PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCA ȚIEI PROGRAMUL DE STU DII: LICEN ȚĂ SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR LUCRARE DE LICEN ȚĂ… [606625]

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTAN ȚA FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCA ȚIEI
PROGRAMUL DE STU DII: LICEN ȚĂ
SPECIALIZAREA:
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific,
prof. Vasile Nicoară

Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTAN ȚA FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCA ȚIEI
PROGRAMUL DE STU DII: LICENTA
SPECIALIZAREA:
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

VALORIFICAREA TRADIȚIEI
COMUNITĂȚII LOCALE
POPULARE ÎN ACTIVITĂȚILE
DESFĂ ȘURATE ÎN GRADINIȚA DE
COPII

Coordonator științific,
prof. Vasile Nicoară

Absolvent: [anonimizat]

2018

1 CUPRINS

LISTA FIGURILOR SI TABELELOR ……………………………………………………………….p.2

LISTA TABELELOR …………………………………………………………………………………………p.3

INTRODUCEREA ………………………………………………………………………………………………p.4

CAPITOLUL I
SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL PRESCOLARULUI DE GRUPA MARE …………p.7
I.1. Caracteristici psihice generale ……………………….. …………………………………………………p.7
I.2. Dezvoltare fizica și cognitiv ă……………………………………………………………………………p.8
I.3. Adaptarea la via ța de gr ădiniță…………………………. …………………………………………….p.15
I.4. Construirea bazelor personalit ății la pre școlarul mare prin joc …………………………….p.16

CAPITOLUL II
COMUNITATEA LOCALĂ ȘI DIMENSIUNILE EI ETNOGRAFICE ………………p.19
II.1. Un mic istoric al comunității (satul Cochirleni) ………………………………………………..p.19
II.2. Structura demografic ă a comunității (etnii, raport între grupele de vârstă,
fenomen de migrație – oameni plecați la munca) ………………………………………………p.24
II.3. Caracteristicile principale ale folclorului și portului popular din comunitate
(Cochirleni) ……………………………………………………………………………………… ………….p.32
II.4. Obiceiuri și tradiții populare în Cochirleni ………………………………………………………p.39

CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCET ĂRII………………………………………………………………………p .45
III.1. Aspecte teoretice privind cercetarea ………………………………………………………………p.45
III.2. Design -ul cercetării ……………………………………………………………………………………..p.46
III.3. Ipoteza si obiectivele cercetării …………………………………………………………………….p.47
III.4. Lotul de subiecți …………………………………………………………………………………………p.48
III.5. Metode și instrumente de cercetare ……………………………………………………………….p.51
III.6. Analiza rezultatelor ……………………………………………………………………………………..p.59

CONCL UZII ……………………………………………………………………………………………………..p.77

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………….p.81

2 LISTA FIGURILOR

Fig. II.1 – Localizarea satului pe harta României și loc alizarea satului pe
harta județul Constan ța.
Fig. II.2 – Fluviul Dunărea la Cochirleni .
Fig. II.3 – Cochirleni. Google Maps .
Fig. II.4 – Lacul Cochirleni .
Fig. II.5 – Populația prin numărul d e locuitori, satul Cochirleni – 1916 -2011 .
Fig. II.6 – Curba de distribuție privind populația satului Cochirleni în
perioada 1916 -2011 .
Fig. II.7 – Populația după sexe. Locuitorii .
Fig. II.8 – Grupa de vârstă. Locuitorii .
Fig. II.9 – Stare a civilă legală .
Fig. II.10 – Populația după etnie .
Fig. II.11 – Populația după religie .
Fig. II.12 – Fenomenul migrației .
Fig. II.13 – Copii care colindă .
Fig. II.14 – Copii umblând cu Steaua .
Fig. II.15 – Umblatul cu Capra .
Fig. II.16 – Copii care colin dă cu Sorcova .
Fig. II.17 – Copii care umblă cu Plugușorul .
Fig. III.1 – Structura lotului de subiecți în raport de sex.
Fig. III.2 – Structura lotului de subiecți în raport de vârstă.
Fig. III.3 – Structura lotului de subiecți în raport cu anul nașterii.
Fig.III.4 – Structura lotului de subiecți în raport cu mediul de proveniență
și adresa de domiciliu.
Fig. III.5 – Distributia interventiilor celor 18 copii si a doamnei invatotoare
in sezatoare
Fig. III.6 – Instantanee din timpul șezătorii.
Fig. III.7 – Distribuția intervențiilor celor 18 copii și a doamnei învățătoare
în serbare.
Fig. III.8 – Instantanee din timpul serbării.

3 LISTA TABELELOR

Tabelul II.1 – Populația în procente din perioada 1916 -2011 .
Tabelul II.2 – Populația pe sexe și grupe de vârstă .
Tabelul II.3 – Populația pe sexe și stare civilă .
Tabelul II.4 – Populația după etnie .
Tabelul II.5 – Populația după religie .
Tabelul II.6 – Fenomenul migrației .
Tabelul III.1. Lotul de subiecți
Tabelul III.2 – Componența lotului de cercetare în raport de sex

4 INTRODUCERE

Am ales această temă deoarece consider ca VALORIFICAREA TRADIȚIEI
COMUNITĂȚII LOCALE POPULARE ÎN ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE ÎN
GRĂDINIȚĂ CU COPII contribuie la stimularea și educarea atenției, memoriei, voinței,
afectivității, imaginației, atitudinilor pozitive, gândirii și totodată la dezvoltarea
personalității preșcolarilor, viitori școlari și adulții de mâine care vor duce mai departe
tradiția comu nității locale.
Lucrarea este structurată pe trei capitole și ultima parte care conține concluzii.
Primul capitol se numește Specificul psihologic al preșcolarului de grupa mare și
este rezervat caracteristicilor psihice generale, dezvoltării fizice și c ognitive, adaptarea la
viața de grădiniță și construirii bazelor personalității la preșcolarul mare prin joc
Preșcolaritatea aduce schimbări importante în viața copilului, atât în planul
dezvoltării fizice, cât sia celei psihice, dar și în ceea ce priveșt e planul relațional. Marea
majoritate a copiilor sunt cuprinși în învățământul preșcolar, cadrul grădiniței depășind
orizontul restrâns al familiei și punând în fața copiilor cerințe noi, mult deosebite față de
cele din familie. (Golu P., Zlate M., Verza E ., 1998, p.75).
Vârsta preșcolară (3 –6/7ani) a fost multă vreme considerată o etapă „neimportantă“
din punctul de vedere al achizițiilor psihologice, un interval de timp în care copiii nu fac
nimic altceva decât să se joace. Așa se face că etapa preșcolară este una a schimbărilor
semnificative nu doar fizice, ci și mentale și emoționale. Deși dezvoltarea fizică, socială,
emoțională, cognitivă sau de limbaj se petrec în același timp și nu separat. (Boca C., et al. ,
2009, p.20).
În cel de -al doilea capitol ca re se cheamă Comunitatea locală și dimensiunile ei
etnografice sunt surprinse aspecte privind scurt istoric al satului Cochirleni; structura
demografică a comunității (etnii, raport între grupele de vârstă, fenomen de migrație –
oameni plecați la muncă); c aracteristicile principale ale folclorului și portului popular din
comunitate (Cochirleni); obiceiuri și tradiții populare în Cochirleni.
Cunoscând importanța folclorului și iubind obiceiurile și tradițiile populare din
Cochirleni, am considerat că este o datorie de suflet pentru mine să transmit tradițiile și
obiceiurile meleagurilor natale copiilor mei, știut fiind faptul că un popor care nu -și
păstrează și nu -și cultivă tradițiile își va pierde identitatea.
Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul su nt comori inestimabile ce definesc un
popor făcându -l unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Copiii sunt cele ai
sensibile ființe, dornice să învețe, să înțeleagă, să simtă.

5 Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea ac estei teme, ci,
dimpotrivă, un avantaj căci vom lucra cu niște minți și suflete „nepoluate” încă de alți
factori. Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea și
respectul pentru tradițiile, obiceiurile și folclorul românesc.
Originea folclorului trebuie căutată în negura vremii, aș spune eu, metaforic, „la
începuturile lumii”. Când vorbim de tradiții populare vorbim despre un tablou
impresionant în care sunt oglindite portul popular diversificat pe zone, de o inestimabilă
frum usețe; despre obiceiuri și tradiții care au, fiecare în parte, câte un mesaj spiritual;
despre bogăția cântecelor și dansurilor românilor, care încântă de fiecare dată și care îți
transmit bucuria, voioșia, împlinirea din sufletul românului, poftă să de vi ață.
Toate acestea mă îndreptățesc să spun că folclorul trebuie să fie considerat un
element aparte în educația preșcolară. Căci orice sistem educațional care se respectă
pornește de la înțelepciunea bătrânilor neamului, de la vechi pe care -l va inocula
pedagogiei actuale.
În cel de -al treilea capitol intitulat Metodologia cercetării este dezbătută problemă
cercetării teoretico -fundamental e.
Cercetarea teoretico -fundamentală reprezintă un efect al realizării unor analize
exprimate prin enunțuri adecvate, p rin care se stabilesc corelații, cu evidențierea
consecințelor.
Cercetarea realizată pentru elaborarea prezentei lucrări s -a desfășurat în satul
Cochirleni, județul Constanța pentru un grup de 18 preșcolari cu vârste cuprinse între 4 -5
ani, în perioada 13 noiembrie – 20 decembrie 2017 în patru etape.
Ipoteza cercetării a fost: Dacă în activitatea educativă cu preșcolarii introducem
activități și informații legate de specificul cultural local, atunci vom dezvolta
comportamente corecte și pozitive în rândul a cestora.
Obiectivele cercetării au fost: dezvoltarea motivației pentru cunoașterea tradițiilor
comunității locale (populare românești); promovarea obiceiurile autentice specifice
zonei/combaterea influențelor negative în această privință.
În cadrul cercetă rii, s -a folosit metoda observației, metoda explicației, metoda
povestirii, metoda demonstrației, metoda conversației și metoda exercițiului.
Cercetarea a avut ca instrument: proiectul tematic „ Tradiții și obiceiuri prin ochi de
copil ” prin care s -a urmări t valorificarea tradițiilor și obiceiurilor locale; cultivarea
dragostei și respectului pentru tradițiile și obiceiurile locale. Acțiunile desfășurate în cadrul
proiectului tematic au fost următoarele: 13 -28 noiembrie 2017: repetiții pentru proiectarea,
desfășurarea și organizarea șezătoarei cu ocazia Zilei Naționale a României; 29 noiembrie

6 2017: Șezătoarea – „Sunt mândru că -s român ”; 04 -18 decembrie, repetiții pentru Serbarea
de Crăciun; 20 decembrie 2017: Serbarea de Crăciun – „Crăciunul, sărbătoarea de suflet
al românilor ”.
Șezătoarea reprezintă o formă atractivă, receptivă și dinamizatoare foarte potrivită
pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul dezvoltării vorbirii. Ele
constituie un mijloc complex de educație deoarece îi famili arizează pe preșcolarii cu unele
elemente de folclor contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradițiile populare, le
dezvoltă gustul pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de sine,
spiritul de echipă.
Serbarea este o mani festare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea
diferitelor evenimente de însemnătate națională, de tradițiile și obiceiurile statornicite în
grădiniță.
Această lucrare de licență a fost coordonată de domnul profesor Nicoară Vasile care
m-a coordonat prin sugestiile domniei sale pentru care îi mulțumesc cu recunoștință.
Sperăm că această temă de licență va avea un impact puternic asupra preșcolarilor
în general și astfel aceștia vor deveni mai interesați în această problemă. Important este c a
preșcolarii să încerce să afle și ei la rândul lor mai multe informații și să ia măsuri în acest
punct de vedere, în special pentru că unii dintre ei poate să poată ducă mai departe
valorificarea tradițiilor și obiceiurilor comunității locale populare.

7 CAPITOLUL I
SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL PREȘCOLARULUI DE
GRUPA MARE

I.1. Caracteristici psihice generale

După Ursula Șchiopu și Emil Varza (1997, p.129), preșcolarul mare manifestă, în
ansamblu, o mai mare forță, agilitate, inteligență, reticen te în situații ușor penibile. Câmpul
atenției este dominat de o înțelegere mai profundă a situațiilor.
Caracteristica este la preșcolarul mare și adaptarea mai evidentă a conduitelor față
de diferite persoane, de caracteristicile acestora în cele două medi i concurente, familia și
grădiniță. În acest sens, copilul poate fi acasă destins, disponibil, iar la grădiniță, răsfățat,
nervos, și invers, fapt ce pune de asemenea probleme legate de dificultățile sale de
adaptare, manifestate prin aceste mari distanțe psihologice de conduită în cele două medii”.
(Șchiopu U., et al. , 1997, p.129).
Adeseori, în timpul în care copilul are conduite încărcate de negativism există
persoane devalorizate psihic pentru el – sau persoane cu care nu stabilește relații firești
datorită unor baraje psihice. Concomitent se exprimă cerință activă a copilului de a fi de
folos adulților.
Atenția mare față de aceștia se exprimă evident prin imitația discretă, contagiuni
(dispoziție afectivă). În perioada preșcolară mare, activitatea cre atoare este evidenta, cu
tendințe de diferențiere.
Desenul, muzica, artizanatul mărunt, colajele, construcția, mozaicul interesează
foarte mult copii. La fel, micile serbări, poeziile, jucăriile cu cântece din grup. (Șchiopu U.,
et al. , 1997, p.130).
După Sălceanu C., preșcolarul mare se caracterizează prin: creșterea capacității de
înțelegere a situațiilor și cauzelor acestora; apariția conduitelor bazate pe reținerea
reacțiilor imediate; crește numărul activităților cu rol pregătitor pentru viața de școl ar,
chiar dacă activitatea de joc continuă să dețină ponderea în program; viața psihică este
îndreptată spre priceperea intenționată, pe procedeele de reținere, de asociere a datelor.
Apar forme evoluate de simbolizare, în care intervin integratori verbali . Este o
simbolistică infantilă cu o încărcătură afectivă mult mai accentuată decât intelectuală.
(Sălceanu C., 2015, p.166).

8 Deosebit de activă este formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea
autonomiei, prin organizarea de deprinderi și obișnuinț e. Dintre acestea, mai specifice sunt
comportamentele alimentare, de îmbrăcare și igienice.
O problemă interesantă prin latura psihologică pe care o implică este aceea a
conținutului buzunarelor copiilor. Spre 5 ani încep să conțină dulciuri (și anvelope d e
dulciuri), spre 6 ani unele obiecte mici, dopuri, baloane, pietricele colorate, capse și chiar
cioburi de sticlă colorată.
Prezintă interes o serie de aspecte legate de somn. În perioada preșcolară, copilul
acceptă mai greu să meargă la culcare, spectaco lul relaționării cu ceilalți, interesul pentru
ce fac adulții (adultrism) ca și plăcerea jocului fiind de mare atracție.
Importanța deprinderilor exprimate prin conduite alimentare, vestimentare (de
îmbracare -dezbracare) și igienice este foarte mare – pentru toată viața – și creează
personalității un suport de adaptare și un suport de responsabilitate pentru propria persoană
și de autonomie reală, dar și de contribuție la structura conștiinței de sine, a eului corporal.
(Albu E., 2007, p.50).

I.2. Dezvolta re fizică și cognitivă

Dezvoltare fizică . Celulele țesutului nervos se diferențiază, cresc sub raport
morfologic și își perfecționează funcțiile, de asemenea se mărește volumul creierului, la 5 –
6 ani reprezintă 4/5 din greutatea finală, cântărind cca 1.20 0 grame segmentele superioare
ale sistemului nervos, îndeosebi scoarța cerebrală, devin dominante.
Ele își manifestă acțiunea reglatorie, uneori inhibitorie asupra segmentelor
inferioare, ceea ce permite o mai bună coordonare, dirijare și controlare a act ivității (Sion
G., 2007, p.104).
La această vârstă se apreciază ca talia normală a copilului este la 5 ani de 106 cm,
la 6 ani de 111 cm iar greutatea este la 5 ani de 17,5 -18 kg, la 6 ani de 19 -20 kg. (Căpraru
E., et al. , 1984, p.303).
La 6 ani copilul are două treimi din creierul adultului și are de 5 până la 7 ori mai
multe conexiuni între neuroni decât creierul unui copil de 18 luni sau al unui adult.
Până la 5 -6 ani, vederea de aproape este mai slabă decât vederea la distanță. De
asemenea, până la 6 ani, maturizarea sistemului optic nu este completă, de aceea copilul nu
poate baleia mai mulți stimuli simultan, așa încât prinde un număr mic de stimuli în
câmpul atențional și pe restul îi „ghicește “. (Bucinschi M., et al. , 2009, p.21).

9 Preșcolarii pro gresează foarte mult în privința abilităților motorii grosiere, cum ar fi
alergatul și săritul, care implică mușchi mari. La 5 ani: poate să pornească, să se întoarcă și
să se oprească eficient în jocuri; poate să facă din fugă un salt de 70 -90 cm; poate s ă
coboare o scară lungă fără ajutor, alternând picioarele; poate să parcurgă cu ușurință,
sărind într -un picior, o distanță de 5m; alergă ca un adult; merge pe vârfuri, face salturi
mari; merge în echilibru pe o bârnă; patinează și sare coarda.
Abilitățile motorii fine, cum ar fi încheierea nasturilor și elaborarea desenelor,
presupun coordonări ochi -mână și cea a mușchilor mici. Progresele în privința acestor
abilități le permit copiilor mici să -și asume în mai mare măsură responsabilitatea propriei
îngrij iri.
La 5 ani: este definitivă preferință pentru o mână dominantă; nu își leagă șireturile
la încălțăminte; tine corect creionul; nu depășește conturul în desen; decupează forme
simple.
La 6 ani: poate execută orice mișcare, cu condiția să nu implice un efort fizic prea
mare. (Sălceanu C., 2015, pp.170 -171).
Organismul în întregime devine mai elastic, mișcările mai suple și mai sigure.
Persistă o oarecare iritabilitate a căilor rinofaringiene și implicit o sensibilitate față de
bolile copilăriei, preșcola rul fiind expus la o ușoară contractare de gripe și afecțiuni
bronho -pneumonale. (Albu E., 2007, p.50).
Senzații. Prin sensibilitatea vizuală și cea auditivă se captează cele mai multe
informații. Încep să diferențieze și să denumească culorile, diferite t ipuri de activități, de
unelte, semne de circulație.
Sensibilitatea auditivă devine de două ori mai fină în această perioadă iar cea tactilă
se subordonează văzului și auzului ca modalități de susținere a lor și de control. Se
dezvoltă mult auzul verbal ș i cel muzical, fapt care -i va da posibilitatea recunoașterii
obiectelor după sunetele pr ovocate de atingere, lovire .
Deși încărcate afectiv și situațional, senzațiile vor fi integrate percepțiilor,
surprinzând caracteristicile reale. (Dragu A., et al. , 2002, p.35).
Percepția . Percepțiile preșcolarilor se formează ca urmare a acțiunii directe cu
obiectele, astfel încât o posibilitate mai mare, neîngrădită, de acces la obiecte, manipularea,
compunerea și descompunerea lor, conduce la o mai bună cunoaștere ș i o mai corectă
formare a percepțiilor. (Sion G., 2007, p.105).
Apar noi forme de percepție cum este observația că percepție orientată către scop,
organizată și planificată. Percepția mărimii obiectelor, ca și a constantei de mărime sunt
deficitare.

10 Două cutii de aceeași formă, culoare, dar diferite ca mărime sunt diferențiate nu atât
după mărime cât după așezarea lor spațială. Percepția distanței, a orientării în raport cu
anumite repere: sus, jos, stânga, dreapta se face treptat, pe măsura implicării în diferite
activități. Încep să apară și forme ale percepției succesiunii timpului. (Dragu A., et al. ,
2002, p.35).
La 5 -6 experiențele tactie (pipăitul) și motorii (mișcare), trec pe al doilea plan. Pe
lângă impresiile vizuale („vede tot”), capătă importanț ă cele acustice (este tot timpul „pe
recepție”, „trage cu urechea”, „spionează”, „demască tot”, repetă expresii auzite de la
adulți, copii). Deosebește sunete de tot felul, fredonează cântece simple și le însoțește de
mișcări ritmice (Căpraru E., et al. , 1984, p.304).
Reprezentări . Reprezentările joacă la preșcolar un rol considerabil în construirea
semnificației cuvintelor, în dezvoltarea gândirii intuitive și în imaginație. Au o dublă
natură : una configurativ -intuitivă și una operațional intelectivă . (Briceag S., 2014, p.139).
Reprezentările copiilor sunt prima instantă a transformării impresiilor senzoriale,
apoi reprezentarea copiilor evoluează și pe măsura întăririi reprezentării prin revenirea la
obiectul pe baza căruia s -a format ea devine tot mai s chematică și mai puțin legată de
concret. (Sion G., 2007, p.105).
Desprinderea unor însușiri mai importante ale obiectelor, întărirea lor prin cuvinte
constituie premisa formării reprezentărilor care, la această vârstă, sunt încărcate de însușiri
concrete și situaționale.
Are un rol imens în viața copilului, pentru că, pe de o parte, îl ajută să cunoască
obiectele în absența lor (animale, plante), iar pe de alta, să -și reactualizeze experiența și s -o
integreze. Încep să -și dezvolte atât reprezentări bazate pe memorie cât și pe imaginație
(prezentarea personajelor din diferite basme). (Dragu A., et al. , 2002, p.35).
Gândirea este intuitivă pentru că operează în mare măsură cu percepții și
reprezentări, deci cu entități intuitive, rezultate din reflectarea re alității cu ajutorul
simțurilor. Gândirea în această fază, operând cu preconcepte, produce raționamente
preconceptuale care se bazează pe reglări perceptive transpuse apoi în reprezentare.
La preșcolarul mare (5 -6 ani) transductivitatea scade treptat sub presiunea unui
început de raționament inductiv constând într -o ridicare a gândirii “pe verticală”, de la
fapte particulare spre o anumită generalizare.
La preșcolarul mare raționamentul inductiv este însa în continuare legat de
percepție și nu are organiz area de ansamblu pe care o va dobândi în stadiile ulterioare.
(Tănăsescu I., p.78).

