuală a unei persoane, memorie, vocabular,
coordonare vizuală și motorie. (Gibbs, 1995). EQ se referă la domeniul intrapersonal, domeniul
interpersonal, domeniul adaptablitatii, domeniul controlului stres ului și domeniul stării generale,
fiecare cu componentele sale, după cum urmează:
1. Domeniul intrapersonal (capacitatea de auto -cunoastere și auto -control), conștiința
desine, caracterul asertiv, independent, respectful de sine, împlinirea de sine.
2. Domeniul interpersonal (capacitatea de a interacționa și colabora cu alte persoane):
empatia, responsabilitatea socială, relațiile interpesonale
3. Domeniul adaptabilității: testarea realității (capacitatea persoanei de a vedea lucrurile așa
cum sunt și nu cum și -ar dori să fie), flexibilitatea
4. Domeniul controlării stresului: toleranță la stress, controlul impulsului
5. Domeniul stării generale: optimisul, fericirea
Barierele EQ
Sunt anumite bariere în calea controlului eficient al emoțiilor. Scopul dezvoltării
Inteligen ței Emoționale este înțelegerea emoțiilor și învățarea modului în care să le administrăm.
Sunt 3 zone care trebuie înțelese și administrate: propria persoană, persoanele din jur și barierele
care ar putea să ne împiedice să scoatem ce avem mai bun din noi. Toate cele 3 aspecte se leagă
între ele, dar se diferențiază două zone particulare: Managementul Stresului și Managementul
Furiei. După cum se va vedea aceste bariere nu numai că ne împiedică să ne utilizăm emoțiile
mai bine, dar au și un efect negativ as upra funcțiilor intelectuale. Dacă reușim să ne controlăm
stresul și mânia vom reuși să ne imbunanatim semnificativ calitatea vieții. (R., 1991)
Estimarea gradului de conștientizare al inteligenței emoționale (EQ)
Estimarea gradului de conștientizare al in teligenței emoționale reprezintă totalitatea
evaluărilor, interpretărilor, impresiilor legate de propria persoană, de cei din jur și de diverse
situații. Aceste estimări sunt în mare măsură determinate de mediul familial, experiențele

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

15
anterioare, sistemele de convingeri și valori și iau forma unui dialog interior. Estimarea gradului
de conștientizare al inteligenței emoționale (EQ) ajută la înțelegerea modului în care dialogul
interior influențează sentimentele, acțiunile și reacțiile, acestea putând fi sch imbate în funcție de
diverse situații. (Bellanca, 1997)
Câteva indicații pentru conștientizarea modului în care se fac estimările:
1. Folosește propoziții ce încep cu „Eu cred”
2. Folosind conștient declarația „Eu cred” se clarifică ceea ce crezi și recunoști că ești o persoană
responsabilă pentru propriile estimări
3. Regulat angajaza -te în dialoguri și analize interioare
4. Conștientizează mesajul pe care ți -l transmiți inconștient. Alege un anumit moment pe zi în
care să pornești un dialo g interior
5. Determina dacă dialogul tău interior lucrează pentru tine sau împotriva ta
6. Gândește -te regulat la interacțiile pe care le ai cu cei din jur
7. Acordă -ți câteva minute după ce te -ai întâlnit cu șeful tău, colegul tău de muncă sau prietenul,
în care încearcă să determini ce a influențat estimările sau percepțiile despre cele întâmplate.
8. Asigură -te că ești calm când te angajezi în acest dialog interior. Fiind calm vei avea
posibilitatea de a fi mai flexibil și rațional și poți trage conclu zii logice și corecte. Când ești
neliniștit sau supărat concluziile trase au tendința să fie inexacte, chiar iraționale.
Este mai important să se țină minte evaluările și estimările făcute, decât comportamentele
celorlalți sau evenimentele care au cauzat a numite reacții. Înțelesul pe care îl atribuim
persoanelor și evenimentelor pe care le întâlnim sunt cele care determină sentimentele și
comportamentul nostru. Făcând această distincție, se asuma toată responsabilitatea pentru
propriile succese sau insucces e. Este important să se înțeleagă că gândurile, sentimentele și
estimările nu sunt constante, ele oscilează datorită noilor informații și situații cu care se vine în
contact. (Carroll, 1993)

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

16
1.3. Metode a măsurarea inteligenței emoționale

Printre cele mai importante instrumente de măsurare a inteligenței emoționale se numără:
Inventarul competențelor emoționale dezvoltat de Richard Boyatis și Daniel Goleman, Inventarul
coeficientului emoțional Bar -On, Testul de inteligență emoțională Mayer – Salovey – Caruso și
vedere de 360 de grade asupra inteligenței emoționale .
1. Inventarul de măsurare a inteligenței emoționale , dezvoltat de Richard Boyatis și
Daniel Goleman, măsoară 20 de competențe organizate în patru grupe: conștiința de sine care se
referă la au tocunoașterea propriilor stări interne, a impulsurilor și la înțelegerea intuițiilor,
autocontrolul care face referire la capacitatea de a ne controla propriile stări interne, impulsurile
și resursele interne, conștiința socială care se referă la capacitat ea de a conștientiza sentimentele,
nevoile și preocupările celor din jur, la capacitatea de a dezvolta relații și abilitățile sociale care
se referă la capacitatea de a indicu reacția dorită la alții. Acest instrument este folosit pentru a
evalua punctele forte și limitările individuale, precum și competențele emoționale, el fiind util în
procesul de dezvoltare și mai puțin ca instrument în procesul de selecție sau de recompensare.
(Daniel Goleman, 2011)
2. Inventarul coeficientului emoțional Bar -On constă din 133 de elemente, oferind un
scor general pentru inteligența emoțională și scoruri parțiale după cinci scări care cuprind mai
multe subscări: scara intrapersonală care măsoară părerea despre sine, asertivitatea, conștiința
emoțiilor, scara interpersoanl ă evaluază empatia, responsabilitatea socială și relațiile
interpersonale, scâr de adaptabilitate măsoară capacitatea de a fi ancorat în realitate, flexibilitatea
și capacitatea de rezolvare a problemelor emoționale, scara privind managementul stresului ca re
evaluază toleranța la stres și autocontrolul impulsurilor și scara stării de spirit care măsoară
gradul de optimism și mulțumire. (Bar -On, 2004)
3. Testul de inteligență emoțională Mayer – Salovey – Caruso evaluază capacitățile
emoționale după patru ramu ri ale inteligenței emoționale: prima ramură, perceperea emoțiilor,
este abilitatea de a percepe propriile emoții, emoțiile celor din jur, precum și emoțiile produse de
stimuli că pictura, muzica etc., a doua ramură, facilitarea gândirii este abilitatea de a simți și
folosi emoțiile în procesel cognitive, a treia ramură, înțelegerea emoțiilor, implică abilitatea de a
înțelege informațiile emoționale, de a înțelege cum se combină și cum progresează emoțiile în
cadrul tranzacțiilor relaționale și a patra ramu ră, managementul emoțiilor, este abilitatea de a fi
deschis la sentimente, de a le modela la sine și la ceilalți pentru a promova înțelegerea și

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

17
dezvoltarea sinelui și a celorlalți. (Mayer, J. D., Salovey, P., Caruso, D. R., & Sitarenios, G,
2003)
4. Veder e de 360 de grade asupra inteligenței emoționale a fost dezvoltat de K. Nowack
și măsoară 17 competențe emoționale care sunt clasificate în trei categorii și anume:
managementul sinelui care cuprinde dezvoltarea sinelui, adaptabilitatea, autocontrolul,
încrederea în sine, rezolvarea problemelor strategice, nevoia de realizări, managementul relației
care cuprinde dezvoltarea de relații strategice, managementul conflictului, capacitatea de a
influența, sensibilitatea interpersonală, capacitatea de a lucra în echipă, credibilitatea și
comunicare care cuprinde capacitatea de a comunica eficace și eficient în scris, lucrul cu
feedback -ul, capacitatea de a comunica eficace și eficient, prezentarea orală persuasivă, abilitatea
de a asculta empatic. (Kowack, 2009)

1.4. Cunoașterea emoțională propie și imaginea sinelui

Estimarea gradului de conștientizarea a inteligenței emoționale reprezintă totalitatea
evaluarior, interpretărilor, impresiilor legate de propria persoane, de cei din jur și de diverse
situații. Aceste estimări sunt în mare măsură determinate de mediul familial, de experiențe
anterioare sau de sisteme de convingeri sau valori. Estimarea aceasta ajuta la înțelegerea modului
în care dialogul interior influențează sentimentele, acțiunile și reacțiile , acestea putând fi astfel
schimbate în funcție de situații. (Ackerman, 1997)
Senzațiile și emoțiile
Simțurile ne ajută la primirea informațiilor despre situațiile, evenimentele sau persoanele
din jur. Este de asemenea important să se facă diferența între informațiile senzoriale și estimări.
De cele mai multe ori, percepțiile sunt filtrate și transformate de estimările pe care noi le facem.
Cu cât crește gradul de conștientizare, cu atât mai mare este abilitatea de a lua în considerare
procesul de filtrare ; astfel putându -se face distincția între sensorial și estimare. Fiind capabil, ca
persoană, să îți acordezi simțurile, poți monitoriza sau chiar clarifica și schimba estimările de
câte ori este necesar. Persoanele cu o inteligență emoțională dezvoltată, a u capacitatea de a
înțelege la nivel emoționa perspective diferite asupra unei situații, capacitate ce are un rol
important în rezolvarea problemelor.

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

18

Imaginea de sine
Imaginea de sine a unei persoane este o imagina mentală pe care o are despre ea, imag ine
care, în general este destul de rezistență la schimbare, deoarece conține elemente care sunt
disponibile în momentul în care facem observări ale celorlalți, dar și elemente care au fost
învățate de persoana prin experiențe directe sau prin internalizar i ale judecaților de valori emise
de către ceilalți. În general, o imaginea de sine proastă, este rezultate acumulării unor critici care
i-au fost adresate de -alungul vieții, critici ce duc la lezarea propiei imagini și a felului în care se
percepe. (Birch & Hayward, 1999)

1.5. Profilul psihologic al persoanelor cu un nivel ridicat al inteligenței emoționale și
inteligenței intelectuale.

Acest subpunct al lucrării, voi prezenta prințe altele, deosebirea dintre inteligență
emoțională (IE) și inteligenta a cademică. Astfel spun, inteligenta emoțională al cărei nivel de
structurare se apreciază prin QE și inteligenta academina, care se raportează la gândirea logică și
se dobândește în școli, evaluate prin QI, se poate face și în termini accesibili tuturor. Ce le două
forme de inteligență se referă la două feluri de cunoaștere, una bazată pe afectivitate iar cealaltă
pe rațiune. Așadar, iată profilul psihologic al unui bărbat cu un nivel al inteligenței intelectuale
înalt (QI)
– Este ambițios și productive, persev erant, calm, imperturbabil cu privire la ceea
e îl proveste, fiind socotește că are dreptate și nu poate fi vulnerabil. Este
predictibil, poți să prevezi cum se va comporta în diferite situații, cum va
reacționa în cele mai diverse context profesionale și sociale. Tinde să fie critic
și condescendent, cusurgiu, în plan emoțional fiind stupid și neprietenos.
Profilul psihologic pentru un bărbat cu abiltate său nivel al inteligenței emoționale înalt (QE)
– Poseda un echilibru social în relațiile interumane. Are o capacitate
remarcabilă de a se angaja în rezolvarea problemelor altor persoane, se poate
dedica unor cauza nobile, este responsabil din punct de vedere social și are în
vedere latura morală a împrejurărilor în care se afla implicat. Este simpatetic
și grijuliu în relațiile interpersonale. Are o viață afectivă bogată, nuanțat în

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

19
pivinta propiei persoane. Se simte confortabil cu sine și cu alții în universal
social în care trăiește.
După ce am prezenta profiluile psihologice ale bărbaților, în cele ce urme ază voi face o detaliere
a acelorași criteria, dar pentru femei. Așadar, profilul psihologic al unei femei cu un nivel al
inteligenței intelectuale înalt.
– Are încredere în intellect, în forță de a cunoaște a rațiunii. Are fluența în
exprimarea gândurilor. Aprecieaza în mare măsură valorile intelectuale, dând
dovadă de interese pregnante pentru domenile intelectuale și estetice. Are
tendința spre introversiune, fiind orientate spre propia persoană. Este
predispsa la anxietate, disecarea firului în patru,ezit ă să-și expima sau să -și
arate supărarea sau mânia într -un mod firesc, deschis.
Profilul psihologic al unei femei cu un nivel al inteligenței emoționale înalt.
– Tinde să fie afirmativa, expimandu -și direct, natural sentimentele, simțindu -se
bine în pielea e i, gândurile despre propia persoana fiind positive. Pentru ea
viața are senssi merita să fie trăită din plin. Este o ființă sociabilă, care își
exprima adecvat sentimentele și se adaptează bine la stress. Este Echilibrată
din punct de vedere scial, face uș or cunoștință cu noi, se simte confortabil cu
sine fiind glumeață, jucăușă, spontană și naturală. Foarte rar se simte
anxioasa. (Roco, Creativitate și Inteligența Emoțională, 2004)

1.6. Teoria inteligentelor multiple

Intrând direct în subiect, Gardner vorbește despre nu mai puțin de 8 tipuri de
inteligentă .
1. Inteligenta lingvistică
E vorba, așa cum probabil v -ați imaginat, de ușurință pe care unii dintre noi o au în a ne
exprima corect și coerent, atât în scris cât și oral. Ne putem da seama ușor cam în ce situații te
ajuta acest tip de inteligență: știi cum să adresezi întrebări, te descurci mai bine decât alții în
situații ce necesită skill -uri de comunicare, poți convinge mai ușor oamenii în legătură cu ideile
în care crezi etc. Un tip de inteligenta apreciat în primul rând în vânzări, negocieri și afaceri.

