Provocările Social Media
Provocările Social Media
Studiu de caz : Cercetarea RAND privind alegerile electorale din Iran.
Cuprins
I.Introducere
Mijlocul secolului XX este pus sub semnul unui război informațional de tip psihologic, imagologic de comandă sau a unui electronic. Acesta constituie o problemă de actualitate, dar și obiectul acestei lucrări în care am încercat să evidențiez în trei capitole anumite concepte a războiului modern și ce provocările pe care social media le creează securității naționale și internaționale.
În prezent se vorbește tot mai mult de manipulare, propaganda etc. Acestea sunt o nouă formă de amenințare la adresa statului și nu numai. Aceste lucruri erau controlate chiar de pe vreamea lui Napoleon Bonaparte când acesta să folosit de presă în timpul războiului sau pentru a câștiga pe plan politic folosinduse de propagandă sau proiectându-și o imagine perfectă, dar având în vedere că noi trăim într-un secol în care informția este foarte ușor de găsit și accesat statelor le este din ce în ce mai greu controlul social media.
Din acestă lucrare putem analiza un model ideal, care se poate impune prin dialog cultural și politic care este tot mai reinventat ca urmare a acțiunilor simultane a mai multe forțe centrifuge, forțe care se supun tot mai greu unei paradigme a unității. Anomalia diversității și diferențelor culturale poate fi interpretată, într-o prima accepțiune drept cauză a dezbinării, a multiplicității și chiar a lipsei de libertate.
În consecință datorită diversității culturale și a evoluției tehnologiei uni jucători folosinduse de social media pot afla anumite informații prin care ei pot analiza și prevedea deznodământul unor evenimente majore, fie ele culturale, politice s-au sociale.
Literatura de specialitate existentă, în limba română este aproape inexizistentă iar datorită noutății subiectului privitor la literatura străină este încă la început putându-mă baza în mare parte pe siteuri web, articole și cercetări ștințifice care m-au ajutat la identificarea conceptelor de război informațional, prococărilor social media și a anlizei rețeleor de socializare. Un rol important în analiza subiectului în cauză îl au cercetările ștințifice a corporației RAND.
Scopul tezei îl constituie abordarea complexa și de ansamblu a esenței structurii, modalităților și analizei pentru identificarea provocărilor OSINT.Pentru realizarea scopului propus, trebuie înțelese anumite concepte, instrumente și fenomene care pot influența soarta unei națiuni sau a întregii lumi.
Principiile, metodele, tehnicile și procedeele de cercetare utilizate în lucrare dată ne-au ajutat să găsim o reflectare eficientă a problemei date. S-a recurs la generalizarea materialului cercetat, ceea ce a facilitat crearea unei viziuni ample, complexe privind provocările social media și nu numai. Alegerile electorale din Iran anul 2009 au constituit începutul analizei politice bazânduse doar pe social media, Primăvara Arabă, Wikileaks și evenimentul intern Roșia Montană prezintă cat de puternice sunt rețelele sociale și social media.
Lucrarea noastră înceară să pună in evidentă natura falsificatoare a clișeelor golite de conținut, a dezbaterilor politice, argumentelor filosofice și retoricii gazetărești, cu consecințe corespunzătoare.
II.Capitolul I
Noul mediu de securitate – Războiul Informațional
De-a lungul istoriei, evoluția strategiilor de război sa bazat în mare parte pe nivelul tehnologiei disponibile. Astăzi în timp ce instinctul uman rămâne la fel, tehnologia a multiplicat capacitatea umană de a distruge. Națiunile, ca și ființele umane, concurează fie prin creșterea capacității tehno-economice sau prin menținerea celorlalți la un nivel inferior din punct de vedere tehnologic și economic.
Națiunile suverane se zbat pentru a avea o poziție mai bună față de alte națiuni, forțele competitive sunt traduse în “amenințări” la bună starea sau suvernitatea a unei națiuni. O națiune bogată sau săracă diferite motive pentru a vedea una pe celalaltă ca pe o amenințare. Așa cum este comun în orice demers uman, cu toate acestea cel mai avansat sau puternic jucător invariabil definește normele și standardele. Printre națiunile care nu pot ține pasul cu cei puternici, unele urmează să se zbată singure și neputincioase, în timp ce altele devin rebele și caută o anumită cale, în scopul de a se propulsa pe scară. În toate aceste dinamici, indifernt dacă este la nivel național sau internațional, aceasta este calitatea strategie și tehnologie care oferă avantaj vital. Tehnologia a fost și rămâne principalul instrument pentru consolidarea și dezvoltarea securității, în același timp menținând superioritatea prin negarea tehnologie altora.
În secolului 21 tehnologia avansează foarte rapid, convertind ficțiunea de ieri în realitatea de azi. Utilizatorii cele mai eficiente ai tehnologie au devenit națiunile avansate, în timp ce în țările mai puțin privilegiate "lumea a treia" tehnologia nu prea exista, unele națiuni în curs de dezvoltare s-au mișcat mai repede în acest sens decât altele. Accesul la tehnologie a jucat un rol important în divizare umanității.
În ziua de azi tehnologia a devenit intrinsecă umanității de care se profită. Contribuția ei este recunoscută mai mult prin absența ei, atunci când nu este disponibilă sau refuzată. Preocuparea față de tehnologie este ceva foarte natural pentru ființele umane și națiuni : fie pentru a supraviețui, apărare, dezvoltare sau uneori pentru motive greșite. Fară a ține seamă de implicațiile negative, difuzare și proliferearea tehnologiei este inevitabila în ziua de azi din cauza interdependențelor.
Adevăratele soluții pentru pacea internațională va trebui să fie bazate pe împărțirea beneficiilor pe care tehnologia le oferă fară a fi o discriminare artificială. Totodată în lumea reală nu prea putem să fim egali. Prin urmare viitorul omenirii va depinde de iscusința gestionării tehnologiei într-o manieră pentru a reduce conflictele și de a promova cooperarea și coexistența. Acest lucru este cea mai mare provocare a secolului.
Importanța tehnologiei moderne în securitate și relații internaționale nu a fost niciodată atât de convingător demonstrată ca la operațiunea militară în Irak din martie-mai 2003. Copleșitoare dominație tehnico-militar condusă coaliția de SUA a fost afișată pe viu pe milioane de ecrane de televiziune din întreaga lume, chiar dacă împotriva unui inamic fără capacitate militară. Aplicarea cu succes de arme de înaltă tehnologie și tehnici a fost o demonstrație de modul în care de la sfârșitul războiului rece, singura superputere a fost ascuțire convențională militar tehnologic în timp ce o mare parte a lumii a fost în căutarea unui dividend de pace. Acesta a fost coaliția condusă de SUA cu cele mai noi tehnologii care a fost în măsură să ducă un război de înaltă precizie pe un teren îndepărtat pentru a atinge scopul politic cu ușurință.
Războiul din Irak a demonstrat că rezoluția de recunoaștere prin satelit imagini a fost îmbunătățit foarte mult pentru a oferi detalii în jos la un scară de centimetri și că Global Positioning System (GPS) este au făcut simplu, fiabile și sigure pentru a fi utilizate gata de soldați. De comandă, control, comunicații și inteligența Rețea (C3I) a fost mai eficient integrat decât oricând și cu experiență câteva eșecuri în ciuda circumstanțelor nefavorabile, aducând mai aproape scopul de a realiza pe deplin potențialul de " câmpul de luptă digital". Vehicule aeriene fără pilot (UAV-uri) au fost modernizate pentru utilizarea eficientă pentru supraveghere (în urma utilizării lor în operațiuni de luptă în Afganistan și în Yemen). Avioane de luptă exploatate în mod liber în teritoriul inamic după dezactivarea sau de a distruge toate dispozitivele electronice de apărare. AH – 64 elicoptere Apache au fost utilizate pe scară largă într-un sistem în timp real integrat pentru a sprijin aerian eficient pentru forțele terestre care au fost ei înșiși bine echipate cu ajutoare tehnologice moderne și costume de protecție chimică. Operațiunea de " rețea -centrice " a redus ", senzorul pentru tragere " decalaj de timp considerabil pentru a permite fără precedent reacții rapide, aproape în timp real, pe câmpul de luptă. Este o combinație de tehnologie și de strategie, care au ridicat Statele Unite cu mult peste restul lumii.
Acestea sunt doar câteva din multele arme avansate care au fost utilizate în Irak. Văzut cu detașare clinic ca la cauzele și efectele acestuia sau de implicațiile viitoare războiul din Irak a fost de tehnologie convențională. Ceea ce nu a fost atât de vizibilă a inclus vasta rețea de calculatoare și software sofisticat care au făcut posibilă integrarea a tuturor elementelor acestui sistem imens de ducere a războaielor de la un centru de la distanță mare cu o flexibilitate completă și controlul constant. Stația spațială de supraveghere, superioritatea aeriană Cruise Missile Tehnologie (ACM), arme de precizie ghidate, vehicule aeriene fără pilot de luptă și serii în curs de dezvoltare, arme noi de tehnologie s-au schimbat la sol realitățile de război convențional. Întins la limitele de asimetrie, ca în cazul operațiunilor din Irak, aceasta superioritatea tehnologică a dat posesorului posibilitatea de a folosi forța militară, în defavoarea diplomatic înseamnă, pentru a impune o schimbare de regim într-un suveran îndepărtat țară. În acest caz, nu a existat un acord internațional copleșitoare pe obiectivul final, dar puțin acordul cu privire la metoda folosită. Cu toate acestea, puterea tehnologiei a avut ultimul cuvânt în materie, stabilirea unui nou precedent pentru secolul 21
O dată cu dezvoltarea tehnologiei a apărut un nou termen “Război Informațional” (Informațional Warfare). Ce este Războiul Informațional :” Este în primul rând un concept al Statelor Unite ce implică utilizarea și gestionarea tehnologiei informației în dobândirea unui avantaj competitiv fată de un adversar. Războiul Informațional poate implica colectarea de informații tactice, asigurarea că informațiile propriu sunt valabile, răspândire de propaganda sau dezinformarea pentru demoraliza sau manipula”.
Începând cu luna martie 1993, președintele statului major a stabilit o politică (MOP 30) și a pus baza la definiții și relații care s-au ghidat în comunitate cu privire la conceptele legate de război de informații, război de comandă și control. Deoarece aceste idei seminale au evoluat, definiția și relațiile acestora s-au schimbat de asemenea. MOP 30 este în curs de revizuire, la nivel superior documentele politici pentru Departamentul de Apărare și publicațiile doctrinare ale Statului Major și ale Servicilor sunt fie sub formă de proiect sau în curs de revizuire.
În ciuda stării neformate ale acestor concepte, definiții și taxonomii sunt propuse următoarele :
război de comandă-și-control [C2W];
război pe bază de intelligence [GCI];
război electronic [EW];
operațiuni psihologice PSYOPS;
atacuri bazate pe software sistemele de informație;
război economic prin controlul informaților [iew] război prin controlul informaților comerțului;
Războiul cibernetic [luptă în domeniul virtuală].
Pentru a aprecia baza meritelor proprii, Centerfold definește fiecare formular, listele lor sub formulare și evaluează utilizarea lor ca arme de război.
Anumite aspecte ale Războiului Informațional sunt la fel de vechi ca istoria : lovind la cap inamicului, înșelăciune de toate soiuri, și operațiuni psihologice. Războiul electronic a ajuns la proeminență în al doilea război mondial. Mai recent, automatizarea comenzii centrale a creat obiective mai vulnerabile accesibil prin bombe de fier împotriva sistemelor penetrabile prin intermediul software nociv. În cazul în care societățile evoluează în a doua dimensiune virtuala, importanța și frecvența (Războiului prin Hacking) împotriva sistemelor civile, informaților economice, războiul cibernetic ar fi în creștere. Operațiunile psihologice de asemenea se vor transforma în mare măsură.
Intelligeală].
Pentru a aprecia baza meritelor proprii, Centerfold definește fiecare formular, listele lor sub formulare și evaluează utilizarea lor ca arme de război.
Anumite aspecte ale Războiului Informațional sunt la fel de vechi ca istoria : lovind la cap inamicului, înșelăciune de toate soiuri, și operațiuni psihologice. Războiul electronic a ajuns la proeminență în al doilea război mondial. Mai recent, automatizarea comenzii centrale a creat obiective mai vulnerabile accesibil prin bombe de fier împotriva sistemelor penetrabile prin intermediul software nociv. În cazul în care societățile evoluează în a doua dimensiune virtuala, importanța și frecvența (Războiului prin Hacking) împotriva sistemelor civile, informaților economice, războiul cibernetic ar fi în creștere. Operațiunile psihologice de asemenea se vor transforma în mare măsură.
Intelligence și Social Media
În sens larg, Social Media se referă la un modul conversațional, distribuite de generare de conținut, de difuzare și de comunicare între comunități. Diferite față de difuzarea mass-media tradiționale și industriale, sociale media a rupt limitele dintre autor și cititori, în timp ce procesul de consum și diseminare informației devine intrinsec legată de procesul de generare și schimbul de informații.
Internetul și tehnologiile mobile au fost în spatele creșteri social media, oferind platforme tehnologice pentru diseminare de informații, generarea de conținut și comunicații interactive. De fapt, principalele componente ale mass-media sociale, cum ar fi conținutul generat de utilizator sau consumator mass-media au fost privite ca forme caracteristici ale Web 2.0. Dintr-o perspectivă de instrumente, o serie de aplicații Web definesc funcțiile sociale mass-media. Exemplele includ weblogs, microblogs, forumuri online, wiki, podcast-uri, life streams, marcaje sociale, Web comunităților, rețele sociale, și avatar-based virtual reality. Dintr-o perspectivă de aplicații, multe site-uri dedicate pentru social media sunt printre cele mai popule- Wikipedia, MySpace și Facebook (Social Networking), Youtube (social networking and multimedia content sharing), Digg and Delicious (social browsing, news ranking, and bookmarking), Second Life (realitate virtuala) și twitter (social networking and microblogging) și acestea sunt doar câteva.
Din cauză că social media este deja o parte critică a ecosistemului informațional prin fapt platformele social media și aplicatile dobândesc popularitate la ușeri, consumatori, votanți, afaceri, guverne, și organizații non-profit, interesele în social media din toate medile de viață au crescut din ambele perspective aplicație și cercetare. Afacerile cu profit monitorizează social media pentru ca sunt bogate în informații și o platform pentru designul și inovație de produse, realation management intre consumator și actioner și marketing. Pentru ei social media este o component esențială pentru următoarea generație de business intelligence. Pentru politicieni, partide politice și guverne, social media reprezintă vehicolul ideal pentru a observa opinia publica pentu politici și poziții politice dar și pentru a construii comunități de support pentru candidații care concurează pentru poziții publice. Oficiali din domeniul sănătății publice ar putea folosi social media ca prime indicii despre focarelor de boli și să ofere feedback pe politicile de sănătate publică și măsuri de răspuns. Pentru securitate internă și servicile de analiza inteligenta, social media prezintă oportunități imense pentru a studia comportamentul de grup terorist, inclusiv schemele lor publice de recrutare și pregătire în contexte sociale și culturale.
Chiar și centrele de gândire și științele sociale și cercetători de afaceri sunt conceptual cu utilizarea social media ca o rețea de senzori de imparțialitate și un laborator pentru experimentare naturală, oferind indicatori valoroasi și ajutând la testare ipoteze despre producția sociala și interacțiuni, precum și implicațiile lor economice, politice și sociale.
Pentru multe persoane, social media a devenit o sursă de informații unice care se ocupă cu informații și probleme cognitive-, de a găsi răspunsuri la întrebări specifice și de a descoperi oportunități mai valoroase pentru schimbul de informații sociale și economice. În plus, a devenit o platformă pentru a contribuie la tot felul de dialoguri dinamice de expertiza și opinii de partajare. Este sigur să pretindem că social media a pătruns deja un spectru de aplicații cu impact remarcabil. Având în vedere interesul conținu și creșterea informațiilor și meta-informaților generate prin intermediul social media, este de așteptat continuarea care să permit autorizarea aplicaților noi și revoluționare celor deja existente.
Cercetarea de intelligence bazată pe social media a crescut în ultimi ani având în vedere interesul din perspectiva aplicaților și asocierea cu provocările și oportunitățile tehnice și al științe sociale. Această agendă de cercetare este multidisciplinare în natura să și a atras atenția tuturor comunităților de cercetare în toate domeniile majore. Din punct informațional tehnologic cercetarea social media a concentrat în principal asupra analizei social media și mai recent pe social media intelligence.
Analiza pe social media este preocupata de dezvoltare și evaluare instrumentelor informatice și frameworks pentru a colecta, monitoriza, analiza, rezuma, și vizualiza date de de obicei conduse de cerințele specifice la o cerere de țintă. Analiza social media servește mai multor scopuri :
Facilitează conversații și interacțiuni intre comunititațile online
Extrage modele folositoare și intelligence pentru a servi entităților care include dar nu sunt limitate la a contribui în dialoguri.
Din punct de vedere tehnic, analiza social media de cercetare se confruntă cu mai multe provocări unice. În primul rând, social media conține un set îmbogățit de date sau de metadate, care nu au fost tratate în mod sistematic în literatura de minerit de date și text. Exemplele includ Tag-uri (adnotări sau etichete folosind cuvinte cheie de formă liberă); utilizator-opinii exprimate subiectiv, intuiții, evaluare și perspective; evaluări; profiluri de utilizator; rețele sociale implicite și explicite. A doua, aplicație social media este un exemplu al omului-centrat pe calcul cu propriile lor unic accent pe interacțiunile sociale intre utilizatorii. Prin urmare, probleme cum ar fi dependente de context utilizator-profilare și nevoile elicitări, precum și diferite tipuri considerente de interacțiune human-computer care trebuie să fie reexaminat. În al treilea rând, deși social media promite o nouă abordare a problemei zgomotului și excesul de informații Web bazate pe procesarea informațiilor, probleme semantice incoerență, dovezi contradictorii, lipsa de structura, inexactități și dificultăți în integrarea diferite tipuri de semnale abundă în social media. Al patrulea, în cadrul social media datele sunt fluxuri dinamice, cu volumul care crește rapid. Natura dinamică a acestor date și dimensiunea lor pură reprezintă provocări semnificative computing în general și în special de calculul semantic.
A face utilizarea de tehnologie, soluție de cadre și toolsets din analiza social media, social media intelligence își propune să derive informațiile actționabile din social media într-un context bogat de aplicații, dezvoltând corespunzător sisteme decizionale sau de sprijinirea deciziei cadrelor oferind proiecte arhitecturale și soluție de cadre pentru aplicații noi și existente, care pot beneficia de "înțelepciunea mulțimii" prin Web. În comparație cu analiza social media, cercetare pe intelligence social media este încă într-un stadiu incipient de dezvoltare, în ciuda creșteri atenției de la întreprinderi și alte comunități care ar putea beneficia de astfel de studii. Dintr-o perspectivă de cercetare, au existat discuții despre diverse dimensiuni conceptuale intelligence pe social media, provocările tehnice și disciplinele de referință care potențial ar putea aduce instrumente utile pentru a răspunde acestor provocări. Cu toate acestea, cercetarea sistematică și concretă, rezultatele bine evaluat încă lipsesc. Cu toate acestea, intelligence-ul pe social media prezintă un mare potențial cu importantă relevantă de la Inteligență Artificială, precum și alte domenii. În timp ce cercetarea pe social media intelligence progresează și găsește aplicații în timp real, cercetătorii trebuie să dezvolte cadre și metode analitice noi.
Provocări oferite de sursele deschise
Intelligence-ul din sursele deschise se referă la o informație neclasificată și poate include orice disponibil pe internet. OSINT-ul este opusul intelligence-ul din sursele închise sau informații clasificate. Sursele OSINT includ rețelele sociale, froumuri, site-uri de business, bloguri, videoclipuri și surse de știri.
OSINT este una din disciplinele de intelligence pe care servicile de intelligence ale guvernului le folosesc. HUMINT (Intelligence Uman; colectarea de informații prin interacțiune cu oameni); SIGINT (Intelligence prin semnal; colectarea de date prin senzori) și GEOINT (Intelligence Geospațial; colectarea de date prin sateliți).
OSINT este neclasificat și disponibil, dar nu intodeauna este ușor de găsit.
Din cauza naturii sale deschise OSINT poate să faciliteze sharingul. Dar mijloacele de sharing trebuie îmbunătățite pentru OSINT de asemenea restricționarea categoriilor de intelligence. Această nevoie nu este doar pentru comunitatea securității naționale ci și pentru cei care se ocupa de securitatea domestică și care impun legi. Astfel un sharing consistent și un sistem de siguranță trebuie stabilit.
Deschiderea este importantă pentru credibilitatea statelor astfel justificând decizile luate publicului și aliaților. Totuși exista o vulnerabilitate inerentă daca un adversar folosește surse deschise pentru a subjuga securitatea națională a statului. OSINT-ul poate fi folosit pentru a depista vulnerabilitățiile unei națiuni.
Statele adversare manipulează sursele deschise pentru motive deceptive. Totodată în ziua de azi cu informații vaste disponibile șiretlicurile deceptive devin mai dificile.
Chiar dacă informațiile tehonologice evoluează rapid factorul uman nu trebuie neglijat. Expertiza umană face diferența în măiestria de intelligence. Colectorii și analiștii au nevoie de pregătire legală și practică, știința de carte adecvată și capabilități tehnice (data mining, analiză network și soluții de traducere) pentru a pune bucăți nelucrate de informații OSINT în context. Odată cu apariția noilor informații media bazate pe internet, varietatea, volumul și velocitatea informației se multiplică. Provocările de astăzi nu mai sunt “a pune lucrurile cap la cap”, ci organizarea fluxului de informații, a face diferența intre semnale și sunet, și validând sursele într-un termen scurt de timp pentru a ajuta la luarea deciziei și război a guvernului.
