PSIHOLOGIE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT COORDONATORI ȘTIINȚIFIC: PROF.UNIV.DR.TEODOR PĂTRĂUȚA 2019 UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD… [304819]

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]:

PROF.UNIV.DR.TEODOR PĂTRĂUȚA

2019

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]:

PROF.UNIV.DR.TEODOR PĂTRĂUȚĂ

MICULESCU

2019

CUPRINS

MOTIVAȚIA LUCRĂRII 4

CAPITOLUL 1:INTRODUCERE 5

1.1 ARGUMENTE PRIVIND IMPORTANȚA ȘIACTUALITATEA TEMEI 5

1.2 ANTRENAREA PRIN JOC A ELEVILOR ÎN TAINELE ÎNVĂȚĂRII 8 MATEMATICII

CAPITOLUL 2:ASPECTE TEORETICE ȘI PSIHOPEDAGOGICE ALE 10

JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

2.1 PROFILUL PSIHOLOGIC AL COPILULUI DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ 10
MICĂ

2.2. PARTICULARITĂȚILE GÂNDIRII ȘCOLARULUI MIC ȘI 12

IMPLICAȚIILE JOCULUI DIDACTIC ÎN REALIZAREA EDUCAȚIEI

INTELECTUALE

CAPITOLUL 3:[anonimizat] 14

STIMULARE A CAPACITĂȚILOR INTELECTUALE ALE ELEVILOR

3.1 [anonimizat] 14

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

3.2 [anonimizat], CLASIFICĂRI, TEORII, FUNCȚII, 22

ROLUL SĂU DIDACTIC

3.3 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA JOCULUI DIDACTIC 25

MATEMATIC

3.4 METODOLOGIA ACTIVITĂȚII DE REZOLVARE A 26

PROBLEMELOR

3.5 TIPURI DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE 28

3.5.1 Exemple de jocuri didactice 28

CAPITOLUL 4:OBIECTIVELE ȘI IPOTEZA CERCETĂRII 36

4.1 OBIECTIVELE CERCETĂRII ȘI IPOTEZA DE LUCRU 36

4.2 METODICA CERCETĂRII 37

4.3 EȘANTIONUL ȘI CARACTERISTICILE SALE 38

CAPITOLUL 5:METODOLOGIA CERCETĂRII 39

5.1 ETAPELE DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII 39

5.2 PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR 40 CERCETĂRII

5.3 EVALUAREA PROGRESELOR OBȚINUTE DE ELEVI 64

5.4 CONCLUZIILE CERCETĂRII 66

CONCLUZII 67

BIBLIOGRAFIE 68

ANEXE:

Anexa 1 Proiect didactic 69
Anexa 2 Test de evaluare inițială 74

Anexa 3 Test de control 75

Anexa 4 Probă de evaluare 76

Anexa 5 Rebusuri și ghicitori matematice 77

Anexa 6 Test de evaluare a cunoștințelor din ciclul primar pe bază de jocuri 79 didactice

Anexa 7 Fișă pentru înregistrarea progresului elevului 81

Anexa 8 Fisa de lucru (Temă) 82

[anonimizat], un învățământ ancorat în realitățile europene.

[anonimizat] o [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat] o permanentă nevoie să fie antrenați în actul învățării prin diverse mijloace.

Efortul necesar activității de învățare este mai ușor declanșat și susținut mai eficient dacă se întind punți de legătură între joc și învățare.

[anonimizat], devine interesat de activitățile pe care le desfășoară. [anonimizat]-educativ. [anonimizat] și mai atrăgător, aduc varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie, de destindere, prevenind apariția oboselii.

Aceste fapte m-au determinat să studiez problema jocului didactic matematic, atât ca procedeu metodic, ca mijloc de instruire și de educare a copiilor, ca formă de organizare a activității, cât și ca lecție independentă sau ca moment al lecției.

Prin alegerea acestei teme doresc să dovdesc, prin argumente științifice și exemple concrete din activitatea de clasă că, integrarea jocului didactic în predarea matematicii in ciclul primar reușește să asigure succesul și să contribuie favorabil la dezvoltarea dragostei elevilor pentru obiectul matematică, la eficientizarea activității elevilor.

Consider că prin integrarea jocului didactic în predarea învățării matematicii în ciclul primar se oferă cadrul propice de formare și dezvoltare creatoare a gândirii mobile, creatoare iar procesul de învățământ nu poate avea decât de câștigat de pe urma folosirii lui, experiența dovedind că jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare a școlarilor și de stimulare a resurselor lor intelectuale.

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1 ARGUMENTE PRIVIND IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA

TEMEI

Motto:

"Omul nu este întreg decât atunci când se joacă. "
(Schiller)

Epoca în care trăim este dominată de o puternică expansiune a științei și tehnicii în toate domeniile de activitate și de accelerare continuă a ritmului de viață.

Ritmul actual în care se dezvoltă știința și implicit cunoștințele matematice ce trebuie transmise în școală au impulsionat cercetările pentru ca dascălul să găsească cele. mai adecvate metode și procedee menite să faciliteze învățarea, motivându-1 pe elev să pună întrebări, să caute soluții adecvate. .

În ceea ce privește obiectul matematică, cunoscându-i importanța și contribuția acestei științe asupra formării elevului, m-am orientat în studierea efectelor formativ-educative ale învățării matematicii în ciclul primar, folosind diverse jocuri didactice în predarea învățării acestei discipline.

Urmărindu-i pe copii în timpul jocului am citit în ochii lor bucurie și satisfacție, am văzut născând în ei dorința de autodepășire, de ieșire din anonimat, am observat în jocul lor competitivitate, perseverență, spontaneitate și mi-am dat seama de impactul pe care jocul didactic îl are asupra lor.

Reușita jocului didactic este în strânsă legătură cu calitatea materialului didactic, diversitatea acestuia, adaptarea sa cât mai bună la conținutul jocului.

Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învățare, ilustrată în cuprinsul acestei lucrări, constituie un mijloc important de pregătire psihologică a elevului în școală.

Lucrarea de față se înscrie în gama preocupărilor pentru perfecționarea stilului de muncă a școlarilor, pentru găsirea celor mai eficiente metode și procedee de învățare, în obținerea performanțelor școlare.

În utilizarea jocului didactic în lecțiile de matematică, o atenție deosebită am acordat-o îmbinării și întrepătrunderii componentelor de bază ale jocului didactic, care să asigure un conținut și o formă adecvate, permițând integrarea lor în activitatea de bază desfășurată în diferite momente ale lecției.

În speranța de a-i ajuta pe elevi să depășească dificultățile întâlnite la disciplina matematică, mi-am propus să organizez activități variate de învățare pentru toți copiii, în funcție de nivelul și ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia. îmbinând metode tradiționale cu metode activ – participative, care să stimuleze participarea activă, fizică și psihică, individuală și colectivă a elevilor în procesul învățării.

Scopul lucrării este integrarea jocului didactic matematic în predarea matematicii în ciclul primar și implicarea jocului în activități menite să le formeze elevilor comportamente practice, în care să valorifice cunoștințele matematice.

Obiectivele urmărite în acest sens:

formarea abilităților de a lucra cu concepte matematice (numere, forme și corpuri

geometrice, alte concepte);

formarea capacităților de a comunica, utilizând limbajul matematic;

stimularea curiozității și a dorinței de transformare și valorificare a cunoștințelor

matematice;

dezvoltarea unor abilități manuale prin îmbinarea plăcută a jocurilor cu cea

intelectuală;

formarea capacităților de a rezolva probleme practice;

consolidarea capacității de cunoaștere și înțelegere a problemelor legate

de mediul în care trăiesc, stimularea curiozității pentru investigarea și descoperirea soluțiilor practice pentru acestea.

Consider că introducerea jocurilor didactice în predarea învățării matematicii în ciclul primar conduce la cultivarea și educarea unei noi atitudini față de muncă, a prieteniei, a disciplinei conștiente, dar și a spiritului emulativ, a competiției cu sine însuși și cu alții.

Toate aceste valențe formative-educative în personalitatea elevilor, pe care le generează jocurile didactice în procesul de învățare, justifică importanța temei alese.

Cercetarea a pornit de la următoarea ipoteză: dacă se utilizează jocurile didactice în activitatea de rezolvare a problemelor de aritmetică, atunci se contribuie la

optimizarea învățării, la efîcientizarea acesteia, la creșterea randamentului școlar al elevilor ta matematică.

Lucrarea este structurată în 5 capitole cu subcapitole adiacente, astfel:

Primul și al doilea capitol constituie o fundamentare teoretică,

psihopedagogică a temei alese;

Capitolul al treilea jocul didactic matematic – metodă de stimulare a

capacităților intelectuale ale elevilor, cuprinde modalitățile de introducere a jocurilor didactice în activitatea de învățare și de rezolvare a problemelor de matematică;

In capitolul patru al lucrării sunt prezentate obiectivele și ipoteza

cercetării, metodica cercetării:

Capitolul cinci cuprinde rezultatele cercetării aplicative sub forma datelor

concrete, tabele, diagrame. Sunt prezentate, comparate și interpretate psihologic și pedagogic rezultatele obținute de elevi la evaluarea inițială, la testele ce includ rezolvarea problemelor de aritmetică, dar și rezultatele obținute de elevi la evaluarea finală.

Ultima parte a lucrării prezintă concluziile ce confirmă ipoteza de lucru a

cercetării întreprinse.

La sfârșitul lucrării am constituit o secțiune destinată anexelor (fișe de

lueru, teste de evaluare, fișă pentru înregistratea progresului elevului, rebusuri etc.). după care am adăugat lista cu sursele bibliografice utilizate.

Având în vedere că învățarea prin folosirea jocurilor didactice matematice face obiectul unor ample cercetări, experimente, preocupări, materialul elaborat de mine caută să aducă o modestă contribuție la perfecționarea activității metodico-științifice din școală.

Prin prisma rezultatelor obținute la clasă se poate observa că jocul constituie una dintre cele mai eficiente căi de învățare și disciplinare, de educare în spiritul valorilor morale și estetice, fiind cea mai importantă activitate a copilăriei, a individului indiferent de vârstă.

Din studiul realizat am observat că, într-adevăr, jocul didactic este un instrument util prin care se poate promova matematica, pentru că jocul înseamnă disciplinare, comunicare, socializare, învățare cu plăcere, stârnirea interesului, solicitarea imaginației, creativității, gândirii, formarea priceperilor și deprinderilor prin forțe proprii, etc.

Consider că am reușit să creionez numai o parte din multiplele beneficii ale metodelor de predare folosind jocurile didactice matematice, valențele formativ-educative ale acestora rămânând să fie totuși temă și subiect pentru specialiști, pedagogi și psihologi preocupați de acest subiect.

Sper. în necesitatea învățării metodologiei didactice, a căutării de noi metode, tehnici și procedee care să eficientizeze activitatea instructiv- educativă prin implicarea directă a copilului, metode care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, imaginației și creativității.

Este nevoie de multâ voință, multcuraj, multâ ambiție din partea învățătorului de a înlătura , plafonarea și rutina și a îmbina cât mai armonios metodele ale cu cele noi. îndrăznețe în crearea unui învățământ centrat pe copil.

Pentru că, așa cum afirma Ioan Cerghit, ,,pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid, dimpotrivă. consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența, etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte, ea nu se opune în nici un fel de inițiativei și originalității individuale sau colective de regăndire și reconsiderare în spirit creator, a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele".

1.2 ANTRENAREA PRIN JOC A ELEVILOR ÎN TAINELE ÎNVĂȚĂRII MATEMATICII

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea gândirii școlarilor. Organizat și condus cu pricepere lărgește orizontul de cunoaștere, consolidează și sistematizează cunoștințele, priceperile, influențează dezvoltarea personalității lor.

Este necesar ca elevii să fie antrenați în activitățile pe care le desfășoară într-un mod cât mai plăcut, prin găsirea unor mijloace și metode de învățare menite să le suscite interesul și atenția la ore. In acest sens Jean Chateau specifica: “Cine spune joc spune totodată efort și libertate, o educație prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic cât și de bucurie morală'’.Tocmai această plăcere morală trebuie s-o transpunem în educația noastră dacă vrem ca ea să completeze activitatea spontană a jocului. In acest scop, trebuie să-i propunem copilului obstacole pe care să vrea să le învingă. In lipsa unor asemenea obstacole „educația își va pierde întreaga savoare și nu va fi decât o hrană searbădă și indigestă(Jean Chateau – “Copilul și jocul” – Editura Didactică și Pedagogică București, 1972 – pag. 65)

Bazele unei bune pregătiri și formări matematice se pun încă din clasele primare, cu accentul pe dezvoltarea capacității intelectuale ale elevilor și a priceperii de a le utiliza în mod creator. Pentru a mări eficiența formativă a învățământului în clasele I-IV, se cere asigurarea în primul rând a calității cunoștințelor pe care și le însușesc copii.

Metodele și mijloacele de învățare trebuie să pună accentul pe copil. Ele trebuie să insiste pe motivație și de aceea se axează pe activitățile ludice și pe acelea care corespund intereselor elevilor. Cadrul didactic trebuie să intervină în activitate și trebuie să participe astfel încât elevii să dobândească cunoștințe și deprinderi de natură matematică.

