Provocari la Adresa Securitatii Internationale

Introducere

In prezent multitudinea conflictelor de orice tip existente in societatea actuala au la baza o serie de carente comunicationale, pragurile comunicationale de orice fel pot genera si, in cele mai multe cazuri, chiar pot genera conflicte a caror intensitate poate oscila de la simple tensiuni ale relatiilor inter-umane la tensiuni diplomatice complexe sau chiar conflicte armate, rolul medierii in aceste contexte este acela al depasirii pragurilor comunicationale pentru solutionarea si stingerea conflictului si, implicit salvarea relatiei existente intre cele doua parti, intrucat intr-o era a globalizarii, in care necesitatea de a supravietui si de a te impune determina schimbari majore in toate domeniile de activitate si la nivelul atitudinilor si al actiunilor, puterea devenind principalul element de referinta in ceea ce priveste succesul/accesul la orice nivel sau in orice domeniu, aceasta in conditiile in care totul, de la relatiile interpersonale, raporturile de munca, interactiunile comerciale, pana la relatiile si dialogul intre state se bazeaza pe raporturi si relatii de putere, fapt care implica in mod automat stapanirea tehnicilor de comunicare, negociere și mediere, si combinand multiple si temeinice cunostinte teoretice din domeniul psihologiei sociale, al sociologiei si al tehnicilor de manipulare si, de ce nu, publicitate, cercetari statistice, studii de marketing – specialistii in mediere si negociere sunt cei care ajung sa controleze starile conflictuale de orice tip, prin conflict intelegandu-se orice relatie care implica doua parti si existenta unei dispute/tensiuni, iar comunicarea, medierea si abilitatile de negociere au devenit elementul esential al supravietuirii intr-o era dominata de si bazata pe raporturile de putere, iar introducerea medierii si a solutionarii alternative a conflictelor in viata de zi cu zi nu este doar o modificare procedurala in ceea ce priveste actul de justitie, ci reprezinta o schimbare la nivel de cultura si de mentalitate, in concluzie, intr-o maniera mai mult sau mai putin formala medierea a existat dintotdeauna in societatile traditionale formate chiar din grupuri de persoane restranse ca numar, si in cadrul acestor grupuri a existat intotdeauna o autoritate sau o persoana inteleapta a carei menire a fost, la un moment dat, aceea de a interveni ca mediator atunci cand o situatie conflictuala de orice natura a cerut acest lucru, iar in momentul in care dimensiunea numerica comunitatilor umane a crescut, s-a ajuns in situatia in care doua persoane reprezentand cele doua parti implicate in situatia conflictuala, nu aveau neaparat o cunostinta comuna care sa le serveasca drept mediator, din acel moment, solutionarea conflictelor s-a realizat prin decizii ale statului, executarea acestora cazand in sarcina aceleiasi autoritati statale.

Internationalizarea tot mai accentuata a vietii si a mediului de afaceri, precum si nevoia de comprimare temporala a tuturor actiunilor, in special a litigiilor care blocheaza activitatea comerciala sau relationala/contractuala, au condus la incercarea de evitare, de catre parti, a instantelor de tip traditional mari consumatoare de resurse umane si financiare, si la folosirea pe o scara din ce in ce mai larga, a arbitrajului, arbitrajul si-a aratat insa in curand limitele, mai cu seama ca urmare a costurilor destul de ridicate, si in prezent, lumea afacerilor interne si internationale evolueaza mult prea rapid pentru a lasa partilor ragazul necesar pentru ca autoritatile sa gaseasca o solutie, iar acestea se arata din ce in ce mai putin dispuse sa accepte ca un tert sa dispuna de drepturile lor si sa le priveze de autonomia care le-ar permite sa se adapteze rapid la diverse schimbari de context sau de atitudine si sa adopte propriile decizii, medierea reprezinta astfel o schimbare fundamentala la nivel de mentalitate si constituie un progres major al civilizatiei prin simplul fapt ca permite partilor sa adopte din nou, in mod liber, propriile decizii, cu ajutorul unei a treia parti neutre, independente si impartiale atunci cand au esuat in incercarea de a gasi ele insele o soluție pentru incheierea disputei in care sunt implicate.

Conform celei mai des folosite definitii, medierea este arta prin care o persoana specializată in procedura de solutionare alternativa a conflictelor și denumita mediator ajuta partile implicate intr-un conflict sa transforme respectivul conflict intr-o intelegere, din aceasta perspectiva si cu acest obiectiv, mediatorul este cel care ajuta partile aflate in conflict sa isi analizeze pozitia in cadrul conflictului, sa genereze optiuni, sa identifice posibile variante de remediere a situatiei conflictuale, alegand intre optiunile generate si formulate pornind de la ideea ca fiecare entitate are un punct de vedere diferit, aceasta in conditiile in care, de cele mai multe ori, principal cauza a declansarii unui conflict, de orice natura, este lipsa unei comunicari coerente menite sa atenueze starea conflictuala si sa o restabileasca pe cea de colaborare, numarul extrem de mare de procese aflate pe rolul instantelor interne si internationale fiind determinat, in mare masura de orgolii, dar si de ideea de victimizare, fiecare parte a unui proces aflat pe rolul instantelor se considera inevitabil o victima a celeilalte parti, aceasta din urma fiind considerata sursa tuturor situatiilor negative posibile, iar incrancenarea cu care partile lupta pentru obtinerea unei opinii publice favorabile este determinată in primul rand de imaginea pe care o au despre partea adversa, fapt care reprezinta o sursa continua, permanenta de stres, dezamagiri si lupte cu un inamic de multe ori inventat decat real, si in toate aceste cazuri, datoria mediatorului este aceea de a face partile sa ajunga la o intelegere si la un acord reciproc avantajos, recurgand nu doar la pregatirea si experienta internationala, ci si la abilitatile si calitatile sale de comunicator, adaptate in functie de partile cu care intra in contact si de personalitatile acestora, iar prima sarcina majora a mediatorului este aceea de a identifica asteptarile fiecarei parti si de a incerca sa le aduca la un punct convergent, precum si de a descoperi temerile partilor pentru a le putea inlatura pe cele nefundamentate sau false prin facilitarea dialogului.

Uneori, dialogul ineficient dintre partile implicate intr-un conflict tensioneaza si mai mult raporturile dintre ele, mai mult chiar decat lipsa comunicarii, in timp ce alteori comunicarea eficienta poate genera solutii dintre cele mai neasteptate.

De aici rezulta, drept concluzie, faptul ca mediatorul nu poate contribui la solutionarea unui conflict decat daca a inteles cauzele reale, obiective ale respectivului conflict, iar sursa conflictului trebuie stabilita in urma culegerii unor informatii cat mai exacte si obiective despre parti, fapt posibil numai in cazul in care mediatorul reuseste sa castige increderea totala a partilor.

Liderii religiosi au tinut seama cu mult timp in urma de principiile medierii ca metoda de gestionare a conflictelor, Biserica Romano-Catolica a jucat un rol deosebit in medierea conflictelor din Renastere, clerul media dispute de familie, cazuri penale si dispute diplomatice intre nobili, iar rabinii evrei au si ei o traditie in acest sens in comunitate, iar multe religii orientale se bazeaza pe consens social, convingere morala si armonie, si astfel inca din Evul Mediu si de la aparitia statelor nationale, diplomatii au folosit mediatori ca terta parte, medierea fiind practicata pe scara larga in China, in cadrul Comitetelor Populare de Conciliere, deasemenea este folosita in multe tari din Africa pentru a rezolva disputele dintre vecini, iar in zona Pacificului de Sud, exista consilieri si comitete care se intalnesc regulat „…pentru a menține condițiile de dezbatere ordonată” intre cei care au ceva de disputant, si anumite secte religioase care au ajutat la colonizarea Americii de Nord erau si ele angajate activ in rezolvarea disputelor dintre membrii lor.

Medierea este folosita din ce in ce mai mult si in Occident in solutionarea disputelor civile si comunitare, astfel, au fost create numeroase centre de mediere a conflictelor comunitare in care medierea este utilizata intr-o arie larga de probleme, de la conflictele din familie, pana la incercarea de solutionare a disputelor comerciale.

Sfera de analiza a securitatii

Pentru aprofundarea eficienta a studiului cu privire la problematica securitatii nationale,securitatii collective si securitatii globale, pentru a aborda o analiza optima cu privire la securitatea nationala,securitatea colectiva si securitatea globala vom pori de la opinia prin care se admite ca …securitatea ocupa un loc central intre preocuparile actuale ale gandirii filosofice, intrucat omenirea ,care pare incapabila sa coexiste armonios,domina multe dintre conditiile care determina aceasta stare pe diferite niveluri ale organizarii sociale: individual, grupal, national, regional sau global, iar pentru a putea determina conceptual de Securitate trebuie in primul rand stabilite provocarile care ii aduc atingere, amenintarile, pericolele, riscurile si vulnerabilitatile care o pot influenta, intrucat apar in permanenta unele noi care pot afecta sau compromite strategiile de aparare, normele, reformele, doctrina, iar dezvoltarea mediului de Securitate implica intr-o permanenta schimbare si transformare decizii eficiente de redefinire, reconfigurare, reconstruire si reglementare a masurilor transpuse in norme de drept care reglementeaza securitatea individuala, securitatea de grup, securitatea sociala, securitatea nationala, securitatea globala si securitatea colectiva si de reglementare a noi si eficiente forme, decizii si modalitati de cooperare, in contextul globalizarii geostrategice si in prisma acesteia a dezvoltarii economice, sociale, culturale, militare si de securitate, care impun noi abordari ale securitatii societatii, sub toate aspectele, istoria fiind bogata in pilde de asigurare a securitatii, atat a individului cat si a colectivitatilor, pana la nivel global.

Cuvinte cheie: securitate, securitate a individului, securitate umana, securitate a societatii, securitate a grupului,securitate nationala, securitate colectiva, securitate europeana, securitate globala, securitate prin cooperare, provocari, amenintari, vulnerabilitati, risc, pericol.

Istoric

Acum mai bine de 2000 de ani, romanii priveau conceptul de securitate ca pe un fapt de a fi la adapost de orice amenintare sau orice pericol, chiar prin absenta oricarui pericol, securitatea privita printr-o atitudine manifestata prin absenta pericolelor sau a amenintarilor, iar imparatul Hostilian (250 d.Hr.) a imprimat pe o medalie sensul conceptului de securitate pe care o considera ca pe o “…libertate in fata amenintarii “.

De asemenea, regasim in Franta din secolul XIII, securitatea ca fiind “…ration d’ Etat “- ratiune de stat, stare de necesitate, in baza careia guvernul avea dreptul de a adopta masuri exceptionale cu privire la asigurarea securitatii statului.

