Psihologia educației [630529]

1

Psihologia educației

Rolul gândirii în rezolvarea problemelor

Coordonator științific:
Prof.univ. dr. Căprioară Alina

Studenți:
Lupu Mariana
Totolici Cristina Daniela

Bacău, 2014
ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN
BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, nr. 157, Bacău, jud. Bacău, cod
600115
Tel.Fax:+40234/588935; Tel.Fax:+ 40234/580050
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat]

Structura temei

1. Fundamentarea teoretică
a) Delimitări conceptuale
b) Perspectiva de abordare
c) Modele și teorii explicative

2. Partea aplicativă
a) Obiectivele cercetării aplicative
b) Ipotezele cercetării aplicative
c) Metodologia cercetării aplicative
d) Centralizarea și prelucrarea statistică a datelor obținute
e) Analiza și interpretarea psihopedagocică a datelor obținute
f) Concluzii

3. Referințe bibliogafice

3
1. Fundamentarea teoretică
a) Delimitări conceptuale
Gândirea reprezintă procesul intele ctual care constă în totalitate operațiilor și
strategiilor coordonate în acțiuni minta le, având rol în prelucrarea și decodificarea
informațiilor și rezolvarea problemelor.
Problema este reprezentată de existența unui obstacol cognitiv sau a unei
dificultăți având una sau mai multe necunoscute care nu pot fi elucidate adecvat
datorită unei pregătiri ineficiente sau insuficiente a subiectului.
Gândirea presupune diferite tipuri de acțiuni intelectuale și anume: procesul de
elaborare a raționamentelor, asimilarea informațiilor din ext erior si decodificarea
diferitelor mesaje, rezolvarea problemelor și adoptarea deciziilor.
Aceasta este caracterizată, din punct de vedere psihogenetic, ca fiind un
proces de interiorizare a acțiunii. Din punct de vedere structural -operațional constă în
interdependența dintre structurile cognitive (informații) și grupări de operații (strategii
algoritmice si euristice). Sub aspect funcțional, gândirea, prin procesele de asimilare
si acomodare are rol în integrarea omului in mediul exterior.
Astfel, gândir ea are rol în adaptarea la mediul exterior a copilului, fiind un
proces biologic prin care se formează scheme (reprezentări interne) ce se vor
dezvolta pe parcursul acumulării experienței și vor avea rol de adjuvant în controlul
comportamentului și înțeleg erea lumii din jurul său (J. Piaget – 1952).
La copil, în jurul vârstei de 6 -7 ani, apare capacitatea de efectuare pe plan
mintal a acțiunii directe cu opusul acesteia, adică a reversibilității prin inversiune.
La 11 -12 ani apare reversibilitatea prin rep rocitate a operațiilor gândirii.
Adolescența este caracterizată de reversibilitatea dublă și intercorelată, care
constă în dezvoltarea structurilor operatorii combinatorice.

b) Perspective de abordare
Combinarea și corelarea unitară a reprezentărilor schemelor generale sunt la
baza structurilor operaționale și permit surprinderea variantei din obiecte,
comportamente, raționamente. Copilul are capacitatea de a judeca invarinta, atunci
cand operațiile sale intelectuale devin reversibile și e capabil sa l e grupeze si sa le
coordoneze în strategii operaționale generale ți abstracte. Operațiile sau strategiile
care procesează informația psihică se clasifică în operții generale ale gândirii
(analiză, sinteză, comparație, abstractizare și generalizare) pentru cunoașterea
aspectelor fundamentale ale obiectelor și fenomenelor și operații specifice ale
gândirii pentru rezolvarea problemelor. (J. Piaget – 1965 ). Pentru rezolvarea
problemelor cel mai des fol osim strategiile intelectuale care presupun anumite
secvențe de operații mintale, după reguli logice sau psiho -logice, asupra structurilor
cognitive, a informatiilor.
Strategiile intelectuale algoritmice sunt utilizate în învățarea rezolvării
problemelor și sunt caracterizate prin raționamente riguroase, scheme in telectuale
standardizate fixate prin reguli precise în final obținându -se un rezultat sigur, iar
strategiile euristice în formularea de noi întrebări, ipoteze, probleme și soluții, fiind
caracterizate prin sisteme operaționale nestandardizate, flexibile, scheme deschise
care vor duce la aflarea rezultatului unei probleme complexe sau situații inedite.
Sunt folosite ambele startegii, dar in ponderi diferite, în funcție de tipul de
sarcină.
c) Modele și teorii explicative
Gândirea folosită în rezolvarea de pr obleme poate fi dirijată sau orientată.
Metode de rezolvare a problemelor:
Metoda încercare -eroare propusă de Thorndike (1898).
Metoda intuiției, demonstrată prin experimentele lui Kohler (1952). Montajele
de învățare, după Lunchins (1942), prezintă fap tul că participanții la un experiment
au rezolvat corect doar tipurile de probleme cu care erau familiarizați, în care erau
folosite secvențe de pași cunoscute, pe când problemele care cereau o abordare

