Psih. Dr. Andreea Laura B ădulescu (Mih ăescu) [602537]

Psih. Dr. Andreea Laura B ădulescu (Mih ăescu)

Editor: Călin Vlasie
Redactor: Tehnoredactor: Adriana Vl ădescu
Coperta colec ției: Ionuț Broștianu
Prepress: Marius Badea

Copyright © Editura Paralela 45, 2016, pentru prezenta edi ție

Psih. Dr. Andreea Laura Bădulescu (Mihăescu)

PSIHOLOGIA DEZVOLT ĂRII

Ordinea nașterii ca element constitutiv
al profilului de personalitate

CUPRINS

Cuvânt de început … / 7
Personalitatea – caracteris tici fundamentale asupra
devenirii umane / 15
1. Indicatori descriptivi ai s tadialității conceptuale / 15
Factori de influen ță în formarea și dezvoltarea
personalit ății / 23
1. Familia de apartenență / 23
1. 1. Tipologii structural-f uncționale ale familiei de
apartenență / 23 1.2. Funcțiile familiei / 27
1.2.1. Funcția afectiv-emoțională (de securitate) / 28 1.2.2. Funcția educativă a familiei / 39 1.2.3. Funcția socio-eco nomică a familiei / 50
2. Potențialul neuro-biologic în formarea personalității / 59
3. Experiențele de viață (concep tul de psihotraumatologie) / 61
4. Ordinea nașterii. Perspecti va numerică vs. perspectiva
psihologică / 64
Metodologia cercet ării / 93
Tablourile descriptiv-interpret ative ale tipologiior personolog ice
după ordinea nașterii / 105
1. Tiparul personologic de „frate/soră mic(ă)” / 108
2. Tiparul personologic „ Frate/Soră mare” / 114
3. Tiparul personologic „copil unic” / 124
Concluzii / 139
Anexe / 145
Bibliografie / 157

7
Cuvânt de început…

Lucrarea de fa ță se subscrie interesului general pentru cunoa ș-
terea evolu ției umane, în sens axiolo gic, atât din perspectiv ă onto-
logică cât și filogenetic ă. Deși abordările interpretative-explicative
au venit de-a lungul timpului, din surse de referin ță reprezentante
ale unor domenii vaste (filo sofie, psihologie, fizic ă, neuro-biolo-
gie), prezentul este martor al necesit ății permanente de sondare
continuă a surselor de influen ță, ale constructelo r structural-func țio-
nale și interdependen ței sistemice, în delimitarea devenirii umane.
Personalitatea se desp rinde ca un concept pe cât de vast, pe
atât de interesant de investigat. Anii și cercetările în domeniu au
atestat importan ța acestui subiect și, deși conceptul de „persona-
litate” se prezint ă sub un aspect clar la nivel de în țeles și însușiri
descriptive, studiile indic ă faptul că încă mai sunt de evaluat mul ți
indicatori cu poten țial de influen ță, cu privire la procesualitatea
structurii personalit ății.
Personalitatea ofer ă omului caracterul de unicitate și irepeta-
bilitate îns ă, în egală măsură, con
ține în structura sa elemente con-
stitutive comune, la nivel de mase.
În literatura de specialitate se men ționează o serie divers ă de
influențe ce acționează asupra constructului de personalitate pe
baza cărora s-au elaborat tipare și tipologii de personalit ăți. Printre
tipuri de influen țe comune tuturor persoanelor, se amintesc: domi-
nantele temperamentale, cultura socio-educa țională (ce înglobeaz ă
aspecte diverse ale specificului epocii existen țiale, aspecte geo-
grafice ale zonei de provenien ță și trai, statusul, incon știentul co-
lectiv), atributele înn ăscute, influen ța transgenera țională.
Ordinea na șterii, deși nu este un subiect nou abordat, repre-
zintă una din cele mai controversate tematici, prin caracterul ei
greu de definit ca impact asupra form ării și dezvoltării persona-
lității umane.
8 Ordinea psihologic ă a nașterii și felul în care aceasta parti-
cipă la dezvoltarea psiho-comportamental ă a oamenilor, a stârnit
dintotdeauna reac ții antitetice, împ ărțind oamenii de știință în două
categorii, dup ă direcția cercetărilor lor științifice: autori prin ale
căror studii particip ă la minimizarea influen ței ordinii na șterii
pentru dezvoltarea uman ă, dar și cercetări ce probeaz ă cu argu-
mente semnificative sta tistic, caracterul psiho-comportamental pre-
dictibil pe care tipul de frate în confer ă la nivel individual, dar și
la nivelul interac țiunilor interumane.
Părăsind lumea științifică, din observa ții și studii empirice,
atitudinea oamenilor obi șnuiți se păstrează la fel de ambivalent ă.
Mare parte din ei devin imediat atra și de aceast ă tematică fiind
interesați să afle mai multe despre ei și cei din jur, prin prisma
tipului psihologic de frate, încercând astfel s ă pătrundă înțelege-
rea de sine și să descopere o nou ă cale de a-i decodifica pe cei
din jur, elaborând idei cu valoare justificativ ă sau de predic ție.
Într-un raport antitetic se reg ăsesc cei c ărora le vine greu s ă
accepte ordinea na șterii ca având poten țial explicativ pentru ori-
ginea și manifestarea tr ăsăturilor psiho-comportamentale, ra ționa-
lizând-și opțiunea pe baza faptul c ă nu se reg ăsesc în descrierea
unui anume tip de frate, de și numeric fac parte din el.
Luând exemplul fra ților proveni ți din diade fraternale, la na ș-
tere, copilului i se înf ățișează un climat diferit de cel în care fratele
său mai mare a crescut, fie numai având în cons iderare experien ța
anterioară a părinților, ce particip ă la detensionarea acestora în fa ța
unui nou copil și la abordarea relaxat ă a noului venit. În plus, ulti-
mul născut va avea din prima secund ă un frate, cu care va stabili
ulterior rela ții de prietenie, rivalitate, competitive, sau bazate pe
colaborare și suport. Distan ța dintre vârstele fra ților, diferen ța de
sex și atitudinea p ărinților față de aceștia, vor marca dezvoltarea
individual ă a acestora, la nivelul constr uctului de personalitate.
Ordinea na șterii poate fi privit ă în două accepțiuni: în sens nu-
meric, cronologic sau în sens psih ologic. În baza primei forme,
oamenii sunt categoriza ți în funcție de succesiunea în care s-au
născut. În nicio lucrare nu este prezentat ă o formulă unitară pentru

9prezentarea nominal ă a tipurilor de fra ți, întâlnindu-se de-o potriv ă
accepțiuni ca: „frate mare”, „frate mijlociu”, „frate mic”, „copil
unic” sau „primul n ăscut”, „al doilea n ăscut”, „al treilea n ăscut”,
„al patrulea n ăscut”. Conven ția general valabil ă este însă că, al
cincilea n ăscut va manifesta tr ăsăturile unei tipologii de frate deja
menționate, cel ma i probabil tr ăsăturile copilului unic (Sulloway,
2007, Cane, 2008, Isaacson, 2002, Isaacson, 2010, Blair, 2011).
Ordinea psihologic ă a nașterii face referire la imaginea de sine
pe care individual o are gândindu- se retrospectiv la experien țele
intrafamiliale, timpurii . „Nu ordinea cronologic ă a nașterii influen-
țează caracterul, ci situa ția vieții în familie și maniera de interpre-
tare a acesteia” (Adler, cit.în Ansbacher, 1956, p.377).
Pornind de la F. Galton (1874) , S. Freud (1902), A. Adler
(1927), Darwin (amintit de Ospovat, 1981), G. Allport (1991), F. Sulloway (1997) și continuând cu autori precum C. Isaacson
(2002, 2004), W. Cane (2008), L. Blai r (2011), A.E. Stewart (2011),
D. Eckstein (2012), se constat ă interesul considerabil înc ă din
vremuri demult trecute și continuitatea acestuia, precum și aten-
ția contemporan ă în continu ă ascenden ță, pentru în țelegerea acestui
puzzle, cum poate fi descris ă
tematica ordinii na șterii. Cercet ă-
rile au eviden țiat de-a lungul timpului rezultate cu caracter divers,
uneori chiar diferit de la un autor la altul, ceea ce a n ăscut atitu-
dini diferite fa ță de aceast ă tematică, opinia general ă admițând
complexitatea acestei influen țe și dificultatea de a cuantifica sta-
tistic rezultate ce par evidente în manier ă empirică.
Aspectele teoretice desc riptive ale ordinii na șterii conțin in-
formații despre diverse variabile implicate, ce pot influen ța rezul-
tatele cercet ărilor, acestea fiind totodat ă baza cauzal ă a rezultatelor
diferite ob ținute la cercet ări ce măsurau acela și aspect rela țional
între ordinea na șterii și o dominant ă existențială anume. Printre
criteriile amintite în literatura de specialitate, ca av ând un puternic
rol de influen ță asupra rezultatelor cercet ărilor despre ordinea na ș-
terii, se num ără vârsta, sexul, num ărul de frați, anumite experien țe
traumatizante (divor țul părinților, decesul unuia sau mai multor
membri ai familiei).
10 Toate aceste variabile existen țiale au fost manipulate de c ătre
cercetători de-a lungul secolelor, cu scopul de a unifica p ărerile
cu privire la importan ța ordinii na șterii în dezvoltarea omului,
pentru a g ăsi indicii explicative pentru maniera de r ăspuns a oame-
nilor la provoc ările vieții, pentru a descoperi și explica noi indi-
catori adaptativi, și maniera de ob ținere a acestora.
Până la un punct, toate deme rsurile în acest sens nu și-au găsit
finalitatea, o dat ă pentru că natura uman ă este într -o continu ă evo-
luție, ceea ce solicit ă constant noi perspective de interpretare a
omului, pe de alt ă parte, limitele cercet ărilor au ținut tocmai de res-
tricționarea în țelegerii fenomonologiei la calitatea numeric-iden-
titară până de curând s-a avut în vedere doar ordinea na șterii din
punct de vedere numeric.
Autorii contemporani abordeaz ă arena explicativ ă cu o nouă
viziune, aceea a ordinii na șterii din punct de ve dere psihologic,
insistând pe delimitarea clar ă a celor dou ă abordări, numeric ă și
psihologic ă, ce pot coexista la nivelul aceluia și om, pe tot parcursul
vieții sale, îns ă aceasta nu este o regul ă.
Alfred Adler este recunoscut ca fiind primul om de știință care
a adus la lumin ă importanța ordinii na șterii pentru formarea și dez-
voltarea personalit ății umane și patternurilor comportamental-adap-
tative, cu accent pe caracterul psihologic al ordinii na șterii, mai
degrabă decât ordinea numeric ă în sine.
Adler (1965) afirma c ă „în formarea caracterului este impor-
tant nu atât ordinea numeric ă a fratelui, cât contextul familial în
care a crescut și maniera interpretativ ă asupra acestuia”. În litera-
tura curent ă de specialitate, s-a p ăstrat aceast ă definiție ca fiind
cea mai relevant ă și cuprinzătoare pentru în țelegerea conceptului
de ordine psihologic ă a nașterii.
Ordinea psihologic ă a nașterii mai este descris ă și ca rolul
pe care un individ crede c ă îl are de îndeplinit în familia de origine,
iar interpretarea pe care acesta o d ă experienței sale în familie, in-
fluențează formarea și dezvoltarea personalit ății acestuia (Kiedaisch,
2006).

11Lohman și Christensen (1985) au reluat ideea ini țial propus ă
de Adler, surprinzând prin rezultatele cercet ărilor lor c ă deseori
tipul numeric de frate nu corespunde tipului psihologic manifestat, cu alte cuvinte, oamenii nu manifest ă neapărat trăsăturile defini-
torii pentru tipul ordinal de frate, corespunz ător, ci afișează constant
trăsături comportamentale și atitudinale, definitorii unui alt tip de
frate.
Tipul psihologic de frate caracte ristic pentru structura com-
portamental-atitudinal ă a unui om poate sau nu s ă se suprapun ă
peste tipul cronologic de frate, da r cel mai important pentru sine
și dezvoltarea personal ă este rolul psihologic abordat și asumat
de (Campbell, 1991).
Ordinea psihologic ă ține de dinamica existen țială a familiei
de origine, și participă semnificativ la dezvoltarea stilului de via ță
al copilului și a credin țelor sale (Gfroerer et al., 2003), suportul
emoțional și dinamica rela țională a membrilor familiei, influen-
țând orientarea spre viitor a copilului (Trommsdorf, 1983).
Prin cercetarea de fa ță s-a căutat să se surprind ă dacă rezul-
tatele eviden țiate în cercet ările anterioare, majoritar realizate la
nivel interna țional, au coresponden ță și la nivelul popula ției din
România, fiind foarte probabil ca dimensiunea cultural-geogra-fică să acționeze diferit asupra percep ției de status-rol, din pers-
pectiva psihologiei sociale.
Grupului de cercetare a fost co mpus dintr-un total de 344 de
participan ți, bărbați și femei în raport egal , cu vârsta cuprins ă între
20-35 ani, to ți fiind de na ționalitate român ă. Rezultatele ob ținute
au indicat o propor ție de peste 70% a cazu rilor de „incongruen ță”
sau nesuprapunere de roluri. Un pr ocent foarte cres cut al partici-
panților la cercetare prezentau caract eristici definitorii pentru alt
tip de frate, decât cel numeric de ținut.
Deși indicatorul de „incongruen ță” nu s-a consti tuit sub forma
unei ipoteze în cadrul acestei lucr ări, am considerat c ă importan ța
sa este incontestabil ă pentru un astfel de studiu, drept urmare, ipo-
tezele cercet ării s-au construit în jurul ordinii psihologice a na șterii,
12 implicit fiecare participant fiind abordat din perspectiva tipului
său psihologic de frate.
Dincolo de „al câte-lea n ăscut ești”, importan ța familiei și a
pattern-urilor func ționale sau disfunc ționale ce se tr ansmit dinspre
aceasta, copilului, se manifest ă ca un fenomen pregnant și cuibărit
adânc în identitatea uman ă.
Impactul experien ței intrafamiliale este descris și prin fenome-
nul transmisiei transgenera ționale, prin care se în țelege tendin ța
de repetare a unor anumite pattern -uri dezadaptative, de la o ge-
nerație la alta (Mitrofan, Vasile , 2001), ceea ce p une accentul pe
faptul că mediul familial are un rol extrem de important în forma-
rea și dezvoltarea grani țelor sinelui. Totodat ă, fiecărui tip numeric
de frate îi revine un set de obliga ții, drepturi, expectan țe și repre-
zentări familiale și sociale, reprezent ări „ce permit aposteriori să
se justifice lu ările de pozi ție și comportamentele” (Mitrofan, 2009).
Teoria rolurilor descris ă de psihologia social ă „explică rolul
pornind de la presupunerea c ă, oamenii apar ținând unui grup sem-
nificativ au a șteptări de la sine și de la ceilal ți, în funcție de rolul
pe care ace știa consider ă că îl au”, mai precis „a șteptările sunt
cel mai important generator de roluri și dacă rolul psihologic al
unei persoane este par țial influen țat de așteptările venite din partea
celorlalți, se poate considera ca benefic ă identificarea și asuma-
rea unei identit ăți în funcție de ordinea na șterii” (Biddle, 1986,
p. 67).
Pe baza tuturor acestor indicatori teoretico-descriptivi dar și
a datelor statistice primare înregistrate la nivelul grupului țintă al
cercetării de față, se subliniaz ă că prezentul demers științific s-a
fundamentat pe mani era auto-perceptiv ă a participantului la studiu,
în mijlocul ansamblului familial de origine, forma de abordare și
semnifica țiile date experien ței de coabitare și inter rela ționare cu
membrii familiei sale nucleare, cu a lte cuvinte, s-a avut în vedere
tipul psihologic al participan ților la studiu, în defavoarea tipului
cronologic, dup ă ordinea na șterii.

13Deseori oamenii se pot identific a sub aspectul mai multor ti-
pologii de frate, și aceste situa ții se regăsesc în special la nivelul
fraților mari, care pentru o perioad ă au experimentat rolul de copil
unic, asemeni fratelui mijlociu care a fost anterior, mezinul fami-
liei. Cercet ătorii sugereaz ă că există avantaje în identificarea cu
un anume rol de frate, constan ța autoobserv ării conducând la sta-
bilirea unei identit ăți de rol, fapt ce activeaz ă resursele latente
necesare pentru sus ținerea rolului respect iv (Stewart, 2003).
Pentru identificarea și delimitarea tipului psihologic de frate
s-a utilizat inventarul PBOI (Psychological Bi rth Order Inventory),
singurul instrument de acest gen, valid și recunoscut științific.
PBOI a fost creat în 1991 de White și Campbell, în prezent circu-
lând forma revizuit ă a inventarului ini țial, instrument folosit și
pentru aceast ă cercetare.

15
Personalitatea – Caracteristici
fundamentale asupra devenirii umane

1. INDICATORI DESCRIPT IVI AI STADIALITĂȚII
CONCEPTUALE

Teoriile și modelele explicative ale personalit ății trebuie s ă
cuprindă și diferențierea altor dou ă tendințe majore care s-au pre-
lungit și în elaborarea met odelor de psihodiagnoz ă a personali-
tății (Allport, 1991): ab ordarea nomotetic ă – axată pe definirea
legilor ce guverneaz ă funcționarea personalit ății și abordarea ideo-
grafică – centrat ă pe studiul individului uman considerat în unici-
tatea și globalitatea personalit ății sale. În orice activitate întreprins ă,
se caută satisfacerea a dou ă trebuințe indispensabile stimei de
sine: necesitatea de a fi iubit (apreciat, dorit, simpatizat) și nece-
sitatea de a fi competent (performan t, abil, înzestrat). În aceste con-
diții, se dezvolt ă atitudini, concep ții despre lume și viață, au loc
manifestări ale creativit ății și implicit, apar structuri motiva-
ționale puternice ( Șchiopu, Verza, 1997).
Analiza resurselor și limitelor abord ării clinice, comparativ
cu cele ale abord ării psihometrice, conduce la ideea complemen-
tarității. Conceptul de stim ă de sine devine st râns legat de ideea
de acceptare social ă (notificabil ă încă de la 3-4 ani) dar și de do-
rința de valorizare a propri ei persoane – întâlnit ă la copii începând
cu vârsta de 5 ani, a șa cum se aminte ște în literatura de specialitate.
În fratrie , toate aceste nevoi individuale se vor vrea a fi sa-
tisfăcute într-o manier ă neconven țională, pentru a garanta unici-
tatea și recunoașterea în fa ța persoanelor semnificative.
Din perspectiv ă nomotetic ă, dezvoltarea și stabilirea identi-
tății personale se nuclearizeaz ă în intervalul de vârst ă 11 și 13 ani,
în căutarea de sine (conflictul puber al, 14-16 ani), prin afirmarea
de sine (conflict de afirmare). Identitatea cultural ă se constituie
16 între 17-20 de ani, când se realizeaz ă pregătirea profesional ă (con-
flictele de rol și status), organizându-se sub identitatea profesio-
nală (aspirativ ă) și integrarea profesional ă, în intervalul 20-24 ani.
Studii asupra motiva ției sugereaz ă că voința de a ajunge la un
statut social mai elevat sau la o puternic ă recunoaștere social ă, pro-
vin din dorin ța de a păstra o imagine pozitiv ă de sine. Perspectiva
ideografic ă în acest caz este reprezentat ă de manierele prin care
oamenii ajung la aceste stadii și mai ales, maniera aplicativ ă de
traversare și achiziționare a acestora.
Deși personalitatea constituie un concept fundamental al psi-
hologiei, ocupând loc central într-o serie de abord ări teoretice și
practice, acest concept continu ă să suscite interesul cercet ători-
lor contemporani, în țelegerea form ării și determin ării personali-
tății aflându-se înc ă în faza de defri șare preliminar ă.
Au fost identificate de c ătre Allport și Odbert aproximativ
50 de defini ții ale personalit ății și au fost contabilizate aproxi-
mativ 18000 de denumiri ale unor tr ăsături psihice care diferen-
țiază comportamentele umane di ntre care 4 500 reprezint ă trăsături
de personalitate autentice. Mc .Lelland (1951) înregistreaz ă peste
100 de defini ții ale personalit ății, ceea ce explic ă, în parte, difi-
cultatea de integra într-o singur ă direcție definitorie, conceptul
de „personalitate”.
 Definițiile dinamiste explic ă personalitatea prin structu-
rile ei active, prin motivele și forțele interioare ale individului.
Dinamismul poate fi rezultatul pulsiunilor libidoului, concept pro-pus de Sigmund Freud, al nevoii de compensare a unor complexe,
idee postulat ă de Adler, al trebuin țelor de reproducere a tiparelor
învățate, după cum susținea Murray, sau a necesit ății de auto actua-
lizare a individului mobilizat de trebuin ța prestigiului, al auto-res-
pectului, a nevoii de succes, idei apar ținând lui. Maslow.
 Definițiile integrativiste relev ă structura ierarhic ă și inte-
grativă a personalit ății, fiind definit ă prin trăsături relativ stabile,
numite patternuri, dar și prin trăsă
turi rezultate din interrela țiile
acestora sau din influen ța condițiilor de via ță ori de mediu. Allport,

17Catell, Rogers, concep personalitatea ca o sum ă de patternuri ale
conduitei, cu însu șiri constante care, în împrejur ări diferite, se v ă-
desc stabile, ajungând s ă fie definitorii pentru subiectul în cauz ă.
Apar o serie de defini ții ce pun accentul pe caracteristicile rela-
țiilor om-mediu, în care personalitatea este o structur ă multidimen-
sională ce se formeaz ă și evolueaz ă, sub influen țele determinante
ale condițiilor vieții sociale, materiale și spirituale, și ale propriei
biografii (Ralea, 1945).
 Definițiile prin factori determinan ți se referă la formele de
expresie pe plan social și cultural, ale personalit ății. Ca factori de-
terminanți ai dezvolt ării personalit ății, sunt considera ți factorii
ereditari și sociali, care pot fi factori de dezvoltare și formare, dar
și factori de frânare în struct urarea armonioasa a personalit ății.
Zlate (2006) aminte ște de clasificarea f ăcută de Allport defi-
nițiilor personalit ății:
 definiții prin efect exte rn ce iau în cons iderare modul de
manifestare, în exte rior, al personalit ății și efectele pe care
aceasta le produce în comportamentul altor oameni;
 definirea personalit ății prin structura intern ă, surprinde și
redă conținutul personalit ății, a elementelor ei componente
și mai ales a rela țiilor dintre acestea; nu explic ă geneza,
formarea personalit ății, modul de apari ție a structurilor
interne;
Personalitatea este mai mult decât suma p ărților sale „este
într-o continu ă transformare” fiind descris ă ca „sistem hipercom-
plex, probabilist dinami c, deschis” (Golu, 200 2, p. 646) un amestec
unitar, non-repetitiv, al însu șirilor psihologice care caracterizeaz ă
mai pregnant și cu un grad mai mare de stabilitate omul concret
și modalitățile sale de conduit ă (Roșca,1981).
Reglajul reprezint ă o altă caracteristic ă a personalit ății, ce este
supusă unei continue adapt ări și perfecționări, realizând unicita-
tea fiecăruia.
Determinările exterioare, f ără de care nu se poate vorbi de dez-
voltare, exprimate prin influen ța mediului cu care exist ă o perma-
18 nentă interacțiune, duc la reglaje pentru ca, în final, s ă se ajungă
la autoconstruc ție, autoformare dar și autoperfec ționare ca dez-
voltare continu ă și optimizat ă în creștere a personalit ății.
Personalitatea nu poate fi reprezentat ă decât ca un sistem hi-
percomplex, aflat într-o permanent ă interacțiune și întrepătrundere
cu sistemul socio-cultural. Ea are dinamic ă și economie proprie,
dar și un anumit grad de permanent ă. Nu se poate vorbi despre
personalitate f ără a se vorbi despre o anumit ă stabilitate a condui-
telor, în situa ții similare, ca și despre constan ța atitudinilor într-o
situație dată.
Pe de altă parte, rela ția cu ambian ța asigură permanenta trans-
formare și dezvoltare a personalit ății, o dinamic ă a legii și economiei
proprii ce ii permit p ăstrarea unit ății, continuit ății și rezistenței
pe parcursul evolu ției individuale.
Stadialitatea procesului de formare a personalit ății este un
alt punct tratat cu interes în li teratura de specialitate. Cercet ările
în acest sens concluzioneaz ă că, aceasta decurge într-o succesiune
obligatorie care face posibil ă trasarea unei scheme evolutive pre-
vizibile. Fiecare treapt ă evolutivă trebuie privit ă în continu ă de-
venire, preg ătind-o pe urm ătoarea și imprimând individului o
caracteristic ă de vârstă.
În încercarea de a face o analiz ă factorială a personalit ății,
s-a ajuns la reducerea celor 4500 de tr ăsături de personalitate din
cadrul celor 18000 de tr ăsături psihice ce diferen țiază comporta-
mentele, la 16 tr ăsături de baz ă (după modelul lui Cattell) ca și la
stabilirea unor coordonate fundamentale ale personalit ății, extraver-
sie-introversie, ce vizeaz ă temperamentul ca latura dinamico-ener-
getică a personalit ății, precum și stabilitatea-ins tabilitatea afectiv ă.
Termenul de „trăsătură” se referă la aspectul semnificativ
al unui portret sau profil. În psih ologie, termenul este utilizat ca
echivalent pentru însu șire sau particularitate relativ stabil ă a per-
sonalității sau a unui proces. O tr ăsătură, este o for ță psihică con-
stantă, care determin ă comportamentul activ și reactiv al individului.
Trăsătura este dimensiunea personalit ății ce const ă într-un grup
de reacții constante și asociate ce caracterizeaz ă adaptările tipice
ale unei persoane.

19Trăsăturile de personalitate sunt patternuri durabile de per-
cepere, rela ționare și gândire despre ambian ță și despre sine și se
disting prin:
 sintetism ce reune ște particularit ăți ale diverselor procese
psihice;
 constanta sau relativa stabilitate, întrucât se confirm ă în
diferite împrejur ări;
 generalitate, ajungând s ă fie definitorii pentru subiectul
în cauză.
Pentru înțelegerea structurii globale de personalitate, este im-
portant să se țină seama de principiile integr ării și ale ierarhiei.
Acestea sunt tr ăsături generale care integreaz ă altele particulare,
sunt trăsături supraordonate și subordonate.
Allport (1991) elaboreaz ă un model ierarhic al personalit ății,
în care identific ă trăsături dominante caracteristice pentru subiect,
precum și un număr restrâns de tr ăsături centrale, care se exprim ă
pregnant în conduit ă. Ierarhia tr ăsăturilor variaz ă, ceea ce la unul
este dominant, la altul poate fi nesemnificativ, astfel asigurându-se
diversitatea psiho-structural ă a indivizilor.
Cattell (1930) în țelege prin factori sau tr ăsături de persona-
litate, un ansamblu de unit ăți structurale, o tr ăsătură fiind definit ă
ca o reac ție sau tendin ță, o parte relativ stabil ă a personalit ății.
Cattell diferen țiază trăsăturile de adâncime și pe cele de supra-
față ale personalit ății. Trăsăturile de adâncime reprezint ă surse
ascunse, provenind dintr-o surs ă unică.
Trăsăturile surs ă pot fi împ ărțite la rândul lor, în tr ăsături con-
stituționale, pentru c ă își au originea în condi țiile interne ale or-
ganismului. Se mai împart și în trăsături ce deriv ă din influen țele
mediului. Tr ăsăturile de suprafa ță sunt secundare și variabile. Tr ă-
săturile sunt reac ții generalizate, organizate într-un sistem integral
personal.
Deși fiecare are structura proprie, nicio tr ăsătură nu acțio-
nează singură, ci împreun ă cu altele. Fiecare tr ăsătură de perso-
nalitate este caracterizat ă atât de o dimensiune constant ă, cât și
de o anumit ă flexibilitate, posedând și un anumit grad de dina-
mism. Fiecare tr ăsătură de personalitate, este particular ă, întrucât
20 este o forma ție sintetic ă, ce dispune de stabilitate și generalitate,
relative, determinând astfel constante comportamentale.
Însușirile de personalitate sunt totu și relativ plastice și con-
tribuie la definirea individualit ății (Popescu-Neveanu, 1978).
Personalitatea nu poate fi reprezentat ă decât ca un sistem
hipercomplex, aflat într-o permanent ă interacțiune și întrepătrun-
dere cu sistemul socio- cultural. Ea are dinamic ă și economie pro-
prie, dar și un anumit grad de permanent ă. Nu se poate vorbi despre
personalitate f ără a se vorbi despre o anumit ă stabilitate a con-
duitelor, în situa ții similare, ca și despre constan ța atitudinilor
într-o situa ție dată.
Personalitatea este mai mult decât suma p ărților sale fiind
„într-o continu ă transformare (…) un sistem hipercomplex, pro-
babilist dinamic, deschis” (Golu, 2002, p. 646) un amestec unitar,
non-repetitiv, al însu șirilor psihologice care caracterizeaz ă mai
pregnant și cu un grad mai mare de stabilitate omul concret și
modalitățile sale de conduit ă (Roșca,1981).
Reglajul reprezint ă o altă caracteristic ă a personalit ății, ce este
supusă unei continue adapt ări și perfecționări, realizând unicitatea
fiecăruia.
Din perspectiv ă nomotetic ă, dezvoltarea și stabilirea identi-
tății personale se nuclearizeaz ă în intervalul de vârst ă 11 și 13 ani,
în căutarea de sine (conflictul pubera l, 14-16 ani), prin afirmarea
de sine (conflict de afirmare). Identitatea cultural ă se constituie
între 17-20 de ani, când se realizeaz ă pregătirea profesional ă (con-
flictele de rol și status), organizându-se sub identitatea profesio-
nală (aspirativ ă) și integrarea profesional ă, în intervalul 20-24 ani.
Studii asupra motiva ției sugereaz ă că voința de a ajunge la un statut
social mai elevat sau la o puternic ă recunoaștere social ă, provin
din dorin ța de a păstra o imagine pozitiv ă de sine. Perspectiva
ideografic ă în acest caz este reprezentat ă de manierele prin care
oamenii ajung la aceste stadii și mai ales, maniera aplicativ ă de
traversare și achiziționare a acestora.
Determinările exterioare, f ără de care nu se poate vorbi de dez-
voltare, exprimate prin influen ța mediului cu care exist ă o perma-

21nentă interacțiune, duc la reglaje pe ntru ca, în final, s ă se ajungă
la autoconstruc ție, autoformare dar și autoperfec ționare ca dez-
voltare continu ă și optimizat ă în creștere a personalit ății. Pe de
altă parte, rela ția cu ambian ța asigură permanenta transformare
și dezvoltare a personalit ății, o dinamic ă a legii și economiei pro-
prii ce ii permit p ăstrarea unit ății, continuit ății și rezisten ței pe
parcursul evolu ției individuale.
În încercarea de a face o analiz ă factorială a personalit ății,
s-a ajuns la reducerea celor 4500 de tr ăsături de personalitate din
cadrul celor 18000 de tr ăsături psihice ce diferen țiază comporta-
mentele, la 16 tr ăsături de baz ă (după modelul lui Cattell) ca și
la stabilirea unor coordonate fundamentale ale personalit ății, ex-
traversie-introversie, ce vizeaz ă temperamentul ca latura dinami-
co-energetic ă a personalit ății, precum și stabilitatea-instabilitatea
afectivă.
Termenul de „tr ăsătură” se referă la aspectul semnificativ al
unui portret sau profil. În psihologie, termenul este utilizat ca echi-
valent pentru însu șire sau particularit ate relativ stabil ă a persona-
lității sau a unui proces.
O trăsătură, este o for ță psihică constantă, care determin ă
comportamentul activ și reactiv al individului. Tr ăsătura este dimen-
siunea personalit ății ce const ă într-un grup de reac ții constante și
asociate ce caracterizeaz ă adaptările tipice ale unei persoane.
Trăsăturile de personalitate sunt patternuri durabile de per-
cepere, rela ționare și gândire despre ambian ță și despre sine și se
disting prin:
 sintetism ce reune ște particularit ăți ale diverselor procese
psihice;
 constanta sau relativa stabilitate, întrucât se confirm ă în
diferite împrejur ări;
 generalitate, ajungând s ă fie definitorii pentru subiectul
în cauză.
Pentru înțelegerea structurii globale de personalitate, este im-
portant să se țină seama de principiile integr ării și ale ierarhiei.
22 Acestea sunt tr ăsături generale care integreaz ă altele particulare,
sunt trăsături supraordonate și subordonate.
Allport (1991) elaboreaz ă un model ierarhic al personalit ății,
în care identific ă trăsături dominante caracteristice pentru subiect,
precum și un număr restrâns de tr ăsături centrale, care se exprim ă
pregnant în conduit ă. Ierarhia tr ăsăturilor variaz ă, ceea ce la unul
este dominant, la altul poate fi nesemnificativ, a șa asigurându-se
diversitatea indivizilor din punct de vedere psihologic.
Catell (1930) în țelege prin factori sau tr ăsături de persona-
litate , un ansamblu de unit ăți structurale, o tr ăsătură fiind definit ă
ca o reac ție sau tendin ță, o parte relativ stabil ă a personalit ății.
Cattell subliniaz ă diferența dintre tr ăsăturile de adâncime și cele
de suprafa ță ale personalit ății. Trăsăturile de adâncime reprezint ă
surse ascunse, provenind dintr-o surs ă unică. Trăsăturile surs ă pot
fi împărțite la rândul lor, în tr ăsături constitu ționale, pentru c ă își
au originea în condi țiile interne ale organismului. Se mai împart
și în trăsături ce deriv ă din influen țele mediului. Tr ăsăturile de su-
prafață sunt secundare și variabile.
Trăsăturile sunt reac ții generalizate, organi zate într-un sistem
integral personal. De și fiecare are structura proprie, nicio tr ăsă-
tură nu acționează singură, ci împreun ă cu altele. Fiecare tr ăsătură
de personalitate este caracterizat ă atât de o dimensiune constant ă,
cât și de o anumit ă flexibilitate, posedând și un anumit grad de
dinamism. Fiecare tr ăsătură de personalitate, este particular ă, întru-
cât este o forma ție sintetică, ce dispune de stabilitate și generalitate,
relative, determinând astfel constante comportamentale. Însu șirile
de personalitate sunt totu și relativ plastice și contribuie la defini-
rea individualit ății (Popescu-Neveanu, 1978).
Conform literaturii de specialitate ce abund ă în cercet ări și
informații înalt semnificative pentru conturarea conceptului de
personalitate, se distinge o serie de factori-cheie, de referin ță, în
formarea, dezvoltarea și reglarea personalit ății.