Mijloacele de învățământ rămân cel mai adesea manualele care se cer mereu înbunătățite, dar este necesar a fi folosite mai mult fișele de lucru și alte materiale didactice adecvate.

Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar Și Școlar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pomindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă copiilor și răspunde intenției de a-1 determina pe acesta să „descopere" matematica, trezindu-i interesul și atenția.

Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc că acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. în școală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea.

Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.

Se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care cadrul didactic consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematice, pune în valoarea și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

CAPITOLUL 2

ASPECTE TEORETICE ȘI PSIHOPEDAGOGICE ALE JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC 2.1 PROFILUL PSIHOLOGIC AL COPILULUI DE VÂRSTĂ

ȘCOLARA MICĂ

Motto:

Jocul este puntea între copilărie și vârsta matură ’

(J.Chateau)

Cunoașterea profilului psihologic al școlarului mic este de o mare importanță în abordarea strategiilor didactico-educative, în stilul de muncă al cadrului didactic. în relațiile cu elevii, în conceperea și folosirea jocurilor didactice matematice.

Astfel, în caracterizarea vârstei școlare mici trebuie să ținem seama de faptul că, în jurul vârstei de 6 – 7 ani, în viața copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit, acela al intrării la școală. întreaga sa dezvoltare fizică și psihică este influențată de acest nou factor.

După J. Piaget, la 6-7 ani copilul se află în stadiul preoperațional, după 7 ani se află în studiul operațiilor concrete, iar spre 11-12 ani în stadiul operațiilor formale.

La vârsta școlară mică prietenii devin din ce în ce mai importanți, gândirea este logică dar încă concretă, egocentrismul se diminuează, se perfecționează abilitățile lingvistice și cele de memorare, conceptul de sine capătă noi dimensiuni afectând stima de sine, evaluare pozitiv / negativă a propriei personae și creștere fizică încetinită.

La intrarea în școală, copilul posedă numeroase reprezentări despre obiectele din jur. Sub acțiunea învățării, însă, reprezentările suportă modificări esențiale atât în ceea ce privește sfera și conținutul cât și în ceea ce privește modul de a se produce și de a funcționa.

De-a lungul micii școlarități, progrese importante realizează gândirea. Apar și se consolidează construcțiile logice.

Gândirea școlarului mic este concret intuitivă și lipsită de suplețe, mobilitate, este rigidă, fiind orientată spre rezolvarea unor sarcini concrete din activitatea sa.

Limbajul copilului este mai sărac, legat mai mult de mediul

înconjurător și dezvoltarea lui este legată strâns de dezvoltarea gândirii matematice și de înțelegerea simbolurilor. Capacitatea elevilor de a înțelege și aplica matematica are la bază interacțiunea continuă dintre simbol, gândire și limbaj.

Specific vârstei școlare mici este creșterea considerabilă a volumului memoriei. Școlarul mic are tendința de a recurge la repetarea mecanică a faptelor. Cercetările au arătat că 60% din cunoștințele memorate mecanic se pierd. în timp ce memorarea logică se dovedește a fi mai trainică. ..Regula de aur a pedagogiei este aceea ca elevul să memoreze numai ceea ce a înțeles ” – remarcă I. Radu în lucrarea Psihologia școlară, Ed. Științifică, București, 1974, p.65.

Voința, la vârsta școlară mică „iradiază larg în cuprinsul personalității copilului punăndu-se amprenta și asupra altor componente ale vieții psihice" (Pantelimon Golu) – „ Psihologia copilului ”, E.D.P. București, 1993. p.120.

La începutul micii școlarități atenția este involuntară, dar prin lecții ce suscită interesul, ea devine voluntară.

Copiii din ciclul primar prezintă caracteristici diferite la începutul acestui ciclu (clasele l-a si a Il-a) față de sfârșitul ciclului (clasele a IlI-a si a IV-a).

Astfel, în prima perioadă a ciclului primar se întâlnesc următoarele caracteristici ale dezvoltării psihice: atenție fluctuantă, memorie predominant vizuală, tendințe spre joc, interes crescut pentru evenimentele concrete din mediul înconjurător, instalarea rapidă a oboselii.

În a doua perioadă a ciclului primar, copiii manifestă interes pentru cunoștințe, folosesc tehnici intelectuale de învățare, prezintă o atracție pentru jocurile de competiție și o conturare treptată a mentalității realiste și cu destrămarea credulității naive.

Cunoașterea evoluției fizice și psihice din perioada copilăriei, activează necesitatea folosirii jocului ca mijloc și metodă în procesul instructiv-educativ. Școlarii mici se caracterizează prin vioiciune și mișcări accentuate. La 6-7 ani încep să se dezvolte oasele și mușchii mâinii, necesare pentru scris. în stabilirea ritmului de scris al elevului se ține seama de această caracteristică, având grijă să nu-1 forțăm în această direcție.

Cunoașterea psihopedagogicâ a copilului de vârstă școlară mică de către învățător este o activitate complexă, ținând seama de personalitatea fiecărui individ în formare, învățătorul cunoaște copilul educându-1, și îl educă cunoscându-1.

2.2 PARTICULARITĂȚILE GÂNDIRII ȘCOLARULUI MIC ȘI IMPLICAȚIILE JOCULUI DIDACTIC ÎN REALIZAREA EDUCAȚIEI

INTELECTUALE

Cunoașterea particularităților de vârstă și individuale ale copilului este de o mare importanță pentru dascăl. Dacă se pornește de la cunoașterea trăsăturilor fizice și psihice ale copiilor de o anumită vârstă și de la cunoașterea trăsăturilor individuale ale fiecărui copil, atunci activitatea educativă se desfășoară în cele mai bune condiții.

În clasele I-IV se pun bazele însușirii întregului sistem de cunoștințe matematice prin însușirea noțiunilor fundamentale ale acestei discipline, trebuie însă să acordăm mare atenție felului cum prezentăm aceste cunoștințe pentru a putea fi accesibile copilului de vârstă școlară mică încă de la primele lecții.

La intrarea copilului în clasa I, acesta trebuie să fi atins un anumit nivel fizic, volitiv, adică să posede acea “'maturitate” de școlarizare. Școala are sarcina de a-1 introduce în sistemul organizatoric al activităților școlare, de a pune ordine în percepțiile copiilor, de a le îmbogăți și orienta spre activități creatoare.

Asimilarea noțiunilor matematice, prevăzute în programele școlare pentru clasa I, presupune trecerea gândirii intuitive, la stadiul operațiilor concrete.

La vârsta de 6-7 ani, copilul trece de la acțiunea imediată, la operație. De la această vârstă o parte din timpul său este afectat școlii, activității de învățare, care devine o preocupare majoră. Funcția simbolică (înțelegerea și memorarea simbolurilor, operarea cu simboluri) permite copilului interiorizarea acțiunii, iar intuiția articulată este înlocuită cu operația dominată de percepție. Interesul pentru joc rămâne foarte puternic deoarece, jucându-se el satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a transpune în roluri diferite și situații care îl apropie de realitățile mediului înconjurător.

Gândirea copilului de vârstă școlară mică este în mare măsură legată de acțiunea nemijlocită cu obiecte. De aceea, la orele de matematică el trebuie pus în situația de a rezolva problemele în mod practic.

La vârsta școlară mică se dezvoltă toate formele de inteligeenta:logico-matematica,vizualâ-spațialâ.Copilul este atras c u numere șa.Copilul cu inteligențâ vizualâ are capacitate mai mare de a percepe culorile,liniile,formele,spatiile s.a.

Copilul este atras de cifre, jocurile cu cifre; calculează ușor, operează ușor cu numere și cifre; înțelege ușor succesiunea zilelor, lunilor, anotimpurilor; rezolvă gândind

fără imagini; exprimă, construiește logic fraza: organizează logic discuțiile sau răspunsurile; aplică logic algoritmul învățat.

Copiii cu inteligență vizuală au capacitatea de a percepe cu deosebită acuitate culorile, liniile, formele, spațiul, relațiile dintre aceste elemente; pot reprezenta grafic imagini în spațiu; observă ușor detaliile într-o singură imagine și le descrie; desenează pe orice foaie; se orientează ușor în spațiu: completează cu ușurință elemente lipsă intr-un desen, colaj, machetă; rezolvă cu ușurință un labirint; reconstituie Iară suport; construiește modele din figuri geometrice.

Jocul este recunoscut ca fiind „una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace în manca instructiv-educativă. cu școlarii mici. care imprimă caracter mai viu și mai atrăgător activității școlare"(Ioan Cerghit) – „Metode de învățământ". E.D.P. București, 2006.

Prin joc, copiii învață să judece, să reacționeze. își perfecționează și dezvoltă memoria, atenția și spiritul de observație.

Jucându-se copilul își concentrează atenția, face observații, stabilește identități și deosebiri. In acest mod operațiile gândirii, analiza și sinteza, generalizarea și abstractizarea sunt activate, iar copilul se ridică de la senzații, percepții, reprezentări, la noțiuni, judecăți și raționamente.

Jocul este activitatea definitorie pentru copil. El are contribuții instructive și educative de neînlocuit. In procesul instructiv-educativ, un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominată de joc la cea de învățare este jocul didactic.

În activitatea didactică cu școlarii mici, adesea se folosește jocul didactic pentru a cunoaște elevul, pentru că fiecare are stilul său propriu, iar prin joc am reușit să-l cunosc mai bine, să-i cunosc inteligența, voința, caracterul dominant, atenția. Prin faptul că în timpul jocului, copilul are o comportare activă, se îmbină activitatea didactică, înlăturându- se astfel oboseala, plictiseala, dezinteresul, captându-i mereu atenția.

Copiii așteaptă în timpul jocului să fie aprobați, încurajați și îndemnați de învățător, astfel elogiați, ei reușesc să obțină rezultate bime la învățătură.

Jocul didactic folosit la orele de matematică, în ciclul primar contribuie la dezvoltarea capacităților intelectuale ale elevilor, la educarea inițiativei creatoare, la educarea trecerii treptat de la concret la abstract, antrenând intens operațiile gândirii.

CAPITOLUL 3

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC-METODĂ DE STIMULARE

A CAPACITĂȚILOR INTELECTUALE ALE ELEVILOR

3.1 STRATEGII DIDACTICE ACTIV – PARTICIPATIVE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Motto:

„ Jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului. ” (Mc. Dougall)

Proiectarea, organizarea și realizarea performantă a activității instructiv-educative sunt dependente de modalitățile de dimensionare și articulare a resurselor metodice, curriculare, umane, materiale, organizatorice, ce imprimă sens și eficiență pragmatică formării elevilor.

Strategiile didactice folosite în orele de matematică pentru activizarea elevilor sunt: exercițiul, observația, munca independentă, metoda învățării prin descoperire, algoritmizarea, problematizarea, munca pe grupe, învățarea prin cooperare, metode de demonstrație prin sinteză și analiză, descoperirea dirijată și modelarea; probleme standard (tipice) și probleme nonstandard (atipice).

Folosind strategiile didactice activ – participative în învățământul primar elevii sunt scoși din ipostaza de obiect al formării și sunt transformați în subiecți activi, coparticipanți la propria formare.

Învățământul modem atribuie o mare însemnătate utilizării metodelor activ- participative. Metodele activ-participative pun accentul pe procesele de cunoaștere și nu pe produsele cunoașterii.

Cele mai reprezentative metode active utilizate în predarea lecțiilor de matematică în ciclul primar sunt:

problematizarea;

învățarea prin descoperire;

algoritmizarea;

modelarea didactică;

exercițiul;

jocul didactic.

Problematizarea este modalitatea de a crea în mintea elevului o stare conflictuală pozitivă, determinată de necesitatea rezolvării de probleme. Urmărește realizarea activității dc predare – învățare – evaluare prin lansarea și rezolvarea unor situații problemă.

Etapele metodice ale problematizării:

Perceperea problemeiși apariția primilor indici orientativi pentru rezolvare;

Studierea și înțelegerea aprofundată,urmată de restructurarea datelor problemei, prin activitatea independentă;

Căutarea soluțiilor la problema pusă;

Situații problematice folosite în scopul participării active a elevilor în

procesul învățării pot fi provocate chiar din clasa I.

Câteva exemple:

Completează:

Găsiți toate variantele de scriere ale unui număr:

Completați:

În cadrul descoperirii accentul cade pe căutarea și găsirea soluției. Elevul desfășoară astfel o intensă activitate independentă de observare, cercetare și prelucrare a informațiilor, este pus în situația de a redescoperi, de a-și însuși cunoștințele prin efort propriu.

De exemplu, în exerciții de tipul 14 + 3 și 14 – 3, se produc trei tipuri de acțiuni:

descompunerea: 14 + 3 = (10 + 4) + 3

gruparea = 10 + (4 + 3)

operația =10 + 7

= 17

Algoritmizarea este o metodă care se bazează pe folosirea algoritmilor în actul predării cu scopul de a familiariza elevii cu o serie de scheme procedurale (modele de acțiune), logice sau de calcul, care îi vor ajuta să rezolve o serie largă de sarcini de instruire.

