PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPIE PROIECT DE SEMESTRU Student: Lucian BURNAR An I II, ID Cluj-Napoca 2021 2 1. Pentru a putea explica apariția… [620358]

1
Universitatea Babeș – Bolyai
Facultatea de Psihologie și Științe ale Eucației – ID

PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPIE
PROIECT DE SEMESTRU

Student: [anonimizat], ID

Cluj-Napoca
2021

2
1. Pentru a putea explica apariția anxietății cl ientei din perspectiva cognitiv comportamenal,
trebuie mai întâi să spunem că terapia cognitiv comportamentala este o forma de psihoterapie,
orientata spre identificarea problemelor clientului cu scopul solutionarii acestora folosind tehnici
si strategii specifice cognitiv comportamentale. Tehnicile terapiei comportamentale includ
exerciții de relaxare, stabilirea unui orar pentru îngrijorare, dar și planificarea și implicarea în
activități cu funcții de recompensă, și o serie de expuneri controlate la gân durile și situațiile care
erau evitate. Obiectivul acestor expuneri este de a ajuta persoana să învețe că rezultatele negative
nu sunt corelate cu îngrijorările și că prin expunere anxietate se reduce în timp.
Anxietatea este determinată in mod normal de o combinație de factori și poate apărea la
orice vârstă. În cazul de față printre principalele cauze ale apariției anxietății se numără
predispoziția genetică, istoricum familiei, diverse dezechilibre la nivelul creierului, depresie ori
influența social pre cum și schimbările majore. Având în vedere că în cazul dat, anxietatea apare
în situații de evaluare a performanței, putem spune că și un mediu de lucru stresant, sau un
eveniment traumatizant pot contribui la dezvoltarea unei tulburări de anxietate. Conce ptul care
stă la baza terapiei cognitiv comportamentale este că, gandurile noastre despre o anumită situație
ne afectează felul în care ne simțim emotional și fizic. Clienta noastră poate acorda o
semnificație evenimentelor care se intampla in jurul ei. Ac este semnificații nu sunt întotdeauna
precise, conforme cu realitatea sau de ajutor. Ca urmare, gândurile negative și fară legatură cu
realitatea conduc de multe ori la emoții, atitudini și comportamente dezadaptative, care ne
afectează viața de familie, r elatiile sociale sau profesionale. Un exemplu pe care l -am putea oferi
ar fi, evitarea situațiilor care ar putea declanșa frica, ne întaresc gândirea negativa de fiecare data
cand experimentăm aceeasi problema, conducand la stres, anxietate sau depresie, f ormand un
cerc vicios. Anxietatea are că fundament sentimentul de teamă; teamă este o reacție naturală față
de un pericol real însă anxietatea este teamă față de un pericol imaginar. Anxietatea este definită
de specialiști că o teamă difuză, fără un obiect bine precizat.Dacă teamă te învață să fii prudent,
anxietatea te învață să fii evitant. De aici reiese o idee esențială referitoare la natură
comportamentelor anxioase și anume, aceea că ele sunt învățate, deci nu înnăscute. Datorită
acestui fapt, comport amentele anxioase răspund foarte bine terapiilor cognitiv –
comportametale de scurtă durata.
În momentul în care un individ se află în față unei situații periculoase, prima dată simte
frică, apoi are disponibilitate pentru trei tipuri de comportamente : fugă, lupta sau "împietrire" În
momentul în care se declanșează reacția de teamă, se secretă un mediator chimic numit
adrenalină care alertează întreg organismul față d e situația periculoasă. Astfel, individul devine
mai vigilent decât în stare obișnuită, bătăile inimii se accelerează și pompează sânge cu o viteză
și presiune mai mare, respirația devină mai alertă, mușchii se încordează. Deci, într -o situație de
pericol real putem vorbi de o "anxietate normală".
Ce se întâmplă de fapt în corpul unei persoane în timpul unei crize de anxietate ? Inima
bate mai tare crescând cantitatea de sânge și, astfel și presiunea lui, crește și debitul circulator la
nivelul plămânilor c oncomitent cu accelerarea respirației și cu senzația de căldură și transpirații;
astfel, crește cantitatea de oxigen în sânge creându -se un dezechilibru între O2 și CO2, apar

3
mecanisme fiziologice că vasoconstrictia periferică (mâini reci, albitul la față) care limitează
cantitatea de sânge și respectiv O2 la extremități; crește debitul cerebral conducând la un o
usoara creștere a presiunii intracraniene (senzația de "cap tulbure"). Toate acestea accentuează
senzația de pericol, creându -se un cerc vicios di n care persoană are senzația că nu poate să iasă și
va muri. Se poate observă că reacțiile neurovegetative ale organismului și modificările produse
în corp în timpul unei crize de anxietate sunt aceleași că în cazul unui pericol real însă,
inadecvate momen tului și, dacă devin și persistente și crescute că intensitate (atacuri de panică),
se traduc în simptome ale anxietății și pot afecta funcționarea optimă a individului în plan
personal, profesional sau social.
În concluzie ceea ce trebuie reținut este că aceste comportamente de tip anxios sunt
învățate, astfel că pot f i abordate cu succes prin intervenții cognitiv -comportamentale și pot
dispărea în câteva luni de la începutul intervenției. Persoană anxiosa va învață să își gestioneze
starea de teamă atribuind -o în mod adecvat fiecărui "obstacol" pornind de la o imagine de sine
îmbunătățită cu ajutorul tehnicilor terapeutice, bine conturată, dar realistă.

