Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II [629195]

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 1

Cuprins:
y Introducere
y Cadrarea teoretic ă a psihologiei grupurilor sociale
Definiția psihologiei sociale
Nivelurile de analiz ă în psihologia social ă
y Domenii de aplicare a psi hologiei grupurilor sociale

Elaborarea unui curs în domeniul psi hologiei presupune nu doar transmiterea unui
set de informa ții, ci elaborarea unei viziuni din partea autorului, în care aspectele
teoretice, metodologice și empirice esen țiale, prezentate coerent și exhaustiv, s ă genereze
reflecții imediate și la un nivel latent. Lectura trebuie s ă provoace o analiz ă mai profund ă
a sinelui, a celorlal ți, să creeze substrat pentru intuirea schimb ării în mai bine. Greu de
crezut că un autor va fi (cândva) pe deplin mul țumit de ceea ce a creat.
În procesul construc ției acestui curs am întâmp inat câteva constrângeri:
documentarea, reflec ția și selecția sunt consumatoare de tim p, iar accesul la materiale –
deseori limitat. Este adev ărat că avem posibilitatea de a accesa bazele de date care
stochează cele mai prestigioase revist e de specialitate tematice înc ă de la prima apari ție
până în momentul actual, îns ă mai dificil este de a iden tifica sursele bibliografice non-
periodice timpurii.
În 1978, Weigel și Corazzini afirmau c ă este practic imposibil pentru oricine s ă fie
la curent cu toate materialele din literatura de specialitate sau ceea ce este în curs de
apariție la un moment dat. Probabil din ace st motiv un manual de specialitate sau
reeditarea unei lucr ări adăugite și revizuite apare cu o caden ță de aproximativ un deceniu.
Autorii nu se limiteaz ă doar în prezentarea acesto r obstacole, ci propun solu ții viabile și
posibile.
Alteori, o tem ă abordată cumuleaz ă foarte multe informa ții, fiind dificil ă
realizarea unei sinteze economice. Îns ăși decizia pentru imple mentarea unei strategii
didactice este dificil ă: să se parcurg ă mai multe teme și să fie abordate relativ sumar sau
un număr mai mic de teme și mai aprofundat? Exist ă avantaje și dezavantaje indiferent de
opțiune, iar calea de mijloc este greu de g ăsit… Vom încerca în ceea ce urmeaz ă să ne
axăm pe esen țial și să păstrăm echilibrul în m ăsura posibilit ăților.

Introducere

Expresia „omul este o fiin ță socială” pare a fi un pleonasm psihologic. S ă reflectăm
asupra momentelor cvasigenerale din evolu ția ființei umane, de la na ștere până la apusul
existenței sale.
Primul strig ăt crează un grup primar ancestral pe care îl cunoa ște omenirea –
familia. Îns ăși apariția unui individ are lo c în cadrul unui grup și dă naștere unui grup.
Constituit din medic, asistent ă medicală și tânăra mamă în devenire (în unele cazuri este CCuurrss 0011 PPssiihhoollooggiiaa ggrruuppuurriilloorr ssoocciiaallee – IInnttrroodduucceerree