De exemplu:

5×4=4+4+4+4+4
sau

5×4 = (4×4)+ 4

=8+4+4+4

= 16 + 4

= 12 + 4 + 4

= 20

= 16 + 4

= 20

În învățarea tablei înmulțirii, algoritmizarea este foarte eficientă, fie folosind metoda adunării repetate, fie folosind cunoștințele anterioare de înmulțire.

Modelareadidactică este o metodă de explorare indirectă a realității, a fenomenelor din natură și societate cu ajutorul unor sisteme numite modele.

Modelele pot fi:

obiectuale: corpuri geometrice, machete, mulaje;

figurative: reprezentări grafice sau scheme ale unor obiecte, montaje, aparate;

simbolice: formule, ecuații.

Modelul oferă elevului posibilitatea „să vadă” unitar structura problemei.

In procesul de învățare modelul este folosit sub două aspecte:

învățarea cu ajutorul modelelor constituite de alții (învățător, părinte);

învățarea prin construcția modelelor de către elevi cu ajutorul învățătorului.

În ceea ce privește rezolvarea problemelor desenând pe o planșă modelul de rezolvare a unei probleme printr-o anumită metodă, elevii vor rezolva cu ușurință probleme de același tip.

De exemplu: La un magazin s-au vândut 155 kg de zahăr în 2 zile. In prima zi s- au vândut cu 25 kg de zahăr mai mult decât a doua zi. Câte kilograme de zahăr s-au vândut în fiecare zi?

După ce elevii citesc problema, o analizează și fac reprezentarea ei corectă, vor vedea modul de rezolvare prin una sau mai multe metode, astfel:

Reprezentarea grafică:

Tot modelul se poate folosi la compunerea problemelor. Modelele pot fi sub formă de reprezentare grafică, sub formă de exerciții sau litere.

Exercițiul reprezintă „o metodă fundamentală ce presupune efectuarea conștientă și repetată a unor operații și acțiuni în vederea realizării unor multiple scopuri" (Cerghit. Ioan, Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006, p. 125 ).

În clasa întâi se folosesc mai multe tipuri de exerciții folosite pentru scrierea șirului de numere naturale în limitele 0-10.

De exemplu: Numără și scrie câte sunt

În clasa a Il-a și a IlI-a se pot folosi următoarele exerciții:

De exemplu:

Completează numerele care lipsesc:

45,, , ,, , , 52

De exemplu:

Scrieți numerele date în ordine crescătoare, apoi descrescătoare: 44, 21, 39, 75, 116, 89, 125

Exerciții pentru stabilirea semnului operațiilor Aceste exerciții solicită gândirea elevilor, presupunând independență, investigație:

Exemple:

108 58 = 164 95 42 = 53

Exerciții pentru stabilirea semnului de relație:”>”, ”=”, ”<”

Exemple:

3 4 7 5 8 8 sau

De exemplu:

Compară numerele:

993 542 188 288 202 202

514 415 501 502 756 574

Exerciții folosite pentru însușirea. consolidarea, fixarea operațiilor aritmetice:

De exemplu:

Alegeți rezultatul corect:

50-20 =

Exercițiu cu text dat. Acest tip de exerciții se folosește în urma însușirii operațiilor matematice:

Exemple:

Măriți cu 6 numărul 34;

Aflați diferența numerelor 75 și 15;

A flați produsul numerelor 7 și 4;

De câte ori se cuprinde 9 în 81?

Exerciții pentru aflarea termenului necunoscut:

5+ =8
-3=1
35- =32

Care sunt valorile (numerele naturale) pe care le poate avea y în fiecare dintre inegalitățile:

245 + y < 284; y – 125 <5

Exerciții sub formă de tabele.

Completați tabelul:

Strategia didactică este undemers proiectiv, stabilind calea generală pe care cadrul didactic dorește s-o urmeze in realizarea lecției.

Strategiile destinate preponderent actului de predare-învățare sunt încadrate:

strategii clasice;

strategii moderne.

Metoda didactică este o cale eficientă de organizare și desfășurare a predării- învățării și se corelează cu celelalte componente ale instruirii.

Metodele de învățământ sunt instrumente de transmitere și asimilare a cunoștințelor, de dezvoltare și formare a unor calități intelectuale și morale, a unor structuri instrumentale (priceperi, deprinderi, aptitudini), afectiv-motivaționale, precum și de control și apreciere a rezultatelor activității școlare.

Procedeul didactic reprezintă o tehnică mai limitată de acțiuni, o particularizare sau o componentă a metodei sau un element de sprijin, fie un mod concret de valorificare a metodei. Metoda se aplică printr-o suită de operații concrete, numite procedee. O metodă apare ca un ansamblu de procedee considerat a fi cele mai oportune pentru o situație dată de învățare.

Metodologia didactică. Metodologia vizează ansamblul metodelor și procedeelor didactice utilizate în procesul de învățământ. Metodologia instruirii precizează natura, funcțiile și clasificările posibile ale diferitelor metode de învățământ.

Tehnologia didactică vizează atât resursele activate cât și unele aspecte ale mass- mediei, aparatura tehnică avută în vedere, toate acestea împreună, raportate la conținuturi, strategii didactice, aspecte relaționare, procedee evaluative sau autoevaluative.

Învățarea activă, în sens larg, poate 11 definită ca un proces evolutiv, de esență formativ – informativă, ce constă în dobândirea (recepționarea, stocarea și valorificarea internă) de către ființa vie, într-o manieră activă, explorativă a experienței proprii de viață și, pe acestă bază, în modificarea selectivă și sistematică a conduitei, în ameliorarea și perfecționarea continuă sub influența acțiunilor verbale ale mediului ambiant.

Funcțiile metodelor de învățământ. Metodele îndeplinesc o scrie de funcții, mai multe funcții, unele de conținut (cognitivă și formativ-educativă), iar altele de organizare, de formă cea instrumentală și normativă.

Clasificarea metodelor de învățământ:

Metode de comunicare orală:

Metode expozitive: povestirea; narațiunea; descrierea; explicația; prelegerea școlară; instructajul oral; expunerea cu oponent; expunerea combinată cu dezbaterea (prelegerea – dezbatere).

Metode interogative: conversația euristică; conversația de consolidare și sistematizare a cunoștințelor; dezbaterea; conversația de comunicare sau control; consultația individuală; consultația în grup; discuția de tip seminar; discuția sau dezbaterea de tipul „mesei rotunde77; seminarul dezbatere; dezbaterea organizată după procedeul Phillips 6 – 6; discuția dirijată; discuția liberă; metoda asaltului de idei (brainstorming-ul).

Metode de instruire prin problematizare: învățarea prin rezolvarea de situații problemă.

Metode de comunicare scrisă: instruire prin lectură (munca cu manualul); analiza de text; informarea; documentarea.

Metode de comunicare interioară (bazate pe limbaj intern); reflecția personală; experimentul mintal.

Metode de explorare organizată a realității,

Metode de investigare directă a obiectelor și fenomenelor reale: observarea dirijată; observarea independentă; experimentul; învățarea prin cercetarea documentelor și vestigiilor istorice.

Metode de explorare indirectă, prin intermediul unor substitute ale realității (imagini, modele): metoda demonstrației, metoda modelării.

Metode bazate pe acțiune

Metode de acțiune efectivă, reală, autentică: tehnica exercițiului; lucrări practice de atelier; metoda proiectelor.

Metode de acțiune simulată (fictive): instruirea prin jocuri didactice; instruirea prin jocuri de simulare; instruirea pe simulator; metoda dramatizării (învățarea prin dramatizare).

Metode de raționalizare a învățării și predării: activitatea cu fișele; metoda algoritmică (algoritmizare); instruirea programată.

Alte metode cu implicare activ – participativă: ciorchinele, cubul; mozaicul; turul galeriei; brainstormingul; metoda Phillips 6/6; întâlnirea de afaceri; piramida; metoda pălăriuțelor gânditoare; tehnica 6/3/5; puzzle.

Exemple:

Metoda „Cubul” reprezintă o strategie de predare-învățare care presupune explorarea

unui subiect din mai multe perspective.

Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;

anunțarea temei;

împărțirea copiilor în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe fețele cubului.

Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

Compară: ce este asemănător, ce este diferit.

Analizează: spune din ce este făcut.

Asociază: la ce te îndeamnă să te gândești?

Aplică: la ce poate fi folosită?

Argumentează: pro sau contra și enumera o serie de motive care vin în sprijinul afirmațieitale.

redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe.

Metoda ,JPiramida și diamantul” reprezintă o strategie modernă de instruire care are la bază împletirea activității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ. Prin aplicarea acestei metode se urmărește antrenarea în activitatea a fiecărui copil, astfel încât întregul colectiv să participe la soluționarea sarcinilor date.

Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

ș expunerea datelor problemei în cauză: anunțarea temei; împărțirea copiilor în 2 grupe.

Este o metodă care: stimulează interacțiunea între copii: dezvoltă abilitățile de comunicare: dezvoltă gândirea: se poate folosi în cadrul unui joc logic matematic în etapa de reactualizare a cunoștințelor.

Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea Iui metodică sub directa conducere și îndrumare a învățătorului. învățătorului i se cere o bună pregătire psiho-pedagogică. științifică și metodică, pentru a-1 ajuta să eficientizeze lecția prin alegerea celor mai adecvate metode.

3.2 JOCUL DIDACTIC – CONCEPT, CLASIFICĂRI, TEORII, FUNCȚII, ROLUL SĂU DIDACTIC

Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, o activitate de tip fundamental cu rol hotărâtor în evoluția copilului.

Esența jocului constă în reflectarea și transformarea pe plan imaginar a realității înconjurătoare. Copilul reușește să imite, intr-un mod specific, viața și activitatea adulților.

În literatura de specialitate s-au purtat diferite discuții în legătură cu jocul. în acest sens o dovadă sunt numeroasele teorii: Aristotel – cunoscutul geniu al antichității a atras atenția asupra faptului că jocul are funcții formative.

Platon a considerat jocul ca o atitudine arătând că munca poate fi efectuată uneori în joacă de ființa umană și recomandă: „faceți în așa fel încât copiii să se instruiască jucându-se și veți avea prilejul de a cunoaște înclinațiile fiecăruia."

Dicționarul de psihologie explică jocul ca o formă de activitate specifică pentru copil, hotărâtoare pentru dezvoltarea lui.

D. B. Eikonin definește jocui ca fiind forma de activitate cea mai accesibilă copilului, iar ca structură corespunde în cea mai mare măsură posibilităților sale fizice și psihice.

A. N. Leontiev apreciază jocul ca fiind principala formă de activitate bio-psiho- socială, o activitate conștientă, la baza căreia se află cunoașterea, trebuința de asimilare ocupând primul loc.

Teoria lui Lazarus explică jocul ca un mijloc de satisfacere a necesității de repaus, de recreere în general (care are valabilitate și pentru adulți). “Jocul este o recreere, el servește la repausarea organismului, a spiritului obosit, aceasta e opinia veche care persistă în marea masă. ( Lazarus – Farmecul jocului)"

La greci cuvântul “joc“ desemna acțiuni proprii copiilor. La evrei, noțiunea de joc corespunde hazului și glumei. La români “ludo44 înseamnă bucurie, veselie. In limba sancrită 44 kleada" înseamnă joc, bucurie. La nemți “spilan” desemna mișcare ușoară, lină. asemănătoare oscilației pendulului care provoacă o mare satisfacție. Mai târziu, în toate limbile europene, cuvântul 44joc44 a început să se extindă asupra unei largi sfere de acțiuni umane, care oferă oamenilor veselie, satisfacție și destindere. In sensul strict al cuvântului “joc44 termenul nu este o noțiune specifică.

Valoarea formativă deosebită pe care o prezintă jocul, precum și diversitatea obiectivelor educative pentru a căror rezolvare este folosit jocul, duc la necesitatea unei clasificări a jocurilor.

Printre cei care au clasificat jocurile se numără: J. Piaget. loan Cerghit și Dumitru Salade ( în “Pedagogie"', F. Voiculescu, E. Voiculescu, D. Aldea- Alba Iulia, 2002).

O clasificare a jocurilor se poate realiza din mai multe puncte de vedere:

după conținut;

după obiectivele urmărite;

după materialul folosit;

după grupele de structuri și procese psiho-fizice preponderent în joc.

Dintre toate aceste criterii, cele mai semnificative rămân conținutul și obiectivele. Astfel, jocurile pot fi: jocuri de dezvoltare a vorbirii; jocuri de cunoaștere a mediului înconjurător; jocuri matematice; jocuri muzicale; jocuri de orientare în spațiu; jocuri de mișcare; jocuri pregătitoare, de deschidere sau sensibilizare, în vederea înțelegerii unor noțiimi; jocuri aplicative cu funcția de fixare a unor reguli sau procese și de extindere a acestora asupra unor situații noi.

Jocurile mai pot fi grupate și din punctul de vedere al materialului folosit și astfel pot fi: jocuri cu materiale sau obiecte, jocuri orale, cu întrebări de tipul "Cine știe răspunde repede și bine !”, ghicitori, dramatizări.

