Pruncuciderea: analiz ă juridico-penal ă și criminologic ă [618625]

1
MINISTERUL EDUCA ȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU: 343.622
GÎRLA Lilia

PRUNCUCIDEREA:
ANALIZ Ă JURIDICO-PENAL Ă ȘI
CRIMINOLOGIC Ă

Specialitatea: 12.00.08 – Drept penal (drept penal; criminologie)

TEZĂ DE DOCTOR ÎN DREPT

Conducător științific
BRÎNZĂ Sergiu ,
doctor în drept,
conferențiar universitar
___________________
Autor
GÎRLA Lilia
___________________

CHIȘINĂU
2005

2
CUPRINS
CUPRINS ………………………………………………………………………………………………………………. ………….2
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………….. …………3
Capitolul I. CONSIDERA ȚII GENERALE ASUPRA PRUNCUCIDERII………………………….9
1.1. Privire istoric ă asupra pruncuciderii. Evolu ția reglement ării răspunderii penale
pentru infrac țiunea de prunc ucidere……………………………………………………………….9
1.2 Conceptul, defini ția și particularit ățile pruncuciderii………………………………………..19
Capitolul II. ANALIZA JURIDICO-PENAL Ă A ELEMENTELOR CONSTITUTIVE
OBIECTIVE ALE INFRAC ȚIUNII DE PRUNCUCIDERE ÎN LEGISLA ȚIA REPUBLICII
MOLDOVA ȘI A ALTOR ȚĂRI……………………………………………………………………………………….26
2.1. Obiectul infrac țiunii de pruncucider e. Problema determin ării în doctrina penal ă
a momentului de început al vie ții omenești……………………………………………………26
2.2. Trăsăturile specifice ale laturii obiective a pruncuciderii …………………………………46
Capitolul III. ANALIZA JURIDICO-PENAL Ă A ELEMENTELOR CONSTITUTIVE
SUBIECTIVE ALE INFRAC ȚIUNII DE PRUNCUCIDERE ÎN LEGISLA ȚIA
REPUBLICII MOLDOVA ȘI A ALTOR ȚĂRI…………………………………………………………………62
3.1. Subiectul infrac țiunii de pruncucidere. Probleme de calificare în cazul
participației……………………………………………………………………………………………….62
3.2. Latura subiectiv ă a infracțiunii de pruncucidere. Problema aprecierii juridice a
tulburărilor pricinuite de na ștere ………………………………………………………………….71
Capitolul IV. ASPECTUL CRIMINOLOGIC AL INFRAC ȚIUNII DE PRUNCUCIDERE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA……………………………………………………………………………………………….. 99
4.1. Mecanismului comportamentului criminal în pruncucidere …………………………….99
4.2. Starea, dinamica și structura pruncuciderii ………………………………………………..112
4.3. Măsuri de prevenire și combatere a pruncuciderii …………………………………….122
SINTEZA REZULTATELOR OB ȚINUTE……………………………………………………………………..129
CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI………………………………………………………………………………….130
ANEXE………………………………………………………………………………………………………….. ………………132
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………. ………140
ADNOTARE……………………………………………………………………………………………………….. …………154
CUVINTE-CHEIE …………………………………………………………………………………………………… …….157
LISTA ABREVIERILOR ………………………………………………………………………………………………. 158

3
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate și gradul de studiere a acesteia
Ținând cont de noile realit ăți ale vieții universale și conștientizând faptul c ă recunoașterea și
protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului este benefic ă afirmării nu numai a
persoanei în parte, ci și a societății, a umanit ății în ansamblul s ău, Constitu ția Republicii Moldova,
adoptată la 29 iulie 1994, statueaz ă și garanteaz ă ocrotirea valorilor universale, totodat ă fixând
inalienabilitatea și inviolabilitatea dreptului la via ță, la integritatea fizic ă și psihică a persoanei.
În ultimul timp, în contextul reformei judiciare și de drept, legisla ția penală a cunoscut
transform ări substan țiale impuse de noile realit ăți sociale și economice, precum și tendința de
a ajusta legisla ția la principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului interna țional.
Orice acțiune îndreptat ă împotriva acestor valori supreme este sanc ționată de legea penal ă,
indiferent de modul în ca re aceasta se materializeaz ă. În ceea ce prive ște fapta de lipsire de via ță
a copilului nou-n ăscut, mediatizarea intens ă a multora dintre ele ar trebui s ă readucă în atenția
organelor de urm ărire penal ă, a instanțelor de judecat ă o problem ă deosebit de delicat ă, și anume:
cum trebuie calificat ă fapta de lipsire de via ță a noului-n ăscut – ca infrac țiune de pruncucidere ori
ca omor cu circumstan țe agravante?
Devine tot mai clar c ă norma privind pruncuciderea din legea penal ă precedent ă nu mai f ăcea
față faptelor pe care urma s ă le sancționeze. E salutabil c ă legiuitorul, în prevederile articolului 147
al Codului penal în vigoare, a eviden țiat în calitate de circumstan ță care atenueaz ă răspunderea
pentru acest tip de omor anume aflarea mamei la momentul comiterii infrac țiunii date sub imperiul
unor tulbur ări fizice sau psihice, provocate de na ștere, cu diminuarea discern ământului.
Normele ce prev ăd răspunderea penal ă pentru infrac țiunile contra vie ții au fost revizuite.
Modificările conceptuale esen țiale, care și-au găsit oglindire în legea penal ă din 18 aprilie 2002,
au dat na ștere la multiple idei și opinii exprimate în doctrina penal ă din Republica Moldova. În
special, radical a fost revizuit ă norma juridico-penal ă care prevedea r ăspunderea pentru s ăvârșirea
pruncuciderii. E de men ționat că construcția normei din legea penal ă anterioar ă (art.92 din Codul
penal din 24.03.1961) nu era una reu șită, fiindcă atitudinea mai blând ă a legiuitorului fa ță de mama
care și-a omorât copilul era condi ționată în exclusivitate de timpul s ăvârșirii infracțiunii – solu ție, în
opinia noastr ă, incorect ă. Mai mult, utilizarea no țiunii „cu premeditare” în nici un caz nu putea
justifica comportamentul criminal al mamei sau atenua r ăspunderea pentru el; invers, ea trebuia s ă
agraveze r ăspunderea penal ă pentru lipsirea de via ță a copilului nou-n ăscut, legiuitorul urmând s ă
aprecieze fapta ca omor inten ționat cu circumstan țe agravante. Procesul de reformare a legisla ției

4
penale în Republica Moldova a trezit în mod inevitabil interesul studierii experien ței pozitive a altor
țări în ce prive ște problema calific ării infracțiunii de lipsire de via ță a copilului nou-n ăscut.
Totodată, actualitatea temei investigate poate fi argumentat ă și prin faptul c ă este strâns legat ă
cu problema mult discutat ă, dar deocamdat ă nestudiat ă în doctrina penal ă, privind determinarea
momentului de început al vie ții omenești. Dificultatea rezolv ării acesteia are explica ție. Așadar,
dacă în cazul omorului unei persoane mature constatarea faptului c ă până la acel moment ea era în
viață nu prezint ă dificultăți deosebite, atunci în cazu l omorului unui copil nou-n ăscut constatarea
vieții lui trebuie dovedit ă. Însă, a demonstra, atât din punc t de vedere medical, cât și din punct de
vedere juridic, c ă la momentul s ăvârșirii infrac țiunii copilul era viu e un lucru mult mai dificil.
Menționăm în acest sens c ă legea penal ă ocrotește viața omului atât dup ă naștere, cât și în procesul
nașterii.
Tema rămâne a fi actual ă și din motivul c ă un șir de probleme ce țin de ea nu și-au găsit o
tratare clar ă și detaliată nici în teorie, nici în practic ă. Printre acestea men ționăm în special prob-
lemele privind: determinarea în doctrina penal ă a momentului de început al vie ții omenești; obiectul
juridic și obiectul material al infrac țiunii de pruncucidere; tr ăsăturile specifice ale laturii obiective a
pruncuciderii (în special, timpul s ăvârșirii infrac țiunii); caracterul inten ției făptuitorului și influența
lui la calificarea faptei; încadrarea juridic ă în cazul participa ției; delimitarea pruncuciderii de
infracțiunile conexe; aprecierea juridic ă a tulburărilor pricinuite de na ștere etc. Mai mult, pân ă în
prezent în Republica Moldova nu exist ă nici un studiu criminologic de sine st ătător dedicat acestei
tematici.
Pentru a atinge un grad cât mai posibil înalt de studiere a temei investigate ne-am referit nu
numai la actele normative din Republica Moldova, dar și la unele prevederi legislative referitoare la
infracțiunea de pruncucidere din alte țări (Franța, Germania, Olanda, Turcia, Norvegia, SUA, Marea
Britanie, Canada, Australia etc.).
Totodată, a fost utilizat ă practica judiciar ă privind pruncuciderea atât din Republica Moldova,
cât și din România, inclusiv unele preceden te judiciare importante care se aplic ă de către instanțele
judecătorești în SUA în cauzele de lipsire de via ță a noului-n ăscut.

Scopul și obiectivele tezei
Scopul tezei constă în: cercetarea complex ă a pruncuciderii atât sub aspect juridico-penal, cât și
sub aspect criminologic prin prisma regulilor de încadrare juridic ă a infracțiunii de pruncucidere în
baza semnelor obiective și subiective; elucidarea particularit ăților și temeiurilor r ăspunderii penale
a subiectului special în cazul infrac țiunii de pruncucidere; examinarea practicii de calificare,
precum și în argumentarea teoretic ă a corectitudinii sau incorectitudinii unor solu ții de ordin practic;

5
elucidarea cauzelor și condițiilor favorabile comiterii pr uncuciderii; elaborarea m ăsurilor de
prevenire și combatere a pruncuciderii.
În concordan ță cu acest scop, au fost formulate și propuse spre realizare urm ătoarele sarcini:
1) analiza evolu ției reglement ării răspunderii penale pentru pruncucidere;
2) dezvăluirea naturii juridice a pr uncuciderii; definirea no țiunilor de „infanticid”, „neonaticid”
și „filicid”;
3) cercetarea problemei privind de terminarea în doctrina penal ă a momentului de început al
vieții omenești;
4) analiza tr ăsăturilor specifice ale laturii obiective a pruncuciderii, și anume: stabilirea
limitelor temporale ce încadreaz ă săvârșirea pruncuciderii și a legăturii cauzale dintre fapta
prejudiciabil ă și rezultatul produs (survenirea mor ții copilului nou-n ăscut);
5) analiza comparativ ă a practicii judiciare din Republica Moldova și a practicii judiciare din
România privind cazurile de pruncucidere;
6) cercetarea problemelor de calificare în cazul participa ției la lipsirea de via ță a copilului nou-
născut;
7) caracterizarea, sub aspect juridic, a tulbur ărilor pricinuite de na ștere cu diminuarea
discernământului, sub al c ăror imperiu se afl ă mama la momentul s ăvârșirii pruncuciderii;
8) investigarea și elucidarea mecanismului de formare a comportamentului criminal al mamei
față de copilul ei nou-n ăscut;
9) elaborarea m ăsurilor de prevenire și de combatere a pruncuciderii;
10) propunerea unor solu ții în vederea calific ării anumitor cazuri complicate de pruncucidere și
stabilirii răspunderii penale pentru acestea.

Cercetările întreprinse se bazeaz ă pe studierea doctrinei, legisla ției și a practicii judiciare
existente în domeniul dat. Ca metode de cercetare au fost folosite metoda logic ă (analiza și sinteza),
metoda istoric ă și sistematic ă, metoda juridic ă comparativ ă, metoda sociologic ă (sondajul
sociologic și intervievarea), metoda grup ărilor statistice, modelarea matematic ă, corelarea statistic ă,
procedee grafice.
În investiga țiile noastre drept punct de reper legal a servit Codul penal al Republicii Moldova.
Au fost, de asemenea, analizate legi ce reglementeaz ă infracțiunea dată în alte țări, precum și alte
acte normative relevante (SUA, Marea Britanie, Au stralia, Canada, Finla nda, Norvegia, Turcia,
Franța, Germania, România etc.).
Baza teoretic ă a investiga ției o constituie lucr ările savan ților care au abordat tematica
infracțiunii de pruncucidere.

6
Au fost utilizate rezultatele investiga țiilor celor mai recunoscu ți penaliști și criminologi,
psihiatri și medici legi ști cum sunt: C. Bulai, A. Boroi, V. Dobrinoiu, Gh. Nistoreanu, O. Loghin, T.
Toader; M. Cora, O. Pop, C. Sima, H. Jung, M. Ardeleanu, M.I. Allen, M.L. Gross, E. Dulit, R.
Farooque, F. Ernst, M.L. Kaspersson, L.L. Schwartz , A.J. Silva, A. Dassouri, M.G. Spinelli, Ju.
Stroud, H. Putkonen, M.K. Anian ț, Iu. M. Antonian, S.V. Borodin, Z.O. A șitov, B.S. Bratusi, I.I.
Gorelik, N.I. Zagorodnikov, N.F. Kuzne țova, A.N. Krasikov, V.N. Kudreav țev, A.A. Piontkovski,
R.I. Miheev, A.V. Naumov, E.F. Pobegailo, A.N. Popov, M.G. Serdiukov, A.I. Rarog etc.
În procesul de elaborare a lucr ării au fost utilizate rezulta tele unui studiu criminologic
efectuat în baza examin ării dosarelor penale cu privire la pruncucidere.

Noutatea științifică a rezultatelor ob ținute
Spre deosebire de alte țări, în Republica Moldova lipsesc careva cercet ări juridico-penale sau
criminologice de sine st ătătoare în materie de pruncucidere. Prezenta lucrare este prima investiga ție
științifică, complex ă, realizată în țara noastr ă, consacrat ă elucidării aspectelor juridico-penale și
criminologice ale pruncuciderii prin prisma analizei atât a domeniului teoretic, cât și a practicii
judiciare.
În baza cercet ărilor întreprinse
9 S-a definitivat momentul de început al vie ții umane care constituie declan șarea nașterii
fiziologice dup ă 22 de săptămâni de gesta ție, indiferent de cauzele ce au provocat acest
proces ireversibil;
9 S-au clarificat contradic țiile care apar la aprecierea juridic ă a tulbur ărilor pricinuite de
naștere a mamei, stabilindu-se c ă acestea trebuie s ă aibă o anumit ă intensitate pentru a
produce o îngustare a câmpului con științei. Astfel, pruncuciderea nu poate fi comis ă cu
discernământ păstrat, ci cu unul diminuat;
9 S-a determinat c ă dovedirea premedit ării exclude încadrarea de pruncucidere. Inten ția este
spontană și de scurt ă durată. Astfel, preg ătirea sau tentativa la infrac țiunea de pruncucidere
în sensul art. 147 al Codului penal în vigoare este imposibil ă;
9 S-a adus claritate în delimitarea no țiunilor „copil viu” și „copil viabil”, astfel încât
împrejurarea c ă, potrivit actelor medico-legale, copilul era neviabil din cauza unei afec țiuni
congenitale este irelevant ă, de vreme ce în momentul na șterii acesta era viu;
9 S-a efectuat analiza încadr ării juridice a faptei de ucidere a copilului nou-n ăscut săvârșită de
către alte persoane;
9 S-a delimitat pruncuciderea de alte infrac țiuni adiacente;

7
9 S-a propus spre utiliza re atât în doctrin ă, cât și în practic ă a unor noi no țiuni, cum ar fi
„neonaticid”, „filicid”, „infanticid”;
9 S-au explicat cauzele și condițiile ce determin ă comiterea pr uncuciderii;
9 S-a elucidat mecanismul comportamentului criminal al persoanelor care s ăvârșesc
pruncuciderea;
9 S-au propus spre aten ție cercetările criminologice ce au fost efectuate în baza studierii atât a
datelor statistice în general, cât și a dosarelor penale în parte. În special, au fost trecute în
revistă cazurile de pruncucidere care au fost înre gistrate în Republica Moldova pe parcursul
anilor 1996 -2004, s-a analizat starea, dinamica și structura pruncuciderii;
9 S-au propus unele m ăsuri de prevenire și de combatere a pruncuciderii, luându-se în calcul
experiența pozitivă în acest sens a altor țări.

Semnifica ția teoretic ă și valoarea aplicativ ă a lucrării este determinat ă de faptul c ă în teză,
pentru prima dat ă în Republica Moldova, sunt exa minate aspectul juridico-penal și criminologic al
pruncuciderii. În afar ă de aceasta, în lucrare sunt abordate un șir întreg de chestiuni ce țin de teoria
dreptului penal. În rezultat, este formulat ă definiția pruncuciderii , definiția momentului de început
al vieții omenești, definiția tulburărilor psihice sau fizice pricinuite de na ștere cu diminuarea
discernământului ; sunt analizate atât problemele ce țin de cauzalitate, starea, dinamica și structura
pruncuciderii, cât și măsurile de prevenire și combatere a acestei infrac țiuni.
Unele concluzii, propuneri și recomand ări concrete formulate de noi vor fi de folos la
perfecționarea legisla ției penale, iar lucr ătorii practici vor putea g ăsi răspuns la majoritatea
întrebărilor ce apar în anumite situa ții neordinare.
Mai mult, datele sondajului soci ologic au demonstrat cert c ă lucrătorii practici se confrunt ă cu
greutăți la calificarea omor ului copilului nou-n ăscut săvârșit de dou ă sau mai multe persoane, a
celui săvârșit cu premeditare etc.
Teza dată ar putea fi folosit ă ca bază pentru realizarea unor lucr ări științifice mai profunde
având ca tematic ă diverse aspecte juridico-penale și criminologice ale pruncuciderii.
Materialul expus, concluziile și recomand ările ar putea fi utilizate în cadrul procesului
didactic din înv ățământul juridic superior.

8
Aprobarea rezultatelor
Momentele de baz ă ale lucrării au fost puse în dezbatere în cadrul cercului științific de la
Catedra Drept Penal și Criminologie a Universit ății de Stat din Moldova, iar u lterior reflectate într-o
monografie și articolele publicate în Analele Științifice ale USM, inclusiv seria „ Științe Juridice”,
în Revista Na țională de Drept, în revist ele „Avocatul Poporului” și „Закон и жизнь ”. Autorul a
participat la lucr ările celor dou ă conferințe științifico-practice interna ționale cu genericul „Probleme
de prevenire și combatere a delicven ței juvenile, a traficului de fiin țe umane și a migrațiunii ilegale”
(23-24 aprilie 2004), și „Dezvoltarea constitu țională a Republicii Moldova la etapa actual ă ”
(22-23 septembrie 2004).

9
Capitolul I
CONSIDERA ȚII GENERALE ASUPRA PRUNCUCIDERII
1.1. Privire istoric ă asupra pruncuciderii.
Evoluția reglement ării răspunderii penale pentru infrac țiunea de
pruncucidere

Din cele mai vechi timpuri, legile au ocrotit fiin ța umană, considerând c ă toți cei care
atentează la viața, integritatea corporal ă, libertatea, demnitatea ori s ănătatea persoanei trebuie sanc-
ționați proporțional cu faptele lor.
Ocrotirea acestor valori s-a materializat de-a lu ngul timpului într-o serie de legi ce pedepseau
în mod drastic violarea drepturilor fundamentale ale fiin ței umane.
În Declara ția Universal ă a Drepturilor Omului, adoptat ă de către Adunarea General ă a ONU
la 10.12.1948, e stipulat, printre altele, c ă „toate fiin țele umane se nasc libere și egale în demnitate
și drepturi; orice fiin ță umană are dreptul la via ță, la libertatea și securitatea persoanei sale…”
[3, p. 10]. La fel, Constitu ția Republicii Moldova, adoptat ă la 29 iulie 1994, acord ă o deosebit ă
importanță ocrotirii acestor valori universale, statuând și garantând dreptul la via ță, la integritatea
fizică și psihică a persoanei [1].
Orice acțiune nejustificat ă îndreptat ă împotriva acestor valori este sanc ționată de legea penal ă.
Sub protec ția legii penale este pus ă inclusiv via ța noului-n ăscut. Cre șterea num ărului de
pruncucideri pune în aten ția organelor de urm ărire penal ă și a instan țelor de judecat ă necesitatea
stabilirii unui regim sanc ționator corespunz ător periculozit ății sociale a acestui fenomen.
Pruncuciderea, ca problem ă socială, a apărut cu mult timp în urm ă. Ea reprezint ă una dintre
acele infrac țiuni căreia, în diferite epoci, i s-au dat variate aprecieri at ât din punctul de vedere al
moravurilor, cât și al legilor.
În antichitate, lipsirea de via ță a copiilor nou-n ăscuți era admisibil ă în unele cazuri.
Cu timpul îns ă, această faptă se introduce, în diferite țări, în lista faptelor penalmente
pedepsibile. În perioada când via ța publică a fost dominat ă de concep țiile religioase, fa ță de cei
vinovați de săvârșirea pruncuciderii se aplicau pedepse severe. Îns ă mai târziu fapta începe a fi
considerat ă ca omor s ăvârșit în circumstan țe atenuante [80, p.6]. Aceast ă infracțiune era r ăspândită
în toate culturile și civilizațiile antice pe care le cunoa ștem, inclusiv în Grecia și Roma Antic ă, în
India, China și Japonia.

10
Pruncuciderea era s ăvârșită sub diferite forme. Una dintre cele mai cunoscute forme ale
pruncuciderii era aducerea noului-n ăscut în calitate de sacrificiu for țelor supranaturale și
divinităților. După cum e știut, omorurile de gen ritual erau frecvente în Cartagina.
Sfârșitul acestei practici vicioase a coincis cu apari ția Creștinismului. Totu și, nu putem afirma
că pruncuciderea a fost lichidat ă totalmente. În unele locuri de pe mapamond acest obicei s-a p ăstrat
până în prezent, fapt ce poate fi explicat prin s ărăcia totală și suprapopula ție.
Recent, savantul american Margaret G. Spin elli, inspirându-se din diverse surse istorice și
științifice, a efectuat cercet ări privind fenomenul de pruncucidere în societ ățile primitive și în cadrul
civilizațiilor dezvoltate. Ea ajunge la concluzia c ă pruncuciderea se practica pe toate continentele de
către diferite categorii de oameni, începâ nd cu tribul, care se ocupa cu vânatul și cultivarea
plantelor, și sfârșind cu civiliza țiile dezvoltate. Lipsirea de via ță a copiilor nou-n ăscuți era mai mult
o regulă decât o excep ție de la ea [130, p. 1549].
Astfel, în Lumea Antic ă dreptul p ărinților de a dispune de via ța copiilor lor era un fenomen
foarte răspândit. Îns ă, existau și restricțiile legiuitorului în acest sens. Spre exemplu, în dreptul
roman pruncuciderea nu era pedepsit ă numai în cazurile când se s ăvârșea de către Pater Familias .
În perioada Imperiului Roman au fost stabilite pedepse severe pentru comiterea pruncuciderii.
Dreptul tat ălui de a dispune de via ța copilului s ău (Patria potestas ) era sub protec ția legii. Pe
parcursul anumitor perioade din Istoria Roman ă, copilul nou-n ăscut se aducea, potrivit obiceiului,
în fața tatălui (Pater Familias ) care era împuternicit s ă decidă soarta acestuia. Legea celor XII Table
îl obliga pe Pater Familias să-și omoare copilul nou-n ăscut dacă ultimul se n ăștea cu deficien țe
fizice vădite. Cu toate c ă, în conformitate cu dreptul roman, pruncuciderea se considera infrac țiune,
persoana vinovat ă de săvârșirea ei era pedepsit ă în rare cazuri. Cele mai r ăspândite metode de
săvârșire a pruncuciderii erau recunoscute urm ătoarele:
a) abandonarea nou-n ăscutului într-un loc pustiu;
b) otrăvirea lui cu substan țe toxice de origine vegetal ă [132, p.31].
Majoritatea savan ților au eviden țiat drept cauz ă principal ă a comiterii pruncuciderilor factorul
economic. Dovad ă poate servi faptul c ă acest fenomen se întâlnea cel mai des în cadrul familiilor
cu mulți copii, părinții neavând posibilitatea s ă întrețină un nou membru al familiei.
În Grecia și în Roma Antic ă obiceiurile p ărinților de a-și omorî copiii s-au p ăstrat chiar în cele
mai avansate etape de dezvoltare cultural ă.
Adepții Creștinismului au depus eforturi solide pentru a preîntâmpina și a contracara faptele
de omor al nou-n ăscuților. Creștinismul a creat, pentru prima dat ă, obstacole eficace ce împiedicau
comiterea infrac țiunii de pruncucidere. Împ ăratul bizantin Constantin, spre exemplu, a elaborat și a
adoptat dou ă legi îndreptate împotri va pruncuciderii. Referin țe la aceste legi putem g ăsi în Codul

11
Teodosian (Codex Theodosianus lib. XI tit. XXVII) . Una din ele prevedea acordarea de ajutor
financiar din contul statului familiilor cu mul ți copii, iar alt ă lege dădea posibilitatea de a înfia
copiii abandona ți persoanelor care i-au g ăsit și le-au păstrat viața.
Pe lângă factorul economic, drept cauz ă a pruncuciderii unii autori numesc și controlul din
partea statului asupra natalit ății.
În unele societ ăți antice uciderea nou-n ăscutului a fost interpretat ă ca metod ă primitivă de
control al na șterilor și drept mijloc de eliberare a colectivit ății de copiii bolnavi și slabi.
Pe insulele Solomon p ărinții ucideau de obicei primul lor copil nou-n ăscut, pentru ca mai
târziu să înfieze un copil str ăin de pe insulele vecine. Totu și, în majoritatea comunit ăților umane era
vie dorința de a avea copii, iar lipsirea lor de via ță era practicat ă în rare cazuri.
De exemplu, la eschimo și, condițiile de via ță erau atât de severe, încât uneori ei î și ucideau
fetițele imediat dup ă naștere, aceasta din teama c ă viitorii so ți nu vor fi în stare s ă le întrețină. În
Polinezia, în condi țiile în care densitatea popula ției atingea cote ridicate, prevalau practici similare.
Copiii, de asemenea, fie erau l ăsați să moară, fie erau uci și, dacă erau fructul c ăsătoriei nelegitime,
al incestului sau al conceperii în afara c ăsătoriei, fie din cauza na șterii anormale sau din alte motive
similare.
Nașterea gemenilor era un fenomen foarte rar, dar era considerat ă un semn r ău pentru familia
în care s-au n ăscut, cauz ă din care ace știa erau lipsi ți de viață [114, p.205].
Motivele ce determinau uciderea fetelor erau mai multe, dar în special pentru faptul c ă acestea
nu pot transmite din genera ție în genera ție numele de familie, fiind totodat ă considerate inutile pe
timp de război și mai slabe pentru muncile agricole.
Savanții japonezi Sakuta și Saito au studiat fenomenul pruncuciderii în cadrul societ ății lor și
au descris dou ă tipuri de pruncucidere:
1) tipul „Mabiki” – termen japonez preluat din antichitate având sensul de „înl ăturare a celor
slabi” sau de cont rol asupra natalit ății;
2) tipul „Anomie” – „copil nedorit”, no țiune bine cunoscut ă societății contemporane
[132, p.32].
E cunoscut faptul c ă fetițele nou-n ăscute deveneau mai des victime ale pruncuciderilor decât
băieții nou-născuți [114, p.203]. În China și în Japonia p ărinții abandonau copiii care se n ășteau
slabi și bolnavi. În cazurile în care familia avea deja copii de sex masculin feti țele erau lipsite de
viață. Noii-născuți de sex feminin deveneau victime ale pruncuciderilor și în India, fapt ce era
explicat prin „inutilitatea” fetelor și prin „cheltuie lile enorme” pe care le aveau de suportat p ărinții
pentru a le asigura cu zestre. Chiar și încercările de natur ă legislativ ă ale guvernului englez de a
suprima acest fenomen s-au dovedit a fi zadarnice [112, p.481].

12
Începând cu secolul al XVII-lea, în America de Nord și în Anglia infanticidul era atât de
răspândit, încât ascunderea cadavrului copilului nou-n ăscut era pedepsit ă la fel de sever ca și
omorul agravat – cu pedeapsa capital ă. Aplicată mamelor care și-au omorât copiii, pedeapsa
capitală consta în plasarea f ăptuitoarei împreun ă cu un câine, cuco ș și șarpe într-un sac strâns legat,
aruncat în ap ă. Ulterior, astfel de prevederi legislative au fost abrogate, în primul rând în Anglia,
aceste pedepse fiind considerate crude și inumane. Mai mult, unele modific ări esențiale s-au referit
și la încadrarea juridic ă a faptei de ucidere a copilului nou-n ăscut. Astfel, în 1647 Rusia devine
prima țară din lume care pledeaz ă pentru atitudinea mai blând ă față de mama care și-a omorât
copilul. Mai târziu, începând cu anul 1888, majoritatea statelor europene, cu excep ția Angliei, au
evidențiat la nivel legislativ diferen ța dintre infanticid (omorul copilului în circumstan țe agravante)
și pruncucidere (omorul copilului prad ă a unei tulbur ări psihice în care se afla mama) [130, p.
1549].
Tradițional, instan ța de judecat ă din Marea Britanie examina pruncuciderea ca pe o crim ă
deosebită. Astfel, prima Lege cu privire la pruncucidere a fost adoptat ă în anul 1623 în timpul
domniei dinastiei Stuart, acte normative s imilare fiind adoptate mult mai târziu, în 1922 și în 1938.
De regulă, mama purta r ăspundere pentru uciderea noului-n ăscut numai dac ă moartea acestuia
a survenit ca urmare a unei conduite inten ționate din partea ei.
Începând cu anul 1803, toate examin ările și dezbaterile judiciare pe cazuri de pruncucidere se
desfășurau conform ordinii pr ocesuale generale. Pân ă în prezent în practica judiciar ă engleză se
aplică principiul: „Fiecare copil nou-n ăscut, care a fost depist at mort, se consider ă născut mort pân ă
când nu va fi dovedit contrariul” [128, p.136].
Totodată, drept premis ă pentru noua lege din 1938 a servit actul din 1922 cu privire la
pruncucidere, care prevedea r ăspunderea penal ă pentru omorul copilului nou-n ăscut de către mamă,
dacă ultima suferea de psihoz ă puerperal ă – una dintre cele mai grave tulbur ări psihice provocate de
naștere. În acest document legislativ nu se f ăcea careva referiri la condi țiile grele de trai ale
inculpatei. În astfel de situa ție, persoana vinovat ă era urm ărită pentru omor neagravat
(manslaughter). Pe lâng ă aceasta, la r ăspundere penal ă pentru pruncucidere putea fi tras ă:
1) femeia tân ără necăsătorită care, ascunzându- și sarcina, î și omoară copilul nou-n ăscut în
primele ore dup ă naștere;
2) femeia aflat ă în stare de depresie pos tpartum sau suferind de alt ă boală psihică, indiferent
de originea lor, din care cauz ă își omoară copilul îndat ă după naștere;
3) femeia care, nefiind în stare s ă suporte rigorile vie ții materiale și sociale, î și omoară
copilul în decurs de câteva luni dup ă nașterea lui [161, p.4].

13
Stipulări identice întâlnim și în legisla țiile din Tasmania, Noua Zeeland ă, Australia de Vest și
Canada. Pe te ritoriile acestor state se aplic ă norma juridic ă privind responsabilitatea redus ă a
mamei – o condi ție indispensabil ă pentru survenirea r ăspunderii penale în cazul comiterii
infracțiunii de pruncucidere. Drept te mei pentru adoptarea acestei norme juridice speciale a servit,
în primul rând, num ărul impun ător de asemenea fapte, în mare parte având drept cauz ă mediul de
trai nefavorabil al mamei (s ărăcie, izolare social ă) și împrejur ările în care decurgea na șterea, iar, în
cazul nașterii unui copil neleg itim – sentimentul de ru șine, culpabilitate și teama pentru viitorul
incert al copilului.
Înainte de 1938, pe teri toriul statelor men ționate față de femeile care și-au omorât copiii se
stabilea pedeapsa cu moartea, îns ă atât judec ătorii, cât și curțile cu jura ți deseori au fost mai mult
predispuse s ă le achite decât s ă le condamne. Indulgen ța față de inculpat ă era cel mai des
condiționată de anumite circumstan țe atenuante în care se afla ultima (spre exemplu, de situa ția
materială dificilă, de izolarea ei social ă etc.) [123, p.95].
Actualmente, în Marea Britanie este în vigo are Legea cu privire la pruncucidere din 1978,
care stabile ște o pedeaps ă mai blând ă pentru mama care a atentat la via ța copilului s ău.
Destul de însemnat ă a fost eviden țierea în lege a st ării psihofiziologice deosebite în care se
află mama la momentul s ăvârșirii pruncuciderii. Aceast ă tulburare poate fi cauzat ă de naștere, în
perioada postpartum și în perioada lacta ției.
Aceste circumstan țe și-au găsit reflectare în legea sus-men ționată care prevede r ăspunderea
penală a mamei „… nu pentru un omor inten ționat cu circumstan țe agravante, ci pentru pruncuci-
dere, dacă femeia cauzeaz ă moartea copilului având vârsta s ub 12 luni, ea aflându-se sub influen ța
unei tulbur ări psihice provocate de na ștere sau lacta ție” [39, p.331].
Începând cu secolul al XX-lea, în 29 de state au fost adoptate legi ce prevedeau pedepse mai
blânde pentru infrac țiunea de pruncucidere, limitâ ndu-se la executarea condi ționată a pedepsei
(probațiunea) sau la m ăsuri de constrângere cu caracter medical. A fost luat ă în considera ție
influența procesului de na ștere asupra psihicului mamei, care putea s ă conducă la anumite devieri
de comportament, la acte agresive fa ță de copil [130, p. 1549 – 1550].
Spre deosebire de Marea Britanie și alte state europene, în SUA nu exista vreun act normativ
special care s ă prevadă pedeapsa penal ă pentru pruncucidere, de și instanțele de judecat ă, după cum
confirmă sentințele și verdictele lor, pân ă în prezent iau în considera ție starea deosebit ă a mamei în
perioada de na ștere și în cea postpartum [118, p.652].
Influența concep țiilor religioase. Creștinismul a contribuit în mare parte la recunoa șterea
pruncuciderii în calitate de infrac țiune. Însă, de regul ă, atât legisla ția canonic ă, cât și cea laic ă
prevedeau pedepse mai blâ nde pentru mamele care și-au omorât copiii. Totodat ă, Biserica respecta

14
postulatul, conform c ăruia copilul, b ăiat sau fat ă, sănătos sau bolnav, a fost creat dup ă chipul și
asemănarea lui Dumnezeu, de aceea constitu ie o valoare care trebuie protejat ă. Dat fiind c ă
legislația laică a statelor se afla sub influen ța Bisericii, ea manifesta intoleran ță nu atât fa ță de fapta
de pruncucidere, cât fa ță de comportamentul fe meii desfrânate care a n ăscut copilul în afara
căsătoriei și apoi l-a omorât.
E de men ționat că dreptul canonic a influen țat și asupra legisla țiilor laice din Europa. Pe lâng ă
faptul că uciderea copilului nou-n ăscut din afara c ăsătoriei era calificat ă ca o infrac țiune grav ă,
observăm că de-a lungul secolelor pruncuciderea era considerat ă nu numai ca înc ălcare a poruncii
bisericești de a nu ucide, dar și ca manifestare a desfrâului din partea femeii, totodat ă ca faptă prin
care copilul nou-n ăscut era privat de taina botezului. Margaret G. Spinelli a ajuns la concluzia c ă
cea mai r ăspândită metoda de ucidere a copilului de c ătre mamă în Europa Medieval ă era
sugrumarea cu mâinile. Anume aceast ă metodă de omor Biserica o considera p ăcat scuzabil
[130, p. 1549].
Îndată după creștinarea Rusiei (988 – 989), examinarea cauzelor privind na șterile în afara
căsătoriei intr ă în competen ța instanțelor duhovnice ști. În testamentul cneazului Vladimir g ăsim
lista infrac țiunilor în privin ța cărora cauzele penale urmau a fi examinate de c ătre instan țele
duhovnice ști. Printre acestea se men ționează desfrâul, zoofilia, na șterea unui copil de o fat ă
necăsătorită ori văduvă.
Cu mult mai târziu, în anul 1551, Sinodul bisericesc din nou confirm ă scoaterea cauzelor sus-
numite de sub competen ța instanțelor laice.
În Nomocanon (prima edi ție publicat ă în Kiev, 1620) era prev ăzută pedeapsa pentru uciderea
fătului, precum și pentru lăsarea noului-n ăscut fără ajutor, persoanele vinova te fiind numite „femei
desfrânate”. Astfel, în una din norme le acestui act se vorbea despre na șterea în drum și survenirea
morții copilului l ăsat fără ajutor, iar o alt ă normă considera drept pruncucidere abandonarea
copilului nou-n ăscut la răscruce de drum sau sub por țile orașului, în cazul în care nimeni nu înfia
acest copil [80, p. 7].
În acest act legislativ omorul pruncului s ăvârșit de către părinții legitimi a fost diferen țiat de
pruncuciderea comis ă de către o femeie nec ăsătorită. Pe lângă pedeapsa principal ă cu închisoare
până la un an, femeia era obligat ă să se prezinte la biseric ă și să declare cu glas tare la toat ă lumea
păcatul său.
Totodată e de men ționat, că în societatea musulman ă fetele erau considerate o povar ă nedorită
pentru familia în care s-au n ăscut. Încă în perioada preislamic ă a fost formulat postulatul, potrivit
căruia înmormântarea de viu a unui copil de gen feminin era considerat ă virtute. Într-adev ăr, în
Arabia Antic ă, până la Islam, p ărinții se debarasau de fiicele nou-n ăscute nedorite, î ngropându-le de

15
vii. Coranul – scriptur ă sfântă pentru musulmani reflectând ideile lui Mohammed [78, p.52], a
schimbat fundamental atitudinea oamenilor fa ță de uciderea feti țelor.
În Islam îns ă, drepturile copilului apar din momentul na șterii. Dup ă cum s-a men ționat în alin.
(a) art. 2 din Declara ția de la Cairo priv ind drepturile omului în Islam, adoptat ă la 5 august 1990
(Adunarea General ă a ONU, documentul nr. A/45/421 ), via ța este un dar de la Dumnezeu, iar
dreptul la via ță este garantat oric ărei ființe umane. Conform alin. (c) art. 2 al acestui document,
păstrarea vie ții omenești pe durata termenului dat de la Dumnezeu este obliga ția stabilită de regulile
Șariatului. Cercet ările științifice au ar ătat că viața pulseaz ă deja în embrionul care se dezvolt ă; ca
urmare, avortul înseamn ă nimicirea fiin ței umane vii concepute, iar avortul premeditat s ăvârșit fără
temeiuri legale este considerat în Islam omor inten ționat. Întreruperea sarcinii nu poate fi folosit ă ca
metoda de planificare a familiei; ea poate fi permis ă numai în cazuri excep ționale, când s ănătatea și
viața femeii sunt puse în pericol, fiindc ă viața mamei în Islam se consider ă mai important ă decât
viața fătului. Femeia nu trebuie s ă-și ascundă sarcina, chiar dac ă a divorțat cu soțul după conceperea
copilului.
Nou-născuții sunt neputincio și și slabi, deci nu pot s ă se apere împotriva atingerilor
infracționale aduse vie ții și sănătății lor. Anume din aceast ă cauză dreptul la via ță și sănătate se
răsfrânge asupra tuturor copiilor, indiferent de sex, ras ă și origine social ă. Coranul a interzis strict
pruncuciderile larg r ăspândite în Arabia p ăgână preislamic ă. Unul dintre cele mai mari p ăcate se
considera omorul copiilor de c ătre părinți din teama acestora c ă vor fi nevoi ți să împarte cu ei
bucata de pâine. Acest obicei inuman se aplica fa ță de fetițele nou-n ăscute, a c ăror naștere însemna
pentru părinți rușine și dezonoare.
Totodată, e de men ționat că, ulterior, în legisla țiile multor state lipsirea ilegal ă de viață a
noului-născut de către mamă se considera secole la rând ca omor s ăvârșit în circumstan țe agravante.
Legile medievale nu distingeau între infanticid și orice alt ă formă de pruncucidere, de și faptul
că unele din aceste legi prevedeau o pedeaps ă mai grav ă pentru pruncucidere (arderea pe rug) ar
putea conduce la o concluzie contrar ă. În realitate, pedepsele mai severe se aplicau celor care
suprimau via ța unui copil, nu îns ă și mamei care, aflat ă în stare de disperare, comitea asemenea
faptă. În perioada medieval ă, în Vestul Europei legile erau do minate de caracterul consuetudinar,
feudal și canonic. Una dintre cele mai importante legi a fost Corpus iuris canonici (1140). Omorul
era pedepsit cu moartea prin cele mai crude mijloace. Pruncuciderea se pedepsea, spre exemplu, cu
îngroparea de viu a femeii vinovate [107, p.31].
Cesare Beccaria a fost promotorul ideii, potrivit c ăreia mama natural ă trebuie pedepsit ă mai
blând pentru fapta de pruncucidere. El avea în vede re, în special, femeia care , în urma unui viol sau

16
în alte împrejur ări deosebite, d ădea naștere unui copil și care se vedea pus ă în situația de a alege
între dezonoare și pruncucidere.
Rațiunea pentru care uciderea pruncului de c ătre mamă se pedepsea mai blând era legat ă de
starea de disperare în care se afla femeia când trebuia s ă aducă pe lume un copil nelegitim.
Mai târziu, atenuarea pedepsei pent ru pruncucidere a fost justificat ă, pornindu-se de la ideea
că mama natural ă se găsea după naștere într-o situa ție deosebit de grea, datorit ă atmosferei generale
de condamnare a femeii care a dat na ștere unui copil în afara c ăsătoriei; opinia public ă era into-
lerantă la asemenea acte. Pe de alt ă parte, situa ția mamei era deseori agravat ă de sărăcia în care
aceasta se zb ătea, lipsită de sprijinul tat ălui copilului și de ajutorul comunit ății [107, p.32].
Către începutul secolului al XIX-lea în majoritatea statelor apare tendin ța de a califica prunc-
uciderea ca omor s ăvârșit în circumstan țe atenuante, dac ă ea a fost s ăvârșită de către mama
copilului.
În prezent, în legisla țiile statelor avansate, pentru s ăvârșirea pruncuciderii se prevede o
pedeapsă mai blând ă decât pentru omorul neagravat.
De obicei, pruncuciderea era definit ă ca ucidere a unui copil nelegitim, b ăiat sau fat ă,
săvârșită de către mamă, din rușine sau din fric ă, în timpul na șterii acestui copil.
La sfârșitul secolului al XIX-lea devine v ădită tendința de a reduce r ăspunderea penal ă în
cazul omorului pruncului de c ătre mamă. Drept temei pentru separarea pruncuciderii într-o
infracțiune de sine st ătătoare, diferit ă de omor, era invocat ă existența unei stări psihofiziologice
provocate de na ștere care în anumite situa ții se poate manifesta pronun țat, fără însă a echivala cu o
stare de incon știență, deci fără a exclude capacitatea f ăptuitoarei de a con știentiza caracterul
socialmente periculos al faptei sale și al consecin țelor acesteia. Aceast ă stare excep țională a
psihicului este condi ționată, pe de o parte, de starea patologic ă a organismului l ăuzei, iar, pe de alt ă
parte, de tulburarea sistemului nervos, ad ăugându-li-se teama de a nu fi dezonorat ă social și
incertitudinea în ce prive ște viitorul s ău și al copilului [108, p.126].
Trebuie de luat în considera ție că, spre exemplu, Codul penal al României din 1864, aplicat
până în anul 1878 și în sudul Basarabiei, în art.230 cu denumirea „Pruncucider e” incrimina omorul
copilului de curând n ăscut, care se pedepsea, conform art.232 alin.1, cu munca silnic ă pe viață, însă
pentru pruncuciderea prev ăzută de art.232 alin.2, când aceasta se va s ăvârși de către mamă asupra
unui copil nelegitim, fapta era pedepsit ă cu recluziunea [110, p.166].
În același timp, în celelalte jude țe ale Basarabiei r ăspunderea penal ă pentru pruncucidere era
reglementat ă în baza art.1460 al Statutului cu privire la pedepse și conform art.461 al Statutului
penal al Imperiului Rus. În acesta din urm ă principiile calific ării nu mai aveau la baz ă deosebirile
dintre modalit ățile de ucidere a copilului. Astfel, pot rivit art.461 din actu l normativ sus-numit,

17
moartea poate fi cauzat ă atât pe calea ac țiunilor, cât și prin inac țiune, cu alte cuvinte – prin
neacordarea ajutorul ui necesar noului-n ăscut. În calitate de subiect poate fi numai mama biologic ă;
copilul trebuie s ă fie născut în afara c ăsătoriei; momentul uciderii e determinat prin sintagma „în
timpul na șterii”. Despre motive nu se vorbe ște nimic, pedeapsa fiind redus ă la internarea
făptuitoarei în casele de corec ție pe un termen de la 1 an și 6 luni pân ă la 6 ani [107, p.33].
În ce prive ște expresiile imprecise „n ăscut de curând” sau „imediat dup ă naștere”, Codul
penal al României din 1936 a dat o formulare mai clar ă dispoziției de incriminare a pruncuciderii,
prevăzând în art.465 c ă săvârșește această infracțiune mama natural ă care își ucide copilul înainte
de a fi expirat termenul lega l de declarare la Oficiul st ării civile (15 zile de la na ștere) [110, p.166].
În Codul penal al RSSFR din 1926 la art.136 era prev ăzută răspunderea penal ă pentru
omorurile s ăvârșite în circumstan țe agravante. Astfel, omorul pruncului de c ătre mamă se încadra în
art.136 lit. d), fiind omor agravat s ăvârșit de către persoana care era obligat ă să poarte o grij ă
deosebită pentru cel omorât. E de men ționat că legislația penală a RSSFR de pân ă la 1960 nu
distingea omorul pruncului de c ătre mamă ca o componen ță a omorului s ăvârșit în circumstan țe
atenuante, calificând fapta ca omor s ăvârșit în circumstan țe agravante. Din momentul adopt ării
Codului penal al RSSFR din 1960 omorul pruncului de c ătre mamă era calificat conform art.103 –
ca omor neagravat [90, p.126].
Totodată, în perioada postbelic ă Colegiul penal al Judec ătoriei Supreme din RSFSR orienta
instanțele de judecat ă la stabilirea termenelor cât mai reduse de închisoare sau la condamnarea cu
suspendarea pedepsei, dac ă omorul pruncului de c ătre mama lui natural ă a fost consecin ța directă:
1) a sărăciei totale a mamei, sortind-o pe ea și pe copilul s ău la o existen ță mizerabil ă;
2) a sentimentului de ru șine determinat de presiunea mediului incult, care îi va crea în viitor
atât mamei, cât și copilului o via ță insuportabil ă;
3) a stării de tulburare psihic ă provocat ă atât de procesul na șterii, cât și de situația neordinar ă
în care se afl ă mama (na ștere neasistat ă, izolată etc.) [80, p.9].
În art. 103 al Codului Penal al RSSFR din 1960 a fost stabilit ă răspunderea penal ă pentru
săvârșirea omorului pruncului de c ătre mamă. Totodat ă, conform acestui articol la r ăspunderea
penală putea fi tras ă orice femeie care a cauzat inten ționat moartea propriului copil nou-n ăscut,
pentru că legislația și doctrina penal ă rusă era de opinia c ă starea psihic ă și fizică deosebită în
procesul na șterii este caracteristic ă tuturor parturientelor, f ără excepții.
Mult mai târziu, la 1 ianuarie 1997, a intrat în vigoare noul C od penal al Federa ției Ruse, care
a prevăzut o nouă componen ță a omorului pruncului de c ătre mamă [13, p. 204].
Reieșind din interpretarea literal ă a dispozi ției incriminatoare, aceasta cuprinde trei forme ale
pruncuciderii:

18
1) omorul copilului nou-n ăscut de către mamă în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere;
2) omorul copilului nou-n ăscut de c ătre mama acestuia, aflat ă în condi țiile unei situa ții
psihotraumante;
3) omorul copilului nou-n ăscut de c ătre mama acestuia, aflat ă într-o stare de tulburare
psihică, care nu exclude discern ământul.
Considerăm că, structura acestei dispozi ții nu este reu șită, deoarece limitele r ăspunderii
penale pentru infrac țiunea dată sunt lărgite nejustificat, iar acestea ar putea fi cauza abuzurilor din
partea organelor de urm ărire penal ă, precum și a erorilor judiciare.
În alt context, în Codul penal al Repub licii Belarus din 1960 omorul pruncului de c ătre mamă
era calificat ca omor neagravat, conform art.101. Îns ă, în Codul penal al Republicii Belarus din
1999 pruncuciderea este considerat ă ca omor s ăvârșit în circumstan țe atenuante [137, p.38].
Până la adoptarea, la 24.03.1961, a C odului penal al RSS Moldovene ști, pe teritoriul actual al
Republicii Moldova se aplica Codul penal al RSS Ucrainene di n 1927. Cu intrarea ulterioar ă în
vigoare a Codului penal al RSS Moldovene ști din 24.03.1961 r ăspunderea penal ă pentru uciderea
noului-născut survenea potrivit art.92 și era definit ă ca „omorul pruncului s ăvârșit cu premeditare
de către mamă în timpul na șterii sau imediat dup ă nașterea lui”, pedeapsa pentru care era
privațiunea de libertate pân ă la trei ani sau amenda în m ărime de pân ă la o sută de salarii minime
[6, p.58].
După părerea noastr ă, structura acestei norme penale nu era dintre cele mai reu șite, deoarece
atitudinea mai blând ă a legiuitorului fa ță de mam ă era condi ționată în exclusivitate de limitele
temporale în cadrul c ărora a fost s ăvârșită infracțiunea – solu ție, susținem, incorect ă. Mai mult,
termenul „cu premeditare” în nici un caz nu putea justifica comportamentul criminal al mamei, ci,
invers, ar fi trebuit s ă agraveze r ăspunderea penal ă pentru uciderea copilului nou-n ăscut, legiuitorul
urmând să aprecieze fapta ca omor s ăvârșit în circumstan țe agravante.
Există opinii, potrivit c ărora tulbur ările pricinuite de na ștere trebuie s ă ducă la diminuarea
discernământului, deoarece acestea ac ționează asupra con științei și voinței femeii, alterându-le. O
astfel de abordare întâlnim în dispozi ția articolului 147 din Codul pe nal al Republicii Moldova. E de
menționat că o asemenea abordare conduce la dou ă concluzii: c ă tulburările psihice provocate de
actul nașterii trebuie s ă aibă o anumit ă intensitate (pentru a produce o îngustare a câmpului
conștiinței) și că infracțiunea de pruncucidere nu poate fi comis ă cu discern ământul păstrat. În acest
sens, o experien ță pozitivă a fost împrumutat ă din legisla ția penală a României, numai c ă, în
comparație cu legisla ția penală a Republicii Moldova, legea penal ă a României (art.177 CP) nu este
restrictivă în sensul naturii tulbur ărilor pricinuite de na ștere și încadreaz ă pruncuciderea ca
infracțiune de sine st ătătoare, cu o criteriologie aparte, și nu o consider ă formă atenuată de omor.

19
Starea de tulburare pricinuit ă de naștere cuprinde, în lipsa altor preciz ări legale de la art.177 din
Codul penal al României [7], o sfer ă mai largă de modific ări psihice asociate cu sarcina și nașterea.
Aceeași formulare a infrac țiunii de pruncucidere s-a p ăstrat și în noul Cod penal al României din
2004. Așadar, conform prevederilor art. 180 CP Rom., uciderea copilului nou-n ăscut, săvârșită
imediat dup ă naștere de c ătre mama aflat ă într-o stare de tulburare pricinuit ă de naștere, se
pedepsește cu închisoarea strict ă de la 2 pân ă la 7 ani [8, p. 85].
Așadar, legea penal ă a Republicii Moldova din 18 ap rilie 2002, revizuind formula
precedent ă, a specificat clar existen ța unei stări psihice sau fizice deosebite înso țite de diminuarea
discernământului. Conform art.147 CP RM , pruncuciderea este definit ă ca „omorul copilului nou-
născut, săvârșit în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere de către mama care se afl ă într-o stare de
tulburare fizic ă sau psihic ă, cu diminuarea discern ământului, cauzat ă de naștere; fapta se pedepse ște
cu închisoare de la 3 la 7 ani” [5, p.104].
Consider ăm că este un pas corect, deoarece prezen ța anume a acestei st ări trebuie luat ă în
considera ție la încadrarea juridic ă a uciderii copilului nou-n ăscut. Totodat ă, stabilirea faptului c ă
omorul copilului nou-n ăscut a fost s ăvârșit cu premeditare (gândit din timp) determin ă calificarea
lipsirii de via ță a nou-născutului ca omor inten ționat săvârșit cu premeditare (lit. a) alin.(2) art.145
CP RM,), asupra unei rude apropiate (lit. b) alin.(3) art.145 CP RM), cu bun ă-știință asupra unui
minor (lit. d) ali n.(3) art.145 CP RM) și profitând de starea de neputin ță a victimei (lit. e) alin.(2)
art.145 CP RM).

1.2 Conceptul, defini ția și particularit ățile pruncuciderii

Legea penal ă, ca expresie a voin ței societății, apără viața omului nu ca un bun individual, ci
ca un bun social, ca o valoare suprem ă pentru existen ța colectivit ății însăși. Aceasta îl îndrept ățește
pe legiuitor s ă pretindă tuturor cet ățenilor să-și respecte reciproc via ța și să se abțină de la orice
fapte care ar aduce atingere acestei valori supreme sociale și, implicit, intereselor vitale ale comu-
nității [107, p.34].
În conformitate cu prevederile Codului penal al Republic ii Moldova, componen țele
infracțiunilor contra vie ții formeaz ă un subgrup în cadrul Capitolului II „Infrac țiuni contra vie ții și
sănătății persoanei” din Partea Special ă a legii penale. Subgrupul infrac țiunilor contra vie ții poate fi
privit doar condi țional în calitate de compartiment al capitolului nominalizat.
În cel mai general mod, infrac țiunile contra vie ții pot fi sistematizate în: omoruri, lipsire de
viață din impruden ță și determinarea la sinucidere.

20
La omoruri se refer ă: omorul inten ționat fără circumstan țe agravante și atenuante (alin. (1)
art.145 CP RM); omorul inten ționat săvârșit în circumstan țe agravante (alin.(2) art.145 CP RM);
omorul s ăvârșit în circumstan țe deosebit de agravante (ali n.(3) art.145); omorul s ăvârșit în
circumstan țe atenuante (art.146, 147, 148 CP RM). Termenul „lipsirea de via ță din impruden ță” a
substituit no țiunea de „omor din impruden ță” fapt, dup ă părerea noastr ă, binevenit.
E de men ționat că pruncuciderea se încadreaz ă în lista omorurilor cu circumstan țe atenuante.
Suntem de p ărere că, pruncuciderea reprezint ă o infracțiune de sine st ătătoare cu un con ținut propriu
și, deci, trebuie tratat ă cu o aten ție deosebit ă. Dar, totodat ă, este dificil a analiza aceast ă infracțiune în
lipsa cărorva preciz ări legislative privind s ăvârșirea infrac țiunilor contra vie ții. Așadar, legisla ția
penală a Republicii Moldova nu con ține o defini ție legală a omorului; aceasta spre deosebire de
Codul penal al Federa ției Ruse, unde în art.105 este formulat ă definiția legislativ ă a noțiunii de
omor: cauzarea mor ții unei alte persoane în mod inten ționat [13, p. 204]. Codul penal al Ucrainei,
adoptat la 5 aprilie 2001, la fel prevede defini ția omorului în alin. 1) art. 115: „cauzarea inten ționată a
morții unei alte persoane” [96, p. 275].
Considerăm că o definiție similară trebuie introdus ă și în legisla ția noastră. Hotărârea Plenului
Judecătoriei Supreme a Federa ției Ruse cu privire la practica judiciar ă în cauzele despre omor, nr. 1
din 27.01.1999 [164, p. 53], clar stabile ște noțiunea de omor: cauzarea mor ții unei alte persoane în
mod inten ționat. Similar acesteia, Hot ărârea Plenului Judec ătoriei Supreme a Republicii Belarus cu
privire la practica judiciar ă în cauzele despre omor, nr. 9 din 17.12.2002 [163, p. 14], și Hotărârea
Plenului Judec ătoriei Supreme a Republicii Uzbekistan cu privire la practica judiciar ă în cauzele
despre omor inten ționat, nr. 40 din 20.12.1996 [165, p. 121], au f ăcut anumite preciz ări cu privire la
noțiunea de omor și starea de neputin ță a victimei. Consider ăm că unele principii ar trebui s ă
împrumut ăm și noi la examinarea cazurilor de omucideri în general. Totodat ă, e de men ționat că în
toate trei hot ărâri lipsesc careva referiri la infrac țiunea de pruncucidere, ceea ce, dup ă părerea
noastră, se răsfrânge negativ asupra examin ării cazurilor analogice în țările menționate.
Hotărârea Plenului Judec ătoriei Supreme a Republicii Moldova cu privire la practica judiciar ă
în cauzele despre omor premeditat, nr. 9 din 15.11.1993 [162, p. 304], la calificarea celor s ăvârșite
în aceste cazuri indic ă la faptul c ă dispoziția art. 92 CP RM din 1961 nu con ține indica ția privitor la
starea de tulburare psihic ă în care se afl ă mamă în timpul comiterii infrac țiunii date, limitându-se
numai la indicarea intervalului de timp în care a fost s ăvârșit omorul pruncului de c ătre mamă – în
timpul na șterii sau imediat dup ă nașterea lui. Totu și, în pct. 24 al acestei hot ărâri este subliniat c ă
omorul premeditat al pruncului de c ătre mamă în timpul când a disp ărut starea mamei deosebit ă
legată de naștere nu poate fi calificat în baza art. 92 CP RM. Res ponsabilitatea pentru omor în
asemenea cazuri survine pe baze generale [162, p. 311]. După părerea noastr ă, temeiurile în baza

21
cărora făptuitoarea poate fi tras ă la răspundere penal ă pentru infrac țiunea de pruncucidere nu sunt
expuse clar în hot ărârea dată și, ca urmare, necesit ă o abordare mai precis ă a practicii judiciare,
deoarece din interpretarea prevederilor pct.24 decurge posibilitatea pedepsirii pentru infrac țiunea de
pruncucidere a oric ărei femei care și-a omorât copilul în timpul na șterii sau imediat dup ă nașterea
lui. Acest principiu, aplicat pân ă la intrarea în vigoare a noului Cod penal, nu corespunde
conținutului normei juridico-penal e existente (art. 147 CP RM) și trebuie revizuit.
Totodată, în aceast ă hotărâre lipsesc indica ții care ar preciza con ținutul noțiunilor de „omor”,
„momentul de debut al vie ții omenești”, „momentul survenirii mor ții”, „copil nou-n ăscut”; lipsesc
concluziile necesare f ăcute pe cazuri concrete care au avut loc în practica judiciar ă din republica
noastră; nu sunt propuse careva concluzii generale privitor la problemele ce țin de calificare și de
delimitarea pruncuciderii de infrac țiunile conexe, privitor la particularit ățile răspunderii penale a
persoanelor care au luat part e la uciderea copilului nou-n ăscut etc.
Ca urmare, efectuarea tuturor modific ărilor care se cer a fi intr oduse în calitate de principii
îndrumătoare pentru lucr ătorii practici ar conduce la elaborarea și adoptarea de c ătre Curtea
Supremă de Justiție a Republicii Moldova a unei noi hot ărâri explicative cu privire la omucideri,
pentru care pled ăm și noi.
În cadrul analizei subiectului dat, consider ăm necesar a elucida p ărerile savan ților care neag ă
necesitatea separ ării infracțiunii de pruncucidere într-o componen ță de sine st ătătoare [48, p.114].
S.V. Borodin consemneaz ă că, într-adev ăr, în calitate de temei pent ru separarea pruncuciderii
într-o componen ță de infrac țiune de sine st ătătoare serve ște starea dificil ă în care deseori se afl ă
mama în timpul na șterii. Anume starea psihofizic ă sus-men ționată se recunoa ște în calitate de
circumstan ță atenuantă în cazurile de pruncucidere. „Aceasta e corect – scrie S.V. Borodin – dar,
totodată, e necesar a men ționa că nu orice pruncucidere se s ăvârșește în asemenea circumstan țe;
studierea practicii de urm ărire penal ă și a celei judiciare arat ă că, în majoritatea cazurilor, aceast ă
infracțiune se săvârșește cu premeditare, când mama se preg ătește din timp pentru a se izb ăvi de
copilul nedorit, în care scop aceasta as cunde sarcina. În asemenea împrejur ări, ar fi gre șit să
calificăm pruncuciderea ca omor al copilului nou-n ăscut săvârșit în circumstan țe atenuante.
Indiscutabil, motivele în aceste cazuri sunt josnice, egoiste, iar uneori poart ă un caracter de
cupiditate” [48, p.115].
Dimpotriv ă, alți autori se pronun ță pentru încadrarea juridic ă a pruncuciderii în calitate de
componen ță specială de sine st ătătoare [70, p.134]. Consider ăm că este o pozi ție corectă care și-a
găsit reflectare și în incriminarea privind omorul pruncului de c ătre mamă din Codul penal al
Republicii Moldova (art.147) .

