Psihologia Personalit ăĠii [611264]

Psihologia Personalit ăĠii
– note de curs –

2Introducere
1. Definirea conceptului de personalitate
În viaĠa de fiecare zi utiliz ăm frecvent termenul de personalitate. Este un termen care, de obicei, apare în rela Ġie
cu procesele de dezvoltare psihic ă ce se desf ăúoară pe tot parcursul vie Ġii úi al căror rezultat este apari Ġia úi
manifestarea diferen Ġiată a personalit ăĠii.
Chiar daca diferen Ġele dintre oameni au fost identificate înc ă din antichitate, de multe ori ele au fost considerate
a fi în firea lucrurilor úi nu s-a încercat explicarea lor. ,,Conceptul modern de personalitate úi studierea
procesului de formare a personalit ăĠii sunt fenomene foarte recente, mai noi chiar decât studiile despre cultur ăúi
societate” (Zlate, 2004, p.230).
Prin urmare, este necesar sa delimit ăm personalitatea ca realitate psihologic a de personalitate în calitate de
concept , care devine un punct de reper în abordarea teoretica a personalit ăĠii:
-Ca realitate psihologic ă, personalitatea desemneaza omul viu, concret empiric, cu vise úi deziluzii, cu
realizări úi eúecuri, omul real; totalitatea psihologic ă ce caracterizeaz ă úi individualizeaz ă un om în
particular.
-Abordată ca úi concept, personalitatea este cel mai complex obiect de studiu al psihologiei. Acest concept
înglobeaz ă aproape toat ă psihologia deoarece nu exist ă teorie sau concep Ġie care să nu se raporteze, într-o
masură mai mare sau mai mic ă, la conceptul de personalitate úi teoriile care abordeaz ă acest concept.
Cu alte cuvinte, se poate spune c ă, din punct de vedere teoretic, personalitatea este cadrul de referin Ġă
fundamental pentru definirea sensului úi valorii explicative ale celorlalte no Ġiuni psihologice.
Din punct de vedere practic, personalitatea este cea mai complex ă realitate uman ă cu care intr ăm în contact, o
influenĠăm, o direc Ġionăm, o amelior ăm, fiind un important ghid în modelarea concreta a omului. Numai prin
referire la personalitate putem în Ġelege úi ajuta omul în construc Ġia sa.
Personalitatea este cea care mediaz ă receptarea úi acceptarea influen Ġelor externe, le integreaz ă în structurile sale
úi le transform ă în pârghii orientative úi reglatorii pentru toate manifest ările sale. Tot ea este cea care
diferenĠiază pe cineva de altcineva úi dă fiecăruia o anumit ă valoare. Numai omul are personalitate úi, pe masur ă
ce ea se dezvolt ă, produce o serie de efecte asupra manifest ărilor sale: stabilizeaz ă conduitele, le direc Ġionează
unitar, asigur ă consensul gândului cu fapta, le face sa fie adaptate la condi Ġiile prezente dar úi viitoare, valorific ă
toate capacit ăĠile úi posibilit ăĠile omului.
1.1 Concepte apropiate
Utilizăm zilnic termeni precum: individ, persoan ă, personalitate .La o analiz ă mai atent ă, deúi de cele mai multe
ori par sinonimi, cei trei termeni exprim ă conĠinuturi diferite:
Termenul de individ1desemneaz ă orice entitate indivizibil ă care este determinat ă biologic. În aceast ă
accepĠiune, el este aplicabil în descrierea úi analiza nu numai a omului, ci a oricarui organism viu – plant ă sau
animal. Termenul individ se aplic ă tuturor organismelor vii úi desemneaz ă „acea totalitate a
elementelor úi însuúirilor fizice, biochimice, biologice úi psihofiziologice-înn ăscute sau dobândite-
care se integreaz ă într-un sistem pe baza mecanismului adapt ării la mediu”(M. Golu, A. Dicu, 1972,
p.239).
Fiind o fiin Ġă vie, o entitate biologic ăúi o unitate structural-func Ġională indivizibil ă,omul este, primordial, un
individ . Derivat din acest termen este cel de individualitate, ce desemneaz ă individul luat în ansamblul
proprietăĠilor sale distinctive úi originale. Acest aspect impune, din punct de vedere metodologic, ca fiecare
individ să fie acceptat ca unicitate, practic irepetabil ă, ca mod de a fi al „generalului în úi prin particular”
Persoana (lat. persona- masc ă, aparenĠă),se referă explicit la fiin Ġa umană, la modul s ău de a fi o
reuniune de tr ăVături psihomorale interne úi psihofizice externe; „ persona est substantia individua
rationalis naturae” / persoana este o substan Ġă individual ă de natura ra Ġională-(Boethius, sec. VI).
Termenul de persoan ă este corespondentul, în plan social, al individului în plan biologic. El desemneaz ă
individul uman concret, într-un cadru rela Ġional dat, a úa cum este perceput de cei din jur. Prin con Ġinut, termenul
depersoană include ansamblul însu úirilor psihice, care asigur ă adaptarea la mediul social istoric úi în cadrul
acestor însu úiri se subliniaz ă necesitatea prezen Ġei componentelor de ordin superior con útient. Se afirm ă astfel că
omul este persoan ă în virtutea faptului ca î úi defineúte conútient atitudinile fa Ġă de realitate.
Spre deosebire de individ, care este rodul evolu Ġiei biologice, persoana este considerat ă produs al dezvolt ării
social istorice. Atributul de persoană nu este dat prin na útere; el se dobânde úte treptat în ontogenez ă, graĠie
procesului de socializare. Exist ă situaĠii în care acest atribut se poate pierde: de exemplu, în anumite boli psihice
1individio (lat.): indivizibil

3care se caracterizeaz ă prin alterarea eului, a imaginii de sine, a autopercep Ġiei úi a percep Ġiei realităĠii
înconjurătoare.
Similar cu individualitatea, personalitatea este conceptul care cuprinde întregul sistem al atributelor,
structurilor úi valorilor de care dispune o persoan ă; este un sistem generic supraordonat al
componentelor bioconstitu Ġionale, psihice úi socio-culturale ale omului (persoana úi personalitatea
sunt determina Ġii atribuite exclusiv omului). Altfel spus, conceptul de personalitate desemneaz ă
subiectul uman considerat ca unitate bio- psiho-social ă, ca purtător al func Ġiilor epistemice (homo
sapiens ),comunicării (homo comunicans ),pragmatice (homo faber) úiaxiologice (homo valens ). In
accepĠia sistemic ă, personalitatea este un macrosistem al invarian Ġilor informa Ġionali úi operaĠionali,
ce se exprim ă constant în conduit ăúi sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect.
Personalitatea este „persoana” plus o not ă de valoare care se adaug ă datorită organizării superioare a persoanei.
Personalitatea se refer ă la particularit ăĠile psihice individuale, la ceea ce îl diferen Ġiază sau detaúează pe un om
de un altul.
$úadar, personalitatea are rolul de a raporta un individ la altul c ăci o persoan ă are personalitate numai în rela Ġie
(comparativ) cu al Ġii. EsenĠial în acest context este faptul c ă, spre deosebire de persoană,noĠiunea de
personalitate este intrinsec legat ă de o dimensiune axiologic ă, de valoare.
Termenul de personaj se referă la veúmântul social al personalit ăĠii. Personajul se prezint ă ca o masc ă în spatele
Făreia se ascunde persoana. Putem sa în Ġelegem persoana prin intermediul personajului care ne prezint ă o parte
din personalitatea persoanei dar, în acela úi timp, ascunde, relev ăúi trădează alte păUĠi ale acesteia. La rândul sau,
personalitatea se exprim ă prin personaj úi suferă chiar unele modific ări prin intermediul acestuia. Exist ă situaĠii
în care între personalitatea persoanei úi personaj exist ă relaĠii de armonie, dar pot s ă apară úi situaĠii de
contradicĠie sau disonan Ġă care, atunci când se adâncesc, destructureaz ăúi perturbă personalitatea.
Câteva definiĠii psihologice ale personalit ăĠii:
G.W. Allport : personalitatea este o unitate a sistemelor dinamice prin care se efectueaz ă o adaptare
originală;
R. Cattell explică temenul ca fiind un sistem al deprinderilor proprii subiectului, care permit o
previziune asupra comportamentelor acestuia;
W. Stern (fondatorul personologiei) apreciaz ă că personalitatea este un tot func Ġional, structurat,
orientat finalist, articulat într-un sistem ierarhic de persoane;
Pentru H. S. Sullivan , este un model de durat ă relativă a situaĠiilor periodice interpersonale, ce
caracterizeaz ă viaĠa umană.
A. Kardiner operează o distinc Ġie între personalitatea de baz ă cerezultă dintr-o comunitate de
culturăúipersonalitatea de statut , suprapus ă primeia úi rezultând din pozitia individului în sistemul
soci al . In acel a úi curen t de i dei , G.H. Mead , apoi T. Parsons definesc personalitatea ca un set de
roluri úi valori interiorizate .
C.L. Rogers consideră că sistemul de personalitate se închide în sine organizându-se úi se deschide
spre lume, obiectivându-se în valori.
DupăK. Lewin , persoana úi mediul sunt interdependente, unul construindu- se în func Ġie de celălalt
sau de ansamblul celorlalte etc.
Considerăm personalitatea ca proces úi produs, ce integreaz ă biologicul úi ereditatea, psihologicul úi
viaĠa concretă, socialul úi valorile úi încercăm să afirmăm toate aceste dimensiuni, f ăUă a absolutiza pe
una în defavoarea celeilate. În studiul psihologic al personalit ăĠii se deta úează (în mare) dou ă
modalităĠi de abordare: cea factorial ă preocupat ă de identificarea úi stabilirea corela Ġiilor dintre
trăVături úi cea structural ă, preocupat ă de surprinderea organiz ării globale a personalit ăĠii, de
identificare a profilelor.

4Abordări ale personalit ăĠii în diferitele úcoli psihologice
P (Perspectiv ă) C (Concepte cheie) T (Teoreticieni)
BIOLOGIC Ă -temperament;
-evoluĠie;
-adaptare;
-ereditate;
-activitate nervoas ă superioar ă;
-emisfere cerebrale.-EYSENCK
-BUSS
-KAGAN
COGNITIV Ă -eficacitate;
-autoeficacitate;
-Dúteptări;
-construct personal;
-modelare.-KELLY
-BANDURA
UMANIST Ă -autorealizare;
-creativitate;
-libertate;
-flow (curgere);
-experienĠă.-MASLOW
-ROGERS
ÎNVĂğARE -întărire;
-recompens ă;
-stimul;
-condiĠionare.-SKINNER
-DOLLARD
-MILLER
PSIHODINAMIC Ă – id;
-libido;
-ego, superego;
-conflict, fixa Ġie.-FREUD
-ADLER
-JUNG
-HORNEY
-FROMM
FACTORIAL Ă -trăVături;
-tipuri;
-nevrotism;
-extroversie.-ALLPORT
-CATTELL

5Abordarea psihanalitic ă a personalit ăĠii
Teoria psihanalitic ă a lui Freud
Instinctele – for Ġe de dinamizare a personalit ăĠii.
Freud a interpretat func Ġionarea psihicului uman în termeni biologici, prin analogie cu func Ġionarea
somatică. Cu alte cuvinte, Freud considera c ă la baza activit ăĠii psihice st ă aúa numita energie psihic ă, ce diferă
sub aspectul formei, dar nu úi al conĠinutului de energia fizic ă.
Mai mult, el consider ă că energia fizic ă poate influen Ġa psihicul, de unde rezult ă conceptul psihanalitic de
instinct. Instinctul constituie reprezentarea mintal ă a unor stimuli de natur ă fiziologic ă. Instinctul devine, la
Freud, baza care activeaz ăúi direcĠionează personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls ( driving
force ). Instinctele constituie o form ă de energie care face leg ătura dintre nevoile biologice úi dorinĠele de natur ă
psihică úi are rol motivator. Se poate spune c ă Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra
personalit ăĠii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii úi prin aceasta, reducerea tensiunii nervoase. Freud
este de părere că energia psihic ă poate fi îns ăúi deplasat ă iar modul în care se realizeaz ă această deplasare
determină modul în care se structureaz ă personalitatea.
Interesele, atitudinile, preferin Ġele adultului nu sunt altceva dec ăt forme de deplasare a acestor tendin Ġe
(instincte) de natur ă subconútientă.
Instinctele se clasific ă în două mari categorii:
a) Instinctele vie Ġii (Eros)
Au drept scop supravie Ġuirea individului úi speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hran ă,
aer, sex.
Energia psihic ă specifică acestor instincte este denumit ă de Freud 1ibido .
Cel mai important instinct al vie Ġii este, dup ă Freud, cel sexual, care este definit într-un sens mai larg, úi
anume cel de activit ăĠi agreabile.
b) Instinctele mor Ġii (Thanatos)
O component ă important ă a instinctului mor Ġii o reprezint ă tendinĠa agresivă care reprezint ă dorinĠa de
distrugere deplasat ă de la propria persoan ă spre alte obiecte úi persoane.
Structura personalit ăĠii
IniĠial Freud diviza personalitatea în trei nivel e sau instan Ġe:conútient – u t i l i z a t în sensul obi únuit
al termenului, subconútientúiinconútient.
Conútientul r e p r e z i n tă p e n t r u F r e u d u n a s p e c t l i m i t a t a l p e r s o n a l i t ăĠi i p e n t r u c ă d o a r o m i c ă p a r t e a
gândurilor, sentimentelor, senza Ġiilor se afl ă în conútiinĠă la un moment dat.
(Făcând o compara Ġie cu un iceberg, Freud considera ca fiind con útientul ceea ce se vede la suprafa Ġă).
Inconútientul reprezintă partea ce a mai important ă a psihismului uman úi cuprinde instinctele, dorin Ġele
care direc Ġionează comportamentul uman. Incon útientul este principala surs ă motivatoare a vie Ġii psihice úi
cuprinde for Ġe úi energii pe care omul nu le poate controla.
Preconútientul este d e p o z i t u l a m i n t i r i l o r , g â n d u r i l o r , i m a g i n i l o r d e c a r e s u b i e c t u l n u e s t e
c o nút i e n t pe m o m e n t , d a r c a r e p o t f i a d u se c u u úu r i nĠă î n c o nút i i nĠă. U l te r i o r , F r e u d úi – a r e v i z u i t te o r i a úi a
descris trei structuri psihice cunoscute.
Id-ul
¾corespunde conceptului de incon útient (deúi existăúi aspecte necon útientizate úi la nivel de ego úi super-
ego)
¾este rezervorul tuturor instinctelor;
¾conĠine energia psihica numit ă libido;
¾are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice;
¾operează pe baza principiului pl ăcerii (adic ă pentru evitarea durerii si cre úterea satisfactiei prin reducerea
tensiunii);
¾caută satisfacerea imediat ă a instinctelor;
¾este o instan Ġă psihică primitivă, amorală, insistent ăúi turbulent ă care nu percepe realitatea (se comport ă ca
un copil mic);
¾obĠine satisfac Ġie prin activit ăĠi reflexe sau prin intermediul unor ac Ġiuni halucinatorii sau fanteziste, de tip

6substitutiv, pe care Freud le nume úte procese primare.
Pe măsură ce copilul evolueaz ă, el începe s ăúi dea seama de cerin Ġele lumii reale (nu po Ġi lu a hrana de la
altcineva f ăUă a suporta consecin Ġele), dezvoltând capacit ăĠi psihice specifice adultului, capacit ăĠi pe care Freud
le denume úteprocese secundare .
Ego:
¾se comporta în acord cu principiul realit ăĠii;
¾este stăpânul raĠional al vie Ġii psihice;
¾arerolul de a ajuta Id-ul s ă obĠină satisfacĠii într-o maniera convenabil ă, acceptabil ă social; (Deci nu
blochează, ci amână sau redirec Ġionează maniera de satisfacere a tendin Ġelor ld-ului) (Freud compar ă Ego-ul
cu căOăreĠul care strune úte un cal n ăUăvaú.)
¾serveúte la doi st ăpâni Id-ul úi realitatea, c ăutând să realizeze o mediere între cei doi.
Super-ego
¾un set incon útient de credin Ġe, atitudini, norme morale însu úite de individ în copil ărie (noĠiunile de bine sau
Uău).
¾latura moral ă a personalit ăĠii;
¾se însuúHúte în jurul vârstei de 5-6ani úi cuprinde regulile de conduit ă pe care le transmit p ărinĠii copilului.
Prin intermediul pedepselor, recompenselor úi exemplelor, copilul înva Ġă care sunt comportamentele
agreate de p ărinĠi.
Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate úi mai târziu se constat ă că a du ltu l începe s ăúi
autoadministreze recompense úi sancĠiuni.
Controlul parental este înlocuit de autocontrol.
Super-ego-ul:
ƒeste puternic, ira Ġional, orb;
ƒare rolul de a inhiba tendin Ġele instinctive ale Id-ului;
ƒare drept obiectiv perfec Ġionarea moral ă.
Ego-ul se afl ă sub presiunea celor dou ă puternice for Ġe opuse, aflate în conflict. Ego-ul are de luptat cu:
Id-ul, realitatea úi cu Super-ego-ul.
Când Ego-ul este prea sever presat, apare anxietatea (team ă tară obiect bine precizat).
Freud considera c ă anxietatea reprezint ă o important ă p a r t e a p s i h i c u l u i úi are un rol dec i s i v în
d ecla núa r ea comportamentelor psihopatologice: nevrotice úi psihotice.
El era de p ărere că sursa anxiet ăĠii primare se afl ă în trauma cauzat ă de naútere. (Fătul se află protejat în
interiorul organismului mamei úi toate nevoile sale sunt satisf ăcute pe loc. Odat ă cu naúterea, copilul este
aruncat într-o lume ostil ă).
Freud distinge trei forme de anxietate:
1.Anxietate obiectiv ă-implică teamă de pericole tangibile (de foc, ap ă, de cutremur).
-are un scop adaptativ, de a ap ăra organismul de pericole;
-ea dispare atunci când dispare amenin Ġarea;
-poate îmbr ăca aspecte patologice, când devine fobie.
2.Anxietatea nevrotic ă -vúi a r e o ri g in ile î n c o p i l ăr i e , î n c o n f l i c t u l d i n t r e n e v o i a d e s a t i s f a c e r e a
instinctelor úi datele realit ăĠii;
-ea capăWă un caracter incon útient;
-reprezintă teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendin Ġe instinctive (mai ales sexuale úi
agresive).
3.Anxietatea moral ă
– r e z u l tă d i n c o n f l i c t u l d i n t r e t e n d i n Ġe l e I d – u l u i úi c e r i nĠe l e S u p e r – e g o – u l u i ( e s t e t e a m a d e p r o p r i a
conútiinĠă, culpabilitatea, ru úinea).
Indiferent din ce categorie face parte, prezen Ġa anxietăĠii reprezint ă un semnal de alarm ă că lucrurile nu
merg cum ar trebui. În organism se acumuleaz ă o tensiune care trebuie desc ărcată. Anxietatea previne subiectul
de faptul c ă Ego-ul său este amenin Ġat úi dacă nu se ia o m ăsură, el va fi dep ăúit.
Cum poate Ego-ul s ă se apere ?
-subiectul poate fugi de situa Ġia amenin Ġătoare;
-poate săúi refuleze instinctele;
-poate urma perceptele pe care i le impune propria con útiinĠă.
Dacă nici una din aceste metode ra Ġionale nu d ă rezultate, subiectul apeleaz ă la mecanisme ira Ġionale
de apărare ale Ego-ului.
Mecanismele de ap ărare ale Ego-ului reprezint ă negări sau distorsion ări ale realit ăĠii, ele operând în

7plan incon útient.
Reprimarea (refularea):
-este eliminarea involuntar ă (inconútienta) a unor con Ġinuturi din con útiinĠă, (ex.: uitarea unor con Ġinuturi
psihice indezirabile, de pild ă, refularea instinctului sexual pan ă la impoten Ġă);
– este specific ă tuturor comportamentelor nevrotice.
FormaĠiunea reac Ġională:
– în lupta împotriva unui impuls inacceptabil, subiectul activeaz ă opusul acestuia (ex.: o persoan ă care este
puternic asaltat ă de impulsuri sexuale poate deveni o lupt ătoare activ ă pentru moralitate!)
ProiecĠia:
-reprezintă atribuirea propriilor tendin Ġe inacceptabile altei persoane („nu eu îl ur ăsc, ci el m ă urăúte!").
Regresia:
– întoarcerea la un stadiu timpuriu al vie Ġii psihice (ex.: dezvolt ă un comportament copil ăros úi excesiv
de dependent).
RaĠionalizarea
– reinterpretarea propriului comportament într-o manier ă, mai raĠională, ceea ce îl face s ă pară mai acceptabil
(ex.: justificarea unor acte inaccesibile; „strugurii sunt acri” -cineva care a fost respins î úi poate spune c ă
persoana care l-a respins nu îl merit ă sau are multe defecte).
Deplasarea
-apare atunci când obiectul spre care se îndreapt ă satisfacerea unui impuls nu este accesibil, (ex.: so Ġul
deplaseaz ă agresivitatea resim Ġită faĠă de úef asupra so Ġiei sau copilului).
Sublimarea
-imp lică modificarea con Ġinutului instinctului însu úi, (ex.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor
activităĠi artistice).
Ca úi deplasarea, sublimarea reprezint ă o soluĠie psihologic ă de compromis care las ă o serie de tensiuni
psihice nedesc ărcate. Mecanismele de ap ărare ale Ego-ului nu func Ġionează decât pe plan incon útient. Dac ă
acestea distrug (cu excep Ġia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvolt ă o tulburare psihic ă.
Fazele psihosexuale ale dezvolt ării personalit ăĠii
Freud era de p ărere că omul îúi formeaz ă o personalitate unic ăúi acest proces se realizeaz ă în copilărie úi
are la baz ă interacĠiunea părinte-copil (în primii 5 ani de via Ġă).
Există situaĠii când subiectul nu reu úHúte să depăúească integral un anumit stadiu al dezvolt ării
psihosexuale a personalit ăĠii, rămânând fixat într-un stadiu inferior. Acest lucru se întâmpl ăpentru că nevoile
respectivului stadiu nu au fost integral satisf ăcute úi conflictele specifice nu au fost rezolvate.
In cazul fixa Ġiei, o parte a energiei psihice r ămâne investit ă în stagiul inferior al dezvolt ării psihice,
pentru celelalte stadii r ămânând mai pu Ġină energie.
Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiec ărui stadiu (N.B.) Freud definea impulsurile sexuale într-
un mod mai larg úi anume cel de pl ăcere sau satisfac Ġie fizică.
1.Stadiu oral (de la na útere până la 2 ani):
¾principala surs ă de satisfac Ġie a copilului este gura, (activit ăĠile agreabile: supt, înghi Ġit, muúcat);
¾copilul se afl ă în dependen Ġă totală de mamă;
¾el învaĠă de la mam ă în acest stadiu dac ă lumea e bun ă sau rea, dac ă îi dă satisfacĠii sau îl frustreaz ă, dacă e
sigură sau periculoas ă;
¾în acest stadiu au loc dou ă tipuri de activit ăĠi: activitate oral ă de încorporare úi activităĠi orale agresiv-
sadice.
Unadult fixat în acest stadiul oral de încorporare va efectua în mod excesiv activit ăĠi cu caracter oral:
mâncat, b ăut, fumat.
Dacă subiectul a fost excesiv de gratificat în copil ărie, el va dezvolta un tip de personalitate denumit ă
pasiv-oral ă, caracterizat ă mai ales prin optimism úi dependen Ġă exagerată.
A doua faz ă orală este faza oral-agresiv ăcare se instaleaz ă când copilului îi apar din Ġii. Ca rezultat, al
experienĠelor dezagreabile copilul poate s ăúi priveasc ă mama cu dragoste úi ură.
Personalit ăĠile fixate în acest stadiu se caracterizeaz ă prin pesimism, ostilitate úi agresivitate. Ele sunt
sarcastice, manifest ă tendinĠe sadice fa Ġă de ceilal Ġi, sunt invidio úi úi au tendin Ġa de a-i manipula pe ceila l Ġi
(tip de personalitate oral-sadic ă).
2.Stadiul anal (de la 2 la 4 ani):
¾este etapa în care începe înv ăĠarea deprinderilor igienice;
¾eliminarea fecalelor produce satisfac Ġie copilului, dar acesta trebuie s ă înveĠe săúi amâne aceast ă satisfacĠie;

8¾această etapă este conflictual ă pentru ambele p ăUĠi (copil-părinte);
¾acum copilul înva Ġă faptul că poate exercita un control asupra p ărinĠilor conformându-se sau nu cerin Ġelor
acestora;
In cazul în care p ărinĠii sunt excesiv de severi, copilul poate reac Ġiona două feluri la aceast ă frustraĠie:
a)Vă defece în locuri úi în perioade interzise: dac ă rămân fixaĠi în acest stadiu, rezult ă personalitate anal-
agresivă: cruzime, tendin Ġe distructive, crize de nervi, dezordine, îi vede pe ceilal Ġi ca pe ni úte obiecte care
trebuie posedate.
b)reĠinerea de la defecare poate genera personalitatea anal-re Ġinută: încăSăĠânare, zgârcenie, rigiditate,
tendinĠă compulsiv ă spre curăĠenie, conútiinciozitate.
3. Stadiul falic ( 4 – 5 ani):
¾senzaĠiile agreabile î úi mută sediul în zona organelor genitale;
¾copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii:
masturbare, comportamente fanteziste, copilul este curios în leg ătură cu naúterea, cu diferen Ġele de sex,
manifestă tendinĠa de a se c ăVători cu părintele de sex opus;
¾acum apar conflictele legate de masturbare úi de dorin Ġele incestuase ale copilului.
Conflictul de baz ă în acest stadiu se centreaz ă în jurul dorin Ġei sexuale incon úiente faĠă de părintele de
sex opus, corelat ă cu dorinĠa de a înlocui sau distruge pe p ărintele de acela úi sex.
¾complexul Oedip (iubirea b ăiatului pentru mam ăúi dorinĠa de a-si distruge tat ăl);
¾complexul de castrare (anxietatea de castrare, teama c ă tatăl îi va tăia organul sexual). Datorit ă anxietăĠii de
castrare, b ăieĠelul va refula dorin Ġa sexuală faĠa de mam ă ajungându-se la rezolvarea complexului Oedip
prin înlocuirea dorin Ġei sexuale fa Ġă de mamă cu un sentiment mai acceptabil úi prin identificarea cu tat ăl,
care are, printre altele, ca efect úi dezvoltarea Super-ego-ului;
¾la fete apare complexul Electra (în timpul stadiului falic „obiectul" dragostei feti Ġei devine tat ăl);
¾invidia penisului (feti Ġa îl úi invidiază pe tată pentru ceea ce el posed ă);
¾fetiĠele în acest stadiu au convingerea c ă au „pierdut" penisul.
Freud considera c ă la femei nu se rezolv ă niciodată complet complexul Electra, ceea ce face ca femeile s ă
aibă un Super-ego mai slab.
Rezolvarea acestui complex la fete ar însemna identificarea cu mama úi reprimarea iubirii fa Ġă de tată.
Rezolvarea insuficient ă a complexelor descrise pot men Ġine la vârsta adult ă diverse variante ale anxiet ăĠii
de castrare sau ale invidiei penisului.
Personalitatea falic ă: narcisism, tendin Ġa de a atrage sexul opus, dificult ăĠi în a stabili rela Ġii sexuale
mature cu parteneri de sex opus; nevoie continu ă de recunoa útere úi apreciere, când nu li se acord ă considera Ġia
cuvenită manifestă sentimente de inferioritate úi inadecvare.
Persoana falic ă masculin ă Persoana falic ă feminină
vanitos. -excesiv de feminin ă
– sigur de sine – tind să cucereasc ă bărbaĠii,
flirtează frecvent.
– cuceritor
– tendinĠa de a-úi dovedi mereu
masculinitatea.
Următorii 5-6 ani suni mai l i n i út iĠi pentru copil, acum instinctele sexuale sunt în faz ă latentă, fiind
sublimate în activit ăĠi sportive, hobby-uri, activit ăĠi úcolare úi prietenii cu persoane de acela úi sex.
4. Stadiul genital:
¾începe la vârsta pubert ăĠii;
¾organismul tinde spre maturizare sexual ă;
¾este un stadiu mai pu Ġin conflictual;
¾energia sexual ă se descarc ă prin intermediul unor reful ări socialmente acceptabile;
¾individul normal g ăseúte satisfac Ġii în dragoste úi muncă.

9Abordarea neopsihanalitic ă
Teoria personalit ăĠii la Carl Gustav Jung
C.G.Jung nu este de acord cu Freud în ceea ce prive úte natura libido-ului. El consider ă că libidoul nu este
o energie eminamente sexual ă, ci o energie vital ă nediferen Ġiată.
Jung utiliza termenul de libido în dou ă sensuri ca energie vi t a l ă difuzăúi ca energie psihic ă care
alimenteaz ă activitatea psihic ă (pe baza acestei energii sunt posibile activit ăĠi psihice cum ar fi percep Ġia,
gândirea, procese afective etc).
Cantitatea de energie psihic ă dedicată unei activit ăĠi este denumit ă de Jung valoare . Opusul energiei
psihice este energia fizic ă pe care o utilizeaz ă organismul pentru desf ăúurarea activit ăĠii fiziologice. Energia
f i z i că p o a t e f i t r a n s f o r m a t ă î n e n e r g i e p s i h i c ăúi i n v e r s , c o r p u l p o a t e a f e c t a m i n t e a úi v i c e v e r s a ( v e z i b o l i l e
psihosomatice).
Jung pune la baza activit ăĠii psihice trei principii pe baza c ărora are loc func Ġionarea energiei psihice:
1) Principiul contrariilor
Fiecare stare afectiv ă, gând, dorin Ġă îúi are opusul s ău. FăUă această polaritate nu este posibil ă
procesualitatea vie Ġii psihice.
Principiul contrariilor este considerat de Jung for Ġa motrică a comportamentului; cu cât conflictul între
diverse aspecte polare ale vie Ġii psihice e mai mare, cu atât se degajeaz ă mai mult ă energie psihic ă.
2) Principiul echivalen Ġei
Este de fapt principiul conserv ării energiei din fizic ă, aplicat la domeniul vie Ġii psihice. Postuleaz ă faptul
Fă energia psihic ă nu se pierde, ci doar se transform ă sau se deplaseaz ă de la o zon ă psihică la alta. De exemplu:
dacă interesul nostru pentru un domeniu sl ăbeúte la un moment dat energia psihic ă rămasă va fi investită în alt
domeniu.
Energia psihic ă utilizată în stare de veghe pentru activit ăĠi conútiente, este dirijat ă spre activit ăĠi de vis
când subiectul se afl ă în somn. Termenul de echivalen Ġă înseamnă că noul domeniu spre care s-a îndreptat
energia psihic ă este echivalent ă ca valoare pentru subiect.
Dacă lucr ur ile nu stau a úa, excesul de energie psihic ă rămasă se îndreapt ă spre activit ăĠi de natur ă
inconútientă.
3) Principiul entropiei
În fizică se referă la egalizarea nivelului energetic între dou ă sau mai multe sisteme energetice. Jung arat ă
Fă pe plan psihic se manifest ă o tendinĠă de echilibrare în sfera personalit ăĠii. Astfel, de pild ă, dacă două dorinĠe
sau credin Ġe diferă mult sub aspectul valorii sau intensit ăĠii, energia psihic ă va tinde s ă migreze de la zona mai
puternică spre cea mai slab ă. Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalit ăĠii ar trebui s ă existe un
cuantum egal de energie psihic ă, dar în via Ġa reală, această situaĠie nu este niciodat ă atinsă.
Jung arat ă, că energia psihic ă, prin intermediul celor trei principii, asigur ă dinamismul personalit ăĠii
umane.
Sistemul personalit ăĠii
Personalitatea sau psihicul este alc ătuit din mai multe subsisteme separate care nu interac Ġionează unele
cu altele.
a) Ego-ul
reprezint ă partea con útientă a psihicului, responsabil ă de procese cum ar fi percep Ġia, gândirea,
sentimentele, memoria, con útienta de sine ;
este responsabil pentru procesele desf ăúurate în starea de veghe;
are o func Ġie selectiv ă admiĠând la nivelul con útientei doar o anumit ă parte a stimulilor la care este
supus subiectul;
asigură subiectului sentimentul continuit ăĠii, coerenĠei, idealităĠii úi stabilităĠii în modul în care acesta
percepe lumea exterioar ă.
Jung consider ă că energia psihic ă (libido) poate s ă fie îndreptat ă spre exterior (rezult ă tipul extravert) sau
spre interior (rezult ă tipul introvert).
Fiecare om are în sine ambele atitudini (extra – intro), dar una dintre ele devine dominant ă, guvernând
modul de comportare al subiectului.
Atitudinea opus ă (non-dominant ă), nu dispare, ci devine o parte a incon útientului personal, de unde este
capabilă să influenĠeze comportamentul subiectului.
Jung descrie, pe lâng ă introversie úi extraversie, úi aúa numitele func Ġii psihice care sunt modalit ăĠi

10diferite prin care subiectul se raporteaz ă atât la lumea extern ă cât úi la cea intern ă.
Acestea sunt: gândirea úi sentimentul (afectivitate) care alc ătuiesc funcĠia raĠionalăúisensibilitatea úi
intuiĠia care alcătuiesc funcĠia iraĠională.
Prin intermediul func Ġiei raĠionale este evaluat ă realitatea, se organizeaz ă úi se categorizeaz ă
experienĠele. Cele dou ă funcĠii: gândirea úi sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evalueaz ă
experienĠele în termenii plăcut-neplăcut în timp ce gândirea evalueaz ă experien Ġele în termenii adevărat sau
fals. Sensibilitatea úi intuiĠia alcătuiesc func Ġia iraĠională. Aceasta nu evalueaz ă experienĠele, ci pur úi simplu st ă
la baza trăirii lor.
Jung arată că fiecare individ are în sine toate cele patru func Ġii, una din perechi fiind dominant ă, celelalte
fiind ascunse în incon útientul personal.
Tipuri psihologice
1. Extravert gânditor, trăieúte în concordan Ġă cu un sistem de reguli rigide, tinde s ăúi reprime
sentimentele úi emoĠiile, are tendin Ġa de a fi obiectiv úi dogmatic în gânduri úi opinii.
2.Extravert sentimental, vúi r e p r i mă l o g i c a úi e s t e i m p l i c a t e m o Ġi o n a l . S e c o m p o r t ă î n a c o r d c u un
sistem de valori, tradi Ġii si norme înv ăĠate. Este deosebit de sensibil la expecta Ġiile úi la opiniile celorlal Ġi.
3.Extravert sensibil: este centrat pe fericire úi plăcere; caut ă mereu noi experien Ġe úi senzaĠii; este
puternic orientat spre realitate úi foarte adaptabil la persoane úi situaĠii noi.
4.Extravert intuitiv, estedeosebit de dotat pentru afaceri si politic ă, pentru c ă deĠine o mare abilitate
de a profita de pe urma situa Ġiilor. Este atras de idei noi, este creativ úi-i poate inspira pe al Ġii, determinându-i s ă
acĠioneze.
5. Introvert gânditor: nu se înĠelege cu c e ila l Ġi, are dificult ăĠi de a-úi comunica ideile, este rece úi
lipsit de considera Ġie pentru ceilal Ġi.
6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât úi exprimarea
deschisă a stărilor afective. Pare misterios úi inaccesibil pentru ceilal Ġi; este lini útit, modest, copil ăros úi acordă
puĠină atenĠie sentimentelor si gândurilor celorlal Ġi.
7.Introvert sensibil: închis în sine, ira Ġional, deta úat de via Ġa de zi cu zi. Prive úte majoritatea
aspectelor vie Ġii cu bunăvoinĠăúi amuzament. Este sensibil la frumos, se concentreaz ă asuprasenza Ġiilor si îsi
reprimă intuiĠia.
8. Introvert intuitiv se concentreaz ă atât de mult asupra aspectelor intuitive, încât are un contact
redus cu realitatea. Este vis ător úi chiar vizionar. Este greu de în Ġeles pentru ceilal Ġi care îl consider ă ciudat úi
excentric.
Tipurile pure sunt rare.
Jung este de p ărere că ego-ul (nivelul con útient) are o importan Ġă secundar ă în determinarea
comportamentului uman, comparativ cu nivelele incon útiente (aici este de acord cu Freud).
b) Inconútientul personal
– reprezint ă un nivel mai superficial al incon útientului;
– seamăQă cu conceptul de precon útient la Freud;
-cuprinde con Ġinuturi care au fost cândva în con útiinĠă, dar au fost uitate sau reprimate pentru c ă au fost
fie neimportante, fie stresante;
– există o permanent ă circulaĠie în ambele sensuri între ego úi inconútientul personal;
– experien Ġele aflate în incon útientul personal sunt grupate în ceea ce Jung denumea prin termenul de
complexe .
Uncomplex reprezint ă o structur ă alcătuită din emoĠii, amintiri, dorin Ġe, centrate în jurul unei teme
majore.
Exemplu: complexul de putere – persoana poate încerca s ă devină puternică, să se identifice sau s ă se
afilieze la grupuri care reprezint ă puterea. De pild ă, poate face sport de performan Ġă.
Complexul sau complexele dirijeaz ă comportamentul subiectului. Odat ă complexul format, acesta nu
se mai afl ă sub control con útient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul con útiinĠei. Subiectul care
posedăuncomplex nu este con útient de influen Ġa directoare a acestuia, de úi ceilalĠi oameni pot observa
orientarea sa determinant ă într-o direc Ġie sau alta.
Jung este de p ărere că deúi majoritatea complexelor sunt nocive úi produc tulbur ări nevrotice, totu úi
unele dintre ele pot avea úi un efect benefic asupra personalit ăĠii, cum ar fi, de pild ă, complexul
perfecĠionismului sau nevoia de realizare.
Jung, cons ider ă că complexul îsi are originile în experien Ġele din copil ărie, în cele ancestrale, dar úi
în cele ale vi e Ġii de adult.
c) Inconútientul colectiv (incon útientul transpersonal)

11- reprezint ă nivelul cel mai profund úi mai greu accesibil al incon útientului;
– Ġine de experien Ġele acumulate de specia uman ă;
– este depozitul experien Ġelor ancestrale;
– sunt mo útenite în mod indirect, sub form ă latentă (ex. avem în noi în mod poten Ġial teama de úarpe).
Pentru ca predispozi Ġiile să devină realităĠi, sunt necesare anumite experien Ġe individuale.
Jung consider ă că există anumite experien Ġe bazale care sunt specifice fiec ărei genera Ġii.
Astfel, de pild ă, oamenii s-au confruntat dintotdeauna cu figuri materne, au tr ăit experinĠa naúterii úi a
morĠii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu
reprezentan Ġi ai forĠelor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experin Ġe universale vor marca modul de a percepe
úi reacĠiona la datele realit ăĠii.
Jung face constatarea c ă pacienĠii săi evocau în cursul analizei acelea úi tipuri de fantasme sau
simboluri care puteau fi întâlnite úi în cu ltur ile primitive.
Arhetipurile
Aceste ex p er i e n Ġe ancestrale stocate la n i v e l u l incon útientului colectiv sunt exprimate sub form ă de
imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri.
Acestea nu reprezint ă amintiri bi n e structurate ci doar ni úte predispozi Ġii care au nevoie de experien Ġe
actuale pentru a se defini úi structura. Ele se manifest ă în visele úi fantasmele oamenilor.
Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura co pil ul ui, Dumnezeu, moartea, puterea,
Eătrânul înĠelept .
Există unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate úi influenĠează viaĠa psihică în mod mai sistematic.
Acestea sunt: persona, anima úi animus, umbra, self-ul .
a) Persona
Termenul se refer ă la masca purtat ă de actor úi reprezint ămasca , aspectul social pe care îl afi úează subiectul,
încercând s ă pară altceva decât este în realitate.
Este ne ce sar ă pe ntru că oamenii sunt nevoi Ġi să joace dive rse roluri sociale pentru a f ace fa Ġă ce rinĠelor
profesionale úi pentru a interac Ġiona cu ceilal Ġi.
Deúi este un aspect util omului, persona include úi aspecte negative pentru c ă persona nu reflect ă natura sa
reală. Când ego-ul t i n d e s ă se confunde cu persona, rezultatul este inf la Ġia personei .(su biectu l ajunge s ă-
i mintă pe ceilalĠi sau să se mintă pe sine).
b) Anima – animus
Jung recunoa úte caracterul bisexual al psihismului uman.
Pe plan biologic, este cunoscut faptul c ă un subiect apar Ġinând unui sex, secret ăúi hormoni corespunz ători
sexului opus, nu numai sexului propriu.
Pe plan psihologic, fiecare individ con Ġine úi caracteristici atitudinale úi temperamentale ale sexului opus.
Astfel, psihicul femeii con Ġine aspecte masculine (arhetipul animus ) , i ar ce l al b ărb atului, aspe c te fe m inine
(anima ).
Aceste arhetipuri contribuie la o mai bun ă adaptare a speciei pentru c ă ajută pe individ s ă înĠeleagă mai
bine caracteristice celu ilalt sex úi direcĠionează comportamentul de raportare la sexul opus.
c) Umbra este arhetipul cu r ăGăcini profunde în abisurile psihismului uman, care cuprinde instinctele
animalice de baz ă.
Ceea ce societatea consider ă rău si imoral, Ġine de acest arhetip.
Aceste aspecte întunecate ale psihicului uman trebuiesc îmblânzite dac ă oamenii doresc s ă trăiască în
armonie unii cu al Ġii.
Impulsurile primitive trebuiesc reprimate, dep ăúite sau trebuie luptat împotriva lor, pentru c ă altfel
individul va fi penalizat.
Jung sesizeaz ă însăúi un paradox: umbra con Ġine nu numai ceea ce este r ău în om, ci úi sursa vitalit ăĠii,
spontaneit ăĠii úi creativit ăĠii umane. Astfel, dac ă tendinĠeleumbrei sunt total reprimate, personalitatea devine
cenuúie úi lipsită de viaĠă.
Ego-ul are rolul de a dirija foi Ġele umbrei reprimând instinctele animalice, dar, totodat ă, lăsând acestora
un câmp suficient de expresie pentru a da curs creativit ăĠii úi spontaneit ăĠii.
d) Self-ul
Reprezint ă aspectul de unitate, totalitate úi integralitate a personalit ăĠii sau măcar aspira Ġia spre unitate.
Simbolul acestui arhetip este reprezentat în culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul
magic.
Self-ul reprezint ă punctul de echilibru între diversele aspecte polare de natur ă conútientăúi inconútientăúi

12un obiect spre care aspir ă fiinĠa umană, dar care este imposibil de atins.
Self-ul este for Ġa motivaĠională care împinge personalitatea spre progres úi nu iese la iveal ă până când
celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin.
Actualizarea deplin ă a self-ului implic ă orientarea spre viitor, scopuri, obiective, precum úi o cunoa útere
úi o percep Ġie corectă a eu -lui propriu.
Dezvoltarea personalit ăĠii
Jung prive úte dezvoltarea personalit ăĠii ca fiind orientat ă spre viitor (auto-actualizare). Persoana prezent ă
este determinat ă, atât de ceea ce individul dore úte să devină, cât úi de trecutul acestuia. Sistemul psihic este atât
teleologic (orientat spre viitor) cât úi cauzal (determinat de trecut).
Jung invoc ă două principii opuse care stau la baza dezvolt ării personalit ăĠii:progresia (progresul) úi
regresia.
In cursul regresiei, libido-ul se retrage din fa Ġa stimulilor externi úi se îndreapt ă spre zonele incon útiente
ale psihismului.
Regresia nu înseamn ă în mod necesar stoparea progresului, ci dimpotriv ă poate ajuta pentru c ă, această
cufundare în experien Ġele inconútiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare úi actualizare a
unor disponibilit ăĠi creative. (Pentru Jung visele reprezint ă o regresie la planul incon útient).
Un alt principiu pe care Jung îl pune la baza evolu Ġiei personalit ăĠii este cel al sincronicit ăĠii, principiu
c a r e s e r e f e r ă l a a n u m i t e e v e n i m e n t e c e s e p e t r e c s i m u l t a n . P r i n i n t e r m e d i u l a c e s t u i p r i n c i p i u J u n g e x p l i c ă
fenomene cum ar fi clarviziunea .
J u n g e s t e d e p ăr e r e că î n u n i v e r s e x i s t a o f o r Ġă c a r e s e a f l ă î n s p a t e l e c a u z a l i t ăĠi i . A c e a s t ă f o rĠă e s t e
capabilă să se manifeste simultan în psihismul unui individ úi în afara sa. Astfel se explic ă, după opinia lui,
fenomenele paranormale.
Spre deosebire de Freud, Jung era de p ărere că evoluĠia personalit ăĠii nu se opre úte niciodat ă (Freud
acordă o atenĠie exagerat ă primilor 5 ani de via Ġă). Jung consider ă că primii ani de via Ġă nu sunt hot ărâtori
pentru formare personalit ăĠii. Ego-ul se formeaz ă atunci când copilul devine capabil s ă facă distincĠia între sine
úi ceilalĠi, iar conútienĠa se formeaz ă când subiectul începe s ă spună Eu.
Abia la pubertate psihicul î úi contureaz ă forma úi conĠinutul, acest moment constituind na úterea psihic ă.
Intre 35 úi 40 de ani au loc în via Ġa psihică schimbări majore. (Aceast ă perioadă a fost o perioad ă de criză
pentru Jung). La aceast ă vârstă problemele de v i a Ġă au fost în mare parte rezolvate. Acum mul Ġi pacienĠi
t răi e s c o c r i z ă d e i d e n t i t a t e p e c a r e J u n g o c o n s i d e r ă u n i v e r s a l ă ( s p e c i f i c ă t u t u r o r o a m e n i l o r ) . E l arat ă că
energia ps ihic ă ce fusese invest it ă în rezolvarea problemelor de via Ġă rămâne făUă obiect. Aceast ă energie
a r t r e b u i r e i n v e s t i t ă î n a l t e a s p e c t e ale e x i s t e n Ġe i , r e s p e c t i v î n l u m e a i n t e r i o a r ă. I n a d o u a p a r t e a vie Ġii,
atitudinea trebuie s ă se restructureze de la extraversie la introversie. Persoana trebuie s ă se ocupe acum de
aspecte religioase, filosofice úi intuitive ale vie Ġii. Acum trebuie s ă se atingă un echilibru între diversele fa Ġete
ale personalit ăĠii úi să înceapă procesul de auto-realizare.
Persoanele capabile s ă atingă acest echilibru integrând armonios aspectele con útiente cu cele incon útiente
pot atinge starea de s ăQătate psihic ă numită de Jung individuare . TendinĠa spre individuare este înn ăscutăúi
specifică fiinĠei umane, dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura rela Ġiilor părinte-copil;
educaĠie).
Odată ce structurile psihice au atins nivelul de individuare, urmeaz ă o alta etap ă denumită transcenden Ġă:
implică depăúirea polarit ăĠilor úi opoziĠiilor de la nivelul psihicului úi atingerea unei unit ăĠi la nivelul vie Ġii
psihice. Individuarea úi transcenden Ġa pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (c ăVătorie nereu úită,
probleme la serviciu).
Ultimul stadiu al evolu Ġiei fiinĠei umane este vârsta înaintat ă, Jung subliniaz ă asemăQările dintre acest
stadiu si copil ărie prin aceea c ă psihicul este dominat de procese de natur ă inconútientă.

