Psihologia Alimentatiei Umanedoc

=== Psihologia alimentatiei umane ===

BEI MARIANA FLORICA

PSIHOLOGIA ALIMENTAȚIEI UMANE

GHID PRACTIC

ORADEA

2015

LABORATOR 1

NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI.

IMPORTANȚA COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR ȘI EFECTUL NUTRIȚIEI ASUPRA PSIHICULUI.

Studiul comportamentului consumatorului este un domeniu interdisciplinar, care își găsește aplicabilitate și în studiile nutriționale cu aplicabilitate în psihologie.

Studiul alimentației umane prin care se evaluează comportamentul consumului de produse alimentare și nealimentare a împrumutat atât teorii cât și metodologii din mai multe domenii socio-umane, în principal din:

1 – psihologie prin care se studiază comportamentul individului;

2 – sociologie prin care se studiază comportamentul grupurilor și comunităților;

3 – psihologie socială prin care se studiază felul în care acționează indivizii în cadrul grupurilor;

4 – antropologie prin care se studiază influența societății/comunității asupra individului;

5 – economie prin care se studiază comportamentul consumatorului la evaluarea produselor prin prisma relației calitate-preț;

6 – marketing prin care se studiază comportamentul consumatorului ca răspuns la strategiile de vânzare și cunoaștere a cauzelor specifice comportamentului de consum.

O abordare a psihologiei alimentației umane a fost numită de unii autori ,, o abordare experimentală interpretativă – postmodernăˮ care urmărea înțelegerea comportamentului consumatorilor ,,în sineˮ și a ceea ce se găsește în spatele acestui comportament, folosind metode calitative de investigare și analiză. Metodele care iau drept criteriu de analiză cantitatea pentru a investiga comportamentul consumatorului cu scopul de a-l influența este o abordare pozitivistă a studiului psihologiei alimentației umane.

Literatura de specialitate utilizează o gamă largă de de criterii în funcție de care se face o oarecare clasificare a consumului prin care se poate evalua consumul personal sau colectiv, cu precizarea că la nivel personal satisfacerea nevoilor este indicat să se facă în funcție de preferințe, obiceiuri, gusturi și stil de viață, indicatori care se regăsesc și la nivel colectiv. Termenul de ,,consumˮ reflectă starea de bine a unei societății, cu diversele stratificări și diferențieri sociale legate de rolul și locul grupurilor și categoriilor socio-profesionale în societate, reflectă nivelul de educație, cultură, civilizație și nu în ultimul rând calitatea vieții, motiv pentru care abvordarea comportamentului de consum din perspectiva psiho-socială este importantă.

Comportamentul de consum și comportamentul de cumpărare a produselor destinate consumului alimentar sau nealimentar este rezultatul unei interacțiuni între foarte mulți factori, dintre care factorii culturali, sociali, psihologici și personali joacă cel mai important rol.

Consumatorul nemulțumit prin prisma unuia dintre factorii amintiți anterior va cumpăra sub inpulsul căutării ,,a cevaˮ care să îl facă să se simtă bine, să împiedice apariția sentimentului de insatisfacție.

Aceste noțiuni introductive conduc în continuare la înțelegerea temelor abordate în acest ghid practic de Psihologia alimentației umane.

LABORATOR 2

EFECTUL PUBLICITAR ASUPRA COMPORTAMENTULUI DE CUMPĂRARE ȘI CONSUM

2.1. Efectul broșurilor publicitare supra comportamentului de cumpărare

În zilele de azi, broșurile, pliantele, revistele care ajung în cutiile poștale, cumulează 10 kg/an, abundența lor având un impact îndoielnic de eficacitate deoarece potrivit principiului că: ,,prea multă informare ucide informația”, duce la o oarecare nepăsare a consumatorului în momentul în care le observă în cutia poștală.

Această publicitate abuzivă trezește în consumator o oarecare nemulțumire care nu dispare prea curând, deoarece a creat în imagine acestuia o imagine negativă.

Într-o cercetare realizată în 1999 de către Barton și colaboratorii săi, într-un magazin alimentar în care li s-a cerut clienților să-și exprime părerea despre un prospect apărut în urmă cu o săptămână despre diferite reduceri. S-a constatat că există două tipuri de clienți: clienți expuși și clienți neexpuși.

Numărul produselor din prospect cumpărate de clienții expuși a fost dublu față de clienții neexpuși. Suma cheltuită pentru produsele din prospect și numărul cupoanelor din prospect, folosite, a fost dublu la clienții expuși față de cei neexpuși.

O statistică finală arată că:

Numărul produselor din prospect cumpărate de clienții expuși a fost dublu față de clienții neexpuși;

Suma cheltuită pentru produsele din prospect și numărul cupoanelor din prospect folosite a fost dublu la clienții expuși față de cei neexpuși.

Aceste broșuri publicate, în ciuda criticlilor ce li se pot aduce, au un impact real asupra comportamentului de cumpărare.

Portrivit principiului „simplei expuneri” și urmărind rezultatele obținute este limpede că aceste metode ale publicațiilor promoționale, încă au un viitor asigurat în rândul consumatorilor.

Memorarea publicității

Atunci când la TV se rulează un film violent, prețul reclamelor difuzate crește, astfel într-un fragment dintr-un film violent și altul neviolent, pe o durată de 15 minute, după care a fost introdusă o reclamă cu scopul de a comanda un anumit produs, evaluările fiziologice, tensiune arterială și ritmul cardiac au fost identice la toate persoanele evaluate.

Persoanele care au urmărit filmul violent și-au reamintit numele produsului prezentat în reclamă (în %) de 1,22% comparativ cu persoanele care au urmărit filmul neviolent care a fost de 1,50%, iar mesajul transmis a fost reamintit (în %) de 6,95% în cazul vizionării filmului violent, comparativ cu 8, 67% în cazul vizionării filmului neviolent.

Concluzia este că filmul violent face ca mesajul publicitar, numele mpărcii și datele despre produs să fie mai slab memorate. Memorarea unei reclame nu este legată de proprietățile acesteia ci de mediul înconjurător și de evenimentele ce preced expunerea.

Condiționarea comportării pe credit și procesarea iluzorie

În zilele noastre cărțile de credit fac parte integrată din comerț și din administrarea banilor. Cercetările s-au interesat prea puțin de efectul cărților de credit ca antecedent de cumpărare al oamenilor.

Eforturile s-au concentrat mai mult asupra profitului utilizatorilor de cărți de credit și asupra consecințelor economice pe care le implică.

O cercetare aplicată într-un restaurant a scos în evidență faptul că generozitatea clienților față de un chelner poate fi influențată de referirea la o carte de credit.

Farfurioara cu nota de plată avea lipit, sau nu, un autocolant reprezentând cartea de credit a unei companii foarte cunoscute. După măsurarea bacșișului lăsat de clienți, chelnerul obține cu o pătrime mai mult când pe farfurioară se găsesea reprezentarea cărții de credit.

Se pare că avem aici un răspuns condiționat de stimuli. Reprezentarea cardului activează sentimentul unei disponibilități financiare mai semnificative, favorizând astfel o mare generozitate.

Atunci când există imaginea cărții de credit, consumatorul atribuie sume mai mari pentru anumite produse sau de multe ori, supraestimează prețul în raport cu cel practicat efectiv.

Prezentarea imaginii unei cărți de credit afectează modul în care putem percepe valoarea obiectelor sau disponibilitățile noastre financiare.

Cartea de credit asociată curent cheltuielor, activează anumite coomportamente sau duc la dorința de a cheltui mai mult sau de a crește probabilitatea de a cheltui.

Consecința directă a acestui efect este diminuarea timpului de luare a unei decizii. Prezența imaginii unei cărți de credit pare să acționeze nu doar ca semnal ce declansează motivarea de cumpărare și percepția puterii proprii de achiziție ca un stimul condiționat.

LABORATOR 3

MESAJELE ȘI CUVINTELE APARENT ANODINE ȘI COMPORTAMENTUL DE CONSUM

În psihologia alimentației umane cuvintele aparent anodine semnifică sau pot fi traduse prin efectul iluzoriu, simulat și liniștitor, sedativ al percepției unui anumit grad calitativ al produsului alimentar preferat sau consumat frecvent de către individ atât în stare fiziologică normală cât și în anumite afecțiuni sau în adoptarea unor așa-zise diete alimentare sănătoase.

Prin cuvinte și mesaje aparent anodine, anumite etichetări ale produselor predispun mai mult spre cumpărare, prin faptul că induce asupra percepției persoanei un așa-zis efect liniștitor, așa cum poate s-a remarcat în unele studii faptul că anumite produse, în special cele alimentare, au denumiri aparte, iluzorii, caracterizând un anumit mod de fabricație, sau un loc tipic. Totuși produsele cu denumire de origine controlată, locul de proveniență sau diversele modalități de fabricare nu explică comportamentul de consum. Astfel de cuvinte anodine cum sunt ,,prăjitura cum face bunicaˮ nu descriu caracteristicile alimentare ale produsului, nu descriu locul de proveniență și nici experiența și priceperea celui care a fabricat acel produs.

Aceste așa numite etichetări sunt folosite cu scopul de a influența nivelul vânzărilor, formând iluzia că denumirea produsului traduce un anumit grad calitativ sau o tehnică ce conferă produsului un interes deosebit.

Un experiment în acest sens a fost desfășurat pe o perioadă de șase săptămâni, în 2001 de către Wansink, Painter și Van Ittersum, care au analizat influența denumirii unor produse asupra calității meniului, asupra prețului și asupra probabilității consumului repetat a aceluiași tip de mâncare într-o cantină studențească.

Produsele evaluate au avut denumiri clasice de tipul: pui fript, pui cu parmezan, tartă cu dovlecei și comparativ denumiri ,,înfloriteˮ de tipul: pui frip frăgezit, pui cu parmezan ca la mama acasă, tartă cu dovlecei cum face bunica.

În ambele cazuri studenții care comandau meniurile-țintă primeau câte un chestionar prin care se măsura gradul de apreciere a meniului folosind o scală. În acest studiu se evalua prețul și probabilitatea de a mai comanda acel tip de mâncare.

Comportamentul de consum și evaluarea meniului în funcție de etichetare a avut o influență semnificativă asupra parametrilor evaluați în cazul denumirii inflorite comparativ cu denumirea clasică cu toate că rpodusele din punct de vedere calitativ erau identice.

Personalizarea semantică dă un plus de atracție produsului, denumirea produsului pare să determine interesul pentru acel produs.

În vederea influențării comportamentului alimentar, psihologia alimentației umane analizează diversele etichetări folosite de către industria alimentară cu impact asupra consumului.

Etichetările folosite tot mai mult în zilele noastre și care sunt transmise la nivel cerebral prin ,,cuvinte aparent anodineˮ sunt legate de:

zona geografică – ca de exemplu – tarta de Veneția, ciorba ardelenească, spaghete milaneze, pălinca de Bihor, etc.

de stările afective – ciorba de pește a lui moș Albert

proprietățile psihosenzoriale în special gust, miros, culoare,

de marcă de exemplu sos Chivas, ulei de struguri, ton Rio mare, etc.