11 Magismul gândirii stabilește între fenomene legături care nu există în realitate și
spera ca acționând asupra unuia îl poate manevra în mod miraculos pe celălalt. Magismul
gândirii se conserva în mentalul adultului mai puțin instruit și stă la baza credinței în
superstiții și practici magice (vrăjitorie). Excesul de realism al gândirii nu face diferențiere
între obiectele fizice și trăirile psihice, subiective. (Tănăsescu I. , p.79).
Memoria . Alături de memoria mecanică se dezvoltă memoria logică, alături de cea
neintenționată apare cea intenționată. Aceasta din urmă se dezvoltă mai ales atunci când
informațiile au semnificație pentru copil și în strânsă legătură cu sarcinile de joc.
Datorită dezvoltării progresive a limbajului, memoria începe să capete anumite
caracteristici, devenind o memorie pe bază verbală.
Atât în planul fixării, păstrării, recunoașterii și reproducerii acțiunilor (memorie
motorie), cât și al impresiilo r (memorie afectivă) și al situațiilor (amintirea), memoria
preșcolarului progresează mult și se caracterizează prin creșterea trăiniciei asociațiilor,
îndeosebi prin contiguitate. (Dragu A., et al. , 2002, p.35).
Prima schimbare vizibilă a memoriei este cr eșterea volumului ei. Memorarea
involuntară este încă foarte amplă. După 5 ani, se constituie amintirile, adică se rețin acele
evenimente deosebite, cu mare încărcătură afectivă, cu multe detalii situative, însă
raportările spațio -temporale sunt relativ va gi și cu goluri care le dau un caracter
fragmentar.
Chiar și așa, ele contribuie la realizarea identității de sine. În jurul vârstei de 5 ani
apare memorarea voluntară. Inițial se produce în joc, apoi se extinde și la altă activitate.
Inclusiv reproducere a va fi manifestată voluntar. (Sălceanu C., 2015, p.183).
Productivitatea memoriei crește de la o grupă de vârstă la alta după cum urmează:
din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singură dată, la 5 -6 ani, 4 cuvinte. Memorarea
mecanică suplinește experienț a cognitivă redusă. Primele încercări mai evidente de
memorare intenționată apare la vârsta de 5 ani. (Bucinschi M., et al. , 2009, p.25).
Imaginația apare prin contrast cu studiul anterior, într -un având deosebit. La
preșcolarul mare se manifestă pe deplin reconstituirea mintală a celor ascultate. Este
stimulată de trăirile ui afective: plăcerea, bucuria, îl fac pe copil să -și amplifice imaginativ
așteptările. Este în strânsă legătură cu percepția și experiența concretă, pe care le combină
pentru a -și ușura înțelegerea sau a -și da un răspuns la numeroase „de ce” -uri.
Specific este faptul că ea interrelaționează cu o gândire care nu -i apta încă de
control și evaluare și în acest caz în imaginație se petrec rapid și necontrolat treceri de la
un plan transfor mativ la altul, deci evoluții de cele mai multe ori fanteziste.

12 Imaginația reproductivă este antrenată mult în ascultarea poveștilor. Imaginația
creatoare se manifestă mai evident în desen, modelaj, construcții și în diverse jocuri cu
subiect. Preșcolarii mari sunt mai fideli temei și apar și începuturi ale reflectării
perspectivei și ale unor raporturi metrice. (Crețu T., 2009, pp.159 -160).
Limbajul . La această vârstă copilul învață să vorbească corect fonetic și gramatical
și integrează cu ușurință cuvin te noi în structurile verbale, manifestând o adevărată plăcere
în însușirea cuvintelor noi , cu care se și mândrește.
Achiziționează foarte bine sensul propriu al cuvintelor, dar sensurile figurate nu
sunt înțelese. Sunt foarte receptivi la epitete și au p redispoziție pentru diminutive .
Se manifestă acum fenomenul așa -zisei „ creații ” lingvistice , în sensul că atunci
când nu găsesc cuvântul potrivit pentru situație, încearcă să și -l construiască singur,
pornind de la unele din caracteristicile obiectului sa u situației, ori de la cuvinte pe care nu
le cunoaște bine, însușite de la adulți. O bună perioadă (vârsta de 5 ani și mai târziu) se
străduiește să imite vorbirea adultului.
Copilul fixează scheme de comunicare pe care le folosește în situații potrivite, în
care integrează și adaptează cuvinte noi, creându -și clișee verbale sau stereotipii care îl
ajută să se exprime cu mai multă ușurință.
Apare expresivitatea în comunicare , precum și fenomenul de adaptabilitate
verbală , întâlnită în vorbirea alternativă . Spre exemplu, poate povesti un basm
modificându -și vocea, în funcție de personajul interpretat. (Briceag S., 2014, p.143).
În ceea ce privește vocabularul, date statistice din anii ’80 arată următoarea situație:
la 5 ani ajunge aproximativ la 3000 de cu vinte, iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte.
(Bucinschi M., et al. , 2009, p.25).
În ceea ce privește morfologia și sintaxa, la 5 -6 ani vorbirea devine mai similară cu
a adulților; propozițiile sunt mai lungi și mai complicate; sunt folosite multe co njuncții,
prepoziții și articole; se folosesc fraze compuse și complexe; deși vorbirea e fluentă
inteligibilă și destul de corectă gramatical, dar multe din finețurile gramaticale nu sunt încă
stăpânite. Nu se folosește diateza pasivă (Am fost îmbrăcat de mama) sau propozițiile
condiționale (Dacă aș fi mare, aș putea să conduc mașina).
Însușirea structurilor verbale se face în primul rând prin imitarea adulților și apoi
prin respectarea modelelor propuse de grădiniță. (Sălceanu C., 2015, p.179).
Capacitate de învățare devine activă și este dublată de interese de cunoaștere care
încorporează și forme mai evoluate de simbolizare în care acționează integratori verbali
(aliment, păsări, flori, fructe). (Șchiopu U., et al. , 1997, p.130).

13 Afectivitatea . Viața afec tivă este mult mai bogată și diversificată, se petrece o
pozitivare progresivă și amplă a vieții afective. Bucuriile și satisfacțiile sunt mai frecvente,
copilul este mai tolerant, mai stăpân pe reacțiile sale și apare astfel acea notă de seninătate
caract eristică acestei vârste.
Viața afectivă este în mare măsură situativă, este legată de prezent, de acea
copilăria este lipsită de griji. Are loc o creștere a complexității afectivității. Trăirile
afective încep să fie influențate de o anumită memorie afect ivă prin care se depășește
prezentul și se anticipează faptele. (Sălceanu C., 2015, p.188).
Dezvoltarea afectivă trebuie raportată la procesul de identificare cu modelele
parentale iar după 5 ani cu alte modele care pot fi furnizate de contactele sociale ș i
culturale ale preșcolarului.
Băiatul se va identifica cu tatăl drept urmare a descoperirii treptate a deosebirilor
care îl separă de mamă, descoperă că posedă relativ aceleași caracteristici ca și tatăl care
este apreciat și iubit de mama sa. Comparația care o va face între el și tatăl său va genera
trăirea unei stări de frustrare, numit și complexul oedipian în perspectivă psihanalitică.
Fetițele trec prin același stări, tatăl fiind văzut ca un personaj important, devine
ținta interesului și admirației. Astfel, din poziția de dublură a mamei, tatăl devine un
personaj important care va stârni dorința de a câștiga afecțiunea acestuia sau este privit cu
teamă.
Una dintre sursele cele mai evidente ale restructurării afectivității o reprezintă
contradicția d intre trebuința de autonomie a preșcolarului și interdicțiile adultului față de
el. Adultul și relația cu acesta rămân pentru copil elementele esențiale ale dezvoltării
afectivității sale. (Briceag S., 2014, pp.148 -149).
La 6 ani apare trăirea crizei de prestigiu, provocată de mustrarea în public.
Impresionabilitate afectivă și rezonanță emoțională imediată și intensă, la toate
tipurile de solicitări și evenimente care e instalează treptat. La 5 ani manifestă compasiune,
vrea să -i aline durerea, să -l mâng âie, eventual începe și el să plângă iar la 6 ani este capabil
să-și stăpânească mai bine propria reacție și să amplifice acțiunile consolante.
Cel mai important eveniment din viața afectivă este cristalizarea sentimentelor
generată de relații de durată și de generalizarea emoțiilor trăite la întâlnirea cu obiectul
acestora. Atașamentele afective se transformă în relații afective stabile, consistente și de
durată. (Sălceanu C., 2015, p.188).
Copilul denumește și recunoaște emoțiile proprii și pe cele ale pe rsoanelor din jur,
acest lucru permițându -i să răspundă adecvat propriile trăiri emoționale, dar și ale

14 celorlalți, astfel copii de 5 -6 ani înțeleg și își reglează emoțiile – sunt incluse vinovăția,
jena, rușinea. (Sălceanu C., 2015, p.192).
Voința . Dezvol tarea voinței este legată de dezvoltarea funcției reglatoare a
cuvântului și aceasta se petrece după 5 ani, ea fiind ușor întârziată față de cea de
comunicare sau cea cognitivă.
Motricitatea este terenul pe care se manifestă cele dintâi reglaje voluntare, pentru ca
scopurile atinse prin acțiuni reale sunt cele mai accesibile copiilor. Reglajul voluntar se
face și în raport cu anumite comandamente morale de tipul „e voie”, „nu e voie”.
Preșcolarul mare se autoreglează bine în activității, cele 3 faze implic ate în
realizarea sarcinii fiind implicate. Adică, de exemplu, pregătire, săritură propriu -zisă și
aterizarea. (Sălceanu C., 2015, pp.186 -187).
Atenția . Câmpul atenției este dominat de o înțelegere mai profundă a situațiilor.
(Albu E., 2007, p.52).
Se rema rcă creșterea volumului atenției, preșcolarul mare fiind capabil să
urmărească propria activitate, dar și unele aspecte de ambianța. Mobilitatea atenției îi
permite să se integreze bine în desfășurarea dinamică a activităților (exemplu: copilul
observa cev a, în timp ce ascultă indicațiile educatoarei).
Stabilitatea și concentrarea atenției este de 25 -30 minute la 5 -6 ani. Cea mai
importantă schimbare este apariția atenției voluntare. Ea apare mai întâi în cadrul jocului și
apoi în celelalte activității. Ea se încadrează treptat, pe măsură ce se dezvoltă funcțiile
reglatoare ale limbajului. După 5 ani, nu numai că răspunde comenzilor exterioare, dar și
poate fixa un scop și se poate autoregla în vederea atingerii lui. (Sălceanu C., 2015, p.186).
Totuși, în p reșcolaritate, predomină atenția involuntară, de aceea pot fi ușor distrași
de la sarcinile de îndeplinit. Se pun două probleme: atragerea atenției involuntare și
menținerea atenției voluntare pentru o perioadă cât mai mare. Orientarea și investigația
constituie elementele componente centrale ale atenției involuntare declanșată de o serie de
însușiri ale obiectelor și fenomenelor ca: intensitatea, semnificația, durată, noutatea.
Ca urmare a dezvoltării trebuințelor de cunoaștere, a curiozității, a unor pre ferințe și
înclinații deosebite, se manifestă și forme de atenție voluntară; activitatea de joc crează
condiții și cerințe pentru dezvoltarea atenției și a însușirilor acesteia: stabilitatea,
concentrarea, mobilitatea, volumul atenției.
Educarea atenției p reșcolarului este necesar să urmărească dezvoltarea unei
mobilități diferite de instabilitatea specifică atenției copilului mic, precum și creșterea
caracterului voluntar al atenției. (Dragu A., et al. , 2002, pp.36 -37).

15 I.3. Adaptarea la viața de grădiniț ă

Influența grădiniței constă în aceea ca:
 prilejuiește copilului interacțiuni de pe poziții de egalitate, cu cei de vârsta sa;
 jocul este diversificat, dar alături de joc își fac treptat loc anumite sarcini de învățare
care pregătesc copilul pentru deb utul școlarității;
 activitățile copilului sunt organizate în funcție de scopuri bine precizate, care trebuie
atinse și a căror realizare este controlată, iar rezultatele obținute de el sunt comparate
cu cele ale grupului și apreciate public;
 sarcinile tr ebuie îndeplinite la un anume nivel de performanță pentru ca în caz contrar
copilul nu mai este scuzat, ajutat sau chiar absolvit de îndeplinirea lor, ci devine ținta
amuzamentului celorlalți sau este certat și pedepsit public;
 activitățile desfășurate îm preuna cu cei de aceiași vârsta îl pun pe copil în relații de
cooperare dar și de confruntare, ceea ce duce la o diminuare a egocentrismului
alimentat de relațiile strict familiale de până acum;
 grădinița este un nou spațiu de viața organizat specific, cu un program zilnic ce
implică acțiuni permise și acțiuni interzise (care nu mai pot fi încălcate ca în familie),
cu un regim de viață ce solicită un anume grad de autonomie datorită unor activități de
autoservire în care copilul trebuie să se descurce (mer sul la toaletă, spălatul pe mâini,
servitul mesei, aranjatul jucăriilor), toate acestea stimulând adaptarea. (Tănăsescu I.,
pp.75 -76).
Preșcolarii mari devin după 3 -4 săptămâni bine adaptați la regimul de grădiniță. Un
procent de 6 -7% cazuri prezintă încă o tensiune ușoară și nervozitate după 1 lună de la
frecventarea grădiniței. (Șchiopu U., et al. , 1997, p.130).
De semnalat ni se pare faptul că în primele faze de adaptare, la mulți copii din
grupa mare se constituie, după câteva săptămâni, două stiluri d e conduită paralele: unul
acasă, altul la grădiniță.
Adaptarea la viața de grădiniță afectează tot latura afectivă și a conduitei de acasă –
creând o oarecare nervozitate și exuberanța timp de 3 -4 săptămâni, după începutul
frecventării grădiniței.
În aceas tă fază are loc transferul unor obișnuite.
Uneori se manifestă o tendință de unificare a comportamentelor de acasă și de la
grădiniță la cel de acasă.

16 Așadar, procesul de adaptare este relativ dificil și complex și are particularități în
care se exprimă vâ rsta, temperamentul și experiență anterioară. (Șchiopu U., et al. , 1997,
pp.132 -133).
De altfel, în grădiniță copilul traversează programe educative diverse care -i măresc
sensibilitatea intelectual -observabilă, îl abilitează cu manualități tot mai complexe , uneori
îl pun în contact cu elemente ale simbolisticii artistice. (Șchiopu U., et al. , 1997, p.130).

I.4. Construirea bazelor personalității la preșcolarul mare prin joc

În prescolaritate se conturează multe din componentele personalității și totodată
acestea încep să se așeze în primele configurații specifice viitoarei structuri de
personalitate a adultului de mai târziu. (Tănăsescu I., p.87).
După H. Wallon, dezvoltarea personalității preșcolarului mare se distinge prin
perioada de imitație. Perioada imitației corespunde momentelor când copilul consacră mult
timp imitației adultului, nu doar la nivelul gesturilor, ci și la nivelul rolurilor, personajelor,
atitudinilor.
În perioada precedentă, imitația era aproape simultană producerii atitudinii, acum
ea devine progresiv amânată, construind imitația propriu -zisă. Imitația este un concept
cheie în gândirea walloniană, ea făcând legătura între inteligența situațională și inteligență
discursivă. Caracteristica stadiului este în continuare centripetă, copi lul fiind încă centrat
pe sine. (Sion G., 2007, p.113).
Din punct de vedere al concepției despre sine și autodefiniții , la 5 -6 ai apare etapa
hărților reprezentaționale în care copilul începe să aibă legături logice între trăsăturile sale.
Totuși imagine a de sine continuă să fie exprimată în termeni complet pozitivi.
Copilul nu înțelege că ar putea să fie bun la unele lucruri, dar nu neapărat și la altele.
(Sălceanu C., 2015, p.191).
Din punct de vedere al stimei de sine , aceasta nu se întemeiază neapăra t pe realitate,
întrucât un rol important în constituirea ei o au judecățile adulților, care oferă de multe ori
feedback -uri pozitive, fără critici, și în consecință, apare o supraevaluare a capacităților.
(Sălceanu C., 2015, p.191, apud Harter 1990, 1993, 1996, 1998, apud , Papalia, et al. , 2010,
p.254).
Din punct de vedere al genului , la 5 -6 ani se dezvoltă constantă genului, respectiv
înțelegerea faptului că o persoană își păstrează sexul chiar dacă în aparență, prin haine ori
coafură, genul pare a fi sc himbat. De acum înainte, copii vor înțelege ca prin simplul fapt
că își lasă părul lung, băieții nu se transformă în fete. (Sălceanu C., 2015, p.199).

17 Din punct de vedere al formării caracterului , se identifică 2 etape, prima este în
preșcolaritatea mica iar a doua în etapa mijlocie și mare și presupune cristalizarea
componentelor de orientare, datorită debutului conștiinței morale primar. (Sălceanu C.,
2015, p.205).
Trăsăturile caracteriale care se cristalizează în acest substadiu are 2 particularități
specifice: instabilitate – determinantă de slabă legătura dintre componente și de
insuficientă consolidare a celei de orientare; unilateralitate – rezultată din experiența
limitată de viața a preșcolarului și din slaba generalizare a componenței de orientar e.
(Sălceanu C., 2015, p.205).
Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învățare pentru copii, este activitatea
care îi ajută cel mai mult și eficient să învețe. Prin joc copiii învață să interacționeze cu
ceilalți, să exploreze mediul, să găsească so luții la situațiile problemă, să își exprime
emoțiile, să achiziționeze cunoștințe și abilități care îi vor fi necesare pentru adaptarea la
cerințele școlii.
Prin excelență, jocul constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneității și
al libertă ții de expresie, un stimul important în cultivarea receptivității și sensibilității, a
mobilității și flexibilității psihice. E plin de promisiuni și surprize, poate să se dezvolte
liber, dar când intervine controlul, jocul se încheie. ( Colceriu L, 2008, P .157).
La 5 ani, jocul de rol predomină. Copilul preia roluri din familie său societate,
acum el devine „mama”, „tata”, „pompierul”, „vânătorul”. Jocul „de -a mama și de -a tata”
este diferit de cel legat de personajele întâlnite în social. Jocul în care apa r rolurile
parentale său din familia extinsă au funcții de identificare și de integrare, ce sprijină
dezvoltarea identității.
Jocurile de rol, în care copilul preia în fapt profesii întâlnite în experiența sa socială,
au rolul de a integra informația privitoare la diverse aspecte ale vieții sociale. Aceste tipuri
de joc se îmbogățesc spre vârsta de 6 ani, conținând scenarii și prescrieri din ce în ce mai
fidele realității.
Simularea în jocul de -a magazinul, doctorul său de -a școala/grădiniță fac, prin
punerea copilului în situații, să se extindă experiențele de cunoaștere și comunicare, de
vehiculare cu noile informații dobândite din mediul social. (Sion G., 2007, p.117).
Preșcolarul mare exprimă în conduită din jocul „de -a v-ați ascunselea” o orientare
mai evidentă spre strategiile care facilitează țelul atingerii a locului de numărătoare. În
acest sens, preșcolarul mare se ascunde de locul de bătaie și speculează atingerea lui
înaintea celui ce caută pe ceilalți.

18 Un loc aparte în jocurile cu reguli îl au numărătorile. Ele se utilizează, de obicei, la
începutul jocul, ca în jocul „de -a v-ați ascunselea”.
Numărătorile sunt produse ale ficțiuni și folclorului infantil: de cele mai multe ori
numărătorile sunt un fel de incantații verbale în care cuvintele su nt adesea fără sens (ăla,
bala portocală/și -o găină, și -un cocoș/și -o rața fără cioc/cioc, boc, treci la loc).
De obicei, cine rămâne în numărătoare ultimul reîncepe jocul sau rămâne cel ce îi
va caută pe ceilalți. În timpul de ascundere, numărătoarea est e de alt gen – adesea se
realizează că o numărătoare obișnuită până la un anumit număr – pentru a se acorda un
timp determinat de ascundere a partenerilor de joc (Șchiopu U., et al. , 1997, pp.147 -148).
De regulă, preșcolarii mari le place să se joace cu t ovarăși de aceiași vârsta și de
același sex, care manifestă comportament prosocial. Ei resping copiii perturbatori,
pretențioși, intruzivi și agresivi. (Sălceanu C., 2015, p.204).
Vrășmaș (1999, p.128) consideră că educatoarea sau mama trebuie să aibă în v edere
o serie de aspecte importante, care să sprijine atitudinile copilului în cadrul jocului:
 să manifeste flexibilitate în alegerea metodelor, având în permanentă scopul de a
dezvolta independența preșcolarului mare;
 să încurajeze eforturile preșcolaru lui mare, chiar și atunci când nu reușește să
finalizeze o sarcină;
 să creeze o legătură afectivă de comunicare cu copilul;
 să încurajeze diferite jocuri pentru preșcolarul mare; să asigure un mediu comod
pentru preșcolarul mare;
 să exprime prin limbaj nonverbal plăcerea acțiuni comune cu preșcolarul mare;
 să nu forțeze preșcolarul de grupa mare să petreacă un interval de timp prea lung, ci
doar atât cât îi permite capacitatea lui de concentrare. (Sălceanu C., 2015, p.209, apud
Vrășmaș E., 1999, p.128).
Jocul – prietenul din totdeauna al copilăriei, are un rol deosebit în dezvoltarea
multilaterală a preșcolarului mare. ( Colceriu L, 2008, P.162).
În concluzie, jocul că principala activitate fundamentală, este important pentru
dezvoltarea sănătoasă a cor pului și a personalității, permițând preșcolarului mare să
interacționeze cu lumea din jur, să -și folosească imaginația, să descopere moduri flexibile
de a folosi obiectele și de a rezolva probleme și să se pregătească pentru rolurile din viața
adultă. (Să lceanu C., 2015, p.205, apud , Papalia et al. , 2010, p.265).

19 CAPITOLUL II
COMUNITA TEA LOCALĂ ȘI DIMENSIUNILE EI
ETNOGRAFICE

II.1. Un mic istoric al comunității (satul Cochirleni )

Satul Cochirleni1, (fig.II.1 ) care, în trecut, a fost o unitate administr ativ-teritorială
autonomă (comună) face acum parte din comuna Rasova2 și este situată în partea de vest a
județului, la 65 Km spre vestul municipiului Constanța, în podisul Medgidiei, pe malul
drept al Dunării (fig.II.2 ) și în regiunea de SE a României. ( Magiru M. , 2010, p.25).
Satul este dispus pe linia Dunării și se la o altitudine de 76 metri deasupra mării.
(Magiru M., 2003, p.37).
Fig.II.1 – Localizarea satului pe harta României și locali zarea satului pe harta jud. Cța

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cochirleni,_Constan%C8%9Ba .