22
Totodată, unii autori men ționează că dacă lipsirea inten ționată de viață a copilului a avut loc
în timpul na șterii, atunci în anumite împrejur ări această faptă poate fi calificat ă ca omor, cu condi ția
că la acel moment o parte din corpul copilului se af la deja în afara uterului mamei. Referindu-se la
faptul că copilul care înc ă nu s-a născut este perceput de c ătre mama sa ca o parte din sine, al ții
consideră că pruncuciderea prezint ă cauzarea mor ții copilului aflat numai în afara uterului mamei,
chiar dacă cordonul ombilical nu este sec ționat (citat dup ă [80, p. 36]).
Conform opiniei lui M.I. Kovale v, ca moment de debut al vie ții omenești trebuie considerat
momentul apari ției capului f ătului din corpul mamei în procesul na șterii; altfel spus, momentul
începerii vie ții extrauterine. Cauzarea leziunilor mortale copilului în procesul na șterii propriu-zise
trebuie calificat ă ca omor [90, p.126].
Totodată, A.A. Piontkovski sus ține: „Ca pruncucidere trebuie calificat ă nu numai uciderea
nou-născutului dup ă separarea lui de corpul mamei și după începerea vie ții de sine st ătătoare a
copilului, dar și omorul s ăvârșit în timpul na șterii, când copilul care se na ște încă nu a început via ța
extrauterin ă de sine st ătătoare” [69, p.18].
N.I. Zagorodnikov opineaz ă asupra acestui subiect în felul urm ător: „Mama, care î și lipsește
de viață copilul în timpul na șterii, conștientizeaz ă că acesta nu mai este un f ăt intrauterin și, în acest
caz, acțiunile ei infrac ționale nu reprezint ă întreruperea sarcinii (sarcina este întrerupt ă deja prin
travaliu fiziologic), ci uciderea unui copil (om) viu – omor” [59, p.35].
Când mama întreprinde m ăsuri active pentru a salva via ța copilului nou-n ăscut, iar apoi îl
omoară, fapta, sus ține S.V. Borodin, nu poate fi recunoscut ă ca omor s ăvârșit imediat dup ă naștere
și, ca urmare, nu poate fi calificat ă ca pruncucidere [48, p.114].
Studierea cazurilor de pruncucidere efectuat ă de noi demonstreaz ă cert, că la acest grup de
infracțiuni se refer ă omorurile copiilor care sunt s ăvârșite imediat dup ă nașterea lor, când nu se
întreprind m ăsurile necesare pentru a le salva via ța (nu se sec ționează cordonul ombilical, copilul
nu este al ăptat etc.); astfel de împrejur ări mărturisesc despre inten ția persoanei vinovate de a cauza
moartea noului-n ăscut. Totodat ă, ascunderea de c ătre mamă a sarcinii de persoanele din familie,
alături de constatarea medico-legal ă psihiatric ă în sensul c ă, deși la examenul medical f ăptuitoarea
prezintă o stare depresiv anxioas ă, nu se poate re ține existen ța unei tulbur ări psihice cauzate de
naștere, discern ământul critic fiind p ăstrat în acest moment, constitu ie date ce impun concluzia c ă
uciderea copilului nou-n ăscut formeaz ă infracțiunea de omor calificat prev ăzut în alin (3) art. 145
CP RM, iar nu fapta de pruncucidere prev ăzută în art. 147 CP RM.
După ce am supus examin ării problema oportunit ății separării pruncuciderii într-o
componen ță de sine st ătătoare de infrac țiune, consider ăm necesar a analiza o concep ție doctrinar ă,
diametral opus ă celor de mai sus, referitor la pr uncucidere, care s-a format la sfâr șitul anilor ’70 ai

23
secolului al XX-lea. Adep ții acestei teorii pledau pentru admisibilitatea lipsirii de via ță a copiilor
nou-născuți. Așadar, conform convingerii lor, prunc uciderea (infanticidul) reprezint ă cauzarea
morții prin acțiune sau inac țiune copilului nou-n ăscut. De regul ă, astfel de pruncucideri se s ăvârșesc
față de copiii care sufer ă de anumite malforma ții fizice congenitale sau anomalii psihice. În opinia
acestor autori, pruncuciderea este o consecin ță logică directă a nedorin ței de a întrerupe sarcina,
motivele fiind diferite. Chirurgul american C. Everett Koop, M.D. specifica: „Dreptul femeii la
avort a devenit, spre regret, dreptul femeii la cauzarea mor ții copilului s ău. Atât timp cât femeia are
dreptul de a nimici copilul pe care îl poart ă rezultă că ea poate proceda la fel și cu un copil deja
născut. Revistele de medicin ă din SUA indic ă clar la faptul c ă medicii, care comit infanticidul (iar
în realitate omor inten ționat), cad sub protec ția legii” [124, p.152].
Profesorul Universit ății din Princeton (SUA) Peter Singer men ționează că „părinților trebuie
să li se permit ă să-și ucidă copilul care s-a n ăscut cu malforma ții fizice și anomalii psihice … în
decurs de 28 de zile din momentul na șterii”. Conform pozi ției lui Singer, „uciderea unui copil
bolnav sau cu handicap nu poate fi pus ă pe acela și cântar cu omorul unei persoane s ănătoase.
Deseori, uciderea acestui copil nu constituie nic i un rău sub aspect moral!” (citat dup ă:
[124, p.153]).
Totodată, James Watson, laureat al Pre miului Nobel, este convins c ă pruncuciderea trebuie s ă
fie permis ă pe parcursul unei anumite perioade de timp dup ă nașterea copilului. El consider ă că
părinții copilului grav bolnav, pentru a-l izb ăvi de suferin țele ulterioare, au dreptul s ă-i decidă
soarta, dac ă părinții nu au declarat despre na șterea lui în primele trei zile. Practica vicioas ă a
pruncuciderilor reiese din tratarea utilitarist ă a vieții omenești, din punctul de vedere al „utilit ății
ulterioare a persoanei pe ntru societate” (citat dup ă: [124, p.154]).
Considerăm că o asemenea atitudine fa ță de viața omului și valoarea ei este incorect ă,
deoarece un stat de drept trebuie s ă aibă la bază, în primul rând, principiul respect ării drepturilor
oricărui om, inclusiv ale oric ărui copil, indiferent de caract erul anomaliei sau al malforma ției lui și,
în al doilea rând, principiul protej ării demnit ății și a dreptului inalienabil la via ță.
Orice copil este binevenit în aceast ă lume și se bucur ă de protec ția legii.
Totodată, trebuie s ă ținem cont de faptul c ă pruncuciderea reprezint ă o componen ță specială a
omorului, s ăvârșit în condi ții deosebite, care justific ă atenuarea r ăspunderii pentru infrac țiunea
analizată.
O abordare specific ă a noțiunii de pruncucidere putem întâlni în doctrina penal ă a altor state,
în particular a celor din familia Common Law (SUA, Marea Britanie, Australia, Canada). Cauzarea
morții unui copil în mod inten ționat este apreciat ă ca „infanticid”. Termenul de pruncucidere are o
semnifica ție mai restrâns ă decât termenul „infanticid”. Infanticidul ( lat. „infans, -antis” – copil și

24
lat. „caedere” – a omorî) se refer ă, în general, la fapta de ucidere a unui copil și este considerat în
legislațiile penale moderne ca o form ă a omorului s ăvârșit în circumstan țe agravante.
Autorii de peste hotare deosebesc dou ă varietăți principale ale infanticidului:
1. Neonaticidul (din engl.: „neonate” – nou-n ăscutul, lat. „caedere” – a omorî) – cauzarea
morții unui copil nou-n ăscut în decurs de 24 de ore dup ă nașterea lui de c ătre mamă.
2. Filicidul (engl.: „filicide”) – cauzarea mor ții copilului de c ătre unul din p ărinții lui (de
regulă, de către mamă) după expirarea termenului de 24 de ore din momentul na șterii [128, p.138].
Conform opiniei expuse de Kate Cregan, filicidul reprezint ă uciderea copilului, indiferent de vârsta
lui, de către unul din p ărinți. La baza tipologiei pruncuciderilor st ă, după părerea autorului citat,
criteriul motiv ării comportamentului deviant: tulburarea psihic ă, dorința de a se r ăzbuna, omor din
compătimire și din motive de gen sociocultural [113, p.125].
Tipologia sus-men ționată a fost propus ă de savantul american Resnick. Deosebirea principal ă
dintre aceste dou ă tipuri const ă în timpul s ăvârșirii și subiecții pruncuciderii. Astfel, în cazul
neonaticidului omorul nou-n ăscutului are loc în timp de 24 de ore dup ă nașterea copilului, iar în
cazul filicidului – dup ă expirarea acestui termen [126, p.704].
Neonaticidul se refer ă la suprimarea vie ții nu a oric ărui copil, ci numai la uciderea copilului
nou-născut săvârșită de către mama lui în primele 24 de ore dup ă naștere datorit ă unei tulbur ări
psihice cauzate de na ștere. Este de remarcat c ă acolo unde termenul „pruncucidere” nu î și găsește
un corespondent direct, pentru determinarea acestei fapte se folose ște frecvent termenul
„infanticid”.
Fapta denumit ă „pruncucidere” este incriminat ă în legisla țiile penale ca o form ă atenuată a
omorului și constituie fie o infrac țiune de sine st ătătoare cu denumire proprie și cu conținut
normativ specific propriu, fie o variant ă atenuată a infanticidului [19, p. 18].
Această atenuare este determinat ă de existen ța anumitor st ări psihofiziologice provocate de
naștere, care, f ără a echivala cu o stare de incon știență și, deci, fără a exclude capacitatea psihic ă a
făptuitoarei de a con știentiza caracterul ilicit al faptei sale, sunt de natur ă să justifice într-o anumit ă
măsură fapta de ucidere a copilului nou-n ăscut săvârșită de către mama lui. Recunoscând existen ța
unor asemenea st ări, legiuitorul a sanc ționat mai atenuat, în raport cu omorul, o astfel de fapt ă.
În cazul pruncucider ii, mama, devenit ă pradă a unei tulbur ări specifice pricinuite de na ștere
(așa-numita febr ă puerperal ă), nu are o capacitate deplin ă de a-și da seama de caracterul actului s ău
și de a fi st ăpână pe acțiunile sale, astfel încât poate s ă comită o faptă de suprimare a vie ții copilului
nou-născut.
După părerea noastr ă, un interes sporit pentru cer cetarea naturii juridice și dezvăluirea
trăsăturilor specifice ale pruncuciderii reprezint ă anume no țiunea de „neonaticid”, fiind una reu șită

25
și corectă din punct de vedere etimologic. Anume no țiunea de „neonaticid” red ă adecvat con ținutul
faptei de ucidere a copilului nou-n ăscut în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere, săvârșite de
către mama aflat ă într-o stare de tulburare fizic ă sau psihic ă, cauzată de naștere, cu diminuarea
discernământului. A șadar, ne pronun țăm pentru substituirea denumir ii articolului 147 CP RM
„Pruncuciderea” cu cea de „Neonaticid”.

26
Capitolul II
ANALIZA JURIDICO-PENAL Ă A ELEMENTELOR CONSTITUTIVE
OBIECTIVE ALE INFRAC ȚIUNII DE PRUNCUCIDERE ÎN LEGISLA ȚIA
REPUBLICII MOLDOVA ȘI A ALTOR ȚĂRI
2.1. Obiectul infrac țiunii de pruncucidere. Problema determin ării în
doctrina penal ă a momentului de început al vie ții omenești

Relațiile sociale, care sunt obiective conform esen ței lor, evolueaz ă în dreptul penal în calitate
de latură calitativă: fie ca suport al valo rilor sociale pozitive și, de aceea, pr otejate împotriva
infracțiunilor, fie ca fenomene apreciate negativ și anihilate cu contribu ția dreptului penal.
În cadrul cercet ării problemei ce ține de determinarea obiectului infrac țiunii de pruncucidere,
considerăm necesar ă efectuarea analizei profunde a no țiunilor „om”, „persoan ă”, „personalitate”.
Una dintre valorile supreme garantate de Constitu ție și ocrotite de normele dreptului penal
este omul, drepturile și libertățile lui. În om trebuie s ă deosebim dou ă laturi: latura biologic ă și
latura social ă. Esența laturii biologice a omului const ă în starea lui fizic ă, în starea și funcționarea
corpului și a organelor lui. Anume în aceasta se exprim ă esența corporal ă, naturală a omului. Esen ța
laturii sociale este reprezentat ă de caracteristica social ă a omului: nivelul de studii, genul de
activitate, locul de trai și de munc ă, starea familial ă, comportamentul social.
Suntem de acord cu autorii S. Brânz ă și V. Stati, care men ționează în acest context c ă
conținutul categoriei „om” include atât aspectul social, cât și cel biologic, pe când „persoana” este o
categorie doar social ă [107, p.34].
Totodată, Constantin Bulai men ționează, pe bună dreptate, c ă infracțiunea, ca orice act de
conduită a omului, nu poate avea ca obiect decât o anumit ă entitate a lumii obiective exterioare
[28, p.194-195].
În contrast, M.K. Anian ț nu deosebe ște în om esen ța biologic ă și socială a acestuia. Drept
urmare, în calitate de obiect al atent ării asupra persoanei el recunoa ște persoana și relațiile sociale
[44, p.63]. O astfel de definire a obi ectului juridic generic al infrac țiunilor contra persoanei o
considerăm nereușită, deoarece persoana constituie tocmai ansamblul de rela ții sociale. Indicarea
repetată a relațiilor sociale nu adaug ă nimic nou acestei no țiuni.
Totodată, trebuie s ă ținem cont de prevederile Declara ției Universale a Drepturilor Omului,
adoptate de Adunarea General ă a ONU prin Rezolu ția 217A(III) din 10 decembrie 1948. Conform
acestui document interna țional, toți oamenii se nasc liberi și egali în demnitate și în drepturi; ei sunt

27
dotați cu rațiune și conștiință și trebuie s ă acționeze unii fa ță de alții într-un spirit de fraternitate.
Dreptul la via ță constituie un drept absolut și inalienabil [3, p.10].
În final, trebuie de men ționat că noțiunile „persoan ă” și „personalitate” au sensuri diferite și
nu trebuie confundate. Personalitatea este una dintre caracteristicile persoanei, dar nu se identific ă
cu aceasta.
Personalitatea este elementul stabil al c onduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaz ă și o
diferențiază de o alt ă persoană. Personalitatea este sinteza tuturor elementelor care concur ă la
conforma ția mintală a unui subiect, pentru a- i da o fizionomie proprie.
Astfel, determinând în linii generale particularit ățile noțiunilor sus-men ționate, consider ăm
necesar a examina unele opinii ale savan ților străini cu scopul preciz ării obiectului juridic special al
infracțiunii de omor și al pruncuciderii.
În opinia lui E.F. Pobegailo, „… în timpul s ăvârșirii omorului inten ționat, făptuitorul
atentează direct la via ța unei alte persoane. Via ța unei alte persoane constituie obiectul juridic
special al omorului inten ționat” [79, p.11].
Z.O. Așitov de asemenea sus ține poziția, conform c ăreia obiectul juridic sp ecial al omorului îl
constituie via ța unei alte persoane ca totalitate a rela țiilor sociale ce apar în leg ătură cu ocrotirea
vieții omenești, asigurând, totodat ă, dreptul de a beneficia de aceast ă valoare suprem ă [46, p.8].
O. Pop consider ă că obiectul juridic generic al infrac țiunii de omor este comun cu cel al
tuturor infrac țiunilor contra persoanei și constă în relațiile sociale referitoare la dreptul la via ță, la
integritate corporal ă și sănătate, la libertate și demnitate. Îns ă, infracțiunile contra persoanei au și un
obiect juridic special care, în cazul infrac țiunii de omor, const ă în relațiile sociale a c ăror formare,
desfășurare și dezvoltare normal ă implică respectul acelei valori sociale care este via ța omului
[34, p.48].
Totodată, între no țiunile „via ța ca valoare social ă” și „dreptul la via ță” este o leg ătură, și
anume: dreptul la via ță este elementul activ din con ținutul rela țiilor sociale care se formeaz ă, se
dezvoltă și se desfășoară datorită și în jurul vie ții ca valoare social ă.
Viața fiecărei persoane este ocrotit ă în societate într-o m ăsură egală. Cu toate acestea, via ța
nou-născutului este eviden țiată de către legiuitor, iar atentarea asupra acesteia formeaz ă o infrac-
țiune de sine st ătătoare.
Ocrotirea juridico-penal ă a vieții omenești se realizeaz ă independent de vârsta și de calitățile
fizice sau morale ale persoanei. Via ța fiecărui om: fie grav bolnav, fie de ment, indiferent de starea
sănătății și a capacit ății vitale, este ocrotit ă de lege. Profesorul N.S. Tagan țev, jurist rus prerevolu-
ționar, scria c ă dreptul de a tr ăi o oră este tot atât de sacru ca și dreptul de a tr ăi 80 de ani. În cazul

28
săvârșirii omorului este imposibil a recupera dauna cauzat ă. Consecin țele sunt ireversibile; totodat ă,
se pricinuie ște o daună morală, o traumă sufleteasc ă profundă celor apropia ți (citat dup ă: [46, p.8] ).
Anume de aceea majoritatea savan ților penali ști consider ă că noțiunea „obiect juridic special
al pruncuciderii” este mai îngust ă decât noțiunea „obiect juridic special al omorului”. Astfel, autorii
O. Pogodin și A. Taibakov sunt de p ărere că „în calitate de obiect juridic special al pruncuciderii
evoluează viața copilului nou-n ăscut [144, p.16]. Aceea și opinie este împ ărtășită de Octavian
Loghin și Tudorel Toader [27, p.97].
Alexandru Boroi men ționează: „Infracțiunea de pruncucidere are ca obiect juridic special
relațiile sociale care ocrotesc dreptul la via ță al copilului nou-n ăscut și care sunt v ătămate sau puse
în pericol prin atingerea adus ă valorilor sociale ap ărate de legea penal ă prin incriminarea acestei
fapte. Sanc ționând faptele grave prin care se aduce atingere vie ții copilului nou-n ăscut, legiuitorul
ocrotește, implicit, rela țiile care iau na ștere și se dezvolt ă în jurul acestor valori” [18, p.155].
Un punct de vedere oarecum ev aziv este prezentat de c ătre A.I. Boico, care sus ține că obiectul
juridic special al omor ului pruncului de c ătre mamă este dreptul omului (nou-n ăscutului) la via ță
[62, p.269]. Îns ă autorii S. Brânz ă și V. Stati nu sunt de acord cu opinia exprimat ă de către A.I.
Boico, și aceasta din mai multe considerente. În primul rând, în locul cuvântului „omului” ei
consideră că trebuie folosit termenul „persoanei”, deoarece știința dreptului nu studiaz ă omul în
integritatea lui, ci numai persoana ca participant la rela țiile sociale, la acele raporturi care formeaz ă
obiectul de ap ărare juridic ă. În al doilea rând, în locul formulei duplicitare și echivoce „omului
(noului-născut)” ar fi suficient ă utilizarea termenului „noului-n ăscut”. În al treilea rând, nu exist ă
temeiuri pentru a include în obiectul infrac țiunii de pruncucidere, de rând cu dreptul la via ță ca
valoare social ă și relațiile sociale aferente ei, deoarece forma juridic ă a relațiilor sociale nu este
afectată în urma infrac țiunii. În plus, dac ă în calitate de obiect juridi c generic sunt recunoscute
relațiile sociale, rezult ă că și în calitate de obiect juridic special trebuie recunoscu te, de asemenea,
anumite rela ții sociale. În concluzie, S. Brânz ă și V. Stati afirm ă că obiectul juridic special al
pruncuciderii îl formeaz ă relațiile sociale privitoare la via ța copilului nou-n ăscut [107, p.36].
Reieșind din cele expuse, obiectul ju ridic special al omorului îl constituie, în opinia noastr ă,
viața omului care este ocrotit ă într-o m ăsură egală indiferent de particularit ățile fiziologice sau
sociale ale persoanei. În calitate de obiect material al omorului poate fi recunoscut corpul fiin ței
care la momentul comiterii infrac țiunii era în via ță. Totodat ă, obiectul juridic special al
pruncuciderii îl constituie via ța copilului nou-n ăscut, iar obiectul material al pruncuciderii îl
formează corpul copilului nou-n ăscut.
Între categoriile „nou-n ăscut” și „persoan ă” există corelația de tipul: parte-întreg. Aceea și
corelație putem spune c ă există și între obiectul juridic special al pruncuciderii și obiectul juridic

29
special al omorului. Totu și, separarea componen ței de pruncucidere într-o norm ă penală de sine
stătătoare este condi ționată nu de vârsta victimei, ci de starea psihofiziologic ă a mamei, provocat ă
de naștere.
Cum deja s-a men ționat, obiectul juridic special al omorului îl constituie via ța omului care,
indiferent de particularit ățile fiziologice sau sociale ale persoanei, este ocrotit ă în egală măsură de
legea penal ă. În opinia savantului ucrainean E.L. Strel țov, viața persoanei se desf ășoară de la
declanșarea nașterii fiziologice pân ă la survenirea mor ții biologice, când în rezultatul încet ării
bătăilor inimii înceteaz ă circulația sângelui și alimentarea celulelor creierului cu oxigen. Ca urmare,
începe un proces ireversibil – survenirea mor ții biologice. Stabilirea corect ă a momentului de debut
al vieții omenești are o importan ță deosebit ă, deoarece, spre exemplu, atentarea la f ăt până la
declanșarea travaliului trebuie calificat ă, susține autorul citat, drept cauzare a daunei aduse s ănătății
femeii îns ărcinate [96, p.282; 101, p.294].
Întrucât obiectul juridic special îl constituie via ța persoanei, o importan ță deosebită științifico-
practică are determinarea momentului de debut și a momentului final al acesteia.
În această ordine de idei este necesar a men ționa că, după cum sus ține O. Pop, obiectul
material al omorului îl cons tituie corpul unui om în via ță, indiferent de vârst ă (copil nou-n ăscut sau
persoană tânără, adultă, bătrână), sex, starea s ănătății (sănătos, bolnav, muribund) sau de starea
normalității bio-antropologice (normal, anor mal, viabil sau cu monstruozit ăți anomalice sau
antropologice etc.). Via ța, ca form ă de mișcare, este un fenomen complex având la baz ă procese
biologice și psihice care subordoneaz ă procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice). Dac ă
încetează viața în sens biologic, înceteaz ă și viața ca valoare social ă și, implicit, rela țiile legate de
ea [33, p.22].
Conform opiniei lui A. Boroi, pruncucider ea are ca obiect material corpul copilului nou-
născut, deoarece anume asupra acestuia se exercit ă nemijlocit activitatea de ucidere. Toate dezvolt ă-
rile anterioare referitoare la corpul persoanei umane ca obiect material al infrac țiunii contra vie ții
sunt valabile și în cazul copilului nou-n ăscut [18, p.156].
Problema privind determinarea momentului de început al vie ții unei persoane a dat naștere
multiplelor discu ții în doctrin ă. Încă F. Engels atr ăgea atenția asupra încerc ării zadarnice a juri știlor
„de a găsi limita ra țională, după care nimicirea copilului în uterul mamei trebuie calificat ă ca omor”
(citat dup ă: [79, p.11] ).
Considerăm că această problemă trebuie tratat ă întâi de toate din punct de vedere normativ. În
această ordine de idei men ționăm că, în sensul Conven ției interna ționale cu privire la drepturile
copilului (adoptat ă la 20 noiembrie 1989 la New York), prin copil se în țelege orice fiin ță umană sub

30
vârsta de 18 ani, cu excep ția cazurilor când, în baza legii ap licabile, majoratul este stabilit sub
această vârstă [2, p.45].
La fel, în conformitate cu alin. (2) art. 1 al Legii Republicii Moldova privind drepturile
copilului, nr.338-XIII din 15.12.94 , o persoana este considerata copil din momentul na șterii până
la vârsta de 18 ani [10].
Totodată, legislația civilă în vigoare precizeaz ă că capacitatea de folosin ță a persoanei
fizice apare în momentul na șterii și înceteaz ă o dată cu moartea (alin. (2) art. 18 al Codului civil al
Republicii Moldova), iar, potrivit prevederilo r alin. (3) art. 18 CC RM, dreptul la mo ștenire a
persoanei fizice apare la concep țiune dacă se naște vie [4]. A șadar, legiuitorul clar indic ă la faptul
că copilul care înc ă nu s-a n ăscut are deja un statut specific de mo ștenitor și poate fi subiect al
relațiilor de mo ștenire cu condi ția că se va naște viu. Putem, deci, conchide c ă interesele civile ale
copilului sunt protejate chiar pân ă la nașterea lui.
Spre regret, no țiunea de na ștere nu se con ține în nici un act legislativ al Republicii Moldova.
Totodată, articolul 20 al Legii Republicii Mold ova privind actele de stare civil ă, nr.100-XV din
26.04.2001, prevede urm ătoarele temeiuri pentru întocmirea actului de na ștere:
1) actul medical constatator al na șterii, eliberat de unitatea sanitara în care a avut loc
nașterea;
2) certificatul medical de na ștere, eliberat de unitatea sanitar ă privată, de medicul care a
asistat nașterea sau la care s-a adresat mama dup ă naștere (când na șterea s-a produs în afara
unității sanitare) ori de un medic privat care a asistat na șterea;
3) procesul-verbal și certificatul prin care se constat ă sexul și vârsta copilului – în cazul
înregistrării nașterii unui copil g ăsit.
În lipsa actelor indicate mai sus, înregistrarea na șterii copilului se face pe baza hot ărârii
instanței judecătorești privind stabilirea faptului na șterii copilului de c ătre o femeie concret ă [11].
În conformitate cu art. 27 al Legii Republicii Moldova priv ind actele de stare civil ă,
înregistrarea na șterii copilului n ăscut mort sau decedat în prima s ăptămână după naștere are loc
pe baza certificatului constatator de deces perinatal, eliberat de unitatea sanitar ă.
Certificat de na ștere pe numele copilului n ăscut mort nu se elibereaz ă. În acest caz,
părinților copilului li se înmâneaz ă un act prin care se atest ă înregistrarea na șterii copilului n ăscut
mort.
În cazul na șterii copilului mort, actul de deces nu se întocme ște. Dacă copilul a
decedat în prima s ăptămână după n aștere, se înregistreaz ă n așterea și decesul, eliberându-se
numai certificatul de deces [11].

31
În doctrina penal ă nu există o părere unitar ă despre limita ra țională care ar corespunde pe
deplin semnelor fiziolog ice ale începutului vie ții și care, concomitent, ar fi admisibil ă și acceptat ă
de juriști pentru a stabili într-un anume caz concret dac ă a avut loc un omor sau nimicirea f ătului
(avort).
Așadar, unii autori sus țin că trebuie luat în considera ție criteriul separ ării copilului de corpul
mamei sau al respira ției copilului [65, p. 44], în timp ce al ții consider ă că momentul de început al
vieții ființei umane îl constituie perioada cuprins ă între declan șarea procesului na șterii și nașterea
propriu-zis ă. Deși copilul înc ă nu are existen ță extrauterin ă, el este fiziologic independent, deci
actul de ucidere îndreptat îm potriva lui constituie ca atare fapta de omor [34, p.49; 99, p.29].
Autorul român A. Boroi sus ține că dreptul la via ță există din momentul în care procesul
nașterii luând sfâr șit copilul este expulzat. Nu intereseaz ă dacă a fost tăiat sau nu cordonul ombilical
și nici dac ă a fost eliminat ă sau nu placenta. Odat ă expulzat, copilul are calitatea de nou-n ăscut,
oricât de scurt ar fi intervalul de timp în care noul-n ăscut a trăit. În știința medical ă există contro-
verse cu privire la problema dac ă trebuie condi ționată sau nu de o anumit ă durată de viață calitatea
de copil nou-n ăscut. Aceasta a determinat stabilirea în unele legisla ții a unui termen în limitele
căruia fapta s ă fie considerat ă pruncucidere: acest termen este cel de declan șare a nașterii, după care
uciderea copilului nu mai constituie pruncucidere, ci om or agravat (infanticid) [18, p.155].
Totodată, O. Pop men ționează că nu este posibil s ă se fixeze teoretic și în abstract momentul
apariției vieții și, implicit, a dreptului la via ță al copilului, acest moment fiind condi ționat de
particularit ățile procesului na șterii în fiecare caz în parte [34, p.49].
N.I. Zagorodnikov afirm ă că momentul dobândirii de c ătre fetus a viabilit ății extrauterine nu
poate fi recunoscut ca moment de debut al vie ții omenești [59, p.33]. Via ța, consider ă el, apare cu
mult mai devreme decât declan șarea travaliului fiziologic [59, p.31-32].
A.A. Piontkovski specific ă: „Cel mai corect este de a ocroti prin intermediul legii penale via ța
omului chiar în procesul na șterii” [69, p.22]. Astfel de opinie urmeaz ă a fi acceptat ă, dacă persoana
vinovată de pruncucidere con știentiza la momentul s ăvârșirii că pe lume apare un om care î și începe
viața proprie de sine st ătătoare și dacă își dădea seama c ă distruge via ța unui om, iar nu un f ăt
intrauterin.
Începutul vie ții, după cum consider ă Z.O. Așitov, „urmeaz ă a fi apreciat luându-se în conside-
rație maturizarea de facto a f ătului. Pentru calificare e necesar a cunoa ște la ce lun ă de gestație a
avut loc cazul respectiv și a stabili dac ă persoana vinovat ă conștientiza sau nu c ă nimicește nu un
făt intrauterin, ci omoar ă un om, care ar putea s ă trăiască” [46, p.9-10].
Destul de discutabil ă, după părerea noastr ă, este pozi ția lui Z.O. A șitov, conform c ăreia în
cazul unui avort îngroparea f ătului neviu, neviabil nu poate fi calificat ă ca omor. Dup ă el, dacă

32
procesul na șterii încă nu s-a declan șat, iar persoana inten ționat întrerupe sarcina dup ă a șaptea lună
de gestație și ucide acest copil expulzat în urma na șterii artificiale, atunci astfel de fapt ă trebuie
calificată nu ca provocare ilegal ă a avortului, ci ca omor inten ționat (dac ă persoana vinovat ă a
conștientizat c ă ucide un copil viu și dacă acest copil va fi recunoscut viabil) [46, p.9-10].
Majoritatea savan ților recunosc ca început al vie ții omenești declanșarea travaliului fiziologic
(Iu.I. Scuratov, V.N. Kudreav țev etc.) [64, p. 237; 99, p.29]. Dup ă părerea noastr ă, această poziție
este mai acceptabil ă, deoarece corespunde doct rinei medicale moderne (M. Ștemberg, E. Gladun, V.
Friptu et. al. [32, p. 82]), invocându-se faptul c ă declanșarea travaliului m ărturisește despre
maturizarea f ătului și pregătirea lui pentru via ța extrauterin ă [41, p.277].
În viziunea noastr ă, faptul c ă la momentul s ăvârșirii omorului copilul nu a fost viabil nu
exclude răspunderea penal ă.
E de men ționat că nașterea, la fel ca și viața ori moartea, nu constituie un act instantaneu, ci
un proces de lung ă durată.
Mai mult ca atât, criteriile, în baza c ărora speciali știi stabilesc evenimentele sus-men ționate,
sunt flexibile și sunt condi ționate nu numai de perioada istoric ă când acestea iau propor ții, dar și de
succesele medicinei. Opinia noastr ă e că viața omului apare înainte de na șterea lui.
Investigațiile contemporane demonstreaz ă că pe întregul parcurs al gesta ției fătul nu poate fi
considerat parte a corpului mamei. El nu poate fi comparat cu un organ sau cu o parte din organul
mamei [51, p.46]. Astfel, peste câteva zile dup ă concepere la f ăt se formeaz ă sistemul nervos,
digestiv și respirator, organele interne. Peste 18 zile începe s ă i se zbată inima, la 21 de zile începe
să funcționeze propriul sistem de circula ție a sângelui; sângele f ătului nu se amestec ă cu sângele
mamei și poate să aibă o altă grupă sangvină. La 8 săptămâni – poate s ă sugă degetul și să țină pe
palmă un obiect ca și un copil nou-n ăscut. El simte durerea și retrage mâna, dac ă o înțepi. La 11-12
săptămâni – el respir ă, reacționează la lumină, căldură și zgomot. Toate sistemele și organele sunt
formate. La 14 s ăptămâni inima f ătului transvazeaz ă 24 de litri de sânge pe zi.
Într-adevăr, un interes enorm pentru doctrina penal ă reprezint ă stabilirea clar ă a limitei dintre
nimicirea f ătului care înc ă constituie avort și dintre săvârșirea unui omor.
După părerea mai multor savan ți, cel mai valoros aport în ce prive ște determinarea în doctrina
penală a momentului de început al vie ții omenești a fost adus de profesorul N.S. Tagan țev. El
considera c ă dacă în cazul omorului unui om matur rar trebuie demonstrat faptul c ă victima era vie
până la momentul s ăvârșirii infrac țiunii de omor, atunci în caz ul uciderii unui copil nou-n ăscut,
dimpotriv ă, viața copilului trebuie dovedit ă în fiecare caz aparte și numai existând aceast ă condiție
suprimarea ei va fi calificat ă ca omor. N.S. Tagan țev nu era de acord și critica teoria (r ăspândită pe
larg și astăzi) precum c ă viața omului se identific ă cu respira ția. Într-adev ăr, el considera c ă această

33
poziție este în parte corect ă, dar unilateral ă. În opinia lui, respira ția era deseori unica prob ă a vieții
copilului. „A afirma c ă copilul care nu a respirat nu a fost în via ță – scrie N.S. Tagan țev – ar conduce
la o concluzie gre șită, contrară adevărului științific. Copilul care nu respir ă putea să fie în via ță,
inima lui putea s ă se zbată, sângele putea s ă circule prin corpul lui; el putea s ă se miște, putea chiar s ă
scoată niște sunete slabe” (citat dup ă: [80, p.22]).
La fel, N.S. Tagan țev menționează că includerea viabilit ății (a capacit ății vitale) în lista condi-
țiilor necesare calific ării faptei ca omor este nefondat ă atât din punct de ve dere teoretic, cât și prac-
tic. Cu alte cuvinte, omor ul este privarea de via ță fără nici o condi ție referitor la caracterul și
calitatea acestei vie ți. „Cât de scurt ă ar fi durata probabil ă a vieții pruncului, indiferent de cauzele
care au determinat caracterul efemer al ei – scria savantul – lipsirea copilului de via ță, cu condi ția
că el a fost viu, va fi considerat omor; indiferent cine l-a comis”.
Astfel, dup ă N.S. Tagan țev, una dintre cele ma i importante împrejur ări, care trebuie stabilite
în cazul tragerii persoanei la r ăspundere penal ă pentru pruncucidere, este faptul uciderii unui copil
viu, fie chiar și neviabil (citat dup ă [80, p.23]).
Abordarea acestei probleme na ște ca fire ști întrebările: când, din ce moment, la ce etap ă a
dezvoltării psihofizice produsul concep ției (deocamdat ă îl vom numi a șa) începe s ă viețuiască?
Când la el se eviden țiază semnele vie ții: în perioada intrauterin ă ori în afara corpului mamei?
Așadar, din punctul de vedere al științei medicale, na șterea copilului este precedat ă de
multiple schimb ări în organismul mamei care, la rândul lor, creeaz ă condiții favorabile pentru
dezvoltarea intrauterin ă a fătului. Aceste schimb ări constituie un proces fiziologic, când dintr-o
celulă fecundat ă se dezvolt ă fătul. Sarcina constituie, de asemenea, o perioad ă responsabil ă pentru
femeia gravid ă – atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional [35, p.31].
Aici apare o alt ă întrebare: din ce moment gesta ția se consider ă începută?
În dezvoltarea intrauterin ă a omului se disting, condi țional, dou ă perioade: perioada embrio-
nară și perioada fetal ă [41, p.38].
Perioada embrionar ă durează din momentul conceperii și până la sfârșitul lunii a doua de ges-
tație. Pe parcursul aceste i perioade se formeaz ă rudimente ale tuturor organelor și sistemelor (ner-
vos, cardiovascular, digestiv, endocrin etc.); se formeaz ă corpul, capul, fa ța, rudimentele membrelor
superioare și inferioare [52, p.16].
Embrionul cap ătă trăsături caracteristice omul ui. Procesele dezvolt ării în aceast ă perioadă
sunt foarte intensive, mecanismele de adaptare înc ă nu sunt dezvoltate, de aceea embrionul este
foarte sensibil la orice ac țiune dăunătoare: la insuficien ța de oxigen, supraînc ălzire, viru și, alcool,
nicotină, mercur, arsen și alte substan țe nocive care pot provoca anomaliile dezvolt ării și moartea
subită a embrionului sau apari ția monstruozit ății congenitale [82, p.59; 106, p.11-14].

34
Perioada fetal ă începe la sfâr șitul lunii a doua sau la început ul lunii a treia de gesta ție și
durează până la nașterea fătului. În aceast ă perioadă are loc cre șterea intensiv ă a fătului, diferen-
țierea țesuturilor, dezvoltarea tuturor organelor și sistemelor, formarea noilor sisteme func ționale
care asigur ă vitalitatea f ătului în perioada intrauterin ă și după nașterea lui. Dezvoltarea f ătului are
loc într-o conexiune permanent ă cu organismul mamei [53, p.102-104].
Totodată, perioada gesta ției poate fi divizat ă pe trimestre [42, p.7].
Așadar, primul trimestru al gesta ției constituie 12 s ăptămâni. El are o semnifica ție juridico-
penală enormă. Anume pân ă la finalizarea acestei perioade de timp înc ă este posibil ă întreruperea
sarcinii în baza temeiurilor legale, cu acordul mamei. La efectuarea avortului trebuie s ă fie
menționate urm ătoarele condi ții obligatorii, și anume: întreruperea sarcinii trebuie s ă fie efectuat ă
numai în institu ții medicale de profil, numai de c ătre medicul-specialist, cu respectarea normelor
sanitare și a regulilor de antisepsie și doar în cazurile când lipsesc contraindica ții la asemenea
intervenții. Încălcarea sau nerespectarea chiar și a unei din condi țiile sus-men ționate este temei
pentru calificarea faptei ca efectuare ilegal ă a avortului – conform art.159 CP RM.
Spre deosebire de legisla ția noastră, Codul penal al Turciei (alin.2 art.468) stabile ște:
„Persoana care a efectuat un avort f ără indicații medicale asupra femeii având termenul de gesta ție
de peste 10 s ăptămâni, cu acordul ei – se pedepse ște cu închisoare de la 2 pân ă la 5 ani”
[16, p.285]. E de men ționat că termenul, pe parcursul c ăruia este permis ă efectuarea avortului în
Turcia, se deosebe ște de cel prev ăzut de legisla ția noastră, fiind redus la 10 s ăptămâni.
Următoarea perioad ă stabilită, ce prezint ă un interes sporit pe ntru doctrina penal ă, este
intervalul care constituie 22 de s ăptămâni din momentul conceperii [143, p.43].
În prezent, termenul care distinge avortul de na șterea artificial ă este stabilit la 22 de s ăptă-
mâni. De aceea, cauzarea mor ții unui copil viu care s-a n ăscut în rezultatul declan șării artificiale a
travaliului sau în urma na șterii naturale premature la termenul de gesta ție peste 22 de s ăptămâni
trebuie recunoscut ă ca omor.
Așadar, dup ă cum am demonstrat, începerea ocrotirii juridico-penale a vie ții coincide cu
momentul declan șării travaliului peste 22 de s ăptămâni de gesta ție. La aceast ă perioadă fătul devine
apt pentru via ța extrauterin ă. În medicin ă finalizarea prematur ă a gestației după 22 de săptămâni se
numește naștere prematur ă. Asemenea pozi ție este sus ținută de către legisla ția Republicii Belarus.
În calitate de exemplu, în cadrul unui studiu co mparativ, poate servi Or dinul Ministerului S ănătății
al Republicii Belarus privind admisibilitatea într eruperii artificiale a sarcinii în baza indica țiilor
medicale, nr.71 din 5 aprilie 1994 [137, p.38]. În mod regretabil, legisla ția Republicii Moldova în
vigoare nu con ține astfel de indica ții. Ar fi binevenit ca Ordinul Ministerului S ănătății al Republicii
Moldova despre unele m ăsuri privind ocrotirea s ănătății femeii și reducerea num ărului de avorturi

35
în republic ă, nr.152 din 03.08.1994 cu modific ările ulterioare din 04.01.1999, s ă fie publicat în
Monitorul Oficial al Re publicii Moldova în confor mitate cu prevederile Legii Republicii Moldova
nr.173-XIII din 06.07.94 privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994) [9]. În caz contrar el nu va avea
valoare juridic ă.
Conform prevederilor acestui document, nimicirea f ătului până la 22 de s ăptămâni de gesta ție
va fi calificat ă, cu respectarea altor condi ții, ca efectuare ilegal ă a avortului. Totodat ă, întreruperea
sarcinii e posibil ă și legalmente admisibil ă în termenul ce cuprinde s ăptămâna a 12-a și sfârșitul
săptămânii a 21-a de gesta ție în baza indica țiilor medicale ori sociale.
Referindu-ne la indica țiile medicale, se are în vedere o list ă întreagă de patologii și maladii
grave incompatibile cu gesta ția, incluzând aproximativ 50 de boli, printre care men ționăm: hiperten-
siunea arterial ă; bolile grave cardiovasculare; leucoza; astmul bron șic în acutizare; ulcerul gastric
sau ulcerul duodenal; lipsa unui rinichi; gu șa endemic ă (boala lui Basedow) ; tuberculoza pulmo-
nară; tuberculoza organelor, a pielii, a oaselor și a încheieturilor; epileps ia; psihopatiile; tumorile
encefalului și ale măduvei spin ării etc. [104, p.263-266].
La indica țiile sociale se refer ă: invaliditatea so țului de gradul I și II, șomajul confirmat
documentar, lipsa locului permanent de trai , statutul de refugiat sau de persoan ă strămutată confir-
mat documentar, prezen ța în familie a unui copil invalid; venitul lunar al fiec ărui membru de
familie mai mic decât sala riul minim. E de men ționat că, potrivit criteriului „în baza indica țiilor
medicale și /sau sociale”, este suficient ă prezența chiar și a uneia din aceste condi ții ca întreruperea
sarcinii să fie recunoscut ă efectuată în mod legal.
În medicin ă sunt stabilite cazuri excep ționale în care se permite întreruperea sarcinii între
săptămânile a 22-a și a 28-a ale perioadei de gesta ție. Ca singur ă indicație la întreruperea sarcinii la
acest termen târziu poate servi depist area patologiilor grave ale dezvolt ării intrauterine a f ătului,
incompatibile cu via ța. Astfel de interven ție este efectuat ă în baza indica țiilor medicale care se
referă nu la s ănătatea mamei, ci a f ătului [55, p.86-88]. În practica obstetric ă se deosebesc
numeroase anomalii de dezvoltare a copiilor, printre care: patologiile grave ale sistemului nervos;
insuficien ța cardiacă; insuficien ța organelor interne; hondrodi strofia (anomalia dezvolt ării membre-
lor); hernia diafragmal ă, spina bifida etc. [82, p.55-58; 106, p. 11-14].
De aceea, femeia îns ărcinată este obligat ă să se examineze clinic și în laborator, complet și la
timp, în baza recomanda țiilor obstetricianului-ginecolog. La aprecierea st ării intrauterine a f ătului
se folosesc un șir de metode – ecografia, testarea prenatal ă a auzului, teste ale sângelui matern,
amniocenteza, examinarea celulelor fetale [71, p. 115-118; 35, p.35].

36
Într-o alt ă ordine de idei, unii autori str ăini leagă începerea vie ții omenești cu perioada
primelor mi șcări ale fătului, pe care femeia îns ărcinată le simte. Ele, de regul ă, se fac sim țite pentru
mamă la a 19-a sau la a 20-a s ăptămână de gestație [87, p.128]. Însă de acest semn trebuie s ă ne
conducem cu o mare pruden ță, fiindcă senzațiile gravidelor deseori sunt foarte subiective. Unele
femei încurc ă perestaltica intestinului cu mi șcarea fătului, depistându-le ori prea devreme, ori prea
târziu. De aceea, acest termen nu poate fi rec unoscut general acceptat pentru toate cazurile.
După părerea noastr ă, pentru a aduce claritate în solu ționarea problemei ce ține de aprecierea
în doctrina penal ă a momentului de debut al vie ții omenești trebuie s ă fie studiate înc ă unele aspecte
ale procesului de na ștere. Medicii legi ști evidențiază câteva cazuri excep ționale ale na șterilor ce pot
influența asupra calific ării juste a faptei s ăvârșite:
1) nașterea rapid ă;
2) nașterea post-mortem;
3) nașterea neasistat ă;
4) nașterea în stare de incon știență sau în stare de iresponsabilitate.
1. Nașterea rapid ă presupune o astfel de na ștere care s ă se finalizeze atât de repede, încât
s-o ia pe femeie prin surprindere; de aceea, aceasta are loc deseori în împrejur ări nefavorabile.
Nașterea rapid ă ușoară nu trebuie confundat ă cu nașterea „pe strad ă” care se întâlne ște mai des și
care are mai pu ține trăsături comune cu prima. Na șterea „pe strad ă” are loc în alte circumstan țe: în
cazurile date femeia nu știe ori chiar ignor ă termenul probabil al na șterii sau posibilitatea travaliului
prematur. Uneori, dorind s ă se izbăvească de copilul nou-n ăscut, femeia se pune inten ționat pe ea
însăși în condi ții nefavorabile pentru na ștere: spre exemplu, în timpul când presupune c ă trebuie s ă
nască pleacă în pădure. Savantul M.G. Serdiukov descrie un caz când femeia îns ărcinată, în timpul
declanșării travaliului, a intrat într-un râu și a rămas acolo pân ă la sfârșitul procesului de na ștere; ca
urmare, copilul împreun ă cu placenta a fost dus de ap ă [87, p.153].
Practica medico-legal ă demonstreaz ă că la examinarea noului-n ăscut după nașterea rapid ă se
depistează un șir de vătămări mecanice care nu trebuie confundate cu v ătămări de natur ă violentă în
caz de pruncucidere [40, p.381; 56, p.136]. În mai multe cazuri, dup ă cum arat ă practica judiciar ă,
femeia inten ționează să nască singură și cât mai repede cu scopul de a- și omorî copilul. A șadar,
pentru confirmarea celor expuse aducem ca exemplu încheierea expertizei medico-legale de
examinare a cadavrului copilului nou-n ăscut, întocmit pe o cauz ă penală (Dosarul nr.1-159/98
mun. Hânce ști (intentat la 02.03.1998). Sentin ța din 12.05. 1998 în baza art.92 CP RM din 1961):
Încheierea expertizei medico-legale a cadavrului copilului nou-n ăscut a demonstrat c ă au
fost depistate fractura osului parietal din stânga, a coastelor 2, 3, 4, 5, 6 din stânga, ceea ce
corespunde categoriei de leziuni corpor ale grave, pericu loase pentru via ță. Cadavrul era de gen

37
masculin și era născut în termen; dup ă structura și formarea organelor la momentul na șterii
copilul a fost apt de via ță. Leziunile date nu puteau s ă apare în urma unei na șteri rapide neasistate
(f.d.26) [185].
După cum s-a ar ătat în exemplul de mai sus, asemenea v ătămări sunt consecin țe ale acțiunilor
de pruncucidere și nu pot fi considerate ca v ătămări mecanice în urma na șterii rapide neasistate.
2. Nașterea post-mortem reprezint ă cazul când parturienta moare pân ă la terminarea proce-
sului de na ștere, iar f ătul rămâne în corpul mamei; dup ă un timp scurt copilul este expulzat din
uterul mamei – „se na ște”. Deseori placenta r ămâne în corpul matern. În practica obstetric ă sunt
menționate nașteri post-mortem în urma c ărora au ap ărut copii vii. Spre exemplu, femeia îns ărcinată
moare din cauza traumei intracraniene ce i-a fost provocat ă în urma unui accident.
3. Nașterea neasistat ă –are loc în acele cazuri când din diferite motive femeia tinde s ă nască
pe ascuns și cât mai repede. La aprecierea v ătămărilor cauzate noului-n ăscut urmeaz ă a fi stabilit ă
legătura cauzal ă, timpul când acestea au fost pricinuite, provenien ța lor – post-mortem ori în timpul
vieții, dacă au fost cauzate în urma autoajutor ării în timpul na șterii neasistate or i în urma unor acte
violente îndreptate spre comiterea pruncuciderii. V ătămări de natur ă similară pot fi depistate în
regiunea capului, gâtului, gurii și nasului, când femeia în mod violent împiedic ă strigătul și
respirația copilului, în scopul de a ascunde na șterea [87, p.159-160]. Drept exemple pot servi dou ă
dosare penale intentate pe faptul s ăvârșirii pruncuciderii. În ambele cazuri a avut loc na șterea
neasistată, când parturientele au creat inten ționat așa condiții încât să nu existe martori oculari la
fapta pe care au comis-o:
1.Astfel, într-un caz ( Dosarul nr.1-533/2000 (intentat la 06.04.2000), sect. Ciocana, mun.
Chișinău. Sentința din 12.02.2001 în baza art.92 CP RM din 1961) – inculpata D.A., îns ărcinată la
a noua lun ă, diminea ța pe data de 05.04.2000 s-a sim țit rău, nu a chemat salvarea, a r ămas
singură acasă și a născut în WC un copil de sex masculin; l-a învelit într-un pachet de polietilen ă și
l-a aruncat într-o fântân ă de canalizare din preajma casei sale [188].
2. În alt caz ( Dosarul nr.I-274/2001 (intentat la 22.05.2001, mun. Hânce ști). Sentin ța din
21.06.2001 în baza art.92 CP RM din 1961) – inculpata B.E., pe data de 15 mai 2001, în jurul orei
18.30, când a sim țit că va naște curând, a plecat în p ădure din prejma satului vecin și imediat
după ce a născut un prunc de sex masculin, știind cu certitudine c ă ultimul s-a n ăscut viu, în scopul
de a se izb ăvi de el, l-a strangulat cu mâinile, iar ulterior l-a îngropat [189; 190].
Din exemplele descrise mai sus rezult ă următoarele: în ambele cazuri femeile inten ționau să
nască singure, ceea ce se dovede ște prin caracterul ac țiunilor lor, și anume: f ăptuitoarele au
întreprins toate m ăsurile pentru a- și ascunde na șterea și urmele acesteia. Mai mult, din timp au
gândit cum s ă se debaraseze de copil, fapt probat de locul și alte împrejur ări ale cauzei.