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

20
2. Inteligenta logico -matematică
Aici putem vorbi, de fapt, de 2 subtipuri de inteligentă. Pe de -o parte, inteligenta logică,
folosită în general de strategi și problem -solver -i și care creează manageri geniali capabili să
pună la punct sisteme complexe. E acel tip de inteligenț ă pe care îl folosesc șahiștii, de exemplu,
și care e foarte des confundată cu inteligența matematică.
Pe de altă parte, oamenii cu o inteligență matematică ieșită din comun sunt buni la cifre. Foarte
buni. În general cei care sunt experți în domeniul inve stițiilor, contabilitate sau managerii ce se
ocupa cu previziuni financiare.
Inteligenta logico -matematică e cea care se apropie cel mai mult de conceptul de IQ.
3. Inteligenta muzicală
Nu vreau să intru foarte tare în detalii aici. E vorba despre oamenii care sunt foarte
sensibili la muzică. Sigur, acum toți cei care iubesc muzica se vor simți… Nu e chiar așa.
Oamenii cu o inteligență muzicală deosebită sunt cei ce pot recunoaște timbre, tonalități, ritmuri,
persoane care lucrează în general în zona artelo r (nu neapărat muzica). În general cei care stau
foarte bine la capitolul inteligență muzicală au un nivel destul de ridicat și în ceea ce privește
inteligenta lingvistică însă nu e o regulă.
4. Inteligenta spațială
De la capacitatea de a îți imagina foart e ușor obiecte 3D la abilități native de orientare în
spațiu, anticipare mentală a mișcărilor pe tabla de șah sau estimarea foarte precisă a distanțelor.
Între inteligenta spațială și cea logico -matematică e o legătură foarte strânsă însă nu destul de
strânsă pentru a le amesteca pe cele două. Foarte utilă arhitecților, constructorilor, designer -ilor
etc.
5. Inteligenta corporalo -kinestezica
Lucrează foarte bine împreună cu inteligența spațială și este probabil inteligenta ce și -a
pus cel mai serios amprent a pe dezvoltarea civilizațiilor de -a lungul timpului. Denumită și
“inteligenta tehnologică” a fost folosită în trecut de pescari, vânători sau în construirea de
adăposturi iar în prezent o putem observa la sportivi, chirurgi și, în general, oameni despre c are
spunem că sunt îndemânatici, că se folosesc foarte bine de corpul lor.

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

21
Evident, nu e vorba de câți mușchi ai pe tine ci, mai degrabă, de cât de bine îți coordonezi
mișcările.
6. Inteligenta naturalistă
Inteligenta naturalistă e o inteligență mai…speci ală. Ca și cea corporalo -kinestezica ea
începe să conteze din ce în ce mai puțin, odată cu trecerea timpului. Eu i -aș fi spus “survival
instinct“. Poate ghizii sau salvamontiștii să se mai folosească de inteligenta naturalistă pură, cea
care se referă la c apacitatea de a deosebi între diferite tipuri de plante, animale și care, teoretic,
ne ajută să ne folosim mai bine simțuri precum văzul, auzul.
E un tip de inteligența care datorită modernizării nu mai este foarte solicitată în formă ei inițială
dar de ca re se mai lovesc cei ce lucrează mai aproape de natura cum ar fi agricultorii, fermierii.
Sigur, e foarte posibil ca elemente ce țin de inteligenta naturalistă să apară, de exemplu, atunci
când concepem un spot publicitar pentru niște produse cum ar fi “ul eiul de cânepă” sau când
încercam să ne facem de lucru prin grădina din spatele casei.
7. Inteligenta interpersonală(EQ)
Inteligenta interpersonală, echivalentul inteligenței emoționale (EQ) a lui Goleman ne
ajută să observăm diferențe între oameni, să lucrăm mai ușor și mai bine cu ei, înțelegându -i. Ne
ajută să acționăm mai bine în echipe, să anticipăm mai ușor reacțiile c elorlalți punându -ne în
locul lor și să mediem conflicte. Aici, un rol important îl are empatia, capacitatea de a recunoaște
ușor emoțiile celorlalți și a rezona cu ele. Unul dintre puținele tipuri de inteligența care ne este
util indiferent de domeniul în care activăm, indiferent dacă suntem conduși sau conducem.

8. Inteligenta intrapersonala
Am lăsat special la urma inteligențele mai cu greutate. Inteligenta intrapersonala ne
folosește în căutarea noastră constantă de a identifica propriile puncte slabe sau tari, sentimente,
de a formula scopuri personale și, în general, de a ne înțelege și dezvolta continuu. Pe scurt, e
vorba de introspecție și, în general, oameni introverti, care preferă să lucreze singuri, deși nici
asta nu este o regulă.
Oamenii cu o inteligență intrapersonala ieșită din comun se cunosc și înțeleg foarte bine pe ei, au
o predispoziție spre ceea ce se numește “gândire filosofică”, capacități extraordinare de focus -are
și “suferă” adesea de perfecționism. (Goleman, Working with Emoționa l Intelligence, 1998)

Măceașă Andreas Eduard Introducere asupra conceptelor
de inteligentă și inteligenta emoțională

22
1.7. IQ (Coeficient de inteligentă) + EQ (Inteligenta emoțională) + SQ (Inteligenta
spirituală)

1. IQ – Coeficient de inteligentă
În primul rând, se referă la capacitatea de învățare și dezvoltare mentală; dovedindu -se că poate
fi corelat cu performanțele profesionale, statut social, etc. Faptul că poate fi corelat, nu înseamnă
totuși că IQ -ul determina aceste lucruri. Partea negative, este ca IQ are o component ereditara
destul de mare, ce variază foarte puțin pe parcursul vieții și este foarte greu de crescut. (Gardner
H. , 1993)
2. EQ – Inteligenta emoțională
Primii care au vorbit despre asta au fost Wayne Payne și Daniel Goleman. EQ, se referă la
capacitatea de a percepe și manageria propriile sentimente, emoții, sau capacitatea de a empatiza
cu cei din jurul tău; presupunându -se că este tipul de inteligența care influențează gradul de
fericire și succesul unui om.
Partea pozitivă, excelenta chiar, este ca EQ -ul poate fi oricând îmbunătățit, la orice vârstă, de
către oricine. Spre d eosebire de IQ, nivelul EQ -ului nostrum, nu oferă așa zisele scuze, fiind
depinde stric de fiecare persoană în parte.
3. SQ – Inteligenta spiritual
Aceasta inteligentă nu este măsurabila, este 100% nativă și nu poate fi îmbunătățită. Este totuși
un aspec t important și demn de luat în calcul, deoarece SQ -ul este conștientizat și înțeles. În
comparative cu celelalte două amintite mai sus, IQ și EQ, SQ este un element vag, imbinadu -se
totuși cu celelalte. (Clore & Ortony, 2000)

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

23
Capitolul 2
COMUNICARE. CONCEPTE GENERALE

2.1 Prezentare generală

Comunicarea, înțeleasă în sensul sãu larg, ca act tranzacțional, inevitabil în situații de
interacțiune, devine esențială, fundamentalã atât pentru viaț a personalã cât și pentru cea so cialã a
individului. Astfel, noțiuni precum „comunicare", „limbã", „limbaj" sunt polisemice, ele
comportând o pluralitate de sensuri. Acest fapt provin e nu numai din complexitatea intrisecã a
fiecãrei noț iuni, ci și din aceea cã ele constituie obiectul de investigație al mai multor discipline
științifice : lingvistică, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline aduc
propriile l or perspective de abordare, care nu sunt întotdeauna identice sau mãcar
complementare. Lãmurirea sensului psihologic și etimologic al acestei noțiuni se impune, ca o
necesitate, mai ales dacã luãm în considerație ancorarea lor într -un sistem de interdiscip linaritate.
Astfel, în limba latinã, verbul „comunico -are" provine din adjectivul „munis -e" a cãrui
semnificație eră „care își face datoria, îndatoritor, serviabil". Cuvântul a dat naștere, prin
derivare, unei familii lexicale bogate din care menț ionăm pe „immunis -e" = scutit de sarcini,
exceptat de la o îndatorire (de ex. : „imun" înseamnã exceptat de la contractarea unei boli, care
nu face boala). Dupã Antoine Meillet (citat de M.Dinu, Op.cât,1994), „communise", înseamnã
„care își împarte sarcinile cu al tcineva". În latina clasicã însemna, ca și sensul urmașul sãu actual
„care aparține mai multora sau tuturor". „Comunicus" a dat ulterior naștere verbului
„communico", pãtrunzând în românește pe filierã francezã, odatã cu valul de neologisme
romantice din u ltimul secol și jumãtate (Ibidem). Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc stã
la baza organizãrii și dezvoltãrii sociale, influențând raporturile pe orizontalã și verticalã între
oamen i – intervenind chiar în aspirațiile lor intime, dar și în cunoașter ea realitã Ńii. În acest sens
se accept ã de cãtre diverși specialiști ideea dupã care, capacitatea de a -și formula și transmite
gândurile în termeni verbali, este definitorie pentru om. Mai mult decât orice deprindere ori
abilitate, posibilitatea comunicãri i prin limbaj articulat reprezintã o trãsãturã universal și specific
umanã. Conceptele legate între el e în vederea deslușirii funcț iilor și interpretãrilor comunicãrii
sunt : limbã, limbaj, mesaj, activitatea c reierului etc. În analiza unității dintre limbã și gândire
trebuie evidenț iate douã aspecte. Pe de -o parte, limbă are ca funcție principalã exprimarea

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

24
gândirii, iar pe de alta, gândirea nu se poate realiza decât în forme lingvistice. Se impune
abordarea conceptului „comunicare" dintro largã perspectiv ã psihologicã, cu puternice nuanțe
sociale.
Dezvoltându -se solidar, gândirea a pornit de la un nivel primitiv, când, confuzã și
greoaie, se asocia unei limbi nesistematice, pentru a ajunge la stadiul în care poate emite idei și
judecaț i gener ale, ajutatã de o limbã tot mai abstractã și, în același timp, mai sistematicã. Întrucât
legãtura sine qua non între limbã, gândire și limbaj nu ne propunem sã fie dezvoltatã în acest
material, sugerãm doar câteva jaloane în abordarea lor, dar toate noțiun ile se vor ra porta la cel
mai general liant, care este : comunicarea. Posibilitatea transpunerii totale a gândirii și trãirilor
noastre în limbaj se vede pusã sub semnul îndoielii, de contradicț ia dintre varietatea infinitã a
acestora și numãrul limitat de elemente ale codului, cu ajutorul cãruia mesajele sunt transmise
interlocutorului (câteva zeci de foneme, câteva zeci de mii de cuvinte, dintre care doar circa 2000
sunt folosite curent).
M. Zlate (1994) aratã cã încã din 1969 Claude Flament notă „pentru noi existã
comunicare, când existã schimb de semnificații". Se reține noțiunea de schimb, dar se precizeazã
conținutul acesteia, semnificațiile putând fi transmise atât prin mijloace verbale, cât și non –
verbale. (C.Flament, 1969)
Norbert Sillamy (1965) insistă asupra caracterului de feed -back al comunicãrii. Când
informaț ia este transmisã, se produce o acțiune asupra receptorului și un efect retroactiv asupra
persoanei emitente. Anzieu și Martin (1969) atrag atenția asupra elementelor componente ale
comunicãrii ca și a supra orientãrii ei. Astfel, comunicarea constituie „ansamblul proceselor
psihice și fizice prin care se efectueazã operația de punere în relație a unei persoane sau mai
multora, cu alta sau cu mai multe, în vedere a atingerii unor obiective. (M.Zlate, 1994 ).
2.2 Definiții ale comunicării

Definirea procesului comunicării a reprezentat o preocupare a teoreticienilor încă din
vremea Greciei antice. Totuși, trebuie subliniat faptul că, până în timpurile moderne, acest proces
a fost subsumat altor discipline și considerat drept un proces natural inerent fiecăreia dintre
acestea, în cele din urmă, studiul comunicării s -a transformat din ce în ce mai mult într -o
disciplină de sine stătătoare, unii cercetători atribuindu -i chiar denumiri specifice. (Baylon &
Mignot , 2000)

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

25
Acest fenomen însă, a cunoscut boom -ul de excepție, în epoca modera, sub toate
aspectele sale. Comunicarea face parte din viața noastră, este esențială pentru a trăi și munci.
Derivată din latinescul "comunis" – comun – comunicarea semnifică un fap t simplu: practicând –
o, omul încearcă să stabilească cu alte persoane o comunicare prin care pot fi difuzate
informații, idei și atitudini.
A comunica nu înseamnă însa doar a emite sunete și cuvinte ci înseamnă, în același timp,
a gândi și a cunoaște. În organizații, oamenii sunt confruntați cu diferite situații care cer
comportamente specifice și modele de comunicare adecvate
Astfel, ei trebuie să dispună de o adevărată cult ură a comunicării: cum să vorbească,
unde, când și în ce situație. Raportată la acțiuni și situații, la multitudinea formelor și nivelurilor
de relații umane pe care le mijlocește, comunicarea poate capăta o multitudine de sensuri, cu o
infinitate de nuanț e. (Ioan, 1999).

2.3 Scurt istoric

Interesul în studierea comunicării a fost stimulat de progresele tehnologice care, prin
chiar natura lor, au atras atenția asupra omului ca ființa comunicatoare. Dezvoltarea tehnologiilor
comunicaționale a permis speci aliștilor să încerce definirea procesului de comunicare în funcție
de domeniul lor specific de preocupare științifică. Astfel, psihologii au elaborat concepte utile
investigațiilor lor, precum și anumitor forme de terapie. Cercetătorii din domeniul științe lor
socio -umane au identificat diferite forme de comunicare prin care miturile, stilurile de viață,
obiceiurile și tradițiile sunt transmise de la o generație la alta sau de la un segment al societății la
altul. Politologii și economiștii au constatat că m ultiplele aspecte ale comunicării sunt la baza
ordinii sociale s.a.m.d. (Mcluhan, 1997)
2.4 Particularități ale comunicării

Comunicarea are rolul de a -I pune pe oameni în legătură unii cu ceilalți, în mediul în care
evoluează. În procesul de comunicare, prin conținutul mesajului se urmărește realizarea anumitor
scopuri și transmiterea anumitor semnificații. Astfel, orice process de comunicare are o triplă
dimensiune: comunicarea exteriorizată ( acțiunile verbale și nonverbal ce sunt observate de
către in terlocutori), metacomunicarea ( ceea ce se înțelege dincolo de cuvinte) și

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

26
intracomunicarea (comunicarea realizată de fiecare individ la nivelul sinelui). (Stranciugelu,
2003)
Procesul de comunicare se desfășoară într -un context, într -un anume spațiu psih ologic,
social, cultural, fizic, etc, cu care se afla într -o relație strânsă de interdependentă. Are un caracter
dinamic, pentru că orice comunicare, odată ce a fost inițiate, are o anumită evoluție, care poate
schimba și personajele implicate în process. La cele enumerate mai devreme, putem adăuga alte
particularități, cum ar fi:
– În situațiile de criză, procesul de comunicare are un ritm mai rapid și o sferă
mai mare de cuprindere;
– Semnificația data unui mesaj poate fi diferită atât pentru partenerii actul ui de
comunicare, cât și între receptorii aceluiași mesaj

Forma ale comunicării
În funcție de criteriul luat în considerare, distingem mai multe forme ale comunicării. Un
prim criteriu luat în clasificarea formelor comunicării, îl constitue modalitatea s au tehnica de
transmitere a mesajului. Astfel, se identifica comunicarea directă (în situația în care mesajul
este transmis uzitandu -se mijloacele primare, cuvânt, gest, mimică) și comunicarea indirectă (
în situația în care se folosesc tehnici secundare, scriere, tipăritura, semnal, sisteme grafice).
În cadrul comunicării indirecte, distingem:
– Comunicarea imprimată (presa, revistă, carte, afiș, etc)
– Comunicarea înregistrată (film, disc, banda magnetică)
– Com unicare radiofonică (radio, TV)
– Comunicarea electronică (internet)
În funcție de modul în care individual, sau indivizii, participa la procesul de comunicare
identificăm următoarele forme ale comunicării:
– Comunicare intrapersonala (sau comunicarea cu șinele)