5
nestandardizată nu au fost rezolvate corect deoarece montajul de învățare anterior le
facuse gândirea rigidă.
S-a constata t că problemele bine structurate necesită modele algoritmice de
gândire, in timp ce problemele slab definite depind de strategii euristice.
Wason (1965) observă că apar dificultăți în p relucrarea enunțurilor negative și
în stabilirea valorii de adevăr a acestora deoarece avem tendința de a cauta exemple
pozitive, în general.
Clark (1980) susține ca dificultatea unei probleme depinde si de limbajul care
e folosit pentru construirea ei, de modul de prezentare a informației.
Apariția unei probleme produce tensiune psihică oricărei persoane deoarece
are loc conștientizarea faptului că resursele cognitive și operaționale de care dispune
sunt insuficiente sau ineficiente pentru a putea soluț iona problema respectivă.
În 1966 Hudson demonstrează că elevii cu o gândire convergentă (denumită
de De Bono, analiză verticală ) sunt mai buni la materiile realiste, concentrându -se
asupra unui singur raspuns a unei anumite probleme, pe când elevii pe care îi
caracterizează gândirea divergentă (denumită de De Bono, gândire laterală ) sunt
pricepuți la materiile umaniste având speci fică libertatea de abordare a problemelor
si găsirea unor soluții variate. Deși sunt diferite aceste doua tipuri de gândire se
completează reciproc. Se pare ca oamenii au tendința să gandească convergent
datorită mediului socioeducațional bazat pe modele algoritmice (Gh. Dumitriu – 1998).
Există strategii și modalități operaționale intelectuale neconvenționale
denumite în timp: gândire productivă (O. Selz), gândire reflexiv -abstractă (J. Piaget),
gândire divergentă (Hudson), inteligență fluidă (Cattel), g ândire laterală (De Bono),
toate acestea reprezentând de fapt gândirea creativă cu caracteristicile sale
specifice: flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea și elaborarea.
Astfel sunt mai avantajate persoanele caracterizate de o gândire euristică
deoar ece sunt capabile sa iasă din convențional, descoperind noi strategii de
abordare a problemelor, dar cu toate acestea nu pot renunța în totalitate la metodele
standardizate care sunt considerate mai sigure .

