Psihologie Interculturala Curs 10 [628179]

10. Cogniția socială

În viziunea lui G. Kelly aspectul cel mai important în abordarea personalit ății umane îl constituie modul
în care oamenii înțeleg ceea ce li se întâmpl ă (sau propria lume internă ) și felul în care interpreteaz ă ceea ce se
întâmpl ă în jurul lor. Kelly pleac ă de la premisa c ă ființele umane se comport ă ca ni ște oameni de știință în
experien țele și activit ățile lor zilnice prin faptul c ă se gândesc și elaboreaz ă teorii referitoare la ceea ce li se
întâmpl ă (ca niște micro -savanți) . Orice persoan ă are o teorie despre universul s ău și pe baza acestei concep ții ea
formeaz ă ipoteze și predic ții (așteptări) cu privire la lume, le pune în practic ă pentru a le verifica și, dac ă este
necesar, le revizuie ște conform cu rezultatele observate sau ob ținute prin interac țiunea cu ceilal ți (Țuțu, 2007, p.
62) (Kelly, 2003, p. 4) . Witkin et al. a definit cogni ția social ă ca “un stil cognitiv ce exprim ă gradul de diferen țiere
psihic ă în registru perceptiv, prin care subiectul se orienteaz ă preferen țial și mai eficient înspre caracteristicile
globale, de ansamblu, ale câmpului perceptiv” (Gavri liuc, 2011, p. 274) .
O prim ă distinc ție “în cadrul acestor percep ții a fost realizat ă de diver și antropologi și sociologi.
Diferen țierea exprim ă gradul de diferen țiere psihic ă în registru perceptiv, prin care subiectul se orienteaz ă
preferen țial și mai eficient înspre caracteristicile globale, de ansamblu, ale câmpului perceptiv (exprimând, în
acest caz, dependen ța de câmp) sau desprinde cu u șurință elementele constitutive ale câmpului și opereaz ă cu ele
(eviden țiind independen ța de câmp)” (Gavriliuc, 2011, p. 275) . Berry și Witkin au formulat dou ă ipoteze legate
de “subiec ții din culturile na ționale individualiste care sunt mai independen ți de câmp, fiind mai înzestra ți în a
separa elementele distincte al e câmpului perceptiv de background -ul acestuia , spre deosebire de subiec ții din
culturile na ționale colectiviste, care se dovedeau a fi mai degrab ă dependen ți de câmp” (Gavriliuc, 2011, p. 275) .
În cadrul concep ției despre sine , sunt inclu și varia ți factori. Primul dintre ace știa, care trebuie men ționat
în acest context, ar fi diferen țele culturale existente la nivel social al ături de câteva valori, tr ăsături sau abilit ăți
considerate “standard” în cadrul societ ății respective. Printre acestea putem aminti libertatea, autodeterminarea,
inteligen ța, prietenia, modestia, autonomia etc. Auto -monitorizarea intervine pe fondul însușirii acestor valori și
compararea lor cu propriile atitudini și reac ții “Snyder a aplicat un test pentru a evalua gradul în care subiec ții își
monitorizeaz ă propriul comportament, construind scala de automonitorizare ( self-monitoring scale ). Astfel,
persoanele cu un scor ridicat pe aceast ă scală sunt foarte preocupate de imaginea despre sine pe care o livreaz ă
«celuilalt », fiind mai pu țin înclinate s ă păstreze o convergen ță între valori, atitudini, opinii și comportamente
(între «ceea ce gândesc și spun și ceea ce fac »), preferind mai degrab ă să «spun ă și să facă ceea ce vor ceilal ți să
audă» daca o asemenea strategie aduce cu sine «beneficii »” (Gavriliuc, 2011, p. 280) . În opinia lui Ganz,
Baoshan, Yan -Ling și Guoliang, “ Persoanele cu un scor sc ăzut la automonitorizare sunt mult mai oneste expresiv,
urmându -și în plan comportamental în mai mare m ăsură propriile convingeri și atitudini, chiar cu riscul unor
«pierderi » relaționale pe termen scurt ” (Gavriliuc, 2011, p. 2 80).