23
Factori de influen ță în formarea și
dezvoltarea personalit ății

1. FAMILIA DE APARTENENȚĂ

1. 1. TIPOLOGII STRUCTURAL -FUNCȚIONALE ALE FAMILIEI DE
APARTENEN ȚĂ

„Mai mult decât un cadru protector și aseptic, mai mult decât
un mediu restrâns și călduț care îngăduie o prim ă formă de exis-
tență facilă, gratuită, într-un fel, artificial ă, familia apare mai curând
ca un mecanism reglator, care permite copilului […] s ă trăiască o
viată reală și uimitor de intens ă, o viată proprie ” (Osterrieth, 2000,
p. 47).
„Esențial pentru familie este transmiterea continu ă a expe-
rienței culturale și sociale, a modelelor comportamentale de rol-
sex, a atitudinilor și expectan țelor mutuale ale sexelor, pe de-o
parte și ale părinților față de copii și a copiilor fa ță de părinți, pe
de altă parte” (Mitrofan, Ciuperc ă, 2002, p. 47).
Familia trebuie a fi deci în țeleasă în totalitatea structural-func-
țională caracteristic ă, ce se fundamenteaz ă pe o serie de subdivi-
ziuni specifice: personalitatea p ărinților, moștenirile psiho-genetice
transmise copilului (transgenera țional), dinamica cuplului paren-
tal (stilul de rela ționare la nivel de cuplu) , stil parental (dinamica
relației părinte-copil), dinamica rela țiilor de familie (p er ansamblu).
Familia nuclear ă, restrâns la cuplul consensual și copii aces-
tuia – reprezint ă o „formă de comunitate uman ă, alcătuită din
doi sau mai mul ți indivizi uni ți prin leg ături de căsătorie și/sau
paterne, realizând mai mult sau mai pu țin latura biologic ă și/sau
psihosocial ă” (Mitrofan, Ciuperc ă, 1998, p.17).
Nucleul familiei contemporane, tat ăl, mama, copii, îndepli-
nește atât func ții sociale cât și familiare, prin contribu ția pe care
24 o aduce la formarea tân ărului ca adult și la conturarea unor aspecte
importante ale personalit ății lor.
Familia extins ă sau consangvin ă, este un alt tip de structu-
rare și valorizare a familiei, propus în 1960, de c ătre E. Litwak.
Atenția acestuia nu s-a oprit asupra familiei în sine, ci asupra
fenomenului dinamicii rela ționale pe care l-a observat și cercetat
în scrierile sale: de și cuplul conjugal și-a câștigat independen ța
și statutul de familie nuclear ă, continuă să funcționeze ca familie
extinsă, prin legăturile strânse ce se p ăstrează între cuplu nuclear
și rudele acestora . Familia extins ă „constă din două sau mai multe
familii nucleare unite prin leg ătura părinte-copil, care include le-
găturile dintre fra ți și surori”. (St ănciulescu, 2002). De regul ă, într-o
familie extins ă, trăiesc împreun ă, trei genera ții: părinții, copiii
acestora și părinții părinților. Prin desprinderea fizic ă a cuplu-
rilor, exist ă posibilitatea diminu ării disensiunilor cotidiene și spo-
rirea importan ței unor evenimente precum c ăsătoria, nașterea,
botezul. Familia consangvin ă reprezintă sursa principal ă de socia-
lizare, promovând și susținând în fa ța copiilor și tinerilor, un set
de valori și norme, atitudini și comportamente.
Familia tulpin ă, se caracterizeaz ă ca un grup domestic ce reu-
nește trei genera ții, al tatălui, al mamei și al unuia din copii, de obi-
cei a băiatului, împreun ă cu soția și copiii acestuia, care locuiesc
împreună. Acest tip de grup este comparat cu o „cas ă” care reu-
nește pe lâng ă imobilul în sine, p ământul și bunurile comunale.
Nefiind divizibil ă, gospodăria este mo ștenită de un singur fiu, de
obicei fiul cel mare, în timp ce, fra ții săi mai mici primesc drept
moștenire o sum ă de bani, astfel cei ce trebuiau s ă se căsătorească
dar să părăsească și casa de origine, c ăutau numai fiii cei mari
din alte familii, pentru a putea avea o gospod ărie. În prezent, o
astfel de dinamica familial ă este foarte rar întâlnit ă, moștenirile
împărțindu-se (de regul ă, în propor ții egale), membrilor semnifi-
cativi ai familiei.
Se remarc ă necesitatea de a face câteva observa ții, cu privire
la tipurile de familie de tip nuclear și extins :

25– raportul dintre cele dou ă forme și familia poligam ă trebuie
menționat că fiind unul de mare intere s. În primul rând, familia
poligamă este privit ă ca familie extins ă pentru că în componen ța
ei, cuprinde mai mul ți membri decât familia nuclear ă. În forma
poligamă sau poliandr ă a acestui tip de familie, avem una din fi-
gurile parentale ce grupeaz ă în jurul ei mai mul ți sau doar un
partener de cuplu și copiii avu ți cu aceștia
– sistemul familiilor extinse este tipic societ ăților non-indus-
triale, iar familia nuclear ă, ca unitate independent ă, este conform ă
societăților industriale și post-industriale. Familia extins ă este de
ordin tradi ționalist, în timp ce familia de tip nuclear, tine de socie-
tatea modern ă.
– cele dou ă tipuri de familie, nuclear ă și extinsă, sunt în
esență, cazuri ideale, în realitate, men ținându-se doar scheletul
acestora îns ă se observ ă abateri de la forma teoretic ă de structu-
ralizare a acestora. Analizându-se fiecare familie din orice context
sociocultural, se delimiteaz ă un continuum nuclear-extins, ce se
înfățișează sub foarte multe variante intermediare.
Familia mono-parental ă se regăsește în literatura anglo-ame-
ricană a anilor ’60, sub denumirea „one-single parent family”
pentru ca, peste zece ani, în literatura francez ă să fie întâlnit ă sub
forma „famille monoparentale”. Acest tip de familie se refer ă la
acea structur ă familială în care un singur p ărinte, în cele mai multe
cazuri, mama, are grij ă de unul sau mai mul ți copii. Optica social ă
față de acest gen de nucleu familial, a suferit modific ări impor-
tante de-a lungul timpului.
Cu timpul, în societ ățile moderne, familia monoparental ă nu
a mai fost privit ă ca un tabu sau ca o vinov ăție, termenul de „fa-
milie” însumând aceea și valoare a celei monop arentale, cu a celor
nucleare sau extinse, în care ambii p ărinți funcționau ca un cuplu
unit.
Atributul „monoparen tal”, delimiteaz ă diferența de roluri între
cei doi parteneri, din punctul de vedere al rela ției conjugale, a
26 relațiilor dintre cei doi parteneri, și celei parentale, a rolurilor de
părinți pe care partenerii le au.
Rolul parental este independent de rela ția conjugal ă pe care
partenerii o au . Termenul de „monoparental” este preferabil ter-
menilor ca „familie incomplet ă”, „familie dezorganizat ă”, „familie
dezmembrat ă”, „familie disimetric ă”, utilizați în literatura de spe-
cialitate, pentru a desemna acest tip de func ționare familial ă.
(Stănciulescu, 2002).
Dificultățile de exercitare a func țiilor educative, în cazul fa-
miliilor monoparentale, sunt foarte des întâlnite și cu un ecou
puternic la nivelul cre șterii și dezvoltării copiilor, astfel c ă, „pro-
babilitatea unor na șteri ilegitime, abandonur i ale copiilor, retard
în dezvoltarea psihoafectiv ă a acestora, tulbur ări de comporta-
ment, abandon sau e șec școlar, chiar și delicven ță, este mult mai
mare în rândul copiilor proveni ți din familiile monoparentale”.
(Stănciulescu, 2002, p.140) . Prelucrarea datelor statistice au ar ătat
că riscul de a avea o familie monoparental ă, crește în rândul celor
care provin din acest tip de organizare social ă.
Teza caren țelor educative este sus ținută de argumente pri-
vind dezvoltarea psiho-afectiv ă și integrarea social ă a copiilor.
Aceștia din urm ă, trecuți prin experien ța unui divor ț al părinți-
lor, întâmpin ă serioase dezechil ibre psihologice și relaționale. Evo-
luția acestor dezechilibre ține de factori precum vârsta copilului
la momentul divor țului, climatul socio-af ectiv ce se instaleaz ă în
familie, dup ă separare, calitatea rela ției cu fiecare dintre p ărinți,
timpul trecut de la scindarea familiei.
Copiii mici, sub șase ani , par a fi (pe seama gradului de dez-
voltare psiho-emo țională și intelectiv ă) cel mai puternic afecta ți,
ajungând în extrema neascult ării și răzvrătirii împotriva noului
climat de viat ă, născându-se frustr ări, complexe, confuzie și anxie-
tate, conflicte de loialitate, majoritatea copiilor r ămași în grija
unuia dintre p ărinți, căutând apropierea de cel ălalt părinte.
Prin prisma caren ței educaționale de care se lovesc, copiii
proveniți din familii monoparentale, pot prezenta dificult ăți de

27integrare în societate, posibile dezechilibre psiho-afective, fiind
astfel considera ți populație cu factor de risc, în ceea ce prive ște
dezvoltarea armonioas ă în plan social.

1.2. FUNCȚIILE FAMILIEI

Valoarea familiei este dat ă prin prisma func țiilor pe care
aceasta le îndepline ște în raport cu membrii s ăi, în special fa ță
de copii , care se reg ăsesc sub cinci aspecte: economic, reproductiv,
de socializare, de so lidaritate, afectiv-sex ual (Mitrofan, Ciuperc ă,
1998).
Conform modelului func țional al familiei propus de Schiamberg
(1983), reprezentative pentru „familie” sunt urm ătoarele caracte-
ristici: integrarea social ă a copiilor, suport economic și împărți-
rea sarcinilor, func ția de socializare-rela ționare și supervizare,
funcția sexuală (legitimă), funcția de reproducere, asigur ă statut
social, ofer ă afecțiune și suport emo țional membrilor.
O altă abordare interesant ă asupra familiei a fost propus ă de
Callaghan (1987) și face referire la aspectele de ordin sanogen
ce susțin echilibrul familial :
– granițe și ierarhii clar definite
– roluri parentale bine conturate – flexibilitate și adaptabilitate (c apacitate de reac ție la situații
de criză)
– reguli ș
i așteptări consistente
– afecțiune constant ă
– limite și responsabilit ăți stabile
– comunicare asertiv ă, bidirecțională
– suportivitate crescut ă și acceptare necondi ționată a mem-
brilor familiei
Caracteristicile familiilor disfunc ționale (Minuchian, 1978):
– rigiditate (absen ța flexibilit ății)
– absența autorității pozitive
28 – detașare emoțională extremă
– „oaia neagr ă” a familiei, de obicei un statut atribuit unuia
dintre copii care devi ne obiectul conflictelor și criticilor.
– fenomenul de triangula ție conflictual ă de familie, care des-
crie situația conflictual ă dintre doi membri ai familiei ce
se răsfrânge asupra celui de-al treilea membru, restabilind
echilibrul rela țional între cei doi ini țiatori
– absența abilităților rezolutive
– evitarea conflictului (negare)
– aplicare inconstant ă și inconsistent ă a afecțiunii sau a m ă-
surilor de disciplin ă
– nivel sc ăzut de maturizare, suport și acceptare
– grad înalt de ostilitate fa ță de membrii familiei

1.2.1. Func ția afectiv-emo țională (de securitate)
Funcțiile „ajut ă la adaptarea și ajustarea sistemului dat,
disfuncțiile fiind acelea care incomodeaz ă adaptarea sistemului”
(Stănciulescu, 2002, p.15).
Ființa umană are trebuin țe materiale, ca nevoia de hran ă și
îmbrăcăminte, îns ă o important ă necesitate, poate cea principal ă
după nevoile fiziologice, es te cea de afectivitate și protecție.
Instinctul de afiliere se traduce ca nevoia de siguran ță, de a
fi aproape de semeni, de c ăldura sufleteasc ă ce oferă confortul
psiho-spiritual, familia fiind me diul care cel mai adesea întrune ște
aceste cerin țe, la un nivel foarte înalt.
Familia este spa țiul existen țial semnificativ ce se delimiteaz ă,
în cele mai multe cazuri, ca baz ă socio-afectiv ă pentru majoritatea
indivizilor, în ciuda disensiunilo r ce pot modifica negativ dinamica
intrafamilial ă.
Funcția socio-afectiv ă mai este reg ăsită în literatur ă și sub
numele de func ție de solidaritate, fiind evocat ă ca un complex de
factori afectivi ce se reg ăsesc în toate aspectele de viat ă ce „asi-
gură unitatea, intimitatea, co eziunea, securitatea emo țională, pro-
tecția și încrederea grupului familial”(Mitrofan, Ciuperc ă, 1998,
p. 175).

29Funcția de securitate a familiei nu poate fi interpretat ă fără a
avea în considerare în țelegerea a dou ă concepte fundamentale: con-
ceptul de ata șament (Bowlby, 1983) și conceptul de parenting
(staus-rol parental).

Teoria ata șamentului (securitate emo țională)
Familia reprezint ă un sistem de personalit ăți ce interac ționează,
ale căror comportamente și atitudini sunt interdependente și in-
terconectate. Interac țiunea nu este altceva decât o situa ție la care
fiecare membru al familiei r ăspunde într-un anumit mod.
Fiecare define ște situația printr-un proces de alegere a unei
variante dintr-un evantai de posibilit ăți disponibile. Complexitatea
derivă din faptul c ă atunci când se hot ărăște să acționeze într-un
anumit mod, individul ține cont de dou ă perspective. Pe de-o parte,
de expecta țiile normative ale familiei, de ceea ce a șteaptă ceilalți
membrii ai familiei de la el. Pe de alt ă parte, de propria semnifi-
cație acordat ă rolului de c ătre cel ce-l joac ă.
Sentimentul de siguran ță, atât de import ant pentru fiin ța în for-
mare, depinde deci, de un ansamblu complex de factori. Va trece de la satisfac ția nevoilor elementare , la a fi acceptat a șa cum este,
drept ce este, de c ătre mediul de proximita te, prieteni dar mai
ales părinți, iar a fi acceptat înseamn ă a fi iubit.
A fi iubit și a iubi reprezint ă chintesen ța sentimentului de sigu-
ranță, resimțit de către copil, în sânul familiei sale.
Autoritatea exercitat ă de adult trebuie privit ă și cu valen țele
ei pozitive, nu numai ca un aspect negativ. A fi acceptat de grup
înseamnă a cunoaște și a îndeplini regulile acestuia, aceast ă inițiere
favorizând procesul de conforma re al individului, la exigen țele
mediului social în care î și va desfășura viața. Acest schimb, con-
formare-recompens ă, reprezint ă un punct solid de adaptare la ce-
rințele mediului, la p ăstrarea sentimentului de siguran ță, ce vine
din acceptarea de c ătre ceilalți, prin respectarea autorit ății.
A fi lăsat să acționeze dup ă propria voin ță, aceasta este alt
ă
cale prin care copilul, poate p ăstra și solidifica sentimentul de
30 siguranță. Aceasta este îns ă, poate cea mai grea prob ă a părin-
ților, pornind de la inten ții bune, încearc ă să-și ferească copiii de
ceea ce cred ei c ă le-ar putea d ăuna, prin prisma lipsei de expe-
riență. Toate aceste impedimente, îl pot conduce pe copil la per-
cepții alterate cu privir e la propria persoan ă și lume, împingându-l
spre autodevalorizare, prin compararea cu o instan ță „superioar ă”,
respectiv adultul, riscând s ă-și piardă treptat, motiva ția spre des-
coperirea de sine și dezvoltare personal ă.
Neîncrederea în propriile pute ri poate duce la pierderea sau
vătămarea sentimentului de siguran ță. „Negreșit, este ușor să cu-
funzi copilul într-un sentiment de nesiguran ță, dovedindu-i nonva-
loarea și lipsa de experien ță, nerecunoscându-i nicio eficacitate a
acțiunilor pe care le întreprinde, sau l ăsându-l prad ă stării sale
de incapacitate” (O sterrieth, 2000, p.67).
Libertatea este cel din urm ă factor care particip ă la crearea
și menținerea sentimentului de siguran ță al copilului. „Nu exist ă
explorare sau experimentare f ără inițiativă personală, fără liber-
tate. Mereu înso țit, condus, ținut sub control, cople șit de interdic ții,
sfaturi sau îndemnuri, copilul nu se mai simte acceptat în reali-
tatea lui individual ă decât atunci când nu are sprijinul autorit ății
părintești.
„Dacă nu prezint ă valoare decât atunci când este «cum tre-
buie să fie», cum vor al ții să fie, nu poate avea nici cel mai mic
sentiment de siguran ță. Inițiativele, ideile, scopurile, activitatea
lui spontan ă, sunt deci lipsite de va loare, uneori condamnabile”
(Osterrieth, p.69).
De cele mai multe ori, dorin ța de a-l educa pe copil, de a-i in-
sufla cele mai alese comportamente și patternuri de gândire, îi face
pe părinți să uite că micuțul nu trebuie s ă fie o copie fidel ă a pă-
rinților săi, acesta având o latur ă individual ă ce trebuie descope-
rită, valorizat ă.
Părinții trebuie s ă-i dea frâu liber s ă-și pună în practic ă gân-
durile, ceea ce înseamn ă a-l ajuta s ă-și creeze singur aria de expe-
riențe atât de necesar ă atingerii unicit ății și individualit ății, crearea
Imaginii de Sine.

31Pentru a deveni el însu și, copilul are nevoie de libertatea de
a fi, a gândi, a ac ționa, constrângeri le din partea p ărinților îm-
piedicând dezvoltarea personalit ății și obținerea autonomiei, de
care va avea atâta nevoie, în viitor.
Noțiunea de „acceptare” a copilului, din punctul de vedere al
funcției de educare, se refer ă la „considera ția pozitivă intențio-
nală”, concept abordat de c ătre renumitul psiholog de orientare
umanistă, Carl Rogers .
Acceptarea reune ște stima, considera ția acordat ă individului,
indiferent de calitatea comportamentelor individului, recunoa ște-
rea profund ă a valorii personale a copilului și încrederea în poten-
țialul său de dezvoltare.
În zilele noastre, copilul apare ca un partener al adultului nu
ca un obiect al îngrijirilor sale edu cative, fiind privit ca individua-
litate.
Erorile educative au dus, a șa cum afirma Wolf (1993), la ur-
mătoarele categorii de tineri:
 copilul-pitic: adult nedezvoltat ce trebuie în permanen ță
corijat;
 copilul-marionet ă: se conformeaz ă total la cererile venite
din partea p ărinților;
 copilul-sălbatic: comportamentul ce necesit ă a fi redresat
și reorientat;
 copilul-idol: copilul v ăzut ca întruchipând perfec țiunea;
Aceste tipologii de tineri, victime ale educa ției primite în fa-
milie, sufer ă pe fondul absen ței sentimentului de securitate, de
siguranță, sigurul care particip ă la dobândirea unei personalit ăți
puternice și sănătoase.
La sfârșitul sec. XX, o nou ă teorie privind formarea și dezvol-
tarea psiho-emo țională a copilului se afirma cu putere pe firma-
mentul psihologiei, datorit ă studiilor de natur ă psihanalist ă, ce
promovau conceptul de „ata șament” ca fiind f undamental pentru
formarea și dezvoltarea unei persoane . Printre promot orii acestei
teorii se desprind Donald Winnicot, John Bowlby și ceva mai
32 târziu, Mary Ainsworth, care realizeaz ă o serie de experimente
ce au validat teoriile ata șamentului postulate anterior.
În lucrarea „Teoria ata șamentului” (1983), se prezint ă amă-
nunțit noile cercet ări și viziuni asupra form ării atașamentului în
perioada timpurie a vie ții și maniera în care acest proces influen-
țează în mod direct și indirect, personalitatea uman ă și întreg
parcursul existen țial al unei persoane.
În prezent, în literatura de spec ialitate s-au read us în prim-plan
cercetările psihanalistului John Bowlby și Mary Ainsworth, în-
globate în conceptul de „teoria ata șamentului” (1983), care descrie
„caracterul fundamental și funcția biologic ă a legăturilor emo țio-
nale intime dintre indivizi”.
Printre ideile postulate de teoria ata șamentului, se desprind:
– legăturile emo ționale se subscriu procesului de „ata șament”,
care trebuie în țeles ca tendin ța inconștientă către adaptare și men-
ținerea proximit ății față de o persoan ă familiară semnificativ ă
(„figura de ata șament”).
– nevoia de ata șament are o dominant ă inconștientă fiind
în strânsă relație cu instinctul de conservare, Bowlby sus ținând
că omul este „programat” genetic spre c ăutarea leg ăturilor afective,
securizante emo țional.
– omul creeaz ă legături emoționale/de ata șament înc ă din
stadiile incipiente ale vie ții, având capacitatea intrinsec ă de a le
continua/c ăuta și întreține pe tot parcursul vie ții.
– nevoile fiziologice particip ă activ la consolidarea ata șa-
mentului (prin figura de ata șament care favorizeaz ă satisfacerea
nevoilor primare), îns ă relația de atașament este de sine st ătătoare
și are o func ție adaptativ ă proprie esen țială, respectiv func ția de
protecție/siguran ță, „legăturile emo ționale intime nu sunt în țelese
nici ca fiind subordonate nevoilor de hr ănire și sexuale, și nici
ca derivând din acestea”, a șa cum afirma psihanaliza freudian ă
(Bowlby, 1983).
Teoria ata șamentului mai postuleaz ă că experiențele timpurii
cu mama sau substitutul acesteia particip ă la formarea și dezvol-
tarea unui sistem de reprezent ări, amintiri, credin țe, emoții, com-

33portamente, a șteptări asupra celorlal ți și asupra sinelui. Repre-
zentările astfel construite sunt numite de Bowlby drept „modele
de lucru interne”, ce formeaz ă baza pentru leg ătura emoțională
intensă dintre copil și mamă. Coordonatele rela ționale astfel create,
vor sta la baza atitudinii acestuia fa ța de lume, stabilirea de re-
lații și calitatea acestora, rela țiile timpurii stabilite între mama și
copil acționând ca patternuri cognitiv-comportamentale.
Conform teoriei ata șamentului, patternurile astfel formate vor
determina seria de nevoi și așteptări ale copilului și totodată viito-
rului adult, în raport cu persoa nele cu care va intra în rela ție,
înțelegând raportarea la cuplul parental și familie (la vârsta ado-
lescenței) dar și relațiile sociale. Sistemul de ata șament devine
tot mai complex pe m ăsura dezvolt ării cognitive și a experien ței
sociale continue.
În literatura de specia litate, procesul de ata șament se funda-
mentează în patru etape:
– etapa de preata șament (0-6 sapt ămâni): comportamentele
copilului reprezint ă acte-reflex cu valoare adaptativ ă (de supra-
viețuire).
– etapa ata șamentului de ac țiune (6 săptămâni-8 luni): com-
portamente orientate cu manifestarea preferin ței pentru mam ă/sub-
stitutul acesteia; forma primar ă a atașamentului.
– etapa ata șamentului delimitat (6/8luni -18/24 luni): forma
evoluată de atașament cu manifestarea tendin țelor anxioase în
absența acesteia (anxietate de separa ție).
– etapa form ării unei rela ții reciproce (dup ă 18/24 luni): sta-
bilizarea constructelor mentale cu valoare de reprezentare intern ă
a figurilor de ata șament ce vor participa la securizarea emo țio-
nală a copilului chiar și în absen ța părintelui. Bowlby explic ă în
„O bază de siguran ță”: „dezvoltarea sistemului de ata șament ca
sistem organizat, având ca scop men ținerea proximit ății sau a acce-
sibilității unei figuri materne diferen țiate, necesit ă ca acel copil
să-și fi dezvoltat capacitatea cognitiv ă de a o păstra pe mam ă în
amintirea lui atunci când ea nu este prezent ă”
34 Studiile efectuate de Ma ry Ainsworth asupra rela țiilor copil-
părinte au fost realizate prin observarea bebelu șilor în mediul lor
familial, interac ționând cu mama. Aceste studii longitu dinale, unul
in Uganda si altul in Baltimore au demonstrat ipotezele și obser-
vațiile lui Bowlby și au contribuit la rafinarea și îmbogățirea teoriei
atașamentului. Cercet ătorii au observat c ă părinții copiilor care
manifestau tipare de ata șament, anxios, evitant sau dezorganizat,
aveau ei în șiși manifest ări ale acestor tipuri de ata șamente nese-
curizante. Astfel, tiparele de ata șament au un caracter transgene-
rațional, fiind transmise de la o genera ție la alta.
Forme de ata șament :
 atașamentul securizant – primul tipar este cel de ata șa-
ment caracterizat de siguran ță. În acest caz, individul are încre-
dere că părintele lui (sau figura lui parental ă) va fi disponibil,
responsiv și îi va oferi ajutor dac ă se va confrunta cu situa ții po-
trivnice sau înfrico șătoare. Având aceast ă garanție, el exploreaz ă
cu curaj mediul înconjur ător. Acest tipar de ata șament este sus-
ținut de părinte – în primii ani în special de mam ă – care este
disponibil imediat, percepe semnalele copilului s ău și răspunde
cu afecțiune atunci când acesta caut ă protecție și alinare.
 atașamentul anxios-evitant – în acest caz, individul nu are
încredere c ă dacă va căuta protec ție, i se va r ăspunde și va fi ajutat,
din contră, el se așteaptă să fie refuzat categoric. În cazul în care
un individ prezint ă într-un grad ridicat acest tipar de ata șament,
el încearc ă să-și trăiască viața fără iubirea și sprijinul celorlal ți,
încearcă să devină independent din punc t de vedere emo țional,
iar mai târziu ar putea fi diagnos ticat cu o personalitate narcisic ă.
 atașamentul anxios – ambivalent/rezistent – individul nu
are certitudinea c ă părintele va fi disponi bil sau responsiv, sau
că îl va ajuta în cazul în care solicit ă. Datorită acestei incertitu-
dini, individul este în permanen ță predispus la anxietatea de se-
parare, tinde s ă se agațe și să manifeste anxietate în leg ătură cu
explorarea mediului. Acest tipar este sus ținut de un p ărinte care
uneori este disponibil și îl ajută, dar alteori nu, de asemenea, acest

35tipar este sus ținut, așa cum arat ă rezultatele studiilor clinice, de
separări repetate și de amenin țări cu abandonul folosite ca mijloc
de control.
 atașamentul dezorganizat – variantă dezorganizat ă a unuia
dintre cele trei tipuri de comportament, de regul ă cel anxios/am-
bivalent preponderent observ at în cazul copiilor abuza ți fizic, cu
traume produse de neglijen ța severă a părinților sau ai c ăror pă-
rinți suferă de patologii psihiatri ce precum tulburarea bipolar ă,
spre exemplu. Ace ști copii au risc crescut s ă dezvolte tulbur ări
de personalitate de tip borderline.
Așadar teoria ata șamentului eviden țiază importan ța tiparelor
de atașament, de comunicare și de reglare a afect ului care se for-
mează, se întrețin și se întăresc până la a deveni tipare emo ționale
și de relaționare social ă, reliefând rolul pe care îl joac ă în formarea
concepției despre oameni și viață. Capacitatea de a avea încre-
dere și de a forma rela ții reciproc armonioase sau dizarmonice
afectează sănătatea emo țională, sentimentul de siguran ță al copi-
lului, capacitatea de a regla emo țiile, de a dezvolta func ția re-
flexivă a conștiinței.
S-a constatat c ă acei copii domina ți de un stil de ata șament
securizant , au mai mult ă stimă de sine, ini țiativă, viață emoțio-
nală colorată preponderent de emo ții pozitive. Ace ști copiii vor
dovedi competen ță socială, relațională, adaptabilitate și reziliență.
Copiii cu stil de ata șament nesecurizant sunt predispu și să
dezvolte tulbur ări emoționale sau de pe rsonalitate, rela ții disfunc-
ționale, au performan țe sociale mai sc ăzute și un confort psihic
periclitat.
Însăși procesul de formare și dezvoltare a personalit ății este
influențat de sistemul de ata șament . Bowlby explic ă: „modelul de
lucru al sinelui pe care copilul îl construie ște reflectă, de aseme-
nea, imaginile pe care p ărinții le au în leg ătură cu el, aceste ima-
gini sunt exprimate nu numai prin modul în care fiecare dintre
părinți îl trateaz ă, ci și prin lucrurile pe ca re i le spune.” „Dato-
rită faptului c ă modelul de lucru al sinelui construit de copil este
36 profund influen țat de modul în care mama îl vede și îl trateaz ă,
copilul nu va reu și să recunoasc ă în el însu și acele lucruri pe care
mama nu reu șește să le recunoasc ă în copil. Se presupune c ă în
acest mod, pot s ă se scindeze p ărți considerabile din personali-
tatea în curs de dezvoltare a copilului”.
Calitatea stilului parental influen țează direct forma de ata șa-
ment securizant sau an xios, ridicând la grad absolut abordarea co-
pilului din partea mamei, maniera de r ăspuns la nevoile acestuia
(transmise nonverbal și verbal) cu prec ădere în perioada timpurie
a vieții (0-2 ani). Bowlby a duce în discu ție două procese funda-
mentale pentru construirea rela ției de atașament:
– racordarea emo țională a părintelui la nevoile copilului:
„Sugarul și copilul mic trebuie s ă trăiască o relație caldă, intimă
și continuă cu mama sa (sau un subst itut permanent al mamei) în
care ambii s ă găsească satisfacție și mulțumire. Părinții acordați
emoțional transmit empatia și capacitatea lor de a face fa ță (de a
conține afectele copilului) prin oglindirea afectului.
Expresia facial ă și vocală a părintelui corespunde afectului
copilului – și astfel expresiile afective ale p ărintelui devin baza
pentru primele reprezent ări ale propriilor afecte ale copilului.
Această oglindire acordat ă emoțional este absolut critic ă, pentru
că, rezonând cu starea intern ă pe care copilul o manifest ă, reflec-
tând-o și exprimând-o, p ărinții îi permit acestuia s ă-și descopere
gradual propriile emo ții ca stări mentale care pot fi recunoscute
și împărtășite – o descoperire care stabile ște fundația reglării
afectului și controlul impulsului”. (Bowlby, 2011)
– capacitatea reflexiv ă a părintelui/persoanelor de substitut,
făcând referire la m ăsura în care adul ții au capacitatea s ă se gân-
dească la propriile con ținuturi mentale și procese psihoafective
și felul în care acestea pot influen ța propria rela ție cu copilul,
calitatea acestora.
Forma alterat ă a celor dou ă procese (racordarea emo țională
și capacitatea reflexiv ă) genereaz ă tipare de ata șament nesecuri-
zant. Părinții preocupa ți pot fi capabili s ă oglindeasc ă din stresul

37copilului, nefiind îns ă capabili de a-i face fa ță. Părinții „care res-
ping” eșuează în a comunica empatic, dar reu șesc să transmit un
mod de-a face fa ță. Există de asemenea p ărinți ale căror vulnera-
bilități compromit capacitatea lor de a r ăspunde empatic.
Donald Winnicot, pedi atru psihanal ist renumit pentru aportul
său la dezvoltarea teoriei ata șamentului, postula în lucr ările sale
că dezvoltarea copilului poate continua în form ă netulburat ă nu-
mai dacă în perioada timpurie a vie ții are suportul unui context
socio-familial care îi poate completa posibilit ățile încă nedez-
voltate, astfel încât copilul s ă poată introiecta modelul implic ării
sale în contextul de via ță dezvoltând „iluzia atotputerniciei”.
Chiar dac ă ulterior aceast ă iluzie va fi demontat ă treptat, va
rămâne bază pentru „autoeficien ța ulterioar ă” (selfefficacy în teoria
cognitiv-sociala a înv ățării, după Bandura) și pentru activit ățile
creatoare, care nu accept ă în mod pasiv mediul social și fizic dat,
ci îl configureaz ă în funcție de trebuin țele și posibilit ățile sale.
(Winnicot, aprud Riedesser, 2007) . Pentru Winnicot, „precursorul
oglinzii este fa ța mamei”.
În opinia psihologil or contemporani de orientare umanist-ex-
periențială, Mitrofan și Ciupercă (1998), exist ă trei niveluri la care
se manifest ă funcția de securitate afectiv ă:
a. La nivelul rela ției conjugale : funcția de securitate se con-
solidează treptat prin intermediul interac țiunii și intercunoa șterii
mutuale, prin raportarea continu ă la motiva ția de bază a fiecărui
partener și prin disponibilitatea fiec ăruia de a-l în țelege pe cel ă-
lalt. Este necesar ă deci, o complementaritate motiva țională.
b. La nivelul rela ției parentale : se vizeaz ă modul de rela țio-
nare cu copiii, strategiile educa ționale și mijloacele folosite în
creșterea copiilor. O dat ă cu trecerea de la tradi țional la modern,
și concepțiile referitoare la rela ția parental ă au suferit modifi-
cări. Duvall (1971) vorbe ște despre stereotipurile mamei: mama
tradițională, ce se impune prin perseveren ță și rigiditate, și mama
modernă, ce se axeaz ă mai mult pe dezvoltarea capacit ăților in-
structiv-formative ale copiilor.
38 La rândul s ău, Elder (1984) descrie modelul tat ălui tradițio-
nal, care are întotdeauna dreptate și mereu ultimul cuvânt de zis,
și a tatălui modern, care apare ca fiind flexibil, evitând metodele
de pedeaps ă. Cel mai important din acest punct de vedere este c ă,
dacă pentru familia tradi țională, a fi părinte era mai mult o obli-
gație, în familiile moderne rolul acesta este v ăzut ca privilegiu.
c. La nivelul rela ției fraternale : funcția de securitate prive ște
relațiile interpersonale între copiii ce apar țin aceleiași familii. Are
un rol important în proces ul devenirii personalit ății, contribuind
la formarea unor structuri atitudinal-rela ționale, necesare pentru
adaptarea și integrarea în rela țiile extrafamiliale. În func ție de tipul
relației fraternale, copiii pot dezvolta afec țiune și solidaritate reci-
procă, fie rivalitate și conflict.
Sentimentul de siguran ță afectivă depinde atât de tipul de fa-
milie de origine, tradi țională sau modern ă, cât și de numărul de
copii avuți, astfel:
 în familia cu un singur copil, copilul unic este, de obicei,
răsfățat, iar con știință de sine pe care el ajunge s ă o dez-
volte e eminamente egoist ă, egocentric ă. Când e certat de
tată, e răsfățat de mam ă, și invers. Pân ă la urmă, părinții
ajung niște instrumente de care el se serve ște pentru satis-
facerea trebuin țelor sale.
 în familia cu doi copii, aten ția părinților trece, dintr-o dat ă,
asupra copilului mai mic, ceea ce face ca primul copil s ă
sufere. Din cauza faptului c ă, în cele mai multe cazuri, cel
mai mare cedeaz ă în favoarea celui mic, din pricina acestor
continue renun țări, precum și a lipsei de afec țiune, copi-
lul mare poate dezvolta o personalitate de „învins”. Cel mic însă, dezvoltă o personalitate agresiv ă și combativ ă,
caracteristic ă învingătorului. Dac ă copilul mai mare este
băiat și cel mic fat ă, aceasta va dezvolta mai mult tr ăsă-
turi masculine, ca agresivitatea și inițiativa, în vreme ce,
băiatul, va avea ca dominante de personalitate tr ăsături fe-
minine, ca supunere, toleran ță, lipsă de inițiativă.

39 în familia cu trei copii, copilul cel mare î și va păstra ace-
leași caracteristici, de și puțin mai atenuate, aceasta pentru
că va găsi o anumit ă consolare în faptul c ă rivalul său, co-
pilul al doilea, ajunge s ă sufere și el din cauza celui mai
mic. Copilul mijlociu va avea dezvoltarea cea mai echi-librată. Trăsăturile agresive ale celui mic se vor diminua,
pentru că dragostea p ărinților și atenția acestora va fi mai
ponderate.
Este important de amintit influența deosebit ă pe care rela ția
cu membrii familiei extinse o exercit ă asupra predispozi țiilor per-
sonologice ale viitorului adult. Raporturile rela ționale strânse de ți-
nute cu al ți membri ai familiei, precum bunicii, veri șorii, unchi și
mătuși, pot avea implica ții directe în formarea caracterului unei
persoane, cu efecte pe termen lung.
Exemplificând, pentru un copil unic, rela ția cu veri șorii săi
poate compensa absen ța unui frate, cu atât mai mult cu cât dife-
rențele de vârst ă se înscriu sub plafonul de 5 ani.
Posibilitatea re lativei echival
ări a relațiilor fraterne exist ă doar
în cazul familiilor exti nse, în care raporturile între membri au fost
dominate de o dinamic ă semnificativ ă și constantă. Beneficiul prin-
cipal al unui copil crescut într-un astfel de contex t este acela c ă,
indiferent de gr adul de satisfac ție deținut în rela ția cu proprii p ărinți,
va primi din partea unei alte rude aten ția și grija dorite, ceea ce va
participa direct la formarea încrederii în sine și a securit ății emo-
ționale.
Interacțiunile intrafamiliale sunt primele de gen care afec-
tează în mod direct formarea personalit ății individului și lasă un
ecou îndelungat asupra acestuia și a relațiilor pe care le va stabili
de-a lungul timpului, cu alte medii sociale, semnificative.