În prezent sunt mai multe provocări cheie care se confruntă cu cercetare de intelligence. În primul rând cercetarea OSINT are nevoie de o cercetare multidisciplinară integrată. Deși această necesitate a fost reiterat adesea în acest domeniu în creștere, nivelul de integrare în cercetarea existentă tinde să fie redusă. În multe cazuri, metodologia informatică de cercetare și întrebările cercetării capătă un rol dominant, întrucât concentrându-se pe metodele de cercetare și probleme din alte discipline la fel de relevante, precum psihologia socială, teoria media, politologie și științe sociale, printre altele a fost risipit; au existat câteva programe foarte integrat de cercetare care ia în considerare atât informatica și domeniu de științe.
A doua provocare pentru OSINT necesitatea măsurătorilor bine articulate și performanță bine definită deoarece o mare parte din aceasta trebuie să fie efectuate în setările aplicației cu un obiectiv care sprijini decizile. Cu toate acestea, într-un spectru larg de aplicații în care intelligence-ul din social media poate fi relevant, este provocator cuantificarea acestor măsuri. Această problemă de măsurare face mai greu de a aprecia social media intelligence ceea ce duce la dificultăți în modelare.
O a treia provocare dintr-o pură perspectivă de modelare și luare a deciziei, social media intelligence reprezintă o clasă unică de probleme cu nevoia de date eficiente în luarea decizilor într-un mod dinamic; o analiză incerta și risc de subiectivitate; modelare și optimizare în rețele dinamice.Ca cercetare intelligence social media se maturizează și găsește aplicații în timp real, cercetătorii vor trebui probabil să dezvolte cadre și metode analitice noi cu putere de calcul.
Pentru a înțelege mai bine aceste provocări OSINT vom da exmplu NATO și cu ce dificultăți se confruntă ei :
Competențe de intelligence :
Multele din competențele necesare unui inginer de mining informațional sunt deja incluse în analiza de intelligence. Abilititatea de a înțelege problema în totalitate, fie la nivel tactic sau strategic, este o recuzită esențială pentru designul unei poltici de căutare. Competențele analitice ii oferă posibilitatea de la filtra informațile relevante. Este important ca competențele de analiză să nu fie confundate cu cele de competente de bibliotecar, totodată minerul de informații trebuie să înțeleagă unde informația neclasificată se potrivește. Aceasta necesită accesul la toate sursele de informații, inclusiv la sursele clasificate. Acest viziune trebuie lărgită pentru ca analiza care se dezvoltă să nu fie o concepție miopă.
Sursele de Intelligence :
Evoluția sistemelor de informații a făcut ca materialele care erau în trecut clasificate accesibile oricărui individ care are nevoie de aceea informație.De exemplu overhead imagery este furnizat pentru nevoi comerciale pentru mai multe sarcini care nu țin de domeniul militar. Rezoluția acestor sisteme este deja destul de numeroasă pentru aplicații militare.
Informațile din surse deschise :
După cum am văzut, nu toate sursele deschise de informații sunt disponibile convențional pe sistemele inteconectate. Multe rămân în arhive, librari și alte depozite; unele doar daca faci cerere la guvern iar unele în colecții private.
Informațile din surse deschise devin tot mai importante pentru funcția de intelligence. Abilitatea de a culege informații din surse mari, incoerente le oferă analiștilor să-și construiască imagini despre aria lor de interes.
Analiza din surse deschise nu este un substitut pentru munca tradițională clasificată, analistul poate utiliza vizualizarea surselor deschise pentru a putea stabili ceea ce ar putea fi necesare informații plus pe un anumit subiect și, după ce a identificat lacunele din cunoștințele sale, sarcina în ce mai rare resurse de a-tinta aceste lacune cu orice instrumente poate fi adecvată. În esență, surse deschise prevăd baza pentru management colectare clasificate, oferind în același timp, de asemenea, contextul și, mai important din perspectiva inteligenta, oferind uneori acoperire pentru surse și metode clasificate și da de multe ori dovada ca la cazul în care noi studii clasificate ar putea fi cel mai bine direcționate
NATO/PfP Cerințe :
NATO și partenerii de pace (PfP) trebuie să fie capabil de a construi un grad de încredere reciprocă și de compatibilitate în cazul în care procesul PfP este de a reuși, în special în cazul Rusiei. Există câteva domenii la fel de sensibile ca arena de informații și cooperarea în astfel de zone ar oferi o puternică măsură de consolidare a încrederii și de a spori stabilitatea. Noile consilii la nivel înalt, inclusiv recent format Consiliul Permanent Comun (PJC), va fi nevoie de susținerea de către un grup format adecvat de informații. Deși, ca și în trecut, capacitatea de informații naționale poate oferi o intrare la delegații individuale, Alianța se va solicita consiliere independentă. Acest lucru poate fi asigurat de către personalul existent de informații NATO, dar ar putea fi îmbunătățită în mod considerabil în cazul în care nu au fost să fie un NATO/PfP facilitate open source, care lucrează împreună cu personalul NATO existent.
Concluzii :
• Programul Open Source pentru NATO este opțiune viabilă pentru NATO/PfP program 7
• Open Source ar oferi o măsură importantă de consolidare a încrederii pentru națiunile PfP
• Un program open source va permite PfP și candidații națiuni de a participa la un stadiu incipient în inteligența proces în cadrul Alianței
• O facilitate open source este complementar cu funcții de informații existente și va permite comunității de informații tradiționale NATO să se concentreze pe alte abilități de bază
• Abilitatea de a dobândi și exploata imagini comerciale și de expertiză subiect extern va asista la dezvoltarea unei înțelegere mai clară a mediului operațional comun NATO/PfP
• Analiza Open source folosește inteligența tradițională abilități analitice, cu toate că sunt necesare unele talente suplimentare pentru a asigura recuperarea efectivă și rapidă a datelor • Nu ar trebui să fie o evaluare de valabilitate a produsului
• Training de personal pentru un astfel de program poate fi ușor dezvoltate și efectuate la un număr de locuri de excelență din întreaga Alianța
• Programul va oferi 24 oră acces la NATO și echipele naționale cu "clienți" ținte specifice stabilite în legătură cu livrarea de dorit Analiza
• Întreaga operațiune ar putea fi realizată de către un furnizor comercial, dar implicarea personalului din toate națiunile membre ar fi un element important.
III.Capitolul II Utilizarea Social Media în aprecierea opiniei publice și a stării națiunii iraniene după alegerile din 2009
Rolul social media în protestele ce au urmat alegerilor prezidențiale din anul 2009 a fost relatat pe larg. Acest raport prezintă o analiza a opiniei publice și stării națiunii iraniene după cum a fost exprimata prin intermediul twitter în următoarele noua luni după alegeri. Cercetarea reprezintă un studiu de caz inițial al unei noi metodologii dezvoltate să analizeze conținutul politic din mediile sociale. Pe lângă constatările politico relevant ce privesc atitudinile iranienilor în ceea ce privește o varietate de subiecte (ex. Președintele Mahmoud Ahmadinejad, Liderul Suprem Ali Khamenei, Statele Unite), abordarea metodologica este descrisa în detaliu. Rezultatele sunt de interes analiștilor și a oamenilor politici interesați de starea politica Iraniana și opinia publica în societăți închise, precum și analiști/cercetători ai mediilor sociale.
Acest document este rezultatul programului în curs, de cercetare independenta, auto-initiata al Corporației Rand. Sprijinul pentru acest tip de cercetare este asigurat, în parte, de sponsori și de către dispozițiile de cercetare și dezvoltare independenta din contractele RAND pentru funcționarea centrelor de cercetare și dezvoltare finanțate din bugetul federal al Departamentului de Apărare al Statelor Unite. Cercetarea a fost efectuata în cadrul Centrului de Politici de Securitate și Apărare Internațională al Diviziei de Cercetare pentru Securitatea Națională RAND (DCSN) din cadrul Corporației RAND. DCSN efectuează cercetări și analize pe teme de apărare și securitate națională pentru Statele Unite, organizații și comunități aliate de apărare, politica externa, securitate interna (homeland security) și informații secrete, precum și alte organizații ne-guvernamentale care susțin analiza apărării și securității naționale.
Introducere
În 2009 alegerile prezidențiale iraniene și consecințele sale au arătat puterea mediilor sociale de a înlesni generarea opoziției politice, formarea părerilor politice și facilitarea acțiunii în fata unui regim puternic. Iran este un exemplu clar al noului rol pe care mediile sociale il pot juca în tarile autoritare unde libertatea de exprimare este limitata. Pakistan și China oferă exemple similare, unde cetățenii care se confrunta cu limitări ale libertății de exprimare utilizează mediile sociale pentru a evita cenzura guvernamentala și a își exprima opiniile în mod public (Tavernise, 2010).
Analiza mediilor sociale poate ajuta la aprecierea opiniei publice și stării de spirit în societățile închise
Oamenii politici cu factor decizionali și cercetătorii care doresc să înțeleagă opinia publica au utilizat o varietate de instrumente, incluzând chestionare (în persoana sau la telefon), eșantioane de persoane, observare la fara locului dar și analiza media. Totuși, în societăți închise precum cea a Iranului, unde guvernele cenzurează sau pedepsesc oamenii pentru exprimarea unor opinii, aceste opțiuni pot fi limitate sau indisponibile. Un sondaj telefonic recent realizat în randul iranienilor de către Corporația RAND este un exemplu grăitor : desi a fost posibila realizarea unui astfel de sondaj, cercetătorii au trebuit să evite adresarea anumitor întrebări din cauza stării de frica din Iran (Elson and Nader, 2011).
Relativa anonimitate a internetului și a site-urilor de socializare a dat oamenilor care trăiesc în societăți cu libertate de exprimare limitata, un mijloc de exprimare al părerilor interzise. Studierea postărilor pe care oamenii din astfel de societăți le plasează în mediile sociale, ii poate ajuta pe cercetători și pe cei cu factor decizional să înțeleagă opinia publica pe anumite subiecte care poate altfel ar fi fost evitate. De asemenea oferă un fel în care aceasta se poate realiza fara ca analiza să fie supărătoare celor ce își exprima părerile.
Analiza asistata de calculator : Un echivalent promițător al cunoscutei abordări de analiza a social media
În prezent, analiștii folosesc, de obicei, o abordare „manuala” în studierea conținutului mediilor sociale. Spre exemplu, ei pot citi câteva bloguri anume ori să urmărească un anume grup de oameni pe Twitter. Apoi, interpretează postările citite, și, de obicei, prezintă analiza într-un raport. Aceasta abordare manuala poate furniza analiștilor o înțelegere profunda a conținutului postat, permițându-le să interpreteze nuanță, subtilitatea și înțelesurile implicite inerente în ceea ce scriu oamenii. Totuși, metoda are dezavantaje semnificative. Analiștii pot city materialul greșit. Sunt limitați de cantitatea de text pe care o pot citi într-o singura zi de lucru. Ar fi imposibil pentru ei să ajungă la o înțelegere a opiniei publice or a stării de spirit la o scara larga. Prejudecățile analiștilor pot afecta și ele interpretarea textelor citite.
Considerând dezavantajele abordării manuale, utilizarea unei metode computerizate în studierea conținutului mediilor sociale poate servi ca o completare utila, compensând pentru unele din aceste limitări. Un asa instrument exista : un program automat de analiza a conținutului numit „Linguistic Inquiry and Word Count 2007” (LIWC, pronunțat „Luke”) (Pennebaker, Booth, and Francis, 2007; Pennebaker et al., 2007). Având capacitatea de analizare a mii de postări din mediile sociale în doar câteva secunde, LIWC, oferă o serie de avantaje. Spre exemplu, analiștii au o privire de ansamblu asupra ceea ce oamenii spun și simt, pe diferite site-uri de socializare, în timp. Analiștii pot cuantifica aceste informații, așadar reducând șansa ca prejudecățile lor să afecteze interpretările textelor din mediile sociale. În definitiv, combinarea unei abordări automatizate, cu una tradițională, manuala, este varianta care e cea mai probabila în producerea rezultatelor optime.
Totuși, LIWC este în mare parte netestat în contexte politice. În trecut, cercetătorii au utilizat LIWC într-o diversitate de feluri – spre exemplu, în studierea caracteristicilor de limbaj dobândite în urma unor evenimente traumatizante (Gortner and Pennebaker, 2003; Stone and Pennebaker, 2002), în studierea diferenței de comunicare la bărbați și femei (Newman et al., 2008) și în detectarea înșelăciunii (Hancock et al., 2008; Newman et al., 2003). Dar LIWC nu a fost aplicat pe scara larga pentru înțelegerea contextelor politice, ne-Vestice.
Cum funcționează LIWC?
LIWC a fost dezvoltat să analizeze caracteristici și tipare de text, permițând tragerea unor concluzii despre starea psihologica a persoanelor (ex. Emoții, dorința de interacțiune sociala) în baza utilizării unei categorii de cuvinte specifice. LIWC conține aproximativ 80 de asemenea categorii : pronume la persoana I singular, cuvinte ce exprima emoții pozitive și înjurături, fiind trei exemple. Pentru un text dat, LIWC întâi calculează numărul total de cuvinte din text. Apoi, caută toate cuvintele din fiecare din cele 80 de categorii, reținându-le pe cele ce aparțin unei categorii. De fiecare data când LIWC întâlnește un cuvânt dintr-o anumită categorie, suplimentează acea categorie cu o unitate. În final, LIWC calculează proporția numerelor din fiecare categorie împărțită la numărul total de cuvinte din text.
Astfel de proporții generate de LIWC (date cantitative) pot fi interpretate calitativ, utilizând cercetări stabilite care conectează utilizarea unor cuvinte specifice de stări și comportamente psihologice. În acest sens, examinând, spre exemplu, cat de mari sau mici sunt proporțiile sau cum se schimba de-a lungul timpului, se poate înțelege cat de mult sunt simțite anumite sentimente implicite într-un anume grup de persoane sau să se analizeze cum s-au schimbat opiniile și sentimentele lor.
Acest fel de analiza poate avea importante utilizări politice
– Înlesnirea evaluării, de către analiști, a impactului evenimentelor politice asupra opiniei publice. În timp ce sondajele sunt o metoda explicita de măsurare a opiniei publice, rezultatele pot fi afectate de prejudecăți. Spre exemplu, cei chestionați pot da, la anumite întrebări, răspunsurile acceptate de societate. În societăți închise, le poate fi teama să răspundă sincer. Prin comparație, tiparele implicite de cuvinte utilizate descoperite de LIWC oferă o perspectiva nefiltrată, măsurând direct impactul psihologic al evenimentelor și acțiunilor politice.
– Anticiparea evenimentelor importante în tarile de interes. Cu suficiente informații legate de utilizarea cuvintelor provenite de la LIWC, poate fi posibila construirea unui set de tendințe caracteristice în anumite categorii specifice de cuvinte, care, atunci când sunt observate, să sugereze ca un anume eveniment sau rezultat politic, va avea loc- proteste, spre exemplu, sau o prezenta la urne în număr mare ori mic. Folosind tehnici de modelare, analiștii ar putea, posibil, să monitorizeze anumite evenimente în curs de desfășurare combinând utilizarea cuvintelor pentru a anticipa situații.
– Informarea eforturile de mobilizare a populațiilor străine. Statele Unite încep să utilizeze mediile sociale în vederea direcționării de mobilizare către populațiile străine. Echipa de Mobilizare Digitala a Departamentului de Stat, spre exemplu, antrenează oamenii în „chat rooms” pe anumite website-uri importante din lumea musulmana, răspunzând la dezinformarea perceputa și explicând politicile externe ale SUA (Biroul de Programe de Informare Internațională, Departamentul de Stat, SUA, 2009). Spațiul de Opinii al Departamentului de Stat (Departamentul de Stat, SUA, fara data) este un site interactiv care roagă utilizatorii să își exprime părerea asupra politicilor externe ale SUA (Departamentul de Stat, SUA, 2010). O mai buna înțelegere a mentalității și opiniei populatiilor- tinta, în ceea ce privește diverse subiecte – politica externa SUA, spre exemplu- poate creste efectivitatea unor astfel de eforturi.
– Asistenta armatei militare a SUA în înțelegerea și antrenarea oamenilor din arealele de operațiuni. Armata militara a SUA menține o echipa de mobilizare care a deschis recent discuții cu bloggeri, în ceea ce privește rolul armatei militare a SUA în războiul global asupra terorismului; spre exemplu, contactând bloggeri care au postat materiale eronate (Alvarez, 2006). Dar este incerta măsura în care aceste eforturi au fost realizate cu succes în antrenarea bloggerilor din afara SUA și a cititorilor de bloguri. Analiza LIWC a conținutului postat în mediile sociale în arealele de operațiune a Comandamentului Central SUA pot oferi informații care susțin mobilizarea în desfășurare precum și alte operațiuni.
– Localizarea lapsurilor în obținerea de informații secrete. S-a zis ca exista necunoscute cunoscute și necunoscute necunoscute. Utilizarea LIWC pentru a analiza mediile sociale poate ajuta în ambele cazuri. Spre exemplu, când uzul unei anumite categorii de cuvinte se schimba drastic, acest lucru poate sugera ca s-a petrecut un eveniment necunoscut de o mare importanta or ca un eveniment cunoscut este mult mai important decât s-a crezut. O schimbare treptata poate arata o schimbare generala de opinie. În acest fel analiștii de informații pot localiza lapsuri în înțelegerea opiniei publice și a stării de spirit în tarile de interes, ajutând la planificarea strângerii de informații.
Metodologie
Exemplul precedent al metodei : cercetări anterioare utilizând LIWC și analiza utilizării cuvintelor
Majoritatea metodelor de analizare a comunicării verbale, text sau verbal, se concentrează aproape exclusiv asupra subiectului problemei. În contrast, ceea ce este unic metodei LIWC de analiza a textului e ca descrie caracteristici psihologice a limbii scrise (ex. Alpers et al., 2005) și posibil, a celor ce scriu aceste texte. Cu alte cuvinte, analiza utilizării cuvintelor folosind LIWC nu se bazează în mod obligatoriu pe ceea CE oamenii zic sau scriu, ci pe felul în CARE spun. Aceasta ne duce la concluzii care se distanțează de cele ce pot fi trase din identificarea temelor în subiectul problemei și apoi extrăgându-le. În timp ce toate categoriile de cuvinte pot fi informative în acest sens, felul în CARE oamenii comunica și se exprima depinde foarte mult de funcția cuvintelor pe care le utilizează : pronume, prepoziții, articole, conjuncții și verbe auxiliare (Chung and Pennebaker, 2007). În termeni practici, aceasta abordare sugerează ca este posibil să obții informații despre stările emoționale și dispoziția sociala, neținând cont de conținutul scrisului.
A fost demonstrat ca LIWC poate reprezenta cu acuratețe expresii verbale
Munca de validare anterioara demonstrează ca LIWC reprezintă fidel modul în care oamenii se exprimă. În primul rand, LIWC capturează cu acuratețe felul în care oamenii vorbesc și scriu despre experientele lor. Spre exemplu, o investigare sistematică a acurateței LIWC în măsurarea manifestărilor emoționale (Kahn et al., 2007) a măsurat proporțiile LIWC în diverse scrieri emoționale și ca răspuns la clipuri de film emoționale. Kahn și colegii au descoperit ca utilizarea cuvintelor cu atașament emoțional a fost, precum prevăzut, asociat cu emoții (ex. Trist, anxios) exprimate în scrieri sau film, concluzând ca LIWC prezintă o „metoda valida pentru măsurarea exprimării verbale de emoție”. În al doilea rand, rezultatele cantitative ale LIWC sunt similare rezultatelor cailitative a metodelor de analiza textuala utilizate în mod frecvent în științele sociale. Când aceleași texte au fost analizate, au fost găsite mari corelații intre tiparele de utilizare a cuvintelor din LIWC și a judecății coderilor umani, sugerând ca analiza LIWC aproximează îndeaproape metode de analiza de conținut deja existente (Alpers et al., 2005).
Potențialul adevărat al explorării utilizării cuvintelor consta în legăturile cu urmările și comportamentele
În sine, LIWC, doar expune tiparele de utilizare ale unor categorii de cuvinte specifice. Avantajul real al utilizării acestui instrument consta într-un mare corp de studiu care leagă utilizarea unor categorii specifice de cuvinte cu diverse urmări și comportamente. Spre exemplu, o creștere în frecventa de utilizare a uneia dintre categoriile de cuvinte funcționale, pronume persoana I singular (ex. „eu”, „mine”, „meu”), se presupune ca sugerează focusare interioara și este asociata cu depresia (Rude, Gortner, and Pennebaker, 2004). În mod uimitor, analiza lui Stirman și Pennebaker (2001) a arătat ca poeții care s-au sinucis au folosit o mai mare proporție de pronume la persoana I singular în poeziile lor, comparat cu poeții care nu s-au sinucis. Pronumele la persoana I plural (ex. „noi”, „ne”, „nostru”), pe de alta parte, se presupune ca indica atenția arătată altora sau concentrarea pe alții (Chung and Pennebaker, 2007). Utilizarea acestor cuvinte este asociata cu o mai buna sănătate și are tendința de a creste pe perioade de dezechilibru comunitar (Cohn, Mehl, and Pennebaker, 2004; Gortner and Pennebaker, 2003; Stone and Pennebaker, 2002). Utilizarea de pronume a mai fost legata de calitatea interacțiunilor sociale. Spre exemplu, atunci când se comunica într-o maniera critica și ostila, oamenii pot folosi mai multe pronume la persoana I singular (pentru a descrie impactul negativ al celorlalți asupra lor) și mai puține pronume la a doua persoana plural (Simmon, Chambless, and Gordon, 2008).