13Teoria personalit ăĠii la Alfred Adler
Sentimentul de inferioritate – for Ġa motivaĠională majoră a fiinĠei umane
Adler considera c ă sentimentele de inferioritate reprezint ă un mobil de baz ă al comportamentului uman.
Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este s p ec i f i c tuturor oamenilor úi nu reprezint ă un semn de sl ăb iciu ne.
Dezvoltarea úi progresul fiin Ġei umane are la baz ă tendinĠa de a compensa o i nf er i or it a t e real ă sau
imaginară. Acest proces începe în copil ăr ie a t u nc i când copilul î úi dă seama de puterea p ărinĠilor, de care
este total dependent, cât úi de faptul c ă este i nu t i l s ă li se opun ă acestora. Copilul dezvolt ă sentimente de
inferioritate fa Ġă de oamenii mai mari úi mai puternici din mediu. Experien Ġa i n f er i or it ăĠi i nu este genetic
d e te rm i n a t ă, c i e s te u n re z ul t a t a l ac Ġiunii mediului î n c o n j u r ăt o r , c a r e e s te a c e l a úi pe n t r u t o Ġi copiii:
dependen Ġăúi neajutorare în fa Ġa adulĠilor. De sentimentele de inferioritate nu se poate sc ăpa, iar ele au
chiar un caracter necesar pentru c ă reprezint ă o forĠă motivatorie pentru evolu Ġia fiinĠei umane. Atunci când
copilul nu reu úHúte să compenseze s e n t i m e n t e l e de inferioritate, acestea se intensificăúi produc ceea ce
Adler numea, COMPLEX DE INFERIORITATE, definit ca: „incapacitatea de a- úi rezolva problemele de via Ġă".
Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organic ă, răsfăĠul úi neglijarea .
Inferioritatea organic ă
Astfel, de pild ă, un copil sl ăbuĠ poate lucra mult pe plan fizic dezvoltând abilit ăĠi sportive – vezi
Demostene, Roosevelt.
5ăsfăĠul
Unui copil r ăsfăĠat i se satisfac toate dorin Ġele si este în centrul aten Ġiei acasă. Astfel, acesta dezvolt ă
ideea că este cea mai important ă persoană din lume. Un astfel de copil va suferi un úoc la intrarea în
colectivitate, úoc pentru care nu este preg ătit. Copilul r ăsfăĠat are sentimente sociale slab dezvoltate úi este
nerăbdător cu ceilal Ġi. Acesta nu este capabil s ă aútepte pentru ca dorin Ġele sale s ă fie satisf ăcute, nu este
capabil dep ăúească dificultăĠile úi să se adapteze la ceilal Ġi. Când sunt confrunta Ġi cu obstacole ace útia a ju n g
Vă considere c ă lipsa lor de abilitate este de vin ă pentru insuccesul lor, tr ăind astfel un complex de
inferioritate.
Neglijarea
C o p i l u l neglijat tr ăieút e într-un mediu ostil, f ăUă dragoste- úi securitate, ceea ce duce la apari Ġia
sentimentelor lipsei valorii personale, sentimente de ostilitate fa Ġă de lume si sentimente de neîncredere.
Unii subiec Ġi au tendin Ġa de a supracompensa complexul de inferioritate ap ărând astfel Complexul de
superioritate (opinie exagerat ă cu privire la calit ăĠile úi realizările personale).
In acest caz:
© in di v i du l se simte superior dar nu manifest ă tendinĠe de a-úi demonstra superioritatea.
© manifest ă tendinĠa de a-úi demonstra superioritatea úi obĠine performan Ġe înalte,
© este lăudăros, vanitos, egocentric úi are tendin Ġa de a-i denigra pe ceilal Ġi.
Scopul spre care se îndreapt ă evoluĠia personali ăĠii în opinia lui Adler
IniĠial, A d l e r i d e n ti fi c a sentimentele de inferioritate cuslăbiciunea psihic ă sau cu feminitatea
úi considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Scopul compens ării era dorin Ġa de putere în cadrul
Făreia agresivitatea juca un rol însemant.
Ulterior, el a încetat s ă mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea, considerând c ă
obiectivul evolu Ġiei umane este lupta pentru dobândirea superiorit ăĠii (care este altceva decât complexul de
superioritate).
D o b â n d i r e a s u p e r i o r i t ă Ġi i e s t e s c o p u l u l t i m a l e v o l u Ġi e i u m a n e ( t e r m e n u l f i i n d u t i l i z a t î n s e n s d e
perfecĠiune, pe care Adler o prive úte ca pe o dorin Ġă spre mai bine, o mi úcare ascendent ă, evolutiv ă (specific ă
întregii naturi).
In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat în mod rigid de tendin Ġele
instinctive úi de experien Ġele din c op il ăr ie (deci de trecut), Adler aborda motiva Ġia umană în termenii unor
expectaĠii pentru viitor.
Toate procesele úi fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de finalism,
în sensul c ă evoluĠia fiinĠei um ane are un scop ultim. Ace ste scopuri ultime nu e xist ă ca re alităĠi, ci doar în

14pl an po te n Ġi al . Cu al te c uv in te fiin Ġa um ană se străd uieúte să ati ngă une le ide al uri c u c arac te r subi e c tiv ( pe
care Adler le considera fic Ġiuni).
Ex.: oamenii pot crede c ă vor fi recompensa Ġi în ceruri pentru faptele lor bune úi ei pot să se comporte în
conformitate cu acest ideal.
Conceptul de finalism fic Ġional
Adler consider ăcomportamentul uman ca fiind dirijat de fic Ġiuni.
F icĠiu nea cu sfera cea mai larg ă este idea lu l de perfec Ġiune care este sintetizat sub forma conceptului
de divinita t e. (Adler: „Dumnezeu simbolizeaz ă formularea concret ă a obiectivului care se refer ă la
perfecĠiune").
Nevoia de superioritate
Ź Are func Ġia de a cre úte tensiunea psihica úi nu de a o reduce (La Freud motiva Ġia constituie reducerea
tensiunii).
ŹAdler arat ă că fiinĠa umană nu caută, de fapt, lini útea úi stabilitatea.Se manifest ă atât la indivizi cât úi la
nivelul societ ăĠii în ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind în mare m ăsură fiinĠe sociale). El nu considera
Fă omul este în conflict cu propria sa cultur ă (cum spunea Freud), ci dimpotriv ă îl vedea ca fiind compatibil cu
ea.
Conceptul de stil de via Ġă
Adler considera c ă oamenii au doar un singur scop ultim – superioritatea úi perfecĠiunea , d a r e x i s t ă
multe comportamente particulare prin intermediul c ărora indivizii tind c ătre acest obiectiv. Fiecare individ
dezvoltă un pattern unic de particularit ăĠi psihice, comportamente úi deprinderi prin care î úi urmăreúte
o b i e c t i v u l , a c e s t p a t t e r n f i i n d s t i l u l d e v i a Ġ ă. î n d o r i n Ġa s a d e a c o m p e n s a s e n t i m e n t u l i n f e r i o r i t ăĠi i ,
c o p i l u l dezvolt ăunset specific de comportamente, (ex.: unEăia t debil t i nd e s ăúi compenseze
inferioritatea fizic ă toate comportamentele sale sunt îndreptate în direc Ġia compens ării respectivei inferiorit ăĠi).
Stilul de via Ġă se achizi Ġionează, în urma interac Ġiunilor sociale, se cristalizeaz ă între 4 úi 5 ani úi este
dificil de modificat mai târziu; ulterior, el va func Ġiona ca un schelet de baz ă pentru comportamentul viitor.
Stilul de via Ġă depinde de: ordinea na úterii úi de relaĠia părinte-copil.
Ex.: o feti Ġă neglijată va rămâne cu un complex de inferioritate, ea neputând face fa Ġă solicitărilor
existenĠei. Stilul ei de via Ġă se va caracteriza prin: neîncredere úi ostilitate fa Ġade ceilal Ġi úi faĠă de lume în
general; ea va c ăuta permanent s ăúi ia revan úa, va fi invidioas ă pe succesele altora úi va t inde s ă obĠină de la
viaĠă ceea ce crede ea c ă i se cuvine.
In op inia lui Adler stilul de via Ġă este acela úi lucru cu caracterul.
Stilul de via Ġă nu este atât de determinat cum pare la prima vedere (se formeaz ă la 4-5 ani) pentru c ă
Adler introduce conceptul de „for Ġă creatoare a ego-ului" (self-ului).
In diferitele sale lucr ări, Adler a utilizat diver úi termeni pentru stilul de via Ġă: personalitate,
individualitate sau self.
În operele sale mai târzii, Adler postuleaz ă că self-ul este creat de individul însu úi, acesta, nefiind doar
victima pasiv ă a experien Ġelor din copil ărie. Experien Ġele t i mp u r i i nu sunt importante prin ele însele,
ci mai ales prin atitudinea subiectului fa Ġă de ele. Nici ereditatea, nici mediul nu determin ă structura
personalit ăĠii (self-ul), ci modul în care subiectul interpreteaz ă experienĠele respective, st ă la baza construc Ġiei
creative a atitudinii subiectului fa Ġă de lume úi viaĠă.
Deci, stilul de via Ġă nu este determinat, ci creat de subiect, care este liber s ă aleagă propriul stil de via Ġă.
Odată creat, stilul de via Ġă rămâne constant úi constituie baza caracterului, care define úte atitudinile úi
comportamentele subiectului.
Adler acord ă o importan Ġă deosebită problemelor de via Ġă pe care trebuie s ă le rezolve individul. El
grupează respectivele probleme în trei categorii:
ƒcomportamentul fa Ġă de ceilal Ġi;
ƒprobleme ocupa Ġionale;
ƒprobleme legate de dragoste.
Adler postuleaz ă existenĠa a patru stiluri de via Ġă bazale, caracteristice modului de abordare a
problemelor men Ġionate.
1.Stilul dominant (cu interese sociale reduse).
Un astfel de subiect se comport ă făUă săĠină seama de ceilal Ġi. Cei mai virulen Ġi reprezentan Ġi ai acestui
tip îi atacă direct pe ceila l Ġi úi devin sadici, delincven Ġi sau tirani.
Cei mai pu Ġin virulen Ġi devin alcoolici, toxicomani sau suicidari. Adler afirm ă că prin astfel de

15comportamente ei îi atac ăînmod indirect pe ceilal Ġi (îi lovesc pe ceilal Ġi atacându- úi propria persoan ă).
2. Stilul achizitiv:
-este cel mai r ăspândit;
-Dúteaptă să obĠină ceva de la ceilal Ġi úi în felul acesta devine dependent de al Ġi oameni.
3. Stilul evitant:
– nu face încerc ări de a face fa Ġă sau de a lupta cu dificult ăĠile vieĠii;
– evitând problemele, ace úti subiecĠi evită de fapt să fie învinúi.
Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt preg ătite să facă faĠă cerinĠelor vieĠii. Subiec Ġii sunt incapabili
Vă c o o pe re ze c u ceilal Ġi, i ar d i sc re pan Ġa d in tre sti l ul lo r de vi a Ġăúi c e rinĠe le l um ii re ale e ste suficient de
mare pentru a produce tulbur ări psihopatologice (nevroze úi psihoze).
Acestor trei tipuri le lipse úte ceea ce Adler denumea interese sociale.
4. Stilul socialmente util:
-este capabil s ă. coopereze cu ceilal Ġi úi să acĠioneze în acord cu nevoile altora.
-persoanele apar Ġinând acestui stil fac fa Ġă problemelor de via Ġa având la baz ă niúte interese sociale
bine dezvoltate.
N.B. Adler atrage aten Ġia asupra pericolului unor clasific ări rigide ale subiec Ġilor.
Interesele sociale
Adler considera c ă fiinĠele umane sunt influen Ġate într-o m ăsură mai mare de for Ġele sociale decât de
factorii biologici. Cu toate acestea, el considera c ă potenĠialul care st ă la baza intereselor sociale este înn ăscut.
0ăsura în care acest poten Ġial pentru interesele sociale este actualizat, depinde de natura experien Ġelor sociale
timpurii. Nici un om nu se poate sustrage influen Ġelor sociale. înc ă din cele mai vechi timpuri oamenii s-au
asociat unii cu al Ġii în comunit ăĠi (familii, triburi, na Ġiuni). Aceste comunit ăĠi sunt i n d i s p e n s a b i l e oamenilor
p e n t r u p r o t e c Ġi e úi p e n t r u s u p r a v i e Ġu i r e . D i n a c e s t m o t i v , e s t e a b s o l u t n e c e s a r c a o a m e n i i s ă c o o p e r e z e úi
cooperarea reprezint ă, ceea ce Adler denumea interese sociale . Încă de la naútere, copilul are nevoie de ajutor de
la ceilalĠi,începând cu mama, apoi familia úi în cele din urm ă cu persoane din afara casei, în copil ărie,
subiectul nu poate supravie Ġui în condi Ġii de izolare úi din acest motiv trebuie s ă dezvolte interese
sociale. Toate aspectele caracterului sau st ilului de via Ġă au la baz ă n ive lu l de dezvoltare al
intereselor sociale. Mama, prin comportamentul ei poate pune bazele dezvolt ării intereselor sociale sau
dimpotriv ă le poate inhiba. Ea este cea care îl poate înv ăĠa pe copil cooperarea, camaraderia úi curajul
sau suspiciunea úi ostilitatea.
Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici, criminali sau despo Ġi.
Influen Ġa ordinii na úterii în formarea personalit ăĠii
Adler postula faptul c ăordinea na úterii reprezint ă una din influen Ġele sociale majore în
co pilăr ie care contribuie la determinarea stilului de via Ġă.
a) Primul n ăscut
Acest copil se afl ă într-o situa Ġie avantajoas ă, pentru c ă, de regul ă, părinĠii sunt foarte ferici Ġi úi
acordă copilului mult timp úi atenĠie. Are o existen Ġă fericităúi sigură până la apariĠia următorului
copil, care reprezint ă un úoc pentru el. Acum, el nu mai este în centrul aten Ġiei părinĠilor úi de aceea
primul născut va încerca s ă recapete pozi Ġia pierdut ă. Copilul r ăsfăĠat va simĠi o pierdere úi mai mare.
Extensiunea pierderii depinde úi de vârsta la care i se na úte un nou frate. Observa Ġiile clinice au ar ătat
Fă cu cât primul n ăscut este mai mare, cu atât mai pu Ġin va fi el deranjat de apari Ġia fratelui. (La 8 ani
suportă mult mai bine acest úoc decât la 2 ani).
Lupta primului n ăscut pentru suprema Ġie este oricum pierdut ă, dar cu toate acestea, copilul lupt ă pentru
ea. El poate d e z v o l t a t u l b u r ăr i de comportament, poate m a n i f e s t a comportamente destructive f a Ġă
de obiecte sau persoane, poate deveni înc ăSăĠânat, enuretic, poate refuza s ă mănânce sau s ă se culce.
3ărinĠii reacĠionează la acest comportament, úi or icu m armele lor sunt mai puternice decât ale
copilului. Copilul va interpreta pedepsele ca o dovad ă în plus a schimb ării poziĠiei sale în familie si adesea
va ajunge s ăúi urască fratele.
Adler s u b lin ia z ă că primul născut este adesea orientat spre trecut, are nostalgii si atitudine pesimist ă
fată de viitor. Deoarece a con útientizat însemn ătatea puterii ei r ămân conútienĠi de aceast ă însemnătate pe tot
p a r c u r s u l vie Ġii. E i îúi e x e r c i tă a d e s e a p u t e r e a a s u p r a f ra Ġilor l o r m a i m i c i . I n a c e l a úi t i m p , p ărinĠii

16Dúteaptă mai mult de la ei. Ca rezultat al acestei s it ua Ġii, primul n ăscut va fi interesat în men Ġinerea ordinii úi
autorităĠii, va fi un bun organizator úi va fi con útiincios în promovarea unei atitudini conservatoare. In acela úi
timp acest subiect va tr ăi sentimente de insecuritate úi ostilitate fa Ġă de ceilal Ġi.
Adler arat ă că mulĠi perverúi, criminali úi nevrotici sunt primii n ăscuĠi.
b) Al doilea copil
Acesta nu va resim Ġi niciodată că a pierdut pozi Ġia unică de putere pe care o resimte primul n ăscut.
Chiar dac ă m ai apare un copil, al doile a n ăscut nu va tr ăi ace laúi sentiment pute rnic de detronare ca
primul născut.
Mai mult, p ărinĠii au suferit o schimbare atitudinal ă pentru că al doilea n ăscut nu mai reprezint ă o
noutate ca primul, ei se vor comporta mai relaxat fa Ġă de al doilea copil.
Al doile a n ăscut nu m ai este singur, ci are modelul frate lui s ău cu care s ă se identifice úi cu care s ă
concureze.
CompetiĠia cu fratele mai mare stimuleaz ă adesea, ducând la o dezvoltare psihologic ă mai rapid ă a
celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului úi a dezvolt ării psiho-motorii). Astfel, de pild ă , în mod frecvent
al doilea copil înva Ġă să vorbeasc ă mai devreme decât primul n ăscut.
Neavănd experien Ġa puterii, al doilea copil nu este atât de preocupat de ea ca primul úi are o viziune
mai optimist ă asupra viitorului;
Este ambi Ġios úi competitiv.
c) Copilul cel mai mic (Prâslea)
Ultimul n ăscut nu va tr ăi niciodatăúocul detron ării úi el adesea devine juc ăria întregii familii, mai ales
atunci când fra Ġii sunt mult mai mari.
E s t e a n i m a t d e d o r i n Ġa d e a -úi d e păúi f r aĠi i úi a d e s e a a r e p e r f o r m a n Ġe i eúi t e d i n c o m u n î n d i v e r s e
domenii de activitate.
Există însăúi un pericol, dac ă ultimul n ăscut e prea r ăsfăĠat de restul familiei, este posibil ca acesta s ă
nu realizeze nimic. In astfel de cazuri, subiectul ajuns la vârst ă adultă poate conserva sentimentele de
neajutorare úi dependen Ġă din copilărie.
Neobiúnuit să lupte úi fiind ,,dus în spate de ceilal Ġi”, individul (mezinul) va putea avea dificult ăĠi de
adaptare la vârsta adulta.
d) Copilul unic
Este primul n ăscut care nu- úi pierde niciodat ă supremaĠia úi puterea (oricum nu în copil ărie).
Continuă să fie centrul aten Ġiei părinĠilor úi petrecând mult timp în compania adul Ġilor, se va maturiza
foarte repede.
Va trăi un úoc psihic c ănd va constata c ă la úcoală nu mai este centrul aten Ġiei tuturor.
Copilul unic nu a înv ăĠat nici să împartă ceva, nici s ă lupte pentru pozi Ġia lui de suprema Ġie.
In cazul în care abilit ăĠile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoa úterea úi atenĠia celorlal Ġi,
subiectul va fi profund dezam ăgit.
Imaginea lui Adler cu privire la natura uman ă este mai optimist ă comparativ cu cea a lui Freud,
considerând c ă omul este în m ăsură săúi construiasc ă propriul destin (nu este determinat de for Ġele
ins t i nc t iv e oarbe sau de experien Ġele din copil ăria timpurie). El consider ă că fiecare persoan ă este liber ă săúi
c r e e z e p r o p r i u l s e l f , i a r o m u l n u m a i e s t e v ăz u t c a o v i c t i m ă a t e n d i nĠe l o r i n s t i n c t i v e úi a e x p e r i e n Ġe l o r d i n
copilăria timpurie.

17Teoria personalit ăĠii la Karen Horney
„Dacă nu pot să fiu frumoas ă,
Păcar să fiu deúteaptă".
Karen Horney
ùi această autoare deviaz ă de la psihanaliza ortodox ă a lui Freud.
Karen Horney era o feminist ă si considera c ă psihanali útii au acordat o mai mare aten Ġie dezvolt ării
Eărbatului, neglijând femeia.
C a o c o n t r a p u n e r e l a i d e e a l u i F r e u d c ă s u r s a m o t i v a t i o n a l ă d e b a ză l a f e m e i e s t e d a t ă d e invidia
penisului, Karen Horney a subliniat c ă din observa Ġiile ei clinice a rezultat faptul c ăúi bărbaĠii sunt invidio úi
pe femei pentru c ă acestea dau na útere copiilor.
Karen Horney a g ăsit mari diferen Ġe între pacien Ġii din S.U.A. comparativ cu cei din Europa úi a pus aceste
diferenĠe pe seama unor factori culturali. (în anii 1930-1940 – emanciparea femeii era mai evident ă în S.U.A).
K. Horney considera c ă personalitatea nu poate fi determinat ă în mod unic de for Ġe biologice, a úa cum
susĠinea Freud punând accentul pe factorii psihosociali.
La Karen Horney for Ġa motivaĠională principal ă care stă la baza dezvolt ării personalit ăĠii nu este nici
nevoia sexual ă, nici agresivitatea, ci nevoia de SECURITATE, av ănd o viziune mai optimist ă asupra naturii
umane.
A. Securitatea úi satisfacĠia sunt nevoile copil ăriei
Karen Horney a fost de acord cu Freud în leg ătură cu importan Ġa vitală a primilor ani din copil ărie în
structurarea personalit ăĠii viitoare.
Ea însă considera c ă forĠele de natur ă socială, nu cele biologice influen Ġează dezvoltarea personalit ăĠii.
De asemenea, ea nu credea c ă există stadii universale în dezvoltarea fiin Ġei umane úi nici conflicte ale
copilăriei care nu pot fi evitate.
Cheia dezvolt ării personalit ăĠii stă în interrela Ġia dintre p ărinte úi copil.
Copilăria este caracterizat ă prin dou ă nevoi fundamentale: nevoia de siguran Ġă (securitate) úi nevoia de
satisfacĠie (nevoi fiziologice de baz ă: foame, sete, sex, somn etc).
Ambele reprezint ă nevoi fundamentale úi au un caracter universal, nevoia de securitate având un rol
prioritar.
Deúi nici un om nu poate supravie Ġui prea mult f ăUă a-úi satisface nevoile de baz ă, rolul fundamental în
determinarea personalit ăĠii îl are nevoia de securitate (siguran Ġăúi eliberare de team ă). De nivelul de satisfacere
al acestei nevoi depinde gradul de normalitate psihic ă la vârsta adult ă.
Securitatea copilului depinde de maniera în care acesta este tratat de p ărinĠi.
K a r e n H o r n e y a r a t ă că m o d a l i t a t e a p r i n c a r e p ăr i nĠi i p o t s lăb i f o r m a r e a s e n t i m e n t u l u i d e s e c u r i t a t e l a
copil este lipsa afec Ġiunii. Copiii pot trece cu bine peste psihotraume severe (b ăWăi, experien Ġe sexuale timpurii)
atât timp cat se simt iubi Ġi úi doriĠi (adică în siguran Ġă).
Comportamente ale p ărinĠilor care sl ăbesc sentimentul de securitatre al copilului sunt:
© preferinĠă pentru alt frate;
© pedepse nedrepte;
© comportament inconstant;
©promisiuni neîndeplinite;
©umilirea copilului;
©izolarea copilului de c eilal Ġi.
Copilul are capacitatea intuitiv ă de a descoperi dac ă dragostea p ărinĠilor este adev ăratăúi nu se las ă
Xúor păFălit de falsele demonstra Ġii de iubire.
Ostilitatea copilului este reprimat ă din următoarele motive:
© sentimentul neajutor ării;
© teama de p ărinĠi;
©nevoia de a exprima afec Ġiunea;
©sentimente de culpabilitate.
Horney a acordat o aten Ġie deosebit ă sentimentului de neajutorare pe care îl încearc ă copilul. Dac ă acesta
este excesiv de mult Ġinut în stare de dependen Ġă, sentimentul de neajutorare va fi încurajat..Cu cat copilul se va
simĠi mai neajutorat, cu atât î úi va reprima mai mult sentimentele de ostilitate. Copilul poate fi determinat s ă se
teamă de părinĠii săi prin intermediul pedepselor úi ameninĠărilor. Pot fi utilizate úi modalităĠi indirecte de

18intimidare a c o p i l u l u i . Astfel, acesta începe s ă se teamă de microbi, c â ini, ma úini, persoane str ăine,
observând modul în care reac Ġionează părinĠii la aceúti stimuii.
Deci, cu cât copilul se va teme mai mult de primejdiile din lumea real ăúi de părinĠii săi, cu atât el î úi
va reprima mai puternic ostilitatea împotriva p ărinĠilor.
În mod paradoxal, dragostea reprezint ă un alt motiv pentru care copilul î úi reprimă ostilitatea fa Ġă de
SărinĠi (aceútia îi spun mereu copilului ce mult îl iubesc úi ce mult se sacrific ă pentru el, úi deúi copilul nu
percepe o dragoste autentic ă el îúi reprimă ostilitatea temându-se s ă nu-úi piardă părinĠii).
In cultura occidental ă mai apare un factor care conduce la reprimarea ostilit ăĠii: copilul este
culpabilizat pentru ostilitate úi resentimente datorit ă sistemului de norme úi valori impuse de religie. Cu cât
copilul se simte mai vinovat, cu atât ci va reprima mai puternic ostilitatea. Resentimentele refulate se vor
manifesta sub forma anxiet ăĠii de bază.
B. Anxietatea bazal ăeste „piatra de temelie” a comportamentului nevrotic úi reprezint ă conceptul
f und am e n tal în teoria personalit ăĠii l a Kare n Ho rne y . E definit ă c a „se n tim e n tul insidios de a se
simĠi singur úi neajutorat într-o lume ostil ă, sentiment ce invadeaz ă persoana".
– stă la baza comportamentului nevrotic;
-marcheaz ă toate rela Ġiile pe care individul le are cu ceilal Ġi oameni;
– în cultura occidental ă există patru modalit ăĠi de autoap ărare împotriva anxiet ăĠii bazale:
© Câútigarea afec Ġiunii;
© Supunerea;
© ObĠinerea puterii;
© Retragerea.
© Strategia de câ útigare a afec Ġiunii sună cam în felul urm ător „Dacă mă iubeúti nu mă vei
lovi”. Persoana îndepline úte ordinele celorlal Ġi, îi mituie úte pe ceilal Ġi prin intermediul dragostei sale
sau chiar îi amenin Ġă cu dragostea.
© Supunerea ca strategie de ap ărare a Eu-ului, implic ă un comportament complezent fa Ġă de
o persoan ă particular ă sau faĠă de toată lumea. Persoana nu are curajul s ă critice pe ceilal Ġi, îúi inhibă
dorinĠele úi nevoile úi chiar mai mult nu se poate ap ăra de abuzuri din teama de a nu îl provoca úi mai
mult pe cel care abuzeaz ă.
Horney arat ă că majoritatea persoanelor care se comport ă în felul acesta se consider ă
generoase úi capabile de sacrificii; de sine. Un astfel de individ pare s ăúi spună: „Dacă mă voi supune,
nu voi fi lovit".
© ObĠinerea puterii – ca mecanism de ap ărare a Eu-lui
Persoana î úi compenseaz ă sentimentele de neajutorate úi o bĠi n e securizarea p r in ob Ġinerea
succesului úi sentimentului de superioritate asupra celorlal Ġi.
„Dacă am putere, nimeni nu m ă va mai lovi".
Mecanismele (1), (2) úi (3) implic ă interacĠiunea cu al Ġi oameni.
© Retragerea – ca mecanism de ap ărare a Eu-lui.
Retragerea are sens psihologic, persoana c ăutând să devină total independent ă de ceilal Ġi în
satisfacerea nevoilor sale interne sau externe.
Independen Ġa în sens psihologic înseamn ă că subiectul devine s i ngu r a t ic si deta úai de c ei l a l Ġi ,
nu în sens fizic, ci în sensul c ă nu mai depinde de ceilal Ġi în satisfacerea nevoilor emo Ġionale. .Acest fenomen
are ca imp lica Ġie si faptul c ă subiectul nu mai rezoneaz ă la nevoile emo Ġionale ale celorlal Ġi.
-Cele patru mecanisme de ap ărare ale Eului sunt orientate în direc Ġia obĠinerii securit ăĠii personale úi nu în
direcĠia căutării plăcerii sau a fericirii.
-Ele sunt mecanisme de ap ărare împotriva durerii úi nu au un scop pozitiv cum ar fi bun ăstarea persoanei.
-K a r e n Horney consider ă că aceste mecanisme defensive reprezint ă forĠe motivaĠionale mai puternice
decât nevoile sexuale sau decât alte nevoi fiziologice,
-E l e îúi ating s c o p u l – re d uc e re a anxiet ăĠii – d a r c u p r e Ġu l săUăc i r i i pe r s o n a l i t ăĠi i úi a g e n e răr i i un o r
conflicte în sfera acesteia.
Ex. de conflicte
Źpersoana dore úte în acela úi timp să-i domine pe ceilal Ġi úi să fie iubită de ei;
Źpersoana dore úte în acela úi timp supunerea úi puterea. Tentativele de a lupta cu anxietatea bazal ă,
generează conflicte úi mai profunde.
C. Nevoile (trebuin Ġele) nevrotice
Karen Horney considera c ă oricare din aceste mecanisme defensive se poate permanentiza, devenind
o component ă a personalit ăĠii úi influenĠând comportamentul individului.

19Exi stă 10 trebuin Ġe (nevoi ) nev ro ti ce , pe care Ho rney le co n si d e r ă soluĠii iraĠionale l a
p ro bl e m e le individului.
Acestea sunt:
Źnevoia de afec Ġiune úi aprobare;
Źnevoia de un partener dominant;
Źnevoia de limite úi constrângeri;
Źnevoia de putere;
Źnevoia de exploatare ( a altora);
Źnevoia de prestigiu;
Źnevoia de a fi admirat;
Źnevoia de realizare (ambi Ġia);
Źnevoia de auto-suficien Ġăúi independen Ġă;
Źnevoia de perfec Ġiune.
Horney subliniaz ă faptul că toĠi oamenii posed ă aceste trebuin Ġe într-o anumit ă măsurăúi ele nu au
un caracter nevrotic dac ă apar episodic.
Ceea ce le face nevrotice este tendin Ġa compulsiv ă si puternic ă de a le satisface, ca u nic mijloc de
eliberare de anxietate de baz ă.
In ace st caz, satisface re a lor nu va duce la ob Ġine re a securit ăĠii psihologice , ci doar la e libe rare a de
disconfortul pe care îl provoac ă trăirea anxiet ăĠii.
I n c u r s u l l u c r ăr i l o r s a l e d e m a i t â r z i u , K a r e n H o r n e y g r u p e a z ă a c e s t e n e v o i î n t r e i c a t e g o r i i c a r e
exprimă direcĠiile următoare:
<=>către ceila l Ġi oameni;
<=>împotriva celorlal Ġi;
<=>fuga de ceilal Ġi.
(Ex.: nevoile 1 úi 2 implic ă miúcarea în direc Ġia celorlal Ġi, puterea, exploatarea, prestigiul, admira Ġia úi
ambiĠia sunt trei nevoi ce exprim ă o direcĠionare împotriva celorlal Ġi, iar nevoil e de auto-suficien Ġăúi
perfecĠiune úi cea de constrângeri exprim ă o miúcare de evitare a celorlal Ġi).
Aceste trei dir ec Ġii au fost numite de Karen Horney tendin Ġe nevrotice (reprezint ă structuri de
comportamente si atitudini fa Ġă de sine úi faĠă de ceilal Ġi), reprezint ă mecanisme proiective elaborate úi au un
caracter compulsiv (individul nevrotic se simte constrâns s ă acĠioneze în acord cu ele).
Fiecare tendin Ġă nevrotică genereaz ă un anumit tip de comportament (personalitate).
a)Tipul complezent (se îndreapt ă spre ceilal Ġi);
b)Tipul agresiv (lupt ă contra celorlal Ġi);
c)Tipul deta úat (se retrage din calea celorlal Ġi).
a) Tipul complezent ( úters)
Este caracterizat printr-o puternica si performanta nevoie de afec Ġiune úi aprobare: nevoia de a fi
iu b it , dorit, protejat, trebuin Ġa ca c ei la l Ġi să aibă nevoie de el. De regul ă aceúti subiecĠi îúi îndreapt ă aceste
nevoi asupra tuturor oamenilor, dar au tendin Ġa de a se ata úa în mod special de o persoan ă (prieten sau partener
de – viaĠă) care va lua conducerea v i e Ġi i lor, protejându-i úi conducându-le ac Ġiunile. Ace úti oameni îi
manipuleaz ă pe ceilalĠi pentru a cauta s ă facă pe plac celorlal Ġi, în a veni în întâmpinarea dorin Ġelor acestora.
Comportamentul lor apare în ochii celorlal Ġi ca fiind generos, manifest ă considera Ġie, lipsă de
egoism úi apreciere în rela Ġiile cu ceilal Ġi.
<=>Sunt con ci l ia n Ġi, subordonându- úi n evo il e nevoilor celorlal Ġi.
<=> Nu sunt asertivi, critici úi nici revendicativi úi vor face totdeauna ceea ce doresc ceilal Ġi pentru a le
câútiga afecĠiunea.
<=>Dau dovad ă de atitudine de neajutorate úi slăbiciune pe care nu o mascheaz ă.„UitaĠi-vă la mine cat
sunt de slab úi de neajutorat. Trebuie sa m ă iubiĠi úi să mă protejaĠi.'"
<=> Manifest ă un permanent sentiment de inferioritate fa Ġă de ceilal Ġi, chiar dac ă sunt mai competen Ġi
într-un anumit domeniu.
<=>Sunt excesiv de dependen Ġi faĠă de ceilal Ġi. Au mereu nevoie de aprobare úi dragoste úi îi îngroze úte
orice semn de respingere din partea celorlal Ġi, motiv pentru care î úi intensific ă eforturile de a recâ útiga
afecĠiunea persoanei despre care cred c ă îi respinge.
<=>Sursa acestui comportament este ostilitatea reprimat ă ( ei au refulat tendin Ġe puternice de
revendicare, precum úi dorinĠa de a-i exploata úi manipula pe ceilal Ġi, precum úi o lipsă marcată de interes pentru
ceilalĠi) ei ajungând s ă manifeste comportamentul contrar.
b) Personalitatea agresiv ă(direcĠionată împotriva celorlal Ġi)
<=>Comportamentul lor reprezint ă, opusul comportamentului tipului complezent.
<=>Consider ă că trăiesc într-o lume ostil ă unde doar cei mai dota Ġi úi mai competitivi supravie Ġuiesc.

20<=>Văd lumea ca pe o jungl ă unde forĠa, suprema Ġia úi ferocitatea sunt valori supreme.
<=>Deúi motivaĠia lor este aceea úi (reducerea anxiet ăĠii de bază) aceúti subiecĠi nu-úi arată niciodată
teama de a fi respin úi.
<=> Ei ac Ġionează într-o manier ă dominatoare, f ăUă săĠină seama de dorin Ġele celorlal Ġi.
<=> Pentru a câ útiga controlul úi suprema Ġia asupra altora ei se str ăduiesc să obĠină performan Ġe foarte
înalte căutând să exceleze în tot ceea ce fac pentru a ob Ġine recunoa úteredin partea celorlal Ġi (puterea úi
superioritatea trebuie sa le fie recunoscut ă de ceilal Ġi).
<=>Ei trec peste interesele celorlal Ġi úi îi apreciaz ă pe aceútia în termenii avantajului pe care îl pot
obĠine în urma rela Ġiei cu aceútia.
<=>Ei critică, se ceartă, solicităúi îi manipuleaz ă pe ceilal Ġi.
c) Personalitatea deta úată(fuge de oameni)
<=>Caută permanent s ă menĠină o anumită distanĠa faĠă de ceilal Ġi.
<=>Nu ur ăsc ,nuiubesc, nu coopereaz ă cu ceilal Ġi.
<=>Pentru a ob Ġine acest grad de deta úare, ei se str ăduiesc săúi devină suficienĠi lor înúile.
<=>Se bazeaz ă doar pe for Ġele úi resursele proprii.
<=>Au o nevoie puternic ă de a fi în singur ătate (nu suport ă să desfăúoare act ivit ăĠi în comun, nici
Păcar să asculte muzic ă).
<=>Nevoia exagerat ă de independen Ġă îi face hipersensibili la orice încercare de a fi influen ĠDĠi, obligaĠi,
c on strânúi ; e vi tă o ri ce ti p de con strân ge re , inclusiv o rare le úi prog ram e le , sau obliga Ġiile pe te rm e n l ung
cum ar fi, de pid ă, căVătoria. (N.B. suport ă greu cordoanele sau cravatele).
<=>Au tendin Ġa de a se sim Ġi superiori, dar în alt mod decât personalit ăĠile agresive: ei nu lupt ă în mod
activ pentru superioritatea lor, considerând c ă această superioritate trebuie s ă le fie satisf ăcută. O formă de
manifestare a acestui sentiment de superioritate este sentimentul c ă persoana este unic ăúi diferită de ceilal Ġi.
<=> Îúi reprimă orice sentimente fa Ġă de ceilal Ġi, mai ales dragostea úi ura.
<=> A trăi împreun ă cu ceilalĠi le provoac ă o stare conflictual ă pe care caut ă cu orice mijloace s-o evite.
<=> Datorit ă tendinĠei de a-úi suprima emo Ġiile, personalit ăĠile detaúate pun un accent exagerat pe
valoarea inteligen Ġei, logicii, ra Ġiunii.
Karen Horney arat ă că la nevrotic, unul dintre cele trei tipuri este dominant, celelalte fiind latente.
Tipul dominant va influen Ġa comportamentul persoanei úi atitudinea sa fa Ġă de ceilal Ġi. Celelalte
modele sunt refulate, dar aceast ă refulare nu face decât s ă înrăutăĠească lucrurile pentru ca for Ġa tendinĠelor
reprimate apar Ġinând celuilalt tip poate fi foarte mare. Orice tentativ ă a vreunui mod non-dominant de
personalitate, de a se exprima în exterior produce persoanei conflicte puternice.
Conflictul este definit ca fiind incompatibilitatea bazal ă dintre cele trei tendin Ġe (în raport cu ceilal Ġi
oameni), iar acest conflict st ă la baza tulbur ării nevrotice.
Horney arat ă că la toĠi oamenii se manifest ă conflicte între cele trei tendin Ġe de bază, dar deosebirea
dintre personalitatea normal ăúi cea nevrotic ă constă în intensitatea respectivului conflict, conflictul fiind mai
puternic la nevrotici.
La subiec Ġii normali toate cele trei tendin Ġe pot să fie exprimate. Cu alte cuvinte, omul poate fi uneori
agresiv, alteori complezent sau deta úat.
Cele trei tendin Ġe nu se exclud reciproc la un subiect normal. Acesta nu lupt ă cu el însu úi pentru a- úi
refula tendin Ġe non-dominante.
O altă diferenĠă dintre subiectul nevrotic úi cel normal const ă în flexibilitatea comportamentului:
nevroticul este rigid, declan úând acela úi tip de mecanisme adaptative, indiferent dac ă sunt sau nu adecvate
situaĠiei.
Persoana normal ă este mai flexibil ă, adaptându- úi comportamentul la împrejur ări.
Imaginea de sine idealizat ă
Karen Horney subliniaz ă că toĠi oamenii nevrotici sau normali, î úi construiesc o imagine ideal ă cu
privire la propria persoan ă, imagine ce poate sau nu s ă fie bazată pe realitate.
La subiectul normal, imaginea de sine se construie úte pe baza evalu ării realiste a propriilor
posibilităĠi, capacităĠi, slăbiciuni, scopuri de via Ġă, cat úi pe baza interac Ġiunilor cu ceilal Ġi. Această i ma gi n e
are un caracter u n it a r úi integrativ în raport cu personalitatea.
Pentru a atinge scopul ultim al dezvolt ării personalit ăĠii -auto-realizarea- adic ă dezvoltarea
plenară a potenĠialului uman, imaginea de sine trebuie să reflecte cât mai fidel eul real.
La nevrotici, unde se manifest ă conflicte puternice între cele trei tendin Ġe bazale, eul, personalitatea se
află în dizarmonie. Nevroticul, ca úi normalul î úi construie úte imaginea de sine pentru a- úi unifica personalitate.
Dar aceast ă încercare de unificare este sortit ă eúecului pentru c ă modelul personalit ăĠii construit de nevrotic
(imaginea ideal ă) nu corespunde realit ăĠii. Imaginea de sine la nevrotic este o iluzie nu un ideal.
Nevroticul îns ă este convins de realitatea imaginii de sine construite (de úi pentru to Ġi ceilalĠi este

21evident faptul c ă ea nu corespunde realit ăĠii).
O imagine de s in e realist ă este flexibil ă úi dinamic ă, modificându-se atunci când se modific ă úi
subiectul. Ea. reflect ă noile scopuri, noile posibilit ăĠi, noile achizi Ġii ale persoanei.
I m a g i n e a d e s i n e a n e v r o t i c u l u i a r e u n c a r a c t e r s t a t i c , e s t e i n f l e x i b i l ăúi r i g i dă. E a n u r e p r e z i n t ă u n
obiectiv, ci o idee fix ă, care acĠionează, solicitând persoana s ă se supună cerinĠelor sale rigide.
Imaginea de sine a nevroticului are drept scop s ă asigure un fel de substitut pentru sentimentele realiste
ale valorii personale úi încrederii în sine.
De fapt, nevroticul are o încredere redus ă în forĠele proprii datorit ă anxietăĠii úi insecurit ăĠii interioare ,
cat úi datorită faptului c ă imaginea de sine fals ă nu-i permite s ăúi corecteze deficien Ġele.
Această imagine de sine fals ă, nu face decât s ă înstrăineze úi mai mult subiectul de eul s ău adevărat.
I n l o c să r e z o l v e c o n f l i c t e l e , i m a g i n e a d e s i n e n e r e a l i s t ă n u f a c e d e c â t s ă s p o r e a s c ă c o n f l c i t e l e
intrapsibice.
Când imaginea de sine fals ă este atins ă se prăbuúHúte tot edificiul construit de persoana nevrotic ă.
Psihologia feminin ă
Horney nu a fost de acord cu concep Ġia lui Freud cu privire la „invidia penisului”, afirmând faptul c ă nu
există dovezi pentru aceast ă teorie (un punct de vedere masculin într-o societate dominat ă de bărbaĠi).
(Freud considera c ă femeile sunt victimele propriei lor anatomii, invidia penisului structurându-le un
Supraeu mai pu Ġin dezvoltat, ca rezultat al rezolv ării inadecvate a complexului Oedip. Ele au o imagine
inferioară despre corpul lor, sim Ġindu-se de fapt b ărbaĠi castraĠi!).
Horney a ar ătat că observaĠiile clinice pun în eviden Ġă faptul căúi bărbaĠii, copii sau adul Ġi, sunt invidio úi
pe femei pentru capacitatea de a da na útere la copii. Ea a numit acest sentiment „invidia pântecului”.
K a r e n H o rn e y a r a t ă că băr b a t u l j o a c ă u n r o l m a i m o d e s t î n p r o c re a Ġi e úi d a t o r i tă a c e s t u i f a p t , b ăr b aĠi i
compenseaz ă invidia pântecului prin tendin Ġa de a obĠine realizări pe plan profesional.
Mai mult, invidia pântecului se manifest ă pe plan incon útient úi prin t endin Ġa bărbaĠilor de a men Ġine
femeia într-o pozi Ġie de inferioritate.
Horney nu a negat faptul c ă multe femei se simt interioare. Ceea ce ea a negat, îns ă, reprezint ă sursa
biologică a acestor sentiment e de inferioritate, ea insistând pe factorii sociocultur a li, care stau la baza
discriminării dintre sexe.
Fuga de feminitate poate duce la inhibarea feminit ăĠii, ceea ce duce la frigiditate.
Horney nu a fost de acord cu Freud nici în pr ivin Ġa na tur ii compelxului Oedip. Ea nu a negat faptul c ă
i n relaĠiile d i n t r e c o pi i úi păr i nĠi po t a p a r e c o n f l i c te , d a r e a a n e g a t o r i g i n e a l o r s e x u a l ă. E a a i n t e r p r e ta t
aceste probleme în termenii conflictului între dependen Ġăúi ostilitate fa Ġă de părinĠi.
K a r e n H o rn e y a v e a o v i z i un e m ai o p t i m i s t ă a s u p r a personalit ăĠii um a n e . Om ul n u e s te i m pl a c a b i l
dominat de for Ġe de natur ă biologică.
Comportamentul nevrotic, atunci când se manifest ă, este determinat de factorii psihosociali care
acĠionează în copilărie.
Karen Homey: „Nevroza este copilul vitreg al culturii noastre".
Nevrozele pot fi prevenite dac ă subiectul are condi Ġii corespunz ătoare în copil ărie.
Natura uman ă sau personalitatea, pentru c ă are un caracter flexibil, nu este în mod imuabil determinat ă
de ceea ce se petrece în copil ărie. Fiecare persoan ă are în sine capacitatea de a se modifica.
Mai mult, experien Ġele mai târzii au o importan Ġă tot atât de mare ca úi cele timpurii.