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

27
– Comunicarea interpersonale (sau comunicare de gruo, realizată între
indivizi în cadrul grupului sau organizației din care fac parte; în această
categorie intră și comunicarea desfășurată în cadrul organizației)
– Comunicarea de masă (este comunicarea realizată pentru publicul larg, de
către instituții specializate și cu mijloace specific). O detaliere a acetei forme,
o regăsim în (Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie, Larousse, București,
1996) ce spune că din punct de vedere sociologic, comunicar ea de masă este
privită ca un ansamblu de modalități, rețele de transmisie, echipamente
individuale și autonome care permite punerea la dispoziția unui public destul
de larg a unei multitudini de mesaje. (Larousse, 1996)

2.5 Procesul de comunicare. Etape ale dezvoltării comunicării umane

Procesul de comunicare
Comunicarea este un process prin care un emițător transmite informații receptorului prin
intermediul unui canal, cu scpul de a produce asupra receptorului anumite efecte. (J.J Van
Cuilenburg, 2004)
Altfel spus, fiecare process de comunicare are o structură specifică, ce este reprezentate
de un anume tip de relație dezvoltate de trinomul Emitator – Mesaj – Receptop. Cea mai simplă
schemă a structurii procesului de comunicare a fost propusă încă din an ul 1934 de Karl Buhler,
în lucrarea “Die Sprachtheorie”. (Buhler, 1934/1984)
Emițător – mesaj – RECEPTOR – Feed Back
Relația de comunicare se realizează astfel: emițătorul transmite un mesaj într -un anumit
cod (limbaj), către receptor, care va iniția o acți une de decodare a mesajului ce i -a fost transmis.
Acest mesaj este constituit într -un anume cod, care trebuie să fie comun celor doi parteneri aflat
în contact. Între emițător și receptor are loc un transfer pentru receptor. Atât emițătorul, cât și
recepto rul sunt entități orientate către un scop. Emițătorul are scopul de a oferi, receptorul are
scopul de a primi informative.
Între mesaj și cod exista o anumită discrepanță. Astfel, în vreme ce mesajul se
caracterizează prin coerentă, cursivitate, claritat e, fiind determinat de loc, de timp, de starea
psihică a emițătorului, codul e fix, invariabil, abstract, redus la numărul destul de mic de semn.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

28
Din punct de vedere al analizelor de limbaj și comunicare primul este atribuit unor
fenomene de gândire dirij ată, celălalt unor fenomene de gândire nedirijată. Limbajul datorat
fenomenelor de gândire dirijată urmează legile lingvistice, se supune regulilor gramaticale, ale
suntaxei și semanticii. Limbajul datorat fenomenelor de gândire nedirijată constitue de țes ătură
în care sunt prinse reprezentările, experiențele, gesturile, atitudinile, trăsăturile de personalitate.
Faptul că putem identifica două limbaje, sugerează că ele sunt necesare pentru a exprima lumea
nu ca o realitate, ci ca o creație a limbajului. Fe nomele care ne produc această lume nu sunt
cunoscute în totalitatea lor. Mai précis, fenomenele gândirii nedirijate, care se dovedesc a avea
character pronunțat individual, sunt mai puțin susceptibile de normare, în vederea constituirii
unei discipline de studio. Fenomenele gândirii dirijate, care nu au un specific individual, ci unul
general, au fost asamblate într -o disciplină, într -o teorie a limbajului. De aceea, doar acestea pot
fi studiate cu pertinenta și în mod sistematic. (Buhler, 1934/1984)
Fieca re gând este o reprezentare a ceva ce trebuie sau nu trebuie comunicat. De aceea, în
limba, prin limba, se deschide accesul la această reprezentare.
– Limbaj – orice system sau ansamblu de semen care permite exprimarea sau
comunicarea, în sens strict, reprez intă o instituție universal și specifică
umanității, care comportă caracteristici proprii.
– Limba – (sens comun) – produs social particular al facultății limbajului,
ansamblu de convenții necesare comunicării, schimbului de informații,
adoptate în mod mai mu lt sau mai puțin convențional, de către vorbitorii unei
societăți, pentru exercitarea acestei funcții prin vorbire.
Dacă limbajul este facultatea sau aptitudinea de a construe un system de semen,
intraductibil sau universal, limba este instrumentul de comu nicare propiu unei comunități
umane . Limbile, ca expresii particulare, ca realizare conjugale ale limbajului, sunt susceptibile
de a fi traduse.
– Vorbirea – actul prin care se exercita funcția lingvistical vorbirea într -o limbă
este activitatea de codare, iar ascultatea este activitatea de decodare a
comunicării.
– Sistem de semne – unități convenționale, abstracte, care prin combinare pot
forma unități semantice, cuvinte cu semnificați, expresii cu sens, sensul
intrinsic al lor nu est e altul decât referențialitatea lor.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

29
– Codul lingvistic – limba – este necesar atât emițătorul cât și receptorului,
pentru a realiza comunicarea. El consta într -o multitudine de semne isolate,
care se face asocierea acestor desgnatori pentru a exprima o ima gine mentală,
o reprezentare. Organizarea semnelor și combinarea sensurilor lor țin de
sintaxa propoziției sau frazei.
Pentru a reuși, comunicarea între indivizi are nevoie de înțelegerea codului. Vorbirea este
un act individual, pe când limba este un feno men social, de grup. Semnificațiile termenilor unei
limbi se regăsesc în dicționare. Fiecare vorbitor are un dictionary propiu pentru limba/limbile pe
care le vorbește. Sensurile cuvintelor se pot schimba, în funcție de interpretările care apar în
cursul c omunicării. Așa se face că unii vorbitori pot avea sensuri greșite, false (mai précis,
neconforme cu sensul de dictionary sau cu cel atribuit de grupul social în a cărei limba se
exprimă)
Etape ale dezvoltării comunicării umane
În lucrarea Teorii ale comun icării de masă, Melvin L. De Fleur și Sandra BallRokeach au
analizat principalele etape ale dezvoltării comunicării umane, considerând că fiecare dintre ele a
avut „consecințe profunde asupra vieții sociale individuale și colective”. (Melvin L. DeFleur,
1999) Aceste etape au contribuit la constituirea sistemelor sociale și la configurarea diferitelor
culturi:
 Prima etapă, epoca semnelor și semnalelor, aparține ființelor „preumane”, incapabile, din punct
de vedere fizic, de vorbire. Ele comunicau prin sun ete, semne cu mâna, expresie, mișcare.
Comunicarea lor era complexă, față de a primatelor de astăzi, dar simplă în raport cu cea umană
și mult mai lentă, iar creierul, încă neevoluat, determina o memorie de scurtă durată. Ea servea
nevoilor biologice, prop rii și lumii animale.
 Epoca vorbirii și a limbajului, se leagă de apariția omului de Cro Magnon (ulterior și
supraviețuitor celui de Neanderthal), care ar fi început să vorbească în urmă cu 90 000 – 40 000
de ani.
 Epoca scrisului. De la pictogramele c onvenționalizate, care standardizau semnificații, în
vederea stocării informației și transmiterii ei în timp și spațiu, umanitatea a evoluat spre
utilizarea scrierii fonetice. Sistemul pictografic presupunea reprezentarea unei idei, a unui obiect
sau a une i ființe ori a unui concept printr -un simbol, ceea ce făcea dificilă nuanțarea. Scrierea
fonetică reprezenta un sunet printr -un semn. Astfel s -a născut ceea ce astăzi numim alfabet. 
Epoca tiparului. Inventarea tiparului a reprezentat o revoluție în comun icare, făcând posibilă o

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

30
difuzare mult mai amplă, mai rapidă și mai eficientă a informației, ceea ce a permis noi
conexiuni, deci un progres al gândirii și cunoașterii. Alfabetizarea unui număr crescând de
oameni a modificat însăși evoluția umanității.
 Epoca mijloacelor de comunicare în masă. Dezvoltarea cunoașterii și invențiilor tehnice au
produs, mai ales în secolul XX, noi revoluții care privesc nu numai transmiterea informațiilor,
dar și schimbarea percepției asupra lumii, relațiile dintre indivizi și comunități, atenuarea
diferențelor generatoare de conflicte, comportamentul uman în general.
 Internetul și mijloacele de comunicare asistate de calculator sunt privite tot mai des ca definind
o nouă epocă în istoria comunicării sociale. Este interesa nt să observăm că aceste etape pe care
le-a urmat omenirea în construirea mijloacelor de comunicare sunt reproduse identic de fiecare
individ uman în procesul lui de socializare, fiecare reușind să se definească în funcție de tipul de
mijloace de comunicar e de care dispune ca dotare socială. (Melvin L. DeFleur, 1999)

2.6 Bariere de comunicare și tipologia lor.

Obstacolele / dificultățile / barierele în procesul de comunicare reprezintă orice lucru care reduce
fidelitatea sau transferul de mesaj. Principa lele obstacole / dificultăți / bariere ce apar în procesul
de comunicare pot fi:
Bariere de limbaj care se pot datora următoarelor cauze: – aceleași cuvinte au sensuri diferite
pentru diferite persoane; – între interlocutori există deosebiri de pregătire ș i experiență ; – starea
emoțională a receptorului poate deforma ceea ce el aude; – dificultăți de exprimare; utilizarea
unor termeni (cuvinte și expresii) inadecvate ori confuze – ideile preconcepute și rutina care
influențează receptivitatea.
Bariere de mediu – climatul de comunicare necorespunzătoare (frig, zgomot, lumină
insuficientă); – folosirea suporților informaționali necorespunzători ori inadecvați (fluturași
informativi care utilizează mulți termeni tehnici, așezarea anunțurilor la o înălțime prea mare,
etc.).
Bariere datorate poziției emițătorului sau receptorului – imaginea pe care o are emițătorul sau
receptorul despre sine și despre interlocutorul său – caracterizarea diferită a situației în care are
loc comunicarea de către emițător și recepto r – sentimentele și intențiile cu care interlocutorii
participă la comunicare.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

31
Bariere de concepție – existența presupunerilor; – exprimarea cu stângăcie a mesajului de către
emițător; – lipsă de atenție în receptarea mesajului; – concluzii grăbite asupra conținutului
mesajului; – lipsa de interes a receptorului față de mesaj; – rutină în procesul de comunicare. O
metodă calitativă de identificare a cauzelor profunde ale obstacolelor/ dificultăților / barierelor în
comunicare este analiză perturbațiilor în comunicare – subiectivism; – ascultare incorectă;
implicare personală, – dezinteres. (Abric, 2002)

2.7 Stiluri de comunicare

Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice
unei persoane în actul comunicativ. (Voicu, 1998)
Stilul desemnează: – modalitățile specifice de recepționare/decodificare a mesaului; –
modalitățile personale de prelucrare/interpretare a mesajelor; – modalitățile specifice de
exprimare a răspunsului, particularitățile personale de feed -back. Toate acestea decurg din
unicitatea și individualitatea ființei umane, fiind expresia personalității umane. Conceptul de stil
de comunicare se aplică doar acolo unde caracteristicile formale, general valabile ale actului
comunicativ se asociază cu anum ite maniere personale de receptare -prelucrare -emitere a
mesajelor. (McQuail, 1999)
Este vorba de maniere de comunicare formate în decursul dezvoltării individului, stabile
și caracteristice pentru el și care se manifestă relativ independent de conținutul c omunicativ
vehiculat pentru el și de contextul concret în care operează (vezi persoane care comunică
"elegant", echilibrat în orice împrejurare / persoane care comunmică vulgar, agresiv, în orice
situație). Stilul de comunicare este în primul rând un indic ator al modului în care o persoană își
structurează lumea relațiilor sociale. În al doilea rând stilul de comunicare este un indicator al
modului de prelucrare a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de
comportament, în judecăți pr actice, sociale, evaluative. (De Vito, 1988)
Stilul de comunicare este fundamental determinat de trei elemente:
1.- atitudinile persoanei, ca modalități constante de raportare a acesteia la viața socială, la
semeni și la sine;
2.- modelele de comunicare învățate – asertiv, non -asertiv, agresiv (cu varianta să pasiv –
agresivă), manipulator;

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

32
3.- temperamentul, că țip de reactivitate a celulei nervoase.
STILUL NON -ASERTIV (atitudinea de fugă pasivă) – tendința de a se ascunde, de a fugi
mai de grabă decât a înfrunta oamenii. Se poate menifesta printr -un exces de amabilitate și
conciliere, prin tendința de a amâna luarea unor hotărâri și adesea prin imposibilitatea luării
acestora, însoțită de cedarea către alții a dreptului de a decide. La baza acestor manif estări stă o
teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți, ca și supărarea intensă resimțită în cazul unui
eventual eșec – pentru a le evita individul preferă să se supună hotărârii celorlalți. Aceasta nu
exclude un sentiment de ciudă, mânie mocnită, ranc hiună.
STILUL AGRESIV (atitudinea de atac) – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul
cuvânt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării și supărării altor persoane. Pentru a
domina, orice mijloc pare a fi utilizabil – înfricoșarea, co ntrazicerea, umilirea, compromiterea
celorlalți, atitudinile și comportamentele șocante, răzbunarea, asumarea unor riscuri excesive.
Această atitudine stimulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect pentru persoana
în cauză sentimentul d e a nu fi iubită, respectată și apreciată, fapte ce o fac și mai agresivă – se
crează un adevărat cerc vicios al agresivității.
STILUL MANIPULATOR (atitudinea de manipulare) – preferința pentru un rol de culise,
tendința de a aștepta clipa prielnică pentr u a ieși la lumină și a se pune în valoare, tendința de a
căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți. Persoana evită să spună deschis
ceea ce gândește, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, îi place să fie în preajma
celor mari și puternici ( ca o compensare a propriilor slăbiciuni) sperând să obțină beneficii din
vecinătatea cu aceștia. Persoanele din această categorie urmăresc ca ceilalți să facă ceea ce ar
dori ele, dar acest lucru să nu presupună confruntări desch ise – fie ele raționale, constructive – de
tip asertiv, fie ele conflictuale – de tip agresiv; este vorba mai de grabă de a aștepta ca situația să
se întoarcă în favoarea lor. Adesea aceste persoane "joacă roluri" diverse, ca semn al
insuficientei maturiză ri sociale, aceasta și în legătură cu un statut social slab, precar,
nesatisfăcător. Problema indivizilor manipulatori este de a -și ascunde slăbiciunea , de a nu fi
descoperiți pentru că și ei se tem de judecată celorlalți și de a nu fi marginalizați.
STILUL ASERTIV (atitudinea constructivă) – capacitatea de autoafirmare, de exprimare
onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate și fără a -i leza pe
ceilalți; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoil or celorlalți. Persoană știe
să asculte și este dispusă să înțeleagă, știe să fie ea însăși (fără simulări și "jocuri de rol") și să se
bazeze pe sine. Este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a
provoca resentimentele celorlalți și chiar câștigându -le adesea simpatia.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