Intr-o maniera studiata din punct de vedere subiectiv, sentimentul de incredere, siguranta si liniste trebuie abordat intr-un context de certitudine, securitatea devine reala si efectiva cand imbraca dimensiunile certitudinii, iar in ceea ce priveste securitatea colectiva se implica certitudinea frontierelor, a unitatii si integritatii teritoriale a statelor, a pastrarii limbii, culturii si spiritualitatii, elemente esentiale dar care pot constituii o piedica de care trebuie sa se tina seama in contextul globalizarii geopolitice si geostrategice, si, in concluzie, increderea, siguranta, linistea si certitudinea sa isi regaseasca izvorul nu numai in absenta amenintarilor, provocarilor si pericolelor, ci avand control asupra acestora, cu toate ca uneori politicile unor mari puteri se pot izbi de situatii in care este impiedicata promovarea si protejarea intereselor proprii in diferite zone ale lumii, percepute drept stari de insecuritate sau amenintari, pentru inlaturarea unor astfel de situatii se considera indreptatite sa intrebuinteze mijloace de constrangere, inclusiv mijloace de constrangere bazate pe forta armata, de natura militara .

Notiune

Pentru a putea incerca o definitie a securitatii ,trebuie studiata definitia amenintarii, iar amenintarea reprezinta o actiune sau o succesiune de evenimente care ameninta in mod grav sa produca degradarea calitatii vietii cetatenilor unui stat, intr-o perioada relativ scurta de timp, sau constituie o amenintare de neingnorat la adresa libertatii de alegere a politicii unui guvern sau a unei entitati private sau neguvernamentale din interiorul unui stat .

Definitiile intalnite referitoare la termenul de securitate, in literature de specialitate, incumba acceptiunea ca notiunea nu este absoluta, ci relativa, proiectarea acesteia atat in sfera nationala cat si in sfera internationala impune in abordarea conceptului o anumita doza de gradualitate, intrucat din termenul de securitate au derivat atat teoria cat si practica relatiilor internationale, notiuni si concepte precum: securitate internationala, securitate mondiala, securitate globala, securitate continental, securitate regionala, securitate comunitara, securitate multiregionala, securitate colectiva si securitate prin cooperare .

Securitatea internationala reprezinta un mod de organizare al relatiilor internationale, caracterizat de faptul ca toate statele lumii sunt la adapost de orice agresiune, provocare, act de forta, amenintare cu folosire a fortei, orice atentat la adresa independentei si suveranitatii nationale sau a integritatii teritoriale, conceptul are insa o descriere mult mai ampla care mai exprima si interdependenta accentuata a factorilor de natura militara, politica, economica, sociala, tehnologica, culturala si geografica . Securitatea fiind astfel privita drept un parametru de proces si nu un factor de stare, intrucat tentativele unui posibil actor international de a obtine securitatea absoluta, poate avea drept efect contrariul, precum si inducerea unei stari de insecuritate prin amenintarile care pot veni drept raspuns din partea altor actori internationali care vor intreprinde sau vor fi tentati sa intreprinda masuri si actiuni de contracarare, iar toate acestea vor avea drept efect final lezarea securitatii la toate nivelele .

Din operele autorilor de specialitate vom reda opinia lor exprimata privitoare la definitia securitatii:

“… securitatea internationala este determinata in fond de securitatea interna si externa a diferitelor sisteme sociale, de masura in care, in general, identitatea sistemului depinde de circumstante externe. Expertii definesc in general securitatea sociala ca pe securitate interna. Functia ei esentiala este aceea de a asigura puterea politica si economica a clasei conducatoare date sau supravietuirii sistemului social si un grad adecvat de securitate politica .”

“ Securitatea in sine este o relativa absenta a razboiului, combinata cu o relativa solida convingere ca nici un razboi care ar putea avea loc nu s-ar termina cu o infrangere.”

“ Securitatea nationala este capacitatea unei natiuni de a-si urmari cu succes interesele nationale , asa cum le concepe ea , oriunde in lume.”

“ O natiune este in siguranta in masura in care nu se afla in pericol de a trebui sa sacrifice valori esentiale, daca doreste sa evite razboiul si, poate atunci cand este provocata sa si le mentina obtinand victoria intr-un razboi.”

“ Securitatea nationala include politica traditionala de aparare si , de asemenea actiunile nonmilitare ale unui stat pentru a-si asigura totala capacitate de a supravietui ca entitate politica in scopul de a-si exercita influenta si de a-si indeplini obiectivele interne si internationale .”

“ Securitatea nationala poate fi definita drept capacitatea de a se opune agresiunii din exterior .”

“Securitatea este asigurarea bunastarii viitoare .”

“Securitatea este absenta relativa a amenintarilor cu distrugerea “

“ Securitatea nationala este mentinerea unui mod de viata acceptabil (…) pentru popor si compatibil cu nevoile si aspiratiile legitime ale celorlalti. Ea include absenta atacurilor armate si absenta subversiunii interne si absenta eroziunii valorilor politice, economice si sociale, care sunt esentiale pentru calitatea vietii.”

“Securitatea nationala este acea parte a politicii guvernamentale care are drept obiectiv crearea conditiilor politice, nationale si internationale, favorabile pentru protejarea sau extinderea valorilor nationale vizate impotriva adversarilor existenti sau potentiali.”

“Securitatea poate fi conceputa drept ceea ce se numeste in teoria limbajului un act de vorbire (…) afirmarea insasi constituie actul (…) promitand securitate, un reprezentant al statului deplaseaza cazul dinspre particular spre o zona specifica, pretinzand un drept special de a folosi toate mijloacele necesare pentru a bloca aceasta evolutie.”

“Securitatea, in orice sens obiectiv, se refera la absenta amenintarilor la adresa valorilor dobandite, iar in sens subiectiv, la absenta temerii ca asemenea valori vor fi atacate.”

“ Securitatea inseamna capacitatea unei natiuni de a impiedica un razboi sau, daca acest lucru nu reuseste, de a castiga un razboi, pentru a nu-si pierde integritatea si independent nationala.”

“…starea in care trebuie sa se gaseasca un stat pentru a putea sa se dezvolte liber si sa actioneze neingradit pentru promovarea intereselor fundamentale proprii .”

“…o stare caracterizata printr-un ansamblu de conditii sociale, economice ,politice, de mediu, culturale etc, propice desfasurarii normale a vietii si activitatii indivizilor si comunitatilor umane dintr-un spatiu delimitat geografic, intr-o perioada de timp riguros determinata .”

“…o stare de echilibru dinamic al unui sistem in care au loc diverse procese organizate sau dezorganizate, iar elementul subiectiv, inerent politicii de securitate, determina o goana frenetica a tuturor statelor dupa securitate, rezultatul, fiind de fapt, contrar.”

“…deplinatatea conditiilor: politice, economice, militare, sociale si culturale – necesare pentru a garanta suveranitatea independentei si promovarea intereselor nationale. Orice amenintare la nivelul celor cinci dimensiuni este perceputa ca amenintare la adresa securitatii nationale .”

“ Securitatea natiunii este o conditie a avantajului militar sau de aparare, o pozitie favorabila in relatiile internationale si o situatie de aparare care permit o rezistenta incununata de succes impotriva unor acte ostile sau distructive, interne sau externe.”

“ Securitatea inseamna absenta amenintarilor impotriva unor valori importante .”

Deasemenea, modificarile care si-au pus amprenta pe arhitectura globala de securitate, deschid, pentru tot mai multe state, oportunitati reale, creaza responsabilitati suplimentare si genereaza provocari complexe, fata de care trebuie sa se adopte o conduita cat mai pragmatica, activa si previzibila, cu scopul de a se raspunde sfidarilor contemporane in acord cu interesele lor majore si prin asumarea principiilor lumii democratice .

In ceea ce priveste politica de securitate nationala , trebuie privita atat in ceea ce presupune in abordarea ei a problemelor prezente, cat si in perspectiva, cautand solutii eficiente a problemelor viitoare, intrucat in ea se regasesc interesele vitale ale natiunii si numai ea poate stabilii liniile de actiune pentru a depasi amenintarile prezente si viitoare si a gestiona evolutiile favorabile, deoarece, in ultima instanta, politica de securitate nationala cauta sa reuneasca si sa coordoneze contributiile tuturor celor responsabili in materie de securitate nationala, in functie de interesele si amenintarile considerate ca fiind cele mai importante.

Una dintre cele mai cuprinzatoare definitii din literature de specialitate, a amenintarilor la adresa securitatii, care a deschis calea de percepere a securitatii dincolo de aspectul sau militar, prin care amenintarea la adresa securitatii incumba “…o actiune sau succesiune de evenimente care: ameninta in mod grav sa produca degradarea calitatii vietii cetatenilor unui stat, intr-o perioada relativ scurta de timp, sau constituie o amenintare de neignorat la adresa libertatii de alegere a politicii unui guvern sau a unei entitati private, sau neguvernamentale din interiorul unui stat.”

Dintotdeuna, ”problemele care solicita raspunsuri in domenii diverse precum: securitatea, comunicatiile, economia, constiinta si comportamentele politice, educatia in toate aspectele si nivelele ei privita, reprezinta probleme comune care implica solutii la care este imperios necesar sa contribuie fiecare, totodata aparitia globalizarii contracta distante si durate, pulverizeaza granite si ingradiri de tip autarhic, relativizeaza si uniformizeaza noul ,face ca sistemele axiologice sa devina accesibile, stimuleaza comunicarea si compatibilizarea, genereaza provocari la nivel planetar, stimuleaza creativitatea, competitia si competitivitatea , schimba criterii referentiale, dar, de asemenea reprezinta o realitate faptul ca in lume exista o multitudine de civilizatii si entitati: societati lignajere, societati subdezvoltate, societati in curs de modernizare, societati post-modernizate, si, din aceasta cauza, globalizarea are efect atenuant, dar si amplificator al diferentelor, intrucat globalizarea produce o distribuire imperativa a valorilor, intr-un cadru inegal si inechitabil, iar daca modernitatea si modernitatea tarzie asigura o relativa stabilitate si habitat normal indivizilor care populeaza tarile care au atins acest stadiu, modernizare – si indeosebi rata inalta a modernizarii – genereaza instabilitate si conflicte .”

Fenomenul globalizarii incumba implicit importuri si exporturi de valori si nonvalori care se rasfrang asupra conduitelor umane, iar in ceea ce priveste societatile aflate in schimbare in care a avut loc o destructurare a traditiilor si o delegitimare a autoritatii, fara a implica o legitimare a noilor institutii, fenomenele negative iau amploare cu repeziciune, fara a avea o baza de date a gestionarilor, globalizarea imbracand forma unei ere istorice care nu se poate ignora, singura problema care se ridica pe toate nivelele este de a sti cum sa ii fie gestionate eficient efectele, intrucat pentru a putea sa predomine cele avantajoase pe termen lung si, de asemenea o gestionare prin care sa se poata evita uniformizarea si care sa nu poata anihila identitatile .