38
4. Nașterea în stare de incon știență ori în stare de iresponsabilitate. În astfel de cazuri
femeia nu este în stare s ă acorde ajutorul necesar copilului nou-n ăscut; la asemenea patologii se
referă eclampsia, epilepsia, șocul, starea de ebrietate, negarea sarcinii în cadrul demen ței, fobiile
etc.
Uneori apar situa ții când, aflându-se într-o stare de incon știență și iresponsabilitate, femeia
poate să creadă că a născut un copil mort, din care cauz ă nu-i acord ă ajutorul necesar; prin urmare,
în asemenea caz ea nu poate fi tras ă la răspundere penal ă, deoarece nu exist ă responsabilitatea ca
semn obligatoriu [47, p.32-34].
În cazul în care, la momentul comiterii pruncu ciderii, femeia s-a aflat într-o stare de
inconștiență, ea va fi liberat ă de răspundere penal ă în baza art. 23 CP RM (iresponsabilitatea). Fa ță
de o asemenea persoan ă pot fi aplicate, în baza hot ărârii instan ței de judecat ă, măsuri de
constrângere cu caracter medical, prev ăzute în Codul penal.
Altă problem ă care necesit ă o atenție deosebit ă la studierea pruncuciderii este definirea
noțiunii de nou-n ăscut. Astfel, în pediatrie sub no țiunea de nou-n ăscut (lat. – neopatus) se în țelege
un copil din momentul na șterii până la vârsta de 28 de zile; în obstetric ă – din momentul na șterii
până la vârsta de 7 zile; în medicina legal ă – în primele 24 de ore din momentul na șterii
[92, p.386; 93, p.217].
În acest context men ționăm că la cercetarea cauzelor de pruncucidere no țiunea de nou-n ăscut
se aplică cu sensul ce-i este dat în medicina legal ă, și anume: copilul din momentul na șterii până la
expirarea termenului de 24 de ore de la na șterea lui.
Spre regret, nici în legisla ția noastră, nici în practica judiciar ă, dar nici în doctrina penal ă nu
este elaborat ă noțiunea „copil n ăscut viu” și nu este dat ă aprecierea juridic ă a momentului de debut
al vieții omenești. Prin urmare, în scopul complet ării acestui gol, consider ăm necesar s ă apelăm la
legislația Statelor Unite ale Americii și la precedentele judiciare din Common Law, care au
importanță deosebită pentru examinarea corect ă a cauzelor penale de acest gen.
În opinia noastr ă, această problemă trebuie analizat ă minuțios, deoarece unele no țiuni și defi-
niții care se aplic ă de către instanțele judecătorești din SUA la examinarea cauzelor de pruncucidere
trebuie să fie implementate atât în legisla ția, cât și în practica judiciar ă a Republicii Moldova.
Astăzi, în Statele Unite ale Americii infrac țiunea de pruncucidere și pedeapsa pentru s ăvâr-
șirea ei sunt reglementate atât la nivel federal, cât și la nivelul statelor aparte.
La nivelul Federa ției se aplic ă:
1) Legea privind ocrotirea copiilor n ăscuți vii H.R.2175 din 2001, care stabile ște noțiunea de
nou-născut, momentul de început al vie ții omene ști și care reglementeaz ă problema
delimitării avortului de fapta de ucidere a copilului nou-n ăscut;

39
2) precedentele judiciare adoptate de c ătre Curtea Suprem ă a Statelor Unite ale Americii:
a) 1973, Statul Texas ( Roe versus Wade 410 U.S. 113)
b) 1992, Statul Pennsylvania ( Planned Parenthood PA versus Casey 505 U.S. 833)
[179; 180].
La nivelul statelor (28) se aplic ă legile penale care prev ăd răspunderea pentru omorul
copilului nen ăscut, indiferent de termenul sarcinii ( 15), sau numai la un termen stabilit (13).
Într-adevăr, Legea privind ocrotirea copiilor n ăscuți vii din 2001 a stabilit c ă „copiii care s-au
născut vii la orice etap ă a dezvolt ării intrauterine se consider ă ființe umane și sunt ocroti ți de lege”.
Legea ocrote ște viața oricărui copil, indiferent de modalitatea apari ției lui: na ștere fiziologic ă sau
declanșarea artificial ă a nașterii (H.R.2175 Born-Alive Infants Pr otection Act of 2001; Statement
Office Administration Policy, March 12, 2002; Executive Office of the President, Washington, D.C.
20503) [156]. Legea sus-men ționată stabilește că în calitate de copil n ăscut viu se recunoa ște
oricare copil care s-a ivit pe lume dup ă separarea complet ă de corpul mamei, indiferent de etapa
dezvoltării intrauterine, și care posed ă următoarele semne: b ătăile inimii, respira ție sau mi șcarea
liberă a musculaturii.
În calitate de copil n ăscut viu se recunoa ște membrul familiei Homo Sapiens care este
completamente expulzat sau extras din corpul mamei sale la orice etap ă a dezvolt ării intrauterine și
care după separare respir ă de sine st ătător sau la care se observ ă bătăile inimii, pulsarea ombilicului
sau mișcarea liber ă a musculaturii, indife rent de faptul dac ă a fost sau nu sec ționat ombilicul ori
eliminată placenta. Totodat ă, nu are importan ță modalitatea apari ției copilului: na ștere fiziologic ă,
declanșare artificial ă a nașterii sau opera ție cezarian ă.
După cum deja s-a men ționat, în unele state se aplic ă legile care prev ăd răspundere penal ă
pentru omorul copilului nen ăscut (care înc ă se află în uterul mamei).
Condițional, putem diviza aceste legi în dou ă grupe mari:
1. legile care recunosc în calitate de victime ale omorului copiii nen ăscuți (fetuse),
indiferent de termenul gesta ției
Astfel, în statul Louisiana omorul unui copil „nen ăscut” se recunoa ște, după caz, „feticid” de
gradul I, II sau III. (La Rev. Stat. Ann §§14:32.5-14:32.8 / West 1997)
(Nota noastr ă: „feticid” (lat. foetus – făt; caedere – a omorî) = uciderea f ătului în uterul
mamei).
În statul Michigan cauzarea inten ționată a morții unui copil „nen ăscut” constituie omor
(manslaughter). (Mich. Stat. Ann. § 28.55)
Totodată, Curtea Suprem ă din statul Michigan a specificat c ă această stipulare va fi aplicat ă
numai față de un făt viabil ( Larkin versus Cahalan 208 N.Wrd 176; Mich. 1973). Legea special ă a

40
statului Michigan din 01.01.1999 prevede pedeapsa penal ă pentru ac țiunile inten ționate care au
provocat na șterea prematur ă sau avortul spontan ori care au cauzat v ătămări grave embrionului sau
fătului.
În statul North Dakota cauzarea mor ții unui copil nen ăscut la orice etap ă a dezvolt ării
intrauterine constituie omor inten ționat cu circumstan țe agravante, omor simplu ori lipsire de via ță din
imprudență. (N.D. Cent. Code §§ 12.1-17.1-01, 12.1-17.1-04 (1997))
2. legile care recunosc în calitate de victime ale omorului copiii nen ăscuți (fetuse)
numai într-o etap ă stabilită a gestației
Astfel, în statul Arkansas cauzarea mor ții unui copil nen ăscut peste 12 s ăptămâni de
dezvoltare intrauterin ă constituie omor inten ționat sau omor inten ționat de gradul I și II, sau omor
simplu, ori lipsire de via ță din impruden ță și se pedepse ște cu deten țiunea pe via ță. ( Ark. Stat. Ann.
§ 5-1-102 (13) (b) (i) (a))
Totodată, în statul Georgia cauzarea mor ții unui copil nen ăscut după apariția mișcărilor
constituie feticid. (Ga. Code. A nn. §§ 16-5-80 (1996), 40-6-393.1 (1997))
Legiuitorul statului Mississippi a specificat c ă cauzarea inten ționată a morții unui copil
nenăscut, însă după ce au apărut mișcările fătului, constituie omor. Moartea copilului nen ăscut peste
20 de săptămâni de dezvoltare intrauterin ă, care a survenit în rezultatul consum ării de către mamă a
preparatelor interzise pe parcur sul sarcinii, constituie omor (man slaughter). (Miss. Code. Ann. § 97-
3-37 (1994))
În afară de legisla ția federal ă și legea penal ă a statelor, pe teritoriul SUA se aplic ă
precedentele judiciare, adoptate de Curtea Suprem ă. Principiile formulate în sursele sus-men ționate
au forță obligatorie la examinarea de c ătre instanțele judecătorești a cauzelor penale analogice.
1) Primul precedent judiciar din SUA pe cauz ă de pruncucidere constituie decizia Cur ții
Supreme din 1973 (Roe versus Wade 410 U.S. 113)
Fiind însărcinată, în luna martie 1970 f ăptuitoarea s-a adresat la o clinic ă din Texas solicitând
avortul legal, îns ă întreruperea sarcinii i-a fost refuzat ă, motiv din care pu țin mai târziu, la 21 mai
1970, ea a înaintat cerere judec ătoriei de district. Declaran ta s-a referit la faptul c ă stipulările
legislației din Texas încalc ă dreptul ei la întreruperea sarcinii, care constituie parte din dreptul la
inviolabilitatea vie ții personale, private și din drepturile familiale fixate în Billul privind drepturile
omului.
Reclamanta afirma c ă dreptul femeii la avort prezint ă un drept absolut, de aceea ea este în
drept să întrerupă sarcina în orice timp, prin orice metod ă și în baza oric ărui temei pe care ea îl va
alege de sine st ătător. Instan ța nu a fost de acord cu asemenea argumentare. Statul, a invocat
instanța de judecat ă, este obligat s ă întreprind ă măsurile necesare atât pentru a ocroti via ța femeii,

41
cât și pentru a proteja via ța potențială. Inviolabilitatea vie ții personale nu constituie un drept
absolut, îndeosebi când este vorba despre decizia de a efectua un avort. Instan ța s-a expus c ă
consideră incorectă și ilegală confundarea a dou ă noțiuni diferite: „inviolabilitatea vie ții private” și
„dreptul nelimitat al unei pe rsoane de a dispune de via ța altuia” .
Instanța de judecat ă a conchis c ă, deoarece avortul se permite în primul trimestru al gesta ției,
(fapt confirmat de știința medical ă), statul poate s ă se implice numai în cazul în care acest termen
este depășit.
Totodată, conținutul prevederilor de la art.1196 din Codul penal al statului Texas îndreptate la
interzicerea avortului în general, redat prin formula „efectuat în baza indica țiilor medicale cu scopul
de a salva via ța mamei”, este imprecis. Legea nu distinge între avortul efectuat la etapa mai
timpurie și cel efectuat la etapa mai târzie de gesta ție, limitându-se la un si ngur temei legal:
„salvarea vie ții mamei” [179].
2) În calitate de al doilea precedent judiciar a servit decizia Cur ții Supreme din 1992 (PA
versus Casey 505 U.S. 833)
În anul 1982 a fost adoptat ă Legea Statului Pennsylvania privind controlul asupra efectu ării
avorturilor. În special, o importan ță deosebită prezintă următoarele prevederi din aceast ă lege:
– 3205: Femeia care vrea s ă-și facă avort trebuie s ă fie informat ă din timp
despre esen ța și consecin țele interven ției viitoare îndreptate la întreruperea
sarcinii, și anume – cu 24 de ore înainte de opera ție;
– 3206: În cazul în care avort vrea s ă-și facă o femeie minor ă, unul din p ărinții
ei trebuie s ă-și dea acordul s ău, respectând o procedur ă prealabilă judiciară;
– 3209: În cazul în care avort vrea s ă-și facă o femeie c ăsătorită, ea trebuie s ă
semneze un document care ar m ărturisi că soțul ei este informat în modul
cuvenit asupra opera ției respective;
– 3203: „Necesitatea medical ă” exclude respectarea dispozi țiilor sus-
menționate.
Merită a fi men ționat faptul c ă medicii din cinci centre clinice ginecologice au înaintat
Tribunalului de District din Pennsylva nia o cerere în care solicitau recunoa șterea prevederilor
prezentei legi ca neconstitu ționale, deoarece lezau dreptul femeii la avort.
După soluționarea acestei pricini au fost stabilite principiile fundamentale dup ă care instan țele
de judecat ă din SUA se conduc pân ă azi în cauze similare, și anume:
1. Ocrotind dreptul fundamental recunoscut pe cauza precedent ă Roe versus Wade , 410 U.S.
113, statul respect ă totodată interesul protej ării vieții potențiale;

42
2. Interesele statului care ocrotesc și protejeaz ă viața potențială pe parcursul sarcinii sunt
garantate, totodat ă fiind întreprinse m ăsuri spre a informa femeia despre dreptul la avort și
consecințele lui. Orice dispozi ție legală care va contrazice principiului dat nu va avea
efect;
3. Statul nu poate s ă interzică femeii ca aceasta s ă decidă de sine st ătător privind întreru-
perea sarcinii la termenul admisibil;
4. Statul ocrote ște viața potențială și interzice efectuarea avortului peste termenul admisibil,
cu excepția cazurilor când prelungirea sarcinii pune în pericol via ța și sănătatea mamei
[180].
Astfel, în baza celor sus-men ționate putem conchide c ă aceste principii au o importan ță
practică și teoretică deosebită la studierea infrac țiunii de pruncucidere în aspect comparativ și pot fi
luate în considera ție atât la cercetarea problemei în cauz ă în doctrina penal ă, cât și la modific ările
ulterioare ale legisla ției în vigoare. Propunem ca unele principii ale practicii judiciare și unele
prevederi din Legea SUA privind ocrotirea vie ții copiilor nen ăscuți (H.R. 2175 Born-Alive Infants
Protection Act of 2001) s ă fie introduse și la noi, deoarece consider ăm necesar ă definirea legislativ ă
a noțiunilor de viabilitate , copil născut viu, copil n ăscut mort și stabilirea momentului din care
viața se consider ă a fi ocrotit ă de legea penal ă, pentru a evita erorile atât în practica judiciar ă, cât și
în doctrin ă. Mai mult, pled ăm pentru adoptarea unei noi hot ărâri explicative a Cur ții Supreme de
Justiție cu privire la practica judiciar ă în cauzele penale despre omor, care ar include și noțiunile
numite supra . Deseori, la examinarea cauzel or de pruncucidere ne confrunt ăm cu unele dificult ăți
legate de aprecierea juridic ă a unor no țiuni pur medicale. Pentru a evita astfel de probleme în viitor,
considerăm că noțiunile de „f ăt matur”, „f ăt imatur”, „f ăt prematur”, „f ăt născut în termen”, „f ăt
viabil”, „f ăt neviabil”, „perioad ă postpartum”, „copil n ăscut viu” și „copil n ăscut mort” trebuie s ă
devină atât în doctrin ă, cât și în practica judiciar ă uzuale.
Conform regulilor generale, în momentul na șterii fetusul este matur. F ătul atinge, de obicei,
maturitatea, la 39-40 s ăptămâni de gesta ție, cu condi ția că se dezvolt ă normal. La termenul de
gestație sus-men ționat fătul este apt pentru via ța extrauterin ă. Gradul de maturita te depinde atât de
durata sarcinii în fiecare caz aparte, cât și de condi țiile în care are loc dezvoltarea intrauterin ă a
fătului.
În practica de obstetric ă există cazuri când f ătul care s-a n ăscut cu câteva s ăptămâni mai
devreme este matur; invers, la sarcina gemelar ă sau la sarcina agravat ă copilul poate fi imatur.
Greutatea unui f ăt matur oscileaz ă de la 2500 pân ă la 6000 grame sau chiar și mai mult. De
regulă, greutatea medie la b ăieți constituie 3400-3500 grame, iar la feti țe – 3200-3400 grame.

43
Totodată, lungimea unui copil nou-n ăscut variaz ă de la 47 pân ă la 56 cm (cifra medie 52 ±5 cm)
[102, p.30-35].
Nașterea unui copil viu înseamnă extragerea sau expulzarea f ătului din corpul mamei, indife-
rent de durata gesta ției. În plus, f ătul, după separarea lui, respir ă sau manifest ă alte semne de via ță.
Se observ ă bătăile inimii, pulsa ția ombilicului sau mi șcarea liber ă a musculaturii, indiferent de
secționarea ombilicului și delivren ța placentei. Orice produs al unei asemenea na șteri este
considerat viu.
Nașterea unui copil mort înseamn ă moartea f ătului care a avut loc pân ă la expulsia sau
extracția complet ă a acestuia din organismul mame i, indiferent de durata gesta ției. La faptul c ă
copilul s-a n ăscut mort indic ă lipsa respira ției la făt sau lipsa altor semne de via ță – a bătăilor inimii,
a pulsației ombilicului sau a mi șcărilor libere ale musculaturii. E de men ționat că precizarea no țiunii
de „copil n ăscut mort” are o importan ță deosebită la investigarea cazurilor de pruncucidere.
Copil nou-n ăscut – făt (produs al conceperii), care a atins viabilitate, adic ă are greutatea 1000
de grame (dac ă greutatea copilului la momentul na șterii nu se știe, atunci se iau în considera ție
lungimea corpului – nu mai pu țin de 35 de centimetri și durata gesta ției – 28 de s ăptămâni și mai
mult) [144, p.16]. Dar, în majoritatea statelor, inclusiv în țara noastr ă, în conformitate cu
prevederile Ordinului Ministerului S ănătății al Republicii Moldova despre unele m ăsuri privind
ocrotirea s ănătății femeii și reducerea num ărului de avorturi în republic ă, nr.152 din 03.08.1994 cu
modificările ulterioare din 04.01.1999, f ătul se consider ă viabil la greutatea corpului 500 de grame
și mai mult (dac ă greutatea lui la momentul na șterii nu este cunoscut ă, atunci se iau în considera ție
lungimea corpului – nu mai pu țin de 25 de centimetri și termenul gesta ției – 22 de s ăptămâni și mai
mult). Este de men ționat, că aceste standarde sunt elaborate de Organiza ția Mondial ă a Sănătății și
sunt unanim recunoscute.
Savantul rus A.N. Krasikov, preluând pozi ția formulat ă în standardele interna ționale ale Orga-
nizației Mondiale a S ănătății, consider ă că viața omului începe în momentul când se constat ă
expulzarea sau extragerea complet ă a produsului de concepere din organismul femeii îns ărcinate,
adică când fătul a fost separat de corpul mamei (cu excep ția ombilicului care nu este sec ționat) și
când la el se observ ă respirația, bătăile inimii, pulsa ția ombilicului sau mi șcările libere ale muscu-
laturii [65, p.44].
R. Șarapov consider ă însă că viața apare mai devreme, de aceea ea trebuie ocrotit ă de legea
penală nu numai dup ă separarea f ătului de la corpul mamei, dar și în procesul na șterii propriu-zise.
Anume din aceste considerente uciderea inten ționată a pruncului în momentul na șterii constituie
omor [153, p.33].

44
După părerea noastr ă, ultima pozi ție este mai corect ă din următoarele considerente:
a) viața copilului nou-n ăscut se consider ă începută din momentul declan șării nașterii
fiziologice, fapt despre care ne m ărturisește clar dispozi ția articolului 147 CP RM
„în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere”;
b) dacă am susține teza, c ă viața omului apare din momentul separ ării copilului de la
corpul mamei, aceasta ar c onduce, în primul rând, la înc ălcarea dreptului la via ță al
copilului care deja se na ște, în al doilea rând, ar înc ălca în mod v ădit norma juridico-
penală indicată mai sus.
Momentul final al vie ții unei persoane este de asemenea o problem ă ce rămâne discutat ă în
medicină. Moartea și viața sunt strâns înl ănțuite, două procese contradictorii, dar indispensabile. În
mod curent, dup ă cum men ționează O. Pop, moartea este considerat ă o încetare ireversibil ă a
funcțiilor vitale, în special a circula ției și respirației, încetare ce are lo c succesiv, sub forma unui
proces lent, prin încetarea treptat ă a metabolismului celular; o dat ă cu moartea are loc un proces de
descompunere a materiei vii, or ganizate [33, p.24]. Transformarea organismului viu în cadavru,
deci moartea, este un proces lent care se instaleaz ă pe etape, este un fenomen progresiv; cu alte
cuvinte, este un adev ărat proces organic. Chiar atunci cân d moartea poate surveni brusc, adic ă
atunci când o calific ăm în diferite împrejur ări ca „moarte subit ă”, ea este totu și un fenomen ce se
instalează pe etape, iar între via ță și moarte se interpun a șa-numitele „st ări terminale”: coma și
agonia.
În opinia noastr ă, momentul de survenire a decesului se consider ă a fi moartea biologic ă, fiind
un proces ireversibil, expr imat în încetarea activit ății sistemului nervos central și a metabolismului
celular. Importan ța juridico-penal ă a stabilirii momentului de survenire a decesului cre ște la
calificarea infrac țiunii de pruncucidere, în special în cazurile lipsirii de via ță a copiilor care s-au
născut neviabili.
În medicina legal ă se aplică teste speciale în baza c ărora se stabile ște prezen ța aerului în
plămâni ori în stomac și, ca urmare, se demonstreaz ă că copilul a fost n ăscut viu.
Împrejurarea c ă, potrivit actelor medico-legale, c opilul era neviabil din cauza unei
afecțiuni congenitale este irelevant ă, de vreme ce în momentul na șterii acesta era viu. Întru
confirmarea celor evocate poate fi adus ă următoarea spe ță din practica judiciar ă a României
(Dosarul nr.3013/2002. Decizia nr.922):
În diminea ța de 13 iulie 2000, sim țind că trebuie să nască, inculpata P. V. a mers la locuin ța
mamei sale, cunoscând c ă aceasta este plecat ă la muncă în câmp. Dup ă naștere a înfășurat copilul
care mișca într-o pânz ă și a mers la WC, unde l-a aruncat pentru a-i suprima via ța. Raportul de
constatare medico-legal ă al Serviciului de Medicin ă Legală Călărași concluzioneaz ă că moartea

45
nou-născutului a fost violent ă și s-a datorat asfixiei mecanice pr in aspirat de materiale fecale.
Leziunile de violen ță de la nivelul capului au putut fi produse prin lovire, cu sau de corpuri dure.
Comisia de avizare și control a concluzionat c ă fetusul a fost expulzat mort, neviabil, datorit ă unor
pneumonii intersti țiale, prezentând lichid în c ăile respiratorii, dar f ără sindrom asfixic. Existând
contradic ții între cele dou ă acte medicale, acestea au fost înaintate la Comisia Superioar ă Medico-
legală, prin care avizul Comisiei de Avizare și Control s-a aprobat numai în ceea ce prive ște faptul
că nou-născutul era neviabil prin pneumonie intersti țială. Se concluzioneaz ă că noul-născut era
viu, neviabil. Instan ța a apreciat: faptul c ă noul-născut era neviabil nu are relevan ță pentru
încadrarea juridic ă a faptei, mai ales c ă inculpata nu cunoa ște că acesta avea pneumonie
interstițială și va muri într-un interval de timp mai scurt sau mai lung [168].
După părerea noastr ă, decizia instan ței este corect ă, deoarece, de și existau careva afec țiuni
congenitale, totu și în momentul na șterii copilul era viu. Astfel, stabilirea faptului c ă copilul era
neviabil din cauza unor boli sau malforma ții înnăscute nu creeaz ă impedimente pentru calificarea
faptei ca pruncucidere.
În încheiere, analizând un șir întreg de concepte și definiții privind aprecierea momentului de
debut al vie ții umane și viabilitatea victimei în caz de omor, am sintezat unele concluzii:
1) obiectul juridic special al omorului îl constituie via ța omului care este ocrotit ă într-o
măsură egală indiferent de particularit ățile fiziologice sau sociale ale persoanei,
2) obiectul juridic special al pruncuciderii îl constituie via ța copilului nou-n ăscut, iar obiectul
material al pruncuciderii îl formeaz ă corpul copilului nou-n ăscut;
3) în calitate de obiect materi al al omorului poate fi recunoscut numai corpul fiin ței care la
momentul comiterii infrac țiunii este în via ță;
4) dacă în cazul omorului unei persoane mature constatarea faptului c ă la acel moment el era
în viață nu prezint ă dificultăți deosebite, atunci în cazul omorului unui copil nou-n ăscut constatarea
existenței vieții sale trebuie dovedit ă în fiecare caz aparte;
5) drept cea mai conving ătoare prob ă a existen ței vieții omenești trebuie s ă fie recunoscut ă
respirația; totodat ă, prezența vieții nu poate fi demonstrat ă numai prin respira ție, de aceea faptul c ă
copilul nu a respirat nu excl ude posibilitatea de a-l recunoa ște viu; ca urmare, pot exista cazuri
când, fără a respira, copilul î și poate prelungi via ța în afara corpului mamei, dar asem ănătoare cu
viața intrauterin ă, adică doar prin circula ția sângelui, cum ar fi, spre exemplu, cazul mor ții aparente;
astfel de copil trebuie considerat viu atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere
juridic, iar corpul lui poate fi obiect material al omorului;
6) trebuie recunoscut viu și copilul omorât în timpul na șterii, care deja nu poate fi considerat
făt intrauterin, chiar dac ă el nu a început s ă respire;

46
7) cauzând moartea propriului copil mama atenteaz ă la viața lui, și nu comite întreruperea
sarcinii;
8) viața copilului nou-n ăscut se consider ă începută din momentul declan șării nașterii
fiziologice. Dac ă s-ar susține teza, c ă viața omului apare din momentul separ ării copilului, aceasta
ar conduce, în primul rând, la înc ălcarea dreptului copilului la via ță care deja se na ște; în al doilea
rând, prin acestea s-ar înc ălca în mod v ădit norma juridico-penal ă prevăzută în art. 147 CP RM.

2.2. Trăsăturile specifice ale laturi i obiective a pruncuciderii

În latura obiectiv ă a infracțiunii, alături de ac țiune sau inac țiune, care au întotdeauna o
anumită durată, se include și procesul de producere a consecin țelor socialmente periculoase, adic ă a
rezultatului încorporat în con ținutul constitutiv al acesteia. No țiunea de rezultat, component ă a
laturii obiective a infrac țiunii, coincide cu urmarea descris ă și cerută de norma legal ă de incri-
minare, care const ă în modific ările aduse lumii exterioare obiective.
Conținutul laturii obiective a pruncuciderii se stabile ște, în primul rând, prin ac țiunile sau
inacțiunile mamei îndreptate spre cauzarea mor ții copilului; în al doilea râ nd, prin rezultatul produs
(survenirea mor ții copilului nou-n ăscut); în al treilea rând, prin leg ătură cauzală dintre fapta social-
mente periculoas ă și consecin țe și, în cele din urm ă, ținându-se cont de timpul s ăvârșirii pruncuci-
derii [64, p.237].
Latura obiectiv ă a pruncuciderii poate fi realizat ă atât prin ac țiuni – de ucidere exercitate
asupra victimei, prin orice mijloace, apte a suprima via ța acesteia (sufocare, sugrumare etc.), cât și
prin inacțiune – neîndeplinirea unor acte de importan ță vitală pentru copil, cum ar fi refuzul de a
alăpta copilul, l ăsarea în frig, abandonarea copilului înt r-un loc sau mod care îl expune la moarte,
acte pe care mama avea obliga ția legală să le îndeplineasc ă. Pruncuciderea, s ăvârșită prin lăsarea
noului-născut în împrejur ări periculoase pentru via ță, trebuie deosebit ă de lăsarea în primejdie a
noului-născut, ultima fapt ă fiind calificat ă conform art.163 CP RM. De limitarea între aceste dou ă
componen țe se face, înainte de toate, potrivit criteriilor obiective: în cazul l ăsării în primejdie,
mama dore ște să scape de copil, f ără însă a-l priva de via ță; pe de alt ă parte, lăsarea noului-n ăscut în
pădure sau în câmp, departe de locurile animate și căile de circula ție, vorbește clar despre prezen ța
intenției de omor. A șadar, timpul, locul, circumstan țele în care a fost g ăsit copilul ajut ă la
calificarea corect ă a faptei. Drept exemplu poate servi urm ătorul caz din practica judiciar ă a
Republicii Moldova (Dosarul nr.1-620/2002 (intentat la 22.04.2002) sect. Botanica, mun. Chi șinău.
Sentința din 30.06.2002 în baza art.114 alin.(2) CP RM din 1961):

47
Pe data de 12 aprilie 2002, G.A. a n ăscut în baia apartamentului un copil de sex feminin și l-
a lăsat intenționat să moară într-un lighean, fiind asistat ă de concubinul ei M.M.
Dosarul penal a fost intentat în baz a art.92 CP RM – omorul pruncului s ăvârșit cu
premeditare de c ătre mamă. Conform rezultatelor expertizei medico-legale, copilul a tr ăit nu mai
puțin de 12 ore, iar moartea a survenit în urma hipotermiei. În ședința de judecat ă, acuzatorul de
stat a propus ca fapta comis ă să fie recalificat ă potrivit alin.(2) art.114 CP RM (l ăsarea în
primejdie), din motivul c ă copilul a decedat nu în urma c ărorva acțiuni violente, ci din cauza
hipotermiei. Instan ța de judecat ă a admis demersul procurorului modificând învinuirea inculpatei
G.A. de la art.92 la alin.(2) art.114 CP RM [193].
După părerea noastr ă, instanța de judecat ă a calificat incorect inac țiunea inculpatei G.A.,
deoarece principiul în baza c ăruia pruncuciderea poate fi delimitat ă de lăsarea în primejdie const ă
nu în modul cauz ării morții copilului nou-n ăscut (activ ă sau pasiv ă), ci în inten ția făptuitoarei.
Considerăm că împrejur ările cauzei demonstreaz ă direct și clar că G.A. nu a avut inten ția să-i
păstreze copilului via ța. Totodat ă, acțiunile concubinului trebuie ap reciate drept omor inten ționat
cu circumstan țe agravante.
Metodele în cazul unei ac țiuni sunt dintre cele mai diverse. Este esen țial ca acțiunea să
reprezinte un act de o anume for ță distructiv ă, adică să fie aptă să provoace obiectiv moartea noului-
născut în condi țiile respective. A șadar, în calitate de exemplu putem aduce trei cazuri din practica
judiciară a Republicii Moldova, când moartea copiilor a survenit în urma utiliz ării diferitelor
metode și mijloace:
1. Strangularea cu la țul – Dosarul nr.1-494/96 (intentat la 23.03.1996), sect. Botanica, mun.
Chișinău. Sentința din 14.07.1996 în baza art.92 CP RM din 1961 – la 22 martie 1996, aproximativ
la orele 19.00, în WC-ul din apartamentul s ău inculpata B.S. a n ăscut un copil viu de sex feminin
având greutatea de 3150 grame și lungimea de 50 cm, pe care apoi, cu ajutorul unui la ț, l-a
strangulat, moartea copilului surveni nd în urma asfixiei mecanice. Modul și împrejur ările nașterii
denotă că B.S. nu a avut inten ția de a-i p ăstra noului-n ăscut viața [181].
2. Submersie – Dosarul nr.1-523/99 (intentat la 19.05.1999), sect. Ciocana, mun. Chi șinău.
Sentința din 28.09.1999 în baza art.92 CP RM din 1961 – inculpata V. Ș. în noaptea de 16 mai 1999,
aflându-se în baia apartamentului, a n ăscut un copil viu de sex ma sculin cu greutatea de 3910
grame. Peste o or ă după naștere l-a înecat în cada cu ap ă. Conform raportului de expertiz ă
medico-legal ă, moartea copilului nou-n ăscut a survenit în urma asfixiei mecanice prin înec (în
căile respiratorii și în stomac au fost depistate urme de lichid) [187].
3. Aplicarea loviturilor cu obiecte ascu țite – Dosarul penal nr.1-385/96 (intentat la
21.02.1996), mun. B ălți. Sentința din 22.07.1996 în baza art.92 CP RM din 1961 – la 16 februarie

48
1996, noaptea, aproximativ între orele 3.00-4.00 incu lpata, G.T., aflându-se în apartamentul
părinților săi, a născut neasistat ă un copil viu, viabil, de sex feminin. Imediat dup ă naștere G.T.,
premeditat, cu scopul de a- și omorî copilul, i-a provocat acestuia cu foarfecele multiple (27) leziuni
în diferite regiuni ale corpului. Dup ă săvârșirea faptei, inculpata G.T. a învelit cadavrul copilului
într-o cămașă de noapte și l-a aruncat în conducta de gunoi [182; 183].
Totodată, copilul nou-n ăscut poate muri din cauza hipotermiei , chiar în cazul unei
temperaturi de 8-10°C și mai joase.
În calitate de exemplu poate servi urm ătorul caz din practica judiciar ă:
Dosarul penal nr.1-560 / 2003 (intentat la 21.03.2003), mun. B ălți. Sentința din 04.07.2003
în baza art.92 CP RM din 1961 – pe data de 2 februarie 2003, la orele 17.30, inculpata A. C. a născut neasistat ă un copil viu de sex feminin în odaia c ăminului. Aproximativ la orele 21.00, fiind
conștientă de faptul c ă la temperatura de – 8°C copilul nu va supravie țui și că noaptea nu va fi
găsit de nimeni ca s ă-i acorde ajutor, a ie șit din bloc, a dezbr ăcat copilul și l-a pus într-o cutie de
carton lâng ă lada de gunoi. Apoi s-a întors la c ămin [194].
Moartea în acest caz survine atât din cauza sensibilit ății pronun țate față de sc
ăderea
temperaturii, cât și din cauza ced ării masive de c ăldură pe care o efectueaz ă corpul nou-n ăscutului.
Iată de ce copilul nou-n ăscut trebuie îmbr ăcat în lenjerie înc ălzită, iar în primele zile dup ă naștere
înfășatul copiilor se face acoperindu-li-se capul și mâinile. Neînf ășarea copilului poate provoca
moartea lui.
Componen ța infracțiunii analizate este o componen ță materială. Moartea copilului nou-n ăscut
este o condi ție obligatorie pentru calificar ea faptei conform art.147 CP RM.
Nu există infracțiune care s ă nu produc ă un rezultat, pentru c ă orice infrac țiune aduce atingere
unei valori sociale ocrotite de legea penal ă și pentru c ă, în mod obligatoriu, orice asemenea atingere
se concretizeaz ă într-o anumit ă urmare care, tocmai datorit ă faptului c ă lovește într-o valoare pe care
legea o ap ără, este socialmente periculoas ă [24, p.157].
După cum men ționează H. Diaconescu, dinamica infrac țională în cazul omorului se opre ște, ia
sfârșit în momentul survenirii, producerii rezultatului – moartea persoanei.
Cursul ac țiunii sau al inac țiunii care constituie elementul material al laturii obiective a omoru-
lui este oprit în momentul survenirii mor ții persoanei, indiferent de durata în timp pe care acestea au
avut-o.
Infracțiunea de omor este s ăvârșită, consumat ă la survenirea mor ții victimei, deoarece atunci
se produce rezultatul cerut de lege pentru existen ța ei, indiferent de timpul în care a avut loc și în
care înceteaz ă executarea ac țiunii sau inac țiunii. Intervalul de timp scurs din momentul în care
acțiunea sau inac țiunea a luat sfâr șit până în momentul când s-a produs moartea victimei nu

49
modifică, nici nu poate schimba caract erul instantaneu al infrac țiunii de omor a c ărei săvârșire,
consumare, e de neconceput f ără survenirea acestui rezultat. La caracterizarea infrac țiunilor
instantanee, cum este cea de omor, atunci când activitatea infrac țională ia sfârșit o dată cu
survenirea rezultatului, se impune concluzia c ă după instalarea acestuia ea nu se mai prelunge ște în
timp [109, p.142; 75, p.8].
Etapele activit ății infracționale reprezint ă fazele, prev ăzute de lege, de preparare și executare
nemijlocit ă a infracțiunii. Legiuitorul deosebe ște trei etape de realizare a inten ției făptuitorului în
vederea săvârșirii infracțiunii:
1) pregătirea de infrac țiune;
2) tentativa de infrac țiune;
3) infracțiunea consumat ă.
Aceste etape se deosebesc între ele printr-un criteriu obiectiv – momentul de finalizare a acti-
vității infracționale. Preg ătirea și tentativa sunt s ăvârșite până la consumarea infrac țiunii și pentru
realizarea acesteia; ele reprezint ă așa-numita infrac țiune neconsumat ă. Etapele de preg ătire de
infracțiune și tentativa de infrac țiune sunt posibile numai în cazul infrac țiunilor comise cu inten ție
directă. Cât prive ște infracțiunile săvârșite cu inten ție indirect ă, în cadrul acestora nu sunt posibile
cele două etape preparatorii [68, p.96-97].
Considerăm că, reieșind din caracterul inten ției făptuitoarei (spontan ă și de scurt ă durată),
pregătirea și tentativa la pruncucidere în sensul art. 147 CP RM sunt imposibile, iar orice act de
pregătire presupune chibzuirea anterioar ă și imaginarea rezultatului a șteptat, adic ă are loc
premeditarea faptului. Ca urmare, fapta neconsumat ă va constitui nu preg ătirea sau tentativa la
pruncucidere, ci preg ătirea sau tentativa la omor inten ționat, deoarece nu a existat circumstan ța
atenuantă: starea de tulburare fizic ă sau psihic ă cu diminuarea discern ământului, provocat ă de
naștere, în care se afla mama la momentul comiterii pruncuciderii.
Ca acte de preg ătire la omor inten ționat al copilului nou-n ăscut pot fi considerate: luarea de
cunoștință și amenajarea locului în care se presupune c ă va fi comis ă infracțiunea; crearea
condițiilor pentru ascunderea cadavrului noului-n ăscut; dobândirea sau adaptarea mijloacelor sau
instrumentelor de s ăvârșire a omorului etc.
E de men ționat că, conform prevederilor art. 92 al Codului Penal din 1961, preg ătirea și
tentativa la omorul pruncului de c ătre mamă erau posibile, ceea ce, dup ă părerea noastr ă, nu era
corect. Mai mult, cum deja ne-am expus, nu era corect ă nici formularea dispozi ției din legea penal ă
anterioară. Drept dovezi pot servi urm ătoarele dou ă cazuri din practica judiciar ă a Republicii
Moldova:

50
1. Dosarul penal nr.1-287/97 (intentat la 10.05.1997), mun. Orhei. Sentin ța din 18.07.1997
în baza art.15 și art.92 CP RM din 1961 – la 9 mai 1997, în jurul orelor 16.00, inculpata C.M. la
ea acasă, a născut, neasistat ă, un copil viu și, imediat dup ă nașterea lui, cu scopul de a-l omorî, nu
i-a legat cordonul ombilical, l-a învelit într-o p ătură, acoperindu-i capul și căile respiratorii, l-a
ascuns pe cuptor, ar uncându-i deasupra o pern ă cu greutatea de 5,2 kg. De și inculpata a întreprins
toate măsurile pentru a- și omorî copilul, moartea lui nu a survenit din cauza împrejur ărilor care nu
au depins de voin ța ei, deoarece copilul a fost depistat de martorul C.A., dup ă care a fost internat
la spital și salvat. [184].
2. Dosarul penal nr.1-185/2001 (intentat la 15.02.2001), mun. Hânce ști. Sentin ța din
28.04.2001 în baza art.15 și art.92 CP RM din 1961 – la 5 februarie 2001, aproximativ la ora
5.00, inculpata P.A., imediat dup ă ce a născut un copil de sex masculin, știind cu certitudine c ă
ultimul s-a n ăscut viu, cu scopul de a se izb ăvi de el, l-a aruncat într-un WC public. Pu țin timp
după aceasta, copilul a fost depistat de vecini. El a r ămas în via ță – circumstan ță ce nu a depins de
voința P.A.; astfel, inten ția acesteia de a-l priva de via ță nu a fost realizat ă până la capăt din
motive independente de voin ța ei [191; 192].
Astfel, observ ăm că în ambele cazuri f ăptuitoarele au întreprins toate m ăsurile pentru a-i lipsi
pe copii de via ță, dar din cauze independente de voin ța lor moartea nu a survenit. Consider ăm că
o astfel de încadrare ar fi gre șită și incorect ă, reieșind din interpretarea dispozi ției art. 147 CP RM
din 2002. Mai mult, în condi țiile existente fapta se cere a fi calificat ă în baza prevederilor art. 27 și
alin. (3) art. 145 CP RM, ca tentativa de omor inten ționat săvârșit în circumstan țe deosebit de grave.
E de men ționat că legislația penală a României nu prevede pedeaps ă nici pentru preg ătirea,
nici pentru tentativa de pruncucidere, adic ă tentativa nu se pedepse ște, dar îmbrac ă o altă formă.
Așa, spre exemplu, A. Boroi sus ține: „… dac ă se produce un alt rezultat, cum ar fi v ătămarea grav ă
a sănătății ori infirmitatea copilului, nu prezint ă interes pentru pruncucider e, deoarece tentativa nu
este incriminat ă … În cazul în care activitatea de uc idere a fost în întregime efectuat ă, dar rezultatul
constând în moartea copilului nu s-a produs din motive independente de voin ța făptuitorului, acesta
răspunde pentru infrac țiunea de v ătămare corporal ă, în raport de num ărul de zile de îngrijiri
medicale necesare pentru vindecare” [19, p.27].
„Tentativa nu se pedepse ște – menționează Pavel Abraham, iar infrac țiunea se consum ă în
momentul în care se produce moartea copilului nou-n ăscut … Codul penal al României din 1936 a
tratat pruncuciderea în art.465 numai prin prisma uciderii cop ilului natural de c ătre mama sa. Textul
era inspirat din Codul penal de la 1864 (art.230)” [17, p.359-361].
Limitele stricte ale timpului , pe parcursul c ăruia pruncuciderea se recunoa ște a fi săvârșită în
circumstan țe atenuante, explic ă frecvența relativ sc ăzută a unor asemenea cazuri în practica

51
judiciară. Având calitatea de semn obligatoriu al componen ței prevăzute la art.147 CP RM, timpul
săvârșirii infrac țiunii practic coincide cu perioada în care copilul se consider ă nou-născut. Codul
penal al Republicii Moldova încadreaz ă timpul săvârșirii infrac țiunii analizate în limitele „în timpul
nașterii sau imediat dup ă naștere”.
Este important a men ționa că în legisla ția penală a Republicii Moldova, la fel ca în legisla ția
Federației Ruse, perioad ă de timp când poate avea loc omorul pruncului de c ătre mamă este
specificat ă prin sintagma „în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere” [98, p.42].
Totodată, în legea penal ă a României se stabile ște că uciderea copilului nou-n ăscut săvârșită
imediat dup ă naștere de către mama aflat ă într-o stare de tulburare, pricinuit ă de naștere, se pedep-
sește cu închisoare de la 2 la 7 ani (art.177 CP Rom.).
Pentru ca suprimarea vie ții copilului de c ătre mamă să poată fi considerat ă infracțiune de prunc-
ucidere în sensul art.177 CP al României, trebuie s ă rezulte că uciderea a fost s ăvârșită imediat dup ă
naștere cu condi ția că mama copilului se afla într-o stare de tulburare pricinuit ă de naștere [ 36, p.470].
Astfel, A. Boroi men ționează că momentul ini țial al acestei perioade (imediat dup ă naștere)
este momentul în care s-a terminat expulzarea f ătului și acesta dobânde ște viața extrauterin ă (chiar
dacă nu a fost înc ă separat de mam ă prin tăierea cordonului ombilical și chiar dac ă nu s-a eliminat
placenta), adic ă momentul termin ării nașterii fiziologice, iar perioada curge la scurt timp dup ă
acesta, pân ă când se men țin semnele na șterii recente pe corpul copilului și starea de tulburare a
mamei, pricinuit ă de naștere, care îi confer ă o responsabil itate diminuat ă sau atenuat ă
[18, p.162-163]. În opinia acestui autor, constituie infrac țiune de pruncucidere numai uciderea de
către mamă a copilului s ău după naștere și în cadrul perioadei imediat urm ătoare acesteia, pân ă la
limita arătată. Fapta constituie pruncucidere și în cazul în care ac țiunea de ucidere a avut loc în
interiorul acestei perioade, dar moartea copilului a intervenit ulterior acesteia. Dimpotriv ă, fapta nu
va constitui infrac țiune de pruncucidere, ci infrac țiune de omor, dac ă uciderea copilului a fost comis ă
nu în intervalul de timp imediat dup ă naștere, ci într-un moment poste rior acesteia [18, p. 163]. În
calitate de exemplu poate servi cazul din practica judiciar ă a României (Dosarul nr.2767/2003.
Decizia nr.4457/2003.): la data de 16 septembrie 2002 inculpata a venit în municipiul Râmnicu
Vâlcea, unde a fost consultat ă de un medic specialist în vederea întreruperii sarcinii. Medicul a
îndrumat-o s ă se interneze, deoarece urma s ă nască. La 17 octombrie 2002, inculpata P. G. s-a
internat în Spitalul de Obstetric ă și Ginecologie din Râmnicul Vâl cea, iar la 26 octombrie 2002 ea
a născut o feti ță cu greutatea de 3,1 kg în condi ții normale. Pe toat ă perioada spitaliz ării inculpata
și-a ascuns situa ția personal ă, afirmând c ă este căsătorită și că familia o a șteaptă acasă cu fetița.
Constatându-se c ă starea de s ănătate a inculpatei și aceea a feti ței sunt bune, la data de 30
octombrie 2002 s-a hot ărât externarea lor. Inculpata a ascuns na șterea fetiței atât față de sora sa

52
P.C.G., cât și față de prietenul s ău T.F.C. c ărora le-a spus c ă s-a internat pentru avort. Ea a luat
fetița și cu ea în bra țe a trecut printr-o sp ărtură a gardului din jurul spitalului, ajungând la o lad ă
de gunoi. A introdus feti ța într-o pung ă de plastic, a înnodat mâne rele, aruncând-o la lada de
gunoi, dup ă care a revenit la poart ă, plecând apoi în ora șul Balș. În aceste condi ții fetița a decedat,
moartea datorându-se insuficien ței acute cardiorespiratorii și unei anoxii determinate de
abandonarea sa la lada de gunoi într-o pung ă de plastic cu mânere le înnodate, fiind lipsit ă de
oxigen. Inculpata a distrus t oate actele care atestau na șterea copilului [173].
Exemplul sus-indicat atest ă că în cazul în care noul-n ăscut va fi lipsit de via ță de către mama
sa după ce s-au scurs 24 de ore de la na ștere fapta va fi calificat ă drept omor inten ționat cu
circumstan țe agravante.
Totodată, legiuitorul român nu incrimineaz ă uciderea copilului în momentul na șterii, adic ă din
momentul apari ției contrac țiilor uterine regulate pân ă la delivren ța placentei. Consider ăm că
limitarea apari ției vieții umane numai la perioada postpartum nu este corect ă, fiindcă s-a demonstrat
că viața omului apare mai devreme și necesită o protejare legal ă deosebită.
În conformitate cu prevederile Codului penal al Republicii Belarus, infrac țiunea analizat ă
constă în privarea ilegal ă a vieții copilului s ău săvârșită de către mamă. Legiuitorul specific ă săvâr-
șirea omorului copilului atât în timpul na șterii, cât și imediat dup ă aceasta, perioada de timp fiind
clar determinat ă. Această perioadă nu este îndelungat ă, începându-se din momentul declan șării naș-
terii și finalizând cu perioada postpartum (l ăuzia imediat ă). Uciderea copilului nou-n ăscut se
califică conform art.140 CP al Republicii Belarus, dac ă fapta socialmente periculoas ă a avut loc
imediat dup ă naștere, adică într-un timp foarte scurt dup ă apariția copilului nou-n ăscut. În cazul în
care omorul copilului nou-n ăscut a fost s ăvârșită posterior celor indicate mai sus și are loc dup ă un
interval de timp, fapta va fi calificat ă conform art.139 CP al Republicii Belarus [137, p.39].
Considerăm că legislația penală a Norvegiei este mai avansat ă privitor la stabilirea perioadei
de timp, în cadrul c ăreia omorul nou-n ăscutului de c ătre mamă va fi calificat ca pruncucidere.
Astfel, § 234 clar determin ă perioada de timp: „… în momentul na șterii sau în timp de 24 de ore,
potrivit criteriului medico-legal al perioadei postpartum” [12, p.205]. În opinia noastr ă, indicarea
limitelor stricte ale timpului chiar în legea penal ă ar contribui la evitarea interpret ărilor eronate ale
acestui semn la calificarea pruncuciderii de c ătre practicieni. Ca urma re, propunem introducerea
modificărilor în art.147 CP RM în ceea ce prive ște precizarea expresiei „în timpul na șterii sau
imediat dup ă naștere”.
Totodată, pentru a evita erorile în procesul calific ării pruncuciderii e necesar s ă determin ăm
natura unor no țiuni pur medicale.

53
Perioada normal ă a gestației constituie, de regul ă, 280 de zile, sau 40 de s ăptămâni, ori 10
luni selenare, ori 9 luni calendaristice. Na șterea care s-a declan șat în termenul indicat se consider ă
naștere în termen. Excep ții constituie partus praematurus (nașterea prematur ă) și partus serotinus
(nașterea întârziat ă) [53, p.102].
Nașterea este o catastrof ă extraordinar ă pentru organismul feme ii – ea trece pe parcursul
travaliului printr-un șoc psihic și emoțional profund [43, p.8]. Starea psihofiziologic ă a parturientei
la momentul s ăvârșirii infrac țiunii (care nu exclude responsabilita tea persoanei) constituie temei
legal pentru calificarea acestei fapte ca omor s ăvârșit în circumstan țe atenuante.
Nașterea – este un act natural fiziologic prin care f ătul și placenta sunt expulza ți pe căile
naturale de for țele de travaliu care survin la sfâr șitul gestației, de regul ă, la termenul de 39-40 de
săptămâni (eventual, la 38-42 de s ăptămâni) [35, p.47].
Apariția contrac țiilor uterine regulate indic ă începutul na șterii, și anume: dou ă contracții care
au loc una dup ă alta pe parcursul a 10 minute [88, p.59]. Nașterea se consider ă terminat ă din
momentul expulsiei f ătului și delivren ței placentei [32, p.104]. Ca urmare, perioada de na ștere se
recunoaște intervalul de timp care survine din momentul începerii de întrerupere a sarcinii
(artificiale ori naturale) pân ă la delivren ța placentei.
Nașterea până la 37 de s ăptămâni este prematur ă, iar după 42 de săptămâni de gesta ție este
întârziată. Întreruperea spontan ă a sarcinii pân ă la 22 de s ăptămâni gesta ționale se nume ște avort
spontan tardiv (exist ă și avort artificial).
Procesul na șterii este caracterizat prin contrac ții uterine, a c ăror ritmicitate progreseaz ă
concomitent cu cre șterea duratei lor și creșterea tonusului uterin [32, p.82].
Durata travaliului fiziologic este pân ă la 18 ore la primipare și până la 10-12 ore la multipare,
dar se eviden țiază o tendință spre reducerea duratei travaliului pân ă la 14-16 la primipare și până la
8-10 ore la multipare [88, p.71].
Medicii obstetricieni men ționează că începutul travaliului are loc în cazul apari ției unor
contracții regulate crescânde în durat ă și intensitate, care antreneaz ă ștergerea colului uterin și dila-
tarea orificiului extern. În practica obstetrical ă sunt cunoscute trei perioade ale na șterii: I – perioada
de dilatare; II – perioada de ex pulsie; III – perioada de delivren ță a placentei.
Prima perioad ă a nașterii – de dilatare a colului uterin – începe o dat ă cu debutul contrac-
țiilor uterine regulate și finalizeaz ă cu deschiderea complet ă a colului uterin.
A doua perioad ă a nașterii – de expulsie a f ătului – cuprinde intervalul de timp din momentul
dilatării complete a colului uterin pân ă la nașterea fătului. Atunci când cr aniul fetal coboar ă în cavi-
tatea bazinului mic și apasă plexurile nervoase, contrac țiile sunt înso țite de senza ția împingerii –
screamătul parturientei care constituie o contrac ție a mușchilor peretelui abdominal, a diafragmei și

54
perineului, care cont ribuie la expulsia f ătului pe canalul pelvigenital. Perioada de expulsie dureaz ă
între 60-90 de minute la primipare și între 30-40 de minute la multipare.
A treia perioad ă a nașterii – de delivren ță a placentei – constă în fenomenele ce au loc de la
expulsia f ătului până la eliminarea placentei și a membranelor [35, p.48].
În afară de nașterea fiziologic ă (naturală) există și naștere artificial ă, care poate avea loc dup ă
22 de săptămâni de gesta ție în cadrul întreruperii inten ționate a sarcinii.
Cauzarea mor ții unui copil în mod inten ționat în timpul na șterii (naturale sau artificiale)
trebuie considerat ă omor [100, p.27].
Am stabilit c ă uciderea copilului nou-n ăscut poate avea loc în timpul na șterii, de regul ă, cu
ajutorul altor persoane. A șadar, moartea copilului poate s ă survină dacă o parte din corp a ie șit în
exterior în cazul prezenta ției pelviene (când pelvisul este orient at spre planul strâ mtorii superioare a
bazinului mic), iar alt ă parte nu a fost extras ă la timp. Deseori astfel de omoruri pot avea loc în
cazul nașterilor când mama, prin intermediul altor persoane, având posibilitatea real ă de a naște nor-
mal, nu întreprinde inten ționat măsuri îndreptate la extrac ția imediat ă a copilului. Moartea copilului
în aceste cazuri survine în urma asfixiei mecanice. Totodat ă, nu se admite utilizarea injec țiilor
analgetice din morfin ă, fiindcă acestea pot duce la inhibarea respira ției atât a mamei, cât și a
copilului, condi ționând chiar și moartea lui. Este interzis ă introducerea acestor preparate cu patru
ore până la declan șarea nașterii. Anestezia locoregional ă cu utilizarea analgezinei sau lidocainei
este foarte toxic ă și contribuie la formarea hipoten siunii arteriale, inhibând b ătăile cardiace.
Cum a fost deja men ționat, pruncuciderea poate fi s ăvârșită și prin inac țiune. Explica țiile sunt
următoarele: imediat dup ă naștere copilul nimere ște într-un mediu absolut nou pentru el, la care
trebuie să se adapteze; sistemul hipofiziocorticosuprarenal este hiperexcitat, f ătul se află în stare de
stres, mai ales în perioada de expulsie. Toate func țiile vitale (schimbul de gaze, toate variet ățile de
metabolism, asigurarea energiei necesare, nutri ția etc.), care timp de 40 de s ăptămâni de sarcin ă
erau îndeplinite de c ătre placent ă, din momentul na șterii trebuie s ă se realizeze în organismul
copilului. Conform datelor din practica obstetric ă, prima inspira ție a unui nou-n ăscut la termen și
sănătos apare la 30-90 de secunde dup ă naștere, expira ția se asociaz ă cu primul strig ăt. Primele
mișcări respiratorii sunt hao tice, apoi se instaleaz ă ritmul de inspira ție-expirație, care rămâne de tip
periodic [32, p.152]. Dac ă în acest moment nu va fi acordat ajutorul necesar, copilul poate s ă
moară.
Totodată, medicii men ționează așa-numitul sindrom al copilului nou-n ăscut [41, p.376].
În perioada neonatal ă pot fi întâlnite un șir de stări speciale tranzitorii, a șa-numitele „st ări
fiziologice” sau „st ări parafiziologice” ale noului-n ăscut, legate de adaptare (pierderea fiziologic ă a
greutății, mumificarea și detașarea bontului ombili cal, criza hormonal ă, hiperbilirubinemia,

55
„eritemul fiziologic” etc.) [32, p.155]. T.E. Ivanovskaia și L.V. Leonova eviden țiază sindromul
morții subite a nou-n ăscutului, care reprezint ă survenirea mor ții nonviolente inopinate a copilului
după aparență absolut s ănătos; în plus, în urma examin ării medico-legale nu se depisteaz ă nici o
boală sau patologie care ar servi drept cauz ă a acestui rezultat. Patogeneza acestui sindrom nu este
clară, iar unii autori men ționează că el are o natur ă hormonal ă [60, p.384-387].
La patologiile adopt ării se refer ă asfixia, insuficien ța cardiac ă, anemia, convulsiile etc.
[89, p.86-87].
Aici apare întrebarea: cum putem califica atentarea femeii asupra vie ții fătului intrauterin?
Dacă declanșarea artificial ă a nașterii premature are loc dup ă 22 de s ăptămâni, atunci
uciderea copilului va constitui pruncucidere. Prin urmare, fapta femeii este îndreptat ă spre cauzarea
morții unei fiin țe vii, care a atins nivelul necesar de dezvoltare intrauterin ă pentru prelungirea vie ții
în afara corpului mamei. Dac ă acțiunile mamei nu au fost duse pân ă la capăt din cauze
independente de voin ța ei (copilul a r ămas viu), femeia r ăspunde pentru tentativ ă la pruncucidere.
Pentru calificarea faptei ca omor nu are importan ță locul unde se afl ă copilul dup ă 22 de săptămâni
(în uterul mamei sau în afara lui) – momentul principal este declan șarea travaliului. Luând în
considera ție că după 22 de săptămâni orice întrerupere a sarcinii (artificiale ori naturale) constituie
naștere, avortul dup ă expirarea acestui termen de gesta ție trebuie apreciat drept omor.
Pentru confirmarea celor expuse poate fi adus un exemplu din practica judiciar ă a României
(Dosarul nr. 116/2004. Decizia nr. 1172/2004): la 5 mai 2002, inculpata având simptomele na șterii
nu a solicitat asisten ța medical ă și a născut neasistat ă în cabina unui WC. Peste g ăleata în care a
așezat copilul inculpata a a șezat un pre ș, lăsându-l acolo f ără ajutor.
La autopsia efectuat ă s-a constatat c ă fătul născut de inculpat ă a fost viu la na ștere, la vârsta
de 7 luni, a fost de sex masculin, cu greutatea de 1,900 grame și lungimea de 38 cm, iar extern și
intern, nu prezenta leziuni traumatice.
În raportul medico-legal s-a men ționat că fătul născut de inculpat ă a fost viu și viabil,
existând deci posibilitatea de a tr ăi autonom, în noile condi ții de mediu [175].
În mod corect a fost subliniat c ă inculpata a avut inten ția de a-și ucide copilul nou-n ăscut. Mai
mult ca sigur, na șterea prematur ă și-a provocat-o singur ă, prin mijloace avortive menite s-o scape
de sarcin ă, încât lăsarea nou-n ăscutului f ără îngrijirile necesare s ă-i conserve via ța apare ca o
prelungire a acestei voin țe. Or, pe situa ția de fapt ar ătată, încadrarea juridic ă dată faptei este cea
corectă, neimpunându-se schimbarea ei în infrac țiunea de pruncucidere.
Totodată, legea penal ă prevede no țiunea de perioad ă „imediat dup ă naștere” . Noțiunea
„imediat dup ă naștere” , evidențiată în dispozi ția art.147 CP RM, este de sorginte medical ă,

56
constituind un interval scurt de timp dup ă delivrența placentei [32, p.143]. Timpul dintre expulsia
fătului și delivren ța placentei este definit ca na ștere propriu-zis ă.
După părerea unor savan ți, perioada „imediat dup ă naștere”, sau perioada postpartum,
constituie primele 24 de ore din momentul na șterii copilului [97, p.71].
Cum deja am men ționat, O. Pogodin și A. Taibakov formuleaz ă acest termen ca „intervalul
scurt de timp dup ă nașterea copilului și până la delivren ța placentei” [144, p.16]. Nu putem sus ține
această părere, fiindc ă delivrența placentei propriu-zis ă face parte din perioada na șterii, și anume –
din perioada a treia [35, p.48]. Ei au dreptate numai în privin ța faptului c ă această perioadă nu poate
fi separată de timpul na șterii.
Medicii-obstetricieni I.V. Bodeajina, K.N. Jmakin, A.P. Kiriu șcenkov men ționează că
perioada postpartum (puerperium) începe din momentul delivren ței placentei (sfâr șitul perioadei a
III-a de na ștere) și durează aproximativ 6-8 s ăptămâni [41, p.113].
Autorii ru și disting dou ă etape principale ale perioadei postpartum – perioada de debut
(prematur ă) și perioada târzie . Prima perioad ă constituie 2-4 ore dup ă naștere, iar a doua – 6-8
săptămâni [41, p.121]. De și autorii moldoveni eviden țiază trei etape: lăuzia imediat ă (primele 2 ore
după naștere) care este marcat ă de starea general ă satisfăcătoare a mamei s ănătoase; lăuzia propriu-
zisă care are o durat ă de 10 zile dup ă naștere (în aceast ă perioadă intensitatea procesului de
involuție este maxim ă) și lăuzia tardiv ă – o continuare a l ăuziei propriu-zise pe o perioad ă de 4-6
săptămâni, timp în care organismul sufer ă modific ări lente, progresive, sistemele endocrin,
hormonal, metabolic virând func țional spre starea pregesta țională [32, p.143].
În baza celor expuse putem face concluzia c ă noțiunea „imediat dup ă naștere” coincide cu
lăuzia imediat ă – de la 2 pân ă la 4 ore dup ă delivrența placentei. Procesele care au loc în organismul
parturientei sunt fiziologice și de aceea ea se consider ă complet s ănătoasă peste 2-4 ore imediat
după o naștere fără complica ții.
Încă o problem ă discutabil ă în materia de pruncucidere r ămâne stabilirea raportului de cauza-
litate dintre fapta infrac țională și rezultatul produs. Ra portul de cauzalitate este o categorie
obiectivă, dat fiind c ă el există în mod obiectiv, indiferent dac ă se oglinde ște în conștiința noastră și
în ce mod. Orice fenomen, in clusiv cel ce caracterizeaz ă ilicitul penal, are, indiscutabil, o anumit ă
cauză, un anumit factor generator, iar rela ția de cauzalitate dintre aceste dou ă fenomene exist ă în
mod obiectiv, chiar dac ă nu am fost în stare s-o stabilim ori am stabilit-o gre șit. Raportul de
cauzalitate presupune cu necesitate doi termeni, între care el se stabile ște, și anume: fenomenul
cauză, ca factor generator, și fenomenul efect, ca rezultat generat.
Cauza este fenomenul care, în anumite condi ții, precede și determin ă un alt fenomen, denumit
efect. Efectul este fenomenul care urmeaz ă cauza și este determinat de acesta [24, p.160-161].