Jocurile didactice îmbrăcând o formă atractivă, trezesc interesul școlarului pentru îndeplinirea sarcinii didactice și întrețin efortul necesar executării lui.

În funcție de scopul și de sarcina didactică propusă, jocurile didactice matematice se pot împărți astfel:

După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă de bază a procesului de învățământ:

Jocuri didactice matematice, ca lecție de sine stătătoare, completă;

Jocuri didactice matematice folosite ca moment propriu-zise ale lecției;

Jocuri didactice matematice in completarea lecției, intercalate pe parcursul lecției sau la final.

După conținutul capitolelor de însușitîn cadrul obiectului de învățământ:

Jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specific unui capitol sau grup de lecții;

Jocuri didactice matematice specific unei vârste și clase.

Funcțiile jocului ca metodă de învățământ se pot structura astfel:

Funcția cognitivă: traduce în act de învățare acțiunea proiectată de învățător în plan mintal, transformând în experiențe de învățare, obiectivele prestabilite de ordin cognitiv.

Funcția formativ-educativă: contribuie la realizarea obiectivelor din sfera operatorie și cea atitudinală. Sunt exersate funcțiile psihice și fizice ale copilului și se formează deprinderi intelectuale, aptitudini, capacități și comportamente.

Funcția operațională (instrumentală): servește drept tehnică de execuție, în sensul că favorizează atingerea obiectivelor;

Funcția motivațională: de stimulare a curiozității, de trezirea

interesului, a dorinței de a cunoaște și a acționa, de organizare a forțelor intelectuale ale elevilor;

Funcția normativă: permite cadrului didactic dirijarea, corectarea și

reglarea acțiunii instructive;

Funcția organizatorică: permite o bună planificare a timpului elevului și

învățătorului.

Jocul didactic îndeplinește funcțiile de bază ale metodelor didactice.

În școală orice exercițiu sau problemă poate deveni joc dacă se precizează sarcinile de rezolvat și scopul urmărit, dacă se creează o atmosferă deconectantă, trezind elevilor interesul, spiritul de concurență și de echipă.

Inclus inteligent în structura lecției, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului, dar poate în același timp să ușureze înțelegerea, asimilarea cunoștințelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o îmbinare între învățare și joc.

3.3 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA JOCULUI DIDACTIC

MATEMATIC

Organizarea jocurilor didactice este necesară pentru a putea efectua cât mai multe exerciții într-o formă variată și plăcută astfel încât elevii să poată repeta fără să obosească și să-și piardă interesul.

Pentru organizarea unui joc didactic trebuie să avem în vedere următoarelecerințe:

pregătirea jocului didactic;

organizarea judicioasă a acestuia;

respectarea momentelor (evenimentelor) jocului didactic;

respectarea ritmului și strategiei conducerii lui;

stimularea elevilor în vederea participării active la joc;

asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;

varietatea elementelor de joc.

Pregătirea jocului didactic matematic presupune în general următoarele:

studierea atentă a conținutului;

pregătirea materialului necesar;

elaborarea proiectului jocului didactic.

Desfășurarea jocului didactic matematic cuprinde următoarele momente:

introducerea în joc;

anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;

prezentarea materialului;

explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

fixarea regulilor;

executarea jocului de către elevi;

complicarea jocului – introducerea de noi variante.

Încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale, stabilirea câștigătorilor și recompensa).

Pentru a eficientiza cu adevărat învățarea, este nevoie ca învățătorul să acorde o maximă atenție proiectării, organizării și desfășurării metodice a jocului didactic, să asigure corelația dintre elementele care îl definesc.

Elementele specifice jocului didactic sunt:

Scopul didactic se formează în legătură cu cerințele programei școlare:

Sarcina didactică se referă la ceea ce trebuie să facă în mod concret elevii în cursul jocului;

Elementele de joc (fenomene psihosociale) ce se pot alege în jocurile didactice sunt variate: întrecere individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea intre participanți, recompensarea rezultatelor bune sau penalizarea greșelilor, bazate pe surpriză, așteptare, aplauze, cuvântul stimulator etc.;

Conținutul matematic al jocului didactic trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv;

Un rol important în desfășurarea jocului îl are materialul didactic și depinde de alegerea corespunzătoare;

Regulile de joc concretizează sarcina didactică și realizează legătura între acesta și acțiunea jocului.

3.4 METODOLOGIA ACTIVITĂȚII DE REZOLVARE A PROBLEMELOR

Rezolvarea problemelor de matematică contribuie la clarificarea,

aprofundarea și fixarea cunoștințelor învățate la acest obiect de studiu. în același

timp, explicarea multora dintre problemele teoretice se face prin rezolvarea uneia sau mai multor probleme în cadrul cărora se subliniază o proprietate, definiție sau regulă ce urmează a fi învățate.

Organizarea activității de rezolvare a problemelor se fundamentează pe cele cinci principale etape și momentul de efort mintal pe care îl parcurg elevii, și anume:

cunoașterea enunțului problemei;

înțelegerea enunțului problemei;

analizei și schematizarea problemei;

rezolvarea propriu-zisă a problemei;

verificarea rezolvării problemei și punerea rezolvării sub formă de exercițiu, formularea de alte probleme ce se rezolvă după același exercițiu, generalizarea etc.

A rezolva în mod conștient o problemă simplă. înseamnă a cunoaște bine punctul de plecare (valorile numerice și relația dintre ele) și punctul la care trebuie să se ajungă (întrebarea problemei), înseamnă a stabili între acestea o relație justă, adică a alege operația aritmetică pentru rezolvarea problemei.

Când se rezolvă o problemă compusă, aparent se rezolvă pe rând mai multe probleme simple.

Să luăm drept exemplu problema : « O gospodină a cumpărat 3 kg de zahăr a 4.5 lei kilogramul și 2 1 de ulei a 5,6 lei litrul. Ce rest a primit de la 25 lei ? »

3 kg……4.5 lei/kg………2 1………5,6 lei/1…… 25 lei…. ?

După rezolvarea primei probleme simple (a cumpărat 3 kg de zahăr a 4.5 lei kg. cât costă zahărul?), problema se reformulează astfel:

« O gospodină a cumpărat zahăr de 13.5 lei și 2 I de ulei a 5,6 lei litrul. Ce rest a primit de la 25 lei? »

4,5 lei 2 1…….5,6 lei/1……..25 lei ?

După rezolvarea celei de a doua probleme simple (a cumpărat 2 litri de ulei a 5,6 lei litrul, cât costă uleiul?), problema se reformulează astfel:

« O gospodină a cumpărat zahăr de 13,5 lei și ulei de 11.2 lei. Ce rest a primit de la 25 lei ? » ,problema se reformulează, în final, ca o problema simplă: «’ O gospodină a cumpărat zahăr și ulei de 24,7 lei. ” »

Ce rest a primit de la 25 lei ? »

24,7 lei……….25 lei……….?

Metoda analitică pornește de la întrebarea problemei, deci de la necunoscut spre datele problemei, spre cunoscut. Această metodă solicită mai mult gândirea elevilor și se poate utiliza și în clasele I-II, când elevii încep să rezolve probleme compuse.

Metoda sintetică este mai ușoară și se folosește cu precădere în primele trei clase. Cele două metode se pot folosi simultan sau poate să predomine una sau alta, caz în care metoda ce predomină își impune specificul asupra căilor care duc la găsirea soluției.

Alături de metodele generale de rezolvare a problemelor se folosesc și metode speciale care sunt mai variate și diferă de la o categorie de probleme de probleme Ia alta, adaptându-se specificului acestora. Cele mai importante și mai frecvente sunt: metoda

figurativă sau grafică, metoda comparației, metoda ipotezelor, metoda mersului invers sau metoda retrogradă și diverse metode tipice.

3.5 TIPURI DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE 3.5.1 EXEMPLE DE JOCURI DIDACTICE

În general, un exercițiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă îndeplinește următoarele condiții:

realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic:

folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse, cum sunt

întrecerea individuală sau pe grupe de elevi;

recompensarea rezultatelor bune și penalizarea greșelilor comise de către

cei antrenați în rezolvarea exercițiilor sau a problemelor propuse;

folosește un conținut matematic accesibil, atractiv și recreativ, prin forma

de desfășurare, prin materialul didactic ilustrativ etc.;

utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de către elevi.

Iată un exemplu de problemă transformată în joc didactic matematic pe care am folosit-o la ora de matematică:

PROBLEMĂ

„Diana are globuri roșii și verzi câte patru din fiecare pentru a împodobi un brad. Se sparg patru globuri. Câte globuri roșii și cate verzi pot fi printre cele patru sparte?”

SCOPURI :

aprofundarea cunoștințelor despre adunarea numerelor naturale;

dezvoltarea spiritului creativ în gândirea matematicii și a atenției voluntare;

cultivarea relației de cooperare și prietenie dintre copii.

SARCINĂ DIDACTICĂ :

evaluarea cunoștințelor referitoare la descompunerea unui număr într-o sumă de doi termeni (simetria relației de egalitate).

ELEMENTUL DE JOC:

întrecerea și recompensa individuală și pe grupe.

MATERIAL DIDACTIC:

planșă cu patru baloane roșii și patru verzi.

REGULILE JOCULUI:

elevii scriu soluțiile posibile pe hârtie (individual și apoi, după cinci minute vor redacta soluția finală a fiecărei echipe);

după zece minute de la începerea jocului, vor II strânse foile cu soluții (pe echipe și individual);

pentru fiecare soluție bună se acordă un punct. Clasificare: locul I – cei cu cinci soluții, locul al Il-lea- cei cu patru soluții etc. (pe grupe și individual);

elevii care n-au dat nici o soluție bună pot fi eventual penalizați prin a efectua adunările rezultate din soluții.

SOLUȚIILE PROBLEMEI JOC:

globuri sparte: – roșii: 0 1 2 3 4;- verzi: 4 3 2 1 0;

adunări:0+l=2+2=l+0=

1 +3 = 3 + 1 =

În predarea — învățarea matematicii la ciclul primar se pot folosi următoarele jocuri didactice:

Clasa I

Jocuri pentru constituirea mulțimilor: "Detectivii’'

Jocuri de aranjare a pieselor în tablou: "Așează la căsuța potrivită”

Jocuri de diferențe: “Campingul”

Jocuri pentru aranjarea pieselor în interiorul a două cercuri: “Găsiți problema!"

Jocuri de formare de perechi: “Jocul cu 16 piese. ”

Conceptul de număr natural și operații cu numere naturale: "Caută vecinul!”, "Ce numere lipsesc? ”, "Găsește semnul potrivit! ”

Clasa II

Jocuri didactice pentru consolidarea operațiilor cu numere naturale: "Fluturele campion "Descoperiți cuvântul!”; "Cine calculează mai repede? ”

Jocuri didactice pentru consolidarea noțiunilor de geometrie: "Mesajul cifrat”,

"Concurs ”

Jocuri didactice pentru consolidarea cunoștințelor despre mărimi și unități de măsură: "Cine se orientează mai repede? ”

Clasa a IlI-a

Operații cu numere naturale: "Cine scrie mai multe numere? ”, "Pătratul magic”

Noțiuni de geometrie elementară: “Ce pătrat este mai mare?”. “Geometrie cuchibrituri”

Mărimi și unități de măsură: “Micul cosmonaut"

Clasa a IV-a

Operații cu numere naturale: “In stea \ “Este posibil? ”

Noțiuni de geometrie elementară: “Câte figuri sunt? “Cine împarte mai repede?"

În continuare doresc să prezint câteva dintre jocurile didactice matematice care se pot aplica cu succes la orele de matematică în ciclul primar.

„Ștafeta întrebărilor”: Fiecare elev primește câte un bilețel pe care este scrisă o cerință. Spre rezolvare elevul trebuie să emită o judecată logică și un răspuns simplu. Primul elev citește sarcina de pe biletul primit și numește un coleg să răspundă. Acesta dă răspunsul la întrebare și adresează întrebarea scrisă pe biletul lui către un alt coleg. Cel care nu știe să răspundă la o întrebare va fi penalizat sau eliminat din joc. Jocul s-a dovedit deosebit de antrenant, reușind să se reactualizeze un volum mare de cunoștințe dobândite.

Folosind „Rebusul matematic’', ca activitate individuală, se poate constata nivelul de cunoștințe, în general referitoare la însușirea terminologiei matematice.

„Cine socotește mai repede" urmărește consolidarea deprinderilor de calcul

rapid, folosind proprietățile operațiilor: a) l+2+3~4+5-^6+7+8+9=; b)

10+20+30+40+50+60+70+80+90= ; c) 25+30+20+25=etc.

Folosind asociativitatea adunării se grupează termenii pentru efectuarea rapidă a calculelor.

„Campionul’’ se desfășoară sub formă de concurs având ca scop consilidarea deprinderilor de calcul corect și rapid. Clasa se împarte în trei grupe. Jocul se poate desfășura pe fișă care circulă de la un elev la altul sau se desenează pe tablă trei scări cu calcule de același nivel de dificultate. Fiecare echipă deleagă un număr de elevi egal cu numărul de trepte, creta circulă de la un elev la altul (gen ștafetă), fiecare elev urcând o treaptă și rezolvă în ordine câte un exercițiu.