Factori de risc

In Raportul dezvoltarii umane 1995, se stipula ca “… punctul real de plecare al strategiilor de dezvoltare umana este de a aborda fiecare aspect din cadrul modelelor tradiționale de crestere economica din perspectiva individului”. Asemenea abordare orientata asupra spatiului securitatii devine responsabila de notiunea de securitate umana, intrucat “…demersul centrat pe individ de formulare si evaluare a politicii este contributia conceptuală esențiala a dezvoltarii umane la definirea securitatii umane”, iar spatiul international, transformat sub actiunea globalizarii care indeparteaza – cel putin partial – statul din epicentrul elaborarii si implementarii politicilor, prinde contur in masura in care un discurs alternativ care preia si dezvolta aceasta transformare se constituie, dar aceasta noua naratiune este reprezentata de transformarea individului in obiect de referinta atat al dezvoltarii cat si al securitatii, schimbare paradigmatica din care poate deschide calea catre redescoperirea argumentelor normative, mai ales in contextul sfarsitului Razboiului Rece care nu se confunda cu scenariul optimist al sfarsitului istoriei, ci dimpotriva, agresivitatea si conflictul continua sa fie o constanta a relatiilor internationale, pentru unii chiar lumea post – Razboi Rece este o revenire la barbaria interbelica, uneori devenind chiar mult mai greu de contracarat- spre exemplu, recalibrarea fenomenului terorist, fapt pentru care se impune necesitatea unui raspuns prompt, si, ca o implicatie directa a insecuritatii globale trebuie continuata cautarea mijloacelor pragmatice de izolare si eliminare a unor asemenea fenomene, conturarea unui cadru teoretic care sa stabileasca limite practice pentru utilizarea fortei si astfel sa reduca, daca nu chiar sa elimine, barbaria razboiului care ramane inca o trasatura esentiala a ceea ce, in cel mai bun caz ca realitate emergenta, putem numi societate civila globala.

In viziunea traditionala, propusa de realism si neo-realism, de intelegere a spatiului international, miza pe stat ca unica variabila explicativa si, pe cale de consecinta, plasa responsabilitatea protejarii securitatii individuale in sarcina statului, de pe aceste pozitii se afirma ca sistemul international este unul anarhic fapt pentru care puterea devine esentiala pentru maximizarea interesului national; prin urmare, puterea si mediul anarhic constituie planul general in care trebuie proiectata problematica securitatii, si in pofida incercărilor de a reforma realismul si de a-l completa cu noi coordonate de analiza, inclusiv cu o terminatie morala sub forma eticii responsabilitatii, totusi astfel de intentii au generat o serie de dificultati intrucat, spre exemplu, in cazul eticii mai sus mentionate …desi instruiește liderii asupra modului in care trebuie avute in vedere consecintele actiunilor lor, nu ofera un ghid asupra modului in care liderii de stat trebuie sa judece aceste consecinte. Realismul ofera doar o varianta pentru lideri si asumand ca „fiecare stat are propriile valori și credinte, realistii argumenteaza ca statul este binele suprem si ca nicio comunitate nu poate exista în afara granitelor sale”, astfel, daca in politica internationala cotidiana, la care direct sau, mai ales, indirect participam, impartasim si actionam in baza unor valori/credinte despre ceea ce ar trebui facut, in disciplina relatiilor internationale aceasta preocupare lipseste, argumente importante care se pot identifica: orientarea pozitivista a disciplinei, conform careia explicatiile trebuie fundamentate in legitați care sunt observabile in realitatea imediata, fiind un scepticism privitor la statutul judecatilor de valoare, care sunt impregnate de subiectivism si astfel par a fi arbitrare si relative se deosebesc esential de judecatile factuale, si intr-o atare logica, propozitiile normative sunt unele soft, pentru ca nu se constituie in …subiect al unui test empiric, inteles ca mijloc de stabilire a adevarului sau falsitatii. Prin apelul la stiintificitate, atat neorealismul cat si neoliberalismul incearca sa explice dinamica relatiilor internationale in termenii structurilor care determina si sustin actorii sa isi urmareasca interesele, si, o astfel de intentie exclude, aproape in totalitate, valoarea explicativa a normelor si, prin aceasta, genereaza rationamente deficitare, aceasta nu inseamna altceva decat ca, daca in conceptul teoretic atat neorealist cat și neoliberal, sunt considerate aspectele normative , in cel mai bun caz, marginale, in perspectiva unei teorii post-pozitiviste a relatiilor internationale putem intrevedea posibilitatea emergentei unei teorii normative, si din aceasta perspectiva, structurile explicative traditionale sunt inlocuite de procese tocmai pentru ca …structura nu poate exista sau nu poate avea putere cauzala in afara procesului, dar aceasta implica o modificare profunda prin faptul ca elementele clasice ale relatiilor internationale – interesul național si politica de putere – nu decurg nici logic si nici cauzal din anarhie si prin aceasta se datoreaza procesului si nu structurii, astfel devine evident ca, identitatile si normele trebuie folosite pentru a surprinde si explica dinamica politicii internationale, reflectand modul in care ele se inter-relationeaza si inter-conditioneaza precum si modul in care acele identitati sunt modelate prin interactiune la diverse niveluri, astfel, putem aserta ca, din punct de vedere comportamental statele sunt inspirate de noi idei si norme si nu de putere si interesul propriu, iar pe de alta parte, putem observa ca ceea ce analistul social analizează sunt actiuni si interactiuni umane”, deci, exercitiul etic al post-pozitivism-ului este incercarea de a face accesibila maniera actualula/traditionala de a face politica, de a revela faptul ca ordinea sociala globala este un construct uman care inglobeaza anumite valori alese de noi si de a surprinde modul in care, acest construct, generează beneficii pentru unii si pierderi pentru altii, iar daca normele si modul in care se constituie identitati pot deveni factori explicativi majori, si putem identifica trei situatii care implica probleme etice specifice vietii internationale si care se refera la aspecte de securitate: tensiunea aparuta intre suveranitate si drepturile omului, autodeterminarea nationala si identificarea instantei care o poate invoca legitim precum si problemele etice care pot aparea ca urmare a esecului pietei prin faptul ca pot ameninta functionarea democratica a statelor si o astfel de reconstructie a teoriei internationale, pe alte baze decat statului centric, care este necesara in teoretizarea formelor emergente de identitate politica transnationale si, pentru a largi sfera explicatiilor cu cunoasterea intersubiectiva care constituie identitati si interese si aceasta grila interpretativa aplicabila problemei securitatii, va trebui sa afirmam ca nici aranjamentele traditionale centrate pe stat și pe capacitatile militare ale acestuia, nici abordarile organizatiilor internationale subsumate logicii statului centric, si chiar dacă o contesta, nu mai poate oferii solutii la problemele globale actuale, folosirea fortei, inclusiv a celei militare argumentata de securitatea umana, ca formula inovatoare, intelegand prin aceasta o politica dura de securitate tintita pe protejarea indivizilor, mai puțin pe protejarea statelor , aspect care marcheaza prima etapa a parasirii abordarii stat-centrice, iar pe de alta parte, si ca prelungire a acestor mutatii, securitatea umana va reflecta importanța normelor în constructia realitatii sociale, intrucat …lumea pe care o construim va reflecta propriile noastre credinte etice, iar acest fapt este cu atât mai evident in contextul securitatii, intrucat, ca un divident al pacii, securitatea si problematica studiului securitatii, centrata pe aspectele si structurile strict militare, ca urmare a subsumarii sale punctului de vedere neorealist, poate fi conceputa o data cu sfarsitul Razboiului Rece in exteriorul politicii de tip raison d’etat, in exteriorul abordarii stat-centrice si prin aceasta se poate intrevedea posibilitatea judecatilor normative, pe fondul sfarsitului Razboiului Rece, majoritatea amenintarilor, descoperite de cei care opteaza pentru o redefinire a securitatii, tin de sanatatea si bunastarea indivizilor, de problemele sociale, iar un astfel de demers este necesar din cel putin doua puncte de vedere: pe de o parte intrucat securitatea teritoriala este inlocuita cu securitatea individuala iar, pe de alta parte, intrucat securitatea militara este inlocuita cu securitatea construita pe proiecte de dezvoltare durabila, de aceea, securitatea umana nu trebuie conceputa ca un concept defensiv, in maniera in care securitatea teritoriala sau militara este definita, ci ca un concept integrativ construit pe dezvoltare pur umana, deci trebuie conceputa ca …o abordare integrata a bunastarii umane, care evidentiaza inter-relationarea dintre saracie, drepturile omului, sanatate publica, educatie si participare politica, si de pe acest fundament, securitatea umana priveste doua perspective convergente: „protectia fata de amenintari cronice precum foamete, boala sau represiune, precum si protectia fata de disfunctiile profunde care pot aparea in viata cotidiana. Totodata demilitarizarea securitatii nu implica eliminarea preocuparilor strategice traditionale ci doar completarea acestora cu unele care nu mai pot fi solutionate prin concentrarea exclusiva pe nivelul statal, de aceea, securitatea umana nu inlocuieste aspectele clasice privitoare la securitatea statului, care continua sa fie necesara pentru gestionarea amenintarilor violente, ci se transforma intr-un complement al acesteia: „o astfel de strategie trebuie sa se dezvolte in cadrul dual, al protectiei si imputernicirii, in care statul si societatea civila au rol complementar”,si ingloband optimismul si anxietatile asociate cu sfarsitul Razboiului Rece, securitatea umana analizeaza agresiunea la nivel subnational, intra-national si international, constituindu-se intr-un demers analitic de dezmembrare a statului până în cele mai mici componente, indivizii pentru a-l reconstrui ulterior numai ca, reconstructia poate aduce in prim plan un stat a carui suveranitate este „condiționată din ce in ce mai mult – depinzand atat de comportamentul domestic, cat si de aprobarea lumii externe, dar o asemenea abordare este posibila doar asumand o perspectiva post-pozitivista, o perspectiva critica care poate elimina tensiunea traditionala dintre drepturi si suveranitate prin faptul ca aranjamentele etice care decurg din apartenenta noastra la societatea civila globală (construită pe principiile drepturilor omului) nu mai intră în coliziune cu angajamentele pe care ni le asumam ca cetateni ai unei societati a statelor suverane, construita pe principiile drepturilor statelor, altfel spus, de pe pozitia teoriei constitutive, relatia dintre cele doua arene devine una sofisticata, in cadrul careia, unele deficiente etice experimentate in una dintre ele, este remediata prin participarea in cadrul celeilalte, si fara a se exclude reciproc, ci conturand structura actorilor prin chiar participarea simultana la cele două practici – suntem in acelasi timp si civili si cetateni, vom valoriza statutul etic pe care il avem in oricare din aceste roluri, asadar, noul cadru de analiza care se proiecteaza la nivel international vizeaza recuperarea aspectelor normative, evidentiind legatura dintre individ si societate si transland stabilitatea, intinderea si securitatea fiecaruia in termenii celuilalt fara a nega statul si importanta acestuia in contextul relatiilor cu proprii cetateni – statele pot fi custozi importanti ai bunastarii umane, si prin aceasta devenind pasibili de loialitate – poate fi conceputa o concomitenta a celor doua niveluri de analiza aparent plasate pe pozitii de contrarietate, astfel, anii 1990 sunt marcati de o serie intreaga de reteoretizari, un loc important revenindu-i si securitatii care pentru prea mult timp a fost interpretata limitat: ca securitate a unui teritoriu in fata agresiunii externe, sau ca protectia intereselor nationale in politica externa sau ca securitate globala care decurge din amenintarea holocaustului nuclear, si intr-o astfel de atmosfera Barry Buzan va spune ca …securitatea colectivităților umane este afectată de factori din cinci sectoare principale: militar, politic, economic, social și de mediu iar Raportul dezvoltarii umane 1994 va identifica sapte componente ale securitatii umane: securitatea economica, securitatea alimentara, securitatea sanatatii, securitatea ambientala, securitatea personala, securitatea comunitatii si securitatea politica iar din aceasta perspectiva generala, securitatea umana prezinta doua dimensiuni fundamentale: libertatea fata de frică -freedom from fear- si libertatea fata de lipsuri- freedom from want desi, la nivel individual aceasta distinctie este atenuata de Comisia Natiunilor Unite pentru Securitate Umana care defineste securitatea umana ca fiind protejarea nucleului vital al existentei umane in asa fel incat sa fie sporite si implinite libertatile umane. Deasemenea cele doua componente ale securitatii umane – freedom from want si freedom from fear – circumscriu cate o modalitate operationala de definire: generala, respectiv limitat, largirea cadrului de analiza, poate fi considerata o initiativa revolutionara intrucat, spre deosebire de conceptia stat-centrica asupra securitatii, poate aduce, ceea ce traditional erau considerate aspecte care tineau de domeniul dezvoltarii sau al consideratiilor umanitare, in discursul securitatii, de altfel, dintr-o perspectiva mai restransa, guvernul canadian, intr-un document intitulat:  Freedom from Fear, definește securitatea umana ca fiind …libertatea fata de amenintarile generalizate la adresa drepturilor, sigurantei si vietii indivizilor ceea ce inseamna ca securitatea umana inseamna actiunea concentrata pe aprotejarea indivizilor fata de violenta si definirea unei agende internationale pe baza acestui obiectiv. Aceasta perspectiva de definire a securitatii individualizeaza problematica securitatii in raport cu cea a dezvoltarii accentuand necesitatea imediata a interventiei in raport cu planificare strategica pe termen lung si cu investitiile in dezvoltarea durabila, si astfel intr-o maniera mai generala, raportul intitulat In Larger Freedom accentueaza necesitatea inter-relationarii diferitelor abordari ale securitatii si pune in evidenta importanta dezvoltarii ca strategie de realizare a securitatii, interactiunea acestor doua puncte de vedere trebuie sa aduca in prim plan o relatie care nu este foarte simplu de identificat si teoretizat dintre securitate si dezvoltare intrucat …securitatea umana este parte a dezvoltarii umane, dar este la capatul extrem al dezvoltarii umane. Aceasta inseamna necesitatea insumarii celor doua componente – freedom from want si freedom from fear – lucru asumat de International Commission on Intervention and State Sovereignity care propune o atare formula integratoare –responsabilitatea de a proteja care se traduce prin responsabilitatea unor agentii sau chiar state de a implementa principiile securitatii pe care statele suverane le datoreaza propriilor cetateni, aceasta acceptiune fiind preluata si in Raportul Securității Umane 2005 care plasează in centrul sau responsabilitatea de a proteja  indivizii, un aspect foarte important pentru reafirmarea schimbarii referentului securitatii, concentrandu-se asupra securitatii in fata violentei politice. Doar ca, o asemenea viziune poate deveni problematica intrucat responsabilitatea de a proteja atrage dupa sine si dreptul de a interveni, cu atat mai mult cu cat in actuala topografie a puterii unele state – dominante – pot face lucrul acesta oriunde si oricand. Pentru a soluționa o asemenea provocare, Mary Kaldor propune parasirea teoriei clasice a razboiului just – ale carui principii circumscriu interventiile umanitare contemporane – si inlocuirea sa cu pacea justa, aceasta poate deveni posibila intrucat …statele raman singurele autoritati capabile de a sustine utilizarea legitima a fortei, dar utilizarea fortei este mult mai circumscrisa decat anterior de reguli si norme internationale, si mai mult, argumenteaza autoarea, pot fi identificate trei principii care marcheaza diferenta dintre o abordare de tip jus in bello -o abordare de tip stat-centrica- si o abordare bazata pe drepturile individului – o abordare centrata uman- sarcina operatiunilor de securitate umana este protectia populatiei civile, protectia poate fi obtinuta prin stabilizare mai degraba decat prin victorie si, nu in ultimul rand, cei care violeaza drepturile omului sunt criminali individuali, nu inamici colectivi.