În alte studiii, utilizarea anumitor cuvinte cu încărcătură emoțională a fost legata cu starea de sănătate. Membrii unui comunități de slăbit care au reușit să slăbească au utilizat mai multe cuvinte cu conotație trista, sugerând ca au beneficiat pozitiv de pe urma discutării emoțiilor puternice (Chung et al., 2008). În momentul în care se discuta o experienta traumatica, oamenii care au utilizat cuvinte cu valoare pozitiva și nu negativa au arătat starea de sănătate îmbunătățită (Pennebaker, Mayne, and Francis, 1997).
Procesul de cercetare
Metodologia folosita pentru analiza de utilizare a cuvintelor realizata de LiWC utilizând Twitter în Iranul de după alegeri, poate fi separata în trei feluri de sarcini. Sarcini de planificare- începeau cu determinarea plan potrivit de eșantionare a textelor din mediile sociale. De asemenea, am dezvoltat seturi de (1) subiecte politice relevante și (2) indicatori LIWC. Apoi, sarcini de colectare de date au inclus construirea programului automat de analizare a textelor din mediile sociale. și, în final, sarcini de analiza de date includeau adunarea informațiilor, procesându-le cu LIWC, făcând comparații intre subiecte, trasarea tendințelor de informații și trăgând concluzii calitative speculative. Sarcinile de planificare, inclusiv interpretările noastre ale indicatorilor LIWC, sunt discutate mai jos. Discutam sarcinile de colectare date și cele de analiza în appendix.
Sarcinile de planificare : înțelegând sfera mediilor socilae relevante
Alegând textele Twitter
Au folosit un instrument web, realizat de o terță parte (TwapperKeeper.com) pentru a downloada „tweets” (mesaje scurte text postate utilizând Twitter) relevante, din perioada următoare alegerilor prezidențiale iraniene. Folosind acest instrument de arhivare, persoanele au putut crea arhive pentru păstrarea mesajelor pe anumtie subiecte. Subiectele era identificate utiizand „hashtag-uri”, o forma de metadate cu care să etichetezi sau să pui „tag” conținutului legat de un anumit subiect. Au adunat toate aceste mesaje dintr-o arhiva existenta a TwapperKeeper.com care era etichetata cu „hashtag-ul” „IranElection”. La data colectării (februarie 2010), acest set conținea 2.675.679 tweets din 17 iunie 2009, pana la 28 februarie 2010, postate de 124.563 de persoane diferite. Potrivit blogului oficial al Twitter, „IranElection” a fost al doilea cel mai popular (și legat de cele mai importante știri) subiect peste tot pe Twitter (Blog Twitter, 2009b). Aceasta arhiva a părut, așadar, cea mai buna acestui studiu : dat fiind popularității sale copleșitoare, „hashtagul” „IranElection” a părut să fie important oricărei persoane care ar fi dorit să discute acest subiect pe Twitter.
Utilizatorii Twitter pot eticheta un mesaj cu orice fel de „hashtaguri” doresc. Din acest motiv, aceasta metoda de colectare de date (i.E. bazata doar pe „hashtaguri”) nu a putut distinge intre utilizatorii ce locuiau pe teritoriul Iranului sau în afara lui. Desi eșantionul avea utilizatori ce locuiau în afara Iranului, o verificare a mesajelor sugerează ca avea și utilizatori ce erau în Iran.
Selectarea subiectelor politice relevante Iranului
Pentru a explora diverse aspecte ale opiniei publice din Iran, RAND a selectat subiecte generale, relevante de politica iraniana, printre care afaceri interne și internaționale. În special, aceste subiecte au inclus oameni politici de seama (ex. Ahmadinejad, oponenentii din alegeri Mir Hussein Mousavi și Mehdi Karroubi), grupări și instituții iraniene politice (Corpul de Garda Revoluționară Islamica, Mișcarea Verde), precum și Statele Unite și Președintele Obama.
Selectarea categoriilor de cuvinte ale LIWC în vederea utilizării în analiza și definirea modalității de utilizare a acestora
Studii ce legau modalitatea de utilizare a anumitor cuvinte de stări psihologice și comportamente au format baza indicatorilor pe care i-au ales. S-au bazat pe precedente din aceasta literatura spre a dezvolta un sistem de interpretare a utilizării mediilor sociale după alegerea prezidențială iraniana. S-au concentrat pe categorii de funcții lingvistice (ex. Pronume) și pe categorii ce indicau păreri și stări exprimate ferm.
Pronume la persoana I singular. Utilizarea pronumelor la persoana I singular (ex. „eu”, „mi”, „mie”, „meu”) reflecta o auto-focalizare care poate avea câteva posibile interpretări. Spre exemplu, auto-focalizarea poate sugera depresie; persoanele care sunt în depresie folosesc mai multe pronume „eu” în limbajul lor (Rude, Gortner, and Pennebaker, 2004). După tragedii la scara mare, utilizarea acestor pronume a fost corelata cu stări depresive, încredere în sine scăzută și dominanta scăzută (Pennebaker and Chung, 2005). În urma unor astfel de evenimente traumatizante, utilizarea crescuta a pronumelor la persoana I singular care are loc pe durata unor perioade mari de timp și este direcționată către audiente și grupuri mari, poate indica o auto-focalizare excesiva care reflecta mijloace greșite de a face fata tragediei și depresiei (Cindy K. Chung, comunicare personala, 2011). Au propus așadar ca auto-focalizarea implicata de aceasta categorie de cuvinte să servească ca un indicator general de depresie și stări emoționale negative în cadrul populației.
Pentru cei ce au boicotat-o, alegerea electorala iraniana a fost un eveniment traumatic, sugerând ca utilizarea pronumelor la persoana I singular de după alegere, poate urmări tipare similare și poate avea aproape același înțeles ca ale evenimente traumatice relevante. Așadar, date fiind tendințele de utilizare în urma unor evenimente traumatice sau tulburărilor sociale, am interpretat utilizarea acestor cuvinte după alegerea iraniana ca fiind o metoda de a evalua depresia din randul populației. Spre exemplu, după prăbușirea a mii de bușteni pe studenți ai Universității A&M Texas, ziarul universității a relatat evenimentul traumatic timp de câteva luni. Studiind limbajul utilizat în acest, Gortner și Pennebaker (2003) au descoperit ca utilizarea pronumelor la persoana I singular a atins apogeul în săptămâna de după tragedie, diminuându-se în următoarele 8 săptămâni. Scrierile ce priveau aceasta tragedie au semănat celor din Iran din doua puncte de vedere (Cindy K. Chung, comunicare personala, Iunie 2011). În primul rand, atât pentru studenții A&M Texas cat și protestatatarii iranieni, evenimentele lor traumatice erau în apropiere fizica și emoționantă personal. În al doilea rand, tot ce s-a scris despre ambele tragedii a fost intenționat pentru o audienta relativ apropiata : articolele din ziarul studențesc au fost scrise pentru studenții A&M, și multi oameni ce au trimis „tweets” despre alegerile din Iran s-a adresat direct unor parti interesate (ex. Protestatari, precum și oameni ce au dorit să ajute).
Pronume la persoana a doua. Au interpretat utilizarea pronumelor la persoana a doua (ex. „tu”, „tau”, „voi”, „vostru”) – atât singular cat și plural – ca semnalând intenția și dorința de interacțiune cu alții. Vorbind la modul general, aceste pronume pot indica concentrarea și atenția data altora (Slatcher, Vazire, and Pennebaker, 2008). În special, utilizarea acestor pronume poate avea o oarecare calitate negativa. Cercetări anterioare au asociat (doar redus) utilizarea lor cu interacțiuni ostile și critice precum și calitatea și satisfacția relațiilor redusa (Simmons, Chambless, and Gordon, 2008).
Pronume la plural. Utilizarea pronumelor la plural, însemnând referirea la mai multe persoane (ex. „noi”, „ne”), au fost luați ca indicatori ai identității colective sau grupului (1) și ca o modalitate de a face fata traumei comune (2). În perioada următoarei unei traume, oamenii se concentrează mai puternic asupra relațiilor cu alții – căutând și dând mai mult ajutor, sau printr-o creștere în randul simțului de comunitate și identitate. Lingvistic, oamenii își semnalizează îngrijorarea crescândă prin dinamici sociale, după un eveniment traumatic, făcând mai multe referiri la alte persoane, utilizând mai multe pronume la persoana a doua plural, a treia plural și la persoana întâi plural (Pennebaker, Mehl, and Niederhoffer, 2003). Cercetări anterioare privind utilizarea pronumelor la persoana a treia (ex. „ea”, „el”, „ei”) sugerează de asemenea ca oamenii le utilizează când încearcă să facă fata sau să se adapteze după un eveniment traumatic (Chung and Pennebaker, 2007).
Emoții pozitive. Au utilizat cuvinte care transmit emoții pozitive ca un fel de „approval rating” (rating de aprobare?). Cercetări anterioare au demonstrat ca utilizarea cuvintelor este reprezentata exact în LIWC (ex. Alpers et al., 2005; Kahn et al., 2007). Interpretarea noastră vasta a expresiilor ce privesc emoțiile pozitive a fost foarte directa- utilizarea cuvintelor ce transmit emoții pozitive au indicat ca oamenii s-au simțit bine sau fericit în general. În analize a unor anumite evenimente politice, sau persoane politice, am interpretat indicatorii ca fiind de aprobare pentru respectiva persoana sau eveniment.
Emoții negative. Felul în care oamenii fac fata traumei comune este o tema importanta a acestei cercetări. Emoții negative reziduale după o tulburare indica gradul pana la care persoanele au fost afectate, deci, așadar, emoțiile negative reziduale pot fi un mijloc indirect folositor pentru a indica daca și cat de negativ au privit oamenii alegerile (Cohn, Mehl, and Pennebaker, 2004). Separat, expresimarile a diverse emoții negative – furie, anxietate și tristețe –fiecare au constituit un important și unic indicator al dispoziției publice.
Înjurături/Cuvinte obscene. Cea mai comuna utilizare a cuvintelor obscene este cea de exprimare a frustrării sau furiei, desi oamenii mai pot înjura și când sunt nerăbdători sau surprinși. În general, oamenii tind să fie extrem de emoționali când utilizează înjurături. În aceasta cercetare, am utilizat cea mai simpla și posibila epxlicatie : ca utilizarea cuvintelor obscene indica frustrarea și furia.
Utilizarea mediilor sociale în Iranul contemporan
În Republica Islamica a Iranului, mediile sociale au devenit un important instrument politic. Niciodată nu a fost acest lucru mai evident decât pe durata alegerilor prezidențiale din 2009 și după ele. În urma unui rezultat discutabil, ce l-a adus pe conservatorul de extrema dreapta, mahmooud Ahmadiejad în funcție pentru un nou mandat, mediile sociale au fost utilizatea extrem de mult de ambele parti ale foarte divizatului spectru politic – la început, pentru opunerea pe care Mișcarea verde și milioane de iranieni care au contestat realegerea lui Ahmadinejad, și apoi tot mai mult de către guvernul tot mai conservator și alti suporteri ai rezultatelor oficiale. Utilizate pentru a răspândi informații, a organiza demoonstratii, desfășura supravegheri ori pentru a schimba opinia publica, mediile sociale au fost utilizate într-o varietate de feluri care au dus la schimbări politice și care au format peisajul politici din Iran.
În aceasta perioada, utilizarea intensiva a mediilor sociale din motive politice a apărut datorita unei foarte mari baze de utilizatori de internet în Iran, anonimitatea pe care asemena instrumente, ca Twitter și blogurile, o oferă, precum și popularitatea deja bine-stabilita a acestor servicii interactive. În timp ce aceasta tendință a atins apogeul în 2009, a început în Iran înainte de aceasta și continua și acum.
Proporția de utilizare a internetului și mediilor sociale în Iranul contemporan
În Iranul contemporan, gradul de instrucție este mare și utilizarea internetului comuna. În 2008, dintr-o populație de aproximativ 72 de milioane, au fost aproximativ 23 de milioae de utilizatori de Internet în Iran (atât utilizatori privați câți și publici, împreună), cu alte cuvinte, aproximativ 32 de utilizatori de internet pentru fiecare 100 de oameni; pana în 2009, utilizatorii de internet au crescut la 27,9 milioane, 34% din populație (World Bank Group, 2010). Utilizarea telefoanelor mobile este de asemenea foarte răspândită. Începând cu 2009, Iran a avut 30, 2 milioane de utilizatori mobili de internet (Freedom House, 2009), cu 72 de abonamente de mobil pentru fiecare 100 de persoane (World Bank, fara data).
Piața iraniana de internet este împărțită într-un singur furnizor public de internet (ISP) și mai mult de 50 de ISP-uri private. ISP-ul public domina piața, furnizorii privați fiind dependenți de Compania de telecomunicații iraniene (Reports Without Borders, 2009), care este condusa de regimul politic. Aceste ISP-uri private trebuie să se înregistreze oficial cu regimul și să utilizeze același sistem de filtrare aprobat de către regim, precum cel utilizat de compania publica.
Limba persana este una dintre cele mai utilizate limbi pe internet, mai ale sin blogosfera (BBC News, "Blogosphere Sees Healthy Growth", November 8, 2006). O varietate de bloguri personale și colective în limba persana se întrepătrund spectrului ideologic iranian. Potrivit unor raporturi ale BBC, limba persana a intrat în 2006 în top 10 a limbilor utilizate în blogosfera. Astăzi, în timp ce Iranul are a XIX-a populație din lume, blogosfera să deține al treilea loc în ceea ce privește numărul de utilizatori, fiind imediat în urma Statelor Unite și Chinei.
Twitter, Facebook, și mesageria scrisa sunt metode extrem de populare de corespondare și socializare în Iran. Pe Twitter, tweet-urile postate în Iran sunt de obicei scrise în limba persana; transliterat din limba persana în limba engleza; sau într-o alta limba alternativa, de cele mai multe ori engleza. Fiindcă e imposibil să stabilim câți iranieni utilizează Twitter, este imposibil să cuantificam câți dintre ei scriu în limba persana, și nu în engleza sau alte limbi.
Cine utilizează mediile sociale în Iran?
În Iran, mediile sociale sunt utilizate de un sector important de populație care include tineri, studenți, intelectualitatea, și, mai nou, susținători ai Mișcării verzi. Susținătorii guvernului de aripa dreapta, iranieni conservatori și religioși, precum și forte de securitate utilizează de asemenea mediile sociale pentru a răspândi idei, aduna suport, și, în cazul guvernului, mntinerea status-ului quo (Tehrani, 2009). Desi identitățile și caracteristicile precise ale utilizatorilor de medii sociale din Iran nu poate fi determinat, o analiza a mediilor sociale din 2008, a blogosferei persane a sugerat o vasta diversitate a ideologiei politice, conservatismului socil, vârstei și sexului (Kelly and Etling, 2008).
Factorul de anonimitate
Facebook, Twitter și alte gazde de bloguri precum WordPress și Blogspot nu pot determina cu siguranță adevăratele identități ale utilizatorilor. Desi Facebook previne realizarea de noi conturi sub nume false de către utilizatori, pseudonimele sunt permise și noii utilizatori nu sunt obligați să își divulge informațiile personale. Twitter accepta toate numele de utilizator și nu necesita niciun fel de date personale. A dezvoltat un instrument de ge-tagging (localizare geografica) în încercarea de a identifica utilizatorii după locația geografica, desi acest instrument poate fi manipulat. Blogurile, precum Twitter, nu necesita inserarea de date personale.
Pe scurt, Facebook, Twitter, și utilizatorii de bloguri pot controla ce este divulgat și ce este ținut privat pe profilele lor din mediile sociale. Oamenii pot utiliza prescurtări ale numelor lor, fiind cunoscuți ca John D, spre exemplu, în loc de John Doe. În mod alternativ, ei pot crea pseudonime pentru ei înșiși, precum Martirul Verde sau Apărătorul Adevărului. Datorita acestui lucru, mediile sociale de pe internet creează probleme guvernelor precum cel al Iranului, care poate aresta utilizatorii pentru postarea de conținut interzis.
Capacitatea de a utiliza mediile sociale fara a oferi date personale face mult mai putin posibila identificarea indivizilor din spatele postărilor periculoase. Într-adevăr, prin utilizarea de pseudonime și adrese de email anonime la crearea profilelor, utilizatorii de medii sociale iranieni au putut posta conținut politic după alegerea din 2009, cu minime șanse de repercursiuni din partea guvernului. Blogurile, spre exemplu, au fost atribuite unor nume precum Bachyeh Ghalam adică „Fiul Stiloului” și Jama’at-e Javanan-e Sabz-e Iran adică „Gruparea Tineretului Verde din Iran”.
Echipamentul relativ modest de care este nevoie pentru utilizarea mediilor sociale oferă un nou rand de anonimitate. În timp ce mediile scrise necesita distribuire efectiva, Facebook, Twitter, blogurile și mesajele scrise pot fi accesate prin dispozitive portabile. Twitter nu are nevoie de mai mult decât de un telefon mobil simplu, deoarece mesajele de 140 de caractere pot fi postate ca simple mesaje text. Postând pe site-uri de socializare de la un computer public complica de asemenea eforturile de identificare a utilizatorilor. Multi utilizatori de internet din Iran care nu au computere pot face aceasta accidental utilizând computere publice.
Utilizarea mediilor sociale pe durata Alegerilor Prezidențiale din Iran din 2009
Pe data de 12 Iunie 2009, zona media controlata de către republica Islamica a anunțat o victorie surpriza zdrobitoare, realegerea lui Ahmadinejad, la doar câteva ore după închiderea urnelor. Mii de iranieni au ieșit în strada în cadrul unor proteste de amploare, strigând „Unde îmi este votul?” Anticipând, posibil, rolul pe care comunicarea efectiva și socializarea o au în organizarea de demonstrații, guvernul a întrerupt serviciile de mesagerie scrisa și telefonie mobila înaintea deschiderii sonadajelor din acea dimineață (Jardin, 2009). Serviciile au rămas indisponibile și în ziua de după alegeri, 13 Iunie (BBC News, 2009d).
Dar aceste masuri nu au redus suporterii lui Mousavi sau numărul de protestatari, care s-au extins în număr și putere mult mai departe de Teheran, pana în regiuni mai conservatoare ale tarii. Liderul Suprem al Iranului Ayatollah Ali Khamenei, care i-a dat lui Ahmadinejad susținerea clara imediat după alegere, a devenit tinta a furiei demonstratarillor – zeci de ani de strigat „moarte Americii, moarte Israelului” fiind înlocuite cu „moarte dictatorului”.
Mișcarea Verde (Jonbesh e Sabz) a lua ființă direct din aceasta opoziție contra realegerii lui Ahmadijead. Cei doi candidați prezidențiali reformiști, Primministrul anterior Mir Hussein Mousavi și fostul purtător de cuvânt al parlamentului Mehdi Karroubi, au ieșit ca lideri. Mișcarea Verde s-a bazat mult pe Twitter, facebook, mesaje scrise și zecile de bloguri create de către iranieni obișnuiți pentru coordonarea și organizarea rapida a eforturilor și demonstrațiilor publice ale opoziției, precum și pentru răspândirea doctrinei și manifestul politic. Aceste instrumente din mediile sociale au jucat un rol pivotal în evitarea cenzurii guvernamentale și în asigurarea susținerii din partea diferitelor, uneori diametral opuse, categorii de populație iraniana.
Natura globala a mediilor sociale și inabilitatea observatorilor de a distinge utilizatorii din Iran de cei din alte parti au ajutat Mișcarea Verde considerabil. Prin Twitter, spre exemplu, în zilele imediat următoare alegerilor, au fost raspnadite în lume apeluri ce spuneau : „schimba locația de pe Twitter în Tehran, Iran.” „Schimba setările de ora în GMT +3:30.” Înmulțind numărul de utilizatori care apărea a fi în Iran, aceste apeluri au ajutat la protejarea acelor utilizatori iranieni care chiar erau în tara, făcând mult mai dificila găsirea de către autoritățile de stat a indivizilor ce căutau și rețineau indivizi. Abilitatea de a ramane în contact cu diaspora iraniana și restul lumii, oferita de mediile sociale a devenit mult mai importanta odată ce regimul a interzis jurnaliștilor străini să relateze știri despre alegerea prezidențială, chiar în unele cazuri deținându-i (Athanasiadis, 2009).
Chiar Twitter a ajutat iranienii să utilizeze instrumentul în scopuri politice în aceasta perioada critica. Compania avusese programata întreținere care ar fi produs nedisponibilitatea serviciului pe data de 16 Iunie, 2009 intre 9:15 și 10:45 am în Tehran. Imediat după alegeri, utilizatorii au creat o campanie virala menita să forțeze Twitter în modificarea întreținerii. Utilizând hastag-uri precum #NoMaintenance (#NuIntretinerii) și #TwitterStayUp (#TwitterRamaiDisponibil), campania a rugat twitter să realizeze întreținerea la ora 4am, ora din tehran, permițând ca fluxul de corespondenta intre utilizatorii Twitter din Iran să continue neîntrerupt. Pana la ora 5:00 pm pe data de 15 Iunie 2009, Twitter anunțase ca își va shcimba ora de întreținere la 2:00-3:00 pm, Pacific Standard Time la data de 16 Iunie, 2009- 1:30 amîn tehran (Twitter Blog, 2009a; Stelter and Stone, 2009a).
