Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie [603224]

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Universitatea Babeș -Bolyai,
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,
Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie

Bias-uri implicite și explicite în consumul problematic de alcool

Coordonator științific:
Lector. Dr. Silviu Matu Absolvent: [anonimizat] 2018

Cuprins
Rezuma t…………………………………………………………………………………………………………….. …….3
I. COMPONENTA TEORETIC Ă A LUCRĂRII …………………………………… ……………….. .6
1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ …………………………………………………………….. ……….. 6
1.1. Consumul problematic de alcool ………………………………………… ……………………………. .6
1.2. Bias-urile cognitive și alcoolul ………………………………………………. …………………. .11
1.2.1. Bias-ul atențional și alcoolul …………………………………………………… …….. ….11
1.2.1.1 . Bias-ul atențional în paradigma Stroop …………………………………… 14
1.2.2. Restraint Bias sau cum iluziile promovează consumul de alcool ………… .15
1.2.2.1. Rolul credințelor implicite …………………………………………………….. ..18
1.3. Acceptarea ca fațetă a trăsăturii Mindfulness ……………… ……………………………. 22
2. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII ………………………………………………… 24
II. COMPONENTA METODOLOGICĂ A LUCRĂRII …………………………… …………… .26
1. Participanți ………………………………………………………………………… ……………………….. 26
2. Instrumente/materiale …………………………………………………………………………………… 26
3. Designul cercet ării………………………………………………………………………………………… 31
4. Procedura ………………………………………………………………………………………………….. …32
5. Analiza datelor ……………………………………………………………………………………………… 34
III. REZULTATE ……………………………………………………………………………… …………………. 35
IV. CONCLUZII ȘI DISCUȚII …………………………………………………………………………. …..43
V. BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………. …………………….. 52
VI. ANEXE …………………………………………………………………………………………………………. ….65

3
Rezumat

Introducere: Consumul nociv de alcool se numără printre primii cinci factori de risc pentru
dizabilitate , boală și moarte din întreaga lume (WHO, 2011a; Lim et al., 2012). Există dovezi
acumulate că procesele cognitive automate joacă un rol important în consumul la risc și
dependența de alcool . Obiectiv : Acest studiu are obiectivul de a investiga existența unei
relații între bias -urile cognitive (bias -ul atențional, bias -ul de reținere măsurat implicit și
explicit) și simptomele de adicție de alcool respectiv consumul la risc de alcool și
investigarea rolului moderator al acceptării asupra acestei relații. Metoda: E șantionul a fost
format din 70 de participanți (57.14% gen feminin ) cu vârstele cuprinse între 18 și 57 de ani
(M=30, SD=8.39 ). Designul cercetării este de tip corelațional predictiv. Participanții au
completat pe calculatorul propriu 3 sarcini care au adresat bias -urile cognitive : Stroop
pentru Dependență (Stroop – bias-ul atențional pentru stimulii relaționați cu alcoolul ),
Implicit Relational Assesment Procedure (IRAP – bias-ul de reținere implicit) și 3 itemi pentru
credințele de c ontrol al impulsului (bias -ul de reținere măsurat explicit) urmate de
instrumentul Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT) și scala Acceptare/ Non –
judgment a instrumentului Five Facet Mindfulness Questionnaire (FFMQ). Rezultate:
Analiza de regresie multiplă a întregului eșantion evidențiază că bias-ul aten țional și bias -ul
de reținere (măsurat implicit) sunt predictori pozitivi unici semnificativi a i simptomelor de
adicție de alcool ; bias-urile cognitive au explicat împreună 19% din varianță . Singurul
predictor semnificativ al consumului la risc de alcool este bias -ul atențional. Acceptarea
moderează semnificativ relația dintre bias -ul atențional și simptomele de adicție de alcool
respectiv consumul la risc de alcool, sugerând un efect protectiv al acestei variabile.
Concluziile și implicațiile: Acest studiu susține că bias -ul atențional măsurat cu ajutorul
procedurii Stroop pentru Dependență prezice consumul la risc și simptomele de adicție de
alcool. Rezultatele demonstrează totodată importanța cognițiilor legate de reținere

4
relaționate cu alcoolul, indivizii care implicit supraestimează controlul lor asupra
consumului de alcool fiind mai predispuși să manifeste simptome de adicție de alcool .
Implicațiile în ceea ce privește tratamentul sunt discutate.

Abstract
Introduction : The unhealthy alcohol use is placed among the top five factor of dis ability ,
disease and death worldwide (WHO, 2011a; Lim et al., 2012). There is evidence gathered
that automatic cognitive processes play an important role in consumption and alcohol
dependence . Objective: This study has the aim to investigate the existenc e of a relationship
between cognitive b iases (attentional bias, implicit and explicit restraint bias) and alcohol
addiction symptoms, respectively hazardous drinking , and to investigate the modera ting role
of acceptance o ver this r elationship. Method: The sample consisted of 70 participants
(57.14% females) aged between 18 and 57 (M = 30, SD = 8.39). The design of the research
is predictive correlation type. The participants completed 3 tasks on the ir own personal
computer that addressed the cognitive bias es: The addiction Stroop Task (Stroop -attentional
bias for alcohol related cues), Implicit Relational Asse ssment Procedure (IRAP – implicit
restraint bias) and 3 items for the impulse control beliefs ( explicit restraint bias) followed by
the Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT) and the Five Facet Mindfulness
Questionnaire (FFMQ) – Acceptance / Non -Judgment scale. Results: Multiple regression
analysis of the entire sample reveals that attentional bias and restraint bias (measured
implicit ly) are unique significant positive predictors of alcohol addiction symptoms; cognitive
biases explained together 19% of the variance. The only significant predictor of hazardous
drinking is the attentional bias. Acceptance sig nificantly moderate the relationship between
attentional bias and alcohol addiction symptoms, respectively, hazardous drinking ,

5
suggesting a protective effect of this variable. Conclusions and implications: This study
support that attentional bias measured in the Addiction Stroop Task predict hazardous
drinking and alcohol addiction symptoms. The results also show the importance of cognitions
related to alcohol restraint , individuals who implicitly overestimate their control over alcohol
consumption are mor e likely to exhibit alcohol addiction symptoms. The implications for
treatment are discussed.

6

I. COMPONENTA TEORETIC Ă A LUCRĂRII .
1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ

1.2. Consumul problematic de alcool

Pentru a clarifica de la început conceptele utilizate în lucrarea de față , este necesar
să evidențiem faptul că Organizația Mondială a Sănătății plasează problemele relaționate cu
alcoolul pe un continuum, care pornește de la consumul de alcool „la risc” la utilizarea
nocivă a alcolului (abuzul de alcool) iar în cele din urmă la dependență (Saunders et
al.,1993 ).
Astfel, consumul de alcool la risc este definit ca „un nivel sau un pattern de consum
de alcool care crește riscul de consecințe nocive pentru individ sau alții” (Babor et al. , 2001 ,
p. 5).
Aceste patternuri reprezintă o importan ță crescută pentru sănătatea publică, chiar dacă
utilizatorul de alcool nu prezintă nicio tulburare curentă. (Babor et al. , 2001).
Utilizarea nocivă a alcoolului se referă la „ un pattern repetitiv de consum de alcool
care are consecințe pentru sănătatea fizică și mentală a individului ” iar unii cercetători iau în
considerare inclusiv conse cințele sociale în rândul daunelor cauzate de consumul de alcool .
(Babor et al. , 2001 ,p.5).
Dependența de alcool e văzută ca un „cluster de fenomene comportamentale,
cognitive și fiziologic e care se pot dezvolta după consumul repetat de alcool. ” (Babor et al. ,
2001 , p.5). De obicei, dependența de alcool include o dorință puternică de a consuma alcool,
consum persistent de alcool în ciuda consecințelor dăunătoare , un control deficitar asupra

7
consumului, creșterea toleranței la alcool și prezența simptomelor de sevraj în cazul în care
consumul de alcool este întrerupt. ( Babor et al. , 2001)
Importanța studierii consumului de alcool la risc , provine din faptul că studiile
epidemiologice ne evidențiază faptul că la nivel de populație, majoritatea consecințelor
negative relaționate cu alcoolul nu se datorează persoanelor care întrunesc criteriile pentru
dependență, această categorie fiind reprezentată doar de 7 la sută din populație, ci toate
acestea sunt de fapt atribuite unui grup mai mare de consumatori de alcool, car e sunt descriși
de regulă ca acei consumatori a căror consum depășește nivelele recomandate de consum de
alcool, dar care în mare parte trec neobservați . (Organizația Mondială a Sănătății, 2010 a)
În ceea ce privește daunele asociate, consumul problematic de alcool se numără
printre primii cinci factori de risc pentru dizabilitate , boală și moarte din întreaga lume (Lim
et al., 2012; WHO, 2011a;). În anul 2012, aproximativ 3,3 milioane de decese, mai exact
5,9% din totalul deceselor la nivel global (4,0% pentru femei și 7,6% pentru bărbați), au fost
atribuite consumului problematic de alc ool. La nivel global, aproximativ 16% din
consumatorii în vârstă de cincisprezece ani sau mai mari se angajează în episoade de consum
impulsiv de alcool. Totodată, consumul de alcool este asociat cu riscul de a dezvolta
probleme de sănătate printre care se numără dependența de alcool, cancer, ciroză și leziuni
(WHO, 2004a; Shield, Parry și Rehm, 2013). Cele mai recente relații de cauzalitate sugerate
de rezultatele cercetărilor sunt cele dintre consumul de alcool și incidența bolilor infecțioase,
cum ar fi HIV /SIDA și tuberculoza (Baliunas et al., 2010).
În ceea ce privește costurile consumului de alcool în Europa, un review publicat în
anul 2013 indică faptul că povara consumului de alcool î n Europa este foarte mare, costurile
anuale directe, la nivel na țional variind de la 1 miliard de euro, până la 7,8 miliarde de euro.
(Laramee et al., 2013) .

8
Conform rapoarte lor pe care le -a făcut publice de-a lungul anilor Organizația
Mondială a Sănătății, în România prevalen ța consumului de alcool este în creștere. Dacă între
anul 2003 și anul 2005 media consumului de alcool pe cap de locuitor ( consumul exprimat în
litrii de alcool pur iar populați a cu vârsta mai mare de 15 ani ) a fost 12,8 , între anii 2008
respectiv 2010 media a crescut la 14,4. Nu ne iau prin surprindere statisticile, având în vedere
că România ocupă locul 16 din cele 187 de țări membre ale Organizației Mondiale a Sanatății
la prevalența consumului de alcool, chiar înainte de Statele Unite ale Americii (Raportul
privind starea globală de alcool și de sănătate, Organizația Mondială a Sănătății, 2014) .
Alcoolul este în același timp asociat puternic cu o gamă largă de probleme de sănătate
mentală . Dat fiind faptul că tulburările legate de consum de substanțe, în special consumul de
alcool reprezintă o categorie de afecțiuni asociate tulburărilor de anxietate, care sunt de
departe cele mai prevalente tulburări mentale, cercetătorii au ajuns la concluzia că pr oblemele
legate de anxietate și de alcoolism ar putea să se influen țeze reciproc și să interacționeze,
ceea ce are ca rezultat accentuarea ambelor probleme. Rezultatul final poate sa fie o „ spirală
autodistructivă descendentă ”, care poate să conducă la se ntimente de neajutorare, la depresie
și la un risc crescut de suicid (Barlow, 2002). Similar, printre adulții admiși pentru a beneficia
de servicii de sănătate m entală în spitale, consumul la risc de alcool respectiv abuzul de
alcool au crescut riscul unei tentative suicidare de trei ori, iar dependența de alcool a crescut
riscul de opt ori (McCloud et al., 2004) .
Ba mai mult, comorbiditatea tulbur ărilor de consum de alcool cu tulburarea bipolară
poate ajunge până la un procent de 45 % (Kessler et al., 1997; Cardoso et al., 2008) iar
comorbiditatea depresiei cu tulburările legate de consum de alcool (abuz sau dependență)
reprezintă una dintre cele mai prevalente combinații psihiatrice atât în adolescență, cât și la
vârsta adultă (Boschloo et al., 2011) .

9
Astfel, problemele legate de consumul de alcool pot influența negativ evoluția
problemelor psihiatrice , de exemplu, alcoolul poate avea efecte de potențare, de neutralizare
sau efecte periculoase, în combinație cu anumit e medicamente care sunt prescrise pentru
diferite probleme de sănătate mentală. Totodată , problemele legate de consum de alcool pot
afecta în sens negativ intervenția în cazul diferitelor tulburări mentale (Weiss, 2011) .
Aceste rezultate aduc în lumină importanța studierii problemelor relaționate cu
consumul de alcool , mai ales dacă luăm în considerare și eficiența diferitelor forme de
psihoterapie asupra tulburărilor și a problemelor relaționate cu consumul de alcool. De
exemplu, o meta -analiză din 2009 , în care au fost inclus e cincizecișitrei de studii clinice
controlate, care a studiat eficiența terapiei cognitiv comportamentale în cazul consumatorilor
de alcool și totodată a consumatorilor de droguri ilicite, într-adevăr a evidențiat un efect
semnfica tiv al terapiei cognitiv comportamentale în cazul ambelor categorii de droguri, însă
în cazul consumatorilor de alcool efectul a fost unul scăzut (M. Magill, L. Ray, 2009) . Mai
mult, efectele terapiei cognitiv comportamentale s -au diminuat în timp, cu mărimi ale
efectului mai mici la follow -up la șase și la nouă luni și efecte diminuate semnificativ la
douăsprezece luni.
Mai mult, în general programele tradiționale care viz ează consumul, abuzul și
dependența de alcool s-au axat adesea pe schimbarea comportamentului de consum de
substanțe, prin modificarea expectanțelor, a atitudinilor și a convingeril or conștiente. Odată
cu dezvoltarea primului chestionar care a măsurat expe ctanțele în ceea ce privește alcoolul,
au fost publicate o mul țime de studii care au investigat relația dintre acestea și consumul de
alcool (Goldman et al., 1999). Totodată, s -a demonstrat că aceste expectanțe prezic chiar
până la 50% din varianța consumu lui de alcool (Leigh și Stacy, 1993; Wiers, Hoogeveen,
Seargent și Gunning, 1997 ; Goldman et al., 1999 ), dar asta nu explică de exemplu, de ce

10
recidiva a fost și reprezintă încă și în prezent nemesisul tratamentului problemelor rela ționate
cu alcool ul.
Însă, m ulte din aceste programe care se axează pe schimbarea cognițiilor explicite
relaționate cu alco olul au evidențiat un succes limitat (Van de Luitgaarden, Wiers, Knibbe, și
Boon, 2006; Wiers, Van de Luitgaarden, van den Wildenberg, și Smulders, 2005 ; Thush et
al., 2007 ). O posibilă explicație este aceea că aceste intervenții vizează doar unul dintre cele
două sisteme cognitive cunoscute a influența comportamentul, focalizându -se în primul rând
și aproape exclusiv pe schimbarea cognițiilor explicite, da r omițând sau diminuând
semnificativ importanța cognițiil or implicite. Astfel, chiar dacă o intervenție poate fi eficientă
în schimbarea convingerilor conștiente (explicite) cu privire la consumul de alcool, pot exista
totuși procese automate puternice care încurajează inițierea și / sau utilizarea alcoolului în
continuare . Astfel, cercetătorii au elaborat diverse instrumente pentru a măsura cognițiile
implicite, care oferă informații unice care nu pot fi evidențiate utilizând instrumente self –
report. S-a evidențiat într -o multitudine de studii (incluziv meta -analize) că e valuările
cognițiilor implicite au fost demonstrate a explica varianța consumului de substanțe, chiar
dincolo de cea explicat ă de măsurile e xplicite. ( Reich, Below și Goldman, 2010 -meta –
analiz ă; McCarthy și Thompsen, 2006 )
Într-adevăr, s -ar putea evidenția faptul că intervențiile care s -au axat în mod exclusiv
pe schimbarea cognițiilor explicite este puțin probabil să fie extrem de eficiente, având în
vedere că o multitudine de cercetători consideră faptul că pentru majoritatea persoanelor și în
majoritatea situațiilor, cogniția implicită reprezintă si stemul principal de orientare
comportamentală ( Slovic et al., 2005 ; Epstein, 1994). Recent așadar, există un interes crescut
în rândul cercetătorilor pentru prevenirea și totodată pentru tratarea problemelor relaționate
cu alcoolul prin intervenții care vizează direct cogniția implicită (Wiers et al. , 2006, Wiers et
al., 2013 ; Wiers et al, 2010 ).

11
Astfel, cercetarea de fa ță investighează și vizează tocmai aceste cogniții sau procese
implicite, dat fiind importanța crescută a acest ora în menținerea comportamentului de consum
de alcool , și totodată având în vedere rolul pe care le au acestea în eficiența diferitelor
intervenții care vizează modificarea acestui comportament ; de exemplu cognițiile implicite au
fost demonstrate a fi un moderator al intervențiilor motivaționale scurte pentru consumul de
alcool ( Ostafin și Palfai et al., 2012) .

1.2 Bias -urile cognitive și alcoolul
1.2.1. Bias -ul aten țional

Așa cum au punctat Waters și Feyerabend (2000) , bias-ul atențional către stimulii
relaționați cu dependența, este de o importan ță crucială din trei motive principale : în primul
rând, acest bias ne evidențiază că persoanele care abuzează de substanțe devin mult mai ușor
conștien te de stimulii relaționaț i cu substanțele care se regăsesc în mediul înconjurător, decât
alte persoane. Acest lucru e problematic în cazul în care o persoană cu abuz de alcool
încearcă să rămână abstinentă (Cox, Hogan, Kristian, și Race, 2002). În al doilea rând, după
cum afirmă acești cercetători, procesele automate către stimulii relaționați cu substanțele, pot
provoca răspunsuri condiționate, cum ar fi sevrajul sau răspunsurile compensatorii iar acestea
pot crește dorința de a bea sau ar putea invoca anumite patternuri automate care să conducă la
utilizarea substanțelor. În al treilea rând, acest bias atențional este raportat ca fiind indezirabil
pentru cei care doresc s ă renunțe. Această tendință de a acorda preferențial atenția stimulilor
relaționați cu substanțele le afectează și le distruge starea de spirit și interferează cu procesele
lor de gândire și totodată cu activitățile lor zilnice ( Bradley, Codispoti, Cuthbert și Lang,
2001).