LABORATOR 4

ACCEPTAREA UNOR LUCRURI SUB SENTIMENTUL REFUZULUI

Evocarea somatică a libertății și comportamentului de cumpărarea

Există un număr semnificativ de tehnici de influențare a comportamentului, bazate pe ceea ce specialiștii numesc teoria angajamentului.

Acestea au în comun faptul că se sprijină pe liberul arbitru al individului. El este de fiecare dată liber să accepte sau să refuze ceva, sentimentul libertății fiind o condiție indispensabilă pentru reușita acestor tehnici.

Cuvântul ,,libertate" desemnează un aspect prețios pentru consumator, iar cercetătorii au presupus că simpla sa evocare semantică, orală sau scrisă ar fi suficientă pentru a-i provoca pe indivizi să adopte un anumit comportament.

Singurul fapt de a-i spune unui consumator că este liber să aleagă orice produs de același fel, l-ar determina să aleagă ceea ce îi este util și își dorește.

Rezultatul cercetărilor de mai sus au fost confirmate și de alte cercetări în care s-a demontrat mai exact că evocarea semantică a libertății îi predispune pe consumatori să accepte ceea ce se așteaptă de la ei.

Trebuie subliniat totodată faptul că efectul tehnicii se reduce la faptul că atunci când unui consumatori se sugerează o sumă exactă, acesta se simte îngrădit, consumatorul cumpărând un produs la preț mic fără a fi pe deplin mulțumit.

Libertatea și comportamentul de cumpărare pe internet.

În acest caz, pentru a verifica importanța mesajelor pe internet, s-a întreprins un experiment în care internauții erau îndemnați să adopte anumite comportamente și să vizioneze pagini web a unei organizații umanitare.

În acest experiment 900 de bărbați și femei, selectați la întâmplare din listele de e-mail de pe internet, au primit un mesaj electronic ce conținea următorul text:

„Acordați-le cinci minute din timpul dumneavoastră copiilor căzuți victime minelor, apăsați…” Sub acest conținut figura o pagină httml, ce conținea un buton purtând un mesaj specific pentru fiecare grup (cu specificația: sunteți liber să apăsați aici pentru…).

Butonul permitea accesarea site-ului conceput în acest sens, fiind compus dintr-o singură pagină care în partea de jos avea o invitație de a semna o petiție împotriva minelor. Persoanele trebuiau să completeze un formular ce cuprindea nume, prenume, e-mail, iar concretizarea se realiza printr-un buton de trimitere a legăturii. Rezultatele au arătat în felul următor:

Procentul de vizitatori ai site-ului a fost de 52,7% pentru primul, 65,3% pentru al doilea și 80% pentru al treilea,

Procentul de semnare se observă că a fost mult mai mic decât cel al vizitatorilor, 4% pentru primul, 4,5% pentru al doilea și 7% pentru al treilea.

Concluzia este că libertatea pe internet influențează comportamentul internauutului. Cuvântul ,,libertate" conține o reală putere de influențare a comportamentului oamenilor.

Având în vedere teoriile actuale privind influențarea semenilor, se știe că sentimentul libertății este o condiție indispensabilă ca un individ să adopte spontan un anumit comportament.

Această condiție prealabilă acțiunii este atât de înrădăcinată în noi încât simpla ei evocare este suficientă pentru a o activa.

Efectul este cu atât mai paradoxal cu cât solicitantul evocând libertatea, trăiește însuși sentimentul că are mai puțin sub control persoana pe care o solicită.

Sentimentul libertății se poate folosi și de alte cuvinte sau expresii:

– nu vreau să vă forțez,

– faceți cum doriți,

– vedeți și dumneavoastră că,

– vă las libertatea de a.

O analiză a majorotății mesajelor sau a paginilor publicitare de pe internet, vă convinge că această evocare este des întâlnită.

Efectul rarității unui produs raportat la preț

Fenomenul se observă de cele mai multe ori în cazul produselor pentru care există o anumită cerere dar totuși acest fapt nu exclude nici efectul psihologic produs de caracterul de a fi rar, nici impactul său asupra ființei umane.

Cunoscând acest mecanism, îl putem exploata în așa fel încât să încurajăm interesul unei persoane pentru un produs oarecare. Independent de proprietățile sale intrinseci, raritatea sau abundența unui produs îi afectează evaluarea.

O altă modalitate de a manipula raritatea este influențarea duratei de disponibilitate a produsului, în acest caz efectele cresc și se accelerează pe măsură ce se apropie scadența.

LABORATOR 5

INFLUENȚAREA AUTOMATĂ ȘI NECONȘTIENTIZATĂ A COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI

Prețul și perceperea calității

În majoritatea cazurilor, în urma simpelor interviuri realizate în magazine, răspunsurile sunt cam aceleași: „prețul dictează calitatea. Ca răspuns la întrebarea de ce asociem așa ușor calitatea cu prețul ridicat ?”. Prin simplul motiv prin care s-a însușit ideea că produsul sau mărcile de calitate superioară își justufică astfel prețul mai ridicat.

În cazul produselor sau mărcilor noi, ne punem întrebarea: cum se poate realiza o asemenea asociere de vreme ce tocmai familiarizarea cu produsul nu există. Și aici, se pare că prima asociere făcută în mintea omului este cea care pune în mișcare anumite aspecte percepute la un moment dat, care induc o relație directă între prețul produsului și evaluarea lui, astfel încât la o creștere a prețului apare și o evaluare pozitivă a produsului. În lipsa unei anumite distanțări, prețul reprezită un criteriu de evaluare a calității sale. Se poate observa că nu totul se leagă intrinsec de produs.

Echivalența calitate = preț ridicat cu care suntem obișnuiți ne determină să judecăm eronat la întâlnirea cu un produs nou de unde apare și posibilitatea ca firmele novatoare sau care schimbă des produsele să practice prețuri mai ridicate.

Informația exactă și comportamentul altruist

Pentru mulți cercetători specializați în tehnicile de influențare este foarte important ca persoana al cărei comportament vrem să îl influențăm, să fie întodeauna pregătită dinainte, dar există numeroase situații sau circumstanțe în care individul dispune de conduite șablon care îl ajută să evite acceptarea unei cereri.

Anumite persoane, imediat ce văd un individ care explică un chestionar trecătorilor sau un milog oarecare, se depărtează puțin, se prefac că fac altceva sau grăbesc pasul. Pe scurt, ele defapt pregătesc o strategie comportamentală de respingere, ceea ce le pregătește psihologic pentru refuz.

Ca să corecteze aceste conduite de refuz, cercetătorii ar trebui să dispună de o tehnică prin care să se stârnească curiozitatea consumatorilor. Un exemplu în acest caz este cercetarea întreprinsă de Santos și colaboratorii săi care s-au îmbrăcat ca niște studenți, împreună cu niște complici experimentatori cereau oamenilor bani pe stradă.

Experimentul a constat în sarcina de a le formula fie o cerere tipică, fie una atipică, cu scopul de a trezi curiozitatea subiectului prin ineditul său, după caz, complicele cerea o sumă infimă în bani, sau o sumă mai ridicată, suma infimă reprezentând cererea atipică, iar cea ridicată cererea tipică. S-au evaluat numărul persoanelor care au acceptat bani, suma oferită precum și eventualele cereri venite din partea trecătorilor.

Nu s-a observat nicio diferență statistică între sumele diferite, ci se remarcă faptul că o cerere atipică determină subiecții să dea mai repede banii.

Iese în evidență faptul că persoanele încearcă să decodeze această particularitate deoarece în condițiile date, cererile de justificare venite din partea lor sunt mai numeroase.

Sugestiile de mai sus sunt în aparență justificate, de vreme ce singularitatea poate duce la influențarea pozitivă a comportamentului așteptat din partea altor persoane.

Suporturile singularității pot fi multiple, ele merg de la caracteristica unui produs la mesajele publicitare, trecând prin aspectul exterior sau prin modulul de experimentare al vânzătorului.

Influența imaginilor subliminale asupra consumului

Într-un studiu efectuat în 1957 de către James Vycari, care susținea că a făcut să crească vânzările Coca-Cola și pop corn, inițial cu 18%, ajungând la 50% în cinematograf printr-o prezentare scurtă, subliminală, folosind frazele: „Mâncați popcorn și beți Coca-Cola”, aceste fraze minimale au declanșat un adevărat scandal în realitate fiind însă vorba despre o farsă prin care s-au urmărit a atrage puțină atenție asupra firmei sale de publicitate care se îndrepta spre faliment. Răul era deja făcut, dar a luat naștere un mit. Urmează întrebarea „putem oare influența comportamentul indivizilor expunându-i unor imagini sau cuvinte pe care ei nu le percep fiindcă sunt prezentate prea repede pentru a fi văzute?”.

Imaginile subliminale provoacă teamă, li se asociază și numeroase zvonuri, dar în final dovezile experimentale ale efectului au rămas necunoscute. Nevoile noastre, fiziologia, pot fi activate prin intermediul unui mesaj sau al unei imagini prezentate subliminal este imposibilă dirijarea alegerii.

Nu putem fi convinși să alegem un produs dulce, ori o băutură dulce, la fel de ușor cum ne poate fi stimulată nevoia de a mânca sau de a bea. Într-un experiment realizat prin proiectarea unor informații cu scopul de a menține atenția întreptată asupra ecranului, a unui grup de zece studenți care urmăreau un mesaj subliminal, despre o ciocolată, în timpul unui scurt flash luminos de câteva secunde, s-a ajuns la concluzia că subiecții din grupul de control nu erau expuși informației publicitare.

După 10 zile s-a născut consumul produsului activat prin verificarea achiziționării batoanelor de ciocolată de către studenții din grupul experimental și de către cei din grupul de control prin instalarea unui punct de vânzare în campusul universitar efectuat sub supraveghere. Acel punct de vânzare era singurul pe o rază de 6 km, iar studenții nu aveau mijloc de deplasare.

În acea perioadă de 10 zile la radio au fost menționate numele mai multor firme de ciocolată cu scopul de a-i atrage pe studenți. Rezulatele acestor studii au evidențiat că rata de cumpărare a fost mai ridicată în grupul expus mesajului subliminal. Totuși, analizându-se vânzările în funcție de marca ciocolatei, studenții au consumat mai multă ciocolată, deși studiile arată că există un efect al informației sibliminale, nu trebuie să intrăm în panică și să credem că pot fi afectate durabil toate comportamentele, cu toate că stimulul subliminal activează mai ușor nevoile fiziologice, însă nu neapărat pe cele vitale.

Exemplu: când li se prezintă fumătorilor mesaje subliminale la tutun, își aprind mai repede o țigară, este deci mai probabil să activăm nevoi deja existente, dar nu creem altele noi.