1.2.2. Func ția educativ ă a familiei
Funcția educativ ă a familiei particip ă la asigurarea bunei dez-
voltări a comportamentului și personalit ății copilului, la nivel so-
cio-familial dar și personal. Ea trebuie s ă aibă în vedere necesarul
40 condițiilor ce duc la asigurarea sentimentului de siguran ță al co-
pilului, ce sunt dezv ăluite de către Paul Osterrieth (2000), astfel:
– protecția împotriva loviturilor din afar ă;
– satisfacerea trebuin țelor elementare;
– coeren ța și stabilitatea cadrul ui de dezvoltare;
– sentimentul de a fi acceptat de ai s ăi.
Ca membru al familie i, copilul trebuie s ă fie iubit, s ă fie motiv
de bucurie și mulțumire al adul ților, să fie condus și îndrumat. Ca
ființă umană, trebuie s ă i se accepte caracteri sticile individuale,
să i se ofere posibilitatea de ac țiune și experien ță personală, de
asemenea, s ă i de ofere o anumit ă arie de libertate.
Înainte de a pune în aplicare aceste condi ții, trebuie ținut seama
de stadiile de dezvoltare mental ă a copilului și satisfacerea con-
dițiilor educative în mod diferit, de la un stadiu la altul. Perturb ă-
rile comportamentale ale copilului, reac țiile nocive ale acestuia,
în societate, apar de cele mai multe ori pe fondul absen ței uneia
din condițiile educative. De aici, se poate ajunge la ceea ce se nu-
mesc «dificult ăți educative sau tulbur ări de personalitate», care,
din păcate, se reg ăsesc foarte des la copiii din zilele noastre. Ne-
împlinirea func ției de educare î și va găsi ecou în imaginea de sine
a fiecărui copil, imaginea despre al ții și despre lume.
În expresia „func ția educativ ă a familiei”, termenul „func ție”,
este analizat pe baza multiplelor sensuri pe care le înglobeaz ă
(Stănciulescu, 2002). Educa ția poate fi descris ă ca un proces ne-
întrerupt de producere și actualizare a Sinelui, ce are ca finalitate
socializarea și individualizarea, identificarea și diferențierea su-
biectului, un proces ce presupune interac țiune, cunoa ștere, comu-
nicare. Poate îmbr ăca forma unei ac țiuni conștiente, sistematice,
organizate, discursive, mai mult sau mai pu țin instituționalizate.
De cele mai multe ori, acest proces se realizeaz ă în activitatea co-
tidiană concretă, a individului, adic ă educație spontan ă sau pe-
dagogie implicit ă.
Funcția de educare v ăzută ca interdependen ță între compo-
nentă și sistem (1), are provenien ță biologică, unde elementul a

41îndeplinește o funcție în cadrul sistemul ui A, prin rolul s ău, a par-
ticipând la adaptarea și ajustarea sistemului A. Elementul a îns ă,
poate să și împiedice sistemul s ă se dezvolte, iar atunci a este o
disfuncție. Susținătorii acestei teorii sunt adep ții sociologiei func-
ționaliste, care au f ăcut cercet ări asupra consecin țelor acțiunii pă-
rinților asupra copiilor, în raport cu sistemul familial.
Funcția educațională văzută ca proces (2), se refer ă la ansamblul
de transform ări interne ce afecteaz ă un subsistem social, contri-
buind la conservarea ordinii sale interne. Educa ția est privit ă ca
un proces obiectiv, asociat unei structuri obiective, adic ă, fiecărui
tip de structur ă socială îi corespunde un anume tip de educa ție.
Structurii nucleare a familiei îi corespunde un tip de educa ție
particular și încărcat de afectivitate.
Funcția educațională privită ca scop, motiva ție, obiectiv și
consecință obiectivă observabil ă (3), prive ște educația ca acțiune
metodică, desfășurată de genera ția adultă, în vederea socializ ării
tinerei genera ții.
Pe baza teoriei asupra educa ției postulat ă de Merton, se ob-
servă intenționalitatea adul ților în formularea unui ideal educa-
tiv, a scopurilor și obiectivelor și totodată a mijloacelor prin care
acestea se vor atinge. Diferitele instan țe educative și diferiții agenți
acționează în vederea realiz ării unor obiective ca re, mai mult sau
mai puțin conștient, decurg din principiile de func ționare a dife-
ritelor sisteme, între care se observ ă mari diferen țe.
Funcția educativ ă înțeleasă ca activitate sau serie de activi-
tăți ce se manifest ă ca fenomene ale diferitelor structuri sociale (4).
Cei care au abordat aceast ă manieră de a se raporta la ceea ce se
numește „funcție educativ ă”, sunt neofunc ționaliștii, de la Spencer
până la Parsons.
Pe scurt, în era industrializ ării, funcția educativ ă a familiei
apare ca fiind diminuat ă în favoarea institu țiilor școlare, priori-
tare fiind aceste instan țe educative, ap ărând o dependen ță față de
statutul na țional, care dicteaz ă noile norme și valori specializate.
42 Martin Segalen (1996) sociolog de renume, concluzioneaz ă
că „departe de a se fi restrâns cum s-a spus adesea, func ția edu-
cativă familială s-a multiplicat, s-a diversificat, a devenit mai com-
plexă în ultimii ani”. (cit. în St ănciulescu, 2002)
Conceptul de „parenting” – rolul p ărinților în formarea
personalit ății copiilor
Fiecare partener vine în cuplu cu un bagaj afectiv, cu un anu-
mit nivel de securitate, dobândit în familiile de origine (Voinea
(1996). Felul în care e alc ătuită tânăra familie influen țează direct
maniera în care vor fi crescu ți copiii, implicit formarea și dezvol-
tarea personalit ății acestora. Din aceast ă perspectiv ă, este foarte
important patternul reprezentativ pentru parteneri/cuplul parental, făcând referire la felul în care au fost educa ți și orientați spre în-
țelegerea celuilalt, spre oferirea protec ției și afectivit ății.
Solidaritatea familial ă nu este un dat , ci se construie ște în mij-
locul raporturilor intrafamiliale și se perfec ționează pe parcursul
vieții, prin experien țele trăite și factorii de influent ă avuți, prin
comuniunea cu un alt individ, care de
ține un alt bagaj afectiv-se-
curizant, dinamica rela țională împingând spre c ăutarea mecanis-
melor adaptativ-integrative.
În cadrul familiei tradi ționale, ierarhia este clar ă, fiecare știe
ce are de f ăcut și de cine trebuie s ă asculte. Copiii suport ă auto-
ritatea tatălui și, în lipsa acestu ia, pe cea a mamei, care trebuie s ă-și
manifeste autoritatea în climatul familial. Forma de manifestare a autorității materne, în familiile tradi ționale este, de cele mai multe
ori, „îndulcit ă” de afectivita te, sensibilitate și iubire, cu care mama
își înconjoar ă copiii.
Rolul mamei în familia tradi țională este foarte important pentru
că personalitatea ei constit uie punctul de plecar e pentru construirea
și structurarea elementelor statornice din comportamentul copilului.
De nivelul în care rela ția cu mama este rigid ă sau relaxat ă,
de măsura în care aceasta este accesibil ă sau inaccesibil ă, depind
încrederea sau neîncrederea copilului, curajul sau teama, opti-mismul sau pesimism ul acestuia. Dac ă în copilăria târzie (7-12 ani)

43sau în adolescen ță (14-20 ani) copilul va manifesta tendin țe psiho-
comportamentale de ordin agresiv și revendicativ sau, dimpotriv ă,
va fi mai degrab ă supus și docil, originea ac estor comportamente
relaționale se va reg ăsi în modul în care mama a r ăspuns nevoii
de afecțiune a copilului, în atitudinea ei fa ță de lucruri, evenimente
sau persoane, fa ță de copil însu și.
În familiile tradi ționale, receptivitatea fa ță de nevoile și stă-
rile emoționale ale copilului, este mic ă iar ceea ce creeaz ă impresia
unei armonii familiale, nu deriv ă din gradul de implicare afectiv ă,
ci din norme și obiceiuri, tradi ții și cutume, care cer o familie coe-
zivă, unitară, cu accente de func ționalitate și instrumentalitate, mai
puțin pe emo ționalitate și expresivitate.
Rolul tatălui este de a-l orienta pe copil spre lumea social ă.
El este acela care deschide por țile copilăriei spre lu mea exterioar ă,
stimulând copilul s ă devină el însuși, să caute să înțeleagă ceea
ce, până atunci, fusese doar înv ățat. Aceast ă deschidere are și li-
mite, copilului neoferindu-i-se libertate total ă, el neputând urma
drumul său propriu.
Fiind legat prea puternic de familie, de comunitate, de reguli,
copilul nu- și va putea r ăspunde cu adev ărat anumitor întreb ări
pe care și le va pune singur.
În familiile tradi ționale, de cele mai multe ori, adolescen ții
sunt plasa ți în afara familiei, din ra țiuni ca:
– descărcarea familiilor numeroase de sarcina de a hr ăni o
„gură” în plus;
– acoperirea unor nevoi de mân ă de lucru în familiile de
primire;
– grija pentru ev itarea incestului;
– deschiderea grupului domestic c ătre comunitate;
– transferarea socializ ării copiilor.
În aceste condi ții, educația nu este asigurat ă de către familie,
transmiterea cuno ștințelor, a regulilor de conduit ă, a ideologiilor,
a credințelor făcându-se în afara acesteia.
44 Educarea copiilor preponderent în exteriorul familiei de ori-
gine genereaz ă absența sentimentului familial cu implica ții directe
la nivelul echilibr ului socio-afectiv . Așa cum o floare nu poate tr ăi
prea mult timp f ără rădăcini, doar ținută într-o vaz ă cu apă, tot
astfel, un copil nu se poate dezvolta armoni os înafara unui mediu
socio-familial securizant emo țional.
Funcția de solidaritate /securitate afectiv ă înregistreaz ă o dimi-
nuare a manifest ării pe fondul absen ței timpului dedicat familiei,
nivelului de stres (distr es; a nu se co nfunda cu no țiunea de eustres,
termen ce define ște reacția pozitiv ă la factorii stresori), care îm-
piedică înțelegerea, îndemnarea copilului la a o face, lipsa timpului
fizic de a sta în sânul familiei, și separarea afectiv ă, fiind aproape
în raport de interdependen ță.
În prezent, rela țiile conjugale și parentale par a fi m ăcinate
de conflicte și contradic ții, puse pe seama emancip ării femeii, a
gradului de satisfac ție/insatisfac ție a vieții sexuale, a diviziunii
rolurilor în familie și a diferen țelor de mentalitalitate și viziune
asupra lumii în general, existente între genera ții.
Achizițiile mentale ale copilului sunt recep ționate și supuse
fenomenelor de analiz ă și sinteză pe fondul statusului afectiv.
Cercetătorii contemporani acord ă din ce în ce mai mult inte-
res sentimentului de siguran ță pe care familia i-l insufl ă copilului,
încă de la cea mai fraged ă vârstă. Socializarea și culturalizarea
ar deveni dac ă nu imposibil, foarte gr eu de realizat, dac ă copilul
s-ar afla într-un mediu ce se schimb ă constant, în care nu exist ă
statornicie, f ără relații de durat ă, fără legături între membrii, ba-
zate pe sentimente puternice.
Familia, privit ă ca un cadru stabil, are rolul de a diminua
anxietatea resim țită de copil prin capacitatea de a face fa ță facto-
rilor externi și interni. Ac țiunea securizat ă este exercitat ă inițial,
de mamă, ajutând copilul s ă se adapteze, la mediului de via ță.
Suportul parental vizeaz ă axa atașament-respingere și include
indicatori ce se refer ă la gradul de angajare al p ărinților în acti-
vitatea copiilor și receptivitatea fa ță de nevoile și stările lui emo-
ționale.

45Rolul de p ărinte implică seturi de valori și norme ce variaz ă
în funcție de diverse coordonate sociale, cu implica ții directe asupra
formării și dezvoltării personalit ății copilului, prin setul axiolo-
gic transmis. În devenirea personalit ății copilului, personalitatea
părinților și dinamica rela țională stabilită între ace știa, joacă un
rol deosebit de important.
Personalitatea p ărintelui va influen ța în mod decisiv stilul
parental pe care acesta în va aborda în raporturile cu copilul .
Celula familial ă nu este nici atotputernic ă în devenirea mem-
brilor săi, ca adulți, însă nici doar un liant f ără potențial determi-
nativ, în stabil irea unei rela ții între copil și societate. Pentru copii,
familia este un spa țiu tranzitoriu în care ei trebuie s ă învețe să-și
construiasc ă propria autonomie, pentru a se putea confrunta ulte-
rior cu diverse medii și sisteme de referin ță, în măsură să-i ajute
să-și defineasc ă propria personalitate.
Familia nu este un simplu refugiu pentru individ, nici matca
protectoare a acestuia,ci are rol securizant prin natura leg ăturii
afective, particulare, necesar ă maturizării copilului.
Potrivit primei teze ce face referire la educa ția familial ă, în
societatea noastr ă, nu toate familiile sunt preg ătite să-și joace rolul
de părinte într-o manier ă totală, de cele mai multe ori, aceasta fiind
sursa principal ă în apariția inegalit ății șanselor copiilor.
În primul rând, se face referire la aspectul material, apoi la
competen țele lor, ca p ărinți, în cele din urm ă la manierele prin care
aceștia reușesc să-l introduc ă pe copil, într-o societate bulversat ă
de continua schimbare pe care o suport ă. Pe lângă acestea, tre-
buie avută în vedere importan ța climatului famili al în asigurarea
educației și asimilării acesteia, de c ătre copil.
Din păcate, exist ă medii predominate de conflicte și neînțe-
legeri între membrii familiei, care inevitabil particip ă la dezechi-
librul și insecuritatea copilului.
Literatura de specialitate vorbe ște despre „ stil de parenting ”,
de altfel în istoria recent ă conceptul de „parenting” fiind tot pro-
movat în sensul con știentizării și educării maselor, cu privire la
46 importanța deosebit ă pe care rolul de p ărinte o are, de asemenea,
înglobând un set de tehnici, metode și direcții teoretic-aplicative
în sensul raport ării la copil pentru a atinge optimum educa țional.
Duvall (1946) face distinc ția între mai multe tipuri de valori
parentale, ca:
 valori parentale de dezvoltare : au ca scop grija pentru s ă-
nătatea copiilor, capacitatea lor de integrare și cooperare
socială, dezvoltarea capacit ății afective a acestora, a spi-
ritului moral, îndrumarea spre înv ățătură, autonomie.
 valori parentale tradi ționale: interesul p ărinților față de copii,
ca aceștia să fie curați, harnici, s ăritori, religio și, conștiin-
cioși. (Voicu, 2007)
Datele statistice arat ă o corela ție negativ ă între cele dou ă
preferințe educaționale dihotomice. Cu cât scade interesul pentru
educația tradițională și valorile aferen te, cu atât cre ște preferin ța
pentru o educa ț
ie de tip autonom. Factor ii ce duc la asemenea mo-
dificări preferen țiale, sunt factorii de mediu, schimb ările sociale,
influența mass-media, precum și numărul de membri ai unei fa-
milii, respectiv, num ărul de copii avu ți.
Valorile transmise copiilor, nu implic ă neapărat o imobilitate
social-evolutiv ă, mai ales în cazul familiilor ce provin dintr-un
mediu social sub mediu. Nu valorile în sine conteaz ă, ci determi-
nantă este relația care se stabile ște între părinte și copil, disponi-
bilitatea acestuia de a prelua modelele valorice ale familiei.
Durata experien ței parentale este dat ă de vârsta copilului s ău,
aceasta influen țând stilul de valo ri adoptate de c ătre părinte. S-a
constatat c ă, mamele cu copii mai mari, au tendin țe educaționale
mai conformiste, decât mamele cu copii mai mici. Num ărul de
copii poate avea influen țe asupra stilurilor parentale, ținând cont
de faptul c ă, menținerea ordinii în familiile cu mai mul ți copii,
poate cauza diverse dificult ăți.
Teoriile de specialitate converg asupra a patru categorii fun-
damentale privind stilul de parenting specific unui p ărinte: autoritar,

47permisiv, democratic, neimplicat . În mod evident, categoria de apar-
tenență va determina tipul de rela ție ce se va stabili între p ărinte
și copilul s ău, precum și între părinte și ceilalți membri ai fami-
liei, aspect ce va influen ța în mod direct și indirect, dezvoltarea
copilului. Literatura de specialitate abund ă în detalii pre țioase cu
privire la stilurile parentale și caracteristicile lor psiho-comporta-
mentale. Se recomand ă ca analiza personologic ă a unui copil/adult
să țină cont și de stilul parental sub influen ța căruia a trăit persoana
în cauză, pentru o în țelegere aprofundat ă a trăsăturilor sale defini-
torii.
În Conven ția privind drepturile copilului se precizeaz ă că „a
crește și a îngriji un copil implic ă responsabilitatea pentru starea
de bine fizic ă, și emoțională a acestuia, siguran ța și promovarea
dezvoltării personalit ății acestuia (…) pentru dezvoltarea deplin ă
și armonioas ă a personalit ății copilului, acesta ar trebui s ă crească
într-un mediu familial caracterizat de fericire, dragoste și înțele-
gere”.
Relația părinte-copil nu se rezum ă însă numai la caracterul
timpuriu al vie ții ci se răsfrânge pe tot parcursul s ău existențial,
atât timp cât p ărțile consimt și nu există restricții de natur ă judi-
ciară (decădere din drepturile parentale).
Părinții au rolul de a oferi copilului șansa să se formeze social,
să dobândeasc ă echilibrul emo țional și să îi ajute s ă se integreze
în societate. P ărinții exercită influențe educaționale atât în mod
direct, folosind metode și tehnici educative, cât și în mod indirect,
prin exemplele de conduit ă oferite și climatul familial pozitiv.
Formele func ției educative conform Mitrofan și Ciuperc ă
(1998):
a. integrativ-formativ ă: părinții sunt datori în special în primii
ani de via ța ai copilului, s ă ofere răspunsuri la întreb ările și curio-
zitățile acestuia, pentru a-i facilita accesul la cunoa ștere. Copiii
primesc informa ții despre cum s ă-și formeze deprinderi și apti-
tudini, iar aces tea se achizi ționează în cea mai mare parte, prin
influența părinților.
48 b. psiho-moral ă: modelele parentale și climatul familial joac ă
rol determinant în preluarea de c ătre copil a valorilor morale.
c. social-integrativ ă: adaptarea și integrarea social ă este direct
dependent ă de imaginea parental ă pe care co pilul o posed ă. Abor-
darea interpersonal ă, raportarea la mediul extern, implicarea în
viață grupală, depind de modelele educa ționale parentale.
d. cultural-formativ ă: formarea și cultivarea apetitului cultu-
ral-spiritual, a atitudinilor și sentimentelor estetice, a spiritului cri-
tic artistic, dezvoltarea creativit ății, toate acestea se formeaz ă pe
fondul unei influen țe puternice venite din partea familiei.
În contemporaneitate, sistemul școlar începe s ă înlocuiasc ă
procesul instructiv-educativ al familiei, p ărinților fiindu-le din ce
în ce mai greu s ă facă față tuturor cerin țelor și exigențelor actuale.
Părinții petrec mai pu țin timp împreun ă cu copiii, ace știa din urm ă
începând s ă meargă la institu ții educative înc ă de la o vârsta fra-
gedă, totul ducând la necon știentizarea necesit ății acțiunilor edu-
cative (Voinea,1993).
Conceptul de stil parental face referire la varia țiile existente
la nivel psiho-comportamental în sensul controlului și direcțiilor
de socializare ale copiilor exercitate de c ătre părinți (Baumrind,
1991). Calitatea de p ărinte în sensul primar poate fi în țeleasă ca
un cumul de comportamente și atitudini în sensul îngrijirii, înv ă-
țării și educării copilului care, la prima vedere, par a se realiza în
virtutea unor gânduri și mecanisme con știente, inten ționate. În rea-
litate însă, în cea mai mare parte, comportamentele p ărintelui se
subscriu unor direc ții mai mult sau mai pu țin inconștiente, spon-
tane, inten ționate. Rolul de p ărinte se realizeaz ă cu o persoan ă
care nu a devenit înc ă adult și care se reg ăsește într-o stare de
dependen ță psihică, fizică și socio-economic ă
În acest context, Mitrofan și Ciuperc ă (1998), amintesc trei
tipuri de familii:
 familii înalt educogene: sprijin ă educarea copiilor, țin o
strânsă legătură cu școala pentru a fi la zi cu toate achizi țiile copi-
lului;

49 familii satisf ăcător educogene: asigur ă copiilor condi ții
de educație familial ă dar nu controleaz ă achiziționarea acestora;
 familii slab educogene: lipsa educa ției familiale și a con-
trolului parental.
În lucrările de specialitate, se pune accentul pe dou ă mari
teze, cu privire la educa ția familial ă, în societatea contemporan ă.
Prima afirma c ă, în societatea zilelor noastre, nu mai are loc
procesul de educare familial ă, din cauza abandonului venit din
partea familiei de origine. Cu alte cuvinte, familia de origine fie
își pasează obligațiile către alte surse venite din mediul exterior,
cum ar fi bona, educatoarea, școala, fie nu este interesat ă în a găsi
o influență din mediul extern, aici deja punându-se la îndoial ă
moralitatea familiei de origine.
O a doua, sus ținea că educația primită de la familie înc ă există,
începând cu perioada intrauterin ă, continuând pe parcursul vie ții
copilului. Ea se manifest ă atât de pregnant încât, duce la ceea ce
se numește „determinism al traiectoriei ulterioare” a copilului, a șa
cum propune o cunoscut ă cercetătoare în sociologie, Agnes Pitrou
(1977).
Ca urmare, studiind personalitatea uman ă, nu se poate face
abstracție de imensa influen ță venită din partea educa ției paren-
tale, a rela țiilor ce se stabilesc înc ă dinaintea na șterii. Educa ția,
în calitate de transmitere a normelor și valorilor, a patternurilor
comportamentale și a manierelor de socializare, se situeaz ă în centrul
vieții colective ca „fenomen social total” (St ănciulescu, 2002).
Cei care ar trebui s ă îndeplineasc ă sarcina educativ ă, sunt fa-
milia, ca nucleu al societ ății, și instituțiile, care au ca scop asigu-
rarea educa ției indivizilor.
Impunerea școlii ca principal ă instanță educativă, a generat
reacții puternice, aflate la poli opu și. Pe de-o parte, pedagogii sus-
țineau că, pe fondul scrierilor filosofilor consacra ți, școala este cea
care regleaz ă comportamentele prost achizi ționate în familiile de
origine.
50 Pe de altă parte, psihologi precum Ellen Key, nu sa lutau ideea
devenirii școlii ca principal ă sursă de educa ție a copilului. Ei f ă-
ceau referire la planul moral–afectiv, cu prec ădere pe faptul c ă,
dacă școala va pune st ăpânire pe interesele copilului, familia î și
va pierde din valoare și însemnătate, iar viat ă morala a copilului
va fi săracă.
Influențele venite din partea unor institu ții de stat au fost,
de-a lungul timpului, cele care au condi ționat educa ția primită în
sânul familiei, la un moment da t, statul fiind cel care hot ăra și
numărul de copii pe care o familie trebuia s ă-l aibă.
De asemenea, în ciuda educa ției primite în familie, statul în-
curajează la consum în condi țiile unor lipsuri fi nanciare evidente,
a populației, ghideaz ă individul în alegerea unei profesii sau alta,
prin sistemul de remunerare propus, iar toate aceste influen țe au
puternic caracter educativ. În urma acestor influen țe venite din
mai multe p ărți și cu o importan ță la fel de mare, îns ă de multe
ori opuse ca ideologie, se nasc adev ărate conflicte intrapsihice,
cu potențial dezechilibrant, mai ales în cazul unor persoane care
încă nu au atins pragul maturit ății.
Unul din atuurile pe care un copil îl posed ă, în mijlocul fami-
liei, este acela c ă, fiind în permanen ță înconjurat de oameni de
diferite concep ții, el se obi șnuiește de mic, cu conflictele ce pot
exista pe fondul diferen țelor de sex, statut, vârst ă.
Dinamica rela țională la nivelul cuplului parental este o alt ă
direcție foarte important ă în formarea și dezvoltarea personali-
tății copilului . Iolanda Mitrofan (1998, p.14) define ște cuplul ca
fiind o structur ă bipolară de tip biopsihosocial, bazat ă pe inter-
determinism mutual.

1.2.3. Func ția socio-economic ă a familiei
Familiei îi revine un rol important formativ în procesul de
integrare sociocultural ă a individului înc ă din perioada de via ță
timpurie, ce serve ște la fundamentarea personalit ății adultului. De
asemenea, este recunoscut rolul pe care familia îl îndepline ște în

51asigurarea constitu țiilor biologice a societ ății, familia fiind privit ă
ca unicul grup care se dezvolt ă din interior, furnizând membri
tuturor celorlalte colectivit ăți.
Și în societ ățile contemporane pozi ția socială a părinților,
starea material ă, nivelul lor de preg ătire, locul unde tr ăiesc, con-
cepția lor asupra vie ții, idealurile de via ță, sunt factori care vor
influența copilul înc ă din primii ani, determinând procesul de for-
mativ-integrator de ordin personologic.
Funcțiile integratoare îndeplinite de familie sunt determinate
întotdeauna de starea general ă a societății, de macrostructura ei,
de situația general ă a progresului tehnic și economic.
Socializarea se face pe tot parcursul vie ții, părinții fiind ex-
puși influențelor socializatoare din mediu. Park afirma cu t ărie că
„omul nu se na ște uman ci devine în procesul educa ției” (Mitrofan,
Ciupercă., 1998, p.175).
Conceptul de «reproduc ție socială» a devenit cunoscut mai
ales prin lucr ările lui Pierre Bourdieu, ce fac referire la educa ția
familială, din perspectiva psihologic ă și socială, însă ceea ce a
dus la crearea procesului co mplex de transmitere a educa ției, de
la părinți la copii, a fost surprins în prea pu ține cazuri.
Pe măsură ce copiii cresc, încep s ă interacționeze cu medii ex-
trafamiliale, ceea ce poate duce la na șterea tensiunilor în sufletul
părintelui, care încearc ă să-l conformeze pe copil la standardele
sociale. De și este dependent direct de mediul social și ocupațio-
nal al părinților, procesul educa țional nu este neap ărat conștient
sau rațional, ci, prin internalizare, poate c ăpăta un aspect incon-
știent.
Valorile parentale în socializ area copiilor sunt, de cele mai
multe ori, asociate cu pozi ția și clasa social ă din care figurile
parentale fac parte. Kluckhohn (1951) vede valoarea social ă ca o
concepție implicit ă sau explicit ă, caracteristic ă unui grup anume,
despre ce este dezirabil. Valorile influen țează procesul de selec ție
și felul în care acesta se va desf ășura, fiind, mai degrab ă, concep-
țiile părinților despre ceea ce- și doresc pentru copiii lor (Voicu,
2007).
52 Profilul socio-economic de provenien ță se oglinde ște direct
în viziunea asupra lumii, valorile caracteristice și implicit, în cre ș-
terea și educarea copiilor. Aceste influen țe duc la diferen țe de asi-
milare și achiziționare a valorilor, de c ătre copil, implicit la formarea
unui profil personologic anume.
Un statut economic peste mediu, duce la promovarea unei
educații care pune accentul pe gândirea abstract ă și critică, de-
terminând o mai mare flexibilitate intelectual ă, experien țe sociale
edificatoare, asumarea deciziilor și spiritului independent.
Poziția ocupațională a copilului va fi puternic influen țată de
educația primită, care prinde valen țe și valori diferite, în func ție
de statutul socio-ec onomic, de provenien ță.
Clasa de mijloc este caracterizat ă de niveluri mai înalte de
educație, un statut ocupa țional mai ridicat, o situa ție financiar ă mai
bună, față de clasa muncitoare. Accentul educa țional se pune pe
dezvoltarea autonomiei copiilor, a unui set intern de reguli pentru
ghidarea comportamentului celor mici.
Cu cât nivelul socio-economic este mai crescut, cu atât figu-
rile parentale vor fi înclinate s ă pună accentul educa țional pe dez-
voltarea autonomiei de gândire și acțiune, mai pu țin pe spiritul
obedienței și conformism (Voicu, 2007).
Un alt factor deosebit de importa nt în procesul de integrare
sociocultural ă a individului și de formare a personalit ății lui, îl
constituie structura profesional ă. Alegerea și exercitarea profesiei,
ca rol social de baz ă al adultului, d ă sens vieții individului și îi
modeleaz ă comportamentul, particip ând la dobândirea unor noi
aspecte de personalitate, ca maniere socio-emo ționale, adaptative.
Cultura, educa ția, valorile, credin țele, concep țiile, cuno ștințele,
structura profesional ă, obiceiurile, limba, to ate aceste atribute psi-
hosociale particip ă activ la modelarea personalit ății umane.
Cu cât o persoan ă posedă un nivel cultural înalt și o inteligen ță
crescută, cu atât se va putea adapta mai u șor la cerin țele socie-
tății, realizând un raport avantajos între particularit ățile psihoso-
ciale și structura de personalitate.

53Personalitatea poate fi în țeleasă ca sistem structurat pe baza
comportamentelor ac ționale, unele relativ c onstante, rezultate în
urma unui proces de însu șire a transmisiilor educa ționale primite
din interac țiunea direct ă cu diverse microgrupuri de influen ță: fa-
milia, clasa de elevi, grupul de prieteni, rela ția de cuplu, grupul
de muncă.
Personalitatea con ține însă și trăsături în formare, ca rezul-
tante ale efortului personalit ății de imaginare și elaborare a unor
noi și diverse comportamente ac ționale eficiente și adecvate si-
tuațiilor noi, ap ărute ca urmare a caracterului dinamic al sistemului
social prin care personalitatea contribuie la optimizarea, perfec-ționarea și dezvoltarea continu ă a sistemului.
Cu cât cre ște gradul de complexitate al sistemului social,
relația societate-personalitate cap ătă noi valen țe: pe de-o parte,
personalitatea apare ca fiind tot mai dependent ă în mod direct,
de societate, realizându-se în și prin aceasta. La rândul s ău, pentru
a se dezvolta, societatea are nevoie de implicarea activ ă și con-
tribuția directă a personalit ății creatoare a omului.
Atributele psihosociale ale personalit ății se definesc prin no-
țiunile de „rol” și „status”. Aceste no
țiuni definesc acele compor-
tamente stabile, pe care o persoan ă le afișează în funcție de anumi ți
factori contextuali, comportame nte la care un individ poate s ă se
aștepte din partea celorlal ți (Dex., 2009).
Rolurile au func ție integrativ-reglatoare asupra personalit ății
individului, ceea ce indic ă faptul că există atât surse conflictuale
ce pot duce la dezechilibre de asimilare a rolurilor, cât și surse
de ajustare a st ării de echilibru.
Rolurile emergente sunt dependente de rolurile prescrise c ăci
acestea tind întotdeauna s ă prestructureze interac țiunea sau s ă o
tulbure, atunci când ea nu se efectueaz ă conform a șteptărilor cul-
turale. Atât timp cât ro lul cultural va impune fratelui/sorei anumite
reguli de conduit ă, în funcție de ordinea na șterii, unde primul
născut trebuie s ă aibă responsabilitatea fratelui mic, în timp ce
acesta din urm ă trebuie să asculte de fratele s ău mai mare, aceste
54 învestiri se vor manifesta și în ce prive ște rolul asumat în so-
cietate, la toate nivelurile sale existen țiale.
Pe aceste fundamente, am considerat absolut necesar ă evi-
dențierea impactului socio-cultural asupra devenirii umane, ca
influență determinativ ă a aspectării adultului, tematic ă specifică
psihologiei sociale.
Psihologia social ă conține două accepțiuni: una psihologic ă,
ce privește procesele psihice determinate de stimuli sociali, și una
sociologic ă, centrată pe realit ățile psihice grupale și colective.
Pentru a sublinia îmbinarea celor dou ă sintagme utilizate pentru
a descrie acest domeniu, în literatura de specialitate se reg ăsește
termenul de „psihosociologie” (Chelcea, 2008), nu pentru a sub-stitui înțelesul ci pentru a oferi un caracter complementar psi-
hologiei sociale.
Originea și evidențierea importan ței psihosociologiei au fost
atribuite lui James House, fondato rul termenului de „sociopsiho-
logie” (Ilu ț, 2009, p. 5). Specificul sociops ihologiei este acela de
a plasa la o distan ță optimă pentru analiz ă cuprinzătoare a feno-
menelor sociale, având în vedere inciden ța factorilor micro, mezo
și macrosociali, respectiv alian ța personalitate-structur ă socială-
cultură
, elemente ce se interinfluen țează constant de-a lungul vie ții.
Ca definiție concret ă și cuprinzătoare, psihologia social ă poate
fi privită ca „știință ce se ocup ă cu studiul particularit ăților psihice
ale omului ca fiin ță socio-cultural ă și ale conduitei sale în cadrul
grupului din care face parte, cât și cu studiul particularit ăților psi-
hologiei de grup, colective și de masă (Mitrofan, L., 2009, p. 2).
Grupurile umane sunt o realitate inevitabil ă atât pentru in-
divid cât și pentru societate. Înafara grupurilor și a procesului de
socializare presupus de acestea, omu poate tr ăi doar temporar,
fără a dobândi statutul de fiin ță umană propriu-zis ă.
Așa cum nu exist ă societate în absen ța comunic ării, așa nu
există nici personalita te sau individ, f ără interacțiunea cu mediul
social. Între personalitate și societate se po ate stabili o rela ție de tip
sistemic, unde societatea formeaz ă, modeleaz ă și ajusteaz ă indi-

55vidul și personalitatea lui, în conformita te cu sistemului de norme
și valori reprezentative pentru un moment istoric dat.
Personalitatea la rândul ei, prin aportul s ău creator, are ca-
pacitatea de a optimiza societatea și de a perfec ționa mecanisme
și structuri sociale. În acest sens, familia trebuie s ă se asigure c ă
va oferi condi ții favorabile expunerii și asimilării valorilor, con-
cepțiilor, modelelor comportamentale, normelor sociale, în vederea
adaptării și integrării unei persoane, la grup. De aici în țelegerea
familiei ca „grup social de baz ă”, în asigurarea continuit ății cul-
turii, a limbii, obiceiurilor și a tradițiilor unui popor.
Grupurile pot fi considerate ca reprezentând realitatea inter-
mediară absolut necesar ă de a fi, în tre individ și societate. Grupurile
formale și informale sunt fundamentale atât pentru func ționarea
societății ca întreg, dar și pentru devenirea personalit ății umane.
Termenul „grup” beneficiaz ă de înțelesuri multiple, specifi-
cul său noțional fiind acela de „forma țiune”, de volum diferit, cu
diverse caracteristici, precu m: familia, grupul de munc ă, antura-
jul, clasa, na țiunea, poporul.
După criteriile de m ărime a grupului, natura rela țiilor stabi-
lite între membri, func ția lor normativ-axiologic ă, după statutul
legal, grupul „familie” poate fi în țeles ca un grup primar de apar-
tenență, de mici dimensiuni, inform al, ce presupune respectarea
unor reguli nescrise, un gr up natural cu interese și scopuri comune,
pe termen lung, în care membrii se interinfuen țează permanent.
Grupul familial apare ca fiind decisiv în formarea personalit ății
dar mai târziu și alte grupuri devin vitale pentru poten țarea și
dezvoltarea uman ă.
Grupurile primare sunt grupuri mici, în care nu numai c ă oa-
menii au rela ții „față în față” și se cunosc nemijlocit, dar aceste
relații sunt emo țional-afective, de intimitate, c ăldură și solidari-
tate. Sociologul american care a operat distinc ția primar – secundar
în problematica grupului, afirm ă că grupurile primare sunt „lea-
gănul naturii umane” (Cooley, H., 2009).
56 În grupurile primare obiectivele și interesele sunt împ ărtă-
șite, existând o orientare normativ ă comună, ele reprezentând
microcontextul de satisfac ție și împlinire afectiv-spiritual ă, cu o
dominant ă puternic expresiv ă, oferind spa țiul propice pentru ex-
primarea de sine într-un mediu securizant.
În grupurile secundare, în general acestea fiind de dimensiuni
mijlocii și mari, raporturile afectiv-emo ționale apar mai slabe ca
intensitate a tr ăirii, spontaneitatea și intimitatea devin mai reduse.
Oamenii se angajeaz ă în relații cu ceilal ți doar cu anumite aspecte
ale personalit ății lor, și nu în deplin ătatea ființei lor, interac țiunile
au un caracter mai formal.
Deși există un interes comun, scopurile personale de baz ă
diferă. Apartenen ța la un grup secundar mijloce ște satisfacerea
nevoilor specifice, pragmatice, de aceea ele pot fi numite și gru-
puri instrumentale.
În sens larg, disocierea grup primar-grup secundar se reg ă-
sește sub termenii de comunitate și respectiv, societate.
Perspectiva psihosocial ă asupra personalit ății umane apare
ca fiind orientat ă spre surprinderea personalit ății concrete, a șa
cum se manifest ă ea în grupurile sociale de apartenen ță.
Perspectiva psihosocial ă evidențiază faptul că „personalitatea
se reflect ă în realitatea concret ă, în funcție de atributele psiho-
sociale ale omului, adic ă de statutele și rolurile sale (…) precum
și de structura atitudinilor și opiniilor sale ” (Mitrofan, L., 2009,
p. 13).
Totodată, societatea în ansamblu ei poate fi privit ă drept o
sursă de influen ță, un macrosistem alc ătuit din microsisteme cul-
turale, educa ționale, profesionale sau comunitare. Aceste micro-
sisteme au, la rândul lor, o structur ă dinamică, iar apartenen ța la
una sau mai multe asemenea structuri de organizare, îi asigur ă
individului o serie de beneficii.
Aderarea la microsistemele sociale îi ofer ă individului satis-
facții materiale și spirituale, îi define ște modelul comportamental ,
îi transmite sarcinile grupului la rezolvarea c ărora trebuie s ă par-
ticipe activ, voin ța colectiv ă de grup, solidaritatea de grup, îi

57impune o serie de îndatoriri, obliga ții și responsabilit ăți prin care
individul contribuie la men ținerea și consolidarea sistemului, ca
întreg func țional, dinamic și deschis.
 Relația cu figuri autoritare, semn ificative (altel e decât cele
familiale)
Studiile clinice au demonstrat c ă dincolo de membrii fami-
liei de origine, oamenii
primesc influen țe puternice din partea altor figuri autoritare,
care devin semnificative pentru ace știa. relația cu învățătorii sau
profesorii, figuri semnif icative ce se confund ă cu autoritatea, expe-
riența cu aceștia fiind considerat ă ca având efecte asem ănătoare
relației cu părinții.
Cel mai probabil de a se l ăsa influen țați de figurile autoritare
sunt frații mai mari, p ăstrând astfel patternul deprins în rela ție cu
proprii părinți.
Figuri semnificative autoritare pot fi înv ățătorii, profesorii,
medicul, p ărinții unui prieten, to ți aceia pe care o persoan ă îi va-
lorizează puternic, ceea ce va permite accesul acestora în modi-
ficarea anumitor tr ăsături caracterologice, la nivelul celui care va-
lorizează.
Astfel de figuri sunt cu prec ădere semnificative în perioada
adolescen ței.
Grupul de prieteni , joacă un rol important în formarea per-
sonalității adolescentului, anturajul ac ționând ca surs ă de valori,
norme, comportamente cu poten țial bipolar. Uneori rela țiile de
prietenie sunt atât de valorizate încât se pot na ște rivalități și con-
flicte pentru câ știgarea recunoa șterii și aprecierii din partea unui
anumit membru al grupului.
În adolescen ță, grupul semnificativ de vine anturajul priete-
nilor, ajungând în aceast ă perioadă la o reevaluare de sine și o
restructurare identitar ă, în raport cu ace știa. De cele mai multe ori
adolescen ții se identific ă pe baza raporturilo r existente cu grupul
lor de prieteni.
58 Erik Erikson sus ținea că această etapă este necesar ă pentru
maturizarea deplin ă. Importan ța prietenilor de-a lungul vie ții este
recunoscut ă indiferent de pozi ția de frate. De men ționat însă că,
în cazul fra ților unici, grupul de prieteni este și mai important de
a exista, pentru a compensa astfel absen ța unui frate, respectiv
pentru a-l ajuta ce copilul unic s ă învețe să socializeze, s ă se joace,
să împartă, să se deschid ă spre lume.
La vârsta adult ă, copiii unici care nu au avut un grup solid de
prieteni, în perioada copil ăriei, vor manifesta anxieetate, închi-
dere și/sau retragere social ă, neîncredere în sine.
Ca metode compensatorii (mecanisme de ap ărare) un astfel
de frate poate prezenta în plan comportamental agresivitate social ă.
O influen ță determinant ă a integrării socioculturale a indivi-
dului, asupra form ării personalit ății o are structura economic ă și
de clasă. Acestea influen țează funcțiile integratoare ale familiei,
ce vor avea un alt specific în strâns ă relație direcțiile impuse de ni-
velul de dezvoltare și sensul societ ății unei anume peri oade istorice.
Apartenen ța la o anumit ă clasă definește locul individului în
societate, accesul lui la instruc ție și educație, participarea sa la
creația sistemul de munc ă, accesul la pozi ții de conducere, la putere
și la luarea deciziilor.
Modelele Wisconsin de realizare de status, arat ă că destinația
socială a copilului este mediat ă de importan ța factorilor socio-psi-
hologici, ca abilitatea mental ă a copilului, influen ța grupurilor de
referință, concepția de sine, experien țele sociale marcante. Pre-
ferințele pentru un grup sau altul, pentru maniera de câ știgare a
încrederii de sine, pe ntru genul de experien țe trăite, sunt influen țate
de mediul de provenien ță al copilului și de particularit ățile indi-
viduale.
Relația dintre stat utul social și valorile parentale poate fi ex-
plicată și de o serie de caracteri stici demografice ale p ărinților
ca sexul, vârsta, structura familiei și mediul reziden țial, ce sunt
corelate cu setul axiologic al figurii parentale.
Familia fundamenteaz ă devenirea uman ă însă nu o determin ă.