12
Modelele de procesare duală privind consumul de alcool presupun fap tul că, în
mare parte, comportamentul de consum de alcool este ghidat de procese implicite și automate
(Wiers et al., 2006). Se consideră că aceste procese implicite acționeză automat, rapid și în
afara controlului executiv ( Albery et al., 2006) . Aceste modele sugerează totodată că aceste
procese automate perpetuează comportamentele de adicție, dar procesele cognitive controlate
conștient le reduc (Wiers et al., 2007) . Printre aceste procese automate , a fost studiat bias -ul
atențional către stimuli i relaționați cu alcoolul în efortul de a înțelege modul în care
procesarea implicită este implicată în menținerea sau schimbarea comportamentelor de
consum de alcool.
Consumul de alcool este așadar asociat cu un cluster de procese cognitive, care
cuprinde atât procese controlate (cum ar fi luarea de decizii și expectanțele legate de consum
de alcool ), cât și disfuncții executive (deficite în memoria de lucru și impulsivitate ) și
procese automate, incluzând bias -ul atențional și asocieri le implicite ale memoriei (cogniții
automate relaționate cu alcoolul) ( Field și Wiers, 2012) . Acestea din urmă , procesele
automate, sunt vizate de cercetarea de față.
Așadar, u n mecanism care se consideră că poate contribui la problemele legate de
consumul de alcool este bias -ul atențional către stimulii relaționa ți cu alcoolul. ( Field și
Wiers, 2012) . Bias-ul atențional este definit ca „ alocarea selectivă a atenției către o categorie
specifică de stimuli din mediu, în timp ce alte categorii de stimuli sunt omise sau ignorate ” .
(H. Ekhtiari; M. Paulus, 2016, p. 78) . În ceea ce privește indivizi i cu probleme relaționate cu
consumul de alcool , aceștia manifestă în mod tipic un bias atențional către stimulii relaționați
cu alcoolul : acești stimuli sunt capabili să atragă și să mențină atenția, în detrimentul altor
stimuli din mediu.
Relevanța studierii bias -ului atențional în cadrul problemelor relaționate cu consumul
de alcool provine din faptul că majoritatea modelelor teoretice sugerează faptul că bias -ul

13
atențional este important din punct de vedere clinic, prin faptul că acesta f ie determină fie
indexează procesele care stau la baza comportamentului de căutare a alcoolului (Franken,
2003; Robinson și Berridge; 2003). De exemplu, persoanele care consumă excesiv alcool („
heavy drinkers ”) prezintă un bias atențional crescut că tre st imulii relaționați cu alcool ul,
comparativ cu cei care consumă alcool în cantități moderat e sau scăzute , și se consideră că
această tendință ar favoriz a motivația consumului de alcool (Field și Cox, 2008) . În același
timp, un bias atențional și procesarea automată a stimulilor relaționați cu alcoolul apare în
adicția de alcool (Weinsten și Cox, 2006; Murphy, Garavan, 2010; Field et al., 2013, Beck et
al., 2012 ) și poate explica atât senzația subiectivă că boala e incontrolabilă (Hyman și
Malenka, 2001) , cât și comportamentul repetat de consum riscant de alcool în ciuda
cunoașterii consecințelor economice , sociale și totodată a consecințelor legate de sănătate. Ba
mai mult, bias -ul atențional relaționat cu alcoolul este prezent chiar și la persoanele care
consumă alcool pentru a evada din stările disforice (Forestell et al., 2012) . Deși studiile în
general au identificat prezența unui bias aten țional către stimulii relaționați cu alcoolul în
cazul persoanelor cu probleme legate de consum de alcool, unele studii au evidențiat prezența
acestei distorsiuni cognitive ca fiind semnificativ ă în cazul subiecților de gen masculin, dar
nu în cazul celor de gen feminin (Emery N., Simons J., 2015) , însă datele din literatura de
specialitate sunt inc onsistente.
Totodată, biasul atențional către stimulii relaționați cu alcool e ste asociat pozitiv cu
un istoric de consum de alcool și se sugerează că acesta poate reprezenta un mecanism prin
care comportamentul consumului de alcool este menținut în timp (Emery N., Simons J.,
2015 ).
Mai mult, faptul că bias-ul atențional către stimulii relaționați cu alcoolul s-a
demonstrat a fi un predictor semnificativ al rezultatului tratamentului în cazul persoanelor cu

14
abuz de alcool (Cox et al., 2002) aduce cu sine necesitatea studierii acestei distorsiuni
atenționale în ceea ce privește consumul la risc și simptomele de adicție de alcool .

1.2.1.1 Bias -ul atențional în paradigma Stroop

Măsura cea mai răspândită a bias -ului aten țional către stimulii rela ționați cu alcoolul
este o versiune modificată a sarcinii clasice Stroop (Stroop, 1935), denumită uneori Stroop
pentru Dependență (Cox, Fadardi, și Pothos, 2006). În timpul sarcinii, cuvi ntele sunt
prezentate în diferite fonturi colorate. În mod tipic, două categorii de cuvinte sunt prezentate –
cuvinte relaționate cu substanțe le și cuvinte neutre din punct de vedere emoțional – aceste
categorii de cuvinte sunt potrivite în ceea ce priveșt e numărul de silabe și lungimea
cuvântului . Participanții sunt instruiți să identifice precis și rapid culoarea cu care sunt tipărite
cuvintele și să încerce să ignore conținutul semantic al cuvintelor respective . Biasul
atențional este văzut ca diferența dintre timpul mediu de reacție al denumirii culorilor în cazul
cuvintelor relaționate cu substanțele respectiv în cazul cuvintelor neutre. Se presupune că
reacția mai înceată în indicarea culorilor în cazul stimu lilor relaționați cu substanțe le indică
prelucrarea automată a conținutului semantic al cuvintelor, ceea ce interferează cu sarcina de
denumire a culorilor.
Stroop pentru Dependență este, în general, conceptualizat ca măsură a procesării
semantice involu ntare a cuvintelor legate de substanțe. După cum arată cercetările, o astfel de
prelucrare are loc în stadii foarte timpurii ale procesării cognitive (Cox et al., 2006). Cu toate
acestea, unele dovezi sugerează că interferența Stroop ar putea fi atribuită unor procese
atenționale mai lente, cum ar fi dezangajarea întârziată a atenției. Phaf și Kan (2007) au
efectuat o meta -analiză a 70 de studii publicate care au utilizat Emoțional Stroop și au

15
concluzionat că efectul Stroop emoțional pare să reflecte un pr oces relativ lent (dezangajarea
atenției), mai degrabă decât o tendință rapidă, de prelucrare automată. (Phaf și Kan, 2007)
În ciuda acestor concluzii într-o meta -analiză Cox și colaboratorii săi (2006) au ajuns
la concluzia că valabilitatea paradigmei Str oop în dependențe a fost stabilită in diferite
moduri : (1) are o validitate discriminatorie în sensul că aceasta îi distinge pe cei care fac abuz
de alcool de ceilal ți care nu abuzează de alcool , (2) are valabilitate convergentă în sensul în
care bias -ul atențional către stimulii legați de dependență este acompaniat de reacții
fiziologice, inclusiv decelerarea ritmului cardiac și creșterea conductivită ții pielii. Reacțiile
fiziologice , din punct de vedere al cercetătorilor reflectă incapacitatea partici panților de a
ignora sti mulii relaționați cu dependența și de a -și desprinde atenția de la ei (Stormark et al.,
2000) , (3) are valabilitate predictivă în sensul că un bias aten țional mai mare prezice o
probabilitate mai mare de reluare a utilizării substan ței după oprirea consumului ( A. J.
Waters, Shiffman, Sayette, et al., 2003 ; W. M. Cox et al., 2002 ), (4) de asemenea, dovezile
indică faptul că biasul atențional în Stroop Task nu este un artefact al nivelului funcționării
executive al participanților (Fadardi și Cox, 2006). Astfel, în cercetarea de față am considerat
cea mai adecvată utilizarea paradigm ei Stroop pentru a investiga bias -ul atențional către
stimuli relaționați cu alcoolul .

1.2.2. Bias-ul de reținere sau cum iluziile promovează consum ul de alcool

Bias-ul de reținere (restraint bias) este definit ca „o tendință de a supraestima propria
capacitate de control al impulsurilor” (Nordgren et al., 2009 , p. 1523 ). Potrivit acestor
cercetători, tendința oamenilor de a supraestima capacitatea lor de a-și controla impulsurile, îi
face pe aceștia să se supraexpună la tentație iar în cele din urmă să exprime mai multe
comportamente impulsive . Astfel, persoanele care au credința că au o capacitate ridicată de

16
control al impulsului, se expun în general la o tentație mai mare iar în cele din urmă,
paradoxal se vor angaja mai mult în comportamente impulsive decât persoanele care cred că
au un control scăzut al impulsului. Mai exact, restraint bias oferă o perspectivă în care
credințele noastre eronate promov ează un comportament impulsiv. Acest concept porne ște de
la ceea ce este cunoscut în literatura de specialitate ca fiind „cold-to-hot empathy gap”, o
tendin ță a oamenilor care se află într -o stare „rece” de a subestima influen ța unei stări “calde”
și impulsive, fapt care afectează ulterior și comportamentul și preferințele persoanelor
(Loewenstein, 1996) . Loewenstein argumentează totodată că această subestimare a
impulsului visceral se datorează memoriei constrânse pentru experiența viscerală. Nordg ren
și colaboratorii săi susțin că incapacitatea de a aprecia forța motivantă a impulsului îi
determină pe oameni să supraestimeze capacitatea lor de a rezista tentației ( să dezvolte un
bias de reținere) (Nordgren et al., 2009).
Loran F. Nordgren și cola boratorii săi afirmă că acest bias ne ajută să înțelegem una
dintre cele mai importante dificultăți în cercetarea dependenței, cum ar fi de ce după
recuperare, pacienții care au fost dependenți recidivează după ce s -au eliberat de simptomele
de sevraj . Ace sta argumentează că odată ce simptomele imediate de craving se estompează,
dependenții care s -au recuperat încep să supraestimeze capacitatea lor de a învinge pofta de a
consuma substanțe , poftă care ar putea fi provocată de diver și indici din mediu (de ex emplu,
vizitarea locurilor pe care le asociază cu consumul de substanțe ) și în consecință, se
supraexpun pe ei înșiși tentației de a consuma droguri (Nordgren et al., 2009).
Într-un experiment incipient , acești cercetători au manipulat feedback -ul acordat
participanților ; unora le era adus la cunoștință că au o capacitate ridicată de a se abține de la
fumat, iar celorlalți că au o capacitate scăzută. După ce au primit acest feedback fals, aceștia
au putut să aleagă nivelul tentației la care sunt pregătiți să fie expuși în timp ce li se oferea un
stimulent financiar pentru depășirea tentației de a fuma. Concluzia principală a fost faptul că

17
grupul care a fost informat că a re o capacitate ridicată de a se abține de la fumat s -a expus
mai mult la tentație și a fost mult mai probabil să fumeze ca o consecință a acest ui fapt (în
ciuda stimulentelor financiare oferite) decât fumătorii care au fost informați că au o
capacitate scăzută de a se abține de la fumat (Nordgren et al., 2009). Astfel, pentru persoanele
care cred că au o capacitate ridicată de a se abține de la anumite comportamente, cum ar fi
fumatul, în mod paradoxal, există o probabilitate mai mare să se angajeze în astfel de
comportamente (Nordgren et al., 2009). Rezultatele acestor studii sunt oarecum
contraintuitive, având în vedere că nivele înalte ale eficacității (încrederea în capacitatea de a
se abține) a u fost în general acceptate ca factori protectivi împotriva recidivei, deși o meta –
analiză a evidențiat faptul că relația dintre auto -eficacitate și recidivă în cazul fumătorilor este
destul de slabă. (Gwaltney, Metrik, Kahler, și Shiffman, 2009). Într -adevăr, un alt studiu a
arătat faptul că auto -eficacitatea extrem de ridicată poate fi asociată chiar și cu un risc crescut
de recidivă ulterioară (S taring și Breteler, 2004).
Pornind de la aceast e cercet ări incipiente , Jones și colaboratorii săi au manipulat
experimental credințele persoanelor care fac exces de alcool (heavy drinkers) , iar rezultatele
experimentului lor au indicat faptul că participanții din grupul care a făcut fals să creadă că
are o capacitate ridicată de a se abține de la a bea alcool , au consumat ulterior semnificativ
mai multă băutură alcoolică decât participanții din grupul care a fost făcut să creadă că are o
capaci tate scăzută de a se abține de la băutură . (Jones et al ., 201 2)
Din păcate acest bias nu a beneficiat de suficientă atenție în literatura de specialitate,
deși anumiți cercetărori, cum ar fi Philip E. McDowell afirmă că intervențiile care au scopul
de a c ontrola cantitatea de alcool consumată, printre alte lucruri, adresează și acest bias
cognitiv, bias -ul de reținere , prin care succesul nostru în controlul tentației duce la un
sentiment amplificat de control, iar în cele din urmă la supraexpunerea la tent ație și la cedarea
în fața ei. (Philip E. McDowell, 2015)

18
Noțiunea de restraint bias are numeroase implicații pentru eforturile de auto -control,
în special în intervențiile structurate. De exemplu, cercetările oferă suport empiric pentru
Alcoolicii Anonimi, și pentru alte programe de recuperare care subliniază neputința continuă
a celor dependenți în fața alcoolului . În cadrul Alcoolicilor Anonimi se spune de obicei că „
cu cât mai departe este o persoană de ultima băutură, cu atât este mai apropiată de
următoarea ” (Seeburger, 1993, p.152). Cu toate acestea extrem de puține cercetări adresează
acest bias în adicția de alcool.
Astfel, dată fiind posibila import anță a acestui bias în menținerea comportamentului
de consum de alcool și în creșterea probabilității de recidivă a consumatorilor de alcool ,
cercetarea de față va studia relația dintre acest bias și patternurile dezadaptative de consum de
alcool. După cum observăm, puținele cercetări care au vizat acest bias cognitiv în relație cu
consumul de substanțe, în particular cu consumul de alcool, au manipulat credința
participanților cu privire la capacitatea lor de a învinge dorința de a consuma alcool, fapt car e
a dus în mod paradoxal la creșterea cantității de alcool consumate. Cercetarea de față are ca
scop investigarea măsurii în care tendința generală a participanților de a -și supraestima
capacitatea de a rezista dorinței de a bea alcool prezice consumul la risc de alcool și
simptomele de dependenț ă de alcool.

1.2.2.1. Rolul credințelo r implicite

În ultimele două decenii, cognițiile relaționate cu alcoolul au beneficiat de o atenție
deosebită în teoriile psihologice a le etiologiei tulburărilor de consum de alcool. Procesele
explicite și implicite au fost investigate în relație cu alcoolul, majoritatea cercetărilor
publicate accentuându -le pe cele dintâi (Goldman, Del Boca, și Darkes, 1999 , Burden și

19
Maisto, 2000 ), recent însă acordând u-se o atenție deosebită acestora din urmă. (Corinde et
al.,201 7).
Pentru măsurarea cognițiilor explicite legate de alcool, oamenii sunt de obicei
întrebați în legătură cu atitudinile lor cu privire la alcool , expectanțele personale cu priv ire la
efectele consumului de alcool sau în legătură cu motivele pentru care consumă alcool .
Problem a comun ă a instrumentelor care evaluează cognițiile explicite este reprezentată de
faptul că se bazează pe auto -raportare. De exemplu, Greenwald și Banaji, susțin că ar putea
interveni aspecte cum sunt auto -prezentarea pozitivă (Greenwald și Banaji, 1995). Astfel,
Greenwald și Banaji (1995) au solicitat și au pus accent pe necesitatea utiliz ării unor evaluări
mai indirecte a credințelor, pe lângă evalu ările explicit e. Ba mai mult, studiile arată că
utilizarea atât a măsurilor implicite cât și a celor explicite poate fi de o importanță majoră ,
deoarece ar putea evidenția diferite procese cognitiv – motivaționale care stau la bază. (Wilson
et al., 2000)
Term enul de cogniție implicită este folosit atât din punct de vedere a l proceselor
implicite, cât și din punct de vedere al evaluă rii acestora. Fazio și Olson (2003) au definit
măsurile implicite ca fiind măsuri indirecte, proceduri , în care constructele (atit udini ,
credințe ) sunt deduse indirect din comportament (de exemplu, utilizându -se timpul de răspuns
al participanților ). După cum s -a arătat în diferite cercetări, a stfel de proceduri implicite pot
evidenția procese unice care sunt importante în adicții (D e Houwer, 2006). Probabil cea mai
cunoscut ă metodă pentru adresarea credințelor implicite este sarcina Implicit Association
Test (IAT), care a fost utilizată în sute de cercetări (Greenwald, 2009), dar aceast ă procedură
adresează doar puterea relativă a conceptelor țintă (De Houwer, 2002), ceea ce aduce cu sine
o mulțime de limite.
Implicit Relational Assessment Procedure elaborată de Barnes Holmes și colaboratorii
săi, în 2006 (IRAP; Barnes -Holmes et al., 2006) reprezintă o procedură alternativă care poate