Dintre jocurile care vizează șirul numerelor naturale pot fi enumerate: „Ce numere lipsesc, Caută vecinii, Numără mai departe, Ghicește numărul, Descoperă regula și completează șirul'.

„Caută și vei găsi’’: se dau două sau mai multe cifre, sarcina didactică fiind să găsească toate posibilitățile de formare a numerelor cu cifrele date.

„Care număr se ascunde”: se dau un șir de numere formate din aceleași cifre printre care se ascunde un număr format din alte cifre. Ex: 927, 729, 297, 158, 368, 683.

Jocul verifică capacitatea de analiză și observația elevilor.

Pentru consolidarea cunoștințelor referitoare la înmulțirea și împărțirea numerelor 0-100 se pot utiliza jocuri de forma:

„Șiragul de mărgele": se dă un șirag de biluțe pe fiecare fiind scris un număr, sarcina didactică este să coloreze mărgelele cu numere mai mari de 3 ori decât: 2.4. 6. X. 10.

„Colierul": dintr-un șir de numere date să se coloreze cu roșu mărgelele cu numere mai mici decât 48 care se împart exact la 7 și cu galben cele mai mari decât 20 care se împart exact la 4, sarcinile putând li modificate după cerință.

„Tratamentul": un bolnav ia medicamente. Prima pastilă o ia la ora 8 dimineața, apoi din 4 în 4 ore, până a doua zi la ora 16. Traseul este marcat pe fișă prin pătrate și cerculețe. Sarcina de lucru este să precizeze în pătrate orele la care ia medicamentele și în cerculețe numărul de ore care trec. Apoi să coloreze pătratele spre a scoate în evidență orele la care ia tratamentul.

„Petale colorate": se dau spre rezolvare exerciții cu două operații (adunare și scădere, înmulțire și împărțire). Alături este desenată o floare cu tot atâtea petale câte rezultate trebuie obținute. Pe fiecare petală este precizată culoarea și un rezultat. Elevii efectuează calculele apoi colorează petalele după cerință.

„Baloanele și înmulțirea": clasa se împarte în trei grupe. Fiecare grupă va primi o fișă cu baloanele desenate, pe fiecare balon fiind scrisă o operație de înmulțire. Fiecare elev din grupă va efectua câte un calcul și fișa trece la celălalt elev. Câștigă grupa care termină prima toate calculele fără greșeli. Jocul se poate utiliza și la împărțire.

„Haideți la întrecere": se dau un șir de exerciții simple de înmulțire și împărțire rezolvate în care s-au strecurat și rezultate greșite. Fiecărui rezultat îi corespunde o literă dată. Elevii vor încercui numai literele ce corespund operațiilor efectuate corect și vor obține o urare. Cine descoperă primul cuvântul ascuns va fi recompensat.

Pentru dezvoltarea flexibilității gândirii exemplific jocurile:

„Caută soluțiile": Jocul se poate desfășura începând cu clasa întâi la compunerea și descompunerea numerelor: ?+?=10; ?-?=5 etc.

„Semnul ascuns": Se dau șiruri de câte 4 numere și rezultatul. Sarcina didactică este să așeze la locul potrivit semnele operațiilor pentru a obține rezultatul dat.

„Să plantăm paranteze'’: Din exercițiile date lipsesc parantezele. Elevii vor pune parantezele la locul potrivit, astfel ca egalitățile să fie adevărate.

„Unde se ascunde răspunsul": Jocul poate fi organizat individual sau pe grupe, în consolidarea sau evaluarea oricărei operații matematice. Sunt desenate două cercuri

mari. În primul cerc sunt date perechi de numere iar în al doilea sunt rezultatele perechilor. Se precizează operația și se cere să se pună în corespondență perechile de nr. cu rezultatele lor.

„Vârstele'’: Bunicul are 60 ani. Bunica cu 8 mai puțin. Mama are jumătate din vârsta bunicului. Unchiul de 5 ori mai mult decât diferență dintre vârstele bunicilor. Tata, cu 3 ani mai mult decât mama. Dan de 6 ori mai puțin decât mama. Andrei de 3 ori mai mult decât Dan. Ana este soră geamănă cu Dan. Câți ani are fiecare?

Se pot folosi și alte jocuri didactice la orele de matematică cum ar fi:

Jocul: „Calculează și compară”

Subiectul: înmulțirea unui număr natural de două cifre cu un număr de o cifră.

Obiective:

Să calculeze corect produsele numerelor de două cifre cu un număr de o cifră;

Să afle suma produselor obținute prin înmulțirea numerelor pare cu 7;

Să afle suma produselor obținute prin înmulțirea numerelor impare cu 7;

Să compare sumele obșinute.

Conținut: consolidarea deprinderilor de calculare a produselor, a sumei și apoi copararea numerelor naturale.

Sarcinile didactice: Comparați suma produselor obținute prin înmulțirea numerelor naturale pare cu 7, cu suma produselor obținute prin înmulțirea numerelor naturale impare cu 7.

Regulile jocului:

Fiecare grupă lucrează independent;

Liderul predă fișele învățătorului/conducătorului de joc:

Evaluarea se realizează după expirarea timpului acordat:

Fiecare operație realizată corect va primi câte o floare;

Elevii din grupă au voie să colaboreze, să se ajute unii pe alții;

Elevii care nu respectă regulile duc la depunctarea grupei din care fac parte (se pot lua flori din buchet).

Grupa câștigătoare va fi cea care are în buchet cele mai multe flori.

Elementele de joc: întrecere între echipe; Recompensă (aplauze, flori decupare pentru fiecare răspuns corect); Pedeapsa (depunctarea); Alegerea numelui pentru grupă.

Materiale de joc: fișe pentru fiecare grupă; flori pentru fiecare răspuns corect (va câștiga grupa care are în buchet cele mai multe fiori).

JOC: „Răspunde repede dacă știi!”

Ce formă geometrică este o linie curbă închisă?

Numiți formele geometrice care au 4 laturi.

Numiți formele geometrice care au colțuri.

Numiți două obiecte din mediul înconjurător care seamănă cu cercul.

Acoperișul unei case are formă de

Un alt exemplu de joc:

Cine calculează mai rapid? Vecinul meu v-a trimis niște baloane colorate. Cu numerele scrise pe fiecare balon și folosind adunarea și scăderea, compuneți diferite exerciții, astfel încât să obțineți rezultatele date:

+ = 50

+ = 90

= 5

= 70

Pătratul buclucaș. Aflarea unor soluții variate pentru obținerea unui numărconstant.

Jocul se poate desfășură individual sau în grup. Elevii vor primi o foaie de hârtie pe care au fost desenate 3 pătrate care au fost împărțite în 9 căsuțe. In căsuța din mijlocul fiecărui pătrat se scrie numărul 5. Sub cele 3 pătrate se înscriu numerele de la 1 la 9, ca în schemele de mai jos:

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7,8,9.

Pentru a rezolva corect jocul, scrieți în fiecare pătrat o parte din mumerele scrise dedesubt, în așa fel încât, fără ca ele să se repete, să obțineți prin adunare suma 15 în toate direcțiile (pe orizontală, pe verticală și pe diagonală).

Privește și continuă singur drumul! Fiecare elev primește un cartonaș cu următorul desen și singuri, conform drumului arătat de săgeată, elevii au reușit să le completeze.

Fetița s-a rătăcit. Ajutați-o pe fetiță să ajungă la școală, știind că trebuie să treacă numai peste pietrele din rîu care sunt mai mari decât 26:

În Jocul punctelor elevii trebuie să unească cele nouă puncte cu numai patru drepte fără să ridice creionul de pe hârtie și fără să revină pe același traseu.

În jocul „Roboțelul” se pot folosi toate operațiile matematice pentru a afla ce număr poartă roboțelul la pantofi și în funcție de acestea se poate utiliza la orice clasă.

Gama jocurilor didactice este foarte variată. Imaginația învățătorului poate genera jocuri noi, dintre cele mai ingenioase.

Doar la auzul îndemnului „Hai să ne jucăm! ", copilul tresare de bucurie, devine mai atent, mai activ, mai interesat de activitatea ce o va desfășura, neștiind. practic, că prin joacă el va învăța de fapt, va sistematiza ori își va consolida cunoștințele.

Am aplicat în orele de matematică și am avut un real succes, cu implicații pozitive asupra copiilor, jocuri matematice precum: rebusul matematic (în verificarea cunoștințelor, în munca independentă, pe grupe sau colectivă) ghicitorii^ matematice, jocuri pentru recunoașterea semnelor de relație, pătrate magice, jocuri pentru formarea unui număr, jocul veri licării, labirinturile și poveștile matematice.

CAPITOLUL 4

OBIECTIVELE ȘI IPOTEZA CERCETĂRII

4.1 OBIECTIVELE ȘI IPOTEZA DE LUCRU

Motto:

„ Jocul este o școală, o școală deschisă, un program tot așa de bogat, precum esteviața. ”

(P. Popesc u – Neveanu)

Tema cercetării: “Integrarea jocului didactic în predarea învățării matematicii în ciclul primar contribuie la eficientizarea activității școlare a elevilor. “

Scopul cercetării are următoarele obiective generale propuse:

să arate eficiența metodelor de învățare bazate pe folosirea jocurilor didactice matematice;

să ofere modele de organizare a activității cu elevii care să conducă la dezvoltarea unei

gândiri logice, raționale, ca și la dezvoltarea capacității de investigare și interpretare, a flexibilității și mobilității în gândire, a deprinderilor de muncă intelectuală, în scopul realizării obiectivelor intelectuale, psihomotorii și afective;

dezvoltarea gândirii practice la elevi;

dezvoltarea capacității de exprimare în limbaj matematic corect.

Obiectivele cercetării cuprind:

evaluarea obiectivă a cunoștințelor, capacităților, proceselor cognitive, priceperilor,

deprinderilor, abilităților de comunicare dobândite de elevi;

înregistrarea, compararea și interpretarea rezultatelor obținute la probele inițiale, formative

și sumative, urmărind evidențierea progresului realizat de elevi;

utilizarea la grupul experimental, în mod constant, a unor strategii variate, atractive, bazate

pe jocul didactic, ca factor determinant al dezvoltării cunoștințelor, capacităților, priceperilor și deprinderilor de comunicare la elevi, reflectate în progresul și îmbunătățirea performanțelor acestora.

În realizarea studiului experimental am pornit de la ipoteza că: uiilizarea adecvată a jocurilor didactice în predarea învățării matematicii contribuiela optimizarea

învățării, la e/icientizarea acesteia, la dezvoltarea abilităților creatoare, la creșterea randamentului școlar și a performanței elevilor în cadrul procesului instructiv-educativ.

4.2. METODICA CERCETĂRII

Cercetarea pedagogică este activitatea care are drept scop identificarea unor noi dimensiuni ale componentelor acțiunii educative și relațiilor dintre acestea în scopul construirii unor răspunsuri actualizate în raport cu interogațiile specifice ale domeniului educațional.

În procesul de învățare la ciclul primar trebuie să se folosească metode care creează posibilitatea elevului de a transforma cunoștințele pasive în cunoștințe active și de a favoriza descoperirea unor noi cunoștințe cât și aplicarea lor în activitatea practică.

Metodologia cercetării metodice. Metoda de bază utilizată în lucrare a fost experimentul pedagogic. Metodele folosite pentru realizarea cercetării au fost:

metoda observației care a constat în urmărirea sistematică a diferitelor aspecte ale activității elevilor la lecție;

studiul documentelor școlare pentru o imagine cât mai exactă asupra nivelului de

cunoștințe ale elevilor;

conversația individuală sau colectivă;

învățarea prin descoperire;

conversația euristică;

studiu pe grupe de elevi.

Observația a fost utilizată în perioada premergătoare și în timpul desfășurării experimentării. Ea s-a realizat cu scopul de a compara și surprinde comportamentul, reacțiile elevilor și mai ales, condițiile pedagogice în care jocul didactic asigură învățământului o deosebită valoare formativă.

Probele de evaluare au fost folosite pentru a măsura cât mai exact volumul și cunoștințele înainte, în timpul și după efectuarea experimentării.

Testul final a avut un caracter mixt de cunoștințe și aptitudini, verificând atât capacitatea de reproducere a unor cunoștințe cât și nivelul de dezvoltare a capacităților de analiză și sinteză, de aplicare a cunoștințelor în noi situații. Punctajul s-a acordat în funcție

de gradul de dificultate al întrebării sau problemei și după calitatea sau numărul soluțiilor găsite sau propuse.

4.3. EȘANTIONUL ȘI CARACTERISTICILE SALE

În vederea testării ipotezei formulate mai sus, mi-am propus mai multe direcții de acțiune care pot fi considerate totodată etape în derularea cercetării:

stabilirea eșantionului experimental;

administrarea factorului experimental;

înregistrarea, prelucrarea, analiza și interpretarea rezultatelor;

stabilirea diferențelor între cele două faze (finală și esențială) în cadrul eșantionului.