Daca, in urma unor astfel de dezbateri, este evidenta componenta normativa a securitatii umane, transformarea teoriei in principiu fundamental al securitatii colective marcheaza „angajamentul pentru progres etic în relatiile internationale fapt care poate deveni posibil doar in masura in care intelegem indivizibilitatea securitatii, a dezvoltarii economice si a libertatii, cu atat mai mult, cu cat necesitatea dezvoltarii unei componente etice functionale a cadrului de analiza si interpretare a politicii internationale devine tot mai vizibila în conditiile in care se constata o provocare a terorismului care trebuie sa fie contracarata, iar pe de alta parte, trebuie identificate mecanismele juste care trebuie sa aiba menirea sa ofere criteriile necesare pentru legitimarea dreptului de a interveni.

Complexele de securitate

Drept scop al analizei efectuate la nivel regional este acela de a facilita studiile comparative intre regiuni, prin faptul ca acest tip de analiza reuseste sa contrabalanseze acea manifestare a doctrinarilor fenomenului puterii de a minimaliza importanta nivelului regional in problemele care tin de securitatea nationala, avand in vedere faptul ca dinamica securitatii ar putea fi redata prin identificarea unei ierarhii a nivelurilor de analiza in cadrul sistemului international, pornind de la: statal, regional si sistemic, iar daca dorim sa surprindem cat mai realist dinamica securitatii, trebuie sa consideram ca punct de plecare in analiza studiilor de securitate: securitatea este un fenomen relational, astfel ca nici unul dintre niveluri nu este in sine adecvat pentru a intelege problema securitatii in ansamblul sau, iar intelesul complet al fiecaruia devine limpede abia atunci cand este perceput in stransa relatie cu celelalte. Un complex regional de securitate se defineste ca …un grup de state ale carui prime preocupari de securitate se leaga laolalta suficient de indeaproape, incat securitatile lor nationale sa nu poata fi luate in considerare in mod realist separat una de cealalta. Aceasta este o primă definiție dată de Buzan complexelor regionale de securitate.

Deasemenea una dintre lucrarile care pun in discutie analiza problematica a securitatii regionale – aduce completari, complexul regional de securitate fiind descris ca fiind …un set de unitati ale carui procese de securizare si desecurizare sunt interdependente in asa masura incat problemele de securitate ale unitatilor componente nu pot fi analizate sau rezolvate separat una fata de cealalta.

Robert Jervis a definit regimurile de securitate ca fiind acel cadru in care sunt cuprinse …norme, principii si reguli care permit ca statele să fie restrictionate in comportamentul lor de credinta ca celelalte state vor raspunde in acelasi fel, concept care implica… o forma de cooperare intre state care inseamna ceva mai mult decat simpla urmarire a intereselor pe termen scurt, model care poate fi aplicat doar in conditiile in care nu exista o putere sau un actor regional cu intentii revizioniste, menținerea statu-quo-ului in respectiva regiune corespunde intereselor politice si de securitate ale tuturor statelor.

Complexele regionale de securitate nu trebuie confundate cu regimurile de securitate, Consiliul de Cooperare din Golf, de exemplu, constituie un regim de securitate, dar nu poate fi considerat un complex regional de securitate, iar comunitatea de securitate, conform descrierii oferite de Karl W. Deutsch, este alcatuita din state care au dezvoltat un simt comun integrat legat de securitate, spre deosebire de statele care fac parte dintr-un complex de securitate, care sunt nevoite sa tina seama si de efectele insecuritatii, cele din cadrul unei comunitati de securitate care au atins un stadiu evoluat de incredere reciproca: se presupune ca aceste state au creat nu doar o ordine stabila, ci, mai mult decat atat, o pace stabile, si intrucat ipotezele lui Deutsch legate de comunitatea de securitate presupun inclusiv renuntarea la grila de analiza specifica deteminarilor dilemei securitatii, se poate afirma ca acest concept al comunitatii de securitate este unul care face abatere de la principiile realismului, fiind mai degraba orientat catre abordarea constructivista, si in cadrul unei comunitati de securitate, se presupune ca statele sunt capabile sa intervina prin tehnici sau mecanisme diplomatice pentru a preveni aparitia conflictelor intre state, si o a doua presupunere pe care o comunitate de securitate o necesita este a existentei unei capacitati a statelor ce alcatuiesc respectiva comunitate de a realiza un front comun impotriva unui agresor – statal sau non – statal – extern sau unui grup de agresori, unul din criteriile fundamentale pentru dezvoltarea unei comunitati de securitate este acela al existentei sau constructiei unei …maturitati institutionale suficiente pentru a genera tehnici diplomatice care sa fie folosite pentru a combate problemele si crizele, dar aceasta maturitate institutionala nu poate fi totusi suficienta fara existenta unor asteptari mutuale pozitive ale statelor membre ale caror perceptii sa fie armonizate si integrate in cadrul unui model unic de interactiune interstate, iar, legat de perceptii, este necesara, de asemenea, o perceptie comuna a statelor membre ale comunitatii asupra amenintarilor externe, statele membre trebuie sa utilizeze aceeasi grila de analiza atunci cand clasifica si analizeaza amenintarile la adresa securitatii regionale, identificarea unui complex de securitate implica analiza fortei interdependentelor dintre diferitele state, interdependente care pot fi pozitive atunci cand intre state exista cooperare si/sau neutralitate, sau negative, precum rivalitatea triunghiulară Iran-Irak-Arabia Saudita.