20
fi utilizată pentru a adresa cognițiil e implicit e. Baza teoretică a acestei proceduri este regăsită
în teoria cadrului relațional (Relational Frame Theory , RFT ), teorie în care unitățile de bază
ale cogniției ș i a limbajului uman sunt definte ca fiind derivate nu ca asociații în sine , ci din
relațiile stimulilor . Din perspectiva RFT, nu măsura în care doi stimuli sunt asociați în
memorie e importan tă, ci importantă e istoria unui individ de a deriva relații specifice între
stimuli și diferite contexte care controlează comportamentul (Hayes et al.,2001) . RFT
sugerează că oamenii pot învăța să relaționeze stimulii în moduri funcționale nelimitate ,
astfel încât stimulii participă într -o multitudine de cadre rela ționale. Acestea includ cadre de
asociere, dar și cadre care implică opoziție , cadre ierarhice, temporale, etc. (Hayes et
al.,2001). Aplicate la cogniția implicită, un raport relațion al, mai degrabă decât asociativ ar
oferi posibilitatea măsurării cogniție i implicite cu o mai mare sensibilitate și specificitate față
de context. Astfel, Sarcina IRAP aduce cu sine numeroase beneficii. Este mai flexibilă decât
IAT, în primul rând pentru că poate fi utilizată pentru a examina relații implicite cu un
concept țin tă, mai degrabă decât doar asociații iar în al doilea rând, pentru că poate fi utilizată
pentru a adresa puterea relativă a unor relații complexe, utilizând stimuli semantici
complecși. De exemplu, sarcina IRAP implică prezentarea unor termeni relaționali specifici
(similar, opus) astfel încât pot fi evaluate proprietățile relaționale dintre stimuli i relevanți.
Procedura IRAP presupune ca participanții să răspundă după un set de relații specifice între
stimuli, care sunt fie consistente fie inconsistente cu relațiile verbale sau cognițiile stabilite
anterior. Asumpția este că participanții vor răspunde mai repede la sarcinile relaționale care
reflectă credințele curente (sarcini consistente) decât la sarcinile care nu le reflectă (sarcini
inconsistente).
Sarcina IRAP a fost recent utilizată într -o multitudine de studii, care a vizat atitudini
care influențează sau contribuie la probleme relevante din punct de vedere clinic. Astfel,
Carpenter și colaboratorii săi (2012) au constatat că latența răspunsurilor la sarcina IRAP, în

21
care s -a utilizat propoziții despre cocaină, a fost asociată cu rezultatul ulterior al tratamentului
într-un eșantion clinic de consumatori de cocaină. Acești cercetători au administrat procedura
IRAP împreună cu procedura Stroop și alte măsurători self report unui grup de pacienți
dependenți de cocai nă. Acestea au fost administrate înainte cu 6 luni de zile de începerea
programul ui de tratament în ambulatoriu. Rezultatele au arătat că performanța participanților
la sarcina IRAP înainte de tratament a prezis probabilitatea ca aceștia să participe la tratament
și totodată aderența la tratament a acestora în timpul primelor 12 săptămâni de tratament. În
contrast, cognițiile explicite autoraportate sau craving -ul nu au prezis niciun ul dintre aceste
rezultate ale tratamentului . O altă cercetare a evidențiat faptul că latența participanților la o
sarcină IRAP destinată pentru a adresa idealizarea implicită a persoanelor slabe, a fost
predictor semnificati v al schimbării în greutate, a mâncatului compulsiv și a disatisfacției
corporale în anul următor. ( Juaras cio et al., 2011) . Nicholson și Barnes Holmes (2012a) într-
un studiu în care au investigat tendin țele obsesiv compulsive au demonstrat de asemenea că
senzitivitatea la dezgust adresată cu procedura IRAP a prezis anticipat comportamentul de
evitare ulterioa ră (predictor peste nivelul de anxietate auto -raportat). Într-un studiu similar,
scorurile participanților la instrumentul IRAP au prezis rezultate relevante din punct de
vedere cl inic, în ceea ce privește răspunsurile aversive în cazul pacienților cu fobie de
paianjeni. Scorurile la sarcina IRAP au diferențiat pacienții cu frică ridicată respectiv scăzută
de paianjeni și au prezis totodată probabilitatea ca aceștia să se apropie de paianjeni ( Barnes
Holmes , 2012b ). Având în vedere aceste rezultate rele vante și importante din punct de vedere
clinic, am ales utilizarea acestei proceduri pentru a examina credințele participanților cu
privire la controlul pe care îl au aceștia asupra comportamentului de consum de alcool și
pentru a investiga dacă performanț a la această procedură prezice simptomele de adicție de
alcool respectiv consumul la risc de alcool.

22
1.3. Acceptarea ca fațetă a trăsăturii Mindfulness

De la cercetările incipiente și pâ nă în prezent, mai multe definiții ale conceptului
Mindfulness au fost sugerate iar acestea au produs o anumită confuzie în acest domeniu. Însă,
Bishop și colaboratorii săi (2004) au elaborat un document de consens cu privire la definirea
acestui concept : Mindfulness este „ auto- reglarea atenției, astfel încât atenția se menține pe
experiența imediată, permițând astfel creșterea recunoașterii evenimentelor mentale în
momentul prezent”, și “o orientare particulară spre experiențele personale din prezent, o
orientare care se caracterizează prin curiozitate, deschidere și acceptare.” (S. Bishop et al,
2004, p.232)
După cum afirmă Langer, mindfulness poate fi atât o stare cât și o trăsătură. În timp
ce Mindfulness ca stare descrie comportamentul în situați i particular e, mindfulness ca
trăsătură, reprezintă o tendință generală a persoanelor de a gândi și de a se comporta în mod
deliberat atent . (Langer și Moldoveanu , 2000 ).
Literatura de specialitate care studiază problemele legate de consumul de alcool se
focalizează totodată pe identificarea factorilor care ar putea media sau modera relația dintre
bias-urile cognitive și consumul de alcool, cu alte cuvinte se focalizează pe identificarea unui
factor protect iv. Un asemenea factor de protecție ar putea fi reprezentat de trăsătură de
personalitate mindfulness, studiile demonstrând c ă persoanele cu scoruri mari la trăsătura
mindfulness se angajează mai mult în strategii comportamentale protective , fapt care duce la
o scădere a consecințelor relaț ionate cu consumul de alcool (Emma I. Brett et al., 2017) .
În cazul persoanelor dependente de alcool, mindfulness ca trăsătură de personalitate s-
a demonstrat că prezice o capacitate mai mare de a capta atenția de la indicii relaționați cu
alcoolul (Gar land, 2011, Garland et al., 2010). În acest fel, se înțelege că mindfulness ca
trăsătură de personalitate sporește rezistența în fața indicilor relaționați cu alcoolul, reducând

23
astfel „ pofta ” de a consuma alcool (cravingul) (deși acest lucru variază în funcție de fațetele
specifice ale conceptului , Garland și Roberts -Lewis, 2013, Garland et al., 2012) și reducând
totodată comportamente le ulterioare de căutare a alcoolului (Garland et al., 2012).
Mindfulness este un construct multifactorial, care include control atențional, focalizare
pe momentul prezent și o atitudine de nejudecare și acceptare. Astfel, î n ceea ce privește
potențialul efect moderator al trăsăturii de personalitate Mindfulness, după cum am punctat
anterior, un ele studii evidențiază faptul că anumite fațete ale trăsăturii de personalitate
mindfulness ; care sunt reprezentate de observarea, descrierea, acționarea cu conștientizare,
ne-judecarea experienței interioare (acceptare), și non -reactivitatea la experiența interioară ;
aduc mai multe beneficii în ceea ce privește problemele relaționate cu consumul de alcool
decât altele. Totuși, relația dintre mindfulness și consumul de substanțe este complex ă, așa
cum a evidențiat Karyadi și colaboratorii săi în meta -analiz ă care a cuprins 39 de studii și
care a evidențiat, utilizând această conceptualizare că doar acționarea cu conștientizare, non-
reactivitatea și ne -judecarea experienței interne s -au demonstrat a fi invers asociat e cu
utilizarea substanțelor. (Karyadi et al., 2014)
Studiile au evidențiat faptul că acceptarea experențială moderează relația dintre
motivația automată de a consuma alcool și abuzul de alcool, în sensul în care persoanele care
au o acceptare mai mare a experienței personale sunt mai puțin predispu se să abuzeze de
alcool , chiar daca motivația lor automată de a consuma alcool este ridicată (Ostafin, B.;
Marlaat, A.,2008). Acești cercetători au teoretizat că acceptarea este necesar ă pentru
decuplarea relaț iei dintre procesele mentale automate și comportamentul rezultat. Astfel, în
cercetarea de față ne așteptăm ca această fațetă a trăsăturii de personalitate mindfulness să
modereze relația dintre bias -ul atențional , bias-ul de reținere și patternurile dezad aptative de
consum de alcool.

24
Un studiu a demonstrat totodată că relația negativă dintre fațeta „nejudecare ” (acceptare)
și consecințele legate de alcool sugerează că abilitatea de a -ți observa sentimentele și
gândurile fără a le judeca poate fi un marker de restricție comportamentală care este legat de
comportamentul asociat cu alcoolul și comportamente le de risc (Fernandez et al., 201 0).
Constatări similare au fost raportate de Wi tkiewitz si Bowen (2010) care au observat o
legătură redusă între sim ptomele de depresie și consumul de substanțe atunci când acceptarea
gândurilor și a sentimentelor a fost antrenată prin meditație de tip mindfulness. În general,
antrenarea abilităților de mindfulness, cum ar fi observarea obiectivă a gândurilor și
sentime ntelor s -a dovedit a ajuta persoanele care suferă de tulburări relaționate cu substanțele
(Harned et al., 2008) .
Așadar, având în vedere că acceptarea poate „mări diferența dintre impuls și acțiune ”
(Paul Ekman, citat în Boyce, 2005, p. 40), și permi te un raspuns mai adaptativ, în cercetarea
de față va fi utilizată această fațetă a trăsăturii de personalitate mindfulness.

2. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
Obiectivul principal:
Obiectivul principal al lucrării de față este de a investiga existența unei relații între
bias-ul atențional, bias -ul de reținere (implicit și explicit) , simptomele de adicție de alcool și
consumul la risc de alcool și totodată investigarea efectului pe care îl are acceptarea asupra
acestei relații.
Ipoteze:
Ipoteza 1: a) Bias-ul atențional prezice pozitiv simptomele de adicție de alcool.
b) Bias -ul atențional prezice pozitiv consumul la risc de alcool.
Ipoteza 2: a) Bias-ul de reținere măsurat implicit prezice pozitiv simptomele de adicție de
alcool.

25
b) Bias -ul de reținere măsurat implicit prezice pozitiv consumul la risc de alcool.
Ipoteza 3: a) Bias-ul de reținere măsurat explicit prezice pozitiv simptomele de adicție de
alcool.
b) Bias -ul de reținere măsurat explicit prezice pozitiv consumul la risc de alcool.
Ipoteza 4: a) Acceptarea moderează relația dintre bias -ul atențional și simptomele de adicție
de alcool , în sensul că persoanele cu nivele mai ridicate de acceptare vor exprima o asociere
mai scăzută între bias -ul atențional și simptomele de adicție de alcool .
b) Acceptarea moderează relația dintre bias -ul atențional și consumul la risc de
alcool, în sensul că persoanele cu nivele mai ridicate de acceptare vor exprima o asociere mai
scăzută între bias -ul atențional și consumul la risc de alcool.
Ipoteza 5: a) Acceptarea moderează relația dintre bias ul de reținere măsurat implicit și
simptomele de adicț ie de alcool, în sensul că persoanele cu nivele mai ridicate de acceptare
vor exprima o asociere mai scăzută între bias -ul de reținere măsurat implicit și simptomele de
adicție de alcool.
b) Acc eptarea moderează relația dintre bias ul de reținere măsurat implicit și
consumul la risc de alcool, în sensul că persoanele cu nivele mai ridicate de acceptare vor
exprima o asociere mai scăzută între bias -ul de reținere măsurat implicit și consumul la risc
de alcool.
Ipoteza 6: a) Acceptarea moderează relația dintre bias -ul de reținere măsurat explicit și
simptomele de adicție de alcool , în sensul că persoanele cu nivele mai ridicate de acceptare
vor exprima o asociere mai scăzută între bias -ul de reținere măsurat explicit și simptomele de
adicție de alcool.
b) Acceptarea moderează relația dintre bias -ul de reținere măsurat explicit și
consumul la risc de alcool , în sensul că persoanele cu nivele mai ridicate de acceptare vor

26
exprima o asociere mai scăzută între bias -ul de rețin ere măsurat explicit și consumul la risc
de alcool.

II. COMPONENTA METODOLOGICĂ A LUCRĂRII

1. Participanți
Lotul experimental este format din 70 de participanți. Subiecții sunt cu vârsta cuprinsă
între 18 și 57 de ani, media fiind 30 de ani (M=30 , SD=8.39 ). Dintre participanți, 30 sunt de
gen masculin și restul de 40 de gen feminin. Selecția participanților s -a realizat prin
eșantionare pe bază de conveniență, eșantionul fiind unul nealeator și nonprobabilistic.
Procedura de respectare a principiilor etice respectiv a consimțământului informat și
respectarea confidențialității a fost în concordanță cu codul de conduită APA (2017) și a
presupus informa rea participanților cu privire la : durat ă, scopul și procedura cercetării de față
; dreptul fiecăru ia de a refuza participarea și totodată de a se retrage în oricare moment din
cercetare și informații cu privire la consecințe posibile ale acestor acțiuni ; beneficiile
cercet ării (oferirea de ore de practică pentru studenții la psihologie ); informații privind
confidențialit atea și posibilitatea de a pune întrebări în ceea ce privește cercetarea respectiv
de a vorbi despre drepturile lor . Programul Opensesame (Mahot et al., 2012) cu ajutorul
căruia participanții au derulat cercetarea oferea subiecților p osibilitatea de a derula cercetarea,
doar î n cazul în care aceștia și-a oferit acordul de a participa la cercetare .

2. Instrumente/materiale
Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT) a fost validat în 1993 de un
grup internațional de anchetatori, John Saunders/ Olaf G. Aasland, Thomas F. Babor, Juan De

27
La Fuente și Marcus Grant, la cererea Organizației Mondiale a Sănătății (Babor & World
Health Organization, 199 3), iar ulterior, a doua ediție, în 2001 tot de către aceștia, ca o
metodă simplă pentru screening -ul consumului nesănătos și problematic de alcool și
reprezintă standardul de aur pentru detectarea diferitelor patternuri nocive de consum de
alcool (Babor et al., 2001). Este compu s din 10 itemi, iar răspunsurile sunt marcate pe o scală
în 5 trepte (itemii 1 -8) respectiv 3 trepte (itemii 9 -10). Este format din 3 subscale, consum de
alcool la risc, consumul nociv de alcool (abuz) și simptome de dependență. Subscala consum
de alcool l a risc este formată din 3 întrebări a căror conținut se referă la frecvența consumului
de alcool, cantitatea tipică și binge drinking (frecvența). Cea de -a doua subscală este formată
din 4 întrebări care se referă la vina după consum de alcool, amnezie (bl ackout), leziuni sau
injurii din cauza alcolului, îngrijorări ale celorlalți. Scala simptomelor pentru dependență
cuprinde 3 întrebări a căror conținut vizează pierderea controlului asupra băuturii, creșterea
salienței consumului de alcool și consumul mati nal de alcool. Scorul total se calculează prin
adunarea scorurilor obținute la fiecare din cele 3 subscale, scorul maxim posibil fiind 40 . Un
scor mic la acest instrument de screening ( între 0 și 7) sugerează un risc scăzut sau
abstinență de la alcool , un scor între 8 și 15 evidențiaz ă un pattern de consum de alcool la
risc, un scor între 16 și 19 este un indicator al abuz ului de alcool , iar un scor de 20 sau mai
mai mare este indicatorul unei posibil e dependenț e de alcool . Scorurile pentru fiecare
subsc ală în parte se calculează adunând scorul itemilor din fiecăre subscal ă respectiv itemii 1 –
3 pentru consumul la risc, 4 -6 pentru abuz de alcool și 7-10 pentru dependență .
În 2016, s -a publicat un review de către cercetătorii care au elaborat acest instrument
iar aceștia au ajuns la concluzia că deși în mod traditional AUDIT a fost utilizat ca un
instrument format din 3 factori, există dovezi suficiente și concludent e care susțin un model
cu doi factori: consumul la risc (itemii 1 -3) și simptomele de dependență (4 -10). Astfel, în
lucrarea de față vor fi utilizate aceste subscale. (Babor et al.,2016).

28
În ceea ce privește p roprietățile psihometrice ale acestui instrument , acestea au fost
explorate într -o mul țime de cercetări în care s-au utilizat populații diferite (Allen, Litten,
Fertig și Babor, 1997 -review) iar în general acest instrument a fost găsit ca având o
consistență inernă ridicată care variază de la 0.80 la 0.94. Validitatea predictivă a fost
demonstrată într -o mul titudin e de studii, scorul AUDIT fiind demonstrat a fi un predictor mai
bun al problemelor medicale și sociale relaționate cu alcoolul decât markerii biochimici
standard (Conigrave, et al., 1995). În cercetarea de față coeficientul de consistență internă
Alpha Cronbach a scalei ia valoarea 0.794. În cazul subscalei consum la risc de alcool,
coeficientul de connsistență internă Alpha Cronbach ia valoarea 0.753 respectiv în cazul
subscalei (factorului ) simptome de adicție, coeficientul Alpha Cronbach ia valoarea 0.735.
Five Facet Mindfulness Questionnaire a fost publicat în anul 2006 de către Ruth
Baer, Smith, Hopkins, Krietemeyer, și Toney . Acest chestionar conține 39 de itemi și
evaluează cinci dimensiuni interrelaționate ale trăsăturii Mindfulness. Cele cinci fațete ale
acestui chestionar sunt : observarea, descrierea, ac ționarea cu conștientizare, acceptare a și ne-
judecarea experienței interne și nonreactivitatea la exp eriența interioară. Răspunsurile
subiecților sunt marcate pe o scală în 5 trepte , de la 1 ( niciodată sau foarte rar adevărat) la 5
( foarte des sau întotdeauna adevărat ). Scorul total al instrumentului se calculează prin
însumarea scorurilor obținute în cazul celor 5 subscale. Un scor mare sugereaz ă un nivel
ridicat de mindfulness ca trăsătură. Scorurile pentru diferite subscale se calculează prin
însumarea scoruril or itemilor din subscala respectivă. În lucrarea de față s -a utilizat doar
subscala accepta re/nejudecarea experienței interne a acestui chestionar. Consistența internă a
acestei subscale a fost analizată pe baza coeficientului de consistență internă Alpha
Cronbach. Acesta are valoarea 0,899 ceea ce indică o consistență internă crescută a acestei
subscale.