22Teoria personalit ăĠii la Erich Fromm
Erich Fromm este un autor care, al ături deAdler úi Horney, este considerat un teoretician psiho-social.
El afirmă că umanitatea nu este inexorabil condus ă sau inevitabil modelat ă de forĠele biologice ale unei naturi
instinctive. Fromm îl contrazice pe Freud úi în problema sexului. El nu vede sexul ca pe o for Ġă modelatoare a
comportamentului normal sau acelui nevrotic. In schimb, Fromm a v ăzut personalitatea influen Ġată de forĠe
sociale úi de cultur ă. Accentul pus pe determin ările sociale ale personalit ăĠii este mai mare decât la Adler sau
Horney. Considerând c ă un individ î úi crează propria natur ă, Fromm a sim Ġit că trebuie s ă examineze istoria
speciei umane pentru a în Ġelege aceast ă creare.
Fromm a spus c ă oamenii î úi crează propria natur ă. El a respins no Ġiunea că noi suntem modela Ġi pasiv
de forĠele sociale, spunând c ăúi noi model ăm sociale.
Putem spune c ă Fromm are o viziune mai ampl ă asupra dezvolt ării personalit ăĠii individului decât al Ġi
teoreticieni, poate datorit ă preocupării lui asupra istoriei noastre. Fromm spune c ă oamenii moderni sufer ă de
singurătate, de izolare úi lipsă de importan Ġă. Nevoile noastre de baz ă sunt de a sc ăpa de aceste sentimente de
izolare, de a dezvolta un sim Ġ al apartenen Ġei, de a găsi un scop în via Ġă. Paradoxal, libertatea crescând ă pe care
oamenii au dobândit-o de-a lungul secolelor – fa Ġă de natur ă úi s is t emel e s ocia le – a dus la
int ens if ica r ea sentimentelor de singur ătate úi izolare. Prea mult ă lib ertate devine o condi Ġie negativ ă din
care omul încearc ă să scape.
Fromm credea c ă tip u r i l e de conflicte de care sufer ă oamenii provin din tipul de societate pe care l-
au construit. Dar oamenii nu sunt condamna Ġi irevocabil la suferin Ġă, ci dimpotriv ă, Fromm r ămâne optimist în
legătură cu abilitatea oamenilor de a rezolva problemele – probleme pe care ei în úLúi le-au creat.
Libertate versus securitate: dilema uman ă fundamental ă
Titlul primei sale c ăUĠi, "Evadare din libe rtate ", d ă o indica Ġie asupra viziunii sale refe ritoare la
con diĠia umană fundamental ă. In istoria civiliza Ġiei vestului, credea Fromm, de îndat ă ce oamenii au câ útigat
multă libertate s-au sim Ġit mai singuri, nesemnificativi úi nelegaĠi între ei úi de nimic. In mod contrar, cu cât
oamenii au mai pu Ġină libertate, cu atât mai mult cre úte sentimentul de apartenen Ġăúi securitate. Libertatea pare
a fi antitetic ă nevoilor umane de securitate úi identitate. Fromm a spus c ă oamenii de azi, având o mai mare
libertate ca niciodat ă se simt mai singuri, nelega Ġi de ceilal Ġi úi lipsiĠi de importan Ġă – în compara Ġie cu cei din
trecut.
Pentru a în Ġelege în întregime ce vrea s ă spună prin acest aparent paradox trebuie s ă examinăm o scurt ă
istorie a civiliza Ġiei occidentului, a úa cum o interpreteaz ă Fromm. El începe prin a discuta evolu Ġia umană de la
regnul animal úi înregistreaz ă distincĠia specific ă dintre natura animal ăúi cea uman ă: oamenii sunt liberi de
constrângerea mecanismelor biologice, instinctuale, ce ghideaz ă orice mi úcare a animalului. Cu cât mai jos
e ste anim alul pe scara filogene tic ă cu atât m ai fe rm fixate sunt patte rnurile úi formele comportamentului s ău.
Cu cât este mai sus, cu atât mai flexibile sunt comportamentele sale. Fiin Ġele umane, ca cele mai dezvoltate
animale, au cea mai mare flexibilitate. Ac Ġiunile umane sunt cele mai pu Ġin legate de mecanismele instinctuale.
Dar oamenii poseda chiar mai mult decât cea mai mare flexibilitate a comportamentului. Ei útiu, sunt
conútienĠi de ei în úLúi úi de lumea din jurul lor. Prin înv ăĠare acumuleaz ă o cunoa útere a trecutului. Prin
imaginaĠie pot merge dincolo de prezent. Pentru c ăútiu, pentru c ă stăpânesc natura – nu mai sunt una cu natura,
Dúa cum sunt anim alele infe rioare . Cum spune Fromm, oamenii au un transcens – natura. Ca re zultat – îns ă ei
sunt încă o parte a naturii, în sensul c ă sunt subiec Ġi ai legilor sale fizice f ăUă a le putea schimba. Ei sunt separa Ġi
de natură, dar fac înc ă parte din ea.
Spre deosebire de alte animale, oamenii realizeaz ă cât de lipsi Ġi de forĠă sunt de fapt, pentru c ăútiu că vor
muri. Aceast ă cunoaútere a fiin Ġări separate úi aparte fa Ġă de restul naturii reprezint ă un fel de libertate, pentru c ă
mentalul uman ofer ă posibilităĠi infinite. Dar privind altfel aceast ă separare ea înseamn ă alienarea în raport cu
restul naturii. Ce putem face atunci ? Cum putem sc ăpa de sentimentele de izolare úi neapartenen Ġă ?

23Fromm spunea c ă oamenii primitivi au încercat s ă scape de starea lor de alienare fa Ġă de natură prin
identificarea complet ă cu tribul sau clanul lor. Împ ărtăúind mituri, religii úi ritualuri ori obiceiuri ale tribului
au obĠinut securitatea apartenen Ġei la un grup. Faptul de a fi membru într-un grup implic ă acceptare, afiliere úi
un set de reguli de urmat. Religiile dezvoltate de oamenii primitivi i-au ajutat pe ace útia în anumit ă măsură să
restabileasc ă legătura cu natura.
Dar aceast ă securitate fragil ă nu putea dura, pentru c ă fiinĠele umane sunt creaturi lupt ătoare care se
dezvoltă si cresc, si oamenii post-primitivi s-au revoltat împotriva aservirii la grup. Fiecare perioad ă din
istorie, în accep Ġia lui Fromm, a fost caracterizat ă de dezvoltarea individualit ăĠii – un proces numit de Fromm
„ i n d i v i d u a Ġi e " – o a m e n i i f i i n d c o n s t r â n úi l a l i b e r t a t e a i a r i n d e p e n d e n Ġa să î i a j u t e s ă s e d e z v o l t e úi să  úi
folosească toate a bilit ăĠile lor umane unice. Procesul individua Ġiei úi-a câútigat punctul culminant undeva
între perioada Reformei din sec. XVI úi prezent – un interval în care alienarea úi singurătatea au fost cauzate de
un înalt grad de libertate.
Fromm a conceput Evul Mediu, care s-a sfâr úit odată cu sec. XV, ca ultim ă eră de stabilitate, securitate,
apartenen Ġă. Era timpul unei libert ăĠi individuale reduse, de vreme ce sistemul feudal definea rigid locul
fiecăruia în societate. Fiecare r ămânea în statutul s ău, în rolul s ău de când se n ăútea úi până murea, neexistând
mobilitate social ă sau geografic ă, individul avea pu Ġine ocupa Ġii de ales, având pozi Ġii sociale úi obiceiuri bine
stabilite. Totul era determinat de clasa în care era n ăscut ca úi de regulile rigide ale religiei catolice.
Deúi oamenii nu erau liberi, ei nuerau izola Ġi úi alienaĠi în raport cu al Ġii: Structura social ă rigidă spunea
Fă locul individului era clar delimitat. Nu exista nici o îndoial ă asupra cuiva sau de ce anume apar Ġinea cuiva.
Fromm spunea c ă „relaxarea” social ă pe care a adus-o Rena úterea úi Reforma a distins aceast ă stabilitate
prin lărgirea considerabil ă a libertăĠii oamenilor. Oamenii au început s ă aibă mai multe op Ġiuni de făcut úi mai
multă putere asupra sensului vie Ġii úi au ajuns la sentimentul lipsei lor de importan Ġă ca persoan ă.
F r o m m a c a r a c t e r i z a t c r e út e r e a l i b e r t ăĠi i o a m e n i l o r d i n O c c i d e n t c a l i b e r t a t e f a Ġă d e c e v a , d a r n u c a
libertate de a face ceva anume. Oamenii au devenit liberi fa Ġă de sclavie úi vasalitate, dar, datorit ă creúterii
insecurităĠii úi a alienării ei, nu sunt liberi s ăúi dezvolte toate poten ĠialităĠile úi să se bucure de aceast ă nouă
libertate. Fromm a cr it icat îndeosebi cultura de pia Ġă din America, în care suntem liberi fa Ġă de multe restric Ġii,
dar nu suntem liberi s ă ne dezvolt ăm din plin esen Ġa. Ne găsim într-o dilem ă: Cum putem fugi de singur ătate úi
insignifian Ġă? Cum putem sc ăpa de libertate?
Fromm arat ă că există două căi pe care putem merge în încercarea noastr ă de a găsi sensul úi apartenen Ġa
la viaĠă.
Prima cale ar fi: dobândirea libert ăĠii pozitive care implic ă încercarea de a redeveni uni Ġi cu ceilal Ġi
oameni, f ăUă a renunĠa la libertatea úi integritatea individual ă. In cadrul acestui demers optimist, Fromm
concepe omul ca rela Ġionat cu ceilal Ġi prin munc ăúi dragoste, prin exprimare sincer ăúi deschisă a trăirilor
emoĠionale úi intelectuale. Într-un astfel de tip de societate, numit de Fromm „umanist", nimeni nu s-ar sim Ġi
singur úi nesemnificativ pentru c ă toĠi oamenii ar fi „fra Ġi úi surori".
Alt mod de a recâ útiga securitatea este renun Ġarea la libertate úi suprimarea complet ă a individualit ăĠii úi
integrităĠii. Evident, o asemenea solu Ġie nu ar duce la exprimarea eu-lui úi la dezvoltare personal ă spune Fromm.
După părerea lui, înl ăturarea anxiet ăĠii rezultate din tr ăirea singur ăĠii úi a insignifian Ġei proprii ar explica de ce
atât de mul Ġi oameni sunt gata s ă accepte sistemul totalitar, ca regimul nazist din 1930, de exemplu.
Mecanismele psihice pentru recâstigarea securit ăĠii
In afara acestor c ăi generale de recâ útigare a securit ăĠii pierdute, Fromm a descris trei mecanisme
specifice de ap ărare, mecanisme psihice pe care le concepe prin analogie cu tr ăVăturile de caracter nevrotice ale
l u i Horney. Aceste mecanisme psihice sunt: 1) autoritarismul ; 2)distrugerea ; 3)conformarea automat ă.
©Primul mecanism, autoritarismul, se manifest ă în t endin Ġele masochiste sau sadice. Indivizii

24descriúi ca masochi úti se consider ă a fi inferiori úi mediocri. In timp ce se pot plânge de aceste tr ăiri, afirmând
Fă vor să fie elibera Ġi de ele de fapt, ei resimt o puternic ă nevoie de dependen Ġă faĠă de o persoan ă sau institu Ġie.
S-ar pune de bun ă voie sub controlul altora ori a unor for Ġe sociale úi s-ar comporta ca sl ăbiúi neajutora Ġi faĠă de
alĠii. Ei câútigă securitate prin aceste acte de supunere úi anulează astfel sentimentul singur ăWăĠii. Tendin Ġa
sadică, deúi opusă celei masochiste, se reg ăseúte frecvent în acela úi tip de persoan ă, spune Fromm, ea
reprezentând o tendin Ġă de a domina pe ceilal Ġi. Există trei moduri în care se poate exprima tendin Ġa sadică: a)
persoana îi face pe al Ġii total dependen Ġi de ea, pentru a avea putere absolut ă asupra lor; b) alt ă expresie sadic ă
se realizeaz ă prin conducerea sau dictarea asupra vie Ġilor altora, implicând exploatarea acestora, luarea sau
folosirea a tot ceea ce ei posed ă – lucruri materiale ori calit ăĠi intelectuale, emo Ġionale; úi c) altă formă de sadism
implică dorinĠa de a-i vedea pe al Ġii suferind úi de a fi cauza acelei suferin Ġe. (Suferin Ġa poate implica nu doar
durere fizic ă, de cele mai multe ori fiind implicat ăúi o suferin Ġă emoĠională, ca umilin Ġa sau jena.)
©Cel de-al doilea mecanism, numit de Fromm distrugere, este opusul autoritarismului. Dac ă primul
mecanism (în forma masochist ă sau sadic ă) implică o forĠă de interac Ġiune continu ă cu un obiect, distrugerea
tinde spre eliminarea obiectului.
O persoan ă distructiv ă îúi spune: „Pot sc ăpa de sentimentul lipsei mele de putere fa Ġă de lumea
înconjurătoare prin distrugerea acelei lumi". Fromm a considerat c ă, deúiraĠionalizată sau disimulat ă, tendinĠa
spre distrugere exist ă pretutindeni în lume. Inclusiv dragostea, datoria, con útiinĠa sau patriotismul pot reprezenta
raĠionalizări ale tendin Ġei spre distrugere.
©Cel de-al treilea mecanism descris de Fromm, cu cea mai important ă semnifica Ġie socială, este
conformarea automat ă.Prin acest mecanism o persoan ă anulează singurătatea úi izolarea sa prin útergerea
oricărei diferen Ġe dintre ea úi ceilalĠi. Realizeaz ă aceasta prin devenirea ca to Ġi ceilalĠi, prin conformarea
necondiĠionată la regulile care guverneaz ă comportamentul. Fromm a comparat acest mecanism cu culoarea
protectoare a unor animale. Fiind de nedistins de mediul s ău, animalul se protejeaz ă. ùi tot astfel se întâmpl ă cu
conformarea total ă a fiinĠelor umane. In timp ce o astfel de persoan ă îúi câútigă temporar securitatea úi
sentimentul de apartenen Ġă de care avea atâta nevoie, exist ă un preĠ al pierderii eu-lui. Cineva care se
conformeaz ă total la al Ġii nu mai exist ă ca „eu” distinct de „ceilal Ġi". ùi această pierdere a eu-lui poate duce
persoana într-o stare mai rea decât cea anterioar ă. Individul este acum m ăcinat de nesiguran Ġăúi îndoieli,
ne raai av ân d nic i o ide n ti tate , ni ci un „e u” re al , pe rsoan a n u m ai re pre zin t ă un răspun s re fle x l a ce e a ce al Ġi i
Dúteaptă de la el. Noua identitate, cea fals ă, poate fi ob Ġinută si menĠinută numai prin conformare constant ă. Nu
există relaxare, nici sc ăpare, întrucât aprobarea úi recunoaúterea din partea altora ar fi pierdut ă dacă subiectul ar
face ceva ce nu s-ar potrivi cu normele úi valorile celorlal Ġi.
Deci modela Ġi istoric úi social, oamenii trebuie s ă menĠină un echilibru între libertate úi securitate,
pentru a-úi pute a construi un „e u" f ăUă a trăi singurătate a sau alienare a. O astfe l de stare ide al ă nu a fost înc ă
atinsă.
Dezvoltarea personalit ăĠii în copil ărie
Fromm considera c ă dezvoltarea individului în copil ărie repetă dezvoltarea speciei umane, în sensul c ă un
copil creúte úi îúi dobânde úte treptat independen Ġa úi libertatea. Cu cât devine mai pu Ġin dependent de primele
legături cu mama, cu atât se simte mai pu Ġin apărat. Copilul nu cunoa úte libertatea dar este ap ărat în rela Ġia sa de
dependen Ġă.
Fromm gândea c ă un anumit grad de izolare úi de neajutorate înso ĠHúte întotdeauna procesul maturiz ării úi
copilul va încerca astfel refacerea „leg ăturilor primare”, inclusiv a securit ăĠii. într-un sens foarte real, copilul
încearcă să seape de propria libertate crescând ă prin anumite mecanisme similare celor descrise mai înainte.
Fiecare mecanism folosit de copil este determinat de natura rela Ġiei părinte/copil. Fromm a formulat trei
mecanisme de evadare:

25a) relaĠionare s i mb i o t i c ă; b) distrugere; c) dragoste (distan Ġare).
a) In relaĠionarea simbiotic ăpersoana nu dobânde úte niciodat ă o stare de independen Ġă, ci mai degrab ă
evadează din singur ătate úi nesiguran Ġă prin a deveni o parte din altcineva; prin „ înghi Ġirea” cuiva, sau pr in „a fi
înghiĠit" de cineva. Comportamentul masochist deriv ă din a fi înghi Ġit. Copilul r ămâne total dependent de
SărinĠi, îúi neagă eul. Sadismul deriv ă din situa Ġia inversă – copilul înghite toat ă autoritatea dat ă de părinĠi prin
subminarea total ă a voinĠei lor. Astfel, copilul î úi recâútigă secur itat ea prin manipularea úi exploatarea
SărinĠilor. Fie c ă îúi „înghite” p ărinĠii, fie că este „înghi Ġit” de aceútia, relaĠia este una de apropiere úi intimitate.
b)InteracĠiunea distan Ġare-distingere, prin contrast este caracterizat ă prin distan Ġăúi separare de al Ġii.
Fromm spunea c ă distanĠarea úi distrugerea sunt forme active úi pasive ale aceluia úi tip de rela Ġionare cu p ărinĠii.
Care anume dintre aceste forme de comportament o adopt ă copilul va depinde de comportamentul p ărinĠilor. De
exemplu, p ărinĠii care acĠionează distructiv fa Ġă de copil încercând s ă îl subordoneze sau s ă-1 subjuge, provoac ă
la copil activarea tendin Ġei distructive.
c)Dragostea, o a treia form ă de interac Ġiune, este cea mai de dorit form ă a relaĠiei părinte-copil. In acest
caz, părinĠii crează pentru copil ocazia de a- úi dezvolta propriul eu, oferindu-i respect úi un echilibru bun între
securitate úi re sponsabilitate . Re zultatul va fi faptul c ă astfe l copilul re sim te pre a pu Ġin nevoia de a evada din
libertatea lui crescând ăúi este capabil de a se iubi, precum úi de a iubi pe ceilal Ġi.
Fromm e ste de acord cu Fre ud, c ă primii 5 ani de via Ġă pre zintă o importan Ġă e xtremă, dar nu cre de c ă
personalitatea este definitiv fixat ă la această vârstă de 5 ani. Evenimentele târzii, spune Fromm, pot fi la fel de
importante în influen Ġarea personalit ăĠii ca úi cele timpurii. Prin interac Ġiunea cu familia, copilul dobânde úte
caracterul úi modul de adaptare la societate. Cu toate c ă există diferente în fiecare familie, Fromm subliniaz ă
faptul că oamenii (cei mai mul Ġi) dintr-o cultur ă prezintă caracteristici comune: un set comun de constrângeri,
precum úi reguli morale cu care i-au înzestrat p ărinĠii.
In general, ansamblul experien Ġelor sociale, mai ales felul în care este tratat copilul de c ătre părinĠi,
determină natura personalit ăĠii adultului, cu toate c ă aceasta nu este determinat ă în mod irevocabil.
Nevoi psihologice
Ca organisme vii, oamenii au un num ăr de trebuin Ġe psihologice fundamentale care se cer satisf ăcute în
ordine, pentru a asigura supravie Ġuirea. Aceste nevoi (de exemplu: pentru hran ă, apă, sex) nu sunt diferite la om,
faĠă de animal în termenii naturii úi originii lor. Oamenii difer ă de animale sub dou ă aspecte: mai întâi – nu î úi
satisfac trebuin Ġele într-o manier ă instinctual ă, prin urm ărirea unor pattern-uri comportamentale înn ăscute,
rigide. Comportamentul uman este infinit de variabil úi flexibil, cât ă vreme el este înv ăĠat de către fiecare
individ în mediul s ău unic de via Ġă. O altă diferenĠă o reprezint ă faptul că oamenii sunt motiva Ġi de un al doilea
set de trebuin Ġe: cele de natur ă psihică, create social, úi variind infinit de la un individ la altul.
Fromm a subliniat c ă trebuinĠa de securitate (de a sc ăpa de singur ătate) ca úi trebuinĠa conflictual ă de
libertate (pentru a- úi crea propriul eu) sunt nevoi universale. Alegerea dintre presiunea spre securitate, pe de o
parte, úi progresiv c ătre libertate, pe de alta, se impune ca inevitabil ă, toate fiin Ġele umane fiind motivate de o
astfe l de polaritate . Fromm a identificat e xisten Ġa a 6 nevoi (tre buin Ġe ), care re zult ă din ace ast ă dihotomie: de
relaĠionare, de transcenden Ġă, de înrăGăcinare, de identitate, de câmp de orientare , pre c um úide a avea un
obiect de adulare-stimulare-excita Ġie.
© Nevoia de rela Ġionare derivă din ruperea leg ăturilor primare cu natura. În virtutea puterii ra Ġiunii úi
imaginaĠiei, individul este con útient de separarea de natur ă, de propria sa lips ă de putere, de natura arbitrar ă a
naúterii úi a morĠii. întrucât oamenii úi-au pierdut forma lor instinctual ă de relaĠionare cu natura, ei vor trebui s ă-
úi foloseasc ă raĠiunea úi imagina Ġia pentru a crea noi rela Ġii cu alte fiin Ġe umane. Modul ideal de dobândire a
acestei rela Ġionări se realizeaz ă prin ceea ce Fromm a numit „iubirea productiv ă”, care implic ă grijă,

26responsabilitate, respect úi cunoaútere. În iubire, persoana este preocupat ă de dezvoltarea úi fericirea celuilalt,
Uăspunde la nevoile altuia, îl respect ăúi îl cunoaúte pe cel iubit, a úa cum este acesta.
Iubirea productiv ă poate fi direc Ġionată către acelaúi sex (iubirea fratern ă), către fuziunea cu un membru
al sexului opus (iubire erotic ă) sau către un copil (iubire matern ă). În toate cele trei forme, ultimul atribut al
grijei unei persoane este dezvoltarea úi creúterea celeilalte persoane.
(úuarea satisfacerii trebuin Ġei de rela Ġionare se traduce într-o condi Ġie a iraĠionalitaĠii, pe care Fromm a
numit-o „narcisism”. Oamenii narcisici sunt incapabili s ă perceapă lumea înconjur ătoare în termeni obiectivi.
Singura realitate la care au acces este lumea subiectiv ă a propriilor gânduri, sentimente, nevoi. Psihicul lor este
d o m i n a t d e i n t e r e s u l p e n t r u p r o p r i a l o r p e r s o a n ă, e i n u p o t s ă r e l aĠi o n e z e c u a l t ă p e r s o a nă s a u c u l u m e a
înconjurătoare. Totul este perceput de ace útia din perspectiva lor subiectiv ă, neavând nici un contact obiectiv cu
realitatea.
© Transcenden Ġase referă la nevoia de a se ridica deasupra st ării animalului pasiv, de care oamenii nu
pot fi satisf ăcuĠi pentru c ă ei au raĠiune úi imagina Ġie. Oamenii trebuie s ă devină indivizi, creativi úi productivi.
In actul crea Ġiei, al vieĠii, în lumea obiectelor, a artei sau a ideilor, omul trece de starea de animal úi intră într-o
stare de libertate, stare ce presupune o finalitate. Fromm a spus limpede c ă dacă trebuinĠa creativă este blocat ă
din indiferent ce motiv, oamenii devin distructivi, aceasta fiind singura alternativ ă a creaĠiei.Distrugerea ca úi
creaĠia se află în natura uman ă.
Ambele tendin Ġe satisfac nevoia de transcenden Ġa. Deci, creativitatea este considerat ă ca o tendin Ġă
primară a omului.
© Nevoia umana de înr ăGăcinare derivăúi ea din pierderea leg ăturilor primare cu natura. Rezultatul
acestei pierderi este c ă oamenii se simt deta úDĠi si singuri. Trebuie s ă stabileasc ă noi răGăcini, prin intermediul
relaĠiilor cu al Ġii pentru a înlocui r ăGăcinile mai vechi din natur ă. Sentimentele de fraternizare cu al Ġii sunt cele
mai satisf ăFătoare tipuri de r ăGăcini pe care le poate dezvolta omul.
Cel mai pu Ġin satisfăFător mod de a dobândi înr ăGăcinarea este de men Ġinere a leg ăturilor incestuoase cu
mama, căutând securitatea primelor zile de dup ă naútere. Asemenea leg ături incestuoase se pot generaliza
dincolo de rela Ġia părinte-copil, pân ă la a include comunitatea úi naĠiunea. „Na Ġionalismul -forma noastr ă de
incest…", scria Fromm, restrânge dragostea úi sentimentele de solidaritate numai la anumi Ġi semeni, izolându-ne
de umanitatea general ă.
Ca să poată simĠi apartenen Ġa, oamenilor le este necesar sentimentul identit ăĠii ca indivizi unici. Exist ă
mai multe c ăi de dobândire a sentimentului acesta al identit ăĠii. De exemplu, o persoan ă creativăúi productiv ă
vúi poate dezvolta talentele úi abilităĠile sau se poate identifica cu un grup, o religie, o unitate, o na Ġiune etc.
© Conformarea este un mod nes ăQătos de dobândire a sentimentului identit ăĠii, deoarece identitatea
cuiva este definit ă numai referitor la calit ăĠile úi caracteristicile grupului c ăruia s-a conformat, úi nu la calit ăĠile
eu-lui. Eu-1 devine unul „de împrumut” úi, prin urmare, unul fals.
© Nevoia de câmp de orientare úi de obiect de adulare r e z u l tă d i n p u t e r e a u m a n ă d e r aĠi o n a r e úi
imaginare care are un cadru anume pentru a da sens tuturor fenomenelor existen Ġeila care omul este expus. El
trebuie să dezvolte o imagine coerent ăúi consistent ă a lumii prin care s ă fie capabil s ă perceapăúi să înĠeleagă
tot ceea ce se întâmpl ă în jurul s ău. Acest câmp de orientare poate fi bazat pe considera Ġii raĠionale úi iraĠionale.
Un câm p ra Ġional ajut ă la o pe rce pe re obiectiv ă a re alităĠii. Un câm p ira Ġional im plic ă o im agine a lumii total
subiectivăúi care, eventual, ne restrânge contactul cu realitate, în afar ă de acestea, omul are nevoie úi de un scop
general, ori de un zeu – un „obiect" c ăruia să se devoteze, prin care s ă poată găsi un scop consistent de via Ġă.
GraĠie acestui obiect de devo Ġiune omul dobânde úte un sens pentru viitor.
©Nevoia de stimulare s e r e f e ră l a t r e b u i n Ġa u m a nă c o n t i n uă d e s t i m u l a r e e x te r n ă d i n p a r t e a m e d i ul ui
înconjurător, datorit ă căreia omul poate func Ġiona la niveluri înalte de alert ăúi de activitate. Creierul solicit ă de
asemenea constante stimul ări externe pentru a- úi menĠine niveluri de vârf ale performan Ġei. FăUă astfel de
stimulări ar fi dificil (dac ă nu imposibil – n.n.) Vă se menĠină implicarea în lumea înconjur ătoare.
Maniera în care aceste nevoi sunt manifestate sau satisf ăcute depinde de condi Ġiile sociale úi ocazionale

27oferite de cultur ă.
Modul în care o persoan ă se adapteaz ă la societate este un fel de compromis pe care individul îl realizeaz ă
între trebuin Ġe úi condiĠiile sociale. Rezultatul acestui compromis – sau al unei serii de compromisuri – este acela
Fă persoana î úi dezvoltă structura personalit ăĠii pe care Fromm o nume úteorientare sautip de caracter .
Tipurile de caracter productiv úi neproductiv
Fromm spunea c ă trăVăturile de caracter unific ă comportamentul úi îlsusĠin. Ele sunt forĠe puternice prin
care o persoan ă se relaĠionează sau se orienteaz ă înlume. El descrie tr ăVăturile în termeni distinc Ġi, dar are grij ă
Vă noteze că personalitatea unui individ este o îngem ănare a unora sau a tuturor acestor tr ăVături, cu toate c ă una
dintre ele de obicei joac ă un rol important, dominant.
TrăVăturile sunt subsumate tipurilor non-productive úi productive. Tipurile non-productive includ
orientări receptive, exploatative, de acumulare úi de valorificare care sunt moduri nes ăQătoase de rela Ġionare cu
lumea.
a) Orientarea receptiv ă
Indivizii cu orient ări receptive se a úteaptă să aibă orice doresc: dragoste, cunoa útere sau pl ăcere – dintr-o
sursă externă (altă persoană, o autoritate, un sistem). Sunt receptivi în rela Ġiile cu alĠii, având nevoie s ă fie iubiĠi
mai mult decât s ă iubeascăúi să ia mai mult decât s ă producă, idei sau cuno útinĠe.
Evident, asemenea oameni sunt foarte dependen Ġi de alĠii úi sunt paraliza Ġi când sunt l ăsaĠi să se descurce
singuri; se simt incapabili s ă facă ceva făUă ajutor din afar ă. Există o asemănare între orientarea receptiv ăúi tipul
oral incorporativ al lui Freud, orientarea receptiv ă găsindu-úi úi ea expresia în mâncare úi băutură. Există
similarităĠi úi cu tipul de personalitate submisiv -al lui Horney. Tipul de societate ce define úte această trăVătură
este cel în care se practic ă exploatarea unui grup de c ătre un altul.
b) Orientarea exploatativ ă
Persoana este direc Ġionată spre alĠii, dar în loc s ă aútepte să primeasc ă de la alĠii, aceúti oameni î úi iau ceea
ce doresc cu de la ei putere, prin for Ġă sau păFăleală. Dacă ceva le este d ăruit îl consider ă făUă valoare. Ei doresc
doar ceea ce este valoros úi aparĠine altora: so Ġi sau soĠii, idei, posesiuni etc. Ceea ce poate fi furat sau luat prin
forĠă are o mai mare valoare decât ceea ce este dat. Aceast ă trăVătură este similar ă tipului oral agresiv – al lui
Freud, úi, respectiv, tipului agresiv – al lui Horney (miúcându-sc împotriva oamenilor) úi poate fi întâlnit ă la
hoĠi, dar úi la unii lideri (fasci úti).
c) Orientarea de acumulare
Persoana de acest tip î úi găseúte securitatea în cantitatea pe care o poate acumula sau salva. Acest
comportament se aplic ă nu numai banilor úi posesiunilor, ci úi emoĠiilor sau gândurilor. In anume sens, astfel
de oameni construiesc ziduri în jurul lor úi stau acolo, înconjura Ġi de tot ceea ce au adunat, protejându-se de
intruúi din afarăúi lăsând cât mai pu Ġin din ei în úLúi afară. Există o paralelă evidentă cu tipul anal retentiv – al lui
Freud, precum úi cu tipul deta úat – al lui Horney.
Fromm spunea c ă acest tip de orientare era comun în special în sec. XVIII úi XIX, în acele Ġări care aveau
o clasă de mijloc stabil ă economic, caracterizat ă prin etic ă protestant ă, conservatorism úi practici sobre în
afaceri.
d)Orientarea de vânzare comercial ă(spre valorificare) este un fenomen al sec. XX caracteristic
societăĠilor capitaliste, mai ales Statelor Unite. Într-o cultur ă bazată comod pe economia de pia Ġă, succesul sau
Húecul oamenilor depinde de cât de bine „se vând”. Setul valorilor este acela úi pentru personalit ăĠi ca úi pentru
bunuri: personalitatea oricui devine un bun de vândut. Ceea ce conteaz ă nu sunt atât calit ăĠile, abilităĠile,
cunoútinĠele sau integritatea persoanei, cât mai ales modul de ambalare, de prezentare al cestora. Calit ăĠi
superficiale – a zâmbi, a fi agreabil, a râde la glumele vreunui úef – devin mai importante decât calit ăĠile
intrinseci ale cuiva.
O asemenea orientare nu poate produce nici un sentiment de securitate, pentru c ă persoana nu se poate

28relaĠiona sincer cu ceilal Ġi. Dacă jocul este jucat destul timp nu mai exist ă nici o rela Ġionale sau o con útientizare
a propriului eu. Rolul individului îl forĠează săúi ascundă calităĠile sau caracteristicile adev ărate nu numai fa Ġă
de alĠii, ci chiar fa Ġă de el însu úi. Rezultă o stare de alienare total ă pentru oamenii respectivi, lipsi Ġi de un centru
personal ca úi de relaĠii reale cu cei din jurul lor.
e) Al 5-lea tip de caracter, tipul productiv , este tipul ideal úi reprezint ă scopul ultim în dezvoltarea uman ă.
Acoperind toate aspectele experien Ġei umane acest concept include abilitatea de a actualiza, de a realiza întreg
potenĠialul uman. Fromm nu a d ef i n i t productivitatea ca sinonim ă cu creativitatea, într-un sens exclusiv
artistic. Orientarea productiv ăeste o atitudine ce poate fi atins ă de orice fiin Ġă umană. Cel mai important
obiectiv de dobândit fiind nu achizi Ġionarea de bunuri materiale, ci dezvoltarea personalit ăĠii.
Fromm credea c ă această orientare este o condi Ġie ideală pentru oameni, cu toate c ă nu caracterizeaz ă încă
nici o societate. Fromm gândea c ă cel mai bun lucru pe care îl putem realiza – cel pu Ġin în structura social ă
prezentă – este o combina Ġie între orient ări productive úi neproductive. Influen Ġa orientării productive poate
transforma tr ăVăturile nonproductive. De exemplu, ghidat ă de productivitate, agresivitatea tipului exploatativ
poate deveni ini Ġiativă; tipul de acumulare poate deveni econom etc. Numai prin schimb ări sociale orientarea
productiv ă poate deveni dominant ă într-o cultur ă.
M a i t â r z i u , F r o m m a i n t r o d u s o a l t ă p e r e c h e d e o r i e n t ăr i s a u t i p u r i : c e l e n e c r o f i l e úi , r e s p e c t i v , c e l e
biofile. Tipurile de caracter necrofile sunt atrase de moarte, murd ărie, ruină, cadavre. Asemenea persoane par
pline de via Ġă numai când vorbesc despre moarte, boal ă, înmormânt ări. Persoana tr ăieúte în trecut, e îndr ăgostită
de forĠăúi putere úi este atras ă mai curând de ma úini decât de oameni. Persoanele cu orientare necrofil ă au o
pasiune pentru tehnologie úi se pot înconjura de multe echipamente stereo sofisticate, nu atât pentru bucuria de a
asculta muzic ă, ci mai ales din dragoste pentru ma úinării. Fromm spunea c ă o astfel de persoan ă îúi îndepărtează
interesul de la via Ġă, oameni, natur ă, idei; transform ă întreaga via Ġă în „lucru” inclusiv pe ea îns ăúi.
Orientarea opus ă, tipul biofil: este îndr ăgostitul de via Ġă care lupt ă împotriva mor Ġii, întunericului úi
rutinei. Aceast ă atitudine este congruent ă cu orientarea productiv ă; o asemenea persoan ă este preocupat ă de
dezvoltarea ei úi a altora.
Cât despre aceste orient ări, formele pure ale acestor tr ăVături sunt rare. Multe personalit ăĠi reprezint ă un
amalgam al celor dou ă, cu o orientare dominant ă.
InfluenĠa societăĠii
Am văzut rolul proeminent pe care Fromm îl atribuie c u l t u r i i în modelarea personalit ăĠii. El afirm ă că
pentru ca orice tip de societate s ă funcĠioneze bine este imperativ necesar ca personalit ăĠile sau caracterele
tuturor oamenilor s ă fie modelate astfel încât s ă poată satisface cerin Ġele societ ăĠii. Cu alte cuvinte, indivizii
trebuie preg ătiĠi în copil ărie să se comporte într-un mod ce se potrive úte cu nevoile societ ăĠii. O societate
feudală sau fascist ă trebuie să modeleze oamenii s ă fie pasivi úi subordona Ġi, de exemplu. O societate capitalist ă,
de consum, trebuie s ă modeleze o lume în care s ă cumpere produse úi să le înlocuiasc ă repede cu altele.
Toate societ ăĠile de-a lungul istoriei au constrâns oamenii prin cerin Ġe care sunt opuse naturii umane.
Fromm gândea c ă orice societate care nu satisface nevoile de baz ă ale oamenilor este bolnav ăúi trebuie
înlocuită. El a rămas optimist referitor la modelarea unei societ ăĠi care îng ăduie oamenilor s ă se dezvolte
complet.
Fromm numea o astfel de societate ideal ă, socialism comunitar umanist úi o descria ca pe o lume în care
dragostea, fraternitatea úi solidaritatea caracterizeaz ă toate rela Ġiile umane, în care orientarea productiv ă este
agreată să se dezvolte complet úi în care toate sentimentele de singur ătate, insignifian Ġă, alienare ar disp ărea.
Viitorul civiliza Ġiei, spunea Fromm, depinde de cât de bine úi de repede putem dezvolta o asemenea societate.
Imaginea lui Fromm asupra naturii umane
Ar trebui s ă fie clar, deja, c ă Fromm a exprimat o imagine în general optimist ă asupra naturii umane. In
a c o r d c u A d l e r úi H o r n e y n u a c o n s i d e r a t o a m e n i i c o n d a m n a Ġi să f i e s u p uúi conflictelor úi anxietăĠii,

29graĠie unor for Ġe biologice imuabile.
Este adev ărat că el a conceput oamenii ca fiind modela Ġi de forĠe sociale, politice, economice ale
societăĠii în care tr ăiesc. Dar asta nu înseamn ă că oamenii sunt total maleabili. O persoan ă nu este o simpl ă
Săpuúă reacĠionând la sforile mânuite de for Ġele sociale. Oamenii nu reprezint ă nici o hârtie alb ă pe care cultura
poate scrie un text. Ei nu sunt determina Ġi total de instincte ori experien Ġe ale copil ăriei, nici total condamna Ġi de
forĠe sociale. Din contr ă, ei au o natur ă proprie, un set de calit ăĠi psihologice prin care î úi pot modela
personalitatea ca úi societatea în care tr ăiesc.
ùi aici, intr ă în perspectiv ă optimismul sau, cel pu Ġin, speran Ġa lui Fromm. El crede c ă avem o tendin Ġă
înnăscută de a creúte, a ne dezvolta, de a ne realiza poten Ġialul. Aceasta este sarcina noastr ă majoră în viaĠăúi
scopul nostru ultim úi absolut necesar de a deveni ceea ce putem deveni. Rezultatul acestei tendin Ġe inerente în
orice individ este dezvoltarea personalit ăĠii. Fromm consider ă că omul posed ă o nevoie înn ăscută pentru
dreptate si adev ăr. Eúecul în realizarea întregului poten Ġial – eúecul în a deveni productiv – conduce la nefericire
úi boli mintale. Cu toate c ă Fromm a relevat caracterul de universalitate al personalit ăĠii – pentru cei din cadrul
ac e le i aúi c ul turi – e l a subl in i at f aptul c ă f i e c are pe rso an ă e ste un ic ă. U n a d in tre ne voile um ane de baz ă e ste
aceea a identit ăĠii sale ca individ unic.
Fromm a continuat s ă spere că umanitatea va atinge starea de realizare complet ă a potenĠialului său, de
creútere úi integrare armonioas ă, deúi era întristat de e úecul de pan ă acum. Nu a fost convins c ă suntem complet
buni sau r ăi, dar a crezut c ă putem deveni r ăi dacă nu ne dezvolt ăm complet. Singurul mod în care putem fi
buni cu noi úi cu alĠii este să recurgem complet la toate abilit ăĠile noastre. Nn exista aii drum pentru dobândirea
armoniei.
Nici o caracteristic ă – bunătate sau răutate, armonie complet ă sau parĠiala ori haos – nu e predeterminat ă
de societate, úi nici de natura uman ă. Numai poten Ġialul de bun ătate úi împlinire exist ă; restul Ġine de noi. ùi
optimismul i-a permis lui Fromm s ă spere că vom face alegerea corect ă. La 70 de ani el scria:„Cine oare poate
renunĠa la speran Ġă atâta timp cât exist ă viaĠă?”