592. POTENȚIALUL NEURO-BIOLOGIC ÎN FORMAREA
PERSONALITĂȚII

Personalitatea este un sistem complex alc ătuit din structuri și
procese psihologice ce rezult ă din interac țiunea mai multor sub-
sisteme, ale c ăror dinamic ă acționează diferit în cadrul aceluia și
sistem complex, ceea ce particip ă exponențial la diferen țierea in-
terumană. Subsistemele neurobiologice mo ștenite genetic con țin
informații encodate în genom (totalitatea informa țiilor ereditare
ale unei unit ăți structurale cu capacit ăți potențiale, legate de ere-
ditate, diversitate și determinare a caracterelor) și care func ționează
relativ independent de orice alt sistem. În alte cuvinte, mo șteni-
rile genetice sunt predispozi ții asupra c ărora nu se poate interveni
semnificativ în sensul modific ării acestora, astfel c ă structurile
neurologice sunt influen țate ontogenetic de poten țialul generic și
de experien țele ce afecteaz ă direct persoana, la nivel organic. Pe
baza acestor indicatori explicativi, se conclude c ă rezultanta com-
portamental ă rezidă din interac țiunea direct ă interdependent ă între
mediu și organism.
Dovezi ale determinismului neuro-biologic asupra form ării
personalit ății sunt și trimiterile științifice la trăsăturile de tempe-
rament, cunoscut ca parte înn ăscută a personalit ății. Astfel, tem-
peramentul apare ca predispozi ție pentru reglajul intern ce se
identifică la suprafa ța prin comportamente și atitudini observa-
bile. Exemplificând, nevoile fizio-biologice sunt determinate și
pe baza caracteristicilo r temperamentale (nevoia de somn, de hran ă,
structura metabolismului, etc.), toate acestea participând activ la
formarea personalit ății, per ansamblu (activismul sc ăzut se aso-
ciază cu nevoi fiziologice în cantit ăți specifice).
Viziunea explicativ ă modernă cu privire la în țelegerea for-
mării și dezvoltării personalit ății se axeaz ă pe conținuturile ge-
netice personale și factorii de influen ță, ai odinii na șterii. Cu privire
la dezvoltarea personalit ății se atrage aten ția asupra rolului mo ș-
tenirilor biochimice, al țesutului nervos și al neurotransmi țătorilor.
60 „Nu ne na ștem extraver ți, neurotici, c ăutători impulsivi de
senzații sau personalit ăți antisociale, ci cu diferen țe în reactivi-
tatea structurilor cerebrale și a nivelurilor de reglatori cum ar fi
MAO” (Opre, 2002, p.33). Autorul pune la îndoial ă influența
determinativ ă a comportamentului parent al în dezvoltarea perso-
nalității, însă admite faptul c ă, formarea personalit ății nu poate fi
cercetată în afara contextului familial.
Viziunea neuro-biologic ă (ce include transmisiile genetice
intrafamiliale) este sus ținută de studii complexe ce ca obiect de
studiu dezvoltarea deficien țelor mentale, în înce rcarea de a explica
natura psiho-clinic ă a evoluției umane. Cercet ările conclud asupra
faptului c ă, indiferent dee patternul parental, socio-economic sau
dinamica rela țională familială timpurie, omu este influen țat în mod
primordial de bagajul genetic ce determin ă anumite tr ăsături spe-
cifice de personalitate (agresivitate, emo ționalitate, tendin țe despre-
sive), tulbur ări ale personalit ății sau alte manifest ări neconforme
cu statutul sanogen, specifice contextului psihopatologic.
Sumarizând cercet ările în aceast ă direcție investigativ-expli-
cativă, se indic ă asupra concluziilor sus ținute statistic ce atest ă
faptul că o serie de tr ăsături de personalitate și dispoziții atitudi-
nal-cmportamentale sunt mo ștenite genetic, deci determinate bio-
logic (Cloninger, 2005). În continuare , studiile realizate pe loturi
semnificative de popula ție diagnosticat ă cu tulbur ări de personali-
tate de tip schizotipal, au indicat asupra inciden ței crescute a acestor
tulburări în familiile în care exist ă istoric patologic (membri ai
familiei extinse au fost în trecut diagnostica ți cu schizofrenie).
Cercetările realizate pe loturi de familii extinse, pentru iden-
tificarea tr ăsăturilor comune manifestat e în plan personologic,
au demonstrat faptul c ă anumite caracteristici precum comporta-
mentele agresive, sunt comune la nivelul fami liilor în care o parte
din membrii acestora au fost diagnostica ți cu tulburare de perso-
nalitate de tip Border line (Coccaro, Siever, 2005). Pe de alt ă parte,
potențialul agresiv poate fi întâlnit la nivelul unei persoane (f ără

61antecedente în background-ul familial) ca urmare a unei cauza-
lități neuro-chimice, între ținută la nivelul sistemului serotonergic,
ceea ce indic ă spre probabilitatea înalt ă ca o astfel de persoan ă
să se înscrie într-una dintre tulbur ările de personalitate Cluster B
(antisocial, histrionic, narcisic, borderline).
Cu toate acestea, este important de a face distinc ția între com-
portamente agresive „mo ștenite” și cele achizi ționate prin înv ățare
prin observarea frecvent ă a persoanelor semnificative ce manifesta
trăsături încărcate negativ și a relațiilor disfunc ționale intrafami-
liale.
Se concluzioneaz ă că între factorii biologici și de mediu exist ă
o relație evident ă de interdependen ță, ceea ce p ăstrează valabilă
ipoteza conform c ăreia, în formarea și dezvoltarea personalit ății,
tiparul fratern poate influen ța semnificativ specif icul personologic.

3. EXPERIENȚELE DE VIAȚĂ
(CONCEPTUL DE PSIHOTRAUMATOLOGIE)

Cercetările de specialitate indic ă spre importan ța crescută a
evenimentelor din copil ăria unei persoane în formarea și dezvol-
tarea personalit ății și, totodată, trăirile și comportamentele mani-
festate în perioada vie ții adulte, sunt strâns legate de experien-
țele timpurii, de via ță. Cu excep ția unor salturi comportamentale
necontrolate, se remarc ă la nivel evolu ționist ontologic și filoge-
netic, o continuitate existen țială bazată pe întăriri sociale și nevoi
de perpetuare personal ă, prin care se face leg ătura direct ă între
trecut și prezent. Astfel c ă în aceast ă ecuație se subliniaz ă ca-
racterul determinant al experien țelor de via ță pentru evolu ția ul-
terioară a persoanei, totodat ă constructe psiho-comportamentale
realizate pe baza parcursului existen țial anterior.
Foarte important de re ținut este faptul c ă anumite experien țe
de viață pot fi atât de puternice pentru ecosistemul existen țial per-
sonal, încât ele pot avea ecou la nivelul structurilor biologice,
62 transformându-le, modificând astf el întreg parcursul existen țial
probabil, pân ă la acel eveniment semnificativ.
De regulă, evenimentele cu poten țial major de impact asupra
formării și dezvoltării personalit ății sunt cele tr ăite în perioada
timpurie de via ță, urmând o serie de considerente precum nivelul
scăzut de organizare neuro-biologic ă a copilului, în termeni de re-
țele neuronale, abilit ăți de coping (mecanisme de ap ărare), ancore
psiho-emo ționale. În acest sens se va av ea în vedere teoria lui Jean
Piaget, ce postuleaz ă cele patru dimensiuni axiologice ale dez-
voltării inteligen ței umane, de la 0 la 15/16 ani, dup ă cum urmeaz ă:
• stadiul inteligen ței senzorio-motorii (0-18 luni/2 ani)
• stadiul preopera țional (2-7/8 ani);
• stadiul opera țiilor concrete (7/8-11/12 ani);
• stadiul opera țiilor formale (11/12-15/16 ani).
Teoria dezvolt ării stadiale a lui Piaget urm ărește un set de
principii fundamentale:
– dezvoltarea mental ă apare ca mecanism adaptativ, se ba-
zează pe asimil ări succesive informa ționale ce particip ă la aco-
modarea și echilibrarea personal ă în fața mediului.
– dezvoltarea cognitiv ă se realizeaz ă pe fondul echilibrului
intrapsihic ca un construc t intern co ntinuu, ce î și modifică dinamica,
cantitatea și calitatea informa ționale, prin trecerea de la un stadiu
al dezvolt ării, la altul. Structura mental ă apare astfel ca suport
pentru experien țele de viață și este totodat ă, modelată de acestea.
– ca genez ă, structurile mentale nu sunt doar rodul asimil ării
ci si al acomod ării, pentru c ă organizarea în structura îmbin ă con-
servarea în cursul transform ărilor cu transformarea în timpul con-
strucțiilor; asimilarea presupune absorb ția în interior c ătre structura
existentă a noilor informa ții obținute prin experien țele recente,
în timp ce acomodarea presupune modificarea în sens de con-
strucție a structurii existente în vederea satisfacerii solicit ărilor
externe participând fundamental la adaptarea la mediu.

63– etapele dezvolt ării au un caracter secven țial, continu ă, fie-
care verig ă fiind absolut necesar ă, rezultând din cea precedent ă
și pregătindu-le pe urm ătoarele. Astfel c ă trecerea de la un stadiu
la altul se face prin dezechilibru și vizează restabilirea ulterioar ă
a echilibrului dintre individ și mediu;
– dezvoltarea depinde de vârsta biologic ă, se centreaz ă în
jurul ei și este decisiv marcat ă de aceasta.
Pe baza acestor considerente, se poate afirma c ă persona-
litatea este un construct extrem de complex ce se fundamenteaz ă
pe interac țiunea multisistemic ă a proceselor ce o definesc, care
sunt de natur ă neurologic ă, biologic ă și psihologic ă, nivelul de
dezvoltare mental ă și experien țele trăite fiind decisive în deveni-
rea personal ă.
Pentru o în țelegere holistic ă a dezvolt ării stadiale la nivel per-
sonologic, este important de aprofundat domeniul „psihotrauma-
tologiei” (Riedesser, Fischer, 2001) ce descrie în manier ă extinsă
mecanismele participative la formarea și transformarea uman ă,
la nivelul contractelor interne. Astfel, psihotraumatologia abor-
dează chestiuni legate de ef ectul traumelor din copil ărie, înțelege-
rea factorilor neuro-biologici și de mediu, care po t participa decisiv
la dezechilibrarea intrapsihic ă. Psihotraumatologia studiaz ă deci
consecințele sociale și psihobiologice ale unor evenimente puternice,
precum și legitățile inerven ționiste cu caracter preventiv (profi-
lactic) și predictiv.
Frustrările lumii exteri oare sau interven țiile abuzive exercitate
la nivelul copilului au poten țial traumatogen, oferind-i un mediu
insecurizant, insuficient de bun pentru a sus ține adaptarea, integra-
rea și dezvoltarea echilibrat ă a acestuia, într-un stadiu de via ță
timpuriu, fiind resim țite ca suprasolicitare. Pe fondul suprastimu-
lării și a absenței mecanismelor de coping, personalitatea suport ă
modificări de structur ă și conținut ce afecteaz ă nivelul curent al
copilului și implicit, întregul parcurs ulterior al viitorului adult.
64 Selye (1936) formuleaz ă modelul reac ției la stres (ulterior
scindat în eustres și distres) a c ărui procesualitate se fundamen-
tează în trei faze: alarm ă, rezistență și epuizare. Reac ția de alarm ă
are rol de „preg ătire” reacțională și se distinge prin tonus ridicat,
susținut de sistemul nerv os simpatic. Rezisten ța presupune starea
de activare a mecanismelor responsabile pentru p ăstrarea echi-
librului intrapsihic, se intensific ă la nivel biochimic secre ția de
cortizon (ce particip ă la metabolizarea rapid ă a sângelui) pentru a
susține energetic organismul. „Dac ă stimulul patogen de mediu
persistă (stresorul), atun ci au loc consecin țe majore și parțial irever-
sibile, precum decompensarea func țiilor de reproducere și sexuale,
a proceselor de cre ștere și a imunocompeten ței” (Riedesser, 2001).
Pe baza celor amintite se subliniaz ă importan ța deosebit ă a
evenimentelor de via ță asupra form ării și dezvoltării umane, cu
precădere atunci când sunt tr ăite în perioada timpurie, aici în țe-
legând atât situa țiile pozitive (mediu fam ilial echilibrat, valori și
principii de familie stabile, roluri bine definite și asumate, gra-
nițe securizante) cât și evenimente ce dep ășesc poten țialul inte-
grativ-adaptativ al copilului, care îi pot afecta dezvoltarea pe termen
lung, uneori fiind chiar cauza dezvolt ării tulburărilor psiho-pato-
logice la vârsta adult ă.

4. ORDINEA NAȘTERII. PERSPECTIVA NUMERICĂ
VS. PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ.

Pe baza studiilor și cercetărilor contemporane, se desprind mai
multe direc ții de influen ță ce pot determina modific ări semnifi-
cative între ordinea cronologic ă a nașterii și identitatea psihologic ă
după ordinea na șterii.
În sprijinul ordinii psihologice, în literatura de specialitate
se aminte ște frecvent importan ța diferenței de vârst ă dintre fra ți,
în special când aceasta este mai mare de cinci ani.

65Diferența mai mare de 5 ani deseori plaseaz ă frații în două
grupuri distincte, f ără nicio legătură cu ordinea numeric ă a acestora.
Din punct de vedere cognitiv, între un nou n ăscut și un copil de
4-5 ani, diferen țele sunt evidente, ace știa plasându-se în etape de
dezvoltare complet distincte, cu achizi ții și interese diferite.
O altă influență venită prin prisma contextului de familie,
este existen ța unui frate cu deficien țe fizice sau mentale, ceea ce
ar putea altera ordinea numeric ă și rolurile în familie. Acela și fe-
nomen se poate observa și la nivelul familiilor în care a survenit
decesul unui membru sau separarea timpurie a acestora (Carlson,
Watts, Maniacci, 2006).
Genul poate fi o surs ă de influen ță asupra identit ății de frate,
în special atunci când cuplul parental pune accent pe diferen țele
de gen, în abordarea și educarea copiilor lor.
Pe lângă aceste aspecte cu poten țial de influen țare a identi-
tății de frate, se discut ă despre influen țele venite din rela ția directă
cu frații, modific ările survenite în organizarea familial ă, relațiile
cu alte grupuri semnificative, fa ctorul genetic (B lair, 2011; Leman,
2009; Isaacson et Radish, 2003).

Factorii de influen ță asupra integr ării identit ății de rol fra-
ternal desprinse din rela ția directă cu membrii familiei nucleare
 diferența de vârst ă existentă între frați, „age gap”
Diferența de vârst ă mai mare de 4 ani poate influen ța per-
cepția de sine a fra ților, în familie și contribuie la tipul rela țional
ce se stabile ște între fra ți. Cu cât diferen ța este mai mare, cu atât
crește probabilitatea minimiz ării riscului de apari ție a rivalit ății
între frați.
Diferența de vârst ă existentă între frați este semnificativ ă și
pentru nivelul intensit ății emoționale pe care fratele mai mare va
trăi venirea pe lume a fratelui s ău, maniera de raportare a acestuia
la părinți și la fratele mai mic, diferen ța perceptual ă a fratelui mare.
66 În literatura american ă de specialitate, acest tip de influen ță
se regăsește sub numele de „age gap” sau „spacing” și susține im-
portanța diferenței de vârst ă existente între doi sau mai mul ți frați.
Se au în vedere dou ă considerente fundamentale: pe de-o parte
fenomenul de „detronare” suportat uneori dramatic de fratele mai
mare, fapt ce na ște gelozii, dezechilibru emo țional moderat sau
chiar ură manifestat ă sau reprimat ă, la nivelul fratelui „detronat”.
Diferența de vârst ă existentă între frați este semnificativ ă și
pentru nivelul intensit ății emoționale pe care fratele mai mare o
va trăi la venirea pe lume a fratelui s ău, maniera de raportare
a acestuia la p ărinți și la fratele mai mic, diferen ța perceptual ă a
fratelui mare. Astfel, primul n ăscut îl va considera pe cel mic
aliat sau du șman, se va sim ți securizat în noul context existen țial
sau îl va percepe ca pe un perico l. În România, statisticile arat ă
că există o preferin ță pentru diferen ța de 2-4 ani, între fra ții pro-
veniți din aceea și familie.
Cercetările interna ționale sus țin cu rezultate statistice c ă o
diferență de vârstă sub 2 ani, poate influen ța negativ dezvoltarea
inteligenței la unul sa u la ambii fra ți, susținând că diferența optimă
ar fi de peste 2 ani.
Explicația este justificat ă prin faptul c ă, cu cât petreci mai mult
timp cu un singur copil, cu atât acesta va avea un bagaj cognitiv mai mare, în timp ce, p ărinții care trebuie s ă se ocupe de doi copii
mici, chiar și fără intenție vor neglij a pe cel pu țin unul din ace știa
(Buckles, 2011).
În ce prive ște influența distanței de vârst ă între copii, în con-
struirea personalit ății acestora, studiile sus țin în unanimitate c ă o
diferență de vârstă de cel pu țin 5 ani poate participa semnificativ
la formarea unei personalit ăți distincte de cea a ordinii numerice
după ordinea na șterii (Blair, 2011; Laman, 2009; Cane, 2008;
Isaacson et.Schneider, 2004; Isaa cson et. Radish, 2003; Kidwell,
1981).
„Diferența pozitivă semnificativ ă între frați s-a dovedit a fi
între 4-5 ani și cea semnificativ ă negativ, de 1 an sau mai pu țin.

67Acolo unde diferen ța de vârst ă a fost de 2-3 ani, corela ția acesteia
cu percep ția asupra comportamentului parental nu s-a confir-
mat” (Kidwell, 1981).
Dacă într-o familie cu doi fra ți în care diferen ța de vârst ă este
de 2 ani, se na ște un al treilea copil la o diferen ță de 5 ani fa ță de
fratele cel mic și 7 față de frate mare, este foarte probabil ca cel
ultim născut deși numeric devine mezinul familiei, s ă-și formeze
personalitatea unui copil unic n ăscut. „Diferen țele mai mari de
5 ani existente între fra ți, pot duce la crearea unei alte familii”
(Leman, 2009, p.39).
Teoria atribuirii unei alte personalit ăți decât cea dup ă ordi-
nea numeric ă a nașterii, este sus ținută și de Isaacson (2004) pre-
cizând îns ă că poate surveni la copil și în cazul unei diferen țe de
vârstă mai mică de 3 ani, în cazul în care fratele nou-n ăscut intra
sub directa îngrijire a unei alte persoane în afar ă de părinți.
Astfel de situa ții se întâlnesc foarte de s în cazul familiilor ex-
tinse, în care unul din fra ți petrece mai mult timp cu bunicii sau
alte rude, sau în cazul în care p ărinții decid să apeleze la o bon ă
pentru unul în copiii s ăi. În aceste situa ții, frații nu vor sim ți la cote
înalte lipsa aten ției sau nevoia de a intra în competi ție cu semenii
săi, pentru câ știgarea iubirii adul ților semnificativi.
Blair (2009) completeaz ă perspectiva diferen ței de vârst ă
dintre fra ți adăugând că nu atât num ărul în sine de ani este im-
portant ci perspectiva p ărinților față de aceast ă diferență, fapt ce
influențează comportamentul p ărintelui fa ță de copiii s ăi, respectiv
atitudinea acestora în satisfacerea nevoilor copiilor. Indiferent de
spațiul temporal existent între fra ți, există avantaje și dezavantaje
suportate mai ales în plan emo țional, atât de copiii cât și de cei-
lalți membri ai familiei, în special de p ărinți.
Relația fraților între care a existat o diferen ță mare de vârst ă,
de cel puțin 5 ani, nu se va baza pe competi ție ci va crea o leg ă-
tură securizant ă, fratele cel mic sim țindu-se protejat și cel mare,
în timp ce acesta din urm ă se va sim ți important, util emo țional.
Dealtfel, persona litatea exprimat ă de aceștia (identitatea dup ă
68 ordinea psihologic ă a nașterii) va fi mai degrab ă cea a unui frate
prim-născut sau a unui copil unic.
O diferen ță de vârstă sub 2 ani, va aduce la nivelul perso-
nalității fraților, trăsături comune cu cele ale unui frate mijlociu.
Frații vor intra în competi ție pentru a câ știga beneficii și recunoș-
tința celor din jur. În aceast ă situație, anxietatea și nesiguran ța
emoțională în vor afecta mai mult pe fratele cel mare.

• Fenomenul rivalit ății fraterne
Numărul membrilor familiei de origine și ordinea na șterii
sunt două variabile îndelung cercet ate, fiind puse în rela ție cu
diferite comportamente sau tr ăsături de personalitate. Felul în
care aceste variabile condi ționează dezvoltarea uman ă se leagă
de maniera în care acestea au influen țat stilul de cre ștere și
educare venit din partea p ărinților.
Teoriile autorilor de renume precum Adler, Toman, Erst și
Angst, sus țin ideea conform c ăreia personalitatea dup ă ordinea
nașterii este necesar de a fi pus ă în relație cu felul în care copiii
au relaționat cu p ărinții lor.
Competiția, lupta pentru iubirea și aprecierea p ărinților, ge-
loziile și rivalitățile dintre fra ți, toate acestea sunt puse pe seama
relației copilului cu p ărintele său.
Rivalitatea între fra ți poate fi definit ă ca un act competi-
țional pentru delimitarea pozi ției în familie, pentru câ știgarea iubirii
din partea cuplului parent al, pentru primirea recunoa șterii din
partea figurilor semn ificative. Competi ția între fra ți este un feno-
men comun diadelor fr aternale, ce se reg ăsește ca fiind foarte bine
aspectat în principal la nivelul cuplurilor de fra ți de acela și sex.
Rivalitatea fratern ă poate părea nocivă pentru fondul psiho-emo-
țional al acestora ( și sub anumite aspecte chiar a șa este), îns ă are
meritul de a provoca mintea și sufletul copilului, propulsându-le
spre noi grani țe personale, prin care acestuia i se ofer ă șansa de
a se descoperi în plenitudinea capacit ăților sale. Rivalitatea fratern ă

69poate naște sau debloca abilit ăți și atribute specifice, cu implica ții
directe la nivelul capacit ății de adaptare la experien țe de viață,
solicitante emo țional, dezvoltând aspecte func ționale cu privire
la abilitarea sa în rela țiile interpersonale.
Din aceast ă perspectiv ă, numărul crescut al fra ților poate
influența semnificativ personalitatea acestora. Cercet ările în dome-
niu au indicat calitatea sc ăzută a implicării părinților în cre șterea
și educarea copiilor, direct propor țională cu numărul copiilor
aflați în acea familie (Kidwell, 1981).
Numărul mare al fra ților (4 sau mai mul ți) poate avea
avantajul de a forma tân ărul încă din perioada copil ăriei, să se
descurce în grupurile sociale l ărgite și să găsească manierele po-
trivite pentru a se integra în acestea, având la baz ă un model
comportamental dobândit în fratrie. Dezavantajul major al num ă-
rului mare de fra ți vine pe baza caren țelor de ordin afectiv demon-
strat și a atenției părinților, scăderea timpului efectiv petrecut cu
aceștia și eventuale vulnerabilit ăți emoționale ce rezid ă din aceste
limitări. Deseori, în familiile de orig ine numeroase, p ărinții împart
responsabilitatea tutelar ă spre copiii lor mai mari, pentru a ac ționa
ca părinți-surogat pentru fra ții mai mici, comportament ce va avea
implicații majore în dezvoltarea ulterioar ă a fraților, ca adul ți.
O altă implicație a numărului de fra ți în dezvoltarea com-
portamentului social, este aceea c ă frații proveni ți din familii nu-
meroase vor prefera compania fra ților săi în timp ce, copiii proveni ți
din diade fraternale în special, vor fi mai interesa ți de construirea
unui grup de prieteni înafar a familiei de origine.
Dintr-o alt ă perspectiv ă, provenien ța dintr-o familie cu mai
multe surori decât fra ți, influen țează adoptarea unor atitudini
specific feminine, fenomen ce se aplic ă în egală măsură femeilor
provenite din familii numeroase, în care domina sexul masculin. Adoptarea unor comportamente și atitudini nespecifice sexului
deținut, nu coreleaz ă pozitiv cu modific ări în planul compor-
tamentelor sexuale sau a identit ății de sex-rol.

70  cuplul de gemeni/triple ți
Cea mai semnificativ ă corelație a fraților proveni ți din cupluri
de gemeni sau triple ți se leagă de faptul c ă personalitatea lor e
influențată de ordinea na șterii nu cea numeric ă și forma psiho-
logică dobândit ă prin încerc ările de a se diferen ția unul de altul.
Personalitatea dup ă G. Allport este privit ă ca fiind „unic ă și ire-
petabilă”, fapt ce combate unele teorii conform c ărora gemenii au
tendința de a se comporta la fel în acela și tip de situa ții.
Gemenii sau cuplurile de fra ți de acest gen, cu peste doi
membri, pot împrumuta personalitatea psihologic ă a unui copil
mijlociu, ace știa supunându-se principiului divergen ței dezvoltat
de Darwin pentru a explica diferen țele existente între fra ții pro-
veniți din aceea și familie.
Din aceast ă perspectiv ă, nu atât ordinea numeric ă a nașterii
este important ă, ci dobândirea unei identit ăți psihologice, dife-
rențiindu-se comportamental unul de altul, chiar dac ă fizic și ge-
netic împart asem ănări semnificative.
Din aceste ra țiuni, din motive de conturare și consolidare a
imaginii de sine, rela ția cu părinții este important ă și definitorie
pentru personalitatea fra ților gemeni, mai ales în cazul în care
aceștia prezint ă tendința de a le îngr ădi posibilitatea de a se deta șa
de o imagine unitar ă.
Competiția pentru aten ție și recunoaștere crește ca intensitate
în cazul gemenilor, cu prec ădere la nivelul celor identici fizic.
Acest fenomen explic ă legătura puternic ă pe care fra ții ge-
meni o au unul fa ță de celălalt, de cele mai multe ori pentru tot
restul vie ții: cu cât rela ția de fratrie a fost mai strâns ă în timpul
copilăriei – indiferent dac ă aceasta a avut valen țe pozitive sau
negative – cu atât mai probabi l este ca la vârsta adult ă, această
legătură să se manifeste la acelea și cote de intensitate.
Personalitatea celorlal ți frați din familie poate fi influen țată
în mod direct de prezen ța unor gemeni în familie, prin faptul c ă
aceștia ar putea atrage aten ția părinților, prin particularit ățile care
îi definesc.

71Deseori fra ții imediat mai mari sau mai mici ai unei perechi
de gemeni vor tr ăi sentimentul frustrant al „l ăsării pe dinafar ă”,
gemenii afi șând o rela ție special în care alt frate are un loc mai
puțin stabil.
Acest tip de frate poate dezvolta puternice sen timente de ge-
lozie, frustrare, insecuritate emo țională, caracteristici ce se pot
manifesta și la vârste adulte.

 situația delicat ă a unui frate
Când unul din fra ți prezintă o situație deosebit ă, imediat
această poziție va atrage dup ă sine mai mult ă atenție din partea
membrilor familiei. Indiferent de pozi ția numeric ă în funcție de
ordinea na șterii, copilul aflat într-o pozi ție de necesitate deosebit ă,
este foarte probabil s ă dezvolte un tip de personalitate psiho-
logică tipică fratelui cel mic, mezinului familiei.
Aceste achizi ții psihologice vor fi influen țate în apari ția lor
de atitudinea p ărinților față de dizabilitatea copilului, de atitudi-
nea celorlal ți frați, care cel mai probabil vor sim ți nevoia s ă îl
protejeze pe cel considerat dezavan tajat dintr-un motiv sau altul.
În ce prive ște dezvoltarea psihologic ă în funcție de ordinea
nașterii, ceilal ți frați pot prezenta înc ă din copil ărie și apoi pe
parcursul vie ții, trăsăturile definitorii ale unui frate mare, prim-
născut.
Nu trebuie pierdut din vedere c ă stima de sine a unei per-
soane aflate într-o astfel de ipostaz ă defavorizat ă, poate fi înt ărită
de recunoa șterea celorlal ți pentru meritele sale într-o activitate,
atenția participând ca factor de am plificare a stimei de sine sc ă-
zute (Blair, 2011).

 pierderea unuia sau a ambilor p ărinți
Literatura de specialitate descrie consecin țele variate ale unui
eveniment traumatizant de asemenea factur ă, admițând că, sub
toate aspectele lui, un astfel de moment puternic solicitant, atrage după sine implica ții adaptative cu valoare transformatoare la nivel
psiho-emo țional, implicit în plan comportamental.
72 Urmările unui astfel de eveniment implic ă tendințe adapta-
tive sau maladaptative, preluarea și asumarea rolului de p ărinte
surogat pentru restul fra ților, de adult prematur pentru copilul-unic,
toate aceste procese derulate în subsidiar având posibilitatea de a
schimba caracteristicile psiho- descriptive ale individului.

 pierderea unui frate
Pierderea unui frate are un efect puternic de influen țare a tu-
turor membrilor familiei, schimbâ ndu-se implicit di namica existent ă
între aceștia. Dacă în literatura de specialitate se vorbe ște despre
fenomenul „detron ării” în momentul apari ției unui nou frate, în
cazul de fa ță schimbările sunt relativ asem ănătoare.
Ierarhia fratriei se modific ă numeric, implicând schimb ări și
la nivel atitudinal și comportamental intrafamilial. Dinamica re-
lației frați-părinții-frați își schimbă valențele o dată cu noile a șteptări
ale părinților, în ordinea numeric ă a nașterii.
O altă implicație majoră a pierderii unui frate este cea a ma-
nierei de autopercep ție a fraților rămași. Cea mai dramatic ă situație
este cea a diadelor fraternale înjum ătățite, fratele r ămas în via ță
simțindu-se deseori dator s ă compenseze lipsa celuilalt copil, sau
simțindu-se în competi ție cu imaginea fratelui care o dat ă cu tre-
cerea timpului, devine din ce în ce mai idealizat ă.
În cazul copiilor sub 5 ani, la nivelul c ărora se manifest ă încă
sentimentul atotputerniciei descri s de Freud, impactul pierderii
fratelui poate s ă trezească sentimente de vinov ăție la nivelul copi-
lului, acestuia fiindu-i greu s ă înțeleagă că evenimentele se întâmpl ă
independent de voin ța sau puterea sa.
Aceste trăiri puternic negative pot determina categoric traiecto-
ria personalit ății acestuia.
În astfel de situa ții, la nivelul adultului ce tr ăiește cu senti-
mentul vinov ăției pentru pierderea fratelui, de cele mai multe ori
neconștientizat, va manifesta în plan comportamental excese în
protejarea persoanelor dragi și sentimente de vinov ăție în cazul
în care o persoan ă important ă se simte r ău sau ceva în situa țiile
de viață nu merge bine.

73 conviețuirea cu unul sau mai mul ți frați vitregi
Dinamica fratriei se modific ă substanțial în cazurile în care
în ecuația de familie intervin p ărinți și frați vitregi. De cele mai
multe ori, competi ția se va na ște între fra ții proveni ți din familii
diferite, ceea ce va atenua rivalitatea fa ță de fratele de sânge. Im-
portant este aspectul ce ține de vârsta la care fra ții vitregi au fost
introduși în noul context familial.
Teoriile personalit ății susțin că identitatea de sine se funda-
mentează în intervalul de vârsta 3-6 ani, în aceast ă perioadă, tră-
săturile principale de pers onalitate, fiind trasate.
Se discută exemplul unei familii cu 2 fra ți, unul de 8 ani și
celălalt de 11 ani, pu și în interac țiune direct ă cu fratele vitreg în
vârstă de 8 ani.
Deși numeric fratele vitreg se încadreaz ă în tipul de frate mij-
lociu, psihologic acesta va intra în competi ție cu fratele mare, pentru
poziția de prim-n ăscut.
Lupta de roluri dint re cei doi va înt ări statutul psihologic al
poziției numerice dup ă ordinea na șterii, a mezinului. În acest caz,
ordinea numeric ă și ordinea psihologic ă se vor suprapune, reliefând
în plan comportamental, caracterist icile principale ale acestui tip
de frate .

Factorii determinan ți ai personalit ății în funcție de ordinea
nașterii, susținuți de modific ările de status la nivelul
omogenității familiei, a c uplului parental:

 personalitatea p ărinților, după ordinea na șterii
Diversitatea exprim ării personalit ății redată de manifestarea
caracteristicilor secundare, dup ă ordinea na șterii, se fundamenteaz ă
pe baza rela țiilor avute cu p ărinții sau persoanele semnificative ce
au preluat rolul p ărinților. Caracteristicile secundare „împrumutate”
de la părinți sau tutori se reg ăsesc în majoritatea manifest ărilor
74 cotidiene cu excep ția stărilor tensionate când, sub influen ța facto-
rilor stresori, se manifesta plenar tr ăsăturile principale de persona-
litate, adic ă trăsăturile primare ale personalit ății specifice unui tip
de frate, anume.
Diversitatea tr ăsăturilor de person alitate este dat ă tocmai de
înglobarea în structura proprie de personalitate, a caracteristici-
lor primare ale tipului de frate corespunz ător ambilor p ărinți.
Caracteristicile principale ale ordinii na șterii ale ambilor p ărinți
ce se manifestau în situa ții de viață solicitante emo țional, sunt cele
care se transpun la nivelul caract eristicilor secundare ale copiilor,
interiorizate de ace știa în momentele de interac țiune direct ă cu
părintele.

 schimbări dese ale domiciliului
Orice schimbare presupune un efort voluntar de a face fa ță
noului, de a cre ște capacitatea de adap tare la acesta. Rela ția dintre
ordinea na șterii și schimbarea domiciliului se bazeaz ă pe motivele
pentru care acea schimbare s-a produs.
Valențele negative, cum ar fi pierderea domiciliului anterior,
incapacitatea de achitare a datoriilor sau un alt motiv asem ănător,
pot foarte probabil s ă inducă în mediul familial tr ăiri negative,
depresive.
Este foarte probabil ca în astfel de situa ții, fratele numeric mai
mare să se simtă responsabil pentru men ținerea homeostazei fami-
liale, în special pentru a-l proteja și a-i asigura confortul psihic,
fratelui numeric mai mic, înt ărindu-se astfel tr ăsăturile psiholo-
gice ale tipului de frate mai mare.
Dacă schimbarea a venit pe fondul unor motive preponderent
pozitive, cum ar fi mo șteniri sau cre șteri salariale semnificative,
impactul psihologic va avea alte repercusiuni la nivelul membri-
lor familiei. o astfel de situa ție participând la închegarea leg ăturilor
dintre fra ți, considerând schimbarea ca pe o aventur ă din care
vor avea beneficii.

75Vârsta copiilor la momentul schimb ării domiciliului poate
influența anumite caracteristici de personalitate. La vârste mici,
mutarea este resim țită ca o pedeaps ă din partea p ărinților, copilul
renunțând la grupul de prieteni și locurile familiare, securizante
emoțional. Num ărul fraților dintr-o familie, la momentul schimb ării
domiciliului este iar ăși semnificativ pentru felul în care schim-
barea va fi perceput ă.
În familiile numeroase, nevoia grupului de prieteni se resimte
mai puțin, spre deosebire de diadele fraternale în care fratele cel
mic resimte nevoia puternic ă de prieteni iar fratele cel mare pre-
zintă tendința de a se apropia de cei mai în vârst ă ca el.
În fine, num ărul schimb ărilor domiciliului influen țează sem-
nificativ caracterul unei persoane, în țelegând din toate acestea c ă
a te atașa de oameni sau locuri poate aduce mult ă suferință.
În plan comportamental și emoțional, se va remarca tendin ța
spre izolare și incapacitatea de ata șament emo țional, trăsături ce
pot fi integrate în structura de pe rsonalitate a adultului, cu efecte
dezadaptative pentru via ța de cuplu.
În raport cu acest factor de influen ță, determinativ ă absolut
este atitudinea p ărinților față de schimbare și implicit mesajul subli-
minal pe care îl tran smit copiilor, mesaj ce po ate anxieta sau poate
crește unitatea între membrii familiei.

 separări sau divor țul cuplului
Separarea emo țională sau divor țul propriu-zis ac ționează în-
totdeauna ca factori stresori foarte puternici, cu un bogat impact
psihologic la nivelul copiilor, ce- și va pune amprenta asupra dez-
voltării sale ulterioare, la nivelul atitudinii fa ță de sine și față de
ceilalți. Indiferent de conflictele existente între p ărinți, resimțite
direct și indirect de c ătre copii, separarea p ărinților nu va fi nicio-
dată o opțiune pentru cei mici.
76 Atunci când inevitabil ea se întâmpl ă, în familiile cu mai mul ți
copii, deseori cel mai mare numeric dup ă ordinea na șterii se va
simți responsabil s ă restaureze echilibrul emo țional al fra ților săi.
Divorțul părinților și eventuala „familie nou ă” din care copi-
lul trebuie s ă facă parte, procesul adap tativ la noile condi ții exis-
tențiale fiind unul co mplex, cu poten țial transformator pentru
subiecții implica ți.
La vârsta adult ă, cei care au tr ăit experien ța divorțului părin-
ților, mai ales în condi țiile în care nu a fost menajat emo țional,
persoana va manifest a o atitudine cinic ă față de partenerul de
viață, punând la îndoial ă propriile atât sentimente cât și pe cele
ale partenerului. Pentru cei care au asistat perioade lungi la con-
flictele și agresivitatea manifestat ă între părinți, cei cărora li s-a
refuzat dreptul de a- și vizita părintele de sex opus, vor manifesta
la vârsta adult ă tendința de a idealiza pa rtenerul, de a- și construi
tipare fanteziste, atitudine ce va adânci dezechilibrul emo țional.
Copilul care seam ănă sau care se simte cel mai apropiat de
părintele cel mai criticat, va supo rta la maturitate sentimente
de neputin ță, ceea ce foarte posibil va conduce la st ări depresive
în forme diverse, de la moderat la sever, dac ă experiențele copi-
lăriei se suprapun peste experien țe de viață, negative.
În literatura american ă, acest fenomen se g ăsește sub numele
de „neajutorare înv ățată” („learned helplessness”) (Blair, 2011,
p. 141).
Vârsta celui care a asistat la to ate etapele ce au purtat spre
divorțul părinților, este important ă, ținând cont c ă până la cinci
ani copilul se simte responsabil pentru toate evenimentele din
existența sa, fiind dominat de sentimentul atotputerii conceptua-
lizat de Freud.
În funcție de ordinea na șterii, fratele cel mare este pasibil de
a se implica emo țional foarte puternic în re stabilirea echilibrului
după divorț, toate pulsiunile negative purtându-l spre forme de-
presive la via ța adultă.