57
A Boroi men ționează: „Este necesar ca între actul de agresiune comis de mam ă asupra
propriului copil și rezultatul constând în moartea copilului s ă se stabileasc ă legătura de la cauz ă la
efect. În aceast ă privință este de examinat efectele pe care le au asupra acestui raport cauzal și,
implicit, asupra r ăspunderii penale a mamei, accidentele care survin cu ocazia na șterii, de natur ă să
provoace moartea copilului sau caz urile de neviabilitate” [19, p.27].
Astfel, este posibil ca moartea copilului s ă survină imediat dup ă naștere, ca urmare a unor
malforma ții congenitale inco mpatibile cu via ța (afecțiuni grave contractate intrauterin, spina bifida,
bronho-pneumonie, meningo-encefalit ă sau orice alt ă cauză de neviabilitate). În cele mai multe
situații de acest gen, f ăptuitoarea nu cunoa ște maladia copilului, ci ac ționează fie concomitent cu
efectul ei, accentuând consecin ța fatală, fie posterior producerii efectului respectiv, fiind în eroare
asupra realit ății.
„În cazul neviabilit ății copilului – scrie A. Boroi – nu constituie impediment pentru r ăspunde-
rea penală a mamei, deci în situa ția în care copilul s-a n ăscut viu și mama i-a suprimat via ța apare
indiferent ă orice cauz ă preexistent ă care ar fi putut s ă ducă, mai curând sau mai târziu, la acela și
rezultat. Totu și, ținând seama c ă formarea unei imagini reale asupra tuturor factorilor contributivi la
efectul mor ții copilului apare necesar ă în cadrul afl ării adevărului, neviabilitatea trebuie determinat ă
pe cale medical ă, pentru a se avea în vedere de instan ța de judecat ă la dozarea pericolului social
concret și, ca urmare, la indivi dualizarea pedepsei” [19, p.28].
Actele involuntare ale f ăptuitorului nu intr ă sub inciden ța infracțiunii de pruncucidere și, ca
atare, nu pot constitui primul termen al raportului de cauzalitate. Aici se refer ă și cazurile de deces
al copilului când mama se afl ă în stare de incon știență.
Totuși, este necesar a men ționa că în practic ă obstetrical ă pot fi întâlnite diferite tipuri de
patologii perinatale, care influen țează dezvoltarea leg ăturii cauzale dintre fapta infrac țională și
survenirea rezultatului produs (moartea nou-n ăscutului):
1) nașterea prematur ă (înainte de termen) [41, p.277];
2) nașterea întârziat ă [105, p.118];
3) incompatibilitatea imunologic ă a sângelui mamei și al copilului [71, p.115];
4) administrarea medicamentelor și a drogurilor în timpul sarcinii [35, p.43-44];
5) stările tranzitorii ale nou-n ăscutului și traumatismul f ătului în cursul travaliului
[32, p.155, 388].
Orice patologie sus-men ționată poate provoca sau accelera moartea copilului.
1) Nașterea prematur ă (înainte de termen). Nașterea declan șată începând de la 22 de s ăptă-
mâni de la concepere pân ă la 37 de s ăptămâni de la concepere este prematur ă. Termenul na șterii
premature și gradul de imaturitate a f ătului se stabilesc în baza datelor de anamnez ă, examinării

58
parturientei și a noului-n ăscut. O importan ță deosebită are stabilirea lungimii, greut ății și a altor
semne morfologice și funcționale ale f ătului [41, p.277].Traumele și emoțiile negative pot contribui
la declanșarea nașterii premature, mai cu seam ă în stări patologice care predispun la întreruperea
prematură a sarcinii [53, p.104].
Cum a fost deja men ționat, nașterea prematur ă poate fi declan șată artificial. De regul ă, ea
poate fi provocat ă în cazurile de extrem ă necesitate în scopul de a salva via ța mamei. Totodat ă, pot
fi depistate cazuri când na șterea prematur ă este declan șată artificial în scopul de a nimici f ătul.
2) Naștere întârziat ă (partus serotinus) se consider ă nașterea dup ă 42 de săptămâni. Durata
sarcinii se m ărește cu 10-14 zile [105, p.119]. Atentarea la via ța copilului care s-a n ăscut mort în
urma nașterii întârziate trebuie calificat ă ca tentativ ă la pruncucidere (atunci când f ăptuitoarea
consideră că el s-a născut viu).
3) Incompatibilitatea imunologic ă a sângelui mamei și al copilului care conduce la moartea
subită a fătului se recunoa ște caz fortuit și nu atrage r ăspundere penal ă.
4) Administrarea medicamentelor și a drogurilor în timpul sarcinii. Consumul de droguri
ilegale (heroina, cocaina ș. a.) în timpul sarcinii este extrem de nociv pentru copil. Ele sporesc mult
riscul de avort și naștere de făt mort, de na ștere prematur ă sau depend ența de drog a copilului
[35, p.43-44].
În timpul gesta ției unele femei pot cons uma diverse medicamente (antibiotice, hormoni,
somnifere etc.). Majoritatea medicamentelor pot p ătrunde relativ u șor și fără impedimente în
placentă, ceea ce poate duce la apari ția fetopatiilor medicamentoase [52, p.17].
Unele preparate sunt foarte toxice și pot contribui la moartea f ătului, având un efect teratogen
(care produce monstruozit ăți). Cu o aten ție deosebit ă trebuie administrate substan țele narcotice,
deoarece ele inhib ă respirația la făt și pot provoca moartea lui [41, p.390].
Terapia medicamentoas ă poate reprezenta un in teres sporit pentru juri ști, fiindcă o listă
întreagă de preparate este interzis ă în perioada gesta ției, acestea putând conduce la moartea
copilului. Folosirea inten ționată de către femeie a unor preparate in terzise în scopul nimicirii f ătului
trebuie considerat ă atentare la via ță, metoda s ăvârșirii omorului fiind în acest caz influen ța toxică
asupra copilului. Totodat ă, trebuie s ă ținem cont de faptul c ă dacă fătul a decedat în uter, f ără a
exista nașterea copilului viu, atunci nu exist ă pruncucidere.
5) Stările tranzitorii ale nou-n ăscutului și traumatismul f ătului în cursul travaliului. Cum
deja s-a men ționat, imediat dup ă naștere copilul nimere ște într-un mediu absolut nou la care trebuie
să se adapteze, fapt în leg ătură cu care la noul-n ăscut pot s ă apară anumite st ări patologice și dacă
nu va fi creat un mediu corespunz ător, copilul va muri.

59
Trauma natal ă reprezint ă deteriorarea (traumatizarea) organelor și țesuturilor f ătului produs ă
în timpul na șterii. Trauma natal ă poate fi cauzat ă de nașteri complicate (bazin anatomic și clinic
strâmtat), de aplicarea mane vrelor operatorii de declan șare a nașterii per vias naturalis (forceps
obstetrical, vacuum-extractor, versiunea intern ă pe picioru ș, extracția pelvian ă a fătului) și chiar în
cazul nașterii abdominale (f ăt prematur, imatur, dificult ăți de eliberare a craniului sau a centurii
scapulare).
Indiscutabil, acest fapt poate constitui un obiect al dezbaterilor judec ătorești. Aici sunt
posibile câteva solu ții, în dependen ță de caracterul ac țiunii sau al inac țiunii:
1) moartea copilului a survenit în urma unui caz neprev ăzut în practica obstetric ă (imposibili-
tatea salv ării vieții copilului din cauza particularit ăților individuale ale organismului
mamei etc.) – r ăspunderea penal ă a lucrătorilor medicali se exclude;
2) moartea copilului a survenit în urma atitudinii neglijente și neatente a personalului medical
față de obliga țiile sale profesionale – r ăspunderea penal ă a lucrătorilor medicali survine în
baza art.213 lit. b) CP RM, pentru înc ălcarea din impruden ță a regulilor și metodelor de
acordare a asisten ței medicale;
3) moartea copilului a survenit în urma ac țiunilor sau inac țiunilor inten ționate din partea
mamei sau a altor persoane (inclusiv moa șa ori ruda apropiat ă) care au contribuit la rezul-
tatul produs – mama copilului r ăspunde în conformitate cu art.147 CP RM (cu condi ția că
omorul nu a fost gândit din timp și că ea se afla într-o stare de tulburare fizic ă sau psihic ă
cu diminuarea discern ământului), al ții vor fi tra și la răspundere pentru omorul inten ționat
săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, aflat în stare de neputin ță (lit. l) alin.(2), lit. d)
alin.(3) art.145 CP RM).
În teorie și practică pot apărea întreb ări la calificarea pruncuciderii în cazul omorului a dou ă
sau a mai multor persoane. Conform regulilor generale, una și aceeași faptă nu poate fi concomitent
și infracțiune săvârșită în circumstan țe atenuante și infracțiune săvârșită în circumstan țe agravante
[67, p.240-241].
Uneori sunt posibile cazuri când mama comite omorul a doi copii nou-n ăscuți. Cu toate c ă în
art.147 CP RM se spune numai de spre omorul a unui copil nou-n ăscut, fapta comis ă nu constituie
omor agravat (omorul inten ționat săvârșit asupra a dou ă sau a mai multor persoane – lit. a) alin.(3)
art.145 CP RM); ea trebuie calificat ă conform art.147 CP RM. Astfel, A. N. Popov a adus un
exemplu din pr actica judiciar ă a Federa ției Ruse, când A., dup ă ce a născut doi copii maturi și
viabili, a hot ărât să-i omoare. Imediat dup ă naștere, A. a g ăsit bucăți de frânghie, a f ăcut două
ștreanguri și i-a sugrumat [81, p. 73 -75].

60
Conform regulii generale, omorul a dou ă sau a mai multor persoane reprezint ă o infracțiune,
în ale cărei limite se prevede r ăspunderea penal ă pentru cauzarea mor ții mai multor persoane. Ea se
caracterizeaz ă printr-o inten ție unică la privarea de via ță a mai multor persoane și, de regul ă, se
săvârșește concomitent, de și poate fi comis ă în diferite intervale de timp. În cazul cauz ării
concomitente a mor ții a două sau a mai multor persoane f ăptuitorul con știentizeaz ă că în rezultatul
acțiunilor sale vor deceda dou ă sau mai multe pe rsoane. În cazul omorului a dou ă sau a mai multor
persoane s ăvârșit în diferite intervale de timp trebuie de stabilit dac ă făptuitorul a ac ționat cu
intenție directă îndreptat ă spre privarea de via ță a tuturor victimelor, fiind condus de un motiv
comun [147, p.14].
La delimitarea omorului inten ționat a dou ă sau a mai multor persoane de fapta de
pruncucidere o aten ție deosebit ă trebuie acordat ă elucidării împrejur ărilor în care r ăspunderea
penală conform lit. a) alin.(3) art.145 CP RM se exclude.
Dacă fapta comis ă conține semnele necesare ale unor componen țe de infrac țiuni săvârșite în
circumstan țe atenuante sau în circumstan țe care exclud r ăspunderea penal ă, atunci aplicarea art.145
lit. a) alin.(3) CP RM este inadmisibil ă.
Un interes deosebit prezint ă legislația penală a Norvegiei care prevede un tratament agravat
pentru săvârșirea omorului repetat al pruncului de c ătre mamă sau pentru s ăvârșirea pruncuciderii
în alte circumstan țe agravante, stabilite direct în dispozi ția normei [12, p. 205]. Autorul rus
A.N. Popov propune completarea art. 106 CP al Federa ției Ruse (omorul pruncului de c ătre mamă)
cu alineatul (2) unde se va con ține circumstan ța agravant ă „a doi sau a mai multor copii nou-
născuți” și „în mod repetat” [146, p.37]. Credem c ă nu este necesar a stabili circumstan ța agravant ă
„pruncuciderea a doi sau a mai multor copii nou-n ăscuți” ori „în mod re petat”, deoarece
componen ța privilegiat ă a omorului nu poate s ă conțină careva circumstan țe agravante, ceea ce ar
contrazice regulilor generale de calificare. Împrejurarea dat ă trebuie luat ă în considera ție numai la
individualizarea pedepsei.
Considerăm incorect ă lipsa indica țiilor clare ale legiuitorului privind apartenen ța copilului
nou-născut făptuitoarei de pruncucidere. Dac ă ar fi introdus ă n oțiunea „copilul s ău”, atunci
problema nu ar exista. E de men ționat că uciderea unui copil nou-n ăscut străin (spre exemplu, din
răzbunare) nu constituie pruncucidere, ci omor inten ționat săvârșit în circumstan țe agravante.
Propunem completarea dispozi ției articolului 147 CP RM cu no țiunea „propriului copil”, fiindc ă la
răspundere penal ă în baza art.147 CP RM poate fi tras ă numai femeia care a n ăscut acest copil,
adică mama biologic ă.
Potrivit opiniei noastre, moartea copilului poate surveni nu numai în urma ac țiunii sau
inacțiunii persoanei vinovate, ea poate fi accelerat ă sau condi ționată de malforma ții congenitale

61
incompatibile cu via ța. Neviabilitatea copilului nu constituie impediment pentru r ăspunderea penal ă
a mamei. Actele involuntare ale f ăptuitoarei nu intr ă sub inciden ța infracțiunii de pruncucidere și, ca
atare, nu pot constitui primul termen al raportului de cauzalitate. Aici se refer ă și cazurile de deces
al copilului când mama se afla în stare de incon știență.
Având calitatea de semn obligatoriu al componen ței prevăzute în art. 147 CP RM, timpul
săvârșirii infrac țiunii coincide cu perioada când copilul se consider ă nou-născut din punct de vedere
medico-legal și constituie 24 de ore.
Nu are importan ță locul unde se afl ă copilul dup ă 22 de săptămâni de la concepere (în uterul
mamei sau în afara lui) – momentul principal este declan șarea travaliului. Luând în considera ție că
după 22 de săptămâni de gesta ție orice întrerupere a sarcinii (artificial ă ori natural ă) constituie
naștere, avortul dup ă expirarea acestui termen de gesta ție trebuie apreciat drept omor.

62
Capitolul III
ANALIZA JURIDICO-PENAL Ă A ELEMENTELOR CONSTITUTIVE
SUBIECTIVE ALE INFRAC ȚIUNII DE PRUNCUCIDERE
ÎN LEGISLA ȚIA REPUBLICII MOLDOVA ȘI A ALTOR ȚĂRI
3.1. Subiectul infrac țiunii de pruncucidere.
Probleme de calificare în cazul participa ției

Cine poate fi tras la r ăspundere penal ă pentru comiterea infrac țiunii de pruncucidere, prev ă-
zută la art.147 CP RM? R ăspunsul la aceast ă întrebare îl întâlnim chiar în dispozi ția acestei norme
juridico-penale: mama noului-n ăscut. Prin urmare, putem concluziona c ă subiectul infrac țiunii de
pruncucidere (art.147 CP RM) este sp ecial, determinat atât prin semn ele de sex (numai femeia), câr
și prin rela țiile de rudenie cu victima (mama copilului). Adic ă, în calitate de subiect al pruncuciderii
se consider ă a fi numai femeia, care este mama copilului nou-n ăscut.
Totodată, astăzi majoritatea savan ților menționează că noțiunea de subiect al pruncuciderii e
necesar a fi definit ă puțin altfel, în leg ătură cu progresele medicinei [135, p.15].
O părere nouă a fost expus ă de autorul rus A.N. Krasikov, potrivit c ăreia femeia poate s ă
poarte și un copil str ăin, fiind condus ă de interese materiale, fie în scopuri mercantile ori din motive
ce țin de rudenie. O astf el de femeie, consider ă el, nu poate fi recunoscut ă subiect al pruncuciderii.
De aceea, A.N. Krasikov propune ca în lege no țiunea „mama copilului” s ă fie înlocuit ă cu noțiunea
de „lehuz ă” și „lăuză”, deoarece în medicin ă femeia, din momentul declan șării nașterii, este numit ă
„lehuză” (parturient ă), iar dup ă nașterea copilului și delivren ța placentei – „l ăuză” [65, p.45]. Într-
adevăr, precizarea con ținutului normei juridico-penale privi nd pruncuciderea ar fi un pas foarte
avantajos și ar corespunde realit ăților.
În cadrul examin ării acestei probleme e necesar a men ționa urm ătoarele: conform art.147
CP RM, pruncucidere se consider ă a fi omorul copilului nou-n ăscut de c ătre mamă în timpul
nașterii sau imediat dup ă naștere; ca urmare, în calitate de subiect poate fi recunoscut ă numai mama
biologică, adică femeia care a purtat și a născut copilul. Drept temei pentru separarea pruncuciderii
într-o infrac țiune de sine st ătătoare (art.147 CP RM), diferit ă de omor, este recunoscut ă starea
psihofiziologic ă deosebit ă a mamei în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere și, totodat ă,
provocată de acest proces fiziologic. Anume starea deosebit ă a mamei, cauzat ă de naștere, serve ște
drept temei pentru calificarea infrac țiunii date confor m art.147 CP RM, și nu statutul legal al
mamei.

63
Autorul pledeaz ă pentru precizarea statutul ui legal al femeii care poart ă fetusul, sus ținând că
mama surogat, femeia îns ărcinată (gestanta), la fel trebuie considerat ă a fi lehuz ă (parturient ă),
lăuză și poate să sufere stări de tulburare psihic ă sau fizică, însă ea nu poate fi mam ă nici de facto,
nici de iure. Argumentându- și poziția, el face referire la prevederile Codului penal al Letoniei, unde
direct se indic ă la răspunderea mamei pentru omor ul propriului copil nou-n ăscut. O astfel de
abordare este, consider ăm, inutilă, pentru c ă motivul din care femeia î și poartă sarcina (interes
material etc.) nu influen țează la calificare. Mai mult, dac ă mama l-a purtat și l-a născut pe acest
copil, ce importan ță are apartenen ța biologic ă (genetică) a acestui copil?
E de men ționat că în Codul penal al Republic ii Belarus se subliniaz ă că subiectul acestei
infracțiuni poate fi numai mama copilului nou-n ăscut, care a atins vârsta de 16 ani. Articolul 140
din Codul penal al Republicii Belarus prevede r ăspunderea pentru omor s ăvârșit în circumstan țe
atenuante care se refer ă la starea deosebit ă a mamei, provocat ă de naștere. Anume din aceste
considerente alte persoane care au participat la s ăvârșirea omorului nou-n ăscutului nu poart ă
răspundere conform acestui articol [142, p.23].
În opinia lui A.N. Popov, acest argument poate fi folosit pentru fundamentarea unei alte
poziții: „al său – înseamn ă purtat și născut în suferin țe” [80, p.49]. Sus ținem aceast ă poziție,
deoarece, chiar dac ă femeia a purtat și a născut copilul din interes material, aceasta nu exclude
procesele psihofiziologice în organismul femeii, provocate de perioada de gesta ție și de procesul de
naștere. Anume aceste procese condi ționează starea psihic ă a mamei, care se prezum ă de legiuitor la
alcătuirea componen ței de sine st ătătoare de pruncucidere.
Articolul 147 CP RM stabile ște condiții speciale înaintate fa ță de subiect:
1) în calitate de subiect poate fi recunoscut ă numai mama biologic ă a copilului;
2) ea se află într-o stare deosebit ă de tulburare psihic ă și fizică, provocat ă de naștere, cu
diminuarea discern ământului;
3) făptuitoarea a atins vârsta de 14 ani.
Apare ca fireasc ă întrebarea: care mam ă (de facto sau de iure) poate fi subiectul infrac țiunii de
pruncucidere? Ca atare, om orul copilului poate fi s ăvârșit de femeia care: a purtat și a născut
copilul; a oferit ovul; a înfiat c opilul; a îngrijit copilul abandonat și s-a dat drept mam ă
[80, p.49-50]. Principalul este c ă copilul se afl ă în „mâinile” femeii care comite omor, fie de facto,
fie de iure. Conform opiniei lu i A.N. Krasikov, subiect al infrac țiunii de pruncucidere se consider ă
a fi numai mama de iure, adic ă femeia care a fost recunoscut ă mamă în ordinea stabilit ă de lege
[65, p.46].

64
După părerea noastr ă, prevederile art. 147 CP RM sunt aplicabile numai fa ță de femeia care a
purtat acest copil, cu condi ția că toate cerin țele din norma de incriminare sunt prezente. Legea are o
atitudine mai blând ă numai fa ță de femeia care este mama natural ă a copilului nou-n ăscut.
Așadar, putem conchide c ă în calitate de subiect în sensul art.147 CP RM poate fi recunoscut ă
numai lehuza (parturienta) ori l ăuza, care se afl ă într-o stare psihofiziologic ă deosebită, provocat ă
de naștere, adică femeia care a purtat și a născut copilul pe care l-a omorât.
Anterior, pân ă la intrarea în vigoare a Codului pe nal al Republicii Mol dova din 18 aprilie
2002, criteriul de vârst ă pentru tragerea mamei la r ăspundere penal ă se stabilea începând cu 16 ani,
fapt în leg ătură cu care ap ăreau multiple întreb ări.
Într-adevăr, răspunderea penal ă pentru săvârșirea omorului pruncului de c ătre mamă, prevă-
zută la art.92 CP RM din 24 martie 1961, era posibil ă numai începând cu vârsta de 16 ani, îns ă
adolescenta putea s ă nască de facto și la 12, și la 13, și la 14 ani. În cazul în care parturienta sub
vârsta de 14 ani s ăvârșea omorul copilului s ău nou-născut, ea nu era tras ă la răspundere penal ă. O
dificultate deosebit ă prezenta calificarea pruncuciderii comise de femeia având vârsta între 14 și 16
ani. E de men ționat, că pentru omorul inten ționat persoana era supus ă pedepsei începând chiar de la
14 ani. Reie șea deci, c ă făptuitoarea trebuia pedepsit ă pentru omor. Problema dat ă nu era una
imaginară; ea și astăzi există în practica judiciar ă a Federației Ruse [62, p.269].
Totodată, conform legisla ției penale a Republicii Mo ldova, vârsta mamei de la care ea poate fi
pedepsită pentru pruncucidere este redus ă la 14 ani. Consider ăm a fi un pas corect al legiuitorului,
deoarece în caz contrar s-ar primi c ă viața unui om matur beneficiaz ă de o protec ție mai mare decât
viața unui nou-n ăscut.
De problema determin ării subiectului infrac țiunii de pruncucidere sunt legate situa țiile când
femeia (l ăuza) cauzeaz ă moartea copilului nou-n ăscut străin. Aici sunt posibile dou ă variante
diferite:
1) lăuza cauzeaz ă intenționat moartea unui copil nou-n ăscut, cu bun ă-știință străin;
2) femeia admite eroare în ce prive ște apartenen ța copilului.
Dacă femeia cauzeaz ă moartea unui copil nou-n ăscut, cu bun ă-știință străin, atunci art.147 CP
RM nu se aplic ă, fiindcă fapta constituie omor inten ționat săvârșit în circumstan țe agravante.
Totodată, dacă femeia admite eroare în ce prive ște apartenen ța copilului (spre exemplu, a
decis să-l omoare pe copilul s ău, însă admite eroare, deoarece i s-a adus un copil str ăin), fapta
comisă constituie pruncucidere în sensul art.147 CP RM. Dup ă cum men ționează A.N. Popov, „are
loc eroarea în persoan ă care, conform principiului general, nu influen țează asupra calific ării”
[80, p.70].

65
E de men ționat că, potrivit art.177 CP al României, pruncuciderea const ă în uciderea copilului
nou-născut, săvârșită imediat dup ă naștere de către mama aflat ă într-o stare de tulburare pricinuit ă
de naștere, și se pedepse ște cu închisoare de la 2 la 7 ani [7].
Din textul legii rezult ă că subiectul activ al infrac țiunii este calificat, unic, care nu poate fi
decât mama copilului nou-n ăscut. La s ăvârșirea faptei pot lua îns ă parte și alte persoane, în calitate
de instigator sau complice. Într-adev ăr, mama nou-n ăscutului poate fi instigat ă sau ajutat ă la săvâr-
șirea faptei de c ătre o altă persoană, străină sau, dimpotriv ă, rudă apropiată a copilului ucis, dup ă
cum este posibil și faptul ca mama copilului nou-n ăscut să fie cea care instig ă sau ajută o altă
persoană la uciderea acestui copil.
Problema sanc ționării participan ților la pruncucidere (în calitate de instigator sau complice),
precum și a mamei copilului nou-n ăscut care instig ă sau ajută o altă persoană la uciderea copilului,
a provocat o serie de discu ții contradictorii în literatura de specialitate și practica judiciar ă a
României privind încadrarea juridic ă a faptei, dup ă cum pruncuciderea este considerat ă un tip aparte
de omucidere, distinct ă de omor sau, dimpotriv ă, o formă atenuată a acestuia.
Într-o prim ă opinie, care sus ține că pruncuciderea este o infrac țiune proprie, distinct ă de
omor, întrucât calit ățile pe care trebuie s ă le întruneasc ă atât subiectul activ, cât și cel pasiv sunt
elemente constitutive ale aceleia și infracțiuni, se argumenteaz ă că încadrarea distinct ă a faptei
participan ților față de cea a autorului vine în dezacord cu principiul unit ății de infrac țiune, precum
și cu regula dup ă care actele participan ților au un caracter dependent în raport cu actele autorului.
De asemenea, s-a mai sus ținut că trebuie să se facă distincție între circumstan țele „personale” și cele
„pur personale”, deci cele care influen țează gravitatea faptei și calificarea ei legal ă și care trebuie
asimilate, în ceea ce privesc efectele în caz de participa ție, cu circumstan țele reale. De aici s-ar
desprinde concluzia, potrivit c ăreia, întrucât calitatea de mam ă a subiectului activ condi ționează
gravitatea faptei și calificarea ei legal ă, aceasta, pe cale de consecin ță, va face ca și persoana, care
ajută mama aflat ă într-o stare de tulburare pricinuit ă de naștere să-și ucidă copilul nou-n ăscut, să
răspundă pentru complicitate la pruncucidere [108, p.127].
M. Cora subliniaz ă și a doua opinie, conform c ăreia pruncuciderea este în fapt o form ă ate-
nuată a omorului și, în consecin ță, participan ții trebuie s ă răspundă, independent de încadrarea
juridică a faptei autorului, pentru infrac țiunea de omor. Omorul unui copil imediat dup ă nașterea sa
este sancționat mai u șor atunci când fapta este s ăvârșită de mama aflat ă într-o stare de tulburare
pricinuită de naștere și când atât calitatea de mam ă, cât și starea psihic ă în care aceasta se afl ă con-
stituie circumstan țe personale care nu se r ăspândesc asupra participan ților. Pe cale de consecin ță,
persoanele care cu inten ție determin ă sau înlesnesc s ăvârșirea faptei de pruncucidere vor r ăspunde
pentru instigare, respectiv, complicitate la omor calificat sau deosebit de grav, dup ă caz. Conform

66
prevederilor art.175 lit. d) din Codul penal al Ro mâniei, acest omor este întotdeauna calificat,
întrucât, prin îns ăși natura sa, copilul este o persoan ă aflată în imposibilitatea de a se ap ăra.
Dacă participantul este o rud ă apropiată a nou-născutului ucis, atunci acesta va r ăspunde în
conformitate cu prevederile art.175 lit. c) din Codul pe nal al României, iar dac ă a acționat cu
premeditare, i se vor aplica prevederile art.175 lit. a) din Codul penal al României [108, p.128].
După părerea noastr ă, activitățile complicelui ori ale instigatorului la suprimarea vie ții
copilului nou-n ăscut, imediat dup ă naștere, de către mama sa, care s-a aflat într-o stare de tulburare
pricinuită de naștere, se consider ă complicitate ori instigare la omor calificat, dar nu la infrac țiunea
de pruncucidere.
C. Sima men ționează că, în cazul încadr ării juridice a faptei mame i potrivit alin.1 art.175 CP
al României, activit ățile celorlal ți participan ți urmează a fi încadrate în dispozi țiile art.175 lit. d) CP
al României, iar dac ă au acționat cu premeditare sau sunt rude apropiate, încadrarea se va face, dup ă
caz, și în dispozi ția de la lit. a) și c) din acela și text de lege. Dac ă uciderea nou-n ăscutului a fost
comisă de o altă persoană, activitatea de participare a mamei urmeaz ă a fi încadrat ă ca instigare sau
participare la infrac țiunea prev ăzută la art.175 lit. c) și d) CP al României sau la lit. a)
[36, p.470-471]. De aceea și părere este și M. Cora care consider ă că ar fi mult mai potrivit ca mama
respectivă să răspundă pentru infrac țiunea de omor calificat, și nu pentru pruncucidere, întrucât,
dacă ea a determinat sau a ajutat o alt ă persoană să-i ucidă copilul, nu a mai ac ționat sub impulsul
tulburărilor pricinuite de na ștere, ci a planificat totul, a pr emeditat acest lucru, având posibilitatea s ă
realizeze consecin țele acestor fapte [108, p.127].
Totodată, după cum consider ă A. Boroi, aceast ă soluție este discutabil ă. S-a susținut că mama
aflată într-o stare de tulburare pricinuit ă de naștere păstrează această circumstan ță personală în orice
condiții, adică nu numai când este autoare a faptei de pruncucidere, dar și atunci când este instiga-
toare sau complice la uciderea copilului s ău nou-născut săvârșită de altă persoană. Ca urmare, în
acest caz, mama instigatoare sau complice ar urma s ă răspundă pentru instigare sau complicitate la
pruncucidere. Nu s-ar putea invoca argumentarea c ă n-ar fi posibil ca instigatorul sau complicele s ă
răspundă pentru o alt ă infracțiune decât cea comis ă de autorul principal. Din moment ce acest
argument a fost abandonat când a fost vorba de r ăspunderea instigatorului și complicelui la fapta de
pruncucidere a mamei (participan ții au răspuns pentru omor calificat, iar mama – pentru pruncuci-
dere), el ar putea fi abandonat și în ipoteza invers ă, când mama este instigatoare sau complice la
fapta aceluia care îi ucide copilul nou-n ăscut [18, p.159].
Suntem de acord cu p ărerea autorului sus-citat: a șa cum nu ar fi just ca s ă se atenueze
răspunderea penal ă a participan ților pentru o circumstan ță personal ă atenuant ă care nu rezid ă în
persoana lor, tot astfel nu este just s ă se agraveze r ăspunderea penal ă a mamei coautoare, complice

67
sau instigatoare numai pentru motivul ar ătat, trecându-se sub t ăcere situa ția sa personal ă specială în
care a comis faptele men ționate.
Cum s-a ar ătat mai sus, doctrina penal ă română, ca și doctrina penal ă rusă se conduce de
regula, potrivit c ăreia infrac țiune cu subiect special se consider ă a fi fapta socialmente periculoas ă
prevăzută de legea penal ă, al cărei autor poate fi numai persoa na care dispune de anumite calit ăți
specifice, fixate în dispozi ția articolului P ărții Speciale a Codului penal (în afar ă de vârstă și respon-
sabilitate) [95, p.149].
Cercul de persoane care pot fi trase la r ăspundere penal ă este limitat prin dispozi ția articolului
[37, p.158].
La noi problema sanc ționării participan ților la pruncucidere a dat curs unor discu ții
controversate.
Punctele de vede re s-au diferen țiat, după cum pruncuciderea era considerat ă:
1) componen ță de bază;
2) formă atenuată a infracțiunii de omor.
Cei ce consider ă că infracțiunea de pruncucidere constituie o componen ță de bază, arată că
încadrarea faptei participan ților separat de fapta autorului ar fi în dezacord cu principiul unit ății de
infracțiune, precum și cu caracterul dependent al ac țiunii participan ților în raport cu cea a autorului.
După părerea acestor autori, nu poate fi admis ă coexisten ța în cuprinsul aceleia și unități a mai
multor componen țe de infrac țiuni, deci, în consecin ță, toți participan ții trebuie s ă răspundă potrivit
art. 147 CP RM. Sus ținând că subiect al acestei infrac țiuni nu poate fi decât mama natural ă a
copilului, ei îl consider ă pe cel care a participat cu acte de executare al ături de mama copilului ca
fiind complice, deoarece coautoratul nu este posibil [26, p.125].
S-a mai exprimat opinia c ă în cazul în care mama natural ă determin ă altă persoană să-i ucidă
copilul nou-n ăscut, cel instigat va fi autor al unei infrac țiuni de omor și va fi pedepsit conform
art.145 CP RM. În aceast ă situație, mama natural ă, dat fiind faptul c ă este vorba de participare la
una și aceeași infracțiune – cea comis ă de autorul omorului, nu va putea fi considerat ă instigatoare
la infracțiunea de pruncucidere, ci la omor (citat dup ă: [37, p.159]).
De asemenea, s-a sus ținut că fapta inculpatului de a fi ajutat pe mam ă la uciderea copilului
nou-născut constituie comp licitate la omor, da r nu la pruncucidere, deoarece circumstan ța de care
beneficiaz ă mama, având caracter personal, nu se extinde asupra altor participan ți. Mama care, în
situația dată, dă ajutor altei persoane pe ntru a-i ucide copilul nou-n ăscut va r ăspunde pentru
complicitate la omor; tot astfel va r ăspunde și mama care a consim țit ca altă persoană să-i ucidă
copilul nou-n ăscut, dar cu condi ția că nu s-a aflat în acest moment într-o stare de tulburare fizic ă
sau psihic ă cu diminuarea discern ământului, fiindc ă această circumstan ță, atenuant ă pentru ea, se

68
păstrează în orice condi ții. Suntem de acord cu pozi ția lui X. Ulianovschi, c ă pruncuciderea este o
formă atenuată a infracțiunii de omor de care profit ă numai mama biologic ă a copilului, datorit ă
stării ei deosebite de natur ă psihofiziologic ă [152, p.15]. Noi îns ă adăugăm aici precizarea „ cu
condiția că ea a fost înso țită de diminuarea discern ământului ”. Dacă mama a ac ționat cu
premeditare, nu manifesta tulbur ări fizice sau psihice, discern ământul era p ăstrat, atunci ea va
răspunde pentru omor inten ționat săvârșit cu premeditare (lit. a) a lin.(2) art.145 CP RM,), asupra
unei rude apropiate (lit. b) a lin.(3) art.145 CP RM), cu bun ă-știință asupra unui minor (lit. d) alin.(3)
art.145 CP RM) și profitând de starea de neputin ță a victimei (lit. e) a lin.(2) art.145 CP RM).
În acest sens, autor al infrac țiunii de pruncucidere poate fi numai mama nou-n ăscutului, adic ă
femeia care l-a purtat și l-a născut pe acest copil, pe când ceilal ți participan ți trebuie s ă poarte
răspundere penal ă în baza altor articole ale Codul ui penal, pentru omor inten ționat. Ac țiunile
participan ților la suprimarea vie ții copilului nou-n ăscut se calific ă conform lit. e) alin.(2) și lit. d)
alin.(3) art.145 CP RM – ca omor inten ționat săvârșit cu bună-știință asupra unui minor profitând de
starea lui de neputin ță.
Drept exemplu poate servi cazul din practica judiciar ă a României (Dosarul nr.5122/2002.
Decizia nr.1074/2003): în seara zilei de 16 septembrie 2001, inculpa ții T.R.(mama copilului nou-
născut) și P.Z.(concubinul acesteia) au suprimat via ța noului-n ăscut, prin obturarea c ăilor
respiratorii și lovire cu un cu țit.
Instanța a constatat c ă suprimarea vie ții copilului de sex masculin nou-n ăscut, profitând de
neputința acestuia de a se ap ăra, prin exercitarea unor m anopere de asfixiere, precum și a unor
violențe, respectiv, înjunghierea în ceaf ă de mai multe ori, cu un cu țit, constituie infrac țiunea de
omor prev ăzută de art.174 și art.175 lit. d) CP, pentru care i-a condamnat pe cei doi autori.
În luna aprilie 2001, când P. a aflat c ă T. este îns ărcinată, i-a cerut s ă țină ascunsă sarcina,
asigurând-o c ă el va rezolva situa ția. Inculpata a fost chiar amenin țată dacă va spune altor
persoane.
Rămași singuri, inculpata a n ăscut, a astupat gura copilului cu hârtie igienic ă și, pentru c ă
acesta nu a murit imediat, inculpatul P. i-a cerut s ă iasă din baie pentru a rezolva el rapid situa ția.
A fost momentul în care acesta l-a înjunghiat pe minor. Ulterior au sp ălat de sânge hainele,
încăperea și au aruncat copilul într-un containe r cu gunoi din apropierea blocului [169] .
Din acest exemplu constat ăm că concubinul inculpatei, fiind concomitent și tata copilului, nu
numai a instigat-o pe femeie, dar și nemijlocit a participat la suprimarea vie ții nou-născutului.
Totodată, consider ăm că acțiunile altor persoane trebuie calificate în dependen ță de rolul pe
care l-au îndeplinit la s ăvârșirea omorului copilului nou-n ăscut – în baza art.145 CP RM cu referin ță
la art.41 ori f ără, cu specificarea literei și alineatului articolului. Spre exemplu, so țul femeii a fost

69
instigator al pruncuciderii, ia r omorul copilului a fost s ăvârșit de către mamă; în cazul dat, el va fi
tras la răspundere pentru instigare la s ăvârșirea omorului inten ționat în circumstan țe agravante,
prevăzut de alin. (4) art. 42 CP RM și de lit. e) alin.(2), lit. b) , d) alin.(3) art.145 CP RM; dac ă
acest omor a fost planificat și gândit din timp, atunci se face referire și la lit. a) alin. (2) art. 145 CP
RM – semnul calificativ „cu premeditare”.
Practica judiciar ă demonstreaz ă cert faptul c ă nu întotdeauna instan ța de judecat ă ține cont de
toate împrejur ările cauzei, în special când copilul este omorât de c ătre mama instigat ă și amenințată
din partea so țului. Drept exemplu poate serv i un caz din practica judiciar ă a României (Dosarul nr.
116/2004. Decizia nr. 1172/2004): în anul 2002 inculpata a r ămas gravid ă, locuind în acea
perioadă în concubinaj notoriu cu martorul M. I. Ocupau o singur ă cameră în căminul muncitoresc
împreună cu alți șase copii ai inculpatei.
Din declara țiile fiicei inculpatei instan ța a reținut că între inculpat ă și concubin a existat o
ceartă cu privire la faptul c ă inculpata era gravid ă, concubinul inculpatei repro șându-i faptul c ă
respectivul copil a fost conceput cu un alt b ărbat. A amenin țat-o că, dacă nu va întrerupe sarcina,
va înceta concubinajul. El i-a promis c ă-i va da bani pentru întreruperea sarcinii, dar inculpata i-a
spus că poate să-și întrerup ă și singură sarcina și nu este nevoie s ă cheltuiasc ă bani pentru
aceasta.
În urma na șterii premature declan șate artificial inculpata a n ăscut un copil. Fiica ei, v ăzând
ce face mama, a încercat s-o opreasc ă și a preîntâmpinat-o c ă va comunica vecinilor despre cele
întâmplate. Inculpata s-a opus categoric și a amenin țat-o pe fiic ă, că dacă va apela la salvare, o va
alunga din cas ă [175].
După părerea noastr ă, nici instan ța de fond, nici cea de atac nu au p ătruns în esen ța cauzei și
n-au ținut seama nici de faptul c ă inculpata a recurs la comiterea faptei fiind constrâns ă de
atitudinea concubinului s ău, care nu mai dorea un nou copil, învinuind-o, spre a- și justifica
atitudinea, c ă l-ar fi conceput cu un alt b ărbat, totodat ă amenințând-o că dacă îl va lăsa, va renun ța
la relațiile de concubinaj cu ea.
Or, toate aceste împrejur ări, coroborate cu situa ția grea material ă a inculpatei, cu faptul c ă
aceasta nu de ținea o locuin ță personal ă, locuind cu concubinul într-o camer ă dintr-un c ămin
muncitoresc, în care trebuiau crescu ți și îngrijiți patru minori din cei șase copii, explic ă dorința
inculpatei de a- și menține concubinajul și, implicit, infrac țiunea. Deci, instan ța de judecat ă, la
individualizarea pedepsei urma s ă țină seama de aceste circumstan țe susceptibile s ă atenueze
pedeapsa.
Practica judiciar ă a României cunoa ște un caz recent de omor al unui copil nou-n ăscut săvârșit
de către bunica victimei chiar dup ă nașterea lui.

70
Acțiunile inculpatei au fost apreciate corect de c ătre instan ța de judecat ă – ca omor
intenționat al unui minor s ăvârșit de către o rud ă apropiată, profitând de st area de neputin ță a
victimei (Dosarul nr. 1020/2004. Decizia nr. 3341/2004. Ședința publică din 17.06. 2004): la 18
ianuarie 2002, inculpata B.H. a acuzat durer i abdominale puternice, specifice actului na șterii și a
alertat întreaga familie, iar mama sa B.I. și sora sa B.I.J. au plecat împreun ă cu inculpata la
dispensarul comunal. Întrucât nu au g ăsit pe nimeni, s-au retras în curtea dispensarului, unde
inculpata B.H. a dat na ștere unui f ăt de sex masculin, în prezen ța mamei și surorii sale. Imediat
după naștere, inculpata B.I. (mama parturientei) a introdus f ătul într-o pung ă, apoi s-a deplasat
împreună cu fiica sa B.H. la locuin ța fratelui s ău și, profitând de faptul c ă nu era v ăzută, l-a
aruncat într-un WC, unde de altfel a și fost găsit. Inculpata B.H. nu a schi țat nici un gest dup ă
naștere, pentru a proteja copilul nou-n ăscut, deși era conștientă, acceptând ca acesta s ă fie pus în
pungă și apoi aruncat.
S-a susținut că inculpata B.I. nu a avut nici un moment inten ția uciderii f ătului nou-n ăscut,
aruncarea acestuia intervenind urmare a faptului c ă s-a născut mort. În sprijinul afirma țiilor,
invocă declarația martorului T.M.D., medic, și avizul medico-legal al I.M.L. Târgu-Mure ș, care
precizeaz ă că, datorită afecțiunilor prezentate, nou-n ăscutul nu putea supravie țui.
Totodată, din raportul de autopsie medico-legal ă efectuat în cauz ă rezultă că nou-născutul a
fost viu și viabil, iar moartea sa s-a datorat insuficien ței cardio-respiratorii acute, prin
neacordarea îngrijirilor medi cale necesare unui nou-n ăscut și expunerea acestuia la frig, pe fondul
unui plămân distectelactic cu zone pu țin aerate și bronhiole steliforme [177].
Se infirm ă astfel sus ținerile inculpatelor în sensul c ă fătul era deja mort; în mod cert, ac țiunea
lor a fost cea care a determinat moartea acestuia: l ăsarea în frig, f ără ajutor, apoi învelirea într-o
pungă și aruncarea în WC.
Inculpata B.H. (mama copilului) a sus ținut că, în starea în care se afla, nu a realizat ce se
întâmplă.
Și această susținere este infirmat ă de probe care atest ă că inculpata nu a dorit sarcina, a
ascuns-o, iar la prezentarea la spital nu a declarat c ă a născut, în ciuda eviden ței.
Sub acest aspect, este de men ționat că fapta prezint ă un grad ridicat de pericol social, întrucât
a fost ucis un copil, nou-n ăscut, acesta fiind și nepotul inculpatei. Inculpata a ac ționat cu sânge rece,
interesată să scape de copil, ezitând chiar s ă acorde primul ajutor fiicei sale, care abia n ăscuse.
Modul în care a procedat (l-a pus într-o pung ă, apoi l-a aruncat în WC) denot ă pericolul social pe
care îl reprezint ă inculpata, pericol social ce impune aplicarea unei pedepse mai severe, cu
executare într-un loc de deten ție.

71
Din cele expuse rezult ă următoarele concluzii:
Subiectul infrac țiunii de pruncucidere, prev ăzute de art. 147 CP RM , este mama biologic ă a
copilului nou-n ăscut, care a atins vârsta de 14 ani.
Participa ția la pruncucidere (art.147 CP RM) a priori este imposibil ă datorită condițiilor
specifice stabilite de legea penal ă față de subiect – circumstan țele care atenueaz ă răspunderea și
pedeapsa penal ă, prevăzute în art.147 CP RM, se refer ă numai la mama copilului aflat ă într-o stare
de tulburare fizic ă sau psihic ă, cauzată de naștere, cu diminuarea discern ământului, și nu se răsfrâng
asupra altor persoane. Ac țiunile altor persoane, care au participat la suprimarea vie ții copilului,
urmează a fi apreciate conform prevederilor alin. (2) și (3) art. 145 CP RM (omor inten ționat cu
circumstan țe agravante).
Mama, care nu se afl ă sub dominarea st ării de tulburare provocate de na ștere și care a deter-
minat sau a înlesnit s ăvârșirea omorului propriului copil, trebuie s ă răspundă pentru instigarea sau
complicitatea la infrac țiunea de omor s ăvârșit în circumstan țe agravante.
În cazul în care mama s-a aflat într-o stare de tulburare fizic ă sau psihic ă cu diminuarea
discernământului, cauzat ă de naștere, aceast ă circumstan ță se păstrează în orice condi ții, deoarece
nu ar fi just s ă se atenueze r ăspunderea penal ă a participan ților pentru o circumstan ță personal ă
atenuantă care nu rezid ă în persoana lor, tot astfel cum nu este just s ă se agraveze r ăspunderea
penală a mamei coautoare, complice sau instigatoare numai pentru motivul ar ătat, trecându-se sub
tăcere situa ția sa personal ă specială în care a comis faptele men ționate.

3.2. Latura subiectiv ă a infracțiunii de pruncucidere.
Problema aprecierii juridice a tulbur ărilor pricinuite de na ștere

Principiul r ăspunderii numai pentru faptele, s ăvârșite cu vinov ăție, totdeauna era caracteristic
dreptului penal. R ăspunderii și pedepsei penale poate fi supus ă numai persoana care a s ăvârșit cu
vinovăție fapta socialmente periculoas ă prevăzută de lege, adic ă cu inten ție sau din impruden ță
[84, p.261].
Vinovăția prezint ă atitudinea psihic ă a persoanei fa ță de fapta socialmente periculoas ă comisă
de ea, prev ăzută de legea penal ă, și față de consecin țele ei [86, p.134].
Persoana poate fi recunoscut ă vinovată în comiterea faptei socialmente periculoase dac ă ea
este responsabil ă, adică aptă să-și dea seama de caracterul ac țiunilor (inac țiunii) sale și dacă poate
să le dirijeze. Elementele constitutive ale atitudinii psihice sunt con știința și voința, care în totali-
tatea lor formeaz ă conținutul vinov ăției. Așadar, vinov ăția se caracterizeaz ă prin două componente:
intelectivă și volitivă.

72
Psihologia demonstreaz ă că acțiunile omului sunt condi ționate de anumite motive și sunt
direcționate spre atingerea anumitor scopuri [91, p.280].
Totodată, Gh. Nistoreanu și A. Boroi men ționează că scopul infrac țiunii este reprezentarea în
plan mintal a rezultatului ce va ap ărea în urma s ăvârșirii faptei penale, rezultat urm ărit de către
infractor [30, p.111].
Legiuitorul nu include emo țiile la definirea formelor de vinov ăție, deși ele intră în conținutul
atitudinii psihice (vinov ăției). Emo țiile (senza țiile, afectele) se manifest ă sub form ă de reacții,
provocate de împrejur ările neașteptate, formând a șa-numita stare emo țională. Emoțiile reprezint ă
reflecția psihică care se consider ă a fi atitudine, tr ăire părtinitoare a anumitor fenomene sau situa ții.
Deseori în comportamentul deviant emo țiile pot juca rolul motivului (spre exemplu, ura, frica,
dorința de a se r ăzbuna etc.), ele servind drept cad ru pentru procesele intelective și volitive.
Afectele se consider ă a fi stări emoționale puternice, de durat ă relativ scurt ă, legate cu schimbarea
bruscă a împrejur ărilor de via ță importante pentru subi ect, care pot provoca infrac țiunea [64, p.36].
Gradul de vinov ăție se consider ă a fi caracteristica cantitativ ă a esenței sociale a vinov ăției,
care poate fi definit ă ca ansamblu de form ă și de conținut al vinov ăției, ținându-se seama de toate
particularit ățile atitudinii psihice a persoanei fa ță de împrejur ările obiective ale infrac țiunii și față de
cauzele subiective, psihol ogice. Gradul de vinov ăție a persoanei concrete în comiterea infrac țiunii
anumite se consider ă a fi expresie direct ă a alterării orientării valorice a f ăptuitorului [86, p. 134].
Latura subiectiv ă a pruncuciderii se caracterizeaz ă prin vinov ăție sub form ă de intenție.
Totodată, intenția poate fi atât direct ă, cât și indirectă, adică parturienta con știentizeaz ă caracterul
prejudiciabil al ac țiunii (inac țiunii) sale, prevede posibilitatea sau inevitabilitatea cauz ării morții
copilului nou-n ăscut și dorește sau admite, în mod con știent, survenirea acestor consecin țe, fie este
indiferent ă față de ele [77, p.53].
Savanții ruși menționează că momentul apari ției intenției de a ucide copilul nu influen țează la
calificarea faptei s ăvârșite [72, p.23].
Opinia savan ților români este îns ă contrară. Astfel, A. Boroi atrage aten ția la urm ătoarea
împrejurare: „În cazul în care hot ărârea de a ucide copilul este anterioar ă, preexistent ă apariției
tulburării consecutive na șterii, nu mai poate fi vorba despre o inten ție de a ucide format ă ca afect și
sub imperiul respectivelor st ări de tulburare psihopatologic ă și, în consecin ță, nici de încadrarea
faptei ca infrac țiune de pruncucidere prev ăzută în art.177 Cod penal al României. În aceste cazuri,
hotărârea de a ucide copilul ce se va na ște este luat ă, de regulă, cu mult timp înainte” [18, p.172].
Totuși, după cum a ar ătat practica judiciar ă, în majoritatea cazurilor inten ția de a-i suprima
viața copilului deseori apare la mam ă pe parcursul sarcinii. În asemenea cazuri nu putem califica
acțiunile mamei care și-a ucis copilul ca prunc ucidere, deoarece inten ția a apărut mai înainte. Drept

73
confirmare poate servi opinia savan ților români Gh. Nistoreanu, A. Boroi, M. Cora [31, p.96; 18,
p.170; 108, p.126].
„Ținând seama de corela ția dintre obiectiv și subiectiv – men ționează C. Sima – se impune a
semnala c ă și sub aspectul laturii subiective este necesar ca inten ția de a ucide care prezideaz ă
săvârșirea faptei s ă s e f i născut sau s ă se fi format ca urmare și sub impulsul st ării de tulburare
psihică consecutiv na șterii, în condi țiile unei responsabilit ăți afectate de aceast ă stare. Inten ția de a
ucide s-ar putea manifesta, în acest caz, ca inten ție spontan ă, repentin ă sau impetuoas ă,
caracterizat ă prin aceea c ă se naște și se execut ă sub influen ța acestei tulbur ări psihice simultan sau
în intervalul de timp cât aceasta persist ă, fiind incompatibil ă cu premeditarea. Putem afirma c ă este
o formă de boală aflată la granița dintre manifestarea omului normal și responsabil și a celui lipsit
de răspundere penal ă” [36, p.471].
Ascunderea de c ătre mamă a sarcinii fa ță de persoanele din familie și constatarea medico-
legală psihiatric ă î n s e n s u l c ă, deși la examenul medical f ăptuitoarea prezint ă o stare depresiv
anxioasă, nu se poate re ține existen ța unei tulbur ări psihice cauzate de na ștere, discern ământul critic
fiind păstrat în acel moment, constitu ie date ce impun concluzia c ă uciderea copilului nou-n ăscut
constituie infrac țiunea de omor calificat, iar nu aceea de pruncucidere. Pentru confirmarea celor
expuse mai sus ne vom referi la un caz din practica judiciar ă a României (Decizia nr. 5797 din
10.12.2003): prin sentin ța penală nr.184 din 4 decembrie 2002 a Tr ibunalului Suceava, inculpata
A. O. a fost condamnat ă pentru săvârșirea infrac țiunii de omor calificat prev ăzută în art. 175 lit. c)
CP Rom. Instan ța a reținut că, în iunie 2000, inculpata și-a dat seama c ă este însărcinată și s-a
prezentat la medic pentru întreruperea sarcinii, dar i s-a refuzat interven ția, sarcina fiind în luna a
VI-a. Inculpata a ascuns faptul c ă este însărcinată, iar la 24 septembrie 2000 a n ăscut un copil viu,
pe care l-a izbit de câ teva ori cu capul de du șumea, cauzându-i moartea – urmare a unui grav
traumatism cranian.
Prin decizia penal ă nr. 239 din 1 septembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a admis apelul
declarat de inculpat ă, a schimbat încadrarea juridic ă a faptei în infrac țiunea de pruncucidere
prevăzută în art. 177 CP Rom. și a dispus condamnarea ei conform noii încadr ări. Instanța de apel
a motivat c ă inculpata nu a ac ționat cu inten ția de a ucide copilul și se prezum ă că s-a aflat într-o
stare de tulburare pricinuit ă de naștere, din raportul de expertiz ă medico-legal ă rezultând c ă
prezintă o reacție depresiv ă de intensitate sever ă, cu agrav ări anxioase în context situa țional la o
personalitate emo țional introvertit ă, imatură psiho-afectiv.
Recursul declarat de procuror es te fondat. Din raportul de expertiz ă medico-legal ă
psihiatric ă efectuată de Institutul de Medicin ă Legală Iași rezultă că inculpata prezint ă la data
examinării o reac ție depresiv anxioas ă situațională și că din coroborarea tuturor elementelor

74
medicale și de anchet ă avute la dispozi ție rezultă că în momentul comiterii faptei nu a prezentat o
tulburare pricinuit ă de actul na șterii, discern ământul critic fiind p ăstrat. Prin suplimentul de
expertiză medico-legal ă psihiatric ă efectuată de același institut în cursul judec ării cauzei se arat ă
că documentele medicale nu pot conduce la aprecierea c ă a existat o tulburare psihic ă provocat ă
de actul na șterii [174].
Concluziile raportului medico-legal se coroboreaz ă și cu declara țiile martorilor, îns ăși
inculpata ar ătând că după naștere a săvârșit fapta pentru c ă nu vroia ca pruncul s ă rămână în viață,
neavând posibilit ăți materiale de a-l între ține. Din cele ce preced rezult ă că inculpata nu s-a aflat
într-o stare de tulburare pricinuit ă de naștere în sensul prevederilor art. 177 CP Rom. și a acționat cu
intenția de a ucide copilul, motiv pentru care a fost admis recursul declarat de procuror, s-a casat
decizia atacat ă și s-a menținut sentin ța.
După părerea noastr ă, intenția care apare anterior na șterii transform ă pruncuciderea într-o
infracțiune mai grav ă. Acest fapt este luat în considera ție, în special, de legea penal ă olandeză,
care delimiteaz ă omorul pruncului nou-n ăscut de către mamă cu intenție spontan ă, apărută în timpul
nașterii ori imediat dup ă naștere, și omorul pruncului de c ătre mamă cu premeditare, gândit din
timp, anterior na șterii. Calificarea infrac țiunii se face potrivit art.290 și art.291 din Codul penal al
Olandei, aplicându-se pedepse privativ e de liberate: în primul caz – pân ă la 7 ani, în al doilea – pân ă
la 9 ani [150, p.44].
Pentru calificarea just ă a infracțiunii analizate este necesar a examina particularit ățile comite-
rii pruncuciderii și, în special, motivele care conduc la ea.
Studierea practicii de urm ărire penal ă și a celei judiciare demonstreaz ă că în majoritatea
cazurilor subiect al acestei infrac țiuni devine o fat ă tânără, care a r ămas însărcinată în urma unei
relații intime în afara c ăsătoriei și care a fost abandonat ă de concubin.
Autorul rus A.V. Naumov a studiat câteva cazuri de pruncucidere s ăvârșite de către mamă nu
atât din motive josnice, cât din cauza comportamentului nedemn al tat ălui copilului. De regul ă,
făptuitoarea credea c ă concubinul î și va îndeplini obliga țiile de tat ă. Și numai dup ă ce femeia
însărcinată era lăsată de către prietenul s ău, la ea ap ărea intenția de a suprima via ța copilului
[77, p.54].
Motivele care determin ă pruncuciderea sunt dintre cele ma i diverse, legea îns ă nu le
prevede. Deseori, acestea se consider ă a fi dezonoarea, starea material ă dificilă, frica față de părinți
etc. De regul ă, câteva motive se întrunesc în unul general. Ast ăzi, consider ăm, motivele
pruncuciderii sunt cu totu l altele, neavând la baz ă obiceiurile religioase de alt ădată sau careva
tradiții culturale, ci cupiditatea și egoismul.

75
În afară de motiv și scop pruncuciderea presupune în mod obligatoriu prezen ța unei stări
emoționale speciale. Anume acest element st ă la baza diferen țierii pruncuciderii de infrac țiunile
conexe. Conform datelor di n psihologie, actul de na ștere influen țează mult asupra sistemelor nervos
și cardiovascular ale parturientei și poate conduce la modific ări psihice profunde. Dup ă cum
menționează parturientele, procesele fiziologice de na ștere sunt foarte dureroase; mai mult ca atât,
ele sunt înso țite de o stare emo țională deosebită, provocând dureri și senzații deosebite, uneori pot
chiar să diminueze aproape totalmente capacitatea femeii de a- și dirija ac țiunile, modificându-i
radical comportamentul.
Într-o altă ordine de idei, vom analiza situa ții ce țin de delimitarea pruncuciderii de infrac țiuni
conexe în baza criteriilor subiective. Astfel, construc ția dispozi ției normei penale prev ăzute la
art.145 CP RM ne permite s ă calificăm omorul copilului nou-n ăscut săvârșit cu premeditare ,
deseori comis în participa ție, în baza lit. a) alin.(2) al acestui articol. Într-adev ăr, cum s-a
demonstrat în exemplele analizat e mai sus, uciderea copilului nou-n ăscut se modeleaz ă în conștiința
făptuitoarei cu mult timp înaintea na șterii. Deseori, rudele ap ropiate care o înconjoar ă în timpul
sarcinii faciliteaz ă luarea acestei hot ărâri. Formele instig ării pot fi diverse, spre exemplu: sfaturi,
convingeri, uneori chiar și amenin țări. Suntem de acord cu pozi ția lui X. Ulianovschi, care
consideră că omorul noului-n ăscut trebuie calificat ca premeditat (gândit din timp), dac ă intenția
mamei de a- și ucide copilul a ap ărut până la nașterea lui și până la apariția stării psihofiziologice
deosebite a mamei, nefiind deci condi ționată de aceast ă stare [152, p.15].
În sens juridic, premeditarea cuprinde, dup ă cum men ționează O. Pop, atât elemente de ordin
psihic, cât și elemente de ordin subiectiv. Condi țiile ce se cer a fi îndeplinite sunt:
– aspectul ideologic (reflectarea, chibzuir ea asupra modului în care se va s ăvârși infracțiu-
nea);
– aspectul cronologic (care pr esupune trecerea unui interval de timp din momentul lu ării
rezoluției și până la exercitarea omorului);
– aspectul material (de preg ătire a infrac țiunii).
Chibzuința nu se rezum ă la o meditare de oarecare durat ă, lipsită de eficien ță, ci asociaz ă
împrejurările concrete la actul de ucidere proiectat pentru a ob ține cu mai mult ă certitudine rezul-
tatul urmărit. Este necesar ca f ăptuitorul s ă mediteze timp îndelungat asupra faptei și să aprecieze
rațional viitoarea sa activitate. Nu exist ă premeditare dac ă actele de violen ță ale inculpatului au fost
comise spontan și fără o pregătire anticipat ă. Esențială este cea de-a treia condi ție, și anume:
traducerea obiectiv ă a hotărârii mai dinainte luate în act de preg ătire în vederea s ăvârșirii faptei
(procurarea mijloacelor, c ăutarea de complici, înl ăturarea obstacolelor, precau țiuni pentru ca fapta
să nu fie descoperit ă) [33, p.66-70].