2. Viziunea psihanalitică freudiană aduce în prim – plan faptul că anxietatea poate fi
deosebită de alte stări afective neplăcute , prin combinația sa unică de calități exp onențiale
(psihice) și fiziologice. Calitățile exponențiale asociate anxietății, care îi dau caracterul de
neplăcut, constau în sentimente de frică și tensiune. Fenomenele fiziologice și comportamentale
asociate anxietății, cum ar fi palpitații, perturbare a respirației, transpirația, tremorul, au fost
considerate de Freud ca fiind componente esențiale ale anxietății. Utilizând metodele
introspective de psihanaliză, autorul a încercat să descopere elementul istoric din copilăria
pacientului, care face legătu ra dintre reacțiile anxioase și stresorul extern care le evocă. Pe de
altă parte, R. Feldman (1993) evidențiază faptul că stările anxioase nu au numai un efect
disfuncțional asupra vieții psihice a individului, ci pot influența și pozitiv motivația și
performanța. Însă, când motivația și performața depășesc pragurile funcționabile, apare
conceptul de anxietate de performanță, înțeleasă ca teama individului de a nu fi capabil să ducă
la bun sfârșit o sarcină.
Persoanele care se confruntă cu anxietatea de per formanță își pot face griji că vor eșua
înainte de a începe măcar să rezolve o problemă. Percepția acestora se asociază credinței că
eșecul va fi urmat de umilire și respingere. Anxietatea de performanță poate apărea în legătură cu
orice sarcină, dar este frecvent întâlnită în mediul profesional. Intensitatea resimțită de individul
care manifestă anxietate de performanță capătă forme diferite, de la o stare de neliniște și
agitație înainte de a face o prezentare importantă la birou, la atacurile de panică declanșate de
simplu gând al responsabilităților profesionale. Anxietatea de performanță se asociază adesea cu
ambiția și perfecționsimul, valori care în societatea actuală, dominată de competitivitate, capătă
conotații pozitive. Pentru experții în sănătate mintală, ambele trăsături sunt o potențială
amenințare pentru sănătatea psihică. Raportându -ne la fenomenul ambiției, identificăm atât
valoarea intrinsecă a acesteia, care orientează atenția spre motivația internă și raportarea la

4
standarde interne, cât ș i valoarea extrinsecă, ancorată exclusiv într -un loc al controlului extern,
generatoare de anxietăți, depresii și alte afecțiuni psihice.
Anxietatea de performanță este generată adesea și de fenomenul evaluării în contexte de
tip profesional și nu numai. Anxietatea determinată de un posibil act evaluativ poate fi definită
ca o stare emoțională neplăcută, caracterizată prin: tensiune psihică, frică și nervozitate, activarea
sistemului nervos autonom, exprimată prin diverse simptome somatice cum ar fi: palpi tațiile,
transpirația în absența efortului fizic, tremorul vocii și a mâinii în situații de evaluare.
Aceste reacții pot fi activate de o serie de trăsături de personalitate, printre care se evidențiază:
 lipsa încrederii în propria capacitate de a reuși,
 îngrijorarea în legătură cu propria competență,
 cogniții negative, legate de o posibilă pierdere a stimei de sine în caz de eșec, eventuala
pierdere a stimei din partea celorlalți, o posibilă pierdere a oportunităților pentru satisfacerea
viitoarele scopuri , alte posibile consecințe asociate eșecului.

3. Persoanele care se confrunta cu anxietatea de perfo rmanta își pot face griji că vor eșua
înainte de a începe măcar să rezolve o problemă. Aceștia pot avea credința că eșecul va fi urmat
de umilire și respingere. Anxietatea de performanta poate apărea în legătură cu orice sarcină, dar
este frecvent întâlnit ă la serviciu. Intensitatea anxietății variază de la individ la individ. La unele
persoane poate fi vorba de o stare de neliniște și agitație înainte de a face o prezentare importantă
la birou. Pentru altele simplul gând al responsabilităților profesionale poate declanșa atacuri de
panică.
Ca și cazul în cazul dat, anxietatea de performanta la locul de muncă poate fi cauzată de o
multitudine de factori: stresul de acasă; probleme financiare; un mediu de lucru toxic; sau poate
fi urmarea unor trăsături de personalitate care erodează de-a lungul timpului sănătatea psihică:
ambiția și perfecționismul. Ambiția și perfecționismul pot avea conotații pozitive într -o lume
competitivă, obsedată de succes. In aceeasi lume mediocritatea e considerată uneori mai crudă
decât moartea. Pentru exp erții în sănătate mintală, ambele trăsături sunt o potențială amenințare
pentru sănătatea psihică.

5
BIBLIOGRAFIE

1. Choi J., Padmala S., Pessoa L. (2012). Impactul anxietății de stat asupra interacțiunii
dintre monitorizarea amenințărilor și cunoaștere Neuroim age;
2. Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy . New York: Carol Publishing
Group.
3. Fales C., Barch D., Burgess G., Schaefer A., Mennin D., Gray J. și
colab. (2008). Anxietate și eficiență cognitivă: modulare diferențială a activității
neuronale tranzitorii și susținute în timpul unei sarcini de memorie de lucru .
4. Fedman, R (1993) – Distinguishing depression and anxiety in self-report: Evidence from
confirmatory factor analysis on nonclinical and clinical samples .
5. Lazarus, R.S. (1 991). Emotion and adaptation. Oxford University Press: New York ;
6. Mitrofan, N., Mitrofan, L. (2005). Testarea psihologică. Inteligența și aptitudinile.
Iași: Editura Polirom,
7. Rășcanu, R. (2001). Psihologia sănătății: de la credințe și explicații la sisteme de
promovare a ei. În M. Zlate (coord.). Psihologia la răspântia mileniilor . Iași: Editura
Polirom
8. Robu, V. (2011 ) – Psihologia anxietății față de testări și examene, repere teoretice și
aplicații , Iași, Editura Performantica