33
Comunicarea eficientă și eficace depinde în mare măsură de felul în care comunicăm,
adică stilul comunicării. Fiecărui individ îi este characteristic un anumit cod de exprimare, un
anumit stil, care poartă pecetea propriei personalități, a culturii, a temperamentului și a mediului
social în care acesta trăiește. Stilul nu este o proprietate exclusive a textelor literare, el este
specific oricărui act de comunicare . (Mucchielli, 1995)
Calități generale ale stilului
Indiferent de stilul de comunicare abordat, aceasta trebuie să îndeplinească, în principal,
următoarele calități:
Claritatea – expunerea sistematizată, concise și înțeles; abse nța clarității aupra calității
comunicării, conducând la obscuritate, nonsense și la echivoc
Corectitudinea – o calitate ce care pretinde respectarea regulilor gramaticale, în ceea ce privește
suntaxa, topică; abaterile de la normale gramaticale, se numesc solecisme și constau, cu
precădere, în dezacordul dintre subiect și predicat
Propietatea – se referă la modalitățile folosiri cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima
mai exact intențiile autoului;
Puritatea – are în vedere folosirea numai a cuvint elor admise de vocabularul limbii literare;
potrivit cu evoluția limbii putem identificare arhaisme, care reprezintă cuvinte vechi, ieșite din
uzul current al limbii.
Precizia – are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte și expresii necesare petru în țelegerea
comunicării;
Concluzia – urmărește exprimarea concentrate pe subiectul de comuncare, fără divagații
suplimentare și neavenite (Soitu, 1997)
Formele comunicării orale
Dintre formele comunicării orale, mă voi referi la următoarele:
Monologul – conferința, expunerea, prelegerea, relatarea, discursul, toastul, alocuțiunea,
povestirea, pledoaria, predica, intervenția, interpelarea
Dialogul – dezbaterea, seminarul, interviul

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

34
Monologul – formă de comunicării în care emitentul nu implică receptorul, în această formă a
comunicării exista totuși feed -back, dar nu există un public anume; în același timp nici nu se
poate vorbi de existent unui monolog absolut.
Conferința – conferința clasic ă – presupune o adresare directă, publică în care cel care susține
conferința – conferențiarul – evită să enunțe propriile judecați de valoare, rezumându -se să le
prezinte cu fidelitate pe cele ale autorilor despre care conferențiază; conferința cu preopi nenții –
în cadrul acestei forme de conferențiere se prezintă mai mulți conferențiari, care prezintă idei
opuse pe aceeași temă, conferință cu preoptinenti poate fi regizata sau spontană.
Expunerea – este formă de discurs care angajează în mod explicit per sonalitatea, opiniile,
sistemul de valori ale celui care vorbește, care își transmite opiniile cu privire la un subiect.
Prelegerea – este situația comunicativă în care publicul căruia I se ține o prelegere a avut o
posibilitatea să sistematizeze informați i, fapte, evenimente anterioare angajării acestui tip de
comunicare, presupune un nivel de abordare mai ridicat, fără o introducere de acomodare cu
subiectul pus în discuție.
Relatarea – o formă de comunicare în care se face o decodificare, o dezvăluire, o prezentare,
apelând la un tip sau altul de limbaj, a unei realități obiective, a unor stări de fapt, a unor acțiuni
fără implicarea celui care participa, ferită de subiectivism și de implicare personală.
Discursul – forma cea mai evoluată și cea mai prete nțioasă a monologului, care presupune
emiterea, argumentarea și susținerea unor puncte de vedere și a unor idei inedited, care exprimă
un moment sau o situație crucială în evoluția domeniului respective.
Toastul – o rostire angajată cu prilejiul unor eveni mente deosebite, nu trebuie să depaseaza 3, 4
minute; trebuie să fie o comunicare care face apel la emoționalitatea celor prezenți, dar cu
măsură.
Alocuțiunea – reprezintă o intervenție din partea unui vorbitor într -un context communicational
având drept s cop ilustrarea unui puncte de vedere, nu trebuie să depășească 10 minute
Povestirea – este forma cea mai amplă a comunicării, în care se folosesc cele mai variate
modalități, care face apel la imaginitie și sentimente, la emoții, la cunostiente anterioare, în mod
deosebit îi este specifică angajarea dimensiunii temporale sub forma trecutul; subiectivitatea
povestitorului este prezenta din plin, lăsându -și amprenta pe forma și stilul mesajelor transmise.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

35
Pledoaria – este asemănătoare ca formă și funcție disc ursive cu alocuțiunea, diferențiindu -se de
aceasta prin aceea că prezintă și susține un punct de vedere propiu.
Predica – tip de adresare în care posbilitatea de contra -argumentare și manifestare critică sunt
reduse sau chiar anulate; speficica instituțiil or puternic ierarhizate.
Intervenția – situația în care emițătorul vine în sprijinul unor idei ale unui alt participant la
discuție, aceasta din urmă declarându -și, fie și tacit, acordul cu mesajul enunțat; prin intervenție
emițătorul adâncește un punct de vedere și îl susține.
Interpelarea – situația în care cineva, aflat într -o postură de distribuitor de informative cere unor
anumite surse o mai bună precizare în anumite problem, pe anumite domenii.
Dialogul – comunicare în cadrul căreia mesajele se schim bă între participant, fiecare fiind pe
rând emitatoru și receptor, rolurile de E și R se schimbă reciproc; participanții la dialog fac un
schimb de informați; toți participații la dialog se considera egali, își acorda același statut.
Dezbaterea – o formă a comunciarii în care nu sunt implicate structure evaluative; este destinată
clarificării și aprofundării unor idei; nu are un centru de autoritate vizibil, dar are un moderator.
(Van Cuilenburg, 2000)

2.8 Criteriile și mizele comunicării

Criteriile comun icării
Fiind un fenomen complex comunicarea se pretează unor clasificări după următoarele
criteria:
a. După criteriul mijloacelor fizice și a analizatorului se adresează stimulul mesajului, putem
identifica următoarele tipuri de comunicare:
1.Comunicare acustică
2. Comunicare tactile
3. Comunicare chimică
4. Comunicare vizuală
b. După criteriu modurilor de realizare, comunicarea poate fi

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

36
1. Comunicare directă, caraterizata prin absența medierii. Emițătorul și receptorul se afla în
același loc, deci în p roximitate fizică.
2. Comunicare indirectă, prin scriere, care utilizează medierea unor mijloace material și face
posibilă transmiterea mesajului în timp și spațiu.
3. Comunicare multiplă, prin imprimate. Folosește posibilități tehnice prin care același me saj
poate fi multiplicat folosind canale și suporturi diverse și difuzat unui mare număr de receptori.
4. Comunicare colectivă, realizată prin mijlocirea diferitelor tehnologii ce folosesc semnale
sonore, vizuale, simboluri, scrieri. Această comunicare sec aracterizeaza prn faptul că emițătorul
și receptorul sunt grupri, ca mesajul este mediat de un organ de informare sic a el se poate
multiplica.
c. După criteriul relațiilor emițător -receptor se disting:
1. Comunicare private
2. Comunicare publică
3. La rândul ei, c omunicarea publică poate fi:
 Comunicare educaționala
 Comunicare administrative/instituțională
 Comunicare politică
 Comunicare artistică
 Comunicare religioasă
 Comunicare științifică și tehnică
Dat fiind faptul că am arătat care sunt clasificările comunicării , în cele ce urmează, voi prezenta
și categoriile acesteia.
Categoriile comunicaționale
Acestea sunt definite în funcție de raporturile stabilite intre persoanele aflate în
intercomunicare. După Bales, clasificarea comunicării (inclusiv a mimicii care transmite aspete
comunicaționale) are la bază o construcție logică și psihologică privind grupul. Categoriile de

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

37
comunicare și ale stilului de comunicare sunt raportate la emițătorul care se ma nifestă său intră
într-un proces de comunicare. Astfel, categoiile de comunicare sunt:
-Emitatorul – manifestă solidaritatea, da ajutor, oferă recompense și ridică moralul
-Emitatorul manifesta scăderea tensiunii, vorbește, râde, glumește, exprima satisfac ție
-Emitatorul își manifesta acordul, accepta pasiv, se supune
-Emitatorul da o sugestie, o direcție, implicând autonomia altuia
-Emitatorul da o părere, face o evaluare, o analiză, exprima chiar o dorință sau un sentiment
-Emitatorul cere o opinie, o eva luare
-Emitatorul manifestă o tensiune, cere ajutor, se retrage dintr -o discuție
În cele ce urmează, voi vorbi despre comunicare, acoperind un cadru general al acestui
fenomen. Acestea fiind spune, comunicarea globală este un concept care vine din domeniul
comunicării de inteprindere, astfel, comunicarea globală a unui individ va reprezenta ansamblul
comunicărilor sale verbale și paralingvistice care țin de fenomenul indivizibil al comunicării.
Comunicarea ca fenomen global
În studiile despre comunicarea u mană, mult timp s -a privilegiat cuvântul "comunicare
digitală". Apoi, s -a încercat integrarea atitudinilor corporale, a gesturilor și a tuturor semnalelor
paralingvistice ce însoțesc limbajul. I anii ce -au trecut, numeroși cercetători au subliniat
următoru l fapt: comnicarea e un sistem ce integrează ansamblul acestor elemente și chiar
comportamentul.
Modelul Emițător -Receptor al transmiterii informației avansa idea că, atunci când nu
exista emițător, nu este nimic de transmis și deci, nici comunicat. Aceast ă concepție despre
comunicare era contrară experienței umane celei mai banale, care arata că se comunica și atunci
când nu se spune nimic.
În general, comunicarea digitală privește conținutul comunicării în vreme ce comunicarea
analogică privește relație d intre interlocuri. Așadar, într -o comunicare exista, cel puțin două
elemente: comunicarea ce se petrece la nivelul intelectului și cea care se petrece la nivelul
experienței trăite relaționare.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

38
Comunicarea e un proces permanent de elaborare și de procese la două niveluri. De pildă, ca
producția gestuală o anticipează pe cea verbală, ceea ce demonstrează că gestul este un semn
imediat intre cogniție și producerea sensului. În cele ce urmează, voi prezenta mizele
fundalemtale ale comunicării. Astfel, pentru a analiza comunicarea interunama, este necesar să
concepem că interacțiunea socială a unor actori prezenți într -o situație pe care și -o reprezintă în
același fel. Acești actori sunt mereu confruntați cu un anumi t număr de probleme imediate sau pe
termen lung, pecare le pot rezolva prin comunicare
Mizele fundamentale ale comunicării
Pentru a analiza comunicarea interumană, este necesar să o concepem că interacțiune socială a
unor actori, prezinți într -o situație pe care și -o reprezintă în același fel. Acești acttoi sunt mereu
confruntați cu un anumit număr de problem immediate sau pe termen mai lung pe care le pot
rezolva prin comunicare. Exista anume proble care sunt întotdeauna prezentă într -o comunicare
interum ană. Țin de prezența ambilor parteneri și constitue dimensiunile fundamentale ale
comunicării. Astfel, o comunicare nu poate să nu se confrunte cu aceste problem. Comunicarea
este globală în sensul că răspunde unui ansamblu de mize ce constitue structura f enomenologica
a interacțiunii interpersonale.
I Miza informativă
Aceasta este prima miză căreia încearcă să -i răspundă comunicarea interpersonală.
Comunicarea de informare a fost prima modalitate recunoscută. Orice comunicare aduce negreșit
informații. Îns ă, comunicarea nu poate fi doar o modalitate de informare, este un proces mult mai
complex.
ÎI Miza de poziționare
Pentru Goffan de pildă, comunici pentru a avea identitatea voită în situația de comunicare
în care te afli.
Lingviștii contemporani pun acce ntul pe locul pe care -l ocupa diferiți interlocutori într -o
comunicare. Fiecare emite enunțuri plasându -se în diferite puncte de vedere
În opinia lui Flahaut, aria de discurs este produs pornind de la întrebări fundamentale precum
"Cine sunt eu?" și "Cine ești tu?"

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

39
Comunicarea este unul dintre instrumentele acestei poziționări existențiale. Situațiile limită
reprezentate de toate întâlnirile cu necunoscuți, subliniază importanta poziționării
interlocutorului într -o interacțiune.
III Miza de mobilizare
Actul de comunicare ete întotdeauna și o tentativă de influențare a celuilalt. Astfel, acesta
este destinat pentru a produce efecte. Urmărește pe celălalt să creadă, să gândească sau să
acționeze. Pe de altă parte, se constată că unul dintre factorii fundamenta li ai comunicării
interumane sunt riscul de a fi influențat de către celelalt (Berger -Forestier, 1988).
Influența este o “resursă” umană”, întrucât este I o aptitudine de a -l motiva pe
celălalt, adică de a -l face capabil să gândească sau să acționeze în sensul dorit ce acesta. Aceasta
se sprijină deci pe o situație, de exemplu, situația de educație părinți -copii ce permite
influențarea prin elementele pus e în joc: autoritatea, ce este bazată pe tradiție, afecțiunea
parentală. Aceasta resursă însă, este una indispensabila firii anumitor persoane ce au această
forță proprie de a convinge și influența.
Problema mobilizării celuilalt este o problemă generală și importanta în viața relațională. Însă, la
fel că identitatea și celelalte probleme existențiale, ea nu este întotdeauna cea mai vizibilă dintre
problemele prezente într -o situație de comunicare.
IV Miza relaționala
Unul dintre fenomenele primordiale ce au loc în timpul întâlnirii dintre doi actori sociali
este fenomenul de simpatie -antipatie. Acest fenomen ce ține de procesul de seducție apare cu
mai multă forță atunci când se reglează probleme de poziționare. Comunicarea apare ca fiind
fundamentul exist ențial al relației umane. Comunicarea aduce relația umane de la esența la
exista, de la atemporal la istoric. Orice comunicare fixează deci natura relației pe care vrem să o
avem cu interlocutorul
V Miza normativa
Regulile ce precizează condițiile schimbu lui preexista sau sunt construite reciproc cu
timpul schimbului. Orice comunicare îi propune celuilalt o definiție a lumii și implicit un
ansamblu de norme ce vor susține interacțiunile.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

40
Comunicarea este deci un fenomen global din două motive; pentru că to t ce e experimentat, de
individ face parte din comunicarea sa. Ea integrează astfe vorbele, comportamentele, atitudinile
și toate paralimbajele.
Comunicarea este deci un femonem global din două motive; primul, pentru că tot ceea ce este
exprima de individ face parte din comunicarea sa. Comunicarea integrează astfel vorbele,
comportamentele, atitudinile și toate paralimbajele. Apoi, deoarece comunicarea este țesuta
dintr -un ansamblu complex de mize. Orice comunicare încearcă să influențeze, în grade diverse,
informația semenilor nostril, poziționarea individuală, mobilizarea celuilalt, precum șiș a specific
normele de referință ale situației de schimb. (Mucchielli, 1995)