30Abordarea personalit ăĠii prin conceptul de tr ăVături
Teoria personalit ăĠii la Gordon Allport
Domeniul studiului personalit ăĠii a devenit o parte important ă a psihologiei útiinĠifice odat ă cu apari Ġia
lucrării lui Cordon Allport: „Personalitatea: O interpretare psihologic ă" (1937).
In teoria lui G. Allport, conceptul de tr ăVătură joacă un rol foarte important.
Teoria sa are un caracter eclectic, autorul considerând personalitatea ca fiind individul unic caracterizat
printr-o func Ġionalitate dinamic ă.
G. Allport nu este de acord cu Freud în urm ătoarele privin Ġe:
© el consider ă că rolul incon útientului a fost mult exagerat;
-el nu crede c ă forĠele de natur ă inconútientă joacă un rol însemnat în via Ġa unui adult matur úi normal;
-afirmă că subiecĠii săQătoúi funcĠionează mai ales la nivel con útient si ra Ġional, controlând majoritatea
forĠelor care le motiveaz ă comportamentul;
-funcĠionarea incon útientului este semnificativ ă mai ales la nevrotici.
© Allport nu consider ă că trecutul este cel care st ăpâneúte prezentul. Oamenii nu sunt prizonierii
conflictelor úi experien Ġelor din copil ărie, ei fiind influen ĠDĠi într-o măsură mult mai mare de situa Ġiile prezente.
© De asemenea, G. Allport s-a opus studierii personalit ăĠii pe baza unor cazuri clinice. Spre deosebire de
Freud, care a conceput un continuum între normal úi patologic, Allport a postulat o delimitare foarte clar ă între
normal úi patologic, considerând c ă subiecĠii cu tulbur ări psihice func Ġionează la un nivel infantil. Nevroticii,
copiii sau animalele nu pot fi compara Ġi cu adulĠii normali úi ca atare, studiile realizate pe astfel de subiec Ġi nu se
pot generaliza. Poate c ă, cea mai însemnat ă contribuĠie pe care a adus-o Allport la teoria personalit ăĠii constă în
accentul deosebit pe care acest autor îl pune pe ideea de unicitate a fiinĠei umane, unicitate definit ă în termenii
trăVăturilor psihice.
G. Allport afirm ă deci că personalitatea nu este o no Ġiune cu caracter general sau universal, ci este
particular ă, specifică fiecărui individ.
Natura personalit ăĠii: caracterul con útient, evolu Ġia úi unicitatea
Allport a trecut în revist ă 50 de defini Ġii diferite ale personalit ăĠii, înainte de a- úi elabora propria defini Ġie,
care sună astfel:
„Personalitatea reprezint ă organizarea dinamic ă a sistemelor psihofizice, organizare ce determin ă un mod
caracteristic de gândire úi de comportament" (Allport, 1961, p. 28; cit.Schultz, 1986, p. 197).
6ă analizăm conceptele caracteristice acestei defini Ġii.
Organizare dinamic ă:autorul este de p ărere că personalitatea se afl ă în continu ă modificare úi dezvoltare
care are îns ă un caracter organizat (nu haotic). Forma de organizare se modific ă odată cu aspectele specifice ale
personalit ăĠii.
Termenul de psihofizic înseamnă că personalitatea este compus ă din trup úi psihic care ac Ġionează
împreună, ca un tot unitar.
Conceptul determinăse referă la aspectul activ al personalit ăĠii care pune în ac Ġiune úi dirijează aspectele
diferite ale gândirii úi comportamentului.
De asemenea, defini Ġia lui Allport presupune úi faptul c ă tot ceea ce face sau gânde úte individul îi este
caracteristic acestuia, ca persoan ă unică, diferită de ceilalĠi.
Allport argumenteaz ă existenĠa caracterului unic al personalit ăĠii prin faptul c ă omul este produsul atât al
eredităĠii cât úi al mediului. Ereditatea ofer ă materialul brut care este apoi modelat de mediu. Materialul brut este
reprezentat în concep Ġia lui Allport de aspectele fizice, inteligen Ġăúi temperament (care implic ă tonalitatea

31emoĠională generală).
G. Allport este de p ărere că în studiul personalit ăĠii trebuie s ă fie abordat cazul individual. Această
abordare poart ă numele de abordare idiografic ă.Ea se deosebe úte de abordarea nomotetic ă, care studiaz ă grupuri
mari de subiec Ġi úi pe baza datelor ob Ġinute caut ă să stabileasc ă legi valabile pentru to Ġi oamenii. De úi pune accent
pe unicitate, Allport este, în acela úi timp, de acord c ă, în ciuda unicit ăĠii, există similitudini între oamenii
aparĠinând aceleia úi culturi, aceleia úi grupe de vârst ă, sex, ocupa Ġie etc.
Un alt punct de vedere îmbr ăĠLúat de Allport se refer ă la faptul c ă el vede personalitatea ca fiind un proces
discret (discontinuu). El consider ă că nu exist ă un continuu între personalitatea adultului úi cea a copilului.
Personalitatea copilului are un caracter predominant biologic, primar, în timp ce personalitatea adultului
funcĠionează mai mult la nivel psihologic.
TrăVăturile de personalitate
Allport define úte trăVăturile de personalitate ca fiind ni úte predispozi Ġii de a r ăspunde într-o manier ă
similară la anumite tipuri de stimuli.
Caracteristicile tr ăVăturilor sunt următoarele:
© TrăVături l e de pe rson ali tate au o e xi ste n t ă re ală. El e n u re pre z in t ă d o ar c on struc te te o re tice m e ni te s ă
explice comportamentul, ci exist ă în interiorul fiec ărui individ.
©TrăVăturile reprezint ă cauza comportamentului, ele dirijându-i cursul. Ele nu sunt puse în eviden Ġă doar
ca răspuns la anumi Ġi stimuli ci, mai mult, ele direc Ġionează căutarea unui anumit tip de stimuli.
© Existen Ġa trăVăturilor poate fi demonstrat ă în mod empiric, prin observarea comportamentului
subiectului, comportament analizat în timp. Coeren Ġa úi constanĠa comportamentului pun în eviden Ġă prezenĠa
unor trăVături.
© TrăVăturile nu sunt separate în mod rigid între ele. De úi reprezint ă caracteristici diferite, ele se pot
interpătrunde, unele corelând semnificativ cu altele (exemplu: agresivitatea coreleaz ă cu ostilitatea). La începutul
carierei sale, Allport a f ăcut distinc Ġia între trăVături individuale, specifice unei persoane úi trăVături comune unui
număr de indivizi apar Ġinând unei culturi. Mai târziu, Allport úi-a revizuit terminologia, denumind tr ăVăturile
comune prin termenul simplu de trăVături, iar trăVăturile individuale le-a denumit dispoziĠii personale.
P e n t r u a f a c i l i t a d e n um i re a t r ăVăt u r i l o r d e pe r s o n a l i t a t e , A l l p o r t a o f e r i t o l i s t ă d e 1 8 0 0 0 d e te rm e n i î n
limba englez ă (exemplu: dominan Ġă, supunere, nevrozism, conformism, masculinitate, feminitate etc). Allport
face distinc Ġia între trăVături, habitudini si atitudini.
Habi tud inile au sf e r ă m ai re strân s ă d e c ât trăVăt uri le , sun t in fle xi bi le úi im pli că un răspun s spe ci fi c l a un
a n u m i t s t i m u l . U n n u m ăr d e h a b i t u d i n i p o t f u z i o n a f o r m â n d o t r ăVăt u ră s a u o dispoziĠie personala (exemplu:
habitudinile de a se sp ăla pe mâini, pe din Ġi etc. pot forma o tr ăVătură care este curăĠenia).
Allport subliniaz ă că este, uneori, dificil de realizat diferen Ġa dintre tr ăVăturăúi atitudine. Astfel, de pild ă,
patriotismul, autoritarismul sau extraversia pot fi considerate atât ca tr ăVături, cât úi ca atitudini.
Totuúi, în majoritatea situa Ġiilor, putem realiza aceast ă distincĠie:
Ÿ atitudinile au totdeauna un obiect de referin Ġă specific;
Ÿ atitudinile îmbrac ă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau contra ceva), deci implic ă o
evaluare.
Allport distinge trei categorii de tr ăVături:
a) TrăVături cardinale, au un caracter general úi influenĠează puternic toate aspectele vie Ġii individului. Ele
domină v iaĠa acestuia (exemplu: úovinism, sadism). Allport le denume úte ca fiind un fel de pasiuni care
guverneaz ă existenĠa individului.
b) TrăVături centrale: sun t t răVături pe c are l e po se d ă f ie c are indivi d în n um ăr re d us ( în tre 5 úi 10) . El e
descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec într-o caracterizare).
c) TrăVături secundare: sunt mai pu Ġin evidente (de regul ă, spune Allport, le cunosc doar prietenii
apropiaĠi).

32Personalitatea si motiva Ġia
Allport consider ă că problema central ă pentru orice teorie a personalit ăĠii constă în clarificarea conceptului
de motiva Ġie. In concep Ġia sa, o teorie satisf ăFătoare asupra motiva Ġiei trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele
criterii:
a)6ă pună accentul pe starea prezent ă a individului úi nu pe ce s-a întâmplat atunci când se formau la copil
deprinderile igienice.
b)6ă fie pluralist ă, adică să recunoasc ă existenĠa unei multitudini de motive, precum úi a complexit ăĠii
acestora. Allport consider ă că este o simplificare grosier ă sa se reduc ă motivaĠia umană la câteva motive de baz ă
cum ar fi reducerea tensiunii, c ăutarea plăcerii sau nevoia de putere sau securitate. Autorul arat ă că diversitatea
motivelor este foarte mare, unele motive fiind temporare, altele manifestandu-se din când în când, iar altele având
un caracter permanent. Unele motive sunt con útiente, altele nu. Datorit ă acestei complexit ăĠi este imposibil s ă
includem motiva Ġia umană într-un model unic.
c)liste necesar ca în teoria motiva Ġiei să fie implicate úi procesele cognitive, mai ales când ne referim la
intenĠionalitate úi la planificarea con útientă a unor ac Ġiuni.
Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria tfeudian ă, care punea accent pe motivele ira Ġionale, de
natură inconútientă. Punând accent pe caracterul inten Ġional al comportamentului uman, Allport explica prezentul
mai ales în termenii viitorului úi nu în termenii trecutului.
d) Recunoa úterea caracterului unic úi concret al for Ġelor motivationale. Un motiv trebuie definit în mod
concret úi nuabstract. Allport ofer ă următorul exemplu de motiv concret úi motiv abstract:
Concret: Maria are o dorin Ġă puternică de a deveni asistent ă medicală.
Abstract:Ea isi sublimeaz ă o dorinĠă sexuală refulată.
Autonomia func Ġională a motivelor
G. Allport a sub liniat faptul c ă principiul autonomiei func Ġionale a motivelor nu explic ă integral
motivaĠia umană, totuúi acest principiu surprinde ceva mai bine motiva Ġia adultului.
Principiul auto nom ie i f un c Ġion ale po stule az ă că l a un ad ul t no rm al , un an um i t m o tiv numai rămâne
legat de experien Ġele trecute, în cadrul c ărora s-a format. Cu alte cuvinte, motivul a devenit autonom, deta úându-
se de circumstan Ġele sale de origine, adic ă, mijloacele utilizate pentru atingerea unui anumit scop devin scop în
sine.
Exemplu:
Ź cineva începe s ă practice sport pentru a se dezvolta fizic úi la un moment dat devine pasionat de
sport;
Źo p e r s o a n ă l u c r e a ză d i n g r e u p e n t r u a – úi f a c e o s i t u a Ġi e m a te ri al ă b u nă. O d a tă a t i n să
situaĠia material ă respectiv ă, omul continu ă să munceasc ă pentru că îl pasioneaz ă munca.
G. Allport face distincĠiaîntre:
Ÿ autonomie func Ġională de tip perseverativ, care explic ă unele comportamente elementare, cum ar fi:
toxicomania sau modalitatea rutinier ă de a îndeplini sarcinile zilnice;
Ÿ autonomie func Ġională a eului (sau a proprium-ului). Este direct legat ă de nucleul profund al
personalit ăĠii úi se referă la interese, atitudini, valoare, inten Ġii, cât úi la imaginea de sine úi la stilul de via Ġă al
subiectului. Motivele care contribuie la îmbog ăĠirea imaginii de sine sunt men Ġinute. Din acest motiv, exist ă o
relaĠie directă între interesele unei persoane úi abilităĠile sale; mai precis, oamenilor le place s ă facă ceea ce fac
bine.
Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul în care noi percepem lumea din
jurul nostru. Procesele perceptive úi cognitive sunt înalt selective, subiectul selec Ġionând din multitudinea
stimulilor ambian Ġei acei stimuli care sunt relevan Ġi pentru sistemul de interese úi valori al persoanei.
Autonomia func Ġională a proprium-ului reprezint ă un proces de organizare intern ă care contribuie la

33menĠinerea sentimentului eu-lui unei persoane.
G.Allport arat ă că modul în care autonomia func Ġională a proprium-ului organizeaz ă personalitatea se poate
explica prin intermediul a trei pr incip ii :
a)Principiul organiz ării nivelului de energic. Noile motive sau vechi le motive latente vin la suprafa Ġă
pentru a consuma energia psihic ă în exces, energie care altfel poate s ă se exprime într-un mod distructiv.
Exemplu: o femeie ai c ărei copii au p ăUăsit locuin Ġa constată că are prea mult ă energie care ar trebui
canalizată spre noi interese úi motive.
b)Principiul m ăiestriei úi competen Ġei:se referă la nivelul înalt la care persoana prefer ă săúi satisfacă
motivele.
G. Allport afirm ă că un adult normal este motivat s ă acĠioneze cat mai b i n e úi mai eficient pentru a- úi
îmbunăWăĠi ni v elu l de m ăiestrie úi competen Ġă.
c)Principiul structur ării motivelor proprium-ului. Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt
independente unele de altele, ci formeaz ă o structur ă caracteristic ă ego-ului, structur ă în cadrul c ăreia ele sunt
cognitive în jurul ego-ului, p ăstrând acele elemente care contribuie la evolu Ġia ego-ului úi rejectându-le pe
celelalte. Acest proces de organizare úi structurare intern ă acĠionează în direc Ġia consisten Ġei úi integrării
personalit ăĠii.
G. Allport este de p ărere că nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul
principiului autonomiei func Ġionale a motivelor.
El arată că există unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei func Ġionale a motivelor.
Acestea sunt:
© Comportamentele rezultate în urma trebuin Ġelor biologice: nevoile de ap ă, somn, hran ă etc.
© AcĠiunile reflexe (clipit, reflex rotulian, procese fiziologice).
© Elemente ce Ġin de zestrea ereditar ă: particularit ăĠi fizice, inteligen Ġă, temperament, s ăQătate.
© Deprinderi, unele având caracter func Ġional iar altele neavând nici un fel de valoare motiva Ġională.
© Comportamente ce depind de o înt ărire primar ăúi care devin discontinui în absen Ġa întăririi (exemplu: un
copil care nu mai merge în vizit ă la vecini pentru c ă nu mai prime úte prăjituri).
© Comportamente infantile úi fixaĠii: se refer ă la adulĠii care continu ă să pună în acĠiune comportamente úi
conflicte de tip infantil.
© Comportamente nevrotice: se refer ă la acele comportamente legate de existen Ġa anumitor incidente în
copilărie, comportamente care înceteaz ă să se produc ă atunci când respectivele incidente sunt con útientizate.
©Sublimarea se refer ă la situaĠia în care un anumit motiv real este sublimat, luând forma altui motiv.
Proprium-ul sau ego-ul unic
Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a înlocui termenii de egosauself,
Proprium-ul include toate aspectele personalit ăĠii care sunt distinctive úi vitale pentru via Ġa emoĠională a
individului.
A s pe c te l e c a r a c t e r i s t i c e a l e p r o p r i um – ul u i s u n t un i c e p e n t r u o an um i t ă p e r s o ană, f a c c a p e r s o a n a s ă f ie
diferită de orice alt ă persoanăúi ele sunt cele care reunesc percep Ġiile, atitudinile si inten Ġiile unui individ într-un
tot unitar.
G. Allport descrie stadiile dezvolt ării proprium-ului, stadii ce se dezvolt ă până la maturitatea individului.
Eul corporal :Stadiile 1-3 se dezvolt ă în primii ani de via Ġă. în aceste stadii, copiii devin con útienĠi de
ei înúLúi úi de existen Ġa lor úi încep să realizeze dist inc Ġia între propriul lor corp úi obiectele ambian Ġei.
Identitatea eului :Copiii realizeaz ă faptul că identitatea lor Uămâne aceeaúi indiferent de schimb ările care
au loc.
Auto-stima :Copiii înva Ġă să se mândreasc ă cu realiz ările lor.
Extensiunea eului :E s t e v o r b a d e e t a p e l e c a r e a u l o c î n t r e 4 úi 6 an i . I n a c e a s t ă e t a pă c o p i i a j u n g s ă
recunoasc ă obiectele úi persoanele care fac parte d i n lumea lor.
Imaginea de sine :Copiii dezvolta imaginea de sine actual ăúi idealizat ăúi devin con útienĠi de faptul c ă
satisfac sau nu satisfac expecta Ġiile parentale.
Eul ca o dinstan Ġă raĠională:Această etapă se dezvolt ă între 6 úi 12 ani. In aceast ă fază copiii încep s ă

34utilizeze logica în solu Ġionarea problemelor cotidiene.
Constituirea proprium-ului :Această etapă se dezvolt ă în adolescen Ġă. In aceast ă perioadă tinerii îúi
formuleaz ă scopuri úi planuri pe termen lung.
Etapa adult ă:AdulĠii normali úi maturi func Ġionează i ndependen t de motiva Ġiile copil ăriei. Ei
funcĠionează în mod ra Ġional în prezent úi îúi elaboreaz ă în mod con útient propriul stil de via Ġă.
Personalitatea în copil ărie
Allport consider ă că între personalitatea adultului úi a copilului exist ă o dihotomie úi nu un continuum.
Personalitatea adultului matur reprezint ă mai mult o func Ġie a prezentului úi a viitorului decât a trecutului.
G. Allport descrie copilul ca fiind o fiin Ġă distructiv ă, căutătoare de pl ăcere, nesocializat ă, egoistă, nerăbdătoare
úi dependent ă. Materialul genetic brut care Ġine de structura fizic ă, temperament úi inteligen Ġă. reprezint ă bazele
personalit ăĠii, dar în copil ărie încă nu putem vorbi de personalitate in adev ăratul sens al cuvântului. Copilul
o p e r e a ză î n r a p o r t c u t r e b u i n Ġe úi r e f l e x e m e n i t e s ă c o n d u că l a r e d u c e r e a t e n s i u n i l o r úi d u r e r i i , p r e c u m úi l a
maximizarea pl ăcerilor.
In această perioadă, de importan Ġă vitală este obĠinerea afec Ġiunii úi securităĠii mai ales din partea mamei.
Dacă copilul are aceste trebuin Ġe satisfăcute, atunci el va cunoa úte o evolu Ġie pozitivă, devenind un adult matur úi
normal.
Personalitatea adultului
G . A l l p o r t a r a t ă că i n d i v i d u l s e m o d i f i c ă d e l a u n o r g a n i s m b i o l o g i c c a r e e s t e m o t i v a t d e r e d u c e r e a
tensiunilor c ătre un sistem psihologic cu alte tipuri de motiva Ġii decât cele din copil ărie úi orientat în direc Ġia
viitorului.
Personalitatea adult ă normală, spune Allport, nu mai este dominat ă de motiva Ġiile din copil ărie. In cazul în
care nevoile copil ăriei sunt frustrate, copilul devine nesigur, agresiv, solicitant, gelos úi egocentric. Drept rezultat,
evoluĠia este ciuntit ăúi individul continu ăúi la vârsta adult ă să funcĠioneze la nivelul trebuin Ġelor úi conflictelor
infantile. Motivele nu ating autonomia func Ġională, ci continu ă să fie conectate la condi Ġia lor de origine.
Proprium-ul nu se dezvolt ă, nu apar tr ăVăturile unice de personalitate, iar personalitatea r ămâne nediferen Ġiată,
funcĠionând la un nivel infantil. Un astfel de adult este, dup ă Allport, un bolnav psihic.
C r it er i il e dezvolt ării normale specifice unei personalit ăĠi mature s ăQătoase (G. Allport):
© Extinderea sentimentului eului la persoane úi obiecte din afara eului.
© Legături psihologice calde pe care le între Ġine eul cu alte persoane (intimitate, compasiune, toleran Ġă).
© Securitate emo Ġională (auto-acceptare).
© PercepĠie realistă, dezvoltarea unor abilit ăĠi úi angajarea în anumite tipuri de act ivit ăĠi.
© Auto-obiectivare (în Ġelegerea intuitiva a eu-lui úi simĠul umorului).
© O filosofie unitar ă de viaĠă, care dirijeaz ă toate aspectele vie Ġii persoanei în direc Ġia unor scopuri
viitoare. Daca aceste criterii sunt atinse, persoana devine independent ă de propria sa copil ărie úi devine capabil ă
V ă f a că f aĠ ă p r e z e n t u l u i úi să e l a b o r e z e p l a n u r i r e a l i s t e p e n t r u v i i t o r , f ă U ă să f i e v i c t i m a u n o r e x p e r i e n Ġe
traumatizante din mica copil ărie.
Teoria personalit ăĠii la Raymond Cattell
Cattell define úte personalitatea ca fiind acea structur ă care ne permite s ă prezicem ce anume va face un
individ într-o situa Ġie dată. Scopul lui Cattell, în ceea ce prive úte studiul personalit ăĠii, constă în predic Ġia
comportamentului.
El exprim ă aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS)
R == reac Ġia individului (ce anume va face subiectul în situa Ġia dată);
S = situaĠia;
P = personalitatea.
Autorul arat ă că variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut.
SubiecĠii pe care a lucrat Cattell sunt subiec Ġi normali, nu bolnavi psihic.

35Cattell era de p ărere că este imposibil s ă modifici comportamentul unui individ înainte de a cunoa úte ce
anume trebuie schimbat. Din acest motiv este absolut necesar s ă se realizeze un studiu valid al personalit ăĠii.
Datele pe care úi-a întemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor, testelor obiective,
observaĠiilor úi prin evaluarea comportamentelor în situa Ġiile de via Ġă. Acest num ărimpresionant de date a fost
supus analizei factoriale. (El considera c ă dacă între dou ă variabile exist ă un grad ridicat de corela Ġie,
î n s e a m n ă ca a c es t ea m ăsoară aspecte a s e m ăQă t o a r e ale personalit ăĠii). Cattell denume úte factorii de
personalitate prin termenul de trăVătură,acesta fiind conceptul central al teoriei sale.
El consider ă că trăVăturile sunt structuri mentale, p ăUĠi componente ale personalit ăĠii. Doar în cazul în care
cunoaútem ce trăVături vor caracteriza un individ, putem prevedea ce anume va face el într-o anumit ă situaĠie.
Cattell define úte trăVăturile ca tendinĠe de răspuns relativ permanente ale unei persoane.
Abordarea personalit ăĠii prin intermediul conceptului de
trăVătură
D eúi G . A l l po r t a p u s l a p u n c t c o n c e p t u l d e t r ăVăt u ră a personalit ăĠii, C a t t e l l a r e a l i z a t o a n al i z ă î n
detaliu úi o clasificare a acestor tr ăVături.
TrăVăturile sunt factori ai personalit ăĠii obĠinuĠi în urma analizei factoriale pe baza unor multiple
Păsurători realizate pe subiec Ġi normali.
Acestea reprezint ă, aúa cum am mai subliniat, tendin Ġe r elativ permanente ale unei persoane de a
reacĠiona într-un anumit mod. Ele formeaz ă structura de baz ă a personalit ăĠii individului.
Personalitatea unui subiect poate fi privit ă ca un pattern de tr ăVături.
Cattell nu este de acord cu Allport care consider ă că trăVăturile au existent ă reală, el fiind de p ărere că
acestea sunt constructe ipotetice, desprinse pe baza studierii comportamentului deschis.
I. Într-o prim ă clasificare Cattell distinge:
Ÿ TrăVături comune, pe care le au to Ġi oamenii într-o anumit ă măsură (ex.: extraversie, spirit gregar).
Motivul pentru care exist ă aceste trăVături comune consta în aceea c ă toĠi oamenii au unpotenĠial ereditar
c a r e i n c l ud e e l e m e n te s i m i l a r e úi , î n a c e l a úi t i m p , s u n t s u p u úi un o r e x pe r i e n Ġe s o c i a l e a s e m ăQăt o a r e î n c ad r u l
aceleeaúi culturi.
Ÿ TrăVături unice, specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul atitudinilor
úi intereselor).
II. O altă clasificare împarte tr ăVăturile de personalitate în:
a)- trăVături care se refer ă la abilităĠi (aptitudini);
b)- trăVături temperamentale;
c)- trăVături dinamice.
a)AbilităĠilesereferă la cât de eficient va ac Ġiona individul pentru atingerea unui scop; (ex. inteligen Ġa).
b)TrăVăturile temperamentale definesc stilul general úi tempoul comportamentului (îndr ăzneală,
labilitate, iritabilitate).
c)TrăVăturile dinamice sereferă la motiva Ġie sau la for Ġele motrice ale comportamentului.
III. Cattell mai realizeaz ăúi distincĠia între trăVăturile de suprafaĠăúitrăVăturile sursă.
TrăVătura de suprafa Ġă reprezint ăunset de caracteristici de personalitate care coreleaz ă între ele dar nu
formează un factor pentru c ă nu sunt determinate de o singur ă sursă.

36Mai exact, diferitele tr ăVături de personalitate sunt complementare datorit ă suprapunerii unor influen Ġe
diferite.
Cattell vorbe úte la omul normal de tr ăVături de suprafa Ġă, iar la bolnavii psihici de sindroame.
F.x.: anxietatea, indecizia úi fobiile pot s ă coreleze între ele úi să formeze o tr ăVătură de suprafa Ġă care este
nevrozismul.
Datorită faptului c ă sunt compuse din elemente diverse, tr ăVăturile de suprafa Ġă au un caracter mai pu Ġin
stabil úi, drept urmare, sunt mai pu Ġin importante în cunoa úterea personalit ăĠii.
TrăVăturile surs ă reprezint ă factori unici, fiecare dintre ace útia constituind singura surs ă a unui anumit
comportament.
Ei reprezint ă elementele sau factorii de baz ă ai personalit ăĠii (vezi 16 P.F.).
TrăVăturile surs ă se subîmpart la rândul lor, în func Ġie de originea lor, în:
Ÿ trăVături constitu Ġionale:
Ÿ trăVături produse de mediu.
TrăVăturile constitu Ġionale nu sunt neap ărat de natur ă ereditară, dar ele depind de fiziologia organismului
(ex.: utilizarea abuziv ă a alcoolu lu i poate fi sursa unor comportamente diferite cum ar fi: neglijen Ġă, tendinĠă
spre vorbărie, agresivitate).
TrăVăturile generate de mediu sunt rezultatul ac Ġiunii influen Ġelor mediului fizic úi social. Ele reprezint ă
caracteristici, modalit ăĠi învăĠate de a ac Ġiona úi formeaz ă o structur ă care a fost imprimat ă individului de c ătre
factorii ambian Ġei.
TrăVăturile surs ă: Cei 16 factori ai personalit ăĠii la Cattell
După o muncă de 20 de ani de cercetare, Cattell a identificat în urma analizei factoriale 16 tr ăVături-sursă
pe care le-a denumit factori ai personalit ăĠii.
Aceútia sunt m ăsuraĠi cu ajutorul testului Cattell 16 P.F. (Cattell, Eber úi Tatsnoka, 1970).
Testul s-a dovedit u t i l pentru a prevedea unele comportamente sau st ilur i de personalitate cum ar fi:
Źcreativitatea;
Źnevrozismul;
ŹtendinĠa spre afec Ġiuni psihosomatice ;
ŹtendinĠa spre accidente;
Źperforman Ġele úcolare sau performan Ġele în activitate. Fiecare tr ăVătură are o structur ă bipolară:
Scoruri sc ăzute; Scoruri ridicate:
Factor A
Rezervat, deta úat, critic, singuratic, rigid.Cald, participativ, deschis, „se las ă dus”.
Factor B
Gândire concret ă, mai puĠin inteligentInteligenĠă (mai) ridicat ă, gândire abstract ă, strălucit.
Factor C
Afectat de emo Ġii, instabil afectiv,
schimbător se sup ăUă cu uúurinĠă.Stabil emo Ġional, matur, prive úte realitatea în fat ă, calm.
Factor E
Umil, moale, u úor de condus,
docil, se acomodeaz ă cu uúurinĠăAsertiv, agresiv, înc ăSăĠânat, competitiv.
Factor F
Sobru, tuciturn, serios.Vesel, entuziast.

37Factor G
Se lanseaz ă în acĠiuni nesigure, nesocote úte
regulile.Conútient, stabil, moral, ferm.
Factor H
Retras, timid, sensibil la amenin Ġare.Aventuros, dezinhibat,
îndrăzneĠ.
Factor I
Dur, sebazeaz ă pe sine, realist.Sensibil, delica t, are nevoie de protec Ġie.
Factor L
Încrezător, accept ă condiĠiile impuse.Suspicios, greu de p ăFălit.
Factor M
Practic, cu preocup ări pământeúti.Imaginativ, boem, distrat.
Factor N
Lipsit de preten Ġii, natural, dar stângaci în
relaĠiile sociale.Sofisticat, cizelat, con útient de rela Ġiile sociale.
Factor O
Sigur de sine, placid, lini útit, se
complace în situa Ġie.Îngrijorat, î úi face permanent repro úuri, nesigur, tulburat.
Factor Q1
Conservator, respect ă idealurile
tradiĠionale.Experimentator, liberal, liber cuget ător.
Factor Q2
Dependent de grup, participativ, îi urmeaz ă
pe ceilal Ġi.Autosuficient, are resurse personale, prefer ă să ia propriile
sale decizii.
Factor Q3
Indisciplinat, imagine de sine neclar ă, lax, îúi
urmează propriile nevoi neatent la regulile
sociale.Controlat, cu voin Ġă puternică, exact sub aspect social,
compulsiv.
Factor Q4
Relaxat, calm. adunat, nefrustrat.Încordat, frustrat, agitat, tensionat.
In urma unor calcule statistice úi mai complexe Cattell a eviden Ġiat úi prezenĠa unor factori de ordinul
II: anxietate úi introversie – extraversie.
Organizarea dinamic ă a personalit ăĠii
TrăVăturile dinamice sunt direct legate de aspectele motiva Ġionale ale personalit ăĠii.
Cattell arat ă că o teorie a personalit ăĠii care nu ia în considerare for Ġele motiva Ġionale ale subiectului este
incomplet ă, el comparând-o cu o locomotiv ă făUă combustibil.
Sistemul lui Cattell cuprinde dou ă tipuri de tr ăVături dinamice: (ergii) úi sentimentele. Ambele se manifest ă
sub forma atitudinilor. Termenul erg vine de la grecescul ergon , care înseamn ă activitate sau energie úi este
utilizat de autor în locul termenilor de instinct sautendinĠă, termeni pe care îi considera prea vagi.
Erg-ul reprezint ă sursa energetic ă a oricărui comportament, este înn ăscut úi prin urmare are un caracter
constituĠional. Reprezint ă unitatea de baz ă a motivaĠiei úi este direc Ġionat spre obiective specifice.
Cattell a identificat , în urma analizei factoriale, 11 ergi sau unit ăĠi motivaĠionale:
foame sex dezgust gregaritate
curiozitate furie supunere securitate
atracĠie protecĠie auto-afirmare
In timp ce erg-ul reprezint ă o trăVătură sursă de tip constitu Ġional, sentimentul are un caracter

38ambiental, este tot o tr ăVătură sursă, dar are originea în mediul fizic úi social.
Sentimentul reprezint ă un pattern de atitudini înv ăĠate úi este direc Ġionat asupra unor obiecte de importan Ġă
majoră în viaĠă: Ġară, soĠ, loc de munc ă, hobby, religie.
Atât ergii cât úi sentimentele au menirea de a motiva comportamentul uman. I n t r e ele exist ă însăúi
deosebiri: în timp ce ergul reprezint ă o structur ă constituĠională, care deúi se poate intensifica sau poate sl ăbi, nu
dispare niciodat ă, sentimentele, fiind înv ăĠate, pot să dispară.
Atitudinea reprezint ă, în concep Ġia lui Cattell, interesul persoanei pentru un obiect, domeniu sau persoan ă,
interes ce se exprim ă sub forma unui comportament deschis. Conceptul de at itu din e la Cattell nu se refer ă la
o p i n i a p e n t r u s a u î m p o t r i v ă a c e v a , a úa c u m a p a r e l a a l Ġi a u t o r i , c i a r e u n s e n s m a i l a r g , i m p l i c â n d t o a t e
a cĠiu nil e sau emo Ġiile unei persoane direc Ġionate spre un obiect sau eveniment.
Ergii, sentimentele si atitudinile sunt legate, în sistemul lui Cattell, de un alt concept úi anume, de cel de
subsumare, ceea ce înseamn ă că unele elemente sunt subordonate altora în cadrul unui sistem. Astfel, atitudinile
sunt subordonate sentimentelor, iar acestea, la rândul lor sunt subordonate ergilor.
La un alt nivel, o atitudine poate fi subsum at ă alte ia, iar ace asta din urm ă, une i a treia atitudini. In ace st
sens,Cattell d ă exemplul unui tân ăr care merge s ă studieze pentru a ob Ġine un serviciu care s ă-i permită să câútige
suficienĠi bani pentru a putea între Ġine o familie.
InterrelaĠiile dintre ergi, sentimente úi atitudini sunt exprimate schematic de Cattell în ceea ce el denume úte
reĠele dinamice. Ex.: Sentimentul de afec Ġiune faĠă de soĠie exprim ă patru ergi: sex, gregaritate, protec Ġie úi
autoafirmare.
Cattell consider ă că patternul de sentimente al unei persoane este structurat în jurul unui sentiment
dominant, pe care el îl denumeúte „sentiment fa Ġă de sine" úi se referă la concep Ġia subiectului despre el însu úi,
concepĠie ce se reflect ă în toate atitu dinile sale. Acesta confer ă stabilitate în toate atitudinile sale. Acesta
c o n f e ră s t a b i l i t a t e , c o e re n Ġăúi o r g an i z a r e t u t u r o r t r ăVăt u r i l o r s u r s ă s i e s te d i r e c t l e g a t d e e x p r i m a re a e r g i l o r úi
celorlalte sentimente. Sentimentul fa Ġă de sine are rolul de a controla úi regla toate structurile personalit ăĠii.
Anxietatea cronic ă
Cattell acord ă o importan Ġă deosebit ă anxietăĠii ca dimensiune major ă a personalit ăĠii, datorit ă
consecinĠelor negative pe care aceasta le poate avea asupra func Ġionării fizice úi psihice a individului .
Cattell consider ă că anxietatea este atât o stare a subiectului, cât úi o trăVătură.
Anxietatea-tr ăVătură se referă la acei subiec Ġi care trăiesc o anxietate cronic ă,în acest caz ea devenind
factor de personalitate.
In urma analizei factoriale a rezultat faptul c ă anxietatea se compune din factorii O – Q.
O persoan ă cu anxietate cronic ă va fi afectat ă cu uúurinĠă de propriile sentimente, suspicioas ă faĠă de
ceilalĠi, va trăi o permanent ă aprehensiune a unor pericole, va avea tendin Ġa de a se culpabiliza, va fi
supraîncordat ă, iritabilăúi va avea o imagine de sine neadecvat ă.
Raportul ereditate – mediu în teoria personalit ăĠii la Cattell
Cattell a acordat o aten Ġie mai mare decât al Ġi teoreticieni er ed it ăĠii úi mediului în formarea personalit ăĠii.
El a realizat studii pe gemeni crescu Ġi în aceea úi familie, gemeni crescu Ġi în familii diferite úi fraĠi crescuĠi
în aceeaúi familie úi în familii diferite.
Pe baza acestor studii Cattell a demonstrat rolul deosebit, de important al eredit ăĠii, cel pu Ġin în cazul
unor trăVături.
Ex.: ereditatea are o contribu Ġie de 80% în determinarea inteligen Ġei, 80% în cazul tr ăVăturii aventuros-
timid etc.
Analizând toate cercet ările realizate de Cattell asupra acestui subiect, se poate trage concluzia c ă el este de
Sărere că aproximativ o treime din personalitate suni determinate ereditar úi 2/3 sunt generate de factori de mediu.
Un alt concept utilizat de Cattell este cel de sintalitate , conce pt ce se refe ra la tr ăVăturile relevante úi

39specifice unui anumit grup social. Autorul arata c ă individul este influen Ġat atât de tr ăVăturile de personalitate ale
persoanelor; cat úi de sintalitatea grupurilor.
C a t t e l l d e sc r i e un n um ăr d a f a c t o r i c a r e d e s c r i u si n t a l i t a te a u n o r g r u p u r i m i c i , p r e c um úi 8 f a c t o r i c a re
caracterizeaz ă sintalitatea na Ġiunilor, dintre care men Ġionăm: mărimea, hărnicia, morala etc.
Stadiile dezvolt ării personalit ăĠii la Cattell
Cattell descrie 6 stadii de evolu Ġie a individului.
©Mica copil ărie(1 -6 ani)
Reprezint ă o etapă cu rol formativ major în dezvoltarea persona lit ăĠii i n d i v i d u l u i . Acum subiectul
e s t e p u t e r n i c i n f l u e n Ġa t d e păr i nĠi , f r aĠi , c a t úi d e e x p e r i e n Ġe l e s a l e p e r s o n a l e ( i n c l u s i v c e l e l e g a t e d e
achiziĠionarea deprinderilor igienice).
C a r e z u l t a t a l a c e s t o r i n f l u e n Ġe s e f o r m e a z ă a t i t u d i n i l e s o c i a l e p r i m a r e , o d a t ă c u f o rĠa s i
stabilitatea ego-ului úi superego-ului, sentimentele de securitate úi insecuritate, atitudinea fa Ġă de autoritate,
precum úi tendinĠa spre nevrozism.
Cattell nu este un adept al teoriei freudiene, dar el accept ă opinia lui Freud în leg ătură cu faptul c ă mica
copilărie reprezint ă un moment crucial în formarea personalit ăĠii, iar nevoile (trebuin Ġele) de tip oral sau anal, cât
úi conflictele legate de acestea pot afecta formarea personalit ăĠii.
©Copilăria propriu-zis ă(6-14 ani) Cattell consider ă că în aceast ă etapă apar relativ pu Ġine probleme
psihologice. Autorul consider ă că aceasta reprezint ă o etapă de consolidare dup ă tumultoasa perioad ă a micii
copilării. Acum apare tendin Ġa de independen Ġă faĠă de părinĠi odată cu o creútere a tendin Ġei de identificare cu
indivizi de aceea úi vârstă.
©Adolescen Ġa(14-23 ani)
Reprezint ă etapa de dezvoltare cea mai stresant ăúi cea mai conflictual ă. Acum cre úte inciden Ġa tulburărilor
psihice, nevrozelor úi comportamentelor de tip delincvent. Apar numeroase conflicte legate de nevoia de
independen Ġă, auto-afirmare úi problemele sexuale.
©Maturitatea (23-50 ani)
Această etapă este, cel pu Ġin la începuturile sale, o etap ă productiv ă, plină de evenimente úi fericită pentru
subiect. Acum se pun bazele úi se continu ă consolidarea carierei úi se întemeiaz ă familia. Individul devine mai
puĠin fluid, iar stabilitatea emo Ġională tinde să crească. Se produc relativ pu Ġine modific ări în ceea ce prive úte
structura de interese úi aptitudini.
©Maturitatea târzie
Presupune adaptarea persoanei la modific ările fizice, sociale úi psihologice. S ăQătatea úi vigoarea diminua,
o dată cu atractivitatea persoanei. Copiii p ăUăsesc familia úi pentru prima dat ă persoana întrez ăreúte sfârúitul
vieĠii. A c um se prod uce , de re g ul ă, o re e xam in are a si ste m ul ui de v alo ri în j urul c ăro ra su bi e c tul úi – a ce ntr at
viaĠa. De asemenea, are loc o c ăutare a eului propriu.
©%ătrâneĠea(senescenĠa)
Implică adaptabilitatea la un num ăr mare de pierderi: decesul rudelor úi prietenilor, pensionarea, pierderea
statutului social, precum úi trăirea singur ăWăĠii úi insecurit ăĠii.
In concluzie, Cattell consider ă personalitatea uman ă ca fiind predictibil ă, iar atunci când un comportament
se poate prevedea, el poate fi controlat.
Deúi partizan al determinismului în teoria personalit ăĠii, Cattell nu neag ă total existen Ġa liberului arbitru.
Cattell admite influen Ġa marc pe care o au asupra form ării personalit ăĠii experien Ġele din mica copil ărie, dar
nu consider ă că in di vi du l devine prizonierul acestor experien Ġe.
De asemenea, el este adeptul dublei determin ări a personalit ăĠii: ereditate-mediu.
Cattell consider ă că există trăVături de personalitate comune, aplicabile tuturor indivizilor din cadrul unei
culturi úi trăVături unice, care caracterizeaz ă fiecare individ în parte.

40Psihologia umanist ă
Teoria personalit ăĠii la Carl Rogers
Carl Rogers este bine cunoscut ca ini Ġiator al extrem de popularei metode de psihoterapie cunoscut ă iniĠial
ca terapie nondirectiv ăúi, mai recent, ca terapie centrat ă pe client sau pe persoan ă. Terapia rogersiana pare a fi la
fel de popular ă ca psihanaliza lui Freud, ca metod ă de tratament.
Cum a fost cazul cu al Ġi teoreticieni, teoria personologic ă a lui Rogers s-a dezvoltat lin úi a fost continuu
reînnoită în urma experien Ġei sale de lucru cu pacien Ġii sau clien Ġii, cum prefera s ă-i numeasc ă el. Formul ările lui
în legătură cu dinamica úi structura personalit ăĠii sunt legate direct de metoda terapeutic ă. De aceea, imaginea sa
asupra situa Ġiilor terapeutice ne clarific ă imaginea sa asupra naturii personalit ăĠii. Numele metodei sale, Terapie
centrată pe persoan ă sau client, intenĠionează să sugereze c ă indivizii au abilitatea, ca úi responsabilitatea de a- úi
schimba úi reconfec Ġiona personalitatea, terapeutul ac Ġionând doar spre a facilita úi nu spre a direc Ġiona aceast ă
schimbare.
R o g e r s a v ăz u t o a m e n i i , m a i î n t â i , c a f i i n Ġe c o nút i e n t e úi r aĠi o n a l e , c o n d u s e d e p e r c e p Ġi a c o nút i e n tă a
propriei persoane úi a lumii lor experen Ġiale. Spre deosebire de Freud, Rogers nu atribuie o influen Ġă dominant ă
forĠelor incon útiente pe care un individ nu le are sub control.
R o g e r s r e s p i n g e úi i d e e a c ă e v e n i m e n t e l e t r e c u t e a r e x e r c i t a o i n f l u e n Ġ ă î n s e m n a t ă a s u p r a
comportamentului prezent. De úi recunoa úte că experien Ġele trecute, mai ales acelea ale copil ăriei, pot influen Ġa
modul în care oamenii î úi percep lumea úi pe ei în úLúi, el insist ă că sentimentele úi emoĠiile prezente au o mai
mare importan Ġă în dinamica personalit ăĠii.
Datorită importan Ġei conútientului úi prezentului, Rogers crede c ă personalitatea poate fi în Ġeleasă numai
din punctul de vedere al subiectului – pe baza experien Ġelor sale subiective. Rogers folose úte o metod ă
fenomenologic ă de studiere a personalit ăĠii, metodă cetratează realitatea a úa cum este perceput ă de individ.
Această percepĠie subiectiv ă poate sau nu poate s ă corespund ă întotdeauna cu realitatea obiectiv ă.
Rogers crede c ă oamenii au o motiva Ġie majoră cu care sunt dota Ġi de la naútere: o tendin Ġă de actualizare,
de dezvoltare a tuturor abilit ăĠilor úi potenĠialurilor, de la cele strict biologice pan ă la cele mai sofisticate aspecte
psihologice ale fiin Ġei umane. Scopul ultim al dezvolt ării personalit ăĠii este actualizarea eu-lui – un concept de
importanĠă centrală în sistemul lui Rogers. A men Ġine úi dezvolta eul, a deveni o persoan ă complet func Ġională,
este scopul c ătre care sunt direc Ġionate toate fiin Ġele umane.
Teoria úi psihoterapia lui Rogers, imaginea umanist ăúi optimist ă asupra fiin Ġelor umane a fost întâmpinat ă
cu entuziasm úi a avut o relevan Ġă largă pentru psihologie, educa Ġie úi cercetarea vie Ġii de familie.
Actualizarea; tendin Ġă umană de bază
Rogers vede oamenii ca motiva Ġi de o tendin Ġă generală de bază: t endin Ġa să actualizeze, s ă menĠinăúi
Văúi sporeasc ă experienĠele. Aceast ă tendinĠă înnăscută este o nevoie fundamental ăa fiinĠelor umane úi include
toate trebuin Ġele psihologice, de úi este, in concep Ġia lui Rogers, mai mult orientat ă spre biologie dec ăt spre
psihologie.
Ca nevoie fundamental ă, tendinĠa spre actualizare include totul, chiar cele mai simple nevoi biologice, ca
acelea de aer, hran ă, apă.
TendinĠa de actualizare face mai mult dec ăt să menĠină organismul: ea faciliteaz ă creúterea úi dezvoltarea
organismului. La este responsabil ă pentru toate aspectele cre úterii ce sunt subsumate sub denumirea de
„maturizare", care este determinat ă genetic de dezvoltarea p ăUĠilor corpului úi a proceselor fiziologice de la
creúterea fătului până la apariĠia caracterelor sexuale secundare la pubertate.
Toate aceste schimb ări, programate în schema genetic ă a persoanei, sunt produse de tendin Ġa de actualizare.