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 2prezent și tânărul tată!) toți contribuie la transformarea cuplului în familie. Noii membri
se reunesc acas ă, și, pentru o perioad ă relativă de timp, se instituie o izolare a noului
membru de ceilal ți în scopul protej ării până când sistemul imunitar se va înt ări. În acest
context și în funcție de posibilit ăți, părinții oferă credit bunicii pentru ajutor. Dup ă o
perioadă de timp de adaptare și un număr restrâns de vizite ale celor apropia ți, micuțului i
se va dest ăinui o nou ă lume cu noi interac țiuni. Sim țul comun folose ște conceptul de
„socializare” care este diferit de cel din literatura de specialitate și presupune mai mult
decât comunicarea cu alte persoane. Plimb ările pe alei sau parcuri atrag zâmbete și
investigări repetate a datelor so ciodemografice elementare.
În curând, urmeaz ă o provocare atât pentru micu ț dar cât și pentru p ărinți. Se
deschide un capitol major care vizeaz ă implicarea în constituirea, cunoa șterea și
integrarea etapizat ă într-un grup relativ numeros din cadrul cre șei și/sau grădiniței. Acest
mediu ofer ă experien țe de interrela ționare frecvente, regulate și supravegheate. Sunt
învățate și exersate norme sociale de grup co nform unor scenarii prestabilite dar și
rolurile sociale aflate în stadiul incipient. Ghidat de personalul gr ădiniței și prin
colaborare cu p ărinții, copilul este invitat s ă parcurgă un anevoios traseu „complezen ță-
identificare-interiorizare” fa ță de normele sociale. În parale l, eforturile sunt concentrate
în pregătirea tranzi ției de la microsocial la m acrosocial. Grupul de la gr ădiniță se va
dizolva într-un final pentru ca mai apoi copilul s ă devină membru al unui nou grup cu noi
provocări.
Perioada școlarizării presupune o trilogie, fiec ărei părți revenind câte patru ani. Prin
trei grupuri noi se va perinda copilul și fiecare grup îi va oferi pr ilej pentru dezvoltarea și
afirmarea personalit ății. Încă de la început, sunt câteva descoperiri neb ănuite și care
afectează fundamental percep ția socială și strategiile comportamentale adoptate: jocul nu
mai este activitatea predominant ă iar cooperarea din cad rul grupului pare s ă concureze cu
competiția. Urmeaz ă o (re)definire și o (re)negociere a rolurilo r din cadrul grupului, o
rafinare a acestora. Sfâr șitul ciclului primar h ărăzește o perioad ă de zbucium a
personalit ății. Perioada adolescen ței oferă un poten țial remarcabil în ceea ce prive ște
aderarea la noi grupuri. Mar cat de curiozitate, revolt ă, nevoie stringent ă de a demonstra
unicitatea, cu un avânt nes ăbuit pentru aventur ă, deseori riscant ă, și picaj în depresie,
adolescentul va accepta și încuraja participarea la activit ăți de grup, ceilal ți similari având
rolul de a facilita procesul de acumulare a noi experien țe. În unele cazuri, energia va fi
consumat ă cultivând și maturizând personalitatea, pretex t pentru sedimentarea valorilor și
conturarea principiilor de alegere a noilor gr upuri. În alte cazuri , adolescentul poate c ădea
pradă grupurilor deviante care vor exercita presiuni pentru co miterea actelor ce vor aduce
cu sine necazuri.
Perioada tinere ții promite noi oportunit ăți, aderarea la noi grupuri. În acest r ăstimp
are loc preg ătirea parțială sau total ă pentru exercitarea unei meserii printr-o formare
socioprofesional ă mai specific ă, de data aceasta par țial obligatorie și asigurată. În timpul
rămas liber, tân ărul are posibilitatea s ă decidă independent și să se implice în activit ăți
care îmbin ă utilul și plăcutul: form ări teoretice și aplicative speciali zate, voluntariat,
implicarea în activit ăți cu caracter cultural-artistic și sportiv. Se activeaz ă, din ce în ce
mai des, necesitatea angaj ării parțiale sau totale în câmpul muncii. Activarea în cadrul
grupurilor socioprofesionale se poa te întinde pe tot parcursul vie ții. În ansamblu, alegerea
grupurilor este mai preten țioasă, iar integrarea se realizeaz ă cu mai mult ă cumpătare.