În ceea ce privește eșantionarea am ales două eșantioane: eșantionul experimental

(clasa a-lll-a , de la Școala Generală Ignesti) și eșantionul de control (clasa a-III-a , de la Școala Generală . din Birsa pentru eșantionul experimental este faptul că asupra lui se acționează cu ajutorul factorului experimental. în conformitate cu cele propuse în ipoteză, în vederea producerii unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale. Cel de al II-lea eșantion, de control, este folosit pentru ca, la încheierea cercetării, să sc poată compara rezultatele obținute pe ambele eșantioane și să se poată arăta pe această bază, că diferențele se datorează factorului experimental. Colectivele de copii incluse în experiment provin din medii familiale cu un nivel economic și cultural asemănător, sunt relativ apropiate din punct de vedere al vârstei copiilor, al nivelului de dezvoltare psiho-fizică.

Eșantionul experimental este alcătuit din 21 de elevi ai clasei a 111-a , din care 10 fete și 11 băieți, cu vârsta cuprinsă între 8/9 și 9/10 ani.

Eșantionul de control este alcătuit din 20 de elevi ai clasei a ill-a , din care 10 fete și 10 băieți, cu vârsta cuprinsă între 8/9 și 9/10 ani.

Figura 4.3.1. Diagrame areolare redând structura celor două grupe, după vârstă

și sex

CAPITOLUL 5

METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1. ETAPELE DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII

Motto:

“Mutematicile pun în joc puteri sufletești care nu sunt mult diferite de cele

solicitate de poezie și de arte. ” (I. Barbu)

Experimentul a reprezentat principala metodă de investigație. Din ipoteza formulată, la începutul cercetării, se desprind 2 variabile a cercetării:

variabila independentă: reprezentată de jocurile didactice în cadrul lecțiilor de matematică;

variabila dependentă: urmărește performanțele elevilor pe tot parcursul

experimentului și implicit a procesului școlar al elevilor.

În vederea demonstrării acestei ipoteze mi-am propus declanșarea unei cercetări pedagogice care are ca obiectiv dovedirea eficienței integrării jocului didactic în orele de matematică.

Experimentul desfășurat pe parcursul anului școlar 20l4-2015, la clasa a IlI-a de la Școala Generala Nr. 2 din Adoni, a cuprins următoarele etape:

Etapa constatativă (pretest), desfășurată în perioada 15.09.2014- 1.10.2014. în care au fost

recoltate datele de start, pe bază de observații, probe de control, teste, conturându-se nivelul dc cunoștințe și deprinderi, existent în momentul inițierii experimentului, între cele două grupe: grupa experimentală și de control. Prelucrarea și analiza rezultatelor rni-au dat posibilitatea formulării concluziilor cu privire la colectivul de elevi, la fiecare elev în parte.

Etapa experimentală, desfășurată în perioada 1.10.2014 – 30.04.2015a cuprins

proiectarea, organizarea și desfășurarea demersului didactic la disciplina matematică,

introducerea „factorului de progres” (folosirea jocului didactic în rezolvarea problemelor de aritmetică), urmărindu-se antrenarea tuturor elevilor în procesul propriei lor formări. Pe baza rezultatelor obținute am adoptat decizii adecvate de organizare a unor activități diferențiate, atât cu elevii ce dovedesc un randament crescut la învățătură, cât și cu elevii ce manifestă goluri în cunoștințe.

Etapa finală, evaluați vă, s-a desfășurat în perioada 1.05.2015 – 15.05.2015, în cadrul

acesteia aplicându-se probe de evaluare pentru a se stabili nivelul de pregătire al elevilor și modul în care au evoluat de la testele inițiale.

5.2 PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA

REZULTATELOR CERCETĂRII

în anul școlar 2014-2015, am organizat un experiment la Școala Generală Nr. 2din Adoni, cu elevii clasei a-Ill-a A, pentru a pune în evidență rolul factorului experimental, urmând ca rezultatele clasei experimentale să fie comparate cu rezultatele clasei de control la care s-au evaluat aceleași cunoștințe, fără a se utiliza jocul didactic.

Obiectivul de bază al experimentului a fost integrarea jocului didactic matematic ca formă de instruire și educare. Din acest obiectiv de bază au derivai alte două obiective pe care le-am urmărit permanent: posibilitatea integrării jocului didactic matematic în cadrul lecției, ca formă de asimilare de noi informații, de verificare și consolidare a anumitor priceperi și deprinderi; dezvoltarea capacităților cognitive, afective și ale copiilor, implicit trăsături de personalitatea creatoare, atitudini și convingeri.

Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogie de tip experimental – ameliorativ. Cercetarea a cuprins trei etape:

Etapa inițială care a avut un caracter constatațiv.

Etapa intervenției ameliorative (integrarea jocurilor didactice), cu valoare formativă în stimularea proceselor psihice și a personalității elevilor.

Etapa evaluării ce a avut un caracter comparativ, cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimental formativ.

Am început experimentul cu un test inițial administrat la începutul anului școlar atât la clasa de control, cât și la clasa experimentală. Scopul a fost acela de a stabili punctul de plecare în desfășurarea demersului experimental. Testul a fost conceput pentru capitolul

"Operații cu numere naturale în concentrul 0-100", în funcție de programa școlară de la clasa a Il-a și a obiectivelor operaționale vizate în lecție.

Având un caracter constatativ, testul de evaluare inițială reflectă volumul și calitatea cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor de calcul aritmetic al elevilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ. Practic, clasa de control și clasa experimentală au obținut punctaje aproape asemănătoare.

Probele variate și frecvente mi-au permis să cunosc mai bine elevii și să aplic jocul didactic matematic în lecțiile de matematică. Am observat că folosind jocul didactic matematic, a crescut interesul elevilor pentru orele de matematică.

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul unității de învățare: Operații cu numere în concentrul 0 – 100.

Durata experimentului a fost pe parcursul anului școlar 2014-2015.

Primul pas al cercetării în metoda experimentală este determinarea nivelului de plecare în realizarea experimentului.

Pe baza obiectivelor și a ipotezei cercetării am conceput și aplicat probele de evaluare, probe pe care le voi prezenta împreună cu rezultatele înregistrate pentru fiecare probă în parte.

Proba 1 – Etapa inițială (ANEXA 2)

Capacitatea:Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii

Explorare / investigare și rezolvare de probleme

Subcapacitatea: Adunarea, scăderea în concentrul 0-100 (Ibiective operaționale:

La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:

O1. să efectueze corect adunari, scăderi în concentrul 0-100;

O2. să rezolve probleme ce presupun cunoașterea terminologiei matematice;

O3. să rezolve în două moduri probleme cu trei operații;

O4. Să determine corect termenul necunoscut dintr-o expresie dată:

O5. să compună probleme care să se rezolve prin două operații.

Itemii:

I1. Rezolvă exercițiul, aplicând regula învățată:

41 +(17+5-12) =

I 2. Cu cât este mai mare suma numerelor 48 și 21 decât 79? (Scrie rezolvarea și sub formă de exercițiu).

I 3. La un magazin sunt 15 mingi și 48 mașini. S-au vândut 9 mingi și 10 mașini.

Câte jucării au rămas nevândute? (Rezolvă problema în două moduri).

I 4. Aflați termenul necunoscut: a+12=30 17+23 -a = 6

1 5. Compune o problemă care să se rezolve printr-o scădere și o adunare.

Tabelul 5.2.1. Descriptori de performanță

Tabelul 5.2.2. Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului inițial la eșantionul

experimental

Tabelul 5.2.3. Tabel analitic cu rezultatele testului inițial pe eșantionul reprezentativ experimental

Figura 5.2.1. Distribuirea calificativelor în etapa inițială la grupa experimentală

Figura 5.2.2. Frecventa rezultatelor la testul inițial pe eșantionul experimental

În urma prelucrării rezultatelor obținute de elevi la grupa experimentală, am ajuns la concluzia că principalele noțiuni învățate până acum sunt bine stăpânite de către elevi.

Tabelul 5.2.4. Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului inițial la eșantionul de control

Tabelul 5.2.5. Tabel analitic cu rezultatele testului inițial pe eșantionul decontrol

Figura 5.2.3. Distribuirea calificativelor în etapa inițială la grupa de control

Figura 5.2.4 Frecvența rezultatelor la testul inițial pe eșantionul de control

Analizând rezultatele înregistrate în tabelele de mai sus se poate constata că rezultatele oținute la testul inițial, la cele două grupe, au fost destul de apropiate, cu cîtcva excepții. Se poate observa de asemenea, că elevii stăpânesc operațiile de ordin I și terminologia matematică. In ceea ce privește rezolvarea și compunerea de probleme, elev ii folosesc în general operațiile gândirii.

Figura 5.2.5. Evaluarea rezultatelor prin procente la testul inițial a celor două grupe

Figura 5.2.6. Procentul de realizare a obiectivelor la lestul inițial pe eșantionulreprezentativ experimental

Figura 5.2.7. Procentul de realizare a obiectivelor la testul inițial pe eșantionul de control

Din punctul de vedere al rezultatelor pe calificative, s-a constatat că eșantionul experimental a obținut un procentaj mai mare la calificativul "Suficient" (5 elevi), decât eșantionul de control (3 elevi), la "Insuficient" eșantioanele au procentaje egale (1 elev), la calificativul "Bine" eșantioanele au obținut procentaje egale (8 elevi), iar la eșantionul de control s-a obținut un procentaj mai mare la calificativul “Foarte bine” (8 elevi) față de eșantionul experimental (7 elevi). Promovabilitatea eșantionului experimental este de 82% iar al celui de control de 83%.

Tabelul 5.2.6. Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la testul inițial, în etapa

inițială

Tabelul 5.2.7. Tabel analitic cu rezultatele evaluării la testul inițial, în etapa

constatativă

Figura 5.2.8. Rezultatele elevilor la testul inițial

în funcție de rezultatele obținute, am conceput noi situații de învățare, consolidare și repetare în cadrul orelor de matematică. După aplicarea testului și interpretarea rezultatelor, pentru elevii care nu au rezolvat un item sau altul, am elaborat fișe de lucru pentru activitatea individuală. în prima parte am reluat sarcina din itemul respectiv, iar în a doua parte am oferit un număr mai mare de exemple, astfel încât elevii să asimileze cunoștințele și să-și formeze deprinderile necesare atingerii obiectivului propus.

Etapa intervenției ameliorative (etapa experimentală) a avut un pronunțat caracter formativ, constând în aplicarea jocului didactic în orice tip/variantă de lecție. Am aplicat ambelor clase un test de ameliorare: la eșantionul experimental s-au utilizat metode clasice și mai ales metoda jocului didactic pentru atingerea obiectivelor propuse; la eșantionul de control/martor, lecțiile de matematică s-au desfășurat folosindu-se cu precădere de metodele tradiționale.

TEST 1 ( ANEXA 3)

Capacitatea: Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii

Explorare / investigare și rezolvare de probleme

Sub capacitatea: Probleme care se rezolvă prin operații de adunare și scădere cu și fară trecere peste ordin.

Terminologia specifică adunării și scăderii

Unitatea de învățare: "Operații cu numere naturale în concentrul 0-1000."

Conținut: "Adunarea și scăderea numerelor naturale, cu și tară trecere peste ordin în concentrul 0-1000."

Tabelul 5.2.8. Descriptori de performanță

Tabelul 5.2.9. Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului de ameliorare pe eșantionul experimental

Tabelul 5.2.10. Tabel analitic cu rezultatele testului ame/iorativ pe eșantionul reprezentativ experimental

Figura 5.2.9. Distribuirea calificativelor în etapa intervenției ameliorative la grupa experimentală

Din datele înregistrate mai sus, se costată o creștere atât a procentului de realizare a itemilor propuși, cât și a procentului pe clasă. A scăzut numărul elevilor eu rezultate nesatisfacătoare (de la 1 la 0) și a crescut numărul elevilor cu rezultate satisfăcătoare bune.

Aceasta înseamnă nu numai un progres în cunoștințele elevilor, ci și în capacitățile lor intelectuale, dat fiind și aportul jocurilor didactice aplicate.

Figura 5.2.10.Frecvența rezultatelor la testul ameliorativpe eșantionul experimental

Din datele înregistrate mai sus se constată că la grupa experimentală a crescut numărul elevilor care au obținut calificativul "Foarte Bine" (de la testul inițial, la 10) și a scăzut numărul elevilor care au obținut calificativul "Suficient" (de la 5 la testul inițial la

3).

Tabelul 5.2.11. Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului ameliorativ la eșantionul de control

Tabelul 5.2.12. Tabel analitic cu rezultatele testului ameliorativpe eșantionul de control

Figura 5.2.1 1. Distribuirea calificativelor în etapa amelioratrvă la grupa de control

Figura 5.2.12. Evaluarea rezultatelor prin procente la testul ameliorativ al celor două grupe

Figura 5.2.13. Procentul de realizare a obiectivelor la testul ameliorativ pe eșantionul experimental

Figura 5.2.14. Procentul de realizare a obiectivelor la testul ameliorativpe eșantionul de control

În acest moment se pot compara rezultatele obținute de cele două eșantioane la testul de ameliorare. Astfel, promovabilitatea eșantionului experimental este de 88% iar al celui de control de 83%.