2.9 Concepte ale inteligenței emoționale și comunicării. Comunicare în psihologia
experi mentală

O persoană care are o inteligență emoțională înalta ia aviz de lucruri rapid, își controlează
impulsurile, își folosește voința, este înclinat spre muncă în echipă, și abordează rezolvarea
problemelor combinând puterea cognitivă și cea emoțională, nu își neagă iubirea și respectul față
de oamenii care sunt în relații cu el, își vede defectele și le abordează ca să le corecteze. Pe de
altă parte, o persoană cu o inteligență emoțională slabă poate fi sclavul propriilor impulsuri, nu le
poate controla , își gestionează viața personală într -un mod greșit, poate eșua în carieră sau poate
acționa într -un mod impropriu fata de principiile sociale și valorile culturale (Basaran, 2000).
Nivelul inteligenței emoționale afectează în mod direct auto -suficienta ș i successul în business.
Oamenii care au dezvoltat maturitate emoțională au parte de mari contribuții de succes în
instituții. Managerii sau muncitorii care își cunosc emoțiile și care le pot controla sunt persoane
sensibile fata de dorințe și cerințe, sta bliesc relații bazate pe încredere și își spun ideile în mod
direct. Pot avea grijă și împinge pe ei înșiși și pe persoanele cu care lucrează, către rezultatul
dorit, totodată pot oferi o înaltă motivare prin menținerea unui mod de gândire optimist. Prin
aceste moduri, ei rezolva conflicte și probleme într -un mod pozitiv și orientat către o soluție.
(Bașaran, 2000)
Aptitudinile de comunicare implica concepte precum stabilirea unor relații semnificative
cu cei din jur, recunoscându -se pe ei înșiși precum și pe cei din jur, devenind conștienți de
propriile sentimente dar și recunoscând sentimentele și emoțiile celorlalți, se actualizează pe ei
înșiși și fac fața problemelor într -un mod eficient. (Kuzu, 2010). Comunicarea este unul dintre
cele mai necesare proc ese în viața de business. Trăind și făcând business -ul oamenilor și

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

41
grupurilor împreună depind de succesul sistemului de comunicare pe care și l -au stabilit.
Comunicarea este un proces important care conectează activitățile între oameni și le permite să
muncească într -un mod confortabil în cadrul unui grup. Abilitățile de comunicare a oamenilor cu
alte persoane identifica succesul lor în slujba acestora precum și în viețile lor personale.
Prin stabilirea unei comunicări adecvate și eficiente, abilitățile de comunicare au un rol
important. Aptitudinile de comunicare sunt în strânsă legătură cu vorbitul, scrisul, cititul,
ascultatul și gânditul. Abilitatea de comunicare a unui individ este una dintre abilitățile necesare
pentru a avea succes și este privită ca fiind un foarte important avantaj în cele mai multe ocazii.
Aptitudinile de comunicare sunt importante aproape în orice ocupație și poziție, totuși, când vine
vorba de management, aceste aptitudini dobândesc o importanță specială. Așadar, abilitatea de a
comunica este privită ca una din abilitățile pe care un manager trebuie să o aibă și acești
manageri au posibilitatea de a se exprima și a -și transfera ideile către ceilalți într -un mod clar,
fiind și un bun ascultător. Totodată, ei pot stabili relații bun e cu persoane din diferite poziții din
interiorul departamentului lor precum și din afara acestuia (Toy, 2007).
În instituțiile producătoare de servicii, precum instituțiile de ingrijrie a sănătății, deținerea
eficientă a abilitaților de comunica și inteli genta emoțională competenta este considerată
necesară, dar totodată și importantă pentru manageri (Freshman, 2004). După cum se vede,
conceptele de inteligenta emoțională și abilitățile de comunicare sunt strâns legate una de alta.
Din moment ce roprietati le aptitudinilor de comunicare și a inteligenței emoționale sunt folosite
ca un important și determinant mod de măsurare a funcțiilor managementului resurselor umane,
precum procesul de recrutare, performanta managementului, dezvoltarea carierei (Alparslan ,
2011), se crede că studenții de universitate care sunt educați în îngrijirea sănătății ar trebui
antrenați și dezvoltați în aptitudinile de inteligenta emoțională și abilități de comunicare înainte
să își înceapă viața de business (Anderson, 2000). Evalu area ineligentei emoționale și a
aptitudinilor de comunicare a studenților de universitate au o importanță în identificarea
cerințelor în acest câmp de muncă de manageri canditati și programelor de educare
constituțională pentru dezvoltarea acestor cerințe Așadar, acest studiu este proiectat să descrie
relația dintre inteligență emoțională și abilitățile de comunicare a studenților de universitate prin
modelul ecuațiilor structurale. Evaluarea relației dintre inteligență emoțională și aptitudinea de
comunic are în conformitate cu caracteristicile socio -demografice și proprietățile parentale a
studenților este totodată scopul acestui studiu.

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

42
Comunicarea în psihologia experimentală
Studiile de p sihologie experimentalã privind comunicarea au permis întocmire a unui
tablou de ansamblu, complex și sistematizat pentru fenomenele care fac parte din acest set de
activitate umanã – neînsemnând cã metodele, scopul și efectele sunt definitiv elucidate. (Lungu,
2000)
Studiul comunicãrii presupune metodologic cel puțin douã aspecte principale:
– abordarea globalã a comunicãrii într -un grup;
– neglijarea detaliilor în procesele și mecanismele comuni -cationale cu avertizarea
posibilei segmentãri a procesului global.
Existã neîndoielnic o interacțiune între diverșii fact ori care influenț ează procesele ș i
contextul social care influențează comunicarea. Chiar dacã rezultatele obținute în psihologia
experimentalã au valoare parțială, comunicarea poate fi studiatã. În astfel de cercetãri, factorii
care influențează comunicare a au doar o importantã relativã. Ansamblul de structuri factoriale
reprezintã în schimb nivelul la care trebuie abordatã interacțiunea factorilor care determinã
reŃele de comunicare. O serie de cercetãtori din deceniul 5 -6 al secolului nostru au sugerat
abordarea structurii comunicãrii atât din perspectiva grupurilor de muncã cât și a grupurilor de
discu ții. (Christensen, 2001)
Metodele f olosite ca și problemele comunicate în studiul comunicãrii ne aratã cã aceasta
este una din constituentele vie ții sociale , ea este în mod necesar prezentã în grup. Comunicarea
apare aproape concomitent cu apariția schimbului de informații. Prin natura sã socialã
comunicarea are o situație intermediarã în secvențele: scop, mijloace, efecte.
Comunicarea este chiar un fenomen circular, efectele ei modificând situația inițială care
determinã chiar procesul de inter -relationare. Consecințele metodologice ale teoriei comunicãrii
din perspectiva „rețelelor de comunicare" se referã la:
Limitarea sau restrângerea fe nomenului comunicãrii conform cu emisia vocalizatoare;
Limitarea sau determinarea decupajului temporal al proceselor de comunicare;
Limitarea sau determinarea efectelor comunicãrii.
Dupã cum ușor se poate observa comunicarea între doi subiec ți este concep utã în funcție
de numãrul de unități emise foniatric, la care se adaugã segmentul temporal. Procesul

Măceașă Andreas Eduard Comunicare – Concepte generale

43
comunicãrii presupune descompunerea ansamblului în unități comunicaționale și segventierea
unităților abordate de fiecare membru al grupului sau de grup în ansamblu. Unitatea de
comunicare este mesajul său discursul transmis de o persoanã prin intermediul unui emițător. În
cercetãrile de psihologie experimentalã se ține cont de izomorfismul între structura și
mecanismele de comunicare, prezent în rețelele de comunicare. (Furlong, 2000)
Ca atare, procesele de comunicare sunt înțelese că fenomene intermediare care se
diversificã conform cu anumite situații, care la rândul lor definesc scopuri diferite sau care cer
comunicãri de „intensități" diferite. Studiile privind conducerea (leadership) au pus adesea
problema cercetãrii fenomenului de comunicare. Teoria comunicãrii nu poate fi decât o
conexiune de relații invariante între situații. Tipuri de relații circulare scopuri sociale pe de o
parte, iar pe de altã p arte o relație între mijloacele capabile sã asigure realizarea scopurilor în
situații diferite.

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

44
Capitolul 3 . Metodologia cercet ării

3.1 Metodologia cercetării lucrării de licență

Conform dicționarului de psihologie APA, metodologia reprezintă un sistem de metode,
principii și reguli de procedură folosite într -o disciplină particulară. De exemplu , în cercetare
sau design -ul experimental, termenul se referă la t ehnicile folosite pentru colectarea
informațiilor, iar în sfera statisticii se referă la procedurile folosite în analiza datelor. (APA
Dictionary of Psychology, 2015).
Conform aceluias dicționar de psihologie, ercetarea este "un efort sistematic de a descoperi sau a
confirma fapte, a investiga o nouă problemă sau un nou subiect sau de a descrie evenimente și a
înțelege relațiile dintre variabile – adesea prin metode științifice ce includ observația și
experimental. (APA Dictionary of Psychology, 2015)

Concluzionând cele spuse anterior, metodologia cercetării se referă la colectarea,
analizarea și interpretarea tuturor elementelor care fac parte din planul de cercetare iar aici
menționăm subiecți, instrumente de lucru, design -ul cercetării, aplicarea, scorarea și interpretarea
rezultatelor ce reies din instrumentele de cercetare folosite, concluzii, respectarea principiilor
etice etc.
3.2 Scopul cercetării

Scopul a fost de a arăta cum se prezintă relația dintre inteligență emoțională și
capacitatea de comunicare la adolescenți.
3.3 Prezentarea instrumentelor

În elaborarea acestei cercetări, am folosit doua instrumente; Primul chestionar este cel al
Mihaelei Roco, de inteligenta emoțională, adaptat pe p opulația românească după cel a lui D.
Goleman. Cel de -al doilea, este chestionarul ce analizează stilurile de comunicare, construit de
de S. Mărcuș, psiholog român cu importante contribuții în studiul fenomenului empatic.

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

45
1. Chestionar inteligenta emoțio nală
Alegeți răspunsul care descrie cel mai bine reacția dvs. la următoarele scenarii. Răspundeți pe
baza a ceea ce ați fi vrut să faceți în realitae, nu cum credeți dvs. că trebuie să fie răspunsul.
Cotarea testului

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
a. 20p 0 20p 0 0 0 20p 0 0 0
b. 20p 20p 0 0 0 5p 0 20p 5p 20p
c. 20p 0 0 20p 0 5p 0 0 0 0
d. 0 0 0 0 20p 20p 0 0 20p 0

 Până la 100p – punctaj sub medie
 100p -125p – punctaj mediu
 125p -175p – punctaj peste medie
 200p – excepțional.

Descrierea testului de inteligenta emoțională elaborate de Daniel Goleman
Testul este elaborat de Daniel Goleman, autorul cărții „Intelegenta emoțională”, apărută în 1995.
Testul este adaptat de Mihaela Rocco și constă în 10 întrebări ce prezintă unele situații (ecenarii)
în care se poate afla o persoană.

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

46
Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a transpunerii
individului în situația respectivă, ia r pe altă parte, alegerea uneia dintre variantele de răspuns din
cele patru posibile, care reprezintă unele modalități concrete de a reacționa în situațiile indicate
de întrebări.
Scenariile conținute de itemi sunt următoarele:
Itemul 1.
Persoana se afla într -o situație critică ce îi amenința viața. Trei dintre variantele de răspuns
privesc capacitatea de a fi conștient de emoțiile personale, de a cunoaște situația din punct de
vedere afectiv și de a răspunde adevcat, echilibrat la situațiile neobi șnuite, critice sau stresante.
Itemul 2.
Un copil este foarte supărat, iar adulții care se afla în preajma lui încearcă să -l ajute să
depășească această stare emoțională negativă. Părinții, educatorii sau adulții în general, cel care
au nivel ridic at al inteligenței emoționale, folosesc situație pentru a -i antrena emoțional pe copii,
ajungându -i să înțeleagă de unde provine starea emoțională negativă (supărarea), ce anume îi
determină să fie supărați, să înțeleagă ceea ce simt, să observe alternativ ele pe care le pot încerca
pentru a găsi soluțiile adecvate.
Itemul 3.
Un subiect adult se afla într -o situație care trebuie să fie modificată în vederea obținerii unor
beneficii. Acest item al testului se referă la motivația proprie, intrinseca, l a capacitatea de a
elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrări și capacitatea de a urmări un scop. Este
vizata „speranța” ca dimensiune a inteligenței emoționale.
Itemul 4.
Scenariul prezentat se referă la o persoană care are eșecuri repetate într -o anumită direcție. Doar
una dintre variantele de răspuns se referă la gradul de optimism al persoanei, care o ajuta să
treacă peste piedici, să continue, să persevereze fără a se blama pe sine sau a se demoraliza.
Itemul 5.
În situaț ia prezentată de test se urmărește comportarea persoanei fata de minorități, atitudinea ei
cu privire la diversitatea etnică, culturală, etc, doar una dintre variantele de răspuns indica modul

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

47
optim de a crea o atmosferă deschisă diversității. Este vizata schimbarea prejudecaților prin
acțiune asupra lor și prin adoptarea unui model democratic de stăpânire a furiei.
Itemul 6.
Acest item se referă la modul în care se poate calma o persoană furioasă. Varianta corectă de
răspuns se referă la capacitatea empatică a persoanei, la modalitățile de stăpânire a furiei.
Itemul 7.
Reprezintă o situație în care unul dintre personaje este stăpânit de agresivitate, este mânios. Cel
mai indicat răspuns în cazul unei dispute puternice este să ia o pauză, inter val în care persoana se
poate calma, și astfel nu mai distorsionează percepția situației în care se afla, nu se mai lansează
în atacuri violente pe care le regreta ulterior. După această perioadă de relaxare, persoana
respectivă poate fi mult mai bine preg tita pentru o discuție utilă, productivă.
Itemul 8.
Într-un colectiv de muncă trebuie găsită o soluție pentru o problemă delicată sau plicticoasă. Prin
răspunsul dat se arata ca membrilor unei echipe trebuie să li se asigure relații armonioase, un
climat psihic confortabil care să le permită exprimarea ideilor personale într -un mod natural
degajat și creativ.
Itemul 9.
Un copil, un tamar sau un adult se poat afla în situații relativ stresante datorită, pe de o parte,
timidității lor personale, iar pe de altă parte situațiilor relativ noi neobișnuite, care le accentuează
starea de teamă. Răspunsul corectvizeaza implicare pe rsoanelor respective în situații noi,
atragerea lor în mod progresiv în relații interpersonale.
Itemul 10.
Se arata ca o persoană care are inițiativa schimbărilor în activitatea ei este mult mai pregătită să
se angajeze cu plăcere într -un nou gen de acțiune, învața mai repede cum să obțină
performante superioare.Este important ca cineva să fie capabil să încerce și altceva decât ceea ce
face în mod curent, dezvoltându -și astfel unele talente ascunse.
Modul de notare și interpretare a răspunsurilor la testul de inteligenta emoțională consta în a
aduna punctele corespunzătoare celor patru variante de răspuns de la cei zece itemi, după care se
raportează punctajul obținut la etalon.