Și Facebook a luat masuri ca rezultat al revoltelor. La doar șase zile după alegerile rpezidentiale, compania a lansat o versiune beta a întregului site în persana (Kwan, 2009). Într-o postare de pe blogul Facebook, un inginer Facebook a anunțat crearea versiunii persane de către companie, pentru acomodarea volumului mare de informații și știri distribuite pe Facebook în aceasta limba. Cu ajutorul a mai mult de 400 de vorbitori de limba persana, facebook a reușit să facă siteul mult mai ușor de utilizat și navigat pentru iranieni (Parr, 2009b).
YouTube a jucat și el un rol, prin reducerea interdicțiilor împotriva videoclipurilor violente extrem de grafice (Stelter and Stone, 2009a). Prin urmare, videoclipuri ale revoltei din Iran au fost transmise pe YouTube, captând atenția imensei baze de utilizatori internaționali. Potrivit unui raport din 17 iunie 2009, de pe site-ul Mashable, într-o perioada de 24 de ore au fost urcate pe site aproximativ 3000 de videoclipuri ce aveau legătură cu Iranul (Parr, 2009a). Volumul mare de filmări din interiorul Iranului a dat o mica privire în mișcarea opoziție în aceasta perioada critica, celor ce urmăreau situația.
Rolul mediilor sociale în politicile interne ale Iranului au crescut repede după Alegerile Prezidențiale din 2009
În săptămânile și lunile de după alegeri, mediul iranian de informații a devenit, treptat, mult mai represiv. Guvernul Iranian a tăiat traficul de internet drastic în Iran în săptămânile imediat următoare alegerilor, spre exemplu (Stelter and Stone, 2009a). Website-ul unui program produs de către Corpul de Garda Revoluționară Islamica (IRGC), pe televiziunea de stat, numit Gerdab – un program care avea rolul de a demasca „imoralitatea” bloggerilor, a început să puna fotografii a protestatarilor iranien și să ceara vizitatorilor site-ului să ii identifice. Spre finalul lui iunie 2009 au ieșit la iveala rapoarte care susțineau ca regimul iranian permitea intenționat traficul de internet de la și spre siteuri de socializare precum Twitter și Facebook, în vederea utilizării unei practici complexe numite inspecție în profunzime a pachetelor de date pentru colectaera de informații legate de utilizatori (Tompkins, 2009: Rhoads and Chao, 2009). S-a zis și ca se aplica aceeași tehnologie pentru monitorizarea comunicațiilor mobile de date (Cellan-Jones, 2009).
A devenit așadar critic ca membrii opoziției să găsească metode de comunicare care să ofere o relativa libertate împotriva retalierii regimului. Mediile sociale au asigurat aceasta nevoie. În ciuda raporturilor de monitorizare, iranienii care au susținut Mișcarea Verde au utilizat Facebook, twitter și bloguri pentru a răspândi propaganda politica, a decreta acțiuni politice, condamna persoane publice și a organiza demonstrații. Aceste instrumente au descentralizat puterea în vederea realizării de schimbări și responsabilizarea pentru a actiunoa, înlesnind oricare indivizi din Mișcarea Verde.
Twitter a fost cu atât mai important în aceatsa perioada tumultoasa pentru ca a fost mai putin vulnerabila restricțiilor regimului de monitorizare a internetului. Contrastând blogurilor și siteului Facebook, utilizarea Twitter a fost cu mult mai dificil de stins, deoarece tehnologia are mai multe puncte de acces și nu necesita o conexiune de internet pentru postări (Segan, 2009). Costul a jucat un rol important : în timp ce dispozitivele conectabile la internet erau prea scumpe pentru multi iranieni, telefoanele cele mai simple erau ieftine și un obiect comun pentru populația urbana iraniana. Oamenii puteau ușor și ieftin să utilizeze telefoanele pentru a posta „tweets” prin intermediul mesajelor scrise. Iranienii și cei ce scriau „tweets” despre Iran au devenit asa răspândiți pe Twitter, încât, la „Tendințele Twitter din 2009”, trei dintre tendințe din categoria „Evenimente de știri” au fost legate de Iran, cu hashtag-ul „IranElection” pe primul loc, „Iran” pe al patrulea și „Tehran” pe cinci.
Dominând mediile tradiționale și infiltrându-se în mediile sociale pe care le-a reprimat atâta timp, instituția iraniana sub președintele Ahmadinejad a reușit în consolidarea unei puteri considerabile asupra mediului de informații în cele noua luni ce au urmat alegerilor rpezidentiale (Amos, 2010). În același timp, Mișcarea verde a pierdut treptat avântul. Desi a susținut opoziția populara la rezultatele alegerilor din iunie 2009 pana în februarie 2010, după aceasta perioada vasta dar capricioasa natura s-a dovedit a fi o liabilitate și liderii sai au fost supuși la tot mai multa presiune de către regim. În timp ce acestea erau ind esfasurare, iranienii din opoziție au început să utilizeze mediile sociale în diverse scopuri. Twitter și Facebook nu mai erau utile doar pentru unire și coordonare. Ci, iranienii au început tot mai mult să utilizeze aceste instrumente pentru a-și exprima nemulțumirea atât cu Mișcarea Verde și conducerea internațională pentru asa perceputa nereușită de a schimba soarta poporului iranian.
Acum, mult mai calma Mișcare Verde, inca se baza mult pe internet și mediile sociale pentru a comunica un mesaj ce privea natura autoritariana a regimului iranian și importanta reformei și a arata ca mișcarea era inca vie în ciuda lipsei protestelor deschise. La un an după alegeri, site-ul lui Mousavi, kalemeh.com, desi operat din străinătate, a rămas principalul canal de comunicare a liderului opoziției (Amos, 2010: Erdbrink, 2010).
Evenimente majore în Iran pe durata Perioadei de după alegeri
Alegerile prezidențiale contestate din iunie 2009 au declanșat un potop de evenimente pe durata următoarelor noua luni în care mișcarea de opoziție cu vederi largi a pus o provocare vizibila Guvernului republici islamice. Multe din aceste evenimente au fost imprevizibile. Anumite evenimente din calendarele persane și iraniene istorice au generat mai multe valuri de demonstrații. Aceste evenimente asigura fundalul pe care am examinat opinia publica și starea prințe utillizatorii Twitter în perioada de după alegeri.
Creșterea protestelor de masa
Cele mai mari demonstrații stradale (cu protestatari în număr de sute de mii, chiar milioane) au avut loc imediat după alegere, și pe durata lunii iulie 2009. Pe data de 13 iunie, ziua anunatarii rezulatelor alegerilor, mai mult de 100 de reformiști au fost arestați. Proteste au avut loc la Universitatea Tehran, Universitatea Amirkabir, și Universitatea Shahid Beheshti, și mari demonstrații au avut loc în orașe din tara. În 48 de ore, regimul a făcut razii în dormitoarele de la Universitatea Sharif, și 120 de membrii din personalul facultății au dmeisionat ca mijloc de protest pentru rezultatele alegerilor. Pe 15 iunie, regimul a făcut și o razie în Universitatea Shiraz. Pe data de 16 iunie, 120 de lectori ai Universității din Tehran au demisionat și ei ca protest. Mousavi a invocat zi de doliu national, data de 18 iunie, și mari mitinguri de doliu, precum cele în 1979 în timpul revoluției Islamice, au avut loc când iranienii își onorau compatrioții decedați ca martiri
Tendințe generale în starea de spirit a populație din Iran după alegerile prezidențiale din 2009
În acest capitol vom discuta întâi indicatorii generali ai stării de spirit a populației pe care i-am analizat pe durata celor noua luni de după alegeri. Adică, acești indicatori arata măsura în care oamenii folosesc cuvinte încărcate de afectivitate, precum înjurăturile, cuvinte ce exprima teama și cuvinte încărcate cu emoții pozitive; pronume la persoana întâi singular, care exprima sentimente de depresie; și pronume la persoana I plural, a II-a (singular și plural) și a III-a (singular și plural), toate care arata o focalizare asupra interacțiunilor cu alții. În cea mai mare măsură posibila, ne-am concentrat pe tipare care apăreau la mai multi indicatori în același timp, urmărind presupunerea ca o tendință în starea de spirit publica e mult mai puternica daca afectează mai mult de un indicator de stare în textul scris. Pe lângă tendințele ce apăreau în timp, ne-am mai concentrat asupra scăderilor sau creșterilor bruște a indicatorilor ca să determinam daca acestea coincideau cu evenimente de la sol. Daca o făceau, o asemenea descoperire clarifica modul în care starea populației s-a schimbat fie pe durata sau ca răspuns direct la evenimente de la sol
Starea de spirit a populației pe durata celor noua luni de la alegeri
Bazându-ne pe indicatorii de stări emoționale și procese interactive obținute din arhiva de Twitter IranElection, putem obține o privire de ansamblu asupra felului în care stare utilizatorilor s-a shcimbat pe durata celor noua luni ce au urmat alegerilor. De la început, este bine de ținut minte presupunerea pe care o facem : ca utilizarea cuvintelor cu încărcătură emoțională și a pronumelor de către utilizatorii Twitter (din care un procent sunt iranieni, asa cum s-a zis mai devreme) indica aceleași procese sociale și stări psihologice care au fost arătate și contexte Vestice. Capitolul al șaptelea prezintă posibile viitoare direcții pentru aceasta cercetare, care include testarea presupunerilor făcute în proiectul de fata.
În ceea ce ramane din aceasta secțiune, arătăm cum tiparele în utilizarea cuvintelor s-au schimbat pe măsură ce protestele au avut loc în Iran, pentru a ajuta cititorii să înțeleagă cum schimbări în scris au putut coincide cu (sau precede) asemenea proteste. Date fiind evenimentele și protestele care au avut loc după alegeri, am examinat tiparele de scriere pe care oamenii le-au expus prin tweet-urile lor ce priveau alegerile, în vederea determinării exacte a ce sugerau aceste tipare despre starea de spirit a populației. Desi unii indicatori ai stării populației au părut să coincidă mai bine cu evenimentele de la sol decât alții, a apărut o imagine despre aceasta stare și trendurile pe care le poate urmări după perioada de timp examinata.
Înjurăturile : cel mai clar indicator de stare al Twitter dar și prevăzător al actiuniilor
Surprizator, utilizarea injuarturilor pe twitter a coincis mai bine cu evenimentele și prtestele de la sol decât orice alt indicator și a realizat cea mai buna prevedere a protestelor. Prezintă grafic frecventa relativa a înjurăturilor în arhiva Twitter IranElection ca o funcție de timp; evenimente importante în urma alegerilor sunt notate în partea de sus a figurii. Spre exemplu, în zilele de după discursul de la rugăciunea de vineri a lui Khamenei din data de 19 iunie și împușcarea lui Neda Soltan pe data de 20 iunie, oamenii au înjurat într-o mult mai mare măsură (i.E. în săptămânile 2-4, sau 21 iuni- 11 iulie). În timp ce protestele au zguduit tara pe durata lunii iulie, înjurăturile au ajuns la cota lor maxima. Pe măsură ce guvernul a înnăbușit protestele și le-a oprit spre finalul lunii iulie (posibil ca pregătire pentru intrarea în funcție a lui Ahmadinejad la data de 3 august), cotele de înjurături au scăzut considerabil, în special în săptămâna după punerea în funcție a lui ahmadinejad (a VIII-a săptămână sau 2-8 august). Totuși, oamenii au înjurat inca la cote destul de mari pe durata lunii august și septembrie, sugerând ca inca erau furioși în acest timp și s-ar putea să protesteze din nou – desi au stat în casa în acele săptămâni.
Într-adevăr, pana la 18 septembrie, proteste la scara mare au izbucnit din nou de Ziua Quds. După acea zi, guvernul a înnăbușit, mult mai intens decât a făcut-o pana atunci, toate revoletele-consecinte ale alegerilor. În același timp în care aceste masuri punitive erau puse în desfășurare (final de septembrie, început de octombrie), oamenii au redus înjurăturile considerabil, după cum arata și figura 3. Oamenii au înjurat cel mai putin în a XX-a săptămână după alegeri (25-31 octombrie), o perioada când niciun protesc nu a fost anunțat la sol. După acea săptămână, mai multe proteste de scara mica au avut loc, precum cel de la aniversarea preluării controlului Ambasadei Americane din 4 noiembriesi protestul de Ziua Națională a Studentului din data de 7 decembrie. Cu toate acestea, oamenii nu au înjurat considerabil mai mult din nou decât cu doua săptămâni înainte de Ashura (i.E. în săptămâna 27 sau 13-19 decembrie)- posibil prevăzând protestele la scara mare carevor avea loc de Ashura. Când protestele de Ziua Ashura au avut loc, oamenii au înjurat la cote atât de mari încât erau comparabile cu cele ce au urmat imediat alegerilor. Totuși, după Ashura și anunțurile celor trei lideri (Mousavi, Karroubi și Khatami) ca l-au acceptat pe Ahmadinejad ca lider de stat, nu au mai avut alte proteste la scara mare. Într-adevăr, pe tot restul duratei de studiu, oamenii au redus înjurăturile putin cate putin, ca medie, iar înjurăturile au scăzut considerabil după 11 februarie, când adunări pro-guvernamentale au avut loc de aniversarea Revoluție Islamice.
Bazata pe aceasta explorare inițială a cotelor utilizării de înjurături și cum corespund cu izbucnirile de proteste la scara mare, pare ca proporția de înjurături a început să crească în săptămânile dinaintea protestelor la scara mare (precum înainte de Ashura, 27 decembrie 2009) sau să stea ridicate în săptămânile acestor proteste (precum protestul din Ziua Quds, 18 septembrie 2009) – chiar și atunci când străzile erau liniștite. Aceste rezultate sugerează ca poate fi posibil să se prevadă evenimente la scara-mare, precum proteste, bazându-se pe gradul în care oamenii exprima furia prin diverse canale de medii sociale. Studii suplimentare sunt necesitate, totuși, în vederea repetării rezultatelor de fata.
Pentru a înțelege mai bine ce au simțit și crezut oamenii pe măsură ce înjurau pe Twitter, am realizat o analiza manuala inițială a tweet-urilor
În special, am căutat să stabilim daca oamenii au utilizat cuvintele obscene din furie sau cu o conotație pozitiva. În urma analizei inițiale, am conclus ca oamenii au înjurat guvernul iranian din furie. Câteva exemple de „tweets” includ :
Utilizarea pronumelor pe Twitter după alegeri
Pronumele au constituit un alt set de indicatori care au coincis cu evenimentele de la sol aproape la fel de bine ca și înjurăturile. În ceea ce privește metodologia noastră (vezi Capitolul al II-lea pentru o vedere de ansamblu și appendix-ul pentru mai multe detalii), o mare parte din cercetarea asupra felului în care oamenii reacționează după evenimente traumatice s-a concentrat pe felul în care scriu și, anume, utilizarea pronumelor la persoana I, a II-a și a II-a. Utilizarea pronumelor la persoana I singular (ex. „eu”, „mie”, „mi”), după cum a fost arătat, semnifica focusarea asupra sinelui, pe care am interpretat-o în acest context ca negativa, ori stare depresiva (Pennebaker and Chung, 2005, 2008), în timp ce utilizarea pluralului de la persoana I (ex. „noi”, „noua”), singularul sau pluralul de la persoana a II-a (ex. „tu”, „tau”), și singularul sau pluralul de la persoana a III-a (ex. „el”, „ea”, „ei”) înseamnă concentrarea pe interacțiunile cu alții.
Opinia publica din Iran despre subiecte specifice după rezultatele alegerilor din 2009
Utilizatorii Twitter au fost mai furioși în ceea ce-l privește pe președintele Ahmadinejad decât în ceea ce ii privește pe candidatul opoziție, Mousavi, în săptămânile inițiale de după alegeri. Dar acest tipar s-a inversat pana la finalul perioadei studiate, când utilizatorii Twitter erau mai furioși în ceea ce il privește pe Mousavi decât pe Ahmadinejad, atunci când mișcarea opoziției a slăbit (pana în februarie 2010).
Tot în aceasta perioada (februarie 2010), rezultatele sugerează ca utilizatorii Twitter au fost mai furioși pe Mousavi decât pe Karroubi, posibil pentru ca Mousavi a fost favorit.
Multiple rezultate sugerează ca indicatorii lingvistici pot localiza lipsuri în informațiile deja existente asupra felului în care evenimentele din Iran pot afecta percepțiile oamenilor în ceea ce privește subiecte și persoane politice. Analiștii de informații pot utiliza astfel de lipsuri pentru a viza active de colectare.
Spre exemplu, trei indicatori lingvistici au arata ca oamenii au avut păreri mai negative despre Khamenei decât Ahmadinejad în perioada protestului din Ziua Quds, dar nu este clar de ce.
Un indicator e emoție pozitiva a arata ca oamenii au avut păreri pozitive mai multe în ceea ce il privește pe Karroubi decât pe Mousavi după Ziua Quds, dar, din nou, nu este clar de ce.
Comparând tendințe în opinia publica referitoare la personalități politice
Pentru a studia opinia publica legata de fiecare dintre acești lideri, după cum a fost exprimat prin twitter, am comparat tendințe în utilizarea cuvintelor cu grad de emotivitate pentru cate doi lideri deodata. Un motiv pentru compararea tendințelor este ca e mult mai ușor de interpretat o tendință pentru oricare lider atunci când este comparata cu o tendință pentru alt lider decât atunci când este privita individual. Mai exista motive substanțiale pentru care s-a procedat asa : spre exemplu, aceasta ar permite dterminarea carei dintre cele doua personalități este mai populara. RAND corporațion a examinat trei perechi de tendințe : acelea pentru (1) președintele Ahmadinejad și Liderul Suprem Khamenei, (2) candidatul conducător al opoziției, Mir Hussein Mousavi și candidatul Mehdi Karroubi, și (3) președintele Ahmadinejad și candidatul conducător al opoziției, Mousavi.
Pentru a alege perechi de conducători pentru comparații, ne-am orientata atenția către liderii guvernului curent : Liderul Suprem Khamenei și președintele Ahmadinejad. Desi analiștii și comentatorii stiu ce a făcut și zis fiecare lider pe durata celor noua luni de după alegeri, e mai putin clar cum, persoanele ce utilizează mediile sociale, în special Twitter, au privit fiecare lider în comparație cu ceilalți pe durata celor noua luni ce au urmat alegerilor. Este de asemenea neștiut daca emoțiile au devenit mai puternice – fie într-o direcție pozitiva ori una negativa – pentru fiecare conducător în diverse momente în timp. Analizând creșterile și scăderile bruște care s-au putut întâmpla în scrierile expresive din punct de vedere emoțional pentru fiecare lider, în diferite momente, poate ajuta la localizarea momentului în care un anumit eveniment s-ar putea să se fi produs pentru a cauza asemenea creșteri și scăderi bruște pentru fiecare lider.
După focalizarea e liderii guvernului actual, ne-am întors atenția către opiniile ce ii privesc pe cei doi candidați principali ai opoziției : Mir Hussein Mousavi și Mehdi Karroubi. Precum în cazul liderilor de guvern, am examinat daca creșterile și scăderile în conținutul emoțional de-a lungul timpului au servit la localizarea vreunei întâmplări demne de analiza suplimentara.
În final, ca demonstrație metodologica, am comparat expresii emoționale privitoare la președintele Ahmadinejad cu expresii privitoare la contra-candidatul electoral principal, Mousavi. În acest caz, am prevăzut ca oamenii ce folosesc mediile sociale vor exprima mai multe emoții negative către președintele Ahamdinejad decât către Mousavi datorita protestelor răspândite care au avut loc în acea perioada. Rezultatele ce susțin aceasta anticipare servesc la validarea indicatorilor de emoție supuși testării.
În anumite momente, utilizatorii Twitter au scris mai pozitiv și mai putin negativ de Karroubi decât de Mousavi
Comparând tendințele pentru felul în care utilizatorii twitter au scris referitor la Khamenei și Ahmadinejad, am examinat daca au distins intre doi candidați ai opoziției, Mousavi și Karroubi, în orice fel, în orice moment. O analiza a tuturor indicatorilor și o eșantionare manuala a „tweets” pe care le reprezintă, a arătat ca doi indicatori au dezvăluit diferențe semnificative în felul în care utilizatorii Twitter au scris despre Mousavi și Karroubi. Acestea erau indicatorii de emoție pozitiva și, din nou, cel de înjurături.
În mod interesant, ca și cu analiza textelor despre Khamenei și Ahmadinejad, indicatorul de emoție pozitiva a arătat diferențe semnfiicative în felul în care oamenii au scris despre Mousavi și karroubi imediat după protestul de Ziua Quds (i.E. pe durata celei de-a XV-a săptămâni după alegeri sau 20-26 septemrbie). Precum arata și figura 4., exprimările de emoții pozitive au crescut brusc pentru Karroub în aceasta perioada asa cum nu au făcut-o pentru Mousavi. În plus, o inspecție manuala a tweet-urilor adunate în săptămâna XV-a sugerează ca indicatorul a înregistrat emoție pozitiva. Prezentam extrase din aceste tweet-uri aici :
Clap clap clap KARROUBI! Clap clap clap KARROUBI! Clap clap clap KARROUBI! Clap clap clap retweet (Apluze Apluze Apluze KARROUBI! Apluze Apluze Apluze KARROUBI! Apluze Apluze Apluze retweet)
I LOVE KARROUBI! I LOVE KARROUBI! I LOVE KARROUBI! BRAVE FIGHTER (Îl iubesc pe KARROUBI! Îl iubesc pe KARROUBI! Îl iubesc pe KARROUBI! Luptător Neînfricat)
RISKING ALL for THE PPL! (Yes I’m YELLING!) (Riscând tot pentru popor, da chiar zbier)
Karroubi is doing his best 2help Ppl He is standing for justice Stand with him Please support (Karroubi face tot ce poate pentru a ajuta poporul, el lupta pentru justiție luptați altături de el, sustinetil)
Desi rezultatele sugerează ca exprimările de emoție pozitiva au crescut mai brusc pentru Karroubi decât pentru Mousavi în zilele după protestul de Ziua Quds, din nou, este incert, de ce s-a întâmplat aceasta după Ziua Quds. Butters (2009), în Time Magazine, dovedește ca desi Karroubi a terminat ultimul în alegerile prezidențiale extrem de disputate din Iran, el a a fost care a preluat conducerea și a provocat guvernul iranian în săptămânile ce au urmat.