76
Totodată, conform legisla ției penale a României, dac ă omorul pruncului a fost premeditat,
adică gândit din timp, când mama nu se afla într-o stare psihic ă deosebită, va constitui, respectiv,
infracțiunea de omor calificat. Drept exemplu poate servi un caz din practica judiciar ă a României
(Dosarul nr.2927/2002. Decizia nr.544): în noaptea de 24/25 august 2001, inculpata F.F. a n ăscut
neasistată un copil viu, de sex feminin, într-un l an de porumb din apropierea casei. Dup ă naștere,
ea a procurat o sap ă, a revenit la locul în care l ăsase nou-n ăscutul și l-a ucis, lovindu-l în cap.
Cadavrul a fost îngropat de inculpat ă și descoperit a doua zi de martora S.M.
De esența infracțiunii de pruncucidere este starea de tulburare în care se afl ă mama, stare
pricinuită de naștere. Comportamentul inculpatei F.F. demonstreaz ă că nici un moment aceasta nu
s-a aflat într-o stare de tulburare, nici anterior, nici ulterior procesului na șterii. Ascunderea sar-
cinii, preg ătirea locului în care urma s ă nască (în lanul de porumb), procurarea sapei, uciderea și
îngroparea noului-n ăscut demonstreaz ă existența unei hot ărâri infrac ționale a c ărei realizare a
fost urmărită întocmai și cu sânge rece.
Este adev ărat că inculpata prezint ă tulburări comportamentale pe fonul unui intelect limitat,
dar ea și-a păstrat discern ământul faptelor sale (f.22 dosar urm ărire penal ă). Inculpata a ac ționat
cu intenția de a suprima via ța copilului rezultat dintr-o rela ție întâmpl ătoare, iar faptul c ă nu era
la prima sarcin ă a ajutat-o s ă depășească singură acest moment, n ăscând neasistat ă un copil viu.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat c ă motivul de recurs privind schimbarea în-
cadrării juridice nu este fondat. Aceasta este o persoan ă cu intelect s ărac, care prezint ă aplatizare
afectivă (raport de constatare medico-legal ă psihiatric ă nr.3000/1/2001 din 4.12.2001 al Serviciu-
lui de medicin ă legală Teleorman – f.22 dosar urm ărire penal ă). Reprezentarea faptei și a conse-
cințelor acesteia – de și existentă și constatat ă științific – este afectat ă, indiscutabil, de modul redus
al existen ței sale.
Inculpata și-a abandonat primul copil și nici nașterea celui de-al doilea nu i-a trezit senti-
mente materne, singura sa preocupare fiind s ă nu-și altereze rela țiile cu familia. Vârsta inculpatei
de 19 ani și tulburările de comportament pe care le prezint ă constituie împrejur ări care trebuie
avute în vedere la aplicarea unei pedepse temeinic individualizate [167].
Altă problemă discutabil ă care a ap ărut în doctrina penal ă privitor la omorul copilului nou-
născut de către mamă este dacă femeia con știentizeaz ă că îl lipsește de viață pe copilul pe care l-a
purtat și l-a născut, astfel s ăvârșind omorul inten ționat asupra unei rude apropiate , infracțiune
prevăzută la lit. b) alin.(3) art.145 CP RM. Potrivit alin.(1) art.134 CP RM, prin rudenie se în țelege
legătura bazat ă pe descenden ța unei persoane dintr-o alt ă persoană sau pe faptul c ă mai multe per-
soane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreapt ă, iar în al doilea caz – în
linie colateral ă. Conform art.134 alin.(4) CP RM, rudele apropiate sunt p ărinții, copiii, înfietorii,

77
copiii înfia ți, frații și surorile, bunicii și nepoții lor. Așadar, legăturile de familie rezultate din
căsătorie și rudenie sunt rela țiile fundamentate pe principii mo rale aparte, cu vechi tradi ții, iar neso-
cotirea lor într-o asemenea m ăsură încât se trece la uciderea unei rude apropiate lezeaz ă sentimente
cu adâncă rezonanță socială. Pentru existen ța agravantei este necesar ă îndeplinirea unei singure
condiții, și anume – ca f ăptuitorul s ă aibă calitatea cerut ă de lege [111, p.217].
Acțiunile mamei vor fi calificate confor m lit. b) alin.(3) art.145 CP RM dac ă făptuitoarea a
conștientizat faptul c ă cauzează moartea copilului s ău, a prevăzut survenirea mor ții noului-n ăscut și
a dorit-o, cu condi ția că la momentul s ăvârșirii nu se afla în starea psihic ă și fizică deosebit ă,
provocată de naștere.
Totodată, aici apare discu ția privind incriminarea circumstan ței agravante „profitând de
starea de neputin ță a victimei ”. Trezește discuții și definirea no țiunii „starea de neputin ță a
victimei” . A fi neputincios înseamn ă a fi incapabil de a întreprinde careva m ăsuri pentru sine, adic ă
persoana se afl ă într-o stare în care, fiind pus ă în anumite împrejur ări, are nevoie de ajutor. Art.145
alin.(2) lit. e) prevede r ăspunderea penal ă pentru omorul inten ționat săvârșit profitând de starea de
neputință a victimei. Această circumstan ță indică asupra periculozit ății sporite a faptei și a
persoanei f ăptuitorului, asupra gradului avansat de degradare moral ă a acestuia.
„Omorul inten ționat se consider ă săvârșit cu profitarea de starea de neputin ță a victimei –
menționează S. Brânz ă – dacă acesta, din cauza st ării fizice sau psihice precare, nu a putut opune
rezistență făptuitorului, iar ultimul con știentiza c ă victima se g ăsește într-o asemenea stare”
[20, p.46].
Legiuitorul a în țeles să sancționeze mai aspru omorul s ăvârșit într-o astfel de circumstan ță,
pentru că într-o așa situație fapta se s ăvârșește mult mai u șor; pe de alt ă parte, cel ce profit ă de o
asemenea stare a victimei pentru a o ucide este mult mai periculos. Prin urmare, pericolul social este
sporit atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.
Pentru aplicarea acestei agravante se cere ca:
a) victima să fie în stare de neputin ță de a se ap ăra;
b) făptuitorul s ă profite de aceast ă stare [33, p.77].
Prin natura situa ției sale, copilul nou-n ăscut este în neputin ță de a se ap ăra, iar cel care îi
suprimă viața profită, implicit, de aceast ă stare.
În textul legii penale este folosit ă expresia „profitând de starea de neputin ță”, ceea ce
înseamnă că alături de condi ția imposibilit ății victimei de a se ap ăra trebuie s ă subziste și condiția
că făptuitorul s-a folosit de aceast ă stare.
„A profita” presupune cunoa șterea de c ătre făptuitor a condi ției precare a victimei și hotărârea
acestuia de a o utiliza în scop de ucidere. „Circumstan ța – indică O. Pop – are caracter obiectiv (este

78
reală) și, ca urmare, se r ăsfrânge asupra participan ților în măsura în care ace știa au cunoscut-o”
[33, p.79], fapt indiscutabil în cazul uciderii unui copil nou-n ăscut.
O altă problemă discutabil ă este delimitarea pruncuciderii pasive (s ăvârșită prin inac țiune),
prevăzută la art.147 CP RM, de l ăsarea în primejdie (art.163 CP RM) care a provocat decesul
victimei . Studiind aceast ă problemă, apar unele întreb ări: cum va fi calificat ă inacțiunea mamei,
prin care s-a provocat moartea copilului? Ce constituie aceast ă infracțiune – lăsare în primejdie ori
pruncucidere, sau cumul de infrac țiuni? Cum va fi calificat ă fapta dat ă comisă de către
coparticipan ți? Potrivit art.163 CP RM, l ăsare în primejdie se consider ă a fi lăsarea, cu bun ă-știință,
fără ajutor a unei persoane care se afl ă într-o stare periculoas ă pentru via ță, fiind lipsit ă de
posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputin ței, în cazurile
când cel vinovat fie c ă a avut posibilitatea de a acorda ajutor p ărții vătămate, fiind obligat s ă-i
poarte de grij ă, fie că el însuși a pus victima într-o situa ție periculoas ă pentru via ță.
Totodată, la alin.(2) art.163 CP RM e prev ăzută răspunderea penal ă pentru aceea și faptă care
a provocat din impruden ță:
a) o vătămare grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății;
b) decesul victimei.
De aici reiese c ă moartea victimei survine în urma atitudinii imprudente a f ăptuitorului fa ță de
consecințele prejudiciabile. Savantul rus I.I. Gorelik a men ționat: „Obliga ția special ă de a purta de
grijă pentru alt ă persoană poate să decurgă din relațiile de rudenie sau cele familiale” [54, p.11].
Autorul a divizat l ăsarea în primejdie în dou ă grupe:
a) neacordarea ajutorului – pericolul nu a fost creat de c ătre făptuitor;
b) punerea în primejdie – pericolul este creat prin intermediul ac țiunilor făptuitorului, atât
intenționate, cât și din impruden ță [54, p.13].
I.I. Gorelik subliniaz ă că lăsarea în primejdie totdeauna este s ăvârșită „cu bun ă-știință”
[54, p.18].
Dacă moartea copilului a survenit în urma l ăsării lui în primejdie, atunci trebuie stabilit ă vino-
văția față de consecin ță în formă de impruden ță. În cazul dat f ăptuitoarea va r ăspunde conform lit.
b) alin.(2) art.163 CP RM, cu condi ția că femeia avea posibilitatea real ă să-i acorde nou-n ăscutului
ajutorul necesar. No țiunea „cu bun ă-știință” înseamn ă că făptuitoarea î și dădea seama c ă viața nou-
născutului a fost pus ă în pericol și conștientiza c ă copilul nu putea s ă întreprind ă careva m ăsuri
pentru a se salva.
În opinia noastr ă, delimitarea l ăsării în primejdie, care a condus la decesul victimei (lit. b)
alin.(2) art.163 CP RM ), de pruncuciderea s ăvârșită prin inac țiune (art.147 CP RM) urmeaz ă a fi
căutată în latura subiectiv ă. Așadar, în cazul pruncuciderii inten ția este îndreptat ă la cauzarea mor ții

79
copilului nou-n ăscut, iar l ăsarea lui în primejdie se consider ă a fi numai una din modalit ățile
săvârșirii infrac țiunii prev ăzute la art.147 CP RM. Totodat ă, despre inten ția făptuitoarei pot
mărturisi împrejur ările obiective ale cauzei, cum ar fi timpul s ăvârșirii, locul unde a fost l ăsat
copilul (la pragul maternit ății sau într-un loc pustiu etc.). În cazul s ăvârșirii faptei date de c ătre alte
persoane, acestea vor r ăspunde pentru omorul inten ționat săvârșit profitând de starea de neputin ță a
victimei – conform lit. e) alin.(2) art.145 CP RM.
În cadrul studierii laturii subiective poate s ă apară încă o întrebare discutabil ă: dacă omorul
săvârșit profitând de starea de neputin ță a victimei poate m ărturisi despre cruzimea deosebit ă a
făptuitorului.
E de men ționat că în literatura de specialitate exist ă diferite p ăreri asupra problemei privind
corelația dintre omorul s ăvârșit cu deosebit ă cruzime și omorul s ăvârșit profitând de starea de nepu-
tință a victimei. În acest sens unii autori sus țin că starea de neputin ță a victimei (spre exemplu,
vârsta fraged ă) trebuie recunoscut ă drept temei pentru calificarea faptei ca fiind comis ă cu o
deosebită cruzime; al ții consider ă însă că starea de neputin ță a victimei poate fi recunoscut ă drept
temei pentru calificarea faptei cu semnul „deosebit ă cruzime” numai în cazul în care victima a
conștientizat c ă ei i se cauzeaz ă moartea, îns ă, aflându-se într-o stare de neputin ță, nu avea
posibilitate de a opune rezisten ță făptuitorului [145, p.33; 139, p.7].
Considerăm mai acceptabil ă ultima pozi ție. Urmeaz ă doar să specificăm că în cazul în care
victima, aflându-se în starea de neputin ță, nu conștientizeaz ă cele întâmplate, fapta comis ă trebuie
calificată conform lit. e) alin.(2) ar t.145 CP RM – ca omor inten ționat săvârșit profitând de starea de
neputință a victimei.
Totodată, legiuitorul a considerat s ă includă încă o circumstan ță agravant ă a infrac țiunii
prevăzute la art.145 CP RM – omorul săvârșit cu bun ă-știință asupra unui minor – lit. c) alin.(3)
art.145 CP RM. Conform legisla ției în vigoare, persoana este recunoscut ă minoră din momentul
nașterii până la împlinirea a 18 ani. În cazul în care de via ță este lipsit un copil nou-n ăscut,
făptuitorul con știentizeaz ă, cu certitudine, vârsta fraged ă a acestuia.
E de men ționat că în cadrul analizei laturii subi ective a pruncuciderii o importan ță enormă
reprezintă cercetarea problemei aprecierii juridice a tulbur ării pricinuite de na ștere.
În ultimii ani a crescut esen țial interesul juri știlor față de psihiatria judiciar ă. Drept dovad ă
poate servi efectuarea obligatorie a expertizei medico-legale psihiatrice a mamei care a s ăvârșit
pruncuciderea și, respectiv, delimitarea tulbur ărilor psihice temporare din timpul na șterii de
acutizarea maladiilo r psihice provocat ă de naștere [149, p.43].

80
Seriozitatea problemei este determinat ă de faptul c ă art.147 CP RM con ține formula „… stare
de tulburare fizic ă sau psihic ă, cu diminuarea discern ământului, cauzat ă de naștere”. Dac ă semnul
dat lipsește, atunci calificarea uc iderii copilului nou-n ăscut conform art.147 CP RM nu este
posibilă. În acela și timp, apar câteva întreb ări: în asemenea stare, mama este responsabil ă,
iresponsabil ă ori are o responsabilitate redus ă? Cum trebuie calificat ă fapta dac ă mama din timp a
premeditat s ă-și ucidă copilul? Va fi oare aplicat în acest caz art.145 CP RM?
Considerăm că răspunsuri la aceste întreb ări putem g ăsi numai dup ă ce va fi stabilit temeiul
legal în baza c ăruia s-a efectuat separarea componen ței privilegiate a omorului într-o norm ă de sine
stătătoare, prev ăzută la art.147 CP RM. Majoritatea savan ților indicau c ă drept temei al separ ării
uciderii copilului nou-n ăscut într-o componen ță de sine st ătătoare poate servi numai starea psihic ă
deosebită a parturientei [140, p.38].
În sfera no țiunilor „tulbur ări pricinuite de na ștere” – men ționează A. Boroi – nu ar putea intra
procesele afective normale oric ărei nașteri, care înceteaz ă o dată cu nașterea și care sunt supuse în
cea mai mare parte amneziei, nici manifest ările emo țional-afective determinate de st ările
conflictuale în care se g ăsește mama ce nu- și dorește copilul (mai ales în cazul celui din afara
căsătoriei), oricât s-ar exagera pragul afectiv al st ărilor de temere, fric ă, groază, disperare, ru șine,
ostilitate fa ță de copilul care se na ște etc., atât timp cât acestea nu au sau nu dobândesc o natur ă
psihopatologic ă” [18, p.165].
În opinia noastr ă, răspunderea pentru pruncu cidere trebuie atenuat ă, ținându-se cont de starea
psihică deosebit ă în care femeia poate s ă se afle în momentul na șterii. Anume din aceste
considerente uciderea copilului nou-n ăscut, săvârșită de către femeia care în timpul na șterii sau
imediat dup ă naștere s-a aflat într-o stare normal ă, este calificat ă ca omor agravat.
O importan ță deosebită are cercetarea problemei privind relevan ța stărilor psihice deosebite
în dreptul penal.
Pentru prima dat ă această întrebare a fost supus ă investiga ției în lucr ările lui R.I. Miheev și
V.V. Radaev [73, p.118; 83, p.6]; mai târziu, no țiunea de „relevan ță” a tulbur ărilor psihice a ap ărut
în lucrările de psihologie judiciar ă și până în prezent se aplic ă în literatura de specialitate pentru
însemnarea fenomenelor legate cu starea psihic ă a subiectului infrac țiunii [76, p.13].
R.I. Miheev a abordat primul problema dat ă în legătură cu faptul c ă în doctrina penal ă și
psihiatrică s-au întreprins încerc ări multiple de a egala no țiunea „responsabilitate” cu starea s ănătății
psihice, iar no țiunea „iresponsabilitate” – cu starea patologic ă a psihicului [73, p.118]. Sensul
etimologic al termenului „iresponsabilitate” (lat. – impossibilitas facti ) este incapacitatea persoanei
care o scoate de sub ac țiunea legii (de la lat. – impotentia excusat legem ), adică imposibilitatea

81
persoanei de a purta r ăspundere penal ă; persoană iresponsabil ă (lat. – furiosus ) – persoan ă nebună
[73, p.118].
Autorii români Constantin Mitrache și Cristian Mitrache men ționează că iresponsabilitatea
este starea de incapacitate psihofizic ă a unei persoane care nu poate s ă-și dea seama de semnifica ția
socială a acțiunilor sale ori nu poate fi st ăpână pe ele. Iresponsabilitatea prive ște incapacitatea
psihică a persoanei atât sub raport in telectiv, când aceasta nu poate s ă-și dea seama de semnifica ția
socială a acțiunilor sau a inac țiunilor sale, cât și sub raport volitiv, când ea nu- și poate determina și
dirija în mod normal voin ța. Condițiile: a) făptuitorul s ă aibă incapacitatea psihic ă intelectiv ă și
volitivă cu privire la ac țiunile și inacțiunile sale; b) starea de incapacitate psihic ă să existe în
momentul s ăvârșirii infracțiunii [29, p.156].
E de men ționat că identificarea categoriilor ju ridico-penale „responsabilitate” și „iresponsa-
bilitate” cu st ările psihice relevante acceptabile de c ătre psihologi și unii juri ști se consider ă a fi
incorectă, fiindcă semnul egalit ății se pune între categoriile juridice și stările psihice care stau la
baza responsabilit ății și iresponsabilit ății.
În dreptul penal, st ările psihice relevante pot fi clasificate în func ție de diferite criterii, spre
exemplu: particularit ățile distinctive, caracterul consecin țelor juridice și caracterul m ăsurilor
influenței juridico-penale [76, p.17].
În funcție de particularit ățile distinctive, putem eviden ția câteva grupe ale anomaliilor psihice:
1) stările psihice relevante care includ în sine: tulbur ările psihice grave ce coincid cu timpul
săvârșirii faptei prejudiciabile; tulbur ările ce au ap ărut după comiterea infrac țiunii la
persoanele responsabile sau care reprezint ă anomalii psihice ce nu exclud responsabili-
tatea (art.147 CP RM);
2) stările psihice relevante sub form ă de afecte, tensiune emo țională, agitație sau st ări
emoționale prev ăzute de legea penal ă (art.146, 147, 156 CP RM);
3) stările accentuate ale psihicului care pot fi luate în considera ție ca particularit ăți ale perso-
nalității sau care pot fi egalate cu anomaliile psihice.
În funcție de caracterul consecin țelor juridice, st ările psihice relevante referitor la timpul
săvârșirii infracțiunii pot fi unite în trei grupe:
– prima grup ă este format ă din stările de care sunt legate institu ția liberării de răspundere
penală sau cea de liberare de pedeapsa penal ă. La astfel de st ări se refer ă tulburările
mintale cronice sau temporare, debilitatea mintal ă sau altă stare de morbiditate (tulburare
psihică apărută după comiterea infrac țiunii; retard mintal, care nu este legat de tulburarea
psihică) [94, p.35].

82
– a doua grup ă este format ă din stările care nu împiedic ă tragerea persoanei la r ăspundere
penală, stabilirea și ispășirea pedepsei. La astfel de st ări pot fi atribuite: tulburarea psihic ă
care nu exclude responsabilitatea; afectul pr ovocat de actele ilegale sau imorale ale
victimei [136, p.42; 138, p.69].
– în a treia grup ă pot fi incluse st ările psihice care atenueaz ă pedeapsa. La astfel de st ări se
referă: stările accentuate ale psihicului care uneori pot reduce capacit ățile intelectiv-
volitive ale persoanei; starea de ebrietate care a contribuit la atragerea persoanei în
comiterea infrac țiunii în grup; nivelul sc ăzut al dezvolt ării psihice care trebuie luat în
considera ție în cazul stabilirii pedepsei minorului; starea afectiv ă acută însoțită de trăiri
psihice puternice, provocate de comportamentul imoral sau ilegal al victimei; s ăvârșirea
infracțiunii din comp ătimire care, din punct de vedere psihologic, constituie „tr ăire
emoțională”.
Stările psihice incluse în a doua grup ă pot fi diferen țiate în func ție de caracterul m ăsurilor
juridico-penale, care pot fi aplicate fa ță de făptuitor: a) st ările psihice care dau instan ței de judecat ă
posibilitatea s ă aplice, la discre ția sa, alături de pedeaps ă și măsuri de constrângere cu caracter
medical; b) st ările psihice a c ăror existen ță necesită aplicarea m ăsurilor de constrângere cu caracter
medical alcoolicilor și narcomanilor; c) st ările datorit ă existenței cărora legiuitorul atenueaz ă
pedeapsa (inclusiv cele prev ăzute la art.147 CP RM).
Stările psihice relevante nu pot fi egalate cu tulbur ările psihice și cu stările psihice f ără mani-
festări anormale. În afara leg ăturii cu faptele infrac ționale stările psihice (maladiile și anomaliile
psihice, retardul mintal, st ările de afect) sunt irel evante dreptului penal.
Referitor la astfel de situa ții unii autori eviden țiază responsabilitatea limitat ă. În legisla ția pe-
nală a Federa ției Ruse aceast ă noțiune este definit ă într-o norm ă juridico-penal ă de sine st ătătoare
(art.22 din Codul penal al Federa ției Ruse) [64, p.32].
Autorul rus V.V. Radaev nume ște astfel de st ări „deficien ță mintală”, atribuindu-i bolile psi-
hice cronice, tulbur ările psihice temporare, retardul mintal ori alt ă patologie care nu exclude capaci-
tatea inculpatului de a- și da seama de caracterul ac țiunilor ori al inac țiunilor sale și de a le dirija
[83, p.5]. El consider ă că categoria „deficien țe mintale” include în sine majoritatea st ărilor psihice
anormale (limitrof e) [83, p.5-6].
Problema criminogenezei psihi ce are trei aspecte: rolu l anomaliilor psihice în s ăvârșirea
infracțiunii; gradul de criminogenez ă a anomaliilor; leg ătura dintre diferite forme ale anomaliilor
psihice cu anumite tipuri de infrac țiuni.

83
Însă, înainte de a studia anomaliile psihice în întreaga lor diversitate și influența acestora
asupra psihicului mamei în momentul comiterii pruncuciderii, ne vom referi la no țiunea de baz ă –
„anomalie psihic ă”.
De la bun început, anoma liile psihice se consider ă a fi stări patologice, tulbur ări psihice care
nu au atins nivelul de irespons abilitate. Medicii psihiatri incl udeau în acest grup psihopatia și
oligofrenia atingând gradul de debilitate [45, p.9]. Ini țialmente, la cele mai r ăspândite anomalii au
fost referite psihopatiile , debilitatea, modific ările reziduale ale traumelor craniocerebrale, maladiile
organice ale creierului și alcoolismul [74, p.6].
Mai târziu, structura anomaliilor psihice a fost l ărgită, incluzând epilepsia, bolile cardiovascu-
lare care au condus la modific ări psihice, schizofrenia în stare de remisie și alte maladii psihice
[134, p.9].
Stări psihice anormale (limitrofe) se consider ă a fi deregl ările psihice relativ u șoare care se
manifestă în sindroame patologice mai pu țin grave.
Dereglările psihice, care nu exclud res ponsabilitatea, au primit denumirea de „anomalii
psihice” . În literatura de specialitate prin anomalie se subîn țelege devierea de la norm ă [49, p.7].
Totodată, acest termen vizeaz ă diferite st ări, procese. Întrucât anomalia este o deviere de la norm ă,
trebuie să ne clarific ăm ce înseamn ă normă. Este dificil a determina no țiunea de norm ă, în special
noțiunea de normalitate psihic ă. Între descrierea dat ă anomaliei într-un manual și particularit ățile
acesteia manifestate la o anume persoan ă este o mare diferen ță. Și atunci întrebarea ce este norm ă și
ce este patologie î și pierde din claritate și simplitate. În acest caz apare o cu totul alt ă întrebare:
ce este psihic normal ?
Până nu demult, om cu psihic normal se considera a fi persoana care nu se eviden țiază din
masă și care este adaptat ă la condițiile mediului [49, p.7].
Astăzi însă în psihologie și în psihiatria modern ă noțiunile de normalitate și patologie sunt
tratate în baza altor criterii, anume: ținându-se seama de valorile de care se conduce grupul social la
care aparține acel sau alt individ. Astfel, ceea ce este acceptabil și considerat a fi normal pentru un
grup social va fi perceput de altul ca patologie.
Totodată, în medicin ă există un domeniu de cercetare care ne oblig ă să punem la îndoial ă
claritatea și caracterul categoric al acestor criterii, adic ă ramura care studiaz ă pragul-limit ă dintre
stările psihice normale („ca la to ți”) și stările psihice patologice („nu ca la to ți”). Nu întâmpl ător,
acest domeniu de cercetare, neclar și instabil, genera abord ări nesigure privind deosebirea dintre
patologie și normă. Renumitul savant P.B. Gannu șkin nu o dat ă sublinia relativitatea limitelor
normei (normalit ății psihice). El men ționează: „Ființele armonioase sunt, în mare parte, fructul
imaginației”. În acela și context, B.S. Bratusi sus ține: „Omul este normal în m ăsura în care el evit ă

84
extremitățile nevrozei sau ale psihopatiei și nu le dă posibilitatea s ă depășească limita admisibil ă
(deseori aceast ă limită este determinat ă de măsura în care omul se poate adapta la condi țiile vieții”
[49, p.12-13].
B.S. Bratusi a definit psihicul normal ca fiind echilibrul dintre for țele de excita ție și inhibiție
[49, p.72]. Anomaliile psihice reprezint ă o problem ă important ă în practica medico-legal ă
psihiatrică. Numărul în cre ștere al persoanelor cu anomalii psihice, precum și al infrac țiunilor
săvârșite de asemenea persoane a determinat aten ția deosebit ă atât a psihiatrilor, cât și a juriștilor
față de acest fenomen.
În literatura juridic ă lipsește o poziție clară privind no țiunea de anomalie psihic ă, împrejurare
ce a servit drept temei pentru discu ții și concluzii contradictorii. Unii autori sus țin că fixarea
noțiunii de anomalie psihic ă într-o norm ă juridică nu pare a fi corect ă.
În opinia lui R.I. Miheev, anomaliile psihice constituie modificarea creierului, fie înn ăscută,
fie dobândit ă, fie funcțională, fie organic ă care, reflectându-se asupra di feritelor laturi ale activit ății
psihice a individului, influen țează conținutul și caracterul social al co mportamentului, inclusiv
comportamentul deviant [74, p.8].
Într-adevăr, persoanele cu anomalii psihice sunt persoane cu deregl ări atât emotiv-volitive, cât
și intelective. Aceste deregl ări nu pot s ă nu se reflecte asupra form ării orientărilor sociale și asupra
sistemului de valori de care persoana se conduce.
În baza celor expuse putem face concluzia c ă noțiunea de anomalii psihice include în sine un
cerc relativ larg al deregl ărilor neuropsihotice. Deoarece formele deregl ărilor psihice nu sunt clar
delimitate, psihiatrii au decis s ă le uneasc ă într-un singur grup având semnul comun „deregl ări
ușoare în sfera intelectiv-volitiv ă ce conduc la responsabilitatea redus ă”.
E de men ționat că Codul penal al Repub licii Moldova nu prevede norma despre responsa-
bilitate limitat ă. Această normă este însă caracteristic ă pentru legisla țiile mai multor state din siste-
mul de drept continental. Drept premis ă a servit introducerea în practica clinic ă a studiului privind
stările anormale ( limitrofe) care contribuie la reducerea responsabilit ății, adică la scăderea
capacității persoanei de a con știentiza caracterul ac țiunilor sale și de a le dirija. Totodat ă, asemenea
stări nu ating nivelul de irespons abilitate. Cele ma i elaborate no țiuni de responsabilitate limitat ă
întâlnim în legisla ția penală a Germaniei și în cea a Fran ței [14, p.367; 15, p.170].
Totuși, în prezent problema responsabilit ății reduse r ămâne una dintre cele mai complicate în
doctrina penal ă, dând naștere la păreri contradictorii referitor la principalele criterii, semne corelate
cu iresponsabilitatea, vinov ăția și alte categorii ale dreptului penal. În majoritatea manualelor și
materialelor didactice aceast ă problemă nu este tratat ă suficient.

85
Responsabilitatea limitat ă, menționează G.V. Nazarenko, se consider ă a fi o variant ă a
responsabilit ății, care se distinge de responsabilitatea complet ă prin faptul c ă făptuitorul nu- și dă pe
deplin seama de caracterul ac țiunilor sale și nu le poate dirija în întregime la momentul comiterii
infracțiunii, cauza fiind anomalia psihic ă care reduce capacit ățile lui intelectiv-volitive [76, p.136].
Responsabilitatea persoanei care sufer ă de tulbur ări psihice și responsabilitatea persoanei complet
sănătoase sunt egale din punct de vedere juridic, fiindc ă și în primul, și în al doilea caz subiec ții
sunt supu și răspunderii penale. Îns ă capacitatea subiectului de a ac ționa conștient și capacitatea lui
de a-și dirija ac țiunile în cazul responsabilit ății limitate și în cazul responsabilit ății complete nu sunt
egale. Delimitarea responsabilit ății limitate de responsabilitatea complet ă prin prisma efectelor
juridice const ă în faptul c ă responsabilitatea limitat ă dă naștere la efecte diferite: pedeapsa penal ă
poate fi acompaniat ă de măsuri de constrângere cu caracter medical, ia r în cazul iresponsabilit ății
răspunderea penal ă se exclude și se stabilesc numai m ăsuri de constrângere cu caracter medical
[151, p.75].
De regulă, incapacitatea de a con știentiza ceva pe deplin înseamn ă și reducerea concomitent ă
a controlului volitiv. Problema privind anomaliile (deregl ările) psihice, provocate de na ștere,
prezintă un interes sporit în cadrul examin ării componen ței de pruncucidere. Psihiatrii eviden țiază
diverse tulbur ări ale sferei emo țional-volitive la parturiente de diferit ă durată – de la câteva ore pân ă
la câteva luni. Apare o întrebare logic ă: care este natura acestei st ări – neurotic ă sau psihotic ă? Ne
vom referi la opiniile doctrinare. Se creeaz ă impresia c ă nu există nici un domeniu în medicin ă în
care s-ar acumula atâtea p ăreri preconcepute, concep ții greșite și erori evidente, referitor atât la
abordarea teoretic ă, cât și la tratarea cazurilor clinice.
Prezentarea problemei o vom începe cu un scurt istoric. Astfel, conform datelor lui S.N.
Davidenkov, deja la începutul secolului al XVII-lea medicii eviden țiau „ipohondria”, „isteria” și
„simpla nervozitate”. Abia la sfâr șitul secolului al XVIII-lea Kellen a unit aceste st ări, dându-le o
denumire comun ă – „nevroze”. Conform defini ției lui, nevroze se consider ă a fi „tulbur ările de
senzație și de mișcare, care nu sunt acompaniate cu friguri și nu depind de afec țiunea local ă a unui
organ, ci sunt determinat e de dereglarea general ă a capacit ății motrice și a conștiinței” [57, p.4].
Se consider ă că există tulburări ale sistemului nervos f ără afecțiuni anatomice. Drept suport
esențial în studierea nevrozelor a serv it teoria privind activitatea nervoas ă superioar ă la animale
elaborată de către I.P. Pavlov. În urma experimentelor efectu ate asupra animalelor, savantul a formulat
noțiunea de nevroz ă: „Eșec al activit ății nervoase superioare, provocat în urma supraîncord ării proce-
selor de excita ție sau a proceselor de inhibi ție, fie în urma supraîncord ării mobilit ății proceselor
nervoase” [57, p.7-8].

86
În cadrul cercet ării problemei date e necesar a men ționa că nașterea fiziologic ă dintotdeauna a fost
și va rămâne întotdeauna un stres foarte puternic pentru psihicul și organismul femeii.
Stresul psihic reprezint ă o stare de tensiune, încordare și disconfort determinat ă de agenți
afectogeni cu semnifica ție negativ ă, de frustrarea sau reprimarea unor st ări de motiva ție (trebuin țe,
dorințe, aspirații), de dificultatea sau imposibilitatea rezolv ării unor probleme [91, p. 251].
Principalele caracteristici ale acestui fenomen sunt urm ătoarele:
• în stres apar atât tulbur ări neuropsihice, cât și tulburări somatice;
• stresul const ă în reacții psiho-comportamentale și somato-viscerale de o intensitate
crescută peste limitele acceptate, destul de conven țional, ca fiind corespunz ătoare unei
simple adapt ări;
• ca rezultat al confrunt ării dintre agen ții stresori și reacția psiho-fizic ă a organismului
uman la ace știa, la individ apar în timpul stresului, mai ales dup ă o perioad ă de
incubație, unele tulbur ări psiho-somatice persistente, chiar unele boli psihice sau
somatice.
Totodată, stresul psihic poate fi de dou ă tipuri principale: primar și secundar. El are un
caracter primar atunci când devine rezultatul unei agresiuni recep ționate în sfera psihicului
(conflicte și suprasolicit ări psihice mediate de stimuli din ex terior, cu evocarea sau persisten ța unor
imagini, sentimente etc.) și un caracter secundar – atunci când este o reac ție de înso țire ori chiar de
conștientizare a unui stres fizic c ăruia i se acord ă o semnifica ție de amenin țare (spre exemplu,
nașterea copilului, îndeosebi cea neasistat ă). Deseori, fiind surprins de anumite evenimente sau
circumstan țe, individul este nepreg ătit spre a le face fa ță. De men ționat că contextul social are un
rol fundamental în generarea reac țiilor de stres, existând, totodat ă, mari diferen țe individuale în ce
privește reacțiile la stres.
Indiscutabil, procesul de na ștere a copilului formeaz ă o situație de criză; femeia îl percepe ca
o amenin țare reală a integrit ății sale fizice; apare sentimentul restrângerii libert ății; ea simte c ă
nașterea copilului va crea un obstacol (o barier ă psihologic ă) în calea activit ății sale, resim țită ca un
sentiment de frustrare. La fel, parturienta: a) con știentizeaz ă presiunea nefavorabil ă a grupului
social (rudele, p ărinții, colegii de lucru sau de studii etc.) generatoare a temerii de e șec sau de
dezaprobare; b) simte perturb ările fizice și biologice (boli somatice în timpul declan șării nașterii)
care scad rezisten ța adaptivă a organismului (inclusiv în sfera proceselor psihice).
Imediat dup ă naștere apar a șa-numitele tulbur ări de stres posttrauma tic. Astfel de tulbur ări pot
fi declanșate de diferite evenimente critice cu impact traumatizant, atât fizic, dar mai ales psihic. În
cazul nașterii ele se pot manifesta în depresii postpartum, excitabilitate și iritabilitate crescut ă,
reacție nestăpânită la excitan ți bruști, fixarea pe circumstan țele evenimentului traumatic, fuga de

87
realitate, predispozi ția pentru reac ții agresive necontrolate. Pentru confirmarea celor expuse aducem
un caz din practica judiciar ă a României (Dosarul nr. 5138/2002. Decizia nr. 3904/2003): în ziua de
3 iunie 2001, L.S., fiind îns ărcinată și având dureri de na ștere foarte mari, neavând sprijinul
soțului ori al altei persoane, s-a deplasat în curtea școlii generale din apropierea domiciliului,
unde, în spatele unei magazii, a dat na ștere unui copil.
Deoarece acest copil s-a n ăscut ca urmare a unor rela ții extraconjugale ale inculpatei,
pretins de viol, în timp ce so țul se afla de ținut în executarea unei condamn ări de 4 ani închisoare și
pentru că el i-a repro șat acest fapt, purtând-se chiar violent, iar în ziua na șterii a lăsat-o singur ă,
spunându-i s ă se descurce, inculpata imediat dup ă naștere s-a speriat, astfel c ă a asfixiat f ătul,
strângându-l cu mâna de gât, dup ă ce l-a aruncat în fântâna din curte.
În cauză s-a efectuat o expertiz ă medico-legal ă psihiatric ă a inculpatei L.S., în raportul
întocmit concluzionându-se c ă aceasta prezint ă un episod depresiv, anxios, situa țional persistent,
intelect limitat, iar în condi țiile concrete a prezentat o stare psihic ă specifică postpartum, care a
constat în anxietate, sentiment de culp ă, teamă de modificarea rela țiilor din cadrul familiei și
îngustarea câmpului de con știință, la naștere, cu un discern ământ ușor atenuat.
S-a concluzionat c ă inculpata, la data de 3 iunie 2001, aflându-se într-o stare de tulburare
psihică, și-a ucis copilul imediat dup ă naștere [171].
După cum s-a ar ătat în exemplul de mai sus, inculpata a s ăvârșit fapta sub imperiul unei
puternice tulbur ări psihice, determinate de na șterea copilului. Împrejur ările nefavorabile ale na șterii
(comportamentul violent al so țului, nașterea copilului dintr-o rela ție extraconjugal ă, nașterea
neasistată) au dus la crearea, în ziua na șterii, a unui stres psihic secundar puternic ce a condus la
apariția unei st ări psihice postpartum, constând în anxietate, sentiment de culp ă, teamă de
modificarea rela țiilor din cadrul familiei, care i-au îngustat câmpul de con știință.
Totodată, existența reacțiilor depresive survenite pe fondul caren țelor severe instructiv-
educative nu pot servi dr ept temei pentru recunoa șterea aflării mamei într-o stare de tulburare psiho-
fiziologic ă cu diminuarea discern ământului provocat ă de naștere. Pentru confirmarea celor expuse
aducem un caz din practica judiciar ă a României (Decizia nr. 2634/2003, Dosar nr. 1308/2003,
Ședința publică din 03.06. 2003): în ziua de 24 ianuarie 2002, inculpata a dat na ștere unui copil de
sex masculin, neasistat ă, direct pe pardoseala din scândur ă a WC-ului, din spatele locuin ței și,
deoarece acesta a început s ă țipe, pentru a nu fi descoperit ă, l-a luat de picioare, l-a trântit de
câteva ori cu capul de p ământul înghe țat din preajma WC-ului pân ă acesta nu a mai țipat. A
înfășurat corpul nou-n ăscutului într-o bluz ă, apoi l-a pus într-o pung ă din plastic și l-a îngropat în
cimitirul satului, f ără a spune ceva p ărinților cu care locuia despre ceea ce i s-a întâmplat, mai

88
ales că nu s-a înregistrat cu sarcina în eviden țele organelor medicale și nici nu a comunicat
membrilor familiei c ă este însărcinată.
Instanța a înlăturat apărarea inculpatei privind schimbarea încadr ării juridice a faptei,
deoarece, în momentul comiterii acesteia, nu se afla într-o stare de tulburare pricinuit ă de naștere,
astfel cum prev ăd dispozițiile cuprinse în art. 177 C. pen., care incrimineaz ă fapta de pruncucidere
[172] .
Revenind la spe ță, din analiza probatoriului administrat și dispus în cauz ă se constat ă, fără
nici un dubiu, c ă inculpata a comis cu vinov ăție infracțiunea de omor calificat și nu aceea de
pruncucidere.
În acest sens, înc ă de la primele declara ții inculpata a descris momentele premerg ătoare
nașterii și cele care au urmat, dup ă ce noul-n ăscut a început s ă țipe, situație în care s-a speriat și,
pentru a nu fi descoperit ă, a izbit de câteva ori copilul cu capul de p ământul înghe țat din fața WC-
ului. „Dup ă aceste lovituri, – continu ă inculpata, – copilul nu a mai țipat și în continuare l-am
așezat pe o bluzi ță lângă WC. Dup ă aceasta m-am deplasat pe holul casei mele, unde m-am
schimbat de haine. Când m-am reîntors, am g ăsit copilul mâncat de câine de la mijloc în jos” [172].
În dovedirea faptului c ă mama și-a ucis copilul în timp ce se afla într-o stare de tulburare
pricinuită de naștere, așa cum prev ăd dispozițiile cuprinse în art. 177 C. pen. al Românei referitoare
la infracțiunea de pruncucidere, este necesar ă și efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice,
prin care s ă se ateste c ă, în condi țiile concrete ale comiterii faptei, mama a ac ționat sub st ăpânirea
unei asemenea tulbur ări, adică a acelei st ări psihofiziologice de natur ă a influen ța conștiința și a
altera voin ța, care conduce la uciderea noului-n ăscut.
În cauză, s-au efectuat dou ă expertize medico-legale psihiatrice. Ultima din ele, întocmit ă de
Institutul de Medicin ă Legală Mina Minovici, Bucure ști, sub nr. A6/6571 din 2 octombrie 2002,
cuprinde urm ătoarea precizare: Comisia de nou ă expertiză medico-legal ă psihiatric ă constată, în
baza datelor înaintate, c ă nu se reconstituie o tulburare pricinuit ă de naștere, așa cum este
prevăzută de art. 177 C. pen. La data comiterii faptei, numita T.M.A. a prezentat reac ție depresiv ă
survenită pe fondul caren țelor severe instructiv-educative. A avut sc ăzută capacitatea psihic ă de
apreciere critic ă asupra faptei comise și față de care discern ământul a fost sc ăzut. Din punct de
vedere psihopatologic nu se delimiteaz ă criterii medicale de încadr are în prevederile art. 113 C.
pen. Se recomand ă măsuri psiho-socioterapeutice prin re țeaua sanitar ă a D.G.P. (psihoterapie de
suport etc.) [172].
Așa fiind, fapta și împrejur ările săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpatei pentru s ăvârșirea
infracțiunii de omor calificat, au fost corect stabilite de c ătre instanță.

89
La stabilirea pedepsei de 18 ani închisoare, instan țele au luat în considerare, în special, gradul
de pericol social concret al faptei s ăvârșite, astfel cum acesta rezult ă din împrejur ările săvârșirii ei,
și, mai puțin, datele privind pers oana inculpatei, care este deosebit de tân ără încă (avea 20 de ani la
data săvârșirii faptei), provenind și trăind într-o familie neorganizat ă oficial (p ărinții trăiesc în
concubinaj de aproximativ 22 de ani), deosebit de modest ă, cu nivel socio-economic sc ăzut.
Inculpata, cu preg ătire școlară la limită, patru clase, prezint ă diagnosticul intelect de limit ă prin
neinstruire, și-a ascuns sarcina fa ță de familie, prieteni și față de bărbatul din comun ă cu care a
întreținut relații intime, în cursul lunii aprilie 2001, din jen ă, crezând c ă se va descurca cu cre șterea
noului-născut, pentru a c ărui moarte se simte vinovat ă și regretă modul în care a procedat, fiind la
prima abatere de o asemenea gravitate.
Savantul român A. Boroi men ționează: „Noțiunea de tulburare pricinuit ă de naștere nu se
referă însă la stările psihice normale, ci la tulbur ările de natur ă psihopatologic ă, adică la stările
psihopatologice consecutive na șterii. Ele pot fi provocate de diver și agenți nocivi, de varietatea
naturii sau originii care ac ționează apoi, prin efectele lor, asupra st ării de responsab ilitate a femeii
(asupra capacit ății de a înțelege și a voi, adic ă asupra con științei și voinței), pe care o diminueaz ă
sau restrânge, f ăcând să scadă controlul con științei asupra conduitei personale pân ă la limita
premergătoare iresponsabilit ății” [18, p.166].
Din punct de vedere medico-p sihiatric, aceste tulbur ări psihopatologice apar în perioada
următoare nașterii, cunoscut ă sub denumirea de perioadă postpartum , perioadă puerperal ă sau
puerperium; respectiv, manifest ările, afec țiunile sau tulbur ările psihice care au loc în aceast ă
perioadă sunt denumite, în ansamblul lor, psihoze postpartum sau psihoze puerperale .
Totodată, prezintă un interes deosebit situa ția psihotraumant ă și influența ei asupra psihicului
și comportamentului mamei care î și ucide copilul. Unii autori ru și menționează că situația psiho-
traumantă este, de regul ă, rezultatul acumul ării influen ței negative asupra psihicului parturientei,
contribuie la acutizarea emo țiilor negative, ceea ce conduce la comportament ul afectiv care se
exprimă în omorul copilului nou-n ăscut. E de men ționat, că noțiunea „situa ție psihotraumant ă”
desemneaz ă în dispozi ția art.106 din Codul penal al Federa ției Ruse circumstan ța atenuant ă în cazul
săvârșirii omorului copilului nou-n ăscut de c ătre mamă [63, p.237]. No țiunea dat ă nu are o
interpretare unanim recunoscut ă.
Astfel, O. Pogodin și A. Taibakov o apreciaz ă ca eșec specific ( sui generis ) al activit ății
nervoase superioare [144, p.16]. Dup ă părerea noastr ă, cea mai desf ășurată definiție o propune
F. Safuanov. El consider ă că „nici o situa ție a priori nu poate fi recunoscut ă ca negativ ă și psiho-
traumantă, ea poate fi apreciat ă astfel numai dup ă o analiză minuțioasă a corelației dintre persoan ă

90
și situație. Importan ță are semnifica ția psihologic ă a influen țărilor ocazionale și situaționale care se
formează în conștiința subiectului” [149, p.43].
F. Safuanov sus ține că situația psihotraumant ă se creeaz ă nu dintr-o dat ă, ci în urma repet ării
influenței negative asupra psihicului f ăptuitoarei, adic ă în urma acumul ării emoțiilor negative.
În asemenea cazuri trebuie numit ă expertiza medico-legal ă psihologo-psihiatric ă în comisie
[149, p.43].
Conform pozi ției lui N.G. Ivanov și Iu. A. Leapunov, situa ția psihotraumant ă reprezint ă încor-
darea emo țională care, în combina ție cu sarcina și procesele psihice postpartum, poate s ă condițio-
neze reacții inadecvate. Unii afirm ă că astfel de încordare emo țională poate să apară în urma conflic-
telor intrafamiliale, infidelit ății conjugale și a altor situa ții de viață [97, p.71-72].
Prezintă interes pozi țiile autorilor de peste hotare privind tulbur ările psihice cauzate de
naștere. Astfel, Margaret G. Spinelli men ționează că depresia postnatal ă se consider ă a fi o stare de
decepție, disperare, distrugere total ă, pasivitate care apare dup ă naștere și care dureaz ă de la 3 zile
până la câteva luni, iar uneori chiar ani la rând. Depresia este o stare ce se caracterizeaz ă prin
tensiune nervoas ă, dispoziție pesimist ă, idei obsesive, insomnie etc. Depresia poate fi provocat ă de
situații, evenimente sau circumstan țe dramatice, majore pentru individ (sarcin ă nedorită, atitudinea
brutală a rudelor și a partenerului etc. – stresul psihic în general) [131, p.1028]. Totodat ă, Rokeya
Farooque și Frederick A. Ernst, efectuând pe parcursul câtorva ani investiga ții clinice, au stabilit c ă
în spital depresia postnatal ă a fost observat ă la 2 din 100 de mame aflate în primele trei luni dup ă
naștere. Tot ei au examinat timp de un an 309 part uriente, folosind indicele Edinburgh în baza
căruia la 67% din femei s-a constatat depresia. Cercet ările au stabilit c ă depresia postnatal ă e
caracteristic ă mamelor care nasc al doilea, al treilea … copil [117, p.91].
Teresa Iacobsen și Laura L. Milner au efectuat o cercetare, ale c ărei rezultate denot ă că
femeile în perioada postnatal ă sunt mult mai predispuse la depresie decât în orice alt ă perioadă din
viața lor [118, p.651].
În perioada postpartum pot ap ărea diferite deregl ări de natur ă neuropsihotic ă. La stările
postdepresive Margaret G. Spinelli atribuie urm ătoarele:
1) melancolia matern ă;
2) psihoza postpartum;
3) depresia postpartum.
Factori biologici cu rol predispozi țional ar putea fi: o anumit ă tendință înnăscută afectiv-
impulsivă; nevoia excesiv ă de recompens ă și gratifica ție; capacitatea sc ăzută de evitare a
interacțiunilor dăunătoare și nocive („low harm avoidance”); disconfortul emo țional în gama
majoră; tendințe nevrotice pronun țate, eviden țiabile din fazele precoce de dezvoltare a personalit ății
[131, p. 1029].

91
Aproximativ 50-60 de femei la sut ă suferă după naștere de ipohondrie, melancolie profund ă,
ale cărei simptome se manifest ă în predispozi ția de a plânge f ără motiv, în oboseal ă, poftă de
mâncare sc ăzută, insomnie etc. [131, p.1029].
H.P. Kennedy, C.T. Beck și I.W. Driscoll au ar ătat că punctul maxim de manifestare a unor
asemenea st ări coincide cu a cincea zi dup ă naștere. Dacă în perioada postpartum se manifest ă stări
depresive sus-men ționate, femeia necesit ă o atitudine cordial ă, susținere și înțelegere, nu îns ă
intervenții psihiatrice [122, p.44]. Totodat ă, referitor la depresie Je ns Wessel, Jan Endrikat și Ulrich
Buscher au stabilit c ă 10-15% din parturiente sufer ă de tulbur ări depresive grave, numite „depresie
atipică”. Simptomele includ agita ție, anxietate, confuzie, gânduri absurde, oboseal ă, insomnie,
temeri de divers ă natură. La unele parturiente se observ ă schimbări de personalitate [133, p.30].
Potrivit unor cercet ări științifice în domeniul psihiatriei, frecven ța tulburărilor psihice
provocate de na ștere constituie 21,5 % din num ărul total al tulbur ărilor care pot avea loc în timpul
nașterilor sau postpartum, pe când alte devieri de natur ă psihopatologic ă (abuzul de droguri sau de
alcool în perioada gesta ției, schizofrenia etc.) ating nivelu l de tocmai 77,5 % [121, p. 956]. Tot
acești autori au stabilit c ă gestantele care locuiesc în cuplu mai rar sunt predispuse tulbur ărilor ante-
și postpartum (numai în 43% de cazuri) [120, p.213].
Psihoza postanal ă se întâlne ște mult mai rar, aproximativ la 1-2 femei dintr-o mie și în majo-
ritatea cazurilor este înso țită de deregl ări emoționale și tulburări psihosomatice. Ipohondria ap ărută
după naștere poate s ă devină cauza psihozei. Aceast ă formă poartă și denumirea de febr ă puerpe-
rală. Ipohondria postnatal ă poate fi considerat ă una dintre premisele apari ției psihozelor postnatale.
De regulă, simptomele psihozei se manifest ă brusc în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere.
Astfel de tulburare poate s ă apară chiar și în timpul sarcinii sau peste careva timp dup ă nașterea
copilului. La femeia aflat ă în așa stare deseori apar halucina ții, iluzii, din care cauz ă ea nu poate s ă
aibă grijă de copilul s ău nou-născut. Parturientele care sufer ă de psihoz ă puerperal ă necesită
spitalizare, interven ție medical ă, fiindcă pot cauza prejudiciu atât sie și, cât și copilului [116, p.18].
Totodată, în legisla ția penală a Republicii Belarus este prev ăzută dispoziția, conform c ăreia
mama care î și ucide copilul imediat dup ă naștere trebuie s ă se afle într-o stare psihofiziologic ă
deosebită provocat ă de naștere. Din punctul de vedere al laturii subiective, aceast ă infracțiune se
caracterizeaz ă prin inten ție. Momentul apari ției intenției nu influen țează la calificarea faptei.
Conform legii penale a Republicii Belarus, este important ca realizarea inten ției să aibă loc în
timpul na șterii sau imediat dup ă naștere, nu îns ă mai devreme sau mai târziu [137, p.39].
În opinia lui I. Gruntov și I. Kot, „situa ția psihotraumant ă, provocat ă de naștere”, prev ăzută la
art.140 din Codul penal al Repub licii Belarus, trebuie tratat ă drept cauz ă a apariției stării psihice
deosebite a parturientei. Dac ă femeia se afla într-o stare deosebit ă, cauzată de naștere, însă putea

92
totuși să-și dea seama de caracterul ac țiunilor sale și să le dirijeze, atunci cele comise nu pot fi
calificate conform art.140 CP al Republicii Belarus, ci în baza art.139 CP al Republicii Belarus –
ca omor neagravat [137, p.39].
În cadrul cercet ării problemei de apreciere juridic ă a tulbur ărilor pricinuite de na ștere
considerăm necesar a eviden ția particularit ățile răspunderii penale pentru pruncucidere conform
principiilor aplicabile în practica judiciar ă din Marea Britanie, Australia și Canada. Ultimii denot ă
că pentru a califica fapta ca pruncucidere este obligatoriu ca tulburarea psihic ă a mamei s ă fie
provocată de naștere [39, p.331]. Conform legisla ției Marii Britanii,
1) subiect activ al pruncuciderii poate fi numai mama natural ă a victimei, adic ă femeia care a
purtat și a născut copilul [160, p.2];
2) victimă a acestei infrac țiuni se consider ă a fi numai copilul pân ă la 12 luni [161, p.3];
3) se consider ă pruncucidere lipsirea de via ță a copilului nou-n ăscut de către mama aflat ă în
momentul cauz ării morții într-o stare de tulburare psihic ă, provocat ă de naștere sau lacta ție
[157, p.24].
Pruncuciderea, în genere, se refer ă la așa-numitele omucideri scuzabile (Excusable Homici-
des) [157, p.25]. Aceast ă noțiune se aplic ă în cazurile când este vorba despre cauzarea mor ții de
către persoana care se afl ă într-o stare de tulburare psihic ă generată de naștere. În asemenea circum-
stanțe pedeapsa penal ă se reduce esen țial. Drept exemplu poate servi urm ătorul caz din practica
judiciară a Australiei.
În copilărie, Maryanne deseori era supus ă violenței fizice și maltratării din partea p ărinților
săi. La 12 ani ea a fugit de acas ă, după ce a fost ad ăpostită de un orfelinat de stat. Aproximativ la
15 ani medicii au diagnosticat la ea o depresie grav ă. În timp de doi ani Maryanne a n ăscut două
fetițe – Samantha și Chloe. Tata copiilor se purta r ău cu ea, deseori o b ătea, din care cauz ă
Maryanne a fost nevoit ă să plece de la el împreun ă cu copiii într-un orfelinat. Peste trei luni dup ă
ce a născut-o pe Chloe, ea din nou începu s ă sufere de halucina ții: auzea un glas care îi spunea c ă
este o mam ă rea și că Chloe nu o iube ște. Când Chloe avea șase luni Maryanne a strangulat-o.
Maryanne a fost recunoscut ă vinovată de săvârșirea pruncuciderii și a fost condamnat ă la patru
ani de închisoare. (R. versus Maryanne Zane Cooper; Un reported // Supreme Court of New South
Wales. Simpson I. Available form Butterworth’s, Unreported Judgments; 31 August 2001, BC
200105225) [159, p.4].
Așadar, putem face concluzia c ă, potrivit legisla ției Australiei, Marii Britanii și Canadei,
criteriul de baz ă al delimit ării pruncuciderii de omor ul agravat se consider ă a fi starea psihic ă
deosebită a mamei provocat ă de naștere, care serve ște drept cauz ă pentru comiterea ac țiunilor
violente fa ță de copilul s ău. Spre deosebire de legisla ția noastră, precedentele judiciare ale Common

93
Law includ în lista tulbur ărilor psihice nu numai st ările, care înso țesc procesul de na ștere, dar și
tulburările psihice postpartum, cauzate de na ștere sau de perioada lacta ției, în care se poate afla
mama pe parcursul a dou ăsprezece luni dup ă nașterea copilului. Totodat ă, în Common Law nimic
nu se men ționează despre tulbur ările fizice, provocate de na ștere, în care se poate afla mama
copilului și care pot influen ța esențial asupra psihicului ei.
După părerea noastr ă, este corect c ă în afară de tulburare psihic ă legea penal ă a Republicii
Moldova a inclus și indicații ce vizeaz ă starea fizic ă. Referitor la starea fizic ă deosebită provocat ă
de naștere, în sensul prevederilor art.147 din C odul penal al Republic ii Moldova, e de men ționat că,
potrivit opiniei format e în practica obstetric ă, această stare poate s ă se manifeste într-o tulburare de
natură complex ă, denumit ă eclampsie (sin lat. – eclampsia ), adică boală care se manifest ă în
paroxisme și convulsii acompaniate cu pierderea cuno știnței, foarte asem ănătoare cu epilepsia. La
femei aceast ă boală poate să apară atât în ultimele luni ale gesta ției, cât și în timpul travaliului, sau
chiar în primele zile dup ă naștere.
Diferența principal ă dintre eclampsie și epilepsie const ă în faptul c ă în cazul epilepsiei paro-
xismele se manifest ă fără careva excita ții interioare sau exterioare și, peste un interval de timp, se
repet, iar în cazul eclampsiei poate s ă aibă loc numai un paroxism, dup ă ce subiectul nu mai poate fi
supus lui. La parturiente și la gestante eclampsia constituie o complica ție extrem de periculoas ă,
fiindcă în urma paroxismelor un num ăr mare de femei mor. Deseori, dup ă încetarea paroxismelor la
femei se manifest ă tulburarea psihic ă cu îngustarea câmpului de cuno ștință și diminuarea discern ă-
mântului, delir, halucina ții și excitație, ceea ce este asem ănător cu epilepsia [47, p.32-34].
Expertiza medico-legal ă psihiatric ă pe cazurile de pruncucidere este una dintre categoriile
de expertize efectuat ă de o comisie având, de regul ă, în componen ță un medic legist și doi medici
psihiatri. La dispozi ția experților se pune întregul dosar con ținând date privind cercetarea locului
faptei, plan șele foto, declara țiile învinuitei și ale martorilor, antecedentele penale, sociale și medi-
cale ale învinuitei. E de men ționat că, conform datelor lui H. Jung și M. Ardeleanu, în practica
medico-legal ă se întâlnesc cazuri de prunc ucidere cu semne de violen ță ieșite din comun (de
exemplu, decapitarea total ă sau scoaterea for țată a limbii) ce pot constitui elemente caracteristice
ale unei conduite impulsive psihotice, de care se ține seama la evaluarea psihiatric ă a mamei. Ace ști
autori men ționează că tulburarea trebuie s ă fie psihic ă sau fizic ă, astfel ca și elementele somatice,
cum ar fi pierderea unei cantit ăți importante de sânge prin complica ții ale nașterii, să se poată
încadra în categoria respectiv ă.
În esență, experții trebuie s ă răspundă la următoarele 3 întreb ări:
1) dacă femeia sufer ă de vreo boal ă psihică;
2) dacă a prezentat tulbur ări pricinuite de na ștere;