Fig.II.2 – Fluviul Dunărea la Cochirleni

Sursa: ***Influența turismului local…, p.22, http://galdc.ro .

1 Coordonate : 44°16′27″N 27°59′55″E (Sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Cochirleni,Constan% C8%9Ba ).
2 Este situată în partea vestică județului, la 78 km de orașul Constanța și la 19 km de orașul Cernavodă .
(Magiru M., 2003, p.33).

20 Din punct de vedere istoric, satul Cochirleni, este unul dintre vechile sate
românești, înregistrat ca a tare încă din sec. 17. Menționări anterioare sec. 18 ale acestei
așezări apar ți în documentele turcești cu caracter fiscal din perioada medievală (anii 1575,
1675 -76), unde este consemnată cu numele de Kokirlan, Kokirlen, aparținând de kazaua
Karasu (azi Medgidia).
Această denumirie de Kokirleni, Kochirleni apare și în ”Lista satelor extrase din
Harta Topografică și Etnografică din 1850 a lui Ion Ionescu de la Brad” (Harta 1 – Traseul
limesului dunărean de la Rasova la Tulcea).
Se pare că în apropierea actualului sat Cochirleni ar fi existat un alt sat ocupat de
tătari cu același nume. Denumirea ar fi venit de la un Pășă turcesc numit Cochiș Pașa –
stăpânitor de pământuri. ( Magiru M. , 2010, p.25).
Vechiul sat era situat pe malul de nord -est al lacului Cochirleni3, în aproprierea, în
apropierea satului Ivrinez; după războiul din 1828/1829 locuitorii s -au instalat mai la nord
în satul care se găsește și azi pe malul Dunării, pe care -l vor numi cu vechiul toponim
Cochirleni.
În notele călătorilor de secol 19, satul poartă următoarele denumiri: Kokirlin și
Yenikeuy Kaza Constanța – la agentul polon Korsak, în 1849; Cochîrlani, Kokirleni și
Ienichioi – la Ion Ionescu de la Brad, în 1850; Kokirleni – la viceconslul francez
Guillaume Lejean, în 1861; Kokerl enji – la geolo gul german Karl Peters, în 186; Cocarleni
la Nicolae Bălățescu, între 1869 -1874; Cokerleni în Condica cu evidență preoților și a
bisericilor ce funcționau în Dobrogea, înaintea de 1878.
În ”Marele Dicționar Geografic al României” se mențion ează că satul ar fi fost
înființat în secolul 19, de români de pe malul stâng al brațului Borcea.
Mocanu Gh. Șcheana, de 87 de ani, originar din Brașov, relata că s -a stabilit în
Cochirleni ”1878” și că ”a găsit sat întemeiat, cu școală, cu biserică, primă rie, cu prăvălie
și altele”. (Magiru M., 2003, p.38).
În ”Documentele privind istoria Dobrgei (1830 -1877)”, publicate de T. Mateescu,
regăsim numele unor săteni din Cochirleni, refugiați pe malul stâng al Dunării, între 1834 –
1855, din cauza unei secete pr elungite. (Magiru M., 2003, p.39).
Mai târziu, cu mult înainte de 1878, românii din stânga Dunării au înființat un alt
Cochileni, căruia i -au dat numele de Cochileni – Lamchioi, adică Cochileni – Noi. Cu
timpul însă numele vechiului sat a dispărut, rămânân d doar denumirea de Cochirleni.

3 Elemente morfometrice : suprafața lacului – 3,12 km2; suprafața bazinală – 240 km2; coeficientul suprafeței
lacustre – K=f/F 0,01; adâncimea – 1 m; lungimea – 4,1 km; lățimea – 1,2 km. (***Geografia României ,
2005, p.767).

21 Ioan M. Păunescu, în lucrarea sa ”Un colț dobrogean” , susține că satul, întemeiat
de ialonițeni, se numea Tar -Bordee ți că ți -ar fi schimbat vatra ”pe locul unde e azi
Cochirleniul, după o ciumă care a secerat cea mai mare parte a populației”. (Magiru M.,
2010, p.25).
Prin Cochirleni a trecut, la mijlocul veacului 19, și agronomul Ion Ionescu de la
Brad, care relata prietenului său Ion Ghica, într -o epistolă, că a aflat acolo ”și popă și
biserică”.
Din însemnările agronomulu i Ion Ionescu de la Brad, care a poposit în Cochirleni,
în 1850, reiese că prima biserică funcționa cu preot la mijlocul veacului 19 vechimea
acestei intituții este susținută și de Cula D. Apostol, care afirmă că și școala în Cochirleni
ese înființată înai nte de 1879”. (Magiru M., 2003, p.39).
La începutul secolului 20, atunci când Cochirleni avea statutul de comuna,
componența acesteia era următoarea: Cochirleni, localitatea de reședință ce aparținea de
plasa Medgidia, situată la o distanță de 23 km spre S-V de aceasta, deasupra fluviului
Dunărea.
Se învecina la N cu rașul Cernavodă, la E cu comuna Enige (denumirea veche a
actualei comunei Deleni), la S cu comuna Rasova și fluviul Dunărea; Invrinez sau Ivanez,
un alt sat component, ce se afla în partea de E, la 6 km spre E de reședință. (Magiru M.,
2010, p.25).
Tot la început de secol 20, M.D. Ionescu caracteriza satul ca fiind ”eminamente
românesc, frumușel, cu case solide și higenice”.
Despre numărul locuințelor preciza că ”sunt 314, din care 87 bord eie”, despre
clădirile primăriei și școlii că s -au înălțat ”în 1882” și despre biserică, cu hramul Sf.
Dumitru, că ”a fost construită de locuitori în 1899”, fiind ”deservită de un preot și 2
căntăreți”. (Magiru M., 2003, p.39).
În anul 1926, ca urmare a re împărțirii administrativ -teritoriale a județului, comuna
Cochirleni avea trei sate componente: Cochirleni – resedința comunei și localitățile
Ivrinezu Mare și Ivrinezu Mic, structură ce se menține până în 1968, când este aplicată o
nouă lege de organizare teritorială. (Magiru M., 2010, p.25).
Părțile satului, ca și ulițele, de altfel, nu poartă denumiri distincte, doar o prelungire
spre Dunăre a așezării este numită de localnici ”La Caraulă”. (Magiru M., 2003, p.40).
Până în 1965 așezarea a avut statut de c omună, încorporând și satele Ivrinezu Mare
și Ivrinezu Mic, urmând a fi apoi subordonată administrativ comunei Rasova. (Magiru M.,
2003, p.40).

22 Relieful este destul de accidentat, așezarea fiind brazdată de mai multe dealuri
stâncoase și movie.
Este udat ă de fluviul Dunărea, la V pe o lungime de 4 -5 km. Rețeaua hidrografică
este completată și de lacul Cochirleni ce comunică cu Dunărea și alte bălți (balta
Cochirleni, balta Ivrinez). (Magiru M., 2010, p.25).
În ceea ce privește învățământul, se știe că, at unci cînd așezarea Cochirleni avea
trei sate componente, în fiecare dintre ele se afala căte o școală, cea din Cochirleni,
înfiinșată în 1880, cea din satul Ivrinezu Mare, în 1906, iar cea din Ivrinezu Mic, în 1908.
O școală românească a existat în Cochir leni încă din anul 1874. (Magiru M., 2010,
p.25).
La 2 ki lometri NV de satul Cochirleni , pe malul frumosului Lac Baciu se găsesc
ruinele uneia dintre cele mai interesante cetăți ale Dobrogei, Cetatea Patului. Unii îi spun
Cetatea Pătulului, alții o numesc a Pătului, considerând că numele îi derivă din cel al unui
legendar întemeietor numit Pătru.
Este un sit romano -bizantin (sec IV -VI d.H) de unde pornesc practic două dintre
Valurile de Pământ (valul mic roman și valul mare medieval timpuriu), care traver sează
întreaga Dobroge, de la Vest la Est, pe o distanță de peste 60 de kilometri. (Cealera C.,
2013, http://www.black -sea.travel ).
Din punct de vedere al Repertoriului Arheologic al României exista următoarele
descoperiri arheologice:
 Cochirleni I – așezarea este situată la 500 m nord de capătul valului și a fost semnalată
în urma unei cercetări de suprafață de către Petre Diaconu.
 Cochirleni II – așezarea este situată la aproximativ 800 m vest de Cetatea Pătu lului și a
fost semnalată în urma unei periegheze de către A. Panaitescu. ( Sursa : http://
www.cimec.ro ).
Cetatea Pătulului, sau Pătului, nu a fost niciodată cercetată de către arheologi.
Imediat după ce a fost identi ficată și repertoriată, fortăreața a fost ignorată total. Fermele
viticole din zonă i -au distrus parte din ziduri, localnicii au luat piatră antică pentru
construcții moderne, iar unii „întreprinzători” au dat iama printre ruine, căutând cu ajutorul
detec toarelor de metale vestigii prețioase, vechi de mai bine de un mileniu și jumătate.
Pe vremea lui Constantin Cel Mare, în prima jumătate a secolului 4 d.H, Cetatea
Pătulului, numită pe atunci Flaviana, era un punct extrem de important în Dobrogea,
făcând parte din linia de frontieră (limesul dunărean).
Numele îi venea se pare de la fratele vitreg al împăratului Constantin cel Mare,
Flavius Dalmatius, comandant al malului gotic („ripam Gothicum Dalmatius”) și care își

23 fixase aici cartierul general. Timp d e mai bine de două secole, Flaviana a fost un punct
extrem de important al Imperiului Roman și apoi al celui Romano -Bizantin, în lupta de
apărare a granițelor împotriva valurilor de triburi care doreau să treacă Dunărea și să prade
în Scitya Minor. (Cealer a C., 2013, http://www.dezvaluiri.ro ).
Dacă autoritățile locale ar fi susținute de către stat, iar arheologii ar găsi bani pentru
a pune în valoare situl, Cetatea Pătului ar putea deveni una dintre atracțiile turis tice
importante ale județului Constanța. (Cealera C., 2013, http://www.black -sea.travel ).
În prezent, s atul Cochirleni face parte din comuna Rasova. Are o suprafață de 2632
ha și o populație de peste 1000 de locu itori, după date statistice din anul 2000.
Învățământul este reprezentat prin doua unități școlare: o scoală cu clasele I -VIII și
o gradinită .
Vechea biserică cu hramul ”Sf. Dumitru” se află și acum în localitate. (Magiru M.,
2010, p.26) .
Ca unitate cul turală, în sat se află Caminul Cultural. (Sursa : http://www.
primariaonline.ro ).
Caracteristici de ansamblu ale componentelor naturale
Relieful este alcatuit din forme specifice podisului dobrogean si a intre patrunderii
acestuia cu lunca Dunarii.
Este un relief framantat, cu vai adanci si sinuoase.
Relieful e format dintr -o succesiune de coline și terenuri plane, larg învălurat, nu
ridică probleme pentru viticultură; lumină și căldură sunt peste tot din be lșug; solul are o
bună structură și fertilitate și conține toate elementele chimice de care vița de vie are
nevoie.
Apa din precipitații nu este câtuși de puțin în prisos, fapt care constitute o bună
premisă pentru obținerea unor vinuri de înaltăcalitate.
Teritoriul satului Cochirleni (fig.II.3 ) prezintă următoarele caracteristici: 75% podiș
deluros, 15% lunci aluviale ș i l0 % ape; a pa freatică 85% din teritoriu fără aport freatic si
15% cu aport freatic; eroziunea – 2/3 din teritoriu cu eroziune între 5 – 15% si 1/3 cu
eroziune peste 75%; solul – 25% sol de stepă, 35% cernoziom castaniu,1o% sol
nisipos,10% excesiv erodat; t extura solului – 90 % medie, l0% complexă ; conținutul în
humus – mediu 3 -4%; r ețeaua hidrografic ă este format ă din fluviul Dunarea și lacul
Cochirleni (fig.II.4 ) circa 118 ha pe o distan ță de 15 km.
Clima este de tip uscat de influen ță mediteraneeana. Fie din cauza precipit ățiilor
abundente, fie din cauza cre șterii nivelului apelor Dunării, satul Cochirleni fiind afectat
periodic de inund ații. (Magiru M., 2010, pp.21 -22).

24 Fig.II.3 – Cochirleni. Google Maps

Sursa: http://ro.getamap.net/harti/romania/romania_(general)/_cochirleni_lacul/ .

Fig.II.4 – Lacul Cochirleni

Sursa: http://ro.getamap.net/harti/romania/romania_(general)/_cochirleni_lacul

II.2. Structura demografica a comunit ății (etnii, raport între grupele de
vârstă, fenomen de migra ție – oameni pleca ți la munca)

În satul Cochirleni, formele de relief, calitatea solurilor cu potențial productiv
ridicat, complementaritatea resurselor oferite de aria sa marginala – Dunărea – au constituit
factori hotărâtori pentru localizarea vetrelor așezărilor umane.
Ariditatea climatului nu a constituit un impediment pentru comunitatea umană a
satului în valorificarea potențialului de resurse naturale.
Factorii naturali au influențat localiza rea, dar elementele definitorii au fost
activitățile prin care populația a utilizat economic componente naturale ale mediului.

25 Relieful și rețeaua hidrografică specifică – lacul Cochirleni și fluviul Dunărea, nu
au contribuit la diferențieri prea mari în c eea ce privește localizarea așezărilor în sat.
Mărimea demografică se caracterizează prin predominarea satelor cu o populație
cuprinsă între 500 și 1500 locuitori, astfel satul Cochirleni, la ultimul recensământ din anul
2011, avea 1204 de locuitori.
În satul Cochirleni, ca urmare a deplasării populației dinspre sat către orașe, satul se
înscrie din punct de vedere a dinamicii populației în tipul de evoluție demografică regresiv.
(***Geografia României , 2005, p.779).
Dezvoltarea economico -socială a influe nțat puternic diversificarea și conturarea
funcțiilor economice. Profilul general este dominat de activitățile agricole, care devin tot
mai pregnante, odată cu creșterea distanței față de principalele orașe.
Pe fondul general al funcției agricole sunt înt âlnite unele subtipuri (cerealier,
pomicol, viticol, piscicol, creșterea animalelor), care se îmbină în proporții diferite.
(***Geografia României , 2005, p.779).
În figură ÎI.5. Este analizată populația satului Cochirleni prin numărul de locuitori
din peri oada 1916 -2011 de când se fac statistici demografice.
Fig.II.5 – Popula ția prin num ărul de locuitori, satul Cochirleni – 1916 -2011

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Constanța

În statisticile demografice, incluse în expunerea prefectului N. T. Negulescu, ”
Județului Constanța în anii 1916 și 1922/23” , în satul Cochirleni, apar pentru anul 1916:
2101 locuitori (majoritatea români, 2 bulgari și 4 italieni) iar pentru anul 1922: 1765
locuitori. (Magiru M., 2003, p.40).
Drept urmare, în anul 1916, satul Cochirleni avea înregistrat o populație de 2101 de
locuitori; în 1922 – o populație de 1765 de locuitori, scăderea fiind de 336 de locuitorii; în
anul 1966 – o populație de 1278 de locuitori, scăderea fiind de 487 de locuitori față de anul
1922; în anul 1977 – o populație de 1384 de locuitori, fiind o ușoară creștere de 106
locuitori față de anul 1966; în anul 1992 – o populație de 1264, cu o scădere semnificativă

26 de 120 de locuitori față de anul 1977; în anul 2002 – o populație de 1285 de locuitori, fiind
o creștere nesemnificativă de doar 21 de locuitori față de anul 1992; în anul 2011 – o
populație de 2104 de locuitori, fiind o scădere de 81 de locuitori față de anul 2002.
(Trandafir N., 2016, p.14).
În fapt, de când se fac statistice demografice, populația satului Cochirleni s -a
diminuat continuu, astfel de la 2101 locuitorii cât avea în 1916 la 1204 locuitori în anul
2011, populația diminuându -se în 100 de ani la 42,70%.
Situația de prezintă în tabelul II.1 .
Tabelul II.1 – Populația în procente di n perioada 1916 -2011
ANUL POPULAȚIA PROCENT
TOTAL POPULATIE
DIMINUATA
1916 2101 locuitori 100% 100%
1922 1765 locuitori 84% 16%
1966 1278 locuitori 60,82% 39,18%
1992 1264 locuitori 60,16% 39,84%
2002 1285 locuitori 61,16% 38,84%
2011 1204 locuit ori 57,30% 42,70%
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Constanța

Din tabelul II.1, reiese că populația s -a dimunuat în anul 1922 cu 16% față de anul
1916; în 1966 cu 39,18%, fiind o diferență de 23,18% față de anul 1922; în 1992 cu
39,84% fiind o dif erență de 0,66% față de 1966; în 2002 cu 38,84% fiind o diferență
crescută de doar 1% față de anul 1992; în 2011 cu 42,70%, fiind o diferență de 3,86% față
de anul 2002.
În figura II.6 este prezentată curba de ditribuție privind populația satului Cochilr eni
în perioada 1916 -2011.
Fig. II. 6 – Curba de distribuție privind populația satului Cochirleni în
perioada 1916 -2011

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

27 Curba de distribuție, arată că încă din anul 1916, populația satului Cochirl eni se află
într-o scădere continuă, astfel în anul 2011, aceasta înregistrat o pondere de 1204 de
locuitori.
Semnificativ este faptul că că în anul 1916, populația satului Cochirleni avea 2101
de locuitorii iar în anul 2011, de 1204 locuitori, populația suferind o scădere de 897
locuitori în 100 de ani.
În perioada 1977 -1992 fenomenul de regres demografic s -a accentuat, ulterior
tendința schimbându -se radical. ( ***Geografia României , 2005, p.775).
Analiza situației concrete impune concluzia că această com ponentă a mișcării
naturale a populației a înregistrat scăderi semnificative, astfel în 2011 de 1204 locuitori, în
2002 de 1285 locuitori, în 1992 de 124 locuitori, în 1977 de 1384 locuitori, în 1966 de
1278, în 1922 de 1768 locuitori, ceea ce înseamnă că satul avea o populație de sub 2000 de
locuitori.
Conform recensământului efectuat în 2011, populația satului Cochirleni se ridică la
1204 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
1285 de locuitori.
Structura demografică, populația stabilită – recensământ 2011 .
Din punct de vedere al populației pe sexe , în satul Cochirleni sunt 1204 locuitorii,
din care 611 de gen masculin și 593 de gen feminin.
Distribuția procentuală este prezentată în figura II.7.
Fig. II .7 – Popula ția dupa sexe. Locuitorii

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

Populația masculină a reprezentat 51 % din populația satului iar popula ția feminin ă
a reprezentat 49%, ceea de indic ă o pondere mai mare în rândul popula ției m asculine de
2% fa ță de cea feminin ă.

28 Structura pe sexe indic ă ponderea mai mare a popula ției masculine, 51%,
concesin ța polarizarii, indeosebi, a for ței de munca masculine, de c ătre ocupa țiile agricole
tradiționale (agricultura, cre șterea animalelor și pe scuitul) prezente în regiune.
(***Geografia Rom âniei, 2005, p.777).
Din punct de vedere al grupei de v ârstă, situația se prezintă în tabelul II.2.
Tabelul II.2 – Populația pe sexe și grupe de vârstă
SEXUL GRUPA DE VÂRSTĂ
0-9
ani 10-19
ani 20-29
ani 30-39
ani 40-49
ani 50-59
ani 60-69
ani 70-75 ani
si peste
Masculin 76 91 96 93 91 62 60 42
Feminin 65 89 73 98 66 73 62 67
TOTAL 141 180 169 191 157 135 122 109
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Constanța

Populația din grupa de vârstă de 30 -39 an i reprezenta circa puțin peste un sfert din
totalul populației, ceea ce înseamnă că deține cea mai ridicată pondere din populația totală,
de 16%.
În contrast, persoanele de 70 -75 de ani și peste dețin o pondere semnificativ mai
mică, de numai 9% în totalul populației.
Ponderea populației în rândul școlarilor și adolescenților, 10 -19 ani, reprezintă
15%, fiind a doua grupă de vârstă, cu ponderea cea mai mare din totalul populației satului
Cochirleni. Ponderea populației în rândul grupei de vârstă 0 -9 ani, re prezintă 12%.
Distribuția procentuală este prezentată în figura II.8.
Fig. II.8 – Grupa de vârstă. Locuitorii

Sursa : prelucrare proprie – power point 2010

Gradul de îmbătrânire este evident, cu implicații asupra posibilităților de regenerar e
și asigurare a forței de muncă. Se înregistrează un grad mare de vitalitate, 19% (am adunat
procentele de la grupele de vârstă 60 -69 și 70 -75 de ani și pește).

29 Gradul de vitalitate a populației reprezintă raportul dintre grupa tânără (0 -14 ani –
248 loc uitori) și grupa vârstnică (peste 60 de ani – 231 locuitori). ( ***Geografia României ,
2005, p.777).
Din punct de vedere al stării civile și pe sexe , în satul Cochirleni, situația este
prezetată în tabelul II.3.
Tabelul II.3 – Populația pe sexe și stare ci vilă
MASCULIN FEMININ
Stare civilă legală Stare
civilă de
fapt
(persoa
ne care
trăiesc în
uniune
consen
suală) Stare civilă legală Stare
civilă de
fapt
(persoa
ne care
trăiesc în
uniune
consen
suală) necă
sătorit căsă
torit divor
țat vă
duv necăsă
torită căsă
tori
tă divor
țată vă
duvă
311 267 19 14 79 214 271 94 14 33
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Constanța

În ceea ce privește starea civilă legală – căsătoria, întâlnim 267 de bărbați căsătoriți
și 271 de femei căsătorite. În ceea ce priveș te starea civilă legală – divorțul, întâlnim 19
bărbați divorțați și 94 de femei divorțate. În ceea ce privește starea civilă legală, întâlnim
311 celibatari și 214 celibatare. Într -un procent egal sunt 14 locuitori care nu mai trăiesc cu
soțul/soția din c auza decesului, prin urmare starea lor civilă legale este cea de văduv/a.
În uniune consensuală, starea civilă de fapt, trăiesc 79 de bărbați și 33 de femei.
Distribuția procentuală este prezentată în figura II.9.
Fig.II.9 – Starea civil ă legal ă

Sursa : prelucrare proprie – power point 2010

Majoritatea locuitorilor, intr -un 41% sunt necăsătoriți, urmați de 40% căsătoriți, în
constrast într -un procent foarte mic, 2% locuitori văduvi, din populația satului, conform
recesământului din 2011.

