Psihologia educa ției [616651]

Psihologia educa ției
Obiectul de studiu al psihologiei educa ției

Ereditatea : proprietatea organismelor vii de a
transmite urmașilor caracteristicile pe care le-au
dobândit de-a lungul filogenezei .
Ereditate, mediu, educa ție-factorii
determinativi ai dezvoltării psihice
umane

Aportul premiselor ereditare la dezvoltarea psihică
diferă în func ție de:
Natura proceselor psihice (cele relativ comune cu ale
animalelor au o mai mare implicare a ereditarului);
După gradul de complexitate (percep țiile spontane
sunt mai legate de mecanismele înnăscute);

Cum contribuie ereditatea la
procesul de construc ție psihică?

Etapele mai timpurii ale ontogenezei, când
mecanismele ereditare au un impact mai mare
asupra dezvoltării ;
Specificul unor componente psihice (aptitudinile),
care au o puternică bază nativă ;
Derularea cu un ritm mai crescut a programului de
maturizare biologică în anumite etape ale vieții.

Direcția și calitatea dezvoltării acestor premise
ereditare depinde de interacțiunea cu ceilalți factori ,
ereditatea fiind considerată un factor necesar, însă
nu și suficient pentru dezvoltarea psihică umană .

Totalitatea influențelor naturale și sociale, fizice și
spirituale, directe și indirecte, organizate și
neorganizate, voluntare și involuntare, constituind
cadrul de dezvoltare a ființei umane .
Tipuri de influențe: ale mediului natural, socio –
economic, socio -profesional, socio -cultural, socio –
afectiv . Mediul

Este primul mare ”transformator” care acționează
asupra fondului ereditar, generând astfel
conținuturile vieții psihice ;
Este factorul de socializare, ce pune la dispoziția
ființei umane o gamă largă de modele de acțiune și
comunicare ;
Contribuie la formarea capacităților psihice ce permit
accesul la cultura materială și spirituală a societății. Rolul mediului în dezvoltarea
psihică

Ansamblul de acțiuni și activități sistematice,
organizate, care integrează subiectul ca factor activ,
având un conținut definit de societate, care este
transmis prin metode și mijloace adecvate de către
factori competen ți, specializa ți. Educația

Dă conținut vieții psihice;
Formează mecanismele superioare ale acesteia;
Dezvoltă optim disponibilită țile ereditare și
construie ște dimensiunile personalită ții;
Preia și direcționează, convergent cu scopurile ei,
influențele mediului;
Accelerează dezvoltarea psihică, într -o anumită
măsură.
Rolul educa ției în dezvoltarea
psihică

Notați 3 achiziții pe care le-ați obținut ca urmare a
influenței mediului și 3 achiziții obținute ca urmare a
influenței educației asupra propriei persoane de-a
lungul dezvoltării ontogenetice .

Temă de reflec ție

Menționați care dintre aceste achiziții au fost obținute
în urma unor acțiuni, influențe pozitive exercitate de
factorii de mediu și de educație și care au fost
obținute în urma unor acțiuni, influențe negative
(coercitive, suprastimulative, substimulative etc.).
Motivați de ce considera ți că unele influențe sunt
pozitive, iar altele negative . Temă de reflec ție

Psihologia educației este un domeniu extensiv al
psihologiei aplicate , care utilizează teoriile,
rezultatele, metodele și instrumentele științifice
specifice psihologiei, în scopuri educative .
Specialiștii în psihologia educației se implică în
activități variate, cum ar fi: cercetarea, testarea,
consilierea elevilor și părinților. Ce este psihologia
educației?

 În deceniile trecute sarcina centrală a
psihologiei educației era de a explica nuanțat
fațetele multiple ale învățării școlare , în
încercarea de a da răspunsuri relevante
întrebărilor puse de cei implicați în activitatea
educativă : profesorii, părinții, elevii înșiși.
Psihologia educației are ca scop principal
descifrarea implicațiilor psihologice ale
activității instructiv -educative, cu accent pe
impactul stimulării intelectuale asupra
dezvoltării umane . Scopurile psihologiei educa ției

 dimensiunea afectivă a dezvoltării psihice,
 comunicarea afectivă profesor -elev,
 efectele folosirii instrumentelor psihodiagnostice în
educație,
studiul rela țiilor, proceselor intra – și intergrupale,
rolul acestora asupra dezvoltării socio -morale,
stimularea socio -emoționalã în mediul educativ. Alte aspecte psihice implicate în
activitatea educativă

Psihologia educației este o disciplină unificată, în
cadrul căreia sunt luate în considerare două domenii
simultan : psihologia și educația – perspectivele
acestora intersectându -se în alcătuirea unui întreg
coerent .
Psihologia educației trebuie să evite capcanele
reducționismului, în favoarea abordărilor variate,
complexe, pe măsura complexită ții psihicului uman . În concluzie

Scopul psihologiei educației: optimizarea procesului
instructiv -educativ, prin cunoașterea aprofundată a
particularită ților psihice ale celor implicați – elevi și
profesori .