Interdependenta se refera la doua aspecte: pe de o parte existența relațiilor interstate privite prin prisma raportului amicitie-inamicitie, si pe de alta parte existenta unor amenintari si interese de securitate comuna, precum in cadrul Orientului Mijlociu Extins, de exemplu, ca macro-regiune geopolitica si geostrategica care se constituie intr-un complex de securitate, si unde pot fi identificate ambele aspecte legate de interdependenta.

Identificarea complexelor regionale de securitate se realizeaza, in primul rand, prin analizarea dinamicii securitatii in cadrul a trei dimensiuni: politică, militară si sociala, iar daca pentru cazul dimensiunilor politice si militare importanta acestora nu mai necesita o demonstratie detaliata, nu acelasi lucru se poate afirma despre componenta economica, această componenta a securitatii care pare, cel putin la prima vedere, sa nu aiba un rol determinant in structurarea si identificarea unui complex regional de securitate, intrucat relatiile economice nu mai sunt în mod necesar conditionate de criterii precum proximitatea geografica.

Chestiunea sistemului de relatii economice are coordonate si determinanti diferiti comparativ cu cel politico-militar, si totusi nu trebuie ignorat faptul ca factorul economic poate influenta două aspecte importante pentru definirea unui complex regional de securitate: pe de o parte influentează procesul integrarii regionale, iar pe de alta parte motiveaza interesul actorilor externi asupra complexului local /regional, iar ca exemplu putem aduce in discutie, procesul definirii Orientului Mijlociu drept un complex regional de securitate care se completeaza tocmai prin interesul economic major pe care actorii internationali il manifesta fata de aceasta regiune; nu de putine ori, considerentele economice – accesul la resursele de hidrocarburi – au fost cele care au influentat dinamica regionala a securitatii din punct de vedere politic si militar.

Se poate afirma ca un complex regional de securitate se formeaza prin intersectarea unor concepte distincte de concentrare a modelului relatiilor de securitate dintre statele care fac parte din regiunea respective, dar ceea ce este insa demn de retinut este ca teoriile privind complexele de securitate contin si o accentuata interpretare de natură constructivista, astfel ca modelele teoretice ale complexelor de securitate nu sunt o simpla reflectare mecanica a modelului distributiei puterii, iar complexele de securitate pot fi percepute drept produse caracteristice ale unui sistem international anarhic, de aici putem deduce faptul ca, intr-un sistem international anarhic, precum cel care s-a conturat in perioada post-Razboi Rece, exista o puternica dinamica a securitatii la nivel regional.

Si chiar daca sunt caracteristici comune complexelor regionale de securitate, metodele de indentificare, modelele de formare, indiferent de plasarea lor in timp si spatiu, totusi natura complexelor de securitate a fost influentata de modul de organizare a sistemului relatiilor internationale, procesul de decolonizare, de exemplu, care a contribuit la favorizarea aparitiei complexelor regionale de securitate: aparitia de noi state a creat niveluri mult mai ridicate de mobilizare politica si militara in afara controlului strict al marilor puteri, decolonizarea a determinat, printre altele, aparitia a numeroase conflicte intre statele nou-formate, iar prin cresterea numarului de amenintari a determinat intensificarea gradului de insecuritate la nivel regional si, in acelasi timp, a dus la crearea unor noi interdependente de securitate, obtinerea independentei de catre aceste state, si deci retragerea puterilor coloniale, a creat un vacuum temporar de autoritate, astfel incat au aparut provocari la adresa securitatii regionale si a fost favorizata optiunea declansari unor conflicte.

I.Securitatea umana si Securitatea economica si sociala.

I.1. Stadiul actual al cunoasterii in domeniul securitatii umane

I.1.1. Redefinirea natiunii. Etnicitate si nationalism in societatile comuniste si postcomuniste

I.1.2.Delicventa, Crima organizata,Terosism

I.1.2.1.Delicventa

I.1.2.2. Criminalitatea organizata

I.1.2.3.Amenințări transfrontaliere

I.1.2.4. Terorismul. Riscuri posibile, riscuri asumate

I.2.Securitatea economica si sociala

I.2.1.Securitatea economica a statului.

I.2.2.Asigurarea securitatii economice

I.2.3.Securitatea sociala

I.1. Stadiul actual al cunoasterii in domeniul securitatii umane

Evenimentele care au avut loc in lumea araba, si in mod special facem referire la situatia din Libia, care a atras reactia comunitatii internationale in virtutea responsabilitatii de a proteja, au reiterat importanta securitatii umane ca referinta in dialogul pe teme de securitate, chiar in discursul tinut de secretarul de stat SUA, Hillary Clinton, in cadrul Conferintei de la Londra privind problema libiana, principiile securitatii umane au fost recunoscute si promovate ca aspiratii umane fundamentale si universal valabile reprezentarea în guvernare […], eliberarea de violenta si frica, sansa de a trai in demnitate si de a-si pune in valoare abilitatile, totodata au fost urmarite ca obiective de perspectiva ale coalitiei internationale angajate in rezolvarea crizei din statul nord-african, iar implicarea NATO pentru punerea in aplicare a rezolutiilor ONU cu privire la Libia nu este surprinzătoare, intrucat dincolo de proximitatea teatrului de operatiunii- si implicatiile evidente ale acestei vecinatati, Alianța Nord-Atlantica, prin mijloacele de care dispune, este singura organizatie de securitate in masura sa abordeze in mod comprehensiv situatii complexe de criza, asigurand conditiile necesare demararii coordonate a eforturilor integrate de stabilizare si reconstructie, în parteneriat cu organizatii internationale guvernamentale sau apartinand societatii civile, iar un puternic argument in acest sens este operatiunea NATO din Afganistan (ISAF), care promoveaza imaginea unei aliante politico-militare flexibile, care pune un accent tot mai puternic pe cooperarea cu organizatiile civile, intr-un efort coordonat si integrat de promovare a unei stari minimale de securitate umana- echivalentul stabilizarii unei situatii de criza, ca un prim pas catre dezvoltarea socio-economica pe principii subordonate intereselor de securitate umana, intrucat transformarile pe care conceptul de securitate umana le-a cunoscut, investigheaza suportul institutional de care acesta se bucura si analizeaza eforturile depuse in mediile stiinitifice si politice internaționale in vederea operationalizarii sale. Scoala absentei fricii a cautat sa impună ca subiect esential primatul protectiei indivizilor in fata conflictelor violente, cercetarea stiintifica adoptand aceasta viziune ca abordare minimala, restransa, a conceptului de securitate umana, dar nu fara a recunoaate asocierea amenintarii violente cu alte forme de inechitate socio-economica si politica, iar o astfel de abordare este considerata ca asigurand dimensiuni realiste si gestionabile demersurilor analitice, operand in acelasi timp cu termeni ca asistenta in caz de urgenta, prevenirea si incheierea conflictelor, constructia pacii, dar si cu o componenta cheie a agendei sale, care a determinat o adevarata revolutie in modalitatea de interpretare a ideii de suveranitate statala – conceptul responsabilitatii de a proteja, iar prin absenta nevoilor, ca si conditie primordiala a securitatii umane – conceptul extins al securității umane – porneste de la premiza ca: foametea, bolile si dezastrele naturale ucid de departe mult mai multi oameni decat razboaiele, genocidul si terorismul la un loc, fiind necesara asocierea acestora celorlaltor provocari si amenintari la adresa securitatii umane, iar eliberarea de nevoi, dincolo de tarele asociate violentei in diferitele ei forme de manifestare, promoveaza in mod exhaustiv necesitatea analizei tuturor aspectelor care aduc atingere a ceea ce este acceptat ca definind securitatea individului, punand accentul pe obiective de dezvoltare, rezulta din aceasta ca securitatea umana si dezvoltarea umana sunt puternic interconectate, impartasind trei elemente fundamentale: focalizarea pe populatie, perspectiva multidimensionala si identificarea saraciei si inechitatilor ca surse ale vulnerabilitatii individului, astfel printr-o implementare corespunzatoare a strategiilor si planurilor de ameliorare a starii de securitate umana din perspectiva absentei nevoilor necesita, la randul ei, un sistem de guvernare transparent si responsabil, bine ancorat in norma de drept, o administratie publica responsabila si eficienta, drepturi sociale, economice, politice si civile reale, toate acestea definind conditiile unei bunei guvernări, si libertatea de a trai in demnitate corespunde beneficiului accesului la drepturi civile si politice ca: dreptul inerent la viata, nesupunerea la tortura sau acte de cruzime/sclavie, la arest sau detentie ilegala, dreptul la prezumtia de nevinovatie, la un proces rapid si corect, dreptul la liber sufragiu, la intimitate, la libertatea de expresie, asociere si intrunire – aceasta libertate cuprinde totodata si drepturile economice, sociale si culturale – dreptul la hrana, sanatate, educatie si protectie sociala, dreptul la munca, dreptul de a participa la viata culturala/civica a comunitatii si de a se bucura de beneficiile progresului stiintific si a aplicatiilor sale, demnitatea, ca dimensiune a trairii, presupune absenta oricarei forme de deprivare, ca: foametea, ignoranta, incapacitatea, dizabilitatea și boala, oamenii trebuie sa fie in masura sa se protejeze de orice forma de discriminare, insecuritate, abuz sau nedreptate, si, mai mult decat atat, ei trebuie sa fie in masura sa participe activ si consistent la procesele democratice care le vor influenta vietile si viitorul ca indivizi sau ca persoane. Libertatea de a trai in demnitate, in acceptiunea promovata de raportul secretarului general al ONU, se leagă atat de drepturile omului cat si de regimul de drept si democratie, aspecte distincte de nevoile de securitate ale individului confruntat cu violenta sau cu alte nevoi de care depind supravietuirea si existent sa, si, avand ca reper initial raportul UNDP din 1994, care vine si detaliază modelul conceptual al securitatii umane prin determinarea principalelor referinte menite să ofere contur si sa sprijine dezvoltarea valentelor practice ale dimensiunilor eliberarii de frica si eliberarii de nevoi, exprimate in realitati concrete, ancorate in evenimente si dependente de decizii, conturand trenduri si marcand diferente in timp si spatiu in ceea ce priveste securitatea economica, pe cea alimentara, a sanatatii, a mediului, securitatea personala, a comunitatii si cea politica, am trecut in revista, o serie de abordari menite sa contribuie la maturizarea conceptuala și consolidarea bazelor necesare operationalizarii conceptului de securitate umană: G. King și C. Murray, Kanti Bajpai, Caroline Thomas, Roland Paris, Sabina Alkire, Jennifer Leaning, Alexander K. Lautensach, Hans Günter Brauch, Lyal Sunga si altii.

In Romania, o contributie importanta in acest domeniu o are grupul de cercetatori si colaboratori – reuniti în cadrul proiectului CNCSIS – Cunoasterea si contracararea factorilor de risc si a vulnerabilitatilor la adresa securitatii umane- al Academiei Fortelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu, condus de dl. profesor Neag Mihai, proiect care – in cadrul unei abordari multidisciplinare – abordeaza o serie larga de problematici de interes major in campul de referinta al securitatii umane.