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 3Mai devreme sau mai târziu, dup ă mai multe sau mai pu ține încerc ări, tânărul adult
va practica meseria însu șită. Doar în cazul în care activitatea profesional ă nu este una
solitară, individul î și va petrece poate mai mult de jum ătate din existen ța sa în grupul
socio-profesional. În mod normal, în aceast ă perioadă un cuplu va deveni familie și ciclul
existenței va triumfa.
Chiar dac ă cazurile difer ă, în general perioada vârste i a treia nu mai este abundent ă
nici în num ărul grupurilor la care persoana particip ă, nici în timpul acordat acestora. La
primă vedere, în aceast ă etapă persoana ar avea un exces de timp liber, deseori îns ă
aceasta este doar un mit. Ajutorul pus la dispozi ția copiilor, disponibilitatea pentru
activități meticuloase sau preocupa rea pentru îngrijirea s ănătății nu mai pot concura cu
elanul implic ării în viața de grup a șa cum s-a întâmplat anterior. Proximitatea fizic ă a
celorlalți similari constituie un factor care amplific ă valorizarea rela țiilor de vecin ătate.
De principiu, dac ă individul pierde motiva ția de a fi util social iar activit ățile întreprinse
nu sunt validate social, se înregistreaz ă progresiv izolarea social ă. În caz contrar, cre ște
probabilitatea implic ării în activit ăți prosociale. Experien ța de via ță și muncă îi
transform ă în buni povestitori și sfătuitori pentru persoane sau grupuri indiferent de
vârstă. Un exemplul potrivit în acest caz îl reprezint ă comunitatea de b ătrâni.

Dezvoltarea armonioas ă a omului are loc prin intermediul interac țiunilor umane.
Istoria semnaleaz ă un caz nemilos ie șit din comun; în încercarea de a demonstra cu orice
preț originea limbajului, în secolul XIII, împ ăratul roman Frederic al II-lea a izolat ni ște
copii nou n ăscuți care urmau s ă fie crescu ți cu anumite restric ții. Îngrijitorii le satisf ăceau
nevoile fiziologice, dar aveau interdic ție de a comunica verbal cu ace știa în oricare fel.
Toți copiii au decedat. Exist ă alte numeroase exemple ale copiilor care au fost crescu ți
pentru perioade mari de timp în compania animalelor s ălbatice, reabilitarea îns ă a fost
realizată cu multă dificultate și până la un anumit nivel.
Prin urmare, este greu s ă ne imagin ăm studiul individului în afara grupului social.
Viața ne oferă posibilități enorme de a participa, contribui, crea o constela ție de grupuri
prilej cu care îi cunoa ștem pe ceilal ți, de fapt, ne cunoa ștem pe noi în șine. Dacă
cunoașterea sinelui este indispensabil legat ă de ceilal ți, de grupurile sociale din care
facem parte, atunci studiul psihologic al gr upurilor sociale devine o prioritate implicit ă.

Cadrarea teoretic ă a psihologiei grupurilor sociale

În general, psihologia es te disciplina care studiaz ă comportamentul uman
observabil și încearc ă să-l explice apelând la structurile și procesele psihice prin
intermediul metodei științifice. Deși psihologia are o perioad ă relativ scurt ă de existen ță
ca știință, problematica complex ă pe care o abordeaz ă a determinat crearea mai multor
subdomenii de cercetare. Andrei Cosmovici (1996) prezint ă cele mai importante ramuri
ale psihologiei prin intermediul unei scheme sintetice. A șa cum se poate observa din
figura 1, harta dezvolt ării psihologiei ca știință începe prin delimitarea psihologiei
animale și umane, normale și patologice. Urmeaz ă acordarea aten ție ramurilor care se
ocupă de studiul individului și a socialului, psihologia social ă ocupând un rol distins și
influențând la rândul ei alte domenii teoretice și aplicative.

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 4

Figura 1 . Ramurile psihologiei conform lui Cosmovici, 1996, p. 20.

Pentru a cadra teoretic psihologia gr upurilor sociale ne vom sprijini pe dou ă
aspecte importante: defini ția psihologiei sociale și nivelurile de analiz ă în psihologia
socială.