29
Alcohol Stroop este o versiune modificată a sarcinii clasice Stroop (Stroop, 1935).
Primele studii care au utilizat Stroop pentru Dependență au fost publicate de către Cox,
Johnsen, Laberg, Vaksdal și Hugdahl în 1994. O versiune computerizată a sarcinii Stroop
pentru Dependență, așa cum a fost descrisă de Bauer și Cox în 1998 a fost adaptată pentru
cercetarea de față. Sarcina Stroop a fost construită și efectuată în programul Opensesame,
elaborat de Sebastian Mahot (Mahot et al., 2012). Sarcina a consistat dintr -un bloc care
conține 24 de trial -uri pentru practică, utilizându -se numere de la 1 la 10 ca stimuli pentru
practică și un bloc de test propriu -zis care cuprinde 80 de trial -uri. În acesta din urmă au fost
utilizate 2 categorii de cuvinte: 10 cuvinte rela ționate cu alcoolul („bere”, „beat”, „vodka”,
„halbă”, „beție”, „alcool”, „whiskey”, „lichior”, „băutură”, „mahmureală”) respectiv 10
cuvinte neutre („casă”, „ceas”, „lampă”, „cheie”, „dosare”, „pantof”, „parbriz”, „ parchet ”,
„automat ”, „ventilator” ), potrivite între ele ca număr de litere și de silabe. Fiecare cuvânt din
fiecare categorie a fost prezentat de 4 ori, ordinea acestora fiind randomizată. Cuvintele au
fost prezentate în 4 culori diferite (roșu, verde, albastru, galben), ordin ea culorilor fiind
randomizată, însă fiecare culoare a fost prezentat ă în mod egal pentru fiecare categorie.
Punctul de fixare a fost prezentat pentru 500 de ms, iar cuvintele țintă au fost prezentate
pentru un timp maxim de 1500 de ms. Participanților li se cere să indice pe tastatură ( tastele
d, f, j respectiv k) culoarea cu care e scris fiecare cuvânt, ignorând semnificația cuvântului
respectiv. Interferența cuvintelor relaționate cu alcoolul este evidențiată de diferența dintre
media timpului de reacție în cazul cuvintelor relaționate cu alcoolul și media timpului de
reacție în cazul cuvintelor neutre, latența fiind calculată doar în cazul răspunsurilor la care
participanții au răspuns corect.
Implicit Relational Assesment Procedure a fost elabor ată de către Dermot Barnes –
Holmes, Yvonne Barnes -Holmes , Patricia Power , Eilish Hayden , Milne, R., și Ian Stewart
în anul 2006 ca un instrument pentru măsura rea directă a credințelor implicite . Sarcina IRAP

30
implică prezentarea unor imagini, cuvinte sau propoziții, participanții fiind rugați să răspundă
la ace stea într-o manieră care este fie în dezacord fie în acord cu relațiile verbale sau
cognițiile deja stabilite. Este de așteptat ca latența răspunsurilor să fie mai scurtă la trial -urile
care sunt în acord cu relațiile verbale sau credin țele deja stabilite (trial -uri consistente) decât
la cele care sunt în dezacord cu aceste relații (trial -uri inconsisten te). Cu alte cuvinte,
participanții vor răspunde mai repede la sarcinile relaționale care reflect ă credințele curente
ale acestora decât la sarcinile care nu le reflectă. O versiune computerizată a acestei proceduri
a fost utilizată în lucrarea de față și a fost realizată cu ajutorul programului Opensesame,
elaborat de către Sebastian Mahot (Mahot et al., 2012). Procedura începe cu două blocuri de
practică, necesare pentru familiarizarea subiecților, urmată de 6 blocuri de testare propriu –
zisă. Categoriile utilizate în cadrul acestei proceduri au fost categoria “eu” și categoria
“ceilalți” iar cei 12 stimuli utiliza ți au fost reprezentați de diferite propoziții formulate la
infinitiv (de exemplu: pozitiv – A se abține de la dorința de a bea alcool , negativ – A nu se
abține de la dorința de a bea alcool ). În cadrul fiecărui trial IRAP, categoriile au fost
prezentate în partea de sus a ecranului, împreună cu una din cele două tipuri de propoziții
țintă prezentate în centrul ecranului (pozitive versus negative). P articipanților li se cere să
aleagă dintre două opțiuni de răspuns (Similar/ Opus) care apar în partea de jos a ecranului,
indicând răspunsul apăsând tastele d sau k. Opțiunile de răspuns Similar și Opus apar fie în
partea stângă fie în partea dreaptă a ec ranului, alternând randomizat între trial -uri. Cele 6
blocuri de testare propriu -zisă alternează, ordinea blocuril or fiind 1,3,5 consistente (eu –
stimuli pozitivi/ceilalti -stimuli negativi) respectiv 2,4,6 fiind inconsistente (eu -stimuli
negativi/ceilalti -stimuli pozitivi). În fiecare bloc vor aparea 6 expuneri la fiecare din cele 4
tipuri de categorii: eu -stimuli pozitivi, eu -stimuli negativi, ceilalți -stimuli pozitivi, ceilalți –
stimuli negativi, un total 24 de expuneri. Punctul de fixare a fost prezentat p entru 500 de ms,
iar fiecare expunere a fost prezentată pentru un timp maxim de 3000 de ms. Dacă latența

31
răspunsului este mai mică în cazul blocurilor consistente (1,3,5) decât în cazul blocurilor
inconsistente (2,4,6) se presupune că acesta este indicator ul unui bias de reținere.
Măsurarea explicită a bias -ului de reținere . Pentru a evalua biasul de reținere au
fost modificați cei 3 itemi pentru credințele de control al impulsului utilizați în experimentul
incipient al lui Loran Nordgren (Nordgren et al.,2 009). Astfel, pentru a adresa credințele
participanților în abilitatea lor de a învinge tentația de a bea alcool s -au utilizat următorii
itemi: (a) “Dorința de a bea alcool este dificil de învins”; (b) “Când mă aflu în locuri în care
se consumă alcool, e d ificil să mă abțin de la a bea” și (c) “Am mai mult control asupra
dorinței de a bea alcool decât majoritatea persoanelor”. Participanții au evaluat fiecare dintre
aceste afirmații pe o scală în 7 puncte, care variază de la 1 – dezacord puternic până la 7 –
acord puternic. Consistența internă a celor 3 itemi a fost analizată pe baza coeficientului de
consistență internă Alpha Cronbach. (α=0.739)

3. Designul cercet ării
Cercetarea de față se încadrează în tiparul unui studiu corelațional
predictiv. Variabil ele dependent e în cercetarea de față sunt reprezentat e de: variabila
simptome de adicție de alcool , măsurată prin intermediul instrumentului Alcohol Use
Disorders Identification Test (AUDIT) – factorul/scala simptome de dependență respectiv
variabila consumul de alcool la risc – măsurat ă cu ajutorul subscalei consum la risc a aceluiași
instrument (Babor et al., 2001 ). Variabilele independente sunt reprezentate de bias -ul
atențional, așa cum este măsurat prin intermediul procedurii Stroop pentru Dependență și de
bias-ul de reținere, măsurat prin intermediul Implicit Relational Assesment Procedure (IRAP –
măsurarea implic ită) respectiv cei 3 itemi pentru controlul impulsurilor utilizați în cercetarea
incipientă a acestui bias (Nordgren et al., 2009-măsurarea explicită ), care au fost modificați .
Variabila moderatoare în cercetarea de față este reperezentată de către fațeta acceptare a

32
trăsăturii de personalitate mindfulness, așa cum este măsurată prin intermediul instrumentului
Five Facet Mindfulness Questionnaire (FFMQ).
Sumarizând, variabilele studiate în cercetarea de față sunt :
Predictor 1: Bias -ul aten țional – măsurat cu ajutorul procedurii Stroop pentru Dependență
Predictor 2: Bias -ul de reținere (implicit) – măsurat cu ajutorul instrumentului IRAP
Predictor 3: Bias -ul de re ținere (explicit) – măsurat cu ajutorul celor 3 itemi pentru credințele
de control al impulsului
Criteriu 1: Simptomele de adic ție de alcool – măsurat cu ajutorul factorului simptome de
dependență a chestionarului Alcohol Use Disorders Identification Test
Criteriul 2: Consumul de alcool la risc – subscal ă a instrumentului Alcohol Use Disorde rs
Identification Test
Variabilă moderatoare : Acceptare – măsurată cu ajutorul subscalei acceptare a chestionarului
Five Facet Mindfulness Questionnaire
4. Procedura
În prima etapă a cercetării, participanții au completat un formular de înscriere online.
După completarea formularului, fiecărui participant i-a fost trimis programul prin e -mail,
împreună cu instrucțiunile pentru derularea acestuia. Participanții au derulat programul de pe
calculatorul personal. Toate instrumentele au fost create, incluse și derulate în programul
Opensesame, elaborat de către Sebastian Mahot (Mahot et al., 2012) . Astfel, acest program a
inclus atât măsurătorile implicite: sarcina Stroop și sarcina IRAP, cât și instrumentele
explicite : cei 3 itemi pentru credin țele de control al impulsurilor, instrumentul AUDIT și
scala Acceptare a instrumentului FFMQ, iar ulterior datele demografice.
Inițial, participanților le -a fost prezentat formularul de consimțământ, fiind necesar ca
acesta să fie acceptat pentru a derula în continuare pr ogramul.

33
Prima sarcină pe care participanții au derulat -o a fost reprezentată de sarcina Stroop
pentru Dependență, formată dintr -o etapă de practică (24 de expuneri, utilizând numere de la
1 la 10 ca stimuli pentru practică) și o etapă de test propriu -zis, formată din 80 de expuneri. În
etapa de test au fost utilizate 2 categorii de cuvinte: 10 cuvinte rela ționate cu alcoolul ( ex:
„bere” ) respectiv 10 cuvinte neutre ( ex: „casă” ) potrivite între ele ca număr de litere și de
silabe, prezentate în 4 culori (roșu, verde, albastru, galben). Participanților li s -a cerut să
indice culoarea cu care e scris fiecare cuvânt, ignorând semnificația cuvântului respectiv,
utilizând tastele d, f, j respectiv k pentru această sarcină . Totodată, participanților li s -a oferit
instrucțiunea de încerca să răspundă cât mai repede cu putință, făcând cât mai puține erori.
Atât la sfârșitul etapei de practică, cât și la sfârșitul etapei de testare propriu -zisă,
participanților li s -a oferit fe edback cu privire la timpul de răspuns obținut (media în
milisecunde) și la procentul de răspunsuri corecte.
A doua sarcină pe care participanții au derulat -o a fost reprezentată de sarcina Implicit
Relational Assesment Procedure. Participanți lor le-a fos t adu s la cunoști nță că această
procedură presupune ca ei să răspundă după un set de reguli prestabilite care se vor schimba
pe parcurs. Participanții derulează inițial 2 etape de practică, urmate de 6 blocuri de testare
propriu -zisă, fiecare cu câte 24 de trial-uri. În cadrul fiecărui bloc de practică participanții
sunt informați că este o etapă de practică iar erorile sunt așteptate. În cadrului primului bloc
de testare propriu zisă (identic cu primul bloc de practică , sarcină consistentă ), li se cere
subiecților să potriveasc ă categoria „eu” cu propozi țiile pozitive (A se abține de la dorința de
a bea alcool, A rezista dorinței de a bea alcool, etc.) și categoria „ceilal ți” cu propozițiile
negative (A nu se abține de la dorința de a bea alcool, A nu re zista dorinței de a bea alcool.) .
Participanții au fost informați că opțiunile de răspuns sunt „similar ” și „opus ”, similar
însemnând o potrivire între categorie și propoziție, opus însemnând că propoziția și categoria
nu se potrivesc. Subiecții sunt infor mați totodată că opțiunile de răspuns vor apărea în partea

34
de jos a ecranului, și că vor trebui să indice un răspuns pe tastatură , apăsând fie tasta „d” fie
tasta „k”; li s-a adus la cunoștință totodată că pozițiile stânga -dreapta ale acestor opțiuni de
răspuns se vor schimba între ele aleator de la expunere la expunere . În cadrul celui de -al
doilea bloc de testare propriu zis ă (identic cu cel de -al doilea bloc de practică) , subiecților li
se cere să potrivească categoriile invers față de cum au potrivit pâ nă atunci , și anume
categoria „eu” cu propozi țiile negative respectiv categoria „ceilalți” cu propozițiile pozitive
(sarcină inconsistentă). Blocul 3 și 5 de testare propriu -zisă a fost identic cu blocul 1 de
testare (sarcină consistentă ) iar blocul 4 și 6 a fost identic cu blocul 2 de testare (sarcină
inconsistentă). La sfârșitul fiecărui bloc de practică respectiv de testare propriu -zisă
participanții au primit feedback în legătură cu timpul mediu de răspuns respectiv procentul
răspunsurilor corecte.
După finalizarea procedurilor Stroop și IRAP , participanții au răspuns la cei 3 itemi
utilizați ca măsură explicită pentru evaluarea bias -ului de reținere, respectiv la scala acceptare
a chestionarului FFMQ, și la chestionarul AUDIT. Ulterior , aceștia au c ompletat datele
demografice necesare și au fost îndemnați să nu ezite să adreseze orice nelămurire legată de
participarea la această cercetare. La final, participanții au trimis pe mail fișierul în care s -au
înregistrat rezultatele.

5. Analiza datelor

Analiza datelor a fost realizată prin intermediul programului IBM SPSS Statistics 20.
În prima etapă de analiz ă a datelor au fost utilizate metode de statistic ă descriptivă, pentru a
evidenția caracteristicile esențiale ale eșantionului sau alte caracteris tici relevante ale
acestora. În ceea ce privește a doua etapă de analiză a datelor, s -a utilizat analiza de corela ție
bivariată respectiv analiza de regresi e multiplă . Analiza de regresie multiplă s-a utilizat

35
pentru a identifica dacă aceste corelații evidențiate de analiză se păstrează ca predictori
individuali. Ulterior, s -a utilizat o analiză de moderare folosind regresia, elaborată de Hayes
(2012) pentru evidențierea interacțiunilor în regresie , mai exact pentru a evidenția efectul
variab ilei moderatoare.
III. REZULTATE

În conformitate cu studiul lui Bauer și Cox (1998) în cadrul procedurii Stroop pentru
Dependență pentru a evalua bias -ul atențional, scorurile interferenței au fost calculate scăzând
media timpului de reacție la stimulii neutrii din media timpului de reacție la stimulii
relaționați cu alcoolul. Media timpului de reacție în cazul ambelor categorii de stimuli a fost
calculată doar în cazul răspunsurilor corecte. Similar, în conformitate cu Barnes -Holmes
(Barnes Holmes et. al ., 2010) datele principale extrase din cadrul instrumentului Implicit
Relational Asses sment Procedure sunt reprezentate de latența răspunsului participanților , și
anume de timpul exprimat în milisecunde de la începutul fiecărei expuneri și un răspuns
corec t emis de participant. Următorul pas în analiza rezultatelor este reprezentat de însumarea
timpului mediu de reacție în cazul sarcinilor consistente (1,3,5) respectiv inconsistente
(2,4,6) , iar ulterior scorurile finale au fost calculate scăzând media timpului de reacție în
cazul blocurilor consistente din media timpului de reacție a blocurilor inconsistente. Atât în
cazul procedurii Stroop cât și în cazul IRAP nu a fost utilizată în analiză media timpului de
reacție obținută la blocurile de practică.
Analizele de statistică descriptivă au pus în evidență caracteristicile eșantionului în
ceea ce privește vârsta (M=30, SD=8.39) și genul (N=30 gen masculin ; N=40 gen feminin ).
Totodată, în ceea ce privește consumul problematic de alcool, media participanților la
instrumentul AUDIT a fost 4.38 , indicând faptul că majoritatea participanților nu îndeplinesc
criteriile pentru consumul riscant sau periculos de alcool, având un risc scăzut pentru a

36
experimenta consecințele dăunătoare ale consumului de alcool (M=4.38, SD=4.45). Dintre
cei 70 de participanți, 11 îndeplinesc criteriile pentru consumul la risc de alcool, iar 3 dintre
participanți îndeplinesc criteriile pentru consumul pe riculos de alcool sugerând posibilitatea
dependenței de alcool în cazul acestor indivizi. Mai mult, conform Organizației Mondiale a
Sănătății (2001), o interpretare mai detaliată a rezultatelor, poate fi obținută prin investigarea
scorurilor obținute la d iferiți itemi ai acestui instrument. Astfel, 15 participanți au raportat
consumul a 3 -4 sau mai multe băuturi într -o zi normală în care beau, iar 33 de participanți au
raportat consumul a 6 sau mai multe băuturi la o ocazie, indicând faptul că aceștia se
încadrează în consumul riscant de alcool, iar 29 dintre ei manifestă cel puțin un simptom de
dependență. În cadrul procedurii IRAP, media generală a latenței răspunsurilor pentru cele 6
blocuri de testare a fost mai scurtă pentru blocurile consistente (cons istent
M=1964.08 ;SD=439.11 ) decât pentru cele inconsistente (M=1996.09 ;SD=484.43 ). În cadrul
procedurii Stroop, media generală a latenței răspunsurilor a fost mai scurtă în cazul stimulilor
neutri (M=764.93 ;SD= 132.63 ) decât în cazul stimulilor relaționați cu alcool -ul
(M=776.70 ;SD=142.83 ). În tabelul 1 de mai jos sunt evidențiate mediile și abaterile standard
relevante.
Tabel 1. Statistică descriptiv ă

M SD
AUDIT 4.38 4.45
Consum la risc 3.08 2.47
Simptome dependen ță 1.30 2.51
Acceptare 26.87 7.43
Credințe de control al alcoolui (Bias reținere explicit) 12.92 4.21
Alcool Stroop Neutru(rt) 764.93 132.63
Alcool Stroop Alcool(rt) 776.707 142.83
Irap Consistent 1964.08 439.11
Irap Inconsistent 1996.09 484.43
Vârsta 29.99 8.39

37
În tabelul următor ( Tabelul 2) sunt prezentate datele importante obținute cu ajutorul
analizei de corelație bivariată , utilizându -se coeficientul Pearson .
Tabel 2. Corelații
unde r= Coeficientul de corela ție Pearson
** Corelația este semnificativă la nivelul 0.01
* Corelația este semnificativă la nivelul 0.05