77La polul opus, fratele cel mic pare s ă aibă un avantaj în ce
privește recuperarea emo țională post-separare, la vârsta adolescen-
ței grupul de prieteni ac ționând pentru el ca a ancor ă central-sem-
nificativă, astfel că dezechilibrele existente în raport cu ace știa
în pot afecta dramatic starea emo țională.

 conviețuirea cu un p ărinte vitreg
Introducerea unui p ărinte vitreg în noul si stem de familie pare
să nu aibă aceleași efecte negative ca în cazul fra ților vitregi (Blair,
2011), cu atât mai mult când noua formul ă partenerial ă asigură
liniștea și echilibrul emo țional, în familie. Ca și în alte situa ții,
atitudinea p ărinților este decisiv ă pentru felul în care copilul va
integra schimbarea. Cât timp p ărintele vitreg nu va încerca s ă
înlocuiasc ă prezența sau amintirea p ărintelui natural, cu atât mai
puțin copilul îl va privi pe cel nou venit, ca pe o amenin țare.
Frații prim-născuți par să fie cel mai mult afecta ți de o ase-
menea schimbare în dinamica familial ă, aceștia devenind soli-
dari cu părintele original cu care locuiesc, pân ă chiar la a stabili
o legătură sufleteasc ă foarte puternic ă. Tocmai de aceea, apari ția
unui părinte vitreg, respectiv a u nui nou partener pentru p ărintele
de origine poate aduce în univers ul fratelui mai mare impresia
pierderii, sentimentul c ă a fost trădat, cu implica ții emoționale pe
termen lung și prezența agresivit ății izvorâte din frustrare.

 revenirea unui frate în familia de origine
Literatura american ă menționează existența unui nou concept
în psihologia de familie, acela al copiilor reveni ți acasă după o
perioadă de absen ță, pe motiv c ă nu au reu șit să se descurce ma-
terial, independent de suportul familiei.
Membrii fratriei reveni ți în sânul familiei de origine, sunt
descriși în literatura de specialitate prin conceptul de ”fra ți yo-yo”.
Frații yo-yo suport ă eu înșiși o serie de modific ări psiholo-
gice, la întoarcerea acas ă, cum ar fi sc ăderea încrederii în sine,
78 sentimentul insuficien ței personale, atitudini demisionare cu pri-
vire la viitorul profesional și personal.
Și frații lor vor întâmpina schimb ări psihologice o dat ă cu
revenirea fratelui yo-yo, acas ă. Deși acestea nu vor fi majore, ele
se vor remarca prin faptul c ă la un anumit nivel emo țional, este
retrăit sentimentul detron ării. În func ție de tipul de frate al celui
plecat, unul din fra ții rămași acasă va încerca s ă preia locul liber
rămas și de cele mai multe ori, acesta va fi locul fratelui cel mare,
din punct de vedere numeric.
La revenirea fratelui prim-n ăscut este posibil s ă se nască anu-
mite conflicte pentru p ăstrarea pozi ției în familie, în cele din urm ă
fiecare reluându- și locul, pentru c ă atributele prin cipale ale tipu-
lui de frate se p ăstrează indiferent de timpul pe care acesta l-a
petrecut departe de familia de origine. Astfel, frate r ămas acasă
va acumula înc ă o dată frustrarea de a nu îl putea dep ăși pe fra-
tele mai mare, retr ăgându-se emo țional din contextul familial.
Frații nu vor fi afecta ți de fenomenul yo-yo fraternal decât
la nivelul atitudinii și a stărilor emoționale, pân ă la repozi ționa-
rea familial ă.
Cea mai important ă modificare perceptiv ă poate fi cea a fra-
ților mai mici, în special a mezinul ui, care este înzestrat cu încre-
dere în sine relativ stabil ă, prin prisma tipului de frate apartament.
Dacă peste aceast ă caracteristic ă se va suprapune modelul fra-
telui mai mare care a e șuat în viața profesional ă, este foarte probabil
ca aceste aspecte s ă inducă în mezin și mai mult ă neîncredere în
capacitatea sa de a reu și în viitor.
Încă o dată, ceea ce primeaz ă în astfel de situa ții este atitu-
dinea părinților față de revenirea fratelui mare, fiind dezirabil ca
acesta să fie trata ca un adult ce particip ă la întreținerea casei și
a familiei.
Deși la o prim ă vedere părinții care își acceptă necondiționat
copiii înapoi în familie, par ideali în comportamentul lor, aceast ă
ipoteză se va infirma pe termen lung. Raportându-se la cel revenit

79ca la un copil, vor îngreuna acomodarea fra ților și vor participa
indirect la rivalit ăți, accentuarea neîncrederii în sine și la tendin-
țele negative cu privire la viitor.

Alte relații semnificative cu poten țial de influen țare a
asumării identit ății fraterne

Relația cu bunicii , este recunoscut ă ca fiind profund-afectiv ă,
aceștia având o disponibilitate înalt ă spre a oferi afec țiune și în-
țelegere, bunicii reprezent ând un izvor nesecat de în țelepciune,
răbdare, grij ă și atenție, suficient cât s ă se evite apari ția rivalită-
ților între fra ți. Legătura stabil ă și pozitivă cu bunicii este recu-
noscută pentru efectele sale deosebite în formarea și consolidarea
stimei de sine, a copilului.
Relația cu bunicii aduce foarte multe beneficii în planul for-
mării personalit ății copilului. Chiar și în cazurile în care exist ă
doi sau mai mul ți nepoți, poziția de bunic va permite ca aten ția
să fie distribuit ă în mod omogen, f ără riscul de a dezvolta rivalit ăți
și competi ții fraterne. În interac țiunea cu bunicii, copiii achizi țio-
nează și introiecteaz ă în structura lor de pe rsonalitate, caracteristici
precum răbdarea și judecata ra țională. Copiii achizi ționează în plan
emoțional, echilibrul afectiv și încrederea în sine venite prin prisma
iubirii necondi ționate manifestate de buni ci care, spre deosebire
de părinți, prezintă un alt gen de disponibilitate emo țională.

 relația cu alte rude
Raporturile strânse de ținute cu al ți membri ai familiei pot avea
implicații directe în formarea caracteru lui unei persoa ne, cu efecte
pe termen lung. Aceast ă posibilitate exist ă doar în cazul familiilor
extinse, în care raporturile intre membrii au fost strânse. Bene-ficiul principal al unui copil crescu t într-un astfel de context este
acela că, indiferent de gradul de satisfac ție deținut în rela ția cu
proprii părinți, va primi din partea unei alte rude aten ția și grija
dorite, ceea ce va participa direct la formarea încrederii în sine și
a securității emoționale.
80  relația cu alte figuri autoritare, semnificative
Studiile clinice au demonstrat c ă dincolo de membrii fami-
liei de origine, oamenii
primesc influen țe puternice din partea altor figuri autoritare,
care devin semnificative pentru ace știa. relația cu învățătorii sau
profesorii, figuri semnif icative ce se confund ă cu autoritatea, ex-
periența cu aceștia fiind considerat ă ca având efecte asem ănătoare
relației cu părinții.
Cel mai probabil de a se l ăsa influen țați de figurile autoritare
sunt frații mai mari, p ăstrând astfel patternul deprins în rela ție cu
proprii părinți.
Figuri semnificative autoritare pot fi înv ățătorii, profesorii,
medicul, p ărinții unui prieten, to ți aceia pe care o persoan ă îi va-
lorizează puternic, ceea ce va permite accesul acestora în modi-
ficarea anumitor tr ăsături caracterologice, la nivelul celui care
valorizeaz ă.
Astfel de figuri sunt cu prec ădere semnificative în perioada
adolescen ței.

 prietenii (în special rela ția copilului unic-prieteni)
Grupul de prieteni, joac ă un rol important în formarea per-
sonalității adolescentului, anturajul ac ționând ca surs ă de valori,
norme, comportamente cu poten țial bipolar.
Uneori rela țiile de prietenie sunt atât de valorizate încât se
pot naște rivalități și conflicte pentru câ știgarea recunoa șterii și
aprecierii din partea unui a numit membru al grupului.
În adolescen ță, grupul semnificativ de vine anturajul priete-
nilor, ajungând în aceast ă perioadă la o reevaluare de sine și o
restructurare identitar ă, în raport cu ace știa. De cele mai multe ori
adolescen ții se identific ă pe baza raporturilor existente cu grupul
lor de prieteni.
Erik Erikson sus ținea că această etapă este necesar ă pentru
maturizarea deplin ă. Importan ța prietenilor de -a lungul vie ții este
recunoscut ă indiferent de pozi ția de frate. De men ționat însă că,

81în cazul fra ților unici, grupul de prieteni este și mai important de
a exista, pentru a compensa astfel absen ța unui frate, respectiv
pentru a-l ajuta ce copilul unic s ă învețe să socializeze, s ă se joace,
să împartă, să se deschid ă spre lume.
La vârsta adult ă, copiii unici care nu au avut un grup solid
de prieteni, în perioada copil ăriei, vor manifesta anxieetate, în-
chidere și/sau retragere social ă, neîncredere în sine.
Ca metode cu valoare compensatorie (mecanisme de ap ă-
rare) un astfel de frate poate pr ezenta în plan comportamental
agresivitate social ă.

 Factorii genetici
Predispozi țiile genetice influen țează puternic formarea caracte-
rului, temperamentul și dimensiunile introversie-extraversie/im-
pulsiv-reflectiv, participând la maniera interpretativ ă și declara-
tivă a experien țelor de via ță.
Îmbinând sui-generis expresia dinamico-energetic ă a omului,
componenta efectorie sau instrumental-performan țială și latura
relațional-valoric ă, personalitatea apare ca o structur ă specifică,
care începe s ă se formeze în copil ărie și se împline ște în adoles-
cență.
Progresul integr ării pe cele trei coordonate duce la elaborarea
a trei subsisteme func ționale strâns legate în tre ele, care definesc
domeniul de studiu al personalit ății: temperament, aptitudini și
caracter.
Cel mai larg dezb ătut factor genetic care influen țează tipul
de personalitate, este cel adus de dimensiunea introversie-extra-
versie, descris ă de Jung. Aceast ă dominant ă înnăscută poate crea
confuzii în interpretarea personalit ății după ordinea na șterii.
Trăsăturile înnăscute se vor manifesta în planul direct-com-
portamental, independent de pozi ția numeric ă de frate. Aceasta
poate fi una din explica ții diferenței existente într e ordinea nume-
rică a nașterii și tipul psihologic de frate.
82 Caracteristicile extr avertului se observ ă în relaționarea cu cei-
lalți, în atitudinea fa ță de experien țele de via ță, în atitudinea fa ță
de sine, acesta fiind mai de schis spre lume, mai optimist și cu
nevoi de recunoa ștere social ă.
Aceste trăsături sunt asociate cu figura descriptiv ă a mezi-
nului, îns ă orice alt tip de frate, dup ă ordinea numeric ă, poate
demonstra aceste însu șiri. Tipul extravertului este descris de per-
soanele care prefer ă să lucreze singur e, mai retrase social, ce pre-
zintă un conținut afectiv-emo țional mai vulnerabil decât la extravert,
care lasă impresia de supe rficialitate emo țională în relațiile cu cei
din jur.
Introvertul poate sem ăna cu figura fratelui mai mare, din
perspectiv ă numerică, datorită stabilității afective caracteristic ă
raporturilor acestuia cu lumea, a tendin ței acestui tip de frate de
a se responsabiliza prin interiorizarea credin ței că este respon-
sabil de cel mai mic decât el și implicit de starea de echilibru a
dinamicii rela ționale.
Frații mai mari sunt descri și ca acordând interes deosebit
activităților de lucru pe care le desf ășoară, considerându-se un
model pentru fra ții mai mici, de asemenea aceasta fiind o maniera
specifică de păstrare a rangului în familie.
Literatura de specialitate sugereaz ă că trăsăturile temperamen-
tale de sociabilitate și emoționale pot fi, la vârsta copil ăriei, o
versiune a extraversiunii și instabilit ății emoționale (Plomin, 1998).
Raportul impulsivitate-reflexivitate este la fel de important
când vine vorba despre fundamentarea personalit ății. Eysenk a
descris extraversia ca fiind dominat ă de impulsivitate în timp ce
introverții par a fi caracteriza ți de factorul reflexiv. Jerome Kagan,
în urma studiilor f ăcute pentru în țelegerea comportamentului co-
piilor, a descoperit c ă încă de la naștere aceștia prezint ă tendințe
impulsive sau reflexive, ceea ce sugereaz ă caracterul înn ăscut al
acestora.

83Cel mai probabil, un ultim-n ăscut poate prezenta caracteristici
spre impulsivitate, îns ă cercetările în acest sens nu sunt edifica-
toare. Spre deosebire de caract erul introvert-extravert, tendin țele
impulsive sau reflexive pot fi moderate, prin exerci ții comporta-
mentale specifice.

 Factorii înv ățați
Caracteristicile caracteriale sunt de-o potriv ă înnăscute și do-
bândite. Ordinea numeric ă a nașterii se reg ăsește în strâns ă legătură
cu trăsăturile dobândite în rela ția cu familia, mai precis în ma-
niera de inter-rapo rtare multilateral ă. Aceste tr ăsături pot fi mode-
rate prin comportamente noi sau prin în țelegerea istoricului de
viață care a dus la formarea unor comportamente maladaptative,
acolo unde este cazul.
Încrederea în sine, este poate cea mai important ă trăsătură
dobândită și descrie încrederea de ținută în propria judecat ă, în ca-
pacitățile personale. Aceast ă dominant ă poate fi optimizat ă în
cadrul unei familii suportive emo țional, prin valorizarea persoa-
nei nu a rezultatelor pe care aceasta le ob ține într-o activitatea
sau alta.
Ambiția se deosebe ște de factorul im pulsiv prin existen ța unui
plan acțional moderat mental. Ambi ția se fundamenteaz ă ca și
caracteristic ă personală în raport cu modelele de via ță. Există o
relație semnificativ ă între ambi ție și ordinea na șterii: la nivelul pri-
milor născuți, această caracteristic ă se regăsește mai des decât în
cazul altui tip de frate.
Deosebit în aceast ă situație este că, frații mari au tendin ța de
a-și stabili țeluri prea înalte, greu de atin s, fapt ce atrage neferi-
cirea prin sentimente negative de insuficien ță personal ă (Blair,
2011).
Deși abilitatea de a min ți este de cele mai multe ori semn al
dezvoltării cognitive, sinceritatea este considerat ă una din calit ă-
țile dezirabile de a fi prezente în sistemul de personalitate, fiind
84 o caracteristic ă învățată îndeosebi în experien țele de via ță în mij-
locul familiei și a celorlalte figuri semnificative, atât timp cât au
existat modele explicative pentru beneficiile adev ărului spus.
Capacitatea de a fi sincer nu depinde de ordinea numeric ă a
nașterii ci de abilitatea p ărinților de a induce valori morale s ănă-
toase, în educa ția copilului.
Ordinea numeric ă a nașterii nu poate fi privit ă ca un predictor
pentru achizi ționarea abilit ăților de comunicare, socializare și
organizare, ale unei persoane.
Cu toate acestea, exist ă anumite preferin țe sociale manifestate
în funcție de tipul de frate. Primii n ăscuți și copiii unici manifest ă
interes vădit pentru dezvoltarea manier elor optime de comunicare
și organizare. Fra ții mijlocii și mezinii sunt mai atra și de achizi-
ționarea abilit ăților sociale, generale, maniere prin care s ă se inte-
greze și să se facă plăcuți, dincolo de capacit ățile de comunicare.
Influențele genetice se resimt și în achizi ționarea capacit ă-
ților de comunicare, fiind cunoscut c ă, emisfera cerebral ă stângă
este mai mare la femei decât la b ărbați, acela fiind și punctul de
localizare neurologic ă a limbajului.
Indiferent de tipul de frate, din perspectiv ă genetică fetele
manifestă un avantaj semnificativ în dezvoltarea abilit ăților de
comunicare. În egal ă măsură, persoanele extraver te sunt predispuse
comunicării și dezvoltării unor comportamente sociale complexe.

 Caracteristici venite din combinarea laturii înn ăscute cu
cea dobândit ă
Inteligența poate fi în țeleasă ca nivelul IQ-lui m ăsurat sau,
în așa cum descria psihol ogul cognitivist Howard Gardner, inte-
ligența este descris ă de activit ățile diverse în care o persoan ă este
implicată, mai precis prin calitatea rezultatelor ob ținute. Din aceast ă
perspectiv ă, Gardner descrie șase tipuri de inteligen ță umană și
maniera de exprimare a acestora în planul cognitiv și comporta-
mental.

85Dacă inteligen ța se traduce strict prin nivelul IQ-lui, cerce-
tările susțin că frații prim-născuți și copiii unici la p ărinți exprimă
un nivel mai înalt al acestui coef icient, decât celelalte tipuri de
frați. Fracis Galton (1874) se reg ăsește printre primii cercet ători
care au încercat s ă surprindă determinismul aflat între ordinea
nașterii și nivelul inteligen ței măsurate, sus ținând că. indiferent
de sex, primii n ăscuți și copiii unici prezint ă un nivel augmentat
al inteligen ței.
Concluzia lui a fost sus ținută de multe alte studii ulterioare
care atestau num ărul mare de fra ți prim-născuți sau unici, recu-
noscuți pentru inteligen ța lor (Goertzel, & Goertzel, 1978; Clark
& Rice 1982; Terry, 1989; Simonton, 1999).
Frații ultim-n ăscuți sunt reprezentativi pentru categoria re-
voluționarilor celebri, a cercet ătorilor non-conformi ști, fiind recu-
noscuți pentru capacit ățile creative deosebite, neegalate de fra ții
mai mari (Sulloway, 1996; Simonton, 1999).
Trăsăturile optimism și pesimism au fost mult timp conside-
rate ca fiind dobândite în urma experien țelor de via ță trăite. Cer-
cetătorii de la Universitatea din Essex (2009) au demonstrat c ă
există o influen ță genetică în stabilirea nivelului de optimism sau
pesimism, care influen țează maniera perceptual ă și de decodifi-
care a situa țiilor de via ță, fiind programa ți genetic s ă acordăm
mai multă atenție aspectelor pozitive sau negative. Cele dou ă tră-
sături nu coreleaz ă semnificativ cu tipul de frate.
Creativitatea a fost abordat ă ca o abilitate de-o potriv ă înnăs-
cută și dobândit ă, potențialul creativ fiind dezvoltat prin exersarea
acestuia în timpul vie ții. Studiile atest ă existența unei legături puter-
nice între creativitate și ordinea na șterii, despre care Frank Sulloway
(1997) a discutat pe larg. Explica ția ar putea sta în faptul c ă fra-
tele mare sau copilul un ic, nu au fost presiona ți de alte modele
comportamentale, pentru a se face remarca ți. Frații mai mici, pentru
a se detașa de ceilal ți, au fost nevoi ți să descopere singuri noi ma-
niere mai pu țin conven ționale, de at ragere a aten ției și recunoașterii
identitare din partea pe rsoanelor semnificative.
86 Calitățile înnăscute vor fi cele care se vor face resim țite cel
mai puternic la nivelul personalit ății, indiferent de ordinea nume-
rică a nașterii. Achiziționarea calit ăților dobândite prin înv ățare
socială depind în mare m ăsură de tipul de frate, pentru c ă fiecare
are propria sa manier ă de a se raporta și a aplica modelele com-
portamentale și valorice, de ținute.
Trăsăturile venite din comb inarea factorilor înn ăscuți cu cei
dobândiți vor interac ționa cu caracteristicile tipului de frate,
devenind astfel mai mult sau mai pu țin pronun țate în sistemul de
personalitate, o astfel de abordare interpretativ ă atrăgând dup ă
sine necesitatea de a în țelege importan ța ordinii na șterii nu atât
din perspectiv ă numerică, ci mai degrab ă, psihologic ă.
Susținătorii teoriilor asupra form ării și dezvoltării personali-
tății în funcție de ordinea na șterii, se împart în tre cei ce consider ă
că determinant pentru dezvoltarea fra ților este rela ția pe care
aceștia au avut-o cu p ărinții lor, felul în care ace știa s-au raportat
la ei în func ție de ordinea numeric ă a nașterii (Gardner,1987,
Adler,1991, Gladwell, 2008, Ro berts, 2009, Blair, 2011) și cei care
pun totul pe seama rela ției pe care fra ții au avut-o între ei (Sulloway,
1996, Isaacson et. all. , 2002, Leman, 2009, Cane, 2011).
În urma consult ării a 200 de lucr ări, studii, comunic ări și ob-
servații scrise, Eckstein (Eckstein et.all , 2010) elaboreaz ă un tabel
descriptiv pentru fiecare tipar de frate. Ceea ce aduc e în plus prin
lucrarea sa, este surprinderea elementelor specifice fiec ărei tipo-
logii și frecvența regăsirii atributelor carac teristice, în lucr ările
analizate.
Pentru o abordare aprofundat ă a caracteristicilor specifice
tipologiilor identitare dup ă ordinea na șterii, Isaacson (2002) pro-
pune un model al graficul ui de personalitate:

87I – Indicatori descriptiv i a tipologiilor de fra ți

Copil
Unic Prim
Născut Al
Doilea
Născut Al Treilea
Născut Al
Patrulea
Născut
Temeri și
provocări
personale Cum să se
joace sin-gur fără să
se simtă
însingurat. Intervenți
a altcuiva. Pierderea
dragostei în favoa-
rea noului
copil. Cum să
recâștige
dragostea. Să fie
întrecut de pri-
mul
născut.
Cum să
facă să
fie iubit. Să fie cicălit
de al doilea născut.
Cum să se
protejeze. Să nu fie
luat în seamă de
persoanel
e semnific
ative
Sentimentul „rău”
preferat Frustrarea Vin ă Stânjen
eală Vulnerabilit
ate Furie
Strategii
de rezol-
vare a
pro-blemelor Prieteni
imaginari.
Repezeala. Este îm-
păciuitor.
Ascun-
zișuri. Perfecți
onism
Logică. Este puter-
nic. Uzeaz ă
de agresi-
vitate. Evită să
asculte
vocea
interioară
.
Pierdere
resimțită Libertate Dragostea Emo țiil
e Apărarea Apar ți-
nerea
Simțul
dreptății Egalitatea Meritul Necesit
atea Salvarea Revan șa
Tipare de
gândire Organi-
zare Cercetare Evaluar
e Comparație Analiz ă
Sintagmă
caracteristică „Lasa-mă,
prefer să
mă des-
curc sin-
gur(ă)”. „Nu știu,
tu ce crezi?” „N-o să
meargă,
nu e
destul
de bine”. „Nicio
problemă,
nu mă
deranjeaz ă
deloc”. „Viața
nu e ușoară,
trebuie
să te stră-
duiești”.
88 II – Atitudinea fa ță de societate

Copil
Unic Prim
Născut Al
Doilea
Născut Al Treilea
Născut Al
Patrulea
Născut
Cu
părinții Ascultător,
emoțional. Solicitant,
combativ. Ajutător,
rebel. Apropiat,
amăgitor. Neimpli-
cat,
secretos.
Expresiile
emoționale Demon-
strativ. Nepăsător,
pasiv. Critic,
pătimaș. Compa-
siune,
agresivitate. Empatie,
retragere.
Sursa mâniei Ameste-
cul. Lipsa de
respect. Critica. Abandonul. Vina.
Natura
dispoziției Sarcastic. Ru șinos. S ă
critice. Înjositor. Insult ător.
Mijloace
de rela-
ționare Proiecția. Împ ăciuir
ea. Sacri-
ficiu. Salvator. Distrac-
tiv.
Înțelegere
a altora Îi înțelege
pe copiii unici și e
înțeles de
aceștia. Îi înțelege
pe cei prim-năs-
cuți, e în-
țeles de
toți cei-
lalți. Îi înțe-
lege cel mai bine
pe prim-
născuți
și al doi-
lea năs-
cuți. Îi înțelege
pe primii-născuți, al
doilea
născuți și
al treilea. Îi înțe-
lege pe ceilalți,
înțeles
bine de al patru-
lea născut
Intelectul Etic,
spune
povestea. Relațional,
iubește
societatea. Discipli
nat, se
sacrifică
pentru alții. Devotat,
forță prin
rugăciune. Misterios,
predispo
ziții
mistice.

89III – Diverse caracteristici ale tiparelor personologice

Copil
Unic Prim
Născut Al
Doilea
Născut Al Treilea
Născut Al
Patrulea
Născut
Extravert/
Introvert Intro-
vert Extra-
vert Extra-
vert Extravert Introvert în
familie, extravert
în societate
Exprimarea iubirii Grijă Învoial ă Critică
de tip
con-structiv Agreabil Generos
Stil de șofat Sigur
pe sine,
are în-credere
în alți
șoferi Condu
ce cu
grijă de
parcă
ar fi
urmărit Conduce
agitat Conduce
fără frică Conduce
încet,
contemplă
peisajul,ne
atent
Stil de
ascultare Găsește
propriil
e idei
în vor-bele
altora Îi
ascultă
doar pe
ceilalți,
nu pe
sine Caută
greșelile
în vor-
bele celorlalți Interpre-
tează
intenția
din spatele vorbelor Îi ascultă
pe ceilalți
și pe sine
dar nu în același
timp
Expresii
commune „Știi
tu..” „Nu
știu” „Tu
trebuie să.. „Nicio
problemă!” „Strădu-
iește-te
mai mult”
Răspunde la.. „Nu
știu tu,
dar eu..” „S-ar
putea
să nu
fii de
acord
cu asta, dar..” S-ar
putea sa
nu fie perfect
asta,
dar..” „Te rog..” „S-ar putea
să nu crezi
asta, dar..”
Mustrări
eficiente „Poți să
te ener-
vezi
dacă
vrei,
dar..” „Vreau
ca tu
să..” „Mai ai
și alte
critici?” „M-ai de-
zamăgit” „Înce-
tează!”
90 IV- Atuurile celor trei tipare personologice

Copil
Unic Prim
Născut Al Doilea
Născut Al
Treilea
Născut Al
Patrulea
Născut
Carieră Finanțe,
profeso-
rat, mana-
gement Afaceri,
cercetare,
consiliere,
discursuri publice Profesorat,
artă, scris,
secretariat Vânzări,
judiciar,
inter-
venții Comedie,
mana-
gement,
echipă
Puncte
forte Orga-
nizare,
acomo-dare,
stabilitate Stabilirea
țelurilor,
decizii, conducere Autodis-
ciplină,
hotărâre Forță
emoțio-
nală,
compa-
siune,
spirit
practic Gândire,
înțele-
gere, muncă
asiduă
Rolul de
părinte Oferă
copilului spațiu și
timp Își orien-
tează copi-
lul spre
scopuri și
obiective Învață
disciplina, aplică
regulile Este pro-
tectiv, educator Se com-
portă ca
un „amic”
pentru
copilul său
Căsătoria Vrea să
îndepli-
nească
așteptările
partene-
rului Acceptă și
adoptă
dorințele
partenerului Își valori-
zează
puternic partenerul
și familia Vrea să
facă pe
plac partener
ului de
viață și
familiei Vrea să
ofere fa-
miliei tot ce aceasta
are
nevoie
Prietenia Emoțio-
nal,
delicat Face
compro-
misuri, serviabil Săritor,
oferă
critici constructive Apropiat
real doar
de puțini
oameni Singu-
ratic,
prieteniile adevărate
sunt
excepții
Stil de
lucru Urmează
sfatul
experților Încearcă să-i
impresio-
neze pe ceilalți Ține
lucrurile în
ordine, cu efort Discipli-
nat Muncitor,
deseori
adoptă
calea cea
mai grea

91Contri-
buții În orga-
nizații Descoperiri,
informații Scris, artă Poezie,
invenții,
vânzări Filosofie,
misticism

V – Punctele slabe ale celor trei tipare personologice

Copil Unic Prim N ăscut Al
Doilea
Născut Al
Treilea
Născut Al
Patrulea
Născut
Relații Dificultăți
în a simți
sentimentele altora.
Are fixații Se teme s ă nu
jignească.
Este împă-
ciuitor Sensibil
la furia
altora, pacifist Sensibil
la ne-
voile și
dorințele
altora,
face pe
plac Se simte
încarcerat
de senti-mentele
altora,
vrea să
controleze
Sursa
rușinii Că pare
egoist Că pare
vinovat Că face
greșeli Că pare
temător Că pare
imatur
Copilul
interior Refulat Abandonat Neglijat R ănit Izolat
Amânar
ea Amână
lucrurile importante
pentru cele
mărunte Amână
lucruri și
visează să
înfăptuiască
ceva Amână
lucrurile până ce
pot fi
făcute
perfect Stabilește
priorități
corecte Amână
lucrurile pentru că
alții vor
ca ele să
fie făcute
Punctul
„orb” Ceea ce
cred/simt
ceilalți Ceea ce simte/
gândește
partenera(ul) Emoțiile
altora Lucrul
cu cei-
lalți Încrederea
în alții
Limitele Își recu-
noaște
limitele și
pe ale
celorlalți Îi percepe pe
ceilalți ca
fiind de neatens Limite
stricte
definite de re-
guli Nu poate
stabili
limite pentru
alții Limite
stricte
pentru sine, ne-
permise
pentru alții
92 O plim-
bare
prin
pădure. Rămâne pe
potecă Își alege
țeluri
îndepărtate,
întâmpină
dificultăți Se uită
în pă-
mânt,
se plimbă
în cerc Intră în
pădure
doar ca
să-i ajute
pe alții Nu intră
dar le
spune
altora pe unde să
meargă

În prezent, cercet ările se orienteaz ă spre identificarea rela-
țiilor existente între tipul psihologic de frate și dominantele de
personalitate, rela țiile de cuplu, stil de via ță, credințe sau stil deci-
zional (Mukang y, 2010, Kalkan, 2008, Ec kstein, 2010, Hartshorne
et.all, 2010).

93
Metodologia cercet ării

Personalitatea poate fi mai bine în țeleasă metaforizând acest
proces complex al tabl oului personologic, asem ănându-l cu un joc
de cărți. Încă de la naștere primim anumite c ărți însă pe parcursul
devenirii, fiecare î și alege ce și cum să joace.
Lucrarea de fa ță are caracter constatativ și prin aceasta s-a
urmărit coresponden ța dintre tipul numeric de frate și tipul psi-
hologic de frate, precum și elaborarea unor ta blouri descriptive
pentru fiecare ti pologie personologic ă vizată „copil unic”, „frate
mare”, „frate mic”.
Pentru optima parcurgere și asimilare a informa țiilor, se im-
pune clarificarea termenilor și conceptelor cheie, ce se subscriu
temei abordate:
Ordinea na șterii: sintagm ă ce descrie ordinea numeric ă sau
psihologic ă a nașterii;
Ordinea numeric ă a nașterii: pozi ția cronologic ă deținută de
o persoan ă în familia sa de origine, ce r ămâne neschimbat ă chiar
și în cazul pierderii unuia dintre fra ți;
Ordinea psihologic ă a nașterii: percep ția personal ă asupra
poziției de frate de ținute în familia de origine.
Tip de frate: în lucrare folosit în sens generic pentru a marca
apartenen ța unei persoane la o fratrie, referindu-se totodat ă și la
femei – surori – și la bărbați – frați;.
Copil unic: în lucrare, sintagma a fost folosit ă cu scopul de a
indica subiec ții care nu au fra ți sau surori de sânge; utilizat în sens
generic, atât pentru femei cât și pentru b ărbații singuri la p ărinți.
Obiectivele cercet ării s-au centrat în jurul stabilirii la nivelul
aceleiași persoane, a frecven ței de suprapunere a tipului psiholo-
gic de frate peste cel nume ric-ordinal, de apartenen ță. Altfel spus,
dacă există tendința semnificativ ă de a păstra caracteristicile perso-
nologice specifice ordinii numerice de frate sau dac ă una și aceeași
94 persoană poate dezvolta o alt ă direcție personologic ă, nespecific ă
ordinii numerice de referin ță. Exemplificând aleator, dac ă un prim
născut va fi dominat de tr ăsături specifice rolului s ău sau dac ă
există posibilitatea de a adopta – su b aspect general, holistic – o
cu totul expunere personologic ă, specifică unui alt tip de frate
(spre exemplu, mezinului).
Totodată, prin aceast ă lucrare s-a dorit elaborarea tablourilor
descriptive pentru trei instan țe personologice, dup ă ordinea psiho-
logică a nașterii: „frate mare”, „frate mic”, „copil unic”.
Limitele cercet ării se constat ă pe baza mai multor elemente.
Într-o prim ă fază, trebuie men ționat că, grupul ini țial de cercetare
a fost compus din 408 de participan ți, respectiv 204 cupluri. În
urma adun ării și prelucrării răspunsurilor oferite de ace știa, s-au
constatat gre șeli de parcurgere a instrumentelor evaluative pe care
s-a fundamentat planul metodologic al cercet ării, drept urmare,
grilele generale de r ăspuns ale acestora, s-au invalidat. Ca și con-
secință, prin epuizarea sursei de ob ținere a participan ților la cer-
cetare, s-a hot ărât renunțarea la un num ăr de 64 de liste de r ăspuns,
păstrând doar 344 de grile.
Această etapă preliminar ă poate avea valoare explicativ ă pentru
frecvența crescută a tipului de frate psihologic „unic”, printre par-
ticipanții la cercetare. Explica ția poate fi una simpl ă și argumen-
tată chiar de rezultatele statistice ale cercet ării: este foarte posibil
ca majoritatea instrumentelor aplicate la care s-au constatat omi-siuni sau complet ări eronate, s ă fi aparținut unor tipare de fra ți
„mici”, care sunt descri și ca fiind u șor de distras de la activitate,
la nivelul c ărora plictiseala se instaleaz ă rapid.
O altă limită a cercetării de față este aceea c ă s-a centrat doar
pe identificarea și descrierea tipurilor de frate „mic”, „mare” și
„unic”, în condi țiile în care în via ța de zi cu zi mai pot fi identi-
ficate tipul de frate „mijlociu” și „al patru-lea n ăscut”, despre care
se discută în literatura de specialitate. Argumentul limit ării cerce-
tării la cele trei tipare fraternale, se bazeaz ă pe statisticile natalit ății
la nivelul popula ției din România, care indic ă preferința cuplurilor

95din spațiul urban, înc ă dinainte de anii ”90, de a avea preponde-
rent unul sau doi copii.
Printre ipotezele cercet ării se amintesc:
1. Tipul psihologic de „frate mic” prezint ă comportamente
bazate pe dinamizarea rela ției.
2. Tipul psihologic de „frate mare” manifest ă comportamente
orientate spre conducerea rela ției.
3. Tipul psihologic „copil unic” manifest ă comportamente
orientate ob ținerea recunoa șterii socio-prof esionale, în
defavoarea rela țiilor conjugale.
Procesul de selectare a responden ților nu a avut caracter alea-
tor, ci a urm ărit îndeplinirea unor condi ții de bază pentru atingerea
obiectivelor propuse în cercetare.
Ca prim criteriu de selec ție a grupului pentru investigare, par-
ticipanții trebuiau s ă provină din diade fraternale, sau s ă fi fost copii
unici în familia de origine. De ținerea unui frate sau a unei surori,
sau poziția de copil singur la p ărinți, s-au constituit drept criterii
fundamentale de selectare a subiec ților pentru cercetare.
Alegerea subiec ților pentru cercetare s-a realizat în confor-
mitate cu statisticile române ști cu privire la natalitate, ce atest ă
tendința cuplurilor de dup ă anul 1990, de a avea unul sau cel mult
doi copii. Num ărul familiilor cu trei sau mai mul ți copii, a înre-
gistrat o sc ădere considerabil ă de-a lungul anilor, a șa cum este
indicat și în tabelele de mai jos.

INSSE: Statistica na țională privind ordinea na șterii și vârsta mamei
(1990-2009)

1990 Grupa de vârst ă a mamei
Rangul
născutului Năs-
cuți –
vii Sub
15 15-
19 20-
24 25-
29 30-
34 35-
39 40-
44 45-
49 >50
Total 31474
6 580 473
26 140
573 666
17 389
80 165
01 395
2 217 –
Primul 13692
3 566 363
62 765
02 162
84 529
2 163
7 255 25 –
Al doilea 91303 14 911 427 246 114 287 361 19 –
96 9 92 36 83 9
Al treilea 38199 – 161
4 141
28 114
80 760
5 284
2 502 28 –

2000 Grupa de vârst ă a mamei
Rangul
născu-
tului Năs-
cuți –
vii Sub
15 15-
19 20-
24 25-
29 30-
34 35-
39 40-
44 45-
49 >50
Total
23452
1 529 317
64 862
85 697
47 350
32 857
9 261
3 213 –
Primul 12090
2 508 257
77 527
49 300
50 101
23 142
1 108
9 126 –
Al doilea 68872 21 523
6 243
36 248
52 124
50 171
7 986 54 –
Al treilea 21646 – 689 648
1 784
9 502
1 128
7 320 33 –

2009 Grupa de vârst ă a mamei
Rangul
născu-
tului Născu
ți – vii Sub
15 15-
19 20-
24 25-
29 30-
34 35-
39 40-
44 45-
49 >50
Total 22238
8 758 254
56 569
85 656
84 513
71 182
62 374
6 126 –
Primul 11776
3 735 202
27 350
96 355
54 201
41 504
4 937 29 –
Al doilea 67452 23 447
2 155
24 200
58 199
40 651
9 904 12 –
Al treilea 18996 – 688 450
1 540
5 522
7 261
2 543 20 –

Pornind de la aceste informa ții, s-a optat pentru alegerea res-
pondenților care, înainte de to ate, îndeplineau condi ția de a face
parte dintr-o diad ă fraternală sau să fi fost copii unici în familia
de origine, din perspectiv ă numerică.
Grupul participan ților la cercetare s-a fundamentat pe baza a
172 de cupluri, respectiv 344 de femei și bărbați în raport nume-
ric egal, heterosexuali, de provenien ță din mediul urban-provincial,
cu o situa ție socio-educa țională medie și peste medie. Vârsta su-
biecților s-a încadrat între 18-35 ani, cu studii superioare.