Inițial, utilizatorii Twitter l-au înjurat mai mult pe Ahmadinejad decta pe Mousavi, dar apoi s-a inversat situația
În final, ca o demonstrație metodologica, am testat ipoteza ca utilizatorii Twitter ar scrie, după alegeri, mai negativ de Ahmadinejad decât de candidatul al opoziției ce este în frunte, Mousavi. La fel ca și cu alte subiecte examinate în acest raport, indicatorul d einjuraturi a arătat ca, într-adevăr, utilizatorii Twitter au înjurat cu mult mai mult în ceea ce il privește pe Ahmadinejad decât pe Mousavi, în săptămânile inițiale de după alegeri.
Implicații politice
Analiza felului în care utilizatorii Twitter au scris despre alegerile din Iran au produs câteva implicații pentru persoanele cu factor de decizie politica. Principala intre acestea este ca mai multe tendințe lingvistice (precum cele ce indica furia, starea de depresie și o nevoie de a se conecta cu alții) sugerează ca, de la începutul lui februarie 2010, mișcarea opoziției probabil nu ar mai protesta împotriva guvernului în timpul scurt ce a urmat perioadei de după alegeri. În plus, rezultatele sugerează ca utilizatorii Twitter au fost mai furioși din cauza lui Ahmadinejad decât Mousavi în săptămânile de după alegeri. Acest tipar, totuși, s-a inversat pana la finalul perioadei examinate, sugerând ca utilizatorii twitter erau mai furioși pe Mousavi decta pe Ahmadinejad când mișcarea opoziției a slăbit. În aceeași perioada de timp când opoziția și-a pierdut din avant, rezultatele sugerează ca utilizatorii Twitter erau mai furioși pe Mousavi decât pe Karroubi, posibil datorita faptului ca Mousavi fusese favorit în alegeri.De maxima importanta pentru analiștii de informații, utilizarea cuvintelor obscene de către utilizatorii Twitter a părut să anticipeze protestele de mare anvergura. În plus, utilizarea pronumelor a servit aproape la fel de bine ca înjurăturile ca mijloc de anticipare. Mai multe rezultate sugerează ca indicatorii lingvistici pot localiza unde lipsește informație despre evenimente din Iran și cum astfel de evenimente afectează percepțiile persoanelor legate de subiecte și persoane politice. Spre exemplu, trei indicatori lingvistici au arătat ca oamenii aveau o opinie mai proasta de Khamenei decât Ahmadinejad la momentul protestelor de Ziua Quds, dar ca nu e clar de ce. În plus, un indicator de emoții pozitive a arătat ca oamenii l-au privit cu ochi mai buni pe Karroubi decât pe Mousavi de Ziua Quds, dar ca, din nou, cauzele sunt incerte. Așadar, comunitatea de informații poate utiliza indicatori ca aceștia pentru a decide cum să vizeze active de colectare.
Grupări pro-guvernamentale și grupări de opoziție : Mișcarea Verde, Garda Revoluționară, Basij-ul
Rezumat
utilizatorii Twitter au exprimat emoții pozitive considerabile către Mișcarea verde în săptămânile de după alegeri, dar aceasta părere pozitiva a scăzut considerabil și a rămas la niveluri mici pe toată durata perioadei analizate.
Totuși, utilizatorii Twitter au exprimat în mod constant emoții mai pozitive către Mișcarea Verde decât către IRGC și Basij, pe toată durata perioadei examinate.
Atât pt IRGC și Basij, utilizatorii Twitter au exprimat constant niveluri scăzute de emoții pozitive pe toată durata perioadei.
utilizatorii Twitter au exprimat mai multa furie către armata Basij, per ansamblu, fata de IRGC.
Utilizatorii Twitter au înjurat mai mult forțele Basij decât Garda Revoluționară
Atât IRGC cat și Basij au ajuns subiecte de ziar datorita tacticilor violente contra mișcării opoziției. Pe lângă actele de violenta, IRGC și-a întărit și puterea finaciara și politica asupra societății, plasând lideri IRGC în poziții guvernamentale de seniori și luând controlul asupra industriei telecomunicațiilor a Iranului. Dar când s-a scris despre ambele grupări pe Twitter, oamenii au direcționat mai multa furie către Basij decât către IRGC. Spre exemplu, Figura 6., prezintă felul în care oamenii au înjurat Basij-ul și nu IRGC-ul.
Utilizatorii Twitter au înjurat mai mult Basij-ul decât IRGC-ul în săptămânile de după alegeri precum și în anumite momente de-a lungul perioadei examinate. O inspecție manuala inițială a tweet-urilor a sugerat ca utilizatorii Twitter au înjurat Basij-ul direct și ca indicatorul de înjurături a reflectat furia publicului către acest grup de armata. Câteva exemple de „tweets” sunt cele ce urmează (din săptămână a 6-a, sau 19-25 iulie).
Utilizatorii Twitter au înjurat cu mult mai mult forțele Basij decât IRGC-ul în săptămâna a XI-a (23-29 august), sugerând o alta izbucnire de furie desi protestatrii se opriseră. Acest rezultat este în paralela cu altele prezentate în acest raport și sugerează ca desi niciun protest nu a avut loc la sol de la finalul lui iulie către mijlocul lui Septembrie, oamenii inca erau furioși pe Basij și au scris negativ. O recenzie a tweet-urilor din săptămână a XI-a subliniază ideea ca oamenii au înjurat Basij-ul direct în aceasta săptămână. Înjurarea Basij-ului s-a intensificat în săptămâna protestelor din Ziua Quds (săptămână a XIV-a; 13-19 septembrie), ajungând la un cerscendo în săptămâna a XVI-a (27 septembrie – 3 octombrie – înainte ca de guvernul să devina mult mai sever cu opoziția). Ca și cu alte rezultate din acest raport, oamenii și-au redus înjurăturile direcționate către Basij în săptămâna a XVII-a (4-10 octombrie), și a coincis cu creșterea severității guvernului.
Intre timp, utilizatorii Twitter au început să înjure IRGC-ul în săptămâna a XIX-a (18-24 octombrie). Pe data de 18 octombrie, cel putin 5 comandanți ai IRGC fuseseră uciși în sud-estul ce opunea rezistenta, pe granita Iranului cu Pakistan, potrivit agențiilor de știri de stat iraniene.
Faptul ca oamenii au început să înjure tot mai mult Basij-ul în timpul protestelor din Ziua Quds și Ziua Ashura, printre altele, ilustrează o utilizare pentru metodologia curenta pentru analiștii de informații : aprecierea impactului acțiunilor politice asupra opiniei publice. În acest caz, oamenii au înjurat în proporții mai mari Basij-ul în timpul protestelor din Ziua Quds și Ziua Ashura din cauza felului brutal în care aceste forte au intervenit asupra protestatarilor. Așadar, studiind mesagele pe care utilizatorii Twitter le postează, sugerează analiștilor cum oamenii pot reacționa la evenimente – desi nu este posibil să demonstram o legătură intre evenimente și postări Twitter per se.
Tiparele în care utilizatorii Twitter au înjurat ambele grupări ridica întrebarea de ce ar putea exprima mai multa furie către Basij. E posibil ca utilizatorii Twitter să fi privit Basij-ul ca forța ce a jucat cel mai direct rol în comiterea violentelor asupra opoziției. Precum a fost menționat și mai sus, liderul opoziție, Mousavi a criticat Basij-ul pentru lipsa de uniforme, identificare și orice altceva ce ii arata ca angajați publici atunci când au apărut cu arme. Desi oamenii și-au exprimat furia către IRGC, Basij-ul a părut ca o forță mai mare și mai întunecată în mintea lor, care a comis violente, tortura, violuri.
Opinia publica în ceea ce privește Statele Unite, președintele Obama și CIA-ul
Rezumat
Mai ales după alegeri, utilizatorii Twitter și-au exprimat frustrarea în legătură cu președintele Obama. Cererile ca Obama să facă declarații publice care să susțină protestatarii iranieni erau multe.
Tiparele de utilizare a pronumelor care indica focalizarea pe alții poate sugera ca oamenii au simțit un mai mare simt de apartenenta la comunitate când vorbeau de președintele Obama, decât atunci când vorbeau de figurile publice iraniene (i.E. Ahmadinejad, Khamenei, Karroubi și Mousavi). De asemenea ii priveau cu ochi mult mai rai pe liderii iranieni decât pe președintele Obama.
Tendințele în utilizarea cuvintelor ce exprima emoții arata ca oamenii au exprimat mai multe emoții negative în ceea ce il privește pe Liderul Suprem Khamenei și președintele Ahmadinejad decât fata de președintele Obama, pe toată durata perioadei analizate.
Anumiți utilizatori Twitter au exprimat suspiciuni ca entități străine – în special agenții/servicii de informații – au încercat s ainfluenteze protestatarii, și ca s-ar fi putut chiar să fie factorii principali din Mișcarea Verde.
Aceste seturi de analize sunt centrate pe Statele Unite și președintele Obama
O analiza manuala, inițială a „tweets” din aceasta perioada de doua săptămâni a dezvăluit o dezbatere activa despre rolul adecvat al Statelor Unite și toate acțiunile (sau inacțiunile) eficace pe care președintele Obama le-ar putea întreprinde. Pe de o parte, anumite persoane, frustrate de lipsa unui răspuns forțat al SUA, s-au întrebat de ce președintele Obama a refuzat să facă ceva în sprijinul mișcării protestatare.
Considerând cele zise de utilizatorii Twitter în discuțiile ce privesc alegerile din Iran, aceștia știau de politicile externe ale SUA și de declarațiile publice ale președintelui Obama. Spre exemplu, o serie de tweet-uri din săptămânile imediat următoare alegerilor citau declarații ale lui Obama care denunțau ca ilegala lovitura de stat împotriva președintelui din Honduras, Manuel Zelaya (BBC News, 2009c) și se întrebau de ce nu au fost făcute declarații asemănătoare în ceea ce privește Iranul. Aceste plângeri au produs dezbateri în media, legate de poziția să în legătură cu evenimentele din ambele tari. Mai mult, aceste sugestii ale unor indivizi, și întrebări retorice puse președintelui Obama au produs valuri sub forma unor presiuni politice conform cărora să adopte o poziție mai ferma contra guvernului iranian (Wolfowitz, 2009; Landler, 2009).
Presiuni din partea persoanelor de pe Twitter, conform cărora Obama să susțină mișcarea protestatara, denunțând violenta guvernului, sunt demne de observat datorita implicației ca oamenii percep inca președinția SUA ca un bătăuș ce oferă conducere morala. Dorința exprimata prin cuvinte și acțiuni a președintelui Obama poate de asemenea indica popularitatea să, sau doar să sublinieze faptul ca lumea il percepe ca o persoana influenta.
După creșterea inițială brusca, utilizarea înjurăturilor în textele despre președintele Obama a scăzut treptat pana la un nivel constant pentru aproape șapte luni, mai apoi coborând pana la zero în diverse momente intre octombrie 2009 și ianuarie 2010. A XXXIIII-a săptămâna de după alegeri (24-30 ianuarie), a înregistrat o creștere imensa în numărul de înjurături asociate cu textele legate de Obama. Aceasta creștere brusca pare să fie, în mare parte, datorata oamenilor care relatau știrea ca secretarul general al Consiliului Iranian pentru Drepturile Omului, Mohammad Javad Larijani (PressTV, 2010), a utilizat o insulta rasiala când a făcut referire la președintele Obama (Iran and Peykeiran, 2010).
Pentru SUA, tendința inițială a fost în general putin variabila și constanta. Sunt câteva concluzii posibile care pot fi trase din aceasta relație. În primul rand, subiectele sunt corelate – oamenii pur și simplu au scris despre tara și presedint în același timp. În al doilea rand, variații mari în stilurile de scriere ce il privesc pe Obama (i.E. mai multe creșteri bruște, scăderi mai pronunțate) sugerează ca utilizatorii Twitter aveau păreri mai definite în ceea ce il privește, mai mult decât în ceea ce privește SUA. În cele din urma, poate însemna ca persoanele stârnesc exprimări de emoții mai puternice decât entitățile neumane, precum națiunile.
Rezultate precum cele ce il privesc pe președintele Obama și Statele Unite pot informa eforturile de mobilizare a populațiilor străine, precum cea din Iran. Spre exemplu, descoperirea ca au fost cote relativ ridicate de înjurături adresate președintelui Obama în săptămânile de după alegeri și analizele specifice ale lucrurilor scrise sugerează ca ei doreau ca el să ia poziție favorabila opoziției. Astfel de analize pot ajuta Statele Unite în înțelegerea opiniei publice din Iran, dat fiind ca Statele Unite nu au o prezenta oficiala acolo.
Utilizarea pronumelor la persoana I singular în ceea ce il privește pe președintele Obama și Statele Unite și utilizarea înjurăturilor în paralel
Tiparele prin care oamenii au utilizat pronumele la persoana I singular în textele legate de SUA și președintele Obama au fost relativ similare cu tiparele înjurăturilor. Pentru reamintire, utilizarea pronumelor la persoana I singular (ex. „eu”, „meu”) transmite sentimente de depresie. Luate împreună, utilizarea acestor pronume precum și a cuvintelor obscene, sugerează ca utilizatorii Twitter dezbăteau rolul „adecvat” pentru Statele Unite în mișcarea protestatara iraniana. Ca și în cazul înjurăturilor, utilizarea acestor pronume în legătură cu Obama este mult mai șocant decât în utilizarea lor în legătură cu Statele Unite. Sentimentele depresive asociate cu Obama au crescut rapid în perioada imediat următoare alegerilor, atingând maximul la șase săptămâni după alegeri (19-25 iulie). Este de reținut, totuși ca aceasta creștere brusca pentru pronumele la persoana întâi singular s-a produs la putin timp după creșterea brusca a numărului de înjurături. Aceasta poate sugera ca frustrarea și furia inițială au făcut loc neliniștii în ceea ce privește poziția Statelor Unite în alegeri și a posibilelor metode de acțiune.
Utilizarea pronumelor în scrierile ce au legătură cu Obama, prin comparație cu persoanele politice iraniene
Anumite tipare interesante au ieșit la iveala atunci când am comparat felurile în care oamenii au utilizat pronumele în timp ce il discutau despre președintele Obama fata de atunci când discutau de persoane politice importante iraniene (i.E. Ahamadinejad, Khamenei și Mousavi). Să ne amintim ca utilizarea pluralului la prima persoana, a pluralului și singularului la persoana a doua și a treia, presupune focusarea pe interacțiunea cu alții. Utilizarea acestor pronume „centrate pe alții” a fost mai mare decât sau cel putin comparabila atunci când oamenii au scris de Obama fata de momentul în care au scris de liderii iranieni. Aceasta poate sugera ca oamenii s-au simțit mult mai conectați și mai mult ca o identitate colectiva atunci când vorbeau de președintele Obama.
Textele despre Obama erau comparabile cu, sau ușor mai putin bogate în pronume de auto-focusare (i.E. pronume la persoana I singular) decât atunci când textele erau despre liderii iranieni. Figurile 8. și 9 arata utillizarea pronumelor la persoana I singular atunci când s efacea referire la Obama și Ahmadinejad și la Obama și Mousavi. Cu excepția unei creșteri bruște la început în ambele cazuri, tendința în utilizarea pronumelui la persoana I singular este în general mai scăzută pentru Obama decât pentru Ahmadinejad ori Mousavi. Aceasta poate sugera ca oamenii au avut păreri mai negative și incerte în ceea ce ii privea pe liderii iranieni, comparativ cu președintele Obama.
RAND a comparat de asemenea exprimările emoționale ale utilizatorilor Twitter în ceea ce ill privește pe președintele Obama și liderii politici iranieni. Am găsit rezultate similare în cazul a doi indicatori.
Mai precis, am examinat tendințele indicatorului de „tristețe” și al celui de „anxietate”. În ambele cazuri, o inspecție manuala a tweet-urilor arata ca utilizatorii Twitter au exprimat sentimente negative către liderii guvernului iranian dar nu neapărat de tristețe sau anxietate. Figura 10 arata linia generala a tendințelor pentru Liderul Suprem Khamenei, președintele Ahmadinejad și președintele Obama potrivit indicatorului de „tristețe”. După cum arata și figura, utilizatorii Twitter au exprimat mai multe sentimente negative pentru Liderul Suprem Khamenei și președintele Ahmadinejad decât pentru Obama, pe toată perioada de timp a examinării.
Anumiți utilizatori Twitter au subliniat influenta străină, anume, serviciile de informații, ca fiind forța ce a alimentat protestele
În istoria recenta, a fost dezbătut, ca iranienii credeau ca Statele Unite aveau capacitatea și dorința de a realiza schimbări politice în Iran (Pollack, 2004). Comentariile și speculațiile de pe Twitter (exceptând o mica parte dintre mesaje) ce privesc influenta străină în proteste și Mișcarea Verde par să susțină acest punct de vedere.
Au condus o analiza manuala a tweet-urilor ce menționează „CIA-ul”. Mențiunile referitoare la CIA au apărut în general cu referire la rolul presupus în afacerile iraniene, posibil chiar în umbra Mișcării Verzi. Notabil a fost și faptul ca oamenii au făcut referiri frecvent și la alte servicii de informații (ex. „FBI”, „MI6”) în conexiune cu CIA, posibil ca și colaboratori.
Utilizatorii Twitter nu au fost singurii care au făcut asemenea speculații; personalități publice din guvernul iranian au implicat și ele participanți activi. Președintele Ahamdinejad a pronunțat mișcarea opoziție ca o „mascarada zionista ordonata de către americani” (Haaretz Service and the Associated Press, 2009). Într-un discurs televizat de Anul Nou, Khamenei a menționat eforturile guvernului SUA de a „plănui și planta revolta” (BBC News, 2010c). Prin urmare, au existat zvonuri ca în aceasta perioada au existat infiltrări guvernamentale care spionau pe Twitter și alte medii sociale, încercând să ii influențeze pe alții ori să localizeze dizidenți. Aceasta posibilitate pare plauzibila ținând cont de „tweets” ca acestea :
Țineți minte ca CIA Mossad și altele asemenea susțin haosul și revoltele în Iran. Vor să vadă separatism.
Datorita numărului redus de tweet-uri din acest eșantion, care menționa agenții străine, și acuzațiilor de influenta străină ale guvernului iranian, este incert daca aceste tweet-uri reprezintă mișcarea opoziției sau puncte de vedere pro-regim, sau chiar eforturi ale infiltrărilor guvernamentale. Într-adevăr, ar fi ironic ca oamenii asociați Mișcării Verzi, caracterizați ca și „bottom-up” și „grassroots” („Iranian protest is grassroots and unstoppable, Say Activists, 2009”) și care comunica într-o rețea descentralizata precum Twitter, ar putea inca vedea o mana nevăzută care le dirijează protestele.
Opinia publica referitoare la anumite tari : Israel, Statele Unite și Iran
Rezumat
utilizatorii Twitter au arătat puține sentimente negative către Israel și Statele Unite. Acestea sugerează ca utilizatorii Twitter nu și-au canalizat furia asupra inamicilor tradiționali în urma alegerilor.
utilizatorii Twitter au arătat puține sentimente negative către „Iran” dar multa furie către „Republica Islamica”. Aceasta sugerează ca focalizarea furiei a fost asupra guvernului ce conduce tara nu asupra tarii în sine
Utilizatorii Twitter au înjurat extrem de putin în contexte legate de Israel și de Statele Unite
O analiza inițială a tweet-urilor care conțin înjurături și cuvântul „Israel” sugerează ca oamenii au simțit putina furie către acea tara. Înjurăturile au fost putin frecvente pe toată durata perioadei examinate exceptând prima săptămână (17-20 iunie) și a XXV-a săptămână (29 noiembrie- 5 decembrie). În ambele momente, s-a descoperit ca utilizatorii Twitter a căror tweet-uri despre Israel conntineau înjurături, nu făceau referire la Israel. În prima săptămână, utilizatorii Twitter din Vest înjurau oamenii din Iran pentru ca „urau atât Israelul cat și SUA”. Apoi, în a XXV-a săptămână (29 noiembrie- 5 decembrie), utilizatorii Twitter l-au citata pe președintele Ahmadinejad zicând ca Israelul nu poate face nimic să oprească activitățile nucleare ale Iranului. Dar utilizatorii Twitter au părut să înjure rar, direct, Israelul.
De asemenea, utilizatorii Twitter au avut tendința de a nu înjura direct Statele Unite. Înjurăturile direcționate către „SUA” au rămas de asemenea puține de-a lungul perioadei examinate, cu excepția a doua cersteri bruște, una în săptămâna a II-a (21-27 iunie) și una în săptămâna a XXV-a (29 noiembrie- 5 decembrie). O analiza a tweet-urilor din a doua săptămână a arătat ca următoare postare a fost împărțită de mai multe ori :
99% din tweets sunt din SUA și susțin o BLESTEMATĂ de revoluție. Oamenii mor. OPRIȚI destabilizarea statului iranian!
Considerații și limitări metodologice. Aceste probleme pot informa felul în care persoanele cu factor politic decizional aplica aceasta metodologie pentru utilizări ulterioare.
