Psihologia educației. Note de curs. [604398]

Psihologia educației. Note de curs.
Conf. univ. dr. Anca Andronic
2014-2015

7

CURS 2. Personalitatea educatului: cunoaștere și de zvoltare

2.1. Principalele accepțiuni ale termenului de pers onalitate :

a) Persoană cu însușiri psihice (morale, intelectuale, aptitudinale) deosebite care
are o contribuție notorie în dezvoltarea știintei, artei, tehnicii, culturii în general.
Dafinoiu precizează faptul că “termenul persoană de semnează individul uman concret”
(2002, 31).
b) Sistem de structuri, procese, însușiri biopsihosoci ale și culturale ce se exprimă în
conduita unei persoane în raport cu altele, fapt ce bi asigură adaptarea la mediu. În
această accepțiune, ceea ce caracterizează personal itatea ar fi:
b unitatea elementelor ce o alcătuiesc
b originalitatea îmbinării diferitelor componente
b deschiderea în raport cu mediul, educația și autoeducația.

După Liviu Antonesei (1996) cele trei fundamente majore ale educabilității
sunt:
1. Maturizarea anatomo0fiziologică lentă a ființei uma ne , de fapt biopsihologică;
2. Preponderența conduitelor inteligente asupra celor instinctive;
3. Rolul esențial al socioculturalizării în antropog eneza și ontogeneza ființei umane.

2.2. Caracteristici ale dezvoltării psihice umane
Modele teoretice ale dezvoltării

a. Modelul dezvoltării intelectuale
Jean Piaget (189601980) b descrie stadiile dezvoltării cognitive , a
schimbărilor în felul de a gândi al oamenilor în de cursul timpului. Aceste stadii sunt
corelate cu vârsta și sunt legate de formele de raț ionament moral.

Psihologia educației. Note de curs.
Conf. univ. dr. Anca Andronic
2014-2015

8Stadialitatea cognitivă a lui Piaget este cea mai f recvent citată în cadrul abordărilor
tradiționale ale socializării, care se referă în primul rând la vârsta copilăriei și la
adolescență , la însușirea unor deprinderi, valori și norme de bază.

b. Modelul creșterii și dezvoltării psihosociale
Erik H. Erikson propune un model în care cursul unei vieți individ uale este compus
dintrbo serie de confruntări care presupun reorganizarea Eului , deschizând astfel
perspectiva unei continue creșteri și schimbări a p ersonalității.
În acest sens, Erikson dezvoltă un model de dezvoltare care include opt stadii
(“teoria ciclurilor vieții” ), fiecare descris prin trăsăturile psihice favorabi le sau
nefavorabile care pot să apară în acea perioadă. Tipurile ideale ale lui Erikson, deși
elaborate pe baza unor trăsături psihice, sunt puternic influențate de cadrul social al
dezvoltării , trecerea de la un stadiu la altul corespunzând un or schimburi majore în
mediul social al subiectului.

c. Modelul creșterii și dezvoltării morale
Lawrence Kohlberg a construit pe baza unor studii longitudinale și transculturale
asupra copilului și raționamentului moral al acestu ia (desfășurate pe parcursul mai
multor decenii), o teorie care presupune existența a șase stadii de evoluție a capacității
individului de a face față la probleme de natură mo rală .
Cercetările lui Kohlberg au fost făcute asupra populației masculine , fapt care iba
atras numeroase critici.

Cunoașterea acestor teorii privind dezvoltarea stad ială este necesară pentru că ne
permite să apreciem dacă elevii de diferite vârste sunt capabili să învețe ș i să acționeze
într0un anumit fel . De asemenea, modelele dezvoltării îl ajută pe profesor să
pregătească activitățile didactice adaptânduble nivelului de dezvoltare al copiilor ș i să
prevadă activitățile care facilitează trecerea de l a un stadiu al dezvoltării la altul
(Cosmovici și Iacob, 1998, pp. 34b40).

Psihologia educației. Note de curs.
Conf. univ. dr. Anca Andronic
2014-2015

92. 3. Dinamica dezvoltării personalității copilulu i și adolescentului (după
Băban, 2001, pp. 49b50).
b procesul de identificare
b dobândirea identității

b Există o relație de cauzalitate între formarea st imei de sine la elevi și acceptarea
necondiționată ca atitudine a adultului în general.
b Un eșec nu trebuie perceput ca un simptom al nonb valorii, ci ca o situație ce trebuie
rezolvată.
b Pentru copiii de vârstă mai mică sursa cea mai im portantă pentru formarea stimei de
sine o constituie evaluările părinților.
b Eșecul părinților în a diferenția între comportament și persoană (etichetarea copilului
după comportament) duce la formarea unui imagini de sine negative.
b Mesajele părinților pot influența negativ imagine a de sine ca: gesturile de interzicere,
amenințările cu abandonul.

Experiențele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine echilibrată:
• încurajarea, lauda;
• copilul este ascultat de adult;
• i se vorbește cu respect;
• i se acordă atenție și este îmbrățișat;
• are performanțe bune în activitățile extrașcolare ( sport, desen, pictură, teatru) sau
școlare;
• are prieteni de încredere;

Experiențele din copilărie care formează o imagine de sine scăzută:
• este des criticat
• i se vorbește pe un ton ridicat (se țipă);
• este ignorat, ridiculizat
• ceilalți (părinți, profesori) așteaptă să fie întot deauna “perfect”

Psihologia educației. Note de curs.
Conf. univ. dr. Anca Andronic
2014-2015

10 • are eșecuri în activitățile extrașcolare sau școlar e
• comparații frecvente între frați;
• standarde exagerate a părinților privind performanț ele sale școlare.

Riscurile unei stime de sine scăzute sunt multiple:
probleme emoționale – depresie, anxietate, iritabil itate;
probleme de comportament – agresivitate;
scăderea performanțelor școlare – eșec, abandon șco lar;
creșterea riscului consumului de alcool, tutun, dro guri;
implicarea în relații sexuale de risc;
imagine corporală negativă, tulburări alimentare – anorexie, bulimie, suicid.

Pentru ca elevii să dezvolte stima de sine, adulții (părinții, profesorii, consilierii) e
bine:
1. Să exprime expectanțe rezonabile față de vârsta copilului.
2. Să planifice din timp activitățile.
3. Să formuleze clar ceea ce așteaptă de la elevi.
4. Să se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale ele vilor.
5. Să ofere posibilități și opțiuni elevilor de câte o ri apare ocazia;
6. Să ofere recompense.

De citit:
Personalitatea elevului în Cosmovici, A. și Iacob, L. (1998). Psihologie școlară. Iași:
Editura Polirom (pp. 25b88).