41Chiar dac ă aceste s c h i mb ăr i sunt d et er m i n a t e g en et ic (programate d i n a i n t e) , progresul organismului
spre maturizarea complet ă nu este automat úi făUă efort. Mai degrab ă, Rogers descrie acest proces evolutiv ca
implicând constrângere úi durere, a úa ca atunci când copilul face primii pa úi. Copilul cade úi se târăúte úi ar fi mai
puĠin dureros pentru ei s ă rămână în stadiul de târâre. Dar copilul persist ă. Cade si plânge din nou, dar continu ă.
El persist ă în pofida durerii, spune Rogers, pentru c ă tendinĠa de actualizare, de a merge înainte, de a se dezvolta
úi de a creúte este mult mai puternic ă decât orice tendin Ġă de a regresa , provocat ă de dificult ăĠile creúterii.
Această tendinĠă actualizant ă nu este v ăzută numai la oameni, dar úi la toate vie Ġuitoarele. In descrierea
vieĠii, Rogers folose úte expresii ca „tenacitatea vie Ġii” úi „tendinĠa de împingere înainte a vie Ġii", indicând
convingerea cu privire la existen Ġa unei for Ġe irezistibile care cauzeaz ă nu numai supravie Ġuirea unui organism,
uneori în condi Ġii extrem de ostile, ci úi adaptarea, dezvoltarea si cre úterea.
Există un fundament puternic biologic al tendin Ġei de actualizare. La i n d i v i z i i maturi, aceast ă
t en d i nĠă devine mai psihologic ă úi reflectă elemente ale înv ăĠării úi experien Ġei mai mult decât aspecte
biologice.
Rogers crede c ă, în viaĠă, oamenii demonstreaz ă ceea ce se nume úteprocesul valoriz ării organismice . Prin
asta el în Ġelege că toate experien Ġele vieĠii sunt evaluate în termenii a cât de bine servesc tendin Ġei de
actualizare. Acele experien Ġe pe care oamenii le percep ca promovând sau facilitând actualizarea sunt v ăzute ca
bune úi de dorit úi sunt evaluate ca valoare pozitiv ă. Acele experien Ġe percepute ca împidicând actualizarea, sunt
considerate ca nedorite. Aceste percep Ġii vor influen Ġa comportamentul pentru c ă experien Ġele considerate de
nedorit vor fi evitate, în timp de acelea considerate de dorit vor fi c ăutate pentru a se putea repeta cât mai des
posibil.
Lumea experen Ġială
Rogers a fost preocupat de mediul în care o persoan ă acĠionează – de câmpul de referin Ġă sau contextul
individului, care influen Ġează atât de mult acea persoan ă. Oamenii sunt expu úi la o mul Ġime de surse de stimulare
din mediu – unele banale, altele importante, unele amenin Ġătoare, altele recompensatoare. Cum percepem úi
reacĠionăm la aceste multiple fa Ġete ale mediului?
Rogers răspunde la aceast ă întrebare spunând c ă realitatea mediului unei persoane îl reprezint ă modul cum
ea percepe acel mediu. Percep Ġia cuiva poate s ă nu coincid ă cu realitatea obiectiv ă. Putem percepe anumite
aspecte ale realit ăĠii foarte diferit de modul în care o face altcineva, (po Ġi observa comportamentul unui coleg
student într-o lumin ă total diferit ă faĠă de cea a bunicilor s ăi de 80 de ani. Percep Ġiile noastre se pot schimba cu
timpul úi în funcĠie de diferite circumstan Ġe. Propria ta percep Ġie a colegului student se poate schimba drastic când
vei avea 80 de ani).
Opinia că percepĠia are un caracter subiectiv este veche, nefiind original ă la Rogers. Contribu Ġia important ă
pe care o aduce el const ă în ideea c ă realitatea unei persoane este o problem ă strict personal ăúi poate fi
cunoscută, în sens complet, numai de c ătre subiectul însu úi.
Lumea experien Ġială a unei persoane include nu numai experien Ġele prezentului imediat de care persoana
este conútientă, ci úi toĠi stimul ii de care nu este con útientă, amintirile experien Ġelor trecute, care atâta timp cât
sunt active, influen Ġează percepĠiile actuale ale persoanei.
Deoarece tendin Ġa de actualizare a copilului la nivelele mai înalte de dezvoltare, lumea lui experen Ġială se
extinde. Copilul este supus la din ce în ce mai multe surse de stimulare úi comportamentul lui se refer ă la aceúti
stimuli aúa cum sunt ei percepu Ġi subiectiv.
ExperienĠele se combin ă pentru a forma câmpul experen Ġial, care constituie imaginea personal ă a
subiectului despre lume. Experien Ġele individului cap ăWă o importan Ġă majoră, pentru c ă nu există, până la urmă,
alt criteriu pe baza c ăruia să facem enun Ġuri, judec ăĠi úi să ne comport ăm. Rogers scria: „Experien Ġa este, pentru
mine, cea mai mare autoritate. Piatra de încercare a validit ăĠii este propria mea experien Ġă". Nivelele înalte ale
dezvoltării accentueaz ăúi definesc lumea experen Ġială a cuiva úi conduc la formarea eului, aspect central în teoria
personalit ăĠii la Rogers.
Dezvoltarea Eului

42Atunci când un copil î úi dezvoltă un câmp experien Ġial mai complex, ca rezultat al mai multor interac Ġiuni
cu alĠi oameni, o parte a experien Ġei sale devine diferen Ġiată de rest. Aceast ă parte nou ăúi separată este definit ă
prin termeni ca „eu, pe mine” úi „eu însumi" úi reprezint ă conceptul de eu, care implic ă distingerea dintre ceea ce
este direct úi nemijlocit o parte din noi úi ceea ce este extern.
Conceptul de eu reprezint ăúi imaginea unei persoane despre ceea ce este, ar putea fi sau ar dori s ă fie.
Rogers spune c ă eul este un pattern consistent de tr ăVături, un tot organizat. Toate aspectele posibile ale
e ul ui t i n d s p r e c o n s i s te n Ġă. D e e xe m p l u , c i n e v a c a r e s e c o n si d e r ă a n u a v e a n i c i un se n t i m e n t a g re s i v f a Ġă d e
a lĠi i, nu exprim ă nici o nevoie de agresiune, cel p u Ġi n nu într-o manier ă evidentă úi directă. Întregul
comportament trebuie s ă fie în acord cu conceptul de eu.
Evaluarea pozitiv ă
Pe măsură ce se dezvolt ă, copilul î úi formeaz ă o nevoie de ceea ce Rogers nume úte evaluare pozitiv ă.
Această nevoie este, probabil, înv ăĠată, deúi Rogers crede c ă sursa ei este neclar ă. Înnăscută sau învăĠată, nevoia
de evaluare pozitiv ă este permanent ăúi persistent ăúi se găseúte în toate fiin Ġele umane. Cum spune úi numele,
evaluarea pozitiv ă include nevoia de acceptare, dragoste úi aprobare din partea altor oameni, mai ales din partea
mamei. Este satisf ăFător să primeúti o evaluare pozitiv ăúi o dezam ăgire să nu o primeúti. Comportamentul
copilului e ghidat de cantitatea de afec Ġiune pe care o prime úte.
Dacă mama nu-i d ă o evaluare pozitiv ă, tendinĠa copilului spre actualizare úi dezvoltarea eului este
îngreunat ă. Copiii percep dezaprobarea mamei fa Ġă de un comportament ca o dezaprobare a tuturor
comportamentelor úi aspectelor legate de ei. Dac ă situaĠia apare foarte frecvent, copilul tinde s ă se împotriveasc ă
actualizării eului úi să se străduiască, în schimb, pentru a- úi asigura o evaluare pozitiv ă. In mod ideal, copilul ar
trebui să simtă suficientă dragoste, acceptare úi aprobare în general, chiar dac ă unele comportamente specifice pot
fi dezaprobate.
Această stare sau condi Ġie este numit ă evaluare pozitiv ă necondiĠionatăúi, implică faptul că dragostea
mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comport ă aceasta, ci este îndreptat ă în mod gratuit úi în
întregime asupra copilului ca persoan ă.
Unaspect important al nevoii de evaluare pozitiv ă este natura ei reciproc ă.
Datorită importan Ġei satisfacerii acestei nevoi, mai ales în copil ărie, oamenii devin foarte sensibili la
atitudinile úi comportamentul altora. In lumina feedback-ului pe care îl primim de la al Ġii (aprobarea sau
dezaprobarea lor), ne dezvolt ăm conceptul cu privire la eul propriu. Prin prisma acestui concept de eu, începem s ă
analizăm atitudinile altora. Ca rezultat, imaginea pozitiv ă începe s ă acĠioneze gradat, mai mult din interiorul
persoanei decât de la al Ġii. Aceast ă condiĠie este numit ă de Rogers auto-evaluare. Aceasta devine o nevoie la fel
de puternic ă ca úi nevoia de evaluare pozitiv ă de la alĠii, úi ceea ce satisface autoevaluarea reprezint ă aceleaúi
condiĠii care produc evaluarea pozitiv ă generată de ceilalĠi.
CondiĠiile evalu ării
EvoluĠia de la evaluare la autoevaluare pozitiv ă formează super-ego-ul ca instan Ġă evaluativ ă.
Am spus c ă evaluarea pozitiv ă necondiĠionată implică dragoste úi acceptare a copilului f ăUă condiĠii –
independente de comportamentul lui. Evaluarea pozitiv ă condiĠionată reprezint ă opusul.
De obicei, p ărinĠii nu reac Ġionează la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitiv ă. Anumite
comportamente îi enerveaz ă sau îi plictisesc úi pentru acele comportamente copiii nu primesc afec Ġiune úi
aprobare, ci exact opusul. ùi aúa, copilul înva Ġă că afecĠiunea úi aprobarea p ărinĠilor depind de modul cum se
comportă. Copilul vede c ă, uneori, este recompensat iar alteori nu.
Dacă mama, de exemplu, exprim ă dezaprobare ori de câte ori un copil d ărâmă un obiect, copilul se va
dezaproba pe sine pentru acest comportament. Standardele externe de judecat ă au devenit personale úi copilul,
într-un fel, se pe depse úte singur, a úa cum făce a m am a, Copilul se iube úte num ai când se comport ă într-un mod
apreciat ca aprobat de mam ă. Altfel, eul începe sa func Ġioneze ca înlocuitor al mamei.

43Mai mult, copilul dezvolt ăúi criterii interne de evaluare, considerându-se ca valoros doar în anumite
condiĠii. Având deja interiorizate normale p ărinĠilor, copilul începe s ă se vadă ca meritând sau nu ceva, în acord
cu criteriile definite de p ărinĠi.
Copiii care nu ajung la acest punct încep s ă evite anumite comportamente úi atitudini, indiferent cât de
satisfăFătoare pot fi ele. Ei nu mai pot func Ġiona în libertate total ă pentru c ă trebuie s ăúi judece úi săúi
cântărească comportamentul úi sunt, astfel, împiedica Ġi să se dezvolte total sau s ă se autoactualizcze. Asemenea
copii îúi i n h i bă propria dezvoltare, pentru c ă trebuie să trăiască în limitele autoevalu ării interiorizate.
Anxietatea
Mai mult, nu numai c ă un copil trebuie s ăúi inhibe anumite comportamente, dar trebuie s ă reprime
conútientizarea anumitor percep Ġii din câmpul experen Ġial sau să le distorsioneze. Aici se dezvolt ă ceea ce Rogers
numeúte incongruen Ġă între conceptul de eu úi anumite aspecte ale experien Ġei individuale. Acele experien Ġe ce
sunt incongruente cu eul servesc ca o surs ă de amenin Ġare úi, de obicei, sunt tr ăite ca o form ă de anxietate.
Ca rezultat al înclina Ġiei către anumite experien Ġe, cineva nu mai este sincer – úi poate chiar deveni
înstrăinat de sine însu úi.
ExperienĠele sunt evaluate úi acceptate sau refuzate nu în m ăsura în care pot contribui la actualizarea
completă a eului, ci, mai degrab ă, în termenii evalu ării pozitive pe care o vor aduce.
În acord cu Rogers, nivelul regl ării psihologice a unei persoane, gradul de normalitate, este o func Ġie a
gradului de congruen Ġă sau compatibilitate a eului cu experien Ġa. Persoanele s ăQătoase psihic sunt capabile s ă se
perceapă úi săúi perceap ă mediul incluzând ceilal Ġi oameni, a úa cum sunt ei. Ei sunt deschi úi tuturor
experienĠelor, pentru c ă nici una nu le amenin Ġă conceptul de eu. Nici o parte a experien Ġei lor nu trebuie ap ărată
împotriva a ceva prin negare sau distorsionare, pentru c ă ei nu au înv ăĠat nici o condi Ġie de evaluare în copil ărie.
Ei au o evaluare pozitiv ă, inconútientăúi sunt liberi s ă încerce toate experien Ġele, săúi dezvolte toate for Ġele eului,
Vă foloseasc ă toate poten Ġialele lor. Cu alte cuvinte, sunt liberi s ă devină auto-actualiza Ġi – să evolueze pentru a
deveni o persoan ă complet funcĠională.
Caracteristicile persoanei autoactualizate
Persoana actualizat ă este produsul final úi dezirabil al dezvolt ării psihologice úi al evolu Ġiei sociale, dup ă
Rogers.
a) Prima caracteristic ă a persoanei auto-actualizate este conútientizarea tuturor experien Ġe lor. Nici o
experienĠă nu este îndep ărtată, distorsionat ă sau negat ă în vreun fel; toate trec prin eu. Nu este implicat ă apărarea,
pentru că nu este nimic împotriva c ăruia să te aperi; nu exist ă ameninĠări pentru conceptul de eu al individului.
Persoana este deschis ă la orice sentimente pozitive, cum ar fi curajul sau tandre Ġea, sau negative, ca teama úi
durerea. O asemenea persoan ă este mult mai emo Ġională în sensul c ă nu experimenteaz ă doar o arie larg ă de
emoĠii pozitive úi negative, dar le úi trăieúte mai intens decât o persoan ă pasivă.
b) O a doua caracteristic ă a persoanei complet func Ġionale este tendinĠa sau abilitatea de a tr ăi complet úi
plenar în orice moment. F i e c a r e m o m e n t e s t e privit c a n o u úi p r o a s păt , s a u , c e l p u Ġi n , a r e poten Ġialul
n e c e s a r p e n t r u a f i p r i v i t a s t f e l . N u p o a t e f i p r e z i s s a u a n t i c i p a t f i e c a r e m o m e n t , c i e s t e t r ăi t d i n p l i n ,
participând, mai degrab ă, decât observând.
Nu există rigiditate, organizare, constrângere sau structur ă impusă asupra exp er ien Ġei. La omul bolnav,
toată experienĠa este organizat ăúi distorsionat ă pentru a se potrivi eu prejudec ăĠile structurate ale cuiva.
c) A treia caracteristic ă a personalit ăĠii persoanei autoactualizate este încrederea în propriul organism,
sau în trăirea proprie úi nu în judec ăĠile altora sau în codul social. Rogers scrie: „Comportarea dup ă cum te sim Ġi
este un ghid demn de încredere pentru un comportament satisf ăFător".
Prin aceasta nu se sugereaz ă că persoana auto-actualizat ă ignoră complet datele din intelectul s ău sau al
altora, ci doar c ă experienĠele de via Ġă sunt congruente cu conceptul de eu.
Decizia final ă cu privire la cum s ă te compor Ġi într-o situa Ġie particular ă rezultă dintr-o evaluare a tuturor
datelor experien Ġiale. Persoana nu este con útientă de astfel de evalu ări (datorit ă congruen Ġei dintre eu úi

44experienĠă) úi decizia pare a fi intuitiv ă. Ea pare mai mult emo Ġională decât intelectual ă.
d) A patra caracteristic ă este sentimentul libert ăĠii.Persoanele autoactualizate se simt libere s ă se miúte în
orice direc Ġie dorită, să aleagă făUă constrângere sau inhibi Ġie. Ca rezultat, tr ăiesc un sentiment de putere persoanl ă
asupra vie Ġii lor, pentru c ă útiu ca viitorul depinde de ac Ġiunile lor úi nu este determinat de circumstan Ġe,
evenimente trecute, al Ġi oameni. Ei nu se simt constrân úi – de alĠii, sau de ei în úLúi, să se comporte într-un fel sau
altul. Nu merg pe un singur drum.
Rogers crede c ă personalitatea actualizat ă este foarte creativ ă, trăind constructiv adapta Ġiv, chiar dac ă
condiĠiile de mediu se pot schimba: Legat de aceast ă creativitate este sentimentul spontaneit ăĠii. Persoana se
poate adapta flexibil úi poate căuta experien Ġe noi úi noi încerc ări. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza
sau de securitate interioar ă.
Rogers subliniaz ă că adjectivele ca „fericit", „bucuros" sau „mul Ġumit” nu sunt potrivite pentru a descrie
persoana aiitoactiializat ă, pentru c ă o persoan ă ar avea aceste sentimente doar în anumite momente. Termenii
mult mai potrivi Ġi ar fi: „împlinit", „stimulat", „îmbog ăĠit", „plin de sens".
Este dificil s ă fii o persoan ă auto-actulizat ă, pentru c ă asta implic ă testare, cre útere, încordare úi folosirea
tuturor poten ĠialitaĠilor. Mai precis, autoactualizarea implic ă curajul dea tr ăi.
Rogers nu folose úte cuvântul „actualizat" ca atare, pentru c ă ar implica o personalitate rigid ăúi statică.
Rogers descrie actualizarea ca pe „o direc Ġie, nu ca pe un aspect finit". Persoana auto-actualizat ă se schimb ă
continuu úi creúte mereu, dup ă cum tinde s ăúi actualizeze toate poten Ġialurile. Dac ă o asemenea cre útere eúuează,
persoana î úi pierde caracteristicile spontaneit ăĠii, flexibilit ăĠii úi deschiderea c ătre noi experien Ġe.
Imaginea lui Rogers asupra naturii umane
Metoda umanist ă, în general, úi teoria lui Rogers în particular descrie o imagine a naturii umane diferit ă
faĠă de multe ale altor teoreticieni. Asupra problemei voinĠă liberă-determinism , poziĠia lui Rogers este clar ă.
Fi inĠe le um ane – ce l pu Ġin ce le auto ac tual iz ate sun t libe re s ăúi c re e ze pro pri ul de stin . Ni ci un aspe c t al
personalit ăĠii lor nu este determinat pentru ei.
Asupra problemei natură-educaĠie, Rogers acord ă importan Ġă rolului mediului. De úi tendinĠa de a deveni
auto-actualizat este înn ăscută, procesul actualiz ării este influen Ġat mai mult de social úi mai puĠin de biologic.
Rogers vede influen Ġele din copil ărie ca având o anume importan Ġă în dezvoltarea personalit ăĠii dar spune c ă
experienĠele de mai târziu sunt úi mai importante. Sentimentele noastre prezente sunt vitale pentru personalitate,
mai mult decât ceea ce ni s-a întâmplat în copil ărie.
Scopul ultim úi necesar în via Ġă, în teoria lui Rogers, este de a deveni o persoan ă autoactualizat ă.
O t e o r i e a p e r s o n a l i t ăĠi i c e dă o a m e n i l o r a b i l i t a t e a , m o t i v a Ġi a úi r e s p o n s a b i l i t a t e a d e a î n Ġe l e g e úi d e a
evalua, vede oamenii într-o lumin ă optimistăúi pozitivă.
FiinĠele umane nu sunt, în imaginea lui Rogers, dominate de conflicte cu ele însele sau cu societatea lor úi
nu sunt conduse de forte instinctiv biologice, de evenimente care au ap ărut în primii 5 ani de via Ġă. EvoluĠia
oamenilor este întotdeauna progresiv ă, mai degrab ă, decât regresiv ă, úi orientată către creútere nu către stagnare.
Perturbările emoĠionale ca, de pild ă, stagnarea úi regresia exist ă, dar ele sunt excep Ġii nu reguli. Oamenii
sunt capabili s ă treacă peste aceste regresii úi perturbări prin terapia centrat ă pe persoan ă, folosindu- úi resursele
interioare.
De vreme ce indivizii sunt v ăzuĠi în asemenea termeni pozitivi, urmeaz ă că societatea este considerat ă în
aceeaúi lumină. Ceea ce este compatibil cu dezvoltarea úi actualizarea unui individ, este egal compatibil ă cu
dezvoltarea acelora cu care individul interactioneaz ă. De tendin Ġa înnăscută de a-si dezvolta complet poten Ġialul,
de a deveni o persoan ă complet func Ġională, beneficiaz ă nu numai individul, dar úi societatea. Dezvoltarea social ă
urmează actualizării membrilor individuali ai unei culturi.
In concluzie, este normal úi inevitabil pentru o fiin Ġă umană să crească, să se miúte înainte, s ă fie conútientă
de sine, să faciliteze úi să contribuie la propria cre útere.

45Teoria personalit ăĠii la Abraham Maslow
A. Maslow este tot un reprezentant al psihologiei umaniste. A criticat atât behaviorismul, cât úi psihanaliza,
mai ales concep Ġia lui Freud. Studiind numai ceea ce era mai r ău în om (nevrozele úi psihozele) psihologia
aparĠinând acestor úcoli a ignorat toate st ările afective benefice cum ar fi: fericirea, mul Ġumirea, satisfac Ġia sau
pacea spiritului.
Maslow spunea: „studiul unor specimene handicapate, imature, bolnave poate conduce doar la o psihologie
handicapat ă". Ea arat ă că psihologii au subestimat natura uman ă neluând în considerare exemplarele cele mai
creative, mai mature úi mai săQătoase.
Studiul celor mai reprezentative personalit ăĠi ale speciei umane reprezint ă trăVătura distinctiv ă cea mai
pregnantă a teoriei personalit ăĠii la Maslow. Dac ă vrei să studiezi cât de repede alearg ă un om trebuie s ă-i studiezi
pe cei mai buni alerg ători, nu pe cei mediocri, pentru a determina nivelul cel mai înalt al poten Ġialului uman.
Teoria personalit ăĠii la Maslow este de fapt o teorie a motiva Ġiei. El a studiat biografiile unor personalit ăĠi
m a r c a n t e úi a a j u n s l a c o n c l u z i a c ă o a m e n i i p o s e d ă î n i n t e r i o r u l l o r n i út e t e n d i nĠe i n s t i n c t i v e s p r e c r e út e r e ,
dezvoltare úi autoactualizare, mai precis spre valorificarea propriilor disponibilit ăĠi.
MotivaĠie úi personalitate: Ierarhia trebuin Ġelor
Maslow afirm ă că omul posed ă un num ăr de trebuin Ġe înnăscute care activeaz ă úi direcĠionează
comportamentul subiectului. Trebuin Ġele au un caracter instinctiv. Comportamentele puse în ac Ġiune pentru a
satisface respectivele trebuin Ġe au un caracter dobândit úi variază de la un individ la altul. Aceste trebuin Ġe
universale sunt organizate ierarhic. O trebuin Ġă de nivel superior nu este activat ă pană cănd nu sunt satisf ăcute
trebuinĠele de nivel inferior (s ă fie satisfăcute măcar parĠial). Astfel, de pild ă, o persoan ă flămândă sau amenin Ġată
nu va sim Ġi nevoia de apartenen Ġă sau de dragoste. Când nevoia de apartenen Ġă sau cea de dragoste sunt
s a t i s făc u t e , o m u l p o a t e s i m Ġi n e v o i a d e s t i m ăúi r e s p e c t , i a r d a c ăúi a c e s t e a s u n t s a t i s f ăc u t e , v a f i i p u s ă î n
funcĠiune nevoia de atitoactualizare.
TrebuinĠă de actualizare
TrebuinĠă de stimă: de la sine însu úi úi de la alĠii
TrebuinĠe de apartenen Ġăúi dragoste
TrebuinĠe de securitate siguran Ġă, ordine, stabilitate.
TrebuinĠe fiziologice: hran ă, apă, sex.
Oamenii nu sunt motiva Ġi de toate aceste trebuin Ġe în acela úi timp, doar o singur ă trebuinĠă fiind dominant ă.
De pildă, o femeie de afaceri nu va mai fi dominat ă de trebuin Ġe fiziologice, ci va c ăuta stima úi auto-actualizarea.
Cu toate acestea ierarhia trebuin Ġelor poate fi r ăsturnată: astfel, dac ă se produce o recesiune economic ăúi
persoana î úi pierde serviciul úi îsi cheltuie úte economiile, trebuin Ġele fiziologice revin pe primul loc.
TrebuinĠele cu pozi Ġie inferioar ă în ierarhie sunt mai puternice.
Caracteristicile trebuin Ġelor:
© Trebuin Ġele superioare apar mai târziu în cursul evolu Ġiei speciei; toate fiin Ġele vii au nevoie de hran ăúi
apă, dar, numai omul are nevoie de autoactualizare, de a úti, de a în Ġelege. Cu cât o trebuin Ġă este mai înalt ă, cu
atât ea este mai uman ă.
© Trebuin Ġele superioare apar mai târziu în evolu Ġia individului: trebuin Ġele biologice apar în copil ărie, cele
de apartenen Ġăúi stimă, în adolescen Ġă, iar cele de autoactualizare, la mijlocul vie Ġii.
© Cu cât trebuin Ġele sunt mai sus în ierarhie, cu atât mai pu Ġin importante sunt pentru supravie Ġuire,
satisfacerea lor putând s ă fie amânat ă. Nesatisfacerea unor trebuin Ġe superioare nu produce o criz ă atât de
puternică aúa cum se întâmpl ă în cazul nesatisfacerii trebuin Ġelor inferioare. Din acest motiv trebuin Ġele inferioare
sunt numite de Maslow „trebuinĠe de deficit".
© Deúi sunt mai pu Ġin necesare pentru supravie Ġuire, trebuin Ġele superioare contribuie la rândul lor la
supravieĠuire úi dezvoltare. Astfel, satisfacerea unor trebuin Ġe de nivel superior conduce la o via Ġă mai lung ă, la o
mai bună stare de s ăQătate úi, în general la cre úterea eficien Ġei biologice a persoanei. Din acest motiv trebuin Ġele

46superioare sunt denumite „trebuinĠe de creútere" sau„trebuinĠe ale eu-lui".
© Satisfacerea trebuin Ġelor superioare este benefic ă nu numai sub aspect biologic, ci úi psihologic, pentru
Fă produce o pace mai profund ăúi dă un sentiment de împlinire a vie Ġii.
© Satisfacerea trebuin Ġelor superioare are nevoie de îndeplinirea mai multor precondi Ġii complexe,
comparativ cu trebuin Ġele inferioare. Astfel, de pild ă, trebuinĠa de autoactualizare pune condi Ġia ca toate celelalte
trebuinĠe să fie satisfăcute úi implică niúte comportamente mai sofisticate dec ăt cele orientate în direc Ġia procurării
hranei.
© Satisfacerea trebuin Ġelor superioare implic ă, de asemenea, condi Ġii externe mai bune: sociale, economice,
politice. Astfel, de pild ă, pentru trebuin Ġa de autoactualizare este necesar ă o mai mare libertate de expresie.
O trebuin Ġă nu trebuie sa fie total úi pe deplin satisf ăcută, înainte ca o alt ă trebuinĠă din ierarhie s ăúi facă
simĠită prezenĠă. Maslow vorbe úte despre a úa-numita satisfacere par Ġială. Astfel, de pild ă, el dă exemplul ipotetic
al unui individ care úi-a satisfăcut nevoile fiziologice în propor Ġie de 85%, cele de securitate, în propor Ġie de 70%,
cele de dragoste úi apartenen Ġă 50%, cele de stim ă 40% úi cele de autoactualizare în propor Ġie de 10%.
I.TrebuinĠele fiziologice
Sunt trebuin Ġele de hran ă, apă, somn úi sex.
Sunt cele mai puternice trebuin Ġe úi sunt capabile s ă blocheze total manifestarea celorlalte trebuin Ġe.
N.B.! O trebuin Ġă care este satisf ăcută nu mai reprezint ă o trebuin Ġăúi joacă un rol minimal în via Ġa
omului.
II. Trebuin Ġele de securitate
Maslow este de p ărere că trebuinĠele de securitate au o importan Ġă deosebită pentru copii úi pentru adul Ġii
nevrotici.
SubiecĠii normali si-au satisf ăcut bine aceste trebuin Ġe.
Ele implic ă: nevoia de siguran Ġă, stabilitate, protec Ġie, structurare, ordine úi absenĠa fricii úi anxietăĠii.
Maslow subliniaz ă că lipsa structur ării mediului înconjur ător produce anxietate la copii. Copilului trebuie
Vă i se acorde libertate, dar numai în limitele unor situa Ġii cărora acesta le poate face fa Ġă.
La fel, un adult nevrotic are o mare nevoie de structur ăúi ordine în mediu pentru c ă la el nevoia de
securitate este înc ă dominant ă. Nevroticul are tendin Ġa compulsiv ă de a evita noul úi îúi organizeaz ă existenĠa
astfel încăt ea să fie cât mai predictibil ă (se conduce dup ă rutine rigide).
Maslow subliniaz ă că deúi oamenii normali úi-au satisf ăcut aceste trebuin Ġe, ei mai au totu úi nevoie de un
anumit grad de securitate. Majoritatea oamenilor prefer ă predictibilul necunoscutului, ordinea haosului, un loc de
muncă sigur unuia care presupune aventura. Dar, la normali, spre deosebire de nevrotici, nevoia de securitate nu
are un caracter compulsiv.
III. Trebuin Ġe de apartenen Ġăúi dragoste
Acestea pot fi satisf ăcute în mai multe moduri: prin rela Ġii afectuoase cu al Ġi oameni în general, prin
intermediul rela Ġiei cu o anumit ă persoană (iubit, prieten) sau prin ocuparea unei anumite pozi Ġii într-un grup sau
în societate.
Maslow nu confunda iubirea cu sexul, dar recunoa úte faptul c ă activitatea sexual ă poate fi un mod de
exprimarea nevoii de dragoste.
(úecul satisfacerii trebuin Ġei de dragoste reprezint ă, după Maslow una din cauzele fundamentale ale
dezadaptării în societatea occidental ă.
IV. Trebuin Ġele de stim ă
Implică nevoia de respect din partea propriei persoane (sentimente de valoare personal ă), cat úi din partea
celorlalĠi, sub forma trebuin Ġei de statut, recunoa útere, succes social, faima etc.
=> Nevoia de autostim ă;
– stimăúi respect din partea celorlal Ġi.
Satisfacerea trebuin Ġei de autostim ă îl face pe individ s ă se simtă puternic, valoros úi adecvat. Drept rezultat

47el devine mai competent úi'mai productiv în toate domeniile existen Ġei.
Atunci când autostim ă lipseúte, subiectul se simte inferior, neajutorat úi descurajat. Maslow subliniaz ă că
autostima pentru a fi eficient ă, trebuie s ă se bazeze pe aprecierea realist ă a propriilor posibilit ăĠi. In acela úi timp,
prestigiul, statutul úi buna reputa Ġie trebuie s ă fie acordate pe merit.
V. Trebuin Ġa de autoactualizare
Se referă la realizarea deplin ă a tuturor posibilit ăĠilor úi disponibilit ăĠilor fiinĠei umane. Omul trebuie sa
devină ceea ce poate deveni în plan poten Ġial.
Chiar dac ă celelalte trebuin Ġe sunt satisf ăcute, persoana care nu este autoactualizat ă va fi nelini útităúi
nemulĠumită.
Autoactualizarea poate îmbr ăca multiple forme, nu doar realizarea artistic ă, útiinĠifică sau politic ă. Astfel, o
femeie care î úi creúte bine copiii úi este mul Ġumită de acest lucru este autoactualizat ă.
Autoactualizarea presupune îndeplinirea mai multor condi Ġii: libertatea fa Ġă de restric Ġiile impuse de cultur ă
sau de sine însu úi, faptul ca persoana s ă nu fie distras ă de satisfacerea trebuin Ġelor de nivel inferior, persoana
trebuie să se autocimoasc ă bine, să aibă o apreciere realist ă a puterilor úi slăbiciunilor sale, a aptitudinilor úi
abilităĠilor sale.
TrebuinĠele de cunoa útere úi înĠelegere: O ierarhie secundar ă
Maslow se refer ăúi la un alt set de trebuin Ġe umane – trebuinĠele de cunoa útere úi înĠelegere , pe care nu le
plasează în cadrul piramidei sale. El consider ă că nevoia de în Ġelegere úi curiozitatea au, la rândul lor un caracter
înnăscut.
Argumente în favoarea existen Ġei acestor trebuin Ġe:
1)Studiile de laborator au ar ătat că animalele î úi exploreaz ă mediul făUă alt motiv decât curiozitatea;
2)Istoria a ar ătat că unii oameni úi-au riscat via Ġa în interesul cunoa úterii;
3) Studiile au ar ătat că mulĠi adulĠi săQătoúi úi maturi sunt puternic atra úi de nou úi necunoscut;
4) Maslow a întâlnit în practica sa clinic ă mulĠi adulĠi săQătoúi care sufereau de plictiseal ă datorită
existenĠei lor monotone. Ace útia s-au sim Ġit mult mai bine când au fost implica Ġi în activit ăĠi intelectuale cu
caracter provoca Ġiv.
Maslow sublinia faptul c ă interesele de cunoa útere încep s ă se manifeste spre sfâr úitul vârstei sugarului úi la
începutul copil ăriei timpurii.
Maslow este de p ărere că aceste trebuin Ġe formeaz ă o ierarhie separat ă: nevoia de cunoa útere este mai
puternică decât nevoia de a în Ġelege.
Intre cele dou ă ierarhii de trebuin Ġe există o interac Ġiune reciproc ă. Astfel, este imposibil ca un subiect s ă
devină autoactualizat dac ă trebuinĠele sale de cunoa útere sau în Ġelegere nu sunt satisf ăcute.
Maslow arat ă că existăúi excepĠii de la ierarhia trebuin Ġelor: astfel, oamenii care s-au dedicat unei cauze cu
preĠul vieĠii úi-au negat trebuin Ġele fiziologice sau pe cele de securitate.
Metamotiva Ġiile:
In urma studiului asupra persoanei autoactualizate, Maslow ajunge la concluzia c ă acestea sunt conduse de
ceea ce el numea metamotiva Ġii. El afirma c ă persoana autoactualizat ă nu se str ăduieúte să obĠină ceva ci
evoluează.
Persoanele la care func Ġionează metamotiva Ġii le nu lupt ă pentru reducerea unor deficien Ġe úi nu caută să
reducă niúte tensiuni, scopul lor fiind s ăúi îmbogăĠe ască e xistenĠa, să c re ască te nsiune a psihic ă căutând noul úi
experienĠele cu caracter provocativ.
Maslow arat ă că persoana autoactualizat ă nu este motivat ă în sens obi únuit (să reducă o tensiune) ci în
direcĠia maximiz ării propriului poten Ġial.
Metamotiva Ġiile reprezint ă mai curând moduri de a fi, decât c ăutarea úi atingerea unor obiective.
Frustrarea atingerii metamotiva Ġii lor produce, ceea ce Maslow numea metapatologia. (Maslow, 1967). în
astfel de cazuri sursa îmboln ăvirii psihice este mai pu Ġin explicit ă pentru individ.

48Metapatologia reprezint ă diminuarea dezvolt ării plenare a poten ĠialităĠilor fiinĠei umane.
Caracteristicile persoanei autoactualizate:
Maslow este de p ărere că personalit ăĠile autoactualizate nu reprezint ă mai mult de 1% din popula Ġie.
Caracteristicile acestora sunt:
1.O percepere eficient ă asupra realit ăĠii.
Personalitatea autoaclualizata este capabil ă să perceapă lumea, inclusiv pe ceilal Ġi oameni în mod clar úi
obiectiv. Percep Ġiile lor nu sunt distorsionate de team ă sau de anumite nevoi nesatisfacute. Nu au prejudec ăĠi úi idei
preconcepute.
2. Se accept ă pe sine, pe ceilal Ġi úi natura în general.
Personalit ăĠile autoactualizate î úi admit punctele tari úi slăbiciunile f ăUă a avea tendin Ġa de a distorsiona
imaginea de sine úi făUă tendinĠa de a sim Ġi o ruúine úi o culpabilitate excesive referitoare la e úecurile úi
imperfecĠiunile sale.
3. Personalitatea autoactualizat ă se caracterizeaz ă prin spontaneitate, simplitate úi naturale Ġe.
Comportamentul personalit ăĠii autoactualizate este deschis, direct, natural úi nu este bazat pe jocul de rol
social.Personalitatea actualizat ă nu are nevoie s ă-si ascund ă sentimentele úi să pretindă că este altceva decât este.Metamotiva Ġii Metapatologie
Nevoia de adev ăr Neîncredere, cinism scepticism
Bunătate Ură, repulsie, dezgust, tendin Ġa de a se baza doar pe sine
însuúi.
FrumuseĠe Vulgaritate, nelini úte, lipsă de gust.
Unitate, integritate Dezintegrare
Dihotomie – Transcenden ĠăTendinĠa de a găndi în extreme (alb-negru). O viziune simplist ă
asupra vie Ġii.
Vivacitate Robotizare. Sentimentul de determinare total ă;lipsa emo Ġiilor úi
entuziasmului; senza Ġia de gol interior.
Unicitate Pierderea sentimentului individualit ăĠii; pierderea sentimentului
eului propriu.
PerfecĠiune Lipsă de speran Ġă.
Necesitate Haos, lips ă de predictibilitate.
Completitudine-finalitate Incompletitudine, încetarea demersului de orientare spre scop;
lipsă de speran Ġa.
JustiĠie Supărare, cinism, neîncredere, absen Ġa legii,
egoism
Ordine Insecuritate, pierderea siguran Ġei úi predictibilit ăĠii, nevoia
de a fi în gard ă.
Simplitate Complexitate inutil ă. Confuzie. Pierderea orient ării.
BogăĠie interioar ă, totalitate,
comprehensivitateDepresie, stânjeneal ă, pierderea interesului pentru
lume.
8úurinĠă (lipsă de efort) Oboseală, încordare, rigiditate, atitudine nefireasc ă.
TendinĠă ludică Depresie, lips ă de umor, lipsii de entuziasm, lipsa de bucurie în
viaĠă.
Auto-suficien Ġă A pune responsabilitatea pe seama altora.
Semnifica Ġia Lipsa de sens, disperare.

49Astfel de persoane sunt ele însele, f ăUă a fi agresive sau rebele.
4. Concentrare pe probleme mai curând decât pe propria persoan ă.
Personalit ăĠile autoactualizate consider ă că au un sens în via Ġă, o anumit ă datorie de îndeplinit. Ele se dedic ă
unui scop.
Personalit ăĠile autoactualizate nu se angajeaz ă în activitate pentru bani, glorie sau putere, ci pentru
satisfacerea metatrebuin Ġelor, pentru dezvoltarea propriilor posibilit ăĠi, pentru actualizarea disponibilit ăĠilor eului.
5. Nevoia de intimitate úi independen Ġă.
Personalit ăĠile autoactualizate nu numai c ă sunt săQătoase psihic úi pot suporta izolarea de ceilal Ġi, făUă efecte
psihopatologice, ci chiar mai mult, ele au o anumit ă nevoie de izolare úi solitudine decât al Ġi oameni.
Ei se bazeaz ă mai mult pe ei în úLúi în satisfacerea trebuin Ġelor úi nu au o dependen Ġă excesivă faĠade ceilal Ġi.
Datorită independen Ġei, aceste persoane pot p ărea la prima vedere mai reci si mai neprietenoase de úi nu aceasta este
intenĠia lor. Ei sunt pur úisimplu mai autonomi decât ceilal Ġi oameni úi nu caută cu orice pre Ġ să obĠină căldurăúi
susĠinere de la ceilal Ġi.
6.ProspeĠimea permanent ă a evaluărilor
Personalit ăĠi autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea înconjur ătoare cu prospe Ġime, mirare úi
entuziasm. Ele vor ii capabile s ă se entuziasmeze de un r ăVărit de soare, de o floare sau de o simfonie.
7. Trăirea unor experien Ġe de vârf („peak experiences").
Personalit ăĠi autoactualizate au momente de extaz intens, de fericire, de bucurie extrem ă – experien Ġe
asemăQătoare cu cele religioase. In cadrul unor astfel de experien Ġe ego-ul este dep ăúit în cadrul unei tr ăiri de tip
transcendent.
In timpul experien Ġelor de vârf, persoana se consider ă puternică, încrezătoare, hot ărâtă.
8. Interese sociale.
La fel ca úi Adler, Maslow consider ă că oamenii autoactualiza Ġi, săQătoúi psihic sunt capabili s ă trăiască
sentimente de simpatie úi empatie pentru omenire în general. Ei au atitudinea fratelui mai mare fa Ġă de ceilal Ġi
oameni (continu ă să-i simpatizeze chiar dac ă aceútia îl dezam ăgesc).
9. Rela Ġii interpersonale mai intense.
Deúi cercul de prieteni ai oamenilor autoactualiza Ġi nu este prea larg, prieteniile lor sunt mult mai intense úi
mai profunde decât ale celorlal Ġi oameni. Frecvent ei au discipoli úi admiratori.
10. Subiec Ġii autoactualiza Ġisunt mai creativi decât restul popula Ġiei,deúi ei nu sunt totdeauna produc ători
de opere artistice sau útiinĠifice. Ei pun în eviden Ġă inventivitatea úi originalitatea în toate aspectele vie Ġii lor. Sunt
spontani, flexibili, deschi úi úi nu se tem de faptul c ă ar putea face gre úeli sau că ar putea face un lucru stupid.
11.Structura de caracter de tip democratic, îi accept ă pe ceilal Ġi úi nu dau dovada de prejudec ăĠi rasiale,
religioase sau sociale.
Ei sunt dispu úi să asculte úi să înveĠe de la oricine úi nu se poart ă cu superioritate fa Ġă de persoanele cu o
educaĠie mai puĠin elevată.
12. Rezisten Ġa la encultura Ġie
Personalit ăĠi foarte săQătoase sub aspect psihic, sunt autonome, suficiente lor însele úi independente. Drept
rezultat ele pot rezista presiunilor culturale úi sociale care le impun anumite linii de gândire úi comportament. Ele
nu se răzvrătesc în mod deschis împotriva ordinii sociale úi normelor culturale, dar se conduc dup ă regulile lor
interioare.
N.B.! Personalit ăĠile autoactualizate au úi ele imperfec Ġiunile lor. Subiec Ġii pot fi adesea reci, duri, ascun úi,
pot avea momente de îndoial ă sau team ă, ruúine sau culpabilitate, conflicte sau încord ări.
Dar, astfel de tr ăiri, reprezint ă excepĠii de la comportamentul lor firesc (sunt mai pu Ġin frecvente úi au durat ă
mai scurtă decât la personalit ăĠile obiúnuite).
Dacă trebuinĠa de autoactualizarc este înn ăscută, se pune problema de ce nu devin to Ġi oamenii
autoactualiza Ġi.
Un motiv ar fi c ă, cu cât o trebuin Ġă se situeaz ă mai sus în ierarhia trebuin Ġelor, cu at ăt ea este mai pu Ġin
puternică. TrebuinĠa de autoactualizare nefiind puternic ă este uúor inhibat ă de condiĠiile ostile de mediu.
Astfel, de pild ă, Maslow d ă exemplul modului în care sex-rolurile din cultura occidental ă inhibă tandreĠea úi

50sentimentalismul la b ăieĠi.
În cazul în care copilul este hiperprotejat, el nu va putea pune în ac Ġiune noi tipuri de comportament, ceea ce
îl va împiedica s ăúi dezvolte noi deprinderi úi abilităĠi.
Un alt motiv pentru care autoactualizarea poate fi blocat ă este ceea ce nume úte Maslow „complexul lui
Iona". Aceasta înseamn ă că noi ne temem úi ne îndoim de propriile posibilit ăĠi úi capacităĠi. Ne temem, dar în
acelaúi timp ne sim Ġim provoca Ġi de propriile noastre capacit ăĠi.
Al treilea motiv pentru care sunt atât de pu Ġine persoane autoactualizate const ă în faptul c ă, drumul spre
autoactualizare presupune mult curaj. Chiar atunci când trebuin Ġele inferioare au fost satisf ăcute, autoactualizarea
presupune efort, disciplin ă, autocontrol úi muncă intensă.
Din acest motiv pare mai comod s ă ne menĠinem acolo unde ne afl ăm, decât s ă căutăm mereu noi situa Ġii cu
caracter provoca Ġi v.
A renunĠa la rutini, la siguran Ġăúi la „căile băWătorite” presupune un mare act de curaj.
Se pare c ă experien Ġele copilăriei sunt cruciale în inhibarea sau stimularea trebuin Ġei de autoactualizare.
Controlul excesiv úi rutina impuse copilului, dar úi permisivitatea excesiv ă pot reprezenta factori nocivi.
Maslow atrage aten Ġia că o libertate excesiv ă poate conduce la anxietate úi insecuritate la copil, ceea ce va
frâna dezvoltarea viitoare.
Linia corect ă constă, după Maslow, în a acorda copilului libertate în anumite limite. In acela úi timp el
subliniază rolul dragostei acordate copilului cât úi satisfacerii nevoilor de baz ă în primii doi ani de via Ġă pentru a
asigura premisele tendin Ġei spre autoactualizare.
Psihologia cognitiv ă
Teoria personalit ăĠii la George Kelly
Teoria lui Kelly cu privire la constructele personale este o teorie recent ăúi în acelaúi timp foarte original ă.
Această teorie nu are nimic comun cu teoriile anterioare úi autorul nu utilizeaz ă concepte cum ar fi: ego, nevoie,
tendinĠă, stimul, reac Ġie, motiva Ġie sau emo Ġie.
Kelly spune c ă toĠi oamenii sunt capabili s ă creeze constructe cognitive cu privire la realitatea
înconjurătoare. Datele experien Ġei sunt interpretate prin intermediul structurilor interne (un fel de grile) ale
subiectului. Pe baza acestor structuri sau patternuri interne, subiectul realizeaz ă predicĠii cu privire la obiecte,
persoane úi cu privire la sine-însu úi úi utilizeaz ă aceste predic Ġii pentru a se orienta în mediu.
Teoria lui Kelly î úi are originea în activitatea sa de psihoterapie cu subiec Ġi nevrotici.
Kelly considera c ă, de fapt, fiecare individ este un „om de útiinĠă", care construie úte teorii úi ipoteze úi apoi
le verifică în practic ă. Dacă teoria este confirmat ă de experien Ġe, ea va rezista, dac ă nu teoria este modificat ă sau se
renunĠă la ea.
Deci, oamenii, ca úi savanĠii îúi construiesc propriile lor teorii-constructe personale- prin intermediul c ărora
ei pot face previziuni úi exercită un anumit control asupra evenimentelor externe.
Această teorie pune accent pe ra Ġionalitatea uman ăúi nu pe emo Ġionalitate sau pe caracterul universal al
tendinĠelor instinctive.
Kelly arat ă că oamenii observ ă evenimentele lumii înconjur ătoare úi le interpreteaz ă. Această interpretare sau
construire a experien Ġei reprezint ă modul unic al persoanei de a vedea lucrurile, o structur ă în care acesta plaseaz ă
evenimentele.
Aceste structuri mentale s-ar putea compara cu ni úte ochelari cu lentile diferit colorate prin care o persoan ă
sau alta prive úte realitatea extern ă. In funcĠie de culoarea lentilelor fiecare subiect, privind aceea úi scenă o poate
interpreta în moduri diferite.
Kelly define úte constructul ca un mod al persoanei de a privi evenimentele lumii înconjur ătoare, de a explica
úi interpreta aceste evenimente.
Fiecare om emite o ipotez ă referitoare Ia faptul c ă un anumit construct se potrive úte datelor realit ăĠii cu care
este confruntat úi verifică în practic ă această ipoteză.