I.1.1. Redefinirea natiunii. Etnicitate si nationalism in societatile comuniste si postcomuniste

Conflictele de la Sancraieni si Sanmartin din judetul Harghita din 2009 dintre comunitatea locala de romi si cea maghiara, intr-una dintre cele mai obiective relatari ale conflictului stipula: …un nou conflict intre etnicii maghiari si cei romi a izbucnit in judetul Harghita, dupa ce, joi seara, aproximativ 150 de maghiari din Sancraieni au aruncat o sticla incendiara intr-un fanar din cartierul romilor, suparati ca unul dintre acestia injunghiase un maghiar, care a ajuns la spital. 

Pentru unii a fost un simplu conflict local, dar pentru altii a fost vorba despre problema tiganeasca, desi fara a avea loc pe fondul unor conflicte de genul celui de mai sus, in alte instante in Romania se mai vorbeste si de problema maghiara, si de problema evreiasca, la fel ca in alte state din fostul bloc comunist (Slovacia, Ungaria), si Romania a trebuit sa demonstreze si sa recupereze decalajul fata de Vest in ceea ce priveste respectarea drepturilor minoritatilor nationale si gestionarea fenomenului nationalist, dar iata ca acum in intreaga Europa ne manifestam cu conotatii etnice si/sau rasiale, dincolo de conflictele intre nationalitatile dintre sau pe granitele unei aceleiasi tari, exista dezbateri aprinse pe marginea multiculturalismului si integrarea imigrantilor in societatile din tarile Europene, culminand cu declaratia cancelarului german Angela Merkel care proclama esecul multiculturalismului in 2010.

Studii care sa ne spuna daca sentimentele nationaliste au in prezent valori mai ridicate decat in trecut, dar si curentele nationaliste deja existente au fost alimentate de criza economica si discursurile xenofob-populiste, așa ca am ajuns sa vorbim de cazul Breivik in Norvegia, de PVV- Partidul pentru Libertate ajuns in 5 ani al treilea partid parlamentar ca marime in Olanda- si site-ul sau anti-imigranti din Europa de Est din Olanda si numarul crescand de grupuri fasciste de vigilanti in Grecia si reprezentarea lor in parlamentul grec- obtinand chiar 6,9 % din voturi pe 6 mai 2012, fatetele si cauzele fenomenului nationalist sunt multiple, complexe si inca actuale, iar in Romania, ca si in alte foste tari comuniste, el are valente si conotatii specific, national-comunismul alimenteaza si acum nationalismele locale in fosta Europa comunista – este interesant de observat ca, asa cum odinioara national – comunismul ajunsese sa fie o ideologie prezenta in mai tot blocul comunist, asa si astazi fenomenul nationalist de criza tinde sa se globalizeze, iar demersul si initiativa organizarii conferinței Redefinirea națiunii. Etnicitate și naționalism in societațile comuniste și postcomuniste in perioada 18 – 19 mai 2012 de catre Facultatea de Stiinte Politice a Universitații din Bucuresti, Universitatea Paris 1 – Panthéon Sorbonne, Université Libre de Bruxelles – CEVIPOL, si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, si chiar daca fenomenul este pus in contextul societatilor comuniste si postcomuniste, agenda conferintei a reunit participanti din Anglia, Austria, Autoritatea Palestiniana, Belgia, Bulgaria, Canada, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Polonia, Republica Ceha, Romania, Rusia si Ungaria,iar  Keynote speaker –ul la aceasta conferința a fost Laure Neumayer de la Universitatea Paris 1 – Panthéon – Sorbonne, care in decursul celor doua zile a abordat subiecte precum: comunism si constructia natiunii, nationalism si tranzitie catre democratie, politici de memorie si politici de reconciliere, natiune si etnie in viata de zi cu zi, migratia si diaspora, identitate regionala si frontaliera, rasism, xenofobie, drepturile omului si pluralism politic, iar partenerii acestei conferinte sunt  Agentia Universitara a Francofoniei la Bucuresti; Delegația Valonia – Bruxelles la Bucuresti; Policy Center for Roma and Minorities, Bucuresti; Europe Direct CENTRAS, Bucuresti și Asociatia Studentilor in Stiinte Politice – Universitatea Bucuresti, Centrul de Resurse pentru participare publica – CeRe, iar Conferinta face parte din seria de activitati ale consortiului Université Libre de Bruxelles – Universitatea din Bucuresti – University of Wroclaw – Universitatea Babes-Bolyai, in cadrul programului masteral comun Central and Eastern European Politics and Societies .

I.1.2.Delicventa, Crima organizata,Terosism

I.1.2.1.Delicventa

Delincventa juvenilă reprezinta, in prezent, una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se poate confrunta un stat, a carei amploare este evidentiata atat de statisticile oficiale, cat si de mass media, fiind o consecinta directa sau mediata a modului in care functioneaza familia, scoala si diferitele mecanisme de socializare, sanctionare si reabilitare sociala, si solicita o abordare multidisciplinara a influentei exercitate de aceste institutii, din punct de vedere al factorilor de risc implicati.

Etiologic, problema aflariiunei explicatii sau a unui set de explicatii pentru amploarea si intensitatea fenomenului de delincventa juvenila din, constituie un obiectiv fudamental pentru cercetarea teoretica si practică din acest domeniu, iar dupa mult timp de cercetare in acest domeniu, in cursul caruia s-au strans numeroase categorii de date, au fost comparate diverse statistici si s-au evidentiat multiple variabile cantitative si evaluări calitative, si, apreciem ca se poate face o analiza de sinteza, pentru a formula o teorie bazata pe cercetarile specialistilor, si după cum se stie, cea mai mare parte din teoriile elaborate, pana acum, in domeniul delincventei juvenile, se pot clasifica simplu, in trei mari categorii: (1) teorii care sustin ca delincventa juvenila este o conduita mostenita, datorita unor factori cu caracter genetic-ereditar; (2) teorii care apreciaza că ea este, de fapt, o conduită dobândită, datorită unor factori sau structuri cu caracter familial, social ori cultural; (3) teorii mixte, care imbina aceste doua explicații. Prima categorie de teorii apartine genului de explicatie biologica, a doua apartine atat genului de explicatie psihologica, cat si genului de explicatie sociologica, iar a treia categorie apartine genului de explicatie eclectica, unde se combina mai multe elemente etiologice, unele dintre aceste teorii sunt desuete, altele isi pastreaza actualitatea, dar ceea ce trebuie aratat este faptul ca ele au fost elaborate de catre analisti sau teoreticieni apartinand altor spatii culturale, altele decat cel romanesc si care nu s- au confruntat cu numeroasele probleme pe care le-a avut Romania, inainte si după 1989, deci putem credita aceste teorii cu gradul de universalitate cerut de aplicarea lor si la cazul Romaniei, deoarece tara noastra se confrunta cu o situatie aparte, generata de perioada de tranziție, schemele etiologice traditionale nu au decat o validitate limitata, motiv pentru care trebuie cautate explicatii specifice.

Cea mai mare parte a teoriilor cu privire la cauzele comportamentului delicvent pot fi clasificate in doua mari categorii: in teorii care sustin faptul ca delincventa este o conduita mostenita, prin intermediul unor factori cu caracter genetico-ereditar; si in teorii care sustin faptul ca delincventa este o conduita dobandita, prin intermediul unor factori familiali, sociali si culturali, sunt, desigur si teorii mixte care incearca sa imbine diferitele explicatii, si sa nu uitam ca teoriile cu caracter biologic reprezinta cele mai vechi studii in domeniu delicventei, si conform unor explicatii emise inca din secolul al XIX-lea, copilul delincvent, la fel ca si infractorul adult, este definit de anumite tare genetice, mostenite de la ascendenti, notiunea de degenerescenta, extrem de intalnita in perioada respectiva, incerca sa explice faptul ca descendentii unor persoane vicioase -alcoolice sau imorale – ori criminale vor ajunge, ei insisi, viciosi si/sau infractori, degenerescenta poate fi identificată prin stigmatele tipice ale individului, sintetizate de o constitutie corporala specifica, delincventul nu este un produs al mediului, ci un efect al involutiei pe scara genetica, nascandu-se cu tendinte si deprinderi criminale.

Cu toate ca nu ignora influenta mediului social/familial in determinarea tendintelor delincvente, teoriile psihologice se concentreaza, cu prioritate, asupra rolului trasaturilor de personalitate, intrucat delincventa este o forma de conduita, depinde, essential numai de personalitatea delincventului, iar delincventii sunt priviti ca persoane inadaptate, care nu pot intretine raporturi sociale normale, definite de frustrare, agresivitate, coeficienti scazuti de inteligenta si alte tendinte care pot fi atribuite factorilor de personalitate, testele utilizate de catre psihologi, pentru a evidentia acesti factori sunt extrem de variate, avand ca scop principal identificarea factorilor de risc care influenteaza cel mai frecvent comportamentul delincvent, intrucat se axeaza pe caracteristici singulare, detasate de contextul social in care se insereaza, testele psihologice nu pot discrimina, cu acuratete, intre trasaturile de personalitate ale delincventilor si nondelincventilor, astfel ca aceleasi trasaturi pot fi regasite in ambele tabere, se poate aprecia ca o mare parte dintre teoriile utilizate au un caracter unilateral, axandu-se, cu precadere, asupra unor factori si trasaturi care sunt detasate de influentele sociale, culturale si de mediu, de influenta subculturilor delincvente si a valorilor periferice.