Au fost calculate corelațiile pentru toate variabilele incluse în studiu, utilizânt datele
celor 70 de participanți (N=70) . Observăm astfel c ă există o asociere semnificativă pozitivă
între simptomele de adicție de alcool și bias -ul atențional (r (68)=0.34, p=0.00 3<0.01 )
respectiv bias -ul de reținere măsurat implicit (r (68)=0.36, p=0.00 2<0.01 ). Observăm că p este
mai mic de 0.01, coeficientul de corelație fiind semnificativ statistic. În general, r ezultatele
indică faptul că valori ridicate ale bias-ului atențional și de reținere (măsurat implicit) sunt
asociate cu mai multe simptome de adicție de alcool. Totodată rezultatele ne evidențiază
faptul că nu există o corelație semnificativă între simptomele de adicție de alcool și bias -ul de
reținere măsurat explicit (r(68)=0.08, p=0. 461>0.05 ). În ceea ce privește consumu l de alcool
la risc, măsurat cu ajutorul subscalei consum la risc a instrumentului AUDIT, observăm că
acesta corelează pozitiv cu bias -ul atențional (r (68)=0.30, p=0.01 <0.05 ) respectiv cu bias -ul
de reținere măsurat implicit (r (68)=0.23,p=0.04 7<0.05). Astfel, persoanele care manifestă un
Adicție
alcool
Bias
atențional
Bias
reținere
(implicit)
Bias
reținere
(explicit)

Acceptare
Consum
la risc
Adicție alcool r
–

Bias atențional r
0.34* * –

Bias reținere r
(implicit) 0.36**
0.32**
–

Bias re ținere r
(explicit) 0.08
0.06
0.26*
–

Acceptare r
-0.17
-0.23
-0.08
0.08
–
Consum la risc r
0.59**
0.30**
0.23*
-0.15
0.16
–

38
bias atențional și de reținere (măsurat implicit) mai puternic raportează nivele mai mari de
consum la risc de alcool . Similar cu rezultatele anterioare, nu există o corelație semnificativă
între consumul de alcool la risc și bias -ul de reținere măsurat explicit (r (68)=-0.15,
p=0.204 >0.05 ). Observăm că există o corelație semnificativă pozitivă între bias -ul atențional
și bias -ul de reținere măsurat implicit (r(68)=0.32,p=0.005 <0.01 ).
Adițional, având în vedere că în cercetările recente este evidențiat faptul că relația
dintre efectele procedurii IRAP și măsurătorile explicite este de o importanță crucială
(Barnes -Holmes et. al, 2010 ), raportăm că rezultatele noastre au evidențiat fapt ul că există o
corelație pozitivă semnificativă între bias -ul de reținere măsurat cu ajutorul Implicit
Relational Assesment Procedure (IRAP) și bias -ul de reținere măsurat cu ajutorul celor 3
itemi pentru credințele de control al impulsului (r (68) =0.26, p=0.026<0.05) . După cum este
de așteptat , există o corelație puternică pozitiv ă între simptomele de adicție de alcool și
consumul la risc de alcool (r(68)=0.59,p=0.00 1<0.01 ).
În vederea atingerii obiectivelor cercetării și testării ipotezelor de cercetare, s -a
utilizat Analiza de regresie liniară, cu scopul de a explora dacă aceste corelații identificate
inițial se păstrează ca predictori individuali. În cadrul analizei de regresie s -au introdus așadar
variabila simptome de adicție de alcool ca și criteriu, bias -ul atențional și bias -ul de reținere
măsurat explicit respectiv bias-ul de reținere măsurat implicit reprezentând predictorii . În
urma analizei de regresie liniară, rezultatele au arătat că bias -ul atențional și bias -ul de
reținere măsurat implicit și explicit au o contribuție semnificativă în explicarea varianței
simptomelor de adicție de alcool (F( 3,66)=5.126, p=0.00 3<0.01). Datele importante sunt
sintetizate în tabelul 3 prezentat mai jos.

39
Tabel 3. Regresie liniară -simptome de adicție

VD: Simptomele de adic ție de alcool

Observăm astfel că bias -ul atențional este un predictor semnificativ al simptomelor de
adicție de alcool (p=0.0 33<0.05). Coeficientul Beta (Beta=0. 256) ne evidențiază faptul că
bias-ul atențional prezice pozitiv simptomele de adicție de alcool. Similar cu bias -ul
atențional, bias -ul de reținere măsurat implicit prezice pozitiv simptomele de adicție de alcool
(p=0.02 6 <0.05; Beta=0.277). Bias -ul de re ținere măsurat explicit nu este un predictor
semnificativ al simptomelor de adicție de alcool (p=0.99>0.05 ).
Valoarea lui R2 corespunz ătoare acestui model de regresie liniară este 0. 189, 0.19
dacă rotunjim la două zecimale . Astfel, putem să concluzionăm că varianța scorurilor la
simptomele de adicție de alcool este explicată de acești predictori în proporție de 19%.
În urma acestor rezultate evidențiate în tabelul 3 putem să concluzionăm că: ipoteza
1a, care susține că bias-ul atențional prezice pozitiv simptomele de adicție de alcool a fost
confirmată ; ipoteza 2 a care susține că bias-ul de reținere măsurat implicit prezice pozitiv
simptomele de adicție de alcool a fost confirmată ; ipoteza 3 a, care susține că bias-ul de
reținere măsurat explicit prezice pozitiv simptomele de adicție de alcool a fost infirmată .
Prin intermediul unei alte analize de regresie liniară, similară cu cea anterioară, cu excepția
faptului că s -a utilizat ca și criteriu consumul de alcool la risc , s-a evidențiat faptul că
rezultatele au arătat că bias -ul atențional și bias -ul de reținere măsurat implicit și explicit au o
Model
B
Std. Error
Beta
t
Sig.
Bias_aten țional 0.010 0.005 0.256 2.179 0.033
Bias_reținere
(implicit) 0.003 0.001 0.277 2.278 0.026
Bias_reținere
(explicit) 0.001 0.069 0.001 0.003 0.997

40
contribuție semnificativă în explicarea varianței scorurilor la consumul de alcool la risc
(F(3,66)=4.276, p=0.00 8<0.01). Valoarea lui R2 corespunz ătoare a cestui model de regresie
liniară este 0.163, 0.16 dacă rotunjim la două zecimale. Astfel, putem să concluzionăm că
varianța scorurilor la consumul la risc de alcool este explicată de acești predictori în proporție
de 16%.
După cum observăm în tabelul 4 de mai jos, singura variabilă care s -a dovedit a fi
predictor individual al consumului de alcool la risc este bias -ul atențional ( p=0.041 <0.05;
Beta=0.248 ), bias-ul atențional așadar prezice pozitiv consumul de alcool la risc. R ezultatele
analizei în ca zul bias -ului de reținere măsurat implicit (p=0.083 >0.05 ) respectiv măsurat
explicit (p=0.057>0.05) după cum observăm, sunt nesemnificative .

Tabel 4. Regresie liniară – consum de alcool la risc

VD: consum de alcool la risc

Analiza de moderare s -a efectuat cu ajutorul regresiei multiple, utilizând o proce dură
computa țional ă în SPSS , elaborată de Hayes. (Hayes, 2012). Pentru a pune în evidență că
interacțiunea dintre predictor și moderator explică un procent semnificativ în plus din criteriu,
pentru o mărime a efectului medie f2=0.15, la o putere statistică de 0.80 este necesar un
număr de minim 55 de subiecți, aspect de care s -a ținut cont în lucrarea de față.
Observăm în tabelul 5 de mai jos faptul că analiza de moderare ne evidențiază că
există un efect de interacțiune semnificativ între bias -ul atențional și acceptare asupra
Model
B
Std. Error
Beta
t
Sig.
Bias_aten țional 0.10 0.005 0.248 2.081 0.041
Bias_reținere
(implicit) 0.002 0.001 0.217 1.758 0.083
Bias_reținere
(explicit) -0.133 0.069 -0.227 -1.938 0.057

41
simptomelor de adicție de alcool (p=0.0 26<0.05). Astfel, schimbarea în varianța simptomelor
de adicție de alcool este semnificat ivă (F (3,66) =5.27, p=0.0 02<0.01). Observ ăm totodată că
nu s-a evidențiat un efect de interacțiune dintre acceptare și variabilele biasul de reținere
măsurat implicit (p=0.206>0.05) și explicit (p=0 .891>0.05 ).
Tabel 5. Moderare
coeff Std. Error t p
Bias_aten țional*acceptare -0.001 0.000 5 -2.278 0.026
Bias_re ținere (implicit)*acceptare -0.000 2 0.000 1 -1.275 0.206
Bias_reținere (explicit)*acceptare -0.0011 0.0081 -0.137 0.891
VD: simptomele de adic ție de alcool

Coeficientul R2 change (prezentat la anexe) ne eviden țiază cu cât crește varianța
explicată în simptomele de adicție de alcool dacă se ia in considerare interacțiunea dintre
bias-ul atențional și acceptare. Rezultatele analizei ne indică faptul că varianța explicată
crește cu 6 % . (F(1,66)=5.18 ; R2change=0.06, p=0.02 <0.05 ), creșterea în varianța explicată
fiind semnificativă. Tabelul 6 de mai jos ne ajută să înțelegem mai bine această analiză.

Tabel 6. Efectele condiționale ale bias -ului atențional în funcție de valorile acceptării

Astfel, observăm că pentru cei cu un nivel scăzut de mindfulness, care se află la -1SD
sub medie, pragul de semnificație p=0.0005 <0.05. Similar, pentru cei cu un nivel mediu de
acceptare, pragul de semnifica ție ia valoarea 0.006 <0.05. Însă, pentru persoanele cu nivel Acceptare Effect se t p
-7.4365 0.0219 0.006 3.64 0.0005
0.000 0 0.0130 0.004 2.83 0.006
7.4365 0.0040 0.006 0.67 0.503

42
înalt de acceptare, care se situează cu 1SD peste medie, observăm că pragul de semnificație ia
valoarea p=0. 503 >0.05, efectul devenind nesemnificativ. Așadar, pentru cei cu un nivel
scăzut de acceptare, nu mai există o relație semnificativă între bias -ul atențional și
simptomele de adicție de alcool , sugerând un efect protectiv al acestei variabile. În graficul 1
de mai jos sunt ilustrate aceste aspecte.

Grafic 1

Analiza de moderare similară, în care s -a inclus ca variabilă dependentă consumul la
risc de alcool nu a evidențiat niciun efect de interacțiune semnificativ între acceptare și bias –
ul atențional (p=0.20>0.05), acceptare și bias-ul de reținere m ăsurat implicit (p=0.11 >0.05 )
respectiv acceptare și bias-ul de reținere m ăsurat explicit (p=0.22>0.05).

-0.500.511.522.53
Bias Atenție -1sd Bias Atenție+1SDSimptome adicție alcoolEfectul de moderare
Acceptare-1sd Acceptare-medie

43
IV. CO NCLUZII ȘI DISCUȚII

Obiectivul principal al lucrării de față este de a investiga existența unei relații între
bias-ul atențional, bias -ul de reținere implicit și explicit , simptomele de adicție de alcool și
consumul la risc de alcool și totodată investigarea efectului pe care îl are acceptarea asupra
acestei relații.
Rezultatele analizelor ne evidențiază faptul că bias -ul atențional este un predictor
pozitiv semnificativ al simptomelor de adicție de alcool, astfel observăm că prima ipoteză a
studiului a fost confirmată (Ipoteza 1a). Dat fiind acest fapt putem afirma că subiecții care
acordă o atenție preferențială stimulilor relaționați cu alcoolul manifestă mai multe simptome
de adicție de alcool, cum ar fi saliență crescută a băuturii, consum matinal de alcool,
vinovăție după băutură, blackout și injurii relaționate c u alcoolul. Rezultatele cercetării de
față sunt în concordanță cu o mulțime de cercetări care au demonstrat o relație între bias -ul
atențional (alocarea selectivă a atenției asupra stimulilor relaționați cu alcoolul) și dependența
de alcool (Weinsten și Co x, 2006; Beck et al., 2012; Murphy, Garavan, 2010; Field et al.,
2013), d eși unele studii au arătat că pacienții cu dependență de alcool manifestă un bias care
reflectă o depărtare de stimulii relaționați cu alcoolul (Townshend și Duka, 2007).
O altă ipot eză a acestui studiu susține că bias -ul de reținere măsurat implicit prezice
pozitiv simptomele de adicție de alcool. Rezultatele ne evidențiază faptul că această ipoteză a
fost confirmată (Ipoteza 2a) . Similar cu alte cercetări din domeniu, c ogniții le implicite s-au
dovedit a juca un rol important în comportamentele de căutare a alcoolului (de exemplu,
Stacy, 1997; Wiers, VanWoerden, Smulders, și De Jong, 2002). Astfel, subiecții care au
credința implicită că au o capacitate mai mare decât ceilalți de a re zista tentației de a bea
alcool (răspund mai repede la sarcinile consistente decât inconsistente), manifestă într -o mai
mare măsură simptome de de adicție de alcool. Rezultatele de față sunt în concordanță și

44
susțin rezultatele evidențiate într -o meta -analiză din 2010, în care se accentuează importanța
măsurătorilor implicite ale cognițiilor în ceea ce privește predicția comportamentului de
consum de alcool și a problemelor relaționate cu dependența (Reich et al., 2010). Este posibil
ca persoanele care cred implicit că au o capacitate mai mare decât ceilalți de a se abține de la
consumul de alcool să se supraexpună la situații sau la diferite locuri asociate cu utilizarea
alcoolului, fapt care poate crește probabilitatea ca aceștia să consume alcool, ajungân d după
consumul repetat la dependență.
O altă ipoteză vizată în această cercetare, care susține că același bias -ul de reținere,
dar de data aceasta măsurat explicit prezice pozitiv simptomele de adicție de alcool, a fost
infirmată (Ipoteza 3a). Astfel, pu tem afirma că participanții care au raportat că aceștia
consideră că au o capaciate ridicată de a rezista tentației de a consuma alcool nu prezintă într –
o mai mare măsură simptome de adicție de alcool. Corelată cu ipoteza anterioară, putem să
observăm așad ar faptul că bias -ul de reținere implicit, dar nu explicit prezice pozitiv
simptomele de adicție de alcool. O explicație posibilă a acestor discoranțe ar putea fi faptul că
scorurile subiecților la cei 3 itemi utilizați pentru a evalua credințele de contro l al consumului
de alcool ar putea fi confundate cu procese cum ar fi auto -prezentarea pozitivă, participanții
putând raport a credințe amplificate de control a tentației de a bea alcool, chiar dacă aceștia nu
cred în ele, pentru a evita o potențială evalua re negativă. Această idee este în concordanță cu
cercetarea lui (Greenwalt și Banaji, 1995), cercetare în care dat fiind aceste considerente, s -a
pus accentul pe necesitatea utilizării unor evaluări mai indirecte a credințelor, pe lângă
evaluările explicit e. Totodată, într -o meta -analiză care a investigat măsurătorile implicite și
explicite a le cognițiilor relaționate cu alcoolul, cercetătorii au concluzionat că masurile
implicite și explicite se suprapun considerabil (nu susțin aspecte complet diferite ale
domeniului cognitiv), dar ele nu reflectă complet aceeași varianță predictivă în consumul de
alcool ( Reich, 2010). Similar, rezultatele noastre au arătat că există o corelație semnificativă

45
între măsurarea implicită și explicită a bias -ului de reținere, însă bias -ul de reținere măsurat
explicit a eșuat în a prezice simptomele de adicție de alcool. Totodată, după cum afirmă
Wiers și colaboratorii săi, este puțin probabil ca instrumentele “reci”, de exemplu anumi ți
itemi sau anumite chestionare care măsoară atitudini, să nu fie adecvate în a prezice
comportamentul într -o situație „caldă ” (Wiers et al., 2010) iar AUDIT este un instrument care
măsoară consumul într-un context real în care, în diferite sit uații subiec ții sunt expu și la
stimuli.
În ceea ce privește consumul la risc de alcool, singurul predictor pozitiv semnificativ
al acestuia s -a dovedit a fi bias -ul atențional, observând astfel că ipoteza care susține că bias –
ul atențional prezice pozitiv consumul la risc de alcool a fost confir mată (Ipoteza 1b). Astfel,
persoanele care manifestă tendința de a acorda atenție preferențială către stimulii relaționați
cu alcoolul, acești stimuli fiind mai salienți, se angajează mai frecvent în episoade de binge
drinking, consumă alcool mai frecvent și consumă o cantitate mai mare de alcool. Rezultatele
sunt în conformitate cu studiul lui Gladwin din 2016, care a identificat o asociere pozitivă
semnificativă între bias -ul atențional și consumul de alcool la risc (Gladwin, 2016).
În ceea ce privește i poteza care susține că bias -ul de reținere măsurat implicit prezice
pozitiv consumul la risc de alcool, aceasta a fost infirmată (Ipoteza 2b). Luând în considerare
faptul că același bias de reținere măsurat implicit prezice simptomele de adicție de alcool,
însă nu prezice consumul la risc de alcool, putem să argumentăm aceste rezultate aducând în
atenție sarcina utilizată pentru adresarea acestui bias. În concordanță cu teoriile asociative ale
învățării dependenței, indici i legați de consumul de alcool devi n asociați cu semnalele de
recompens ă neurobiologică (Robinson și Berridge, 2001). Conform acestor teorii, efectele
farmacologice ale alcoolului devin asociate cu stimuli cum ar fi gustul, mirosul băuturilor
alcoolice. Dacă experiențele anterioare de condi ționare determină asociațiile și relațiile
implicite automate, relații care sunt adresate prin intermediul procedurii IRAP, atunci acestea

46
ar trebui să fie rezultatul experiențelor îndelungate cu alcoolul, nu să le precede pe acestea.
Observăm astfel că su praestimarea implicită a capacității de a face față dorinței de a bea
alcool, nu pare să reflecte o importanță a acestora în fazele timpurii de consumul de alcool, ci
pare să aibă impact mai degrabă în ceea ce privește prezența, menținerea sau consolidarea
simptomelor de adicție de alcool.
Ipoteza care susține că bias -ul de reținere măsurat explicit prezice pozitiv consumul la
risc de alcool au fost infirmată (Ipoteza 3b). Aceste rezultate sunt în contradicție cu
cercetarea lui Jones și a colaboratorilor s ăi (2012) în care s -a demonstrat că credințele
(cognițiile) referitoare la capacitatea persoanelor de a se abține de la alcool și de a rezista
tentației pot influența comportamentul de consum de alcool, în sensul în care persoanele care
supraestimează cont rolul lor asupra consumului de alcool au un risc mai mare de a consuma
alcool în exces. În această cercetare grupul care a făcut fals să creadă că are o capacitate
ridicată de a se abține de la băutură, a consumat ulterior mai multă băutură decât grupul ca re
a fost lăsat să creadă că are o capacitate scăzută de a se abține de la băutură (Jones et al.,
2012). Discordanța între cercetarea de față și cercetarea lui Jones se poate datora diferențelor
în ceea ce privește metodologia utilizată. Astfel, în cercetarea lui Jones a fost manipulată
credința participanților în ceea ce privește capacitatea de a se abține d e la alcool, iar ulterior a
fost evaluat comportamentul într -o situație de laborator, mai specific a fost măsurată
cantitatea de alcool pe care au consumat -o participanții după manipularea experimentală,
expunându -i pe participanți la o situație tentantă. Deși acești cercetători, au concluzionat că
aplicând rezultatele la circumstanțele vieții reale acestea indică faptul că persoanele care
supraestimează capacitatea de a se abține de la băutură sunt mai predispuse la recidivă sau la
a consuma o cantitate ma i mare de alcool, rezultatele cercetării de față sugerează că biasul de
reținere, măsurat explicit poate prezice în general un comportament specific, într -o situație de
laborator dar nu neapărat outcome -uri relevante clinic.