La fel se prezintă și situația când încercăm să influențăm comportamente pe termen lung, astfel cercetările privind încercările de a slăbi cu ajutorul mesajelor subliminale, auditive sau vizuale, nu au avut efect, în schimb se dovedește eficace pentru persoanele care doresc să slăbească.

LABORATOR 6

INFLUENȚA REALĂ A PREȚURILOR TERMINATE ÎN CIFRA „9” ASUPRA COMPORTAMENTULUI DE CUMPĂRARE

Prețurile terminate în cifra „9” nu au darul de a induce mai repede achiziția unui aliment ci doar determină consumatorul să cheltuiască mai mult. De altfel, unele analize complementare au arătat că acei consumatori care primesc cataloage, reviste, etc. Cu prețuri întregi, au cumpărat în aceeași proporție produse din toată gama, produse neceasare, în timp ce persoanele care au primit cataloage cu prețuri terminate în „9” au cumpărat produse puțin mai ieftine, dar din game diverse.

În urma acestor afirmații se observă efectul pozitiv al prețurilor terminate în cifra „9” asupra comportamentului de cumpărare al oamenilor. Un alt exemplu care certifică decizia de cumpărare în funcție de prețul cu terminație „9” a fost experimentat în Franța (2005) la un raion de brânzeturi la un magazin mic de cartier, unde tot la două ore se alternau prețurile pentru produsele existente în prețuri cu terminația „9” sau prețuri rotunjite, unde câțiva observatori discreți priveau și notau comportamentul consumatorului care se oprea la acest raion. După două zile de analiză s-au observat că brânzeturile care au avut prețul cu terminația „9” au fost achiziționate de către un procent de 51,2 % din cumpărători, iar brânzeturile cu prețuri rotunjite au fost achiziționate într-un procent de 48,1 %

Deși prețurile cu terminația „9” au efect asupra comportamentului de cumpărare, apar totuși rezultate paradoxale, uneori prețurile „magice” au efect asupra procentului de achiziții dar există și situații când nu au efect.

Procesarea lor este afectată de anumiți parametri, exemplu afișarea în scris a unor aspecte pozitive sau prezentarea orală sau dacă sunt prezentate într-un magazin cu prezentarea din catalog

Deși există de multă vreme aceste prețuri cu terminația în „9” în același timp există și unele secrete nedezvăluite.

Decizia de cumpărare a unui produs aflat la ofertă se remarcă de multe ori cu reclame ce ridică în slăvi reducerile, care impun ca prețurl vechi să fie tăiat și alăturat să fie afișat prețul nou. Detaliul acesta are scopul de a face consumatorul să creadă că între cele două prețuri există o diferență mai mare și de convinge a consumatorul că este pe punctul de a face o afacere mult mai bună.

A reduce prețul unui produs de exemplu de la 13 lei la 10,99 lei îl determină pe consumator să perceapă prețul redus ca fiind mai substanțial decât în cazul trecerii de la 13 lei la 11 lei, totuși, obiectiv vorbind, diferența reală este infimă, prețul termiant în „9” pare să nu fi analizat în totalitate și drept consecință, procesul de judecare și evaluare este distorsionat. O analiză a conceptului de cumpărare a confirmat acest efect și a subliniat același fenomen, recurgând la metoda inversă și anume se pleacă de la un preț cu terminația „9” sau de la „1” rotunjit și se ajunge de fiecare dată la un preț cu terminația „99”, rezultatele au scos în evidență faptul că reducerea este percepută ca fiind mai substanțială în cazul trecerii de la un preț întreg la unul cu terminația „9„ și în cazul în care prețurile cresc se observă același efect de distorsionare a evaluării, exemplu: dacă crește prețul de la 30 lei la 31,99 lei decât creșterea prețului de la 30 la 32 lei, văzând cele două etichete la un interval de două zile, mai mulți consumatori consideră… realizează că s-a produs o creștere a prețului mai degrabă în al doilea caz, decât primul, iar această percepție îi poate determina la achiziția produsului.

6.1. Efectul de subapreciere

După cum s-a observat că prețurile cu terminația „9” au impact supra consumatorului totuși faptul că s-a constatat un efect nu înseamnă neapărat că și explică. Principala explicație acestui fenomen este numită efect de subdeterminare care are la bază pe deoparte a principiul trasnferului de informații codate spre memoria de lungă durată, adică memoria în care sunt stocate amintirile, iar pe de altă parte intervin procesele de recuperare a acestor informații în momentul reamintirii chiar și oricăt de micăimportanță acordată cifrelor din dreapta l-ar determina pe client să facă maipuține eforturi de a le găsi aceste elemente.

Când consumatorul își reamintește de un anumit produs în acel moment se obligă să observe ți terminația prețului. În concluzie; pe măsure ce mergem spre dreapta, performanța memoriei slăbește, iar ipoteza că atenția consacrată cifrelor din dreapta scade este astfel confirmată.

LABORATOR 7

IMPACTUL PSIHOSENZORIAL AL MIROSULUI ASUPRA PREFERINȚELOR ALIMENTARE. EXPUNEREA TIMPURIE LA MIROSURI ȘI DEZVOLTAREA PREFERINȚELOR ALIMENTARE

7.1. Expunerea timpurie la mirosuri

De multă vreme alimentele pentru nou-născuți și copii mici, în special laptele și iaurțelele conține arome de vanilie, fapt care a dus la experimentarea preferințelor alimentare în urma expunerii timpurii la mirosuri. Câțiva cercetători au experimentat aceste expuneri pentru a vedea dacă nivelul de repetiție al expunerii din primele perioade ale vieții influențează preferințele pentrualimentele cu aromă de vanilie la o vârstă mai înaintată.

În 1999, Haller și colaboratorii săi au efectuat un studiu pe bărbați și femei la vârsta de 30 de ani, pe care i-a rugat să răspundă unui chestionar legat de obiceiurile alimentare, și de alimentația din perioada de sugar și a micii copilării prin care s-a evaluat alimentația naturală la sân și alimentația cu lapte praf care conține în mod obișnuit această aromă.

După completarea acestui chestionar subiecții erau invitați să guste două feluri de ketchup riguros identice, cu sigura deosebire că unul conținea vanilie în concentrație de 0,5 g/kg, cantitate cere imprimă un ușor și fin gust de vanilie.

După ce degustau produsele, subiecții trebuiau să spună pe care din cele două tipuri de ketchup îl preferă.

Rezultatele au fost concludente, astfel că preferințele sunt influențate de expunerea timpurie la mirosuri. Subiecții care au fost alimentați la sân au preferat într-un procent de 70,9 % ketchupul simplu comparativ cu ketchupul cu aromă de vanilie pe care l-au preferat doar într-un procent 33,3 %, procent care poate a fost indus și de încercarea unui produs nou sau a fost privit ca o diversificare a gamei de ketchup.

Subiecții alimentați artificial cu lapte praf au preferat ketchupul cu vanilie în procent de 66,7 % comparativ cu ketchupul simplu pe care l-a preferat în procent de 29,1 %.

Aceste rezultate evidențiază faptul că obiceiurile alimentare formate încă de la vârste fragede își pun amprenta asupra personalității alimentare de-a lungul întregii vieți.

Acești cercetători au constatat în urma studiului că nu există diferențe între cele două grupe de subiecți în ceea ce privește obiceiurile alimentare.

Astfel anumite mirosuri la care am fost expuși îndelung și de timpuriu ne afectează preferințele alimentare ulterioare, chiar și după 30 de ani, rezultă că simțul olfactiv se învață neintenționat încă de la cea mai fragedă vârstă și pilotează toată viața gusturile, inducând posibilitatea de a influența alegerea alimentelor și privilegierea unui produs ce conține mirosul cunoscut de timpuriu.

7.2. Mirosul și comportamentul consumatorului

De obicei mirosurile din bucătărie ne stârnesc pofta de mâncare, mirosul produselor de patiserie de pe stradă ne stimulează să cumpărăm acele produse, deci crearea unui context special poate generat efectul dorit.

Un experiment în acest sens a fost realizat de către Guéguen și Petr într-un restaurant și doar seara, fiind vorba de o mică pizzerie care propunea un meniu relativ redus astfel: 17 feluri de pizza, patru feluri de carne, trei cu pește și patru salate. După caz cu ajutorul unor dispozitive electrice conectate la prize, se răspândea un miros de lavandă sau de lămâie. Aceste esențe au fost alese din experiența unor studii anterioare, care au arătat că lavanda are un efect relaxant iar lîmâia unul stimulent, comparativ cu condiția de absență a mirosului ambiental.

În acest exepriment s-a măsurat timpul petrecut de clienți în restaurant, precum și cifra medie a notei de plată pe persoană.

Pentru cele două variabile măsurate – timpul petrecut la masă și suma notei de plată – condiția ,, lămâieˮse distinge statistic de celelalte, inducând un consum mai variat de produse și implicit un timp mai mare de stat la masă și o notă de plată mai mare.

Analiza corelației dintre cele două variabile a indus o legătură pozitivă între timp și nota de plată, cu cât consumatorii petreceau mai mult timp la masă cu atât nota de plată era mai mare cu precizarea că nu prețurile variate ale felurilor de mâncare explică diferențele ci numărul lor, caz în care au fost comandate mai multe deserturi.

Concluzia studiului relevă faptul că un miros familiar într-un loc care este deja stimulant din punct de vedere olfactiv are influențe pozitive asupra comportamentului consumatorului, ambianța olfactivă activează starea psihologică specială care la rândul ei afectează comportamentul consumatorilor.

7.3. Congruența olfactivă și dirijarea alegerii

Congruența olfactivă și dirijarea alegerii unor produse alimentare au fost analizate prin difuzarea unui miros alimentar tipic de pui frip sau cârnați alternând cu mirosul de ciocolată comparativ cu lipsa vreunui miros într-un magazin, urmărindu-se de către un observator direct atitudinea consumatorului.

În urma studiului s-a observat că mirosul emanat a indus clienții să cumpere produse din raionul congruent, privilegiind raionul unde se găsesc produsele corespunzătoare mirosului degajat fără limitarea cumpărăturilor din alte raioane.

Ipoteza congruenței olfactive se verifică prin acest experiment, deoarece clienții în comportamentul lor ambulator, au privilegiat raionul unde se găseau produsele corespunzătoare mirosului degajat.

Mirosul poate induce cumpărarea în surplus a unor produse legate de acesta. Acest experiment pentru a da rezultate și mai concludente ar trebuii aprofundat pe diferite tipuri de produse alimentare care sunt cumpărate sub influența mirosului.

LABORATOR 8

CULORILE, LUMINA ȘI CONSUMUL

8.1. Culorile și diversele interpretări senzoriale

Simțurile nu sunt independente unul de celălalt, iar ceea ce vedem poate avea repercursiuni asupra altor senzații (interpretările senzoriale sunt legate de culoare, gust, miros și tactil), și pare o certitudine faptul că tot ceea ce trece în principal prin canalul vizual afectează o serie de evaluări senzoriale.

Culorile nu scapă aceste perspective legate de percepția caracterului mai mult sau mai puțin răcoritor al unei băuturi probate în experimentul pe care îl vom descrie mai jos.