Demonstrații suplimentare ale metodologiei :
Cuvinte ce exprima tristețea
În analiza tweet-urilor IranElection, am descoperit un indicator lingvistic – tristețea – care, de asemenea, a oferit rezultate care par să valideze metodologia. Utilizarea cuvintelor de „tristețe” a utilizatorilor Twitter, a crescut brusc în doua momente care se potrivesc bine cu evenimente de la sol. În primul rand, cuvintele ce exprima tristețea au crescut brusc în săptămâna în care era a patruzecea zi după moartea lui Neda Soltan (i.E. săptămână a VII-a de după alegeri, 26 iulie – 1 august; a patruzecea zi după moartea lui Neda a fost 30 iulie). A patruzecea zi de observație în onorarea morții cuiva este o practica obișnuită în Orientul Mijlociu și vine dintr-o tradiție a comemorare a îngropării Imamului Hussein la 40 de zile după Ashura (Ayoub, 1986). În zilele dinaintea 30 iulie și în 30 iulie, utilizarea cuvântului „a jeli” a cerscut brusc odată ce utilizatorii Twitter au scris de eforturile pe care Mousavi, Karroubi și mama lui Neda le făceau pentru a organzia o ceremonie în care să se jelească moartea lui Neda precum și cele ale altor protestatari.
A doua mare creștere în cuvinte ce exprima tristețea s-a produs în ziua în care influentul dizident, Marele Ayatollah Hossein Ali Montazeri a murit, potrivit unei analize de utilizare a cuvintelor pe zile. Pentru ca ne-am fi așteptat la tristețe crescuta în ambele momente, aceste rezultate servesc să aprobe indicatorul de tristețe și aceasta abordare metodologica în general. Unii s-ar putea întreba de ce tristețea nu a crescut brusc când Neda însăși a a murit (prima săptămână a graficului). O explicație posibil este aceea ca Neda nu a fost o figura cunoscuta decât după moartea să, când iranienii au împărtășit imagini cu moartea ei pe tot globul.
Diferențe în modalitățile de formulare pot reflecta stiluri de scris ori intenții diferite
Felul în care oamenii fac referire la anumite subiecte atunci când scriu în mediile sociale, pot afecta felul în care acele subiecte sunt analizate. Orice limba poate avea mai multe feluri de de a face referire la același lucru, fie el un obiect, concept ori persoana. Fiecare utilizare poate reflecta o mica variație în intențiile vorbitorului, nivelul de formalitate ori sentimentele legate de un anumit subiect.
Mai multe din aceste posibilități apar printre subiectele pe care le-am explorat în acest studiu. Spre exemplu, scriind „Statele Unite”, scriem mult mai formal și precis decât doar tipărind „US” sau „SUA”. Aceasta poate sugera ca oamenii folosesc utilizarea mai formala atunci când se refera doar la un anume înțeles, și o utilizare mai informala când se refera la altceva. Poate sugera de asemenea fluenta diferita în limba, și poate, anumite caracteristici ale vorbitorului. Tweet-urile care se refereau la „Statele Unite”, au apărut să aibă un grad mai mare de fluenta, sugerând ca majoritatea celor ce foloseau acest termen erau vorbitori nativi, și deci, Vestici (probabil americani).
Alte exemple de subiecte și oameni pe care i-au menționat frecvent utilizatorii Twitter, și în mai multe instante, au fost : „Khamenei” versus „Lider Suprem”, „IRGC” versus „Garda Revoluționară” și „Israel” versus „Zionisti”. Am analizat opinia publica în Iran referitoare la aceste subiecte prin examinarea felului în care scriau oamenii (i.E. printr-o analiza manuala a tweet-urilor) și compararea indicatorilor LIWC legați de diferite formulări care fac referire la același subiect (ex. de „Statele Unite” sau de „SUA”). Lipsa de informații legate de anumite formulări a exclus o analiza suplimentara în acest studiu. Totuși, o explorare metodologica viitoare a diferențelor de frazare poate încerca să compare mult mai direct aceste metode de utilizare, concentrându-se pe factori situaționali care afectează atunci când anumite frazări sunt utilizate, și felul în care opinia publica variază atunci când utlizam diverse feluri de frazare.
Sarcini de analiza a datelor : generarea indicatorilor cantitativi și a interpretărilor calitative
Pregătirea și curățarea textelor din mediile sociale
Traducerea textelor Twitter. Datele Twitter din arhiva IranElection au fost aproape în totalitate în engleza și nu au necesitat traducere.
Curățarea textelor. Textul destinat pentru adăugarea în soft-ul LIWC poate fi formatat corespunzător și curățat de variații nestandardizate, care vor fi descrise în mai mult detaliu dedesubt. Dat fiind ca sursele onlie constituie sursa primara de text din mediile sociale, o mare parte din curățarea de date necesara a implicat înlăturarea tag-urilor HTML.
Analiza LIWC nu este afectata de multe variații de text comune, precum punctuația, abrevierile și greșelile de ortografie. Deoarece LIWC doar număra cuvinte separate, gramatica și structura frazei nu afectează analiza. De asemenea, LIWC realizează conversia tuturor fișierelor text în scriere cu minuscule înainte de procesarea lor, asa încât, majuscularea să nu afecteze analiza. Anumite greșeli de ortografie nu sunt o problema majora, mai ales când mii de texte de tweet-uri au majoritatea cuvintelor scrise corect. Cercetarea de validare a unei versiuni precedente a LIWC, alături de o versiune de limba germana, a arătat ca greșelile de ortografiere nu afectează semnificativ proporțiile de categorii de cuvinte (Cindy K. Chung, personal communication, 2010).
Pentru a asigura cea mai mare precizie posibila, totuși, am decis să curățăm datele. Programul de analiza a făcut următoarele schimbări la textele Twitter.
Utilizarea soft-ului LIWC pentru a genera analizele cantitative principale
După pregătirea și curatatea textelor din eșantionul Twitter și selectarea categoriilor de cuvinte LIWc de analizat, procesam textele cu soft-ul de analiza de conținut LIWC. Când textele prevăzute sunt introduse, LIWC generează un fișier de ieșire care conține un set de proporții pentru fiecare categorie specifica de cuvinte acoperite de către program. Acest set de procente constituie data cantitativa principala utilizata în analiza textelor din mediile sociale. Fiecare proporție dintr-un set este determinata prin compararea numărului de cuvinte dintr-o anumită categorie cu numărul total de cuvinte dintr-un text or set de texte. Spre exemplu, categoria cuvintelor cu încărcătură emoțională pozitiva : LIWC are un dicționar intern, în care sunt 406 cuvinte care sunt incluse în categoria „cuvintelor cu încărcătură emoțională pozitiva”. Atunci când i se introduce o parte de text, LIWC număra întâi numărul total de cuvinte din întregul text. Apoi, număra cate dintre cuvinte (ex. „happy”, „good”) intra în categoria „cuvintelor cu încărcătură emoțională pozitiva”. În final, LIWc calculează proporția procentului din toate cuvintele din acea bucata de text care sunt cuvinte cu încărcătură emoțională pozitiva. Realizează ieșirea acestor proporții pentru fiecare dintre cele 76 categorii de cuvinte diferite. Este de reținut ca același cuvânt poate fi numărat în mai multe categorii. Spre exemplu, cuvântul „it” (el, ea), poate fi codat ca un „pronume impersonal” dar și ca „pronume” și „cuvânt cu funcție lingvistica”. Calculul tuturor acelor categorii LIWc va fi suplimentat corespunzător.
Textele brute din eșantioanele noastre erau foarte granulare, existând ca tweet-uri individuale. Pentru a putea controla aceasta, am profitat de abilitatea soft-ului LIWC de a scana pachete de date și a produce fie o singura ieșire (i.E. un set de proporții) pentru întregul pachet ori ieșiri individuale pentru fiecare text, ori chiar secțiune de text. Oricare ieșire pe care o alege un cercetător depinde de unitatea de analiza care este cea mai potrivita pentru acel set de date – în acest caz, săptămână sau ziua. Așadar au adunat la un loc tweet-urile după perioada de timp. Tendințele vaste pe toată durata de noua luni de după alegeri au necesitat adunarea la un loc după săptămână. Cu alte cuvinte, au combinat textele Twitter pentru fiecare perioada de o săptămână pentru a produce un singur set de proporții LIWC pt acea săptămână. Pentru a anliza perioade de timp mai scurte (i.E. pana la un eveniment politic dat ori ca răspuns la unul), poate fi mai maine să se facă catalogarea după zi. Aceste unități de analiza bazate pe timp au fost în special potrivite pentru studierea Twitter- în primul rand pentru ca fiecare tweet conține prea putin text, și mai apoi pentru ca erau prea multi utilizatori individuali (972-43.567, depinzând de săptămână) pentru a permite analize semnificative pentru fiecare utilizator.
Ca un alt pas al metodologiei celor de la RAND, au conectat ieșirile LIWC la subiectele politice. Pentru a realiza aceasta, am filtrat datele adunata după cuvinte-cheie selectate asa încât să vedem tiparele în utilizarea cuvintelor din preajma unui anume subiect și deci, să tragem concluzii despre opinia publica și starea de spirit asociata subiectului. Spre exemplu, întregul lor set de date Twitter consta în tweet-uri care s-au auto-identificat ca fiind referitoare la alegerile prezidențiale iraniene. Din acestea, unele tweet-uri menționau, spre exemplu, „Obama”. Fiindcă fiecare din acele tweets conține putin text, am presupus o relație intre rezultatul LIWC (ex. Utilizarea de cuvinte cu încărcătură emoțională pozitiva ori negativa) pentru subansamblul de tweet-uri care au menționat „Obama” și subiectul președintele Obama – însemnând ca am presupus ca subansamblul de tweet-uri se refera la Obama, desi e posbil ca unele tweet-uri ce l-au menționat pe Obama și care erau în subansamblu să nu fie despre Obama. Au stocat datele adunate din ieșirile LIWC în baza de date, alături de metadate.
Au analizat la gama de tipare și le-au interpretat după cum urmează :
Trenduri generale. Schimbări în utilizarea cuvintelor pe perioade mari de timp sugerează o deplasare spre o noua stare, și poate chiar ca aceste tendințe se solidizeaza într-o stare mult mai stabila – adică mișcându-se spre un „nou normal”. Spre exemplu, un subansamblu de indivizi dintr-o populație poate fuziona, iar utilizarea tot mai frecventa a cuvintelor la persoana a doua plural poate sugera formarea unei identități colective.
Tipare în jurul evenimentelor. Schimbări în utilizarea cuvintelor care se produc în preajma unor evenimente semnificative pot oferi informații asupra opiniei publice referitoare la evenimentul respectiv. Spre exemplu, aceste tipare pot scădea chiar înainte de eveniment sau să scadă treptat după eveniment. Tipare diferite pot fi observate pentru evenimente anticipate (ex. Sărbători), mai mult decât pentru evenimente neanticipate (ex. Izbucnirea unui război). De reținut ca desi evenimentele pot coincid cu tipare de scriere și pot reflecta opinia publica privitor la acele evenimente, aceste corelări nu pot fi utilizate în determinarea relațiilor cauzale.
Creșteri și scăderi bruște. Schimbări bruște în uutilizarea de cuvinte pot indica răspunsuri pe termen scurt sau reacții la un anumit eveniment sau acțiune. Aceste schimbări dramatice în utilizarea de cuvinte pot indica o creștere brusca (sau descreștere) în ceea ce privește interesul pe un anumit subiect, ori ca răspuns psihologic la un eveniment dat.
Creșteri sau descreșteri treptate pe o perioada scurta. Creșteri treptate în utilizarea de cuvinte, care se întâmplă pe o perioada relativ scurta de timp pot fi legate de alti factori, nu de un eveniment anume, desi perioada scurta nu explica daca schimbarea ce se petrece este mai permanenta ori pe termen lung. Poate fi util să consideram ce s-a întâmplat într-o anumită perioada de timp, care ar fi putut cauza, spre exemplu, destabilizarea sentimentelor de nesiguranță.
Compararea dintre tendințe. Atunci când comparam tendințe, anumite categorii de cuvinte se vor urmări unele pe altele. Spre exemplu, utilizarea singularului de la prima persoana, care sugerează stări negative și depresive, poate urmări îndeaproape utilizarea categoriilor de cuvinte cu încărcătura negativa, precum „trist”. În plus, mai pot exista interacțiuni inverse intre tendințe, precum categoriile de cuvinte cu încărcătură emoțională pozitiva și engativa.
Nici tiparele mai putin evidente ori contraintuitive nu ar trebui omise. Spre exemplu, poate părea ca pluralul pronumelor (indicând, spre exemplu, contact social elevat) se corelează în mod firesc cu emoțiile pozitive, dat fiind ca interacțiunea sociala este considerata mângâietoare. Dar, în anumite contexte politice – precum demonstrații și proteste asociate furiei – un sens de colectivitate poate fi corelat furiei și altor emoții puternice.
Comparații în baza valorilor de referință. Doua tipuri de valori de referință pot fi utilizate pentru a determina schimbări în ieșirile LIWC. În primul rand, valorile de baza ale utilizării generale au fost stabilite pentru fiecare dintre categoriile LIWC. Aceste valori de baza diferențiază intre tipuri specifice de scrieri, precum scrieri emoționale, articole științifice, bloguri, romane, și discuție, dar nu tweet-uri (Pennebaker et al., 2007b). Așadar, ieșirile LIWC pot fi comparate cu valorile de baza de la cea mai apropiata sursa a textului dat.
IV.Capitolul III Provocări Social media : Wikileaks, Primăvara Arabă, Roșia Montană
În capitolul 3 al acestei lucrări o să vorbim despre câteva fenomene social media care au schimbat perspectiva globală față de sursele deschis.
Wikileaks
Wikileaks este o versiune necenzurată de Wikipedia nedetectabilă pentru scurgerea și analiza documentelor de masă. Acesta combină protecția și anonimatul de vârf a tehnologii de criptare cu transparența și simplitatea unei interfețe wiki. Wikileaks arata ca Wikipedia. Oricine poate posta comentarii la ea. Nu sunt necesare cunoștințe tehnice. „Turnătorii” pot posta documente anonimi și fara a fi urmăriți. Utilizatorii pot discuta public pe baza documentelor și analizează credibilitatea și veridicitatea lor. Utilizatorii pot discuta cele mai recente materiale, citi și scrie articole explicative cu privire la scurgeri de materiale de fond și context. Relevanța politică a documentelor și veridicitatea lor poate fi revelat de o distribuție de mii. Wikileaks încorporează tehnologii de criptare avansate pentru a asigura anonimitatea și imposibilitatea de urmărire. Cei care furnizează informații scurgeri se pot confrunta cu riscuri grave, repercusiuni politice, juridice, sancțiuni sau violență fizică. În consecință, tehnici criptografice și poștale sofisticate sunt folosite pentru a minimiza riscurile cu care se confruntă sursele anonime. Wikileaks integrează tehnologii, inclusiv versiunile modificate ale MediaWiki, OpenSSL, FreeNet, Tor, PGP și software-ul propriu. Informația Wikileaks este distribuit în mai multe jurisdicții, organizații și persoane fizice. Odată ce un document este scurgeri, este, în esență, imposibil de a cenzura.
Organizația declară că a fost înființată de dizidenții chinezi, jurnaliști, matematicieni și programatori din SUA, Taiwan, Europa, Australia, și Africa de Sud. Articolele din ziare și din revista The New Yorker spun că directorul său este Julian Assange, un activist pe internet australian.
Site-ul și proiectul au fost secrete până când existența lor a devenit publică într-un articol din ianuarie 2007 când WikiLeaks a invitat editorul Secrecy News să facă parte din comitetul de decizie.
Cazul WikiLeaks ne arată provocarea de a păstra secretul de stat, dar de asemenea, forme noi de cenzură privată prin amenințări juridice (folosind legile calomnie și defăimare), refuzul de resurse vitale (spațiu web, servicii financiare, aplicații), și, prin urmare, privatizarea de poliție internet.
Înainte de a ne concentra pe provocările pe care aceast curent le produce, voi prezenta mai întâi câteva lucruri de bază despre WikiLeaks începând cu câteva cuvinte despre cele două figuri publice cheie din WikiLeaks, Julian Assange și Daniel Domscheit-Berg. Voi încheia prin a provocări produce asupra departamentului de stat al S.U.A.
Julian Assange este fondatorul Wikileaks. Wikileaks este la nucleu un proiect pentru oamenii din democrațiile din vest. Assange susține ca în 2006 Wikileaks era format din 22 de membrii dar Der Spiegel susține ca doar 5 membri erau plătiți. Dea lungul a 4 ani baza lor de membrii era fluidă cu puțini membrii care aveau adrese de email oficiale, chiar și numărul 2 din condurece Daniel Domscheit-Berg, susține ca nu-i cunoaște pe toți membrii.
Joe Biden vice-președintele Statelor Unite îl cataloghează pe fondatorul WikiLeaks Julian Assange drept un terorist cibernetic, el susține ca prin sucurgerea de cabluri diplomatice Assange a pus vieți omenești în pericol și a făcut ca afacerile Statelor Unite să decurgă mai dificil. El a mai spus ca departamentul de justiție caută legislație pentru a-l ancheta pe Assange.
Domscheit-Berg a început să lucreze cu WikiLeaks, după întâlnirea Assange, la conferința anuala Chaos Computer Club lui (24C3) în 2007. La 25 septembrie 2010, după ce a fost suspendat de către Assange pentru ca îi punea prea multe întrebări, Domscheit-Berg a spus Der Spiegel că a demisionat, spunând că "WikiLeaks are o problemă structurală. Și că nu mai dorește să își asume responsabilitatea." O carte despre experiența să și separare de WikiLeaks a fost lansat în Germania, în februarie 2011, intitulat Inside WikiLeaks : Meine Zeit bei der gefährlichsten site der Welt ("Timpul petrecut la site-ul cele mai periculoase din lume"), În carte Domscheit-Berg, critică stilul de conducere Julian Assange. Domscheit-Berg a declarat că va distruge date WikiLeaks atunci când părăsește WikiLeaks. WikiLeaks și alte surse au confirmat mai târziu distrugerea a peste 3500 de comunicări de integritate nepublicate, cu unele de comunicare care conțin sute de documente, inclusiv lista No Fly a guvernului SUA, 5 GB de scurger a băncii americane, informații confidențiale de la 20 de organizații de dreapta, precum și dovada de tortură și de guvern abuz de o țară din America Latină.
Este pertinente atunci pentru a face un bilanț al efectelor pe care criza actuală o poate avea asupra practicile viitoarelor provocări și înțelegeri de exprimare liberă și în special se ia în considerare implicațiile mediului digital.
Wikileaks a fost pe prima pagină a ziarelor pe parcursul anului 2010 cu dezăluiri masive a mii și mii de documente securizate ale SUA. În timp ce-i înfuria pe oficiali de rang înalt de la Pentagon, atunci a lansat rapoartele de potențial sensibile de teren din Afganistan și Irak, printre alte materiale clasificate la sfârșitul verii, Wikileaks să mutat apoi pe Departamentul de Stat al SUA. Pe atunci cu toate acestea, site-ul turnătorilor de integritate pare să fi subminat eforturile diplomatice ale administrației Obama și SUA într-un mod mult mai dăunătoare decât sau lumea este dispus să recunoască.
Pe de o parte, datorită WikiLeaks multe nu au fost fie învățat sau confirmate. Printre cele mai importante descoperiri, atacuri cibernetice din China asupra Statelor Unite ar putea acumula acum suficientă atenție politică pentru populația să facă presiuni pentru o încercare serioasă de a asigura, de fapt și de a reglementa Internetul în mod corespunzător. Deși poate crea tensiuni între statele din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită împinge Statele Unite să atace Iranul și preocupările multor state arabe, în ceea ce privește politica nucleară a Iranului ar putea ajuta, de asemenea, îmbunătățirea relațiilor cu jucătorii cheie din Orientul Mijlociu. În cele din urmă, este deosebit de important pentru ca guvernul Statelor Unite afla de Coreea de Nord că a vândut arme Iranului. O astfel de transparență poate fi de fapt destul de sănătos, atunci când vine vorba de construirea unui consens pe probleme de politică externă.
Pe de altă parte, scurgeri ale Departamentului de Stat includ discuții sincere, private, dintre oficialii americani, precum și cu diplomați străini. În special ofensivă sunt multe evaluări personale de diplomați și lideri străini. Diplomația este ca un joc de poker în care jucătorii trebuie să achiziționeze atât cărțile potrivite și să citească ceilalți jucători în mod corect. Evaluarea punctelor forte și defectele oficialilor străini cu caracter personal este un proces esențial dar potențial urât,. Wikileaks a arătat lumii nu numai mână Americii, ea a subminat fațadă politicoasă pentru a se angaja reciproc, fără să afișeaze public sentimente de discordie și rivalitate personală.
Wikileaks a fost creat pentru a fi un facilitator de transparență și de a trage la răspundere guvernul, egalând astfel terenul de joc în ceea ce privește încurajarea la guvernare adecvată de către popor. Ca atare, Wikileaks nu caută filtrarea, analiza, sau date oblice; Cu toate acestea, cele mai recente Wikileaks ultima tendința de a-țintă informații din SUA se transformă site-ul într-o mișcare anti-american perturbator. După toate, aceste scurgeri nu afectează doar poporului american; acestea afectează întreaga balanța de putere în comunitatea internațională. Statele Unite ar putea fi cea mai puternică națiune din lume, făcând, astfel, acțiunile sale de important pentru toți, dar ea trebuie să joace de normele internaționale și atacuri tendențioase WikiLeaks "cu privire la serviciile secrete americane oferi alte națiuni de levier mai mare. Pentru a juca rolul său obiectiv propriu, Wikileaks trebuie să crape de informații din alte națiuni în aceleași cantități mari.