47
În ceea ce privește efectul mo derator al acceptării, fațeta acceptare a trăsăturii de
personalitate mindfulness s -a demonstrat a fi un moderator semnificativ al relației dintre bias –
ul atențional și simptomele de adicție de alcool, în sensul în care persoanele cu nivele ridicate
de acc eptare au exprimat o asociere mai scăzută între bias -ul atențional și simptomele de
adicție de alcool și observăm astfel că ipoteza 4a a fost confirmată. În ceea ce privește
ipotezele care susțin că acceptarea moderează relația dintre biasul de reținere mă surat implicit
respectiv explicit și simptomele de adicție de alcool (ipotezele 5a și 6a), acestea au fost
infirmate. Similar, analiza de moderare prin care s -a dorit să se investigheze ipotezele care
susțin că acceptarea moderează relația dintre bias -ul atențional, de reținere implicit versus
explicit și consumul de alcool la risc, aceasta a evidențiat faptul că acceptarea se păstrează ca
moderator și în cazul relației dintre bias -ul atențional și consumul de alcool la risc, așadar
ipoteza 4b a fost confir mată. În cazul relației dintre bias -ul de reținere implicit respectiv
explicit, nu s -a identificat niciun efect de moderare a variabilei acceptare (Ipoteza 5b, 6b).
Majoritatea teoriilor privind bias -ul atențional în consumul de substanțe sugerează
exist ența unei strânse relații între bias -ul atențional și craving (Robinson, Berridge, 1993 ;
Franken, 2003; Ryan, 2002 ). De exemplu, modelul lui Robinson și Berridge sugerează faptul
că bias -ul atențional și cravingul reflectă aceleași procese de bază (Robins on, Berridge, 1993)
iar modelul lui Ryan descrie o relație reciprocă între bias -ul atențional către stimulii
relaționați cu substanțele și craving, astfel pe măsură ce craving -ul crește, crește și atenția
acordată stimulilor relaționați cu substanțele și v iceversa. O meta -analiză din 2009 susține o
relație pozitivă semnificativă între bias -ul atențional și craving (Field et al., 2009). Astfel, o
explicație posibilă este aceea că acceptarea poate modera relația dintre bias -ul atențional și
consumul la risc ș i simptomele de adicție de alcool având un impact asupra cravingului,
studiile sugerând că impulsurile comportamentale și cravingul trebuie să fie acceptate și
experiementate pe toată durata lor, mai degrabă decât a acționa asupra lor , pentru a avea un

48
efect benefic ; astfel, cu o atitudine de acceptare, craving -ul și impulsurile, gândurile sau
emoțiile sunt simplu observate ca un conținut mental care „vine și pleacă ” (Ostafin, 200 8).
Totodat ă e posibil ca persoanele care își acceptă experiențele interne, cu m ar fi gândurile sau
emoțiile să se adapteze mai ușor la răspunsurile emoționale puternice (ex. anxietate, furie)
care pot conduce la consumul de alcool și totodată să manifeste mai puține tendințe de a evita
sau suprima aceste experiențe. Bineînțeles, ac easta e doar o posibilă explicație, iar
examinarea modului în care acceptarea moderează relația dintre bias -ul atențional și alcoolul
se poate realiza în cercetările viitoare, pentru a observa dacă acesta este mecanismul care stă
la bază. Aceste rezultate sunt complementare cu cercetarea efectuată de Ostafin și Marlat
(2008) care au demonstrat faptul că participanții cu scoruri ridicate la acceptare se angajează
mai puțin în consumul de alcool la risc, acceptarea fiind un moderator al relației dintre
motiva ția automată de a consuma alcool și consumul la risc. Aceștia au concluzionat că
acceptarea e necesar ă pentru decuplarea relației dintre procesele mentale automate și
comportamentul rezultat .
După cum am menționat mai sus, ipotezele care susțin că acceptarea moderează
relația dintre biasul de reținere măsurat implicit respectiv explicit și simptomele de adicție de
alcool respectiv consumul la risc au fost infirmate . Astfel, deși acceptarea rep rezintă una din
cele mai frecvente fațete relaționate cu reducerea comportamentelor de consum de substanțe,
după cum a arătat o meta -analiză publicată de Ka ryadi în 2014, în cercetarea de față această
fațetă nu moderează aceste relații. O posibilă explicaț ie poate fi atribuită diferențelor în ceea
ce privește aceste două bias -uri (biasul de reținere și atențional). Este binecunoscut faptul că
biasul atențional din perspectivă teoretică este implicat într -o situație „caldă ” iar procedura
este de așa natură î ncât poate afecta alte procese, cum ar fi cravingul. Mai specific, expunerea
la stimulii relaționați cu substanțele, prezentați în procedura Stroop ar putea să ducă la
activarea poftei de consum (craving), iar acceptarea să modereze astfel relația. În cont rast,

49
procedura IRAP și cei 3 itemi pentru măsurarea explicită a biasului de reținere presupun
procese în afara situației, “la rece”, acesta fiind un posibil motiv pentru care acceptarea nu a
moderat aceste relații. E posibil ca acceptarea să fi moderat ac este relații, dacă participanții se
aflau înt -o stare “caldă”.
Rezultatele cercetării de față aduc în lumină importanța crescută a proceselor
implicite , automate în comportamentul de consum problematic de alcool și totodată în
simptomele de adicție de alcool. Multe din programe le tradiționale care vizează consumul la
risc de alcool și totodat ă dependența de alcool, s-au focalizat în general pe schimbarea
comportamentului de consum de substanțe, exclusiv prin modificarea expectanțelor, a
atitudinilor și a convingerilor conștiente (Van de Luitgaarden et al. , 2006; Wiers et al. , 2005 ;
Thush et al., 2007 ), iar adesea aceste intervenții au eviden țiat un success limitat. Integrarea
acestor procese automate în intervențiile de acest tip ar putea aduce o contribuție în eficiența
acestor intervenții. Nu afirmăm că intervențiile care se axează exclusiv pe modificarea bias –
urilor cognitive au raportat rezultate excelente, ba chiar într -o o meta -analiză în care s -au
studiat eficiența intervențiilor de modificare a bias -urilor cognitive, autorii au concluzionat că
rezultatele pun în evidență îndoieli serioase privind utilitatea clinică a acestor intervenții
pentru problemele de adicție, negăsind niciun indiciu că efect ele pozitive asupra bias -urilor
cognitive se traduc în efecte asupra rezultatelelor adicțiilor (Cristea et al., 2016). Însă, ceea ce
dorim să susținem este faptul că chiar dacă o intervenție e eficientă în schimbarea
convingerilor conștiente cu privire la consumul de alcool, pot exista totuși procese automate
puternice care încurajează inițierea și/ sau utilizarea în continuare a alcolului . Astfel, aceste
rezultate susțin integrarea atât a proceselor automate, cât și a proceselor conștiente în
intervenții, pentru a aduce un plus în eficiența acestora.
Alte consecințe teoretice și aplicative ale acestor rezultate provin din studierea bias –
ului de reținere, bias care deși s -a dovedit a avea un efect în menținerea comportamentul i de

50
căutare a alcoolului, având numeroase implicații pentru eforturile de auto-control, în special
în intervențiile structurate, este extrem de puțin studiat. Anumite programe de adicție încep să
înțeleagă pericolul credințelor de control crescut al impulsului . De exemplu, în cadrul
Alcoolicilor Anonimi, se sugerează că alcoolicii ar trebui să recunoască întotdeauna lipsa de
putere asupra alcoolului, sugerând că pe măsură ce impulsurile se diminuează, oamenii pot
începe să se întoarcă la credința iluzorie că po t să facă față tentației de a consuma alcool , iar
dat fiind acest fapt, se supraexpun la tentație și cedează în fața ei . Observăm astfel că acest
bias de reținere poate avea un rol important în menținerea consumului de alcool și a
simptomelor de adicție de alcool, și chiar în recidivă. Astfel, considerarea acestui bias de
reținere ar putea aduce beneficii importante în intervențiile care vizează adicția de alcool.
În literatura de specialitate, e ste binecunoscut ă existența unei relații sau asocieri
pozitive între bias -ul atențional și consumul respectiv adicția de alcool (Murphy et al., 2010 ;
Weinste in și Cox, 2006; Beck et al., 2012; Field et al., 2013 ). Astfel, cercetarea de fa ță vine
ca suport pentru utiliz area intervențiilor bazate pe mindfulness pentru a slăbi relația dintre
tendința de a acorda preferențial atenția către stimulii relaționați cu alcoolul și consumul la
risc de alcool (de exemplu binge drinking, heavy drinking) și totodată adicția de alcool.
Similar cu studiu l lui Ostafin și Marlat (2008), rezultatele noastre sugerează că o atitudine de
acceptare față de propria experiență poate întrerupe relația dintre procese mentale automate
și comportamentul de consum al alcoolului. Astfel, acestă cercetare este un fundament în
implementarea unor strategii bazate pe acceptare care să combată efectele relației dintre bias-
ul atențional și consumul la risc de alcool și adicția de alcool . Rezultatele vin așadar ca suport
pentru modelele de tratament în care țin ta schimbării este relația cu propria experiență
internă.
Având în vedere că în cercetările curente este evidențiat faptul că relația dintre
efectele IRAP și măsurătorile explicite este de o importanță crucială ( Barnes -Holmes et. al,

51
2010 ), și faptul că rezultatele noastre au evidențiat că există o corelație pozitivă semnificativă
între bias -ul de reținere măsurat cu ajutorul Implicit Relational Assesment Procedure (IRAP)
și bias -ul de reținere măsurat cu ajutorul celor 3 itemi pentru credințele de co ntrol al
impulsului , cercetarea de față vine în sprijinul confirmării validității procedurii IRAP.
În ceea ce privește limitele cercetării , acestea provin în primul rând din tipul de
cercetare utilizat iar cercetarea de față reflectă limitele studiului cor elațional. Faptul că nu
putem stabili o relație de tip cauză efect, ci putem determina numai o relație de asociere (cel
mult de predicție a scorurilor unei variabile pe baza altei variabile) reprezintă o limită
importantă, limită care însă poate fi depășit ă în următoarele cercetări. O altă limită a
cercetării de față este reprezentată de numărul mic de subiecți, astfel încât rezultatele nu
permit extrapolarea lor la populația generală și totodată de distribuția inegală a genului
feminin și masculin. (Nf= 40, Nm= 30)
O altă limită a acestui studiu este reprezentată de faptul că nu s -au măsurat alte
constructe care ar putea afecta răspunsul la sarcina Stroop, cum ar fi starea emoțională a
participanților în timpul procedurii sau utilizarea comorbidă a altor subs tanțe, variabile care
ar putea să reducă puterea statistică în studiul prezent. Totodată, stimulii utilizați, preluați din
cercetările anterioare și traduși în limba română ar putea să nu fie adecvați , deși aceste limite
au fost acoperite în mare parte, potrivind categoriile de cuvinte cu variabile precum lungimea
cuvântului și numărul de silabe. În plus, consumul la risc de alcool și simptomele de adicție
de alcool nu au fost evaluate longitudinal, împiedicându -ne astfel să testăm dacă răspunsurile
la sarc ina Stroop prezic aceste aspecte în viitor. Totodată, stimulii utilizați în sarcina IRAP ar
putea să nu fie adecvați, iar astfel consisten ța internă ar putea fi afectată, deși scorurile la
sarcina IRAP au corelat semnificativ pozitiv cu scorurile la cei 3 itemi utilizați pentru
măsurarea explicită a aceluiași bias . Similar, și în cazul procedurii IRAP, ar putea exista alte
constructe care ar putea afecta răspunsul la această sarcin ă. În ceea ce privește o altă limită

52
care poate fi acoperită în studiile viit oare ar putea fi reprezentată de utilizarea scorului total al
instrumentului FFMQ și totodată a altor fațete în interacțiune cu aceste relații, deși există deja
studii care au investigat aceste aspecte (Garland, 2012) .

V. BIBLIOGRAFIE

Albery I.P., Sharma D., Niazi A., A.C. Moss (2006). Theoretical perspectives and
approaches. M. Munafò, I.P. Albery (Eds.), Cognition and addiction, Oxford University
Press, Oxford (2006), pp. 1-29
Allen, J. P., Litten, R. Z., Fertig, J. B., & Babor, T. (1997). A review of research on the
Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT). Alcoholism: Clinical and Experimental
Research, 21 (4), 613 -619.
American Psychological Association. (2017). Ethic al principles of psychologists and code of
conduct (2002, Amended June 1, 2010 and January 1, 2017). Retrieved from
http://www.apa.org/ethics/code/index.aspx
Babor, Thomas F, Higgins -Biddle, John C, Saunders, John B, Monteiro, Maristela
G & World Health Or ganization. Dept. of Mental Health and Substance
Dependence. (2001) . AUDIT: the Alcohol Use Disorders Identification Test: guidelines for
use in primary health care / Thomas F. Babor [ et al.] , 2nd ed. Geneva: World Health
Organization.
Babor, T. F., & Robaina, K. (2016). The Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT):
A review of graded severity algorithms and national adaptations. International Journal of
Alcohol and Drug Research, 5, 17 –24.

53
Baer, R. A., Smith, G. T., Hopkins, J., Krietemeyer, J., & Toney, L. (2006) . Using self -report
assessment methods to explore facets of mindfulness. Assessment, 13, 27 -45. DOI:
10.1177/1073191105283504
Baliunas D, R ehm J, Irving H, Shuper P. (2010). Alcohol consumption and risk of incident
human immunodeficiency virus infection: A meta -analysis. International Journal of Public
Health ; 55(3):159 –166.
Barlow D.H. (2002). Anxiety and its disorders: The nature and treatment of anxiety and
panic. 2. New York: Guilford Press;
Barnes -Holmes, D., Barnes -Holmes, Y., Power, P., Hayden, E., Milne, R., & Stewart, I.
(2006). Do you really know what you believe? d eveloping the implicit relational assessment
procedure (IRAP) as a direct measure of implicit beliefs. The Irish Psychologist, (32)7, 169 –
177.
Barnes -Holmes, Dermot and Barnes -Holmes, Yvonne and Stewart, Ian and Boles,
Shawn (2010). A sketch of the Implicit Relational Assessment Procedure (IRAP) and the
Relational Elaboration and Coherence (REC) Model. The Psychological record, 60. pp. 527 –
542. ISSN 0033 -2933
Bauer, D. & Cox, W.M. (1998). Alcohol -relatedwords are distracting to both alcohol abusers
and non -abusers in the Stroop colournaming task. Addiction, 93, 1539 –42.
Beck A., Wustenberg T., Genauck A., Wrase J., Schlagenhauf, F., Smolka M.N., Mann K.,
Heinz A. (2012). Effect of Brain Structure, Brain Function, and Brain Connectivity on
Relapse in A lcohol -Dependent Patients. Arch Gen Psychiatry. 2012;69(8):842 -853
Bishop, S.; Lau, M.; Shapiro, S; Carlson, L; Anderson, N; Carmody, J. ;, Segal, Z;, Susan,
A.; Speca , M.; Velting D.; Devins G .(2004). Mindfulness: A Proposed Operational
Definition, Clini cal Psychology: Science and Practice, doi:10.1093/clipsy/bph077

54
Boschloo L, Vogelzangs N, Smit JH, van den Brink W, Veltman DJ, Beekman AT, Penninx
BW. (2011). Comorbidity and risk indicators for alcohol use disorders among persons with
anxiety and/or depr essive disorders: Findings from the Netherlands Study of Depression and
Anxiety (NESDA) Journal of Affective Disorders. ; 131:233–242.
Boyce, B. (2005). Two sciences of the mind. Shambhala Sun, 13, 34 –43, 93 –96.
Bradley, M. M., Codispoti, M., Cuthbert, B. N., & Lang, P. J. (2001). Emotion and
motivation I: Defensive and appetitive reactions in picture processing. Emotion, 1, 276–298.
Brett, E. I., Leffingwell, T. R., Leavens, E. L. (2017). Trait mindfulness and pr otective
strategies for alcohol use: Implications for college student drinking. Addict Behav, 73, 16 -21
Burden, J. L., & Maisto, S. A. (2000). Expectancies, evaluations and attitudes: Prediction of
college student drinking behavior. Journal of Studies on A lcohol, 61, 323 –331
Cardoso B.M., Kauer S.M., Dias V.V., Andreazza A.C., Cereser K.M., Kapczinski F. (2008).
The impact of co -morbid alcohol use in bipolar patients. Alcohol ;42: 451 –457.
Carpenter, K. M., Martinez, D., Vadhan, N. P., Barnes -Holmes, D., & N unes, E. V. (2012).
Measures of Attentional Bias and Relational Responding Are Associated with Behavioral
Treatment Outcome for Cocaine Dependence. The American Journal of Drug and Alcohol
Abuse, 38(2), 146 -154.
Conigrave, K. M., Saunders, J. B., & Reznik, R. B. (1995). Predictive capacity of the AUDIT
questionnaire for alcohol -related harm. Addiction, 90 (11), 1479 -1485.
Corinde E. Wiers, Thomas E. Gladwin, Vera U. Ludwig, Sonja Gröpper, Heiner Stuke,
Christiane K. Gawron, Reinout W. Wiers, Henrik Walter, B ermpohl F. (2017). Comparing
Three Cognitive Biases for Alcohol Cues in Alcohol Dependence, Alcohol and Alcoholism ,
Volume 52, Issue 2, Pages 242 –248, https://doi.org/10.1093/alcalc/agw063