97Se insistă pe delimitarea spa țiului de provenien ță al subiecților
cercetării datorit ă diferențelor majore la nivelul stilului de via ță,
a așteptărilor sociale, a normelor și valorilor socio-rela ționale, exis-
tente între ariile zonale rural, urban-provincial și urban-metropo-
litan. Aceste diferen țe ar fi putut ac ționa ca variabile confundate
pentru cercetarea propus ă, fapt pentru care s-a dorit limitarea in-
fluențelor necontrolate, resp ectiv alegerea responden ților din acela și
sector zonal de existen ță.
Rezumând, condi țiile particip ării au vizat cet ățeni de națio-
nalitate român ă, peste 18 ani, de provenien ță din diade fraternale
sau copii unici ai familiei de origine, cu o experien ță de cuplu de
cel puțin 6 luni la momentul efectu ării cercetării.
Frecvența pozițiilor în fratrie dup ă ordinea cronologic ă a naș-
terii a persoanelor participante la cercetare, a fost de 58 fra ți unici,
162 frați mari, 124 fra ți mici.
Într-o prim ă măsură participan ții la cercetare au avut de parcurs
itemii caracteristici inventarului de m ăsurare a tipului psihologic
de frate – PBOI (Personality Bi rth Order Inventor y), instrument
conceput în 1991 și revizuit în 1998 de c ătre Alan Stewart și Linda
Campbell. PBOI a fost elaborat pe baza teorie i adleriene cu privire
la dezvoltarea personalit ății la frați și măsoară percepția personal ă
asupra rolului de frate și a experien țelor trăite prin prisma acestui
statut. PBOI este un instrument validat pe popula ția american ă,
însă gradul de generalitate al itemilor de r ăspuns face ca acest in-
ventar să poată fi aplicat și la nivelul altor popula ții, ale căror cri-
terii socio-familiale și cultural-educa ționale, pot fi diferite fa ță
de popula ția pe care s-a real izat validarea ini țială.
Următorul pas a fost de a determina statistic procentul de apa-
riție a cazurilor în care, la nivel id entitar tipul psihologic de frate
respectă caracteristicile tipului numeric de frate, de ținut în familia
de origine.
A fost important de stabilit dac ă, tipul numeric de frate pre-
determină tipul psihologic de frate cu care o persoan ă se identific ă
la vârsta adult ă, această informație fiind extrem de util ă pentru a
98 stabili importan ța ordinii numerice în formarea și dezvoltarea per-
sonalității adultului.
O dată rezultatele ob ținute și clarificarea informa țională, din
acest punct al cercet ării, interpretarea datelor s-a centrat pe în țele-
gerea participan ților la studiu din perspect iva tipului lor psihologic
de frate, indiferent de tipul de frate, în țeles ca ordine cronologic ă
a nașterii.
În sensul ob ținerii de date privind caracteristicile personolo-
gice ale participan ților la cercetare, s-a folo sit scala Belbin pentru
determinarea rolului într-un grup sau o rela ție semnificativ ă, mă-
sură prin care s-au eviden țiat caracteristicile psiho-sociale domi-
nante pentru fiecare tip psihologic de frate, urm ărit prin aceast ă
cercetare. Descrierea tipurilor Belbin poate fi consultat ă la capi-
tolul Anexe.
Un alt instrument utilizat a fost scala DAS – Dyadic Adjustment
Scale, pentru identificarea satisfac ției în cuplu, cu scopul de a
evidenția dacă ordinea numeric ă sau psihologic ă – în sine – in-
fluențează semnificativ satisfac ția în cuplu, la nivelul adul ților.
Totodată, scala DAS a fost utilizat ă și pentru delimitarea cores-
pondențelor personlogice în cuplu și stabilirea grad ului de satisfac ție
în configura țiile parteneriale în func ție de tipurile de personalitate
după ordinea psihologic ă a nașterii. La momentul public ării acestei
lucrări, rezultatele nu se finalizaser ă, urmând a fi publicate ulterior.
Pentru fiecare ipotez ă propusă în această cercetare, s-a efectuat
prelucrarea statistic ă a datelor, cu ajutorul programului Spss va-
rianta 10. Pentru manipularea statistic ă a datelor s-a folosit op țiu-
nea statistic ă ANOVA factorial ă, după modelul 2  3 și ANOVA
simplă, în funcție de obiectivul cercetat și structura modelului de
analiză variabil dup ă tipul variabilelor cercet ării.
Anova sau „analiza de varian ță” este una din cele mai des fo-
losite proceduri statistice în cazul cercet ărilor ce vizeaz ă compa-
rația între unul sau mai multe grupuri. Analiza de varian ță urmărește
evidențierea diferen țelor existente între mediile unor grupuri pe
baza dispersiei lor, nu pe diferen ța dintre acestea. „Cu cât mediile

99supuse compara ției sunt mai diferite (au o împr ăștiere mai mare),
cu atât este mai probabil ca aceast ă împrăștiere să fie datorat ă
efectului variabilei independente și nu hazardului de e șantionare”
(Popa, 2010, p.7).
Ca variabile independente (VI) s-au avut în considerare tipul
de frate, dup ă ordinea numeric ă a nașterii și tipul psihologic de
frate, cu trei subcategorii aferente: frate mare, frate mic și copil
unic. Variabila dependent ă (VD) a acestei cercet ări a fost rolul
într-un grup semnifi cativ de apartenen ță (tipurile Belbin).
Printre variabilele conf undate sau altfel spus , factorii care nu
au fost cerceta ți dar care ar fi putut influen ța calitatea și rezul-
tatele acestui studiu, ar putea fi considerate:
 seriozitatea complet ării instrumentelor de evaluare transmise
responden ților;
 obiectivitatea și sinceritatea r ăspunsurilor of erite de res-
pondenți;
 starea participan ților la cercetare, la momentul parcurgerii
instrumentelor de evaluare;
 eventualele lacune în conceperea și transmiterea instruc țiu-
nilor;
 posibile dificult ăți în a înțelege cerin țele de evaluare;
 dificultatea rememor ării anumitor tr ăiri și experien țe intra-
familiale.
Ținând cont de toate aceste variabile, cercetarea s-a bazat pe
răspunsurile venite din
partea celor 344 de subiec ți, parteneri a celor 172 de cupluri
ale cercet ării, formate cu cel pu țin 6 luni înaintea particip ării la
acest studiu. Participan ții, prin num ărul și naționalitatea lor, pot
fi considera ți a fi reprezentativi pentru popula ția română.
Pentru fiecare ipotez ă a cercetării s-a efectuat analiza statistic ă
specifică, elaborându-se tabele și grafice pentru indicarea rezul-
tatelor numerice ob ținute dar și a gradului de semnifica ție statistic ă.
În baza acelor valori s-a pornit ulterior la interpretarea psiholo-
gică a rezultatelor.
100Pentru prima ipotez ă a cercetării s-a mers pe premisa c ă, o
persoană este cu atât mai echilibrat ă din perspectiv ă psiho-afectiv ă,
cu cât la nivel psihologic, prezint ă aceleași trăsături psiho-com-
portamentale, corespunz ătoare tipului numeric de apartenen ță.
Altfel spus, c ă partenerul care se identific ă la nivel psihologic, cu
tipul numeric de frate de ținut în familia de origine, poate fi mai
echilibrat emo țional datorit ă cunoașterii și perpetuării statusului
identitar, înc ă din perioada copil ăriei.
Fundamentarea acestei premise const ă în presupunerea c ă, o
persoană poate suporta modific ări ale echilibrului intrapsihic în
situația neconcordan ței dintre rolul numeric și factorii de influen ță
amintiți în capitolele anterioare. Conform teoriei identit ății de sine
postulată de Erickson, r ădăcinile acesteia se reg ăsesc încă din pe-
rioada copil ăriei, în multiplele identific ări ale copilului cu persoa-
nele semnificative din via ța lui. Posibilul echilib ru identitar a fost
pus în rela ție cu satisfac ția de cuplu, fiind bine cunoscut c ă „numai
când un om se simte bine cu sine poate s ă-și construiasc ă relații
personale satisf ăcătoare, căci acestea vor fi bazate pe prea-plinul
lui, iar nu pe frustr ările personale” (Mitrofan, 2008) .
Satisfacția în cuplu a fost m ăsurată cu ajutorul scalei DAS
(dyadic adjustment sc ale), având ca referin ță scorul total al sub-
scalelor m ăsurate de aceasta, care vorbe ște despre satisfac ție în
ansamblul ei.
Ca primă intervenție de ordin statistic s-a avut în vedere ana-
liza a dou ă grupuri desprinse din num ărul total de responden ți ai
cercetării.
Primul grup, a fost alc ătuit din 271 de pers oane, respectiv cei
care în urma scor ării datelor înregistrate la inventarului PBOI,
au demonstrat apartenen ța la un alt psihologic de frate, decât cel
numeric de apartenen ță. Acest prim grup a fost notat cu „Nu”, ca
fiind cei la nivelul c ărora nu se respect ă principiul suprapunerii
de tip fratern.
Al doilea grup a fost compus din 73 de subiec ți, în totalitatea
lor reprezentan ți ai cazului în care tipul psihologic de frate se

101suprapune peste ti pul numeric de frate, de apartenen ță, la nivel de
trăsături psiho-comportamentale speci fice. Acest grup a fost notat
cu „Da”, ca indicator pentru s uprapunerea de tip fratern.
Rezultatele constatative au indi cat 271 de persoane din tota-
lul de 344 participante la cercetare, ca identificându-se și mani-
festând comportamente specifice un ui alt tip de frate decât cel
ordinal de ținut în familia de origine, în timp ce 73 de participan ți
prezintă caracteristici psiho-comportamentale asem ănătoare tipu-
lui de frate numeric, de apartenen ță. În completare, acest procent
diferențiativ se pare c ă nu are nicio influen ță considerabil ă asupra
manierei de implicare și relaționare în cuplu.
Într-o prim ă fază, s-a constatat c ă în propor ție de 73%, parti-
cipanții la testare au prezentat predispozi ția evident ă spre a ma-
nifesta alte tr ăsături psiho-comportamentale, decât cele specifice
tipului lor numeric de frate.
Figura 1. indic ă valorile procentuale ale responden ților obți-
nute în urma analizei de suprapun ere a tipului psi hologic de frate
peste cel numeric, corespunz ător fiecărui participant.

Fig. 1. Neconcordan ța între ordine numeric ă vs. psihologic ă

102Din datele ob ținute se poate conclude c ă, la nivelul grupului
total de participan ți la testare, frecven ța de apari ție a cazurilor în
care o persoan ă manifest ă trăsături psiho-comportamentale pro-
prii unui alt tipar de frate, decât cel de apartenen ță după ordinea
cronologic ă a nașterii, este mult peste medie.
Se constat ă pe baza datelor ob ținute și a reprezent ării lor gra-
fice, că fenomenul „nesuprapunerii de tip” survine la nivelul gru-
pului cercet ării într-un un procent de apari ție de 79%, mult peste
medie.
Procentul de apari ție a cazurilor de „suprapunere de tip”,
respectiv atunci când la nivelul unei persoane se remarc ă între
tipul psihologic de frate și cel numeric dup ă ordinea na șterii, tră-
sături preponderent comune, s-a situ at la valoarea de 21%, pentru
grupul total al cercet ării.
În consecin ță, se poate afirma c ă, suprapunerea sau incon-
gruența tipurilor psihologic și numeric de frate, nu are implica ții
directe la nivelul echilibrului psiho-emo țional, al persoanelor par-
ticipante la cercetar e, valorile satisfac ției pentru cele dou ă categorii
de persoane fiind apropiate. Media satisfac ției pentru grupul de
persoane la care se respect ă congruen ța, notat cu „da” în tabelul
statistic, a înregistrat o medie a satisfac ției în jurul valorii de 90,
în timp ce, grupul persoanelor la nivelul c ărora nu se respect ă
suprapunerea tipurilor de frate, notat cu „nu”, se remarc ă printr-
o valoare a satisfac ției de 104. Intervalul de referin ță pentru sa-
tisfacția în cuplu se înscrie între va lorile 0-151, ia r judecând dup ă
acest indicator, se poate afirma c ă media general ă de răspuns,
pentru ambele categorii de participan ți scindați în funcție de crite-
riul similitudinii de rol de frate, înregistreaz ă o valoare medie a
satisfacției.
Analizând rezultatele ob ținute la nivelul acestei ipoteze a cer-
cetării, indiferent de manifestarea la nivelul aceluia și individ, a
aceluiași rol numeric și psihologic, aceast ă variabilă se pare c ă nu
are valoare determinativ ă pentru gradul satisfac ției în cuplu. Se re-
marcă în acest sens c ă, atât indivizii care au acela și tip psihologic

103de frate precum cel numeric de ținut în familia de origine, cât și
persoanele care prezint ă un tip psihologic distinct decât cel cro-
nologic, înregistreaz ă o medie comun ă a satisfac ției în cuplu, în
acest caz, de valori medii.
Pe baza rezultatelor statistice și a interpret ării psihologice a
acestora, se confirm ă ipoteza de nul pentru prima ipotez ă a cer-
cetării, respectiv se constat ă că, la vârsta adult ă, majoritatea persoa-
nelor implicate în cercetare manifest ă trăsături specifice unui alt
tip de frate decât cel de ținut în familia de origine și mai mult, acest
fenomen nu are implica ții la nivelul adapt ării și satisfacției în
cuplu. Merit ă amintit aici c ă „efortul pentru construirea identi-
tății și a relațiilor interpersonale presupune curajul de a fi, c ăci
îți trebuie curaj pentru a- ți descoperi interiorul și a trăi conform
cu ceea ce e ști” (Mitrofan, 2008).
Noutatea procedural ă rezidă o dată din perspectiva de abor-
dare a grupului de ce rcetare, prin prisma tipului psihologic, în
condițiile în care majoritatea cercet ărilor descriu tipurile numerice
de frate. Înc ă un plus de noutate vine din abordarea și investiga-
rea grupului de cercetare, în contextul social și conjugal, dep ășind
astfel încadrarea și limitarea experien ței de viață și de manifestare
în universul familial de provenien ță.
Abordarea este as tfel non-regresiv ă și cerceteaz ă omul în spa-
țiul său existențial actual, pentru o corect ă evaluare și identifi-
care a abilit ăților adaptative și a patternurilor comportamentale
caracteristice, ce se manifest ă hic et nunc.
Pentru aceast ă intervenție investigativ ă am adunat informa ții
cu ajutorul testului Belbin, ce identific ă și încadreaz ă în structuri
bine determinate, aptitudinile sociale, abilit ățile relaționale și ma-
nierele de r ăspuns la solicit ările de via ță, atunci când persoana se
află într-un grup semnificativ (de munc ă, familial sau conjugal).
Tabloul descriptiv al fiec ărui tipar psiho-comportamental con ține
caracteristici func ționale și disfuncționale ale rolului de aparte-
nență, precum și recomand ări cu privire la interac țiunea cu alte
tipuri și posibilele efecte înregistrate într-o configura ție partene-
rială anume.
104Pornind de la indicatorii explicativi-descriptivi a tipurilor nu-
merice de frate, ce se reg ăsesc foarte bine contura ți în literatura
internațională de specialitate, și amintiți pe larg în capitolul dedi-
cat contribu țiilor teoretice, în lucrarea de fa ță. s-a pornit la identi-
ficarea m ăsurii în care tiparele comportamentale se p ăstrează la
nivel personologic și acțional și la vârsta adult ă, atunci când indi-
vizii sunt implica ți în relaționarea cu alte grupuri semnificative
înafara familiei de origine, a șa cum sunt descrise aceste roluri în
majoritatea lucr ărilor științifice.
Din acest punct al cercet ării, s-a renun țat la indicatorul „tip
numeric de frate”, demersul st atistic bazându-se pe analizarea
cuplurilor participante la studiu, considerate prin prisma tipuri-lor psihologice de frate, caracter istice partenerilor ce le compun.
În continuare, analiza statistic ă și metodologic ă s-a orientat
spre identificarea aspectelor descriptive comune responden ților,
interpreta ți după tipul lor psihologic de frate, relevat de rezulta-
tele obținute în urma parcurge rii inventarului PBOI.

105
Tablourile descriptiv-interpretative ale
tipologiior personologice dup ă ordinea
nașterii

În sensul delimit ării indicatorilor specifici afla ți în compo-
nența constructului personol ogic, la nivelul fiec ărui tip de frate
dintre cele trei spre care s-a orientat aceast ă cercetare respectiv
„fratele mare”, „fratele mic” și „copilul unic”, s-au avut în consi-
derare informa țiile rezultate din stud iul propriu-zis, dar și teoriile
deja elaborate pe aceast ă tematică.
O primă mențiune în acest sens, este aceea c ă, diferențele
constitutive identi ficate între fra ți, se instaleaz ă din nevoia acestora
de delimitare în plan socio-familial, de cele mai multe ori fra ții
mici însușindu-și caracteristici distincte fa ță de frații lor mai mari,
ceea ce presupune c ă, important în formarea și dezvoltarea perso-
nalității fratelui mic este nu doa r atitudinea socio-educa țională a
familiei fa ță de statutul mezinului, ci și caracteristicile pe care fra-
tele mare le are deja dobândite și le manifest ă plenar în rela țiile
intrafamiliale timpurii.
Așa cum s-a constatat pe baza acestei cercet ări, fenomenul
nesuprapunerii de tip numeric vs. psihologic, este des întâlnit la
grupa de vârst ă 22-35de ani.
Venit primul pe lume, copilul se bucur ă de toată atenția părin-
tească, fiind tratat cu grija și protecția specifice îngrijirii unui mezin,
cu atât mai mult cu cât a fost un copil foarte dorit și poate mult
așteptat.
Din acest consider ent, probabilitatea ca din momentul na șterii
fratelui său, copilul mare s ă manifeste comportamente specifice
unui mezin, este foarte crescut ă, ceea ce va determina în copilul
mic, construirea unui nou set de comportamente, specifice unui frate mare. De aici, personalit ăți „neconcordante” cu tipul nume-
ric de frate.
106Evident, explica țiile nesuprapunerii de tip pot fi variate: expe-
riențele de via ță, capacitatea și maniera de interp retare a acestora,
mediul colaborati v, stilul de via ță, influențele exterioare î și pot
pune amprenta pe „modularea” personalit ății individului, astfel
încât acesta s ă se poată adapta cerin țelor vieții.
O altă sursă explicativ ă extrem de interesant ă, pentru forma-
rea și dezvoltarea personalit ății precum și pentru alegerea și adap-
tarea partenerial ă, este necesar de a fi discutat ă separat de toate
celelalte, datorit ă complexit ății fenomenului ce îl con ține: moște-
nirile transgenera ționale. „Familia de origine și comunitatea par-
ticipă la crearea unor pove ști (mituri) care ne influen țează mai
mult decât am crede (…) ansamblul miturilor și mitologiilor despre
„a fi bărbat”, „a fi femeie” (…) sunt componente ale dinamicii
intergenera ționale care influen țează sau direc ționează subtil perso-
nalitatea fiec ăruia (…) în spatele acestor mituri stau anumite
elemente ce vizeaz ă dinamica incon știentă a familiei” (Godeanu,
2010, pp.10-11)
Bazele și explicitarea detaliat ă a acestui fenomen de înma-
gazinare la nivel individual a mo ștenirilor familiale incon știente
se unifică în domeniul psihogenealogiei, ce abordeaz ă problema-
tica familial ă „în contextul analizei de transmisie a incon știentului
familial” ce prive ște individul ca un „efect al istoriei lui transfami-
liale, ca pe pr odusul interac țiunii sale subtile și directe cu membrii
filonului familial din care f ace parte” (Mitrofan, Godeanu, D.,
Godeanu, S., 2010, p.14).
Având în vedere aceste trimiteri la surse bibliografice valo-
roase, se poate deduce importan ța incontestabil ă a familiei în de-
venirea adultului, l ărgind sensul cuvântului pe genera ții întregi
care au participat fiecare, con știent sau nu, la ce l ce este azi, ur-
mașul lor. Și dacă se discută despre familie, nu poate fi înl ăturată
poziția copilului sau a fratriei și a relațiilor de interdependen ță,
cu membrii familiei de origine sau l ărgite.
Din aceste considerente, se poate afirma c ă ordinea na șterii
joacă un rol important în devenirea individului, pozi ția în fratrie

107fiind conectat ă direct la rela țiile intrafamiliale și implicit, la in-
fluențele venite prin prisma acestora (con știentizate sau sublimi-
nale), în termeni de achizi ții educaționale, imagine de sine, frustr ări,
nevoi, expectan țe personale.
În societatea româneasc ă, tradițiile educa ționale persist ă în
sensul raport ării la copii în func ție de rangul acestora în fratrie,
atitudine ce deseori r ămâne neschimbat ă de-a lungul vie ții.
În susținerea acestei idei, cercet ătorii de la Universitatea
Cornell din New York (2004), au i nvestigat maniera de raportare
a părinților, la copii, în func ție de pozi ția lor în fratrie. S-a do-
vedit că, mamele participante la cercetare prezentau tendin ța de
a-l ocroti pe copilul cel mic, indiferent de vârsta acestuia, chiar și în condi țiile în care prezenta capacit ăți reale de a se descurca
singur. În acela și timp, acestea p ăstrau preten ția conform c ăreia,
copilul cel mare, trebuie s ă-i acorde sprijin și suport fratelui mai
mic, în orice domeniu, financiar sau moral. De și aflate la vârsta
a doua, femeile participante la studiu prezentau tendin ța de a apela
la copilul mai mare pentru luarea de decizii, p ăstrând imaginea
acestuia ca fiind mai responsabil și mai matur decât fratele mic.
Fenomenul de p ăstrare ș
i perpetuare a atitudinii p ărintești sta-
bilite încă din perioada timpurie fa ță de copii, chiar și la vârsta
adultă a acestora, este des întâlnit și în societatea româneasc ă.
Nevoia de a împlini expectan țele figurilor semnificative (de
regulă părinții), de a fi ceea ce și cum își doresc p ărinții, este unul
din subiectele pregna nte discutate în ședințele de consiliere și
terapie, ale adul ților și nu de pu ține ori, preten țiile părinților se
leagă și de rolul copiilor lor, de ținut în fratrie.
Revenind la specificul tiparului fratern dup ă ordinea na șterii,
indiferent de perspectiva explicativ ă de abordare a diferen țelor
constitutive, este cert faptul c ă doi frați, chiar și în condițiile coabi-
tării îndelungate în acela și spațiu existențial, vor manifesta tr ăsături
distincte.
Într-o prim ă măsură trebuie ținut cont de faptul c ă, deși niciun
tip de frate nu poate fi considerat a fi total caren țat la nivel de
108trăsături precum „sociabilitate”, „deschidere spre experien ță”,
„organizare”, „obedien ță”, „abilități de conducere” sau „retragere
spre sine”, apare ca evident c ă, deseori, ceea ce delimiteaz ă cele
trei tipologii disc utate, este propor ția sub care se reg ăsesc acești
indicatori, în cazul fiec ăruia.
Prin „specific psiho-comportament al” sunt necesar de a fi în-
țelese nu doar însu șiri distincte anume cât și frecvența de apari ție
a acestor detalii caracteristice și puterea lor de manifestare și
influențare a experien țelor personale.
Pe de altă parte, se poate di scuta despre existen ța unor trăsă-
turi cel mai probabil de a fi întâlnite cu prec ădere la nivelul unui
anumit tip psihologic.

1. TIPARUL PERSONOLOGIC DE
„FRATE/SORĂ MIC(Ă)”

Pornind de la indicato rii teoretici conform c ărora, frații mici
manifestă tendințe spre rebeliune, ignorarea direc țiilor impuse,
fuga de conservatorism și capacitate foarte înalt ă de sociali-
zare, ipoteza s-a bazat pe premisa c ă, aportul major al unei
persoane ce se identifica la nivel psihologic, cu tiparul de „frate
mic”, poate fi în țeles sub aspectul unei reale contribu ții pentru
dinamizarea rela ției și schimbarea statusului rela țional.
Pentru aceast ă ipoteză, tipul psihologic de frate a fost pus în
relație cu rezultatele ob ținute de c ătre responden ți în urma apli-
cării testului Belbin.
Prin intermediul acestui instrument, se eviden țiază atribu-
tele – în sens de calit ăți și defecte – unei persoane, atunci când
aceasta este descris ă în contextul rela ționării cu un grup semni-
ficativ.
Testul Belbin propune o serie de categorii descriptive pentru
rolurile pe care o persoan ă le poate avea într -un context semnifica-
tiv, categorii ce con țin o serie de caracter istici specifice fiec ărui
tipar.

109Indicatorii descriptivi ai fiec ărei categorii de roluri fac refe-
rire atât la calit ățile și avantajele unui rol, cât și dezavantajele
sau punctele slabe ale unei pozi ții anume într-un grup semnifi-
cativ.
Mai mult, descrierea fiec ărui tipar Belbin, face referiri și la
limitele presupuse de un rol sau altul și oferă totodată direcții și
recomand ări pentru evitarea conflictelor cu celelalte tipare.
În urma analizei datelor brute ob ținute de categoria „fra ți mici”
la testul Belbin, rezultatele ob ținute au indicat existen ța unei co-
responden țe semnificative ale acesteia, cu rolurile Belbin IR
(investigator resurse) și M (modelator).

Fig. 2 – Box plot privind media de r ăspuns pentru
dimensiunea Belbin IR

Se constat ă că, mediile cele mai înalte ob ținute la dimensiu-
nea IR se reg ăsesc la nivelul fra ților mici, în num ăr total de 92,
din totalul de 344 participan ți la cercetare.
Categoria „copil unic” este imediat urm ătoarea la nivelul c ăreia
se manifest ă înclinația spre comportamente specifice tipului IR
descris de testul Belbin, îns ă diferența existent ă între mediile
acestora și mediile ob ținute de categoria „fra ți mici”, se remarc ă
a fi evident ă, urmărind indicatorii grafici indica ți prin figura 4 –
boxplot.
110Categoria „frate mare” este ultima care se identific ă, cu tiparul
de rol IR, îns ă într-o măsură evident sc ăzută, relativ apropiat ă de
categoria „fra ți unic”.
Se poate afirma c ă există o corelație pozitivă seminificativ ă
între tipul „frate mic” și aspectele descriptive ale rolului IR, evi-
dențiate de testul Belbin .
În urma analizei statistice se poate afirma c ă, indicatorii sta-
tistici de corela ție Pearson arat ă existența unei rela ții semnifica-
tive stabilite între tipul psihologic de „frate mic” și rolurile Belbin
IR (Investigator de Resurse) și M (Modelator), respectiv fra ții
mici, par a manifesta o predispozi ție reală spre a fi caracteriza ți
de indicatorii descript ivi specifici celor dou ă tipare Belbin.
Prin aceast ă ipoteză s-a dorit eviden țierea atributelor psiho-
sociale ale tipului psihol ogic de frate mic, în m ăsura în care ele
apar și pot fi surprinse cu ajut orul testului Belbin.
Rezultatele constatative indic ă încadrarea tipului psihologic
„frate mic” în categoriile descrise de scala Belbin – Investigator
de resurse (IR) și Modelator (M). Printre in dicatorii descriptivi de
apartenență pentru aceste categorii, se pot distinge: extraversia, so-
ciabilitatea, aptitudini bogate de comunicare, curiozitate, deschidere, dinamism, implicare. Instalarea rapid ă
a plictiselii și angrenarea
în noi și variate activit ăți, tendința spre asprime, iritabilitatea, ne-
răbdarea, indisciplina, dificultatea de a urm ări lucrurile pân ă la
capăt, toate aceste elemente para fi caracteristice tipului psiho-
logic „frate mic”, reie șite pe baza corela ției statistice pozitive.
Toate aceste atribute contureaz ă în linii mari caracterul di-
namic al fratelui mic, atitudinea acestuia orientat ă spre ceilal ți,
atitudine dinamico-energetic ă ce poate ac ționa sub dou ă aspecte:
o dată susține energetic activitatea întreprins ă, pe de alt ă parte
caracterul dinamic poate ac ționa ca și cauzalitate pentru „arderea”
rapidă a energiei, ce poate conduce la incapacitatea de concen-
trare și finalizare la termen, a unor ac țiuni începute.
Totodată, caracterul dinamic al profil ului psihologic „frate mic”
poate furniza explica ții pentru conglomeratul punctelor slabe pe

111care acesta se pare c ă le are, judecând prin prisma corela ției po-
zitive existente între acesta și tipurile IR (investigator) și M (mo-
delator) descrise de scala Belbin.
În relațiile sociale, im plicit în rela ția de cuplu, se pare c ă tipa-
rul personologic de „frate mi c” este dominat de atrac ția față de
schimbare, reg ăsindu-se deseori sub forma ini țiatorului schim-
bării, fiind totodat ă cel ce îndeamn ă și îi susține pe ceilal ți, spre
schimbare. Poate fi u șor identificat pe baza implic ării în schim-
barea stării de iner ție a grupului.
Trăsături de personalitate, dezi rabile, specifice tiparului
„frate mic” :
– într-o rela ție (cuplu/social ă/familială) se distinge ca fiind
cel care propune de cele mai multe ori noi activit ăți, noi
metode, care ofer ă sugestii și recomand ări pentru cei din
jur;
– modeleaz ă dinamica grupului și/sau a cuplului;
– urgenteaz ă activitățile desfășurate în echip ă;
– manifest ă tendințe exploratorii la nivel cognitiv și expe-
riențial;
– posedă înalte abilit ăți de bun negociator, fiind un bun
manipulator, greu de condus;
– orientare exponen țială spre creativitate, imagina ție bogată,
dorința de nou;
Tipul psihologic de frate mic, se distinge ca având o bogat ă
capacitate creatoare, ținând cont de atrac ția sa față de nou, fa ță
de situații necercetate pân ă atunci, fa ță de schimbare, având energia
vitală necesară susținerii acestor demersuri.
În susținerea caracterului creator al fratelui mic, se poate
aminti defini ția creativit ății conform c ăreia aceasta trebuie în țe-
leasă ca „o forma țiune deosebit de complex ă a personalit ății, ca-
racterizată în principal prin originalitate și valoare, ea integrând
într-un mod specific toate aspectele care concur ă la realizarea
noului” (Roco, 2004).
112Originalitatea ac țională identificat ă la nivelul fratelui mic,
poate fi explicat ă prin nevoia acestuia ce rezid ă încă din perioada
copilăriei timpurii, de a g ăsi soluții noi pentru a atrage aten ția și
aprecierea p ărinților, altele decât cele anterior folosite de fra-
tele/frații săi mai mari și care nu ar mai fi avut aceea și valoare,
fiind deja cunoscute.
Ca atitudini indezirabile, dar care se reg ăsesc de cele mai
multe ori la nivelul tipului psihologic de frate mic , se pot aminti:
– pierderea interesului pentru o activitate sau fa ță de o per-
soană, imediat ce a disp ărut fascina ția/misterul fa ță de
aceasta;
– asumarea unei responsabilit ăți prea mari, în contextul pier-
derii rapide a interesului;
– acte decizionale luate în prip ă;
– tendința spre subestimarea valorii ideilor altora, pus ă pe
seama dinamismului și activismului personal;
Această din urmă atitudine disfunc țională la nivel social și
relațional poate fi explicat ă prin experien ța timpurie ce viza ne-
voia de a capta aten ția persoanelor semnificative cu tendin ța de
a minimiza importan ța competitorilor, prin ignorarea acestora.
– tendința la opozi ție față de autoritate, de evitare a supu-
nerii în fa ța regulilor.
Despre o parte din aceste caracteristici amintea și F. Sulloway
(2007) în cartea sa „Born to rebel” unde, pe baza investiga țiilor
empirice și a studiilor științifice de-o potriv ă, susținea că la ni-
velul fraților mici se remarc ă cel mai pregnant caracterul rebel al
ființei umane, înclina ția deosebit ă spre comportamente și acțiuni
riscante.
Sulloway aten ționează asupra naturii cooper ante caracteristic ă
pentru fratele mic: „cooperarea, ca strategie de rela ționare, implic ă
multe riscuri, cauzate de faptul c ă nu atrage dup ă sine reciproci-
tatea gestului, iar riscul este pr enumele fratelui mic” (Sulloway,
2007).

113Spre deosebire de fratele/s ora mare, fratele/sora mic( ă) deseori
pornește conflicte și poartă „bătălii” cu orice figur ă pe care o
consideră amenințătoare sau contrastant ă cu ideile și nevoile sale,
indiferent de rangul ie rarhic de apartenen ță, al acesteia.
Conform cercet ărilor în domeniu, se remarc ă următoarea frec-
vență a atributelor personologice, la nivelul tipului „frate/sor ă
mic(ă)”:

Tabel 1. Frecven ța atributelor de personalitate pentru tiparul „mezin”

Fratele ultim-n ăscut (mezin)
Caracteristici specifice Frecvența studiilor care
atestă atributul
Cel mai înalt interes social/s ă fie plăcut 11
Cel mai rebel 8
Cel mai empatic 7
Cel mai reprezentat prin afec țiuni
psihiatrice 6
Mai degrab ă artistic decât științific 5
Cel mai popular 3
Preferă activități sociale, interactive 3
Perceput ca fiind r ăsfățat 3
Cea mai înalt ă stimă de sine 2
Cel mai sc ăzut IQ 2
Cel mai afectat de pierderea unui p ărinte 2

Rezultatele statistice ale cercet ării confirm ă și întăresc argu-
mentele teoretice și practice prin care imaginea fratelui mic este
compusă din caracteristici generale precum dinamismul, energia
acțională și cognitiv ă, potențialul intens creativ, aceste atribute
manifestându-se, conform cercet ării prezente și în relațiile sociale
în care adultul „frate mic”, se angreneaz ă.
114Profilul „mezinului” se desprinde ca fiind deschis spre lume,
sociabil, relaxat, influen țând considerabil dinamica grupurilor,
ceea ce atest ă calitățile sale de manipulator. Prezint ă tendința spre
dezorganizare îns ă pentru ei acest aspect nu este deranjant. Ca-
racteristic acestui tip de frate este un poten țial creativ deosebit,
manifestat în toate aspectele existen țiale. Prezint ă înclinație spre
rebeliune și revoltă împotriva figurilor au toritare, fiind predispu și
în căuta și asuma riscuri. Sunt vulnerabili emo țional, sentimentul
de inferioritate (de rang) dezechilibrându-i considerabil. Rela țiile
cu ceilalți și feedbackurile primite de la ace știa îi influen țează
starea semnificativ, tr ăind deseori sentimente de dezam ăgire.
Pattern-urile sale comportamentale se bazeaz ă pe aspecte de
ordin cognitiv și logic. Îi place s ă îi „perfec ționeze” pe cei din
jur, aceasta fiind una din explica țiile pentru care deseori îi critic ă
pe ceilalți, însă intențiile sale sunt constr uctive, uneori chiar o
dovadă de afecțiune și interes fa ță de cel criticat.
Pe baza poten țialului său creativ, a imagina ției bogate, a ca-
pacității empatice deosebite, precum și a unui poten țial energetic
susținut de curiozitatea, interesul și nevoia pentru schimbare, se
constată în plan psiho-emo țional și comportamental, o varietate
de trăiri emoționale, de coloratur ă diversă, explozive, intense.

2. TIPARUL PERSONOLOGIC „FRATE/SORĂ MARE”

Specificul tiparului identitar de „frate mare” se centreaz ă în
jurul valorilor familiale, a spiritu lui de conducere, monitorizare
și de ghidare a celorlal ți, cu tendin țe puternice spre conservato-
rism și tradiționalism, inteligen ță foarte înalt ă.
Deseori, caracteristicile fratelui mare sunt în parte, comune
cu cele ale copilului unic, având în vedere c ă, până la apariția
unui nou copil în sânul familiei, acesta s-a bucurat de statutul de copil unic.

115„Fratele mare” se înf ățișează ca prezentând, de regul ă, cel
mai înalt nivel de inteligen ță, dintre toate tipologiile dup ă ordi-
nea nașterii (Eckstein et all ., 2010; Sulloway, 2006; Downey,
2001; Zajonc, 2001) Studiile sunt co ntrastante în acest sens, îns ă
la nivel general se admit preponderen ța acestui tip de frate, în
instituțiile de înv ățământ și importan ța asocierii nivelului înalt al
Iq-lui cu tr ăsături precum con știinciozitate și deschidere spre
experiență, fără de care simplul poten țial cognitiv nu s-ar putea
afirma (Pluker, 2012).
Explicația privitoare la superioritatea baga jului cognitiv al
fratelui mare ar putea consta în experimentarea a dou ă statuturi,
fiecare cu avantajele și provocările sale.
Inițial, orice frate mare a gustat din beneficiile rolului de
copil unic, primind întreaga aten ție din partea p ărinților, cu tot
ce înseamn ă aceasta: r ăbdare, demonstra ții, sfaturi, exemple de
rezolvare de probleme, de rela ționare, explica ții. Până la un punct.
Venirea pe lume a unui nou frat e –în sens generic – aduce
cu sine metamorfoze structural-emo ționale la nivelul (de acum)
fratelui mare. R ăspunsurile atitudinale ale fratelui mare vor varia
în funcție structura sa psiho-nervoas ă, de sexul copilului nou, de
diferența de vârst ă dintre ace știa, de maniera de adaptare a cu-
plului parental la noile modific ări ale statusului familial.
Se reține însă că, oricare ar fi condi țiile, sentimentul pierderii
poate fi puternic resim țit de către copilul cel mare și manifestat
prin răspunsuri diverse precum gelozia, indiferen ța, ignorarea, grija
exacerbat ă față de noul copil (atitudine incon știentă de mascare
a sentimentului de vinov ăție pentru gândurile negre pe care le
are față de noul membru al familiei, totodat ă dorința de a fi pe
placul părinților, argumentat ă de riscul de a nu pierde definitiv
iubirea acestora, în favoarea noului centru al aten ției).
Fratele mare poate marca în evolu ția sa o perioad ă de declin
cognitiv, pe fondul stresului psiho-emo țional, însă achizițiile deja
deținute și noul rol de îndrum ător al celui mai mic (conform
116directivelor p ărintești, încă adânc înr ădăcinate în tradi ția educa-
țională a familiei române ști), îl vor provoca cognitiv, participând
la dezvoltarea superioar ă a acestei arii.
În sine, na șterea unui alt copil nu trebuie în țeleasă ca motiv
de regresie sau st agnare intelectual ă a copilului mare , ci ca expli-
cație pentru sc ăderea nivelului de aten ție venită din partea figu-
rilor semnificative, implicit mai pu țin timp pentru activit ăți de
relaționare copil-adult.
Acestui fenomen i se al ătură și complexul de inferioritate și
gelozia deseori tr ăite puternic de copilul cel mare la venirea pe
lume a unui frate, în sens generic, fapt ce poate duce la sc ăderea
randamentului intelectual, pe fondul șocului emo țional născut o
dată cu fenomenul de „detronare”.
Acest cutremur emo țional este dezb ătut pe larg în scrierile
cu specific, având o cazuistic ă a tematicii, bine aspectat ă în lite-
ratura de specialitate, ce expliciteaz ă efectele rivalit ății fraterne,
de altfel un fenomen ce se reg ăsește viu descris începând din
conținuturile Bibliei, pân ă la subiecte de basm, film sau anima ție.
De cele mai multe ori, fratele cel mare î și va însuși valorile,
normele și patternurile p ărintești, apărând ca un p ărinte-surogat
pentru copilul mai mic, dinamic ă ce îi va influen ța întreg con-
structul psiho-emo țional, determinând totodat ă formarea specifi-
cului caracterial al fratelui mic.
Multă vreme, fratele cel mare va p ărea a fi un adult în mini-
atură, cu tot ce înseamn ă aceasta: respons abilitate, grij ă, atenție
la detalii, tendin țe de conducere a celorlal ți, în special pe cei afla ți
în poziție de inferioritate, ca statut.
Tipul de „frate mare” este descris în literatura de speciali-
tate ca având reale abilit ăți de leader, fiind cel mai indicat pentru
activități ce presupun organizare, coordonare și muncă susținută.
Totodată, tipul de frate mare este privit ca fiind mai pu țin emoțio-
nal. Cele mai multe astfel de repere au venit prin prisma observa-țiilor realizate fie în pr ocesul terapeutic, fie pe baza rezultatelor
obținute de ace știa în urma parcurgerii unor instrumente de m ăsu-
rare a personalit ății.