În acest studiu, unele persoane trebuia să guste același fel de băutură, păstrată la aceeași temperatură și distribuită în patru pahare identice ca formă și dimensiuni dar de culori diferite.

Unul era roșu, altul verde, galben și albastru. Lipit pe masă, pe o etichetă autocolantă, în fața fiecărui pahar se afla numărul de ordine: 1, 2, 3, și respectiv 4.

Culoarea paharului corespunzătoare fiecărui număr de ordine le era distribui persoanelor în mod aleatoriu. Subiecții aveau sarcina de a gusta băutura din fiecare pahar în parte, apoi trebuiau să desemneze paharul care în opinia lor conțineau băutura cea mai răcoritoare. În urma acestei analize, culorile reci, (albastru și verde) au dus la perceperea răcorii mai frecvente decât culorile calde (galben și roșu), chiar dacă a fost vorba despre același tip de băutură cu aceeași temperatură în fiecare pahar.

În concluzie culoarea ne determină să percepem diferit ceea ce gustăm. În experimentul descris anterior s-a evaluat caracterul răcoritor al unei băuturi, dar sunt studii care au subliniat efectul culorii și asupra altor percepții cum ar fi caracterul dulce al unei băuturi sau al unui aliment care este mai accentuat în cazul în care este servit dintr-un recipient roșu, portocaliu sau galben, comparativ cu servirea dintr-un recipient de culoare verde sau albastru. Galbenul accentuează caracterul citronat al unei băuturi. Albul accentuează caracterul sărat al unui aliment.

În percepția consumatorilor uneori contează și transparența recipientului din care se consumă un aliment colorat. De aceea la servirea salatelor de legume servirea este indică să se facă din boluri transparente.

De exemplu: calitatea de a potoli setea a unei beri, își pierde din impact dacă se consumă din sticlă colorată. Prin urmare, culoarea alimentelor sau a băuturilor afectează în sens pozitiv sau negativ percepțiile senzoriale.

Specialiștii din industria alimentară trebuie să efectueze o astfel de estimare în protocolul propriu de evaluare a produselor, deoarece culoarea reprezintă un factor important în evaluarea senzorială care induce efectul de consum.

8.2. Importanța factorului cultural în alegerea culorilor

Se spune că ,,fiecare cu gustul lui", situație în care culorile nu fac excepție când trebuie să alegem o anumită culoare tipică pentru un aliment. Unele studii arată că alegerea culorii unui preparat trebuie îndelung chibzuită, mai ales dacă produsul se adresează unor persoane din culturi diferite.

Cercetarea întreprinsă de Scanlon, semnalează cât de importantă este alegerea culorii unui aliment, îndeosebi dacă se cunoaște ținta căreia se adresează.

Scanlon le-a cerut clienților unor magazine, ce făceau parte din 3 grupuri etnice americane – albi, afroamericani și hispanici, să-și exprime părerea asupra unui sortiment de brânză.

Dintre 2 eșantioane de brânză expuse, trebuiau să-l indice pe acela pe care îl preferau. În realitate era vorba despre același tip de brânză, cu specificarea că unul avea culoarea albă, iar celălalt culoarea galbenă, obținută cu un colorant care nu îi afecta în nici un fel gustul.

În prealabil, un grup de control gustase cele 2 eșantioane, fără să le vadă culoarea pentru a confirma gustul lor. În situația de control, cele 2 tipuri de brânză au fost preferate în mod egal (50%), deci percepția gustului a fost evaluată real. Nu a existat nici o diferență atât timp cât consumatorii nu au văzut culoarea produsului. În momentul în care consumatorii au văzut produsul, preferința pentru fiecare tip de brânză a fost în funcție de tipul etnic.

Astfel, brânza albă a fost prteferată de afroamericani în procent de 30%, de către hispanici în procent de 32,3% iar de către albi în procent de 53,3% .

Brânza galbenă a fost preferată în procent de 70% de către afroamericani, de către hispanici 67,9% și de către albi în procent de 46,7%.

Dacă indivizii albi americani nu au o preferință anume pentru o culoarea a brânzei, nu același lucru se poate spune despre afroamericani și hispanici care preferă tipul galben de brânză.

Dacă se poate spune că ,,fiecare cu gusturile lui", atunci putem spune cu atât mai mult se poate spune că ,,fiecare cultură cu gusturile ei", aspect pe care trebuie să îl avem în vedere când dorim să alegem ținta principală de consum.

Așa cum îi plăcea lui Marcel Mauss să spună că: ,,hrana nu e bună pentru a fi mâncată ci mai întâi pentru a gândi", rezultă deci că orice cultură și-a creat preferințe care țin de apartenența culturală și care acționează asupra comportamentului și judecăților.

Importanța factorului cultural în alegerea culorilor unor produse alimentare este primordial atunci când intenționăm să ne testăm produsul în alte țări. Este necesar controlarea culorii dacă dorim să evităm eșecuri comerciale nedorite.

8.3. Impactul luminozității asupra comportamentului de cumpărare

Cu riscul de a cădea în extreme, ne vine greu să credem că iluminarea dintr-un magazin poate avea o oarecare incidență asupra comportamentului cumpărătorilor.

Într-un experiment realizat într-un spațiu comercial pe o serie de clienți, bărbați și femei cu vârste peste 20 de ani, în sectorul de vinuri al unui restaurant american, sector pe care clienții pot să-l viziteze, să deguste sau cumpere vin. În această zonă, clienții sunt ,,manipulați" în așa fel încât luminozitatea să fie intensă astfel încât să se poată observa în mod discret comportamentul clenților, fiind evaluate diferite variabile:

consultarea sticlelor- citirea etichetelor timp de cel puțin 3 secunde,

luarea lor în mână – cumpărare.

În urma acestor analize, s-au obținut efecte paradoxale. Deși lumina puternică favorizează obținerea unor informații, remarcăm totuși că cifra medie cheltuită a fost mai mare în cazul luminii filtrate (fiind de 4,57%, comparativ cu 3,88% în cazul luminii intense). Luminozitatea influențează comportamentul consumatorului.

Ar fi interesant de văzut ce se întâmplă în cazul în care se schimbă luminozitatea unui spațiu comercial, luminozitate cu care clienții sunt obișnuiți, și care este gradul de influențare al iluminării asupra comportamentului de cumpărare.

Lumina suplimentară nu acționează la fel asupra tuturor clienților din fiecare magazin, lucru constat într-o serie de analize, legate de lumina intensă care induce consumatorul să zăbovească mai mult în unele raioane, chiar dacă în final nu cumpără. Lumina are un anumit impact asupra comportamentului clienților.

O lumină filtrată scade numărul produselor achiziționate, dar se pare că favorizează cumpărarea produselor mai scumpe.

LABORATOR 9

IMPACTUL CONTACTULUI TACTIL CA PARAMETRU PSIHOSENZORIAL ASUPRA CONSUMULUI DE ALIMENTE ȘI BĂUTURI

Tactilul este atât de prezent în viața noastră de zi cu zi, încât îl ignorăm, uitând de el, dar cu toate acestea ne poate influența comportamentul de consum și evaluarea calitativă a unor produse alimentare sau nealimentare. Dacă tactilul determină oameni să petreacă mai mult timp în magazin și să cumpere mai mult, nevoile elementelor de consum sunt și ele influențate de atingerea unor persoane, lucru confirmat de anumite studii. Contactul tactil poate avea efecte pozitive asupra comportamentului consumatorului și asupra evaluării pe care acesta o va face asupra produselor cu care vine în contact.

Într-un experiment realizat prin postarea unei persoane la ușa unui magazin, care trebuia să invite consumatorii ce intrau să guste diferite mostre de pizza, abordându-le politicos și atingându-le sau nu, a rezultat un efect favorabil în cazul atingerii. După ce subiecții acceptă să guste felia de pizza, părăsind apoi standul respectiv, o altă persoană îi aborda din nou și le cerea părerea în legătură cu pizza pe care o gustase.

Evaluarea se făcea pe o scară de la 1 la 10, mulțumindu-i apoi clientului care era apoi liber să se plimbe prin magazin, urmărit discret de unul dintre experimentatori, pentru a vedea dacă va cumpăra sau nu pizza.

În urma acestui studiu, s-a constat că contactul tactil stimulează mai ușor persoana să guste produsul prezentat, dar și să-l cumpere. Diferențele apar total independente de evaluarea produsului, întrucât ambele grupuri au apreciat pizza aproape identic. Acest fapt demonstrează că nu există o diferență a percepției calității gustative a produsului și nu afecteză comportamentul de consum și cumpărare.

Efectul tactilului rezidă mai mult în natura diferențierii raportului social pe care un oarecare contact îl crează. În urma unor alte serii de experimente, s-au obținut aproximativ aceleași efecte.

Dacă oamenii sunt atinși pe braț, în momentul în care li se oferă spre gustare un produs, o mare parte gustă acel produsul, comparativ cu cei cărora li se oferă doar verbal să guste produsul testat. În repetate rânduri, în locuri diverse și pentru moduri de consum diferite, se poate observa că un singur contact tactil, afectează comportamentul consumatorului. El nu trebuie neapărat repetat, de vreme ce se poate scurge minute bune între momentul în care persoana este atinsă și momentul în care aceasta ia hotărârea de a cumpăra sau de a comanda.

Acest aspect ne spune multe despre forța efectului, și ne permite să credem că tactilul activează ceva instantaneu.

Contactul tactil evidențiat prin mai multe studii arată că un consumator atins consumă mai mult, inducând aceeași stare și persoanei care îl însoțește.

Un alt exemplu este legat de consumul unor alimente într-un restaurant, în care un client satisfăcut de servicii, incluzând aici și tactilul va recompensa personalul în diverse moduri care nu sunt neaparat legate de calitatea mâncării sau de anumite aspecte ale servirii ci de comportamentul tactil fugitiv care se poate doved.

Impactul contactului tactil induce o stare de apreciere pozitivă asupra calității alimentelor oferite, iar potențialul de influențare al tactilului poate fi folosit în scopul alegerii consumului unui anumit meniu oferit de chelner sub efectul tactilului.

Un comportament anodin (liniștitor, sedativ) poate dirija alegerea unui consumator spre un anumit produs. Contactul tactil poate spori încrederea pe care clientul i-o acordă chelnerului, fiind în consecință mai ușor convins să-i accepte propunerea.

LABORATOR 10

IMPACTUL PROCESELOR PSIHOLOGICE ASUPRA ALIMENTAȚIEI. COMPORTAMENTE ALIMENTARE DEVIATE

Tulburărirle psihopatologice care induc comportamente alimentare deviate se bazează pe psihicul uman care este determinat de anumite forțe de motivație inconștientă.

Freud este primul care susține că esența inconștientului o constituie instinctul, care după el, este izvorul energiei psihice și factorul motivațional de bază în jurul căruia s-ar centra comportamentul uman.