Teoriile sociologice propun sa sublinieze influenta structurilor si conditiilor sociale asupra delincventei juvenile, dar nici in domeniul cercetarii sociologice nu exista o analiza etiologica elocventa, fiind o mare diversitate de teorii si modele teoretice, mare parte dintre aceste teorii au un caracter mixt, atat sociologic, cat si psihologic, iar cele mai multe explicatii pare sa le reuneasca familia ca un context social particular, care poate potenta, in anumite conditii, conduita delincventa, astfel, delincventa este rezultatul erorilor, carentelor, distorsiunilor si orientarilor socializarii in mediul familial, iar delincventul este, astfel, victima propriului educator, a acelor parinti care ignora drepturile minorilor sau tinerilor, aplica un sistem deficitar de sanctiuni – o serie de conduite pozitive sunt pedepsite, iar o serie de conduite negative sunt recompensate – accentuand fie latura supraconformista a educatiei, fie stilul laissez faire, prin libertatea deplina acordata tanarului, supraconformismul impiedica, astfel, creativitatea, iar libertatea deplina determina o creativitate de tip anomic, dezorganizarea familiei – prin deces, abandon sau divort – constituie, de asemenea, una din cele mai frecvente explicatii ale aparitiei comportamentului delincvent, in conditiile in care, in familiile dezorganizate exista o serie de conditii negative, printre care lipsa supravegherii timpului liber si a anturajului minorilor, absenta identificarii fie cu modele paterne, fie cu cele materne, frustrarea resimtita ca urmare a lipsei din camin a unuia dintre parinți, si totusi, consideram ca se abuzeaza prea mult de asemenea explicatii, care pun accentul pe dezorganizarea familiei, ca variabilă independenta, deoarece pot exista familii dezorganizate in care climatul educational este adecvat, iar părintele poate asigura minorului o buna educatie morala, si din acest punct de vedere, mai importanta decat dezorganizarea familiei este lipsa de functionalitate a familiei, Pot exista, astfel familii organizate, unde lipsesc functiile principale de subzistenta, protectie, ocrotire si socializare etica/morala adecvata a copilului, familii, in care exista conflicte acute intre parinti, violenta, alcoolism, parintii sunt plecati la munca in alt stat, modele parentale negative pentru copii, si cel mai adesea, in aceste familii, copiii sunt traumatizati, maltratati sau martori ai violentei exercitate asupra unuia dintre parinti sau chiar asupra lor, si la aceasta se adauga indicatiile divergente ori contradictorii oferite de fiecare dintre cei doi parinti, neintelegerile lor in ceea ce priveste educatia copilului, lipsa de interes pentru anturajul sau, pentru problemele cu care se confrunta, si adeseori, in aceste familii, copiii sunt nedoriti, lipsa de afectivitate a parintilor exercitand un puternic efect asupra tendintelor de evaziune ale minorilor, implicit asupra tendintelor lor antisociale, in consecinta, dezorganizarea familiei nu este o cauza, ci o conditie favorizanta pentru delicventa minorilor.

In afara factorilor care tin strict de natura familiala, un rol important revine in explicatiile sociologice ale delincventei juvenile, structurilor, proceselor si problemelor sociale, si astfel, familia este, ea insasi, plasata intr-un mediu social, caruia nu poate sa nu ii recepteze influentele, astfel, o mare parte dintre tinerii delincventi provin din familii caracterizate de un pronuntat handicap economic si cultural, nevoite sa se confrunte cu o serie de dificultati materiale, saracia, somajul, lipsa resurselor si caracterul deplorabil al conditiilor de locuit, intrucat in aceste medii familiale defavorizate, copilului nu i se poate asigura nici macar nevoile elementare de hrana, educatie sau protectie sociala, parintii fiind, ei insisi persoane nerealizate, care au trait din plin experienta esecului, in consecinta, delincvența nu este, astfel, un fenomen individual, ci un fenomen de grup, care sedeprinde, la fel ca orice alta conduita, in grupuri delincvente formate din minori care se confrunta cu aceleasi probleme de inadaptare si care invata, impreuna, metodele, tehnicile si relationalizarile, atitudinile fata de politie, justitie si alte autoritati de drept dintr-un stat, majoritatea delincventilor provin din familii dezorganizate sau lipsite de functionalitate educativa, in care autoritatea parintilor este fie prea slaba, fie excesiva, in care educatia etico-morala este neglijata, unde scoala este detestata, iar munca nu este respectat si nici apreciata, si de unde copiii prefera sa evadeze, pentru a-si petrece timpul liber, impreuna cu cei egali din punct de vedere al varstei si al conditiilor de viata sau educatie.

O data cu aparitia primilor asistenti sociali – social workers -, ca personal specializat instruit pentru interventia in sprijinul si tratamentul copiilor care prezinta conduite delincvente, delincventa minorilor si tinerilor a devenit unul dintre domeniile privilegite de studiu ale sociologilor americani, cercetarile pe care le-au intreprins in acest domeniul s-au dezvoltat in urmatoarele directii teoretice: Ecologia delincventei juvenile – promovata de reprezentantii Scolii de la Chicago, in concordanta cu care delincventa juvenila are o localizare geografica specifica, fiind cel mai raspandita in zonele interstitiale – de tranzitie de la rural la urban – si periferice – mahalalele – orașelor, studiile efectuate, au aratat ca delincventa juvenila este un produs distinct al urbanizarii, aparut in acele arii dominate de dezorganizare sociala.

I.1.2.2. Criminalitatea organizata

Criminalitatea organizata, amenintare atat la adresa economiei si societatii nationale cat si la adresa securitatii europene, iar raspunsul Uniunii Europene in lupta impotriva criminalitatii organizate este adaptat la complexitatea acestui fenomen si vizeaza atat traficul de persoane, arme si droguri, cat si criminalitatea economica si financiara, coruptia si spalarea banilor, intrucat acesta acopera si noile aspecte ale criminalitatii organizate, cum sunt criminalitatea informatica si infractiunile de mediu, abordarea integrata pe care se ghideaza actiunile UE mergand de la prevenire pana la aplicarea efectiva a legii, si care se bazeaza pe o cooperare eficienta intre autoritatile statelor membre, in special a organelor responsabile cu aplicarea legii, inclusiv in ceea ce priveste schimbul de informatii si asistenta reciproca pentru capturari si confiscari, iar lupta impotriva criminalitatii organizate este o lupta globala, care implica numeroase domenii de actiune si politici ale UE.

Astfel, in acceptiunea Legii nr.39/2003 prin crima organizata se definesc activitatile/actiunile desfasurate de orice grup constituit din cel putin trei persoane, intre care exista raporturi ierarhice sau personale, raporturi care permit acestora sa se imbogateasca sau sa controleze teritorii, piete ori sectoare ale vietii economice publice si sociale, interne sau straine, prin folosirea santajului, intimidarii, violentei ori coruperii, urmarind fie comiterea de infractiuni, fie infiltrarea in economia reala, forma superioara de organizare a grupurilor de infractori se denumeste mafie, termen care a aparut in Italia dupa care s-a extins in multe tari ale lumii precum Franta, S.U.A., Columbia, Japonia, Mexic sau Rusia, in Europa Centrala si de Est criminalitatea a atins cote alarmante cu deosebire in foste tari care au apartinut Iugolaviei, Albania si Bulgaria, forta crimei organizate fiind pusa in evidenta prin influenta deosebita in planul destabilizarii situatiei interne care a cunoscut transformari esentiale prin trecerea de la economia centralizata la cea de piata si de la regimul politic autoritar la cel democratic, si referindu-ne la situatia din Romania, trebuie facuta precizarea clara ca ordinea civila s-a degradat, ca inflatia a inregistrat un salt urias si ca in acest context criminalitatea a crescut, piata neagra fiind o prezenta cotidiana, iar deschiderea frontierelor Uniunii Europene si circulatia nestingherita intre tarile acesteia a facilitat miscarea persoanelor si a marfurilor, impulsionand piata, dar in acelasi timp si criminalitatea, intrucat prin folosirea fortei financiare de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat mare parte din domeniile de activitate ale statelor.

I.1.2.3.Amenintari transfrontaliere

Lupta pentru combaterea migratiei ilegale este privita drept o prioritate pentru Uniunea Europeana si reprezinta o parte fundamentala a politicii sale globale in domeniul migrației, actiunile UE privind migratia ilegala incearca sa acopere toate aspectele legate de acest fenomen, aspect care includ prevenirea prin cooperarea cu tarile de origine si de tranzit, combaterea traficului de persoane, supravegherea frontierelor si instituirea unei politici de returnare in condiții umane. 

Astfel, pentru 2013, avem drept date cheie: 107 000 de cazuri detectate de trecere ilegala a frontierelor; sirienii au reprezentat aproape un sfert din total : 25.500; 40.304 de cazuri au fost detectate in zona central-mediteraneeana, iar 24.800 pe ruta est-mediteraneeana; aproximativ 345.000 de cazuri detectate de sedere ilegala in UE si aproximativ 159.000 de resortisanti ai unor tari terte au fost returnati in mod eficace catre tarile terte.

Consiliul European are un rol decisiv in acest domeniu, prin stabilirea prioritatilor strategice, in timp ce Consiliul acorda mandatele de negocieri cu tarile terte si monitorizeaza definirea si punerea in aplicare a programelor si a liniilor de actiune specifica

Stabilirea agendei strategiei pentru UE la reuniunea Consiliului European din iunie 2014 cand s-a adoptat in Consiliul European Agenda strategica pentru Uniune intr-o lume in schimbare, agenda prin care se stabilesc cele cinci prioritati majore pentru urmatorul ciclu institutional al UE, si in conformitate cu una dintre prioritati, dezvoltarea unui spatiu fiabil al libertatilor fundamentale, Consiliul European a solicitat o mai buna gestionare a migratiei, inclusiv a migratiei ilegale, si a convenit asupra orientarilor strategice pentru urmatorii ani pentru spatiul de libertate, securitate si justitie, orientari care subliniaza necesitatea de a dezbate cauzele profunde ale migratiei ilegale si de a combate fluxurile de migratie ilegala, si in ambele cazuri, cooperarea cu tarile de origine si de tranzit ale migrantilor joacand un rol fundamental.

In contextul actual al globalizarii, geo-politic si geo-strategic, evolutia tehnologica si socio-politica a ultimei perioade – reflectata cu precadere de dezvoltarea comunicatiilor si cresterea mobilitatii persoanelor – au adus in prim-plan tipuri noi de fenomene, cu potential de risc, care nu se impiedica de limitele geografice sau administrative ale frontierelor, prin urmare, criminalitatea organizata transfrontaliera si activitatile associate acestui fenomen – migratia ilegala, traficul de droguri, criminalitatea informatica, evaziunea fiscala de mare amploare si contrabanda, precum si proliferarea armelor de distrugere in masa, au devenit, prin dimensiune si impact, provocari majore la adresa securitatii naționale, iar prevenirea si combaterea lor se regasesc intre responsabilitatile SRI, care actioneaza pentru a preveni si combate infiltrarea in structurile politice, economice, financiare si guvernamentale ale Romaniei a gruparilor de criminalitate organizata transfrontaliera, care profita de facilitatile oferite de transportul international, libertatea de miscare a persoanelor, extinderea comertului liber, evolutiile in domeniul comunicatiilor si fluxurile economico-financiare complexe, si se axeaza pe corupere, manipulare si dominare, pentru a influenta procesul decizional la nivel guvernamental sau mecanismele de control si de administrare ale statului, in consecinta, scopul este SRI este sa identifice si sa avertizeze in timp util beneficiarii legali cu privire la riscurile si amenintarile astfel create, pentru ca interesele nationale sa poata fi protejate prin politici si masuri adecvate si eficiente, si tinand cont de caracterul transfrontalier al fenomenelor, cooperarea este factorul cheie cu celelalte institutii din sistemul de securitate si ordine publica, dar si cu partenerii externi, pentru a putea consolida climatul de securitate local, regional si global.