DDeeffiinniițțiiaa ppssiihhoollooggiieeii ssoocciiaallee

Conform defini ției de baz ă elaborată în 1935 și revizuită în 1954 de c ătre Gordon
Allport, psihologia social ă studiaz ă felul în care gândurile, sentimentele și
comportamentele indivizilor sunt influen țate de prezen ța actuală, imaginar ă sau implicit ă
a altor persoane ( apud Boncu, 2002).
Oricare manual sau curs de psihologie social ă invocă definiția lui Allport în mod
prioritar înainte de a aborda oricare fenomen sau proces psihosocial. Prezent ăm în ceea ce
urmează o variant ă extinsă și comprehensibil ă a definiției psihologiei sociale a șa cum
aceasta este împ ărtășită studenților în „prolog”-ul ini țierii în psihologia social ă (Nastas,
2017). A șadar, psihologia social ă se preocup ă de studiul individului, de fapt, de
comportamentul s ău, care poate fi verbal, non-verbal, para-verbal sau/ și
(neuro)fiziologic, explicându-l prin apel la totalitatea st ărilor și proceselor cognitive,
afective și motivaționale atunci când acesta se afl ă în prezen ța reală, imaginar ă sau
implicită cu o altă entitate social ă: individ, grup sau societate.
Deși poate p ărea o defini ție dificil de a fi memorat ă (din punct de vedere al
cantității unităților informa ționale), consider ăm binevenit ă o schemă grafică structurat ă și
organizată pentru a facilita procesul în țelegerii acesteia, ilustrat ă în Figura 2:
animală Psihologia umană
patolo gică normală
socialăa individului
în dezvoltareevolua t
teoreticăpractică
în dezvoltareevolua tsintetică –a persoanei analitică
fiziolo gică generală a muncii ; a trans porturilor ; economic ă
medicală; pedagogică; judiciară
militară; a sportului ; a artei

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 5
Figura 2. Schema defini ției psihologiei sociale a lui G. Allport, 1935, 1954
adăugită și revizuită conform Nastas, 2014.
Se poate observa c ă unul dintre scopurile psihologiei sociale este îndreptat spre
studiul comportamentelor unui individ atunci când se afl ă în prezen ța unui grup social.
Chiar dac ă prezență celorlalți este imaginar ă, este suficient ca s ă producă modificări
comportamentale evidente. Acest aspect poate fi descoperit în rezultatele studiului
realizat în 1987 de c ătre Baldwin și Holmes
1 în care con știentizarea (salience) audienței
private compus ă din persoane similare i-au determinat pe subiec ți să fie mai toleran ți în
aprecierea unei probleme delicate, și anume, atitudinea fa ță de sexul premarital.
În mod cert, termenului de „prezen ță” îi putem ad ăuga și cel de „interac țiune”. În
realitate, individul nu petrece tot timpul aflându-se singur, iar când este în prezen ța altor
persoane nu r ămâne doar un simplu spectator, ci î și poate asuma un rol activ în cadrul
interacțiunii. Într-un studiu axat pe motiva ția afilierii în via ța de zi cu zi, realizat în 1996
de către O’Connor și Rosenblood, s-a testat empiric pertinen ța a două modele teoretice:
Modelul afilierii sociale ( Social Affiliation Model ) și Teoria priv ării regulate ( Privacy
Regulation Theory ). Subiec ții erau echipa ți cu pagere2 și erau invita ți, la intervale
neregulate de timp, s ă răspundă la două întrebări: cu cine sunt în momentul aten ționării și
în ce ipostaz ă își doresc s ă se afle într-un viitor apropiat. Au fost prev ăzute trei forme de
răspuns pentru fiecare întrebare: a) singur, b) în contact social f ără interacțiune și c) în
contact social cu interac țiune. Explorarea rezultat elor a scos în eviden ță o distribu ție
relativ similar ă a ratei persoanelor aflate în condi ția singur și contact social, în acela și
timp ultima categorie împ ărțindu-se echitabil între cei afla ți în cadrul unor interac țiuni
versus fără interacțiune.
Definiția influen ței sociale aproape c ă se suprapune peste defini ția psihologiei
sociale, înlocuind elementul „prezen ța” cu „interac țiunea” (Boncu, 2002; Wren, 2002).
Mai mult decât atât, interac țiunea este sinonim ă psihologic cu termenul de „presiune”.
Majoritatea fenomenelor de influen ță socială (conformism, obedien ță, influen ța
minoritară, reactanța psihologic ă etc.) analizeaz ă tipul presiunii, direct ă și explicită sau
indirectă și implicită, manifestat ă de către entitatea social ă în rolul de surs ă a influen ței.