Desigur, Wikileaks a făcut concesii la filozofia sa de informații gratuite de lucru cu jurnaliști profesioniști pentru a verifica sursele și să evalueze ce consecințe ar putea rezulta în urma unui depozit de date. Din păcate, Wikileaks pare să fi adoptat o strategie cu privire, pe care documentele securizate nu pot fi analizate în mod corespunzător și complet. Cu prea mult accent pe informații americane, Wikileaks în cele din urmă riscă să devină doar o marionetă pentru cei care doresc să submineze puterea și interesele SUA în timp ce-l va pierde în curând capacitatea de a crea transparență pentru întreaga comunitate internațională și să certifice autenticitatea documentației sale. Prin urmare, Wikileaks trebuie să rămână fidel conceptului său de bază de a obține mai uniform și dumping date din alte țări, în special în țările în care secretul de stat este absolut.
Primăvara arabă
Primăvara arabă sunt o serie de proteste ce au loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal, acestea au loc în țări arabe unde domnește un regim totalitar. Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit și Iran, având loc evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman. În același timp s-au desfășurat proteste de diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania și Gabon.
Pentru a putea înțelege în mod adecvat Primăvara arabă, mecanismele declanșării și desfășurării acesteia, apreciem că este necesară analiza contextului în care s-au produs revoltele arabe
– Factorul demografic – tinerii din grupa de vârstă 15-25 de ani reprezintă o pătrime din populația totală a țărilor arabe, aceștia confruntându-se cu o rată a șomajului estimată la 40%. În consecință, o generație tânără plină de vise, activă, din ce în ce mai educată, larg urbanizată și conectată la lumea externă prin Internet, telefonie mobilă, televiziune, sateliți etc. și o piață a muncii restrânsă o fac să fie un actor esențial al revoltelor arabe.
– Natura regimurilor politice din țările cuprinse de Primăvara arabă – în ansamblul lor, regimurile politice din lumea arabă sunt de tip autoritar, oligarhic. În consecință, societățile arabe aspiră la regimuri democratice, dar acesta pare a fi un proces de durată și foarte dificil întrucât, în prezent, există libertăți limitate, corupție dezvoltată în majoritatea țărilor și șefi de state foarte adesea vârstnici, aflați în funcție de mulți ani, condiții favorabile transmiterii ereditare a puterii, inclusiv în regimurile de tip republican.
– Condițiile socio-economice – deși au un nivel de instruire ridicat, tinerii din țările arabe nu își găsesc un loc de muncă adecvat, datorită faptului că regiunea este atinsă de cote înalte ale șomajului. În mod paradoxal, tinerii sunt cei mai afectați de șomaj, 90% dintre șomeri având vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, iar rata netă a șomajului pentru această grupă de vârstă variind în regiune între 20 și 25%.
– Acțiunile non-violente ale protestatarilor și rolul armatei în timpul și ulterior revoltelor -atitudinea militarilor față de revendicările populare este primordială în desfășurarea revoltelor. În Egipt și Tunisia, armata este neutră, aceasta detașându-se de conducerea statului, care nu va mai dispune de această forță pentru a reprima manifestațiile. Armatele din celelalte state sunt devotate dictatorilor datorită unor privilegii substanțiale sau particularităților de recrutare (folosirea mercenarilor naturalizați, recrutări tribale sau cu precădere a unei populații minoritare ș.a.). Atunci când aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a învinge revoltele, armatele străine pot sprijini armata națională în sarcinile de represiune (aviația siriană în Libia, trupe saudite în Bahrein).
– Rolul noilor tehnologii informatice și de comunicații – unul dintre punctele comune ale revoltelor din Primăvara arabă l-a reprezentat rolul important jucat de tehnologiile informatice și de comunicații. Dezvoltarea acestor tehnologii permite o circulație fluidă a informațiilor între foarte mulți utilizatori. Tehnologiile informatice și de comunicații au permis structurarea și pregătirea mișcărilor de contestatare.
În multe state din Nordul Africii sunt impuse limite severe în spații cum ar fi presa și canalele de televiziune, precum și restricții în libertatea de exprimare și dreptul de a organiza întruniri. Nu este o sarcină ușoară să înființezi o publicație în Libia, o organizație ce militează pentru drepturile omului în Algeria, sau să organizezi un marș în Bahrein. Spațiul Internetului este aproape singurul spațiu liber de exprimare pentru multe grupuri sau indivizi care doresc să își exercite dreptul la libertatea de exprimare, dreptul de a participa la întruniri și de a forma asociații și grupuri cu interese comune.
Începând cu anul 2004, utilizatorii Internetului din țările arabe au avut posibilitatea de a folosi, în mod eficient, platformele online pentru diferite cauze.
Astfel, au fost abordate multe subiecte tabu, cum ar fi : tortura în posturile de poliție, agresiunea sexuală, minoritățile religioase, violări ale drepturilor omului de către cei aflați la putere etc. Având în vedere datele statistice, furnizate de Școala de Guvernământ din Dubai, din Tabelul 1, apreciem că numărul utilizatorilor platformelor de socializare nu este mare, comparativ cu numărul populației. Cu toate acestea, există un anumit grad de complementaritate între organizațiile ce militează pentru drepturile omului, utilizatorii platformelor de socializare și jurnaliștii media offline. Jurnaliștii transmit subiectele ce nu pot fi publicate offline datorită cenzurii specificeregiunii, împreună cu înregistrări și dovezi multimedia, bloggerilor ce pot publica în rețelele de socializare detaliile cazurilor respective.
Recentele proteste și revolte din Tunisia și Egipt au fost supranumite „Revoluțiile Twitter” și „Revoluțiile Facebook”, datorită utilizării pe scară largă a mesajelor cu conținut generat de utilizator (UGC – user-generated content), ce au fost diseminate de către protestatari, activiști și suporteri ai protestelor, prin intermediul Internetului, prin rețele de socializare precum Twitter și Facebook ori cu ajutorul telefoanelor mobile.
Utilizarea telefoanelor mobile, a rețelelor de socializare și a UGC în protestele din Primăvara arabă nu sunt fără precedent. Twitter a fost folosit în protestele din Moldova și Iran, în anul 2009, iar în ambele cazuri unii analiști au numit mișcările respective ca fiind revoluții Twitter. Mișcarea populară de înlăturare a președintelui Joseph Estrada de la conducerea statului Filipine, în anul 2001, a fost denumită și „Revoluția SMS”, datorită utilizării mesajelor text, tip SMS, pentru mobilizarea protestatarilor. A fost descrisă ca fiind prima schimbare de guvern susținută de utilizarea tehnologiilor moderne de comunicații.
Cu toate acestea, considerăm că etichetarea revoltelor din Primăvara arabă ca fiind revoluții Twitter sau Facebook este exagerată având în vedere accesul la tehnologiile informatice și de comunicații ale populației din statele analizate. În anul 2009, în Tunisia și Egipt erau doar 34,1, respectiv 24,3 utilizatori de Internet la 100 de locuitori. Analizând datele prezentate în Tabelul 2, concluzionăm că nu există o determinare semnificativă între intensitatea revoltelor și numărul de utilizatori ai tehnologiilor informatice și de comunicații în țările respective.
De asemenea, utilizatorii rețelelor de socializare din țările arabe reprezintă doar o minoritate a populației, ce locuiește în mediulurban, are un venit constant și un grad de educație corespunzător folosirii calculatoarelor electronice.
Putem afirma însă cu certitudine că mulți protestatari au utilizat mesajele cu conținut generat de utilizator, rețelele de socializare și mesajele tip SMS transmise cu telefoanele mobile pentru a da expresie nemulțumirilor și revendicărilor populare pe timpul Primăverii arabe. Acest fapt a determinat atât o mai bună mobilizare și coordonare a protestatarilor, cât și o reacție din partea statelor arabe pentru limitarea sau interzicerea accesului utilizatorilor la serviciile de Internet și de telefonie.
Spațiul cibernetic este utilizat, în mod frecvent, pentru a expune violările drepturilor omului pe care guvernele se străduiesc să le țină ascunse. Clipurile video publicate online ce probau violențele forțelor loiale guvernelor au creat, în timp, un puternic val de rezistență în rândul platformelor de socializare, cum este cazul clipurilor video ce dezvăluiau corupția poliției din Maroc și tortura din posturile de poliție și violențele din Egipt. Pe timpul revoltei din Tunisia, spațiul cibernetic și cu precădere blogosfera au fost aproape singurele surse de informații, fotografii și imagini video pentru luptele din stradă. Transmiterea UGC a devenit aproape un act de conduită pentru relatarea, știrilor de la evenimentele ce se desfășurau, întrucât media convențională nu putea avea accesul sau mijloacele necesare. Blogging-ul și transmiterea de fotografii și imagini video prin intermediul telefoanelor mobile au devenit principalele surse de diseminare și consumare a știrilor despre protestele din stradă. Legătura dintre UGC și telefoanele mobile a fost un instrument important pentru protestatari în demersul acestora de a informa lumea asupra revendicărilor lor, evenimentelor ce marcau cursul protestelor, precum și naturii răspunsului forțelor de poliție, militare sau civile. În Siria, acolo unde accesul jurnaliștilor internaționali a fost aproape complet restricționat, transmiterea imaginilor video prin telefoanele mobile a devenit una dintre puținele modalități de raportare a situației. Aceste realități au determinat reacții complexe în spațiul cibernetic din partea statelor arabe. Unele guverne au folosit filtre de Internet pentru a bloca conținutul mesajelor pe timpul desfășurării protestelor. În Tunisia, Egipt, Libia și Siria a fost blocată transmiterea UGC și chiar traficul pe Internet, prin deconectarea serviciului de furnizare a legăturii de Internet sau prin încetinirea drastică a vitezei transmisiilor de date.
Regimul Mubarak a închis, aproape complet, toate serviciile de furnizare Internet și de comunicații, din noaptea de 27/28 ianuarie și până pe data de 5 februarie 2011 (vezi Figura 1). În Libia, Internetul a fost blocat pentru majoritatea libienilor, încă de la începutul protestelor, în zonele controlate de Gaddafi. În Tunisia, regimul Ben Ali a sustras numele de utilizatori și parolele de pe Facebook, Twitter și ale conturilor de poștă electronică, prin introducerea unor script-uri Java în conținutul paginilor acestor site-uri, înainte ca acestea să ajungă la utilizatori.
Platformele de socializare Twitter și Facebook au fost folosite de către agențiile intelligence și de securitate pentru identificarea și localizarea activiștilor și protestatarilor. În Sudanul de Nord, unde grupuri de utilizatori ai Facebook au anunțat proteste împotriva regimului, guvernul a monitorizat, în mod activ, toate website-urile de socializare. Atunci când au început protestele, mulți potențiali protestatari, utilizatori ai rețelelor de socializare au fost arestați.
Roșia Montana și social media
La 11 iulie 2013, premierul Victor Ponta a prezentat 'Planul național de investiții strategice și crearea de locuri de muncă', lista proiectelor din planul de investiții incluzând și exploatarea auriferă de la Roșia Montană.
Proiectul de lege prevede că exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal ar fi fost aprobat până la sfârșitul lui 2013. Acționarul majoritar al RMGC ar transfera, în etape, cu titlu gratuit, către acționarul minoritar controlat de statul român o cotă de 5,69% din capitalul social al RMGC. Participația indirectă a statului român ar urma să ajungă astfel la 25%. Redevența minieră aplicabilă proiectului minier ar fi de 6%, cu opțiunea statului român de a solicită plata acesteia în natură.
La 27 august 2013, proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană a fost adoptat în ședința de guvern pentru a fi transmis Parlamentului.
În data de 17 septembrie 2013, plenul Parlamentului a adoptat proiectul de Hotărâre privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere în România.
La 11 noiembrie 2013, Comisia specială parlamentară pentru proiectul minier Roșia Montană a respins proiectul în forma venită de la Guvern. Potrivit raportului, Comisia consideră că proiectul de lege supus examinării nu acoperă în mod satisfăcător toate cerințele complexe privind cadrul desfășurării activității de exploatare a resurselor minerale în România și, în consecință, propune respingerea acestuia.
Poziția Academiei Române în legătură cu proiectul minier de la Roșia Montană
La 4 martie 2003, Academia Română le-a cerut factorilor responsabili din România să împiedice realizarea proiectului de dezvoltare minieră Roșia Montană. Academicienii au atras atenția asupra consecințelor sub aspect ecologic, arheologic, istoric și social care ar rezulta din finalizarea proiectului de exploatare auro-argentiferă inițiat de Societatea Roșia Montană Gold Corporation.
Președintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a reiterat, la 4 octombrie 2013, în cadrul Comisiei speciale parlamentare, că instituția pe care o reprezintă consideră că în forma actuală proiectul privind exploatarea minieră de la Roșia Montană nu este acceptabil.
Campania 'Salvați Roșia Montană'
Campania 'Salvați Roșia Montană' a demarat la 28 iulie 2002, când Asociația Alburnus Maior a organizat o întâlnire publică la Roșia Montană, cu participarea a 350 de localnici și reprezentanți ai ONG-urilor din țară și străinătate. Această acțiune a culminat cu o declarație a ONG-urilor împotriva proiectului RMGC, în special împotriva exploatării în carieră deschisă și a utilizării cianurii.
Începând cu 1 septembrie 2013, mii de persoane au participat la mișcări de stradă împotriva proiectului minier atât în București, cât și în Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și alte câteva zeci de orașe din România și din străinătate.
La 21 septembrie, aproximativ 4.000 de persoane au format un lanț uman în jurul Palatului Parlamentului, unde au scandat lozinci împotriva proiectului minier de la Roșia Montană.
De cealaltă parte, în Roșia Montană și localitățile înconjurătoare au avut loc și proteste în favoarea proiectului minier
Să vedem ce impact a avut acest proiect în social media în lunile anului trecut, proiectul de exploatare miniera de la Roșia Montana a fost un subiect foarte dezbătut în social media din Romania și nu numai
Cei de la ZelistMonitor au monitorizat aceasta expresie, iar în data de 1 septembrie 2013 timp de 24 de ore au fost 4571 de menționări, având un viewership estimat de 9 274 000 impresii. Cele mai eficiente canale au fost Facebook, cu un viewership estimat de 5 833 000 impresii, și presa online, cu 2 021 000 impresii..
Din randul persoanelor care au menționat expresia “Roșia Montana” pe bloguri și pe conturi de Twitter, majoritatea este reprezentata de persoane de gen masculin, proporția fiind de 91.2%. 59.7% dintre emitenți sunt din București, iar 17.1% din Transilvania. 35.4% dintre cei care au scris despre Roșia Montana au vârste cuprinse intre 30 și 34 ani, iar 17.3% au intre 25 și 29 ani.
În ultimul an, acest subiect a atins 42 820 menționări, cu un viewership estimat la 98 866 000 impresii. Dintre cei care au scris pe bloguri sau Twitter despre Roșia Montana, majoritatea este reprezentata de bărbați, cu un procent de 85.4%. De asemenea, 28.5% dintre cei care au scris au vârste cuprinse intre 30 și 34 de ani, iar 51.2% sunt din București.
V.Concluzii
Trăim într-o era în care omenirea este dependentă de tehonologie, o era în care informația este la un singur click o era în care războiul clasic este din ce în ce mai rar folosit. Statele folosesc arme neconvenționale cum ar fi manipularea, propaganda și dezinformarea care să fac destul de ușor prin intermediul social media.
Războiul mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor informaționale (războiul informațional, războiul psihologic, războiul imagologic, războiul de comandă – control și cel electronic, războiul web ), aceasta datorită atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masă. Informația în sine ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinței într-un conflict.
Războiul nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă cunoaștere a adversarului, poate de aceea spionajul este vechi de când lumea. Astăzi mai mult ca oricând nevoia de a cunoaște este de o importanță vitală pentru a avea succes. Accesul la informații devine o armă cu două tăișuri odată cu apariția Internetului la începutul anilor ‘90. Posibilitățile de a cunoaște cresc exponențial odată cu numărul celor care pot cunoaște. Internetul micșorează distanțele dintre indivizi, dintre civilizații, dintre oameni și statele în care trăiesc
Războaiele informaționale au multe elemente comune din punct de vedere al obiectivelor urmărite, al mijloacelor și metodelor folosite, al instrumentelor cu ajutorul cărora ele își ating scopul. În linii mari războiul informațional cuprinde acele acțiuni desfășurate în timp de criză sau război și îndreptate împotriva informațiilor sau sistemelor informaționale ale adversarului ( concomitent cu protejarea propriilor informații și sisteme informaționale ) în scopul atingerii unor obiective sau influențării anumitor ținte.
Există trei aspecte ala războaielor informaționale de care ar trebui să se țină seama: a ști tu însuți, a-l împiedica pe celălalt să știe, a-l face pe adversar să dețină informații eronate. În era modernă, războaiele nu se mai poartă și câștigă pe frontul clasic de luptă, în plan fizic, ci pe planul informațional. Confruntările armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul inteligentei și al psihicului uman.
Exista trei surse importane ale puterii: forța fizică, bogăția și cunoașterea. Aceste trei elemente pot fi convertite ușor dintr-una în alta.
a) Cea mai importantă și cea mai puternică dintre acestea este cunoașterea. Forța brută este inflexibilă și poate fi folosită doar pentru a pedepsi. În plus orice forța fizică este limitată. Prea multa forță poate face să distrugem ceea ce vrem să apărăm.
b) Bogația este un instrument mai eficace. Poate fi folosită atât pentru a pedepsi cât și pentru a recompensa. Și aceasta este limitată. Bogăția nu este infinită.
c.) Cunoașterea este puterea la cea mai înaltă calitate. Ea poate fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti, convinge, transforma. Celelalte forțe depind de cunoaștere iar cunoașterea nu se epuizează. Putem genera oricâtă cunoaștere
Social media și intelligenceul din punctul meu de vedere sunt strâns legate datorită faptului ca social media a devenit imprtantă pentru rețelele de socializare și sharingul de materiale și totuși acele materiale sunt generate care sunt generate de acele websiteuri rămân neatinse.Din această lucrare se poate trage concluzia ca social media poate fi folosită se prevadă efecte care se intămplă în lumea reală .În particular se folosesc mesajele de pe twitter pentru a prezice ce venituri au unele filme la box office , mai putem sesiza că sentimentele extrase de pe twitter pot fi utlizate pentru a imbunătății puterea social media.
Provocările oferite de sursele descrise sunt imprevizibile datoriă factorului emoțional pe care acestea au capabilitatea să le utilizeze , ele pot să faciliteze usor sharingul adică schimbul de informații .Statele pentru credibilitatea lor sunt din ce în ce mai deschise. Chiar dacă informațiile tehonologice evoluează rapid factorul uman nu trebuie neglijat. Expertiza umană face diferența în măiestria de intelligence.
Una din provocări pe care o consider importantă este semnul de anonimitate , teoretic oricine ar putea distribuii informații care se aibă un impact social.
A doua este sursa de unde informația este luată ,datorită volumului imens de informații este foarte greu sa discerni intre informația validă și cea care e menită pentru a dezinforma.
A treia este distribuirea intelligentului , conflictele între organizații din cauza diferențelor în politicile de securitate și lipsa colabolarilor între organizații pentru a ajunge la un compromise.
Cei de la RAND Corporațion au analizat alegerile prezidențiale din Iran a anului 2009, ei cu ajutorul unui program LIWC și a unor specialiști in psihologie au găsit anumite cuvinte cheie pentru a scana rețeaua de Facebook, Twitter, MySpace chiar și Youtube. LIWC a fost dezvoltat să analizeze caracteristici și tipare de text, permițând tragerea unor concluzii despre starea psihologica a persoanelor (ex. Emoții, dorința de interacțiune sociala) in baza utilizării unei categorii de cuvinte specific. Ei au încercat să analizeze starea politică Iraniană și opinia publică în societăți închise.
Ce concluzi putem trage din acest studiu ?!
Mulți dintre utilizatorii rețelelor sociale nu scriu corect ceea ce a făcut ca programul de analiză să nu poată fi folosit la capacități maxime.
Tendințele lingvistice care indică furia, depresia și nevoia de a contacta alte persoane sugerează că, de la finalul lui februarie 2010, mișcarea opoziției nu va mai protesta, probabil, împotriva guvernului în viitorul apropiat și că s-a resemnat cu situația politică pe timp scurt.
Pe durata celor noua luni de la alegeri, utilizarea cuvintelor obscene a utilizatorilor Twitter a ajutat la prevederea momentelor în care vor avea loc proteste la scară mare.
Utilizarea pronumelor de către utilizatorii Twitter a ajutat, aproape la fel de bine ca și înjurăturile la prevederea protestelor.
Concuzia acestui „experiment” este că metodologia mai trebuie ajustată pentru a aduce informații cat mai concrete acest lucru se v-a putea observa în alegerile electorale din 2013.
Din anul 2006 au apărut anumite fenomene media care au răsturnat percepția statelor cu privirea la OSINT, în această lucrarea sunt catalogate drept provocări social media.
În opinia mea accesul la informații pe care Wikileaks a oferita lumii este un lucru care a pus securitatea națională a Americi în pericol, Jullian Assange a transformat un fenomen inovator, într-o armă media.
O nouă provocare social media a fost Primăvara Arabă, nu există nici un dubiu social media a jucat un rol important în revoluțile care au lovit lumea Arabă la începutul lui Decembrie 2010.