În evaluarea comportamentelor alimentare deviate un rol important îl are studiul comportamentului de normalitate de la care practic se pornește în această evaluare.

Normalitatea, sau sănătatea mintală este o rezultantă complexă a unei mulțimi de parametri ai vieții organice și sociale aflați în echilibru dinamic, ce se proiectează pe modelul genetic al existenței individuale, în relație cu obiceiurile alimentare, tradițiile care impun un anumit stil de alimentație ce reprezintă de fapt un atribut al omului ce nu se poate cuantifica exact dar se poate evalua prin: – analiza multitudinii interferențelor dintre persoană și societate;

– analiza modalităților individuale de reacție, expresie și comportament acceptate de către grupul social;

– analiza obiceiurile, tradițiilor și mentalităților care domină în formarea unui anumit concept despre alimentația sănătoasă.

Comportamentele alimentare deviate se pot defini prin starea de dezechilibru structural și funcțional al persoanei privit dintr-o perspectivă internă, aferent raporturilor dintre subansamblurile componente, conform normelor generale ale speciei, vârstei și genului și dintr-una externă privind adaptarea la mediul ambiant.

Comportamentele alimentare deviate se pot instala pe baza:

– proceselor dinamice care sunt dependente de: maturizare, înaintarea în vârstă, funcționarea în diverse roluri, capacitatea de adaptare la stress a persoanei;

– perspectivelor subiective cu rol parțial dar foarte important asupra felului în care se simte sau se consideră persoana la un moment dat;

– pe baza dimensiunilor interpersonale cu rol în stabilirea capacității de iubire și prietenie echilibrată

– pe baza dimensiunilor sociale care implică modul de comportament social al persoanei și opinia societății cu privire la normalitatea și sănătatea psihică a unui individ

Comportamentele alimentare deviate apar pe fondul unor combinații de lungă durată a factorilor psihologici, comportamentali, emoționali, interpersonali și sociali.

Tulburările de comportament alimentar se caracterizează prin perturbări severe de comportament alimentar care induc și stau la baza instalării comportamentelor alimentare deviate.

Fie  în mod direct, fie în mod indirect, comportamentul alimentar poate fi cauza a numeroase perturbări sau devierei de la normal. Pentru exemplificare se poate descrie comportamentul unui gurmand comparativ cu comportamentul alimentar al unui consumator echilibrat. Astfel gurmandul are un comportament specific față de alimente, consumând cu pasiune din toate produsele vizualizate la o masă dar care duc mai devreme sau mai târziu la instalarea unor boli ca litiaza biliară, litiaza renală urică, guta comparativ cu starea de sănătate a consumatorului obișnuit care este privat de aceste afecțiuni.

Comportamentul în fața actului hrănirii are multe conotații, unele dintre ele ținând de psihologia ascunsă a unei persoane, dar cu toate acestea, latura formativă, autoeducativă, poate juca un rol important în dirijarea comportamentului consumatorului. Devieri vădite ale comportamentului alimentar se observă în anorexie, bulimie și ortorexie.

 Devierile trecătoare ale comportamentului alimentar pot fi normale și naturale în anumite circumstanțe cum sunt de obicei emoțiile puternice, nevoile mai crescute sau mai scăzute în substanțe nutritive, în urma unor activități mai susținute ori mai reduse depuse, la aceste circumstanțe se adaugă și stresul care va fi întotdeauna o presiune negativă asupra comportamentului aliementar, inducând un consum mărit sau scăzut de alimente.

LABORATOR 11

ALIMENTELE ȘI PERSONALITATEA. ROLUL ALIMENTELOR ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII

11.1. Interrelația consum alimentar – stil de viață

J.F. Engel și R.D. Blackwell (J.F. Engel și R.D Blackwell, 1982) consideră că "stilurile de viață sunt modurile în care omul trăiește, se alimentează își petrece timpul și își cheltuiește banii". O altă definiție a stilului de viață legată de comportamentul omului în relație cu semenii afirmă că "stilul de viață este modul de comportare al oamenilor în societate, de stabilire, selectare a gamei lor de trebuințe în raport cu idealurile lor".

Renumita publicație ,,The Economist" (***Marketing – Ghid propus de The Economist, 1997) (într-o manieră mult simplificată) afirmă că stilul de viață reprezintă "felul în care oamenii își desfășoară activitatea zilnică, în conformitate cu atitudinea lor față de viață."

Din definițiile prezentate anterior rezultă că stilurile de viață se formează, se dezvoltă, se modifică la confluența forțelor variabile active în mediul de consum. Aceasta înseamnă că, experiența de viață, influențele educațional-culturale venite dinspre macro și micro grupurile sociale, interacționează cu variabilele de personalitate edificând un stil de viață specific. Din această interacțiune rezultă modele comportamentale de grup mai mult sau mai puțin omogene, care, cu toată universalizarea obiceiului de a cheltui bani și timp, se particularizează în spații cultural – geografice diferite, evidențiind stiluri de viață diferite.

Un exemplu de clasificare numită Values and Life Styles (Valori și stiluri de viață) a fost alcătuită de Stanford Research Institute SUA și este structurată pe următoarele categorii:

aparținătorii (belongers) sunt tradiționaliști, sentimentali, stabili, patrioți, mulțumiți de viața lor;

realizatorii (achievers): din această categorie fac parte materialiști prosperi, încrezători în sine, de vârstă mijlocie;

– emuli (emulators): în această categorie intră adulții de vârstă tânără, ambițioși, dornici să-și croiască un drum în viață;

– grupul eu însumi (I – am – me- group): din această categoriefac parte persoane impulsive, experimentali și, oarecum narcisiști;

– conștienți de rolul lor social (societally conscious): persoane mature care au reușit în viață, dornice să se implice, și să apere o cauză;

– supraviețuitori (survivors): vârstnici și săraci, deloc optimiști în ceea ce privește viitorul;

– susținători (sustainers): indivizi nemulțumiți de propria lor condiție în încercarea de a face extremele să se întâlnească.

10.1. Zâmbetul și evaluarea caracterului unei persoane

Zâmbetul este o trăsătură comportamentală specifică ființei umane. Mai mult decât oricare comportament nonverbal, acesta ia paret activ la realațiile nostre interumane de zi cu zi, cu precizarea că persoana care dorește să-l folosească v-a trebuii să-l folosească cu bună credință dacă dorește să obțină rezultate pozitive în urma acestei acțiuni și să știe să-l folosească deoarece în anumite împrejurări este mai potrivit un zâmbet minimal comparativ cu unul larg sau cu nici unul.

,,Oamenii care zâmbesc, sunt întotdeauna frumoși". În caz că această afirmație este întemeiată, ne putem întreba dacă zâmbetul poate influența și alte calități intrinseci. Atunci când zâmbiți sunteți considerați mai prietenoși, mai buni, mai sociabili, mai inteligenți.

Prin urmare, zâmbetul înlesnește evaluarea pozitivă, și asta redă dimensiunea personalității. În studiile legate de caracterul unei persoane, s-a constat că un individ este mai repede perceput în termeni de sinceritate, sociabilitate și competență, dacă are o expresie facială deschisă, luminoasă și dacă zâmbește.

Tipul zâmbetului are importanța sa în influențarea comportamentului din timpul alimentație. În concluzie, zâmbetul este asociat valorilor pozitive intrinseci atribuite unei persoane. Este posibil ca, evaluarea să fie cu rezultate mai favorabile în cazul când dorim să explicăm sau să observăm efectele comportamentale ale persoanelor, față de consumatorii care le zâmbesc.

Întâlnit frecvent în relațiile interumane și ușor de pus în practică zâmbetul nu-și pierde nimic din forța persuasivă, dar lucrurile nu stau totuși așa de simplu deoarece în anumite situații nu este de ajuns să zâmbești ci contează și cum zâbești, ce fel de zâmbet oferi. Este înțeles de la sine că vânzătorul trebuie să zâmbească clientului, dar întrebările sunt: cum să zâmbească?, în ce moment să zâmbească? și în interrelație cu ce trebuie să fie zâmbetul?, deoarece zâmbetul se asociază cu valorile pozitive intrinseci atribuite unei persoane.

10.2. Privirea directă și influențarea comportamentului consumatorilor

,,Îmi evită privirea", ,,I-am citit în ochi", ,,Mă privește disprețuitor". Tipul are o privire dubioasă".

Ca și tactilul și zâmbetul, privirea dispune de o serie de interpretări și expresii, ceea ce ne îndreptățește să credem că ea poate influența comportamentul.

Cecetările din domeniul științelor compotamentului arată că și acest factor are efect asupra judecăților și comportamentelor. În studiile privind influențarea comportamentului consumatorilor, folosind privirea directă, s-a observat că atunci când consumatorul este privit în ochi, rezultatele au fost pozitive, iar când consumatorul nu este privit, rezultatele obținuet au fost mai puțin pozitive. Dar nu toate situațiile sociale sunt de această natură, deoarece atunci când interacțiunea este mai lungă, e greu să nu se stabiliască un contact vizual cu un subiect.

S-au efectuat studii pentru a se vedea dacă tocmai menținerea unui contact vizual franc și direct cu consumatorul, explică acceptarea unei cereri.

Când se stabilește o relație mai personală, este greu să-l eviți pe celălalt, dar ne putem întreba dacă putem obține din partea subiectului, comportamentul căutat, este deajuns și cel mai scurt contact vizual sau dacă menținerea privirii este o condiție necesară.

În concluzie, afirmăm faptul că, natura privirii excercită un efect pozitiv asupra acceptării unor cereri. Acest comportament foarte familial nu este deci, lipsit de semnificație. Comportamentul consumatorului cuprinde atât o dimensiune relativ ușor de cuantificat cât și una greu de măsurat cum sunt de exemplu procesele psiho-fiziologice și decizionale care determină aceste acte și comportamente explicite.

Această independență face mai dificilă abordarea teoretică datorită distincției între domenii, în concluzie se poate spune despre comportamentul consumatorului că reprezintă totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individul sau de grup legate direct de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii în vederea satisfacerii unor nevoi actuale sau viitoare incluzând procese decizionale care preced și determină aceste acte.

În alimetația umană, aceste acte prevăd o evaluare a consumului alimentelor prin care se furnizează informații asupra existenței factorilor de risc în apariția unor boli.

Din punct de vedere calitativ în era în care domină rațiunea științei, se pare firesc să nu existe nici o rezervă a consumatorilor față de așa zisa alimentație rațională în sensul ei autentic.

O hrană normală trebuie să asigure nu numai refacerea energiei consumate, ci să aibe un efect benefic, optim asupra vitalității, a intelectului, a bunei dispoziții, a randamentului în muncă și chiar a longevității.

LABORATOR 12

STĂRI NORMALE ALE CICLULUI FOAME-APETIT-SAȚIETATE.

La determinarea atitudinii omului față de hrană și la formarea comportamentului său alimentar participă mai multe fenomene de bază ca: foame – apetit – sațietate – repulsie, ce se realizează prin intermediul sistemului nervos central (SNC), care asigură integrarea relațiilor interne dintre diferitele funcții cu cele externe într-un sistem funcțional unitar.