1 Acest studiu empiric a fost anali zat în cadrul tematicii de seminar la disciplina psihologia social ă I.
2 Un aparat folosit în trecut care era destinat transmiterii și recepționării de mesaje text; în englez ă
beeper . afectivitatea
motivația cogniția
comportament individ
grup*
societate prezența
– verbal
– non-verbal
– paraverbal – (neuro)fiziologic – actuală
– imaginar ă
– implicită

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 6 NNiivveelluurriillee ddee aannaalliizzăă îînn ppssiihhoollooggiiaa ssoocciiaallăă

Psihologia social ă abordeaz ă obiectul de studiu la mai multe niveluri de analiz ă.
Examinând oricare manual de psihologie social ă, se poate observa de regul ă structurarea
temelor în func ție de mai multe dimensiuni (DeLamater, 2006; Kruglansky, Higgins,
2007; Hogg, Cooper, 2007; De Lamater, Ward, 2013). Num ărul acestora poate varia în
funcție de viziunea autorilor. Am considerat necesar s ă includem un nivel suplimentar de
analiză care este deseori evitat sau s ubinclus, astfel rezultând urm ătoarele cinci
dimensiuni, a șa cum este ilustrat în Figura 3:

Figura 3. Nivelurile de analiz ă în psihologia social ă

I. Primul nivel este intraindividual , cel care studiaz ă totalitatea proceselor
cognitive, afective și motivaționale care se desf ășoară la nivelul psihicului. Cuno ștințele
de la acest nivel reprezint ă „ABC”-ul unui psiholog care le utilizeaz ă pentru explicarea
comportamentul individului. Fenomenele și procesele cognitive, afective și motivaționale
sunt studiate ini țial în cadrul psihologiei generale, f iind aprofundate mai apoi la disciplina
psihologia cognitiv ă. În urma cre ării în anii ’50 a domeniului știința cognitiv ă, s-a creat o
disciplină de hotar între psihologia social ă și psihologia cognitiv ă care poart ă denumirea
de psihologia social ă cognitivă sau cogniția socială. Aceasta este preocupat ă de studiul
felului în care omul cunoa ște și își reprezint ă realitatea social ă, pe sine însu și și pe ceilal ți
(Santioso, Brown, Lungu, 1999; Yzerbyt, Sc hadron, 2002). De fapt, fenomenele și
procesele psihice fundamentale sunt importate atunci când func ționarea lor este legat ă de
context social și când percep ția vizează un obiect social. Exemple de fenomene și procese
intraindividuale sunt numeroase, men ționăm doar câteva dintre a cestea: categorisirea
socială, formarea impresiei, atribuirea social ă, gândirea contrafactual ă, disonan ța
cognitivă, construc ția și schimbarea atitudinilor, activarea schemelor cognitive, euristicile
etc.;
II. Al doilea nivel este interindividual sau interpersonal , cel care se axeaz ă pe
analiza rela țiilor dintre doi indivizi. În urma interac țiunii a dou ă persoane pot rezulta un
număr impresionant de tipuri de rela ții. De exemplu, în 1976, Wish, Deutsch și Kaplan au
constituit o list ă care conține 45 tipuri de rela ții interpersonale. Niveluri de analiz ă
din psihologia
socială I. intra-individual
II. interpersonal
III. de grup intra-grup
inter-grup
IV. categorial intra-categorial inter-categorial
V. societal