30 Din punct de vedere al etniei , situația este prezentată în tabelul II.4.
Tabelul II.4 – Populația după etnie
SEXUL ROM ÂNI INFORMA ȚIE
INDISPONIBIL Ă
Masculin 564 81
Feminin 559 47
TOTAL 1123 81
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Constanța
Majoritatea locuitorilor sunt români (93,00%) iar pentru 7% din populație,
apartenența etnică prezinta informa ție nedisponibil ă.
Distribuția procentuală este prezentată în figura II.10.
Fig.II.10 – Popula ția dup ă etnie

Sursa : prelucrare proprie – power poi nt 2010

Concluzionând, conform Recesământului din 2011, în Cochirleni, nu există nicio
etnie în afară de cea romănă.
Din punct de vedere confesional , situația este prezentată în tabelul II.5.
Tabelul II.5 – Populația după religie
SEXUL ORTODOXA ROMANO –
CATOLICA
Masculin 556 8
Feminin 556 3
TOTAL 1112 11
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Constanța
Distribuția procentuală este prezentată în figura II.11.
Fig.II.11 – Popula ția dup ă religie

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

31 Majoritatea locuitorilor din populatia satului, sunt ortodocsi, 99% iar 1% sunt de
religie romano -catolica, conform receamantului din 2011.
Din punct de vedere al fenomenului de migratie – oameni plecati la munca ,
situatia se prezinta in tabelul II.6
Tabel ul II.6 – Fenomenul migra ției
Sexul Plecati
in tara Plecati in
strainatate Motivul plecarii
In cautarea
unui loc de
munca La lucru Vizita
Masculin 17 27 11 27 5
Feminin 11 35 17 7 9
TOTAL 28 62 28 34 14
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Constanța

Migrația este un fe nomen ce s -a manifestat de la începuturile omenirii. Acesta s -a
manifestat cu intensități diferite de -a lungul timpului, căpătând forme noi. ( Țîrcă
(Pociovălișteanu) M.D., 2013, p.37).
Migrația este de obicei definită drept deplasarea unei persoane sau a unui grup de
persoane de la o unitate geografică la alta peste o frontieră administrativă sau politică, și
care dorește să se stabilească permanent sau temporar într -un loc, altul decât locul de
origine. (Roman M., et al. , 2015, p. 8. OIM4, 2003 , http://liferay.dialogsocial.gov.ro ).
Distribu ția procentual ă este prezentat ă în figura II.1 2.
Fig.II.1 2 – Fenomenul migrației

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

Din populatia de 1204 locuito ri conform recesamantului din 2011, doar 166 de
locuitori reprezinta fenomenul migratiei – oameni plecati la munca, ceea ce inseamna 14%.
Prin urmare, in satul Cochirleni, cauzele migrației sunt de cele mai multe ori de
natură economică: nevoile concrete ale familiei, respectiv gospodăriei din care fac parte

4 Organizația Internațională a Muncii.

32 migranții, problemele economice cu care se confruntă satul, precum și nevoia de a încerca
ceva nou prin imitația modelelor de succes ale altor migranți din comunitate și familie. O
altă cauză a migrați ei românești este nivelul salariilor foarte mic. ( Țîrcă (Pociovălișteanu)
M.D., 2013, p.54).
Totodata, lucrători migranți au plecat către țările de destinație folosind canale
informale și rețele de suport din statele gazdă. O foarte mică parte dintre lucr ătorii din satul
Cochirleni, apelează la serviciile rețelei EURES, însă datele sunt relevante pentru structura
ocupațiilor căutate în străinătate și pentru monitorizarea tendințelor. (Roman M., et al. ,
2015, p.25. http://liferay.dialogsocial.gov.ro ).

II.3. Caracteristicile principale ale folclorului și portului popular din
comunitate ( Cochirleni )

Arta care reprezintă cel mai bine spiritualitatea poporului nostru este folclorul ,
pentru că integrează crea țiile artistice care izvorăsc, funcționează și se manifestă din
dorința de exprimare a unui neam prin ceea ce numim tradiție.
În folclorul dobrogean se pot distinge mai multe categorii iar diversitatea
specificului dobrogean, aflat într -o permanentă schim bare. (Gibescu D.R., 2014, p.86.
http://www.ucmr.org.ro ).
Impresionat de varietatea și bogăția folclorului dobrogean, Constantin Brăiloiu a
realizat, împreună cu discipolii săi, numeroase culegeri în Cochirleni, care vor fi publicate
în volumu l” Folclor di n Dobrogea” de către Emilia Comișel și Tatiana Gălușcă –
Cîrșmariu, în anul 1978. ( Ibidem , p.96).
Tot de aici a cules folclor românesc și Teodor Burada, în anul 1880.
Considerat părintele muzicologiei românești, și -a îndreptat atenția asupra culturii
popular e dobrogene prin binecunoscutul experiment monografic regional” O călătorie în
Dobrogea” (1880).
Această lucrare” deschide drumul cercetării spiritualității populare românești pe
zone culturale”, cartea fiind considerată cu îndreptățire” cea dintâi încerc are din istoria
folcloristicii românești de cercetare monografică etnofolclorică a unei regiuni”.
Scopul călătoriei făcute de Teodor T. Burada în Dobrogea a fost mai mult de a
studia credințele, datinile și obiceiurile românilor ce locuiesc acolo și de a a duna poeziile
lor populare.

33 Astfel s -a pus în lumină un material spiritual de autentică valoare națională:
plugușorul, buhaiul, ritualul de invocare a ploii – scaloianul, drăgaica (sânzienele),
obiceiurile de la înmormântări și de la nunți. ( Ibidem , p.88) .
Etimologia termenului folclor , concentrează conținutul definiției astfel: folclorul
desemnează înțelepciunea poporului exprimată în forme artistice, utilitare, spirituale,
comportamentale.
Caracteristicile ce particularizează folclorul sunt legate de mod ul de apariție, de
practicare și de transmitere, după cum și de legitățile de evoluție.
Folclorul face parte din formele arhetipale de manifestare culturală și spirituală
definitorii ale identității etnice, dar și ale identității locale și zonale în diver sitatea stilistică
națională.
Aceasta reiese cu claritate din definiția științifică a folclorului , din care rezultă și
caracteristicile fundamentale prin care se stabilește autenticitatea produselor culturale ce
pretind a avea marca folclorului.
Folclorul cuprinde totalitatea manifestărilor spirituale, obiceiuri creații artistice,
forme de comportament, norme etice, norme cutumiare – ce constau în drepturi și obligații
consfințite prin tradiție – cunoștințe acumulate prin practică.
Folclorul are înglobată funcția estetică , aceasta fiind o coordonată a evoluției și
dezvoltării sale ca mijloc de afirmare culturală a comunităților etnice pe plan local și zonal.
(***Ghidul iubitorilor de folclor …, 2012, pp.9 -10).
Prin folclor se înțelege totalitatea producți ilor artistice de cunoaștere colectivă a
realității. Conceptul de folclor include totalitatea culturii spirituale, obiectivată mai întâi în
muzică, dansul și obiceiul. (Balazs L., 2003, p.38).
Folclorul reprezintă tezaurul cel mai de preț al poporului româ n. El oglindește
sentimentele, gândurile, năzuințele, convingerile poporului nostru. Fără tradiție un popor
nu poate există.
Omul fără tradiție este ca pomul fără rădăcini. Numai pentru aceste motive copiii
trebuie să cunoască, să păstreze și să transmită la rândul lor obiceiurile și tradițiile locale și
naționale.
Valorile estetice și etice ale folclorului constituie o sursă inepuizabilă de înnobilare
a personalității copiilor, folclorul dispunând de multiple valențe formative pentru
dezvoltarea personali tății umane. (*** Valorificarea folclorului muzical zonal , 2016, p.1)
În concluzie, putem afirma că avem multe contribuții importante la cercetarea
științifică a folclorului dobrogean, studii deosebit de valoroase care ne prezintă cultura
tradițională a țin utului dintre Dunăre și Mare sub toate aspectele ei, într -o bogăție

34 neprețuită de comori – căci poporul român a avut darul de a -și tălmăci experiența, bucuria
și durerea prin obiceiuri, costume populare, cântece și dansuri. Folclorul nu moare
niciodată atâ ta timp cât este vegheat cu dragoste și pasiune și este transmis urmașilor cu
devotament și profesionalitate. (Gibescu D.R. 2014, p.102. http://www.ucmr.org.ro ).
Păstrarea entității naționale este una din îndatoririle noastre ca români, ca oameni ai
acesto r locuri, dar mai ales ca formatori, cu atât mai mult cu cât societatea contemporană,
prin mijloacele ei tehnice, poate pune în umbră tradiția și bunul gust.
Reflectând trăsăturile artistice și spirituale ale unui popor, o anumită viziune despre
lume și vi ață, un noian de idei, sentimente și convingeri pe care poporul le -a trăit în
decursul istoriei sale milenare, folclorul zonal constituie și o sursă inepuizabilă de
înnobilare a personalității copiilor.
Creațiile muzicale din folclorul copiilor sunt în dep lin acord cu formele proprii de
manifestare ale copilului, deoarece se învață, se prezintă și se nasc în cadrul jocului.
Recomand folosirea creațiilor muzicale din folclorul zonal pentru formarea
armonioasă a personalității elevilor, pentru cunoașterea de la cea mai fragedă vârstă a
tradițiilor și obiceiurilor locale, pentru educarea elevilor în spiritul respectului și păstrării
acestora. (*** Valorificarea folclorului muzical zonal , 2016, p.1).
Folclorul și portul popular sunt comori inestimabile ce defines c un popor făcându -l
unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului.
Portul popular, prezintă caracteristicile zonelor muntenești și de câmpie, de pe
malul stâng al Dunării. Astfel portul păstrează aspectele specifice multitudinii etnice.
(***Inf luența turismului local… , pp.129 -130, http://galdc.ro ).
Structura portului este supusă unor reguli precise atât în ce privește numărul,
ordinea și mărimea pieselor, cât și în ceea ce privește prescrierile protocolare condiționate
de diferitele ocazii, o biceiuri sau situații, precum și de anotimp.
Unitatea portului popular, manifestată prin prezența unor elemente comune pe tot
spațiul românesc, este explicabilă printr -un fond cultural străvechi, pe baza căruia s -au
cristalizat, ca urmare a condițiilor soc ial-economice și istorice, diferite stiluri zonale.
Un rol determinant în apariția și dezvoltarea unor piese de costum le -au avut
factorii de ordin social -economic și istoric. De asemenea, portul popular răsfrânge
ocupațiile populației. (Magiru M., 2003, p.292).
Bogăția lui ornamentală și cromatica crește o dată cu vârsta, culminând cu portul
mirilor, pentru ca să scadă apoi până la dispariția aproape totală a ornamentelor, ajungând
la un colorit sobru la bătrâni, unde culorile de baza rămân, mai ales, ce le ale fondului
materialului.

35 Privit în ansamblu, în constituirea portului popular din Dobrogea, recunoaștem
elemente datorate unor condiții legate de permanentă elementului autohton, de împrejurări
legate de dezvoltarea istorică a Dobrogei, cât și de cond ițiile economico -sociale și istorice
ale zonei.
În acest sens, în portul popular din Dobrogea se pot găsi:
1. Elemente care sunt comune portului românesc de pe tot teritoriul țării;
2. Elemente care sunt comune portului din Dobrogea și prin care portul popular s ud-
dobrogean se definește și se individualizează;
3. Elemente specifice care -l diferențiază de portul zonelor învecinate;
4. Elemente specifice subzonei sud -dobrogene;
Fig.II.12 – Costum popular de femeie
Costumul popular femeiesc (fig.II.13 ), raportat la
portul tradițional, se distinge în această zonă, două tipuri
de costume femeiești, indiferent de procesul pătrunderii
elementelor noi și de evoluția costumului, de
diferențierile stilistice sau cromatice de la sat la sat:
costumul cu catrințe pereche și costu mul cu androc și
catrință.
Ambele costume au în compunere piese comune:
carpa (tulpanul) alba din bumbac, marama și cămașa lung ă
(Magiru M., 2003, p.293).

Sursa: http://www.magazindeartizanat.ro/porturi -traditionale#!prettyPhoto[gallery1]/14/
Cămașa de femeie din sudul Dobrogei (satul Cochirleni), ca parte componentă a
costumului de femeie, aparține categoriei cămășii lungi, cu poale, cunoscută și sub
denum irea de” cămașă de -a-ntregul”.
În stabilirea tipologiei cămășii de femeie, criteriul determinant îl constituie croiul
cămășii (în componentele sale) și sistemul ornamental. În funcție de aceasta, se disting
două tipuri de cămăși: cămașa dreaptă și cămașa cu platcă.
Cămașa dreaptă are următoarea structură:
– trupul cămășii, spatele și fața croite dintr -o singură lungime de pânză, pe lățimea
normală a materialului prelucrat (50 -60 cm), îmbrăca corpul trecând peste umeri, fără
cusătură.
– pentru întregirea lățimi i cămăși, existența a câte doi clini dispuși simetric în părțile
laterale. Forma acestora este trapezoidală, cu latura oblică sub mânecă și una dreapta

36 la baza; mâneca croită dintr -o singură foaie de pânză are încheietura pe partea
superioară a brațului pr insă la nivelul umărului. În dreptul gâtului, cămașa prezintă o
tăietură, reprezentând” gura cămășii”, executată printr -o simplă răscroială.
Acest tip de croi se aplică pe lungimea țesăturii, urmând generic linia dreaptă
exceptând, firesc, rotundul gâtulu i. Considerat un tip de cămașa arhaic cu cea mai simplă
croială, are o arie întinsă de răspândire în țară, dar și în alte părți ale lumii.
Cămașa cu platcă are următoarele componente:
– croială dreaptă din patru foi de tăsătură, cu platcă și mâneci prinse de aceasta și
răscroială rotundă la gât;
– trupul cămășii, alcătuit din patru foi dreptunghiulare și egale: față, spate și laterale;
– platcă –” captuf” – îmbracă umerii, croită dintr -o singură foaie, servind ca suport
pentru fixarea trupului cămășii, alcătuit d in cele patru foi de pânză prin procedeul
încrețirii;
– mânecă – dreaptă, croită dintr -o lățime de pânză, fixată de platcă. (Magiru M., 2003,
p.295).
În ultimii ani, în satul Cochirleni, femeile au început să poarte la lucru un șorț
simplu, confecționat di n pânză țesută sau de proveniență industrială.
Androcul , fustă din lână, componentă a costumului de femeie cu androc și catrință,
este format din două foi încrețite, fixate în talie pe betelie. Ornamentația este realizată din
tăsătură în năvăditură prin al ternarea a două culori grena și negru. De aceea se numește și”
androc cu ochiulețe”. Repertoriul ornamental cuprinde stilizări ale unor elemente din
natură.
Androcul poate fi și din lână neagră, redus simțitor ca mod de ornamentare la
câteva” cerculețe” ș i este purtat în special de femeile în vârstă. În acest caz, androcul se
numește” fâstă, șoatre”.
Pentru lunile friguroase, costumul de femeie era completat de hainele groase. O
piesă nelipsită din vestimentația femeilor, dar și a bărbaților din satul Coch irleni, era”
pieptarul”, cunoscut sub numele de” cheptar” sau” cojoc”.
”Pieptarul” era lung până la mijloc, lucrat din piei de oaie, purtate cu blană pe
dinăuntru, fără mâneci și încheiat în față cu copci metalice. (Magiru M., 2003, p.299).
În ceea ce priv ește încălțămintea femeilor, aceasta are un aspect unitar, diferențele
înregistrându -se în ceea ce privește denumirea unor piese de încălțăminte.
În satul Cochirleni s -a purtat papucii cu talpă de lemn, având în față două curele,
dispuse paralel” X”, pe un de să băga laba piciorului. Acești papuci erau făcuți de
tâmplarul satului, cunoscuți și denumiți” galenți”.

37 Fețele și femeile bogate purtau în zi de sărbătoare” pantofi cu catarama” și” ghetuțe
fără toc”, pe care le cumpărau de la oraș.
Portul capului a constituit întotdeauna o preocupare majoră a femeilor, reflectând în
modul cel mai evident diferență de vârstă și de stare civilă.
În Cochirleni, fetele purtau părul despletit doar în semn de doliu, acoperindu -l cu o
basma neagră legată” în barbă”.
La săr bători și atunci când mergeau la horă, fetele își puneau în păr busuioc,
alimon,” alimoniță”, sau” flori de oală, de la geam”, muscate scânteioare. Florile au jucat u
rol important în găteala capului la fețele și femeile tinere din Cochirleni, care conside rau
ca” fiecare față împodobită cu flori sau busuioc, în păr sau la ureche, mirosea frumos, că
florile”.
Acoperirea capului de femeie comportă trei elemente principale care reprezintă da
fapt diverse etape în evoluția acestui procedeu. Aceste elemente sunt : pieptănatul și
strânsul părului, legarea și fixarea părului strâns și învelitul propriu -zis al capului.
În funcție de vârstă și ocazie, tulpanul capătă, cu timpul, noi valențe artistice,
dantelă combinându -se cu mărgele multicolore, paiete, ce cuprind ce le trei laturi ale piesei.
Se lega cu capetele aduse spre ceafă, unde se încrucișează, pentru ca apoi să fie ridicate sus
pe cap, aproape de creștet, cu o” fondă” într -o parte. Aceasta modalitate de legare a
tulpanului poartă denumirea de” legat coconește” . (Magiru M., 2003, pp.301 -302).
La Cochirleni, se păstrează încă în memoria colectivă marama , descrisă ca fiind” o
țesătură în două ițe, din borangic, la capete cu alesături, adică flori făcute cu acul, cu
bumbăcel alb”.
Sistemele ornamentale ale maramei o diferențiază de alte zone. În funcție de aceasta
deosebim următoarele variante ale maramei:
– cu motive decorative la capete – locul spre care se concentrează ornamentul, alcătuit
dintr -un rând de motive florale încadrat de o parte și de alta de câte o ” vrâstă”
ornamentală prin alesătura – cu elemente decorative geometrice. Mijlocul este țesut
numai din borangic.
– compoziția ornamentală organizată pe două registre decorative iar mijlocul are vărgi
ornamentate prin tehnica alesăturii cu ajur.
– toată suprafa ța maramei este învărgată cu bumbac alb răsucit, pe lățimea țesăturii, ceea
ce conferă acesteia densitate, exceptând capetele decorative geometrice sau vegetale
dispuse în registre ornamentale ce se succed.
– învărgarea simpla sau organizată pe grupări de vărgi, pe lungimea țesăturii, iar
capetele au câte un registru ornamental, constând din motive florale încadrate e vărgi.

38 La Cochirleni, acest tip de legătură este cunoscut sub denumirea de” legătură
bătrânească”.
Podoabele . În Cochirleni, există obiceiul ca, pe lângă zestrea constând în țesături și
piese de port, fetele să primească de la părinți și” salbe de aur”, de care erau prinși” până la
12 bănuți, cocoșei puși pe fâșioare de catifea”. (Magiru M., 2003, p.304).
Fig.II.1 3 – Costum popular de femeie
Costumul popular barbatesc (fig.II.13 ) prezint ă note de
specific local în fiecare comportament al său, de vârstă,
stare civilă, de muncă, sărbătoare, legat de ocazii sau
obiceiuri de peste an.
Elementele componente – cămașa, pantaloni, brâu,
căciulă, hain e groase de lână, încălțăminte – sunt
caracteristicice diferitelor etape de vârstă începând cu cel de
fecior, continuând cu cel de bărbat însurat și bărbat în vârstă.
Sursa : http://www.magazindeartizanat.ro/porturi –
traditionale#!prettyPhoto[gallery1]/14/
Cămașa se prezintă foarte unită, fiind specifică unui
singur tip, confecționată din pânză albă, învărgată la încheierea clinilor cu bumbace alb sau
vopsit cu” trotil”, are croială dreaptă, cu o mică platcă, incret și, în loc de guler, ” bentița” .
Cămașa purtată de băieții mici era lungă, lucrată din” pânză de casă”, avea ”
captuf” , mâneci largi și ” guler ca bentiță” , fiind lipsită de ornamente.
Cămașa de mire a re decorația mult mai bogată decât cea pentru zilele de sărbătoare.
Cămașa bătrânilor se deosebea de cea a tinerilor prin faptul că era mai puțin
ornamentală, având pe piepți doar” cerculețele”, fără motivele ajurate, iar pe mâneci, pe
platcă și pe piepți era învărgată cu grupuri de vărgi realizate cu ” tiriplic” bej.
În costumul bărbătesc din Cochirleni se întâlnesc două tipuri de pantaloni , diferiți
în ceea ce privește croială: largi sus și strâmți jos, confecționați din ața închisă la culoare,
și pantalo ni cu croială dreaptă, lucrați din ață albă sau brun închis, uneori neagră. (Magiru
M., 2003, pp.305 -306).
Bărbații își încingeau mijlocul cu un brâu țesut în patru ițe, lung de 2 metri. În
Cochirleni” brânele” roșii erau purtate la sărbătoare, în timp ce la lucru bărbații se
încingeau cu brâie maro sau seine.
Brâul era purtat” la vedere”, peste pantaloni, cu un capăt lăsat să atârne pe șoldul
drept. În general, brâul se purta îndoit, astfel încât îndoitura să fie jos, pentru ca în interior
să se poată păst ra tabacheră cu tutun, pipă, banii sau alte obiecte.