94
3) dacă în momentul comiterii faptei a ac ționat cu discern ământ [110, p.166-167].
În funcție de rezultatul expertizei, exist ă trei variante de încadrare juridic ă:
1. Mama a avut discern ământ abolit în momentul comiterii faptei. Aceast ă situație conduce la
aplicarea dispozi țiilor art.23 CP RM (iresponsab ilitatea): „Nu este pasibil ă de răspundere penal ă
persoana care, în timpul s ăvârșirii unei fapte prejudiciabile, se af la în stare de iresponsabilitate,
adică nu putea s ă-și dea seama de ac țiunile ori inac țiunile sale sau nu putea s ă le dirijeze din cauza
unei boli psihice cronice, a unei tulbur ări psihice temporare sau a altei st ări patologice. Fa ță de o
asemenea persoan ă, în baza hot ărârii instan ței de judecat ă, pot fi aplicate m ăsuri de constrângere cu
caracter medical, prev ăzute în prezentul Cod” [5, p.33]. F ără a întra în am ănunte, men ționăm că în
această categorie se încadreaz ă, în general, persoanele cu afec țiuni psihice de intensitate psihotic ă,
fie preexistente și decompensate de evenimentul na șterii (schizofrenie, psihoz ă maniaco-depresiv ă),
fie declan șate de naștere (psihoz ă puerperal ă).
2. Mama nu a avut discern ământ abolit și nici nu a prezentat careva tulbur ări pricinuite de
naștere, situa ție în care fapta va fi încadrat ă ca omor agravat – conform art.145 alin.(2) lit. a)
CP RM (cu premeditare), asupr a unei rude apropiate (art.145 a lin.(3) lit. b) CP RM), s ăvârșit cu
bună-știință asupra unui minor (art.145 alin.(3) lit. d) CP RM), profitând de starea de neputin ță a
victimei (art.145 alin.(2) lit. e) CP RM).
3. Mama se afl ă într-o stare de tulburare fizic ă sau psihic ă cu diminuarea discern ământului,
cauzată de naștere, caz în care infrac țiunea este cea de pruncucidere (art.147 CP RM), dac ă sunt
îndeplinite și celelalte criterii (fapta comis ă de mamă asupra propriului copil nou-n ăscut, în timpul
nașterii sau imediat dup ă naștere).
Subliniem aici c ă anume prin introducerea condi ției ca mama s ă se fi aflat într-o stare de
tulburare fizic ă sau psihic ă, cu diminuarea discern ământului, cauzat ă de naștere, legiuitorul a dorit
să menționeze caracterul spontan, nepremeditat al faptei pentru a fi considerat ă pruncucidere.
Astfel, probarea obiectiv ă și nu prezumtiv ă a premedit ării exclude starea de tulburare și determin ă,
pe cale de consecin ță, încadrarea faptei ca omor agravat. Potrivit concep țiilor medicale moderne,
sarcina și perioada postpartum, fiind st ări fiziologice ale organismului , nu sunt considerate factori
etiologici organici în geneza tulbur ărilor psihice [110, p.167].
În strânsă corelație cu caracterul fiziologic sau patologic se afl ă și problema discern ământului.
Discernământul , ca funcție de sintez ă între personalitate și consecin ță, constituie capacitatea
persoanei de a avea o reprezentare corect ă despre realitate la un moment dat, de a putea anticipa
consecințele faptelor sale și de a-și organiza motivat activitatea în vederea îndeplinirii acestora.
Evaluarea discern ământului se face întotdeauna raportat la fapta comis ă. În practica medico-legal ă
psihiatrică s-au statuat trei grade ale discern ământului: păstrat, atenuat (sau diminuat ) și abolit . În

95
primele dou ă situații există răspundere penal ă, în timp ce ultima duce la aplicarea art.23 CP RM
(iresponsabilitatea). Exist ă opinii, potrivit c ărora tulbur ările pricinuite de na ștere trebuie s ă ducă la
diminuarea discern ământului, deoarece acestea ac ționează asupra con științei și voinței femeii,
alterându-le. O astfel de a bordare întâlnim în dispozi ția articolului 147 din Codul penal al
Republicii Moldova. E de men ționat că o asemenea abordare conduce la dou ă concluzii: c ă
tulburările psihice provocate de actul na șterii trebuie s ă aibă o anumit ă intensitate (pentru a produce
o îngustare a câmpului con științei) și că infracțiunea de pruncucidere nu poate fi comis ă cu
discernământ păstrat. În compara ție cu legisla ția penală a Republicii Moldova, legea penal ă a
României (art.177 CP) nu este restrictiv ă în sensul naturii tulbur ărilor pricinuite de na ștere.
Așa, spre exemplu, în opinia exprimat ă de H. Jung și M. Ardeleanu no țiunea de „stare de
tulburare pricinuit ă de naștere” cuprinde, în lipsa altor preciz ări legale de la art.177 din Codul penal
al României, o sfer ă mai larg ă de modific ări psihice asociate cu sarcina și nașterea, iar evaluarea
discernământului trebuie f ăcută în mod clasic, prin investigarea personalit ății, a bolilor psihice, a
conștiinței, a capacit ății cognitive și volitive, a mediului de comitere a faptei, a antecedentelor etc.
[110, p.167].
Cu alte cuvinte, conform legisla ției penale române, este posibil ca o mam ă să-și ucidă copilul
nou-născut, ea aflându-se într-o stare de tulburare psihic ă asociată cu nașterea, având îns ă
discernământul păstrat. Aici apare o întrebare logic ă: este oare posibil aceasta potrivit legisla ției
noastre? R ăspunsul este univoc – nu, pentru c ă dispoziția articolului 147 CP RM precizeaz ă clar că
mama se afl ă într-o stare de tulburare fizic ă sau psihic ă cu diminuarea discern ământului, cauzat ă
de naștere.
Cazul din practica judiciar ă a Republicii Moldova prez entat mai jos demonstreaz ă că organele
de drept și instanțele de judecat ă nu totdeauna apreciaz ă corect rezultatele expertizelor medico-
legale psihiatrice și împrejur ările reale ale faptei comise, inclusiv inten ția inculpatei (Dosarul nr.1-
560/2003 (intentat la 21.03. 2003) mun. B ălți. Sentința din 04.07. 2003 în baza art.92 CP RM din
1961): pe data de 02 februarie 2003, inculpata A. C. nu s-a adresat la nimeni pentru a i se acorda
ajutorul medical calificat și aproximativ pe la orele 17.30, cu ajutorul lui P.A., a n ăscut în camera
din cămin un copil viu, de sex feminin. Mai târziu , inculpata A. C. a ie șit afară, a dezbrăcat copilul
și l-a pus într-o cutie de carton, lâng ă lada de gunoi.
Din materialele dosarului (sentin ța): „În timpul na șterii, fiind într-o stare psihic ă și fizică
deosebită care îi atenua capacita tea de a judeca asupra caracterului ac țiunilor sale, A.C. a hot ărât
să-și omoare pruncul pentru a evita difuzarea informa ției că a născut un copil în afara c ăsătoriei.
În acest scop, dup ă vreo 4 ore de la na ștere, a învelit copilul într-o cuvertur ă, l-a pus într-o geant ă
și pe la orele 21.00 a ie șit din cămin. Fiind con știentă de faptul c ă la temperatura de -8°C pruncul

96
nu va supravie țui și că noaptea nu-l va g ăsi nimeni ca s ă-i acorde ajutor, A.C. s-a îndreptat spre
containerele cu gunoi din spatele c ăminului, unde, dezvelind copilul, l-a l ăsat într-o cutie de
carton, dup ă ce s-a întors la c ămin” (Dosarul nr.1-560/2003).
Considerăm că aprecierea st ării psihice a inculpatei A.C. dat ă de instan ță este contradictorie,
deoarece:
1) inculpata pe tot parcursul gesta ției a ținut ascuns ă sarcina – fapt care demonstreaz ă că
A.C. nu a avut inten ția să-și păstreze viu copilul;
2) dacă s-ar fi aflat într-o stare psihic ă și fizică deosebită, A.C. nu ar fi ac ționat deliberat
după nașterea copilului, adic ă nu ar fi învelit (dup ă 4 ore!) copilul în haine și nu l-ar fi pus
într-o geant ă – fapt ce demonstreaz ă că inculpata A.C. con știentiza în m ăsură deplină
caracterul ac țiunilor sale la momentul s ăvârșirii lor;
3) chiar în sentin ța penală este clar men ționat: „fiind con știentă de faptul c ă la temperatura
de -8°C, pruncul nu va supravie țui … cu scopul omorului premeditat al pruncului s ău …”.
Considerăm că cele întâmplate demonstreaz ă fără echivoc c ă inculpata A.C. ac ționa deliberat,
conștient, având o reprezentare clar ă despre consecin țele reale care vor surveni în urma ac țiunilor sale.
Conform raportului de expertiz ă medico-legal ă psihiatric ă nr.130A-2003 din 08.05.2003,
inculpata A.C. nu suferea de maladii psihice cronice. În timpul s ăvârșirii faptei (02.02.2003) ce i se
incrimineaz ă A.C. nu manifesta careva deregl ări psihotice temporare nici nu se afla în stare de
afect fiziologic, avea discern ământul păstrat. Deci, în privin ța infracțiunii date inculpata A.C. se
recunoaște responsabil ă (f.d.60). În prezent de maladii psihice nu sufer ă, de asemenea nu e lipsit ă
de discern ământ [194].
După părerea noastr ă, ascunderea de c ătre mamă a sarcinii fa ță de persoanele din familie și
constatarea medico-legal ă psihiatric ă că la momentul s ăvârșirii faptei de ucidere a copilului mama
avea discern ământul păstrat constituie date ce impun concluzia c ă uciderea copilului nou-n ăscut
constituie infrac țiunea de omor calificat prev ăzută în alin. (3) art. 145 CP RM, iar nu aceea de
pruncucidere prev ăzută în art. 147 CP RM. Totodat ă, trebuie s ă ținem cont de faptul c ă stresul
psihologic provocat de na ștere include și sindromul de fric ă-tensiune-durere. Uneori durerea din
timpul travaliului și, principalul, frica influen țează în rău personalitatea social ă, diminuând la
maximum autocontrolul; suferin țele interne se amplific ă, se dezvolt ă starea de durere psihosomatic ă –
cauză a multor devieri de comportament.
Un corespondent al sintag mei „cu diminuarea discern ământului” din Codul penal îl g ăsim în
International Classification of Diseases-10 (ICD-10), editat ă sub egida Organiza ției Mondiale a
Sănătății, Capitolul F.53 „Tulbur ări mintale și comportamentale asociate cu puerperiul”, în care
acestea sunt împ ărțite în trei categorii: u șoare (depresia postnatal ă, postpartum), severe (psihozele

97
puerperale) și nespecificate. În ce prive ște tulburările asociate cu na șterea, acestea nu sunt codifi-
cate. Se arat ă însă că orice alte tulbur ări pot apărea în perioada postnatal ă, ele trebuind diagnosticate
ca atare, f ără a menționa caracterul puerperal. Depresia (care în perioada de graviditate și lăuzie
apare la peste 26% din mamele foarte tinere), ca tulburare de afectivitate, nu implic ă în general
modificarea discern ământului. O alt ă eventualitate o constituie apari ția unei reac ții acute de stres
(sinonim: șoc psihic) ca r ăspuns maladaptiv la evenimentul na șterii care ac ționează ca agent
stresoric în condi țiile unei vulnerabilit ăți individuale. Simptomele acestei reac ții sunt variabile, dar
includ în mod tipic un stadiu ini țial de perplexitate cu unele îngust ări ale câmpului de con știință și
ale atenției, incapacitatea de a în țelege stimulii externi și dezorientarea, situa ție în care putem
afirma o diminuare a discern ământului [110, p.168].
Totodată, o dificultate deosebit ă reprezint ă efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice în
cazul pruncucideri s ăvârșite de către minori, pentru c ă o astfel de investigare necesit ă cunoștințe
speciale în psihologia social ă și medicală, îndeosebi în psihologia și patopsihologia adolescen ților și
a copiilor [148, p.29].
Mai mult ca atât, uneori se efectueaz ă expertiza medico-legal ă psihiatric ă a mamei f ăptuitoare
de pruncucidere care ulterior s-a sinucis. Nu e secret c ă unele parturiente sunt predispuse la suicid.
Majoritatea suicidologilor afirm ă că, dacă în actul sinuciderii și există careva momente subiective,
acestea se consider ă a fi motivarea care a provocat-o pe femeie la comiterea acestui pas.
Pentru a putea da r ăspunsuri la întreb ările formulate privind starea psihic ă și discernământul
mamei care și-a omorât copilul, exper ții trebuie s ă cerceteze urm ătoarele aspecte:
a) structura personalit ății învinuitei;
b) diagnosticul de boal ă psihică, dacă există;
c) condițiile și circumstan țele în care a decurs graviditatea și nașterea;
d) reconstituirea momentului bio-psihopatologic al na șterii.
Cunoașterea personalit ății învinuitei, respectiv, a modului ei de a gândi și de a reac ționa în
condiții particulare, este important ă prin faptul c ă acesta este fondul primar pe care se grefeaz ă
condițiile și circumstan țele deja amintite, determin ând dezvoltarea agresivit ății la o personalitate
modificat ă bio-socio-psihogen. Declan șarea conduitei reactive duce, în condi ții de men ținere a
frustrării morale și în anumite circumstan țe legate nemijlocit de actele na șterii (declan șarea fortuit ă
a travaliului, neasistarea, panica), la comiterea actului uciga ș comisiv sau omisiv cu o motiva ție
complexă socio-psihopatologic ă pe un fond biogen modificat.
Antropologii consider ă că femeile, la na ștere, au fost asistate de alte femei din cele mai vechi
timpuri. Sentimentele materne sunt înt ărite prin reac ția pozitiv ă a celor care anun ță venirea pe lume
a nou-născutului, împreun ă cu încurajarea și felicitările obișnuite. Prin contra st, mamele prunc-

98
ucigașe nasc singure, panicate, în ăbușindu-și strigătele, aproape sufocându-se, pentru a nu fi
descoperite, actul na șterii și produsul acestuia primind, în cadrul unui proces de autoculpabilizare,
atributele de clandestinitate și necinste [110, p.168-169].
În ce prive ște reconstituirea momentului psihologic al na șterii, acesta este elementul cel mai
greu de realizat în cadrul expertizei, deoarece în majoritatea cazurilor femeile învinuite nu
coopereaz ă sau disimuleaz ă adevărul, în tentativa lor de a sc ăpa de sub urm ărirea penal ă. Timpul
scurt între momentul faptei și cel al expertizei îngreuneaz ă cercetarea medico-psihologic ă. Sugerăm
efectuarea unei constat ări medico-legale psihiatrice imediat dup ă stabilirea faptei, pentru a putea
surprinde eventualele modific ări psihice asociate na șterii recente.
În condițiile actualei defini ții din Codul penal al Republic ii Moldova, în sfera „tulbur ărilor”
trebuie incluse și modific ările psihice fiziologice asociate sarcinii și nașterii în anumite
circumstan țe, speciale, cu condi ția că ele afecteaz ă (diminueaz ă) discern ământul. Dovedirea
premeditării exclude încadrarea de pruncucidere. Ascunderea de c ătre mamă a sarcinii fa ță de
persoanele din familie constituie date ce impun concluzia c ă uciderea copilului nou-n ăscut
constituie infrac țiunea de omor calificat, iar nu pruncucidere.
Făptuitoarea în timpul s ăvârșirii pruncuciderii trebuie s ă se afle într-o stare deosebit ă
psihofiziologic ă cu diminuarea discern ământului, cauzat ă de naștere, care se exprim ă la două
niveluri: nivelul biologic – prezen ța unei tulbur ări psihice sau fizice temporare, care nu exclude
responsabilitatea și care este provocat ă de naștere cu diminuarea discern ământului, este spontan ă și
de scurtă durată; nivelul sociologic – stare condi ționată atât de factori endogeni, cât și de factori
exogeni, care pot contribui la apari ția comportamentului afectiv, a agit ării, a agresivit ății
nejustificate fa ță de copil; cu alte cuvinte – situa ție psihotraumant ă.

99
Capitolul IV
ASPECTUL CRIMINOLOGIC AL INFRAC ȚIUNII DE PRUNCUCIDERE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
4.1. Mecanismului comportamentului criminal în pruncucidere

Problema comportamentului deviant a fost abordat ă în literatura de specialitate cel mai des în
cadrul unor cercet ări separate, asupra ei exprimându- și opinii distincte psihologii, sociologii,
psihiatrii, pedagogii sau juri știi. Unele cercet ări de inspira ție sociologic ă caută să analizeze cauzele
socioculturale ale fenomenului de inadaptare, tradus în comportament deviant, altele, fundamentate
pe metoda psihologic ă și interpretarea psihopatologic ă, urmăresc semnifica ția diagnostic ă și chiar o
sistematizare tipologic ă a conduitei antisociale studi ate în contexte juridice.
Autorul Ig. Ciobanu distinge cinci tr ăsături psihologice specifice criminalilor, caracterizate
prin anumite tendin țe, și anume: egocentrismul; labilitatea; agresivitatea; indiferen ța afectivă;
indiferența morală [22, p. 143].
Sigur, la cercetarea mecanismului comportamentului criminal în pruncucidere toate cinci
trăsături sunt caracteristice f ăptuitoarei. Totodat ă, într-un mod deosebit se cere a fi precizat ă
noțiunea de agresivitate, deoarece infrac țiunea de pruncucidere, în primul rând, face parte din
criminalitatea violent ă. Expresia „a fi violent și periculos” este mai curând o apreciere sociologic ă
decât un diagnostic psihiatric. Pentru c ă violența și agresivitatea sunt mai degrab ă promovate decât
condamnate în societatea noastr ă, tendința cuiva de a se comporta violent în situa ții care stimuleaz ă
violența nu trebuie privit ă neapărat ca anormal ă. Fără o cunoaștere exact ă a situației în care se
produce violen ța e adesea imposibil a determina gradul în care violen ța este specific legat ă de boala
psihică, mai curând decât de o situa ție socială.
Agresivitate (de la latinescul „ad gresus” – „a ac ționa față de cineva cu o inten ție ostilă”) este
o formă de manifestare a unei tendin țe existente în lumea animal ă și cea uman ă, anume – tendin ța
combativă, de înlăturare a piedicilor și obstacolelor ce intervin în momentul satisfacerii unor
trebuințe. În situa ția când se satisface nevoia de foame, sete, ap ărare de un pericol, agresivitatea
depășește toate limitele, utilizându- se în scopuri antisoc iale. Agresivitatea poa te fi de mai multe
feluri: autoagresivitate; agresivitate fiziologic ă; agresivitate patologic ă; agresivitate ocazional ă
[22, p. 144].
Autorul român O. Pop propune viziunea sa asupra no țiunii de agresivita te, referindu-se la
definiția lui Lagache, men ționând că ea se studiaz ă la nivelul dispozi țiilor, reprezentând acea

100
tensiune care pune organismul în mi șcare, până când motiva ția actului comportamental va fi redus ă
sau satisf ăcută. Această definire a agresivit ății este foarte larg ă. După cum au subliniat numero și
autori, agresivitatea constituie o dispozi ție indispensabil ă pentru ca personalitatea s ă se poată
constitui, pentru ca o fiin ță vie să-și poată ocupa locul în mediul social și geografic [34, p.33].
Un alt termen ce trebuie precizat pentru a în țelege noțiunea de agresivitate este acel de
„agresiune ”. Predispozi ția pe care o constituie agresivitatea nu conduce în mod necesar la o agre-
siune. Agresiune înseamn ă trecerea de la poten țialitate la actul propriu-zis , acest act fiind comporta-
mentul al c ărui scop sau motiva ție este „distrugerea par țială sau totală, în sens propriu sau figurat, a
unui obiect sau a unei persoane” [34, p.33]. De asemenea, o alt ă noțiune ce caracterizeaz ă conduita
deviantă heterodistructiv ă este noțiunea de violență care se refer ă la o utilizare ilegitim ă și ilegală a
forței și poate fi deci definit ă ca o forță care se utilizeaz ă împotriva ordinii, a legii sau a dreptului.
Descifrarea comportamentului uman implic ă o profund ă cunoaștere a mediului de via ță al omului,
atât a celui natural, cât și a celui social. F ără a pătrunde în mediul de via ță al ființei umane, cunoa ș-
terea omului și a conduitei acestuia devine de fapt o misiune imposibil ă, sortită de la bun început
eșecului. Mediul natural, dar mai cu seam ă cel social, s-au dovedit a fi factori decisivi în via ța omu-
lui. Deși înzestrat cu un genotip relativ fix, omul dispune de posibilit ăți ereditare de o complexitate
și o diversitate uimitoare, astfel încât felul lui de a fi poate varia incredibil de contrastant, aceasta
însă în funcție de mediul lui de via ță [21, p.3].
După cum susține Alfred Adler, „nu ne putem imagina o via ță psihică izolată, ci numai una
legată de tot ceea ce o înconjoar ă, receptând excita țiile venite din afar ă și răspunzându-le într-un fel
sau altul, dispunând de posibilit ățile și de forțele necesare asigur ării organismului, în lupt ă sau în
alianță cu mediul ambiant, pentru a-i garanta existen ța” (citat dup ă [21, p.6]).
„Motivația – scrie S.L. Rubin ștein – este determinat ă prin prisma importan ței fenomenelor și
ideilor pentru om” (citat dup ă [58, p.9]).
În opinia autorilor U.S. Djekebaev, N.R. Sudakova și G.T. Rahimov, motiva ția include urm ă-
toarele componente constitutive:
1) rațional (intelectiv-volitiv):
2) inconștient (emo țional-călăuzitor);
3) caracterologic (temperamentul, emotivitatea, aptitudinile, calit ățile stabile și relațiile
personalit ății);
4) axiologic (sub raport valoric și de orientare);
5) de necesitate;
6) practic (experien ța activității din trecut, priceperi, deprinderi);
7) biologic (vârsta, sexul, starea s ănătății, calitățile fizice);

101
8) situativ (reflectarea situa ției reale) [58, p.13].
B.S. Volkov men ționează: „… omul are nevoie s ă-și satisfacă necesitățile numai în limitele
stabilite prin nor mele de conduit ă, adică prin normele de drept. Pentru a- și satisface necesit ățile
materiale și spirituale, o parte din membrii societ ății recurg îns ă la acțiuni ce transgreseaz ă normele
de conduit ă stabilite în societate și rup, în consecin ță, relațiile sociale instituite, s ăvârșind crime.
Comportamentul lor criminal nu reprezint ă o manifestare involuntar ă sau incon știentă, lipsită de
sens, ci este rezultatul unei atitudini ferme, form ate în forul interior al individului, sub impactul
conjugat al unor factori obiectivi și subiectivi, și urmărește scopul bine definit” [50, p.11].
În motiva ția comportamentului și în comportamentul propriu-zis se reflect ă legătura dialectic ă
a factorilor obiectivi și subiectivi, a con știentului și inconștientului.
Motivația are o leg ătură strânsă cu emoțiile. Emo ția se consider ă a fi reac ția întregii
personalit ăți (inclusiv a organismului uman) la situa ții, la care ea nu poate s ă se adapteze. În
conformitate cu concep ția lui P. Fress, pot provoca emo ții:
1) excesul de motiva ție (o prea puternic ă motivație);
2) capacitatea de adaptare redus ă;
3) caracterul neobi șnuit și subit al influen ței;
4) contaminarea emo țională (emoții contagioase).
Apariția și gradul de intensificare a reac ției emoționale sunt influen țate de emotivitatea
personalit ății, adică de sensibilitatea ei fa ță de situațiile stresante [58, p.14].
Emoția apare, prin urmare, imediat dup ă conștientizarea necesit ății și a motivului,
reflectându-se în sistemul „necesitate-situa ție-motiv-scop-metode”. Cu cre șterea intens ă a emoțiilor
la persoan ă se îngreuneaz ă controlul ra țional și conștient asupra ac țiunilor sale, iar în cazul afectului
patologic el lipse ște complet. În cazul afectului fizi ologic comportamentul se regleaz ă preponderent
prin orient ări, adică prevaleaz ă componentul incon știent al motiv ării, însă discernământul se p ăs-
trează. Anume din aceste considerente afectul fiziologic nu exclude r ăspunderea penal ă a subiectu-
lui pentru ac țiunile sale.
Așadar, comportamentul criminal nu const ă numai din ac țiuni, ci și din anumite st ări de spirit,
care le preced ă și le însoțește. Din acest punct de vedere, el poate fi comparat cu un aisberg, în care
vârful vizibil nu este alt ceva decât actele de conduit ă exterioar ă, în timp ce partea ascuns ă,
invizibilă, include fenomenele somatice, psihice și sociale care le determin ă. Mai mult, actele de
conduită exterioar ă nu pot fi explicate în afara proceselor interioare și a contextului social. Toate
aceste stadii, cu fenomenele care au loc în interiorul lor, alc ătuiesc mecanismul comportamentului
criminal. Mecanismul comportamentului criminal constituie, în esen ță, procesul de na ștere,
dezvoltare și materializare a comportamentului criminal (v ăzut prin prisma individului), atât sub

102
aspect interior – proc ese psihosomatice, cât și sub cel exterior – conduit ă, aspecte care se afl ă într-o
legătură indisolubil ă.
În linii mari, mecanismul comportamentului criminal include trei etape de baz ă: (1) nașterea
motivului; (2) luarea deciziei și (3) realizarea inten ției criminale.
Totodată, fiecare etap ă include o serie de elemente constitutive; privit astfel, comportamentul
criminal posed ă următoarea configura ție: necesitate-interes-motiv-scop-deliberare-luarea deciziei-
realizarea inten ției criminale.
„Indicați – scrie A.N. Leontiev – ce fel de motive sunt dominante, adic ă arătați structura
motivațională a persoanei, și atunci ve ți primi caracteristica personalit ății” (citat dup ă: [58, p.18]).
Totuși, dacă subiectul se hot ărăște la comiterea crimei, atunci motiva ția include sau capacitatea de a
aprecia situa ția dată, sau îngustarea (iar uneori chiar și blocarea) capacit ății de a estima în mod
rațional consecin țele având drept cauz ă influența factorilor obiectivi și subiectivi: a emotivit ății,
afectivității, agresivit ății, trăsăturilor patologice de caracter, frustra ției, intelectului redus, caracteru-
lui antisocial al valorilor, al orient ărilor criminale etc.
Majoritatea persoanelor care au s ăvârșit infracțiuni violente spun c ă au suferit o tulburare a
conștiinței, în timpul comiterii infrac țiunii la ele lipsind controlul volitiv al ac țiunilor lor, iar dup ă
săvârșirea faptei nu- și puteau aminti o mare parte din am ănunte. Astfel, are loc a șa-numitul „e șec
emoțional”: func ția de control se blocheaz ă și, ca rezultat, se comite infrac țiunea. Orientarea
violentă include urm ătoarele componente:
1) intelectivă – convingerea subcon știentă în admisibilitatea violen ței, justificat ă prin
mecanisme psihologice de „ra ționalizare” și „proiecție”;
2) estimativă – în calitate de factor determinant se consider ă a fi autoaprecierea exagerat ă,
egocentrismul și tendința de a-i deprecia pe cei din jur;
3) emotivă – formeaz ă experiența relațiilor violente dintre oameni dintr-un anumit mediu social
sau perceput, mediat di n alte surse de informare. Astfel de tr ăiri emoționale vor juca un rol
important la aprecierea situa ției de conflict care necesit ă rezolvare violent ă;
4) activă – realizarea ac țiunii violente asupra obiectului spre care era orientat ă intenția [58, p.21].
În cadrul manifest ărilor de comportament aberant un loc important îl de ține omorul patologic
ca formă de comportament de maxim ă malignitate. Caracterizarea acestui tip de comportament
aberant se refer ă la formele și modul de execu ție a actului, la motiva ția actului, la atitudinea
făptuitorului fa ță de faptă, la gradul perturb ării psihice a acestuia.
Potrivit opiniei lui O. Pop, analiza datelor referitoare la comportamentul omucidar patologic
a relevat faptul c ă relația dintre morbiditatea psihic ă și actul aberant apare într-un raport cauzal mai
direct decât în alte reac ții aberante, perturbarea psihic ă reflectându-se mai preg nant prin gravitatea

103
actului. În cazuri mult mai rare, omorul patologic a fost lipsit de sens și nepremeditat, deci instan-
taneu și apoi feroce, f ără disimulare și fără precauții sau fără amnezie și fără remușcări, trăsături ce
sunt caracteristice st ărilor de tulburare a con științei în psihoze [34, p.36]. În schizofreniile para-
noice, omorul a fost „comandat” de halucina ții și a avut, consecutiv execu ției sale, un caracter de
„eliberare” psihic ă. Omorul s ăvârșit de oligofren este adesea comis cu cruzime, sugerat și cu ajuto-
rul unor instrumente simple, accesibile. Prin urma re, actul apare îndeosebi ca fiind impulsiv, indus,
nepremeditat și, mai rar, s ăvârșit prin impruden ță, neprevedere și îndrăzneală oligoidă. Omuciderea
săvârșită de melancolic este minu țios pregătită și disimulat ă, deseori fiind urmat ă de suicid.
Melancolicul, ca și schizofrenicul, î și alege, de regul ă, victima din mediul s ău de trai apropiat, îns ă
cu o motiva ție diametral opus ă; schizofrenicul – având o satura ție antipatic ă față de ea,
melancolicul – din iubire și din teama ca cei apropia ți să nu sufere din cauza sa. Actul epilepticului
a relevat totdeauna particul aritatea pe fond vindicativ r ăzbunător. Mijloacele utilizate în comiterea
omorului patologic sunt variate: epilepticul și oligofrenul utilizeaz ă mai frecvent corpurile
contondente, deliran ții – armele albe sau de foc, iar psihopa ții – asfixia. În ceea ce prive ște
stabilirea discern ământului fa ță de faptul comis, gradul tulbur ării psihice moduleaz ă fidel noțiunea
de responsabilitate psihic ă, de la limitele lipsei de discern ământ în psihoze pân ă la cele ale p ăstrării
lui în psihopatii [34, p.37].
Mecanismul comportamentului criminal în pruncucidere, în afară de caracteristicile
generale descrise mai sus, dobânde ște unele particularit ăți specifice a c ăror cercetare merit ă o
atenție deosebit ă.
În această ordine de idei este necesar a men ționa că orice deficien ță, tulburare și boală psihică
influențează în mod direct asupra comportamentului indi vidului, generând devieri de la normele de
conviețuire social ă. Cu toate c ă fac parte din domeniul special al psihiatriei, în studierea lor sunt
interesate criminologia și dreptul penal, fiindc ă acestea graviteaz ă în jurul licitului sau ilicitului
penal.
Printre deficien țele și tulburările psihice ale infractorul ui se înscriu perversit ățile, mitomania,
anxietatea, fobia, depresia, apatia și sociopatia [22, p. 147]. Femeilor care și-au omorât pruncii le
sunt caracteristice, deseori, anxietatea și depresia. Anxietatea reprezint ă o stare afectiv ă
caracterizat ă prin sentimente de nelini ște, insecuritate, fric ă, panică, așteptarea unui pericol. De
regulă, apare ca reac ție la o stare de stres sau alte tulbur ări patologice complexe. Deseori poate
provoca diminua rea capacit ății de rezisten ță a individului, a randamentului intelectual, ducând la
dereglări comportamentale și chiar la conduite criminale.
Conform ideilor lui S. Freud, instinctul mor ții (tanatos) „func ționează în fiecare fiin ță vie și
tinde spre distrugerea ei, aducând via ța la starea unei materii neînsufle țite. Tanatos atunci se

104
manifestă într-un instinct al distrugerii, când, prin intermediul organelor speciale, el se îndreapt ă în
exterior, împotriva obiectelor. Fiin ța vie își salvează viața sa prin distrugerea unei vie ți străine…
Dacă aceste for țe sunt îndreptate în exterior, atunci fiin ța vie simte u șurare, iar consecin țele vor fi
benefice. Astfel de stipulare ar servi drept justificare biologic ă a tuturor aspira țiilor și tendințelor
oribile și periculoase împotriva c ărora luptăm” (citat dup ă: [61, p.134]). O list ă întreagă de
mecanisme psihologice men ționate de c ătre S. Freud ne-a permis s ă înțelegem mai profund fondul
motivațional al comportamentului criminal; spre exemplu, mecanismul transferului ne ajut ă să
înțelegem cauzele crimelor comise f ără motiv, inclusiv cazurile în care f ăptuitorul se r ăzbună nu pe
persoana care i-a cauzat prejudi ciul, ci pe alta, de regul ă, mai slab ă (în cazurile de pruncucidere
acest mecanism se manifest ă în cauzarea mor ții copilului nou-n ăscut de c ătre mama umilit ă și
lepădată de tata copilului) [61, p.136].
D. Koleman a analizat urm ătoarele mecanisme ale protec ției psihologice care pot determina
comportamentul criminal.
1. Negarea realit ății – sub forma refuzului de a percepe obiectiv împrejur ările reale, întrucât
aceasta, sub form ă de comp ătimire sau fric ă, poate împiedica comiterea infrac țiunii.
Referitor la fenomenul de pr uncucidere acest mecanism dobânde ște o trăsătură specifică:
sarcina anterioar ă pruncuciderii nu pur și simplu se ascunde, ci are loc „negarea la nivel
psihologic a sarcinii”, adic ă se menționează „retragerea din realitate”. Nedorin ța copilului
se transform ă într-o stare specific ă când femeia nu recunoa ște că este gravid ă, fiind
încrezută în ceea ce spune. Unii autori str ăini consider ă această stare ca anomalie psihic ă,
care conduce la pruncucidere [115, p.219].
2. Represia – adică neadmiterea p ătrunderii în con știință a gândurilor nepl ăcute și penibile;
3. Reprimarea – refuzul de a con știentiza gândurile care deja au p ătruns în con știință;
4. Raționalizarea – se consider ă a fi încercarea de a demonstra c ă comportamentul persoa-
nei este justificat prin cauze întemeiate. În cazul pruncuciderii astfel de cauze pot fi situa-
ția material ă dificilă, lipsa locului permanent de trai etc.;
5. Proiecția – adică atribuirea propriilor caracteristici negative altor persoane și, respectiv,
neutralizarea autoaprecierii negative;
6. Compensa ția – deghizarea, în anumite condi ții, a propriilor imperfec țiuni, prin încercarea
de a se autoafirma în alte împrejur ări (dacă omul se teme de cineva, atunci aceast ă temere
generează la el dorin ța de a impune pe altcineva s ă-i fie team ă de el);
7. Transferul simțului de răzbunare de la un obiect periculos, care a cauzat prejudiciul, la un
obiect inocent. Indiscutabil, acest mecanism este prezent în toate cazurile de pruncucidere
[61, p.137-138].

105
Interes prezint ă totuși motivul din care femeia, în majoritatea cazurilor de pruncucidere,
ascunde sarcina, deseori afirmând tuturor c ă nu este gravid ă, iar apoi î și ucide cu sânge rece copilul
său nou-născut. De ce ea se str ăduie, de obicei, s ă nască în mod clandestin, fiind singur ă și
neasistată la naștere? De ce rudele inculpatei afirm ă, de regul ă, că nu știau că ultima era îns ărcinată,
cu toate c ă în dese cazuri locuiau cu ea chiar sub acela și acoperiș, uneori fiind chiar în camera de
alături în momentul declan șării nașterii? (Dosarul nr. 1-385/96, mun. B ălți).
La întreb ările date vom încerca s ă răspundem f ăcând referire la lucr ările psihologilor și
criminologilor de peste hotare.
Cum deja s-a men ționat, deseori în timpul sarcinii nedorite la femeie apare un mecanism
specific de autoap ărare, așa-numita negare a realit ății, adică refuzul de a percepe obiectiv situa ția
reală, în cazul dat – sarcina, refuz ca re poate conduce la pruncucidere.
Astfel, E. Dulit a divizat negarea sa rcinii în trei tipuri principale:
Tipul 1 – incertitudinea și speranța;
Tipul 2 – decep ția deliberat ă;
Tipul 3 – negarea real ă [115, p.219-221].
Vom examina fiecare tip aparte.
1. Așadar, în cazul incertitudinii și speranței E. Dulit descrie starea fetei minore în felul
următor: O domni șoară minoră a avut o rela ție intimă neprotejat ă sau protejat ă nesigur, în urma
căreia are menopauz ă. Primul gând care i-a venit în cap este: „Nu cumva sunt îns ărcinată? Da, e
posibil. Și atunci tata m-a ucide! Iar mama? Dar totu și, poate nu sunt îns ărcinată? Știu că
menopauza poate avea și alte cauze. Poate sunt bolnav ă? Da, săptămâna trecut ă am fost bolnav ă de
gripă. Da, cu siguran ță, sunt bolnav ă. Sper să nu fiu îns ărcinată.”
Starea psihologic ă sus-men ționată poate să se mențină și în a doua lun ă de menopauz ă.
Femeia va justifica acest fapt în felul urm ător: „Lipse ște și acum pentru c ă prea mult m-am deranjat
în prima lun ă!” Siguran ța ei este sus ținută prin absen ța cărorva simptome neobi șnuite pe parcursul
primului trimestru de sarcin ă. Unii savan ți numesc astfel de stare psihologic ă negarea sarcinii .
2. În cazul decepției deliberate , situația pare a fi o rela ție intimă neprotejat ă, în urma c ăreia
minora are menopauz ă. Ea gânde ște: „Da! Sunt îns ărcinată! Ce mă fac acum? Trebuie s ă întreprind
ceva ca s ă ascund sarcina!” De regul ă, ea speră că îi va reu și să ascundă sarcina de la p ărinți, iar
unele domni șoare tind s ă ascundă sarcina chiar de la prietenii lor. În asemenea cazuri, solu ția este,
deseori, avortul legal sau ilegal, iar dac ă femeia nu l-a efectuat din careva motive (din lips ă de bani,
din frică etc.), ea începe s ă ascundă sarcina de la cei apropia ți, ceea ce-i vine tot mai greu. Totodat ă,
unele domni șoare, fiind înzestra te de la natur ă cu arta minciunii și având calit ăți fizice deosebite
(fetusul mic, simptom imperceptibil pentru al ții), își pot omorî cu u șurință copilul. Autorul E. Dulit

106
consideră că astfel de comportament are o natur ă patologic ă, manifestându-se în tulbur ări de
personalitate, a șa-numita „sociopatie”. Motiva ția este foarte puternic ă – a minți tuturor. Aici nu este
nici autoam ăgire, nici iluzie. Femeia știe prea bine c ă este însărcinată; careva negare incon știentă
lipsește. Negarea sarcinii în cazul dat se consider ă a fi o decep ție deliberat ă, adică o acțiune
conștient aleas ă, îndreptat ă la ascunderea sarcinii, cu scopul de a evita consecin țele nedorite în urma
nașterii. În orice caz, este o tulburar e a Superego-ului, o patologie de con știință, și nu o tulburare a
Ego-ului.
3. Negare real ă se consider ă a fi al treilea tip al neg ării sarcinii. Dup ă careva timp, femeia
gândește: „Posibil, sunt îns ărcinată!” sau chiar „Sunt gravid ă”. Ulterior îns ă își spune: „Nu vreau s ă
mă mai gândesc la aceasta! Când încep s ă analizez situa ția, mi se face r ău de tot! Mai bine m ă voi
gândi despre asta mâine”. La ea se manifest ă lipsa cărorva emo ții, o sineîncredere de neîn țeles; ea
pare ar fi mai mult un copil decât „o femeie tân ără”. La finele termenului de gesta ție devine tot mai
emoționată, pot să se manifeste semne de tulburare isteric ă de personalitate sau chiar de tulburare
„borderline”. Astfel de paciente nu gândesc „Eu nu sunt gravid ă”, ele în genere nu gândesc la
sarcină. Mecanismul psihologic de baz ă în asemenea cazuri este represia . Pentru astfel de femei
nașterea este un șoc emoțional puternic, o stare disociativ ă, iar pentru cele cu psihica vulnerabil ă –
chiar o stare psihotic ă postpartum. De obicei, cum demonstreaz ă curentele psihologice recente,
aflându-se în o a șa stare parturienta tinde spre o na ștere rapid ă și își sufocă copilul f ără a-l privi
[133, p.31].
E dificil a accepta c ă toate trei tipuri pot fi considerate negarea sarcinii. În primul caz, femeia
trăiește mai mult fric ă față de cele întâmplate, în al doilea caz, ac țiunea – minciuna inten ționată – e
conștient aleas ă și pare că numai în a treia situa ție se manifest ă careva tr ăsături patologice ale
comportamentului. Totu și, nu putem afirma c ă este un comportament incon știent, de fa ță e mai mult
o tindere spre o apatie și indiferen ța: „Nu văd și nici nu vreau s ă știu”.
În calitate de exemple pot servi dou ă cazuri din practica judiciar ă a României (Dosarul nr.
1302/2004. Decizia nr. 1912/2004): inculpata N.L. tr ăia în concubinaj cu martorul M. A. de 7 ani,
împreună având o feti ță în vârsta de 3 ani. Ea a avut din rela ții anterioare doi copii încredin țați
spre creștere și educare unui c ămin de copii. Rela țiile de concubinaj erau permanent tensionate,
periodic existând certuri urmate de b ătăi.
În noiembrie 2002, inculpata fiind îns ărcinată a ascuns acest lucru, chiar și atunci când
sarcina a devenit evident ă ea constant a negat acest fapt, fa ță de concubinul s ău și martora B.V.,
mama sa [176].
La fel, în al doilea caz (Dosarul nr. 2418/2004. Decizia nr. 4478/2004. Ședința publică din
10 septembrie 2004): inculpata este nec ăsătorită și locuia cu p ărinții săi în Târgu C ărbunești,

107
având în îngrijire o minor ă născută la 17 mai 1999, din rela ții extraconjugale. Ulterior, a continuat
să întrețină asemenea rela ții și, drept urmare, a r ămas din nou gravid ă, în luna mai 2002, dar a
ascuns sarcina atât p ărinților, cât și altor persoane. În seara de 3 februarie 2003 a avut u șoare
dureri abdominale, care s-au repetat, iar în ziua urm ătoare a dat na ștere unui f ăt de sex masculin,
în timp ce mama inculpatei se afla la serviciu, iar tat ăl în curtea casei la lucr ări gospod ărești
[178].
Unii criminologi americani propun urm ătoarea defini ție a neg ării – „un mecanism de
autoapărare, care exist ă inconștient pentru rezolvarea unor conflicte emo ționale puternice,
acompaniate de anxietate, gânduri, emo ții, speranțe și necesități care ar modifica factorii obiectivi,
reali, a căror influen ță ar fi pentru ea insuportabil ă” [115, p.229].
Totuși, putem afirma c ă principala cauz ă a negării sarcinii întâlnit ă mai des la adolescente este
clară – rușinea banal ă, frica (frica de reac ția familiei, frica de viitorul apropiat – al s ău și al
copilului, teama de a fi respins ă) și culpabilitatea.
Frica de reac ția familiei, a p ărinților și chiar a propriilor copii poate fi reflectat ă prin
următorul exemplu (Dosarul penal nr.1-252/98 din 11.03.1998. mun. Orhei. Sentin ța din
14.04.1998 în baza art.92 CP RM din 1961):
Inculpata a ascuns sarcina, deoarece se temea c ă va fi alungat ă de rude. Pe data de 10
martie 1998, diminea ța, mama și fratele inculpatei, M.V., au plecat la Orhei, iar ea a r ămas acasă.
Aproximativ la orele 12.00, nefiind asistat ă, a născut un copil viu de sex masculin, pe care l-a
strangulat cu un scutec ce i l-a legat în jurul gâtului. Dup ă aceasta, l-a pus într-o saco șă de
celofan, l-a dus într-o șură de după casă și a lăsat sacoșa cu cadavrul copilului sub somier ă.
Conform declara ției M.L. (mama inculpatei) ascultat ă în calitate de martor în ședința de
judecată, ea nu a știut că fiica era îns ărcinată (!?). A doua zi ea a aflat c ă M.V. a n ăscut un copil
pe care l-a omorât [186].
Un alt caz ( Dosarul penal nr.1-385/96 (intentat la 21.02.1996), mun. B ălți. Sentința din
22.07.1996 în baza art.92 CP RM din 1961): la 16 februarie 1996, noaptea, aproximativ între orele
3.00-4.00 inculpata G.T., aflându-se în apartamentul p ărinților săi, a născut neasistat ă un copil
viu, viabil, de sex feminin. Imediat dup ă naștere G.T., premeditat, cu scopul de a- și omorî copilul,
i-a provocat acestuia cu foarfecele multiple leziuni în diferite regiuni ale corpului. Ea a confirmat
că pe data de 15 februarie 1996 a sim țit dureri, dar se str ăduia să nu strige ca s ă nu fie auzit ă de
părinți. Reprezentantul legal al incul patei – mama acesteia, G.M., a men ționat că nu a știut că fiica
ei era gravid ă, nu a știut nici despre faptul c ă ea a născut un copil pe care l-a omorât, despre cele
întâmplate aflând de la organele poli ției [182, 183].

108
În acest context apar un șir de întreb ări la care trebuie s ă dăm răspuns. De ce sarcina o neag ă
chiar mama fetei îns ărcinate? Cum se poate întâmpla ca mama s ă nu vadă ce se întâmpl ă cu fiica ei?
Oare nu observ ă ea că fiica este îns ărcinată? Credem c ă există situații, când uneori chiar și mama
fetei nu recunoa ște, până la declan șarea nașterii, că fiica sa este îns ărcinată. Mulți autori se întreab ă:
Oare poate avea loc în cazul dat participa ția? Sau suntem în prezen ța negării realității din partea
mamei? Este oare negarea realit ății caracteristic ă pentru toat ă familia sau numai pentru partea ei
femeiască? După părerea noastr ă, este un fel de anomie familial ă, situație când membrii familiei nu
recunosc problema, se întorc de la ea f ăcându-se c ă nu o observ ă (nu observa r ăul, nu discut ă despre
rău, nu cunosc r ăul). Totodat ă, există și situații când sarcina într-adev ăr poate să nu fie observat ă de
ceilalți datorită particularit ăților anatomice ale gestantei. Îns ă, acest fenomen se consider ă a fi foarte
rar, aproape necunoscut în practica obstetrical ă. În literatura de specialitate un astfel de caz a fost
descris numai o dat ă (Spielcogel and Hohener, 1995) (citat dup ă: [115, p.226]), când domni șoara nu
era perceput ă de cei din jur ca gestant ă datorită particularit ăților sale fizice. De aceea, când a n ăscut
copilul, cu adev ărat i-a uimit pe p ărinți. E dificil îns ă a crede c ă există astfel de împrejur ări.
Savantul american Resnick a examinat minu țios fenomenul pruncuciderilor și problema de
motivație. Anume Resnick pentru prima dat ă a divizat infanticidul în dou ă grupe. Drept criteriu a
servit limita de 24 de ore, adic ă uciderea copilului nou-n ăscut de către mamă imediat dup ă naștere,
pe parcursul a 24 de ore dup ă nașterea copilului, și uciderea copilului pe parcursul unui termen ce a
depășit 24 de ore de la na ștere (Vezi: Tabelul 1).
Tabelul 1
Indici Copiii având vârsta sub 24 de ore Copiii având vârsta peste 24 de ore
Termenul utilizat Neonaticid Filicid
Vârsta mamei 89% sub 25 de ani 77% peste 25 de ani
Tendințe psihotice 17% 67%
Depresie 8% 70%
Tentativa de suicid 0 30%
Motivul principal al
omorului „Eu nu-mi doresc acest copil” „Ar fi mai bine dac ă copilul va
muri”

Resnick afirm ă că motivul principal al pruncucid erilor se considera a fi pur și simplu
nedorința de a avea copil, men ționând că principala cauz ă a tuturor pruncuciderilor s ăvârșite de
către femei nec ăsătorite totdeauna a fost și este stigma ilegalit ății (citat dup ă: [127, p.1116]).

109
Aportul esen țial în studierea fenomenului com portamentului pruncucidar apar ține
criminologilor din Australia Ruth Lawrence și Frederick A. Ernst. O importan ță deosebit ă
reprezintă teoriile propuse, prin care ei explic ă natura determinist ă a pruncuciderilor:
1. Atentatul la via ța copilului determinat de victimitatea sporit ă a copilului ;
2. Atentatul la via ța copilului ca metod ă de soluționare a problemei intrafamiliale ;
3. Atentatul la via ța copilului ca rezultat al tulbur ării psihice a unuia din p ărinți;
4. Atentatul la via ța copilului ca parte component ă a culturii de violen ță;
5. Atentatul la via ța copilului condi ționat prin apartenen ța copilului la genul feminin ;
6. Atentatul la via ța copilului ca rezultat al abuzului de drepturi p ărintești [161, p.7 – 9].
Locul central în studierea fenomenului dat ocup ă pruncuciderea intrafamilial ă, urmare a
tulburării psihice a unuia din p ărinți. Consider ăm necesar a examina rezultatele investiga țiilor
realizate de criminologul englez d’Orban. Savant ul a studiat 89 de cazuri de pruncucidere s ăvârșite
de către mame. Astfel, el a stabilit c ă numai 16% (14 din 89) din num ărul de femei, examinate dup ă
comiterea infrac țiunii, nu au suferit de careva tulburare psihic ă, adică au fost recunoscute absolut
sănătoase; totodat ă, la altele era diagnosticat ă psihoza (16%), la 21% (18 din 89) a fost depistat ă
depresia postpartum, la 43% din num ărul de femei s-au manifestat tulbur ări de personalitate, iar la
4% exper ții au întâlnit dificult ăți la aprecierea st ării psihice a inculpatei (citat dup ă:[132, p.34]).
În 1996, Falkov a studiat 100 de cazuri de pruncucidere. În 32 de cazuri el a constatat la
inculpate o stare psihic ă deosebit ă, iar examinând anamneza lor anterioar ă a stabilit c ă deseori
diagnoza ce li se punea era pur formal ă. Pentru urm ătoarele 23 de cazuri, documentele, suficiente la
număr, mărturiseau starea psihic ă normală a pacienților, iar în 45 de cazuri nu a fost înregistrat ă nici
o anomalie. Totodat ă, el a men ționat că în 40% din num ărul de cazuri inculpatele s-au adresat la
clinici psihiatrice pân ă la săvârșirea pruncuciderii.
Grunfield și Steen au stabilit c ă a treia parte din pruncucideri s ăvârșite de către unul din
părinți (filicidul) a fost acompaniat cu suicid sau cu tentativ ă la suicid (citat dup ă: [132, p.35]).
Potrivit datelor lui Sommander și Rammer, 43 din 67 de pruncucideri se sfâr șeau cu suicid. În
altele 24 de cazuri, s ăvârșite de către mamele nou-n ăscuților, s-a observat c ă acestea î și ucideau
copiii aflându-se în stare de tulburare psihic ă cu diminuarea discern ământului, manifestând
halucinații și delir. De regul ă, ele se aflau la eviden ță în clinicile psihiatrice.
Comparând pruncuciderile s ăvârșite de către tată și de către mamă, Grunfield și Steen au
observat c ă numai o femeie din 17 era recunoscut ă complet s ănătoasă, pe când la b ărbați coraportul
a constituit 9 persoane din cele 19 examinate. Savan ții au ajuns la concluzia c ă majoritatea exper ți-
lor sunt predispu și să recunoasc ă ca bolnave psihic pr eponderent femeile. Mul ți autori au subliniat
existența situației psihotraumante în momentul s ăvârșirii infrac țiunii. Astfel, d’Orban a men ționat

110
că drept cauz ă a stresului poate fi considerat ă starea material ă și socială a persoanei. Dup ă părerea
lui, stresul devine rezultatul neconcordan ței dintre a șteptările și posibilit ățile reale ale persoanei
[126, p.714-715]. Sommander și Rammer consider ă că pruncuciderea este rezultatul conflictelor
interpersonale, al stresului psihologic și al nereu șitelor vieții în combina ție cu tulburarea psihic ă
[119, p.138].
După părerea noastr ă, un interes deosebit reprezint ă studiul criminologic efectuat de c ătre
expertul-psihiatru din SUA Margaret G. Spinelli. Ea a examinat 16 cazuri de pruncucidere s ăvârșite
de către mame, descriind starea psihic ă a mamei în calitate de cauz ă ce a determinat omorul
copilului s ău nou-născut. Margaret G. Spinelli ajunge la concluzia c ă aproape la toate femeile au
fost depistate simptome de anomalii psihice, inclusiv depersonalizare, halucina ții și amnezie în
momentul na șterii [129, p.811].
Drept temei pentru efectuarea acestui studiu au servit urm ătoarele circumstan țe:
1. Pruncuciderea (infanticide) constituie 50% din num ărul total al omorurilor s ăvârșite în
SUA. Deoarece cadavrele nou-n ăscuților în mare parte nu au fost depistate, indicele
neonaticidului în cadrul num ărului total al omorurilor în urma c ărora au suferit copiii este
redus nejustificat la 5%.
2. În momentul na șterii și în perioada postpartum mamele-uciga șe suferă, conform datelor ei,
mult mai ales de tulbur ări psihice decât în alt ă perioadă de viață.
3. O mare parte din femeile care și-au ucis copiii st ăteau la eviden ță la medicul psihiatru.
Din 16 femei examinate 10 erau din Caucaz, 5 femei afro-americane și una din Asia. Vârsta
lor varia între 15 și 40 de ani. Toate femeile examinate și-au ascuns sarcina și au născut neasistate.
În timpul efectu ării expertizei psihiatrice, cu scopul de a aprecia starea de tulburare psihic ă cauzată
de naștere, s-a stabilit c ă până la declan șarea nașterii 5 femei au negat faptul c ă sunt însărcinate, 11
din ele au recunoscut c ă permanent erau agitate, suferind de anxietate. La 12 femei au fost depistate
halucinații auditive. La 14 din ele a fost depistat ă amnezia de scurt ă durată, iar 9 din ele au tr ăit
emoții negative și ură față de copilul nou-n ăscut. Șase din femeile examinate nu o dat ă au fost
supuse violen ței în familie [129, p.812]. Consider ăm că la dezvoltarea concep țiilor privind
comportamentul pruncucidar au contribuit mult cr iminologii J. Arturo Silva, Gregory B. Leong,
Albana Dassouri, Michelle M. Ferrari. În baza unui caz din practica judiciar ă abordat sub aspect
bio-psiho-sociocultural ei au elaborat tipologia comportamentului distructiv al femeilor care și-au
ucis copiii [127, p.1112].
Astfel, A., o domni șoară de 18 ani, a fost învinuit ă de comiterea omorului premeditat al
copilului s ău nou-născut. Ea a comunicat exper ților că permanent sim țea frică și disperare, se
temea că va fi respins ă, având o autoapreciere sc ăzută. Niciodat ă nu contrazicea prietenului s ău,

111
pentru că se temea c ă o va părăsi. În ultimele s ăptămâni de sarcin ă suferea de o depresie grav ă și
disforie. Doi ani în urm ă a început s ă se întâlneasc ă cu un băiat care, dup ă ce a aflat c ă este
gravidă, a părăsit-o refuzându-i ajutorul și susținerea. A. a hot ărât să ascundă sarcina de la
membrii familiei, în care scop a purtat haine largi. Se temea, pentru c ă știa că părinții nu vor
admite ca ea s ă nască în afara c ăsătoriei. Mai mult ca atât, trei ani în urm ă ea deja n ăscuse un
copil în afara c ăsătoriei. Dup ă prima na ștere relațiile dintre inculpat ă și mama acesteia au devenit
foarte tensionate. Problema avortu lui nici nu se discuta, deoarece to ți membrii familiei erau
oameni religio și. Nașterea s-a declan șat cu trei s ăptămâni mai devreme. To ți erau pleca ți în oraș și
A. a rămas acasă singură. Când s-au început contrac țiile, A. s-a dus în WC, unde a n ăscut o feti ță
pe care a aruncat-o în canaliza ție. Conștientizând c ă pruncul este prea mare, a hot ărât să-l
dezmembreze și i-a tăiat o mânu ță. Într-un moment a apucat-o groaza, a luat feti ța care înc ă era
vie, a învelit-o într-o p ătură și a ascuns-o la ea în camer ă între haine. A. se sim țea rău și a adormit.
Inculpata și copilul, deja mort, au fost g ăsite de rudele ca re s-au întors acas ă. Pe parcursul
expertizei psihiatrice ea a negat faptul c ă s-a aflat într-o stare deosebit ă, afirmând c ă nu a suferit
de halucina ții, nici discern ământul nu-i era diminuat în momentul na șterii. Potrivit spuselor sale,
ea nu vroia s ă-și omoare copilul, deoarece avea de gând s ă plece în alt ora ș să nască, unde avea s ă
lase copilul la un orfelinat bisericesc. Na șterea s-a declan șat însă cu trei săptămâni mai devreme,
de aceea a și hotărât să ucidă copilul. Conform datelor expertizei psihiatrice, în trecut inculpata A.
a avut dou ă tentative de sinucidere.
Traume craniocerebrale nu a avut în trecut. Copil ăria i-a fost relativ lini ștită, la școală a
învățat bine. La 14 ani a plecat împreun ă cu părinții în SUA. To ți membrii familiei erau catolici. A.
niciodată nu a fost supus ă violenței fizice. Antecedente penale nu a vea. Dar nici loc permanent de
lucru nu avea. Familia se caracteriza pozitiv. Totodat ă, conform expertizei psihiatrice, inculpata
judeca consecvent și clar, bine se orienta în oameni, în timp și în spațiu; atenția și concentrarea
erau în norm ă, volumul cuno ștințelor corespundea nivelului ei de studii. Când i-a fost dat ă
întrebarea despre copil, imediat a început s ă plângă, mai mult vorbea despre c ăință și moartea
fetiței. Membrii familiei au declarat c ă inculpata cu mult ă dragoste și căldură îngrijea de primul
său copil, violen ță și atitudine brutal ă din partea ei nu se observa. În general, medicii au stabilit
accentuări de caracter la anxietate, singur ătate și agresivitate, au fost stabilite tendin țe depresive.
Partea învinuirii a ajuns la concluzia c ă nu erau suficiente probe pentru a califica fapta ca omor
intenționat cu circumstan țe agravante de gradul I, de și ea a ascuns sarcina. Astfel, A. a fost
condamnat ă pentru omor simplu (voluntary manslaughter) [127, p.1114].