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 7Domeniul influen ței sociale, care studiaz ă tipul și consecin țele interac țiunii dintre o
sursă și o țintă, se poate reg ăsi la acest nivel, dac ă cele dou ă entități sociale sunt
reprezentate prin doi indivi zi. În cazul în care sursa și / sau ținta este un grup, este nevoie
să ne comut ăm atenția spre urm ătorul nivel de analiz ă. Pentru a evita o posibil ă confuzie,
denumirea fenomenului studiat i se ajusteaz ă termenul de „interpersonal”. Un exemplu în
acest sens se refer ă la studiul complezen ței. Complezen ța de grup implic ă în mod necesar
o sursă sau o țintă reprezentat de un grup social, iar dac ă cele dou ă entități sociale sunt
două persoane, ne vom referi la complezen ța interpersonal ă (Boncu, 2002).
Iată câteva teme care sunt abordate cel ma i frecvent în cadrul acestui nivel de
analiză: atracția interpersonal ă, complezen ța interpersonal ă, reactan ța psihologic ă,
imitația, altruismul și comportamentul de ajutorare, agre sivitatea, gelozia, invidia etc.;
III. Deși elemente distincte din punct de vedere didactic, nivelul de grup are în
vedere dou ă dimensiuni: intra-group și inter-group . Ele se afl ă în strânsă relație, cel mai
des fiind interdependente, aspect care va fi dezvoltat ulterior în cadrul capitolului
referitor la „Paradigma grupurilor minimale”. În plus, termenul de „grup social” este unul
polimorf și, în funcție de mai multe criterii, poate îmbr ăca variate forme.
Volumul de fa ță se va focaliza preponderent pe fenomenele și procesele grupurilor
sociale restrânse, chiar dac ă în anumite cazuri se va face apel inevitabil și la dimensiunea
intergrup. Facilitarea social ă, lenea social ă, normalizarea, conformismul de grup,
polarizarea social ă, deindividualizarea, gândirea de gr up, ostracismul etc. sunt teme
predilecte abordate de c ătre psihologii sociali în studiul grupurilor sociale restrânse
(Paulus, 1983; Brehm, Kassin, 1990; H ogg, Tindale, 2001; Pennington, 2002; Levine,
Moreland, 2006). Compararea social ă, obedien ța, influen ța minoritar ă, stereotipul,
prejudecata și discriminarea, privarea relativ ă etc. implic ă un demers comparativ cel
puțin între dou ă grupuri (Brown, Gaertner, 2001).
IV. Dimensiunea suplimentar ă de analiz ă pe care am inclus-o este cea a categoriei
sociale și care, la rândul s ău, implică două niveluri analizate în paralel: intra-categorial și
inter-categorial . Vom men ționa deocamdat ă doar că există o diferen ță dintre termenii
„categoria social ă” și „grupul social”, acest aspect urmând a fi dezvoltat ulterior, într-un
capitol separat. Studiul fenomenelor și proceselor psihosociale pot fi extrapolate la
entități sociale mai vaste precum: categoria social ă de gen, mediu de provenien ță, tip de
ocupație socioprofesional ă, vârstă etc.
V. Ultimul nivel este societal și care are gradul cel mai cr escut de generalitate. Aici
ne referim ca și unitate de analiz ă la mase sau mul țimi psihologice, comunit ăți largi,
societăți. Analiza din cadrul acestei dime nsiuni este extrem de complex ă și dificil de
abordat. Reprezentarea social ă, memoria social ă, ideologia sunt doar câteva exemple care
nu pot fi abordate decât printr-o coroborar e a psihologiei social e cu psihologia politic ă și
transcultural ă, sociologia, antr opologia, istoria și alte discipline socio-umane conexe
(Neculau, 1996, 2004). Se poate intui u șor că aplicarea metodei experimentului de
laborator este practic imposibil ă, locul acesteia fiind par țial suplinit de experimentul
natural.
Structura nivelurilor de analiz ă prezentat ă anterior este destinat ă mai degrab ă
trasării unei hărți de ansamblu care s ă permită reperarea țintită unui fenomen sau proces
de interes. În realitate, în tre aceste dimensiuni exist ă o strâns ă legătură; cunoașterea
conținutului proceselor și fenomenelor psihosociale din cadrul fiec ărui nivel permite
abordarea urm ătorului nivel de analiz ă. În altă ordine de idei, abordarea unei societ ăți

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 8necesită cunoașterea categoriilor sociale, dar mai al es a grupurilor sociale aflate în
interacțiune care o compun. La rândul lor, acestea sunt alc ătuite din variet ăți de relații
interpersonale, or în țelegerea lor se poate realiza prin raportare la comportamentul unui
individ, expresie a ceea ce gânde ște, simte și își dorește.
Studiul grupurilor sociale ne oblig ă să cunoaștem pentru început fenomenele și
procesele fundamentale de la nivelul intra- și inter-individual, preg ătind o ramp ă de
lansare eficient ă pentru abordarea societ ății în ansamblul s ău.