39 Partea componentă a costumului bărbătesc din Cochirleni, ilicul avea formă de
vestă și era confecționat dintr -o țesătură din lână în patru ițe, nevedită, cu fond de culoare
închisă. Din punct de vedere a croiului, ilicul se încheia la două rânduri de nasturi, avea
răscroială rotundă în jurul gâtului și pe piept iar decorul constă în aplicații de găitane
negre.
Alături de ilic o mare răspândire în Cochirleni a cunoscut vestă din postav” bătut la
grație”,” lungă atât cât să se vadă brâul și ciucurii de la brâu” și încheiată în față cu nasturi.
În ceea ce privește cromatica, vesta era întotdeauna neagră, culoarea obținută în urma
vopsirii cu” rădăcină de scumpie sau coajă de frasin”.
Hainele groase. În anoti mpurile reci, bărbații îmbrăcau atât haine confecționate din
în, cât și din blană de oaie, dar și din combinarea celor două materiale, adică din postav și
dosul din blană. (Magiru M., 2003, pp.308 -309).
Încălțămintea tradițională a fost opinca din piele de porc. Opincile erau lucrate de
cele mai multe ori în gospodărie, simple, se legau cu curele înguste, tăiate din aceiași piele
din care era lucrată opinca.
Încălțămintea de bază, opinca a fost purtată în toate anotimpurile, peste ciorapul de
lână, atunci când era mai cald, sau peste obiele, în anotimpurile reci.
Bărbații purtau pe cap, iarna căciuli, iar vara pălării.
Căciula tradițională era confecționată din blană de oaie neagă, seina sau albă și
căptușită pe dos tot cu blană. În Cochirleni, căciulă țugu iată – una din cele mai cunoscute
tipuri de căciuli – era purtată de către bărbații vârstnici. Cei tineri purtau căciulă cu”
valuri” sau” tăiată”.
Spre deosebire de adulți, băieții aveau căciuli tot din blană de oaie, dar croite” cu
urechi”. (Magiru M., 2 003, pp.311 -312).
Costumul popular dobrogean este o reală valoare a neamului nostru exprimând
hărnicia și priceperea acestui neam. Se știe că elementul fundamental care a ajutat la
păstrarea identității naționale este folclorul. (*** Valorificarea folclorul ui muzical zonal ,
2016, p.1).

II.4. Obiceiuri și tradiții populare în Cochirleni

Tradiția dobrogeană prin ocupații agricole tradiționale, obiceiuri și tradiții populare
a suferit continue transformări și îmbogățiri, colorându -se cu teme și motive noi. (G ibescu
D.R., 2014, p.97. http://www.ucmr.org.ro ).

40
Ocupații agricole tradiționale
Locuitorii practică agricultura, creșterea animalelor și pescuitul. Între meserii,
informatorii de teren menționează fierăritul. (Magi ru M., 2003, p.40).
Agricultura este o ocupație străveche, de bază, fiind atestată prin mărturii
arheologice care coboară în timp până în epoca neolitică. ( Ibidem , p.131).
O importanță deosebită de acordă cultivării tutunului, plantă extrem de profitabilă ,
în ciuda faptului că necesită multă muncă. Recoltatul frunzelor de tutun începea în luna
august și se făcea în trei serii, după cum se coceau: mai întâi „poala”, apoi mijlocul și la
sfârșit grămezile. Tutunul uscat și legat în baloți era predat la puncte le de colectare, iar
cultivatorii erau plătiți fie cu banii, fie cu țigări, pe care la rândul lor le vindeau
magazinelor sătești. ( Ibidem , p.135).
Creșterea animalelor a fost o componentă esențială a gospodăriei tradiționale și s -a
dezvoltat pe întreg par cursul istoriei în strânsă legătură cu dezvoltarea agriculturii.
Cultivarea plantelor și perfecționarea tehnicilor de lucrare a pământului ar fi rămas fără
urmări dacă nu ar fi existat forța de tracțiune a animalelor, atât de necesară muncilor
agricole. ( Ibidem , p.145).
Creșterea animalelor cunoaște particularități datorate hranei abundente oferite de
numeroasele bălți, ostroave și grinduri, care permiteau creșterea unui număr mare de
animale, atât în sistem supravegheat, cât și liber.
Pescuitul a reprezen tat dintotdeauna o mare bogăție pentru locuitorii din Cochirleni
și o ancestrală îndeletnicire, ( Ibidem , p.158), a fost o ocupație secundară, prin care
locuitorii satului și -au completat resursele alimentare, a reprezentat o ocupație de bază,
care asigură atât necesară de hrană, cât și venituri însemnate familiilor pescarilor ( Ibidem ,
p.162).
Una dintre cele mai arhaice metode care s -a folosit până în timpuri apropiate era
prinsul peștelui cu mâna. Cea mai răspândită unealta de pescuit confecționată din nu iele a
fost varsă . Pescarii din Cochirleni o descriu ca fiind „un coș mincinos făcut din nuiele și
plasa”. (Magiru M., 2003, p.164).
Nuiele care susțin plasa vârșei erau confecționate din lemn verde de corn. O altă
unealtă întâlnită era coșul orb care mai este cunoscut și sub numele de „hodorog” ; pescarii
vorbind despre existența a două tipuri de coșuri oarbe: cel realizat din nuiele și cel din
metal, dublat cu plasa metalică. ( Ibidem , p.166).
Plasele au fost și au rămas uneltele obișnuite pentru pescuitu l pe lacul Cochirleni,
Dunăre și în bălțile ei. Între aceste unelte din plasa amintim: radina, setca .

41 La Cochirleni, plasa cu ochiuri rare se numea radină și era împletită cu „igliță”
dintr -o ață mai groasă. Radină era plasa cu ochiuri foarte mari, de 100 -150 mm, care se
punea de o parte și de altă la plasă deasă și peștele când lovea în ea trecea prin ochiurile
astea mari, după care rămânea prins în ochiurile mai mici.
La Cochirleni, pescuitul cu setca la adâncime este cunoscut sub denumirea de
„pescuit la stănoaga” și se practică cu precădere în ape stătătoare. În acest caz, setca se lega
de doi pari înfipți pe ambele maluri, creându -se o rețea verticală, iar peștii, care înaintau cu
ușurință prin ochiurile mari (8 -12 cm) ale primei plase, se încurcau ap oi în ochiurile mici
(2-3,5 cm) ale celei de -a două plase, nemaiputând să iasă. Setca se punea seara, iar
dimineața pescarii scoteau peștele capturat. ( Ibidem , p.167).
Obiceiuri și tradiții de Crăciun
Ca în orice altă zonă a țării, în Dobrogea se întâlnes c câteva obiceiuri specifice.
În Dobrogea obiceiurile de Crăciun au un fond comun cu celelalte zone ale țării,
pentru că foarte multe au pătruns în această zonă prin transhumanță.
Obiceiul colindatului, care este formă de manifestare specifică sărbătorii c reștine a
Nașterii Domnului, cunoaște, o puternică tendință de conservare, chiar dacă nu
înregistrează o diversitate a repertoriului ca -n alte zone etnografice ale țării. ( Sursa:
http://silverhand.ro ).
La Cochirleni, colindatul începe dis -de-dimineață, îna intea apariției zorilor, și se
termină a treia zi, când se luminează bine. (Magiru M., 2003, p.351).
În cele 3 zile de Crăciun câteva cete de “Irozi” colindă satul și prezintă povestea
celor 3 crai și a lui Irod. ( ***Influența turismului local… , p.135, http://galdc.ro ).
Cetele de colindători sunt reminiscențe ale cetelor de feciori care își încep
activitatea cu două sau mai multe săptămâni înainte, contactul cu comunitatea are loc
numai în noaptea de Crăciun prin colindatul din casă în casă. Gruparea coli ndătorilor se
realizează avându -se în vedere relațiile de vecinătate, de rudenie, de prietenie, de vârstă,
statutul biosocial, calitățile vocale. (Magiru M., 2003, p.331).
Din punct de vedere al statutului biosocial al membrilor săi, ceata de colindători din
Cochirleni este o organizație juvenilă masculină formată din flăcăi dar și bărbați de curând
căsătoriți. În satul Cochirleni care conservă obiceiul colindatului, membrii cetei sunt priviți
cu admirație, ca niște tineri de încredere, serioși ce vor deve ni buni gospodari în sat.
(Magiru M., 2003, p.333).
Colindatul adulților este precedat de cel al copiilor care, deși are o notă specifică de
frumusețe și prospețime date de inocența vârstei, este mai puțin spectaculos și important în
viața satului. El resp ectă, la modul general, ca organizarea și desfășurare, caracteristicile

42 colindatului adulților, dar la o scară direct proporțională cu percepția comunității față de
rolul acestei categorii de vârstă.
Perioada de colindat este determinată ad -hoc de ceata r espectivă, în funcție de
starea timpului și generozitatea gazdelor. De regulă, ceata celor mici colindă mai târziu,
după ce se luminează bine și nu își prelungește activitatea după prânz, gazdele acestor
urători fiind mai ales rudele și vecinii. (Magiru M. , 2003, p.351).
Copiii au un repertoriu mai mic de colinde și multe se bazează pe urări, în schimb
colindul mare este format din mult mai multe cântece.
Colindele copiilor sunt scurte și hazlii, vestesc sărbătoarea, urează belșug și
sănătate și mai ales c er daruri, pe care gospodinele le pregătesc din timp: colăcei, fructe și,
bineînțeles, bani. ( ***Influența turismului local… , p.135, http://galdc.ro ).
Fig. II.13 – Copii care colind ă
În Ajunul Crăciunului, copii colindă
(fig.II.13 ) cu colindele ”Bună Dimineața”,
”Florile Dalbe”, colind ce vestește Nașterea
Domnului, ”Sus la Poarta Raiului”, care, de
asemenea, au texte adaptate vârstei
colindătorilor . (Magiru M., 2003, p.3 53).
Sursa: www.google.ro/images
"Colindatul" – mersul cu Mo ș Ajunul, practicat în seara Ajunului de Cr ăciun este
un obicei pe care îl întălnim și azi, practicat în general de copii care reiau colindele c ântate
altădată de cetele de feciori și bărbați.
(***Influen ța turismului local… , p.135,
http://galdc.ro ).
Dintre obiceiurile de Crăciun, specifice
copiilor, mai menționăm Steaua ( fig.II.14 ),
practicat in prima zi de Craciun.
Fig. II.14 – Copii umbl ănd cu Steaua
Sursa : www.google.ro/images

Fig.II.15 – Umblatul cu Capra
Umblatul cu Capra (fig. II.15 ) sau
Ursul este un obicei ce ține, de regulă, de la
Crăciun până la Anul Nou ; sunt obiceiur i al
colindatului cu masti .
Sursa: www.google.ro/images

43
Alte obiceiuri ș i tradi ții populare
Cea mai cunoscută urătură de Anul Nou este transmisă din vechi străbuni și rămâne
unul dintre simbolurile și tradiții le care sunt
pastrate si azi in Cochirleni – Sorcova ( fig.
II.16 ), Plugusorul ( II.17 ).
Sunt versuri frumoase, dar cu un mesaj
comun, puternic, cel al speranței și vestirii
unui An Nou mai bun, mai prosper, un an cu
liniște și binecuvântare. (***Influen ța
turismului local… , p.135, http://galdc.ro ). Fig.II.16 – Copii care colindă cu Sorcova
Sursa: www.google.ro/images
Sorcova este un obicei popular, practicat pe 1 ianuarie. Este mai indeosebi bucuria
copiilor. Aceștia poart ă o crengu ță înmugurit ă de copac sau o sorcova confec ționata dintr –
un băț în jurul c ăruia s -au impletit flori de h ârtie colorat ă.
Înclinat ă de mai multe ori în direc ția unei anumite persoane, Sorcova joac ă
întrucatva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și
tinerete celui vizat. (***Influen ța turismului local… , p.135, http://galdc.ro ).
Plugu șorul este întotdeauna însoțit de strig ături, pocnete de bici și sunete de
clopo ței, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural,
mai u șor de purtat, sau de buhaiul care imita
mugetul boilor .
În ajun de Anul Nou, o ceata de uratori
formata din doi -patru copii, pleaca din casa in
casa sa ureze. A ajuns o urare obisnuita de
recolte bogate in anul care abia incepe..
(***Influenta turismului local… , p.135,
http://galdc.ro ).
Fig.II.17 – Copii care umbla cu Plugu șorul
Sursa : www.google.ro/images
„Semănatul” , practicat în ziua de Anul Nou – obicei practicat de copii ce intră din
casă în casa și aruncă cu boabe de grâu, spunând vorbe de bun augur pentru rodul
pământului în anul nou ce va veni.
„Bobotează” , practicat în ziua de 6 ianuarie. Obiceiul constă în recuperarea de
către flăcăi a crucii aruncate în apă, dovedind astfel trecerea lor în rândul bărbaților .
(***Influenta turismului local… , p.135, http://galdc.ro ).

44 Obiceiurile și tradițiile populare din C ochirleni trezesc în sufletul copilului
sentimente de adâncă dragoste, admirație și mândrie față de țara în care s -a născut.
(***Valorificarea folclorului muzical zonal , 2016, p.1).
Concluzionând, putem afirma fără tăgadă faptul că, viața socială a satului este intim
legată de viața culturală iar cultura tradițională, constituie un patrimoniu inconfundabil al
acestei așezări, constatând astfel ca, dacă unele tradiții au dispărut ca efect al
“modernizării, al producției de serie mare”, totuși în spațiul area lului local se mențin încă
tezaure de etnografie și folclor autentic. ( ***Influența turismului local… , p.140,
http://galdc.ro ).
Cunoscând importanța folclorului și iubind obiceiurile și tradițiile populare din
Cochirleni, am considerat că este o datorie de suflet pentru mine să transmit tradițiile și
obiceiurile meleagurilor natale copiilor mei, știut fiind faptul că un popor care nu -și
păstrează și nu -și cultivă tradițiile își va pierde identitatea.

45 CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCET ĂRII

III.1. Aspecte teoretice privind cercetarea

Definiție : un proces care trimite investigatorul să pătrundă pe cât posibil adânc, cu
o anumită înțelegere puțin diferită sau alternativă la ce s -a produs până atunci, reconstruind
zone ale discontinuității pr in formularea de noi întrebări în legătură cu fenomenele,
procesele, relațiile, evenimentele ce gravitează în jurul nucleelor câmpului educațional,
exprimat cel mai adesea sub forma grupurilor sau variabilelor factor ale. (Neacșu I., et al. ,
2015, p.4).
Cercetarea, potrivit opiniei a doi experți ai cercetării de specialitate (M Bocoș și Fl.
Voiculescu) reprezintă, un proces creativ, critic, dinamic și continuu de cunoaștere , ce are
drept scop explicarea, înțelegerea, optimizarea, inovarea, reformarea și pro spectarea
activității de instruire și educare, realizabile într -o viziune sistemică, apelând la o
investigarea teoretică și/sau practic -aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre
componentele și variabilele fenomenului educațional”. (Neacșu I., et al. , 2015, p.4).
Cercetarea are și un statut de agent fluidizant și activator al relațiilor devenite
uneori rigide, de liant, de „ strategie de reglare, autoreglare și autooptimizare a
componentelor sistemului de învățământ, iar la o scară mai largă, un autentic factor de
promovare a progresului în educație” . (Ibidem , p.5).
Cele mai importante caracteristici ale cercetării (M.Drăguș, apud Metodologia
cercetării educaționale – suport de curs, Universitatea din Sibiu, 2012) sunt:
 natura inductivă – presupun e acumulare de date experimentale și teoretico –
metodologice, în vederea fundamentării științifice a demersurilor acționale de cercetare,
destinate a îmbogăți și orienta valorile teoriei și practicii educației (cum este cazul
cercetării practic -aplicative);
 natura deductivă – efect al realizării unor analize logice și/sau istorice exprimate prin
enunțuri adecvate, prin care se stabilesc corelații între concepte, teorii, principii etc, cu
evidențierea consecințelor (cercetare teoretico -fundamentală);
 caract er ameliorativ, nu doar constatativ, descriptiv și explicativ, întrucât conduce la
optimizări, la perfecționări și, uneori, la inovări și apoi reformări ale modului de
concepere și derulare a proceselor educaționale la nivel macro și micro;

46  caracter prosp ectiv – vizează modelarea personalității în perspectiva cerințelor
dezvoltării sociale, a exigențelor societății;
 caracter complex: poate pune în evidență și alte aspecte referitoare la fenomenul
educațional sau corelate cu acesta, decât cele propuse pent ru investigație, care au stat la
baza formulării ipotezei centrale, și aceasta întrucât fenomenele educaționale sunt
complexe, dinamice, desfășurate în flux continuu și ireversibile, neunivoce;
 poate avea caracter interdisciplinar, pluridisciplinar sau tr ansdisciplinar, angajând
adeseori demersuri științifice și repere teoretice -explicative de natura celor amintite;
 poate avea aspecte sau nuanțe/note specifice evolutive, procedurale din punctul de
vedere al etapelor și demersurilor de desfășurare, precum și al instrumentarului
metodologic de cercetare;
 poate necesita (funcție de tipul său, tema cercetată, obiectivele cercetării) o perioadă
lungă sau îndelungată de timp . (Ibidem , p.6).

III.2. Design -ul cercetării

Cercetarea realizată pentru elaborarea pr ezentei lucrări s -a desfășurat în satul
Cochirleni, județul Constanța pentru un grup de 18 preșcolari cu vârste cuprinse între 4 -5
ani, în perioada 13 noiembrie – 20 decembrie 2017 în patru etape, astfel:
 prima etapă – 13-28 noiembrie 2017 repetiții pentr u proiectarea, desfășurarea și
organizarea șezătoarei cu ocazia Zilei Naționale a României;
 a doua etapă – 29 noiembrie 2017: Șezătoarea – „Sunt mândru că -s român”
 a treia etapă – 04-18 decembrie, repetiții pentru Serbarea de Crăciun;
 a patra etapă – 20 decembrie 2017: Serbarea de Crăciun – „Crăciunul, sărbătoarea
de suflet a românilor”.
VARIABILE : introducerea în proiectele tematice a unor activități dedicate folclorului local
(organizarea unei șezătorii, serbări de Crăciun).
Cercetarea a vrut să scoat ă în evidență dezvoltarea motivației pentru cunoașterea
tradițiilor comunității locale, promovarea obiceiurilor autentice specifice zonei și
combaterea influențelor negative în aceasta privință.
Demersul științific a constat în realizarea unei șezătorii cu ocazia Zilei Naționale a
României și a unei serbări de Crăciun în scopul evidențierii motivației pentru cunoașterea
tradițiilor comunității locale și promovarea obiceiurile autentice specifice zonei/
combaterea influențelor negative în aceasta privință.

47 Totodată, prin introducerea activităților și informațiilor legate de specificul cultural
local, vom dezvolta comportamente corecte și pozitive în rândul acestora. Personal m -am
implicat în derularea unei astfel de cercetări pentru a -mi valorifica performanț ele și
experiență pozitivă în legătură cu tema aleasă și totodată pentru a -mi perfecționa activitatea
didactică în domeniu.

III.3. Ipoteza și obiectivele cercetării

 Ipoteza : Dacă în activitatea educativă cu preșcolarii introducem activități și informații
legate de specificul cultural local, atunci vom dezvolta comportamente corecte și
pozitive în rândul acestora.
Repere generale
Din punct de vedere etimologic („hypothesis” – limba greacă veche – ceea ce se
pune dedesubt, bază, temelie), ipoteza este o presupunere, o supoziție, în legătură cu
modul de soluționare a problemei cercetate. Mai exact, ea conține o predicție probabilă
sau condițională, un enunț/propoziție/judecată de tip predictiv, cu un anumit nivel de
probabilitate referitoare la o posibilă re lație cauzală între variabilele independente și cele
dependente. (Neacșu I., et al. , 2015, p.27, apud , Chelcea, 2002).
Ipoteza, după cum afirmă Claude Bernard, este principalul instrument într -o
cercetare. O investigație științifică nu se realizează niciod ată în afară sau în lipsa unei
ipoteze, întrucât ea presupune investigarea relațiilor de tip, bicauzale, cauze și efecte” sau
de relații/interrelații simultane între anumite variabile – două sau mai multe; de aici pot
porni multe din cercetările aplicative , concrete ale studenților proiectului examinat.
(Neacșu I., et al. , 2015, p.27).
 Obiective :
1. Dezvoltarea motivației pentru cunoașterea tradițiilor comunității locale (populare
românești).
2. Promovarea obiceiurile autentice specifice zonei/combaterea influenț elor negative în
aceasta privință.
Repere generale
În ceea ce privește obiectivele stabilite, acestea se referă la: identificarea factorilor
determinanți de personalitate în designul programului de formare; stabilirea diferențelor în
ceea ce privește prof ilul autoasumat de personalitate; construirea unui program de
evaluare continuă a eficienței învățării personalizate din programul de formare. (Neacșu I.,
et al. , 2015, p.21).

48 Prin obiectivele cercetării nu trebuie să înțelegem ce ne propunem să realizăm
concret în activitatea practică ci ce ne propunem prin intermediul întregii cercetării care s –
a concretizat prin aceasta lucrare.
Deci : dezvoltarea motivației pentru cunoașterea tradițiilor comunității locale;
promovarea obiceiurile autentice specifice zone i/combaterea influențelor negative în
aceasta privință la vârsta preșcolară în contextul unor activități de tipul: organizarea unei
hore și a unei serbări cu preșcolarii din ciclul preșcolar.