51Exemplu: 6ă presupunem c ă un student se afl ă în pericol s ă nu treac ă un examen. Pe baza observ ării
conduitei profesorului în timpul anului acesta a constatat c ă este foarte autoritar, îngâmfat, cu o imagine exagerat ă
asupra propriei importan Ġe. Pe baza respectivei observa Ġii studentul elaboreaz ă ipoteza (construct) c ă dacă el se va
comporta acordând aten Ġie profesorului, profesorul va r ăspunde favorabil úi îi va da not ă de trecere. El se duce la
bibliotecă, citeúte articolele scrise de respectivul profesor, îi pune întreb ări, comenteaz ă importan Ġa studiilor sale
etc. Dacă profesorul îi d ă notă de trecere ipoteza este confirmat ă. Constructul s-a dovedit util úi va fi pus din nou în
acĠiune dacă el va mai avea un curs cu respectivul profesor sau cu unul asem ăQător. Dacă studentul nu promoveaz ă
examenul, el va trebui s ă elaboreze o nou ă ipoteză.
Oamenii elaboreaz ă multe constructe în cursul vie Ġii pentru a face fa Ġă diverselor situa Ġii, evenimente sau
pentru a interac Ġiona adecvat cu alte persoane.
Repertoriul de constructe se îmbog ăĠHúte pe măsură ce subiectul se confrunt ă cu noi situa Ġii sau persoane.
Mai mult constructele existente trebuie s ă fie rafinate, modificate sau reelaborate pentru c ă oamenii úi
evenimentele se schimb ă de-a lungul timpului.
Nu numai c ă oamenii î úi formeaz ă de-a lungul vie Ġii un num ăr mare de constructe, dar exist ăúi posibilitatea
punerii în ac Ġiune a unor constructe alternative. Un construct, odat ă elaborat nu r ămâne fixat odat ă pentru
totdeauna, pentru c ă realitatea este schimb ătoare.
Constructele alternative se refer ă la faptul c ă omul este liber s ăúi revizuiasc ă sau săúi modifice constructele.
Constructele neadecvate pot face mai mult r ău decât bine (vezi psihopatologia).
Teoria lui Kelly despre personalitate este organizat ă sub forma a 11 postulate.
Postulatul fundamental: „Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul
în care aceasta anticipeaz ă evenimentele".
Deúi subiectul se poate modifica, exist ă un anumit grad de stabilitate în modul în care persoana se comport ă,
pentru că ea opereaz ă prin intermediul unor canale de procesare a informa Ġiei. Aceste canale pot fi modificate, dar
ele fac parte dintr-o structur ă dată, iar schimbarea are loc în cadrul unor limite impuse de structur ă.
Caracteristica principal ă a constructelor o reprezint ă anticiparea, pentru c ă omul utilizeaz ă constructele
pentru a prevedea viitorul (trebuie s ă avem idee de ce se întâmpl ă dacă ne comport ăm într-un fel sau altul).
1.Corolarul construc Ġiei
Se referă la faptul c ă „o persoan ă anticipeaz ă evenimentele construind mental replicile acestora”.
Kelly era de p ărere că nici un eveniment sau experien Ġă în viaĠa omului nu se repet ă identic.
Cu toate ace ste a, de úi evenimentele care se re pe t ă nu sunt identice , ele au unele tr ăVături com une , pe baza
Fărora subiectul poate realiza predic Ġiile sale.
Constructele personale se formeaz ă pe baza respectivelor tr ăVături comune ale experien Ġelor de via Ġă.
2.Corolarul individualit ăĠii
„Persoanele difer ă unele de altele în modul în care elaboreaz ă constructele legate de diferite evenimente".
Prin intermediul acestui corolar, Kelly introduce în teoria sa no Ġiunea de diferen Ġe individuale. El subliniaz ă
Fă oamenii difer ă unii de al Ġii în modul în care percep sau interpreteaz ă un anumit eveniment, ceea ce conduce la
elaborarea unor constructe diferite. Constructele nu reflect ă atât realitatea obiectiv ă, cât mai ales interpretarea pe
care persoana o d ă evenimentelor.
Cu toate diferen Ġele individuale, Kelly este de p ărere că există constructe comune tuturor oamenilor prin
intermediul c ărora oamenii î úi pot împărtăúi experien Ġele.
Putem întâlni constructe comune la oamenii care au norme si valori culturale comune.
3.Corolarul organiz ării
„Persoana tinde s ăúi organizeze constructele individuale într-un sistem sau pattern de constructe în
conformitate cu modul s ău propriu de a sesiza rela Ġiile dintre acestea (asem ăQări/ deosebiri)".
Din cauza sistemului diferit de organizare al constructelor doi indivizi care au acelea úi constructe individuale
pot să se deosebeasc ă unul de cel ălalt.
Organizarea constructelor se realizeaz ă într-o manier ă ierarhică.

52Astfel, de pild ă, constructul BUN poate include constructe subordonate ca: inteligent, moral, eficient.
Nici aceste ierarhii nu sunt rigide, de úi au un caracter stabil.
Astfel, de pild ă, dacă o persoan ă a intrat în conflict de mai multe ori cu persoane mai inteligente decât ea, ea
poate muta constructul inteligent din cadrul constructului subordonat BUN, în cadrul constructului R ĂU.
4.Corolarul dihotomiei
„Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un num ăr finit de constructe dihotomice".
Kelly consider ă că toate constructele personale au un caracter bipolar sau dihotomic.
$úa cum este necesar s ă sesizăm asemăQările dintre obiecte úi fenomene, este necesar s ă notăm úi
deosebirile.
Astfel, de pild ă, un individ poate fi apre ciat ca cinstit doar în contrast cu oameni apre cia Ġi ca necinsti Ġi, în
felul acesta formându-se constructul cinstit-necinstit.
5. Corolarul alegerii
S e r e f e ră l a . f a p t u l c ă„subiectul are posibilitatea s ă aleagă din cadrul unor constructe dihotomice acel
construct care îl va ajuta mai bine s ă prevadă evenimentele".
În acelaúi timp, subiectul are úi posibilitatea de a alege între siguranĠăúi aventură.
Astfel, de pild ă, un student poate opta între dou ă cursuri, unul este u úor úi este Ġinut de un profesor care d ă
note mari, iar altul este interesant, greu úi Ġinut de un profesor nou. Alegerea celui de-al doilea curs presupune
asumarea unui risc, dar úi o satisfac Ġie mai mare în cazul reu úitei.
Kelly sublinia c ă de-a lungul vie Ġii noi facem mereu alegeri între variante sigure, ceea ce presupune înt ărirea
sistemului de constructe personale úi variante care presupun un anumit risc úi care implic ă extensiunea sistemului
de constructe personale. Alegerile aventuroase conduc la l ărgirea sistemului de constructe personale prin
încorporarea unor noi experien Ġe.
Kelly arat ă că tendinĠa oamenilor de a ac Ġiona într-o manier ă lipsită de risc explic ă de ce unii oameni persist ă
în menĠinerea unui comportament gre úit.
(Ex.: de ce o persoan ă continuă să se comporte agresiv cu ceilal Ġi deúi este mereu sanc Ġionată pentru aceasta).
N.B.! Alegerea are în vedere cât de bine putem anticipa viitorul úi nu neap ărat ceea ce este mai bine pentru
individ.
6. Corolarul seriei
Un„construct este potrivit pentru anticiparea unei serii finite de evenimente".
Foarte pu Ġine sau chiar nici un construct nu este potrivit pentru toate situa Ġiile. Ex. Constructul înalt-scund
este potrivit pentru cl ădiri, oameni sau copaci, dar nu úi pentru vremea de afar ă.
Unele constructe pot fi aplicate la un num ăr m are de pe rsoane sau situa Ġii, în timp ce alte le au un caracte r
î n g u s t . C e e a c e e s t e r e l e v a n t p e n t r u u n c o n s t r u c t , r e s p e c t i v úi r u l d e e v e n i m e n t e l a c a r e s e a p l i c ă r e p r e z i n t ă o
chestiune de alegere personal ă.
Ex.: Constructul încredere-suspiciune, este aplicat de unii subiec Ġi tuturor oamenilor, iar de al Ġii doar unor
indivizi, iar al Ġii îl aplicăúi la animale.
In înĠelegerea unui individ este important s ăútim úi ce anume exclude acesta din seria de evenimente la care
se aplică un construct, úi nu numai ce include în acest construct.
7. Corolarul experien Ġei
„Sistemul de constructe personale ale unui individ variaz ă pe măsură ce acesta construie úte treptat noi
replici ale evenimentelor.
Fiecare construct-ipotez ă este testat ă în realitate în func Ġie de cât de bine poate servi la prevederea viitorului.
Majoritatea oamenilor sunt expu úi permanent la noi experien Ġe astfel încât procesul de testare a constructelor
se desfăúoară în mod permanent.
Dacă construc Ġii] nu s-a dovedit valid ca predictor el trebuie reformulat sau înlocuit în lumina noilor
experienĠe.
A s t f e l , c o n s t r u c t e l e c a r e a u f o s t v a l a b i l e p e n t r u v â r s t a d e 1 6 a n i p o t f i n o c i v e l a 4 0 d e ani. Î n a c e a s t ă
perioadă individul trebuie s ă reinterpreteze natura noilor sale experien Ġe. Mai precis sistemul de constructe
personale se restructureaz ă în urma procesului de înv ăĠare.

538. Corolarul modul ării
„VariaĠia sistemului de constructe personale este limitat ă de gradul de permeabilitate al constructelor”
Un construct permeabil va permite ca o nou ă serie de elemente s ă poată fi încorporat ă în el cu alte cuvinte,
este deschis la noi experien Ġe úi evenimente.
Deci, gradul pân ă la care un sistem de constructe personale poate fi ajustat sau modelat în func Ġie de noile
experienĠe de învăĠare depinde de cât de permeabile sunt constructele. Constructele rigide nu pot fi modificate.
E x . : d a că c i n e v a a r e c o n s t r u c t u l i m pe rm e a bi l , c o n f o r m c ăr u i a n e g r i i a u o inteligen Ġă m a i r e d u s ă d e c â t
albii, el nu- úi va modifica acest construct indiferent de câ Ġi negrii int elig en Ġi întâlne úte în via Ġă (vezi
prejudecăĠile).
Astfel, persoana se blocheaz ă la noile experien Ġe de învăĠare.
9.Corolarul fragment ării
„O persoan ă poate să utilizeze în mod succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt
incompatibile sub aspect logic unele cu altele".
Sistemul de constructe personale se afl ă în continu ă schimbare, astfel încât uneori noul construct nu deriv ă
din cele vechi úi poate să nu fie compatibil cu acestea.
Ex.: întâlne úti o persoan ă care îĠi place pentru c ă are acelea úi preocup ări cu ale tale este încorporat ă în
c on struc tul de prie te n = c ine v a c are tre buie i ubi t úi re spe c tat. Pe ste un tim p con sta Ġi că pe rso an a are al te o pi nii
politice decât ale tale úi se plaseaz ă în constructul de du úman.
Cu toate acestea inconsisten Ġa rămâne la un nivel subordonat.
Constructele supraordonate: Liberalul = prieten úi Conservatorul = du úman, rămân nemodificate.
Un om poate tolera un num ăr de inconsecven Ġe la nivel particular, f ăUă a modifica constructele supraordonate
(comunităĠi).
10. Corolarul elementelor comune
„In măsura în care o persoan ă utilizează un sistem de constructe similar cu al alteia, procesele sale psihice
sunt similare cu ale celeilalte persoane".
Kelly extinde prin intermediul acestui corolar ( úi a următorului) teoria sa la aria rela Ġiilor interpersonale.
Oamenii care posed ă norme culturale comune vor avea modalit ăĠi asemăQătoare de a anticipa anumite
evenimente úi îúi vor construi experien Ġele într-un mod asem ăQător, chiar dac ă sunt expu úi la experien Ġe diferite.
11. Corolarul socialit ăĠii
„In măsura în care o persoan ă elaboreaz ă constructele altei persoane, ea poate juca un rol social care o
angajează pe cea de-a doua persoan ă".
Cu alte cuvinte, omul trebuie s ă construiasc ă constructele celuilalt pentru a în Ġelege ce simte acea persoan ă
úi pentru a anticipa modul în care respectiva persoan ă se va comporta.
Numai atunci când putem anticipa relativ corect ce vor face prietenii, so Ġii, úefii sau profesorii no útri, ne vom
putea adapta mai bine la ace útia.
Noi jucăm diverse roluri în raport cu situa Ġiile în care ne aflam úi fiecare comportament de rol implic ă
înĠelegerea modului în care cealalt ă persoană construie úte evenimentele úi situaĠiile.
Imaginea lui Kelly cu privire la natura uman ă
Este o imagine optimist ă pentru că acest autor trateaz ă oamenii ca fiin Ġe raĠionale. Omul este considerat ca
fiind autorul propriului destin úi nu ca o victim ă a acestuia. El posed ă voinĠa liberă de a-úi alege propria cale úi are
posibilitatea s ă o modifice formându- úi alte structuri de constructe.
Mai exact, persoana nu este condamnat ă să meargă pe calea trasat ă din copil ărie sau adolescen Ġă. Nici un
stadiu al vie Ġii nu este mai important decât altul. Noi ne revizuim úi ne modific ăm constructele de-a lungul întregii
existenĠe.
DirecĠia evoluĠiei este orientat ă spre viitor pentru c ă constructele personale au un caracter predictiv.
Kelly sus Ġine că evenimentele trecute nu determin ă total pe cele prezente, omul nefiind victima biografiei
sale (nu suntem prizonierii form ării brutale a deprinderilor igienice, a experien Ġelor sexuale t i mp u r i i sau a

54rejectării din partea p ărinĠilor).
In acelaúi timp, omul nu este prizonierul unor for Ġe ins tinctive de natur ă inconútientă.
Kelly este autorul testului Role Construct Repertory Test (REP).
La început se cere clientului s ă noteze numele persoanelor care au jucat un rol important în via Ġa sa.
Ex.: este întrebat cine a jucat rolul mamei, tat ălui, soĠului. prietenului celui mai bun de acela úi sex,
persoanele de care i-a fost cel mai mil ă sau care l-au atras cel mai mult.
Clientului i s e c e r e s ă r e a l i z e z e o s e l e c Ġi e a p e r s o a n e l o r d e p e l i s t ă, a l e g â n d d o u ă p e r s o a n e c a r e s u n t
asemăQătoare úi arătând prin ce se deosebesc acestea de o a treia persoan ă.
Ex.: să noteze persoanele amenin Ġătoare, atrăJătoare úi de care îi este mil ăúi să găsească asemănarea dintre
două grupe si deosebirea fa Ġă de a treia grup ă.
InformaĠiile de acest gen sunt centralizate în a úa numitele grile REP de unde poate rezulta ce fel de
constructe personale utilizeaz ă subiectul.
SupoziĠia care st ă la baza utiliz ării acestui test constă în aceea c ă oamenii construiesc lumea în mod
dihotomic. Prin for Ġarea subiectului de a evolua în acest fel (pl ăcut-neplăcut; asem ăQător-diferit) Kelly a putut
descoperi ce dihotomii sunt importante pentru un subiect.
Psihologia comportamentalist ă
Teoria personalit ăĠii la B.F. Skinner
Poate să pară ciudat că S kinner , reprezentant al behaviorismului s ă fie discutat în cadrul unui curs care se
ocupă de teoriile personalit ăĠii.
ConcepĠia sa pare s ă nu se potriveasc ă în acest context cel pulin din dou ă motive:
© el este de p ărere că psihologia nu dispune de suficiente date pentru a formula o concep Ġie teoretic ă;
© nu crede în conceptul de personalitate pe care o consider ă nimic mai mult decât un pattern de
comportamente. Din acest motiv, el nici nu a elaborat o teorie a personalit ăĠii în adev ăratul sens al cuvântului.
Skinner s-a ocupat de studierea comportamentului pe care a încercat s ă-1 descrie în termeni cât mai obiectivi, f ăUă
a-úi propune s ă realizeze teoretiz ări.
„6ă ne aplecăm asupra faptelor" a reprezentat idealul útiinĠific al lui Skinner, el fiind de p ărere că psihologia
trebuie să se rezume la ceea ce se vede, la ceea ce poate fi modificat úi măsurat în condi Ġii de laborator aceasta
însemnând, de fapt, c ă se punea accentul pe r ăspunsurile deschise ale subiec Ġilor. Mai exact, Skinner este de p ărere
Fă psihologia reprezint ăútiinĠa comportamentului.
Majoritatea teoriilor cu privire la personalitate încercau s ă privească în spatele a ceea ce se vede, mai precis
Vă analizeze cauzele, motivele, tendin Ġele sau alte for Ġe interne care direc Ġionează fiinĠa umană.
Indiferent la ce se refer ă: instincte, trebuin Ġe sau chiar tr ăVături, celelalte teorii ale personalit ăĠii se refer ă la
ceea ce Skinner numea forte interne, úi pe care el le ignora total.
Abordarea lui Skinner ignor ă total aceste aspecte, punând accent doar pe ceea ce este observabil în
comportamentul subiectului.
ForĠele de natur ă inconútientă, mecanismele de ap ărare ale ego-ului, tr ăVăturile de personalitate nu pot fi
observate úi ca atare nu au ce c ăuta în domeniul psihologiei útiinĠifice.
Deci, singurele aspecte relevante pentru psihologie sunt cele care Ġin de comportamentul observabil úi
singura modalitate de a prezice úi controla comportamentul const ă în a conecta respectivul comportament cu
evenimentele trecute din mediu.
Skinner se sprijin ă permanent pe un element exterior organismului, element pe care îl consider ă drept
cauză a comportamentului. Trebuie subliniat faptul c ă Skinner nu a afirmat niciodat ă că procesele psihice interne

55sau procesele fiziologice nu ar exista. El afirm ă însă că psihologia poate s ă explice aspectele vie Ġii interioare numai
atunci când acestea devin observabile în mod obiectiv.
Skinner considera c ă variabilele interne ale psihismului uman nu sunt importante în predic Ġia úi controlul
comportamentului, ba mai mult, abordarea lor poate avea chiar un aspect nociv, pentru c ă abate aten Ġia de la
diversele aspecte ale mediului care ar putea explica mai bine comportamentele umane.
O altă diferenĠă între teoria lui Skinner úi alte teorii ale personalit ăĠii, constă în modul în care acesta
abordează diferenĠele individuale.
Indiferent de specificul lor celelalte teorii ale personalit ăĠii, se ocup ă într-un fel sau altul de diferen Ġele
individuale între subiec Ġi, accentuând, într-un fel sau altul, unicitatea fiec ărui individ.
Spre deosebire de acestea, Skinner a manifestat un interes sc ăzut cu privire la aceste diferen Ġe individuale
datorită faptului c ă cercetările sale au fost centrate mai ales pe direc Ġia eviden Ġierii unor legi generale ale
comportamentului uman.
Antorii subliniaz ă faptul că dacă există diferenĠele între oameni acestea se datoreaz ă diferenĠelor dintre
evenimentele externe care ac Ġionează asupra persoanei, legile referitoare la rela Ġia stimul-r ăspuns, având un
caracter universal.
Un alt aspect prin care studiile lui Skinner difer ă de cele ale altor teoreticieni în sfera personalit ăĠii constă în
aceea că el úi-a bazat st u diile mai ales pe cercet ări de psihologie animal ă, extrapolând concluziile la
comportamentul uman. Skinner este de acord cu faptul c ă oamenii au o structur ă mult mai complex ă decât
animalele, dar el consider ă că diferenĠele dintre om úi animal sunt de natur ă cantitativ ăúi nu calitativ ă.
1.Principiul înt ăririi-baza comportamentului
Skinner este de p ărere că oii ce comportament poate fi controlat prin intermediul consecin Ġelor sale. El este
de părere că un animal dar úi un om pot fi condi ĠionaĠi să pună în acĠiune orice tip de comportament prin
intermediul unor înt ăriri adecvate.
De aici rezult ă consecin Ġa că acela (aceia) care controleaz ă mecanismul înt ăririlor unei persoane sau grup,
poate controla úi modifica comportamentul persoanei sau grupului în acela úi mod in care experimentatorul poate
controla comportamentul animalelor de laborator.
Skinner face distinc Ġia între comportamentul de r ăspuns úi comportamentul operant.
a) Comportamentul de r ăspuns (respondent): Acest tip de comportament implic ă o reacĠie la un stimul
specific din mediu. Cel mai simplu exemplu îl reprezint ă reflexul rotulian.
In cazurile simple, comportamentul condi Ġionat nu este înv ăĠat, ci el se declan úează în mod automat úi
involuntar.
La nivele mai complexe, comportamentul de r ăspuns arc un caracter înv ăĠat (vezi reflexele condi Ġionate).
Acest tip de înv ăĠare, denumita condi Ġionare implica substitu Ġia unui stimul cu altul. Acest concept î úi are originea
în studiile fiziologului rus Pavlov.
Realizând experimente pe câini, Pavlov a observat f ăptul că aceútia saliveaz ă la stimuli neutri (ex.: pa úii celui
care administreaz ă hrana) de úi în mod normal, reac Ġia de salivare esle declan úată doar la stimuli specifici, cum ar fi
administrarea hranei. Intrigat de aceste observa Ġii, Pavlov a început sa studieze în mod sistematic acest fenomen.
Astfel, el a asociat sunetul unui clopo Ġel cu administrarea hranei úi a constatat c ă după un număr de asocieri, câinele
ajunge să saliveze doar la sunetul clopo Ġelului. Cu alte cuvinte, animalul a fost condi Ġionat să răspundă la un stimul
neutru, doar pentru c ă acesta a fost asociat cu un stimul specific.
Din analiza acestor experimente rezult ă importan Ġa întăririi în fixarea anumitor modele de comportament.
Pavlov a formulat prima lege a înv ăĠării:
Un răspuns de t i p condi Ġionat nu poate fi elaborat în absen Ġa întăririi.
In cazul în care câinele aude sunetul clopo Ġelului dar nu se petrece n i m i c (lips ă de întărire) de mai multe
ori reacĠia de salivare va avea tendin Ġa să descreasc ă în intensitate úi frecvenĠă până la stingere.
b) CondiĠionarea operant ă

56Comportamentul de r ăspuns depinde numai de înt ărire úi este direct legat de prezen Ġa unor stimuli fizici din
ambianĠă.
Skinner este de p ărere că acest gen de condi Ġionare are o important ă mai redus ă decât ceea ce el denume úte
condiĠionare operant ă, care presupune o ac Ġiune, cel pu Ġin aparent voluntar ă. Astfel, de pild ă, dacăĠipetele "unui
sugar sunt recompensate prin administrarea hranei, acesta va fi tentat s ă perpetueze acest gen de comportament.
Aceasta constatare se bazeaz ă pe experimentele realizate de Skinner în laborator.
Astfel, dac ăúoarecele este privat mai mult timp de hran ă (el fiind plasat într-o cutie special amenajata), el va
declanúa un comportament spontan. în cadrul acestui comportament spontan, úoarecele va ap ăsa în mod accidental
pe o pedal ă, apăsare care are drept consecin Ġă administrarea hranei. Primirea hranei va func Ġiona drept recompens ă
(întărire) pentru compot tamentiil de ap ăsarea pedalei. ùoarecele va ap ăsa încă o dată pe pedală, comportamentul
va fi întărit úi drept consecin Ġă se va constata faptul c ă animalul are tendin Ġa de a ap ăsa tot mai frecvent pedala
respectivă.
Skinner consider ă că majoritatea comportamentelor animale úi umane sunt achizi Ġionate în acest mod.
Astfel, de pild ă, un copil sugar declan úează o serie de comportamente întâmpl ătoare, dintre care doar unele
vor fi înt ărite de p ărinĠii săi. Pe măsură ce copilul cre úte, comportamentele înt ărite pozitiv de p ărinĠi se
perpetueaz ă, în timp ce acele comportamente care nu sunt înt ărite, au tendin Ġa să dispară.
Bazăndu-se pe aceste experimente, Skinner afirm ă că:„ceea ce noi în Ġelegem în mod normal prin termenul
de personalitate nu reprezint ă decât o colec Ġie de comportamente fixate prin condi Ġionare operant ăúi nimic mai
mult"
Ceea ce al Ġi autori în Ġeleg prin comportament nevrotic sau comportament anormal în general nu reprezint ă
decât variante ale unor comportamente dezadaptative care au fost înt ărite dintr-un motiv sau altul.
Este evident faptul c ă în viaĠa cotidian ă comportamentele nu sunt înt ărite chiar de fiecare dat ă când se
manifestă. Ex.: copilul nu este luat în bra Ġe ori de câte ori plânge.
ğinând seama de aceast ă motivaĠie, Skinner a început s ă studieze diverse modalit ăĠi de programe de înt ărire.
Astfel, de pild ă, întăririle la intervale de timp fixe presupun administrarea hranei la intervale precise,
indiferent câte r ăspunsuri a pus în func Ġiune animalul (ex.: 1 la 5 minute).
I n viaĠa r e a lă f u n cĠi o n e a ză f r e c v e n t a s t f e l d e înt ăriri: e x a m e n e l e s e d a u d e 2 o r i p e a n , s a l a r i u l s e
plăteúte în general de 2 ori pe lun ă etc.
Rezultatele studiilor pe animale au ar ătat că, cu cât intervalele dintre înt ăriri sunt mai scurte, cu
atât creúte frecven Ġa răspunsurile organismului.
Întărirea la un num ăr fix de r ăspunsuri presupune c ă aceasta se administreaz ă doar dup ă ce organismul a
emis un anumit num ăr de răspunsuri (ex.: înt ărire la fiecare al 20-lea r ăspuns).
Deoarece î nt ăr ir ea depinde de num ărul de răspunsuri pe care la pune în ac Ġiune animalul, acesta va
elabora un num ăr- mai mare de r ăspunsuri.
E x . : u n s e r v i c i u î n c a r e p l a t a s e f a c e n u î n f u n c Ġi e d e o r e l e lucrate c i d e n u m ăr u l d e o b i e c t e ( p i e s e )
produse.
In viaĠa reală întăr ir ile pot s ă aparăúi la intervale variabile, ca de pild ă în cazul pescuitului.
Î ntăr ir ea la un num ăr varia bil de r ăspunsuri se refer ă la aceea c ă aceasta se administreaz ă ia un num ăr
mediu de r ăspunsuri, ca în cazul j o c u r i l o r de noroc sau curselor de cai. Skinner a ar ătat că acest gen de
î ntăr ir e este foarte eficient în controlarea, comportamentului.
Diversele tipuri de înt ărire sunt utile în controlarea úi modificarea comportamentului animalelor, copiilor,
vânzătorilor sau muncitorilor dintr-o fabric ă.
Astfe de tehnici au fost utilizate úi în psihologia clinic ă, pentru a realiza decondi Ġionarea subiectului de
comportamente nedorite.
Aproxim ările succesive -Modelarea comportamentului
Se pune problema cum pot fi înv ăĠate de către animale úi oameni (copii), comportamente mai complexe a

57Făror probabilitate de a se produce în mod spontan este redus ă. Skinner a r ăspuns la aceast ă întrebare prin
introducerea no Ġiunii de modelare prin aproxim ări succesive. El a demonstrat acest model de înv ăĠare,
condiĠionând un porumbel s ă ciuguleasc ă într-un punct anume al cu útii. La început, înt ărirea a fost administrat ă
când porumbelul se întorcea în direc Ġia respectiv ă, apoi când acesta f ăcea miúFări (indiferent de ce tip) în direc Ġia
punctului respectiv. Treptat a fost înt ărit prin administrare de hran ă doar comportamentul care avea loc în zona
punctului respectiv. In cele din urm ă s-a administrat hran ă doar când porumbelul ciugulea exact în punctul stabilit.
Deci, comportamentele sunt înt ărite în măsura în care aproximeaz ă succesiv comportamentul dorit.
Acest procedeu se utilizeaz ă în dresajul animalelor úi pentru a înv ăĠa copii să vorbeasc ă.
Comportamentul supersti Ġios
E v e n i m e n te l e c a r e a u l o c î n v i a Ġă n u p o t f i l a f e l d e b i n e c o n t r o l a te c a úi c e l e d i n l a b o r a t o r úi u n e o r i se
întâmpla ca un comportament s ă fie întărit în mod accidental. Drept rezultat apare tendin Ġa ca acel comportament
Vă se repete de úi el nu a avui nici o leg ătură cu întărir ea respectiv ă.
Astfel, de pild ă, un sportiv a câ útigat o curs ă fiind îmbr ăcat într-un anumit echipament. Acesta poate face
legătura dintre echipament úi succes, ceea ce îl va determina s ă se îmbrace mereu în acela úi fel la concursuri.
S k i n n er a denumit acest tip de comportament, comportament supersti Ġios.
Auto-controlul comportamentului
Skinner este de p ărere că comportamentul nostru este produs úi modificat sub influenta unor stimuli externi.
El susĠine că nu există nimic în interiorul acestora care s ă ne determine comportamentul. Doar stimulii exteriori úi
întăririle sunt cele care produc modific ări ale comportamentului. Prin auto-control Skinner nu în Ġelege existenta
unor forte misterioase din interiorul psihismului uman, ci controlul variabilelor care determin ă comportamentul.
Astfel, de pild ă, prin evitarea anumitor persoane sau situa Ġii care ne sunt dezagreabile, noi reducem frecven Ġa
controlului pe care îl exercit ă stimulii exteriori asupra noastr ă. (Alt exemplu, be Ġivii nu ar trebui s ăĠină alcool în
casă). Alte modalit ăĠi de auto-control dup ă Skinner:
a)SaĠietatea stimulilor presupune realizarea comportamentului nedorit în exces: Un fum ător poate s ă se
lase de fumat fumând în continuare pân ă când i se face r ău úi capăWă dezgust pentru acest comportament.
b)CondiĠionarea aversiv ăconstă în asocierea comportamentului nedorit cu un stimul dezagreabil (ex.:
asocierea fumatului cu úocuri electrice sau situa Ġia în care, de pild ă, o persoan ă anunĠă că va face cur ă de slăbire úi
care, dacă nu se Ġine de cuvânt va fi expus ă criticilor celor din jur).
c)Autoîntărirea constă în faptul c ă subiectul se recompenseaz ă pentru comportamentele dezirabile (ex.: î úi
cumpăUă ceva frumos dac ă a realizat un anumit lucru).
Principiile condi Ġionării descrise de Skinner au numeroase aplica Ġii: în úcoli, închisori, în clinic ă, în
psihoterapia comportamental ă pentru decondi Ġionarea de unele deprinderi gre úite, cu pacien Ġii psihotici, cu copii
întârziaĠi mental.
Astfel, de pild ă, pacienĠilor psihotici li se ofereau jetoane pentru comportamentele dezirabile (se spal ă, se
Dúează masa) jetoane care func Ġionau ca un fel de bani, (se puteau schimba pe dulciuri, obiecte, bilele la film etc).
Ca rezultat s-a constatat o ameliorare semnificativ ă a respectivilor pacien Ġi. Problema care se pune este c ă
ameliorările înceteaz ă imediat ce înceteaz ă întăririle pozitive.
Principiile înt ăririi se aplic ă úi în psihologia muncii pentru optimizarea comportamentului salaria Ġilor:
reducerea absenteismului úi a concediilor medicale úi pentru cre úterea randamentului în activitate. înt ăririle utilizate
aici sunt recompensele b ăneúti, garantarea siguran Ġei locului de munc ă, recunoa úterea din partea superiorilor,
avansarea etc.
Trebuie subliniat faptul c ă principiile condi Ġionării operante presupun înt ăriri pozitive úi nu pedepse. Skinner
era de părere că pedepsele nu sunt prea e f i c i e n t e în transformarea unui comportament indezirabil într-unui
dezirabil sau a unui a anormal într-unui normal.
Întărirea negativ ă nu reprezint ă acelaúi lucru ca úi pedeapsa, ea constând în anularea sau dispari Ġia unui
stimul dezagreabil sau nociv ca urmare a unui anumit t i p de comportament ! (ex.: un zgomot puternic sau
administrarea de úocuri electrice dispare daca animalul de laborator se comport ă într-un anumit mod, dorit de

58experimentator).
În viaĠa cotidian ă exista nenum ărate exemple de înt ărire negativ ă. Astfel, de pild ă, studenĠii vin la cursuri úi
învaĠă pentru a evita stimulul aversiv care înseamn ă pierderea examenului.
Imaginea lui Skinner asupra naturii umane
Deúi recunoa úte influen Ġa factorilor ereditari, Skinner pune accent pe rolul mediului în influen Ġarea
comportamentului subiectului. Oamenii reprezint ă produsul înv ăĠării, ei fiind modela Ġi de variabilele externe si nu
de factori genetici. Deoarece oamenii reprezint ă produsul experien Ġelor, iar aceste experien Ġe sunt diferite, apar
diferenĠe individuale între oameni.
Este evident faptul c ă Skinner este partizanul unei concep Ġii deterministe asupra fiin Ġei umane, în concep Ġia
lui oamenii func Ġionând ca úi maúinile, adic ă ordonat, previzibil, în acord cu anumite reguli.
Teoria personalit ăĠii la Albert Bandura
Ca teoretician al înv ăĠării, Bandura este de acord cu Skinner c ă atât comportamentul normal cât úi cel
patologic reprezint ă un rezultat al înv ăĠării.
Bandura l-a criticat pe Skinner pentru c ă a studiat doar subiec Ġi individuali, mai ales animale, úi nu subiec Ġi
umani, în interac Ġiune unii cu al Ġii. Abordarea lui Bandura este una psihosocial ă, care investigheaz ă
comportamentele ca fiind formate úi modificate de contextul social.
Deúi Bandura recunoa úte faptul c ă învăĠarea se datoreaz ă în mare parte înt ăririi, el subliniaz ăúi existenĠa
altor forme de înv ăĠare care au loc în absen Ġa unei întăriri directe.
Teoria sa este denumit ă adesea înv ăĠare observa Ġională pentru c ă pune accent pe rolul observ ării
comportamentului celorlal Ġi úi a consecin Ġelor acestuia în înv ăĠare. Accentul pus pe înv ăĠarea prin observa Ġie sau
exemplu, reprezint ă poate aspectul cel mai important al teoriei lui Bandura.
I n ace l aúi tim p, B and ura n u e lim in ă to tal e xi ste n Ġa v ari abi le lo r in te rne , a úa c um l ace a Skinne r. El e ste de
Sărere că procesele de gândire influen Ġează procesul de înv ăĠare. Observând comportamentul celorlal Ġi, oamenii
realizează o decizie con útientă dacă să se comporte sau nu în acela úi mod.
Cu alte cuvinte, Bandura interpune un mecanism de mediere între stimul úi reacĠie úi acest mecanism este
reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizeaz ă controlul intern al comportamentului.
(Astfel, de pild ă, nu programul de înt ărire contribuie la modificarea comportamentului, ci ceea ce crede
subiectul sau ceea ce percepe el în leg ătură cu programul respectiv.)
Teoria lui Bandura reprezint ă o formă mai puĠin extrem ă de behaviorism.
Modelarea – baza înv ăĠării observa Ġionale
Elementul din teoria lu i Skinner, cu care Bandura nu este de acord const ă în aceea c ă învăĠarea s-ar produce
numai prin înt ărire direct ă. Mai mult, el arat ă ca întărirea reprezint ă un mod ineficient de înv ăĠare care consum ă
timp, ba mai mult, este úi periculos. El spunea c ă lumea ar fi foarte nesigur ă dacă, de pildă, oamenii ar avea nevoie
de întărire direct ă pentru a înv ăĠa să nu traverseze pe culoarea ro úie a semaforului. Condi Ġionarea operant ă prin
intermediul c ăreia încerc ările úi erorile vor continua pân ă când va fi g ăsit răspunsul corect, este ineficient ă în
învăĠarea conducerii auto pentru c ă subiectul va muri într-un accident înainte de a g ăsi secven Ġa pozitivă de
comportament.
Bandura arat ă că majoritatea comportamentelor umane sunt achizi Ġionate prin intermediul exemplului, care
poate avea un caracter inten Ġional sau accidental. Noi înv ăĠăm observându-i pe c e i l a l Ġi úi modelându-ne
comportamentul în func Ġie de al acestora.
Cum ar putea un copil s ă înveĠe dacă el nu ar auzi cuvinte, propozi Ġii sau fraze?
Prin intermediul model ării este posibil ă achiziĠionarea unor comportamente noi, cât úi întărirea sau,
dimpotriv ă, slăbirea vechilor repertorii de comportamente.
Astfel, de exemplu, pre úcolarii care au v ăzut cum un adult lovea un manechin de plastic, au pus în eviden Ġă
un comportament de dou ă ori mai agresiv decât cel al lotului martor.
Bandura în Ġelege prin dezinhibi Ġie faptul c ă anumite comportamente inhibate se pot reactualiza sub influen Ġa

59unui model. Un exemplu de dezinhibi Ġie îl reprezint ă situaĠia în care un subiect realizeaz ă, aflându-se într-o gloat ă,
acĠiuni pe care nu le-ar realiza de unul singur. Mai exact, subiectul este mai înclinat s ă încalce unele reguli atunci
când îi vede pe ceilal Ġi încălcându-le.
Pe baza unor cercet ări extensive, Bandura a ajuns la concluzia c ă cea mai mare parte a comportamentului
uman, pozitiv ă sau negativa, normal ă sau patologic ă, este învăĠată prin intermediul inii ta Ġi ei.
Autorul este de p ărere că nevroticii, criminalii sau psihopa Ġii au învăĠat comportamentul lor la fel ca ceilal Ġi
oameni. Diferen Ġa constă în aceea c ă personalit ăĠile deviante au urmat un alt model, care nu este considerat
dezirabil de majoritatea membrilor societ ăĠii.
Bandura a discutat mult despre modelele gre úite de comportament care le sunt oferite copiilor prin
intermediul programelor de televiziune.
Bandura afirm ă că persoana care controleaz ă modelele, controleaz ăúi comportamentul subiec Ġilor.
Particularit ăĠile modelului
Particularit ăĠile modelului vor influen Ġa procesul imita Ġiei. Astfel, în via Ġa reală vom fi mai tenta Ġi să ne
OăVăm influen ĠDĠi de către cineva care ne seamăQă,decât de cineva care este total diferit. De asemenea, noi suntem
mai înclina Ġi să imităm comportamentul unei persoane de acela úi sex.
De asemenea, vârsta subiectului are un rol important în modelare. Astfel, de pild ă, un preúcolar va imita mai
curând comportamentul unui adult decât un adolescent care lupt ă pentru independen Ġă.
Bandura subliniaz ă că, în general, subiec Ġii sunt mai dispu úi să se lase influen ĠDĠi de surse model care au
aceeaúi vârstă.
O altă caracteristic ă important ă a modelului o reprezint ăstatutul social úi prestigiul.
Într-unul din experimentele sale, Bandura a demonstrat c ă pietonii sunt mai înclina Ġi să traverseze pe
culoarea ro úie a semaforului dac ă o persoan ă foarte bine îmbr ăcată face acela úi lucru úi să nu o fac ă, dacă o
persoană prost îmbr ăcată se comport ă în mod respectiv (în ambele cazuri este vorba de aceea úi persoană).
Aceste observa Ġii se utilizeaz ă cu succes în psihologia reclamei când o personalitate din lumea artistic ă sau
sportivă este prezentat ă în calitate de consumator al unui produs.
Tipul de comportament este, de asemenea, important în cadrul imita Ġiei. Astfel, comportamentele complexe
nu sunt imitate tot atât de rapid ca cele simple.
Caracteristicile observatorului
Persoanele caracterizate prin insuficient ă încredere în sine úi imagine de sine sc ăzută sunt mai înclinate s ă
imite comportamentele altora.
De asemenea, subiec Ġii care au primit înt ăriri în trecut pentru imitarea comportamentului celorlal Ġi sunt mai
înclinaĠi spre imita Ġia unei surse model.
Recompensarea consecin Ġelor comportamentului
In cazul în care comportamentul de imita Ġie este înt ărit, forĠa de imitare a modelului se amplific ă.
Bandura este de p ărere că întărirea pozitiv ă poate ac Ġiona mai puternic decât factorii men ĠionaĠi mai sus.
A stfe l , de pild ă, o sursă m o de l c u statut so c i al ridi c at î l po ate f ace pe subie c t s ă o im i te , d ar d ac ă c on se cin Ġe le
respectivei imit ări nu sunt înt ărite suficient, subiectul va avea tendin Ġa de a fi mai pu Ġin dominat în viit or de
respectivul model.
Procesele înv ăĠării observa Ġionale
a)Procesele aten Ġionale
ÎnvăĠarea observa Ġională nu poate avea loc dac ă subiectul nu acord ă atenĠie modelului, pentru a ob Ġine
informaĠii relevante pe baza c ărora să poată imita sursa model.
Toate caracteristicile modelului care îl fac mai atr ăJător (exper Ġi, persoane celebre etc.) solicit ă într-o mai
mare măsură atenĠia subiectului.
b) Procesele memoriei
Pentru a înv ăĠa un comportament prin intermediul imita Ġiei, subiectul trebuie s ă reĠină aspectele
semnificative ale respectivului comportament. Aceste aspecte trebuiesc întip ărite sub forma unei reprezent ări
simbolice în plan subiectiv intern. Deci, Bandura admite (spre deosebire de Skinner) existen Ġa unor procese