117Pornind de la indicatorii descriptivi corespunz ători primului
născut, după ordinea psihologic ă a nașterii, s-a dorit verificarea
măsurii în care, tipul de frate mare corespunde imaginii de condu-
cător abil, într-un context rela țional semnificativ, având spre
analiză răspunsurile lotului aferent, la chestionarul Belbin.

Fig. 3. Grafic privind mediile de r ăspuns pentru dimensiunea Belbin CO

Valorile statistice ob ținute prin metoda statistic ă de corela ție
Pearson, între variabilele cercet ării „frate mare” și rolul Belbin
MO (Monitor) și CO (Coordonator) indic ă spre faptul c ă tipul de
frate psihologic „mare” coreleaz ă semnificativ statistic cu tipul
Belbin „Monitor (MO)” și un prag înalt pozitiv de semnifica ție
statistică, existent între cate goria „frate mare” și rolul Belbin „CO”
(Coordonator). Din analiza graf icului, se poate constata c ă punctul
cel mai înalt de coresponden ță între un tipar psihologic și rolul
„Coordonator”, se reg ăsește la nivelul categoriei „frate mare”.
Pe baza acestor consider ente, se poate firma c ă tipul psiho-
logic „frate mare” se descrie prin comportamente preponderent orientate spre conducere, fapt ce completeaz ă și susține științific
referințele teoretice relatate în litera tura de specialitate, care in-
dică spre trăsături și atitudini de conducere, leadership, mediere
118a conflictelor, orga nizare a activit ăților, luare de decizii și asu-
marea responsabilit ății.
După cum s-a eviden țiat statistic, una din tr ăsăturile funda-
mentale ale profilului de „frate mare” este tendin ța puternic ă de
a se situa în pozi ții de conducere , cel mai probabil un mecanism
inconștient de dep ășire a complexului de detronare și menținerea
echilibrului, mecanism pe care-l va promova la nivelul tuturor
relațiilor contextuale pe care le va avea, inclusiv la vârsta adult ă.
Rezultatele cercet ării curente au indicat o strâns ă legătură între
poziția de „frate mare” și atribute ce sus țin interesul pentru roluri
de conducere, coordonare, monitorizare și evaluare a celorlal ți și
a activității acestora.
Specificul tipului „fra te mare” se delimiteaz ă prin tendin țe pu-
ternice spre tradi ționalism (prin înglobarea modelelor parentale,
în structura sa identitar ă), urmărirea în spirit conservator a se-
turilor normative și valorice. De altfel, la vârst ă adultă, acest tip
de frate se distinge ca fiind cel mai probabil de a aplica în rela-
ția de cuplu, m odelele inter-rela ționale ale familiei de origine.
Implicit, deschiderea spre experien țe noi este sumar tr ăită
de către copilul cel mare, nu pentru c ă ar manifesta caren țe jus-
tificative la nivelul imagina ției și creativit ății, ci pentru c ă mani-
festă o structur ă conservatoare, preferând scheme deja verificate,
pentru a nu risca pier derea controlului.
Totodată, pe baza conect ării profunde cu p ărinții, „fratele mare”
va manifesta ascultare și supunere în fa ța autorității, trăsătură
comună cu profilul de „copil unic”. Diferen ța dintre cele dou ă ti-
pologii, din perspectiva atitudinii fa ță de autoritate, const ă în
libertatea de exprimare a c opilului unic, care abordeaz ă cu ușu-
rință relaționarea cu autoritatea, spre deosebire de fratele cel mare
care, deși în egală măsură obedient, acesta este predispus la a evita
conflictul cu autoritatea. Cel mai probabil, reminescen țele traumei
pierderii timpurii a statutului, aspecteaz ă atitudinea de supunere
a fratelui cel mare, explicat ă de dorința de a evita pierderea aten-

119ției și dragostei din partea p ărinților și a persoanelor semnifica-
tive (la vârste mici, deseori copilul prim-n ăscut manifest ă trăiri
intense frustrante, punând venirea unui nou membru în familie,
pe seama insuficien ței personale).
De-a lungul timpului, fratele cel mare va dezvolta obiceiul
de a ascunde ceea ce gânde ște, din teama de a nu pierde dragos-
tea și aprecierea p ărinților, în condi țiile existen ței unui mezin ce
posedă de cele mai multe ori, strategii neconven ționale de câ ști-
gare a aten ției, ce vor r ămâne străine fratelui mare.
Printre caracteristicile gene rale ale acestora, se remarc ă: încre-
derea în sine, calmitate, ra ționament și capacitate de autocontrol,
prudență, discreție, bun ascult ător, înțelegător, inspir ă încredere,
tendința la conservatorism (sau tradi ționalism), cu tendin ța către
excese și erupții comportamentale, mo tivate de predispozi ția spre
evitarea conflictelor pentru perioade lungi de timp și posibile in-
capacități de gestionare a reac țiilor personale, reziduale.
Ca puncte slabe identificate se pot aminti carențe la nivelul
creativității și imaginației, evitarea schimb ării, atitudini critice fa ță
de cei ce nu respect ă regulile. Atitudinea evitant ă în fața schimbării
poate determina p ăstrarea caden ței disfunc ționale, predispozi ție
ce poate fi explicat ă prin teama con știentizată sau nu, de a pierde
controlul în eventualit atea în care situa ția binecunoscut ă ar căpăta
noi dimensiuni.
Orientarea acut ă spre conservatorism, poate avea repercur-
siuni la nivelul capacit ății sale creative, care particip ă ca „sursa
și resursa” (Mitrofan, 2001) în pr ocesul provocator de analizare
și identificare a solu țiilor pentru adaptare și construirea echili-
brului existen țial.
Profilul psihologic de „frate mare”, se coloreaz ă în raportul
relațiilor sociale cu aptitudini de organizare orientate în special
asupra activit ății celorlal ți, dispunând de capacitatea de a urm ări
pas cu pas fiecare etap ă de lucru, abilitatea de a delega sarcini și de
trasare clar ă a obiectivelor comune, înclina ție spre control și ve-
rificarea rezultatelor. Spre deoseb ire de tipul psihologic de frate
120mic, fratele mare se identific ă deseori cu interesul pentru p ăre-
rile și sugestiile venite din partea celorlal ți, în special din partea
superiorilor sau ale persoane lor pe care le valorizeaz ă.
Fratele mare se remarc ă a fi un foarte bun conduc ător (lider),
însă spiritul competi țional experimentat înc ă din perioada co-
pilăriei în rela ția cu fratele/fra ții săi, poate prinde ecou în rela țiile
sociale. În astfel de situa ții, profilul psihologic de „frate mare”
poate deveni agresiv, profund subiectiv, pân ă la incapacitatea de
a admite calit ățile altora sau, ca reactivitate opus ă într-un astfel
de context, poate „a bdica” de la pozi ția sa, fără a mai purta alte
tratative. Din perspectiv ă socio-rela țională, frații mari sunt cei
care îndrum ă, ascultă, protejeaz ă, deleagă, stabilesc direc ții, veri-
fică rezultatele. Toate aceste calit ăți se remarc ă în activitatea și
opțiunile sale comportamental-decizionale, în condi ții securizante
pentru acesta.
Partea întunecat ă a tipului psihologic de frate mare se des-
crie sub aspectul crit icilor neconstructive, a remarcilor negative,
a lipsei de tact în abordarea rela țiilor, a competi ției neloiale. Po-
tențialul său agresiv se concretizeaz ă în situații provocatoare
aparte, cu prec ădere cele cu valoare de amenin țare a pozi ției sale
de conducere, în astfel de situa ții violența sa manifestându-se pe
planuri diverse, de la fizic la verbal.
Probabilitatea ca încrederea și echilibrul s ă se clatine pentru
frații mari, cre ște o dată cu apariția competitorilor pentru rolul
de conducere sau în cazul p ărerilor contradictorii, în care, de
regulă, fratele cel mare simte nevoia s ă aibă ultimul cuvânt.
Luptele cele mai „avantajoase” le poate purta cu persoane
pe care le consider ă inferioare ca rang, iar în cazul apari ției unui
conflict cu autoritatea (aici în țeleasă ca figură semnificativ ă, pe
care o valorizeaz ă), preferă să evite conflictul.
În consecin ță, afirmația conform c ăreia tipul psihologic de
frate mare este caracterizat de comportamente orientate spre con-
ducere, se confirm ă în manier ă tripartită: o dată pe baza corela ției
semnificative statistic existente între tipul psihologic de „frate

121mare” și tipurile Belbin Monitor și Coordonator, apoi în urma
analizei post-hoc a atributel or descriptive ale acestora și nu în
ultimul rând, prin argumentele justificative descrise de cadrul teoretic referitor la tiparele psihologice dup ă ordinea na șterii.
O mențiune important de a fi f ăcută aici este aceea c ă, în
tabloul descriptiv-interpretativ al tipurilor Belbin, se face reco-
mandarea tipului „Modelator” (M) s ă evite conflictul cu persoa-
nele caracterizate de tipul Mon itor-Evaluator (Mo), aspect ce
oferă o notă amuzantă datelor statistice, prin suprapunerea unor
realități care aparent nu aveau ni ciun punct în comun. În plan
social, tipul ra țional „monitor-evaluator” poate sanc ționa activi-
tatea de lucru a dinamicului „m odelator”, ceea ce poate activa
reacții de impuls, din partea tipului Mo.
La nivelul tipurilor psihologice de frate, se are în vedere
consacrata rela ție de competi ție dintre fratele mare și fratele mic,
în care fratele mare impune și cel mic trebuie s ă dispună, însă
rareori o face, spiritul rebel și de risc conducând rela ția de fratrie
mai degrab ă spre conflict decât spre cooperare.
Printre trăsăturile specifice tiparului de „frate mare” se reg ă-
sesc și capacitatea de a asculta, un înalt sim ț al conștiinciozității
și responsabilit ății, cu predispozi ție spre a sim ți sentimente de
culpabilitate, ceea ce îi antreneaz ă grija și atitudini afectuoase fa ță
de cei din jur, ca mecanism compensator.
Este sensibil la critic ă, în special dac ă aceasta vine din partea
persoanelor semnificative, fapt ce îl destabilizeaz ă emoțional, mai
repede decât se poate întâmpla la nivelul oric ărui alt tip de frate.
Pe baza acestor indicatori, se pot deduce constat ări cu valoare
justificativ ă pentru nevoia acut ă a fratelui mare, de a se pozi ționa
în roluri de conducere, atât în plan profesional cât și sentimental,
pe de-o parte cu scopul de a se asigura c ă este cel care face re-
gulile jocului, și pentru a minimiza riscul de a pierde. Pe de alt ă
parte, impunându-se ca figur ă autoritară, scade riscul de a primi
critici direct adresate (întâmpin ă dificultăți în a diferen ția criticile
122rău intenționate față de cele constructive) și cresc șansele de a
primi aten ția și recunoașterea de sine, din partea celorlal ți.
Manifestă o puternic ă dorință de a obține aprobarea figurilor
semnificative și autoritare, caracterizându-se prin conservatorism
și supunere în fa ța legii sau a regulilor. Prefer ă poziții de condu-
cere atât în via ța de cuplu cât și în cea profesional ă. Sunt mai
afectuoși și dispuși la a-i proteja pe ceilal ți cu toate acestea, ma-
nifestă tendința spre auto-criticism și auto-învinov ățire.
De obicei evit ă să își exprime p ărerile, preferând s ă afle opinia
celuilalt înainte de a și-o exprima pe a sa, are nevoie de aprobarea
figurilor autoritare semnificative, în mod pregnant în procesul
decizional.
Conform literaturii în domeniul cunoa șterii formării și dezvol-
tării personalit ății, se au în vedere urm ătorii indicatori descriptivi
coresponden ți tiparului „frate/sor ă mare”.

Tabel 2 – Frecven ța atributelor de personalitate pentru tiparul „mezin”

Primul-născut
Caracteristici specific Frecvența studiilor
care atest ă atributul
Cel mai înzestrat intelectual 23
Cu cele mai multe reu șite 12
Puternic motivate 9
Cel mai probabil înclinat spre a fi lider 9
Caută afilierea ca r ăspuns la stress 7
Reprezentativ pentru persoanele înv ățate 6
Cel mai influen țat de autoritate 6
Se conformeaz ă valorilor parentale 6
Cel mai speriat de situa ții noi, necunoscute 5
Cel mai precoce în începerea vie ții sexuale 5
Cel mai probabil s ă fie politician 5
Responsabil și conștiincios 5
Comportament matur 4
Cea mai înalt ă stimă de sine 4
Dependent de aprobarea celorlal ți 4

123Cel mai vulnerabil la stress 3
Auto-disciplinat 3
Cel mai pu țin emoțional 3
Competent și încrezător 3
Conservator în fa ța schimbării 3
Predispus la a avea co șmaruri 2
Cel mai înalt grad de narcissism 2

Rezumând, tr ăsăturile distincte ale tipologiei de „frate mare”
constau în:
 Căutarea pozi țiilor de conducere, atât la nivel profesional
cât și în viața privată
 Nevoia de a fi recunoscut ca leader
 Cele mai bune abilit ăți de ascultare a celorlal ți, grijă și
îndrumare a acestora
 Tradiționalism și conservatorism, internalizare și promo-
vare a normelor și patternurilor rela ționale desprinse din
modelul dinamicii cuplului parental.
Pe baza rezultatelor cercet ării s-a constatat c ă deseori, la ni-
velul aceleia și persoane, tipul psihologic de frate nu se suprapune
peste cel numeric, de apartenen ță. Pe baza observa țiilor directe a
răspunsurilor date de participan ții la cercetare, s-a constatat c ă
într-o propor ție foarte înalt ă, fratele mare dup ă ordinea cronolo-
gică a nașterii, manifest ă tendința evident ă spre a se identifica,
cu atributele psihologice sp ecifice copilului unic.
Acest fenomen de permutare identitar ă este facilitat de mai
multe categorii de factori, pe de-o parte concre ți, conștientizați,
ce țin de condi țiile existen țiale, mediul colocativ, istoria existen-
țială a familiei. Dintr-o alt ă perspectiv ă explicativ ă, metamorfoza
copilului mare poate fi pus ă pe seama mecanismelor de ap ărare,
a pulsiunilor incon știente de evitare a unei surse de frustrare, prin
dilatarea sau chiar ignorarea existen ței acesteia. Drept consecin ță,
la nivel identitar, fratele cel mare î ți va construi o imagine simi-
lară poziției de copil unic. Cu toate acestea, rela ția între fra ții
proveniți din diade fraternale, pare s ă fie funcțională, dacă se ia
124în considerare caracterul distinct al fra ților dar totodat ă dobân-
direa unor atribute compensatori i prin care cei doi particip ă la
crearea identit ății de rol și statut. Din aceste considerente, fra ții
prim-născuți sunt cei mai pasibili de a dezvolta atitudini depre-
sive din cauza rupturilor existente la nivelul rela ției cu sine (în
funcție de diferen ța între frați, justificat ă de fenomenul „detron ării”,
ambiguității de rol, a unei integr ări deficitare a rolurilor și res-
ponsabilit ăților), ceea ce poate indica spre cre șterea prevalen ței
către tulburări de ordin psiho-emo țional.

3. TIPARUL PERSONOLOGIC „COPIL UNIC”

Dintre toate tipologiile dup ă ordinea na șterii, la nivelul celei
de „copil unic” se constat ă cele mai puternice transform ări din
perspectiva atitudinii so ciale. Privind în urm ă, imaginea familiei
de origine se identifica cel mai frecvent cu cel pu țin patru membri,
mama, tat ăl și doi copii, cel pu țin, societatea româneasc ă din vre-
murile trecute încurajând natalitatea, prin drepturi și bonifica ții
speciale, aduse familiilor cu cel pu țin doi copii. Astfel c ă, în rarele
cazuri când o familie avea un singur copil, aces ta era privit cu reti-
cență de către grupul colectiv, fapt ce inevitabil în influen ța inte-
racțiunile socioumane, foarte probabil și imaginea de sine.
În prezent, o dat ă cu evolu ția socială, valorile familiei mo-
derne s-au schimbat, totodat ă rolul femeii în societate fiind tot
mai recunoscut în sferele profesionale. Evolu ția socială și impor-
tanța femeii în via ța profesional ă activă au condus la op țiunea
femeilor contemporane spre a avea un singur copil, pe de-o parte
pentru a-și îndeplini rolul de mam ă dar și cu scopul declarat al
reinserării rapide în activita tea socio-profesional ă. Astfel c ă, în
societatea zilelor noastre, pozi ția de „copil unic” este tot mai des
întâlnită, participând la schimbarea va lorilor sociale, care par a
se centra pe reu șită profesional ă mai degrab ă decât spre coeziu-
nea familial ă.

125Poziția de „Copilul Unic” cu referire direct ă la copiii singuri
la părinți, se consider ă a fi în prezent una privilegiat ă, prin
însumarea unor caracteristici comune cu cele ale fratelui mare și
ale fratelui mic, prin prisma atitudinii psiho-educa ționale venite
din partea cuplului parental. Pe de -o parte, copilul unic apare ca
fiind centrul aten ției familiei, de unde și grija, răsfățul și protecția
primite din partea acesteia, atitudini p ărintești manifestate de
regulă, îndeosebi fa ță de mezin. Pe de alt ă parte, copilul unic cre ște
cu imaginea figurii autoritare (de regul ă, a părinților) căreia tre-
buie să i se supun ă și care devine etalon pu ternic semnificativ, de
referință, pentru rela țiile interumane, pe care acesta le va stabili
ulterior.
În cazul „copilului unic”, instrumentele investigative consi-
deră copilul în mijlocul rela ției directe cu familia nuclear ă și
implicit a interpret ării personale pe care o are asupra acesteia,
mergând pân ă la relația cu verii primari sau prietenii semnifica-
tivi care au ac ționat ca „frate surogat” pentru ace știa.
În continuare s-a mers la inves tigarea tipului psihologic de
„copil unic”, pornind de la premisa c ă acesta promoveaz ă com-
portamente orientate spre ob ținerea recunoa șterii social-profe-
sionale.
Această ipoteză s-a bazat pe asump ția conform c ăreia, în lipsa
unei relaționări timpurii cu o persoan ă semnificativ ă de vârstă
apropiată, copilul unic va fi preponderent atras de formarea imagi-
nii de sine în raport cu figurile pare ntale (ce vor fi ulterior proiectate
la nivelul figurilor autoritare întâlnite în contextul socio-profe-
sional) și achizițiile în plan profesional.
S-au urmărit eventualele rela ții existente între tipul psihologic
„copil unic” și rolurile Belbin, ca prim indicator în elaborarea
unui tablou descriptiv as upra acestei tipologii dup ă ordinea psi-
hologică a nașterii.
Pentru aceast ă măsură investigativ ă, s-a folosit întregul grup
de participan ți la cercetare, în num ăr de 344 de responden ți.

126Fig. 4 – Boxplot privind mediile de r ăspuns la dimensiunea Belbin IM

Figura 4. descrie grafic media r ăspunsurilor oferite de partici-
panții la cercetare la evaluarea efectuat ă în baza testului Belbin,
pentru identificarea rela țiilor posibile într e tipologiile de fra ți după
ordinea psihologic ă a nașterii și rolurile corespondente.
Într-o prim ă măsură, este redat num ărul de participan ți la cer-
cetare, reprezentativi pentru fiecare categorie psihologic ă urmărită
în această lucrare.
Pentru cercetarea prezent ă au fost evaluate 146 de persoane
care prezentau la nivel personologic tr ăsături specifice tiparului
„copil unic”, de altfel categoria cea mai numeroas ă. În conti-
nuare, se precizeaz ă un total de 106 responden ți ce se reg ăsesc
ca aparținând categoriei de „fra ți mari”. Un total de 92 de per-
soane evaluate în acest demers, au semnalat predispozi ții semni-
ficative spre tipul de „frate mic”:
Se poate constata c ă, la nivelul celor 146 de subiec ți identifica ți
ca manifestând aspecte comune tipu lui de frate psih ologic „unic”,
există o preponderen ță evidentă către identificarea acestora cu
tipul Belbin, Implementator (Im).

127În sens descresc ător, frații mari apar a fi urm ătorii care s-ar
identifica într-un anumit grad, cu rolul de Implementato, îns ă la
acest punct nu se poate spune dac ă preponderen ța în cazul lor, ar
avea semnifica ție statistic ă.
Ultimii care au manifestat interes pentru ac țiuni și compor-
tamente specifice tipului Implementator, sunt reda ți în Fig. 4., ca
fiind reprezenta ți de categoria „fra ți mici – mezin”.
Cu atât mai pu țin se poate spune despre mediile acestora, c ă
ar putea fi semnificative pentru caracteristicile descriptive ale
acestei categorii de fra ți, după ordinea psihologic ă a nașterii.

Figura 5. Grafic privind media de r ăspuns a responden ților la
dimensiunea Belbin F

Prin Figura 5., se indic ă sub form ă grafică relația existent ă
între tipurile psihologice de „frate mic”, „frate mare” și „copil
unic”, cu dimensiunea Belbin „Finalizator”.
Se observ ă medii evident mai înalte la nivelul fra ților unici,
prin care se sugereaz ă că între acest tip psihologic de frate și
dimensiunea rolului „Finalizator”, exist ă un procent mai înalt de
semnifica ție, decât în cazul celorlalte dou ă tipuri de fra ți. Pentru
acestea din urm ă, mediile grafic indicate demonstreaz ă încă o
dată o oarecare asem ănare între tiparul psihologic de „frate mare”
și tiparul „copil unic”.
128Așa cum se indica anterior, tipar ul psihologic al copilului
unic a fost urmat imediat de cel al fratelui mare, chiar dac ă me-
diile nu erau semnificative, succe sivitatea nu pare a fi întâmpl ă-
toare.
Chiar dac ă nu face obiectul cercet ării, am considerat impor-
tant de subliniat tendin ța tipurilor „copil unic” și „frate mare”, se
a se asem ăna la nivel preferin țe și comportamente sociale, a șa
cum sunt m ăsurate de testul Belbin.
Se precizeaz ă că numai la nivelul tipar ului psihologic „copil
unic” s-au înregistrat corela ții semnificative statistic, cu rolul
„Finalizator” (F), chiar dac ă, așa cum graficele mediilor pentru
cele trei ca tegorii de fra ți, au indicat, au existat predispozi ții către
acest rol și în rândul celorlalte dou ă categorii de fra ți, care au
făcut obiectul cercet ării.
Se poate conclude c ă tipul psihologic „copil unic” prezint ă
caracteristici psiho-comportamentale specifice tipurilor Belbin
Implementator (IM) și Finalizator (F).
La baza emiterii acestei ipoteze a stat asump ția conform
căreia, în lipsa unei rela ționări timpurii cu o persoan ă semnifi-
cativă de vârstă apropiată,copilul unic va fi preponderent atras
de formarea imaginii de sine în raport cu figurile parentale (ce
vor fi ulterior proiectate la nivelul figurilor autoritare) și achizi-
țiile în plan socio-profesional.
Fundamentarea ipotezei s-a realizat ținând cont și de men-
țiunile teoretice referitoare la „cop ilul unic”, din pe rspectiva ordinii
cronologice a na șterii.
S-a dorit identificarea aspectelor generale de manifestare în
relațiile sociale ale tipului psihologic de copil unic, investigat în
mediul său existențial actual și interpretat ca adult. Din prelu-
crarea datelor ob ținute în urma parcurgerii testului Belbin, s-a
constatat asem ănarea existent ă între tipul psihologic de „copil
unic” și dimensiunile „Implementator” (Im) și „Finalizator” (F).

129Pe baza rezultatelor ob ținute la cercetarea de fa ță, corelate
cu mențiunile teoretice semnificative, într-o manier ă descriptiv-
rezumativ ă se amintesc aleator acel e caracteristici fundamentale
ale poziției de „copil unic”, precum: încredere în sine, inteligen ță,
valorizarea autorit ății, căutarea realiz ării profesionale, sociabili-
tate, organizare, frustrare în rela țiile de cuplu, arogan ță, caracter
puternic, sensib il la critic ă, flexibilitate redus ă, tendințe spre per-
fecționism, egoism, prezen ță plăcută, tendința spre îngrijorare.
La o prim ă vedere, toate aceste carac teristici par a fi comune și
celorlalte tipuri de fra ți și, în mare m ăsură, acest lucru se și în-
tâmplă. Ceea ce diferen țiază copilul unic de restul tipologiilor
după ordinea na șterii, este frecven ța și puterea de manifestare,
sub care aceste caracteristici se reg ăsesc în structura psiho-com-
portamental ă a copilului unic.
Se vorbește despre pozi ția de copil unic, ca fiind privile-
giată, din perspectiva evit ării sentimentelor negative cu poten țial
de dezechilibrare a ordinii psiho-emo ționale, prin absen ța unui
rival direct. Diferen ța mai mare de cinci ani, existent ă între doi
frați, duce de cele mai multe ori la evitarea sentimentelor nega-
tive posibil de a fi resim țite de către fratele mare la apari ția unui
nou copil în familie, și va manifesta cel mai probabil caracte-
risticile unui copil unic, indiferent de pozi ția în fratrie, dup ă
ordinea numeric ă a nașterii.
După cum se preciza, dozarea psiho-comportamental ă este
cea care face cel mai clar diferen ța între tipologiile identitare,
după ordinea psihologic ă a nașterii.
Copilul unic manifest ă reale capacit ăți de socializare, contrar
credințelor vechi, conform c ărora, în absen ța unui partener fratern
nu au putut dobând it aceste abilit ăți. Augmentarea capacit ăților
existente la nivelul copilului unic pot fi în țelese în rela ție cu evo-
luția socio-cultural ă, ce a acționat și la nivel perceptual cu pri-
vire la imaginea copilului singur la p ărinți, permițându-i acestuia
să se simtă acceptat și valorizat social, chemându-l și determinând
în acesta dezvoltarea abilit ăților interumane. Copilul unic este o
130prezență plăcută, socializeaz ă bine cu cei din jur, cu precizarea c ă,
spre deosebire de fratele mic, copilul unic nu caut ă în mod nea-
părat, să relaționeze.
Specificului psiho-comportamental al copilului unic se leag ă
de abordarea rela ției cu autoritatea, orientarea excesiv ă spre viața
profesional ă și nevoi profunde de intimitate personal ă. La copilul
unic se remarc ă cel mai bine tendin ța de a se raporta la autoritate,
cu obedien ță și interes foarte înalte fa ță de acestea, marcând ne-
voia de a fi confirmat de figurile autoritate. Tot la nivelul acestui
profil se disting cele mai bune abilit ăți de relaționare cu oamenii
puternici, autoritari, aptitudine elaborat ă de-a lungul anilor, în con-
textul experien ței directe cu autoritatea, în rela țiile intrafamiliale
și ulterior cu alte figuri soci ale semnificative din partea c ărora a
căutat aprecierea și confirmarea de sine. De aici și tendințele pu-
ternice spre perfec ționism, predispozi ția la îngrijor ări constante
cu privire la rezultatele activit ății sale, evitarea ac țiunilor ris-
cante, care i-ar putea periclita imaginea. Via ța profesional ă joacă
de departe un rol extrem de impor tant pentru ti parul de „copil
unic”, de multe ori în detrimentul vie ții de cuplu sau de familie.
Poate cea mai pregnant ă caracteristic ă a copilului unic, ne-
voia de intimitate personal ă, este și cea care produce cele mai
multe confuzii interpretative asupra inten țiilor și felului de a fi al
copilului unic. „A-l trimite pe c opilul unic în camera lui, nu e o
pedeapsă ci o recompens ă (…) copiii unici ador ă să stea singuri”
(Isaacson, Radish, 2006, p. 52), a avea cât mai des un timp și un
spațiu doar al lor, apare ca spec ific tiparului de „copil unic”.
Copiii unici las ă deseori impresia c ă ar fi egoi ști și aroganți,
însă aceasta se întâmpl ă pe fondu l experien țelor timpurii de via ță,
când nu era nevoit s ă împartă cu cineva ceea ce avea sau primea
(material sau nu), când cei mai buni prieteni ai s ăi erau juc ăriile,
anumite obiecte din cas ă sau diverse personaje animate. Prin
prisma acestei experien țe s-a solidificat nevoia copilului unic de
a avea și la vârsta adult ă, un spațiu și un timp numai pentru el,

131fără vreo determinare cauzal ă venită pe fondul dinamicii rela-
ționale. Copilul unic are nevoie de ceva doar al lui, are nevoie s ă
se retragă în sine pent ru a se reg ăsi, fără ca cineva s ă poarte vreo
vină.
În absența cunoașterii specificului copilului unic, erorile de
interpretare a comportamentelor și intențiilor acestuia pot fi
uzuale și evident, în detrimentul echilibrului dinamicii rela ționale.
Deseori, partenerii unui „copil unic” pun atitudinea evitant ă, de
retragere, a partenerului lor, pe seama unor lipsuri personale, ajun-
gând să dezvolte frustr ări la nivel de sine și la nivel de rela ție.
Copilul unic manifest ă deseori dificult ăți în a-i în țelege pe
ceilalți într-o manier ă reală, concretă, bazată pe provocarea dis-
cuțiilor, pe comunicarea direct ă cu partenerii rela ționali. În absen ța
unui model concret de rela ționare cu un partener real, prin lipsa
interacțiunii cu un frate, la vârsta adult ă, copilul unic î și va fo-
losi foarte mult imagina ția pentru a- și explica ce se întâmpl ă,
gândesc sau simt cei din jurul s ău. „Dacă un copil unic are ne-
voie să înțeleagă ceva despre altcineva, atunci el va încerca s ă-și
închipuie cum se simte acesta, ca rezultat al practicii timpurii de
a-i trata pe ceilal ți ca produs al imagina ției lor” (Isaacson, Radish,
2006, p.54), tot imagina ția fiind cea care poa te duce la crearea
unor „expectan țe foarte înalte cu privir e la persoanele cu care un
copil unic, intr ă în contact” (Leman, 2000).
Ca o consecin ță inerentă, prototipul social al copilului unic
se poate descrie prin intermediu l atributelor ca autodisciplinat,
meticulos, muncitor, puternic or ientat spre afirmarea personal ă
în plan socio-profesional, so ciabil, prietenos. Contrar aparen țe-
lor, absen ța relaționării cotidiene cu un frate, nu îl predispune la
respingerea sau evitarea contactelor sociale, ci, dimpotriv ă, mani-
festă interes pentru acestea c ăutând confirmarea identit ății perso-
nale în rela ția directă cu oamenii. Totodat ă, în literatura de specia-
litate, copilul unic se remarc ă prin atitudinea de evitare a con-
flictelor, acordând importan ță crescută manierelor pozitive și
asertive de comunicar e cu cei din jur.
132Sunt descri și în termeni psiho-sociali și de lucru precum auto-
disciplină, meticulozitate, aten ție la detalii, spirit de munc ă, serio-
zitate, acțiuni practice și concrete.
Din descrierea tipurilor Belbin și ale corela țiilor statistice
înregistrate între tipul psihologic de „copil unic” și dimensiunile
Belbin Finalizator și Implementator, se poate afirma c ă tipul de
frate psihologic unic, prezint ă în plan psiho-comportamental ten-
dința spre perfec ționism și recunoaștere social ă.
Umbra copilului unic este delimitat ă de aspecte psiho-com-
portamentale precum am biguitatea decizional ă, nesiguran ța socială,
îngrijorare excesiv ă, capacitate redus ă de flexibilitate, toleran ță
mică la risc și pedanterie exagerat ă.
În ariile sale existen țiale semnificative, acord ă mare impor-
tanță detaliilor, abordeaz ă evenimentele într-o manier ă practică
și concisă, cu scheme concret trasate, dispunând de capacitate înalt ă
de susținere a aten ției necesare pentru finalizarea lucrului și atin-
gerea obiectivelor.
Ca atitudini de evitat ce se men ționează în tabelul descriptiv
Belbin la nivelul tiparelor core spondente tipului psihologic de
copil unic, se enumer ă: evitarea competi ției pentru pozi ție, evi-
tarea lipsei de loialitate fa ță de grupul semnificativ, evitarea
îngrijorărilor excesive, fiind recomandat ă orientarea aten ției și
spre ansamblul contextual, nu pr eponderent spre detalii.
Foarte probabil evitarea conflictelor și „luptei” pentru po-
ziție sunt recomandate judecând prin lipsa de experien ță a unei
competiții autentice, tr ăite intens, a șa cum numai rivalitatea între
frați le poate înlesni apari ția.
În mijlocul unei astfel de experien țe, rivalii î și descoper ă ca-
pacitățile, limitele, se stimuleaz ă intens creativitatea pentru g ă-
sirea de noi și variate solu ții de „învingere” și depășire a celuilalt,
se evidențiază noi culmi sau c ăderi personale, toate aceste aspecte
participând la construirea și soliditatea diverselor patternuri adap-
tative, pentru provoc ările existen țiale.

133În lipsa unui oponent pe m ăsură, copilul unic stabile ște con-
tacte sociale puternice, ce pot ac ționa ca o rela ție-surogat de fr ăție,
însă absența autenticit ății relației face ca recomand ările pentru
copil unic s ă se înscrie în jurul evit ării conflictelor.
De altfel, nu întâmpl ător copilul unic î și dezvoltă capacități
extraordinare de comunicare și relaționare, căutând ca prin resur-
sele proprii s ă se afirme socio-pr ofesional, acesta și-a dezvoltat în
absența unei rela ții de fratrie, scheme avantajoase de ob ținere a
confirmării și implicit de construire a imaginii de sine.
Pe baza rezultatelor ob ținute coroborate cu indicatorii des-
criptivi din literatura de specialitate, se poate conclude c ă atenția
și interesul preponderent orientate c ătre aspectele socio-profe-
sionale pot atrage dup ă sine dificult ăți de integrare-adaptare în
viața de cuplu.
Copilul unic manifest ă puternice nevoi afective, îns ă nu pare
a fi disponibil emo țional pentru a le împlini pe ale altcuiva, fiind
obișnuit să primeasc ă dar nu și să ofere semenilor s ăi.
Copilul unic manifest ă încredere în sine datorit ă atenției pri-
mite din partea p ărinților, ca unic ă direcție de manifestare a
iubirii și aprecierii, avantaje pe care nu trebuie s ă le împart ă cu
nimeni. Datorit ă experien ței intrafamiliale, nemijlocite și neîm-
părțite, copilul unic apreciaz ă și relaționează foarte bine cu auto-
ritatea, în plus benefi ciind de anumite calit ăți specifice fratelui
mic, precum abilitatea de a se face pl ăcut în situa ții diverse, cu
preponderen ța manipul ării prin atribute actorice ști. Obișnuința
de a primi toat ă atenția și grija din partea persoanelor semnifi-
cative, poate determina la nivelul adultului, nevoi reale de con-
firmare prin laud ă, sprijin necondi ționat și recunoștință.
Între cele dou ă tipare „copil unic” și „frate mare” exist ă ase-
mănări deloc întâmpl ătoare, acestea supra punându-se în puncte
comune datorit ă experienței anterioare a fratelui mare care, înainte
de nașterea celui de-al doilea copil, a experimentat rolul de copil
unic. Aceast ă afirmație este cu atât mai solid ă cu cât se ține seama
de diferen ța existentă între frați, acel „ age gap” care poate determina
134modificări semnificative la nivelul identific ării cu un alt tip de
frate decât cel numeric, de apartenen ță.
Din perspectiv ă relațional-conjugal ă, este foarte probabil ca
atenția și interesul copilului unic, orientate cu prec ădere spre
recunoaștere social ă, să dăuneze la un anumit nivel, rela ției de
cuplu. Absen ța relaționării cu un frate de se x opus, contribuie la
incompleta cunoa ștere a manierelor de rela ționare cu un partener
diferit ca gen, ceea ce ar putea atrage dup ă sine consecin țe precum
dificultate de adaptare, egocentrism, insuficient ă capacitate em-
patică.
Caracterul egocentric al copilului unic poate ac ționa ca factor
perturbator în rela ția de cuplu, configura ția conjugal ă „copil
unic-soră unică” fiind descris ă ca „narcisic ă”. Poate fi un bun
partener de cuplu, atât timp cât cealalt ă persoană reușește să îi
satisfacă nevoia de aten ție și afecțiune, să-i întâmpine dorin ța de
a fi pus pe primul plan, s ă îi poată oferi sprijin real în sensul
dezvoltării personale dar mai ales profesionale, toate aceste ten-
dințe acționând în detrimentul contingen ței de cuplu.
„Copilul unic deseori manifest ă retragere din planul conju-
gal, însă nu ca semnalizare a unui disconfort ci pentru c ă natura
sa solitară dobândit ă prin absen ța relaționării și împărțirii spațiu-
lui personal cu cineva asem ănător ca rang, sunt elemente ce lip-
sesc din puzzle-ul copil ăriei timpurie a acestui tip de frate” (Cane,
2008).
Orientarea excesiv ă spre latura so cio-profesional ă, spre con-
firmarea personal ă în aceast ă arie de interes, de cele mai multe
ori în detrimentul rela ției de cuplu, are va loare descriptiv-expli-
cativă pentru tipul psihologic de copil unic.
Însumând mai multe surse din literatura de specialitate pri-
vitoare la formarea și dezvoltarea personalit ății, după ordinea în
fratrie, s-a elaborat urm ătorul tabel descriptiv:

135Tabel 3. Frecven ța atributelor de personalitate pentru tiparul „mezin”

Copilul unic
Caracteristici specific Frecvența studiilor
care atest ă atributul
Reușite intelectuale 7
Cea mai mare nevoie de realizare 5
Orientat c ătre studii 4
Cele mai dese probleme comportamentale 4
Cea mai sc ăzută nevoie de afiliere 4
Egoist 3
Nevoie de afiliere în condi ții de stress 3
Probleme de ordin clinic, psihiatric 2
Cel mai pl ăcut 2
Cel mai cooperant 2
Cel mai de încredere 2
Cea mai puternic ă identitate de sex-rol 2

Specificul psiho-comportamental al tiparului de copil unic,
se nuanțează pe baza tr ăsăturilor precum:
– gestionare excelent ă a relațiilor cu autoritatea, cu persoa-
nele aflate în func ții înalte;
– centrare excesiv ă spre viața profesional ă;
– competen țe cele mai înalte pentru implementarea și fina-
lizarea activit ăților de munc ă;
– dificult ăți în a decoda ceea ce simt sau ce gândesc ceilal ți,
elaborându- și idei explicative bazate în special pe imagi-
nație, în detrimentul unei comunic ări eficiente cu semenii;
– dese perioade de retragere în sine, de c ăutare a intimit ății
personale, nevoia de „spa țiu”;
136– atras în mod deosebit de parteneri ce îi în țeleg și susțin
interesul exacerbat, spre carier ă.
Tot acest specific personologic se va r ăsfrânge asupra inter-
pretării experien țelor de via ță, a stilului s ău existențial, a calit ății
relațiilor sale interumane, a deveniri i sale socio-profesionale. De
cele mai multe ori, persoanele ce se identific ă la nivel psihologic
cu tipul de „copil unic” sunt membri de baz ă ai spectrului socio-eco-
nomic al societ ății, însă în planul rela țiilor de cuplu și de familie,
experiența lor de via ță apare ca fiind deseori caren țată.
Ca o însumare a celor spuse, tipul psihologic de copil unic,
poate fi considerat ca pe rsonalitate indispensabil ă mediului so-
cio-profesional, datorit ă atributelor sale deosebite în gestionarea
relațiilor cu autoritatea și a interesului pentru afirmare în plan pro-
fesional, men ținând o atitudine social ă bazată pe comunicare, evi-
tare sau aplanare a conflictului în rela ție cu persoanele semnifi-
cative/autoritare. Se remarc ă prin interesul deosebit acordat deve-
nirii profesionale, acordând interes și energie pentru dezvoltarea
carierei, cu riscul alter ării relațiilor sociale.
Datorită atenției primite în primii ani de via ță, copiii unici
au tendin ța de a prezenta un nivel în alt al stimei de sine și păs-
trează de-a lungul vie ții atracția față de persoanele mai în vârst ă.
Acest tip de frate prefer ă să petreacă timp singur, sim țindu-se con-
fortabil în aceast ă ipostază, spre deosebire de celelalte categorii
personologice, dup ă ordinea na șterii.
În relaționarea social ă, copiii unici tind s ă se simtă neînțeleși,
atrăgând reac ții negative din partea celorlal ți prin faptul c ă lasă
impresia (de multe ori neinten ționat) de arogan ță, prin tendin ța
la organizare și perfecționism. Nu suport ă critica, sau s ă fie între-
rupți dintr-o activitate sau în timpul unei comunic ări, nefiind
însă ceva neobi șnuit ca acesta s ă întrerupă pe ceilalți, din nevoia
de a-și impune opinia, coroborat cu un oarecare nivel empatic
relativ scăzut în raport cu persoanele provenite din di ade fraternale.
Prezintă neliniște emoțională, evitând pe cât posibil situa țiile cu

137potențial de risc, care l-ar putea pune într-o lumin ă nefavorabil ă
îndeosebi fa ță de figuri semnificative. Gestioneaz ă foarte bine
relațiile cu figurile autoritare și este predispus la a manifesta un
stil interac țional ferm, nevoi de control, atitudini directive.