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

48

2. Chestionarul ce analizează stilurile de comunicare
Acest chestionar , după cum am precizat și mai sus, analizează stilurile de comunicare a
persoanelor. Stilurile analizate în urma acestui chestionar sunt stilul non -asertiv, stilul agresiv,
stilul manipulator, stilul asertiv. Chestionarul a fost construit de către psiholog ul roman S.
Mărcuș. Probă este alcătuită din 60 de întrebări, posibilitățile de răspuns fiind de forma DA/NU.
În cele ce urmează, voi face o scurtă prezentare al întregului chestionar, cât și o scurtă
prezentare a ceea ce dorește să analizeze.
Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice unei
persoane în actul comunicativ. Stilul desemnează:
– modalitățile specifice de recepționare/decodificare a mesaului;
– modalitățile personale de prelucrare/i nterpretare a mesajelor;
– modalitățile specifice de exprimare a răspunsului, particularitățile
personale de feed -back.
Toate acestea decurg din unicitatea și individualitatea ființei umane, fiind expresia
personalității umane.
Conceptul de stil de comunicare se aplică doar acolo unde caracteristicile formale,
general valabile ale actului comunicativ se asociază cu anumite maniere personale de receptare –
prelucrare -emitere a mesajelor. Este vorba de maniere de comunicare formate în decursul
dezvo ltării individului, stabile și caracteristice pentru el și care se manifestă relativ independent
de conținutul comunicativ vehiculat pentru el și de contextul concret în care operează (vezi
persoane care comunică "elegant", echilibrat n orice împrejurare / persoane care comunmică
vulgar, agresiv, în orice situație).
Stilul de comunicare este în primul rând un indicator al modului în care o persoană și
structurează lumea relațiilor sociale. În al doilea rând stilul de comunicare este un indicator al
modu lui de prelucrare a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de
comportament, în judecăți practice, sociale, evaluative etc
Stilul de comunicare este fundamental determinat de trei elemente:

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

49
1.- atitudinile persoanei, ca modalități constante de raportare a acesteia la viața socială, la semeni
și la sine;
2.- modelele de comunicare învățate – asertiv, non -asertiv, agresiv (cu varianta să pasiv –
agresivă), manipulator;
3.- temperamentul, că țip de reactivitate a celulei nervoase.
STILU L NON -ASERTIV (atitudinea de fugă pasivă) – tendința de a se ascunde, de a fugi
mai de grabă decât a înfrunta oamenii. Se poate menifesta printr -un exces de amabilitate și
conciliere, prin tendința de a amâna luarea unmor hotărâri și adesea prin imposibili tatea luării
acestora, însoțită de cedarea către alții a dreptului de a decide. La baza acestor manifestări stă o
teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți, ca și supărarea intensă resimțită în cazul unui
eventual eșec – pentru a le evita individul pr eferă să se supună hotărârii celorlalți. Aceasta nu
exclude un sentiment de ciudă, mânie mocnită, ranchiună.
STILUL AGRESIV (atitudinea de atac) – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul
cuvânt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul leză rii și supărării altor persoane. Pentru a
domina, orice mijloc pare a fi utilizabil – înfricoșarea, contrazicerea, umilirea, compromiterea
celorlalți, atitudinile și comportamentele șocante, răzbunarea, asumarea unor riscuri excesive.
Această atitudine sti mulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect pentru persoana
în cauză sentimentul de a nu fi iubită, respectată și apreciată, fapte ce o fac și mai agresivă – se
crează un adevărat cerc vicios al agresivității.
STILUL MANIPULATOR (atit udinea de manipulare) – preferința pentru un rol de
culise, tendința de a aștepta clipa prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare, tendința
de a căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți. Persoana evită să spună
deschis ceea ce gândește, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, îi place să fie în
preajma celor mari și puternici ( ca o compensare a propriilor slăbiciuni) sperând să obțină
beneficii din vecinătatea cu aceștia. Persoanele din această catego rie urmăresc ca ceilalți să facă
ceea ce ar dori ele, dar acest lucru să nu presupună confruntări deschise – fie ele raționale,
constructive – de tip asertiv, fie ele conflictuale – de tip agresiv; este vorba mai de grabă de a
aștepta ca situația să se înt oarcă în favoarea lor. Adesea aceste persoane "joacă roluri" diverse, ca
semn al insuficientei maturizări sociale, aceasta și în legătură cu un statut social slab, precar,
nesatisfăcător. Problema indivizilor manipulatori este de a -și ascunde slăbiciunea , de a nu fi
descoperiți pentru că și ei se tem de judecată celorlalți și de a nu fi marginalizați.

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

50
STILUL ASERTIV (atitudinea constructivă) – capacitatea de autoafirmare, de exprimare
onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agres ivitate și fără a -i leza pe
ceilalți; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoilor celorlalți. Persoană știe
să asculte și este dispusă să înțeleagă, știe să fie ea însăși (fără simulări și "jocuri de rol") și să se
bazeze pe sine. Es te cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a
provoca resentimentele celorlalți și chiar câștigându -le adesea simpatia.

Cotarea și interpretarea testului
Probă este relevantă pentru cele 4 stiluri fundamentale de comunicare:
1.- Stilul non -asertiv: 1, 7, 15, 16, 17, 25, 26, 35, 36, 37, 50, 51, 52, 59, 60.
2.- Stilul agresiv: 4, 6, 10, 11, 20, 21, 28, 29, 30, 39, 40, 48, 49, 55, 56.
3.- Stilul manipul ator: 3, 5, 9, 12, 13, 19, 22, 31, 32, 41, 42, 46, 47, 54, 57.
4.- Stilul asertiv: 2, 8, 14, 18, 23, 24, 27, 33, 34, 38, 43, 44, 45, 53, 58.
Se acordă câte un punct răspunsurilor "ADEVÃRAT". Se însumează punctele pe stiluri
de comunicare. Stilul la care s -a obținut numărul maxim de puncte indică atitudinea dominantă
în comunicare, caracteristicile relativ stabile și previzibile ale comportamentului comunicativ.
Observații:
Când la două stiluri se obțin punctaje identice sau asemănătoar e, stilul manifest de
comunicare este încă neconturat, dar sunt conturate la nivel subdominant, latent, două atitudini
concurente dintre care una sau alta poate deveni oricând dominantă în funcție de împrejurări.
Când punctajele sunt apropiate la tre i-patru stiluri, este vorba de lipsa unui stil de
comunicare, ceea ce indică un comportament comunicativ pendular, oscilant, nematurizat, legat
de un comportament ambiguu și greu de prevăzut.
3.4 Eșantionare

Această cercetare a avut la bază un lot de 45 de adolescenți, 26 de băieți și 19 fete. Tipul
eșantionării acestei cercetări este nonprobabilista de conveniență. Cele două variabile se vor
evalua cu două chestionare. Primul chestionar este Test pentru inteligența emoțională (adaptat de Mihaela

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

51
Roco du pă D. Goleman) , iar cel de -al doilea este chestionarul construit de S. Mărcuș, pentru analiza
stilului de comunicare.

Figura 3.1 – procentul participanților la cercetare, în funcție de gen.

3.5 Obiectivul și Ipotezele cercetării

Obiectivul acestei cercetări este realizarea unui studiu privind inteligența emoțională și
comunicare și, de asemenea, dacă există o asociere între inteligență emoțională și comunicare,
din punct de vedere statistic. În vederea atingerii obiectivului propus, se aleg e un eșantion
nonprobabilist de conveniență. Cele două variabile se vor evalua cu două chestionare. Primul
chestionar este Test pentru inteligența emoțională (adaptat de Mihaela Roco după D. Goleman) , iar cel de -al
doilea este chestionarul construit de psi hologul roman S. Mărcuș, ce are ca scop analiza stilurilor
de comunicare.
Ipotezele cercetării
1. Se prezuma că există o relație între inteligența emoțională și capacitatea de
comunicare a adolescenților.
Așadar, prima ipoteză a acestei cercetări pleacă de la idea ca inteligenta emoțională și
capacitatea de comunicare pot constituii o relație ce poate fii măsurata statistic. În acest caz, se
observa necesitatea chestionării ambelor variabile și efectuarea u nei corelații între acestea.

Măceașă Andreas Eduard Metodologia cercetării

52
2. Se presupună că există diferențe la nivelul inteligenței emoționale în funcție de stilul
de comunicare al subiectului.
În cazul celei de -a două ipoteze, se susține ideea conform căreia exista diferențe din
punct de vedere al nivelului inteligenței emoționale în funcție de stilul de comunicare pe care îl
are subiectul. În acest caz, este necesar o identificare a stilurilor de comunicare pentru fiecare
subiect în parte, astfel putându -se compara rezultatele stilurilor cu cele obținute de subiecți în
urma identificării nivelului inteligenței emoționale
3. Se prezuma ca fetele au un nivel mai ridicat al inteligenței emoționale fata de băieți.
Nu în ultimul rând, a treia ipoteză afirma ideea ca persoanele de gen feminine au un nivel
mai ridicat fata de persoanele de gen masculine. Pentru a infirma sau afirma aceasta ipoteze, se
analizează din punct de vedere statistic fiecare ră spuns în funcție de gen, în ceea ce privește
inteligenta emoțională a subiecților.

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

53
Capitolul 4. Rezultatele cercet ării

Acest subpunct al cercetării va fi utilizat în scopul prezentării tuturor rezultatelor
cercetării întreprinse în această lucrare. Scopul principal al acestei lucrări de a arăta cum se
prezintă relația dintre inteligență emoțională și capacitatea de comunicare la adolescent, dar și
prezentarea unei cercetări realizată cu scopul de a confirma sau infirma o serie de ipoteze
stabilite la început.
Astfel, ipotezele cercetării sunt:
1. Se prezuma că există o relație între inteligența emoțională și capacitatea de comunicare a
adolescenților.
2. Se presupună că există diferențe la nivelul inteligenței emoționale în funcție de stilul de
comunicare al subiectului.
3. Se prezuma ca fetele au un nivel mai ridicat al inteligenței emoționale fata de băieți.
În ceea ce privește rezultatele acestei cercetări, le voi prezenta în continuare sub formă de
tabele, respectând formatul lor din SPSS, ulterior intervenind cu explicații la fiecare în parte. De
asemenea, în a doua parte al acestui subpunct, vom confrunta rezultatel e obținute cu ipotezele
formulate și lansate în cercetare.
Ipoteza 1
Se prezuma că există o relație între inteligența emoțională și capacitatea de comunicare
a adolescenților.
Această ipoteză pleacă de la multiplele studii pe care oamenii de știință le -au făcut pe
această temă; relația dintre inteligență emoțională și capacitatea de comunicare. În cele din urmă,
rezultatele studiilor anterioare au arătat ca aceasta ipoteze este corectă, deoarece inteligenta
emoțională este posibil să crească odată cu vârst a, rezultat datorat în urma studiilor făcute pe o
mai mare arie de subiecți, de la adolescenți până la adulți.(Bar -On, 1997, 2002 Mayer et al.,
1999, 2002).
Un alt studiu bazat pe această ipoteză, a fost prezentată la 5-a Conferință Mondială
privind învățarea, predarea și Leadership educațional , WCLTA 2014. Studiul a fost efectuat de
către Facultatea de Educație din cadrul Universității Hacettepe, Ankara, Turcia. Aceștia au

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

54
efectuat studiul pe 165 de studenți, dintre care 57 de băieți și 108 fețe, cu vârste cuprinse între 18
și 22 de ani. În urma prelucrării rezultatelor, studiul lor nu s -a putut confirma, deoarece au existat
diferențe majore între subiecți în ceea ce privește naționalitatea și modul de a percepe înțelegerea
sarcinilor de lucru. Acest fapt, face ca acesta cerceare a universității din Turcia, să contrazică
rezultatele lui Bar -On, dar la o scală mic, date fiind probleme întâmpinate în timpul cercetării.
În ceea ce privește cercetarea de față, această ipoteză nu s -a putut confirma deoarece
lotul pe care am aplicat a fost limitat din punct de vedere al variației de vârstă. Astfel spus,
această ipoteză este una limitată, deoarece ea s -a bazat doar pe un grup de adoles cenți, care nu au
arătat diferențe semnificative ce ar putea ajuta la confirmarea ipotezei. Pe viitor, această ipoteză
poate fii aprofundata, dacă aria de selecție a subiecților permite testarea unei mai mari plânse de
vârstă. (Amarul Waqi Suhaimi, 2014)
Analizând ipoteză cu ajutorul SPSS -ului, se observa faptul că aceasta se infirma, datorită
unor multitudini de factori. În cazul nostru, cercetarea a fost făcută pe un eșantion de adolescenți.
Aceștia, nu au încă maturitatea, experiența necesară pentru a p utea concluziona faptul că
inteligența lor emoțională este una demnă de a putea creea o punte de legătura cu capacitatea de
comunicare. Astfel, rezultatele acestei ipoteze infirma această idee. Răspunsurile subiecților la
acest chestionar de inteligenta em oțională au fost, o bună parte din ele, sub medie.
Mai jos, atașez un tabel pentru a observa diferențele privind răspunsurile subiecților la
acest chestionar de inteligenta emoțională.

Figura 4.1 – Rezultatele subiecților la chestionarul de inteligenta emoțională
În continuare, tabelul care ne permite vizualizarea rezultatelor în SPPS, ce ne ajuta să
observăm că această ipoteză nu se confirma pe acest eșantion.