III.4. Lotul de subiecți
 Dimensiuni teoretice
În realizarea u nei cercetări este posibilă și rațională realizarea de investigații pe
populații statistice, dar nu mate de tip cohortă, atât din motive teoretice, cât și practice.
Astfel, selectarea unei părți din această populație – lot de subiecți – pe care să se
poată realiza investigații, devine o necesitate obiectivă, iar pe baza informațiilor furnizate,
se încearcă obținerea de informații valorificabile la nivelul unei colectivități mai mari și
semnificative întregii colectivități.
Lotul de subiecți reprezintă o pa rte a unui întreg (mulțimi, colectivități), alcătuită
dintr -un număr limitat de entități (de exemplu, subiecți), selectată după criterii valide
științific, pe care se realizează investigații statistice, determinându -se, verificându -se sau
atestându -se anum ite caracteristici ale unui posibil întreg (Neacșu I., et al. , 2015, p.31,
apud , Managementul cercetării educaționale – suport de curs, Univ. Din Sibiu, 2012).
În cercetarea unei teme de interes pedagogic, vom avea în vedere un lot de subiecți
– grupuri. (Neacșu I., et al. , 2015, p.30).
Cercetarea s -a desfășurat perioada noiembrie -decembrie 2017, iar lotul de subiecți
l-a reprezentat grupa mare de la Grădiniță din satul Cochirleni, județul Constanța, grupă pe
care o conduc.
Lotul de subiecți este alcătui t dintr -un număr de 18 copii (11 băieți și 7 fete) cu
vârste cuprinse între 4 -6 ani.
Tabelul III.1 – Lotul de subiecți
Nr.
Crt. Nume și
prenume Data
nașterii Vârsta Sexul Mediul
de
proveniență Adresa
1. A.A. 14.07.2011 6 ani masculin rural Satul Cochirlen i
2. B.M. 16.01.2013 5 ani feminin rural Satul Cochirleni
3. B.M. 16.08.2013 4 ani feminin rural Satul Cochirleni
4. C.A. 28.08.2012 5 ani feminin rural Satul Cochirleni
5. C.P. 26.06.2012 5 ani masculin rural Satul Cochirleni

49
6. C.D. 09.12. 2012 5 ani feminin rural Satul Cochirleni
7. G.G. 08.12.2012 5 ani masculin rural Satul Cochirleni
8. M.D. 19.04.2012 5 ani feminin rural Satul Cochirleni
9. M.G. 15.01.2013 6 ani feminin rural Satul Cochirleni
10. M.D. 05.03.2013 5 ani feminin rural Satul Cochirleni
11. N.I. 04.06.2013 4 ani feminin rural Satul Cochirleni
12. O.I. 31.01.2012 6 ani masculin rural Satul Cochirleni
13. O.A. 10.09.2012 5 ani feminin rural Satul Cochirleni
14. P.D. 02.07.2012 5 ani masculin rural Satul Cochirleni
15. P.R. 17.02.2012 6 ani masculin rural Satul Cochirleni
16. S.C. 11.04.2011 6 ani feminin rural Satul Cochirleni
17. T.A. 04.07.2013 5 ani feminin rural Satul Cochirleni
18. T.S. 23.03.2012 4 ani masculin rural Satul C ochirleni
Sursa: prelucrare proprie

Prezentăm în cele ce urmează structura lotului de subiecti în raport de:
a) Componența lot ului de subiecti în raport de sex
Lotul de subiecți are un numar de 18 preșcolarii de grupa mare, dintre care: 11
băieți și 7 fetiț e. În tabelul III.2 este redată componența lotului de subiecti în raport de sex.
Tabelul III.2 – Componența lotului de cercetare în raport de sex
Numărul de subiecți Sex feminin
(39%) Sex masculin
(61%)
18 7 11
Sursa: prelucrare proprie

Majoritatea su biecților sunt de sex feminin , existând deci o asimetrie în
componența lotului. Dinamica eșantionului în raport de sex este re prezentată în figura III.1.
Fig.III.1 – Structura lotului de subiecți în raport de sex

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

b) Componența lotului în raport de vârstă
În ceea ce privește vârsta subiec ților, remarcăm valorile ridicate pentru segmentul 5
ani (55%). Dinamica eșantionului în raport de vârstă este reprezentată în figura III.2.

50
Fig.III. 2 – Structura lotului de subiecți în raport de vârstă

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

c) Componența lotului în raport cu anul nașterii:
În ceea ce privește anul de naștere, remarcăm valorile ridicate pentru pentru anul
2012 – 10 subiecți ( 56%). Dinamica eșantionului în raport cu anul nașterii este reprezentată
în figura III .3.
Fig. III .3 – Structura lotului de subiecți în raport cu anul nașterii

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

51

d) Componența lotului în raport cu mediul de proveniență
Dacă luăm în considerare mediul din care provin subiecți, 100% dintre aceștia
provin din mediul rural și au adresa de domiciliul în satul Cochirleni.
Dinamica eșantionului în raport cu mediul de proveniență și adresa de domiciliul
este r eprezentată în figura III. 4.
Fig.III .4 – Structura lotului de subiecți în raport cu mediul de proveniență si adresa de
domiciliu

Sursa: prelucrare proprie – power point 2010

III.5. Metode și instrumente de cercetare

Metoda d e cercetare reprezintă acele căi prin care elevii ajung, în procesul de
învățământ, sub coordonarea educatorilor, la dobândirea de cunoștințe, deprinderi, la
dezvoltarea capacităților intelectuale și la valorificarea aptitudinilor specifice.
Metodele de ce rcetare folosite au fost: metoda conversației, convorbirii, observației
și demonstrației. (Colceriu L., 2008, p.116).
Fiind cea mai veche metodă de cercetare, observația este, mai întâi, o simplă
constatare calitativă.
Ca metodă, observația vizează urmări rea intenționată și înregistrarea/consemnarea
riguroasă și sistematică a diferitelor manifestări ce țin de dinamică psihocomportamentală
a unui subiect sau grup de subiecți, precum și unele semnificative valori de context.
Pentru a se asigura monitorizare a calității rezultatelor, practicianul face apel la mai
multe forme ale observației. (Neacșu I., et al. , 2015, p.31).

52  Descrierea metodelor de cercetare
 Metoda observației
Observația este o metodă bazată pe relația directă cu realitatea înconjurătoare; este
o metodă intuitivă. Ea este folosită în grădiniță în special ca observație dirijată , maniera
acesteia urmărindu -se a se interioriza la nivelul copilului, constituindu -se ca bază pentru
ceea ce mai târziu va fi observație independentă.
Forma de observ are independentă poate să apară ca procedeu în cadrul excursii lor
și vizitelor concepute ca un alt set de metode de organizare a actului învățării, la vârsta de
referință.
Observația dirijată ca metodă este deosebit de importantă acum pentru că, prin
caracterul ei organizat, chiar prin integrarea sa într-un sistem de abordare a cunoașterii
realității înconjurătoare, îl ajută pe copil să descifreze mai repede și mai corect lumea în
care trăiește. Este o metodă preponderent folosită în activitățile de cunoa ștere a mediului
înconjurător dar, în special ca procedeu, poate să apară și în alte activități obligatorii.
Efectele sale principale la nivelul copilului preșcolar sunt: dezvoltarea deprinderii
de investigare ordonată a unui aspect; dezvoltarea capacități i de a urmări un plan corelat
unui scop formulat, deocamdată, de adult; dezvoltarea capacității de analiză, abstractizare
și de sinteză, generalizare; dezvoltarea spiritului de observație; trezirea interesului de
cunoaștere, a dorinței de a cunoaște, a cur iozității. (Colceriu L., 2008, p.119).
 Metoda explicației
Explicația este o metodă preponderent verbală, centrată pe acțiunea cadrului
didactic. Ea este frecvent întâlnită în educația preșcolară, atât ca metodă cât și ca procedeu;
poate fi, de pildă, proce deu chiar pentru metoda observației.
În proiectarea ei și prin aplicarea acestei metode este necesar să se respecte
principiile didactice în interacțiunea lor.
Astfel:
 demersul explicativ trebuie să fie accesibil ca limbaj și bazat pe aspecte intuitive,
pentru a putea fi decodificat și în țeles;
 construcția lui trebuie să respecte și să determine sintetizarea informației transmise
prin explicație, pentru a se asigura ordonarea logică, deci însușirea conștientă:
activismul este mai puțin prezent de aceea se cere împletirea acestei metode cu altele,
care-i compensează această lipsă;
 bine condusă, contribuie activ la fundamentarea aplicabilității cunoștințelor, la
înțelegerea elementelor bazale necesare formării unor deprinderi practice și, în final, la

53 asigurarea însușirii temeinice a ceea ce s -a învățat; cadrul pentru aplicarea principiului
retroacțiunii este mai puțin evident, dar nu inexistent;
 se impune ca educatoarea să vizeze expres acest principiu în contextul explicației.
(Ibidem , p.120).
 Metoda po vestirii
Povestirea, metodă preponderent verbală, expozitivă este „acasă" în educația
preșcolară; feste folosită pentru prezentarea unor texte literare, cu caracter realist – științific
sau fantastic, în special în activitățile destinate educației limbaju lui și dezvoltării
capacităților de comunicare.
Ca procedeu, poate să apară și în contextul unor activități muzicale. În cadrul
observației după natură, în anumite momente ale convorbirilor, la începutul jocurilor
didactice; de asemenea unele activități l ibere pot să debuteze cu o scurtă povestire, rostul ei
fiind acela de a trezi interesul copiilor.
Cerințele pedagogice față de povestire țin tot de respectarea normativității didactice.
Astfel:
 povestirea trebuie să utilizeze un limbaj accesibil, clar, logic și, în special expresiv;
 conținutul povestit trebuie să fie selectat cu grijă pentru a reține tot ceea ce este
esențial, cu renunțarea la detaliile care îngreunează înțelegerea;
 povestirea trebuie să se sprijine pe material intuitiv și să facă apel la fondul de
reprezentări al copiilor, stimulând combinatorica lor, dezvoltarea imaginației, captând
și reținând atenția o secvență temporală convenabilă, ceea ce se constituie ca o
exersare utilă pregătirii pentru școală;
 fiind centrată pe educatoare, p articiparea „activă" a copiilor poate fi asigurată în plan
afectiv. ( Ibidem , p.120).
 Metoda demonstrației
Demonstrația este una dintre metodele importante ale educației preșcolare/școlare
mici, integrată grupului celor intuitive ce determină observația dir ectă a realității
înconjurătoare. La preșcolar și școlarul mic, îmbracă forma demonstrației bazată pe
exemple și a demonstrației pe viu . (Ibidem , p.120).
Însoțește, de cele mai multe ori, explicația, asigurând prezentarea concretă a
obiectului sau a acțiun ii despre care s -a explicat. Se realizează pe baza materialului intuitiv
(scenariu) gândindu -se anticipat impactul posibil al copiilor cu acesta, pentru a ține cont de
efectele lui, în special în plan emoțional, la proiectarea didactică. Acest lucru este v alabil și
în cazul observației dirijate.

54 Ca moment concret de intervenție a acestei metode în demersul didactic se poate
afirma prezența ei în special la deschiderea unor activități de educație fizică, muzică,
desen, pictură, modelaj, abilitare manuală (sa u acțiuni integrate acestor activități).
Valoarea unei demonstrații corecte se răsfrânge evident și imediat asupra calității
prestației copiilor.
De aceea, în fața demonstrației stau câteva cerințe: să apeleze la cât mai mulți
analizatori; fiecare moment al ei să se distingă din ansamblu; prezentarea fiecărui detaliu
să fie însoțită de o explicație scurtă și precisă; denumirile noi, necesar de introdus, să se
sprijine pe cuvinte cunoscute corelate unor obiecte sau acțiuni cunoscute.
 Metoda conversației
Conversația este o metodă preponderent verbală din categoria celor interogative. Se
regăsește atât în forma euristică (cu nuanțe particulare la acest nivel ontogenetic), cât și în
aceea a conversației de consolidare ți de verificare. Are loc în condițiile în care există un
fond aperceptiv pe care se poate construi.
Se folosește cu din ce în ce mai mare frecvență și complexitate începând cu grupa
mijlocie spre grupa pregătitoare. Este proprie activităților dezvoltare a limbajului și a
capacității de comunicare , dar se regăsește cu ponderi mai mici sau mai mari în toate
celelalte tipuri de activități.
Presupune implicarea activă a copilului, care este cu atât mai productivă cu cât
subiectul conversației este mai accesibil, cu cât formularea întrebărilor este ma i clară și cu
cât, în alegerea răspunsurilor, copiii se pot baza pe intuitiv.
Utilizată corect, sprijină fundamentarea teoretică a viitoarelor aplicații practice,
dezvoltă capacitatea de sinteză, dacă se bazează pe o structură sintetică, contribuind
artizanal la sistematizarea cunoștințelor, însușirea temeinică a acestora și oferă cadru
deschis aplicării principiului retroacțiunii. Ea presupune participarea conștientă și activă a
copilului la demersul educațional. ( Ibidem , p.121).
 Metoda exercițiului
Exer cițiul ocupă ca metodă un loc remarcabil în educația preșcolară și școlară mică.
Aparține categoriei de metode active, bazate pe acțiunea reală a copilului. Este
aproape de natura preșcolarului, care dorește și poate să se angajeze în acțiune, iar dacă o
face ordonat, dirijat, cu sarcini precise, rezultatele sunt de bun augur pentru propria sa
evoluție psihică.
Se utilizează în mai multe tipuri de activități, dar cu precădere în cele de educație
fizică și în cele destinate pregătirii pentru scriere; îl reg ăsim și în activități de consolidare a

55 cunoștințelor despre mediul înconjurător, în consolidarea unor cântece învățate, a unor
deprinderi de pictură (tehnici deose bite), de activitate manuală .
Are ca scop eliminarea elementelor de prisos în executarea uno r sarcini, dezvoltarea
capacității de angajare individuală într -o activitate, concentrarea atenției, dezvoltarea
perseverenței și a altor trăsături de personalitate.
Nu se utilizează singur ci în combinație cu una sau mai multe dintre celelalte
metode. Se adresează explicit principiului legării teoriei de practică, dar facilitează
respectarea tuturor celorlalte principii didactice.
Alături de aceste metode educația preșcolară poate utiliza și altele, esențială
rămânând alegerea a ceea ce se potrivește mai bine tipului de activitate, obiectivelor
urmărite, colectivului concret de copii, corelarea lor integrativă (cu interschimbarea
statutului de metodă, respectiv, procedeu) și respectarea normativității didactice. ( Ibidem ,
p.121) .
 Instrumente de cercetare
Proiectul tematic – „Traditiii și obiceiuri prin ochi de copil”
Obiectiv general : stimularea curiozității și interesului copiilor pentru manifestări le
ce exprimă tradiții populare în diverse activități legate de tradițiile locale;
cunoașterea și ințelege rea de către preșcolari a tradițiilor; identificarea copiilor cu
calități pentru dans, poezie, cântece istorice și colinde tradițioanale.

Obiective generale :
 Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor locale ;
 Cultivarea dragostei și respectului pentru tradițiile și obiceiurile locale ;

Durata proiectului : 13 noiembrie – 20 decembrie 2017.

Resurse umane :
 cadru didactic (educatoarea grupei mari);
 preșcolarii de grupa mare
 părinți și bunici ai copiilor.

Resurse materiale :
 costume populare pentru copii;
 steagul Rom âniei;

56  brad de Craciun;
 instrumente muzicale;
 costumul caprei;
 boxe audio.

 Acțiuni desfășutrate :
 13-28 noiembrie 2017: repeti ții pentru proiectarea, desfășurarea și organizarea
șezătoarei cu ocazia Zilei Na ționale a Rom âniei;
 29 noiembrie 2017: Șezatoarea – „Sunt m ândru c ă-s rom ân”;
 04-18 decembrie, repeti ții pentru Serbarea de Cr ăciun;
 20 decembrie 2017: Serbarea de Craciun – „Crăciunul, s ărbătoarea de suflet al
românilor”.

Metodologie :
 Observari;
 Lecturi dupa
imagini;
 Povestire;  Convorbire;
 Demonstratii ;
 Sezatoare;  Serbare .

Sezatoarea – activitate educativ ă în grădiniță. Aspecte teoretice
Una din tradițiile populare care poate să fie valorificată în cadrul activităților
educative din grădiniță este: șezătoarea. (S orițeu E., et al. , 2009, p.89).
Șezătoarea reprezintă o formă atractivă, recreativă și dinamizatoare foarte potrivită
pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul dezvoltării vorbirii.
Este cadrul cel mai adecvat manifestării libere a pr eșcolarilor și, în consecință, cel
mai eficient mijloc de exersare și cultivare a relațiilor de colaborare, de încredere, fiind o
formă de activitate colectivă.
De obicei se organizează la anumite intervale de timp, ceea ce permite acumularea
unor cunoști nțe pe baza cărora preșcolarii să poată participa la desfășurarea acesteia.
Temeiul includerii șezătorii în sistemul de activități educative programate de
educatoare în munca cu cartea este bine venită mai ales pentru preșcolari .
Șezătoarea reprezintă o m odalitate foarte eficientă de îmbogățire a cunoștințelor și
de cultivare a capacității de vorbire.
Prin conținutul informațional vehiculat în cadrul șezătorii, preșcolari află, culeg o
bogăție de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan și sincer situați ile redate.

57 De aici decurge o altă funcție formativă, și anume stimularea proceselor memoriei.
Învățarea de tip afectiv, la vârsta preșcolară este mai puternică. De asemenea ceea
ce s-a fixat într -un cadru plăcut, cu stimulări variate, devine mai temeinic prin conexiunile
multiple în care intră cunoștințele și deci păstrarea devine mai sigură, durează perioade mai
îndelungate.
Pregătirea preșcolarilor pentru șezătoare este un aspect tot atât de important ca și
pregătirea educatoarei pentru fiecare activita te educativă în parte.
Această cerință se traduce într -o acțiune ce cuprinde mai multe momente:
 comunicarea din timp a datei la care va avea loc șezătoarea; comunicarea temei;
cunoașterea din timp de către preșcolari a tematicii contribuie la orientarea in teresului
și menținerii acestuia, ceea ce favorizează receptarea conținuturilor informaționale ce
se prelucrează în cadrul lecțiilor, sporește eficiența învățării;
 pregătirea cadrului corespunzător. Pe cât posibil, aceasta să se desfășoare într -un cadru
deosebit de cel al grupei.
În primul rând, pentru motivul că șezătoarea câștigă mult în valoare dacă se
desfășoară într -o ambianță a cărei notă festivă trebuie să fie evidentă.
În al doilea rând, schimbarea decorului ambiant modifică în mod favorabil
dispo ziția, creează disponibilități psihice în plus, accentuează trăirile estetice și, în
consecință, deschide spiritul copilului către comunicare și cunoaștere.
Este bine ca șezătoarea să aibă loc în sala de festivități a școlii, în aer liber, unde s –
au creat anumite condiții estetice, iar dacă nu aceasta se poate desfășura chiar în grupă,
dacă acesteia i se modifică decorul;
 deschiderea șezătorii printr -un cuvânt scurt al educatoarei, prin care se precizează
scopul șezătorii și subliniază importanța momentulu i, orientând totodată atenția
preșcolarilor printr -o motivație succintă;
 încheierea șezătorii reprezintă un moment căruia trebuie să i se acorde importanța
necesară;
 educatoarea trebuie să aprecieze în termeni laudativi comportarea preșcolarilor,
calitatea contribuției fiecăruia, eventual, distribuind anumite recompense, premii.
(Vrînceanu D., 2011, p.33. http://www.ccdneamt.ro ).
O șezătoare reușită trebuie să fie plină de viață, de cântec și joc (specific copiilor
preșcolari), cu o bună organizare și cu g ust artistic, să ofere copiilor prilejul de a – și
manifesta sentimentele de dragoste de țară de apreciere pentru cei ce muncesc.

58 Șezătorile reprezintă un nesecat izvor de satisfacții și de bucurii, creează bună
dispoziție și favorizează dezvoltarea copiil or din punct de vedere fizic și intelectual,
desfășurându -se într -o atmosferă specifică. (Sorițeu E., et al. , 2009, p.92).
Serbarea – activitate educativă în grădiniță. Aspecte teoretice
Prin specificul ei, ca activitate educativă, serbarea reprezintă un n esecat izvor de
bucurie și satisfacții, creând bună dispoziție și favorizând dezvoltarea copiilor, atât din
punct de vedere psihic, dar și fizic.
Acestea favorizează, valorifică și dezvoltă experiențele copilului într -un climat nou,
stimulativ, în care ar e libertatea să -și manifeste interesele, să și exprime impresiile și
trăirile, pe baza căutărilor și eforturilor personale, accentul, deplasându -se cu
preponderența de pe informativ pe formativ.
La pregătirea și realizarea serbării, copiii participă cu îns uflețire și dăruire, din
dorința de a oferi spectatorilor momente de ținută estetică, distracție, satisfacție, făcându -le
viața mai frumoasă, mai plină de sens.
Serbarea copiilor încântă prin farmecul lor, prin prospețimea și candoarea
protagoniștilor, pri n neîntrecută spontaneitate și sinceritate, prin naturalețea și firescul
comportamentului lor scenic.
Stimularea și educarea atenției și exersarea memoriei constituie obiective
importante care se realizează prin intermediul serbării.
Intervenția la momentu l oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare
preșcolar și susținută de raportul afectiv motivațional contribuie la mărirea stabilității
atenției, iar cu timpul sporește capacitatea rezistenței la efort.
Serbarea la care se va face referire este una tematică în legătură cu sărbătorirea
Sfintelor Sărbători de iarnă.
Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toții, să ne bucurăm de Bradul de
Crăciun, de cadourile lăsate de Moș Crăciun la poalele lui,
Pregătirea preșcolarilor pentru serbare co nstituie un aspect tot atât de important ca
și pregătirea pentru fiecare lecție în parte.
Această cerință se traduce într -o acțiune ce cuprinde mai multe momente –
comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea; comunicarea temei, cunoașterea
din timp a acesteia orientează și menține interesul, ceea ce favorizează receptarea, sporește
eficiența învățării. (Brînzucă M., 2017, pp.2 -3. http://www.ccdneamt.ro ).
Menită să aducă frumosul artistic în viața copiilor, contribuie, prin multiplele sale
valen țe educative, la dezvoltarea creativității, a spiritului de colaborare, la dezvoltarea

59 sentimentului de apartenența la o echipă în care fiecare preșcolar din ciclul preșcolar este
pus în fața îndeplinirii unui rol, la dezvoltarea dragostei față tradiții și obiceiuri.
Serbarea se înscrie în rândul activităților educative, fiind cea mai îndrăgita de
preșcolarii deoarece antrenează în organizarea și desfășurarea ei toții copii; este
modalitatea eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și a înclinațiil or artistice ale
acestora.
Organizată cu diferite ocazii, semestriale, anuale, sau de câte ori se simte nevoia
unei destinderi atât a preșcolarilor cât și a cadrelor didactice, serbarea vine să încununeze
eforturile preșcolarilor de a deveni mai buni în do meniul muzical coregrafic. (Berușcă A.,
2015, pp.4 -5).
Este o activitate educativă tradițională, care are mari valențe educative. Această
activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva preșcolari mai talentați într -un
domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de preșcolari, fiecare contribuind, în felul
lui, la reușita comună; este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de
sărbătorirea diferitelor evenimente de însemnătate națională, de tradițiile și obiceiurile
locale; reprezi ntă o modalitate eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și
înclinațiilor artistice ale preșcolarilor.
Renunțarea la serbări sau organizarea ei formală înseamnă rătăcirea vieții sufletești
a copiilor, iar numărul prea mare a acestora duce la preg ătirea lor superficială și la
diminuarea trăirilor afective. (Oprea R., 2010, pp.2 -3).