139
Concluzii

În literatura de specialitate se atest ă existența diferențelor de
personalitate între tipurile de fra ți se remarc ă atât prin raportarea
lor la ordinea cronologic ă a nașterii cât și atunci când fra ții sunt
interpretați strict prin prisma tipului lor psihologic (Ekstein et.all,
2010, p. 400).
Rezultatele cercet ării de față descriu noi corela ții existente
între tipurile psihologice de frate și relațiile de cuplu, participând
astfel la delimitarea unor noi direc ții de cercetare pe aceast ă te-
matică. Totodată, prin acest studiu se aduce în aten ție importan ța
îmbogățirii perspectivelor interpretative asupra omului, prin consi-
derarea tiparelor psihologi ce de frate ca având poten țial descriptiv
asupra spectrului psiho-com portamental al acestuia.
Prin eviden țierile statistice și psihologice asupra tipului de frate
psihologic dup ă ordinea na șterii, se pot delimita o serie de avantaje
în domenii diverse. În acela și timp rezultatele atrag aten ția asupra
necesității de aprofundare a tematicii atât în plan teoretic dar
mai ales ac țional, prin cercet ări și studii viitoare.
Cercetarea curent ă nu și-a stabilit ca obi ectiv analiza gene-
zei fenomenului de transmutare de la identitatea de frate nume-ric la cea psihologic ă, însă aceasta poate face obiectul viitoarelor
investigații științifice.
Cunoașterea și înțelegerea con ținutului psiho-comportamen-
tal ce se reg ăsește la nivelul fiec ărui tip psihologic de frate, pot
fi importante în spa țiul organiza țional, în special la nivelul proce-
sului de recrutare de personal. Pe baza descrierilor aferente fie-
cărui tipar de frate, prezentate pe larg în aceast ă lucrare, pot fi
posibile recomand ări și încadrări pe posturi ce s- ar potrivi „ca o
mânușă” candidatului, în func ție de capacit ățile, limitele și ca-
racteristicile sale generale, dup ă ordinea na șterii.
140Psihologia educa țională este o alt ă ramură ce ar putea bene-
ficia de rezultatele descriptive ale cercet ării de față și a informa-
ților legate de identit ățile psihologice dup ă ordinea na șterii, fiind
posibile interven ții cu scop educa țional, corespunz ătoare tipolo-
giilor amintite, care ar putea contribui la r ăspunsuri dezirabile
venite din partea beneficiarilor de servicii educa ționale.
Mergând mai departe, pe baza indicatorilor descriptivi-expli-
cativi ai tiparelor psihologice de frate, educatorii, profesorii și con-
silierii școlari pot s ă-și construiasc ă maniere de interven ție adaptate
fiecărui tip, spre a evita reac țiile de respingere sau evitare a me-
todelor propuse de ace știa. Spre exemplu, s-ar putea augmenta
interesul pentru înv ățare prin stimularea curiozit ății și dinamicii
fraților mici, sau, în cazul tipului ps ihologic de frate mare s-ar putea
ține cont de nevoile sale de recunoa ștere a statutului de condu-
cător și tendința de a-l îndruma pe cel mai mic. Elevul ar putea
deprinde mult mai u șor abilități de învățare și-ar putea re ține mult
mai ușor informa țiile fiind pus în situa ția de a le preda el altor
copii, fiind absolut necesar ă cunoașterea anterioar ă a lecției. O
astfel de activitate nu ar fi avantajoas ă pentru tipul de frate mic,
la nivelul c ăruia plictiseala intervine repede într-o activitate re-
petitivă. Continuând, pentru copii unic i din punct de vedere psi-
hologic, pentru care recunoa șterea și confirmarea venite din partea
autorității sunt extreme importante, metode de înv ățare prin im-
plicarea lor direct ă în realizarea cursurilor, ar putea avea efecte
sesizabile la nivelul cre șterii interesului pentru înv ățare și a ca-
pacității de reținere a informa țiilor.
Pentru psihologia sportului, în special pentru sub ramura psi-
hologiei sportului de performan ță, cunoașterea profilului identitar
al tipurilor psihologice de frate, ar putea avea aport în în țelegerea
mecanismelor de func ționare a persoanelor, e calit ăților și puncte-
lor slabe dup ă tiparul de frate caracter istic sportivului, ce pot fi
indicatori cu valoare de predic ție asupra posibilelor maniere de
stimulare motiva țională.

141Pentru psihologia clinic ă, rezultatele lucr ării pot contribui la
înțelegerea și evaluarea omului dintr-o nou ă perspectiv ă, insistân-
du-se totodat ă pe necesitatea de a combina rezultatele ob ținute
pe mai multe planuri, pe baza mai multor multe surse investiga-
tive, evitând a reduce pacientul la caracteristicile sale dup ă tipul
de rol psihologic fratern, de apartenen ță.
De asemenea, profilele personologice dup ă ordinea na șterii
pot oferi informa ții semnificative privind interesele și tendințele
atitudinale și aptitudinale extrem de importante pentru procesul
de selecție de personal, deta liile specifice fiind utile angajatorului,
pentru a ob ține cel mai bun raport între calit ățile potențialului
angajat și specificul activit ății de lucru.
În literatura de specialitate se distinge o cercetare aparte ce
pune în rela ție ordinea psihologic ă a nașterii cu direc țiile și me-
todele de interven ție clinică aplicate pacientului, în func ție de iden-
titatea de rol fr atern, corespunz ătoare acestuia. Rezultatele cercet ării
susțin că, „o dată ce medicul abordeaz ă pacientul în func ție de
identitatea sa psihologic ă după ordinea na șterii, impres iile despre
aceasta și prognosticul me dical al difer ă la unul și același pacient”
(Stewart, 2004). Autorul men ționează că în astfel de situa ții, iden-
titatea psihologic ă după ordinea na șterii poate trece drept preju-
decată, asemeni altor indicatori interpretative precum vârsta, ge-
nul sau rasa. Totodat ă, tocmai aceste rezultate semnificative statistic
confirmă nevoia cercet ărilor suplimentare în direc ția descoperirii
importanței ordinii psihologice a na șterii în rela ție cu imaginea
de sine și imaginea celorlal ți despre oameni, o dat ă ce cunosc
tipul psihologic de frate ce îi caracterizeaz ă.
„O dată ce Julie a aflat detalii despre tipul psihologic de frate
caracteristic partenerului s ău, ea a găsit resursele necesare pentru
a-i înțelege anumite atitudini și comportamente care pân ă atunci
o deranjau. Defapt, Julie în țelesese că acele comportamente de-
ranjante ale partenerului, nu erau o reac ție împotriva ei, ci avea
de-a face cu un partener de tip copil unic” (Cane, 2008).
142Pe baza relat ărilor din experien ța de lucru în cabinetele de
consiliere și terapie, din sursele te oretice bazate pe cercet ări sem-
nificative din perspectiv ă științifică, se pot sustrage diferite aspecte
sub care tipul psihologic de frate se impune ca având valoare ex-plicativă pentru manierele ac ționale și atitudinale ale oamenilor.
A avea informa ții despre tipul psihologic de frate corespon-
dent, poate participa la o mai bun ă înțelegere de sine? Dar în ce
privește descifrarea și acceptarea celor din ju r, cunoscându-le ca-
pacitățile și limitele dup ă ordinea psihologic ă de frate ce îi caracte-
rizează? Cunoașterea tipului psihologic de frate, poate influen ța
alegerea partenerial ă? Dar înțelegerea partenerului și acceptarea
sa cu avantajele și dezavantajele rolului de frate cu care acesta se
identifică? Poate, identificarea tipului psihologic de frate, s ă în-
demne la c ăutarea manierelor ad aptative corespunz ătoare și avanta-
joase pentru construc ția identitar ă? Se pot construi module de
dezvoltare personal ă urmărind principiul reechilibr ării individu-
lui în plan psiho-afectiv, prin resemnificarea experien țelor de via ță,
a impulsurilor și caracteristicilor psiho- comportamentale din pers-
pectiva ordinii na șterii? De ce oamen ii, la vârsta adult ă, manifest ă
deseori alt tip psihologic de frate decât cel numeric?
Iată numai câteva întreb ări ce conțin trimiteri la nevoi in-
formaționale, ce pot fi acoperite prin cercet ări viitoare legate de
această tematică.
La mare parte din acest ea necunoscute se poate r ăspunde
printr-o abordare experien țialistă, unificatoare, pe care personal
o consider cea mai în m ăsură să intervină în aceast ă deslușirea
acestei tematici, prin ac țiuni creatoare specifice, ce împing la des-
chidere și găsirea motiva ției necesare pentru o real ă înțelegere și
asumare de sine.
Direcțiile acționale propuse pentru a promova și perpetua
rezultatele ob ținute și descrise în aceast ă lucrare, se pot constitui
sub forma interven țiilor de consiliere și psihoterapie, a seminare-
lor descriptive asupra influen ței ordinii na șterii și a autopercep ției
de rol, a grupurilor de dezvoltare personal ă prin care se pot ex-

143perimenta diverse situa ții provocatoare, urm ărind schimbul de expe-
riență psiho-comportamental ă a diverselor tipuri de fra ți, după
ordinea psihologic ă a nașterii, cu scopul descifr ării personale și
a înțelegerii celuilalt.
Ordinea na șterii nu trebuie în țeleasă ca având caracter deter-
minant pentru niciun aspect de ordin personologic sau rela țional,
ci doar un indicator semn ificativ al problemelor și tensiunilor ce
apar la nivel intrinsec sau întâmpinate în procesul de în țelegere-
adaptare-integrare psihosocial ă. Astfel c ă, înțelegerea tiparelor
identitare dup ă ordinea psihologic ă a nașterii, particip ă la deco-
dificarea preferin țelor, tendin țelor și alegerilor personale.
În acest sens, se poate exemplifica tendin ța copilului unic de a
se retrage în sine, de orientare c ătre spațiului propriu, personal
(aici putând fi în țeleasă și orientarea exacerbat ă spre activitatea
profesional ă) fapt ce ar putea trezi în cei din jur suspiciuni, idei
de insuficien ță de sine, frustr ări legate de capacitate redus ă de
atracție, de a nu fi demn de iubire și interes. A avea informa ții
legate de profilul de personalitate al copilului unic ar putea par-
ticipa la înl ăturarea credin țelor maladaptative, detensionarea și
repoziționarea parten erului, permi țând acceptarea limitelor perso-
nale ale celuilalt și detensionare personal ă.
Pe de altă parte, a cunoa ște că fratele mic are nevoi de re-
cunoaștere personal ă, de a fi în centrul aten ției, de a c ăuta constant
dovezi ale aprecierii celorlal ți, ar putea duce la sc ăderea anxie-
tății partenerului în fa ța pierderii, diminuarea geloziei, minimi-
zarea agresivit ății. În schimbul unei atitudini ostile și bănuioare,
partenerul unui frate mic ar putea manifesta fa ță de acesta mai
multă atenție și afecțiune, satisf ăcându-i nevoile mezinului psiho-
logic, determinând c ăutarea altor surse.
Niciun tip psihologic dup ă ordinea na șterii nu este mai bun,
mai cuprinz ător sau mai caren țat decât altul. Fiecare posed ă anu-
mite atribute, care î și pot schimba polii de greutate,în func ție de
cât de bine se cunosc și cât de bine se completeaz ă cu cele ale
partenerului.
144Cunoașterea tipului psihol ogic de apartenen ță poate duce la
achiziții informa ționale valoroase, legate de gestionarea propriilor
înclinații și particularit ăți, avantaje și limite personale.
Ordinea psihologic ă a nașterii este o tematic ă nouă în cerce-
tare la nivel interna țional, în România studiile pe aceast ă temă fiind
aproape inexistente. Fondul insufi cient al instrumentelor pentru
identificarea tipului psihologic de frate, accesul dificil la cele
câteva deja existente, precum și baza teoretic-descriptiv ă relativ
restrânsă, delimiteaz ă clar nevoia de aprofund are a acestui subiect,
în vederea clarific ării importan ței sale în formarea și dezvoltarea
omului.

145
Anexe

Inventarul PBOI – Personality Birth Order Inventory

Varianta final ă a inventarului a fost propus ă în 1998, autorii
acestuia fiind Joanna White, Linda Campbell & Alan E. Stewart.
Poate fi administrat independent sau împreun ă c u a l t e i n –
strumente psihomerice.
Instructaj: Gândiți-vă la anii petrecu ți în familia de origine, sau al ături de
familia adoptiv ă, în care a ți petrecut cel mai mult timp din via ță.
Răspundeți cu DA sau NU la fiecare item de mai jos, astfel încât
să surprinde ți cât mai bine experien țele trăite. Dacă sunteți copil
unic, la itemii ce surprind rela țiile cu frații, gândiți-vă la interac țiu-
nile pe care le-a ți avut cu alte persoane semnificative, apropiate
de vârsta dvs.
1. DA NU Credeam c ă părinții mei aveau mari a șteptări
de la mine
2. DA NU Am fost protejat( ă)/dădăcit(ă) de membrii
familiei mele
3. DA NU Familia s-a implicat în via ța mea mai mult
decât aș fi vrut
4. DA NU M-am sim țit ca într-o competi
ție, încercând
să-i ajung pe ceilal ți
5. DA NU Era important pentru mine s ă primesc
aprecierea adul ților
6. DA NU Familia nu mi-a respectat intimitatea
7. DA NU M-am sim țit lăsat(ă) la o parte/izolat( ă) de
către ceilalți
8. DA NU Îmi era u șor să-mi conving fra ții să-mi cedeze
anumite lucruri
1469. DA NU P ărinții își făceau foarte multe griji pentru
mine
10. DA NU Eram mai pu țin luat(ă) în serios de c ătre
familie, decât alt membru
11. DA NU Era important pentru mine s ă îmi învăț frații
despre ce e bine și/sau rău
12. DA NU Am fost privit( ă) ca fiind cel (cea) mai
frumos(-as ă) din familie
13. DA NU Parc ă niciodată părinții mei nu mi-au acordat
toată atenția lor
14. DA NU P ărinții mei încercau s ă mă controleze
15. DA NU Sunt mult mai organizat( ă) decât alți membri
ai familiei mele
16. DA NU Am fost r ăsfățat(ă) de membri familiei mele
17. DA NU O mare parte din familie, m-a perceput ca
fiind mai pu țin capabil( ă)
18. DA NU Era important pentru mine ca ceilal ți să facă
lucrurile bine
19. DA NU P ărinții au încercat s ă îmi organizeze via ța
după propriile lor dorin țe
20. DA NU Îi puteam convinge pe ceilal ți să facă diverse
lucruri pentru mine
21. DA NU Am avut impresia c ă nu am fost la fel de
important( ă) ca alți membri
22. DA NU Voiam s ă fiu pe placul p ărinților mei
23. DA NU P ărinții mei voiau s ă știe tot ce se întâmpla în
viața mea
24. DA NU Îmi era u șor să-mi conving p ărinții să cedeze
cerințelor mele
25. DA NU Deseori m-am sim țit mai puțin iubit(ă) decât
alți membri ai familiei
26. DA NU M-am sim țit sufocat( ă) de părinții mei
27. DA NU Era important pentru mine s ă fac lucrurile cât
mai bine

14728. DA NU Când îmi propuneam, puteam s ă fiu „șeful”
familiei
29. DA NU Deseori m-am sim țit nedrepti țit(ă) de către
membri familiei mele
30. DA NU Reu șeam să obțin cam tot ce-mi propuneam de
la membri familiei mele
31. DA NU Sim țeam că trăiesc într-un „acvariu”
32. DA NU Era important pentru mine s ă am rezultate
bune la școală
33. DA NU Deseori sim țeam că nu am nicio leg ătură cu
familia mea
34. DA NU P ărinții mei considerau c ă tot ceea ce m ă
privea, îi privea și pe ei
35. DA NU Era important pentru mine s ă fiu cel/cea mai
bun(ă)
36. DA NU Atunci când voiam, puteam s ă fiu cel/cea care-
i conducea pe to ți
37. DA NU M-am sim țit înlăturat(ă) de către frații mei
38. DA NU P ărinții mei erau foarte intruzivi („b ăgăcioși”)
39. DA NU Îmi pl ăcea să conduc și/sau să dau ordine
40. DA NU Eram privit( ă) ca fiind cel/cea mai adorabil( ă)
din familie
41. DA NU Era important pentru mine ca fra ții/surorile s ă
acționeze corect
42. DA NU Am fost tratat( ă) injust, în compara ție cu alți
membri ai familiei mele
43. DA NU Voiam ca cei din familia mea s ă facă lucrurile
„cum se cuvine”
44. DA NU Sim țeam că sunt mai pu țin valoros(-oas ă)
decât alți membri ai familiei
45. DA NU Îmi pl ăcea să acționez dup ă principiile
corectitudinii
46. DA NU M-am sim țit lăsat(ă) pe dinafar ă de către
ceilalți
148Se adună itemii pentru fiecare categorie de frate, dup ă cum
urmează:
Prim-născut: 1, 5, 11, 15, 18, 22, 27, 32, 39, 41, 42, 45
Mezin: 2, 8, 12, 16, 20, 24, 28, 30, 36, 40 Mijlociu: 4, 7, 10, 13, 17, 21, 25, 29, 33, 37, 42, 44, 46 Copil unic: 3, 6, 9, 14, 19, 23, 26, 31, 34, 35

Scala DAS – Dyadic Adjustment Scale

Scala a fost construit ă pentru evaluarea calit ății relației, așa
cum este perceput ă de cuplul marital/consensual. M ăsoară patru
aspecte ale rela ției: satisfac ția relațională (DS), coeziunea rela-
țională (DCoh), consensul rela țional (Dcon), expresia afectiv ă
relațională (AE).
Instrucțiuni: Majoritatea oamenilor au unele nemul țumiri în
legătură cu relațiile lor. Indica ți gradul de acord sau dezacord
dintre dvs. și partenerul dvs., pentru fiecare item în parte.
5 = întotdeauna de acord; 4 = aproape întotdeauna de acord; 3 = dezacord ocazional; 2 = aproape întotdeauna dezacord; 1 = întotdeauna dezacord;
1 Organizarea finan țelor de familie
2 Gestionarea timpului
3 Discu ții, convingeri, aspecte diverse pe teme religioase
4 Demonstrarea afec țiunii
5 Grup de prieteni
6 Rela țiile sexuale
7 Conven ționalitatea (reguli și atitudini consim țite de
comun acord)
8 Filosofia de via ță
9 Modalit ăți de abordare-raportare la rude
10 Obiective, dorin țe, așteptări considerate importante
11 Timpul liber petrecut împreun ă

149 12 Luarea unor decizii majore
13 Sarcini casnice
14 Interese pentru petrecerea timpului liber
15 Decizii legate de cariera profesional ă

Indicați cât de frecvent vi se întâmpl ă dvs. și partenerului
dvs., următoarele:
1 = întotdeauna 2 = aproape tot timpul 3 = des 4 = ocazional 5 = rar 6 = niciodat ă

16 Cât de des a ți purtat discu ții pe tema divor țului sau
separării?
17 Cât de des dvs. sau partenerul dvs. pleca ți de acasă după
o ceartă?
18 În general, cât de des gândi ți că relația dvs. merge bine?
19 Ave ți încredere în partenerul dvs.?
20 Regreta ți vreodat ă că v-ați căsătorit / c ă ați trăit
împreună?
21 Cât de des exist ă certuri/conflicte în rela ția dvs.?
22 Cât de des v ă călcați pe nervi unul pe cel ălalt?

23. Vă sărutați partenerul?
În fiecare zi Aproape în fiecare zi Ocazional Rar Niciodat ă
4 3 2 1 0
24. Dvs. și partenerul dvs. v ă angajați în satisfacerea intere-
selor comune, împreun ă?
În toate În majoritatea În unele Pu ține Deloc
4 3 2 1 0 Cât de des vi se întâmpl ă următoarele evenimente?
1 = niciodat ă
1502 = mai pu țin de o dat ă pe lună
3 = o dată sau de dou ă ori pe lun ă
4 = o dată pe zi
5 = mai des (de o dat ă pe zi)
25 Ave ți schimburi stimulente de idei
26 Râde ți împreun ă
27 Discuta ți calm
28 Lucra ți împreun ă la un proiect (comun sau nu)

Acestea sunt unele lucruri cu ca re cuplurile un eori sunt de
acord, iar alteori nu su nt de acord. Indica ți care dintre itemii de
mai jos v-au cauzat diferen țe de opinie sau probleme în rela ția
dvs. în ultimele s ăptămâni (încercui ți cu DA sau NU).

DA NU 29 A ți fost prea obosi ți pentru a face sex.
DA NU 30 Nu prea a ți arătat iubire.

31. Numerele de pe linia urm ătoare reprezint ă diferite grade
de fericire în rela ția dvs. Punctul de mijloc, „fericit”, reprezint ă
gradul de fericire al majorit ății relațiilor. Încercui ți numărul care
descrie cel mai bine gradul de fe ricire, luând în considerare toate
aspectele rela ției dvs.

0 1 2 3 4 5 6
Extrem
de
nefericit Relativ
fericit Puțin
fericit Fericit Foarte
fericit Extrem
de
fericit Perfect

32. Bifați una dintre afirma țiile următoare care descrie cel
mai bine felul în care considera ți viitorul rela ției dvs.:
Vreau cu disperare ca rela ția să reușească, aș face orice pentru
ca asta să se întâmple.
Vreau foarte tare ca rela ția mea să reușească și voi face tot ce
pot pentru asta.

151 Vreau foarte tare ca rela ția mea să reușească,voi face ceea ce
ține de mine pentru asta.
Ar fi frumos ca rela ția mea să reușească, dar nu pot face mai
mult decât fac acum.
Ar fi frumos ca rela ția mea să reușească, dar refuz s ă mai fac
ceva în plus decât fac.
Rela ția mea nu poate reu și niciodat ă, iar eu nu mai pot
schimba nimic.

Scorul total este suma tuturo r itemilor, acesta întinzându-se
de la 0 la 151. Cu cât scorul ob ținut este mai înalt, cu atât acesta
indică o stare de satisfac ție crescut ă.
DS: 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 31, 32: Dcoh: 24, 25, 26, 27, 28: Dcon: 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 AE: 4, 6, 29, 30.

Testul BELBIN pentru stabilirea rolului într-un grup
semnificativ
Pentru fiecare sec țiune se distribuie un total de 10 puncte
între întreb ările care crede ți că descriu cel mai bine comporta-
mentul dumneavoastr ă, fie acordând un num ăr de puncte fiec ărei
întrebări, fie toate cele zece puncte acordate unui singur item de
răspuns.
1. Cu ce cred c ă pot contribui la o echip ă:
a) Cred că pot vedea și obține avantaje foarte rapid de pe
urma noilor oportunit ăți.
b) Pot lucra bine cu o gam ă variată de oameni.
c) Producerea ideilor este una din calit ățile mele naturale.
d) Susțin pe cei ce au ceva de valoare cu care ar putea
contribui la obiectivele grupului.
e) Capacitatea de a urm ări lucrurile pân ă la capăt este strâns
legată de eficien ța mea.
152f) Îmi asum pierderea popularit ății pentru o vreme, dac ă
asta va duce la rezultate bune.
g) Îmi dau seama rapid ce s-ar potrivi s ă facem într-o
situație care îmi este familiar ă.
h) Pot oferi un mod rez onabil de rezolvare f ără prejudicii și
fără a fi părtinitor.
2. Dacă am un posibil neajuns în munca de echip ă s-ar putea
să fie pentru c ă:
a) Nu mă simt bine dac ă întâlnirile nu sunt bine structurate,
controlate/bine conduse.
b) Sunt generos cu cei care au opinii valide dar care nu a
fost luate în considerare.
c) Am tendin ța să vorbesc o mul țime de îndat ă ce grupul
discută despre idei noi.
d) Obiectivitatea îmi creeaz ă probleme în a m ă alătura cole-
gilor preg ătit și entuziast.
e) Când trebuie s ă se facă ceva, sunt uneori privit ca plin de
forță și autoritar.
f) Îmi e greu s ă conduc, poate pentru c ă reacționez prea tare
la atmosfera de grup.
g) Sunt capabil s ă mă las prins de ideile pe care le am încât
pierd ce se întâmpl ă în jur.
h) Colegii tind s ă mă vadă ca pe o persoan ă care se îngrijo-
rează peste măsură din cauza detaliil or sau a posibilit ății
ca lucrurile s ă nu iasă cum trebuie.

3. Când sunt implicat într-un proiect cu al ții:
a) Am aptitudinea de a influen ța oamenii f ără a face pre-
siuni asupra lor.
b) În general, vigilen ța mea face ca gre șelile sau omisiunile
să nu aibă loc.
c) Sunt preg ătit să preiau controlul pentru a salva rezul-
tatele muncii.

153d) Se poate conta pe mine câ nd e nevoie de o contribu ție
originală.
e) Sunt întotdeauna gata s ă sprijin o sugestie bun ă când este
în interesul comun.
f) Sunt foarte interesat s ă aflu ultimele nout ăți în privin ța
noilor idei și perspective.
g) Cred că cei din jur apreciaz ă capacitatea mea de a hot ărî
la rece.
h) Se poate conta pe mine pentru ca munca s ă fie organizat ă
cum trebuie.
4. Abordarea m ea caracteristic ă față de grup const ă în faptul
că:
a) Am un fel lini știt în a-mi manifesta interesul de a-mi
cunoaște colegii mai bine.
b) Nu mă opun schimb ării opiniei celorlal ți sau să am un
punct de vedere singular.
c) De obicei pot g ăsi argumente necesare pentru a combate
o propunere f ără sens.
d) Am talentul de a face lucrurile s ă meargă odată ce un
plan trebuie pus în aplicare.
e)
Am tendin ța de a evita evidentul și de a scoate la iveal ă
neașteptatul.
f) Aduc o not ă de perfec ționism în orice munc ă de echip ă
pe care o fac.
g) Sunt gata s ă mă folosesc de contactele f ăcute și în afara
grupului.
h) Deși sunt interesat de toate punctele de vedere prezen-
tate, iau repede decizii.
5. Obțin satisfac ție într-o munc ă deoarece:
a) Îmi place s ă analizez situa țiile și să cântăresc toate șan-
sele posibile.
154b) Sunt interesat s ă găsesc solu ții practice la problemele
ivite.
c) Îmi place s ă simt că adopt rela ții de lucru bune.
d) Pot avea o influen ță puternică în luarea deciziilor.
e) Pot întâlni oameni care au ceva nou de oferit. f) Pot să-i fac pe oameni s ă cadă de acord asupra unei ac țiunii
ce trebuie îndeplinite.
g) Mă simt în elementul meu când pot acorda unei sarcini
întreaga mea aten ție.
h) Îmi place s ă găsesc un subiect care s ă-mi stimuleze ima-
ginația.
6. Dacă am de rezolvat o sarcin ă dificilă, alături de o echip ă
formată din persoane noi:
a) Aș vrea să mă retrag într-un col ț pentru a stabili modul
de a depăși impasul.
b) Aș fi gata s ă lucrez cu persoana care a ar ătat cea mai
pozitivă abordare.
c) Aș stabili cu ce poate contri bui mai bine fiecare membru
al echipei.
d) Dorința mea de a urgenta lucrurile ajut ă la îndeplinirea
sarcinilor la timp.
e) Cred că mi-aș păstra capacitatea de a gândi obiectiv și la
rece.
f) Mi-aș reprima nelini ștea de a atinge scopul în pofida ori-
căror presiuni.
g) Aș lua o atitudine conduc ătoare pozitiv ă dacă aș simți că
nu se progreseaz ă.
h) Aș deschide o discu ție pentru a stimula noi idei și de a
face lucrurile s ă se miște.
7. În legătură cu problemele la care sunt predispus când
lucrez în echip ă:

155a) Sunt capabil s ă-mi manifest ner ăbdarea cu cei care
obstrucționează progresul.
b) Cei din jur m-ar putea critica pentru c ă sunt prea analitic
și insuficient de intuitiv.
c) Dorința mea de a fi sigur c ă lucrurile s-au f ăcut bine
poate ține din loc treaba.
d) Am tendin ța de a mă plictisi repede
e) Îmi este greu s ă pornesc dac ă scopurile ac țiunii nu-mi
sunt clare.
f) Câteodată explic cu greutate punctele de lucru complexe,
apărute.
g) Știu că trebuie să-i rog pe ceilal ți să facă lucrurile pe care
eu nu le pot face.
h) Ezit să-mi prezint punctele de vedere când v ăd că întâm-
pin o real ă opoziție.
Puneți punctajul acordat fiec ărui răspuns în c ăsuțele afe-
rente. Aduna ți apoi scorul total ob ț
inut pentru fiecare coloan ă.
Cu cât scorul este mai mare, cu atât este mai reprezentativ pentru Dvs.
Sect I C M IN IR ME LE F
1. g d f c a h b e
2. a b e g c d f h
3. h a c d f g e b
4. d h b e g c a f
5. b f d h e a c g
6. f c g a h e b d
7. e g a f d b h c
TOTAL

157
Bibliografie

1. Adler, Adler. (1996) „Cunoașterea omului” , ed. Iri, Bucure ști
2. Allport, Gordon. (1991) „ Structura si dezvoltarea personalit ății”,
ed. EDP, Bucure ști
3. Birch, A., Hayward, S. (1999) „Diferențe Interindividuale” , ed.
Tehnică, București
4. Brazelton, B. (1974) „Copii și mame, diferen țe în dezvoltare” , ed.
EDP, Bucure ști
5. Cane, W. (2008) „ Birth Order, Book of Love. How the Personality
Predictor Can Help You Find the One ”, ED. Lifelong Books
6. Cernat, V. (2005) „ Psihologia stereotipurilor ”, ed. Polirom, Ia și
7. Ciupercă, C. (2000) „ Cuplul modern – între emancipare și disoluție”,
ed.Tipoalex, Alexandria 8. Eysenk, H. (1998) „ Descifrarea comportamentului uman ”, ed. Teora,
București
9. Eriksson, E. (1959) „ Identity and the life cycle” , ed. Norton, New
York 10. Frankl, V. (2009) „ Omul în c ăutarea sensului ” ed. Meteor Press,
București
11. Goleman, D. (2005) „ Inteligență Emoțională
. Cheia succesului în
viață”, ed. Curtea Veche
12. Golu, M. (2002) „ Bazele psihologiei generale ”, ed. Universitar ă,
București
13. Ilut, P. (2005) « Sociopsihologia si antropologia familiei », ed.
Polirom, Ia și
14. Mitrofan, I., Mitrofan. N, (1991) „ Familia de la A la Z” , ed.
Stiințifică, București
15. Minulescu, M. (2005) « Psihodiagnoza modern ă. Chestionarele de
personalitate », ed. Funda ției România de Mâine, Bucure ști
16. Nichols,M., Schwartz, R.(2005) „ Terapia de familie ”, ediția VI,
ed. Persons, Bucuresti
17. Opre, A.(2002) « Noi tendin țe în psihologia personalit ății», ed.
ASCR, Cluj-Napoca 18. Osterrieth, P. (2000) « Copilul și familia », ed. EDP, Bucure ști.

15819. Radu, I. (1967) „ Introducere în psihologia experimental ă și
statistică” EDP, Bucure ști
20. Rocco, M. (2004) „ Creativitate și inteligen ță emoțională”, ed
Polirom, Ia și
21. Stănciulescu, E. (2002) „ Sociologia educa ției familiale ”, vol. I, ed.
Polirom, Ia și
22. Schiopu, U., Verzea, E. (1997) „ Psihologia vârstelor ”, ed. EDP,
București
23. Voinea, M. (1978) „ Familia și evoluția sa istoric ă”, ed. Cartea
româneasc ă, București

Reviste și articole
1. Pollet, T., Nettle, D.: „Birth order and adult family relationships:
Firstborns have better sibling relationships than laterborns”, Journal
of Social and Personal Relations hips, Vol. 26, Dec. 2009, pp. 1029-
1046. 2. Hardz, M., Beers, B., Tazlor, A.: „ Personal Experience and Perceived
Acceptability of Siblings Agression ”, 18 Aug. 2009/Springer Science
Business Media.
3. Van Gaalen, R., Dykstra, P., Flap, H.: „ Intergenerational Contact
Beyound the Dyad: the role of siblings network” , 13 Feb. 2008/ Springer
Verlag
4. Dunn, J.: „Why Brothers Diffe r So Much”, Psychology Today,
Mar/Apr 2007
5. Suitor, J., Pillemer, K.: „ Mothers’ Favoritism in Later Life: The
Role of Children's Birth Order”, Research on Aging, Vol. 29, Jan.
2007, pp. 32-55.
6. Yeh, H-C. Lempers, J.: „ Perceived Sibling Relationships and
Adolescent Developpment ”, Journal of Youth and Adolescence, Vol.
33, Apr. 2004, pp. 133-147
7. Tyron, T., Herbs,H., McRae,R.: „ Associations between Birth
Order and Personality Traits: Ev idence from Self-Reports and
Observer Ratings ”, Journal of Research in Pe rsonality, Vol. 2, nr. 4,
Dec. 1998, pp. 498-509 8. Fallon, B., Bowles, T.: „ The Effect of Family Structure and Family
Functioning on Adolescents Perceptions of Intimate Time Spend with
Parents, Peers and Siblings ”, Journal of Youth and Adolescence, Vol
26, No. I, 1997

1599. Kidwell, J.S.(1981): „ Number of Siblings, Siblings Spacing and
Birth Order: Their Effects on Perceived Parent-Adolescent
Relationships”, Journal of Marriage and Family, Vol. 43, pp.315-333
10. Ernst, C. & Angst, J. (1983). „ Birth order. Its influence on
personality”, Springer-Verlag, 1983, pp. 343, Berlin

Adrese Internet
www.birthorderandpersonality.com
www.birthorders.com
www. sagepub.com
www.sciencedirect.com www. scribd.com www.springerlink.com www.sulloway.org

160Contravaloarea timbrului literar se depune în contul
Uniunii Scriitorilor din România

Tiparul executat la Graficprint
www.graficprint.eu e-mail: comenzi@graficprint.eu
COMENZI – CARTEA PRIN PO ȘTĂ

EDITURA PARALELA 45
Pitești, jud. Arge ș, cod 110174, str. Fra ții Golești 130
Tel.: 0248 633 130; 0753 040 444
0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492. E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro
sau accesa ți www.edituraparalela45.ro