În construc ția self-monitoring -ului indivizii se raporteaz ă la rețele sociale pe care și le-au construit sau din
care fac parte. Ulterior raportarea la aceste re țele diferen țiază maniera realiz ării self-monitoring -ului și creeaz ă
diferențieri de raportare cultural ă “Persoanele care ob țin scor mare pe scala automonitoriz ării, își modeleaz ă
comportamentul în func ție de situa ție și de public, datorit ă dorin ței de auto -glorificare. Persoanele care ob țin scor
mai mic, sunt mai pu țin preocupate de imag ine și prefer ă să-și adapteze comportamentul în func ție de standardele
personale. În ce prive ște influen ța mesajului persuasiv, cei ce ob țin scor ridicat de auto -monitorizare sunt mai
receptivi la mesaje care promit imagini sociale dezirabile. Indiferent d acă produsul const ă în băutură, haine,
automobile sau cosmetice, aceast ă tehnic ă este frecvent folosit ă în publicitate, unde adesea imaginea reprezint ă
mesajul.” (Popoviciu, 2013, p. 113) .
Experimentele lui Zimbardo (pe subiec ții din SUA) au revelat faptul c ă dezindividualizarea (prin trecerea
sub anonimat) conduce la comportamente iresponsabile, cu efecte negative asupra re țelelor sociale locale
(Gavriliuc, 2011, pp. 281 -282). Acele ași experimente reluate pe femeile din cultura islamic ă nu au generat
efectele ob ținute în cultura din SUA. Conexat cu aceste cercetări ar fi curios să aflăm dacă sub anonimatul digital
subiecți trec prin aceleași experiențe de dezindividualizare, irespons abilitate etc.
Formarea impresiilor
În cadrul cogni ției sociale managementul impresiilor este o activitate acaparatoare. Gestionarea
coordonatelor în baza c ărora se “distribuie” și se interpreteaz ă impresiile se face de multe ori pe fondul efectului
de priming. În prim ă fază, “Formarea impresiilor, … face parte din domeniul mai larg al cogni ției sociale.
Cogni ția social ă se refer ă la domeniul de analiz ă al modului în care subiec ții percep și trateaz ă informa ția social ă,
iar formarea impresiilor descrie procesul prin care oamenii își organizeaz ă mintal observa țiile sociale pentru a
reuși să clasifice reac țiile și comportamentele celor din jur” (Popoviciu, 2013, p. 127) .
Etapele form ării impresiilor sunt urm ătoarele:

– Categorisirea social ă care “explic ă modalit ățile, motivele și situa țiile în care subiec ții care percep îi
clasific ă pe ceilal ți în categorii sociale semnificative, precum «copil », «adult », «alb», «rom», «femeie »,
«tocilar », «neîngrijit », «intelectual » etc. Aceast ă aptitudine de clasificare a persoanelor ( și obiectelor) este
indispensabil ă adapt ării, fiindc ă în lipsa ei fiecare persoan ă sau obiect ar trebui tratate separat, ca unice.
Categorisirea favorizeaz ă simplificarea, transformând lumea într-un loc mai ordonat și mai controlabil.”
(Popoviciu, 2013, p. 128) ;
– Scenarii sociale . Sunt formate dintr -un șir presupus de evenimente construit pe baza unor experien țe
precedente sau pe baza unor estim ări a anumitor categorisiri sociale. “ Oamenii folosesc informa ția pe care o
au cu privire la situa țiile sociale pentru a explica cauzele comportamentului uman (Tr ope, 1986). Identificarea
și codarea comportamentului celorlal ți este esen țială în formarea impresiilor, iar modul în care oamenii
folosesc impresiile sociale pentru a conferi însemn ătate percep țiilor sociale este de a diviza succesiunea
continu ă a comport amentelor umane observate în unit ăți abstracte distincte.” (Popoviciu, 2013, p. 131) ;
– Atribuirea (teoria atribuirii) . “Suntem motiva ți să explic ăm atât comportamentul altora, cât și al nostru,
datorit ă faptului c ă dorim s ă ne sim țim în control și nu controla ți de mediul social. ” (Popoviciu, 2013, p. 134) .
Atunci când anumite scenarii sociale “nu corespund a șteptărilor noastre, recurgem la activit ăți cognitive mai
sofisticate” iar una din aceste activit ăți este inferen ța. Teoria inferen ței se bazeaz ă pe trei factori (libertatea
personal ă a individului, previzibilitatea comportamentului și efectul inten ționat sau consecin țele
comportamentului) (Popoviciu, 2013, pg. 135 -136). Conform lui Bond&Smith, individuali știi reprezint ă acea
categorie care este mai pasibil ă de “eroarea fundamental ă de atribuire” (Gavriliuc, 2011, p. 200) ;
– Principiul covarian ței sau producerea efe ctului în func ție de factorul care -l genereaz ă. În opinia lui Kelley
“un comportament constant este atribuit stimulului când sunt prezente consensul și specificitatea; un
comportament constant este atribuit persoanei când consensul și specificitatea sunt a bsente. De asemenea,
comportamentul care nu este constant este atribuit circumstan țelor trec ătoare ” (Popoviciu, 2013, p. 137) .