2. Partea aplicativă
Rolul părinților în educație
Ritmul trepidant de viață impus de schimbările socio -economice din ultima
perioadă prezintă și aspecte negative, printre ele aflându -se și absența părinților în
educația copiilor:
1. majoritatea părinților nu mai au timp să își ajute copii la rezolvarea sarci nilor
școlare, se arată în sondajele făcute în ultima perioadă;
2. cadrele didactice au semnalat în mod repetat această situație precum și
necesitate de elaborare de noi strategii și proiecte care să implice mai mult
familia ca partener educativ;
3. familia ar t rebui să înțeleagă importanța rolului său în educație și viitorul
copiilor, necesitatea unei implicări active în relația cu programele și activitățile
școlare;
4. multe familii consideră școala singura responsabilă de educația și viitorul
copiilor;
5. dacă ceva nu merge în educația copilului profesorii sunt singurii responsabili
pentru acest impas neplăcut;
6. este recomandată menținerea vie și întărirea relației părinți -școală;
7. așa cum există școala pentru cei mici este la fel de normal să existe o școală
și pentr u părinți care să clarifice multe din aspectele legate de dezvoltarea
copilului;
Cei „șapte ani de acasă” nu mai sunt de ajuns în condițiile schimbărilor și
transformărilor majore din societatea contemporană în care se pune tot mai mult
întrebarea ce se î ntâmplă cu noile generații.
Este necesară cunoașterea nevoilor tinerilor, a nevoilor pieței pentru a oferi
măsuri educative eficiente ce ar asigura în felul acesta o șansă reală de integrare
socio -profesională.

7
Performanța și eficiența procesului educati v depind de gradul și calitatea
implicării tuturor factorilor în acest proces. Noile orientări educative adaptate nevoilor
pieței sunt un mister pentru mulți părinți, iar consilierea și orientarea profesională
poate oferi răspunsurile necesare copiilor și părinților deopotrivă. Implicarea părinților
pe termen lung în dezvoltarea educației copiilor trebuie făcută cu multă
responsabilitate și conștiinciozitate. Modul în care se realizează această relație poate
fi un test atât pentru părinte cât și pentru copi l. Este nevoie permanent de acțiune, de
interacțiune, de adaptare, de schimbare, de disponibilitate și dialog între cele două
părți.
Succesul relației presupune un parteneriat real, o comunicare eficientă și un
mod adecvat de lucru în echipă. Efortul pe c are îl depun părinții în acest sens este
mai important decât prezența altor factori (ex: factorul material). Lipsa dialogului
părinte -copil este resimțită de către majoritatea cadrelor dictatice, cu greu se pot
stabili relații bazate pe încredere și respec t în activitatea școlară dacă acest gen de
relație nu este cultivat în mediul familial așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor.
Există câteva modele de relații părinte -copil în care se reflectă modul de
angajare, sprijinul, timpul sau receptivitatea părinților în activitățile copiilor:
a) permisiv – caracterizat de un control scăzut al activității copiilor și prin urmare
de lipsa unor norme sau reguli de conduită;
b) autoritar – ce impune reguli și norme rigide dar care nu oferă nici un fel de
susținere;
c) autorizat – în care se combină controlul cu acordarea de sprijin încurajând
libertatea și autonomia de acțiune prin dialog deschis.
Învățarea de roluri care să asigure o bună dezvoltare a copilului este un motiv
în plus de stabilire a unei relații de reci procitate între părinți și cadre didactice. Nimeni
nu deține adevărul absolut al problemelor celor tineri, dar calea spre rezolvarea lor se
află în strânsa colaborare a celor două părți.
Câteva reguli pentru părinți legate de educația copilului :
a) Imagineaz ă-ți propriul copil pe drumul vieții sale!

b) Apreciază și încurajează puterile copilui tău!
c) Învață să asculți! Ascultă fără să -l judeci!
d) Respectă sentimentele copilului tău!
e) Găsește ceva bun de apreciat zilnic!
f) Împărtășește sentimentele tale copilului tău!
g) Ajută-ți constant copilul să aleagă ce este bine!
h) Crează atmosferă plăcută acasă! Copilului îi plac privirile senine și simte
sinceritatea privirilor și cuvintelor!
i) Amuză -te împreună cu copilul tău! Umorul să constituie o parte a vieții voastre!
j) Investește ceva din tine în copilul tău!
k) Implică -ți copilul în luarea deciziilor!
l) Nu pune copilul în situații penibile sau jignitoare!
m) Exprimă -ți clar deciziile și fii consecvent!
n) Oferă -i dragoste necondiționat!
Despre copil:
Dacă un copil este criticat,
Învață să condamne.
Dacă un copil trăiește într -un mediu ostil,
Învață să fie violent.
Dacă un copil este ridiculizat,
Învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește în rușine,
Învață să fie vinovat.
Dacă un copil este încurajat,
Învață să aibă încredere.
Dacă un copil este lăudat,
Învață să aprecieze.