55
Cox, W. M., Hogan, L. M., Kristian, M. R., & Race, J. H. (2002). Alcohol attentional bias as
a predictor of alcohol abusers’ treatment outcome. Drug and Alcohol Dependence, 68, 237–
243.
Cox, W., Fadardi, J. S., & Pothos, E. M. (2006). The addiction -Stroop test: Theoretical
considerations and procedural recommendations. Psychological Bulletin, 132(3), 443 -476.
Emery N. N., Simons J. S. (2015). Mood & Alcohol -Related Attentional Biases: New
Considerations for Gender Differences and Reliability of the Visual -Probe Task. Addictive
behaviors, 2015 – NIH Public Access
Cristea I. A., Kok R.N, Cuijpers P. (2016). The Effectiveness of Cognitive Bias Modification
Interventions for Substance Addictions: A Meta -Analysis. PLoS ONE 11(9): e0162226.
https://doi.org/10.1371/journal.pone.0162226
Epstein, S. (1994). Integration of the cognitive psychodynamic and unconscious. American
Psychologist, 49, 709−724
De Houwer, J. (2002). The Implicit Association Test as a tool for studying dysfunctional
associa tions in psychopathology: Strengths and limitations. Journal of Behavior Therapy and
Experimental Psychiatry, 33, 115 -133
De Houwer, J. (2006). What are implicit measures and why are we using them? In R.W.
Wiers & A.W. Stacy (Eds.), Handbook of implicit co gnition and addiction (pp. 11 –28).
Thousand Oaks, CA: SAGE.
Ekhtiari H.; Paulus M. (2016). Neuroscience for Addiction Medicine: From Prevention to
Rehabilitation – Methods and Interventions. Elsevier B.V., p. 78
Fadardi, J. S., & Cox, W. M. (2006). Alcohol attentional bias: Drinking salience or cognitive
impairment? Psychopharmacology, 185, 169 –178.
Fazio, R.H., & Olson, M.A. (2003). Implicit measures in social cognition research: Their
meaning and use. Annual Review of Psychology, 54, 297 –327

56
Fernandez A. C., Wood M. D., Stein A. R., Rossi J. S. (2010). Measuring mindfulness and
examining its relationship with alcohol use and negative consequences. Psychology of
Addictive Behaviors; 24:608–616.
Field M., Matt & Cox, W. (2008). Attentional bias in addictive behaviors: A review of its
development, causes, and consequences. Drug and alcohol dependence. 97. 1 -20.
10.1016/j.drugalcdep.2008.03.030.
Field M., Munafò M. M., Franken I.H. (2009). A meta -analytic investigation of the
relationship between attentional b ias and subjective craving in substance abuse. Psychol Bull
2009; 35:589 -607.
Field M, Wiers R. (2012). Automatic and controlled processes in the pathway from drug
abuse to addiction. In: Verster JC, Brady K, Galanter M, Conrod P, editors. Drug abuse and
addiction in medical illness: Causes, consequences and treatment. Springer Science +
Business Media; New York, NY US, pp. 35 –45.
Field M, Mogg K, Mann B, et al. (2013). Attentional biases in abstinent alcoholics and their
association with craving. Psychol A ddict Behav 27: 71 –80
Forestell C. A., Dickter C. L, Young C. M. (2012). Take me away: The relationship between
escape drinking and attentional bias for alcohol -related cues. Alcohol. 2012; 46(6), 543 –549.
Franken IHA. (2003). Drug craving and addiction: I ntegrating psychological and
neuropsychopharmacological approaches. Progress in Neuro -Psychopharmacology and
Biological Psychiatry. ; 27:563–579.
Garland E. L., Gaylord S. A., Boettiger C. A., Howard M. O. (2010). Mindfulness training
modifies cognitive, a ffective, and physiological mechanisms implicated in alcohol
dependence: Results from a randomized controlled pilot trial. Journal of Psychoactive Drugs. ;
42(2):177 –192.

57
Garland, E.L. (2011). Trait Mindfulness Predicts Attentional and Autonomic Regulation of
Alcohol Cue -Reactivity. Journal of Psychophysiology, 25, 180 -189.
http://dx.doi.org/10.1027/0269 -8803/a000060
Garland E. L., Boettiger C.A., Gaylord S., Chanon V. W, Howard M. O. (2012). Mindfulness
is inversely associated with alcohol attentional bias among recovering alcohol -dependent
adults. Cognitive Therapy and Research. 2012; 36:441–450.
Garland E. L, Roberts -Lewis A. (2013). Differential roles of thought suppression and
dispositiona l mindfulness in posttraumatic stress symptoms and craving. Addictive
Behaviors. 2013; 38: 1555 –1562.
Gladwin T.E. (2016). Attentional bias variability and cued attentional bias for alcohol stimuli.
Addict Res Theory 1 –7.
Goldman MS, Del Boca FK, Darkes J. (1999). Alcohol expectancy theory: the application of
cognitive neuroscience. In Leonard KE, Blane HT, editors. (eds). Psychological Theories of
Drinking and Alcoholism, 2nd edn New York: The Guilford Press, 203 –46.
Greenwald, A.G., Banaji, M.R. (1995). Im plicit social cognition: attitudes, self -esteem, and
stereotypes, Psychological Review, 102, 4 –27 http://dx.doi.org/10.1037//0033 -295x.102.1.4
Greenwald, A. G., Poehlman, T. A., Uhlmann, E. L., & Banaji, M. R. (2009). Understanding
and using the implicit a ssociation test: III. Meta -analysis of predictive validity. Journal of
Personality and Social Psychology, 97(1), 17 -41.
Goldman, M. S., Del Boca, F. K., & Darkes, J. (1999). Alcohol expectancy theory: The
application of cognitive neuroscience. In H. T. Bla ne & K. E. Leonard (Eds.), Psychological
theories of drinking and alcoholism (2nd ed., pp. 203 –246). New York: Guilford Press
Gwaltney, C. J., Metrik, J., Kahler, C. W., & Shiffman, S. (2009). Selfefficacy and smoking
cessation: A meta -analysis. Psychology of Addictive Behaviors, 23, 56–66.
doi:10.1037/a0013529

58
Hayes, S. C., Barnes -Holmes, D., & Roche, B. (2001). Relational frame theory: A
postSkinnerian account of human language and cognition. New York: Kluwer
Academic/Plenum Press.
Hayes, A. F. (2012). PROCESS: A versatile computational tool for observed variable
mediation, moderation, and conditional process modeling [White paper]. Retrieved from
http://www.afhayes.com/ public/process2012.pdf
Harned M. S., Chapman A. L., Dexter -Mazza E.T, Murray A., Com tois K. A., Linehan M. M.
(2008). Treating co -occurring axis I disorders in recurrently suicidal women with borderline
personality disorder: A 2 -year randomized trial of dialectical behavior therapy versus
community treatment by experts. Journal of Consult ing and Clinical Psychology ;76(6):1068 –
1075.
Hyman S.E., Malenka R.C. (2001). Addiction and the brain: the neurobiology of compulsion
and its persistence. Nat Rev Neurosci 2: 695 -703. Nature reviews. Neuroscience. 2. 695 -703.
10.1038/35094560.
Johnsen, B. H., Laberg, J. C., Cox, W. M., Vaksdal, A. and Hugdahl, K. (1994). Alcoholic
subjects’ attentional bias in the processing of alcohol -related words. Psychology of Addictive
Behaviors 8, 111 –115
Jones, A., Cole, J., Goudie, A., & Field, M. (2012). The effec t of restraint beliefs on alcohol –
seeking behavior. Psychology of Addictive Behaviors, 26, 325 –329.
Juarascio, A. S., Forman, E. M., Timko, C. A., Herbert, J. D., Butryn, M., & Lowe, M.
(2011). Implicit internalization of the thin ideal as a predictor of i ncreases in weight, body
dissatisfaction, and disordered eating. Eating Behaviors, 12(3), 207 -213. doi:
10.1016/j.eatbeh.2011.04.004

59
Karyadi, K. A., VanderVeen, J. D., & Cyders, M. A. (2014). A meta -analysis of the
relationship between trait mindfulness an d substance use behaviors. Drug and Alcohol
Dependence, 143, 1 –10. https://doi.org/10.1016/j.drugalcdep.2014.07.014 .
Kessler R.C., Crum R. M., Warner L. A., Nelson C.B., Schulenberg J., Anth ony J. C. (1997).
Lifetime co -occurrence of DSM -III-R alcohol abuse and dependence with other psychiatric
disorders in the National Comorbidity Survey. Archives of General Psychiatry. ;54 :313–321.
Langer, E. J. & Moldoveanu, M. (2000). The Construct of mi ndfulness. Journal of Social
Issues, 56, 1 – 9.
Laramée P, Kusel J, Leonard S, Aubin H -J, François C, Daeppen J -B. (2013). The economic
burden of alcohol dependence in Europe. Alcohol Alcohol 48(3):259 –69.
doi:10.1093/alcalc/agt004
Leigh, B. C., & Stacy, A. W. (1993). Alcohol outcome expectancies: Scale construction and
predictive utility in higher order confirmatory models. Psychological Assessment, 5. 216 -229.
Lim S.S, Vos T., Flaxman A.D., et al. (2012). A comparative risk assessment of burden of
diseas e and injury attributable to 67 risk factors and risk factor clusters in 21 regions, 1990 –
2010: A systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010. Lancet ; 380:2224 –
2260.
Loewenstein, G. (1996). Out of control: Visceral influences on behavi or. Organizational
Behavior and Human Decision Processes, 65, 272 –292.
Magill, M. and Ray, L. (2009). Cognitive -Behavioral Treatment With Adult Alcohol and
Illicit Drug Users: A Meta -Analysis of Randomized Controlled Trials. Journal of Studies on
Alcohol and Drugs, 70(4), pp.516 -527.
Mathôt, S., Schreij, D., & Theeuwes, J. (2012). OpenSesame: An open -source, graphical
experiment builder for the social sciences. Behavior Research Methods , 44(2), 314 –
324. doi:10.3758/s13428 -011-0168 -7

60
McCarthy D. M., Thompsen D. M. (2006). Implicit and explicit measures of alcohol and
smoking cognitions. Psychology of Addictive Behaviors ;20(4):436 –444.
McCloud, A., B arnaby, B., Omu, N., et al. (2004). The relationship between alcohol misuse
and suicidality in a psychiatric population: findings from and inpatient prevalence study.
British Journal of Psychiatry, 184, 439 -445.
McDowell, Philip E. (2015). Thinking about t hinking: cognition, science, and psychotherapy.
New York, N.Y. Routledge
Murphy P., Garavan H. (2010). Cognitive predictors of problem drinking and AUDIT scores
among college students. Drug Alcohol Depend. 2011 May 1;115(1 -2):94 -100. doi:
10.1016/j.drugalcdep.2010.10.011.
Nicholson, E., & Barnes -Holmes, D. (2012a). Developing an implicit measure of disgust
propensity and disgust sensitivity: Examining the role of implicit disgust propensity and
sensitivity in obsessive -compulsive tendencies. Journal of Behavior Therapy and
Experimental Psychiatry., 43(3), 922 -930.
Nicholson, E., & Barnes -Holmes, D. (2012b). The Implicit Relational Assessment Procedure
(IRAP) as a m easure of spider fear. The Psychological Record, 62(2), 263 -277.
Nordgren, L. F., Van Harreveld, F., & Van Der Pligt, J. (2009). The restraint bias: How the
illusion of self -restraint promotes impulsive behavior. Psychological Science, 20, 1523 –1528.
doi:10.1111/j.1467 – 9280.2009.02468.x
Ostafin, B. D.; Marlatt, G.A. (2008). Surfing the urge: Experiential acceptance moderates the
relation between automatic alcohol motivation and hazardous drinking. Journal of Social and
Clinical Psychology, 27, 404 -418.
Ostafin, B. D. & Palfai, T. P. (2012). When wanting to change is not enough: automatic
appetitive processes moderate the effects of a brief alcohol intervention in hazardous –

61
drinking college students. Addiction Science & Clinical Practice, 7(1), 25. doi: 10.1186/1940 –
0640 -7-25
Phaf, R. H., & Kan, K. -J. (2007). The automaticity of emotional Stroop: A meta -analysis.
Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry, 38, 184 -199.
Robinson T. E, Berridge K. C. (1993). The neural basis of drug craving: an incentive –
sensitization theory of addiction.
Robinson T. E, Berridge K. C. (2001). Incentive -sensitization and addiction. Addiction. 2001
Jan;96(1):103 -14. DOI: 10.1080/09652140020016996
Robinson T. E, Berridge K. C. (2003). Addiction. Annual Review Of Psychology ; 54:25–53.
Reich, Richard & C Below, Maureen & S Goldman, Mark. (2010). Explicit and Implicit
Measures of Expectancy and Related Alcohol Cognitions: A Meta -Analytic Comparison.
Psychology of addictive behaviors: journal of the Society of Psychologists in Addictive
Behaviors. 24. 13 -25. 10.1037/a0016556.
Ryan F. (2002). Detected, selec ted, and sometimes neglected: Cognitive processing of cues in
addiction. Experimental and Clinical Psychopharmacology. ;10:67–76.
Saunders, J.B., Aasland, O.G., Babor, T.F., de le Fuente, J.R. and Grant, M. (1993).
Development of the alcohol use disorders i dentification test (AUDIT). WHO collaborative
project on early detection of persons with harmful alcohol consumption – II: Addiction , 88,
791-804
Seeburger, F. F. (1993). Addiction and responsibility: An inquiry into the addictive mind .
New York: Crossroad .
Shield K. D., Parry C., Rehm J. (2013). Chronic diseases and conditions related to alcohol
use. Alcohol Research: Current Reviews. ;35(2):155 –173.
Slovic, P., Peters, E., Finucane, M. L., & McGregor, D. G. (2005). Affect, risk, and decision
making. Health Psychology, 24, S35−S40.

62
Stacy, A. W. (1997). Memory activation and expectancy as prospective predictors of alcohol
and marijuana use. Journal of Abnormal Psychology, 106, 61 –73.
Staring, A. B. P., & Breteler, M. H. M. (2004). Decline in smoking cessation rate associated
with high self -efficacy scores. Preventive Medicine, 39, 863–868.
doi:10.1016/j.ypmed.2004.03.025
Stormark, K. M., Laberg, J. C., Nordby, H., & Hugdahl, K. (2000). Alcoholics selective
attention to alcohol stimuli: Automated processing? Jo urnal of Studies on Alcohol, 61, 18 –
23
Stroop, J. R. (1935). Studies of interference in serial verbal reactions. Journal of
Experimental Psychology, 18, 643662
Thush, C., Wiers, R. W., van den Bosch, J., Opdenacker, J., Van Empelen, P., Moerbeek, M.,
et al. (2007). A randomized clinical trial of a targeted prevention to moderate alcohol use and
alcohol -related problems in adolescents at risk for alcoholism. Pharmacology, Biochemistry
and Behavior, 86, 368−376.
Townshend, J. M., & Duka, T. (2007). Avoidance of alcohol -related stimuli in alcohol –
dependent inpatients. Alcoholism: Clinical and Experimental Research, 31 (8), 1349 -1357.
http://dx.doi.org/10.1111/j.1530 -0277.2007.00429.x
Van de Luitgaarden, J., Wiers, R. W., Knibbe, R. A., & Boon, B. J. (2006). From the
laboratory to real -life: A pilot study of an expectancy challenge with heavy drinking young
people on holiday. Substance Use and Misuse, 41, 353−368.
Waters, A. J., & Feyerabend, C. (2000). Determinants and effects of attentional bias in
smokers. Psychology of Addictive Behaviors, 14, 111 –120
Waters, A. J., Shiffman, S., Sayette, M. A., Paty, J. A., Gwaltney, C. J., & Balabanis, M. H.
(2003). Attentional bias predicts outcome in smoking cessation. Health Psychology, 22, 378–
387.