Analiza și înțelegerea stărilor normale ale ciclului foame-apetit-sațietate din punct de vedere al psihologiei alimentației umane este necesar să includă analiza nutrițională a procesului de hrănire care va trebuii să pornească de la analiza și înțelegerea echilibrul dinamic metabolic care face referire la conținutul alimentelor în factori nutritivi calorigeni (proteine, lipide, glucide) și factori nutritivi necaloriceni (vitamine, minerale), și care trebuiesc asigurați zilnic prin alimentație, echilibru ce necesită să fie menținut în ciuda unor aporturi discontinue și variate.

Alimentația este un comportament care variază și are o anumită intensitate în limite largi, în funcție de numeroși factori printre care senzația de foame transmisă printr-un impuls de la nivelul sistemului nervos central controlează comportamentul de căutare, de selecție și ingestie a alimentelor asigurând un echilibru al bilanțului energetic al organismului, bilanț care asigură un echlibru între foame-apetit-sațietate.

Starea normală a ciclului foame-apetit-sațietate este determinată de starea fizică o oragnismului uman de a se alimenta și a se hidrata, stări care determină la nivel cerebral o conduită de căutare a alimentelor, urmată de ingestia alimentară care are un dublu rol – homestatic și afectiv, scăzând senzația de disconfort aducând în plan afectiv o stare de bine.

Instalarea senzației de foame și nesatisfacerea ei în timpul cel mai scurt induce organismului o stare de anxietate, iritabilitate și nervozitate, fiind o dorință nespecifică comparativ cu apetitul care este o stare specifică, o dirijare preferențială spre anumiți satisfactori,o plăcere anticipativă a consumului unui anumit aliment.

Caracterizată metabolic, foamea are două stări:

starea de foame globală – caracterizată prin obișnuița omului de a ingera alimente la un anumit interval de timp, este starea organismului indusă de metabolismul bazal, de termoreglare de a mânca provocată de necesitățile plastice și energetice, stare care dacă din anumite motive nu poate fi satisfăcută se estompează până la următoarea oră de masă.

Foamea calorică – este starea organismului de a regla aportul alimentar total raportat la necesitățile energetice ale organismului în funcție de activitatea zilnică.

Foamea este de fapt un proces cerebral ce induce o conduită de căutare a alimentelor, urmată de ingestia alimentară care scade senzația de disconfort și instalează în plan afectiv o stare de bine numită sațietate care diferă de la un organism la altul chiar și la același organism în funcție de circumstanțe.

Sațietatea este un mecanism de apărare împotriva hiperingestiei inregistrată la nivel digestiv și a capacității metabolice a organismului.

Starea de sațieitate începe la nivel bucal unde pe fondul deteriorării rapide a gustului neplăcut al unui aliment se instalează sațietatea inainte ca această stare să fie indusă de receptorii gastirci, deci perceperea gustului este prima etapă de instituire a stării de sațietate pe baza receptorilor gustativi de la nivel bucofaringian.

Tulburările ciclului foame-apetit-sațietate se manifestă printr-o stare de aversiune și repulsie față de un anumit aliment ce reprezintă din punct de vedere psihosenzorial o modificare a componentei afective a alimentului ce poate fi sau este legată de starea nutrițiuonală a organismului.

O astfel de tulburare a ciclului foame-apetit-sațietate este ,,aliesteziaˮ care se definește ca fiind o modificare rapidă, tranzitorie și reversibilă a componentei afective a alimentului în funcție de starea nutrițională a subiectului survenită prin stimularea receptorilor duodenului de către un aliment ingerat de a modifica aprecierea față de acesta, modificare ce poate merge până la transformarea preferinței în aversiune.

Din punct de vedere al rolului pe care îl îndeplinește în ciclul foame-apetit-sațietate, aliestezia este starea organismului de oprire specifică a ingestiei unui aliment care tocmai a fost consumat cu scopul de a permite ingestia de alimente și din altă gamă, proces care duce la o diversificare a alimentație din punct de vedere calitativ. Acest aspect fiind unul pozitiv al aliesteziei.

Aceste modificări acționează direct sau prin intermediul chemoreceptorilor interni și a fibrelor vegetative aferente asupra sistemului nervos central. Excitația se exercită mai întâi la nivelul zonei subcorticale numită de Pavlov ,,centrul alimentarˮ situată în partea ventrolaterală a hipotalamusului. De aici se transmite atât spre scoarță, determinând senzația dezagreabilă de foame, care orientează activitatea psihomotorie a organismului spre găsirea hranei, cât și la aparatul digestiv provocând contracții gastrice, considerate de unii cercetători cauza foamei.

Deși apetitul este secundar foamei și s-a dezvoltat pe ea, totuși sub influența anumitor semnale alimentare, el poate preceda foamea determinând dorința de hrană, însă cantitatea de hrană ingerată sub impulsul lui este mai redusă decât în cazul când reflexul dobândit acționează asociat cu cel moștenit. Când dispune de alimente, omul le alege pe cele care corespund deprinderilor sale formate prin experiența lui proprie sau indusă prin instrucție și ingeră până când apare senzația euforică de sațietate și de mulțumire pe care o dă stomacul plin (Finn R., et., al., 1992).

Sațietatea se instalează treptat după ingerarea unei cantități de alimente, determinând mai întâi încetinirea și apoi întreruperea prizei alimentare. Aceasta se întâmplă mai repede ca trofinele furnizate de hrana ingerată să ajungă pe piața metabolică spre a corecta modificările biochimice și a înlătura cauza care a determinat apariția foamei, ceea ce indică că înlocuirea sezației dezagrabile de foame cu aceea euforică de sătul se realizează pe cale reflexă nervoasă. În condiții naturale intarea în activitate a centrului sațietății se datorează stimulilor porniți din cavitatea bucală și din stomacul destins de alimentele consumate.

Este bine de știut că dacă un produs alimentar preferat nu se consumă sub impulsul foamei sau se ingeră după saturare, atracția față de el se micșorează până la dispariție, iar dacă alimentul respectiv nu a fost consumat mai mulți ani, deci cu cât legătura dintre însușirile lui organoleptice și efectul lor postingestiv s-a realizat prin mai puține asocieri, complexul de senzații se poate uita.

Prin consumarea repetată sub impulsul foamei a unui aliment binefăcător, dar nepreferat sau chiar respins de consumator, acesta capătă din ce în ce mai multă atracție față de produsul nedorit, iar când foamea este extremă, aversiunea față de unele alimente dispare.

Foamea este un proces ce se manifestă asemănător la toții indivizii și nu face discriminare între alimente iar apetitul și repulsia sunt procese distincte pentru fiecare produs sau mixtură alimentară și prezintă mari variații inter- și intraindividuale, iar sațietatea este starea psihică de bine a organismului care apare după un anumit grad de umplere a stomacului cu alimente.

LABORATOR 13

CULTURA, CIVILIZAȚIA ȘI ASPIRAȚIILE ALIMENTARE

13.1. Cultura și aspirațiile alimentare

La om, de cele mai multe ori, priza alimentară se realizează cu oarecare ritual în familie, iar în viața colectivă ea constituie un simbol de familiaritate, amiciție, ospitalitate și un partener aproape constant al diferitelor manifestări sociale sau festive.

În afara componetelor psihosociale, comportamentul alimentar al omului este amplu influențat de condițiile economico-sociale și de nivelul lui de cultură.

Privită din punct de vedere cultural formula lui Ludwing Feuerbach ,,Der Mensch ist was er isstˮ adică ,, omul este ceea ce mănâncăˮ, poate fi discutată pe baza faptului dovedit că fiecare civilizație are un anumit tip și mod de alimentație prin care se poate simplu afirma că ,,omul mănâncă ceea ce are și ceea ce el este pe plan culturalˮ. Aceasta arată că deși comportamentul alimentar al omului este grefat pe un fond psihofiziologic comun cu al animalelor supereioare, totuși prin comportamnetele sale psihosociale și culturale, omul este în continuă transformare și complexare.

În civilizația industrială, sortimentul produselor atrăgătoare crescând considerabil, și omul liberându-se de constrângerile mistico-religioase și din obscuratismul lipsei de cultură, preferă tot mai frecvent alimente care procură maximum de senzații plăcute sub minimum de volum și de efort masticator și digestiv.

De aceea, fiecare continent, popor, țară, oraș și chiar familie își are regulile sale scrise și nescrise, dând în final un profil de personalitate celor implicați în acest proces.

Regăsim dulciurile în Orient, cerealele în Asia, fructele în Africa și America de Sud, peștele în părțile nordice, eticheta și abundența în Europa, astfel încât toate completează un tablou în care ajungem să vorbim de erudiția nutrițională.

Bolile psihice alimentare se declașează și sunt legate în realitate de faptul că omul zilelor noastre se alimentează fără a trece prin simțuri cu ce se hrănește, va înfuleca sau înghiți fară a simți mesajul de bucurie actului hrănirii, fără a simți plăcere și chiar inteligență, se va stresa uitând de ceasul mesei, iar când va crede că totul este bine primul drum obligatoriu va fi la la un specialist în alimentație deoarece omul uită să conștientizeze actul hrănirii, despărțind trupul de suflet, făcând dintr-o plăcere gastronomică o corvoadă cotidiană.

Bolile psihice ale omului se declanșează pe fondul unor inadaptări nutriționale, trecând de la o stare la alta, de la obezitate la cure de slăbire rapide, fără a se implica direct în propriul său act de alimentație pentru sănătate.

Învățând să îmbinăm tradiția cu realitatea, vom ajunge la un echilibrul trupesc și sufletesc se va ajunge la respectarea hranei și la respectarea actului de pregătire a mesei ceea ce fără inteligență, imaginație și act de creație, mâncarea se va arde, nu va avea gust, iar bucătăria dispare.

13.2. Civilizația și aspirațiile alimentare. Impactul psihologic al obezității

Obezitatea este rezultatul consumului de alimente fără ca această operație să fie întotdeauna necesară, sau controlabilă de cel în cauză ducând creșterea exagerată a greutății corporale, stare anormală, datorită acumulării de grăsime în diferite organe și țesuturi.

Obezitatea este structurată după „starea de spirit a societății" fiind o normalitate într-un mediu de anormalitate. În acest context, Iordăchescu G. (2006), consideră anormalitatea ca fiind rezultatul scăderii efortului fizic minim coroborat cu aport alimentar în exces.

Un obiectiv psihologic în dezvoltarea personală a obezilor este diminuarea obsesiei față de alimente, ceea ce declanșează o nouă atitudine despre filosofia vieții, alegând între ,,a mânca pentru a trăiˮ și ,,a trăi pentru a mâncaˮ, astfel i se dezvoltă o atitudine pozitivă despre un nou comportament atitudinal nutrițional. Aici intervine așa cum spune Ballentine R. (2007) educația conștientizării propriului organism, învățarea tehnicilor de a face față stresului emoțional, descoperirea unor căi noi de autosatisfacție și creativitate, împreună cu stabilirea unor obiceiuri legate de activitatea fizică și menținerea unei diete echilibrate, simple, practice, bogate în primul rând în vitamine, minerale și cantități crescute de proteine, pot avea succes. Un astfel de program nu elimină mecanic sau automat excesul ponderal, dar creează condițiile necesare pentru ca persoana obeză să depășească faza „deprinderii de a fi gras".