60cognitive interne (formare de imagini, rezolvare de probleme).
Autorul propune dou ă sisteme reprezenta Ġionale interne: sistemul imaginativ úi cel verbal. Subiectul
elaboreaz ă, prin intermediul procesului condi Ġionării, imaginea sursei model úi apoi utilizeaz ă imaginea ca baz ă
pentru imitarea comportamentului modelului. In acela úi timp, subiectul va descrie în limbaj interior ceea ce face
modelul. Descriptorii verbali (coduri) pot fi repeta Ġi în plan intern.
c) Procesele reproduc Ġiei motorii
Se refera la traducerea reprezent ărilor simb olic e în comportament manifest (deschis).
d) Procesele motiva Ġionale
Indiferent cât de atent urm ăreúte cineva un model, cât de bine r e Ġine comportamentul acestuia úi ce abilităĠi
are persoana, acesta nu va fi pus în func Ġiune în absen Ġa unei motiva Ġii suficiente.
Observarea faptului c ă comportamentul modelului atrage dup ă sine anumite î n t ăr i r i pozitive poate
reprezenta o surs ă motivaĠională important ă pentru observarea, re Ġinerea úi punerea în ac Ġiune a respectivului
comportament.
Bandura este de p ărere că întărirea faciliteaz ă învăĠarea modelat ă, dar nu este vital ă pentru ea.
Conceptul de eu (self)
Bandura define úte „eul în termenii structurilor cognitive care func Ġionează ca sisteme de referin Ġă internă, cât
úi a set-ului de subfunc Ġii care implic ă percepĠia, evaluarea úi reglarea comportamentului” (Bandura, 1978. cit.
Schultz, 1986, p. 387).
D e c i , e u l n u r e p r e z i n t ă o e n t i t a t e , c i u n s e t d e s t r u c t u r i úi p r o c e s e c o g n i t i v e c a r e r e g l e a z ă, p e r c e pĠi a úi
cogniĠia.
Bandura consider ă că două aspecte ale eului au o importan Ġă majoră:
a)întărirea eului (autoînt ărirea)
b)Eficienta eului (autoînt ărirea)
a) întărirea eului (autoînt ărirea)
Autoîntărirea este, în concep Ġia lui Bandura, tot atât de important ă ca úi întărirea extern ă. O recompens ă
autoadministrat ă poate fi, de pild ă, t răir ea sentimentului de mândrie sau satisfac Ġie,în timp ce o sanc Ġiune
autoadministrat ă poate fi reprezentat ă de trăirea sentimentului de ru úine, culpabilitate sau depresie în leg ătură cu
faptul că nu ne-am comportat într-un anumit fel.
Bandura consider ă că majoritatea comportamentelor umane sunt reglate prin intermediul autoînt ăririlor.
Standardele interne în raport cu care se evalueaz ă comportamentul sunt preluate prin înv ăĠare de la surse
model care sunt p ărinĠii úi alte persoane semnificative din copil ăria subiectului.
b) Autoeficien Ġa
Autoeficien Ġa se refer ă la cât de bine reu úHúte subiectul s ăúi atingă propriile standarde interne. Bandura
consideră că autoeficien Ġa se exprim ă prin intermediul sentimentelor de autostim ă, de valoare personal ă, de
adecvare úi efic i en Ġă în abordarea r ea lit ăĠii. Autoeficien Ġa este perceperea propriei capacit ăĠi de a produce
úi regla evenimentele vie Ġii. Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever
atunci când nu reu úesc să le atingăúi de aici pot rezulta sentimente de depresie, descurajare, autodevalorizare.
B a n d u r a subliniaz ă că p e r s o a n e l e c u sentimentul a u t o e f i c i e n Ġe i s căz u t p o t s ă s e r e f u g i e z e î n
alcool, să se resemneze sau s ă se refugieze într-o lume de fantasme. Aceste persoane se simt neajutorate, incapabile
Vă influenĠeze evenimentele, consider ă că toate eforturile lor sunt inutile. Subiec Ġii sunt dependen Ġi úi anxioúi. Când
întâlnesc un obstacol renun Ġă la tentativele de a-1 dep ăúi sau nici m ăcar nu încearc ă să-l depăúească.
Persoanele cu sentimentul autoeficien Ġei ridicat au urm ătoarele caracteristici:
Ÿ sunt capabile s ă facă faĠă în mod adecvat încerc ărilor vieĠii;
Ÿ pentru că ele se aúteaptă la succes, ele vor persevera în tentative de dep ăúire a obstacolelor;
Ÿau o mare încredere în for Ġele proprii úi nu sunt blocate de dubita Ġii;
Ÿ au performa Ġe ridicate în activitate.
Bandura consider ă că modul în care omul î úi apreciaz ă nivelul de autoeficien Ġă depinde de:

61¾nivelul performan Ġelor anterioare;
¾observarea succesului altor persoane (mai ales dac ă sunt asem ăQătoare cu noi);
¾întăreúte sentimentul autoeficien Ġei;
¾persuasiunea verbal ă poate cre úte nivelul autoeficien Ġei (úi invers, în func Ġie de conĠinutul acesteia);
¾nivelul de activare intern ă. Oamenii sunt mai înclina Ġi să se aútepte la succes atunci când nu manifest ă
reacĠii dezadaptative, de supraactivare în condi Ġii de stres.
Stadiile înv ăĠării modelate
După Bandura, modelarea se dezvolt ă odată cuvârsta úi maturizarea. In copil ărie, modelarea se limiteaz ă la
i mit aĠia direct ă pentru c ă la copii nu s-au dezvoltat înc ă abilităĠile cognitive úi sistemele imaginative
(reprezenta Ġional) úi verbal, care stau la baza înv ăĠării modelate. In cazul copiilor, este necesar un num ăr mai mare
de re pe tări pe n tru c a ac e úti a să re pro d uc ă un an um i t c om po rtam e n t o bse rv at ( c am în j urul v ârste i de 2 an i apa r
primele comportamente imitate).
Mai mult, la copiii mai mici func Ġionează întăririle primare (hran ă, pedeapsă afecĠiune), în timp ce la copiii
mai mari úi la adulĠi, întăririle se bazeaz ă mai mult pe aprobare sau dezaprobare. La nivelu l cel mai înalt de
dezvoltare a copilului se produce internalizarea comportamentului ideal preluat de la p ăr inĠi, iar recompensele úi
s a ncĠiu n i l e încep s ă fie autoadministrate.
Modificarea comportamentului înv ăĠat
Prin intermediul teoriei sale asupra înv ăĠării sociale, Bandura urm ăreúte un scop practic imediat, úi anume
Jăsirea celor mai eficiente modalit ăĠi de modificare a comportamentului indezirabil sau anormal.
Dacă modelarea reprezint ă modalitatea de baz ă în învăĠarea unor comportamente, tot prin intermediul
modelării se poate modifica un comportament nedorit. Astfel, de pild ă, Bandura a utilizat metoda model ării
p e n t r u î n l ăt u r a r e a u n o r f r i c i s a u f o b i i ( e x e m p l u : u n c o p i l c u f o b i e d e câini a f o s t p u s s ă u r măr e a s că, d e l a o
distanĠă sigură, cum alt copil de aceea úi vârstă se joacă cu un câine). De úi abordarea lui Bandura se refer ă la
comportamentul manifest, odat ă cu trecerea t i mp u lu i, autorul a început s ă fie tot mai mult preocupat de
variabilele cognitive, mai precis de auto-eficien Ġă. Un subiect care úi-a rezolvat prin intermediul model ării fobia de
úerpi, de pild ă, îúi modifică nu numai comportamentul manifest ci úi atitudinile, manifestând mai mult autoeficien Ġă
în situaĠiile care îi produceau înainte anxietate.
Inîncheiere, trebuie s ă subliniem faptul c ă Bandura era de p ărere că un comportament uman este controlat
atât de subiectul însu úi, prin intermediul opera Ġiilor úi proceselor cognitive cât úi de mediu, prin intermediul
stimulărilor de natur ă socială. El îúi denume úte poziĠia ,,determinism reciproc” úi arată că „oamenii nu simt nici
obiecte pasive, controlate de for Ġe externe, nici subiec Ġi absolut liberi care pot face úi deveni ceea ce vor”.

62Modelul Big Five
O dezvoltare contemporana a modelului trasaturilor de personalitate, extrem de bine apreciata de
specialisti, reduce numarul factorilor bipolari la 5: extraversiunea, agreabilitatea, constiinciozitatea,
stabilitatea emotionala si cultura (intelectul). Acest model poarta numele de modelul celor cinci tr asaturi
(factori) ( BIG-FIVE), care sunt descrisi în continuare:
Factorul Polul pozitiv Polul negativ
Extraversiune sociabil, vorbaret, entuziast retras, tacut, sobru, rezervat
Agreabilitate simpatic, gentil, saritor, bun suspicios, rece, dur
Constiinciozitate ordonat, disciplinat, responsabil dezorganizat, neatent
Stabilitate emotionala calm, controlat, stapânit nelinistit, nervos, tensionat
Cultura (intelect) imaginativ, independent, interesat conformist, interese restrânse
Aceasta teorie devine importanta în masura în care cercetatorii izoleaza un set de trasaturi considerate
cele mai importante pe care, pe care încearca apoi sa fundamenteze întreaga organizare a personalitatii. În
ciuda popularitatii sale, acest model are doua limitari serioase exprimate de unii specialisti.
În primul rând este vorba despre preocuparea asupra independentei celor cinci factori, unul fata de
celalalt. Cea de-a doua preocupare, mult mai serioasa se refera la acoperirea celor cinci factori. Altfel
spus, ne putem întreba daca acesti factori pot acoperi marea varietate de aspecte privind personalitatea
umana? Se pare ca raspunsul este nu. Desi cei cinci factori acopera o mare parte a caracteristicilor
personalitatii umane, totusi raman aspecte descoperite, neexplicate.

63Personalitatea – sistem integrat supraordonat
Intre nenumaratele definitii ale personalitatii, G. W. Allport da propria definitie in lucrarea “Structura si
dezvoltarea personalitatii":
“PERSONALITATEA este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care
determina gandirea si comportamentul sau caracteristic."
Pentru a intelege mai bine, vom explica in continuare cateva dintre conceptele din aceasta definitie, asa
cum a facut-o Allport:
¾Organizare dinamica
“Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si
deprinderi, care ghideaza in mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt
necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii.(…) Termenul implica si procesul reciproc
de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare
progresiva.”
¾Psihofizic
“Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa.
Organizarea sa atrage dupa sine functionarea atat a “spiritului”, cat si a “trupului” intr-o unitate
inextricabila.”
¾Sistem
“Un sistem (orice sistem) este un complex de elemente intr-o interactiune reciproca. O deprindere este un
sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme exista in mod
latent in organism chiar cand nu actioneaza. Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate”.
¾Comportament si gandire
“Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca (…). Ele
sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna
selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra.”
In “Dictionar de Psihologie”, editura Babel 1997, coordonat de Ursula Schiopu comportamentul si
gandirea "…se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de
altele) si care contureaza identitatea ei specifica.”
In prezent sunt utilizati in mod curent trei termeni: individ, persoana, personalitate.
Individ – acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice, biochimice, biologice si psihofiziologice –
innascute sau dobandite – care se integreaza intr-un sistem pe baza mecanismului adaptarii la mediu.
Temenul individ se atribuie tuturor organismelor vii. Fiind o entitate biologica si o unitate structural si
functional indivizibila, omul este, primordial, un individ.
Persoana – notiune relationata cu manifestarea actuala a omului intr-o situatie sociala data, manifestare
care se subordoneaza unui anumit rol.
Personalitatea – notiune relationata cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in sistem
generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale. Persoana si
personalitatea sunt determinantii pe care ii atribuim exclusiv omului.
Functiile cognitive perceptia, memoria, gandirea etc, nu sunt realitati de sine statatoare, ci ele sunt
manifestari si dimensiuni ale unui sistem integral supraordonat – personalitatea.
Psihologia personalitatii trebuie sa-si focalizeze atentia asupra modului in care procesele, functiile si
starile psihice individuale se integreaza pe cele trei coordonate principale: dinamico-energetica,
relational-sociala si instrumental performantionala. Procesul integrarii pe cele trei coordonate duce la
elaborarea a trei subsisteme functionale independente, care definesc domeniul de studiu al psihologiei
personalitatii: temperamentul, caracterul si aptitudinile.
1. TEMPERAMENTUL
(latura dinamico-energetica a personalitatii)
Integrarea insusirilor si trasaturilor de ordin dinamico-energetiv ale proceselor psihice si actelor motorii,
precum intensitatea, pregnanta, acuitatea, modulitatea, echilibrul etc da structura temperamentala a
personalitatii.

64Temperament –ansamblu de elemente biologice care, impreuna cu factorii psihologici, constituie
personalitatea (N. Sillamy, Dictionar de psihologie 1996).
Temperamentul reprezinta modul in care variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se implica in
organizarea si desfasurarea proceselor psihice – perceptie, memorie, gandire, afectivitate si se reflecta in
comportament.
Temperamentul, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si sens real
numai in plan psihocomportamental. Temperamentul se regaseste si incepe sa-si dezvaluie trasaturile sale
specifice de indata ce omul incepe sa deschida gura, sa ridice mana, sa gesticuleze. De aceea spunem ca
temperamentul se manifesta in orice situatie, in orice imprejurare, fiind prima determinatie a personalitatii
care se impune nemijlocit observatiei.
Temperamentul tine de latura formala, de suprafata a personalitatii si nu de cea interna, de continut. El nu
are o semnificatie axiologica, nereclamand o impartire a oamenilor in buni sau rai, in superiori sau
inferiori; intrebarea la care ne raspunde temperamentul este una de ordin pur fenomenologic, dinamico-
energetic: cum se exteriorizeaza si se manifesta o persoana, intr-o situatie concreta sau alta, sub aspectul
intensitatii sau a fortei, al mobilitatii si echilibrului diferitelor tendinte, pulsiuni si procese biologice de
semn contrar (forta-slabiciune, labilitate-inertie, excitatie-inhibitie, control-impulsivitate,
impresionabilitate etc)
Clasificare
A. Tipologiile morfologice sau bioconstitutionale
Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii ,
Hipocrate (400 i.e.n.) si Galenus (150 e.n.).
In concordanta cu filosofia epocii, care considera ca intreaga natura este compusa din patru elemente
fundamentale – aer, pamant,foc si apa – acestia au socotit ca predominanta in organism a uneia dintre
cele patru „umori” (hormones): sange, flegma, bila neagra si bila galbena , determina temperamentul.
Pe aceasta baza se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic
si coleric.
-Colericul este energic, nelinistit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este
inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Oscileaza intre entuziasm si deceptie, are
tendinta de exagerare in tot ceea ce face. Este o persoana foarte expresiva, usor „de citit”, gandurile si
emotiile i se succed cu repeziciune. Are tendinta de dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei
idei sau cauze.
-Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmiciatate si echilibru. Este vioi, vesel, optimist si se adapteaza
cu usurinta la orice situatie. Fire activa, schimba activitatile foarte des, deoarece simte permanent
nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece
cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.
-Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare
fara margini. Are o putere de munca deosebita poate obtine performante deosebite mai ales in muncile
de lunga durata si este foarte tenace, meticulos in tot ceea ce face. Fire inchisa, greu adaptabila, putin
comunicativa, prefera activitatile individuale.
-Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca felgmaticul, dar ii lipseste forta si vigoarea acestuia,
emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exagerate exigente fata de sine si a unei
neincrederi in fortele proprii. Este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis in
sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.
Tipologia lui E. Kretschmer cuprinde trei tipuri principale:
-tipul picnic-ciclotim (constitutie orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata
moale, sistem osos fragil), predispune la tulburari maniaco-depresive;
-tipul leptosom (astenic-schizotim) (constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata
(turtita), umeri apropiati si ingusti, cap mic si rotund, muschi si oase subtiri (aspect scheletic), nas
lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi feminine la barbati si masculine la femei), predispune la
tulburari de natura schizoida (schizofrenica);

65-tipul atletic (constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului osos si muscular,
umeri lati si bazin ingust), predispune la epilepsie.
Pe baza combinatiilor in interiorul tipurilor morfologice picnic si astenic, Kretschmer a obtinut 6 tipuri
temperamentale: 3 ciclotimice si 3 schizotimice.
Temperamente ciclotimice : 1. hipomaniac (dispozitie euforica, mobilitate, sociabilitate, comunicativitate
exagerata); 2. sintonic (spirit realist, pragmatism, simtul umorului, toleranta); 3. greoi (lentoare, inertie,
praguri senzoriale ridicate, timpi de reactie mari)
Temperamente schizotimice : 1. hiperestezic (nervozitate, iritabilitate, idealism, interiorizare, delicatete,
circumspectie); 2. schizotimic (intermediar, rece, calm, energic); 3. anestezic (rece, nervos, logic,
sistematic, obtuz, lenes, inaccesibil pasiunilor, indolent).
B. Tipologiile fiziologice si psihofiziologice
Explicarea diferentelor temperamentale tine, in conceptia filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov , de
caracteristicile sistemului nervos central si de raporturile dintre ele:
-forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin rezistenta mai
mare sau mai mica la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale. Din acest punct de
vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic si sistem nervos slab;
-mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie de
solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sistemul nervos este mobil , iar daca trecerea
este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert ;
-echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia).
Daca ele au forte aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibrat .Exi sta si un
sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia.
Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos:
1.tipul puternic, neechilibrat,excitabil (corelat cu temperamentul coleric);
2.tipul puternic, echilibrat, mobil (corelat cu temperamentul sangvinic);
3.tipul puternic, echilibrat, inert (corelat cu temperamentul flegmatic);
4.tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic).
Pavlov a demonstrat ca cele patru tipuri considerate “pure” se combina intre ele, dand 16 tipuri mixte,
singurele care se intalnesc in realitate, “tipul pur” fiind o entitate mai mult teoretica.
C. Tipologiile psihologice
Tipologia lui Jung si Eysenck
Psihiatrul elvetian Carl Gustav Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiente clinice, ca, in
afara unor diferente individuale, intre oameni exista si deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientati
predominant spre lumea externa si intra in categoria extravertitilor , in timp ce altii sunt orientati
predominant spre lumea interioara si apartin categoriei introvertitilor .
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se inteleg sau se
cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre reverie si greu
adaptabili.
Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificand cazuistica probatorie, dar
adauga o noua dimensiune numita grad de nevrozism . Aceasta exprima stabilitatea sau instabilitatea
emotionala a subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare,
obtinand tipurile extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit – stabil s iintrovertit – instabil , pe
care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.
2. CARACTERUL
(latura relational-valorica si de autoreglaj a personalitatii)
Caracterul – ansamblu inchegat de atitudini care determina un mod relativ stabil de orientare si raportare

66a omului la ceilalti semeni, la societate in ansablu si la sine insusi. Este o entitate distincta a sistemului
personalitatii, ireductibila la temperament. Caracterul exprima schema logica de organizare a profilului
psiho-social al personalitatii, considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice. El include:
a)conceptia generala despre lume si viata a subiectului
b)sfera convingerilor si sentimentelor socio-morale
c)continutul si scopurile activitatilor
d)continutul aspiratiilor si idealurilor
Temperamentul si caracterul sunt doua notiuni diferite care nu trebuie confundate. In timp ce
temperamentul se refera la insusiri ereditare ale individului, caracterul vizeaza suprastructura morala a
personalitatii, calitatea de fiinta sociala a omului. In opinia lui Allport de cate ori vorbim despre caracter
emitem o judecata de valoare si implicam un standard moral.
Etimologic, termenul de caracter provine din greaca veche si inseamna tipar, pecete si cu referire la om,
sisteme de trasaturi, stil de viata. Caracterul de fapt inseamna o structura profunda a personalitatii, care
se manifesta prin comportament, care poate fi usor de prevazut.
Caracterul se implica numai in situatii sociale, el se structureaza numai in interactiunea individului cu
mediul socio-cultural, ca mecanism specific de relationare si adaptare la particularitatile si exigentele
acestui mediu.
Din punct de vedere psihologic, orice individ normal, dezvoltat intr-un mediu social, in comunicare si
interactiune cu alti semeni isi structureaza pe baza unor complexe transformari in plan cognitiv, afectiv si
motivational un anumit mod de raportare si reactie la situatiile sociale, adica un anumit profil caracterial.
Caracterul se structureaza prin integrarea in plan cognitiv, afectiv, motivational si volitiv a ceea ce este
semnificativ pentru individ in situatiile, evenimentele si experientele sociale.
Structura psihologica a caracterului
Caracterul trebuie considerat rezultatul unui sir de integrari a functiilor si proceselor psihice particulare
din perspectiva relationarii omului cu semenii si a adaptarii sale la mediul socio-cultural in care traieste.
In structura caracterului se regasesc “elemente” de ordin afectiv (emotii, sentimente), motivational
(interese, trebuinte, idealuri), cognitiv (reprezentari, concepte, judecati) si volitiv (insusiri, trasaturi) care
tin de existenta sociala a individului si mediaza raporturile lui cu ceilalti semeni si cu societatea in
ansamblu.
In plan social se apreciaza atat stabilitatea/constanta caracterului, cat si flexibilitatea, maleabilitatea lui in
functie de criteriile si etaloanele valorice care se aplica unei situatii sau alteia, unui context relational sau
altuia.
Atitudinea este pozitia interna adoptata de o persoana fata de situatia sociala in care este pusa. Ea se
constituie prin organizarea selectiva, relativ durabila a unor componente psihice diferite – cognitive,
motivationale, afective – si determina modul in care va raspunde si actiona o persoana intr-o situatie sau
alta. Atitudinea ne apare ca veriga de legatura intre starea psihologica interna dominanta a persoanei si
multimea situatiilor in care se raporteaza in contextul vietii sale sociale.
Caracterul este, in acest context, un subsistem relational-valoric si de autoreglaj al personalitatii care se
exprima printr-un ansamblu de atitudini-valori.
Atitudinea exprima o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale realitatii si implica reactii
afective, cognitive si comportamentale.
In structura caracterului se disting trei grupe fundamentale de atitudini:
-atitudinea fata de sine insusi: modestie, orgoliu, demnitate, sentiment de inferioritate,
culpabilitate;
-atitudinea fata de ceilalti, fata de societate: umanism, patriotism, atitudini politice;
-atitudinea fata de munca.
Trasaturile caracteriale
Trasatura caracteriala – structura psihica interna care confera constanta modului de comportare a unui
individ in situatii sociale semnificative pentru el. Trasaturile caracteriale, ca si cele temperamentale, au o
dinamica polara, ele formand, de regula, perechi antagonice (ex. egoist-altruist, avar-cheltuitor,
respectuos-nepoliticos, muncitor-lenes, curajos-las etc). La fiecare persoana se intalneste intreaga gama
de perechi, dar cu grade diferite de dezvoltare a fiecarei trasaturi.

67Trasaturile caracteriale pot fi comune (cele care ii apropie pe oameni si dupa care pot fi gasite comparatii
intermediare) si individuale (care diferentiaza o persoana de alta) – Allport
Trasaturile se formeaza si se individualizeaza pe fondul interactiunii continuturilor proprii diferitelor
procese psihice – cognitive, afective, motivationale si volitional-valorizate de subiect si implicate in
determinarea atitudinii lui fata de “obiectele sociale”.
3. APTITUDINILE
Aptitudinea este orice insusire psihica sau fizica considerata sub unghiul randamentului; este o formatiune
psihologica complexa la nivelul personalitatii care faciliteaza un comportament eficient al individului in
cadrul activitatii. Este considerata latura instrumentala a personalitatii.
Aptitudinea da masura gradului de organizare a sistemului personalitatii sub aspect adaptativ-instrumental
concret. Ea raspunde la intrebarea “ce poate si ce face efectiv un anumit individ in cadrul activitatii pe
care o desfasoara?” si se leaga intotdeauna de performanta si eficienta, in dublu inteles – calitativ si
cantitativ
Termenul de aptitudine exprima potentialul adaptativ general al individului uman, pe baza caruia el
reuseste sa faca fata multitudinii situatiilor si solicitarilor externe si sa-si satisfaca starile de necesitate.
Aptitudinea se diferentiaza si se individualizeaza in concordanta cu structura obiectiva a sarcinilor
(solicitarilor) si scopurilor care compun o activitate integrala.
Structura aptitudinii are un caracter dinamic, ceea ce face ca obiectivarea ei in cadrul aceleiasi activitati si
la acelasi individ sa capete un caracter variabil, atat in functie de natura sarcinilor si situatiilor, cat si de
varsta.
4. EUL SI PERSONALITATEA
Nivelul de integrare pe verticala continua la un nivel si mai inalt, supraordonat, unde se produce cu
adevarat efectul de emergenta psihologica globala, care face ca toate componentele si subsistemele
particulare sa se articuleze si sa se subordoneze fidelitatii de ansamblu a sistemului – nivelul Eului,
chintesenta intregului proces de devenire si integrare a personalitatii. Eul este ceea ce individualizeaza,
diferentiaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin autodeterminare si autoinchidere personalitatii,
in raport cu mediul.
Trasaturi definitorii : reflexivitatea (eu sunt eu, nu sunt tu), adresabilitatea (eu ma raportez la cei din jur,
la lume ca Eu), transpozabilitatea (eu ma compar cu altii si ma transpun in situatia lor), teleonomia
(orientarea finalista, spre scopuri).
Structurarea personalitatii la nivelul Eului se realizeaza printr-o corelare dinamica si complexa, dialectic-
contradictorie a constiintei despre lumea externa si a constiintei de sine, in tot cursul ontogenezei. Prima
manifestare a Eului va consta in trecerea copilului (3 ani) din ipostaza pasiva de obiect in cea activa de
subiect.
Din punct de vedere structural , Eul include:
-Eul corporal (imaginea valorizanta a mediului intern al organismului).
-Eul psihologic (imaginea despre propria organizare psihica interna, trairile afective traite de
aceasta, motivatia).
-Eul social (imaginea despre locul si rolul propriu in societate, sistemul valorilor sociale
interiorizate si integrate, motivele sociale, motivele de status, sentimentele sociale, vointa de
interactiune si integrare sociala).
Locul si rolul Eului in structura personalitatii
Se pot contura trei modalitati distincte de definire a Eului; prin sublinierea locului si rolului lui in
structura personalitatii; prin stabilirea proprietatilor lui; prin referiri la componenta si structura lui psihica.
E u l e s t e f a p t d e c o n s t i i n t a , d e c o n s t i i n t a r e f l e x i v a , d e c i i n s o t i t d e g a n d i r e . I n c a d r u l E u l u i e s t e v o r b a
despre constiinta de sine; esentialul pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea spre realizarea
scopurilor, tendinta fiind de a se conserva constiinta si gandirea in structura psihica a Eului.

68Eul este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei, dispunand de o puternica baza
afectiv-motivationala, avand 4 caracteristici:
-Eul este o structura de cunoastere;
-continutul acestei structuri variaza de la o persoana la alta;
-Eul este un focar al perspectivei afective;
-Eul dispune de fatete difuze (publice, personale si colective), fiecare contribuind la perspectiva
afectiva a Eului.
Eul este o structura activa, interpretativa, permanent implicata in reglarea comportamentului; este un
construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind
sustinut permanent afectiv-motivational. Astfel, individul se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza
si isi anticipa comportamentul.
Eul si constiinta
Daca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de cel de constiinta, intre ele existand un adevarat
abis, psihologii, psihiatrii, psihanalistii, dimpotriva, manifesta tendinta de a le identifica, de a le considera
ca fiind sinonime. Mult mai in acord cu realitatea ar fi sa consideram Eul si constiinta ca fiind distincte,
totusi complementare, existand concomitent de-a lungul intregii vieti constiente a individului.
Eul este o constructie treptata, realizata in timp ,bazata pe integrari succesive ale starilor anterioare in cele
superioare care devin premise sau conditii pentru acestea din urma. Prin integrarea succesiva in sine a
experientelor trecute, Eul isi sporeste nu doar “puterile” sale de influentare si dirijare a constiintei, ci isi
creeaza propriul sau sistem de informatii si de valori.
Constiinta este infrastructura Eului, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta conduce la
aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale fundamentale, Eul este creator de o noua constiinta.
Eul si persoana/personalitatea
Separarea Eului de persoana/personalitate isi are originea in incercarea diversilor psihologi de a raspunde
la intrebarea “Eul este anterior sau posterior personalitatii?” – Eul este ultima achizitie a vietii psihice, el
se afla la sfarsitul si nu la inceputul vietii psihice (P. Janet, J. Piaget, H. Wallon). Eul premerge
p e rs on al i ta ti i , Eul es te s am b u rel e c a tal i z a to r a l pe rs on al i ta ti i , f e rm en tu l si n u ti p a rul ei , el a re o p u te re
reglatoare, dar nu cosntitutiva (Radulescu Motru).
Relatia dintre Eu si persoana/personalitate este asemanatoare celei dintre Eu si constiinta. Fara a fi
identice, Eul si persoana/personalitatea nu sunt nici despartite, ci intr-o continua actiune si
interdependenta. Eul este nucleul personalitatii, doar un fapt de constiinta individuala, pe cand
personalitatea se extinde in mediu, isi trage si isi interiorizeaza numeroasele sale elemente sociale,
profesionale, chiar cosmice. Eul si personalitatea sunt cosubstantiale, se formeaza si evolueaza
c o n c o m i t e n t . N u n e n a s t e m n i c i c u E u , n i c i c u p e r s o n a l i t a t e , c i v o m d o b a n d i E u l , v o m d e v e n i
personalitati. Nu este deloc intamplator ca omul va deveni personalitate atunci cand ajunge la constiinta
de sine, deci cand se formeaza ca Eu, si nici faptul ca degradarea Eului duce indevitabil si invariabil la
degradarea personalitatii.
Eul si tipurile de Euri si de personalitate
Eurile sunt clasificate si diferentiate intre ele dupa:
a)caracteristicile si proprietatile lor: consistente si inconsistente, slabe si puternice
b)locul si rolul lor in planul vietii personale si sociale a individului: Eul profund, fundamental care
exprima intimitatea psihica a individului si Eul social, superficial, cu rol de implicare si raportare
a individului in viata sociala, individual (egoist, temporal) si spiritual (Eul valoare), Eul intim, Eul
social, Eul public
c)structura lui psihologica interna (sistemul de imagini presupus: Eul subiectiv – imaginea de sine a
individului, Eul reflectat – imaginea de sine reflectata in altii in functie de parerile lor, Eul
autentic, Eul ideal, Eul actual, Eul imaginar, Eul aspiratie sau dorinta, Eul real
d)interpretarea lor in termeni de “parte” sau “intreg”, “element” sau “totalitate”: Eul total si Eul
elementar, Eul vigil, treaz si Eul oniric, Eul totalitar (caracterizat prin egocentricitatea,
benefectanta, conservatorismul cognitiv)

69e)criterii combinate care le reunesc aproape pe toate cele de mai inainte: Eul natural – Eul natural al
individului (Eul material, Eul spiritual, Eul social)
Asa cum intr-unul si acelasi individ nu exista mai multe personalitati, ci una si aceeasi personalitate ce
contine insa “fatete” diferite, tot asa intr-una si aceeasi personalitate nu exista mai multe Euri, ci doar
unul singur, care dispune, la randul lui, de “fatete” distincte. Mai mult decat atat, intre structura
personalitatii si structura Eului exista o simetrie perfecta. Asa incat, “fatetelor” personalitatii se pot asocia
6 “fatete” ale Eului:
1.Eul real (cum este)
2.Eul autoperceput (cum crede ca este)
3.Eul ideal (cum ar vrea sa fie)
4.Eul perceput (cum percepe Eurile celorlalti)
5.Eul reflectat (cum crede ca il percep altii)
6.Eul actualizat (cum se manifesta).
Consideram important de subliniat ca Eul este un construct diferit de Sine, primul fiind un construct
social, iar cel de-al doilea reprezentand nucleul fiintei umane.

Metode și tehnici de cunoa ștere a personalit ă/uni0163ii elevilor
Psihologia personalit ă/uni021Bii, Seminar, Sem.II, 2008-2009

Procesul de cunoa ștere 2
Observa /uni0163ia 9
Experimentul 12
Convorbirea 14
Ancheta 15
Metoda biografic ă 17
Metoda analizei produselor activit ă/uni0163ii 18
Metodele psihometrice 19
Teste de temperament 20
Testele de aptitudini 20
Testele de atitudini 26
Testarea cuno știn /uni0163elor 27
Bibliografie selectiv ă 28

2Procesul de cunoa ștere
În contextul preocup ărilor educa /uni0163ionale termenul “cunoa ștere” este probabil
no /uni0163iunea cea mai frecvent utilizat ă. Indiferent de accep /uni0163iune, fenomenul
cunoa șterii presupune: un subiect al cunoa șterii – cunosc ătorul, un obiect al
cunoa șterii – ceea ce urmeaz ă a fi cunoscut și compatibilitatea elementelo r care
intr ă în rela /uni0163ie – potrivirea dintre obiectul și subiectul cunoa șterii, dintre
mărimile de ie șire ale sistemului “obiect” și m ărimile de intrare (modalit ă/uni0163ile
de recep /uni0163ie) ale sistemului subiect.

Din perspectiv ă psihopedagogic ă, cunoa șterea prezint ă interes mai ales în dou ă
ipostaze:
• cunoa șterea ca stare de reflectare a unei realit ă/uni0163i, ca imagine mental ă
(subiectiv ă) a obiectului cunoa șterii; aceast ă accep /uni0163iune are aplica /uni0163ii evidente în
asimilarea cuno știn /uni0163elor aferente unui domeniu știin /uni0163ific, a unei discipline,
• cunoa șterea ca proces comunica /uni0163ional între subiectul cunosc ător și
“obiectul” cunoa șterii; aceast ă accep /uni0163iune are aplica /uni0163ii evidente în stabilirea și
controlul func /uni0163ion ării rela /uni0163iilor intra și interpersonale ale situa /uni0163iei educa /uni0163ionale.

Principalele calit ă/uni0163i ale cunoa șterii sunt descriptibile prin cuvinte perechi ca:

(a) obiectiv – subiectiv: se refer ă la coresponden /uni0163a dintre imaginea mental ă a
subiectului cunoa șterii și obiectul cunoa șterii; a nu se confund ă natura
subiectiv ă a cunoa șterii (inerent ă oric ărei activit ă/uni0163i realizate de o fiin /uni0163ă ) cu
subiectivismul privit ca o insuficien /uni0163ă , chiar defect al cunoa șterii subiective,
(b) rapiditate – lentoare a cunoa șterii: se refer ă la timpul necesar form ării
imaginii mentale,
(c) consecven /uni0163a – inconsecven /uni0163a cunoa șterii: se refer ă la gradul de nealterare a
imaginii mentale în condi /uni0163iile schimb ărilor ap ărute la nivelul subiectului
cunosc ător,
(d) adaptabilitatea – neadaptabilitatea cunoa șterii: se refer ă la schimbarea
imaginii mentale în condi /uni0163iile în care apar schimb ări la nivelul obiectului
cunoa șterii.

Cine cunoa ște?

Problematica cunoa șterii psihopedagogice a personalit ă/uni0163ii decurge din condi /uni0163ia
particular ă a elementelor situa /uni0163iei de cunoa ștere în context educa /uni0163ional.

Subiectul cunoa șterii, profesorul intr ă în rela /uni0163ia de cunoa ștere în ansamblul

3însu șirilor sale de personalitate: dinamice (temperamentale), i nstrumentale
(aptitudinale), axiologice (caracteriale).

Fiecare dintre aceste categorii de însu șiri poate influen /uni0163a calitatea cunoa șterii
realizate de c ătre profesor.

Con știentizarea valen /uni0163elor și riscurilor propriilor însu șiri de personalitate –
autocunoa șterea – este esen /uni0163ial ă pentru atingerea finalit ă/uni0163ilor urm ărite prin
cunoa șterea psihopedagogic ă.

Însu șirile instrumentale influen /uni0163eaz ă calitatea cunoa șterii personalit ă/uni0163ii în
măsura în care î și pun amprenta asupra procesului de cunoa ștere și a
rezultatului acestuia, imaginea mental ă a persoanei cunoscute.

Niciuna dintre însu șirile de personalitate nu ac /uni0163ioneaz ă izolat, dar, în acela și
timp, este important de men /uni0163ionat și faptul c ă nici o însu șire de personalitate nu
poate fi tratat ă ca fiind insignifiant ă în influen /uni0163area rezultatului unei activit ă/uni0163i
de cunoa ștere interpersonal ă.

Nu ignora /uni0163i faptul c ă:
1. Anumite însu șiri de personalitate ale subiectului sus /uni0163in, prioritar, anumite
calită/uni0163i ale cunoa șterii.
2. Situa /uni0163ii concrete impun prioritatea unei calit ă/uni0163i concrete ale cunoa șterii.

:: Aplica /uni0163ie
Evoca /uni0163i situa /uni0163ii educa /uni0163ionale în care:
• Obiectivitatea cunoa șterii elevului este prioritatea nr.1.
• Rapiditatea cunoa șterii elevului este prioritatea nr.1.
• Consecven /uni0163a cunoa șterii elevului este prioritatea nr.1.
• Adaptabilitatea cunoa șterii elevului este prioritatea nr.1.

Însu șirile caracteriale, rezultate ale autoform ării și model ării sociale a
personalit ă/uni0163ii profesorului sunt particularit ă/uni0163i care asigur ă în cea mai mare
măsur ă capacit ă/uni0163ile autoreglatoare ale activit ă/uni0163ii de cunoa ștere
psihopedagogic ă.

Însu șiri precum activismul, altruismul, cooperarea, dar mai ales exigen /uni0163a fa /uni0163ă
de sine sub aspectul autoform ării competen /uni0163elor de cunoa ștere a celuilalt –
competen /uni0163ă fundamental ă în rolul de profesor – pot minimiza și chiar elimina

4riscul unei cunoa șteri incomplete, inoperante în timp util, alterate de rigidit ate,
sau deformate de inconsecven /uni0163ă ori subiectivism.
Pe cine cunoa ștem?
Obiectul cunoa șterii, elevul, trebuie abordat tot în ansamblul însu șirilor sale de
personalitate: dinamice (temperamentale), instrumentale (apti tudinale),
axiologice (caracteriale). Fiecare din aceste categorii de însu șiri, dar mai ales
rela /uni0163iile multiple, plurifazice și plurinivelare, pot influen /uni0163a calitatea cunoa șterii
realizate de c ătre profesor.

Principala problem ă a cunoa șterii psihopedagogice legat ă de specificul
obiectului cunoa șterii, nu rezid ă îns ă din complexitatea fenomenologic ă a
acestuia, ci din natura vie, și mai mult decât atât, spiritual ă a fiin /uni0163ei umane.
Acestea sunt specificit ă/uni0163i care limiteaz ă apriori utilizabilitatea metodelor
generale de cunoa ștere, cel pu /uni0163in pe dou ă dimensiuni.

• etica cunoa șterii , a cercet ării în domeniul știin /uni0163elor umane – interzice
folosirea oric ăror metode de cercetare care ar putea avea efecte negative asupra
persoanei.
• autenticitatea comportamentului persoanei (în cazul de fa /uni0163ă al elevului)
atunci când aceasta se simte sau se știe “obiect” al cunoa șterii celuilalt (al
profesorului).

Trebuie s ă re /uni0163ine /uni0163i faptul c ă nu este vorba doar de nivelul con știent al reac /uni0163iei
comportamentale, de o atitudine deliberat ă de t ăinuire sau de simulare în fa /uni0163a
unui act care ar putea fi perceput în anumite situa /uni0163ii ca “indiscret” ori al c ărui
rezultat ar periclita la un moment dat interese personale. Se au în vedere și
reac /uni0163iile incon știente, de conformare a persoanei sau dimpotriv ă de a firmare,
reac /uni0163ii de ap ărare spontan ă sau de sfidare născute din experien /uni0163e anterioare
frustrante sau tr ăiri actuale neconfortabile.

:: Aplica /uni0163ii
Da/uni0163i exemple de situa /uni0163ii în care t ăinuirea sau simularea sunt previzibile cu un
grad crescut de probabilitate. Desigur, în aceste situa /uni0163ii ve /uni0163i trata cu precau /uni0163iune
rezultatele cunoa șterii.

Specifice cunoa șterii psihopedagogice sunt problemele legate de
particularit ă/uni0163ile de vârst ă ale elevilor în ipostaza lor de obiect al cunoa șterii.
Sunt cunoscute “marile” sensibilit ă/uni0163i afective ale adolescen /uni0163ei sau curiozit ă/uni0163ile

5“infinite” ale pubert ă/uni0163ii și vârstelor latente. Desigur, aspecte de identitate lega te
de teme sensibile trebuie abordate cu mult tact și mult ă r ăbdare; acestea sunt
îns ă probleme care privesc mai degrab ă compatibilitatea dintre subiect și
obiectul cunoa șterii.
:: Aplica /uni0163ii
Ordona /uni0163i vârstele func /uni0163ie de transparen /uni0163a previzibil ă, de ușurin /uni0163a cu care “se
las ă” cunoscu /uni0163i persoanele apar /uni0163inând acestora.
a)pre școlar; b) școlar mic; c) școlar mare; d)adolescent;

Cunoa șterea elevului: competen /uni0163ă cheie în activitatea didactic ă
În calitate de competen /uni0163ă de rol profesional, cunoa șterea psihopedagogic ă
urm ăre ște nu doar construirea unei imagini asupra personalit ă/uni0163ii elevului a șa
cum este ea “ acum și aici ”, ci și reflectarea dinamicii devenirii “ pân ă acum ” și,
mai ales, a evolu /uni0163iei probabile “ de acum încolo ” în condi /uni0163ii posibile, orientativ
date.

Altfel spus, principalele obiective ale cunoa șterii psihopedagogice a
personalit ă/uni0163ii sunt:

• crearea unei imagini cât mai obiective asupra structurii și a nivelului
func /uni0163ional al însu șirilor psihice și a rezultatelor generate de persoan ă; este o
cunoa ștere descriptiv ă;
• identificarea cauzelor care au generat structura, nivelul fun c /uni0163ional poten /uni0163ial
și rezultatele în care însu șirile de personalitate se concretizeaz ă; este o
cunoa ștere explicativ ă;
• anticiparea condi /uni0163iilor în care structura și nivelul func /uni0163ional al însu șirilor
psihice vor avea o evolu /uni0163ie definit ă; este o cunoa ștere predictiv ă.

Capacitatea de a surprinde structura reprezentativ ă a însu șirilor psihice ale unei
persoane, de a o raporta la rezultatele concrete ale persoan ei într-o activitate
dat ă, de a explica cauzalitatea rela /uni0163iilor constatate, de a prezice evolu /uni0163ii posibile
și probabile în condi /uni0163ii definite sunt principalele componente structurale ale
competen /uni0163ei de cunoa ștere psihopedagogic ă a personalit ă/uni0163ii . Ele intervin cu
pondere diferit ă în roluri educa /uni0163ionale diferite.

Documentele primare
Rezultatele cunoa șterii psihopedagogice sunt înregistrate în diferite documente
ale institu /uni0163iilor de educa /uni0163ie:

6• fi șele școlare, purt ătoare de date personale ale elevilor,
• caracteriz ările psihopedagogice secven /uni0163iale (anuale) sau finale (la sfâr șit de
ciclu de școlarizare),
• recomand ările pe care anumite institu /uni0163ii școlare le solicit ă unit ă/uni0163ilor de
provenien /uni0163ă a viitorilor lor elevi, recomand ările pe care le solicit ă institu /uni0163iile
administrative sau nonguvernamentale pentru acordarea unor facili t ă/uni0163i
educa /uni0163ionale, financiare sau general umanitare,
• referin /uni0163e solicitate de institu /uni0163ii administrative în caz de abateri de la normele
sociale,
• raporturi de consiliere, de orientare sau de informare educa /uni0163ional ă,
voca /uni0163ional ă, școlar ă, profesional ă ș.a.