La un nivel general vom de fini psihologia grupurilor sociale ca parte component ă a
psihologiei sociale care se ocup ă de studiul și explicarea comporta mentelor unui individ
și a unui grup social ca un tot unitar aflat în prezen ța sau interac țiunea cu un grup
social .

DDoommeenniiii ddee aapplliiccaarree aa ppssiihhoollooggiieeii ggrruuppuurriilloorr ssoocciiaallee

Domeniul psihologiei social e, care are în centru aten ției grupul social, se bucur ă
de un cadru teoretic, metodologic și empiric vast. Cuno ștințele din cadrul psihologiei
grupurilor sociale și a dinamicii de grup sunt aplicate în numeroase domenii prezentate
schematic în Figura 4:

Figura 4. Domenii de aplicare ale ps ihologiei grupurilor sociale și a dinamicii de grup
psihologia
grupurilor sociale /
dinamica de grup educație – relații elev-elev
– relații elev-profesor
– relații profesor-profesor
– consiliere
– psihoterapie economie – loc de munc ă (organiza ții, industrii)
– personal (recrutare, selec ție)
– vânzări (publicitate, persuasiune)
sport
– de echip ă (leadership,
cooperare, competi ție) drept
– gr. delincvente
– gr. jurați
politică
– gr. de decizie politic ă
– influența maselor
– procesul electoral clinică

Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs. An universitar 2018-2019, sem. II

Onici Octavian – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției. Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și 9Dacă un practician care î și desfășoară activitatea în cadrul grupurilor sociale va
folosi cuno ștințele teoretice, metodologice și empirice din psihologi a grupurilor sociale,
atunci identificarea problemelor cu care se confrunt ă grupul vizat va fi mai rapid ă și mai
țintită. Un diagnostic corect va permite astfel elaborarea și implementarea unui proiect de
intervenție menit s ă diminueze impactul factorilor negativi și să îmbunătățească
performan ța grupului atât în ceea ce prive ște sarcina, cât și relațiile dintre membri
(Neculau, 2001).
O poveste terapeutic ă este binevenit ă în acest caz:

Trăia odată un bun fermier care î și achiziționase un tractor cu care se împ ăca de minune. Îl cuno ștea ca
pe cele cinci degete ale sale. Ori de câte ori tractorul se strica, îl repara cu u șurință. A venit îns ă ziua în
care nici o euristic ă nu i-a mai fost de folos. Dup ă mai multe încerc ări, s-a decis s ă cheme un specialist.
Acesta din urm ă, înainte de a întreprinde ceva, invit ă fermierul s ă descrie cu exactitate ce s-a întâmplat.
Apoi, a examinat cu aten ție tractorul în zona care p ărea să fi creat problema. La un moment dat, i-a
cerut fermierului s ă-i aducă un ciocan și a lovit o singur ă dată și cu o anumit ă putere o pl ăcuță.
Scepticismul fermierului s-a risipit când a constatat c ă tractorul func ționa perfect. Nota de plat ă l-a
uimit pe fermier: pentru o singur ă lovitură de ciocan trebuia s ă achite 100 de dolari. Specialistul i-a
explicat c ă lovitura de ciocan valoreaz ă 1 dolar, restul de 99 – pentru faptul c ă a știut locul potrivit.

Psihologia social ă, la fel ca oricare ramur ă a psihologiei, abordeaz ă obiectul s ău de
studiu, în cazul de fa ță – relația individ-grup și se axeaz ă pe studiul cuno ștințelor sociale
și a proceselor implicate care intervin în achizi ția, utilizarea și transformarea acestor
informații prin intermediul apelului la metoda științifică. Uneori este necesar ă aplicarea
unui demers de cercetare explorativ / descriptiv, de obicei în prima faz ă a cercetării,
alteori – un demers constatativ / predictiv.
Studiul grupurilor soci ale este chintesen ța cunoașterii persoanei prin grup și a
grupului prin persoan ă. Cum am putea concepe a ltfel dezvoltarea umanit ății?