Psihologia pozitivă nu este un fel de supleant al
psihopatologiei, ci oferã o viziune complementarã,
nefiind centratã pe probleme, ci pe soluții practice
prin care să fie stimulată funcționalitatea psihică ; nu
pe slăbiciuni, ci pe calități (care trebuie activate
pentru a maximiza performan țele, dezvoltarea
intrapersonalã și interpersonală) . Educația din perspectiva
psihologiei pozitive

 Comutarea atenției de la patologic la explorarea
forțelor pozitive sau resurselor psihice în contextul
situațiilor stresante : starea de bine psihic, starea
subiectivă de bine, satisfacția de viață, optimismul,
speranța, autodeterminarea și autoeficacitatea .
Acest curent psihologic echilibrează balanța între
studiile referitoare la tendințe nevrotice (anxietate,
depresie), emoții negative, distres și cele referitoare
la emoții și stări pozitive, sens în viață, relații
interpersonale armonioase, împlinire, altruism,
iertare și gratitudine . Direcții de acțiune asupra
educației

Psihologia pozitivă atrage atenția asupra
faptului că educația trebuie să urmărească nu
numai creșterea abilităților cognitive,
motivației pentru succes și performan țelor
academice , ci să se asigure că elevii sunt
angajați afectiv (affective school engagement)
în ceea ce fac, menținându -și starea de bine
psihic (psychological well -being), optimismul
și nu în ultimul rând o dispoziție afectivă
pozitivă (positive mood) și încredere în propria
eficacitate (self-efficacy) . Direcții de acțiune asupra
educației

 Cercetările au evidențiat că:
 Starea de bine psihic este una dintre
corelatele psihologice ale performan țelor
academice (Seligman et al., 2009 );
Dispoziția afectivă pozitivă contribuie la
creșterea capacității de concentrare a atenției
(Fredrickson și Branigan, 2005 ) și gândirii
euristice (Estrada et al., 1994 ) – în antiteză cu
dispoziția afectivă negativă care produce
scăderea resurselor necesare pentru
concentrarea atenției (Bolte et al., 2003 ),
diminuarea motivației învățării (Weist, 2005 ). Cercetări

Practicienii din educație sunt din ce în ce mai
interesați de teoriile din psihologia pozitivă :
Authentic happiness – Seligman ; Self
determination theory – Ryan și Deci ; Hope theory –
Snyder ; Broaden and build theory of emotion –
Frederikson și mai ales de extensia și aplicabilitatea
acestora în școalã – pentru a stimula așa-numitele
abilități de viață (life skills) .

Implicațiile modelelor învă țării în actul educa țional
Motivația în activitatea de învă țare
Succesul și insuccesul școlar
Educația timpurie: finalită ți prioritare, instrumente și
contexte ale învă țării copiilor de vârstă școlară mică.
Psihosociologia grupurilor școlare
Violența în școală
Impactul parentingului asupra dezvoltării copiilor
Psihologia pozitivă în educa ție. Rezilien ța în context
familial și școlar.
Teme curs

Școala ca organiza ție. Dezirabil și indezirabil în
activitatea cadrelor didactice.
Comunicarea didactică. Mentorat și coaching școlar.
Specificul educa ției adulților.

Emoțiile în mediul școlar : tipuri de emoții, teorii ale
emoțiilor, factorii care declanșează apariția emoțiilor,
impactul emoțiilor asupra autoreglării conduitei .
Creativitatea elevilor : definiții, niveluri, dimensiuni
ale creativită ții, blocajele creativită ții, dezvoltarea
creativită ții elevilor .
Comportamentele agresive la copii și adolescen ți:
definiții, teorii, factorii psihosociali implicați în
producerea comportamentelor agresive, rolul mass –
mediei, diminuarea efectelor nocive în urma
expunerii la modele agresive și violente .

Teme seminar

Impactul tehnologiei asupra dezvoltării copiilor și
adolescen ților: cum afectează utilizarea timpurie a
tehnologiei dezvoltarea fizică, socială, emoțională,
cognitivă în copilăria timpurie ; imaginea corporală a
adolescentelor în generația digitală ; efectele psihologice
ale dependen ței de internet) .
Formarea rolului de gen și educarea sexualită ții la copii și
adolescen ți: definiții, factorii psihosociali cu impact
asupra formării și dezvoltării identității psihosexuale,
mituri privind educația sexuală a copiilor și
adolescen ților, sexualitate vs. sexualizare, educația
sexuală) .

Valențele psihologice ale modelelor educaționale
alternative : modelul Montessori, grădinița Step by
Step, Școala Yamaha .
Educația incluzivă și pedagogia diversită ții.

Boncu, Șt., Ciobanu, C. 2013 . Psihosociologie școlară,
Iași: Polirom .
Neacșu, I. Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării, Iași: Polirom .
Paloș, R., Sava, S., Ungureanu, D. Educa ția adulților.
Baze teoretice și repere practice, Ia și:Polirom.
Pânișoară, G., Sălăvăstru, D., Mitrofan, L. 2016 .
Copilăria și adolecen ța. Provocări actuale în
psihologia educației și dezvoltării, Iași: Polirom .
Bibliografie orientativă

Sălăvăstru, D. 2004 . Psihologia educației, Iași:
Polirom .
Stan, L. (coord) . 2016 . Educația timpurie . Probleme și
soluții, Iași: Polirom .
Stan, L. (coord .). 2016 . Dezvoltarea copilului și
educația timpurie, Iași: Polirom .