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

55

Correlations
Stil1 Stil2 Stil3 Stil4 Total
Stil1 Pearson Correlation 1 -.231 -.015 -.493** -.011
Sâg. (2 -tailed) .128 .921 .001 .945
N 45 45 45 45 45
Stil2 Pearson Correlation -.231 1 .523** .178 .049
Sâg. (2 -tailed) .128 .000 .243 .747
N 45 45 45 45 45
Stil3 Pearson Correlation -.015 .523** 1 -.149 -.125
Sâg. (2 -tailed) .921 .000 .328 .414
N 45 45 45 45 45
Stil4 Pearson Correlation -.493** .178 -.149 1 .176
Sâg. (2 -tailed) .001 .243 .328 .248
N 45 45 45 45 45
Total Pearson Correlation -.011 .049 -.125 .176 1
Sâg. (2 -tailed) .945 .747 .414 .248
N 45 45 45 45 45
Tabelul 4.1 – Rezultatele prinvind relația dintre inteligență emoționa lă și capacitatea de
comunicare
În ceea ce privește stilul de comunicare, tabele ce vor urma ne prezintă răspunsurile subi etilor
pentru acest chestionar:
Stil1 – reprezintă stilul non -asertiv

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

56
Figura 4.2 – Numărul de subiecți corespunzător fiecărui scor obținut pentru stilul de comuncire
non-asertiv

Stil2 – reprezintă stilul agresiv

Figura 4.3 – Numărul de subiecți corespunzător fiecărui scor obținut pentru stilul de comunicare
agresiv

Stil 3 – reprezintă stilul manipulator

Figura 4.4 Numărul de subiecți corespunzător fiecărui scor obținut pentru stilul de comunicare
manipulator

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

57

Stil 4 – reprezintă sti lul asertiv

Figura 4.5 Numărul de subiecți corespunzător fiecărui scor obținut pentru stilul de comunicare
asertiv

Ipoteza 2
Se pre zumă că există diferențe la nivelul inteligenței emoționale în funcție de stilul de
comunicare al subiectului.
În urma rezultatelor din SPSS, această ipoteză nu este confirmată.Au reesit 3 stiluri de
comunicare predominante, dar nu s -a identificat o diferență semnificativă pentru a putea spune că
această ipoteză este validă. O posibilă explicație poate fi acea conf orm căreia inteligenta
emoțională nu recunoaște comunicare ca fiind o cheie indispensabilă în stabilirea coeficientului
ei, ci mai degrabă o componentă ce poate fi folosită într -un sistem mult mai complex.
Comunicare și stilurile ei țin mai degrabă de modu l în care o persoană își structurează lumea
relațiilor sociale. Într -o altă măsură, comunicarea este un indicator al modului de prelucrare a
informațiilor și de transformarea a acestor în fapte de comportament, în judecați practice. Unul
dintre acele eleme nte fundamentale ce poate determina un stil de comunicare este
temperamen tul, care conform unui studiu e fectuat pe un eșantion de 97 de studenți, analizele
corelaționale au descoperit faptul că acele caracteristici temperamentale au fost legate de
trăsăt ura, nu de abilitatea/capacitatea inteligenței emoționale. (Aliya Tolegenovaa, 2014)

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

58
În cazul cercetării de față, pentru a observa o posibilă diferența a nivelului inteligenței
emoționale în funcție de stilul de comunicare, folosim ANOVA. În statistică, analiza de varianță
unifactorială (Oneway ANOVA) este o tehnică folosită în compararea mediilor a trei sau mai
multe eșantioane (folosind distribuția F).

Descriptives
Total
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean Minimum Maximum
Lower Bound Upper Bound
1 11 65,45 35,948 10,839 41,30 89,60 25 120
2 26 76,92 26,611 5,219 66,17 87,67 40 130
4 8 76,25 31,254 11,050 50,12 102,38 40 145
Total 45 74,00 29,592 4,411 65,11 82,89 25 145
Tabelul 4.2 – Detalii descriptive "Oneway ANOVA"

Test of Homogeneity of Variances
Total
Levene Statistic df1 df2 Sâg.
1,490 2 42 ,237
Tabelul 4.3 – Omogenitatea varianțelor

ANOVA
Total
Sum of Squares df Mean Square F Sâg.
Between Groups 1065,927 2 532,963 ,597 ,555
Within Groups 37464,073 42 892,002
Total 38530,000 44
Tabelul 4.4 – Rezultatele ANOVA
Astfel s -a anulat ipotez a conform căreia ar exista diferențe la nivelul inteligenței emoționale în
funcție de stilul de comunicare.

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

59
Ipoteza 3
Se prezum ă că fetele au un nivel mai ridica t al inteligenței emoționale fa ță de băieți.

Aceasta ultimă ipoteză, se bazează pe o serie de studii inițiate de Daniel Goleman.
Acestea arată ca în majoritatea testelor, femeile tind să atingă scoruri mai mari în comparație cu
cele ale bărbaților. Aceste rezultate vin cu următoarele explicații: femeile au o empatie mai mare
față de cea a bărbaților, abilitați fundamentale pentru o viață fericită și de success. Când vine
vorba de empatie, aceasta se împarte în tr ei categorii: empatie cognitivă, empatie emoțională și
îngrijorare empatică. Femeile tind să aibă empatie emoțională mai bună decât bărbații, în
general. Astfel, această ipoteză a fost cercetată pe un eșantion de 45 de adolescenți, dintre care
26 de băieți și 19 fete. Deși numărul participantior de sex masculin a fost mai mare, rezultatele
au fost în detrimentul persoanelor de gen feminin.
O altă perspectivă asupra acestui rezultat, este dată de către Simon Bar -On Cohen de la
Universitatea Cambridge, care susține că există o extremă numina "minte a femeii" care prezintă
o empatie emoțională ridicată. Pe de altă parte, extrema numită "minte a barbatului' excelează în
gândirea sistematică și este slabă când vine vorba de empatie emoțională (desigur, asta nu
înseamnă că toți bărbații au o "minte a bărbatului" sau toate femeile au o "minte a femeii"; multe
femei sunt "pricepute" la gândirea sistemtica și mulți bărbați la empatia emoțională). (The
Essential Difference: Men, Women and the Exreme Male Brain, 2013) .
Daniel Goleman susține această teorie într -una dintre cărțile sale, spunând că în cazul în
care persoana de lângă ele este supărată, sau le produc sentimente de agitație, mintea femeilor
tinde să păstreze aceste sentimente. Însă mintea bărbaților face al tceva: aceștia simt sentimentele
pentru un moment, apoi nu le mai acorda atenție. Mintea schimba direcția spre alte arii ale
creierului care, la rândul lor, încearcă să rezolve problema care provoacă tulburare. (Social
Intelligence; The Science Of Social R elationships, 2006).
Un alt studiu efectuat pe aceeași ipoteză, a fost făcut în cadrul Universității Putra Serdag
în Malaysia. În urma interpretării rezultatelor, aceștia au concluzionat că există diferențe între
cele două sexe, ce ajută la confirmarea ipotezei. Explicația celor de la Universitatea Putra
Serdag, a fost aceea ca din punct de vedere cultural, femeile sunt mult mai bine văzute, datorită
rolurilor pe care aceasta le au în plus față de bărbați; incepanand de la rolul mam a, până la cele
care țin de educație. Aceștia au mai punctate faptul că inteligenta emoțională poate fi influențată
de expectantele societăți, de oamenii din jur, în special părinții, de genul persoanei, de felul în
care acestea au fost crescute, etc. (Fat aneh Naghavi, 2011)

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

60
Group Statistics
Gen N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Total M 26 67.69 27.504 5.394
F 19 82.63 30.884 7.085
Tabelul 4.5- Diferențele semnificative între cele două genuri

Pentru a avea un rezultat cât mai precis, în interpretarea datelor, am folosit cu ajutorul
programului SPSS, Testul T p entru eșantioane independente.

Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sâg. t df Sâg. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
To
tal Equal variances
assumed .091 .765 –
1.70
9 43 .095 -14.939 8.743 -32.570 2.692
Equal variances
not assumed –
1.67
8 36.1
65 .102 -14.939 8.905 -32.996 3.118
Tabelul 4.6 – Rezultate obținute Independent Sampes Test

Pentru o mai bună înțelegere a rezultatelor acestei ipoteze, conform căreia fețele au o
inteligență emoțională mai mare decât cea a băieților, voi atașa histograme ce au rolul de a arăta
răspunsurile băieților, respective al fetelor.

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

61

Figura 4.6 – Răspunsurile participanților de gen masculin

Figura 4.8 – Răspunsurile participantiolor de gen feminin

Graficul ce va fi prezentat mai jos conține toate scorurile inte ligenței emoționale înregistrate de subiecții
testați, atât de băieți cât și de fete.

Măceașă Andreas Eduard Rezultatele cercetării

62

Figura 4.9 – Numărul de subiecți corespunzător fiecărui scor obținut

Măceașă Andreas Eduard

63
Concluzii

La final, obiectivul general care constă în stabilirea relației dintre inteligență emotinala și
capacitatea de comunicare, nu s -a realizat în totalitate, ci doar ipoteză conform căreia genul
feminin este mai are o inteligență mai mare decât per soanele de gen masculine. De asemenea, s -a
Faptul că celelalte două ipoteze nu s -au confirmat, nu face din această cercetare un eșec,
ci din contră, oferă posibilitatea unei viitoare studieri mai în amănunt. Cele două ipoteze
neconfirmate, pot fii desprin se în altele, făcând din această primă cercetare o posibilă reușita.
Revenind la ipoteza ce s -a confirmat, conform căreia persoanele de gen feminine au o inteligență
emoțională mai mare față de persoanele de gen masculine, vin să întărească aducă în prin plac
ideea conform căreia inteligenta emoțională este o component extreme de importanță când vine
vorba de mediul social, de reușita unei vieți cât mai echilibrate. Studiile ce au venit în aprobarea
acestei ipoteze, da de înțeles că aceasta prezumție a cer cetării este una de actualitate. Pe mai
departe, se poate aprofunda această ipoteză, pe o mai mare planșa de subiecți, din diferite medii.
Lucrarea de față tratează un număr relativ redus de obiective și ipoteze. Acest lucru se
datorează în principal dorin ței de a sistematiza cât mai concret și corect o bază, atât teoretică
asupra subiectului tratat, dar și aplicativă. S -a încercat formularea unui suport cât mai clar asupra
inteligenței emoționale și comunicării astfel, pe lângă demonstrarea generală a lor , s-au mai
efectuat testări în funcție de vârsta și genul subiecților.
Nu în ultimul rând se poate realiza o conexiune între nivelul inteligenței emoționale și
capacității de comunicare în mediul rural comparative cu mediul urban, sau, o corelație între
nivelul inteligenței emoționale al indivizilor cu un istoric educațional mai bogat față de cei cu un
nivel educațional mai scăzut.
Eventuala continuare teoretică și aplicativă a acestei lucrări promite deschiderea unor noi
orizonturi largi, de studiu, și solidificarea înțelegerii umane în ceea ce privește psihicul uman,
atât individual cât și colectiv, dar și o viziune nouă, mai detaliată, vis -a-vis de societatea în care
trăim și de relațiile interumane omniprezente în acest mediu.
Aprofundarea acestei tem atici poate aduce beneficii semnificative atât domeniului psihologiei cât
și domeniilor adiacente, continuarea studiului ajutând în final, pe termen lung, cel mai mult
omul.

Măceașă Andreas Eduard

64
Rezumat

Lucrarea de față este o sinteză teoretică și o prezentare a cercetării întreprinse în domeniul
psihologiei, pe tema relației dintre inteligență emoțională și capacitatea de comunicare, la
adolescent.
În construirea argumentului theoretic, au fost prezentate aspece ce au avut c a rol înțelegea
eficientă a subiectului propus, precum și studii și cercetări ale acestei teme de licență, effectuate
în alte universități din lume. Acestea se regăsesc în interpretarea rezultatelor ipotezelor.
În ceea ce privește cercetarea susținută, au existat trei ipoteze de lucru. Chestionarele au fost
administrate unui eșantion de 45 de persoane, dintre care 26 de băieți și 19 fete. Pentru a studia
ceea mi -am propus, am folosit doua chestionare, unul pentru măsurarea inteligenței emoționale și
unul pe ntru a analiza stilurile de comunicare. Aceastea sunt TEST PENTRU INTELIGENȚA
EMOȚIONALĂ (pentru adulți) adaptat de Mihaela Roco după Bar ‑On și D. Goleman și
Chestionarul S.C ( Analiza stilului de comunicare), construit de S. Mărcuș.
În urma interpretărilo r rezultatelor, din cele trei ipoteze s -a confirma doar una singură. Aceasta
susținea ideea conform căreia fețele prezintă un nivel mai ridicat al inteligenței emoționale decât
băieții.
Continuarea și aprofundarea secțiunii teoretice dar mai ales a cercetă rii, consider că este
necesară. Dezvoltatea acestora, sunt de părere că poate oferi o serie benefica înțelegerii acestui
context. Expansiunea cercetării poate cuprinde un alt eșantion, poate cuprinde chiar și o arie
diversificată social, cum ar fii mediul rural sic el urbam.
Sunt de părere că în ciuda rezultatelor acestei cercetări, sau a limitelor pe care le -a avut,
inteligenta emoțională joacă un rol important în creerea unei vieți benefice.

Măceașă Andreas Eduard

65
Summary

This graduation thesis represents a theoretical synt hesis and introduction of research undertaken
în the field of psychology, based on the relationship between emoțional intelligence and
communication skills of adolescents. While designing the theoretical argument, several aspects
which have the purpose of effectively presenting and understanding of the topic were included aș
well aș studies and research executed in other universities în the world based of the topic of this
graduation thesis were elaborated. These can be found în the interpretation of the re sults.
În terms of research, three hypotheses were elaborated. Questionnaires were administered on a
sample of 45 people, including 26 boys and 19 girls. To study what I wanted, I used two
questionnaires, one for measuring emoțional intelligence and one for analyzing communication
styles. These are TEST FOR EMOȚIONAL INTELLIGENCE (for adults) adapted by Mihaela
Roco based on Bar On and D. Goleman and S.C. Questionnaire (communication style analysis),
made by S. Mărcuș.
After interpreting the results, from the 3 assumed hypothesises only one was confirmed. It
supports the idea that girls have a higher level of emoțional intelligence than boys. I consider that
it's necessary to develop a continuation of the theoretical section and also a more thorough
resear ch needs to be done. In my opinion I believe that the development of these can offer a
beneficial understanding of this subject. The expansion of the research may include another
sample or it may even contain a diversified sample based on the social area s uch aș rural area and
urban area.
I think that despite the findings of this research and the limits that it presented, emoțional
intelligence plays an important role în creating a beneficial life.

Măceașă Andreas Eduard

66
Anexa 1
Chestionarul de Inteligenta Emoțională
1. Sunteți într -un avion care e lovit brusc de turbulență și începe să se balanseze într -o parte și în
alta. Ce faceți?
a. Continuați să citiți sau să vă uitați la film dând puțină atenție turbulenței.
b. Deveniți plin de grijă față de pericol urmărind ste wardesa și citind fisa cu instrucțiuni
în caz de pericol.
c. Câte puțin din a. și b.
d. N-am observat nimic.
2. Ați luat în parc un grup de copii de 4 ani. O fetiță începe să plângă deoarece ceilalți nu vor să
joace cu ea. Ce faceți?
a. Nu vă amestecați, lăsați copiii să rezolve singuri problema.
b. Vorbiți cu ea și o ajutați să găsească o modalitate de a -i face pe ceilalți să se joace cu
ea.
c. Îi spuneți cu o voce blândă să nu plângă.
d. Încercați să -i distrageți atenția și să -i arătați câte va lucruri cu care se poate juca.
3. Închipuiți -vă că sunteți student la un colegiu și sperați să obțineți o notă mare la un concurs,
dar ați descoperit că ați luat o notă proastă la mijlocul semestrului. Ce faceți?
a. Vă faceți un plan special pentru a î mbunătăți nota, hotărându -vă să urmați planul.
b. Hotărâți să fiți mai buni în viitor.
c. Vă spuneți că nu contează mult ce ați făcut la curs și vă concentrați asupra altor cursuri
la care notele dvs. Sunt mai mari.
d. Mergeți la profesor și încercați să d iscutați cu el în scopul obstinerii unei note mai
bune.
4. Imaginați -vă că sunteți agent de asigurări și telefonați la clienți pentru prospectare. 15
persoane la rând au închis telefonul și sunteți descurajat. Ce faceți?
a. Ajunge pentru astăzi – sperând să aveți mai mult noroc mâine.