9
Dacă un copil este tratat drept,
Învață ce este dreptatea.
Dacă un copil trăiește în siguranță,
Învață ce este credința.
Dacă un copil este acceptat,
Învață să se placă pe sine însuși.
Dacă un copil este încur ajat de prieteni,
Învață să iubească oamenii.

Test
Prăpastia între generații
(părinți și copii)
Acest test se adresează copiilor, adolescenților și tinerilor.
1) Aveți de făcut reproșuri părinților în urma educației primite?
a) da
b)nu, chiar dacă au fost greșeli, au fost întotdeauna de bună credință.
2) Apreciați că este imposibil să fii prieten cu părinții?
a) da
b) nu
3) Ați fost la cinema sau într -un local de noapte (cabaret) împreună cu părinții?
a) da
b) nu
4) După părerea dv., calitățile dv. s e datorea ză bunei educații și mediului în care
ați crescut?
a) da
b) nu, dv. s ingur v -ați format calitățile

5) V-ar plăcea să trăiți aceiași aventură ca eroul din filmul „Întoarcere în viitor”,
numai pentru a vedea cum erau părinții dv. în tinerețea lor?
a) aceasta nu vă inter esează, cunoașteți multe momente, care v -au fost des
povestite
b) da, ar fi fantastic
6) Vi s-a întâmplat vreodată să împrumutați o haină, o pălărie ori un pulover de la
unul din părinții dv.?
a) da
b) nu
7) Spuneți sau ați spus multe minciuni părinților pentru a avea ma i multă
libertate?
a) da, este ceea ce au vrut, n -aveau decât să fie mai puțin intransigenți
b) rareori
8) Aveți aceleași idei politice ca și familia dv. de origine?
a) mai mult sau mai puțin
b) opuse
9) Invitați prieteni la cină dacă părinții dv. sunt acasă?
a) da
b) nu
10) După ce părinții „s -au retras” profitați de ocazie pentru a face ceea ce în
general vă este interzis (s au ați facut -o altădată)?
a) da
b) nu
Acordați -vă câte un punct pentru fiecare r ăspuns care corespunde următorului
tabel:

11

De la 10 la 5 puncte. Relațiile cu părinții sunt perfecte. Diferența de vârstă nu
vă împiedică să îi apreciați și să împărtășiți cu ei multe expriențe și speranțe. Fiind
independent și autonom, sunteți profubd legat de familie, nu din datorie, ci din
placere. Meritul revine părinților, climatului pe care știu să -l instaureze în casă, dar în
aceiași măsură disponibilităților dv.
De la 4 la 0 puncte. Traversați, fără îndoială, o fază esențială a adolescenței
care comportă ruptura, uneori bruscă și violentă, cu familia de origine. Dacă sunteți
tânăr, nu ați depășit încă această fază. În prezent, nu aveți raporturi prea bune cu
familia, dar aceasta face parte din regulile jocului și conflictului între generații. Odată
ce v-ați afirmat independența și autonomia, veți reuși să considerați aceste raporturi
altfel decât acum și să vă apropiați de părinți. Dacă aveți o anumită vârstă, decepțiile
și neînțelegerile au devenit prea radicale. Dar, cu un efort de ambele părți, aceste
probleme pot fi depășite. Es te vorba numai de a face primul pas .

3. Referințe bibliografice
Gh. Dumitriu (2001), Psihologia educației, UB, Bacău
Adrian Neculau (1999), 29 de teste pentru a te cunoaște, Iași, Editura Polirom
Internet: http://www.calificativ.ro/ROLUL_PARINTILOR_IN_EDUCATIE -a13017.html

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
b a a a b a b a a b