112
Cazul sus-men ționat clar demonstreaz ă că pruncuciderea este un fenomen complex, la baza
căruia stau mai multe cauze, fiecare necesitând o abordare integral ă.
Astfel, savan ții J. Arturo Silva, Gregory B. Leong, Albana Dassouri și Michelle M. Ferrari au
propus modelul comportame ntului pruncucidar condi ționat în principal de:
1) tulburarea psihic ă provocată de naștere;
2) tulburarea de comportament ;
3) factorul vârst ă – cu cât mai mare este vârsta victimei, cu atât mai complexe sunt motivele
pruncuciderii;
4) factorii psihosocioculturali – mediul în care se afl ă mama, cultura și religia profesat ă de
membrii grupului social din care ea face parte [127, p. 1117].
După părerea noastr ă, pruncuciderea este favorizat ă de tradi țiile religioase, de atitudinea
membrilor grupului social fa ță de confesiunea profesat ă de viitoarea mam ă, de reacția negativ ă a
societății față de faptul na șterii unui copil în afara c ăsătoriei, de dorin ța mamei de a se conforma, de
„a fi ca to ți”. Moravurile puritane în familie la fel pot servi drept cauz ă a disarmoniei personalit ății
și a unor anomalii psihice (fapt conf irmat de exemplul de mai sus).

4.2. Starea, dinamica și structura pruncuciderii

Fiind o fapt ă prejudiciabil ă prevăzută și pedepsit ă de legea penal ă în condi ții specifice,
pruncuciderea necesit ă și o abordare criminologic ă deosebită. Mai mult, consider ăm imposibil de a
studia aceast ă faptă ca un fenomen de sine st ătător, deoarece pruncuciderea constituie parte
component ă a criminalit ății violente, deci a crimelor în a c ăror săvârșire este prezent un act de
agresivitate.
Pe teritoriul Repub licii Moldova, începând cu anul 1992 pân ă la 12 mai 2004, au fost
înregistrate 98 de caz uri de pruncucidere.
Conform rezultatelor cercet ărilor noastre, în anul 1992 au fost înregistrate 8 cazuri de omor al
pruncului de c ătre mamă, în 1993 – 6 cazuri, în 1994 – 8 cazuri, în 1995 – 9 cazuri, în 1996
– 12 cazuri, în 1997 – 10 cazuri, în 1998 – 13 cazuri, în 1999 – 4 cazuri, în 2000 – 5 cazuri, în 2001
– 9 cazuri, în 2002 – 6 cazuri, în 2003 – 5 cazuri și în 2004 (pân ă la 12 mai) – 3 cazuri. Inciden țe
maxime au înregistrat anii 1996 și 1998 (Vezi: Anexa 3 ).
Totodată, Departamentul Statistic ă și Sociologie al Republicii Moldova a examinat numărul
total al infrac țiunilor în urma c ărora au suferit copiii (inclusiv minorii sub vârsta de 18 ani) în
perioada anilor 1996-2002.

113
Așadar, în anul 1996 au fost înregistrate 426 infrac țiuni împotriva minorilor, în 1997 – 471,
în 1998 – 398, în 1999 – 385, în 2000 – 305, în 2001 – 294 și în anul 2002 – 342 de cazuri [23,
p.77].
Nivelul infrac țiunilor contra personalit ății minorilor în numărul total de infrac țiuni contra
minorilor a constituit: în a nul 1996 – 50,70%, în 1997 – 48,19%, în 1998 – 50,25%, în 1999
– 57,14%, în 2000 – 62,29%, în 2001 – 46,25%, în anul 2002 – 60,23%.
Totodată, nivelul pruncuciderilor în num ărul total al infrac țiunilor contra personalit ății
minorilor a constituit: în anul 1996 – 2,82%, în 1997 – 2,12%, în 1998 – 3,27%, în 1999 – 1,03%,
în 2000 – 1,64%, în 2001 – 3,06% și în anul 2002 – 1,75%. Indicele mediu egaleaz ă cu 2,24% de
pruncucideri din num ărul total al infrac țiunilor împotriva minorilor.
Analizând nivelul omorurilor inten ționate în cadrul infrac țiunilor contra personalit ății
copiilor (vârsta de la 0 pân ă la 18 ani), am constatat c ă indicii omorurilor s ăvârșite din 1996 pân ă în
2002 au constituit: în anul 1996 – 5,56%, în 1997 – 4,40%, în 1998 – 6,50%, în 1999 – 1,89%, în
2000 – 2,63%, în 2001 – 6,61%, în 2002 – 2,91%. Indicele mediu – 4,35%. Comparând indicii
omorurilor în urma c ărora au suferit copii și indicii pruncuciderilor din 1996 pân ă în 2002 putem
concluziona urm ătoarele: nivelul pruncuciderilor în structura omorurilor inten ționate contra
minorilor în anul 1996 a constituit 54,54%, în 1997 – 66,66%, în 1998 – 54,16%, în 1999 – 20,0%,
în 2000 – 29,41%, în 2001 – 90,0%, în anul 2002 – 30,0% (Vezi: Anexele 4 și 5).
Totodată, consider ăm necesar a stabili coraportul dintre mortalitatea copiilor care au decedat
în urma atentatelor criminale (omor inten ționat, pruncucideri) și care au devenit victime ale
accidentelor rutiere. Drept argument poate servi, în primul rând, moartea violent ă a copiilor și, în al
doilea rând, frecven ța relativă a acestor cazuri. E de men ționat că cercetări analogice au fost
efectuate în câteva state europene (Marea Brita nie, Norvegia). Spre exemplu, în Norvegia
mortalitatea copiilor în urma omorurilor inten ționate și mortalitatea copiilor în urma accidentelor
rutiere se afl ă într-un coraport de 1:62 [132, p.36].
În Republica Moldova în anul 1996 în urma accide ntelor rutiere au decedat 74 de copii, în
1997 – 63, în 1998 – 54, în 1999 – 40, în 2000 – 45, în 2001 – 48, în anul 2002 – 50 de copii [23, p.79].
Potrivit cercet ărilor noastre, corela ția dintre mortalitatea copiilor survenit ă în urma acciden-
telor rutiere și în urma omorurilor inten ționate a constituit 3,1:1 (indice le mediu), iar coraportul
dintre mortalitatea copiilor în urma accidentelor rutiere și în urma pruncuciderilor poate fi
considerat ca fiind 7,04:1 (indice mediu) (Vezi: Anexa 6 ).
O importan ță deosebită în studiul nostru criminologic reprezint ă trecerea în revist ă a pruncuci-
derilor înregistrate în raioanele Republicii Moldova în perioada de la 01.01.1996 pân ă la
12.05.2004 (dup ă datele DI MAI la 12 mai 2004). A șadar: Bălți – 5 cazuri, Basarabeasca – 2,

114
Briceni – 1, C ălărași – 1, Cantemir – 4, C ăușeni – 4, Cimi șlia – 1, Criuleni – 2, Dub ăsari – 1,
Florești – 2, Glodeni – 2, Hânce ști – 4, Ialoveni – 2, Leova – 2, Nisporeni – 1, Orhei – 2, Rezina – 1,
Râșcani – 1, Sângerei – 1, Soroca – 2, Șoldănești – 1, Ștefan-Vod ă – 3, Strășeni – 3, Taraclia – 1,
Telenești – 2, Chi șinău – 16 cazuri. În total, pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 1996-2004
(12 mai) au fost înregistrate 67 de cazuri, f ăptuitoarea fiind stabilit ă în 40 de cazuri (Vezi: Anexele 1
și 2).
Cum s-a ar ătat mai sus, în mun. Chi șinău au fost înregistrate 16 cazuri de pruncucidere, adic ă
23,88% din num ărul total de pruncucideri comise între anii 1996-2004 (12 mai). Consider ăm nece-
sar a trece în revist ă infracțiunile de pruncucidere s ăvârșite pe sectoare: sect. Botanica – au fost
înregistrate 6 cazuri de pruncucidere; sect. Buiucani – 4 cazuri; sect. Centru – 1 caz; sect. Ciocana
– 3 cazuri; sect. Râ șcani – 2 cazuri. Din num ărul total de pruncucideri înregistrate (16), persoana
vinovată a fost stabilit ă în 8 cazuri (50,0%). Astfel, dosare pena le intentate în baza art.92 CP RM
din 1961 și art.147 CP RM din 2002 au constituit: sect . Botanica – 4 dosare; sect. Buiucani
– 2 cazuri; sect. Ciocana – 2 dosare. Din ele în instan ța de judecat ă au fost examinate 4 dosare, și
anume: în sect. Botani ca – dosarele nr.1-494/96 și nr.1-620/2002; în sect. Ciocana – dosarele
nr.1-523/1999 și nr.1-533/2000. Inculpata a fost condamnat ă numai în trei cazuri, și anume:
1. Dosarul nr.1-494/96 – condamnat ă la 2 ani priva țiune de libertate cu suspendarea pedepsei
în baza art.43 CP RM din 1961;
2. Dosarul nr.1-620/2002 – condamnat ă la 6 luni priva țiune de libertate cu suspendarea
pedepsei în baza art.43 CP RM din 1961;
3. Dosarul nr.1-523/1999 – eliberat ă de răspundere penal ă în legătură cu amnistia;
4. Dosarul nr.1-533/2000 – condamnat ă la 1 an priva țiune de libertate cu suspendarea
pedepsei în baza art.43 CP RM din 1961 (Vezi: Anexa 7 ).
În general, vârsta inculpatelor a fost stabilit ă numai în 39 de cazuri. Vârsta medie era de
aproximativ 18-20 de ani. Inculpate minore s-au întâlnit în cinci cazuri. Excep ție au constituit
cazurile de pruncucidere comise de c ătre femei având vârsta pest e 40 de ani (17,9%). Totodat ă,
conform datelor medicului legist A. P ădure, în 30% din cazurile de pruncucidere vârsta mamei
variază aproximativ între 17-18 ani, câte 10% – femei având vârsta de 16, 20, 22 și 24 de ani. El
evidențiază o legitate în alegerea modalit ăților de cauzare a mor ții și vârsta mamei: astfel, la 16-18
ani femeia deseori alege pruncuciderea activ ă, iar la 22-24 de ani – pruncuciderea pasiv ă
[155, p.14].
În Anglia și Wales, spre exemplu, vârsta medie a femeilor care și-au ucis copilul nou-n ăscut
constituie 22 de ani, spre deosebire de vârsta medie a femeilor care și-au ucis copiii mai mari, în
care cazuri vârsta medie c onstituie 27 de ani [157, p.24].

115
Autopsii medico-legale în cazuri de pruncucidere (mun. Chi șinău)
Problema dat ă a fost examinat ă de către A. Pădure. Studiului au fost supuse toate informa țiile
existente în rapoartele de examinare, în special cele cuprinse în expertiza medico-legal ă a
cadavrelor de nou-n ăscuți, de copii și adolescen ți până la 18 ani autopsiate în Sec ția Tanatologic ă a
Centrului de Medicin ă Legală din mun. Chi șinău în perioada anilor 1980-1999.
Cercetările lui A. P ădure indic ă la faptul c ă din num ărul total de copii deceda ți în perioada
anilor 1980-1999 nou-n ăscuții reprezint ă 8,99% (371 cazuri), dintre care 24,25% (90 cazuri) revin
pruncuciderii pasive sau ac tive; în rest, decesul a survenit în urma traumatismelor obstetricale,
asfixiei prenatale și intranatale, precum și din cauza viciilor incompatibile cu via ța. Din num ărul
total de copii și adolescen ți uciși (215) pruncucider ea constituie 41,86%.
În 70% din toate cazurile studiat e s-a constatat pruncuciderea activ ă și în 30% de cazuri –
pruncuciderea pasiv ă, redusă doar la abandonarea pruncului și la survenirea mor ții acestuia în urma
unei hipotermii, uneori combinat ă cu aspira ția apelor amniotice (histopatologic confirmat ă).
Variația anuală a numărului de cazuri de pruncucidere constituie de la 1-2 pân ă la 7-8 cazuri.
Între anii 1980-1999 au fost înregistrate 46,65% cazuri, pe când în perioada 1990-1999 – 53,35%.
Incidență maximă a pruncuciderilor a fost înregistrat ă în anii 1986, 1987, 1996 și 1998.
Totodată, cadavrele de sex masculin au fost examin ate în 52,23% cazuri, iar de sex feminin – în
45,55%. În 2,22% cazuri sexul pruncului nu a putut fi st abilit din motivul putrefac ției avansate. La
săvârșirea pruncuciderii active au fost alese urm ătoarele modalit ăți:
1) Asfixiile mecanice – 52,22% din num ărul total de infanticid, sau 74,60% din num ărul
total de pruncucideri act ive, dintre care:
a) strangulare cu la țul – 40,42%;
b) sufocare – 19,15%;
c) sugrumare cu mâinile – 17,03%;
d) submersie – 12,76%;
e) obstrucția căilor respiratorii cu corpuri str ăine (călușuri) – 10,64%.
2) Cauzarea leziunilor corporale cu obiecte contondente – 14,44% din cazurile de
infanticid, dintre care 20,63% din num ărul de pruncucideri active (traume în regiunea
capului, craniocerebrale);
3) Cauzarea leziunilor corporale cu obiecte ascu țite – 3,34% din num ărul total de
pruncucideri, dintre care 4,77% – pruncucideri active (traume în regiunea gâtului, lezarea
vaselor mari și a organelor cervicale, hemoragii acute provocând moartea).
În 10% din cazuri s-a înregistrat folosirea a dou ă și chiar a trei modalit ăți de pruncucidere
activă.

116
Abandonarea este mai mult întâlnit ă iarna și primăvara. Conform datelo r prezentate de c ătre
A. Pădure, în 55,55% cazuri la momentul efectu ării expertizei medico-legale identitatea mamei nu a
fost stabilit ă (raport egal dintre ora ș și sat – 1:1).
În majoritatea cazurilo r cadavrele copiilor nou-n ăscuți sunt găsite:
a) la gunoiștile municipiului – 26,66%;
b) în casele mamelor – 22,22%;
c) aruncate sau înhumate în spa țiile verzi – 15,55%;
d) în stradă – 7,77%;
e) în WC-uri, subsoluri, fântâni – 15,55% [155, p.17].
Totodată, conform datelor Institutului Na țional de Medicin ă Legală „Mina Minovici”
(București, România), s-a stabilit c ă analiza autopsiilor medico-leg ale efectuate în anul 1999 denot ă
că principalele circumstan țe, din punct de vedere juridic, în care s-a produs moartea violent ă au
fost: omuciderile, v ătămările care au cauzat moartea și pruncuciderile – 7,9%. În acela și timp, în
anul 2003 pruncuciderile au constituit 0,4% din num ărul total de cazuri de mor ți violente [154, p.4]
(Vezi: Anexa 8 ).
Studiu criminologic a 11 cazuri de pruncucidere care au fost examinate în instan țele
judecătorești din Republica Moldova între anii 1996-2003
Analizând dosarele penale intentate pe cazuri de pruncucidere în baza art.92 CP RM din 1961
și examinate în instan țele de judecat ă din municipiile Chi șinău, Bălți, Hâncești și Orhei putem face
unele concluzii referitor la asp ectul criminologic al pruncuciderilo r /tentativelor de pruncucidere.
În baza cercet ărilor noastre, am ob ținut următoarele rezultate:
1. Vârsta inculpatei la momentul comiterii infrac țiunii. De regul ă, pruncuciderile au fost
comise de femei tinere (17-20 de ani) în 4 cazuri (36,4%). Totodat ă, au fost examinate 2 cazuri când
vârsta femeii era de 26-28 de ani (18,2%). E de men ționat că aproape jum ătate din num ărul de
inculpate aveau peste 30 de ani, iar una chiar 40 de ani, astfel formând un grup aparte – femei între
32-40 de ani (45,5%, adic ă 5 cazuri de pruncucidere).
2. Starea civil ă. O mare parte din pruncucideri (63,6%) au fost s ăvârșite de femei nec ăsăto-
rite. Câte dou ă cazuri revin femeilor divor țate (18,2%) și căsătorite (18,2%). Totodat ă, aproape
toate femeile nec ăsătorite au r ămas însărcinate în urma unor rela ții ocazionale, nu aveau un partener
stabil.
3. Locul de munc ă /studii. Din 11 inculpate pe cazuri de pr uncucidere numai una era angajat ă
în câmpul muncii, dou ă erau studente la colegii (18,2%), majo ritatea din ele nu lucrau – 8 (72,7%).

117
4. Locul s ăvârșirii infrac țiunii (mediul rural /urban). Indicii sunt aproximativ asem ănători.
Am stabilit c ă în 6 cazuri (54,5%) omorul copilului nou-n ăscut a fost s ăvârșit în localit ăți rurale, iar
în 5 cazuri (45,5%) – în localit ăți urbane.
5. Nivelul de studii. Indicii s-au distribuit în felul urm ător: a) fără studii – 2 (18,2%);
b) studii medii incomplete – 3 ( 27,3%); c) studii medii – 6 (54,5%).
6. Locul de trai: a) la părinți – 3 (27,3%); b) la c ămin – 2 (18,2%); c) la gazd ă – 2 (18,2%);
d) la ea acas ă – 4 (36,4%).
7. Împrejur ările în care a decurs na șterea. În primul rând, e de men ționat că în 100% de
cazuri pân ă la naștere făptuitoarele au ascuns sarcina de la cei din jur. În 9 cazuri (81,8%) a avut loc
nașterea neasistat ă, iar în 2 cazuri (18,2%) femeile au fost ajutate la na ștere: într-un caz – de c ătre
concubin la inculpat ă acasă (Dosarul nr.1-620/2002), în al doilea caz – de c ătre vecina care locuia în
aceeași cameră din cămin cu parturienta (Dosarul nr.1-560/2003).
8. Metode de s ăvârșire a pruncuciderilor:
1) Asfixia mecanic ă – 5 cazuri (45,5%), dintre care:
1.1. submersie – 1 caz
Dosarul nr.1-523/1999: „Mama și-a înecat copilul într-o cad ă cu apă. Moartea copilului a
survenit în urma asfixiei mecanice”.
1.2. strangulare cu la țul – 2 cazuri (Dosarul nr.1-252/1998; Dosarul nr.1-494/1996).
1.3. sugrumare cu mâinile – 1 caz (Dosarul nr.1-274/2001).
1.4. obstrucția căilor respiratorii cu corpuri str ăine – 1 caz.
Dosarul nr.1-533/2000: „Imediat dup ă naștere inculpata a învelit copilul într-o saco șă de
celofan și l-a aruncat într-o fântân ă de canalizare. Moartea a survenit în urma asfixiei mecanice”.
2) Aplicarea loviturilor cu obiecte ascu țite cauzatoare de moarte – 1 caz.
Dosarul nr.1-385/1996: „Moartea a survenit în ur ma hemoragiei acute provocate de multiple
lovituri aplicate cu foarfecele în regiunea fe ței, capului, pl ămânului stâng și a ficatului”.
3) Aplicarea loviturilor cauzatoare de moarte cu obiecte contondente – 1 caz.
Dosarul nr.1-159/1998: „Moartea copilului a surven it în urma leziunilor periculoase pentru
viață, cauzate cu un obiect contondent (fractura osului parietal din stânga, a coastelor 2, 3, 4, 5, 6
din stânga).
4) Hipotermie – 2 cazuri.
Dosarul nr.1-620/2002: „Imediat dup ă naștere copilul a fost l ăsat într-un lighean f ără ajutor,
unde s-a aflat 12 ore, dup ă ce a murit”.

118
Dosarul nr.1-560/2003: „Dup ă 4 ore de la na ștere nou-n ăscutul a fost aruncat într-o cutie
lângă containerul cu gunoi iarna, noapt ea, la temperatura de -8°C, dezbr ăcat. Moartea a survenit în
urma hipotermiei”.
Totodată, în două cazuri (Dosarul nr.1-185/2001; Dosa rul nr.1-285/1997) moartea copilului
nu a survenit din cauze independente de voin ța făptuitoarei (tentativ ă), iar modalit ățile de cauzare a
morții erau alese urm ătoarele:
Dosarul nr.1-185/2001: „Imediat dup ă naștere copilul a fost aruncat într-un WC public, dar a
rămas viu”.
Dosarul nr.1-285/1997: „Imediat dup ă naștere copilul a fost învelit într-o p ătură,
acoperindu-i-se capul și căile respiratorii, și ascuns sub o pern ă de 5,2 kg, dar a r ămas viu și a fost
salvat”.
9. Examinarea medico-legal ă psihiatric ă. Cercetările noastre au stabilit c ă din 11 cazuri
examinate expertiza medico-legal ă psihiatric ă a fost efectuat ă numai în dou ă cazuri (18,2%), în
ambele rapoarte fiind men ționat că la momentul s ăvârșirii pruncuciderii inculpata avea discer-
nământul p ăstrat, afect fiziologic nu manifesta, de maladii psihice nu suferea (Dosarul
nr.1-385/1996; Dosarul nr.1-560/2003). Totodat ă, în două cazuri (18,2%) la dosar au fost anexate
certificatele medicale, care adevereau c ă inculpata nu se afla la eviden ță la medicul-narcolog și la
medicul-psihiatru.
10. Anotimpul când a fost s ăvârșită pruncuciderea:
iarna – 3 cazuri (27,3%);
primăvara – 7 cazuri (63,6%);
vara – 0 cazuri;
toamna – 1 caz (9,1%).
11. Motivele pruncuciderii. Examinând materialele dosarelor indicate, am eviden țiat urmă-
toarele motive de care s-au condus inculpatele la s ăvârșirea infrac țiunii:
a) sarcină nedorită – în toate 11 cazuri (100%);
b) rușine față de oameni (vecini, rude) – 2 cazuri (18,2%);
c) frică față de părinți – 5 cazuri (45,5%);
d) naștere în afara c ăsătoriei – 9 cazuri (81,8%).
În majoritatea cazurilor femeile se ca racterizau negativ la locul de trai.
12. Probele acumulate pe dosar. Conform datelor din dosarele examinate, învinuirea avea în
mare parte la baz ă 5 probe principale:
a) procesul-verbal de cercetare la fa ța locului;
b) raportul de expertiz ă medico-legal ă a cadavrului nou-n ăscutului;

119
c) raportul de examinare medico-legal ă a parturientei;
d) declara țiile inculpatei de recunoa ștere a vinov ăției;
(numai într-un caz inculpata nu și-a recunoscut vina în comiterea pruncuciderii –
Dosarul nr.1-159/1998).
e) declara țiile martorilor.
Cum deja s-a men ționat, expertiza medico-legal ă psihiatric ă a fost efectuat ă numai în dou ă
cazuri, iar înc ă în două cazuri organele de urm ărire penal ă s-au mul țumit doar cu certificate care
afirmau c ă inculpata nu se afla la eviden ță la medicul-narcolog și la medicul-psihiatru. În patru
cazuri au fost întocmite procese-verbale de ridicare a obiectelor care prezentau interes pentru
urmărirea penal ă (foarfece, lame, p ături cu pete de sânge, haine etc.).
13. Pedeapsa aplicat ă
1. Dosarul nr.1-385/1996 , mun. Bălți – condamnat ă la pedeaps ă penală sub form ă de privațiune de
libertate pe un termen de 3 ani, cu suspendarea isp ășirii pedepsei în baza art.43 CP RM (din
1961) pe un termen de prob ă 2 ani. Conform Deciziei Judec ătoriei mun. B ălți din 13
noiembrie 1996 (Dosarul nr.A-319/1996) , condamnata a fost eliberat ă de termenul de
pedeapsă neispășit în legătură cu amnistia.
2. Dosarul nr.1-560/2003. mun. Bălți – condamnat ă la pedeapsa penal ă sub form ă de amend ă în
mărime de 80 salar ii minime ce constituie 1440 lei moldovene ști.
3. Dosarul nr.1-494/1996. mun. Chi șinău, sect. Botanica – condamnat ă la pedeaps ă penală sub
formă de privațiune de libertate pe un termen de 2 ani cu suspendarea isp ășirii pedepsei pe
același termen în baza art.43 CP RM din 1961.
4. Dosarul nr.1-620/2002 , mun. Chi șinău, sect. Botanica – condamnat ă la pedeaps ă penală sub
formă de privațiune de libertate pe un termen de 6 luni cu suspendarea isp ășirii pedepsei pe
același termen în baza art.43 CP RM din 1961.
5. Dosarul nr.1-523/1999 , mun. Chi șinău, sect. Ciocana – eliberat ă de răspundere penal ă în legătură
cu amnistia.
6. Dosarul nr.1-533/2000 , mun. Chi șinău, sect. Ciocana – condamnat ă la pedeaps ă penală sub form ă
de privațiune de liberate pe un termen de 1 an cu suspendarea isp ășirii pedepsei pe acela și
termen în baza art.43 CP RM din 1961.
7. Dosarul nr.1-159/1998 , mun. Hânce ști – condamnat ă la pedeaps ă penală sub form ă de privațiune
de liberate pe un termen de 2 ani cu isp ășirea pedepsei în colonie de corectare prin munc ă cu
regim comun.
8. Dosarul nr.1-274/2001 , mun. Hânce ști – condamnat ă la pedeaps ă penală sub form ă de privațiune
de liberate pe un termen de 1 an și 6 luni cu isp ășirea pedepsei în colonie de corectare prin

120
muncă cu regim comun. Apelul inculpatei împotriva sentin ței judecătorești mun. Hânce ști a
fost respins ca nefondat în baza decizi ei Colegiului Penal al Tribunalului Chi șinău (Dosarul
nr. 1a-937/2001).
9. Dosarul nr.1-185/2001 , mun. Hânce ști – condamnat ă la pedeaps ă penală sub form ă de amend ă în
mărime de 80 salarii minime. Apelul declarat de acuzatorul de stat pe motivul blânde ței
pedepsei aplicate a fost respins ca nefondat de c ătre Colegiul Penal al Tribunalului Chi șinău
(Dosarul nr.1a-626/2001).
10. Dosarul nr.1-285/1997 , mun. Orhei – condamnat ă la pedeaps ă penală sub form ă de privațiune
de liberate pe un termen de 3 ani cu suspendarea isp ășirii pedepsei pe un termen de 2 ani în
baza art.43 CP RM.
11. Dosarul nr.1-252/1998 , mun. Orhei – condamnat ă la 2 ani priva țiune de liberate cu isp ășirea
pedepsei în colonie de corectare prin munc ă cu regim comun.
Astfel, în total au fost condamnate la pedeaps ă penală 10 femei, dintre care:
– la pedeaps ă sub form ă de amend ă – 2 femei;
– la pedeaps ă privativă de libertate cu suspendarea isp ășirii pedepsei – 5 femei;
– la pedeaps ă privativă de libertate cu isp ășirea pedepsei în locuri de deten ție – 3 femei.
De la răspundere penal ă a fost eliberat ă o femeie.
Totodată, e de men ționat că, fiind o crim ă caracteristic ă numai femeilor (în sensul prevederilor
legislative), pruncuciderea se încadreaz ă organic în criminalitatea feminin ă din Republica Moldova.
Pentru prima dat ă careva referiri criminologice la fenomenul pruncuciderii întâlnim în lucr ările lui
I. Zaporojan [38, p.45].
O parte indispensabil ă a studiului nostru o constituie analiza st ării și a nivelului pruncucide-
rilor în alte țări. Astfel, V. Malikov și N. Pavlova men ționează că în Federa ția Rusă brusc au sc ăzut
cazurile de pruncucideri în num ărul total al omorurilor inten ționate săvârșite în anii ’80-’90 în
comparație cu anii ’60-’70 ai secolului al XX-lea [141, p.18; 143, p.43]. N. Pavlova subliniaz ă că în
anii 1959-1960 procentul pruncuciderilor în num ărul total de omoruri era foarte înalt, constituind în
anul 1954 64%, iar în anul 1960 – 55%. Ulterior el s-a redus esen țial: în anul 1986 – 12,9%;
în 1987 – 24,0%, în 1988 – 19,0%; în 1989 – 15,3%, în 1990 – 3%.
În Federa ția Rusă o cercetare criminologic ă interesant ă a fost efectuat ă de L. Serdiuk. Toate
cele 38 de condamnate care î și ispășeau pedeapsa pentru infrac țiuni de pruncucidere au m ărturisit că
sunt disperate de via ță. Majoritatea din ele au p ărinți sau numai mam ă care prime ște un salariu
mizerabil. Numai 22% din ele erau încadrate la momentul comiterii infrac țiunii în procesul de
învățământ sau în câmpul de munc ă, altele nu aveau un loc de munc ă permanent. Aproape la toate

121
copilul a fost rodul unei drag oste nefericite, al unei rela ții ocazionale sau chiar al violului. La
întrebarea dac ă pedeapsa ce le-a fost aplicat ă este echitabil ă (3-5 ani priva țiune de libertate) ele au
răspuns afirmativ. O mare parte din condamnate sincer se c ăiesc de ceea ce au s ăvârșit. Dintre ele,
84% sunt femei tinere, primipare. La 65% din num ărul lor condi țiile de trai sunt nesatisf ăcătoare:
fără un loc permanent de trai – 12%, f ără nici un venit și ajutor din partea celor apropia ți – 28%.
Până la săvârșirea infrac țiunii, circa 15% din femeile condamnate î și duceau via ța în desfrâu, 3%
din ele nu iubesc în genere copiii. Femeile de o vârst ă mai avansat ă, care deja aveau 2-4 copii, s-au
hotărât la săvârșirea pruncuciderii din cauz ă că noul copil necesit ă noi cheltuieli. Argumentul
principal invocat de ele: „Ce mi-a mai r ămas să fac?” [150, p.45].
O mare parte din cercet ările criminologice ale fenomenul ui de pruncucidere au fost
desfășurate în Europa. Printre acestea putem men ționa:
1) Studiul criminologic al omorurilor inten ționate săvârșite în Danemarca din 1946
până în 1970, în urma c ărora au suferit minorii (inclusiv copiii pân ă la 1 an), efectuat de Hart
Hansen (citat dup ă: [132, p.36]);
2) Studiul criminologic al pruncuciderilor în Norvegia, cuprinzând perioada 1950-1979,
efectuat de Grunfield și Steen (citat dup ă: [132, p.36]);
3) Studiul criminologic al omorurilor și al pruncuciderilor s ăvârșite în perioada 1920-
1939 în Stockholm, efectuat de c ătre M. Kaspersson [119, p.135] și studiul criminologic al
pruncuciderilor s ăvârșite în Suedia, anii 1971-1980, efectuat de Sommander și Rammer (citat dup ă
[119, p.135]);
4) Studiul criminologic al pruncuciderilor s ăvârșite în Anglia pe parcursul a doi ani,
1993 – 1994, efectuat de Falkov (100 de dosare) (citat dup ă: [128, p.138]);
5) Studiul criminologic al pruncuciderilor s ăvârșite în Finlanda între anii 1970-1994,
efectuat de Hana Putkonen [158, p.17-18];
6) Studiul criminologic al infrac țiunilor contra vie ții săvârșite în Finlanda între anii
1982 – 1992 de c ătre femei, inclusiv al celor de pruncucidere [125, p. 947].
7) Studiul criminologic al pruncuciderilor și al omorurilor inten ționate care au avut loc
în Marea Britanie între anii 1970-1975, s ăvârșite de către părinții care sufer ă de tulbur ări psihice,
elaborat de d’Orban în baza a 89 de dosare studiate (citat dup ă: [128, p.139]).
Toate cercet ările criminologice care au fost analizate de noi demonstreaz ă că pruncuciderea
este specific ă tuturor societ ăților, indiferent de perioada istoric ă sau teritoriu, de nivelul dezvolt ării
culturale, economice sau sociale. Cauza este ascuns ă în conștiința inculpatei și nu poate fi justificat ă

122
prin lipsa de bani sau a locu lui de trai, care, la rândul lo r, pot fi considerate doar condi ții ce
favorizeaz ă pruncuciderea.

4.3. Măsuri de prevenire și combatere a pruncuciderii

Lupta cu criminalitatea este o activitate complex ă ce include trei componente specifice:
a) organizarea general ă a luptei cu criminalitatea;
b) organizarea activit ății de prevenire a criminalit ății;
c) organizarea activit ății de ocrotire a normelor de drept.
În cadrul studierii pruncuciderii din punct de ve dere criminologic, lupta cu acest fenomen din
partea societ ății și a statului cap ătă trăsături specifice. În special, ea trebuie s ă fie efectiv ă, astfel ca
intențiile feroce și egoiste ale femeii-uciga șe să nu fie confundate cu dr eptul femeii la avort,
ținându-se cont de faptul c ă într-un stat de drept nimeni nu are dreptul nelimitat s ă dispună de viața
altuia.
După părerea noastr ă, lupta cu pruncuciderea trebuie axat ă pe următoarele principii:
1. Activitatea preventiv ă se consider ă a fi de baz ă. În cadrul prevenirii infrac țiunii de prunc-
ucidere m ăsurile îndreptate spre acordarea asisten ței sociale sunt mai binevenite, m ăsurile de
convingere având prioritate fa ță de cele de constrângere.
2. Depistarea pruncuciderilor și aplicarea fa ță de persoanele vinovate a m ăsurilor corespun-
zătoare. E important ca r ăspunderea femeii, care și-a ucis copilul, s ă fie una real ă și în concordan ță
cu gravitatea faptei. Spre regret, dup ă cum arat ă practica judiciar ă, femeia, care a s ăvârșit omorul
premeditat al copilului s ău nou-născut, este condamnat ă, de regul ă (o jumătate din sentin țe), la
pedeapsă condițională. Ca urmare, necon știentizând pericolul social al faptei comise, ea poate
săvârși noi crime. Totodat ă, combaterea pruncuciderii este împiedicat ă, nu în ultimul rând, de
formalismul și atitudinea neserioas ă a unor colaboratori practici, care admit transmiterea dosarului
penal în instan ța de judecat ă în baza unor probe pr imitive, deseori incomplete , cu erori grave în
cazul calific ării participa ției la omorul copilului nou-n ăscut. Ca urmare, se încalc ă principiul
proporționalității privind infrac țiunea comis ă și pedeapsa aplicat ă.
3. Individualizarea r ăspunderii penale. La r ăspundere penal ă poate fi tras ă numai persoana
care a săvârșit infracțiunea. În cazul pruncuciderii aceasta este nu numai femeia care și-a omorât
copilul, dar și alte persoane care au contribuit la survenirea rezultatului criminal sub form ă de
moarte a copilului nou-n ăscut.

123
4. În combaterea pruncuciderilor trebuie s ă se implice to ți membrii societ ății, rolul principal
revenindu-i totu și statului. Într-adev ăr, statul, fiind subiectul principal în lupta cu criminalitatea,
poate obține unele rezultate pozitive numai având sprijinul și susținerea întregii popula ții. Anume
statul dispune de instrume nte de prevenire a criminalit ății; statul elaboreaz ă direcțiile principale de
luptă cu criminalitatea, creeaz ă baza legal ă a acestei activit ăți [66, p.397].
La elaborarea m ăsurilor de combatere a pruncuciderii trebuie s ă se țină cont și de faptul c ă, în
primul rând, acest tip de infrac țiune se consider ă a fi parte component ă a criminalit ății violente din
Republica Moldova și, în al doilea rând, c ă ea intră în structura criminalit ății feminine [38, p.47].
După părerea noastr ă, organizarea combaterii acestui fenomen are tr ăsături specifice, necesi-
tând, întâi de toate, o activitate informa țională și analitică ce ar include:
9 evidența strictă a tuturor cazurilor de depistare a cadavrelor de nou-n ăscuți în locuri publice
(parcurile, gunoi știle orașului etc.), inclusiv eviden ța tuturor cazurilor de deces a nou-
născuților în institu țiile medicale obstetricale (indiferent de cauza acestuia);
9 evidența strictă a cazurilor înregistrate, în care au fost g ăsite persoanele vinovate de prunc-
ucidere;
9 crearea unei baze de date care s ă includă integral informa ții privind cazurile de prunc-
ucidere, începând cu înregistrarea cazului (spre exemplu, depistarea cadavrului de nou-
născut) și sfârșind cu executarea pedepsei. Consider ăm că această propunere î și va găsi
aplicare în activitatea Ministerului Afacerilor Interne.
Următorul aspect important se consider ă a fi prognozarea criminologic ă a pruncuciderii.
Așadar, cunoscând legit ățile crimei date, particularit ățile ce caracterizeaz ă subiectul, locul și timpul
săvârșirii pruncuciderii, putem nu numai s ă prevedem fenomenul dat și tendințele evoluării lui pe
viitor, dar și să elaborăm strategii preventive.
Evaluarea strategiei preventive în combaterea pruncuciderii. Aceast ă activitate este exercitat ă
de către stat în baza evalu ării situației criminogene (adic ă a criminalit ății, cauzali tății și stării ei),
a pronosticului criminologic și a recomand ărilor elaborate de c ătre speciali ști întru prevenirea
pruncuciderii. „Strategia este arta de lupt ă cu criminalitatea; ea determin ă direcția loviturii
principale pentru a învinge în aceast ă luptă” – scrie A.I. Dolgova [66, p.416].
Fenomenul pruncuciderii poate fi redus în mare parte prin promovarea unei politici sociale
benefice, în care scop trebuie elaborate programe de sus ținere a mamelor solitare, organizate
training-uri psihologice grat uite pentru femei tinere îns ărcinate, care au fost respinse de c ătre rudele
lor apropiate. În plus, necesit ă a fi aplicate metode de convingere în faptul c ă nașterea trebuie s ă
aibă loc în institu ții obstetricale, fiindu-le totodat ă educat sentimentul de responsabilitate pentru

124
viața viitorului copil. Aceste activit ăți trebuie promova te de speciali ști. Trebuie deci organizate
cursuri de preg ătire a cadrelor profesionale, acestea fii nd ulterior asigurate cu locuri de munc ă.
Asigurarea bazei legislative în domeniul ocrotirii juridico-penale a vie ții omene ști. Cu
programarea activit ății de combatere a criminalit ății (inclusiv a pruncucider ii) este strâns legat ă
activitatea legislativ ă a statului. Consider ăm că în legisla ția Republicii Moldova trebuie introdus ă o
lege care ar stabili momentul din care via ța se consider ă a fi ocrotit ă de legea penal ă și care ar defini
noțiunile de viabilitate, copil n ăscut viu și copil născut mort. Totodat ă, propunem ca în Monitorul
Oficial să fie publicat Ordinul Ministerului S ănătății al Republicii Moldova nr.152 din 03.08.1994
„Despre unele m ăsuri de ocrotire a s ănătății femeii, mic șorarea num ărului de avorturi în Republica
Moldova”, cu modific ările ulterioare din 04.01.1999, as igurând astfel transparen ța și accesibilitatea
lui pentru popula ție.
Pregătirea și perfecționarea cadrelor în domeniul combaterii pruncuciderii. Cum demons-
trează practica judiciar ă pe categoria dat ă de infrac țiuni, majoritatea colabor atorilor organelor de
ocrotire a normelor de drept nu posed ă cunoștințe elementare în medicin ă, necesare la investigarea
pruncuciderilor.
Formarea culturii popula ției în sfera ocrotirii vie ții umane se consider ă a fi cel mai
important aspect în procesul combaterii pruncuciderii, incluzând lichidarea violen ței în familie, a
abuzului de alcool și de droguri etc.
Totodată, prevenirea criminalit ății reprezint ă activitatea statului, a societ ății și a persoanelor
fizice și juridice orientat ă spre determinarea cauzalit ății criminalit ății cu scopul neadmiterii atragerii
de noi subiec ți în săvârșirea crimelor [66, p.432].
Activitatea de prevenire include activitate a de profilaxie, de preîntâmpinare și de contracarare.
Măsurile preventive trebuie aplicate ținându-se seama atât de interese le individuale ale persoanei,
cât și de necesit ățile societății.
Atitudinea omului fa ță de societate, fa ță de alți oameni, fa ță de regulile de convie țuire se
formează prin educa ție și autoeduca ție, în cadrul comunic ării cu semenii s ăi. „Convingerile, deprin-
derile și opiniile omului se formeaz ă în mare parte sub influen ța persoanelor cu care el comunic ă, în
special în tinere țe” – scrie E.A. Șein. Greșelile educa ției, combinate uneori cu condi țiile nefavora-
bile de via ță – lipsa locului de trai, starea material ă precară – se reflect ă asupra form ării
personalit ății. Formarea personalit ății începe în familie. De faptul ce a auzit copilul acas ă, ce a
văzut în familie în mare parte depind idealurile vie ții și scopurile practice de ca re el se va conduce
în viață [103, p.24].
Totodată, pruncuciderii îi sunt caracteristice și cauze proprii, tr ăsături specifice; cunoscându-
le, putem elabora m ăsuri speciale de preven ție și profilaxie a pruncuciderii.

125
În criminologie se disting preven ția general ă și prevenția specială.
Prevenția general ă reprezint ă un sistem de m ăsuri orientate spre înl ăturarea cauzelor ce
determină criminalitatea, promovate în rândul întregii popula ții [66, p.339].
Prevenția special ă reprezint ă un sistem de m ăsuri la fel orientate spre înl ăturarea cauzalit ății
criminalit ății, însă promovate, în special, în cadrul unor grupuri sociale aparte, unde probabilitatea
comiterii infrac țiunii este mult sporit ă. În cazurile preven ției speciale accentul este pus pe grupurile
sociale cu grad sporit de criminogenez ă și pe cele cu grad sporit de victimogenez ă.
În ce prive ște pruncuciderea, grupul cu grad sporit de criminogenez ă include fete minore
necăsătorite din familii nefavorabile, sau, dimpotriv ă, femei mature (peste 40 de ani) cu sarcina
neplanificat ă; femeile care nu au o surs ă de venit stabil ă, femeile nevoia șe ale căror venituri legale
nu le pot asigura existen ța. La subiec ți cu grad sporit de victimogenez ă se referă cei care nu sunt
protejați împotriva violen ței fizice, și anume – nou-n ăscuții.
Așadar, în criminologie victim ă a infracțiunii se consider ă a fi orice persoan ă, căreia i se
cauzează, direct sau indirect, prejudiciu fizic, material sau moral [25, p.262].
La rândul s ău, criminologul D.V. Rivman eviden țiază așa-numita „victimitate individual ă”
constituită din componente de personalitate și de situație. Componentul de pe rsonalitate al victimi-
tății individuale se consider ă a fi capacitatea persoa nei de a deveni victim ă în urma unor tr ăsături
subiective caracteristice ei, adic ă putința de a fi victim ă [85, p.40].
Conform tipologiei propuse de D.V. Rivman, nou-n ăscuții se refer ă la tipul universal, adic ă
sunt persoane cu tr ăsături specifice, care determin ă vulnerabilitatea lor poten țială sporită față de
diferite infrac țiuni; ei sunt pasivi și slabi [85, p.43]. Componentul de situa ție se consider ă a fi
capacitatea de a deveni victim ă potențială preponderent în urma concursului de împrejur ări
situative, al c ăror pericol este irezistibil.
Un loc deosebit în lupta cu pruncuciderile ocup ă prevenția special ă, adică acțiunea asupra
acelor persoane, care pot s ăvârși infracțiuni, asupra mediului lor social . Tipul dat de activitate, scrie
A.I. Dolgova, reprezint ă „metode de lucru cu un individ apar te, cu mediul lui apropiat” [66, p.452].
Drept exemplu poate servi Dosarul nr.4689/2002. Decizia nr.25. Ședința publică din
07.01.2003. Înalta Curte de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală:
Pentru a pronun ța această hotărâre, prima instan ță a reținut că petenta condamnat ă V.C. a
solicitat întreruperea execut ării pedepsei de 18 ani închisoare aplicat ă prin sentin ța penală nr.34/7
din martie 2002 pronun țată de Tribunalul Teleorman.
În cererea formulat ă s-a indicat c ă în timpul execut ării pedepsei a n ăscut un copil la data de
6 iulie 2002. Din sentin ța penală menționată rezultă că petenta a fost condamnat ă l a 1 8 a n i
închisoare pentru infrac țiunea de omor calificat, întrucât la 19 mai 2001 a n ăscut un făt viu și la 30

126
minute dup ă naștere l-a lovit în mod repetat și cu intensitate, provocând u-i leziuni în urma c ărora
acesta a decedat.
În prezent solicit ă întreruperea execut ării pedepsei pentru îngrijirea copilului pe care l-a
născut în timpul deten ției.
Astfel, instan ța a ajuns la concluzie c ă petenta, care a suferit o condamnare pentru
infracțiunea de omor calificat (omorându- și copilul nou-n ăscut), poate reprezenta un real pericol
pentru copilul n ăscut în deten ție, precum și pentru ceilal ți copii pe care îi are în între ținere.
Curtea de Apel, ca și instanța de fond, a considerat c ă petiționara condamnat ă nu oferă
garanții suficiente cu privire la asigurarea securit ății fizice a minorului, având în vedere
antecedentele comportamentale ale acesteia [166].
Cum rezult ă din exemplul de mai sus, condi țiile de fapt enumerate nu s-au modificat. Copilul
născut în penitenciar este fructul unei rela ții intime ocazionale și nu a fost recunoscut de tat ă. În
contextul expus, întreruperea execut ării pedepsei astfel cum a solicitat condamnata nu ar avea, dup ă
părerea noastr ă, ca finalitate ocrotirea dreptului copilului minor, în vârst ă de sub un an, de a fi
îngrijit, crescut și educat de mama sa.
Or, în cazul de fa ță, uciderea copilului nou-n ăscut de c ătre condamnat ă creează serioase
îndoieli cu privire la capacita tea acesteia de a asigura cre șterea și ocrotirea minorului în condi ții de
deplină siguranță. Interesul copilului fiind serios periclitat – aspect constatat de cele dou ă instanțe –
determină respingerea recursului d eclarat de petenta condamnat ă.
Așadar, hotărârea Cur ții Supreme de Justi ție a României a condus la formarea unui nou
principiu aplicabil în cauzele penale analogice.
„Când o condamnat ă are un copil mai mic de un an, executarea pedepsei poate fi amânat ă,
respectiv întrerupt ă.
Dacă din datele cauzei rezult ă că această măsură nu este în interesul unei mai bune
ocrotiri a copilului, instan ța nu este obligat ă să dispună amânarea sau întreruperea execut ării
pedepsei” (Decizia nr.1220 din 11 martie 2003) [170].
Măsurile de preven ție special ă individual ă reprezint ă un instrument social, care este orientat
spre neutralizarea și înlăturarea tr ăsăturilor negative ale persoanei și, respectiv, spre corectarea
comportamentului ei. Totodat ă, când măsura de preven ție este îndreptat ă spre mediul social, atunci
se urmărește scopul de a neutraliza sau a înl ătura factorii negativi din exterior, care deformeaz ă
personalitatea (condi țiile de trai nefavorabile, rela țiile interpersonale negative etc.).
Mai detaliat, în calitate de obiect al preven ției individuale a prunc uciderii se consider ă
următoarele:

127
1. Comportamentul și modul de via ță antisocial al femeii care poate contribui la
sporirea probabilit ății săvârșirii pruncuciderii de c ătre ea.
2. Trăsăturile caracteristice de natur ă personal ă și psihologic ă care predetermin ă
deformarea comportamentului ei.
3. Trăsăturile caracteristice de natur ă psihofiziologic ă.
4. Condițiile nefavorabile ce influen țează dezvoltarea personalit ății ei (cele din mediul
de trai, din sfera de activ itate, de instruire etc.).
Într-adevăr, în perioada de gesta ție, mai ales nedorit ă, pot apărea alte împrejur ări sub al c ăror
imperiu femeia va lua decizia de a- și omorî copilul, printre acestea: refuzul ajutorului din partea
rudelor, lipsa locului de trai, a locului de munc ă etc. Anume ace ști factori situativi pot provoca
comportamentul deviant al mamei. Dac ă acești factori vor fi înl ăturați la timp, atunci pruncuciderea
poate fi evitat ă cu un mare grad de probabilita te. Scopul principal al preven ției individuale este
corectarea femeii, schimbarea comportamentul ui ei din unul antisocial în unul legal.
Pentru atingerea acestui scop trebuie elaborat ă o listă întreagă de obiective, printre care:
1. Depistarea persoanelor al c ăror comportament m ărturisește despre posibilitatea real ă
a săvârșirii infrac țiunii, și anume: a femeilor care sunt predispuse la comiterea pruncuciderii, în
special a femeilor tinere provenite din familii cu venit mic, a celor din alte ora șe sau sate care î și fac
studiile în institu țiile de înv ățământ din capital ă. În acest scop este necesar a exercita controale și a
lua la eviden ță studentele îns ărcinate nec ăsătorite, care locuiesc în c ămine, deoarece aproximativ
25% din cazurile de pruncucidere se s ăvârșesc anume în aceste locuri. Respectiv, poten țialii
infractori trebuie c ăutați, în primul rând, la locul lor de trai.
2. Înăsprirea controlului asupra institu țiilor obstetrico-ginecologice care efectueaz ă
întreruperea sarcinii, mai ales în cazurile adres ării femeilor cu termen mare de sarcin ă. Unui control
minuțios trebuie supus fiecare caz de deces al copilului în aceste institu ții, la fel cazurile de
declanșare artificial ă a nașterii contrar indica țiilor medicale (peste 22 de s ăptămâni de gesta ție).
3. Depistarea familiilor ai c ăror membri sunt predispu și la acțiuni agresive și
autoagresive. Supravegherea persoanelor ținute la eviden ță în dispensarele psihoneurologice din
Republica Moldova. Cu referire la pruncucidere, sub control trebuie ținute în special femeile
însărcinate din aceste familii. Men ționăm în context c ă criminologii de peste hotare și medicii
legiști au constatat c ă femeile care sufer ă de maladii psihice sunt predispuse, dup ă ce și-au omorât
copiii, la suicid [129, p.813].

128
Elaborarea m ăsurilor de preven ție a pruncuciderii necesit ă cunoașterea:
1) factorilor ce determin ă comiterea pruncuciderii (care au servit drept cauz ă a acestei
infracțiuni; a fost ea legat ă cu abuzul de droguri ori de alcool; a fost ea determinat ă de
conflictele familiale sau comis ă în urma unei st ări psihice deosebite; condi țiile care au
favorizat s ăvârșirea pruncuciderii etc.):
2) caracteristicilor social-demografice (informa ții despre nivelul de studii, vârsta, starea
civilă, componen ța de familie, locul de trai, nivelul de cultur ă, starea social ă, atitudinea
față de muncă, față de copii etc.);
3) particularit ăților individual-psihologice (trăsăturile de caracter, calit ățile de voin ță,
gradul de integrare a spiritului și a biologicului etc.);
4) înclinațiilor deosebite antisociale (abuz de alcool și droguri, tendin țe la acțiuni agresive
sau autoagresive etc.);
5) particularit ăților de dezvoltare fiziologic ă (în special ale persoanelor ce sufer ă de maladii
psihice).
Măsurile de preven ție individual ă pot fi rezultative numai atunc i când sunt planificate din
timp. Pentru aceasta trebuie s ă cunoaștem persoana c ăreia îi sunt adresate aceste m ăsuri și mediul ei
ambiant, acordându-i ajutorul necesar în ce prive ște angajarea în câmpul muncii, ameliorarea
condițiilor de via ță, luarea de m ăsuri pentru preîntâmpinarea și contracararea omorul ui planificat al
copilului nou-n ăscut nedorit. În scopul asigur ării securit ății vieții copilului și a mamei îns ăși, pe
lângă instituțiile specializate, institu țiile obstetricale trebuie desf ășurate consulta ții psihologice
gratuite pentru femeile îns ărcinate care au nimerit într-o situa ție de via ță dificilă, nefavorabil ă
nașterii. Trebuie organizate discu ții individuale cu femeile îns ărcinate care, aflându-se la ultimul
termen de gesta ție, intenționează să se dezică de copil; în cadrul discu țiilor ele trebuie convinse s ă
nască, accentuând – în institu ții specializate. Consider ăm că în cadrul acestor consulta ții este
necesar a promova principiul responsabilit ății mamei pentru via ța viitorului copil (Vezi: Anexa 9 ).
După părerea noastr ă, în legisla ția națională necesită a fi operate unele modific ări în ce
privește efectuarea avorturilor, și anume: femeilor din familii s ărace, a căror situație material ă nu le
permite achitarea avortului, trebuie s ă li se acorde dreptul de a efectua avortul în mod gratuit pân ă la
12 săptămâni de gesta ție. Drept argument pro poate serv i cazul real din practica judiciar ă, când
inculpata și-a justificat fapta de omor al pruncului în felul urm ător: „Pentru avort îmi trebuiau
300 de lei, pe care la mo ment nu-i aveam, iar la na ștere bani nu trebuiesc” (Dosarul
nr. 1-533/2000).

129
SINTEZA REZULTATELOR OB ȚINUTE

Rezultatele ob ținute în urma investiga țiilor efectuate rezid ă în:
1. Determinarea însemn ătății noțiunii de „neonaticid”, fiind una reu șită și corectă din punct de
vedere etimologic. Anume no țiunea de „neonaticid” red ă adecvat con ținutul faptei de ucidere a
copilului nou-n ăscut în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere, săvârșite de către mama aflat ă
într-o stare de tulburare fizic ă sau psihic ă, cauzată de naștere, cu diminuarea discern ământului.
Așadar, ne pronun țăm pentru substituirea denumirii articolului 147 CP RM „Pruncuciderea” cu cea
de „Neonaticidul”;
2. Probarea faptului c ă viața copilului nou-n ăscut se consider ă începută din momentul declan șării
nașterii fiziologice, iar cauzarea mor ții unui copil viu care s-a n ăscut în rezultatul declan șării artifi-
ciale a travaliului sau în urma na șterii naturale premature la termenul de gesta ție peste 22 de
săptămâni trebuie recunoscut ă ca omor;
3. Stabilirea conexiunilor între no țiunile „copil viu” și „copil viabil”. Împrejurarea c ă, potrivit
actelor medico-legale, copilul era neviabil din cauza unei afec țiuni congenitale, este irelevant ă, de
vreme ce în momentul na șterii acesta era viu;
4. Demonstrarea tezei c ă tulburările psihice provocate de actul na șterii trebuie s ă aibă o anumit ă
intensitate (pentru a produce o îngustare a câmpului con științei) și că infracțiunea de pruncucidere
nu poate fi comis ă cu discern ământul p ăstrat. Dovedirea premedit ării exclude încadrarea de
pruncucidere;
5. Argumentarea faptului c ă pe parcursul sarcinii nedorite la femei apare un mecanism specific de
autoapărare – negarea sarcinii;
6. Efectuarea unui studiu cr iminologic, în urma c ăruia s-a stabilit c ă cauza pruncuciderilor este
ascunsă în conștiința inculpatei și nu poate fi justificat ă prin lipsa de loc de trai sau starea material ă
dificilă; acestea pot fi considerate doar în calitate de factori ce favorizeaz ă pruncuciderea;
7. Elaborarea m ăsurilor de prevenire și combatere a pruncuciderii;
8. Demonstrarea oportunit ății revizuirii legisla ției în vigoare, în vederea formul ării și adoptării unor
norme distincte consacrate ocrotirii vie ții omenești.