Elementul de educație, joacă un rol tot mai important în școli, deoarece elevii manifestă destul de des tendințe de obezitate, pe fondul lipsei unor identități serioase ale elementelor ce produc anomalii.

Educația alimentară uneori este deficitară și în rândul adulților caz în care pe baza ideilor preconcepute ale părinților de a le da copiilor de toate ca ..nimic să nu le lipseasc, și în primul rând gândul se îndreaptă direct spre mâncare, copilul ajunge să se mișcă mai greu, nu rezistă la efort, este somnoros, neatent, lisit de bucuriile vârstei, toate ducând spre profilarea unui disconfort continuu, ceea ce duce în timp, la creară unui prototip social lipsit de idealuri și realizări profesionale și care raportează totul la hrană și sațietate.

Asemenea copii vor dezvolta un comportament diferit de al copiilor de vârsta lor, dezvoltând stări de anxietate, stres, nervozitate și chiar boli nutriționale ce pot ajunge și pe un fond nervos apărute din nevoia stringentă a unor necesități biologice. Aceste persoane ajung să se simtă singure, să nu se raporteze la nimic, să-și cultive anumite obiceiuri alimentare deviate.

În asemenea situații, persoanele obeze trebuie să fie ajutate pentru a conștientiza, că de ele depinde controlul greutății și că lupta conștientă cu hrana, cântarul și gânbdirea negativă, vor avea câștig de cauză în formarea unui nou profil psihic și fizic. Din punctul de vedere psihopedagogic, persoana obeză va trebui „să lucreze" la atitudinea și comportamentul său față de actul nutrițional, pornind de la:

a) regularitatea servirii celor trei mese zilnice în mod conștient și cu atenție sporită conduc la micșorarea obsesiei pentru mâncare, interesul devine controlat și psihicul reacționează ca atare;

b) găsirea satisfacției în altceva decât în mâncare, conduce la canalizarea eforturilor cognitive spre noi identități de exprimare: muncă, mișcare, artă, creație, astfel imaginea de sine rămâne nealterată;

c) aplicarea unor programe psihoterapeutice „modelate" după profilul personalității persoanei obeze;

d) scăderea în greutate ca efect secundar al evoluției individuale, de acee „lupta" se va da între a avea în plus sau în minus un număr de kilograme;

e) acceptarea pierderii în greutate ca un proces de descoperire, trecând peste ceea ce a declanșat etapa de supraalimentare.

Remarcile lui P. Ballentine (2007) asupra faptului prin care o persoană este pregătită să accepte anumite aspecte legate de modul în care a închis ușa semnalelor și sentimentelor interioare, de modul în care tendința de a fi inactiv se corelează cu modul de gândire și cu sentimentele, și de aceea ce înseamnă pentru individ imaginea de sine ca „persoană grasă", conduc la suprasolicitată mai scăzută atât din punct de vedere psihic cât și fizic.

13.3. Impactul psihopedagogic al curei de slăbire

Moda de a slăbi rapid conform unor diete fanteziste, neștiințifice sau utilizând diverse medicamente, fără un consult de specialitate poate avea fecete nedorite atât din punct de vedere a sănătății cât și din punct de vedere psihologic, când se poate instala anorexia psihogenă sau reversul ei, bulimia stări ce induc revenirea rapidă la greutatea anterioară sau mai grav depășirea greutății anterioare.

Starea psihică în adoptarea diferitelor cure de slăbire este modificată de o serie de elemente care identifică la un moment dat o stare patologică sau o disponibilitate de a fi în „la modăˮ cu unele persoane care fac parte din așa zisa lume bună. Din considerente de modă unele persoane vor să arate ca unele manechine chiar dacă conformația corporală genetică nu le permite, situație în care se dezvoltă o anorexie psihogenă, greu de tratat și uneori fatală. De cele mai multe ori, slăbirea rapidă degenerează, în fizionomii inestetice datorate pierderilor de țesut muscular în loc de țesut adipos

Cura de slăbire este acceptată mai mult din considerente psihosociale ca fiind:

a) o necesitate organică sau medicală de eliminare a kilogramele în plus care au ca punct de pornire IMC- ul (indicele de masă corporală), obținut raportând greutatea în kg la înălțime în m2. Acest indice variază în funcți de gen, astfel la femei un IMC = 19-24 indică un organism normoponderal sănătos pe când la bărbați acest indice este de 20-25. La femei un IMC de 30-40 indică starea de obezitate iar la bărbați obezitatea este considerată instalată la un IMC de 31-40;

b) o dorința voită de a arăta mai bine, de a avea un nou „look" care se consideră că induce o anumită poziție socială, un anumit rol și status social, stare care transformă persoana în „sclava" curelor de slăbire haotice, nejustificate sau cure bazate pe zile de înfometare, etc.;

Din dorința de a arăta altfel, adepții curelor de slăbire nu iau în calcul dezechilibrul nutrițional pe care-1 pot declanșa, uitând de conduita cea mai corectă în prevenirea obezității ce include de fapt stilul de viață activ, alimentația echilibrată, educația nutrițională, combaterea sedentarismului și nu în ultimul reând igiena mentală sănătoasă.

O cură de slăbire bazată pe rațiune și știință pornește de la indicatorii bine cunoscuți, astfel trebuie luați în calcul vârsta, genul, stare de sănătate, statusul social, locul de muncă, implicațiile psiho-sociale, necesitățile biologice și mediul de proveniență, moment în care se poate consimți, fără dereglări neuro-vegetative și psiho-afective o asemenea acțiuni, cu rezultate scontate, fară alte atingeri, cum ar fi construcțiile valorilor unmane și a eticii medicale.

În urma acestor acțiuni, cura de slăbire va fi înlocuită cu un regim de viață personalizat de un specialis în alimentație care răspunde tuturor cerințelor persoanei în cauză, deoarece implicațiile au loc la mai multe niveluri, iar rezultatul e necesar a fi benefic.

Cura de slăbire trebuie controlată pe toată perioada desfășurării ei, deoarece scăpată de sub control se transformă într-o boală ce ne aduce nu numai prejudicii medicale cât și morale ducând la apariția anorexiei nervoase.

13.4. Impactul curei de slăbire asupra dezvoltării personale

Un impact al curei de slăbire asupra dezvoltării personale îl are anorexia nervoasă care trebuie combătută prin lupta împotriva actului în sine, adică la recurgerea la această acțiune prin care persoanele grase vor să devină slabe, iar unele persoane slabe vor să devină mai rotunjoare, acțiune în care cântarul și centimetrul sunt attu-urile dorinței manifestată mai ales în cazul genului feminin.

Femeile prin cura de slăbire văd frumusețea, o anumită imagine de sine, o reușită, o recunoaștere și mult și foarte mult succes, pentru că numai așa poți face parte din rândul așa ziselor vedete, sau o „tipă cu fițe", aspect care dă bine la lume întotdeauna.

Această interpretare a curelor de slăbire haotice poate fi „la modă", dar de fapt ea ascunde o serie de stări psihice ale persoanei în cauză cum sunt anumite frustrări, neîmpliniri, refulări, conduite de risc comportamental, abandon, carențe afective, toate înglobând în trei cuvinte: cură de slăbire, fără drum de întoarcere.

Asemenea persoane ajung să-și desconsidere însăși sănătatea trupească și sufletească pe care o au, dorindu-și altceva impact în declanșarea unor procese cognitive, observabile, scăzând puterea de concentrare, slăbirea mecanismelor învățării, inteligența, în rezolvarea unor situații problemă se diminuează, scăzând și puterea de atenție, se pierd elemente specifice legate de limbaj și comunicare, scade interesul pentru viață în general și calitatea ei în special, induce apariția carențelor afective pe un fond al disconfortului psihosocial, fiind dereglate și procesele metabolice normale.

O minte sănătaosă știe că o cură de slăbire nesupravegheată de un specialist în nutriție nu ne face nici mai buni, nici mai tineri, nici mai deștepți și nici mai frumoși, ci din contră, ne induce stări psihoafective dereglate. O minte și un trup sănătos va conștientiza întotdeauna carambolul pe care îl poate crea o cură de slăbire necontrolată chiar dacă în rândul adolescentelor se caută un anumit model, adolescentele fiind într-o permanentă dorință de a trăi clipa și momentul fără a investi în viitorul lor ce presupune o minte și un trup sănătos.

Impactul curei de slăbire asupra dezvoltării personale este transpus în primul rând în suferița trăsăturilor de caracter care devin a se limita la „slabă-înfometată-trebuie să arăt bine" și până la apariția elementelor de personalitate dizarmonică ce pot începe de la anorexie; în al doilea rând se manifestă carențele unei instabilități afective ce declanșează comportamente inadecvate, scăzând nepermis de mult, stima și imaginea de sine, dezechilibrul psihic fiind foarte aproape și în al treilea rând, dar nu și ultimul, raportarea la ceilalți prin relațiile de integrare în comunitate și societate, se află într-o permanentă fluctuație, marginalizare și pierdere a identității propriei persoane fiind foarte aproape, iar consecințele inimaginabile câteodată, ajungând chiar până la suicid sau tentativă suicidara.

Intervenția în aceste stări distructive constă în determinarea persoanelor în cauză de a conștientiza că au nevoie de un control permanent al actului nutrițional, că își pot pune în pericol sănătatea, că există o frumusețe interioară care „eclipsează" învelișul exterior al trupului. Aceste persoane este necesar să învețe a se accepta așa cum sunt, că sunt unice și irepetabile și că frumusețea exterioară este trecătoare dar cea interioară primează. Deasemenea orice individ trebuie să aibă o personalitate puternică, atunci identitatea lor revine la normalitate iar factorii ce includ ereditatea, mediul și educația își vor spune pregnant cuvântul, ameliorând substanțial alte situații create.

O persoană dependentă de cura de slăbire indusă din considerente psihosociale trebuie să înțeleagă, să accepe să se educe astfel încât să-și doreasă să fie ajutată, să accepte situația, ajutorul și să nu se considere singură, știind întotdeauna că are dreptul la încă o șansă, că stă în puterea sa a dori și a voi a avea în continuare o viață sănătoasă, fără stresul cântarului, nefiind singură în despărțirea de nesocotita și neînțeleasa cură de slăbire, cu care nu era nevoie să se întâlnească.