Nevoia de congni ție este o variabil ă individual ă “exist ă diferen țe de personalitate între receptori cu privire
la nevoia de cogni ție. Exist ă oameni cu o puternic ă nevoie de cogni ție, cărora le face pl ăcere s ă rezolve probleme,
să caute indicii și să analizeze în profunzime o gam ă largă de situa ții. Aceast ă nevoie de cogni ție are implica ții
atât asupra performan ței școlare (Gulgoz, 2001), cât și asupra satisfac ției generale cu privire la calitatea vie ții
studen ților (Coutinho & Woolery, 2004; Dwyer, 2008). Nevoia de cogni ție reflect ă motiva ția cognitiv ă și nu
abilitatea intelectual ă, sugerând doar diferen țele individuale în ce prive ște motiva ția intrinsec ă de implicare în
procese cognitive care necesit ă efort (Dwyer, 2008: 12).” (Popoviciu, 2013, p. 111) .
Reducerea lucrurilor la esențialism ul lor este o nevoi e specific uman ă prin care se simplific ă evalu ările
mediului și a celorlal ți. “Una este s ă afirmi c ă esența mamiferelor const ă în aceea c ă sunt vertebrate ce nasc pui
vii și alăpteaz ă, și altceva c ă exist ă o esen ță psihologic ă a rasei albe, a balcanicului, a introvertitului, a b ărbatului
și a femeii. Putem spune c ă, referitor la sociouman, «esen țele» sunt mai degrab ă în capul oamenilor decât în
realitate. Desigur, în cele din urm ă, toate no țiunile și categoriile sunt constructe ale min ții noastre; numai c ă
pentru unele, referen țialul ontic este bine circumscris («cal» , «m ăr», «munte», «z ăpadă» ), pe când nu acela și
lucru se întâmpl ă cu «asiatic», «român», «ardelean», «economie subteran ă», «familie extins ă» și aproape cu toate
categoriile psihosociale.” (Chelcea & Iluț, 2003, p. 138) .
Schemele cogni ției sociale
Schemele percep ției sociale “pot influen ța tipul de informa ție care face obiectul aten ției și maniera în care
este ea codificat ă. De asemenea, schemele joac ă un rol important în procesul de amintire a informa țiilor despre
celălalt. Fiske și Taylor (1991) indic ă faptul c ă, atunci când o schem ă particular ă este activat ă, amintirea unei
informa ții conforme cu o asemenea schem ă este mai bun ă decât atunci când informa ția este fie non -conform ă,
fie în dezacord cu structura activat ă” (Moscovici, 1998, p. 158) . Schemele se alimenteaz ă din memorie. Însă
extragerea informa țiilor din memorie se face în conformitate cu anumite preferin țe “De exemplu, dac ă un
stereotip este activat în momentul când aceast ă informa ție este codificat ă, subiectul care percepe poate modela
informa ția în momentul codific ării în memorie, influen țând în acela și timp maniera în care ea va fi amintit ă”
(Moscovici, 1998, p. 159) . Rezultatele unor studii sugereaz ă că schemele au un impact “mai important în etapa
de codificare decât în cea de amintire a informa ției” iar în etapa de reconstruc ție infor mațional ă exist ă anumite
bias-uri preferen țiale în func ție de care ne amintim informa țiile (Moscovici, 1998, p. 159) .
Însă, rețeaua amintirilor este extins ă și lucreaz ă preferen țial sau dup ă anumite coduri sau condi ții “tendin ța
cercet ărilor actuale este de a identifica acele condi ții care produc într-adev ăr o mai bun ă amintire a informa țiilor
conforme, și cele care produc o mai bun ă amintire a informa țiilor non -conforme ” (Moscovici, 1998, p. 160). S.
Moscovici a sintetizat o serie de factori care sunt responsabili de aceast ă diferen ță. Unii dintre factorii urm ători
ar putea fi:
– forța așteptării țintei;

– natura țintelor implicate;
– tipul de m ăsură mnezic ă utilizat ă;
– faptul c ă, dacă li se d ă subiec ților un anumit timp pentru a reflecta profund asupra informa ției atunci când ea le
este prezentat ă, avantajul amintirii itemilor non -conformi poate fi atenuat sau inversat;
– efectul problemelor mentale simultane (Moscovici, 1998, pg. 160 -161).