Figura 5.2.15. Frecventa rezultatelor la testul ameliorativ pe eșantionul de control

Tabelul 5.2.13.Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la testul ameliorativ, în

etapa experimentală

Tabelul 5.2.14. Tabel analitic cu rezultatele elevilor la testul ameliorativ

Figura 5.2.16. Rezultatele elevilor de la grupa experimentală și de control la testul

ameliorativ

Observând graficele ce reprezintă comparativ cele două eșantioane, după testul de ameliorare, se constată că rezultatele obținute de eșantionul experimental sunt situate deasupra celor obținute de eșantionul de control cu 5%. Aceste constatări îmi întăresc convingerea că măsurile aplicate în etapa ameliorativă au fost eficiente, iar continuarea activității pe această direcție va avea rezultate îmbucurătoare.

Pentru a putea interpreta mai bine datele obținute la testul de control, voi prezenta grafic, în paralel rezultatele pe calificative a celor două eșantioane.

Figura 5.2.17. Rezultatele eșantionului experimental în etapa inițială și etapa

intervenției ameliorative

Figura 5.2.18. Rezultatele eșantionului de control în etapa inițială și etapa intervenției ameliorative

Comparând și rezultatele obținute de cele două eșantioane, la testul inițial și la testul de control, situația se prezintă astfel:

Eșantionul experimental și-a îmbunătățit rezultatele cu 15% la calificativele "Foarte Bine" (48% față de 33%), iar ce este încurajator este scăderea rezultatelor "satisfăcătoare" de la 24% din procentajul inițial la 14% în etapa intervenției ameliorative.

Eșantionul de control și-a modificat procentajul doar la calificativele "Bine" (45% față de 40%) și "Suficient" (10% față de 15%), ponderea numărului calificativelor "Insuficient" rămânând neschimbată.

Prelucrarea rezultatelor probelor de evaluare s-a făcut prin gruparea acestora în tabele centralizatoare. Tabelele reunesc rezultatele din etapa inițială și finală pentru a face posibilă comparația între cele două etape. La sfârșitul acestui capitol sunt prezentate tabelele cu rezultatele înregistrate la probele de cunoștințe și grafice ce ilustrează ponderea calificativelor obținute.

Respectând raționamentul metodei experimentale, evaluarea rezultatelor finale ale experimentului s-a făcut prin aplicarea unei probe de evaluare finale asemănătoare cu cea inițială, în scopul efectuării de comparații și desprinderii tendințelor de evoluție între cele două etape ale experimentului. Consemnarea rezultatelor s-a realizat prin fișe care menționează inițialele numelui și prenumelui elevilor și rezultatele grupate în calificative. Sunt prezentate în continuare proba de evaluare finală, tabelele analitice și cele centralizatoare pe baza cărora am realizat evaluarea rezultatelor finale.

Etapa evaluării constă în aplicarea unor teste de evaluare finală în scopul comparării rezultatelor obținute după proiectarea și desfășurarea lecțiilor cu ajutorul metodei jocului didactic la grupa experimentală, cu rezultatele de la testele inițiale a celor două grupe..

Testul de evaluare finală si-a propus sa îndeplinească obiective asemănătoare testului inițial, însă cuprinzând sarcini de mai mare dificultate.

Proba – Etapa finală (ANEXA 4)

Capacitatea: Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii

Explorare / investigare și rezolvare de probleme

Subcapacitatea: Adunarea și scăderea în concentrai 0-1000

Unitatea de învatare: Operații cu numere naturale în concentrul 0-1000.

Conținut: "Efectuarea operațiilor de adunare și de scădere cu trecere peste ordin și aflarea termenului necunoscut."

Tabelul 5.2.15. Descriptorii de performanță

Tabelul 5.2.16. Tabel analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului final pe eșantionul experimental

Tabelul 5.2.17.Tabel analitic cu rezultatele testului final pe eșantionul experimental

Figura 5.2.19. Evaluarea prin procente și calificativela testul final la grupa experimentală.

Figura 5.2.20. Frecvența rezultatelor la testul final pe eșantionul experimental

Analizând rezultatele înregistrate de mai sus e ușor de remarcat că numărul elevilor care au obținut rezultate bune (43%) și foarte bune (52%) a crescut semnificativ (9. respectiv 11 elevi) la grupa experimentală. De asemenea, absența rezultatelor nesatisfacătoare dovedesc că elevii și-au însușit bine cunoștințele de la acest capitol, calculează cu ușurință suma, diferența, numerele naturale. Află numărul necunoscut dintr-o expresie dată, cunosc terminologia specifică matematicii și rezolvă cu ușurință problemele cu mai multe operații. Cei 9 elevi care au obținut calificativul "Rine" dovedesc același lucru, ei negreșind la tehnica de lucru, ci la unele calcule efectuate în grabă, la fel și elevul care a obținut calificativul ''Suficient".

Tabelul 5.2.18. Tube! analitic cu rezultatele obținute în urma aplicării testului final la eșantionul de control

Tabelul 5.2.19.Tabel analitic cu rezultatele testului final pe eșantionul de control

Figura 5.2.21. Evaluarea prin procente și calificativele obținute la testul final de grupa de control

Figura 5.2.22. Frecvența rezultatelor la testul final pe eșantionul de control

Din rezultatele transpuse în graficele de mai sus s-a constatat că 88% din numărul total al elevilor au obținut calificative de trecere a testului (45% F.B = 9 elevi, 45% B = 7 elevi, 10%, S = 2 elevi) la grupa de control. Se observă că mai sunt încă elevi care întâmpină dificultăți de calcul și de tehnică în rezolvarea exercițiilor și problemelor. Nu stăpânesc limbajul matematic și de aceea transpunerea în exercițiu a unui enunț este o greutate pentru ei. Astfel, promovabilitatea primului eșantion este de 92% iar celui de-al doilea de 88%.

Pentru a putea interpreta mai bine datele obținute la testul final, voi reprezenta grafic, in paralel, rezultatele obținute de cele două eșantioane.

Figura 5.2.23. Procentul de realizare a obiectivelor la testul final pe eșantionul experimental

Figura 5.2.24. Procentul de realizare a obiectivelor la lestului final pe eșantionul de control

Din datele înregistrate mai sus se constată că la grupa experimentală a crescut numărul elevilor care au obținut calificativul "Foarte Bine" (de la testul inițial 7, la 11) și a

scăzut numărul elevilor care au obținut calificativul "Insuficient" (de la 1 la testul inițial la

0).

Tabelul 5.2.20.Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la testul final

Tabelul 5.2.21. Tabel analitic cu rezultatele elevilor la testul final

Figura 5.2.25. Rezultatele elevilor de la grupa experimentală și de control la testul final

Pentru a putea interpreta mai bine datele obținute la testul final, voi prezenta grafic, în paralel, rezultatele pe calificative a celor două eșantioane.

Figura 5.2.26. Rezultatele eșantionului experimental după numărul calificativelor finale

Figura 5.2.27. Rezultatele elevilor de la eșantionul de control la testul final după numărul calificativelor finale obținute

Figura 5.2.28. Rezultatele elevilor de la grupa experimentală și de control după testul final, după numărul calificativelor finale obținute

Observând graficele ce reprezintă comparativ cele două eșantioane, după testul final, se constată că rezultatele obținute de primul eșantion sunt deasupra celor obținute de al doilea eu 7%.

Comparând și rezultatele obținute de cele două eșantioane, la testul inițial și la testul final, situația se prezintă astfel:

Eșantionul experimental și-a îmbunătățit rezultatele calificativelor "Bine" (de la 38% la 43%) și "Foarte bine" (de la 33% la 52%), iar ceea ce este de remarcat este absența calificativelor "Insuficient" la testarea finală.

Eșantionul de control și-a îmbunătățit rezultatele, fără salturi majore la un anume calificativ. Comparând rezultatele obținute la cele 3 teste aplicate, s-a constatat că progresul este semnificativ la eșantionul experimental.

Tabelul 5.2.22. Centralizator rezultate

Figura 5.2.29. Prezentarea comparativa a calificativelor finale obținute de eșantionul experimental la testul inițial, testul de control si testul final

Figura 5.2.30. Procentul de realizare a obiectivelor eșantionului experimental

Prezentarea comparativă a rezultatelor obținute la cele trei teste evidențiază evoluția elevilor. Se observă că elevul care a obținut calificativul "Insuficient" la testul

inițial, nu a rămas la acest calificativ la testul final, din cei 5 elevi care au obținut "Suficient" la testul inițial doar un elev a mai avut acest calificativ la evaluarea finală. Creșterea numărului de elevi care au obținut calificativul "Foarte bine" este iarăși semnificativ. Dacă la primul test doar 7 elevi au primit acest calificativ, la ultimul test numărul acestora a crescut la 11 (o creștere de 19 %).

Procentajul calificativelor "Foarte bine" de la 33% la 52% indică faptul că metoda jocului didactic aplicată în lecțiile de învățare, de consolidare și de evaluare au avut o mare eficiență.

5.3 EVALUAREA PROGRESELOR OBȚINUTE DE ELEVI

Progresul elevilor este evidențiat de creșterea gradului de realizare a obiectivelor instruirii în urma introducerii jocurilor didactice matematice, pentru eficientizarea activității școlare a elevilor. în acest sens ilustrarea grafică este convingătoare.

La orele de matematica am realizat lecții la care elevii să participe cu plăcere și să- și însușească cunoștințele în funcție de posibilitățile lor intelectuale.

Prin jocurile didactice pe care le-am folosit am reușit să realizez sarcina învățării: însușirea de cunoștințe matematice atât de necesare etapelor următoare ale învățării matematicii.

Prin testele aplicate am căutat să ilustrez importanța jocului didactic la orele de matematică, faptul că elevii rezolvă cu mai mult interes și plăcere jocurile care nu sunt altceva decât exerciții și probleme prezentate sub altă formă.

Lecțiile organizate cu introducerea jocurilor didactice matematice au asigurat participarea activă a elevilor la dobândirea cunoștințelor, la formarea unui stil de muncă intelectual, lecția devenind o modalitate de organizare a activității de învățare.

Am reprezentat grafic rezultatele centralizate în tabele, prin comparație cu cele obținute la testul inițial. Comparate, rezultatele obținute la teste au demonstrat că pe tot parcursul anului școlar, prin aplicarea sistematică a metodelor active și a instruirii diferențiate în cadrul lecțiilor si folosind diverse jocuri didactice, progresul înregistrat de elevi a fost atât calitativ cât și cantitativ. Acest lucru a fost constatat din ușurința și plăcerea cu care elevii și-au însușit un volum mare de cunoștințe cu care au operat în rezolvarea problemelor și a situațiilor problemă (cunoștințe dobândite în special prin eforturi proprii), din plăcerea de a lucra pe tot parcursul anului școlar.

Testul de evaluare finală a fost conceput în manieră asemănătoare cu cea a testului inițial, pentru ca rezultatele obținute să poată fi comparate, cunoștințele prevăzute de programă fiind definite sub forma obiectivelor operaționale codificate în itemi.

Tabelul analitic și cel sintetic, diagramele, histograma comparativă evidențiază clar îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor la matematică.

Sintetizând rezultatele obținute la testele de evaluare și corelându-le cu rezultatele obținute la testele formative am constatat că elevii clasei a IlI-a au înregistrat progrese vizibile privind cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii, capacitatea de a rezolva cu ușurință diverse tipuri de exerciții, probleme de aritmetică și, nu în ultimul rând, capacitatea de a comunica utilizând limbajul matematic.

Varietatea exercițiilor și a problemelor rezolvate au solicitat în cea mai mare măsură gândirea elevilor. Elevii cu capacitate de învățare mai scăzută (M.B-I.. M.S, P.O.- G., G.R.), au reușit să obțină calificative mai bune la evaluările din a doua parte a anului școlar decât la început, devenind astfel mai motivați, mai încrezători în forțele proprii, mai ambițioși.

Faptul că, la testul de evaluare finală, 11 elevi din clasă au obținut calificativul ,.FB'\ 9 elevi – calificativul „B" și 1 elev – calificativul ..S" denotă că toți elevii (100%) au atins performanțele prevăzute de programa școlară a clasei a IlI-a.

În procesul aplicării practice a cunoștințelor învățate pe parcursul anului școlar s-a îmbogățit experiența de cunoaștere și de viață a elevilor, ei reușind să-și formeze deprinderi de muncă independentă, deprinderi practice și s-au obișnuit să muncească sistematic.

Raportând rezultatele obținute de către fiecare elev la posibilitățile sale intelectuale, la capacitatea sa de învățare, concluzionez că nivelul dezvoltării psihointelectuale, capacitatea de învățare, nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor le va permite asimilarea în mod diferențiat a noilor cunoștințe prevăzute în curriculumul școlar al clasei a IV-a.

Ca urmare a rezultatelor obținute de elevi, am dedus că jocul didactic este o metodă didactică eficientă, care este dorită de elevi și care contribuie la obținerea performanțelor școlare.

5.4 CONCLUZIILE CERCETĂRII

În anul școlar 2014-2015, mi-am propus să creez condiții optime de afirmare a potențialului individualității fiecărui elev, am avut în vedere folosirea jocurilor didactice matematice în acest sens. Lecțiile în care am folosit jocurile didactice au fost dinamice, plăcute, stimulatoare și au antrenai toți elevii clasei. Metodele aplicate au constituit o provocare, o curiozitate atât pentru elevi, cât și pentru mine, cadrul didactic, elevii nu au avut timp de alte preocupări, li s-a părut că ora a trecut repede.