13.5. Implicațiile psihologiei alimentației umane în tradiția alimentară.

Psohologia alimentației umane are menirea de a face din alimentație, o artă pornind de la:

– orele de servire a meselor;

– ambientul de pragătire a hranei;

– ambientul de servire a mesei;

– ambianța din timpul servirii mesei;

– respectarea regulilor culinare privind felurile mâncărurilor;

– cantitatea alimentelor;

– calitatea alimentelor; mergând până la:

– designul culinar;

– cromatica alimentelor;

– locația servirii mesei;

– rugăciunea de la început (binecuvântarea bucatelor);

– rugăciunea de mulțumire, ajungând, chiar la a considera servitul mesei într-o familie ca reunirea acesteia, piatra de încercare a membrilor ei, știindu-se că nu se admite vreo absență.

De aceea bucătăria/vatra/căminul este cea mai importantă încăpere a casei, masa și-a mărit numărul de scaune, de la două la patru, șase și douăsprezece, iar tradiția spune că marile evenimente ale anului se sărbătoresc acasă, împreună cu familia ca de exemplu Sărbăturile de Crăciun, Paști, zile aniversare.

Se conturează astfel tradiția unei vieți sănătoase legate de actul nutrițional, în sensul în care vorbele înțelepte sunt ascultate. Importantă în acest sens pare a fi, evoluția la indieni, care spuneau la un moment dat legat de mâncare că:

a) dimineață este indicat să mănânci și mâncarea dușmanului;

b) la amiază este indicat să împărți cu el bună seara;

c) seara este indicat să-i dai și porția ta fapt ce structurează o anumită filosofie a calității și cantității alimentelor. Dar tot la indieni vom întâlni cele trei tipuri de mâncare:

a) tamasic = prin care se înțelege ignoranța și se prepară cu trei ore înainte de a fi consumată;

b) rajasic = indică pasiunea pentru anumite alimente care poate fi în același timp amară, acidă, sărată, astringentă, uscată;

c) sattvic = indică o stare de bunătate și asigură o viață lungă.

Din propriile experiențe, se știe că tradiția este controlată de timpul istoric, de rasa umană, de condiția și evoluția socială și nu în ultimul rând de anotimp, astfel încât, dacă analizăm comportamentul poporului român, putem, prin extrapolare să observăm evoluția sa de la boțul de mămăligă cu lapte, la pizza, hamburgeri, de unde rezultă o modificare a constituției noastre fizice în sens negativ, trecând de la „înalt ca bradul și mlădie ca trestia" la ceva fără formă, cu burtă, transpirație, chef de ceartă și plângându-se tot timpul că „moare de foame".

De aceea, fiecare continent, popor, țară, oraș și chiar familie își are regulile sale scrise și nescrise, dând în final un profil de personalitate celor implicați în acest proces.

Regăsim dulciurile în Orient, cerealele în Asia, fructele în Africa și America de Sud, peștele în părțile nordice, eticheta și abundența în Europa, astfel încât toate completează un tablou în care ajungem să vorbim de erudiția nutrițională.

Știința servirii vinului, puterea magică a sucurilor naturale, magia ritualului servirii meselor, fac ca în actul de nutriție, imaginația, creativitatea și caracterul, să determine atitudini, conduite și comportamente specifice învățării ca de exemplu mânuirea tacâmurilor, perceperea licorii băuturilor, binecuvântarea, mireasma și nu în ultimul rând, respectul și educația pentru hrană.

13.6. Postul între izbăvire, penitență și modă

Din punct de vedere creștin-ortodox, postul reprezintă interdicția de a mânca unele alimente de origine animală prescrisă creștinilor de către biserică în anumite zile sau perioade ale anului. În același context – mâncarea de post este cea pregătită numai din alimentele îngăduite de biserică, adică alimente de origine vegetală, ceea ce reprezintă o selecție care îngăduie totuși, menținerea unui echilibru între hrana trupească și cea sufletească.

Postul, din punct de vedere creștin se caracterizează prin abstinență, înfrânare, purificare, acțiuni ce fac trimitere atât la partea trupească cât și la cea sufletească, îngăduind cumpătarea, echilibrul, înțelegerea, și acceptarea acestor acțiuni, determinând o atitudine nu numai a bisericii față de post, cât și a fiecărui creștin în parte.

În acceparea unui post atitudinea oamenilor față de acest demers trebuie să fie una constructivă, să fie prevăzut pentru anumite zile ca de exemplu zilele de miercuri și vineri prevăzute în calendarul ortodox ca fiind zile de post petru tot anul, sau zile de post prevăzute în preambulul marilor sărbători (Crăciun, Paști, Sf. Petru și Pavel, Sf. Maria) având și calitatea de post negru sau sec, urmărind în final izbăvirea sufletului și prin rugăciune, aducând liniștea și pacea dorită alături de sănătatea sufletească și trupească.

După Dumitrescu R. (1996), postul poate fi clasificat în:

1) post creștinesc, care poate fi: – negru, adică numai cu pâine și apă, sau post obișnuit cu interdicția „de dulce", adică fără produse de origine animală, etc.

2) post medical, sau dieta care se recomandă de către medicina alopată în diverse remedii:

a) fără sare, prăjeli, alcool, cafea, cacao, carne și produse din carne;

b) vegetarian, adică legume, fructe, zarzavaturi, preparate termic;

c) lactovegetarian, adică vegetarian plus lactate și ouă;

d) lacto-ovovegetarian combinat cu carne slaba de vițel, pasăre, pește alb, etc.

3) post de antrenament, adică luni, miercuri, vineri, post creștinesc, negru, sau numai cu ceaiuri medicinale sau sucuri;

4) post de întreținere, după un tratament necontrolat, adică „înfometare", o dată pe săptămână sau 3 zile pe lună, sau 7 zile pe trimestru, sau 18-21 zile pe an, etc;

5) post de autovindecare, unde neapărat trebuie să ținem cont de faptul că totul este adaptabil, cu un grad de individualizare iar miracolul fiind în final acela de a ne păstra sănătatea pe o perioadă cât mai lungă, dacă se poate toată viața.

Cu toate acestea, cele prezentatea anterior reprezintă doar o parte a structurii postului, acesta avânt evoluții și interpretări variate, pornind de la tradiția indiană unde era recomandat persoanelor supraponderale și ajungând în zilele noastre ca tratament al obezității.

Atenție! Postul nu este înfometare, ci constituie mai degrabă o modalitate de expresie personală la o conduită nutrițională, iar dacă este legat de o tradiție, atunci impactul său cât și atribuțiile sunt/sau pot fi variate.

Continuând ideea anterioară considerăm postul ca răspuns al tractului digestiv în sensul în care acsta poate să ia și forma:

a) celui cu sucuri;

b) zilnic;

c) săptămânal;

d) pentru cei supraponderali, pornind de la vechea tradiție asiatică unde era procesul prin care „persoana devine mai ușoară" (langhana), iar ținera sa corectă duce spre re vitalizarea corpului.

Din punctul de vedere psihopedagogie, postul are atribuțiile unei relații dintre trup și spirit în sensul în care „alterarea" unui proces sau a unui organ, aduce atingere întregului.

De aceea, considerând postul o modă, ca să mai facem economie la mâncare, reușim doar a ne înfometa, fiind aproape de o cădere nervoasă, depresie sau boală nutrițională. Important este a înțelege fenomenul nutrițional înainte de a-1 considera „cura noastră de slăbire" punându-ne „bine" și cu cele sfinte, metaforic vorbind, împușcând doi iepuri deodată.

De fapt, postul oscilează între ritual și voință impusă de a te abține să te hrănești, atitudine care completează la un moment dat un profil de personalitate ce poate creiona:

un comportament vădit religios (dogmă, penitență, încercare, izbăvire);

2) un comportament alimentar impus datorită unor împrejurări cu implicații personale (stare de sănătate, status social);

3) o tendință la modă prin aderarea la curente și structuri noi privind dieta și nutriția optimă.

Și cu toate acestea, cel mai imprtant obiectiv al evoluției noastre psihice este acela de a îmbina nevoia de a te hrăni cu actul de educație în a privi hrana, oferind organismului atât cât are nevoie ca digestia cuvântului și a alimentului să se facă cu chibzuință și echilibru, neuitând că „non multa sed multum" (Nu tot ce e mult e și bun).

LABORATOR 14

VEGETARIANISMUL, VEGETALIANISMUL ȘI VEGANISMUL.

În dietele vegetariene hrana sănătoasă este alcătuită din produse de origine vegetală care în opinia adepților acestui tip de alimentație este o dietă perfect sănătoasă care asigură o bună săsnătate corpului fără riscul de îmbolnăvire.

A afirma că acest tip de dietă este unul perfect este un semn de instabilitate emoțională, de denigrare a realității beneficiilor aduse de alimentele de origine animală prin conținutul în proteine din clasa întâi de calitate necesare creșterii și reparării uzurilor organismului.

Realitatea este că alimentul trebuie să îmbunătățească unele funcții fiziologice, psihologice sau activitatea biologică a organismului, prin conținutul în macro și micronutrienți.

O dietă strict vegetariană este criticabilă din punct de vedere psihologic deoarce adepții acestor diete omit realitatea că

BIBLIOGRAFIE

1. Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem, D. J. (2002).

Introducere în psihologie. Editura Tehnica, Bucuresti.

2. Dafinoiu, I., 2002, Personalitatea. Metode calitative de abordare.Observația și Interviul, Polirom, Iași

3. Enăchescu, C., Tratat de psihopatologie, ediția a 2-a revăzută și

adăugită,Editura Tehnică, București, 2001.

1. Grecu Gabos I., Grecu Gabos M., Anorexia nervoasă. Concept. Date

generaleși clinico-terapeutice, University Press, Târgu Mureș, 2006.

2. Iamandescu, I.B., Manual de psihologie medicală, Editura Infomedica, București, 1995.

3. Ionescu, G., Tulburările personalității, Editura Asklepios, București, 1997.

4. Miclea, M., 1999, Psihologia cognitivă – Modele teoretico-experimentale, Polirom, Iași

5. Minulescu M. Conceptul de normalitate psihică în Plozza BL, lamandescu IB. Dimensiunea psihosocială a practicii medicale. Ed. Infomedica, 2002, pp. 347-353

6. Oancea, C., 2002, Tehnici de sfătuire/consiliere, Editura Medicală,

București

7. Piaget, J., 1970, Psihologia copilului, E.D.P., București

8. Zlate, M., Introducere în psihologie, Editura Șansa, București, 1994

.F. Engel și R.D Blackwell – Consumer Behavior. The Dryden Press. Chicago, 1982, pg.689.

***Marketing – Ghid propus de The Economist, Editura Nemira. București, 1997 pg. 119.

http://foodmatters.tv/content/hunger-vs-appetite-whats-the-difference – pofta de mancare

Boier, "., Comportamentul consumatorului  , Editura Graphix, Iași, 1994

BojinE.,Egoism și libertate. Argumente pentru protecția consumatorilor, E%ditura Vavila Edinf, București, 1997

Christopher, Booker, Richard, North,

Uniunea Europeană sau marea amăgire. Istoria secretă a construcției europene, Editura Antet XX Press, București, 2004

Gustave Le Bon, Psihologia mulțimilor, Editura Anima, București, 1990.