Aceste revoluții au demonstrat ca social media poate mobiliza, organiza și implementa mișcări sociale. Adițional social media a atras atenția la nivel local și internațional a unor evenimente care probabil ar fi fost scoase din văzul public. Social media a introdus viteză și interactivitate care nu ar fi fost posibile prin telefon, fax s-au broșuri.
Consider că influențarea puternică a condiților din exterior în particular cele sociale, politice și istorice precum și disponibilitatea și interdependența resurselor pentru a atinge obiectivele.
O ultima provocare a social media este una internă proiectul Roșia Montană care prin intermediul rețelelor sociale a devenit cunoscut la nivel internațional. Datorită rețelelor sociale s-au organizat proteste in aproape toate orașele din România, iar la nivel internațional au fost proteste in Berlin, NewYork etc. Putem spune ca datorita social media acest proiect nu a fost acceptat de către parlamentul României.
În concluzie social media poate veni în ajutorul mișcărilor politice și sociale, în primul rând prin abilitatea de a transmite informații întregii lumi, tehnologiile social media pot fi văzute ca un instrument important pentru acțiuni colective și schimbări sociale.
VI. LISTĂ ABREVIERI
C3I – Control de comandă și intelligence de rețea
CIA – Biroul de informații central
DCSN – Diviziei de Cercetare pentru Securitatea Națională RAND
FBI – Biroul federal de investigații
GPS – Sistem de poziționare globală
HUMINT – Informați din surse umane
IRGC – Garda revoluționara Iraniană
ISP- Furnizor public de internet
LIWC- Linguistic Inquiry and Word Count
MOP – Politica Statului Major
Mosad – Institutul de informații și operațiuni special
NATO – Organizația Atlanticului de Nord
OSINT- Informații din surse deschise
PfP – Parteneri pentru putere
PJC – Consiliul Permanent Comun
RMGC – Roșia Montana Gold Corporațion
UAV – Vehicole aeriene fara pilot
UGC – Conținut general de utilizator
WEB – World Wide Web
VII. BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE OFICIALE
Commodore Tyrrel Patrick l NATO OSINT Reader, OBE MA LL.B Royal NavyCommander, Defence Intelligence and Security School, UK February 2002
Central Intelligence Agency, “Iran,” The World Factbook, Washington, D.C. : CIA, 2010
CĂRȚI ȘI LUCRĂRI DE SPECIALITATE
Amitav Mallik, TECHNOLOGY AND SECURITY IN THE 21st CENTURY A DEMAND-SIDE PERSPECTIVE, SIPRI Research Report No. 20.
Zeng Daniel, Chen Hsinchun and Lusch Robert, Li Shu-Hsing, Publicat in Intelligent Systems, IEEE, Social Media Analyticsand Intelligence, IEEE Computer Society, Nov. – Dec. 2010.
Florian Schaurer și Jan Störger, Intelligence : Journal of U.S. Intelligence Studies.
Aftergood, Steven. "Intelligence and the Open Source Challenge, " Secrecy News (from the
FAS Project on Government Secrecy), 2 May 2001.
Alpers, Georg W., Andrew J. Winzelberg, Catherine Classen, Heidi Roberts, Parvati Dev, Cheryl Koopman, and C. Barr Taylor, “Evaluation of Computerized Text Analysis in an Internet Breast Cancer Support Group,” Computers in Human Behavior, Vol. 21, 2005.
Pennebaker, James W., Roger J. Booth, and Martha E. Francis, Linguistic Inquiry and Word Count :
LIWC2007—Operator’s Manual, Austin, Tex. : LIWC.net, 2007.
Boroditsky, L., “Does Language Shape Thought? Mandarin and English Speakers’ Conception of Time,” Cognitive Psychology, Vol. 43, No. 1, 2001
Kahn, Jeffrey, Renee Tobin, Audra Massey, and Jennifer Anderson, “Measuring Emoțional Expression with the Linguistic Inquiry and Word Count,” American Journal of Psychology, Vol. 120, No. 2, 2007.
Chung, Cindy K., and Pennebaker James W., “The Psychological Function of Function Words,” in Klaus Fiedler, ed., Social Communication : Frontiers of Social Psychology, New York : Psychology Press, 2007.
Mitja Back, Kufner Albrecht, and Egloff Boris, “The Emoțional Timeline of September 11, 2001,” Psychological Science, Vol. 21, No. 10, 2010
Chung, Cindy K., Clinton Jones, Alexander Liu, and James W. Pennebaker, Predicting Success and Failure in Weight Loss Blogs Through Natural Language Use, Austin, Tex. : University of Texas, 2008.
Chung, Cindy K., and James W. Pennebaker, “The Psychological Function of Function Words,” in Klaus Fiedler, ed., Social Communication : Frontiers of Social Psychology, New York : Psychology Press, 2007.
Georg, Alpers W., Winzelberg Andrew J., Classen Catherine, Roberts Heidi, Dev Parvati, Koopman Cheryl, and C. Barr Taylor, “Evaluation of Computerized Text Analysis in an Internet Breast Cancer Support Group,” Computers in Human Behavior, Vol. 21, 2005.
Cohn, Michael A., Mehl Matthias R., and Pennebaker James W., “Linguistic Markers of PsychologicalChange Surrounding September 11, 2001,” Psychological Science, Vol. 15, 2004.
Kelly J., and Etling B., Mapping Iran’s Online Public : Political and Culture in the Persian Blogosphere, Cambridge, Mass. : Harvard University, Berkman Center for Internet and Society, 2008
Kenneth Pollack, M., The Persian Puzzle : The Conflict Between Iran and America, New York : Random House, 2004
Hancock, Jeffrey T., Beaver David I., Chung Cindy K., Frazee Joey, Pennebaker James W., Art Graesser, and Cai Zhiqiang, “Social Language Processing : A Framework for Analyzing the Communication of Terrorists and Authoritarian Regimes,” Behavioral Sciences of Terrorism and Political Aggression, Vol. 2, No. 2, May 2010.
Pennebaker, James W., Cindy K. Chung, M. Ireland, A. Gonzales, and Roger J. Booth, The Development and Psychometric Properties of LIWC2007, Austin, Tex. : LIWC.net, 2007
Gortner, Eva-Maria, and James W. Pennebaker, “The Archival Anatomy of a Disaster : Media Coverage and Community-Wide Health Effects of the Texas A&M Bonfire Tragedy,” Journal of Social and Clinical Psychology, Vol. 22, 2003
Pennebaker, James W., Roger J. Booth, and Martha E. Francis, Linguistic Inquiry and Word Count :
LIWC2007—Operator’s Manual, Austin, Tex. : LIWC.net, 2007.
Petre DUȚU, Anișoara DINU, Primăvara arabă și mediul de securitate, Sesiune de comunicări
Științifice – Echilibrul de putere și mediul de securitate, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2011.
Cristea DUMITRU, ROLUL TEHNOLOGIILOR INFORMATICE ȘI DE COMUNICAȚII ÎN DESFĂȘURAREA REVOLTELOR DIN PRIMĂVARA ARABĂ, Revista Comunicațiilor și Informaticii nr. 1/2012
Ramy RAOOF, The Internet and social movements in North Africa, Global Information Society Watch 2011, Published by Association for Progressive Communications (APC) and Humanist Institute for Cooperation with Developing Countries (Hivos), South Africa 2011
ARTICOLE DE PRESĂ
22 Bahman Protests : Iranian Opposition Planning Demonstrations on Anniversary of Revolution
Blogosphere Sees Healthy Growth,” November 8, 2006. As of November 3, 2011
Jardin, Xeni, “Iran SMS Networks “Mysteriously” Fail Right Before Elections,” BoingBoing, June 13, 2009. Asof November 3, 2011
Iran Lifts Block on SMS Texting,” July 2, 2009d. As of November 3, 2011
Athanasiadis, Iason, “Accused of Spying : Journalist Iason Athanasiadis Tells of His Time in Iranian Jail,” World News, July 12, 2009. As of November 3, 2011
Cellan-Jones, Rory, “Hi-Tech Helps Iranian Monitoring,” Wall Street Journal, Middle East News, June 22,2009. As of November 3, 2011
Amos, Deborah, “1 Year Later, Iran’s Opposition Still Relies on Internet, “NPR, June 9, 2010. As of
November 3, 2011
Iran : Opposition and Hard-Liners Get Ready for 22 Bahman Confrontations,” February 7, 2010. As of
November 3, 2011
Worth, Robert F., “Despite Warning, Thousands Rally in Iran,” New York Times, Middle East, September 18,2009a. As of November 3, 2011
Dissidents Mass in Tehran to Subvert an Anti-U.S. Rally,” New York Times, November 5, 2009b
Iranian Students Clash with Police,” New York Times, December 8, 2009b
Worth, Robert F., Nazila Fathi, and Jeff Zeleny, “Despite Warning, Thousands Stage Protests in Iran,” New York Times, June 22, 2009
BBC News, “Iran Leader’s Comments Attacked,” October 27, 2005. As of November 3, 2011
Wolfowitz, Paul, “Obama Needs to Change Stance on Iran,” Washington Post, June 19, 2009. As of
November 3, 2011
Iran, Asr, and Peykeiran, “Javad Larijani Uses Racial Slur in Reference to Obama,” Frontline, tehranbureau, June 24, 2010. As of November 3, 2011
Peskin, Doron, “Iranian Election Campaign Costs Millions,” Israel Business, June 13, 2009. As of
November 3, 2011
Ayoub, M., “Arba’in,” Encyclopedia Iranica, online edition, 1986. As of November 3, 2011
Wikileaks reveals video showing US air crew shooting down Iraqi civilians
Wikileaks challenges U.S. State Department
Roger HARDY, Egypt protests : an Arab spring as old order crumbles?, BBC News, Feb. 2, 2011.
Evgeny MOROZOV, Moldova’s Twitter Revolution. Net Effect, April 7th 2009
Julius COURT, People Power II in the Philippines : The First e-Revolution?, 2001
Global Voices Syria, Reports on Internet Blackout, 3 June, 2011
WEB
http://www.historia.ro/
http://en.wikipedia.org/
http://www.dodccrp.org
http://www.brightplanet.com
http://www.huffingtonpost.com
http://www.rand.org
http://www.npr.org
http://twapperkeeper.com/
http://www.freedomhouse.org
http://news.bbc.co.uk
http://blogs.law.harvard.edu
http://www.boingboing.net
http://www.telegraph.co.uk/
http://www.npr.org
http://latimesblogs.latimes.com
http://mashable.com
http://www.nytimes.com
http://blog.twitter.com
http://greenlawyers.wordpress.com
http://www.pbs.org
http://www.presstv.ir
http://www.ynetnews.com/
http://mashable.com
http://www.iranica.com
http://www.haaretz.com
http://www.theguardian.com
http://blogs.fas.org
http://www.spiegel.de
http://wlcentral.org/
http://www.scribd.com
http://www.worldissues360.com
http://neteffect.foreignpolicy.com/
http://www.odi.org.uk
http://www.realitatea.net
http://www.zelist.ro
www.itu.int
VIII.ANEXE
Anexa 2
Figura 1 Rata de cuvinte obscene după alegerile electorale din Iran 2009
Anexa 3
Figura 2. Înjurături pe twitter după alergeri
Anexa 4
Figura 3. Comparație asupra cuvintelor cu anexietate când se scrie despre Khamenei and Ahmadinejad
Anexa 5
Figura 4. Comparație a emoțiilor pozitive pentru Karroubi și Mousavi de-a lungult timpului.
Anexa 6
Figura 5. Compartia înjurăturilor adresate lui Mousavi și Ahmadinejad de-a lungul timpului
Anexa 7
Figura 6. Înjurături aduse forțelor Basij și Gardei Revoluționară după alegerile din 2009
Anexa 7
Figura 6. Comparație de înjuri aduse Statelor Unite și președintelui Obama
Anexa 8
Figura 7. Utilizarea pronumelor personale când se scrie despre Obama și Statele Unite
Anexa 9
Figura 8. Utilizarea pronumelor personale la plural când se scrie despre Obama și Mousavi
Anexa 10
Figura 9. Utilizarea pronumelor personale la plural când se scrie despre Obama și Ahmadinejad
Anexa 11
Figura 10. Comparație de tristețe când se scria despre Obama, Khamenei, siAhmadinejad
Anexa 16
Figura 11. Tristețe exprimata pe Twitter după alegeri
Anexa 13
Figura 12. RMGC Social media
Anexa 13
Figura 13 Raport social media Roșia Montana
Anexa 14
Figura 14. Raport social media RMGC pe anul 2013
Anexa 15
Tabel 1. Utilizatorii Twitter și Facebook (media la începutul anului 2011)
Anexa 16
Tabel 2. Accesul la tehnologiile informatice și de comunicații în țările arabe
Anexa 17
Figura 15. Graficul măsurilor adoptate în spațiul cibernetic de către Guvernul Egiptean
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE OFICIALE
Commodore Tyrrel Patrick l NATO OSINT Reader, OBE MA LL.B Royal NavyCommander, Defence Intelligence and Security School, UK February 2002
Central Intelligence Agency, “Iran,” The World Factbook, Washington, D.C. : CIA, 2010
CĂRȚI ȘI LUCRĂRI DE SPECIALITATE
Amitav Mallik, TECHNOLOGY AND SECURITY IN THE 21st CENTURY A DEMAND-SIDE PERSPECTIVE, SIPRI Research Report No. 20.
Zeng Daniel, Chen Hsinchun and Lusch Robert, Li Shu-Hsing, Publicat in Intelligent Systems, IEEE, Social Media Analyticsand Intelligence, IEEE Computer Society, Nov. – Dec. 2010.
Florian Schaurer și Jan Störger, Intelligence : Journal of U.S. Intelligence Studies.
Aftergood, Steven. "Intelligence and the Open Source Challenge, " Secrecy News (from the
FAS Project on Government Secrecy), 2 May 2001.
Alpers, Georg W., Andrew J. Winzelberg, Catherine Classen, Heidi Roberts, Parvati Dev, Cheryl Koopman, and C. Barr Taylor, “Evaluation of Computerized Text Analysis in an Internet Breast Cancer Support Group,” Computers in Human Behavior, Vol. 21, 2005.
Pennebaker, James W., Roger J. Booth, and Martha E. Francis, Linguistic Inquiry and Word Count :
LIWC2007—Operator’s Manual, Austin, Tex. : LIWC.net, 2007.
Boroditsky, L., “Does Language Shape Thought? Mandarin and English Speakers’ Conception of Time,” Cognitive Psychology, Vol. 43, No. 1, 2001
Kahn, Jeffrey, Renee Tobin, Audra Massey, and Jennifer Anderson, “Measuring Emoțional Expression with the Linguistic Inquiry and Word Count,” American Journal of Psychology, Vol. 120, No. 2, 2007.
Chung, Cindy K., and Pennebaker James W., “The Psychological Function of Function Words,” in Klaus Fiedler, ed., Social Communication : Frontiers of Social Psychology, New York : Psychology Press, 2007.
Mitja Back, Kufner Albrecht, and Egloff Boris, “The Emoțional Timeline of September 11, 2001,” Psychological Science, Vol. 21, No. 10, 2010
Chung, Cindy K., Clinton Jones, Alexander Liu, and James W. Pennebaker, Predicting Success and Failure in Weight Loss Blogs Through Natural Language Use, Austin, Tex. : University of Texas, 2008.
Chung, Cindy K., and James W. Pennebaker, “The Psychological Function of Function Words,” in Klaus Fiedler, ed., Social Communication : Frontiers of Social Psychology, New York : Psychology Press, 2007.
Georg, Alpers W., Winzelberg Andrew J., Classen Catherine, Roberts Heidi, Dev Parvati, Koopman Cheryl, and C. Barr Taylor, “Evaluation of Computerized Text Analysis in an Internet Breast Cancer Support Group,” Computers in Human Behavior, Vol. 21, 2005.
Cohn, Michael A., Mehl Matthias R., and Pennebaker James W., “Linguistic Markers of PsychologicalChange Surrounding September 11, 2001,” Psychological Science, Vol. 15, 2004.
Kelly J., and Etling B., Mapping Iran’s Online Public : Political and Culture in the Persian Blogosphere, Cambridge, Mass. : Harvard University, Berkman Center for Internet and Society, 2008
Kenneth Pollack, M., The Persian Puzzle : The Conflict Between Iran and America, New York : Random House, 2004
Hancock, Jeffrey T., Beaver David I., Chung Cindy K., Frazee Joey, Pennebaker James W., Art Graesser, and Cai Zhiqiang, “Social Language Processing : A Framework for Analyzing the Communication of Terrorists and Authoritarian Regimes,” Behavioral Sciences of Terrorism and Political Aggression, Vol. 2, No. 2, May 2010.
Pennebaker, James W., Cindy K. Chung, M. Ireland, A. Gonzales, and Roger J. Booth, The Development and Psychometric Properties of LIWC2007, Austin, Tex. : LIWC.net, 2007
Gortner, Eva-Maria, and James W. Pennebaker, “The Archival Anatomy of a Disaster : Media Coverage and Community-Wide Health Effects of the Texas A&M Bonfire Tragedy,” Journal of Social and Clinical Psychology, Vol. 22, 2003
Pennebaker, James W., Roger J. Booth, and Martha E. Francis, Linguistic Inquiry and Word Count :
LIWC2007—Operator’s Manual, Austin, Tex. : LIWC.net, 2007.
Petre DUȚU, Anișoara DINU, Primăvara arabă și mediul de securitate, Sesiune de comunicări
Științifice – Echilibrul de putere și mediul de securitate, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2011.
Cristea DUMITRU, ROLUL TEHNOLOGIILOR INFORMATICE ȘI DE COMUNICAȚII ÎN DESFĂȘURAREA REVOLTELOR DIN PRIMĂVARA ARABĂ, Revista Comunicațiilor și Informaticii nr. 1/2012
Ramy RAOOF, The Internet and social movements in North Africa, Global Information Society Watch 2011, Published by Association for Progressive Communications (APC) and Humanist Institute for Cooperation with Developing Countries (Hivos), South Africa 2011
ARTICOLE DE PRESĂ
22 Bahman Protests : Iranian Opposition Planning Demonstrations on Anniversary of Revolution
Blogosphere Sees Healthy Growth,” November 8, 2006. As of November 3, 2011
Jardin, Xeni, “Iran SMS Networks “Mysteriously” Fail Right Before Elections,” BoingBoing, June 13, 2009. Asof November 3, 2011
Iran Lifts Block on SMS Texting,” July 2, 2009d. As of November 3, 2011
Athanasiadis, Iason, “Accused of Spying : Journalist Iason Athanasiadis Tells of His Time in Iranian Jail,” World News, July 12, 2009. As of November 3, 2011
Cellan-Jones, Rory, “Hi-Tech Helps Iranian Monitoring,” Wall Street Journal, Middle East News, June 22,2009. As of November 3, 2011
Amos, Deborah, “1 Year Later, Iran’s Opposition Still Relies on Internet, “NPR, June 9, 2010. As of
November 3, 2011
Iran : Opposition and Hard-Liners Get Ready for 22 Bahman Confrontations,” February 7, 2010. As of
November 3, 2011
Worth, Robert F., “Despite Warning, Thousands Rally in Iran,” New York Times, Middle East, September 18,2009a. As of November 3, 2011
Dissidents Mass in Tehran to Subvert an Anti-U.S. Rally,” New York Times, November 5, 2009b
Iranian Students Clash with Police,” New York Times, December 8, 2009b
Worth, Robert F., Nazila Fathi, and Jeff Zeleny, “Despite Warning, Thousands Stage Protests in Iran,” New York Times, June 22, 2009
BBC News, “Iran Leader’s Comments Attacked,” October 27, 2005. As of November 3, 2011
Wolfowitz, Paul, “Obama Needs to Change Stance on Iran,” Washington Post, June 19, 2009. As of
November 3, 2011
Iran, Asr, and Peykeiran, “Javad Larijani Uses Racial Slur in Reference to Obama,” Frontline, tehranbureau, June 24, 2010. As of November 3, 2011
Peskin, Doron, “Iranian Election Campaign Costs Millions,” Israel Business, June 13, 2009. As of
November 3, 2011
Ayoub, M., “Arba’in,” Encyclopedia Iranica, online edition, 1986. As of November 3, 2011
Wikileaks reveals video showing US air crew shooting down Iraqi civilians
Wikileaks challenges U.S. State Department
Roger HARDY, Egypt protests : an Arab spring as old order crumbles?, BBC News, Feb. 2, 2011.
Evgeny MOROZOV, Moldova’s Twitter Revolution. Net Effect, April 7th 2009
Julius COURT, People Power II in the Philippines : The First e-Revolution?, 2001
Global Voices Syria, Reports on Internet Blackout, 3 June, 2011
WEB
http://www.historia.ro/
http://en.wikipedia.org/
http://www.dodccrp.org
http://www.brightplanet.com
http://www.huffingtonpost.com
http://www.rand.org
http://www.npr.org
http://twapperkeeper.com/
http://www.freedomhouse.org
http://news.bbc.co.uk
http://blogs.law.harvard.edu
http://www.boingboing.net
http://www.telegraph.co.uk/
http://www.npr.org
http://latimesblogs.latimes.com
http://mashable.com
http://www.nytimes.com
http://blog.twitter.com
http://greenlawyers.wordpress.com
http://www.pbs.org
http://www.presstv.ir
http://www.ynetnews.com/
http://mashable.com
http://www.iranica.com
http://www.haaretz.com
http://www.theguardian.com
http://blogs.fas.org
http://www.spiegel.de
http://wlcentral.org/
http://www.scribd.com
http://www.worldissues360.com
http://neteffect.foreignpolicy.com/
http://www.odi.org.uk
http://www.realitatea.net
http://www.zelist.ro
www.itu.int
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Provocările Social Media (ID: 107733)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.