Am constatat în primul rând plăcerea și interesul cu care elevii au primit acest tip de activități, cum se ajută, încurajându-se, explicând și celorlalți ce știu, exprimându și gândurile Iară rețineri și cei mai timizi căpătând curaj, având sprijinul grupului.

Elevii și-au format deprinderi de calcul rapid și corect, au exprimat clar și concis semnificația calculelor făcute în rezolvarea unei probleme prin: transpunerea unor enunțuri simple; justificarea alegerii demersului de rezolvare și utilizarea unor scheme simple pentru a figura pe scurt datele și pașii de rezolvare.

Elevii au manifestat inițiativă în a transpune diferite situații în context matematic, propunând modalități diverse de abordare a unei probleme; au învățat de asemenea că pentru realizarea unor sarcini dc grup au nevoie unii de alții.

Modul de prezentare al unor itemi în probele aplicate (alegerea răspunsului corect din mai multe posibilități, stabilirea adevărului sau falsității unei propoziții matematice, completarea problemei cu date și întrebări noi. compunerea de probleme) au trezit interesul copiilor și dorința exprimată de a mai primi astfel de sarcini.

Rezultatele obținute la evaluări și aprecierile pozitive i-au motivat pe elevi, iar această motivație a avut un rol dinamizator, de stimulare a efortului de învățare și de concentrare a lor în timpul lecției.

Am constatat că, prin utilizarea unor game diversificate de jocuri didactice, oră de oră am contribuit la optimizarea învățării, la eficientizarea acesteia, la stimularea potențialului intelectual și creativ al elevilor, la obținerea performanțelor acestora.

În concluzie, se poate spune că jocul didactic la orele de matematică a constituit pentru elevi o modalitate stimulativă, de antrenare la lucru, de motivare a învățării, de obținere a performanțelor școlare, fiind o metodă eficientă în predarea – învățarea matematicii.

CONCLUZII

Matematica alături de celelalte obiecte de invățământ contribuie la formarea spiritului științific, caracterizat prin: precizie, rigoare, corectitudine, operativitate, eficiență, spirit constructiv, dinamism, profunzime etc.

Învățarea pasivă a matematicii, bazată pe memorie, este dacă nu imposibilă, în orice caz puțin durabilă. Studiul matematicii trebuie asociat cu o participare personală, cu un apel continuu la inteligență și imaginație.

Prin organizarea unor activități de învățare variate, adaptate nevoilor individuale ale fiecărui elev și prin folosirea jocurilor didactice învățătorul stimulează colaborarea, interesul și motivația elevilor, pentru învățarea matematicii.

Combinând metodele clasice cu cele modeme, adoptând cele mai eficiente strategii didactice, se poate insufla elevilor dragostea pentru matematica, se pot forma deprinderi de rezolvare a problemelor de aritmetică, se poate dezvolta gândirea, logica, imaginația.

Jocul didactic este una din cele mai accesibile forme de activitate datorită originalității sale specifice și umane: împletirea strânsă a jocului cu activitatea; îmbinarea elementelor de joc cu sarcina didactică. Orice sarcină didactică. în aparență greoaie, aridă, poate fi rezolvată prin joc, dacă acesta întrunește formele cele mai accesibile și atractive pentru copii.

În urma experimentului efectuat rezultă că utilizarea jocului didactic satisface cerințele unui învățământ formativ, deoarece antrenează majoritatea elevilor, sporește gradul de motivație a învățăturii, prin satisfacțiile pe care elevii le obțin, prin rezultatele pozitive ale muncii lor.

În concluzie, din punct de vedere educativ, trebuie să fie asigurată o justă proporționare a jocului cu munca, elementul distractiv cu efortul fizic și intelectual. Deși jocul este o activitate fundamental la clasele I-IV, totuși ea se îmbină cu anumite forme de muncă intelectuală accesibile acestei vârste.

BIBLIOGRAFIE

Dumitru Săvulescu (2008) – Metodica predării matematicii la ciclul primar. Editura „ Gheorghe Alexandru”. Craiova

Kieran Egan (2007) – Predarea ca o poveste,Editura Didactică Press, București

Cergit Ioan J. (2006) – Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică. București

Voiculescu, E., Aldea, D., (2005) – Manual de pedagogie contemporană. Partea /. Teoria și metodologia instruirii și evaluării, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Chiran, R., (2004) – Matematică, manual pentru clasa a II-a.Editura Aramis

Maior, A., Popa, D., (2003) – Matematică distractivă – clasa a III- a, Editura Aramis, București

Cocoș, C-tin., (2002) – Pedagogie.Editura Polirom, lași

8 Neacșu, I., Glăteanu, M., Predoi, P., (2001) – Didactica matematicii în învățământul primar. Ed. Aius, Craiova

Scheau, 1., (2001) – Ghid melodic: învățarea activă” M.E.C- Consiliul național pentru pregătirea profesorilor

10 Bărbieru, N., Pițuru, E., Carbunaru, V. (2000) – Matematică-ghidul învățătorului,Ed.Teora, București Reviste:

M.E.C.-CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU CURICULUM, (2001) – „Ghid metodic pentru aplicarea programelor de matematică, primar- gimnazial", București

învățământul primar,nr. 2 și 3 din 2000,

învățământul primar, nr. 1,2 și 3 din 2001

învățământul primar,nr. 1/2002,

învățământul primar,nr. 2 și 3 din 2003

Programa școlară,clasele I și a Il-a -M.E.C, Didactica Press, București 2004

PROIECT DIDACTIC

DATA: 9.12.2014

CLASA: III

OBIECTUL: Matematică

SUBIECTUL: Conceptul de adunare și scădere. Termeni matematici. Proprietăți

TIPUL: Recapitulare și sistematizare

POZIȚIA LECȚIEI ÎN MODUL: Unitatea de învățare – Adunarea și scăderea numerelor în concentrul 0 – 1000

Obiective de referință:

1.3 – să efectueze operații de adunare și de scădere în concentrul 0-1000

2.6 – să rezolve probleme care presupun o singură operație dintre cele învățate;

4.2 – să conștientizeze utilitatea matematicii.

Obiective operaționale:

Cognitive:

O1:să ilustreze conceptul de ,.adunare"și ..scădere" în probleme/situații date;

O2:să utilizeze un limbaj matematic adecvat (termen, sumă. descăzut. scăzător, diferență);

O3: să aplice proprietățile operațiilor matematice (comutativitate, asociativitate);

O4: să rezolve probleme pe bază de imagini;

Afective:

OA1: să participe afectiv la desfășurarea lecției;

OA2: să manifeste interes pentru lecție:

Psiho-motorii:

Opm 1: să păstreze poziția corectă în bancă în timpul orei;

FORME DE ORGANIZARE

a conținuturilor: modulară, integratoare, interdisciplinară

a activității: frontală, individuală, în grupuri mici

TIPURI DE INTERACȚIUNI: învățător – elev, elev – învățător; elev-elev;

TIPURI, FORME, STRATEGII ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE:

formativă, sumativă, orală și scrisă, individuală și în grup, autoevaluarea, interevaluarea în cadrul grupului, aprecierea verbală, observarea sistematică.

RESURSE:

Pedagogice (metode și procedee): conversația, exercițiul, observația, explicația, demonstrația, activitatea independentă, brainstorming-ul, activitatea pe grupe constituite în funcție de tema dezbaterii, rețeaua de discuții, jocul didactic

Materiale: fișe de lucru cu ilustrații individuale și pe grupe, text-suport sub formă de proiecție, joc didactic în format electronic, numărătoare/bețișoare, ghicitori matematice, videoproiector, stimulente (specific disciplinei).

Bibliografice

ș Programa școlară pentru învățământul primar

Anexa 2

Școala Generală Nr. 2 Adoni

Nume și prenume: ………………………..

Clasa:……………..

Test de evaluare inițială

Rezolvă exercițiul, aplicând regula învățată:

41 +(17+5-12) =

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cu cât este mai mare suma numerelor 108 și 351 decât 139? (Scrie rezolvarea și sub formă dc exercițiu).

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

La un magazin sunt 15 mingi și 48 mașini. S-au vândut 9 mingi și 10 mașini. Câte jucării au rămas nevândute? (Rezolvă problema în două moduri)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Aflați termenul necunoscut: a+12=30 17+23-a = 6

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Compune o problemă care să se rezolve printr-o scădere și o adunare.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Toate subiectele sunt obligatorii.Timp de lucru 30 min. Sc acordă 1 punct din oficiu.

Anexa 3

Școala Generală Nr. 2 Adoni

Numele elevului:……………………….

Clasa: ……………

Numele învățătorului:……………………….

Test de control

Completează locul liber urmărind semnul operației date:

532+181=_; 742- 122; _+25 = 398

Urmărind semnul + sau -, aflați ce termen lipsește:

326 +a =699; b – 85 = 43

La suma numerelor 17 si 28 adăugați diferența numerelor 531 și 15.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

La o florărie s-au adus 148 buchete de garoafe roșii și garoafe roz cu 51 mai multe. Câte buchete de garoafe s-au adus în total? (Rezolvă problema în două moduri).

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Compune, apoi rezolvă o problemă după exercițiu dat: a + 37 = 98

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Toate subiectele sunt obligatorii.Timp de lucru 30 min. Se acordă 1 punct din oficiu.

Anexa 4

Matematică

Unitatea de învățare: operații cu numere naturale de la 0 la 1000

Adunarea și scăderea

Probă de evaluare

Anexa 5

REBUSURI MATEMATICE

REBUSUL 1.

Dacă reușești să dezlegi acest rebus, pe coloana de la A la B, vei afla numele unei operații matematice ce înlocuiește o adunare repetată.

A

Orizontal

Operație matematică ce înlocuiește o scădere repetată.

De două ori U și N la mijloc.

Primul termen al împărțirii.

Orice număr înmulțit cu el rămâne neeshimbat.

Deîmpărțitul se calculează prin ….

Al doilea termen al împărțirii.

Semnul grafic folosit pentru scrierea numărului.

Rezultatul înmulțirii.

Împărțirea prin el nu are sens.

Vertical (dezlegarea rebusului)

A-B „ÎNMULȚIRE”

REBUSUL 2.

Completând corect acest rebus matematic veți obține, pe coloana de la A la B, numele acelor povestioare matematice care ne solicită sarcini de realizat.

Orizontal

Rezultatul înmulțirii se numește ……….

Rezultatul scăderii se numește ……….

Parte componentă a unei probleme.

Propoziție dintr-o problemă care exprimă o cerință.

Problemele se rezolvă după un ……….

Numerele care se adună se numesc ……..

Rezultatul adunării se numește …….

Împărțirea este o …….. repetată.

Vertical (dezlegarea rebusului)

A-B „PROBLEME”

GHICITORI MATEMATICE

„Prietenii" „Iezii” „Rătoii" „Creioanele ”

De cu zori și tară Cei doi iezi, ca de Lipa- lipa, doi rățoi Trei creioane

Anexa 6

TEST DE EVALUARE A CUNOȘTINȚELOR DIN CICLUL PRIMAR PE

BAZĂ DE JOCURI DIDACTICE

TEST

Papagalul din imagine a format la socotitoarea-abac un număr. Care este numărul format de el?

Câinele trebuie să scrie numărul o sută douăzeci și cinei. Ajută-1!

Andrei împarte cei 525 de lei pe care îi are în sute. zeci și unități. Cum este corectă împărțirea lor?

În rezolvarea exercițiului cu enunțul: „Măriți de ori suma numerelor..se folosesc

operațiile:

a) două adunări; b) o adunare și o înmulțire; c) două înmulțiri.

Butoiul s-a spart și din el a curs apă. Câți litri de apă au mai rămas ?

Ajutați-1 pe Iepurilă să socotească și vă va considera prietenii lui!

Albă-ca-Zăpada vă cere ajutorul! Ajutați-o pe Albă-ca-Zăpada să socotească!

Ramona are 5 mere, fratele ei are cu 2 mere mai puțin și Maria 4 mere. Câte mere sunt în total?

Anexa 7

Școala Generală Nr. 2 Adoni

Numele elevului: …………………………………………

Clasa: ……………………

Numele învățătorului: ………………………………….

Fișa pentru înregistrarea progresului elevului

Anexa 8

Numele și prenumele ……………..

Data ………..

FIȘA DE LUCRU (TEMĂ)

Adunarea și scăderea numerelor naturale.

Află suma numerelor și fa proba: 7 și 8. 6 și 9;

Află diferența numerelor și fa proba: 94 și 8, 72 și 9;

Rezolvă și alege răspunsul corect tăind răspunsurile greșite;

Scrieți în locul punctelor numerele care trebuie și completați simbolurile:

4+… = 36 …- 5 = 9 49 – … = 7

6. Pune semnul care trebuie în locul punctelor:

56 … 7 … 2 … 4= 16

2 … 3 …5 …10= 3

4… 9 … 6 …8= 40

7.Robotul socotește:

sau

R