63
Weiss R. D., Connery H. S. (2011). Integrated Group Therapy for Bi polar Disorder and
Substance Abuse. New York: Guilford Press; 2011.
Weinstein, A., Cox, W., (2006). Cognitive processing of drug -related stimuli: the role of
memory and attention. J. Psychopharmacol. 20, 850 –859
Wiers, R. W., Hoogeveen, K. J., Sergeant, J. A., & Gunning, W. B. ( 1997 ). High – and low –
dose alcohol -related expectancies and the differential associations with drinking in male and
female adolescents and young adults . Addiction, 92, 871–888
Wiers, R. W., van Woerden, N., Smulders, F. T. Y., & de Jong, P. (2002). Implicit and
explicit alcohol -related cognitions in heavy and light drinkers. Journal of abnormal
psychology , 111(4), 648 -658. DOI: 10.1037//0021 -843X.111.4.648
Wiers, R. W., Van de Luitgaarden, J., van den Wildenberg, E., & Smulders, F. (2005).
Challenging implicit and explicit alcohol -related cognitions in young heavy drinkers.
Addiction, 100, 806−819.
Wiers R.W. , Houben K., Smulders F.T. , Conrod P.J. , Jones B.T. (2006). To drink or not
to drink: the role of automatic and controlled cognitive processes in the etiology of alcohol –
related problems , R.W. Wiers, A.W. Stacy (Eds.), Handbook of implicit cognition and
addiction (2006), pp. 339-361
Wiers, R.W., Bartholow, B.D., van den Wildenberg, E., Thush, C., Engels, R.C.M.E., Sher,
K.J., Grenard, J., Ames, S.L. & Stacy, A.W. (2007). Automatic and controlled processes and
the development of addictive behavior in adolescents: a review and a model. Pharmacol
Biochem Behav 86, 263 –283
Wiers R. W., Rinck M., Kordts R., Houben K., Strack F. (2010). Retraining automatic action
tendencies to approach alcohol in hazardous drinkers. Addiction 105:279 –287.
Wiers W., Houben K., Roefs A., de Jong P, Hofmann W, Stacy W.A. (2010). Implicit
Cognition in Health Psychology Why Common Sense Goes Out the Window. From

64
Handbook of Implicit Social Cognition: Measurement, Theory, and Applications. Edited by
Bertram Gawronski and B. Keith Payne. 2010. The Guilford Press
Wiers R. W., Gladwin T. E, Hofmann W., Salemink E., Ridderinkhof K. R (2013). Cognitive
Bias Modification and Cognitive Control Training in Addiction and Related
Psychopathology: Mechanisms, Clinical Perspectives, and Ways Forward. Clin Psychol Sci
1:192 –212.
Wilson, T. D., Lindsey, S., & Schooler, T. Y. (2000). A model of dual attitudes.
Psychological Review, 107, 101 –126.
Witkiewitz K., Bowen S. (2010). Depression, craving, and substance use following a
randomized trial of mindfulness -based relapse prevention. Journal of Consulting and Cl inical
Psychology. 78:362–374.
World Health Organization (2004a). Neuroscience of psychoactive substance use and
dependence. Geneva
World Health Organization (2010a). Global Strategy to reduce harmful use of alcohol 2020.
Geneva.http://www.who.int/substance_abuse/msbalcstragegy.pdf
WHO. (2011a). Global Status Report on Alcohol and Health 2011.Geneva.
http://www.who.int/substance_abuse /publications/global_alcohol_report/en
World Health Organization. (2014) . Global status report on alcohol and health – 2014, 2014
ed. World Health Organization. http://www.who.int/iris/handle/10 665/112736

65
VI. ANEXE
The Alcohol Use Disorders Identification Test: Self -Report Version
AUDIT

Deoarece consumul de alcool îți poate afecta sănătatea și poate interfera cu anumit
medicamente și tratamente, este important să vă punem câteva intrebări cu privire la consumul
de alcool. Răspunsurile vor rămane confidențiale, deci te rog să fii cinstit/ă. Selectează cu un
click căsuța care descrie cel mai bine răspunsul tău la fiecare întrebare.
1. Cât de des consuma ți o băutură care con ține alcool?
0 1 2 3 4
Niciodata Lunar sau mai putin 2 -4 ori pe luna 2 -3 ori pe saptamana 4 sau mai
multe ori
pe sapt.

2. Cât de multe băuturi care conțin alcoolul consumati intr -o zi normala în care be ți?

0 1 2 3 4
1 sau 2 3 sau 4 5 sau 6 7 -9 10 sau mai multe

3. Cât de des consumați 6 sau mai multe bauturi la o ocazie?
0 1 2 3 4
Niciodata Mai putin decat lunar Lunar Saptamanal Zilnic sau
aproape
zilnic

4. Cât de des a ți constatat în ultimul an c ă nu ați putut s ă vă opriți din b ăut odat ă ce ați început?
0 1 2 3 4
Niciodata Mai putin decat lunar Lunar Saptamanal Zilnic sau
aproape
zilnic

5. Cât de des pe parcursul ultimului an ai e șuat să faci ceea ce în mod normal era de a șteptat de
la tine, din cauza b ăuturii?

0 1 2 3 4
Niciodata Mai putin decat lunar Lunar Saptamanal Zilnic
sau
aproape
zilnic

66
6. Cât de des pe parcursul ultimului an ai avut nevoie de o prim ă băutură alcoolic ă diminea ța
ca să îți revii dup ă o sear ă în care ai b ăut excesiv?

0 1 2 3 4
Niciodata Mai putin decat lun ar Lunar Saptamanal Zilnic sa u
aproape
zilnic

7. Cât de des pe parcursul ultimului an ai avut te -ai simtit vinovat/ ă sau ai avut remu șcari dup ă
ce ai b ăut?

0 1 2 3 4
Niciodata Mai putin decat lunar Lunar Saptamanal Zilnic sau aproape
zilnic

8. Cat de des pe parcursul ultimului an nu ai fost capabil s ă iți reaminte ști ce s -a întamplat cu o
noapte înainte, din cauza b ăuturii ?
0 1 2 3 4
Niciodata Mai putin decat lunar Lunar Saptamanal Zilnic sau aproape
zilnic

9. Ati fost, tu sau altcineva, r ăniți din cauza faptului c ă ai baut?

0 2 4
Nu Da, dar nu in ultimul an Da, in decursul ultimului
an

10. Au fost rudele, prietenii , medicul sau alte cadre medicale ingrijora ți de faptul c ă bei și ti-au
sugerat s ă renun ți la b ăutură?

0 2 4
Nu Da, dar nu in ultimul an Da, in decursul ultimului an

67
Five Facet Mindfulness Questionnaire – subscala Acceptare (Nodjudgment)

1. M ă critic când am emoții iraționale sau neadecvate.
Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

2. Îmi spun mie însumi că nu ar trebui să mă simt în felul în care mă simt.

Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

3. Cred că unele gânduri ale mele sunt anormale sau rele și că nu ar trebui să gândesc
astfel.

Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

4. Fac judecăți dacă gândurile mele sunt bune sau rele.

Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

68
5. Îmi spun că nu ar trebui să gândesc în felul în care gândesc.
Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

6. Cred că unele din emoțiile mele sunt rele sau inadecvate și că nu ar trebui să le simt.
Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

7. Când am g ânduri sau imagini stresante, mă judec ca " rău " sau " bun " în funcție de
conținutul gândului sau imaginii .
Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

8. Mă dezaprob când am idei iraționale
Niciodată sau
foarte rar
adevarat Rareori
adevărat Uneori
adevărat Adesea
valabil Foarte des
sau
întotdeauna
adevărat
Question

69

Procedura Stroop – bias-ul atențional
2 categorii : cuvinte rela ționate cu alcoolul, cuvinte neutre
1. Bloc de practică : 24 trial-uri ( stimuli -numere de la 0 la 10)
2. Bloc de test : 80 trial -uri ( 2 categorii * 10 stimuli/categorie*4 repetiții)
*ordinea randomizată
* culori generate aleatoriu pentru fiecare cuvânt (constrângere : toate culorile apar la
fel de des pentru fiecare categorie )
* punctul de fixare 500 ms, cuvintele cheie prezentate pentru maxim 1500 ms
* feedback de eroare, feedback dup ă fiecare bloc (media timpului de reacție + procentul
răspuns urilor acurate)
Stimuli utilizați : *10 stimuli alcool – bere, beat, vodka, halbă, beție, alcool, whiskey, lichior,
băutură
*10 stimuli neutri – casă, ceas, lampă, cheie, dosare, pantof, parbriz,
ventilator

EXEMPLU SARCIN Ă

70
Procedura IRAP – Măsurarea implicită a Bias -ului de reținere
Categorii: Eu, Ceilalți
Opțiuni de răspuns : Similar, Opus
Stimuli :
1.Pozitiv: A se abține de la dorința de a bea alcool.
Negativ: A nu se abține de la dorința de a bea alcool.
2.Pozitiv: A rezista dorinței de a bea alcool.
Negativ: A nu rezista dorinței de a bea alcool.
3.Pozitiv: A înfrunta dorința de a bea alcool.
Negativ: A nu înfrunta dorința de a bea alcool.
4.Pozitiv: A depăși dorința de a bea alcool.
Negativ: A nu depăși dorința de a bea alcool.
5.Pozitiv: A învinge dorința de a bea alcool.
Negativ: A nu învinge dorința de a bea alcool.
6.Pozitiv: A în frânge dorința de a bea alcool.
Negativ: A nu în frânge dorința de a bea acool.

1.) 2 blocuri de pract ică – 1 bloc consistent (cerința potrivire eu -pozitiv, ceilalți negativ)
1 bloc inconsistent (cerința potrivire eu -negativ, ceilalți pozitiv)
2.) 6 blocuri de test – 1,3,5 – consistente (identice cu blocul consistent de practică)
2,4,6 – inconsistente (identice cu blocul inconsistent de practică)
* în fiecare bloc – 24 trial -uri

71
* în fiecare bloc – 6 expuneri la fiecare din cele 4 tipuri de categorii: eu -pozitiv, eu – negativ,
ceilalți – pozitiv, ceilalți – negativ
* punctul de fixare 500 ms, stimuli i prezentați pentru maxim 3000 ms
* feedback de eroare, feedback dup ă fiecare bloc (media timpului de reacție + procentul
răspunsurilor acurate)
* poziția opțiunilor de răspus generată randomizat, similar sau opus – apar fie în dreapta, fie
în stânga
* categoriile și stimulii generați randomizat

EXEMPLU SARCINĂ

Itemi utilizați în studiul incipient al lui Nordgren (2009) pentru m ăsurarea explicită a bias –
ului de reținere :

a) ‘‘Oboseala mentală este dificil de învins’’;
(b) ‘‘Când mă simt obo sit, găsesc dificil să mă concentrez’’;
(c) ‘‘Am mai mult control asupra oboselii mentale decât majoritatea persoanelor.’’

72
Alpha Cronbach

Reliability Statistics -AUDIT
Cronbach's Alpha N of Items
.794 10

Reliability Statistics -Simptome
adicție
Cronbach's Alpha N of Items
.735 7

Reliability Statistics –
Acceptare(FFMQ)
Cronbach's Alpha N of Items
.899 8

Reliability Statistics – Restraint
bias(explicit)
Cronbach's Alpha N of Items
.739 3

Reliability Statistics -Consum
la risc
Cronbach's Alpha N of Items
.753 3
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
audit_total_score 70 .00 19.00 4.3857 4.45035
audit_C 70 .00 10.00 3.0857 2.47154
Simptome_dependenta 70 .00 13.00 1.3000 2.51575
acceptare_total_score 70 10.00 40.00 26.8714 7.43654
explicit_restraint_bias_total 70 .00 18.00 12.9286 4.21633
varsta 70 18 57 29.99 8.395
stroop_neutru_rt 70 540.0000 1049.6532 764.936808 132.6311931
stroop_alcohol_rt 70 550.2941 1261.9118 776.707821 142.8357691
irap_consistent_mean 70 417.61 2736.82 1964.0882 439.11103
irap_inconsistent_mean 70 494.78 2929.42 1996.0971 484.43838
Valid N (listwise) 70

73

Model Summary
Model R R Square Adjusted R
Square Std. Error of the
Estimate
1 .435a .189 .152 2.31653
a. Predictors: (Constant), explicit_restraint_bias_total,
atentional_bias_tscore, restraint_bias_irap

ANOVAb
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 82.524 3 27.508 5.126 .003a
Residual 354.176 66 5.366
Total 436.700 69 Correlations
Simptome_de
pendenta atentional_bia
s_tscore restraint_bias
_irap explicit_restra
int_bias_total acceptare_tot
al_score Consum
_la_risc
Simptome_dependenta Pearson Correlation 1 .347** .361** .089 -.176 .593**
Sig. (2 -tailed) .003 .002 .461 .145 .000
N 70 70 70 70 70 70
atentional_bias_tscore Pearson Correlation .347** 1 .329** .060 -.235 .306**
Sig. (2 -tailed) .003 .005 .620 .050 .010
N 70 70 70 70 70 70
restraint_bias_irap Pearson Correlation .361** .329** 1 .266* -.087 .239*
Sig. (2 -tailed) .002 .005 .026 .473 .047
N 70 70 70 70 70 70
explicit_restraint_bias_to
tal Pearson Correlation .089 .060 .266* 1 .082 -.154
Sig. (2 -tailed) .461 .620 .026 .502 .204
N 70 70 70 70 70 70
acceptare_total_score Pearson Correlation -.176 -.235 -.087 .082 1 .166
Sig. (2 -tailed) .145 .050 .473 .502 .169
N 70 70 70 70 70 70
audit_C Pearson Correlation .593** .306** .239* -.154 .166 1
Sig. (2 -tailed) .000 .010 .047 .204 .169
N 70 70 70 70 70 70
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

Regresie 1.

74
Model Summary
Model R R Square Adjusted R
Square Std. Error of the
Estimate
1 .435a .189 .152 2.31653
a. Predictors: (Constant), explicit_restraint_bias_total, atentional_bias_tscore, restraint_bias_irap
b. Dependent Variable: Simptome_dependenta

Coefficientsa
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients
t Sig. B Std. Error Beta
1 (Constant) 1.081 .923 1.172 .246
atentional_bias_tscore .010 .005 .256 2.179 .033
restraint_bias_irap .003 .001 .277 2.278 .026
explicit_restraint_bias_total .000 .069 .000 .003 .997
a. Dependent Variable: Simptome_dependenta

Regresie 2.
Model Summary
Model R R Square Adjusted R
Square Std. Error of the
Estimate
1 .403a .163 .125 2.31233
a. Predictors: (Constant), explicit_restraint_bias_total,
atentional_bias_tscore, restraint_bias_irap

ANOVAb
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 68.593 3 22.864 4.276 .008a
Residual 352.892 66 5.347
Total 421.486 69
a. Predictors: (Constant), explicit_restraint_bias_total, atentional_bias_tscore, restraint_bias_irap
b. Dependent Variable: consum_la_risc

Coefficientsa
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients
t Sig. B Std. Error Beta
1 (Constant) 4.614 .921 5.010 .000
atentional_bias_tscore .010 .005 .248 2.081 .041
restraint_bias_irap .002 .001 .217 1.758 .083
explicit_restraint_bias_total -.133 .069 -.227 -1.938 .057

75
Model Summary
Model R R Square Adjusted R
Square Std. Error of the
Estimate
1 .403a .163 .125 2.31233
a. Dependent Variable: consum_la_risc

Moderare 1.
OUTCOME VARIABLE:
Simptome adicție alcool

Model Summary
R R -sq MSE F df1 df2 p
.4398 .1934 5.3371 5.2745 3.0000 66.0000 .0025

Model
coeff se t p LLCI ULCI
constant 1.1707 .2819 4.1530 .0001 .6079 1.7335
atention .0130 .0046 2.8378 .0060 .0038 .0221
acceptare -.0084 .0401 -.2100 .8343 -.0884 .0716
Int_1 -.0012 .0005 -2.2780 .0260 -.0022 -.0001

Product terms key:
Int_1: atention x acceptare

Test(s) of highest order unconditional interaction(s):
R2-chng F df1 df2 p
X*W .0634 5.1891 1.0000 66.0000 .0260

Conditional effects of the focal predictor at values of the moderator( s):

acceptare Effect se t p LLCI ULCI
-7.4365 .0219 .0060 3.6433 .0005 .0099 .0339
.0000 .0130 .0046 2.8378 .0060 .0038 .0221
7.4365 .0040 .0060 .6720 .5039 -.0080 .0161

Moderare 2.
OUTCOME VARIABLE:
Simptome adicție alcool

Model Summary
R R -sq MSE F df1 df2
p
.4148 .1720 5.4783 4.5715 3.0000 66.0000
.0057

Model
coeff se t p LLCI ULCI
constant 1.2773 .2803 4.5567 .0000 .7176 1.8370
restrain .0035 .0012 2.8895 .0052 .0011 .0060
acceptare -.0386 .0389 -.9924 .3246 -.1164 .0391
Int_1 -.0002 .0001 -1.2755 .2066 -.0004 .0001

76
Product terms key:
Int_1: restrain t(implici t) x acceptare

Test(s) of highest order unconditional interaction(s):
R2-chng F df1 df2 p
X*W .0204 1.6270 1.0000 66.0000 .2066
–––-

Moderare 3.
OUTCOME VARIABLE:
Simptome adicție alcool

Model Summary
R R -sq MSE F df1 df2
p
.2053 .0421 6.3379 .9678 3.0000 66.0000
.4133

Model
coeff se t p LLCI ULCI
constant 1.3028 .3016 4.3197 .0001 .7007 1.9050
explicit .0631 .0723 .8726 .3861 -.0813 .2075
acceptare -.0637 .0419 -1.5198 .1333 -.1474 .0200
Int_1 -.0011 .0081 -.1375 .8910 -.0174 .0151

Product terms key:
Int_1: explicit restraint x acceptare

Test(s) of highest order unconditional interaction(s):
R2-chng F df1 df2 p
X*W .0003 .0189 1.0000 66.0000 .8910

Moderare 4.
OUTCOME VARIABLE:
Consum la risc

Model Summary
R R -sq MSE F df1 df2
p
.4175 .1743 5.2732 4.6432 3.0000 66.0000
.0053

Model
coeff se t p LLCI ULCI
constant 3.0135 .2802 10.7547 .0000 2.4541 3.5730
atention .0144 .0045 3.1712 .0023 .0053 .0235
acceptare .0980 .0398 2.4601 .0165 .0185 .1775
Int_1 -.0007 .0005 -1.2796 .2052 -.0017 .0004

Product terms key:
Int_1: atention x acceptare

Test(s) of highest order unconditional interaction(s):
R2-chng F df1 df2 p
X*W .0205 1.6375 1.0000 66.0000 .2052

77

Moderare 5.
OUTCOME VARIABLE:
Consum la risc

Model Summary
R R -sq MSE F df1 df2
p
.3541 .1254 5.5852 3.1550 3.0000 66.0000
.0305

Model
coeff se t p LLCI ULCI
constant 3.0573 .2830 10. 8017 .0000 2.4922 3.6224
restrain .0024 .0012 1.9624 .0539 .0000 .0049
acceptar e .0760 .0393 1.9319 .0577 -.0025 .1545
Int_1 -.0002 .0001 -1.5824 .1183 -.0004 .0000

Product terms key:
Int_1: restrain x acceptar e

Test(s) of highest order unconditional interaction(s):
R2-chng F df1 df2 p
X*W .0332 2.5039 1.0000 66.0000 .1183

Moderare 6.
OUTCOME VARIABLE:
Consum la risc

Model Summary
R R -sq MSE F df1 df2
p
.2766 .0765 5.8974 1.8233 3.0000 66.0000
.1515

Model
coeff se t p LLCI ULCI
constant 3.1098 .2909 10.6891 .0000 2.5289 3.6906
explicit -.0926 .0698 -1.3277 .1888 -.2319 .0467
acceptar e .0489 .0404 1.2092 .2309 -.0318 .1 297
Int_1 -.0095 .0078 -1.2171 .2279 -.0252 .0061

Product terms key:
Int_1: explicit x acceptar e

Test(s) of highest order unconditional interaction(s):
R2-chng F df1 df2 p
X*W .0207 1.4814 1.0000 66.0000 .2279