III.6. Analiza rezultatelor

Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor în activitățile educative din grădiniță s -a
realizat prin proiectarea, organizarea și desfășurare a unei șezătorii și serbări în perioada 13
noembrie – 20 decembrie 2017.
ȘEZĂTOAREA – „SUNT MÂNDRU CĂ -S ROMÂN”
Șezătoarea a fost realizată cu un grup de 18 preșcolarii de la grădiniță din satul
Cochirleni. Împreună cu preșcolarii am susținut șezătoarea „ Sunt, mândru că -s român ”,
prilej de sărbătoare și bucurie pentru copii cu care lucrez.
Șezătoarea s -a desfășurat pe dată de 28 noiembrie 2017, la grădiniță din Satul
Cochirleni.
În ziua desfășurării șezători, preșcolari au fost îmbrăcați în costume.
Șezătoa rea organizată a fost împărțită pe 4 etape:

60
 prima etapă , a fost cea în care a intervenit doamna învățătoare cu un mic discurs
pentru semnificația zilei de 1 decembrie. Doamna învățătoare a avut 4 intervenții ale
discursului.
 a doua etapă, a fost cea în ca re au intervenit după doamna învățătoare, un
prezentator băiat și o prezentatoare fetița . Atât prezentatorul băiat cât și prezentatoare
fetița au avut câte 3 intervenții în șezătoare.
 a treia etapă în care preșcolarii au intervenit în șezătoare prin recit area de poezii,
proverbe și zicători. Preșcolarii au avut 16 intervenții.
 a patra etapă, a fost intervenția în șezătoare a tuturor celor 18 preșcolari ca au cântat
în cor, imnul Național al României și cântece patriotice. Au fost 5 intervenții.
La sfârși tul șezătorii, copii au primit cadouri și aprecieri verbale.
Fig. III.6 – Instantanee din timpul șezătorii

Sursa foto: educatoare T ănase NICOLETA

61
Prezentăm în cele ce urmează structura șezătorii.
În figura III.5 este redată structura șezătorii din punct de vedere al distribuției de
intervenție.
Fig. III.5 – Distribu ția interven țiilor celor 18 copii și a doamnei învătătoare în șezătoare

Sursa: prelucrare proprie

Scenariul șezătoare: „Sunt mandru c ă-s rom ân”
 La intrarea în sală, doi copii -gazde îi primesc pe oaspeți cu pâine si sare.
 Copiii îmbrăcați în costume populare și brâuri cu steagul Rom âniei intră în sala de
Imnul Rom âniei.
Deșteaptă -te române!
Deșteaptă -te române, din somnul cel de moarte.
În care te -adanciră barbarii de tirani.
Acum ori niciodata, croiește -ți altă soartă
La care să se -nchine și cruzii tăi duș mani.
…………………………………………………………………
Acum ori niciodata să dă m dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sâ nge de roman.
Și că -n a noastre piepturi păstram cu fală -un nume
Triumfător î n lupte un nume de Traian.

62  Discurs doamna învățătoare
Bună ziua dragi părinți și dragi copii. Astăzi 29 noiembrie 2017, cu ocazia
implinirii a 99 de ani de la Marea Unire din 1918, am pregatit o șezătoare cu tradi ții și
obiceiuri p ăstrate din genera ție în genera ție și transmise acestor minuna ți copii ai
dumneavoastr ă.
1 DECEMBRIE 2017, este ZIUA NA ȚIONALA A ROM ÂNIEI, care coincide cu
aniversarea unui moment crucial al istoriei neamului nostru și anume – 99 de ani de la
MAREA UNIRE din 1918 .
De sute de ani, poporul român râvnea să trăiască într -o singură țară: ROMÂNIA.
De aceea n -a uitat niciodată fapta lui Mihai Viteazul care în 1600, zdrobind pe
dușmani, a unit Țările Român e.
Unirea Moldovei cu Țara Românească în1859 a bucurat nespus întregul nostru
popor.
De aceea la războiul pentru cucerirea independenței au participat români de
pretutindeni.
Iubindu -și cu ardoare pamântul pe care traia, iubindu -și patria și râvnind
întotdeauna să trăiască liber, poporul român a știut să lupte și să se sacrifice pentru acest
maret ideal. (Oprea R., 2010, p.5).
 Prezentator B ăiat: A.A.
Statul român unitar, în granițele lui firești, s -a format prin lupta și jertfa românilor
de pretutinden i. Alba Iulia a devenit simbolul acestei Uniri. (Oprea R., 2010, p.5).
 O fată îmbrăcată în costum popular : B.M.
Iată-mă sunt româncuță
Sunt micuță, dar drăguță
În picioare -am opincuțe
Pe cap, năframa cu flori
Iar la brâu port tricolor.
Am sortulete fr umoase Cum le stie mama coase.
Iar la gât mi -am pus mărgele
Tot dintr -ale mamei mele.
Iată-mă sunt româncuță
Sunt micuță, dar drăguță.
 Un b ăiat îmbrăcat în costum popular : C.P.
Iată-mă, sunt românaș,
Tata zice că -s fecior,
Iară mama, puișor.
Mă îmbrac ă, mă gătește,
Uite-așa pe românește. Cu opinci, cu zurgălăi,
Cum stă bine la flăcăi.
Și cu cușma pe -o ureche,
Ca săle fiu drag la fete.
 O fată ș i un b ăiat îmbraca ți în costume populare, recita poezia Țara mea

63 Fata: C.A.
Avem o mandră țară,
Prin ti mpi de jale -amară.
Prin veacuri de furtună
lege avem străbună.
Strămoșii se luptară, Ea n-a putut s -apună.
S-o scape de stăpâ ni.
Strivită de păgâ ni.
Azi singuri noi, românii,
Ne-a fost cel Sfânt tarie.
Băiat: G.G.
Suntem în ea stăpâ ni
Și-n veci o să ne fie
Sus inima, români!
În țara românească
De-a pururi să trăiască Credința strămoșească
Și graiul din bătrâ ni.
Spre Domnul țării gâ ndul
De-a pururi noi avându -l
Sus inima, români!
Cântec – Sunt rom ân, rom ân voinic
 Acest c ântec patriotic il vor c ânta toți cei 18 pre școlari
Sunt român, român voinic,
Tra, la, la, la
Și n-am teama de nimic.
Tra, la, la, la
România -i țara mea,
Tra, la, la, la
Drag mi -e să trăiesc în ea.
Tra, la, la, la
Sunt urmașul lui Traian,
Tra, la, la, la
Pui de dac și de român,
Tra, la, la, la România -i țara mea,
Tra, la, la, la
Drag mi -e să trăiesc în ea.
Tra, la, la, la
Mai dușmane, te păzește,
Tra, la, la, la
Că românul nu glumește!
Tra, la, la, la
Nu te -atinge de hotare,
Tra, la, la, la
Că sărim cu mic cu mare.
Tra, la, la, la .
(Sursa versuri : http://www.cantecedecopii.com/cantec -sunt-roman/ ).
 Discurs doamna învățătoare
Ideea originii comune a născut în mintea și sufletul românilor dorința lor de unire
într-un singur stat național.
Pentru prima dată în istoria lor, țările române au fost unite de către Mihai Viteazul.
Deși de scurtă durată, unirea lui Mihai Viteazul a rămas pentru români un impuls în lupta
lor pentru unitate.
În sec.19 problema unirii devine ide alul național în 1859 prin UNIREA
MOLDOVEI cu MUNTENIA: sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

64  Prezentator fată: B.M.
După Războiul de Independență, DOBROGEA, străvechi pământ românesc, revine
la ȚARA -MAMĂ. În prezent este regiunea în care locuiesc și eu, v oi și toți dobrogeni,
cetățeni ai României de azi.
 2 fete îmbrăcate în costume populare : C.D. și M.D.
C.D. M.D.
Dragă -mi este țara mea,
Cu tot ce are în ea!
Că sunt bune, că sunt rele,
Toate -s ale țării mele!
Dragă -mi e și o iubesc, Ador portul românesc,
Munții și codru umbrit,
Marea, lanul aurit.
“Tare eu m -aș bucura
Dacă știți și a cânta.
Cântec – Noi suntem rom âni
 Acest c ântec patriotic îl vor c ânta to ți cei 18 pre școlari .
A sosit ziua dreptății
Ziua sfântă a libertății Tot românul veselește,
România -ntinerește.
Refren:
Noi suntem români, noi suntem români
Noi suntem aici pe veci stăpâni.
Ardelean copil de munte,
Iar ridică țara -n frunte. Și-are-n suflet doar mân drie,
Că e fiu de Românie.
Refren:
Moldoveanul și munteanul,
Sunt frați buni cu ardeleanul. Toți români plini de putere,
Ca românu -n veci nu piere.
Refren:
Hai români lumea ne vede,
România –n noi se -ncrede. Că de -acum românu -n lume,
Va fi vrednic de -al său nume.
Refren:.
(Sursa versuri : Oprea R., 2010, p.11).
 Discurs doamna învățătoare
Mai rămâneau să se unească alte trei provincii românești aflate încă sub stăpânire
străină: TRANSIL VANIA, BUCOVINA ȘI BASARABIA. După participarea eroică a
României la Primul Război Mondial, în anul 1918, visul secular al românilor, acela de
făurire a statului național unitar se va împlini. La 27 MARTIE 1918, BASARABIA,
pământul dintre Prut și Nistru, revine în trupul ȚĂRII -MAMĂ, ROMÂNIA.

65 Același lucru îl va face și BUCOVINA la 28 NOIEMBRIE 1918. La 1
DECEMBRIE 1918, prin votul celor 1228 de delegații ale tuturor românilor din
TRANSILVANIA, în MAREA ADUNARE de la ALBA -IULIA se hotăra UNIREA
TRANSILVAN IEI cu ROMÂNIA.
 Prezentator B ăiat: A.A.
Pentru prima data în istoria lor rom ânii erau ferici ți.
Visul lor – ROM ÂNIA MARE – era implinit.
 2 fete imbracate în costume populare: M.G. și M.D.
M.G.
Eu știu că la șezători, Se spun proverbe și zicători.
Așa că spun:
“Dec ât în țară străină,
Cu pita și cu slanin ă, Mai bine în satul t ău
Cu m ălaiu c ât de r ău.”
M.D.
“Omul f ără patrie e ca privighetoarea f ără cântec”
“Apar ții patriei tale a șa cum apar ții mamei tale.”
 2 fete și 2 băieți îmbrăcați în costume p opulare, recita poezia Noi vrem s ă ne unim
cu Țara
Fata: N.I.
Noi vrem să ne unim cu Țara!
La –ntâi decembrie auzim Bunicii noștri au decis,
În suflet limpede și clar
Băiat : P.R.
La Alba Iulia, punând,
Strigarea unui neam întreg În fapt străvechiul nostru vis.
Noi vrem să ne unim cu Țara
Băiat : T.S.
Ființă unică, de neam,
Printr -un șir sfânt de bătălii Născut din daci și din români,
Purtate de români eroi
Băiat: G.G.
S-a regâsit pe -același ram
S-au eliberat străbune glii După un lung amar de ani.
Să viețuim în pace noi
Cântec – Nu uita c ă ești rom ân
 Acest c ântec patriotic îl vor c ânta to ți cei 18 pre școlari .
Nu uita că ești român – de 2 ori
Că tatal tau și mama ta
Bunicul și bunica ta Te-au învățat dintotdeauna s ă fi bun.
Nu uita că ești român – de 2 ori
Că tatal t ău a fost cioban

66 Bunicul t ău a fost Traian Și-n țara asta te -ai născut s ă fi stăpân.
Nu uită că ești român – de 2 ori
Că rădăcina de veacuri Stă înfipt ă în ogor
Și nu o poate smulge -un viscol trec ător.
(Sursa versuri :
http://www.versuri.ro/versuri/nicolae -furdui -iancu -nu-uita-ca-esti-roman -_qmh1.html ).
 Discurs doamna învățătoare
De atunci și până în prezent am fost uniț i și mândri că suntem ROMÂNI prin
tradiții și obiceiuri lăsate din generații în generații.
1 Decembrie 1918! Visul de veacuri al românilor s -a împlinit!
Vestea a străbătut ca fulgerul satele și orașele! Se anunțase Adunarea Națională de
la Alba -Iulia, unde s -a hotărât Unirea Transilvaniei cu România.
Pentru visul de veacuri al poporului român sosise clipa împlinirii; trupul țării se
întregea și cu Transilvania.
Stăpânirea străină asupra pământului românesc era alungată pentru totdeauna.
În dimineața aceea a z ilei de 1 Decembrie 1918, ca la un semnal, mulțimea
românească a purces spre Alba Iulia, locul adunării.
 Prezentator fată: B.M.
„Din nefericire, vremuri vitrege se vor abate iar asupra rom ânilor c ând, în 1940
din trupul sf ânt al țării, vor fi rupte impo rtante teritorii”. (Nicolae Iorga)
 Prezentator băiat : A.A.
VERSURI:
„De la Nistru pîn’ la Tisa/ Tot rom ânul plansu -mi-s-a…” Doina de M. Eminescu
Așa se face c ă mulți frați de-ai no ștri trăiesc ast ăzi în alte state.
Sărbătorim ast ăzi cu g ândul la ac eștia și cu speran ța că intr-o zi vom vedea din nou
pe harta Europei – ROM ÂNIA MARE.
 2 fete și un b ăiat îmbraca ți în costume populare, recita poezia La mulți ani în mare
zi de sărbătoare
Fata: O.A.
Marea zi de sărbătoare
Ziua aceasta -i zi preasfântă La români între hotare
Azi, când tot românul cântă!
Băiat : O.I. S.C.
Hai să -ntindem hora mare
Fete și feciori, Să dansăm cu mic cu mare
Ca la sărbători!

67 Fata: S.C.
La mulți ani, prieteni!
La mulți ani români de aici și de pretutindeni!
Fie ca anul c are vine să aducă -un mândru soare.
Să deschidă o cale nouă de mari fapte roditoare,
Pentru neamul românesc.
Cântec – Hai să intindem hora mare
 Acest cantec patriotic il vor canta toti cei 18 prescolari
Hai să -ntindem hora mare
Noi suntem ai României
Mai aici și mai colea
Noi suntem și frați uniți
Mai aproape de hotare Și pe câmp de
bătălie Până -n Basarabia.
Vom lupta nedespărțiți.
C-așa este tot românul
De când este pe pământ
A luptat pentru Unire
Și pentru pământul Sfânt.
(Sursa versuri: Oprea R., 2 010, p.7).
 O fată îmbracată în costum popular spune sfârșitul șezătorii:
Fata: T.A.
S-a sfărșit șezătoarea noastr ă
Și cu to ți ne-am bucurat
Dupa puterile noastre Ce-am putut v -am ar ătat”
“Iar acum cu to ții-n cor
Vă mulțumim tuturor.

SERBAREA – „CRA CIUNUL, SARBATOAREA DE SUFLET A ROMANILOR”
Serbarea a fost realizată de 18 preșcolari în sala de grupă a grădiniței din satul
Cochirleni.
Împreună cu grupa de copii am susținut serbarea „Crăciunul, sărbătoarea de suflet a
românilor”.
Prin discuțiile purtat e am evidențiat semnificația sărbători „Nașterea Domnului”.
În ziua spectacolului, copii au fost îmbrăcați în costume populare.
Serbarea „Crăciunul, sărbătoarea de suflet a românilor” am organizat -o astfel:
 părinții și bunici au fost invitați în scris la s erbarea copiilor;
 am pregătit sala de spectacol împreună cu copii, cu elemente de decor specifice
sărbătorii de Crăciun: bradul de Crăciun, beculețe;
 părinții au fost așteptați cu muzică tradițională (colinde);
 pentru acomodare și intrarea în atmosferă am făcut un scurt schimb de păreri,
politețuri;

68
 copiii au susținut micul spectacol de colinde și dansuri specifice sărbătorii de
Crăciun, care nu a durat mai mult de o oră;
 la sfârșitul spectacolului am adresat cuvinte laudative la adresa copiilor și am
mulțumit părinților pentru participare; am invitat părinții să ia parte la un schimb
de păreri, discuții libere.
Serbarea organizată a fost împărțită pe 4 etape:
 prima etapă , a fost cea în care a intervenit doamna învățătoare cu un mic discurs
pentru semn ificația Sărbătorii Crăciunului. Doamna învățătoare a avut 3 intervenții ale
discursului.
 a doua etapă, a fost cea în care au intervenit după doamna învățătoare, un
prezentator băiat și o prezentatoare fetiță . Atât prezentatorul băiat cât și prezentatoare
fetiță au avut câte 5 intervenții fiecare în serbare.
 a treia etapă în care preșcolarii au intervenit în serbare prin recitarea de poezii.
Preșcolarii au avut 16 intervenții.
 a patra etapă, a fost intervenția în serbare a tuturor celor 18 preșcolari car e au cântat
colinde tradiționale. Au fost 5 intervenții.
 a cincea etapă a constat în 2 intervenții ale tuturor copiilor din serbare în tradiții și
obiceiuri de Crăciun (Capra și Sorcova).
Prezentăm în cele ce urmează structura serbării. În figură III. 7 este redată structura
șezătorii din punct de vedere al distribuției de intervenție.
Fig. III. 7 – Distribu ția interven țiilor celor 18 copii și a doamnei învățătoare în serbare

Sursa: prelucrare proprie

69
Fig. III.8 – Instantanee din timpul serb ării

Sursa foto: educatoare T ănase NICOLETA

70 Scenariu Serbarea: „Cr ăciunul, s ărbatoarea de suflet a rom ânilor.
 Copiii sunt îmbrăcați în costume populare, au trăistuțe de colindători.
 Într-o parte este așe zat un colț țărănesc unde stau „gazdele”(părinți) care sunt
colindate.
 Discurs doamna invatatoare :
Crăciunul este o sărbătoare spirituală așteptată atât de cei mici, cât și de cei mari.
Pentru fiecare dintre noi, Crăciunul adună stări și semnificații par ticulare, dincolo de
simbolistica religioasă.
Crăciunul este o sărbătoare creștină și reprezintă Nașterea Domnului Iisus Hristos.
(Sursă: http://www.cotidianulagricol.ro ).
Crăciunul, sărbătoarea de suflet a românilor este o bucurie cum doar o dată pe an o
poți simți.
Fără să cugetăm și să răstălmăcim sensul cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi i
se implementează, acel zâmbet natural, ce descrie imensitatea bucuriei lăuntrice pe care o
reflectă sărbătoarea.
O sărbătoare a sărbătorilor, ce ne adună pe to ți, de la mic la mare spre această rază
de speranță a traiului în sânul propriei familii.
De suntem singuri, cum poate mulți dintre noi avem sentimentul, uneori, aceste
momente de iarna în sărbătoare, aduc beteală pomului în jurul gândurilor noastre.
E săr bătoarea când cerul își arată bucuria Nașterii Domnului în ieslea cea săracă,
împărat fiind. (Sursa: https://www.crestinortodox.ro ).
 Prezentator fată: T.A.
Dintre toate câte sunt
Sărbători pe acest pământ, Nu e alta mai frumoasă
Decât Crăciunul cel Sfânt.
 Prezentator b ăiat: T.S.
Colinde și poezii am pregătit
Și sub bradul împodobit Noi frumos le -om c ânta și recit a
Că așa e datina.
 Prezentator f ată: T.A.
Fiindcă astăzi e serbare
Și cu toții ați venit Noi vă facem o urare
Și vă spunem: „Bun venit!”
 Prezentator b ăiat: T.S.
Bine ați venit dragi invitați!
Cu noi un pic să vă distrați. Să fiți din nou copii ca noi
Și să uitați de nevoi.

71  Fata: B.M.
Vin copii colindători
În Ajun de sărbători
Vin cop iii voinicei
Cu glasuri de clopoței. Deschideți -ne porțile
Că de -aseară stăm pe -afară,
Picioarele ne -nghețară.
Colindul – Bună dimineata, la Mo ș Ajun!
Bună dimineața la Moș Ajun!
Am venit și noi o dată,
La un an cu sănătate,
Domnul sfânt să ne ajute,
La covrigi și la nuci multe.
Bună dimineața la Moș Ajun!
Această seară este pentru noi
Cea mai frumoasă dintre sărbători Căci noi cu toții venim acum
A vă ura de Moș Ajun
Bună dimineața la Moș Ajun!
Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?
Și la anul să ven im
Sănătoși să vă găsim!
Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?
Bună dimineața la Moș Ajun!
(Sursa versuri :
http://www.versuri.ro/versuri/colinde -buna -dimineata -la-mos-ajun-_2jk2.html ).
 Băiat: A.A.
Un pom de iarnă împodobit
De acuma pregătit,
Ne spune că va sosi Și îndată va veni
Moș Crăciun cel mult dorit.
Care de toți e îndrăgit.
 Fata: S.C.
Cu condei de -argint el scrie
Ce copil și ce purtare… Și de -acolo știe Moșul,
Că-i șret el, lucru mare!
 Băiat: P.R.
Prin orașe și prin sate
Mai ales copiii spun Că din țări îndepărtate
Vine iarăși Moș Crăciun.
 Fata: M.D.
Mamă dragă, Moș Crăciun
De ce este așa de bun? Știu că mă iubește mult
Și tăticul când ascul t
Și tu mămicuța mea
Nu prea ești cu mine rea Dar, mămico, Moș Crăciun
Parcă tot este mai bun!

72 Cântecul – Moș Crăciun cu plete dalbe
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Cră ciun
Din bătrani se povestește
Că-n toți anii negreșit
Moș Crăciun pribeag sosește Niciodată n -a lipsit
Moș Crăciun, Moș Crăciun
Moș Crăciun cu plete dalbe
Incotro vrei s -o apuci
Ți-aș canta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
(Sursa versuri:
http://www.versuri.ro/versuri/colinde -de-craciun -mos-craciun -_q4.html ).
 Fata: N.I.
Tu dragă Moș CRĂCIUNE,
Din marea -ți bunătate,
Adu-ne să nătate.
Adu căldură -n casă
Și bunătăți pe masă.
Și haine călduroase Și visuri mai frumoase.
Și bucurii depline
Și-un mâine cu mai bine.
Și-adu din lumea ta
Speranță -n țara me
 Băiat: C.P.
Moș Crăciun, visez la tine,
De un an întreg te -aștept!
Știi? Am î nvățat mai bine,
Sunt cuminte și deștept.
Moșule cu plete lungi, Tare rar la noi ajungi.
Și trudit de drum cum vii,
Încărcat cu jucării,
Ni le -mparți, ne zici ce zici
Și pleci iarăși de pe -aici.

 Discurs doamna învățătoare :
Crăciunul la români, ca trad iție creștină, este pregătit încă din perioadă postului,
care începe de pe 14 octombrie. Românii au un obicei unic în lumea creștină, acela al
tăierii porcului de Ignat, pe 20 decembrie. (Sursa: http://www.cot idianulagricol.ro ).
 Fata: O.A.
Casa în care am intrat
E de binecuvântat
Dupa legea creștinească
Numele să -și împlinească
Și-ntre lumânări aprinse Mesele să -i fie-ntinse
Și-ncărcate cu bucate…
Să trăiți în sănătate
Și-n unire și -n cinstire
Că ne -ați dat adăpostire.
(Sursa: http://www.versuri.ro/versuri/ducu -berti-casa-n-care-am-intrat -_yv5.html ).