130
CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI
I. Concluzii
1. Cauzarea mor ții unui copil viu, care s-a n ăscut în rezultatul declan șării artificiale a
travaliului sau în urma na șterii naturale premature la termenul de gesta ție ce dep ășește 22 de
săptămâni, trebuie calificat ă drept omor.
2. Drept cea mai conving ătoare prob ă a existen ței vieții omenești trebuie s ă fie recunoscut ă
respirația; totodat ă, prezența acestei vie ți nu poate fi demonstrat ă numai prin respira ție, de aceea
faptul că copilul nu a respirat nu exclude posibilitatea de a-l recunoa ște viu. Ca urmare, pot exista
cazuri când, f ără a respira, copilul î și poate prelungi via ța în afara corpului mamei, dar
asemănătoare cu via ța intrauterin ă, adică doar prin circula ția sângelui, cum ar fi, spre exemplu,
cazul mor ții aparente.
3. Viu trebuie recunoscut și copilul omorât în timpul na șterii, care deja nu poate fi considerat
făt intrauterin, chiar dac ă el nu a început s ă respire. Împrejurarea c ă, potrivit actelor medico-legale,
copilul era neviabil din cauza unei afec țiuni congenitale, este irelevant ă, de vreme ce în momentul
nașterii acesta era viu.
4. Timpul săvârșirii infrac țiunii practic coincide cu perioada în care copilul se consider ă nou-
născut din punct de vedere me dico-legal – 24 de ore.
5. În calitate de subiect în sensul art.147 CP RM poate fi recunoscut ă numai lehuza
(parturienta) ori l ăuza, care se afl ă într-o stare de tulburare fizic ă sau psihic ă cu diminuarea
discernământului, cauzat ă de naștere, adic ă femeia care l-a purtat și l-a născut pe acest copil, cu
condiția că la momentul s ăvârșirii pruncuciderii ea a atins vârsta de 14 ani.
6. Femeia în timpul s ăvârșirii pruncuciderii trebuie s ă se afle într-o stare deosebit ă psiho-
fiziologic ă cu diminuarea discern ământului, cauzat ă de naștere, care se exprim ă la două niveluri:
1) nivelul biologic – prezen ța unei tulbur ări psihice temporare care nu exclude responsabilitatea și
care este provocat ă de naștere, este spontan ă și de scurtă durată, 2) nivelul sociologic – aceast ă stare
este condi ționată atât de factori endogeni, cât și de factori exogeni care pot contribui la apari ția
comportamentului afectiv, agita ției, agresivit ății nejustificate fa ță de copil; în al ți termeni – situa ție
psihotraumant ă.
7. În majoritatea cazurilor pe parcursul sarcinii nedorite la femei apare un mecanism specific
de autoap ărare – negarea sarcinii, adic ă refuzul de a percepe obiectiv împrejur ările reale; este o
decepție deliberat ă, o acțiune conștient aleas ă, manifestându-se în tul burarea Ego-ului. Cauza
principală a negării sarcinii întâlnit ă mai des la adolescente este, consider ăm, clară – rușinea banal ă,
frica și culpabilitatea. Frica de reac ția familiei, frica de viitorul apropiat, frica de a fi respins ă. În

131
baza cercet ărilor noastre am stabilit c ă sarcina poate fi negat ă chiar de c ătre mama fetei îns ărcinate.
Nu poate fi acceptat ă nici afirma ția rudelor inculpatei precum c ă nu știau despre sarcina ei, totodat ă
locuind cu ea sub un acoperi ș, uneori fiind chiar în camera de al ături în momentul declan șării
nașterii.
8. Cauza pruncuciderilor este ascuns ă în conștiința inculpatei și nu poate fi justificat ă prin
lipsa de loc de trai sau starea material ă dificilă; acestea pot fi considerate doar în calitate de factori
ce favorizeaz ă pruncuciderea.
II. Recomand ări:
1. Ne pronun țăm pentru substituirea denumirii nu prea reu șite „pruncucidere” cu no țiunea de
„neonaticid”, considerând-o mai corect ă din punct de vedere legislativ, științific și al dreptului
penal. Anume no țiunea de „neonaticid” red ă adecvat con ținutul faptei de ucidere a copilului nou-
născut în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere, săvârșite de către mama aflat ă într-o stare de
tulburare fizic ă sau psihic ă, cauzată de naștere, cu diminuarea discern ământului.
2. Propunem completarea dispozi ției articolului 147 CP RM cu no țiunea „propriului copil”,
fiindcă la răspunderea penal ă în baza art.147 CP RM poate fi tras ă numai femeia care a n ăscut acest
copil, adic ă mama biologic ă.
3. Este necesar ca în Monitorul Oficial s ă fie publicat Ordinul Ministerului S ănătății al
Republicii Moldova nr.152 di n 03.08.1994 „Despre unele m ăsuri de ocrotire a s ănătății femeii,
micșorarea num ărului de avorturi în Republica Moldova”, cu modific ările ulterioare din
04.01.1999, asigurând astfel transparen ța și accesibilitatea lui pentru popula ție.
4. Depistarea familiilor ai c ăror membri sufer ă de maladii psihice, fiind predispu și la acțiuni
agresive și autoagresive. Supravegherea persoanelor ținute la eviden ță în dispensarele psihoneuro-
logice din Republica Moldova.
5. Înăsprirea controlului asupra institu țiilor obstetrico-ginecologice care efectueaz ă întreru-
perea sarcinii, mai ales în cazurile adres ării femeilor cu termen mare de gesta ție. Unui control
minuțios trebuie supus fiecare caz de deces al copilului în aceste institu ții.
6. Cu scopul perfect ării legisla ției penale în vigoare, propunem urm ătoarea redac ție a art.147
din Codul penal al Republicii Moldova:
„Art.147. Neonaticidul
(1) Omorul propriului copil nou-n ăscut săvârșit în timpul na șterii sau în primele 24
de ore dup ă naștere de către lehuz ă sau lăuză, care se afl ă într-o stare de tulburare fizic ă sau
psihică, cauzată de naștere, cu diminuarea discern ământului
se pedepse ște cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

132
ANEXE
Anexa 1
DOSARE PENALE
(art.147 CP RM din 18 aprilie 2002, ar t.92 CP RM din 26 martie 1961)
Depistarea infrac țiunilor pe cazuri de pruncucidere (dup ă datele DI a MAI din 12 mai 2004)
în ordine cronologic ă
Nr. D /o Num ărul dosarului Data intent ării Locul comiterii pruncuciderii
1. 1996048014 1996.02.21 mun. B ălți
2. 1996428020 1996.03.23 mun. Chi șinău (sect. Botanica)
3. 1996448020 1996.05.03 or. Ialoveni
4. 1996328014 1996.08.02 or. Soroca
5. 1997438002 1997.01.13 or. Cantemir
6. 1997348005 1997.01.29 or. Ștefan-Vod ă
7. 1997358040 1997.05.06 or. Telene ști
8. 1997278018 1997.05.10 or. Orhei
9. 1997188032 1997.06.08 or. C ăușeni
10. 1997458027 1997.09.05 or. Basarabeasca
11. 1997238024 1997.10.03 or. Leova
12. 1997138021 1997.12.04 or. Dub ăsari
13. 1997188055 1997.12.23 or. C ăușeni
14. 1998208016 1998.03.02 or. Hânce ști
15. 1998278012 1997.03.11 or. Orhei
16. 1998098018 1998.03.23 or. Glodeni
17. 1998248024 1998.04.09 or. Nisporeni
18. 1998388061 1998.04.13 or. Flore ști
19. 1998338033 1998.05.12 or. Str ășeni
20. 1998428071 1998.05.26 mun. Chi șinău (sect. Botanica)
21. 1998328024 1998.07.03 or. Soroca
22. 1998168045 1998.09.11 or. C ălărași
23. 1998038100 1998.10.02 mun. Chi șinău (sect. Buiucani)
24. 1998428200 1998.11.19 mun. Chi șinău (sect. Botanica)
25. 1999488080 1999.05.19 mun. Chi șinău (sect. Ciocana)
26. 2000488017 2000.04.06 mun. Chi șinău (sect. Ciocana)
27. 2000038185 2000.05.27 mun. Chi șinău (sect. Buiucani)
28. 2000448118 2000.12.08 or. Ialoveni
29. 2001098010 2001.02.01 or. Glodeni
30. 2001208012 2001.02.15 or. Hânce ști
31. 2001438013 2001.05.18 or. Cantemir
32. 2001208030 2001.05.22 or. Hânce ști
33. 2001078013 2001.07.06 or. Briceni
34. 2002338022 2002.04.19 or. Str ășeni
35. 2002428055 2002.04.22 mun. Chi șinău (sect. Botanica)
36. 2003048030 2003.03.21 mun. B ălți
37. 2003458010 2003.05.16 or. Basarabeasca
38. 2003048284 2003.08.29 mun. B ălți
39. 2003280312 2003.10.24 or. Rezina
40. 2004388009 2004.03.30 or. Flore ști
TOTAL 40 de dosare

133
Anexa 2
DOSARE PENALE
(art.147 CP RM din 18 aprilie 2002, ar t.92 CP RM din 26 martie 1961)
Depistarea cadavrelor nou-n ăscuților
(după datele DI a MAI din 12 mai 2004)
în ordine cronologic ă

Nr. D /o Num ărul dosarului Data intent ării Locul comiterii pruncuciderii
1. 1996238004 1996.02.08 or. Leova
2. 1996038023 1996.03.14 mun. Chi șinău (sect. Buiucani)
3. 1996038032 1996.03.23 mun. Chi șinău (sect. Buiucani)
4. 1996438014 1996.04.29 or. Cantemir
5. 1996028044 1996.05.15 mun. Chi șinău (sect. Râ șcani)
6. 1996228009 1996.07.22 or. Sângerei
7. 1996048077 1996.10.07 mun. B ălți
8. 1996428107 1996.10.30 mun. Chi șinău (sect. Botanica)
9. 1997218034 1997.05.27 or. Criuleni
10. 1998438029 1998.05.06 or. Cantemir
11. 1998308035 1998.11.15 or. Râ șcani
12. 1999218006 1999.03.04 or. Criuleni
13. 1999048078 1999.03.11 mun. B ălți
14. 1999488095 1999.07.08 mun. Chi șinău (sect. Ciocana)
15. 2000028098 2000.10.02 mun. Chi șinău (sect. Râ șcani)
16. 2000358048 2000.11.28 or. Telene ști
17. 2001208008 2001.02.01 or. Hânce ști
18. 2001478005 2001.04.26 or. Șoldănești
19. 2001788039 2001.09.12 or. C ăușeni
20. 2001188049 2001.10.31 or. C ăușeni
21. 2002338007 2002.02.12 or. Str ășeni
22. 2002408010 2002.02.18 or. Cimi șlia
23. 2002428044 2002.03.21 mun. Chi șinău (sect. Botanica)
24. 2002468007 2002.04.01 or. Taraclia
25. 2003340388 2003.12.02 or. Ștefan-Vod ă
26. 2004010177 2004.02.09 mun. Chi șinău (sect. Centru)
27. 2004340122 2004.03.16 or. Ștefan-Vod ă
TOTAL 27 de dosare

134
Anexa 3
Schema 1
Starea și dinamica pruncucid erilor în perioada 1992-2004.

Anexa 4
Schema 2

Dinamica pruncuciderilor și omorurilor în urma c ărora au suferit copii în vârst ă
de la 0 pân ă la 18 ani, perioada 1996-2002. 8
68912
1013
459
6
5
3
02468101214
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
13
622
1524
20
12
109
541017 20
0510152025303540
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
pruncucideri omoruri inten ționate

135
Anexa 5

Tabelul 3

Anii 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Total infrac țiuni 426 471 398 385 305 294 342
Inclusiv împotriva
persoanei 216 227 200 220 190 136 206
dintre care omor și
tentativă de omor 22 15 24 20 17 10 20
dintre care pruncucideri 12 10 13 4 5 9 6

Numărul infrac țiunilor în urma c ărora au suferit copii (inclusiv minori)
în perioada 1996-2002

Schema 3
426
216
2212471
227
1510398
200
24
13385
220
204305
190
17
5294
136
10
9342
206
20
6
050100150200250300350400450500
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Total
dintre care omor și tentativă de omor
inclusiv împotriva persoanei
dintre care pruncucideri

136
Anexa 6

Tabelul 4

Cauza decesului
copiilor 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Accidente rutiere 74 63 54 40 45 48 50
Omoruri inten ționate 22 15 24 20 17 10 20
Pruncucideri 12 10 13 4 5 9 6

Coraportul dintre num ărul copiilor deceda ți în urma accidentelor rutiere și
numărul copiilor care au devenit victime ale infrac țiunilor împotriva persoanei
(perioada 1996-2002)

Schema 4

74
22
1263
15
1054
24
1340
20
445
17
548
10950
6
01020304050607080
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
accidente rutiere omoruri inten ționate pruncucideri2
0

137
Anexa 7

Schema 5
Cauzele penale de pruncucidere (art.92-147 CP RM)
înregistrate în peri oada 01.01.1996-12.05.2004 (mun. Chi șinău)

Cazuri de depistare a
cadavrului nou-n ăscutului Dosare de pruncucidere cu
depistarea f ăptuitoarei Dosare examinate în instan ța
de judecat ă
sect. Botanica, nr. 1-494/96
sect. Botanica, nr.1-620/02 sect. Ciocana, nr.1-523/99 sect. Ciocana, nr.1-533/2000
Pedeapsa penal ă: sect. Botanica – 2
sect. Buiucani – 2 sect. Centru – 1 sect. Ciocana – 1 sect. Râșcani – 2
TOTAL – 8 sect. Botanica – 4 sect. Buiucani – 2 sect. Ciocana – 2 TOTAL – 8
nr.1-494/96 2 (doi) ani priva-
țiune de libertate cu sus-
pendarea isp ășirii pedepsei
nr.1-620/02 6 ( șase) luni pri-
vațiune de libertate cu sus-
pendarea isp ășirii pedepsei
nr.1-523/99 eliberat ă de răs-
pundere penal ă în legătură
cu amnistia
nr.1-533/2000 1 (un) an pri-
vațiune de libertate cu sus-
pendarea isp ășirii pedepsei

16
8
4
3
0246810121416
Înregistrate A fost efectuat ă
urmărirea penal ăCauza a fost examinat ă în
instanța de judecat ăInculpata a fost
condamnat ă

138
Anexa 8
Decese accidentale (accidente rutiere,
feroviare, de munc ă etc.)
69,1%Culpe medicale 0,1%
Sinucideri
30,1%Omucideri, Leziuni cauzatoare de
moarte și Pruncucideri
7,9%
Decese
accidentale 63,6
Omucideri 6,6Sunucideri 29,4
Pruncucideri
0,4Autopsii medico-legale pe cazuri de pruncucidere conform datelor
Institutului Na țional de Medicin ă Legală „Mina Minovici”
(București, România)

Clasificarea juridic ă a deceselor din cauz ă violentă autopsiate în anul 2000

(Din analiza autopsiilor medico-leg ale efectuate în anul 1999 rezult ă că, din punct de vedere
juridic, principalele circumstan țe în care s-au produs mor ți violente au fost:
– Sinucideri 30,1%
– Omucideri, v ătămări cauzatoare de moarte și pruncucideri 7,9%
– Decese survenite în condi țiile unor accidente 61,9%).
Circumstan țele de producere a mor ților violente (în %)
Circumstan țele de
producere a mor ților
violente au fost deosebit
de variate: pe primul
loc, ca frecven ță, s-au
situat decesele acci-dentale (60%). Sinuci-derile (reprezentând circa 30% din totalul
morților violente) au
înregistrat 3481 de cazuri, adic ă mai multe
victime decât au generat accidentele rutiere, precum și omuciderile
rutiere și omuciderile
luate la un loc.
Accidente de munc ă
3,0 Accidente rutiere
22,1 Accidente de tren
3,7 Alte accidente de trafic
1,0 Accidente casnice
10,2 Decese accidentale în
alte circumstan țe
23,9

139
Anexa 9

Obligațiile gravidei
(conform Ghidului A Na țional de Perinatologie)

9 în cazul c ăsătoriei, să facă un examen medical pe ntru depistarea afec țiunilor transmisibile
nou-născuților;
9 adresarea timpurie la medic în cazul stabilirii sarcinii;
9 examinarea clinic ă și de laborator, complet ă și la timp, recomandat ă de obstetricianul-
ginecolog și consulta țiile medicilor speciali ști;
9 îndeplinirea minu țioasă a recomanda țiilor medicale curative și profilactice; spitalizarea la
timp în institu țiile obstetrice în caz de necesitate a tratamentului sta ționar;
9 respectarea regulilor controlului medical în evolu ția sarcinii, frecventarea regulat ă a
consultației de femei, respectarea periodicit ății investiga țiilor;
9 pregătirea pentru na ștere conform programului consulta ției de femei, însu șirea regulilor
alimentării copilului și a metodelor contraceptive postpartum;
9 respectarea minu țioasă a regulilor igienei personale și a regimului alimentar recomandate de
medic;
9 la agravarea st ării generale, apari ția durerilor, scurgerea lichidului amniotic, apari ția
eliminărilor sangvine din c ăile de naștere, cefalee ș. a. urgent trebuie de apelat la consulta ția
de femei sau la medicii asisten ței de urgen ță;
9 în cazul prezen ței tuberculozei, bolilor venerice și sexual-transmisibile, femeile sunt obligate
să informeze la timp personalul institu țiilor obstetricale, s ă urmeze tratamentul
corespunz ător și în volumul prescris. În conformitate cu legisla ția în vigoare, poart ă
responsabilitate judiciar ă pentru neinformarea despre existen ța maladiilor sus-numite și
răspândirea lor;
9 se interzice, conform legii, folosirea alcoolului și a drogurilor
În caz de înc ălcări grave ale obliga țiilor sale, aloc ările de stat acordate gravidelor pot fi limitate
sau suspendate [26, p.89]

140

BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative
1. Constituția Republicii Moldova, adoptat ă la 24.07.1994 // Monitorul Of icial al Republicii
Moldova, 1994, nr.1.
2. Convenția interna țională cu privire la drepturile copilului (adoptat ă la 20 noiembrie 1989 la
New York, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993). Drepturile Omului
– principalele instrumente cu caracter unive rsal la care Republica Moldova este parte.
– Chișinău: Garuda-Art, 1998. – 732 p.
3. Declarația Universal ă a Drepturilor Omului // Drepturile Omului, principalele instrumente
cu caracter universal la care Re publica Moldova este parte. – Chi șinău: Garuda-Art, 1998.
– 732 p.
4. Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6.06.2002 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86.
5. Codul Penal al Republicii Mo ldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr.128-129, nr.134. – Chi șinău: Cartier, 2002. – 528 p.
6. Codul Penal al Republicii Mo ldova din 24 martie 1961 // Ve știle R.S.S.M., 1961, nr.10.
– Chișinău: Cuant, 1997. – 390 p.
7. Codul Penal al României // Buletinul Oficial al României, 1968, nr. 79-79 bis; Monitorul
Oficial al României, 1997, nr. 65.
8. Codul Penal și acte conexe – Bucure ști: Regia Autonom ă „Monitorul Oficial”, 2004.- 437 p.
9. Legea Republicii Moldova nr.173-XIII din 06.07.94 privind modul de publicare și intrare in
vigoare a actelor oficiale // Monitoru l Oficial al R. Moldova nr.1 din 12.08.1994.
10. Legea Republicii Moldova nr.338-XIII din 15.12.94 priv ind drepturile copilului // Monitorul
Oficial al Republic ii Moldova, 1995, nr.13.
11. Legea Republicii Moldova nr.100-XV din 26.0 4.2001 privind actele de stare civil ă //
Monitorul Oficial al Re publicii Moldova, 2001, nr.97-99.
12. Уголовное законодательство Норвегии // Научное редактирование и вступительная
статья доктора юридических наук , профессора Ю.В. Голика / Перевод с норвежского
А.В. Жмени . – Санкт -Петербург : Юридический Центр Пресс , 2003. – 375 с.
13. Уголовный Кодекс Российской Федерации . Принят Государственной Думой 24 мая
1996 года (в ред. Федеральных законов от 27.05.98 № 77-ФЗ, от 25.06.98 № 92-ФЗ)

141
// Сборник Кодексов Российской Федерации / Под редакцией Л. Кузнецовой –
Москва : Издательство ЗАО «Славянский Дом Книги », 1998. – 624 с.
14. Уголовный Кодекс Федеративной Республики Германия / Научная редакция и предис –
ловие доктора юридических наук , профессора Д.А. Шестакова . Предисловие Н.С.
Рачковой . – Санкт -Петербург : Юридический Центр Пресс , 2003. – 524 с.
15. Уголовный Кодекс Франции / Научное редактирование кандидата юридических наук ,
доцента Л.В. Головко и кандидата юридических наук , доцента И.Е. Крылова . – Санкт –
Петербург : Юридический Центр Пресс , 2002. – 650 с.
16. Уголовный Кодекс Турции / Научная редакция и предисловие кандидата
юридических наук , доцента Н. Сафарова и доктора права Х. Аджара . – Санкт –
Петербург : Юридический Центр Пресс , 2003. – 374 с.

II. Literatura: monografii, manuale, materiale didactice, comentarii
17. Abraham Pavel, Der șidan Emil. Codul penal al României (comentat și adnotat) – Bucure ști:
Național, 2002. – 695 p.
18. Boroi Alexandru. Infrac țiuni contra vie ții. – Bucure ști: ALL BECK, 1999. – 272 p.
19. Boroi Alexandru. Pruncuciderea și uciderea din culp ă. – Bucure ști: Ministerul de Interne,
Academia de Poli ție „Alexandru Ion Cuza”, 1992. – 125 p.
20. Brânză Sergiu. Infrac țiuni contra vie ții, sănătății, libertății și demnității persoanei. –
Chișinău: USM, 1999. – 234 p.
21. Bujor Valeriu, Bejan Octavian. Mecanismul comportamentului criminal: Material didactic. –
Chișinău: Universitatea de Criminologie, 2003. – 36 p.
22. Ciobanu Igor. Criminologie. Vol. II – Chi șinău: Cartdidact (Tipografi a „Reclama”), 2004.
– 298 p.
23. Copiii Moldovei = Дети Молдовы // Departamentul Statistic ă și Sociologie al Republicii
Moldova. – Chi șinău: Statistica, 2003. – 80 p.
24. Drept penal. Partea General ă / Coordonator prof. univ., dr. Va sile Dobrinoiu (colectiv de
autori: Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar,
Valerică Lazăr). Ediția a IV-a. – Bucure ști: Europa Nova, 1999. – 576 p.
25. Gladchi Gheorghe. Criminologie general ă: Manual pentru facult ățile de drept. – Chi șinău:
Museum, 2001. – 312 p.
26. Grama Mariana. Participan ții la infrac țiune și particularit ățile răspunderii lor. – Chi șinău:
CEP USM, 2004. – 202 p.

142
27. Loghin Octavian, Toader Tudorel. Drept Penal. Partea Special ă. – Bucure ști: Casa Modern ă,
1999. – 669 p.
28. Manual de Drept penal. Partea General ă / prof. univ., dr. Costica Bulai. – Timi șoara: ALL,
1997. – 647 p.
29. Mitrache Constantin, Mitrache Cristian. Drept penal român. Partea General ă. Ediția a II-a,
revizuită și adăugată. – Bucure ști: Universul Juridic, 2003. – 431 p.
30. Nistoreanu Gheorghe, Boroi Alexa ndru. Drept penal. Partea General ă. – Bucure ști: ALL
BECK, 2002. – 344 p.
31. Nistoreanu Gheorghe, Boroi Alexandru. Drept Penal. Partea Special ă. – Bucure ști: ALL
BECK, 2002. – 592 p.
32. Obstetrică practică / M. Ștemberg, E. Gladun, V. Friptu, N. Corolcova. – Chi șinău: Reclama,
2004. – 428 p.
33. Pop Octavian. Omorul. – Timi șoara: Mirton, 2003. – 122 p.
34. Pop Octavian. Infrac țiunea de omor. – Timi șoara: Mirton, 2002. – 96 p.
35. Principii de organizare și acordare a asisten ței prenatale: Ghidul A Na țional de Perinatologie
(destinat medicilor de familie, lucr ătorilor medicali medii, speciali știlor din diverse domenii)
/ Colectiv de autori: E.Gl adun, P. Stratulat, M. Str ătilă, sub red. lui P. Stratulat. – Chi șinău:
Tipografia Central ă, 2001. – 93 p.
36. Sima Constantin. Codul penal adnotat cu practica judiciar ă, 1969-2000. – Bucure ști: Lumina
Lex, 2000. – 863 p.
37. Ulianovschi Xenof on. Participa ția penală. – Chișinău: Asocia ția Judecătorilor din Moldova
și Centrul de Drept, 2000. – 240 p.
38. Zaporojan Igor. Criminalitatea are chip de femeie. – Chi șinău: Elan Poligraf, 2000. -161 p.
39. Michael J. Allen. Criminal Law (6th Edition). – Oxford: Oxford University Press, 2002.
– 515 p.
40. Авдеев М. И. Судебная медицина . Издание 5-е, дополненное и переработанное для
юридических факультетов . – Москва , 1960. – 538 c.
41. Акушерство : Учебник / Под редакцией В.И. Бодяжиной , К.Н. Жмакина , А.П. Кирю –
щенкова . – Москва : Медицина , 1986. – 496 с.
42. Аничкова З.Я. Здоровое материнство . – Москва : Медицина , 1972. – 48 с.
43. Аничкова З.Я. Охрана здоровья будущего ребенка . – Москва : Медицина , 1970. – 47 с.
44. Аниянц М.К. Ответственность за преступления против жизни по действующему
законодательству союзных республик . – Москва : Юридическая литература , 1964.
– 212 с.

143
45. Антонян Ю.М., Бородин С.В. Преступность и психические аномалии / Ответственный
редактор В.Н. Кудрявцев . – Москва : Наука , 1987. – 206 с.
46. Ашитов З.О. Квалификация некоторых тяжких преступлений против жизни и
здоровья граждан (По Уголовному Кодексу Казахской ССР ): Учебное пособие . –
Караганда : Карагандинская Высшая Школа МВД СССР , 1978(80). – 66 с.
47. Беккер С.М. Патология беременности . Издание 2-е, дополненное и переработанное . –
Ленинград : Медицина (Ленинградское отделение ), 1970. – 439 с.
48. Бородин С.В. Квалификация убийств по действующему законодательству . – Москва :
Юридическая литература , 1966. – 252 с.
49. Братусь Б.С. Аномалии личности . – Москва : Мысль , 1988. – 301 с.
50. Волков Б.С. Детерминистическая природа преступного поведения . – Казань :
Издательство Казанского Университета , 1975. – 110 с.
51. Волкова Л.С. Жизнь ребенка до рождения . Издание 2-е, дополненное и
переработанное . – Москва : Медицина , 1969. – 64 с.
52. Гармашева Н.Л. Женщине о внутриутробном развитии ребенка . Издание 2-е. –
Москва : Медицина , 1973. – 24 с.
53. Гармашева Н.Л., Константинова Н.Н. Патофизиологические основы охраны внутри –
утробного развития человека . – Ленинград : Медицина (Ленинградское отделение ),
1985. – 159 с.
54. Горелик И.И. Ответственность за оставление в опасности . – Москва : Госюриздат ,
1960. – 72 с.
55. Головачев Г.Д. Наследственность человека и внутриутробная гибель . – Москва :
Медицина , 1983. – 152 с.
56. Громов А.П. Курс лекций по судебной медицине . – Москва : Медицина , 1970. – 301 с.
57. Давиденков С.Н. Неврозы . – Ленинград : Государственное Издательство Медицинской
Литературы , 1963. – 271 с.
58. Джекебаев У.С. и др. Мотивация преступления и уголовная ответственность . – Алма –
Ата: Наука , 1987. – 189 с.
59. Загородников Н.И. Преступления против жизни по советскому уголовному праву . –
Москва : Госюриздат , 1961. – 278 с.
60. Ивановская Т.Е., Леонова Л.В. Патологическая анатомия болезней плода и ребенка :
Руководство для врачей , в 2-х томах . Том 2. Издание 2-е, дополненное и переработан –
ное. – Москва : Медицина , 1989. – 416 с.
61. Иншаков С.М. Зарубежная криминология . – Москва : Инфра •М-Норма , 1997. – 383 с.

144
62. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации / Под редакцией А.И.
Бойко . – Ростов -на-Дону : Феникс , 1996. – 736 с.
63. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации / Под редакцией Н.Ф.
Кузнецовой . – Москва : Зерцало , 1998. – 878 с.
64. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации / Под редакцией
Ю.И. Скуратова , В.М. Лебедева . Издание 2-е, дополненное и измененное . – Москва :
Норма •Инфра -М, 1998. – 832 с.
65. Красиков А.Н. Уголовно -правовая охрана прав и свобод человека в России . – Саратов :
Полиграфист , 1996. – 211 с.
66. Криминология : Учебник для ВУЗов / Под редакцией А.И. Долговой . Издание 2-е,
дополненное и измененное . – Москва : Норма , 2001. – 848 с.
67. Кудрявцев В.Н. Общая теория квалификации преступлений . – Москва : Юридическая
литература , 1972. – 352 с.
68. Кузнецова Н.Ф. Ответственность за приготовление к преступлению и покушение на
преступление по советскому уголовному праву . – Москва : Изд-во МГУ , 1958. – 204 с.
69. Курс советского уголовного права , в 6-ти томах / Под редакцией А.А. Пионтковского ,
П.С. Ромашкина , Г.Л. Кригера . Том 5. Часть Особенная . – Москва : Наука , 1971.
– 570 с.
70. Курс Уголовного Права . Том 3. Часть Особенная / Под редакцией Г.Н. Борзенкова ,
В.С. Комиссарова . – Москва : Зерцало , 2002. – 468 с.
71. Макаричева А.Д. Иммунологические процессы и беременность . – Новосибирск : Наука
(Сибирское отделение ), 1979. – 208 с.
72. Мендельсон Г.А. Уголовная ответственность за убийство и телесные повреждения /
Ответственный редактор В.Д. Меньшагин . – Москва : Госюриздат , 1962. – 40 с.
73. Михеев Р.И. Проблемы вменяемости и невменяемости в советском уголовном праве –
Владивосток : Издательство Дальневосточного Университета , 1983. – 300 с.
74. Михеев Р.И. Уголовная ответственность лиц с психофизиологическими
особенностями и психогенетическими аномалиями (Спорные вопросы правовой
теории и трудности практической деятельности органов правоприменения ): Учебное
пособие . – Хабаровск : Хабаровская Высшая Школа МВД , 1989. – 94 с.
75. Михлин А.С. Последствия преступления . – Москва : Юридическая литература , 1969.
– 104 с.
76. Назаренко Г.В. Невменяемость : уголовно -релевантные психические состояния . –
Санкт -Петербург : Юридический Центр Пресс , 2002. – 207 с.

145
77. Наумов А.В. Мотивы убийств : Учебное пособие / Под редакцией доцента Н.А.
Огурцова . – Волгоград : Высшая Следственная Школа МВД СССР , 1969. – 135 с.
78. Панова В.Ф., Вахтин Ю.Б. Жизнь Мухаммеда . – Москва : Политиздат , 1990. – 495 с.
79. Побегайло Э.Ф. Умышленные убийства и борьба с ними : уголовно -правовое и кри-
минологическое исследование . – Воронеж : Издательство Воронежского Университета ,
1965. – 205 с.
80. Попов А.Н. Преступления против жизни при смягчающих обстоятельствах . – Санкт –
Петербург : Юридический Центр Пресс , 2001. – 465 с.
81. Попов А.Н. Убийство при отягчающих обстоятельствах . – Санкт -Петербург :
Юридический Центр Пресс , 2003. – 898 с.
82. Поттер Э. Патологическая анатомия живорожденных и детей раннего возраста /
Перевод с английского В.И. Бычкова . – Москва : Медицина , 1971. – 344 с.
83. Радаев В.В. Расследование преступлений , совершенных лицами с психическими
недостатками : Учебное пособие . – Волгоград : Высшая Следственная Школа МВД ,
1987. – 64 с.
84. Рарог А.И. Квалификация преступления по субъективным признакам . – Санкт –
Петербург : Юридический Центр Пресс , 2002. – 304 c.
85. Ривман Д.В. Криминальная виктимология . – Санкт -Петербург : Юридический Центр
Пресс , 2002. – 304 с.
86. Российское уголовное право . Часть Общая : Учебник / Под редакцией д.ю.н., проф .
В.Н. Кудрявцева и д.ю.н., проф . А.В. Наумова . – Москва : Спарк , 1997. – 454 с.
87. Сердюков М.Г. Судебная гинекология и судебное акушерство . Издание 2-е, допол –
ненное и переработанное . – Москва : Медицина , 1964. – 302 с.
88. Сидорова И.С., Оноприенко Н.В. Профилактика и лечение дискоординированной
родовой деятельности (Актуальные вопросы акушерства и гинекологии ). – Москва :
Медицина , 1987. – 174 c.
89. Смольянинов В.М., Ширинский П.П., Пашинян Г.А. Судебная диагностика живорож –
денности . – Москва : Медицина , 1974. – 118 с.
90. Советское Уголовное Право . Часть Особенная : Учебник / Под редакцией М.И. Ковалева .
– Москва : Юридическая литература , 1983. – 480 с.
91. Столяренко Л.Д. Основы психологии . Издание 3-е, дополненное и переработанное .
Серия : Учебники и Учебные пособия . – Ростов -на-Дону : Феникс , 2000. – 678 с.
92. Судебная медицина : Учебник / Под редакцией А.А. Матышева , А.Р. Деньковского . –
Ленинград : Медицина (Ленинградское отделение ), 1985. – 485 с.

146
93. Судебная медицина : Учебник / Под редакцией В.В. Томилина . – Москва :
Юридическая Литература , 1987. – 336 с.
94. Судебная психиатрия : Учебное пособие / Под редакцией А.Г. Дмитриева , Т.В. Кли-
менко . – Москва : ООО «Улгид », 1996. – 128 с.
95. Тельнов П.Ф. Ответственность за соучастие в преступлении . – Москва : Юридическая
литература , 1974. – 208 c.
96. Уголовный Кодекс Украины . Комментарий / Под редакцией Ю.А. Кармазина ,
Е.Л. Стрельцова . – Харьков : Одиссей , 2002. – 960 с.
97. Уголовное право . Часть Особенная : Учебник / Под редакцией Н.И. Ветрова , Ю.И.
Ляпунова . – Москва : Новый Юрист , 1998. – 768 с.
98. Уголовное право . Часть Особенная : Учебник / Под редакцией профессора Б.В.
Здравомыслова . – Москва : Юрист , 2001. – 552 с.
99. Уголовное право . Часть Особенная : Учебник / Под редакцией д.ю.н., проф . В.Н. Куд-
рявцева и д.ю.н., проф . А.В. Наумова . – Москва : Юрист , 1999. – 492 с.
100. Уголовное право . Часть Особенная : Учебник / Под редакцией А.И. Рарога . –
Москва : ИМПМ , 1998. – 480 с.
101. Уголовное право Украины . Части Общая и Особенная : Учебник / Под
редакцией Е.Л. Стрельцова . – Харьков : Одиссей , 2002. – 672 с.
102. Шабалов Н.П. Неонаталогия . – Москва : Медицина , 1988. – 320 с.
103. Шеин Е.А. О причинах преступности . – Москва : Госюриздат , 1967. – 39 с.
104. Шехтман М.М. Экстрагенитальная патология и беременность . – Ленинград :
Медицина , 1987. – 296 c.
105. Чернуха Е.А. Перенашивание беременности . – Москва : Медицина , 1982. – 192 с.
106. Эмери А.Е.Х. Антенатальная диагностика генетических болезней / Перевод с
английского А.И. Брусиловского . – Москва : Медицина , 1977. – 207 с.

III. Ediții periodice
107. Brânză Sergiu, Stati Vitalie. Omorul pruncului de c ătre mamă: răspundere și
pedeapsă penală // Avocatul Poporului, 2000, nr.7 -9, p.31-41; continuare: 2000, nr.10-12,
p.27-34.
108. Cora M. Aspecte teoretice în materia infrac țiunii de pruncucidere // Dreptul, 2003,
nr.5, p.126.
109. Diaconescu H. Considera ții cu privire la momentul consum ării infracțiunii de omor //
Dreptul, 2003, nr.3, p.142.

147
110. Jung H., Ardeleanu M. Expertiza medico-legal ă în pruncucidere: dificult ăți și soluții
// Dreptul, 2002, nr.10, p.166.
111. Popa A.V. Infrac țiune de omor s ăvârșită asupra unei rude apropiate. Compatibilitatea
prevederilor art.175 alin.(1) lit. b) și art.175 lit. c) din Codul penal // Dreptul, 2003, nr.1,
p.217.
112. Barnes Helen. A Comment on Stroud and P itchgard, Child Homicide, Psychiatric
Disorder and Dangerousness. A review and Empirical Approach // British Journal of Social
Work, 2001, n o31, p.481-492.
113. Cregan Kate. She was Convicted and C ondemned’// Social Semiotics, August 2001,
vol.11 Issue 2, p.124-137, (ISSN 1035-0330).
114. Gross Michael L. Abortion and Neonaticide: Ethics, Practice and Policy in Four
Nations // Bioethics, June 2002, vol.16 Issue 3, p.202-230 / Oxford OX4 1JF (ISSN 0269-
9702).
115. Dulit Everett. Girls Who Deny a Preg nancy, Girls Who Kill the Neonate
// Adolescent Psychiatry; 2000, vol.25, p.219-235 (ISSN: 0065-2008).
116. Elliott Carl. Attitudes, Souls, and Persons: Children with severe neurological
impairment // Mental Retardation & Developm ental Disabilities Res earch Reviews, 2003,
vol.9 Issue 1, p.16-20 (Centre for Bioethics, University of Minnesota, Minneapolis,
Minnesota).
117. Farooque Rokeya, M.D., Ernst Frederick A ., Ph.D. Filicide: A Review of Eight
Years of Clinical Experience. Nashville, Tennessee // Journal of the National Medical
Association, vol.95, n o1, January 2003, p.90-94.
118. Jacobsen Teresa, Ph. D., Millner Laura J., M.D., Focus on Women: Mentally Ill
Mothers Who Have Killed: Three Cases Addressi ng the Issue of Future Parenting Capability
// Journal of Forensic Scie nces, 1999, vol. 45(3), p.650-657.
119. Kaspersson Maria L. Homicide and Infan ticide in Stockholm 1920- 1939 // Journal of
Scandinavian Studies in Criminology & Crime. August 2002, vol.3, Issue 2, p.135-153;
University of Portsmouth, United Kingdom of Great Britain (ISSN: 1404-3858).
120. Kelly H. Rosemary, M. D., Zatzick F. D ouglas, M. D., Anders F. Thomas. The
Detection and Treatment of Psychiatric Di sorders and Substance Use among Pregnant
Women Cared for in Obstetrics // American J ournal of Psychiatry 158: 2, February 2001, p.
213 – 219.
121. Kelly H. Rosemary, M. D., Danielson H. B eate, Ph. D., Zatzick F. Douglas, M. D.,
Haan N. Mary, Ph. D., Anders F. Thomas, M. D., Gilbert M. William, M. D., Burt K.

148
Vivien, M. D., Ph. D. Chart-recorded Psyc hiatric Diagnoses in Women Giving Birth in
California in 1992 // American Journal of Psychiatry 156:6, June 1999, p. 955 – 957.
122. Kennedy H.P., Beck C.T., Driscoll J.W. A Light in the Fog: Caring for Women with
Postpartum Depression. // J ournal of Midwifery and Women’s Health, vol.47, no5,
September/October 2002, p.43-46.
123. Laporte Line, Poulin Bernard, Marleau Jacques, Roy Renee, Webank Thierry.
Filicidal Women: Jail or Psychiatric Ward? // Canadian Journal of Psychiatry, March 2003,
p.94-98.
124. Moll E. Christine. In Defence of TJ’s Mother: Neonaticide and the Implications for
Counselors // Journal of Humanistic C ounseling, Education & Development; Fall 2002, vol.41
Issue 2, p.150-159.
125. Putkonen Hana, M. D., Komulainen J. Erkki , Ph. D., Virkkunen Matti, M. D., Ph. D.,
Eronen Markku, M. D., Ph. D., Lönqvist Jouko, M. D., Ph. D. Risk of Repeat Offending
Among Violent Female Offenders with Psyc hotic and Personality Disorders // American
Journal of Psychiatry, 160: 5, May 2003, p. 947 – 951.
126. L.L. Schwartz, Ph.D., N.K. Isser, Ph.D. Ne onaticide: an appropria te application for
therapeutic jurisprudence? // Behaviour al Sciences & the Law, 2001, vol.19, n o5-6,
p.703-718.
127. Silva J. Arturo, Leong Gregory B., Da ssouri Albana, Ferrari Michelle M. A
Comprehensive Typology for the Bio-psiho-so ciocultural Evaluation of Child Killing
Behaviour // Journal of Forensic Sciences, 1998, no.43 (6), p.1112-1118.
128. Simpson Alexander I. F. Maternal filicide: a reformulation of factors relevant to risk
// Criminal Behaviour & Mental Health; June 2000, vol.10 Issue 2, p.136-147 / Stanton,
Josephine.
129. Spinelli Margaret G., M.D. A Systematic Investigation of 16 Cases of Neonaticide:
Brief Report // American Journal of Psychiatry, 158:5, May, 2001, p. 811-813.
130. Spinelli Margaret G., M.D. Maternal Infanticide Associated with Mental Illness:
Prevention and The Promise of Saved Lives // American Journal of Psychiatry, 161: 9,
September 2004, p. 1548 – 1557.
131. Spinelli Margaret G., M.D. Interpersonal Psychotherapy for Depressed Antepartum
Women: A Pilot Study// American Journal of Psychiatry, 154:7, July 1997, p.1028 – 1030.
132. Stroud Julia. Child Homicide Studies: Quan titative Studies and a Preliminary Report
on a Complementary Qualitative Research Appr oach // Social Work in Europe, 2003, vol.7,
no3, p.31-37.

149
133. Wessel Jens, Endrikat Jans, Buscher Ulric h. Elevated Risk for Neonatal Outcome
Following Denial of Pregnancy: Results of a One Year Prospective Study Compared with
Control Groups // Journal of Pe rinatal Medicine, 2003, no.31, p.29-35.
134. Брыка И., Иванов Н. Ограниченная вменяемость // Российская Юстиция , 1998,
№10, c.9-10.
135. Волженкин Б.В. Некоторые проблемы соучастия в преступлениях ,
совершаемых специальными субъектами // Уголовное право , 2000, №1, c.15.
136. Волков В. О временных психических расстройствах у обвиняемых и судебно –
психиатрических подходах к ним // Закон и право , 2003, №9, c.42.
137. Грунтов И., Кот И. Убийство матерью новорожденного ребенка (ст. 140 УК
Беларусь ) // Судовы Весник , 2002, №1, c.38.
138. Козаченко И., Спасенников Б. Вопросы уголовной ответственности и
наказания лиц, страдающих психическими расстройствами , не исключающих
вменяемости // Государство и право , 2001, №5, c.69.
139. Константинов П. Влияние жестокости преступного поведения на
квалификацию убийства // Законность , 2001, №9, c.7.
140. Копытов И. Новые вопросы при назначении судебно -психиатрических
экспертиз // Законность , 1997, №11, c.38.
141. Маликов В. Уголовно -правовая охрана жизни человека в России // Российский
Судья , 2003, №8, c.18.
142. Ничипорович А. Квалификация умышленных убийств при отягчающих
обстоятельствах // Судовы Весник , 1996, №4, c.23.
143. Павлова Н. Убийство матерью новорожденного ребенка // Законность , 2001,
№12, c.43.
144. Погодин О., Тайбаков А. Убийство матерью новорожденного ребенка //
Законность , 1997, №5, c.16.
145. Попов А. Об ошибке виновного при совершении убийства с особой
жестокостью // Закон и право , 2003, №1, c.33.
146. Попов А. Квалификация убийства совершенного неоднократно // Российская
Юстиция , 2002, №5, c.37.
147. Попов А. Ответственность за убийство двух или более лиц // Законность , 2002,
№2, c.14.
148. Сафуанов Ф. Психолого -психиатрическая экспертиза несовершеннолетнего
обвиняемого // Российская Юстиция , 1997, №7, c.29.

150
149. Сафуанов Ф. Экспертиза психического состояния матери , обвиняемой в
убийстве новорожденного ребенка // Российская Юстиция , 1998, №3, c.43.
150. Сердюк Л. Детоубийство : вопросы правовой оценки // Российская Юстиция ,
2003, №11, c.43.
151. Спасенников Б. Вменяемость как категория уголовного права // Уголовное
право , 2003, №2, c.75.
152. Ульяновский К. Умышленные убийства : есть проблемы их толкования // Закон
и жизнь , 1997, №2, c.15.
153. Шарапов Р. К вопросу о начале уголовно -правовой охраны жизни человека //
Уголовное право , 1999, №4, c.33.

IV. Rapoarte științifice, autoreferate ale tezelor de doctor
154. Raport asupra activit ății rețelei de Medicin ă Legală în anul 2003 / Analiz ă statistică
și prezentare grafic ă: profesor universitar dr. Dan Dermengiu. – Bucure ști: Institutul
Național de Medicin ă Legală „Mina Minovici”, 2003, p.27.
155. Pădure Andrei. Infrac țiunile îndreptate împotriva s ănătății, demnit ății și vieții
copiilor și adolescen ților (Etiopatogenia, particularit ățile medico-legale și aspecte sociale).
Autoreferat al tezei de doctor în științe medicale. – Chi șinău: Universitatea de Stat de
Medicină „Nicolae Testemi țanu”, 2003. – 19 p.
156. Born-Alive Infants Protection Act № 2175 of 2001. Report №107-186. Legislative
Office, Washington, USA.
157. Fiona Brookman, Mike Maguir e. Reducing Homicide: A Re view of the Possibilities.
Home Office Report 01/03. United Kingdom of Gr eat Britain. – University of Glamorgan,
2003, p. 23-25.
158. Hana Putkonen. Homicidal Women in Fi nland 1982-1992: Academic Dissertation.
Department of Forensic Psychiatry. – Un iversity of Helsinki, Finland, 2003, p.17-18.
159. Jenny Mouzos and Catherine Rushforth. Report on Family Homicide in Australia.
National Homicide Monitoring Program. – Aust ralian Institute of Criminology. Melbourne
Exhibition Centre, 12-14 February, 2003, p.3-7.
160. Marlene L. Dalley, Ph.D. The Killing of Canadian Children by a Parent(s) or
Guardian(s): Characteristics and Trends 1990-1993 // Ottawa-Ontario-Canada, January,
1997, Missing Children’s Registry and National Police Services.
161. Ruth Lawrence, Toby Fattore with the assi stance of Wendy Joung. Fatal Assault of
Children and Young People. June 2002 / Resear ch undertaken and Report written for the

151
NSW Child Death Review Team by the Commission for Children and Young People (ISBN
0734771037).

V. Hotărâri explicative
162. Hotărârea Plenului Judec ătoriei Supreme a Republicii Mol dova cu privire la practica
judiciară în cauzele despre omor premedita t, nr. 9 din 15.11.1993 // Culegere de hot ărâri
explicative. – Chi șinău: Curtea Suprem ă de Justiție – Centrul de Drept al Avoca ților, 2002
– 436 p.
163. Постановление Пленума Верховного Суда Республики Беларусь о судебной
практике по делам об убийстве (ст. 139 УК), № 9 от 17.12.2002 г. // Судовы Весник ,
2003, № 1, стр. 14.
164. Постановление Пленума Верховного Суда Российской Федерации о судебной
практике по делам об убийстве (105 УК РФ) № 1 от 27.01.1999 // Российская
Юстиция , 1999, стр. 53.
165. Постановление Пленума Верховного Суда Республики Узбекистан о судебной
практике по делам об умышленном убийстве № 40 от 20.12.1996 // Бюллетень
Верховного Суда Республики Узбекистан , 1997, № 1 – 2, стр. 121.
VI. Practica judiciar ă
166. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
4689/2002. Decizia nr. 25. Ședința publică din 7 ianuarie 2003. (nepublicat ă)
167. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
2927/2002. Decizia nr. 544. Ședința publică din 5 februarie 2003. (nepublicat ă)
168. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
3013/2002. Decizia nr. 922. Ședința publică din 21 februarie 2003. Omor calificat. Uciderea
copilului nou-n ăscut. (nepublicat ă)
169. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
5122/2002. Decizia nr. 1074/2003. Ședința publică din 4 martie 2003. (nepublicat ă)
170. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
300/2003. Decizia nr. 1220/2003. Ședința publică din 11 martie 2003. (nepublicat ă)
171. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
5138/2002. Decizia nr. 3904/2003. Ședința publică din 19 septembrie 2003. (nepublicat ă)
172. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
1308/2003. Decizia nr. 2634/2003. Ședința publică din 3 iunie 2003. (nepublicat ă)

152
173. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
2767/2003. Decizia nr. 4457/2003. Ședința publică din 14 octombrie 2003. (nepublicat ă)
174. Arhiva Înaltei Cur ți de Casație și Justiție a României. Sec ția penală. Decizia nr. 5797
din 10 decembrie 2003. Omor calificat. Lipsa st ării de tulburare pricinuit ă de naștere.
(nepublicat ă)
175. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
116/2004. Decizia nr. 1172/2004. Ședința publică din 27 februarie 2004. (nepublicat ă)
176. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
1302/2004. Decizia nr. 1912/2004. Ședința publică din 7 aprilie 2004. (nepublicat ă)
177. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
1020/2004. Decizia nr. 3341/2004. Ședința publică din 17 iunie 2004. (nepublicat ă)
178. Arhiva Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție a României. Sec ția penală. Dosarul nr.
2418/2004. Decizia nr. 4478/2004. Ședința publică din 10 septembrie 2004. (nepublicat ă)
179. U.S. Supreme Court „Roe versus Wade”; 410 U. S. 113, 93 S. Ct. 705, 35 L. Ed. 2d
147 ( 1973).
180. U.S. Supreme Court „Planned Parenthood of Southeastern PA versus Casey” 505 U.S.
833 ( 1992).
181. Arhiva Judec ătoriei sect. Botanica, mun. Chi șinău. Dosarul nr. 1-494/96 din 23
martie 1996. Sentin ța din 14 iulie 1996. (nepublicat ă)
182. Arhiva Judec ătoriei mun. B ălți. Dosarul nr. 1-385/96 di n 21 februarie 1996. Sentin ța
din 22 iulie 1996. (nepublicat ă)
183. Arhiva Judec ătoriei mun. B ălți. Dosarul nr. A-319/96 din 22 iulie 1996. Decizia din
13 noiembrie 1996. (nepublicat ă)
184. Arhiva Judec ătoriei mun. Orhei. Dosarul nr . 1-285/97 din 10 mai 1997. Sentin ța din
18 iulie 1997. (nepublicat ă)
185. Arhiva Judec ătoriei mun. Hânce ști. Dosarul nr. 1-159/98 din 2 martie 1998. Sentin ța
din 12 mai 1998. (nepublicat ă)
186. Arhiva Judec ătoriei mun. Orhei. Dosarul nr. 1-252/98 din 11 martie 1998. Sentin ța
din 14 aprilie 1998. (nepublicat ă)
187. Arhiva Judec ătoriei sect. Ciocana, mun. Chi șinău. Dosarul nr. 1-523/99 din 19 mai
1999. Sentin ța din 28 septembrie 1999. (nepublicat ă)
188. Arhiva Judec ătoriei sect. Ciocana, mun. Chi șinău. Dosarul nr. 1-533/2000 din 6
aprilie 2000. Sentin ța din 12 februarie 2001. (nepublicat ă)

153
189. Arhiva Judec ătoriei mun. Hânce ști. Dosarul nr. 1-85/2001 din 15 februarie 2001.
Sentința din 28 iunie 2001. (nepublicat ă)
190. Arhiva Cur ții de Apel mun. Chi șinău. Colegiul penal. Dosarul nr. 1a-626/01 din 28
aprilie 2001. Decizia din 27 iunie 2001. (nepublicat ă)
191. Arhiva Judec ătoriei mun. Hânce ști. Dosarul nr. 1-274/2001 din 22 mai 2001.
Sentința din 21 iunie 2001. (nepublicat ă)
192. Arhiva Cur ții de Apel mun. Chi șinău. Colegiul penal. Dosarul nr. 1a-937/2001 din
21 iunie 2001. Decizia din 31 octombrie 2001. (nepublicat ă)
193. Arhiva Judec ătoriei sect. Botanica, mun. Chi șinău. Dosarul nr. 1-620/02 din 22
aprilie 2002. Sentin ța din 30 mai 2002. (nepublicat ă)
194. Arhiva Judec ătoriei mun. B ălți. Dosarul nr. 1-560/2003 di n 21 martie 2003. Sentin ța
din 4 iulie 2003. (nepublicat ă)

154
ADNOTARE
Lilia Gîrla. Tez ă de doctor în drept la specialitatea 12.00.08
Drept penal (drept penal; criminologie)
Tema: Pruncuciderea: analiz ă juridico-penal ă și criminologic ă

Pe parcursul deceniilor doctrina penal ă trata infrac țiunea de pruncucidere în mod diferit, fiindc ă în
mare măsură a depins atât de succesele medicinei la o anumit ă perioadă de dezvoltare a societ ății, cât și
de influen ța concepțiilor religioase. În prezenta cercetare științifică au fost analizate aspectele juridico-
penale și criminologice ale pruncuciderii. Drept baz ă a cercet ărilor juridico-penale în materie de
pruncucidere a servit atât legisla ția penală (precedent ă și în vigoare) a Republicii Moldova, cât și
practica judiciar ă privind examinarea cauzelor penale pe pruncucidere în Republica Moldova și în
România. Totodat ă, a fost analizat ă literatura juridic ă de specialitate, legisla ția și precedentele judiciare
a mai multor state, în special SUA, Marea Britanie, Australia, Canada. În cadrul cercet ărilor juridico-
penale au fost examinate probleme discutabile de ordin teoretic și practic ce țin de calificarea faptei; a
fost propus ă viziunea proprie referitor la probleme ce țin de: determinarea în doctrina penal ă a
momentului de început al vie ții omene ști; obiectul juridic și obiectul material al infrac țiunii de
pruncucidere; tr ăsăturile specifice ale laturii obiective a pruncuciderii (în special, timpul s ăvârșirii
infracțiunii); caracterul inten ției făptuitorului și influența lui la calificarea faptei; calificarea în cazul
participației; delimitarea pruncuciderii de infrac țiunile conexe; aprecierea juridic ă a tulbur ărilor
pricinuite de na ștere. Criticii sunt supuse nu numai unele p ăreri discutabile ale savan ților întâlnite în
literatura de specialitate, dar și unele sentin țe intrate în vigoare, care au fost pronun țate de către
instanțele judec ătorești din Republica Moldova. Autorul a eviden țiat că deseori calificarea omorului
copilului nou-n ăscut este efectuat ă superficial și în mod gre șit, pedeapsa aplicat ă fiind atenuat ă
nejustificat. Îndeosebi s-a subliniat necesitatea elabor ării și adoptării unei noi hot ărâri a Plenului Cur ții
Supreme de Justi ție a Republicii Moldova privind practica judiciar ă despre omoruri inten ționate. În
cadrul cercet ărilor criminologice a fost analizat ă problema privind mecanismul comportamentului
criminal în pruncucidere, natura ei determinist ă, starea și dinamica pruncuciderilor înregistrate pe
teritoriul Republicii Moldova în peri oada 1996-2004; au fost propuse unele m ăsuri preventive în comba-
terea pruncuciderii. De c ătre autor a fost efectuat ă cercetarea criminologic ă proprie a cazurilor de prunc-
ucidere, examinate în instan țele judecătorești din Republica Moldova în perioada anilor 1996-2003.
Rezultatele cercet ărilor criminologice în materia dat ă demonstreaz ă că pruncuciderea este spe-
cifică tuturor societ ăților, indiferent de perioada istoric ă sau teritoriu, de nivelul dezvolt ării culturale,
economice sau sociale. Cauza este ascuns ă în conștiința inculpatei și nu poate fi justificat ă prin lipsa de
bani sau a locului de trai, care, la rândul lor, pot fi considerate doar factori ce favorizeaz ă pruncuciderea.

155
РЕЗЮМЕ
Лилия Гырла . Диссертация на соискание ученой степени
доктора права по специальности 12.00.08
Уголовное право (уголовное право ; криминология 😉
Тема : «Детоубийство : уголовно -правовая и криминологическая характеристика »

В данном диссертационном исследовании были рассмотрены уголовно -правовой и
криминологический аспекты детоубийства . В основу уголовно -правового исследования
положено предыдущее и действующее уголовное законодательство Республики Молдова , а
также практика вынесения приговоров по данной категории дел судебными инстанциями
Республики Молдова и Румынии . Вместе с тем, была проанализирована специальная
юридическая литература , законодательство и судебные прецеденты зарубежных стран .
В рамках уголовно -правового исследования рассмотрены спорные и дискуссионные вопросы ;
предложена собственная позиция касательно : начала уголовно -правовой охраны жизни , предмета
и объекта детоубийства , особенностей объективной стороны детоубийства (в частности , времени
совершаемого деяния ), характера умысла виновной и влияния его на квалификацию содеянного ,
вопросов соучастия , разграничения от смежных составов преступления , а также психического
состояния матери в момент совершения детоубийства . Критике подвергаются не только отдель –
ные спорные позиции ученых , встречаемые в юридической литературе , но и некоторые
вступившие в законную силу приговоры судебных инстанций Республики Молдова . Автор
подчеркивает , что квалификация убийства новорожденного часто производится ошибочно и
поверхностно , а наказание , назначенное за это деяние виновным , зачастую оказывается чрез-
мерно и неоправданно легким . Особо подчеркивается необходимость разработки и принятия
нового Постановления Пленума Высшей Судебной Палаты Республики Молдова о судебной
практике об умышленных убийствах .
В рамках криминологического исследования проанализированы детерминистическая
природа детоубийства и его мотивационная структура ; уровень и динамика детоубийств
зарегистрированных на территории Республики Молдова с 1996 по 2004 годы ; предложены меры
по предупреждению совершения детоубийств . Было проведено криминологическое исследование
11 случаев детоубийства , рассмотренных судебными инстанциями за период с 1996 по 2003
годы . Его результаты свидетельствуют о том, что причины детоубийства кроются гораздо глубже
– в психологии виновной . Тяжелое материальное положение либо отсутствие жилья есть лишь
благоприятное условие , т.е. та среда , обстановка , которая способствует совершению дето –
убийства , и не может рассматриваться в качестве причины провоцирующей детоубийство .

156
SUMMARY
Lilia Gyrla. Dissertation in order to obtain the Scientific Degree of Doctor in Law
Specialty 12.00.08 Criminal Law (Criminal Law; Criminology)
Theme: “Neonaticide: Penal and Criminological Research”

The death of children at the hands of their mothers constitutes a complex phenomenon observed
since the beginning of recorded history. Neonaticide has received more concerned attention in recent
times and is generally acknowledged to be a serious problem. This is a crime that leads to sentencing
that is now rarely rehabilitative, or corrective.
This dissertation presents an examination of the neonaticide, not only as a crime which is
prohibited by the Criminal Code, but at the same ti me it is treated as a complex phenomenon from the
criminological point of view.
The legal ground of this research is considered to be the actual penal legislation of the Republic of
Moldova, judicial practice from the national courts of justice and from Romania. Also there were studied special foreign literature, le gislation and judicial precedents of the foreign countries: USA, Great
Britain, Canada, and Australia.
The penal research which was undertaken by the author includes a lot of difficult and complex
scientific problems; there were suggested own point s of view on the following: the beginning of the
human life and its legal protection; the object and the victim of neonaticide, peculiarities of the objective
side (time of its commission), type of the intentio n and its influence upon the qualification, problems of
complicity in child-killing, delimitation from other cr imes, and evaluation of the state of mental distur-
bance during delivery and postpartum. At the same t ime there were shown different disputable points of
view, which are belonging to other scientific workers, which proved that often the child-killing has been
committed in complicity or with deliberation; always it was appreciated by legal authorities as a big
problem in judicial practice which induces to the necessity of the elaboration and adoption of the Supreme Court decision on judicial practice about the homicides.
The criminological research includes the psychologica l nature of the child-killing behavior, there
was proposed an effective method for evaluating mothers who kill their neonates by means of
classification schemes, so called bio-psiho-soci ocultural evaluation of child-killing behavior.
Also there were studied level and dynamics of th e neonaticides in the Republic of Moldova for the
period of time 1996-2004 and were suggested measures for struggle with neonaticide. The author had
undertaken her own criminological research of the 11 cases of the neonaticide, which were examined by
the judicial courts for the period from 1996 till 2003. Results obtained shows that the causes of neonaticide are complex, being in mind of the perp etrator. Difficult material and financial problem,
absent of the dwelling can make easier the committing of the neonaticide but are not the causes of it.

157
CUVINTE-CHEIE
Cuvinte-cheie: pruncucidere; omor s ăvârșit în timpul na șterii sau imediat dup ă naștere; copil
mai mic de 24 de ore; copil viu; viabilitatea copilului; stare de tulburare cauzat ă de naștere;
diminuarea discern ământului; participa ție la omorul copilului nou-n ăscut; omor s ăvârșit de către
mamă; cauzarea mor ții propriului copil; survenirea mor ții nou-născutului; negarea sarcinii.

Ключевые слова : детоубийство ; убийство новорожденного во время родов или же
сразу после них; ребенок младше 24 часов от роду ; живорожденный ; жизнеспособность
ребенка ; расстройство , вызванное родами ; помрачение сознания ; соучастие в убийстве
новорожденного
; убийство совершенное матерью ; причинение смерти собственному
ребенку ; наступление смерти новорожденного ; отрицание беременности .

Key words: neonaticide; killing of a newborn during the delivery or after it; infant younger
than 24 hours; a born-alive child; viability of the child ; state of the mental di sturbance, caused by
the delivery; disruption of consciousness; particip ation in child-killing; maternal filicide; causing
death to the own child; denial of pregnancy; death of the neonate.

158
LISTA ABREVIERILOR
ICD-10 – International Classification of Diseases 10
OMS – Organiza ția Mondial ă a Sănătății
DI a MAI – Direc ția Informa ție a Ministerului Afacerilor Interne
f.d. – foaia dosarului