:: Aplica /uni0163ii
Dai exemple de tipuri de rapoarte și documente primare pe care le utiliza /uni0163i
frecvent în activitatea dvs.. Analiza /uni0163i comparativ tipurile de informa /uni0163ii cu
privire la personalitatea elevului pe care le con /uni0163in acestea.

Dimensiunile personalit ă/uni0163ii

Termenul de personalitate este o no /uni0163iune cu o sfer ă foarte larg ă, practic infinit ă
și cu un con /uni0163inut controversat în literatura de specialitate. Ceea ce es te general
acceptat ca element definitoriu al personalit ă/uni0163ii, prive ște unicitatea și
irepetabilitatea concretiz ării sale în identit ă/uni0163i personale complexe , bio-
psihosocio-culturale.

Cunoa șterea psihopedagogic ă descriptiv ă a persoanei va cuprinde toate aceste
dimensiuni, analiza fiind concentrat ă în raport cu intensitatea transform ărilor
caracteristice diferitelor etape de vârst ă:

• Identitatea fizic ă se refer ă la vârst ă, sex, starea integrit ă/uni0163ii corporale –
inclusiv func /uni0163ionalitatea analizatorilor, stare de dezvoltare (raportul
în ăl/uni0163ime/greutate/vârst ă/sex), fizionomie, /uni0163inut ă corporal ă, stare de s ănătate,
antecedente medicale relevante personale și familiale, regim de via /uni0163ă și
alimentar, dependen /uni0163e (medicamente, restric /uni0163ii alimentare, proteze, limite de
adaptabilitate la clim ă, microclimat ș.a.).

Datele referitoare la identitatea fizic ă a persoanei sunt constatabile pe baz ă de
observa /uni0163ie , conversa /uni0163ie sau documentare ; adesea îns ă este nevoie de o
cunoa ștere specializat ă, situa /uni0163ie în care se face apel la cooperare

7pluridisciplinar ă.

• Identitatea psiho-comportamental ă prive ște însu șirile de personalitate pe
dimensiunile:
• dinamic ă (temperamental ă),
• instrumental ă (nivelul func /uni0163ional al principalelor procese psihice,
aptitudini generale și speciale, cuno știn /uni0163e și deprinderi speciale – limbi
str ăine, folosirea unor mijloace tehnice, de la biciclet ă la automobil, de la
ma șin ă de scris la calculator)
• valoric ă (dominante atitudinale, calit ă/uni0163i voluntare, interese) și ale
rezultatelor activit ă/uni0163ii dominante – jocul în mica copil ărie, înv ă/uni0163area social ă
și școlar ă la vârstele pre- și școlar ă, munca la vârsta adult ă).

Datele privind identitatea psiho-comportamental ă se pot constata prin
interpretarea datelor de observa /uni0163ie privind comportament sau pot fi interpretate
deductiv pe baza analizei rezultatelor activit ă/uni0163ii , cel mai u șor a testelor
psihologice profesionale (destinate utiliz ării de c ătre psiholog) sau orientative
(destinate autoaplic ării sau utiliz ării lor de c ătre neprofesiononi ști ini /uni0163ia /uni0163i în
folosirea acestora). În cazul utiliz ării testelor orientative se recomand ă
(deocamdat ă) cooperarea permanent ă cu un psiholog, în sistem de supervizare
sau consiliere educa /uni0163ional ă continu ă (mentorat).

• Identitatea socio-cultural ă este dat ă de: statutul institu /uni0163ional ( școlar sau
profesional), nivelul de școlarizare, comunitatea (urban ă sau rural ă) căreia îi
apar /uni0163ine persoana, grupurile de referin /uni0163ă din care î și selecteaz ă valorile
(familie, școal ă, profesie, de petrecere a timpului liber, sport, voca /uni0163ional
neprofesionist, politic ș.a ), prietenii, modele, grad de instruire, condi /uni0163iile
materiale și climatul cultural-educa /uni0163ional al familiei, apartenen /uni0163ă etnic ă,
religioas ă, afiliere organiza /uni0163ional ă ș.a. Definitoriu pentru dimensiunea social ă
este identitatea civil ă a persoanei: numele, prenume, domiciliul și starea civil ă).

Datele identit ă/uni0163ii socio-culturale sunt accesibile, în general, prin documentare
și conversa /uni0163ie .
Specificul metodelor de cunoa ștere a personalit ă/uni0163ii elevilor
În domeniul educa /uni0163iei, psihologia utilizeaz ă un ansamblu de metode de
cercetare si investigare comune si altor discipline psihopedagogi e dar care se
disting prin anumite particularit ă/uni0163i specifice și modalit ă/uni0163i de aplicare si utilizare
a lor, în scopul cunoa șterii personalit ă/uni0163ii elevilor .

8Principalele metode utilizate în cunoa șterea personalit ă/uni0163ii elevilor sunt:

a) Observa /uni0163ia
b) Experimentul
c) Convorbirea
d) Ancheta psihologica
e) Metoda biografica
f) Metoda analizei produselor activit ă/uni0163ii
g) Metodele psihometrice

Datorit ă faptului c ă subiectul cercetat îl reprezint ă copilul, elevul si nu adultul,
că activit ă/uni0163ile studiate sunt cele de înv ă/uni0163are didactica sau social ă si nu activit ă/uni0163i
de munca productiva atrage dup ă sine individualizarea metodelor.

Astfel, observa /uni0163ia din psihologia generala devine observa /uni0163ie psihopedagogic ă
în psihologia școlara. Al ături de metodele împrumutate si adaptate necesita /uni0163ilor
specifice, psihologia școlara își elaboreaz ă îns ă și propriile ei metode, cu un
profil distinct și aplicabile doar în investigarea și cunoa șterea elevilor.

9Observa /uni0163ia
Observa /uni0163ia este o metod ă general ă de cunoa ștere pe care o utiliz ăm atât în via /uni0163a
de toate zilele, cât și în cvasitotalitatea domeniilor știin /uni0163ifice, fie ca moment
ini /uni0163ial al elabor ării unei ipoteze, fie ca modalitate de verificare a unei ipoteze.

La acest nivel de generalitate, observa /uni0163ia se define ște ca metod ă de cunoa ștere
direct ă care permite cunoa șterea unei realit ă/uni0163i prin percep /uni0163ia faptelor concrete
de manifestare a acesteia.

Ca metoda de cercetare psihopedagogic ă, observa /uni0163ia, const ă în urm ărirea
inten /uni0163ionat ă și înregistrarea exact ă, sistematic ă a diferitelor manifest ări
comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca și al contextului
situa /uni0163ional al comportamentului.

Principalele probleme pe care le ridica observa /uni0163ia pentru subiectul cunosc ător,
profesorul, se refer ă la câteva aspecte importante:

1. ce observam: care este con /uni0163inutul observa /uni0163iei;
2. care sunt formele observa /uni0163iei;
3. de ce anume depinde calitatea observa /uni0163iei;
4. care sunt condi /uni0163iile unei bune observa /uni0163ii;
5. cum pot fi comb ătute unele obstacole ce apar în calea observa /uni0163iei;
6. care sunt limitele și avantajele observa /uni0163iei.
Con /uni0163inuturile observa /uni0163iei
Sunt reprezentate de simptomatica stabil ă, adica trasaturile bio-constitutionale
ale individului (în ăl/uni0163imea, greutatea, lungimea membrelor, circumferin /uni0163a
craniana) sau trasaturile fizionomice, precum si de simptomatica labila , adic ă
multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale i ndividului,
cum ar fi: conduita verbala, cea motorie, mnezic ă, inteligenta ca si varietatea
expresiilor afectiv-atitudinale.

:: Aplica /uni0163ii:
• Preciza /uni0163i capitolele respectiv subcapitolele fi șei psihopedagogice pe care le
putem completa pe baza datelor de observa /uni0163ie.

Formele observatiei
Pot fi clasificate dup ă urm ătoarele criterii:

10 • orientarea actului observational: observatia si autoobservatia;
• prezenta sau absenta inten /uni0163iei de a observa: observa /uni0163ia ocazionala,
observa /uni0163ia sistematica;
• prezenta sau absenta observatorului: observa /uni0163ia directa, observa /uni0163ia indirecta
sau mediata, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns ;
• implicarea sau nonimplicarea observatorului: observa /uni0163ia pasiva, observa /uni0163ia
participativa;
• durata observ ării: continua sau discontinua;
• obiectivele urm ărite: integrala sau selectiva.

Calitatea observa /uni0163iei
Depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale obser vatorului:
capacitatea de a-si concentra aten /uni0163ia, de a sesiza esen /uni0163ialul, de gradul sau de
sugestionabilitate precum si de anumite caracteristici ale percep /uni0163iei umane:
selectivitatea ei, categorizarea spontan ă si structuranta a câmpului de
observa /uni0163ie sau pur si simplu factorii sociali ai percep /uni0163iei care o modeleaz ă si o
deformeaz ă.

Condi /uni0163iile unei bune observa /uni0163ii sunt:
• stabilirea clar ă, precis ă a scopului, a obiectivului urmarit;
• selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utiliz ate, a conditiilor si
mijloacelor necesare;
• elaborarea unui plan riguros de observa /uni0163ie,
• consemnarea imediata a celor observate într-un protocol de observa /uni0163ie;
• efectuarea unui num ăr optim de observa /uni0163ii;
• utilizarea grilelor de observa /uni0163ie.
Combaterea obstacolelor ap ărute în calea observa /uni0163iei
Vizeaz ă observarea unuia si aceluia și fapt de către mai mul /uni0163i observatori si apoi
analiza comparativa a protocoalelor de observa /uni0163ie elaborate, realizarea cât mai
multor observa /uni0163ii de către unul si acela și observator pe baza unor grile de
observa /uni0163ie.

:: Aplica /uni0163ie
Reflecta /uni0163i asupra limitelor obiectivit ă/uni0163ii datelor observabile în urm ătoarelor
situa /uni0163ii:
• Atunci când un profesor este inspectat pentru stabilirea calit ă/uni0163ilor sale
pedagogice,

11 • Atunci când un sportiv execut ă o demonstra /uni0163ie într-o competi /uni0163ie,
• Atunci când un elev știe c ă este “urm ărit” pentru stabilirea probabilit ă/uni0163ii
implic ării sale într-o fapt ă reprobabil ă.
Avantaje și dezavantaje
Unul dintre avantajele observa /uni0163iei este ca permite surprinderea manifest ărilor
comportamentale ale individului în condi /uni0163iile lui obi șnuite de viata si activitate,
oferind mai ales date de ordin calitativ. În schimb, un dezavantaj al ei îl
constituie faptul ca observatorul trebuie sa a ștepte intrarea în func /uni0163iune a
fenomenului studiat.

12 Experimentul
Experimentul consta în m ăsurarea efectelor manipul ării unei variabile
independente asupra variabilei dependente într-o situa /uni0163ie în care ac /uni0163iunea altor
factori este redusa la minimum.

Ipoteza de lucru – este o judecat ă – formulat ă într-o propozi /uni0163ie – care exprim ă
rela /uni0163ia posibil ă – în accep /uni0163iunea experimentatorului – dintre cele dou ă
variabile.
:: Aplica /uni0163ii
• Formula /uni0163i o ipotez ă privind performan /uni0163a probabil ă a unui elev într-o
activitate concret ă, specific ă disciplinei pe care o preda /uni0163i.

Variabilele dependente sunt cele care fac obiectul observa /uni0163iei, cele carora
cercet ătorul le va studia varia /uni0163ia în cursul experimentului. De exemplu num ărul
de cuvinte reamintite dup ă citirea unei liste de cuvinte, timpul în care se
parcurge un test, num ărul de erori într-o proba reprezint ă variabile dependente.

Variabilele independente nu depind de nici o alta variabila, ele fiind legate de
decizia xperimentatorului, care în mod deliberat le-a introdus în experiment.
:: Aplica /uni0163ie
• Preciza /uni0163i variabilele independent ă, dependent ă și probabile variabile
auxiliare, ale experimentului de verificare a ipotezei formul ate mai sus .

Cele mai răspândite tipuri de experimente sunt:
• Experimentul de laborator
• Experimentul natural
• Experimentul psiho-pedagogic

a) Experimentul de laborator
presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obi șnuita de viata si activitate
si introducerea într-o ambianta artificiala anume creata (ca mere special
amenajate, aparatura de laborator, condi /uni0163ii si programe de desf ăș urare a
experimentelor bine determinate, deseori obligatorii.
b) Experimentul natural
presupune aplicarea probei sau a sarcinii declan șatoare într-un cadru obi șnuit,
familiar de existenta si activitate a individului.

13 c) Experimentul psiho-pedagogic
Poate fi de doua tipuri:
• constatativ (urmareste fotografierea, consemnarea situatiei existente la un
anumit moment dat),
• formativ (tinteste spre introducerea în grupul cercetat a unor fa ctori de
progres, în vederea schimb ării comportamentului, schimbare constatata prin
compararea situa /uni0163iei ini /uni0163iale cu cea finala.

Dac ă inten /uni0163ionam sa verific ăm superioritatea unui procedeu didactic, predam la
o clasa folosind noul procedeu si la o alta modelul traditional. Com parând
performantele elevilor înainte de introducerea noului procedeu cu cel e ob /uni0163inute
dup ă folosirea lui si mai ales cu cele de la o alta clasa l a care s-a procedat dup ă
procedeele tradi /uni0163ionale, vom ști daca noul procedeu este eficient sau nu.

14 Convorbirea
Convorbirea este o discu /uni0163ie angajata între cercet ător si subiectul investigat care
presupune: rela /uni0163ia directa de tipul fata în fata între cercet ător si subiect (elev),
sinceritatea partenerilor implica /uni0163i, abilitatea cercet ătorului pentru a ob /uni0163ine
angajarea autentica a subiectilor în convorbire; empatia cer cet ătorului.

Spre deosebire de observa /uni0163ie si experiment prin intermediul carora investigam
conduitele, reac /uni0163iile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea
mai directa a vie /uni0163ii interioare a acestuia, a inten /uni0163iilor ce stau la baza
comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingeril or,
aspira /uni0163iilor, conflictelor, prejudecatilor si mentalitatilor, senti mentelor si
valorilor subiectului.

Formele convorbirii:
• convorbirea standardizata, dirijata, structurata (bazata pe form ularea
acelorasi întrebari, în aceeasi forma si ordine, tuturor subie ctilor, indiferent de
particularitatile lor individuale);
• convorbirea semistandardizata sau semidirijata (cu adresarea unor întrebari
suplimentare, cu reformularea altora, cu schimbarea succ esiunii lor);
• convorbirea libera, spontana, asociata (în functie de particul aritatile situa /uni0163iei
în care se desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de
particularitatile momentului când se desf ăș oar ă).

Aceasta metoda se particularizeaz ă în psihologia copilului si psihologia scolara
dup ă cum urmeaz ă: la vârstele mici este recomandabila folosirea ei nu ca
metoda de sine st ătătoare, ci integrata altor metode (îndeosebi observatiei) sau
subordonata unei activitati pe care subiectul o are de îndeplinit (în timp ce el
solutioneaza o problema, sau face, executa ceva i se pot pune t ot felul de
întrebari). J.Piaget care a folosit mult aceasta metoda în cercetarile sale, insista
asupra necesitatii neutralitatii cercetatorului, acesta n u trebuie sa dirijeze sau sa
corecteze în vreun fel mersul gândirii copilului, sa-l distrez e sau sa-l amuze.

Convorbirea trebuie sa se desfasoare în condi /uni0163ii absolut normale pentru ca
numai asa vor putea fi surprinse mecanismele psihice în desfasur area lor
fireasca. La vârstele mai mari (pubertate, adolescenta) a tât modalitatea de
desfasurare a convorbirii cât si tematica ei se diversific a mult putând fi folosite
toate formele enumerate anterior.

15 Ancheta
Ca metod ă de cercetare, ancheta presupune recoltarea sistematica a unor
informa /uni0163ii despre viata psihica a unui individ sau a unui grup social, ca s i
interpretarea acestora în vederea desprinderii semnifica /uni0163iei lor
psihocomportamentale.

În cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme ale acestei metode pe care le
prezentam în continuare

Ancheta pe baza de chestionar
este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei, folos irea ei
știin /uni0163ific ă implicând parcurgerea mai multor etape:
• stabilirea obiectului anchetei;
• documentarea;
• formularea ipotezei,
• determinarea popula /uni0163iei (a universului anchetei);
• eșantionarea;
• alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului;
• pretestul (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elabora t);
• redactarea definitiva a chestionarului;
• alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin perso ane special
destinate acestei opera /uni0163ii sau prin autoadministrare);
• defalcarea (despuierea) rezultatelor;
• analiza rezultatelor ob /uni0163inute în raport cu obiectivele formulate;
• redactarea raportului final de ancheta.
•
Dintre toate acestea etapele 6 si 8 au o mare important a.

Cercet ătorul trebuie sa stabileasc ă:

a) con /uni0163inutul întreb ărilor – de regula acestea pot fi:
• factuale sau de identificare-cer date obiective despre subie ct cum ar fi
vârsta, sexul, studiile;
• de cuno știn /uni0163e;
• de opinii si atitudini;
• de motiva /uni0163ie;

b) tipul întreb ărilor : cu raspunsuri dihotomice, închise, da-nu, cu raspunsuri

16 libere, lasate la initiativa subiectului; cu raspunsuri în eva ntai-mai multe
raspunsuri din care subiectul alege 1,2 care I se potrivesc modul ui de a fi sau
de a gândi sau pe care le ierarhizeaza în functie de valoar ea ce le-o acorda.

De asemenea, cercet ătorul trebuie sa evite o serie de gre șeli în formularea
întrebarilor, ca de pilda întreb ări prea generale, limbaj greoi, artificializat,
tehnicist, stiintific, cuvinte ambigui, cu dublu în /uni0163eles, cuvinte vagi (cam a șa, de
regula); întreb ări tenden /uni0163ioase care sugereaz ă răspunsul, întreb ări prezumtive
care presupun cunoa șterea dinainte a ceva despre cel investigat, întreb ări
ipotetice care atrag dupa ele un anumit tip de r ăspuns, de obicei afirmativ.

Ancheta pe baza de interviu
presupune raporturi verbale între participan /uni0163ii afla /uni0163i fata în fata, centrarea
asupra temei cercetate, directia unilaterala de ac /uni0163iune, fiecare participant
pastrându-si locul de emitator sau receptor (prin acesta se deose be ște de
convorbire). Exista interviuri individuale si de grup, clinice, (ce ntrate pe
persoana) si focalizate (centrate pe tema investigata).

În practica psihologica, la copiii mici se foloseste mai mult interviul, iar la
elevi ancheta pe baza de chestionar, chiar prin autoadministr are. Prin
intermediul ei sunt sondate de obicei opiniile, atitudinile, dorin /uni0163ele, aspira /uni0163iile,
interesele vocationale ale elevilor în vederea realizarii orient ării lor școlare si
profesionale. Important este ca paleta întreb ărilor dintr-un chestionar sa fie cât
mai diversificata pentru a da posibilitatea realiz ării unor investiga /uni0163ii, atât
extensive cât si intensive.

Întreb ările trebuie sa surprind ă mai multe modalitati de raportare la realitatea
sondata:
• perceptiv: “ce impresie si-a f ăcut profesorul de limba româna?”
• proiectiv-prezumtiv: “inten /uni0163ionezi sa-ti schimbi op /uni0163iunea profesionala?”
• apreciativ-evaluativ: “consideri ca angajarea ta în activi tatea scoalara este
satisf ăcătoare?”
• motivator-explicativ: “Care crezi ca sunt motivele care une ori te fac sa nu
înve /uni0163i?” “De ce te pasioneaz ă electronica?”

Pe baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real si aspira /uni0163ional al
unui elev, gradul de con știentizare a unor probleme, capacitatea sa de
în /uni0163elegere. De asemenea creste posibilitatea realiz ării unor cercet ări de tip
comparativ.

17 Metoda biografic ă
Aceasta metoda vizeaz ă strângerea cât mai multor informa /uni0163ii despre
principalele evenimente parcurse de individ în existenta sa, de spre relatiile
prezente între ele ca si despre semnifica /uni0163ia lor în vederea cunoa șterii istoriei
personale a fiec ărui individ, atât de necesara în stabilirea profilului
personalitatii sale. Prin excelenta, ea se concentreaz ă asupra succesiunii
diferitelor evenimente din viata individului, a rela /uni0163iilor dintre evenimentele
cauza si evenimentele efect, dintre evenimentele scop si evenimentele mijloc.

Variantele mai noi ale metodei biografice-cunoscute sub denumirea de
cauzometrie si cauzograma îsi propun tocmai surprinderea rela /uni0163iilor dintre
aceste tipuri de evenimente.

Metoda biografica este mai putin folosita de psihologia scolara d atorita faptului
ca cei investigati – elevii nu au înca o biografie ampla car e ar putea furniza
cercetatorului date semnificative. Importanta ei creste în investigarea
adolescentilor si tinerilor, deoarece ei au o biografie mai ampla.

Justificarea teoretico-stiintifica a metodei este data de teza potrivit c ăreia
personalitatea copilului, constiinta si comportamentul sau se str uctureaz ă sub
ac /uni0163iunea unor factori și evenimente specifice. Diferite evenimente nea șteptate,
încarcate emotional, frustrante sau stresante (divortul parinti lor, moartea unuia
dintre parinti, boli, accidente, schimbari de domiciliu, împrejura rea de a fi copil
unic sau de a trai într-o familie cu mai multi copii, încadr area într-o casa de
copii, etc.), las ă urme asupra personalitatii copilului.

Cel mai adeseori biografia ia fie forma jurnalelor de însem nari, fie forma
anamnezei-o discu /uni0163ie ampla purtata de psiholog cu copilul sau cu p ărintii
acestuia focalizata pe depistarea unor situatii sau factori patogeni (somatici sau
psihici).

18 Metoda analizei produselor activit ă/uni0163ii
Este una dintre cele mai folosite metode în psihologie, inclusiv în psihologia
copilului si psihologia școlara. Orice produs realizat de copil sau elev poate
deveni obiect de investiga /uni0163ie psihologica. Prin aplicarea acestei metode
ob /uni0163inem date cu privire la: capacitatile psihice de care dispun copi ii (coerenta
planului mental, forta imagina /uni0163iei, amploarea intereselor, calitatea
cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si aptitudinilor, etc), stilul realiz ării
(personal sau comun, obi șnuit), nivelul dot ării (înalt, mediu, slab), progresele
realizate în învatare (prin realizarea repetata a unor produs e ale activitatii).

Pentru cercet ători o mare importanta o are fixarea unor criterii dup ă care sa
evalueze produsele activitatii. Printre acestea mai semnif icative sunt:
corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea, com plexitatea-
simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realiz ate.

19 Metodele psihometrice
Aceasta grupa de metode viteaz ă, cum reiese si din denumirea lor, m ăsurarea
capacitatilor psihice ale individului în vederea stabilirii ni velului lor de
dezvoltare. Cea mai cunoscuta si r ăspândita este metoda testelor psihologice.
Testul psihologic

Testul psihologic este un instrument specializat care permite c ercet ătorului
stângerea unor informa /uni0163ii obiective despre subiect, pe baza c ărora sa poat ă
diagnostica nivelul dezvolt ării capacitatilor m ăsurate si formula un prognostic
asupra evolu /uni0163iei lor ulterioare.

Testele psihologice pot fi clasificate dup ă mai multe criterii:
• dupa modul de aplicare (individuale, colective);
• dupa materialul folosit (verbale, nonverbale);
• dupa durata lor (cu timp strict determinat, cu timp la aleg erea subiectului);
• dupa con /uni0163inutul masurat ;
• dupa scopul urm ărit (teste de performanta, teste de personalitate, teste de
comportament).

Pentru a satisface aceste deziderate, testul trebuie sa î ndeplineasc ă anumite
condi /uni0163ii:
• validitatea (sa m ăsoare exact ceea ce î și propune);
• fidelitatea (sa permit ă ob /uni0163inerea unor rezultate similare la o noua aplicare);
• sensibilitatea (calitatea testului de a ar ăta diferen /uni0163e semnificative între
persoane cu niveluri diferite ale aceleia și însu șiri la cele mai mici grade de
semnifica /uni0163ie)

>> Aplica /uni0163ii
Preciza /uni0163i capitolele respectiv subcapitolele fi șei școlare la care aplicarea unor
teste psihologice poate aduce un spor de cunoa ștere.
Utilizarea testelor psihologice
Aplicarea testelor trebuie s ă respecte și ea anumite reguli. În general, acestea
privesc:
• Respectarea formei standard de prezentare a probei!
• Citirea fidel ă a instruc /uni0163iunilor de lucru!
• Controlul sever al timpului de lucru în cazul probelor contra cronomet ru!
• Folosirea etalonului nealterat de cuantificare (reprezentare) a datelor!

20 • Interpretarea obiectiv ă dar optimist ă a rezultatelor!

Pentru a spori utilitatea si eficienta testelor este neces ara respectarea
urm ătoarelor recomand ări:

• crearea unor teste în concordanta cu specificul sociocultural al popula /uni0163iei pe
care urmeaz ă a fi aplicate, sau cel pu /uni0163in, adaptarea celor elaborate pe specificul
altor culturi;
• utilizarea nu doar a unui singur test în m ăsurarea unei însu șiri psihice, ci a
unor baterii de teste;
• corelarea rezultatelor ob /uni0163inute prin aplicarea testelor cu rezultatele ob /uni0163inute
prin aplicarea altor metode;
• corelarea rezultelor de la teste cu rezultatele ob /uni0163inute în activitatea practica.

>> Aplica /uni0163ie
Pe baza literaturii de popularizare a testelor accesibil ă dv. alc ătui /uni0163i un
set de probe creion-hârtie care s ă vă permit ă investigarea orientativ ă a
principalelor însu șiri de personalitate.

Teste de temperament
Măsoar ă dimensiunea dinamic ă a persoanei, u șor accesibil de altfel
educatorului în rela /uni0163ia psiho-pedagogic ă îndelungat ă și pe baz ă de observa /uni0163ie;
este motiv pentru care aceste instrumente sunt relativ ra r utilizate în context
didactic.

Testele de temperament se prezint ă în general sub form ă de chestionar – list ă
definit ă de întreb ări, cu r ăspunsuri alternative eligibile de c ătre subiectul
investigat, și gril ă de corec /uni0163ie, ambele standardizate.

Pute /uni0163i dispune de asemenea instrumente din literatura de popularizare
(Neculau, A,.1996, testele 16 – 22 și 1999, testul 4), ave /uni0163i în vedere îns ă c ă,
aplicarea acestora în context institu /uni0163ional (în rolurile de profesor, diriginte,
consilier) presupune asumarea unei responsabilit ă/uni0163i profesioniste.

Testele de aptitudini
Măsoar ă dimensiunile instrumentale ale personalit ă/uni0163ii, aptitudinile fiind
considerate mijloace psihice de facilitare a ob /uni0163inerii performan /uni0163ei într-o
activitate.

21
Testele de aptitudini opereaz ă cu con /uni0163inuturi diferite:
• verbale, figurale, simbolice (numerare) – testele de aptit udini generale,
• instrumental/obiectuale – testele de aptitudini speciale (de sensibilitate, de
reactivitate, de motricitate, de manualitate, de coordonare senzoriomotorie
etc.).

Ave /uni0163i acces la teste orientative de aptitudini în literatura de popularizare
(Siewert, H.H., 1998; Carter,P.,Russell,K.,1998;Eysenck,H.J.,1998) .

Exemplul 1: testarea eficien /uni0163ei gândirii
Testul “Cuvinte contrarii”
Măsoar ă preponderent eficien /uni0163a opera /uni0163iei de abstractizare a gândirii, prin
identificarea cuvântului cu semnifica /uni0163ie opus ă unui cuvânt-stimul dintr-un șir
de mai multe cuvinte.

Formularea sarcinii: “Indica /uni0163i cuvântul care înseamn ă opusul (contrarul)
primului cuvânt.”

Exemplu: întuneric soare ap ă lumin ă umbr ă negru
>> Aplica /uni0163ii
Alc ătui /uni0163i zece probe asem ănătoare, de dificultate crescând ă pentru a putea
aprecia diferen /uni0163iat nivelurile de eficien /uni0163ă a abstractiz ării.

Testul « Analogii »
Măsoar ă preponderent eficien /uni0163a opera /uni0163iei de generalizare a gândirii, prin
identificarea într-un șir de cinci cuvinte al aceluia care d ă semnifica /uni0163ie similar ă
leg ăturii dintre dou ă cuvinte cu o pereche în prealabil precizat ă.

Formularea sarcinii: “Indica /uni0163i cuvântul care se potrive ște cuvântului singur,
astfel ca perechea nou ă să se potriveasc ă cu cea de la cap ătul rândului.”

Exemplu:
pălărie – cap gheat ă – ?
mân ă picior gât cer m ănu șă

22 >> Aplica /uni0163ii
Alc ătui /uni0163i zece probe asem ănătoare, de dificultate crescând ă pentru a
putea aprecia diferen /uni0163iat nivelurile de eficien /uni0163ă a generaliz ării.

Testul «Serii de numere »
Măsoar ă preponderent eficien /uni0163a opera /uni0163iei de analiz ă a gândirii, prin continuarea
unui șir ordonat de șase cifre pe baza identific ării algoritmului de evolu /uni0163ie a
acestuia.

Formularea sarcinii: “Alege /uni0163i cifra potrivit ă pentru a continua șirul de numere
de la începutul rândului”

Exemple: 8 2 8 3 8 ? 8 6 4 9 10 ……. 4 3 5 4 6 5 ? 3 6 7 4 8

>> Aplica/uni0163ii
Alc ătui /uni0163i zece probe asem ănătoare, de dificultate crescând ă pentru a putea
aprecia diferen /uni0163iat nivelurile de eficien /uni0163ă a analizei

Testul « Cuvinte de prisos »
Măsoar ă preponderent eficien /uni0163a opera /uni0163iei de sintetizare a gândirii, prin
includerea unor no /uni0163iuni într-o categorie unitar ă.

Formularea sarcinii: “Indica /uni0163i cuvântul care nu se potrive ște cu celelalte
cuvinte din șir.”

Exemplu: Vasile Ioan Maria Mihai G heorghe

>> Aplica /uni0163ii
Alc ătui /uni0163i zece probe asem ănătoare, de dificultate crescând ă pentru a
putea aprecia diferen /uni0163iat nivelurile de eficien /uni0163ă a sintezei mentale.

Exemplul 2: testarea aptitudinilor creative
Pentru estimarea aptitudinilor specifice creativit ă/uni0163ii – cu instrumente adaptate
con /uni0163inutului disciplinei predate de dv. – pot fi folosite ca model de construc /uni0163ie
probele tip Guilford.

23
Autorul a definit principalele aptitudini ale creativit ă/uni0163ii din perspectiva
modelului tridimensional al intelectului.
A. Fluiditatea
Dimensiune productiv ă (cantitativ ă) a creativit ă/uni0163ii, constând în capacitatea
persoanei de a realiza un num ăr de asocia /uni0163ii mentale distincte într-o
unitate de timp.

• Fluiditatea cuvintelor – structura aptitudinii: g.d., si, u.
Problem ă tip: “Alc ătui /uni0163i cât mai multe cuvinte cu ajutorul literelor…”
(exemplu.: a; t; m).
Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă num ărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

• Fluiditatea ideilor
Problem ă tip: “Men /uni0163iona /uni0163i cât mai multe obiecte care s ă aib ă urm ătoarele
însu șiri: s ă fie …” (exemplu: rotunde, dure și mai mici decât o minge de
baschet).
Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă num ărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

• Fluiditatea asocia /uni0163iilor
Problem ă tip: “Preciza /uni0163i cât mai multe lucruri asem ănătoare cu…” (se
men /uni0163ioneaz ă obiectul); “cuvinte care v ă vin în minte la auzul cuvântului…” (se
precizeaz ă un cuvânt).
Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă num ărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

• Fluiditatea expresiilor
Problem ă tip: “Alc ătui /uni0163i cât mai multe propozi /uni0163ii cu ajutorul cuvintelor”… (se
precizeaz ă 4 cuvinte); “ansambluri unitare cu ajutorul urm ătoarelor obiecte:…”
(exp. conductor, baterie, bec, sonerie).
Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă num ărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

>> Aplica /uni0163ii
Formula /uni0163i sarcini de forme asem ănătoare cu un con /uni0163inut specific
disciplinei pe care o preda /uni0163i.

24
B. Flexibilitatea
Reprezint ă un aspect calitativ al creativit ă/uni0163ii, constând în diversitatea
categorial ă a perspectivelor de abordare a aceleia și realit ă/uni0163i.

Produsele ob /uni0163inute prin flexibilitate vor fi clase (cl) sau transform ări (tr).
Flexibilitatea apare în form ă spontan ă sau adaptat ă.

• Flexibilitatea spontan ă
Problem ă tip: “Indica /uni0163i cât mai multe posibilit ă/uni0163i de utilizare a …” exp. unei
cărămizi.
Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă num ărul răspunsurilor corecte, categorial
diferite, date în timp limitat la trei minute. (Exp. A constr ui o cas ă, un gard, un
turn, sunt r ăspunsuri care apar /uni0163in aceleia și categorii; a construi o cas ă, a bloca o
roat ă, a desena pe asfalt… sunt r ăspunsuri categorial diferite).

• Flexibilitatea adaptat ă
Problem ă tip: Se cere transformarea unui sistem dat (precizat) în condi /uni0163ii date
(precizate).
Exemplu: “Uni /uni0163i nou ă puncte echidistante distribuite în form ă pătrat ă (3×3) cu
ajutorul a patru drepte, f ără a ridica creionul de pe hârtie și f ără a trece de dou ă
ori pe aceea și dreapt ă”.
Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă g ăsirea solu /uni0163iei corecte.

>> Aplica /uni0163ii
Formula /uni0163i sarcini de forme asem ănătoare cu un con /uni0163inut specific
disciplinei pe care o preda /uni0163i.

C. Originalitatea
Reprezint ă o dimensiune calitativ ă a creativit ă/uni0163ii și desemneaz ă capacitatea
persoanei de a realiza asocia /uni0163ii îndep ărtate, surprinz ătoare.

Originalitatea se poate aprecia pe baza raport ării r ăspunsurilor unei persoane
(un elev) la una din problemele anterioare sau la r ăspunsurile date la aceea și
problem ă de c ătre alte persoane apar /uni0163inând aceleia și colectivit ă/uni0163i (ceilal /uni0163i elevi
din clas ă).

25 Originalitatea este cu atât mai mare cu cât frecven /uni0163a r ăspunsului respectiv este
mai mic ă.

>> Aplica /uni0163ie
Imagina/uni0163i cât mai multe sarcini posibile, con /uni0163inut specific disciplinei pe care o
preda /uni0163i, care relev ă / antreneaz ă originalitatea elevilor. De exemplu:
• titluri personale pentru un text metaforic, alegoric, S.F.
• denumiri personale pentru un aparat nou, necunoscut elevilor
• interpret ări fanteziste “ce s-ar întâmpla dac ă … n-ar mai ploua pe p ământ”;
“…. dac ă omul ar înv ă/uni0163a s ă zboare”; etc.

D. Elaborarea
Este o aptitudine intelectual ă creativ ă care desemneaz ă capacitatea persoanei
de a obiectiva o imagine mental ă nou ă.

Elaborarea reprezint ă în esen /uni0163ă calea de la idee (accesibil ă doar persoanei care
a imaginat-o) la materializarea ei în imagini grafice, s onore, cuvinte etc.
(accesibile și altora) sau obiecte concrete, substan /uni0163iale (modele, machete,
prototipuri).

Este o aptitudine esen /uni0163ial ă implicat ă în orice activitate de concep /uni0163ie, de
conducere, în general de anticipare. Elaborarea este cu atât mai performant ă cu
cât elementele descriptive sunt mai variate, mai repreze ntative și redundan /uni0163a
mai mic ă.

Exemple de probleme tip:
• “Desena /uni0163i un …obiect / fenomen / eveniment / o ac /uni0163iune etc.”;
• “Descrie /uni0163i o …. imagine / expresie / un obiect etc.”

Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă num ărul de elemente grafice, respectiv de
atribute corecte date în timp limitat (trei – zece minute ).

>> Aplica /uni0163ie
Formula /uni0163i sarcini de forme asem ănătoare cu un con /uni0163inut specific disciplinei pe
care o preda /uni0163i.

26 E. Sensibilitatea fa /uni0163ă de probleme
Constituie aptitudinea creativ ă care desemneaz ă capacitatea persoanei de a
surprinde disfunc /uni0163ii, incoeren /uni0163e, oportunit ă/uni0163i de înnoire acolo unde situa /uni0163ia pare
fireasc ă majorit ă/uni0163ii. Persoanele cu o bun ă sensibilitate fa /uni0163ă de probleme observ ă
ușor cele mai mici gre șeli, perturb ări, inadverten /uni0163e structurale sau contradic /uni0163ii.

Exemple de probleme tip:
• “Indica /uni0163i cât mai multe neajunsuri structurale ale…” se precizeaz ă un obiect;
• “Preciza /uni0163i cât mai multe riscuri func /uni0163ionale ale …” se precizeaz ă un obiect;
• “Ce s-ar întâmpla dac ă…” se prezint ă o situa /uni0163ie ipotetic ă;
• Ce ar fi necesar pentru…” se prezint ă o situa /uni0163ie ipotetic ă.
•
Se apreciaz ă performan /uni0163a dup ă num ărul de răspunsuri plauzibile.

>> Aplica /uni0163ie
Formula /uni0163i sarcini de forme asem ănătoare cu un con /uni0163inut specific disciplinei pe
care o preda /uni0163i.

Testele de atitudini
Măsoar ă tendin /uni0163a unei persoane pentru sau contra unui element din mediul
intern sau extern, element c ăruia persoana îi atribuie astfel valoare pozitiv ă sau
negativ ă.

De re /uni0163inut pentru activitatea educativ ă este faptul c ă atitudinea este o
dimensiune dobândit ă a persoanei, prin urmare, educabil ă. Este suficient ă
uneori modificarea unui factor atitudinal intern – informa /uni0163ie,
deprindere/pricepere, opinie, credin /uni0163ă , interes, accesibilitate personal ă – pentru
a modifica o atitudine.

Testele de atitudine pot lua forma chestionarelor (Neculau, A. 1996, 1999;
Senger, G., Hoffmann, W., 1998) sau a scalelor de evaluare (R adu, I., Ilu /uni0163,
P.,Matei, L., 1994).

>> Aplica /uni0163ii
Proiecta /uni0163i un chestionar de evaluare interesului elevilor pentru disciplina pe
care o preda /uni0163i.

27 Testarea cuno știn /uni0163elor
Evaluarea rezultatelor școlare cu ajutorul testelor de cuno știn /uni0163e cap ătă în ultima
vreme o recunoa ștere din ce în ce mai mare, intrând în practica didactic ă
curent ă.

Metoda este specific ă domeniului psihopedagogic; ea permite evaluarea
cantit ă/uni0163ii, calit ă/uni0163ii, opera /uni0163ionalit ă/uni0163ii (utilit ă/uni0163ii) cuno știn /uni0163elor asimilate de c ătre
elevi. Aceste teste v ă sunt familiare din activitatea didactic ă curent ă.

Mai pu /uni0163in cunoscut este faptul c ă ele pot fi utilizate și în scopul evalu ării
competen /uni0163ei de a înv ă/uni0163a – capacitatea de percep /uni0163ie, re /uni0163inere și valorizare intern ă
a cuno știn /uni0163elor teoretice și practice, ritmul personal de înv ă/uni0163are, capacitatea de
efort în înv ă/uni0163are.

>> Aplica /uni0163ie
Elabora /uni0163i un scenariu de evaluare a competen /uni0163ei elevilor dv. de a înv ă/uni0163a
cuno știn /uni0163e specifice disciplinei pe care o preda /uni0163i.

28 Bibliografie selectiv ă
• Carter, Ph., Russell, K. – Teste de inteligen /uni0163ă ,Aldo Press, Bucure ști, 1998
• EysencK, H.J. – Teste de inteligen /uni0163ă , Editura Queen, 1998S
• Georgescu, St., Flonta, M., Pîrvu, I. coord, – Teoria cunoa șterii
știin /uni0163ifice, Editura Academiei R.S.R., Bucure ști, 1982
• Havârneanu C. – Cunoa șterea psihologic ă a persoanei, Ed. Polirom, Ia și,
2000
• Miftode, M. – Metodologia sociologiei. Metode și tehnici de cercetare
sociologic ă, Ed. Poto-Franco, Gala /uni0163i, 1995
• Neculau, A. – 29 de teste pentru a te cunoa ște, Ed. Polirom, Ia și, 1996
• Neculau, A. – 26 de teste pentru cunoa șterea celuilalt, Ed. Polirom, Ia și,
1999
• Radu, I., Ilu /uni0163, P., Matei, L. – Psihologie social ă, Editura Exe, Cluj-Napoca,
1994
• Ro șca, Al. – Metode și tehnici experimentale de laborator, Editura
Academiei R.S.R., Bucure ști, 1971
• Ro șca Mariana – Metode de psihodiagnostic, EDP, Bucure ști, 1972
• Siewert, H.H. – Cum s ă ne calcul ăm coeficientul de inteligen /uni0163ă , Gemma
Pres, 1998

SUBIECTE PSIHOLOGIA PERSONALITATII
1.Comparati termenii de individ, individualitate, persoana si personalitate.
2.Structura personalitatii in conceptie freudiana.
3.Rolul Ego-ului in structura personalitatii.
4.Anxietatea in conceptia freudiana – aparitie si caracterizare.
5.Anxietatea obiectiva
6.Anxietatea morala
7.Anxietatea nevrotica
8.Mecanismele de aparare in teoria lui Freud
9.Fazele psihosexuale ale dezvoltarii personalitatii.
10.Principiile jungiene pe baza carora are loc func Ġionarea energiei psihice
11.Sistemul personalitatii in viziunea lui Jung (cele trei elemente fundamentale)
12.Tipuri psihologice in viziunea lui Jung
13.Arhetipurile
14.Principii care stau la baza dezvoltarii personalitatii in teoria lui Jung
15.Sentimentele de inferioritate in psihologia adleriana.
16.Nevoia de superioritate in teoria lui Adler.
17.Stilul de viata – caracterizare (Adler).
18.Ordinea nasterii si formarea personalitatii (Adler).
19.Securitatea si satisfactia in teoria lui K. Horney.
20.Anxietatea bazala (Horney).
21.Tipuri de personalitate in teoria lui Horney.
22.Imaginea de sine idealizata.
23.Libertate versus securitate in teoria lui Fromm.
24.Mecanisme psihice pentru recastigarea securitatii (Fromm)
25.Dezvoltarea personalitatii in copilarie (Fromm).
26.Nevoile psihologice in abordarea lui Fromm.
27.Teorii ale trasaturilor de personalitate – prezentare generala.
28.Natura personalitatii in conceptia lui Allport
29.Trasaturi de personalitate in abordarea lui Allport. Categorizare.
30.Proprium. (Allport)
31.Personalitatea in copilarie (Allport)
32.Personalitatea adultului (Allport)
33.Teoria lui Cattell – prezentare generala.
34.Anxietatea cronica (Cattell)
35.Stadiile dezvoltarii personalitatii (Cattell)
36.Teoria “Big-Five”
37.Prezentare generala a teoriilor umaniste
38.Actualizarea (Rogers)
39.Dezvoltarea Eului (Rogers)
40.Evaluarea pozitiva (Rogers)
41.Anxietatea (Rogers)
42.Caracteristici ale persoanei autoactualizate.
43.Ierarhia trebuintelor in teoria lui Maslow.
44.Metamotivatiile (Maslow).
45.Perspectiva cognitiva si socio-cognitiva asupra personalitatii.
46.Teoria lui Kelly – prezentare generala.
47.Postulatele abordarii lui Kelly.
48.Autoeficaitatea in teoria lui Bandura.
49.Prezentarea teoriei lui A. Bandura.
50.Personalitatea ca sistem.
51.Temperamentul.
52.Caracterul.

53.Aptitudinile
54.Eul si personalitatea
55.Tipuri de Euri.
56.Metode de cercetare in studiul personalitatii