73 Colindul – Florile Dalbe
Iată vin colind ători,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
Florile dalbe.
Și ei vin mereu, mereu, Florile dalbe,
Și-l aduc pe Dumnezeu,
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe, Soare -n raze luminat.
Florile dalbe, florile
dalbe.

(Sursa versuri: http://www.versuri.ro/versuri/colinde -florile -dalbe -_i4.html ).
 Prezentator b ăiat: T.S.
Sărbătorirea Crăciunului începe, practic, de pe 24 decembrie, din Ajunul
Crăciunului, zi în care copiii primesc nu ci, colaci și bomboane drept răsplată pentru
colindele lor. În familie se postește până în ziua Crăciunului.
(Sursa: http://www.cotidianulagricol.ro ).
 Prezentator fată: T.A.
Crăciunul este sărbătoarea bun ătății lui Dumnezeu care prin fiul Său, îl salvează și
îl eliberează pe om din sete de sclavie și de singurătate, aducându -l la bucuria comuniunii
cerești de la Poarta raiului.
Colindul – Sus la Poarta Raiului
Sus la poarta Raiului, poarta Raiului Paște turma Tat ălui, turma Tat ălui
Refren:
Linu-i lin și iară lin, bate vântul frunză
lin Lin și iară lin
Dar la turma cine sta, oare cine sta Sta chiar Maica Precista, Maica Precista
Refren:
Lânga ea un leg ănel, leagan leganel Cu un copila ș in el, copila ș in el
Refren:
Copila șul c ănd pl ăngea, puiul c ănd
plangea Maica Sf ânta-l legăna, Maica -l legăna
Refren:
Copila șul c ând dormea, puiul c ând
dormea Maica Sf ânta lin c ânta, Maica lin c ânta.
(Sursa versuri: http://www.versuri.ro/versuri/colinde -sus-la-poarta -raiului -_j5a2.html ).
 Fata: B.M.
Am spus că s -a născut,
Iisus, în ieslea sfântă, Că-n ceruri heruvimii
În cor de slavă cântă.

74  Băiat: A.A.
Am spus că ce rul s-a-nnoit,
Și lângă el pământul, Că îngerii cântă în cer
Și-aici la noi, colindul.
 Fata: C.A.
Am spus că plouă pe pământ
Visare și lumină, Am spus că leagănul cel sfânt,
E dragoste divină.
 Baiat : G.G.
Am spus, dar nu uita, copile,
Cum s-a născut Iisus Acolo, jos ,în frig pe paie,
Doar magii daruri i -au adus.
Colindul – Steaua sus rasare
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Că astăzi Curata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria
Naște pe Mesia. Magii cum zăriră
Steaua și porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să -L vază.
Și dacă sosiră,
Îndată -L găsiră,
La Dânsul intrară
Si se închinară. Cu daruri gătite
Lui Hristos menite,
Luând fiecare
Bucurie mare.
Care bucurie
Și aici să fie
De la tinerețe
Pân’ la bătrânețe.
(Sursa versuri: http://www.versuri.ro/versuri/colinde -steaua -sus-rasare -_h4.html ).
 Discurs doamna învățătoare :
Umblatul cu Capra ține, de regu lă, de la Crăciun până la Anul Nou. Capra se face
dintr -un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste
care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu
păr pe ea. C ercetătorii presupun ca dansul caprei, întâlnit în satul Cochirleni la vremea
Crăciunului provine din ceremoniile sacre arhaice închinate morții și renasterii divinității.
(Sursa: https://ziarulunirea.ro ).
 Fata: M.G.
C-așa-i în seara de Ajun,
Sunt obiceiuri din străbuni; Acum, se -aude de pe drum,
Copiii, colindatori buni.
 Băiat: O.I.
De-atunci, în seara de Crăciun
Creștinu -mparte ce -i mai bun Sărbătorind cum se cuvine,
Această naștere divină.

75  Preze ntator fată: T.A.
În continuare vă prezentăm un obicei laic, care este cu totul special va veni
capra…nu cea din povestea “Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, ci capra ca tradiție din
veac în veac, din generație în generație care ne vorbește despre obicei urile și tradițiile
poporului român.
Tradi ția umblatului cu Capra
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Vine lupu -n urma ta
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Ne temem că te -a mânca
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Noi am prins -o pe-nserat
Și-am venit cu dânsa -n sat,
Așa-i din bătrân i lăsat
Cu căprița de umblat.
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Foaie verde și -un grăunte
Asta-i capra de la munte.
De la munte din Carpați Ce tot umblă pe sub brazi.
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Capra noastră -mpestrițată,
Ce stai așa supărată?
Spune doar făr’ de necaz
Ai mâncat tu ceva azi?
Behehe, behehe, behehe, behehe,
Behehe, behehe, behehe, behehe.
Foaie verde de alună,
Ia-ți căpriță sara bună,
Hai căpriță, hai afară
Că la anul venim iară!
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
(Sursa versuri: http://mirelasova.over -blog.com/article -26384702.html ).
 Băiat: P.D.
Noi vă zicem să trăiți
Întru mulți ani fericiți
Și ca pomii să -nfloriți Și ca ei să -mbatrâniți!
Sus mai sus v -am înalțat
Ce-am știut noi v -am urat
 Fata: C.D.
Să rămaneți sănătoși,
Sănătoși și bucuroși.
C-am ajuns ziua cea sfântă Cand colindele se cantă,
Sărbătoarea lui Hristos
Să vă fie de folos.

Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să -mbătrâniți:
Ca un măr, ca un păr, Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata. Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul si la multi ani!

76  Prezentator fata: T.A.
Iată anul s -a sfârșit
A crescut, a -mbătrânit
A fost bun sau a fost rău
Știe numai Dumnezeu. Am cântat, am colindat
Pe la case am ura t
Iar acuma v -am lasat
 Prezentator b ăiat: T.S.
Că noi suntem mititei
Dragalasi si frumusei.
Să fii gazdă sănătoasă C-ai primit urarea noastră
Domnul să îți dea de toate
Mult noroc și sănătate
 Prezentator fata: T.A.
Și la anul când venim
Sănătoși s ă vă găsim.
Anii toți ca să vă fie În belșug și veselie.
Rămâi gazdă sănătoasă
Și la anul tot voioasă
.
 Copiii primesc de la gazde nuci, mere și covrigi, apoi dansează o horă împreună cu
părinții și Moș Crăciun, care le împarte daruri.

77 CONCLUZII
Aplecân du-ne cu dragoste spre trecutul nostru, gândindu -ne cu respect la originea
poporului român născut creștin, trebuie să ne păstrăm cu sfințenie obiceiurile ca niște
adevărați români.
Să-i învățăm pe copii să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradiții le în care s -au
născut, să -i învățăm să iubească, portul românesc.
Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului românesc
fără de care nu am mai putea ști de unde venim și cine suntem de fapt noi, românii.
Să-i ajutăm pe copi i să înțeleagă imensitatea tradiției populare care este o minunată
oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumusețea României, istoria și mai
ales sufletul neamului.
În calitate de cadru didactic am obligația să fac din creația noastră pop ulară o carte
de vizită cu care să bat la porțile cunoașterii și cu care vom fi primiți și apreciați fără
îndoiala oriunde în lume.
Pornind de la aceste idei am insuflat copiilor dragostea pentru tradițiile și
obiceiurile populare în cadrul activităților educative desfășurate la grădiniță.
Cercetarea realizată a scos în evidență dezvoltarea motivației pentru cunoașterea
tradițiilor comunității locale, precum și promovarea obiceiurilor autentice specifice zonei și
totodată combaterea influențelor negative î n această privință.
Ipoteza a fost: Dacă în activitatea educativă cu preșcolarii introducem activități și
informații legate de specificul cultural local, atunci vom dezvolta comportamente corecte
și pozitive în rândul acestora .
Drept urmare ipoteza s -a con firmat iar preșcolarii în urma valorificării tradiției
populare în activitățile educative din grădiniță – șezătoare și serbare – au adoptat exemple
de comportament, cum ar fi:
 au învățat două -trei cântece potrivite vârstei lor;
 au sincronizat mișcările c u ritmul melodic;
 partenerii au manifestat spirit de echipă;
 au participat afectiv la activitățile educative specifice proiectului tematic „ Tradiții
și Obiceiuri prin ochi de copil ”.
Personal m -am implicat în derularea unei astfel de cercetări pentru a -mi valorifica
performanțele și experiență pozitivă în legătură cu tema aleasă și totodată pentru a -mi
perfecționa activitatea didactică în domeniu.

78 În ceea ce privește obiectivele stabilite, acestea – dezvoltarea motivației pentru
cunoașterea tradițiilor co munității locale; promovarea obiceiurile autentice specifice
zonei și combaterea influențelor negative în această privință – s-au confirmat.
Cercetarea s -a desfășurat perioada noiembrie -decembrie 2017, în patru etape, iar
lotul de subiecți l -a reprezentat grupa mare de la Grădiniță din satul Cochirleni, județul
Constanța, grupă pe care o conduc.
Lotul de subiecți a fost alcătuit dintr -un număr de 18 copii (11 băieți și 7 fete) cu
vârste cuprinse între 4 -6 ani.
Cercetarea a avut ca metode: observația, expl icația, povestirea, demonstrația,
conversația și exercițiul iar ca instrumente s -a proiectat și desfășurat proiectul tematic
„Tradiții și obiceiuri prin ochi de copil ” prin care s -a urmărit valorificarea tradițiilor, și
obiceiurilor, cultivarea dragostei ș i respectului pentru tradițiile și obiceiurile locale.
Activitățile din cadrul proiectului tematic a avut următoarele acțiuni desfășurate:
 13-28 noiembrie 2017: repetiții pentru proiectarea, desfășurarea și organizarea
șezătoarei cu ocazia Zilei Naționale a României;
 29 noiembrie 2017: Șezătoarea – „Sunt mândru că -s român ”;
 04-18 decembrie, repetiții pentru Serbarea de Crăciun;
 20 decembrie 2017: Serbarea de Crăciun – „Crăciunul, sărbătoarea de suflet al
românilor ”.
Una din tradițiile populare care poat e să fie valorificată în cadrul activităților
educative din grădiniță este: șezătoarea. (Sorițeu E., et al. , 2009, p.89).
Pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul dezvoltării vorbirii,
șezătoarea este cea mai potrivită, atractivă, re creativă și dinamizatoare formă.
Modalitatea eficientă de îmbogățire a cunoștiințelor și capacității de vorbire
cultivate o reprezintă șezătoarea. Împreună cu preșcolarii am susținut șezătoarea „ Sunt
mândru că -s român ”, prilej de sărbătoare și bucurie pent ru copii cu care lucrez.
Șezătoarea a fost realizată cu un grup de 18 preșcolarii de la grădiniță din satul
Cochirleni.
Șezătoarea s -a desfășurat pe dată de 28 noiembrie 2017, la grădiniță din Satul
Cochirleni.
Șezătoarea organizată a avut 4 etape:
 prima etapă, doamna învățătoare a avut 4 intervenții ale discursului;

79  a doua etapă, atât prezentatorul băiat cât și prezentatoare fetița au a avut câte 3
intervenții în șezătoare;
 a treia etapă, preșcolarii au avut 16 intervenții;
 a patra etapă, a fost in tervenția în șezătoare a tuturor celor 18 preșcolari ca au cântat
în cor, imnul Național al României și cântece patriotice. Au fost 5 intervenții.
Serbarea „ Crăciunul, sărbătoarea de suflet a românilor ” a fost realizată de 18
preșcolari în sala de grupă a grădiniței din satul Cochirleni.
Prin discuțiile purtate am evidențiat semnificația sărbători „Nașterea Domnului”.
Serbarea s-a desfășurat pe dată de 20 decembrie 2017, la grădiniță din Satul
Cochirleni.
Serbarea org anizată a avut 4 etape, astfel :
 prim a etapă , a fost cea în care a intervenit doamna învățătoare cu un mic discurs
pentru semnificația Sărbătorii Crăciunului. Doamna învățătoare a avut 3 intervenții
ale discursului;
 a doua etapă, a fost cea în care au intervenit după doamna învățătoare, un
prezentator băiat și o prezentatoare fetița . Atât prezentatorul băiat cât și
prezentatoare fetița au avut câte 5 intervenții fiecare în serbare;
 a treia etapă în care preșcolarii au intervenit în serbare prin recitarea de poezii.
Preșcolarii au avut 16 intervenții;
 a patra etapă, a fost intervenția în serbare a tuturor celor 18 preșcolari care au cântat
colinde tradiționale. Au fost 5 intervenții;
 a cincea etapă a constat în 2 intervenții ale tuturor copiilor din serbare în tradiții și
obiceiuri de Cră ciun (Capra și Sorcova).
Șezătoarea și serbarea, ca activității educative desfășurate în grădiniță contribuie la
stimularea și educarea atenției, memoriei, voinței, afectivității, imaginației, atitudinilor
pozitive, gândirii.
Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor în activitățile educative din grădiniță s -a
realizat prin proiectarea, organizarea și desfășurarea unei șezătorii și serbări în perioada 13
noembrie – 20 decembrie 2017.
Valorificând frumusețea tradiției populare în cadrul șezătorii și serbări cu
preșcolarii, am urmărit să -i ajut să cunoască toate acestea și în special rolul lor important în
viața oamenilor din cele mai vechi timpuri și până azi.

80 În timpul amenajării sălii de grupă pentru șezătoarea și serbarea desfășurată, copiii
mi-au fost al ături, m -au ajutat la confecționarea materialelor necesare și au dat aripi
imaginației sugerându -mi posibile modalități de decorare.
Considerând că educatoarea este cel mai concret exemplu pentru preșcolarii pe care
îi îndrumă, am îmbrăcat cu plăcere costu mul popular și am purtat cu drag năframa brodată
alături de prichindeii mei.
Copiii au îmbrăcat cu drag costumul popular în cadrul șezătorii unde au spus poezii,
proverbe și zicători ai au cântat imnul Național și cântece despre Unire dar și pentru al
întâmpina pe Moș Crăciun în cadrul serbării, când adunați în jurul bradului frumos
împodobit au cântat colinde, au recitat poezii și au jucat dansul Caprei.
Cadrele didactice au menirea de a face cât mai accesibil drumul pe care copiii îl
străbat în cunoaștere a trecutului tradiției populare, căci aceasta hrănește spiritul, precum
rădăcinile unui copac hrănesc frunzele și florile de pe cea mai înaltă și fragedă ramură.

81 BIBLIOGRAFIE

1) Albu E. (2007). Psihologia vârstelor . Pentru uzul studenților. Târgu Mureș: Univ.
Petru Maior – Departamentul I.F.R.D.
2) Balazs Lajos. (2003). Folclor. Noțiuni generale de folclor și poetică populară . Cluj –
Napoca: Ed. Scinția.
3) Berușcă A., (2015). Ghid metodologic al serbărilor școlare . Pentru învățământul
primar și pre școlar. București: Ed. Digitală.
4) Brînzucă M. (2017). Rolul serbărilor în grădiniță . În Școala modernă . Publicație
pentru dezvoltare profesională și managerială în educație. Neamț: Casa Corpului
Didactic Neamț. Anul XVI Nr. 3. Online: http://www.ccdneamt.r o/new/wp -content/
uploads/2017/10/Scoala -Moderna -Nr. – 3.pdf . Consultat în data de 10 februarie 2018.
5) Bucinschi M., Dulman A. (2009). Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului
preșcolar: modul general pentru personalul grădiniței . București: Ed . Educația 2000+.
6) Briceag S. 92014). Psihologia vârstelor . Curs universitar. Bălți: Univ. de Stat Alecu
Russo – Ministerul Educației al Republicii Moldova.
7) Căpraru E., Căpraru H. (1984). Mama și copilul . București: Ed. Medicală.
8) Cealera C. (2013). Dobrog ea, tărâmul cetăților ascunse și uitate. Articol. Online:
http://www.dezvaluiri.ro/reportaj/491790 -dobrogea -taramul -cetatilor -ascunse -si-uitate .
Consultat în data de 15.10.2017.
9) Cealera C. (2013). Cochirleni – La cetatea Pătului, Flaviana Castra . Articol. Online
pe:http://www.black -sea.travel/cochirleni -la-cetatea -patului -flaviana -castra/ . Consultat
10) în data de 15.10.2017.
11) Colceriu L. (2008). Psihopedagogia învățământului preșcolar . Detalierea temelor
pentru definitivat. Programa.
12) Crețu T. (2009). Psiholog ia vârstelor . Ediția a III -a, revăzută și adăugită. Iași: Ed.
Polirom.
13) Dragu A., Cristea S. (2002). Psihologie educaționala . Constantă: Ed. Ovidius
University Press.
14) Gibescu D.R. (2014). Contribuții la promovarea și valorificarea științifică a
folclorulu i dobrogean . Etnomuzicologie. Revista de muzică n.2. Online:
http://www.ucmr. org.ro/Texte/RV -2-2014 -6.pdf . Consultat în data de 15.10.2017.
15) ***Geografia României . (2005). București: Ed. Academiei Române.

82 16) ***Ghidul iubitorilor de folclor . (2012). Suceava: Ed. Lidana.
17) Guga (Nagy) O.V. (2016). Analiza teoretică și practică a reglementărilor interne ale
României în materia divorțului . Rezumat teză de doctorat. Conducător de doctorat:
Prof. Univ. Dr. Bodoașcă T. Sibiu: Univ. „Lucian Blaga” – Școala Doctorală.
18) ***Influența turismului Rural în dezvoltarea social -economică a comunelor din
cadrul grupului de acțiune locală Dobrogea Centrală . Online: http://galdc.ro/docs/
GAL -INFLUENTA -TURISMULUI -RURAL.pdf . Consultat în data de 15.10.2017.
19) Magiru M. (2010). Arhite ctura tradițională din Dobrogea . În Revista de cercetare
etnografică. Nr.2. Constanța: Muzeul de Arta Populară.
20) Magiru M. (2003). Dobrogea. Studiu etnografic . Vol. I – Români autohtoni.
Constanța: Muzeul de Artă Populară.
21) Neacșu I., Căprioara D. (2015). Fundamentele cercetării în științele educației .
Manuscris. Ediția a I -a. București: Ed. Universitară.
22) Oprea R. (2010). Culegere de texte pentru serbări școlare . București: Ed. Sfântului
Ierarh Nicolae.
23) Roman Monica, Sandu Daniel, Stoiciu Victoria. Alexe I ris, Matei Mihaela
(coordonatori). (2015). Studiu comparativ european privind migrația și mobilitatea
intra -europeană a tinerilor în România . București. Online: http://www.novapolis.ro
/wp-content/uploads/2016/02/stu diu-migratia -tinerilor_RO_FINAL.pdf . Consultat în
data de 15.10. 2017
24) Sălceanu C. (2015). Psihologia dezvoltării umane . Craiova: Ed. Sitech.
25) Sion G. (2007). Psihologia vârstelor . Ediția a IV -a. București: Ed. Fundației România
de Mâine .
26) Șchiopu U., Verza E. (1997). Psihologia vârstelor . Ciclurile vieții. Ediția a III -a
revizuită. București: Ed Didactică și Pedagogică.
27) Sorițeu E., Lucașa M. (2009). Culegere de poezii, cântece și scenete pentru preșcolari .
Arad. Programul Phare CBC 2006/INTERREG III A al U niunii Europene Proiectul
„Experiență transfrontalieră pentru educația preșcolară”.
28) Tănăsescu I. (conf. Unid. Dr.). Psihologia copilului și adolescentului – suport de curs.
Online: https://ro.scribd.com/doc/39852463/Psihologia -Copilului -Si-Adolescentului .
Consultat în data de 20 iulie 2017.
29) Trandafir N. (2016). Anuarul statistic al județului Constanța . (2016). Institutul
Național de Statistică. Constanța: Direcția Județeană de Statistică.

83 30) ***Valorificarea folclorului muzical zonal prin intermediul opțion alului Tradiții și
obiceiuri locale . (2016). În Convorbiri didactice. Iulie, nr.11. Online: https://ccdtulcea.
ro/wp/wp -content/uploads/revista/11/07. Racheleanu -Mariana_Valorificarea –
folclorului -muzical -zonal.pdf . Consultat în data de 15.10.2017.
31) Țîrcă (P ociovălișteanu) Diana Mihaela. (2013). Piața muncii și migrația forței de
muncă în context european . Colecția. Cercetare avansată postdoctorală în științe
economice, București: Ed ASE.
32) Vrînceanu D. (2011). Modalități de realizare a activităților de lectur ă. În Școala
modernă . Publicație pentru dezvoltare profesională și managerială în educație. Neamț:
Casa Corpului Didactic Neamț. Anul IX Nr. 4. Online: http://www.ccdneamt.ro/
new/wpcontent/uploads/ 2011/revista/revi sta%20nr. %204%202011.PDF . Consultat în
data de 10 februarie 2018.

Site-uri web:
1. http://www.cimec.ro/arheologie/gumelnita/4harta/main.htm. Consultat în data de
15.01.2018.
2. https://www.crestinortodox.ro/predici/craciunul -sarbatoare -casa-in-suflet –
123200.ht ml. Consultat în data de 10 februarie 2018.
3. http://www.cotidianulagricol.ro/craciunul -sarbatoarea -casei -si-sufletului/ . Consultat în
data de 10 februarie 2018.
4. http://ro.getamap.net/harti/romania/romania_ (general)/_cochirleni_lacul . Consultat în
data de 15.01.2018.
5. http://www.magazindeartizanat.ro/porturi -traditionale#! PrettyPhoto [gallery1]/14/ .
Consultat în data de 15.10.2018.
6. http://www.primariaonline.ro/judet -Constanta/primarie -Rasova/m/3 ). Consultat în data
de 15.01.2018.
7. http://silverhand.ro/tradi tii-si-obiceiuri -de-craciun -in-cele-mai-importante -regiuni -din-
romania/ . Consultat în data de 15.01.2018.
8. www.google.ro/images . Consultat în data de 15.01.2018.
9. https://ziarulunirea.ro/obiceiuri -si-traditii -de-anul-nou-plugusorul -capra -umblatul -cu-
ursul -sorcova -cele-mai-frumoase -obiceiuri -din-tara-noastra -303294/ . Consultat în data
de 10 februarie 2018.