Măceașă Andreas Eduard

67
b. Evaluați calitățile dvs. care poate subminează abilitatea de a face vânzări.
c. Încercați ceva nou la următorul telefon și încercați să nu vă blocați.
d. Găsiți altceva de lucru.
5. Sunteți managerul unei organizații care încearcă să încurajeze respectul pentru diversitatea
etnică și rasială. Surprindeți pe cineva spunând un banc rasist. Ce faceți?
a. Nu -l luați în seama – e numai o glumă.
b. Chemați persoana în biroul dvs. pentru a o admonesta.
c. Vorbiți direct și pe loc , spunând că asemenea glume sunt nepotrivite și nu vor fi
tolerate în organizația dvs.
d. Îi sugerați persoanei care a spus gluma să urmeze programul de școlarizare privind
diversitatea.
6. Încercați să calmați un prieten înfuriat pe un șofer care i -a tăia t calea în mod periculos prin
față. Ce faceți?
a. Îi spuneți să uite pentru ca totul e OK acum și ce s -a întâmplat nu e mare lucru.
b. Puneți una din casetele lui favorite și încercați să -l distrați.
c. Îi dați dreptate considerând la fel ca și el și celăl alt șofer s -au dat în spectacol.
d. Îi relatați că mai demult vi s -a întâmplat și dvs. ceva asemănător și că v -ați simțit la
fel de furios că și el, dar după aceea v -ați dat seama că după stilul în care gonea celălalt șofer
va ajunge curând la spitalul de urgență.

7. Dvs. și partenerul de viață ați intrat într -o discuție aprinsă care a escaladat într -un meci de
țipete. Sunteți amândoi furioși și recurgeți la atacuri personale pe care nu le înțelegeți și în care
nu credeți, dar le continuați. Ce faceți?
a. Luați o pauză de 20 minute și apoi reluați discuția.
b. Opriți cearta în acel moment, tăceți, nu contează ce spune partenerul dvs.
c. Spuneți că va pare rău și îi cereți partenerului să -și ceară și el iertare.

Măceașă Andreas Eduard

68
d. Vă opriți la un moment, va dunati gându rile,apoi vă precizați punctul de vedere asupra
problemei.
8. Închipuiți -vă că ați fost numit șeful unei echipe noi de lucru care încearcă să găsească o
soluție creativă la o problemă de servici. Care este primul lucru pe care îl faceți?
a. Faceți o agend ă și alocați timp pentru discuții supra fiecărui aspect al problemei, așa
veți realiza cea mai bună folosire a timpului.
b.Cereți oamenilor să -și facă timp pentru a se cunoaște mai bine între ei.
c. Începeți prin a solicita fiecărei persoane idei privind r ezolvarea problemei, cât timp
ideile sunt proaspete.
d. Începeți printr -o ședință de „brainstorming” (dezlănțuirea ideilor), încurajând pe
fiecare să spună ce idee îi vine în minte, indiferent cât de „fantastică” este.
9. Fiul dvs. de 3 ani este extrem de timid și a fost hipersensibil și puțin înfricoșat de locurile și
oamenii străini, de când s -a născut. Ce faceți?
a. Accepati că are un temperament sfios, timid și căutați modalități de a -l proteja de
situații care l -ar putea tulbura.
b. Îl duceți la un ps ihiatru pentru copii pentru a -l încuraja.
c. Îl expuneți cu premeditare la mai mulți oameni și locuri străine astfel încât să -și poată
înfrânge frica.
d. Aranjați o serie neîntreruptă de experiențe competitive dar ușor de realizat care -l vor
învăța că poat e relaționa cu oamenii și poate umbla din nou prin locuri noi.
10. Considerați ca de mai mulți ani ați dorit să reîncepeți să învățați să cântați la un intsrument
la care ați încercat și în copilărie, iar acum, pentru distracție, v -ați hotărât în sfârșit să începeți
din nou. Doriți să vă folosiți cât mai eficient timpul dvs. Ce faceți?
a. Vă limitați la timpul strict de exercițiu în fiecare zi.
b. Alegeți piese muzicale care va solicita mai mult abilitatea (care vi se par mai grele).
c. Exersați numai când în mod real aveți dispoziție.
d. Încercați piese care sunt mult peste abilitățile dvs., dar pe care le puteți stăpâni cu un
efort sârguincios.

Măceașă Andreas Eduard

69
Anexa 2

Chestionarul ce analizează stilurile de comunicare
Apreciați cu ADEVÃRAT / FALS următoarele afirmații, după cum vă este caracteristic. Marcați
printr -un "X" în foaia de răspuns varianta aleasă.

1.- Spun adesea "da" când aș vrea să spun "nu".
2.- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora.
3.- Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care
vorbesc.
4.- Sunt mai de grabă o persoană autoritară și decisă.
5.- În general, cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin
intermediari, d ecât direct.
6.- Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc.
7.- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuțiile mele.
8.- Nu mă tem să -mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.
9.- Când are loc o dezbatere prefer să stau de -o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcție o
va lua.
10.- Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere.
11.- Nu-mi place să ascult pe alții.
12.- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta aduce
foarte multe beneficii.
13.- Sunt considerat destul de descurcăreț și de abil în relațiile cu alții.
14.- Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai puțin pe
dominare și calcul.
15.- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.

Măceașă Andreas Eduard

70
16.- Sunt timid și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acțiune neobișnuită.
17.- Se spune că sunt nedescurcăresc și deși este adevărat, asta mă supără, mă enervează.
18.- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul " față în față".
19.- Pentru a -mi realize scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.
20.- Sunt cam guraliv și adesea retez vorbă celorlalți, fără să -mi dau seama de asta în timp.
21.- Pentru a reuși ce ea ce mi -am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.
22.- În general, știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m -a condus
la reușită.
23.- În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.
24.- Prefer să joc "cu cărțile pe față".
25.- Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac.
26.- Las adesea un lucru început fără a -l termina.
27.- În general, mă manifest așa cum sunt, fără a -mi ascunde sentimentele.
28.- E greu să fiu intimidat.
29.- Cred că a -i speria pe alții prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține
ascultarea lor.
30.- Dacă am fost prins cu ceva ( "pe picior greșit") știu să -mi iau revanșa când se ivește ocazia.
31.- Consider că pentru a determina pe cineva să fi e de acord cu tine, este suficient să -i reproșezi
că nu -și urmează propriile principii.
32.- Știu să profit de pe urma unui sistem de relații.
33.- Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți.
34.- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i -o spun și reușesc să mă fac înțeles.
35.- Am grijă să nu -i inoportunez, să nu -i supăr și să nu -i plictisesc pe alții.
36.- Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg.
37.- Dacă părerea me a este singulară într -un grup prefer să tac.

Măceașă Andreas Eduard

71
38.- Vorbesc fără teamă în public, în adunări.
39.- După părerea mea viața constă în raporturi de forță, de luptă.
40.- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase.
41.- Consider că prin crearea con flictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât prin
reducerea tensiunilor.
42.- Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea.
43.- Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.
44.- Duc până la capăt ceea ce a m hotărât să fac.
45.- Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.
46.- Știu cum să -i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele.
47.- Consider că a -i flata pe oameni, a -i măguli, a le face complimente, sunt mijloace bune de a
obține ceea ce vrei.
48.- În conversațiile cu alții fac tot posibilul să -mi impun punctul de vedere.
49.- Știu să mânuiesc ironia mușcătoare.
50.- Sunt sensibil și ușor de influențat și -mi dau seama că adesea mă las exploatat.
51.- Prefer să observ evenimentele și discuțiile dec ât să particip la ele.
52.- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.
53.- Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit.
54.- Opinia mea este că nu trebuie să -ți anunți prea repede intențiile; acest lucru este o probă de
neîndemânare.
55.- Șochez adesea prin faptele și opiniile mele.
56.- Prefer să fiu "lup" și să -i mănânc pe alții, decât să fiu "miel" mâncat de ceilalți.
57.- Cred că a -i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține
ceea ce vrei .
mâncat de ceilalți.

Măceașă Andreas Eduard

72
57.- Cred că a -i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține
ceea ce vrei .
58.- În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.
59.- Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.
60.- Evit situațiile care m -ar pune într -o lumină neplăcută.

Măceașă Andreas Eduard

73
Bibliografie

APA Dictionary of Psychology. (2015) p.90 8
APA Dictionary of Psychology. (2015) p.684
Abric, J. -C. (2002). Psihologia comunicării, Teorii și metode. Iași: Polirom.
Ackerman, P. L. (1997). Intelligence, personality and interests: evidence for overlapping traits.
American Psychological Association .
Aliya Tolegenovaa, Z. M. (2014). Management and understanding features în communication.
Al-Farabi Kazakh Național University.
Alparslan, Ç. &. (2011). The effect of emoțional intelligence on communication skills: An
investigation on. Ankara.
Amarul Waqi Suhaimi, N. A. (2014). The Relationship between Emoțional Intelligence and
Interpersonal. Universiti Utara Malaysia.
Anderson, R. M. (2000). Journal of Health Administration Education.
Ayer, J. D. (2003). Measuring emoțional intelligence with the MSCEIT V2.0. New Haven,
Connecticut: Psicothema.
Bar-On, R. (2004). Measuring emoțional intelligence: Common ground and controversy. New
York: Nova Science.
Bașaran, İ. E. (2000). Organizațional behavior, production power of human. Third Rewriting.
Ankara: Bilim Kitap.
Baylon, C., & Mignot, X. (2000). Comunicarea. Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan
Cuza”.
Bellanca, J. (1997). Active learning handbook: For the multiple intelligences classroom.
Skylight Training and Publishing.
C. Berger -Forestier (1988) ., La peur de l'autre (pp. 75 -86). La societe de communication.
Birch, A., & Hayward, S. (1999). Diferențe Interindividuale. București: Editura Tehnică.
Buhler, K. (1934/1984). Die Sprachtheorie. Stuttgard: Jena.

Măceașă Andreas Eduard

74
C, B. (1978). Piaget's theory of intellige nce.
C.Flament. (1969). Psychologie expérimentale.vol.IX "Psychologie sociale".
Carroll, J. B. (1993). Human cognitive abilities: A survey of factor -analytic studies. New York:
Cambridge University Press.
Christensen, L. (2001). Experimental Methodology. Boston: Eighth Edition.
.Clore, G., & Ortony, A. (2000). Cognition în emoțion: Sometimes, always, or never? New York:
Oxford University Press.
D.Goleman. (1996). Emoțional Intelligente. New York.
Daniel Goleman, P. R. (2011). Emoțional and social competency inventory – (ESCI). Montreal:
AREVELK.
De Vito, J. (1988). Human Communication. New York: Harper & Row Publishers.
Emmerling, R., Shanval, V., & Mandal, M. (2008). Emoțional intelligence. Theoretical and
cultural perspectives. London: Nova Science.
Freshman, B. &. (2004). Emoțional intelligence skills for maintaining social networks în
healthcare organizations.
Furlong, N. L. (2000). Research Methods and Statistics. An Integrated Approach. Fort Worth:
Harcourt College Publishers.
Gardner, H. (1993). Frames of Mind; The Theory of Multiple Intelligences.
Gardner, H. (1993). Multiple Intelligence. New York: Basic Books.
Gibbs, N. (1995). What’s your EQ. Time .
Goleman, D. (1998). Working with Emoțional Intelligence. New York: Bantam Books.
Goleman, D. (2001) . Emoțional Intelligence.Why can it matter more than IQ. București: Editura
Curtea Veche.
Goleman, D. (n.d.). What makes a leard? 1998: Harward Business Review.
Hein, S. (1996). EQ for Everybody: A Practical Guide to emoțional Intelligence. New York.
P. Ioan (1999)., Progresul organizațional (p. 15). Timișoara: Editura Mirton.

Măceașă Andreas Eduard

75
Iulia, F. (2009). Inteligenta Emoțională și stilurile de conducere. Iași: Lumen.
J.J Van Cuilenburg, O. G. (2004). Știința comunicării. București: Humanitas.
J.Segal. (1997). Raisi ng Your Emoțional Intelligence. New York.
Kowack, K. M. (2009). Understanding and Interpreting Emoțional Intelligence View 360. New
Jersey: Rutgers University Press.
A. &. Kuzu, (2010). The evaluation of emoțional intelligence and communication skills o f
nursing students and the (pp. 14 -29).
Larousse. (1996). Dicționar de psihologie. București.
Lungu, N. (2000). Psihologie experimental. București: Editura Fundă.
Mayer, J. D., Salovey, P., Caruso, D. R., & Sitarenios, G. (2003). New Haven, Connecticut:
Psicothema.
M.Zlate. (1994). Fundamente ale psihologiei. București: Editura Hyperion.
M. Mcluhan (1997), Mass -media sau spațiul invizibil (p. 27). București: Editura Nemira.
McQuail, D. (1999). Comunicarea. București: Editura Institutul European.
Melvin L . DeFleur, S. B. -R. (1999). Teorii ale comunicării de masă. Iași: Polirom.
Mucchielli, A. (1995). Arta de a comunica. Metode, forme și psihologia situațiilor de
comunicare. București: Polirom.
R., L. (1991). Emoțion and adaptation. New York: Oxford Univers ity Press,.
Roco, M. (2004). Creativitate și Inteligența Emoțională. Iași: Editura Polirom.
Social Intelligence (2006); The Science Of Social Relationships. Bantam Books.
Soitu, L. (1997). Comunicare și acțiune. București: Institutul European.
Stranciugel u, V. T. (2003). Teoria comunicării. București: Comunicare.ro.
The Essential Difference: Men, Women and the Exreme Male Brain (2013). Basic Books.
The Relationship Between Gender and Emoțional Intelligence. În M. R. Fataneh Naghavi.
Faculty of Human Ecolog y, University Putra Malaysia Serdang. (2011).

Măceașă Andreas Eduard

76
Toy, S. (2007). Comparison of the communication skills of engineering and law students and the
relationships between. Ankara: Dissertation.
Travis Bradberry, J. G. (2008). Inteligența Emoțională. București: Edi tura Amaltea.
Van Cuilenburg, J. O. (2000). Știința comunicării. București: Editura Humanitas.
Voicu, M. R. (1998). ABC -ul comunicării manageriale. Brăila: Editura Danubius.
Williams, W. S. (1988). Group Intelligence. How Some Gropus are Better than Other. New
York.