I.1.2.4. Terorismul. Riscuri posibile, riscuri asumate

Provocarile care tin de fenomenul terorist sunt multiple, apar neanuntate, si angajeaza implicare in combaterea lor la nivel global, unele se asuma, altele se impun, dar cea mai mare provocare este aceea de a ignora terorismul, a diminua masurile de protectie impotriva lui si, drept consecinta, a-l accepta sau a-l tolera, atitudinea de indiferenta sau de favorizare – prin neimplicare – a fenomenului terorist reprezinta unul dintre cele mai mari riscuri ale acestui inceput de secol, nimeni nu poate ramane indiferent, astazi, la fenomenul terorist, pe motiv ca pe el nu il afecteaza sau in speranta ca, daca are o atitudine indiferenta sau binevoitoare fata de acest fenomen, va fi crutat de atacuri teroriste, in fata terorismului, omenirea trebuie sa fie solidara, desi insasi solidaritatea este un risc, dar este insa un risc necesar, deopotriva, asumat si impus.

Dinamica riscurilor, riscul in sine este o chestiune de atitudine si, in acelasi timp, de actiune, este un pericol posibil, care poate fi cunoscut, prevazut si, in consecinta, asumat sau acceptat, riscul unui pericol cunoscut sau posibil a fi prevazut este, de regula, asumat, in timp ce riscul unei amenintari este, de cele mai multe ori, impus, deci acceptat sau ocolit, riscul inseamna totdeauna constientizarea pericolelor sau amenintarilor carora li se asociaza, si in principiu, nu exista riscuri date sau acceptate o data pentru totdeauna, asa cum, cu unele exceptii, nu exista nici pericole sau amenintari permanente, toate se afla intr-o dinamica si intr-o schimbare continua, tocmai de aceea, dinamica riscurilor este greu de evaluat, de controlat si de gestionat.

Asumarea riscurilor consta in raspunsul prompt si obiectiv pe care il cere combaterea terorismului, mecanismele de asumare si cine si in ce mod hotaraste această asumare, care este diferenta dintre asumare si impunere, si trebuie sa pornim de la premisa ca foarte putine lucruri sunt eterne, eterna este doar starea generala de pericol si chiar de amenintare si, prin urmare, cea de risc continuu impus, asumat si acceptat, gen de pericole, de amenintari si de riscuri care se refera, indeosebi, la cele care tin de geofizica pamantului, de cutremure si alte fenomene geofizice, de fenomene climaterice, cosmice si chiar sociale, care intr-un anume fel, si acestea terorizeaza planeta, cu un terorism natural, pe care lumea trebuie sa il accepte si sa-si asume riscurile adiacente, dar dincolo de aceste fenomene, terorismul este un pericol produs al societatii omenesti, pe care omenirea, pe de o parte, il respinge si il combate si, pe de alta parte, il accepta, si il asuma, il regenereaza si il intretine, asumandu-si si toate riscurile care provin de aici, omenirea isi asuma acele riscuri legate de terorismul-efect, de terorismul-produs al faliilor, disfunctiilor, tensiunilor, crizelor si conflictelor politice, economice, sociale, culturale, religioase, informationale si militare, care au cauze complexe, greu de identificat si de inlaturat, si le asuma, intrucat ele exista, si nu pot fi ocolite sau ignorate, dar asumarea nu inseamna insa, ab initio, ci acceptare, iar omenirea accepta doar faptul ca exista terorism, dar niciodata nu poate accepta fenomenul ca atare, isi asuma doar provocarea combaterii lui, intrinsec, intrucat face parte din sistem, adica din modul nostru de viata.

I.2.Securitatea economica si sociala

Securitatea economica analizata intr-o sfera globala si globalizanta, sub aspectul dezvoltarii economice si securitatii internationale, regionale si nationale sunt reperele majore prin care se pot manifesta principalele schimbari survenite la nivel planetar, dar si al fiecărui stat si, subsecvent, al fiecarui individ, ecuațiecare implica existenta unei economii puternice, performante si competitive, stabile din punct de vedere macro-economic si dinamice sub raportul ritmului de crestere si al adaptarii functionale, reprezentand un factor important al politicii de securitate, auspicii prin care se deruleaza misiunea care are ca unic scop asigurarea capacitatii nealterate a economiei nationale de adaptare la semnalele pietei, respectiv la oportunitatile, dar si la provocarile si riscurile pe care le incumba manifestarea in conditii de concurentialitate, performanta si competitivitate, focalizarea atentiei catre zonele cu potential de vulnerabilitate, fie prin prisma inactiunii structurilor institutionale responsabile, fie din perspectiva initiativelor lansate in functie de interese subiective interne sau externe, care isi propun sa preia sub control parghiile de decizie macro-economica, contribuind la prezervarea si protejarea valorilor de securitate ale statului si la promovarea intereselor nationale pe diverse paliere ale ansamblului economico-social.

Securitatea economica reprezinta o resursa primordiala a vietii umane, securitatea economica este o resursa indispensabila a vietii cotidiene care permite individului si comunitatii umane sa isi realizeze aspiratiile: unitatea continentului, securitatea economica simbolizeaza un concept complex si dinamic, complexitatea sa deriva din multitudinea de procese si fenomene economice, sociale, financiare si nu numai pe care o presupune, pe de o parte, iar pe de alta parte, intervine consistent globalizarea, privita atat ca proces, cat si ca fenomen care actioneaza sistematic si permanent asupra economiilor nationale, dinamismul sau fiind dat de ritmul alert al proceselor si fenomenelor economice care se produc la nivel național si planetar, securitatea economica ar trebui privita ca fiind un factor esential al securitatii nationale, acela care asigura resursele si echilibrul dinamic al celorlalte componente ale acestui sistem, iar una dintre dimensiunile securitatii nationale, regionale si planetare, deziderat al fiecarui individ, comunitate umana, stat național, ca obiectiv prioritar al guvernelor, al organizatiilor regionale si internationale care au ca menire asigurarea si garantarea securitatii umane globale, stare a economiei nationale vazuta ca sursa si fundament al eradicarii saraciei, foametei, inegalitatilor sociale si economice atat intre indivizi, cat si intre diferite regiuni ale unor tari, iar asigurarea securitatii economice este rezultatul interactiunii dintre factorii interni si cei externi care potenteaza sau nu procesul de productie, repartitie si consum al bunurilor si serviciilor realizate intr-o economie, in timp ce actorii statali si nonstatali joaca un rol deosebit de semnificativ in realizarea securitatii economice la nivel national, regional si global.

I.2.2.Asigurarea securitatii economice

Securitatea economica, parte a securitatii nationale, provenita dintr-o  stare a economiei, si manifestata prin legalitate, echilibru si dezvoltare, care prezinta vulnerabilitati si riscuri care pot submina sau/si afecta securitatea economica a statului, situatie sau amenintare, pentru pentru care trebuie intreprinse masuri de prevenire sau contracarare prin valorificarea informatiilor care se efectueaza preponderent de catre institutiile cu putere decizionala, prin masuri administrative, legislative, penale si contraventionale, economice, politice si sociale, activitati efectuate in vederea obtinerii informatiilor utile si indispensabile la securizarea atributelor economice de baza, cum este suveranitatea economica si financiara, apararea, precum si promovarea intereselor economiei nationale, iar in acest scop, prin investigatii si masuri speciale, sunt identificati preventiv factorii din interiorul unui stat si din exterior, care prezinta a avea directionari si efecte cu caracter distructiv, si astfel, principale segmente ale securitatii economice, monitorizate si protejate, sunt securitatea energetică, financiara, bancara si nebancara, securitatea ramurilor strategice ale economiei nationale si a intreprinderilor de importanta strategica, inclusiv prin prevenirea situatiilor exceptionale, si in acelasi timp, sunt realizate activitati de prevenire si combatere a crimei organizate transfrontaliere si a finantarii miscarilor cu caracter extre- mist-terorist, si de asemenea manifestarile de coruptie pot constitui obiect de investigatie, daca afecteaza direct sau indirect securitatea economica/ naționala.

I.2.3.Securitatea sociala

Prin notiunea de securitate sociala se intelege ansamblul reglementarilor juridice in domeniul securitatii sociale, orice sistem de securitate sociala prezinta drept obiectiv garantarea unei anumite securitati economice a persoanelor protejate, in fata producerii unor evenimente sociale – riscuri sociale – cum ar fi boala, maternitatea, invaliditatea, batranetea, accidentul de munca si boala profesionala, decesul, protectia juridica a urmasilor, sarcinile familiale, somajul, iar realizarea acestui obiectiv presupune o redistribuire de ordin financiar, pe de o parte, prin repartitia fondurilor comune obtinute din participarile financiare ale beneficiarilor, iar pe de alta parte prin prevalari bugetare, intrucat securitatea sociala reprezinta un drept fundamental al omului, tocmai de aceea Comunitatea internationala a consacrat conceptul de securitate sociala ca drept fundamental al omului, cu ocazia adoptarii Declaratiei Universale a drepturilor omului, la 10 decembrie 1948, care a stipulate in art. 22: […] fiecare individ, ca membru al societatii are dreptul la securitate sociala.

Istoric, sistemele de securitate sociala au aparut la sfarșitul secolului 19 si inceputul secolului 20, fiind strans legate de lupta politico-economica dintre patronate si sindicate, aparitia sistemelor de securitate sociala a fost posibila si datorita schimbarii de atitudine a statelor puternic industrializate din acea vreme care, au abandonat conceptia liberalista a statului privit ca simplu arbitru al vietii sociale pe care a inlocuit-o cu conceptia statului de tip activ, creator si garant al ordinii sociale si economice.

S-au creat in timp: stemele comutative care au avut la baza principiul potrivit caruia prestatiile de securitate sociala trebuiau conditionate obligatoriu de împrejurarea ca potentialul beneficiar al acestora sa desfasoare o activitate pe baza unui contract de munca, sau o activitate profesionala, si in cadrul acestei conceptii, prestatiile de securitate sociala reprezentau venituri de inlocuire a veniturilor profesionale si erau direct proportionale cu acestea, totodata statul a devenit un actor principal al acestui tip de sistem de securitate, fiind acela care trebuia sa garanteze existenta fondurilor destinate asigurarilor sociale si în anumite situatii chiar sa participe la realizarea lor.

In ceea ce priveste sistemele distributive, acestea au promovat generalizarea protectiei sociale si au considerat ca securitatea sociala trebuie sa fie un beneficiu al tuturor membrilor societatii, conceptie in cadrul careia prestatiile de securitate sociala aveau un caracter uniform si constau, in sume fixe – forfe- tare, dar si in cadrul acestui sistem, treptat, statul a capatat un rol central, dobandind aceeasi pozitie ca si in cadrul sistemului comutativ de securitate sociala.

II.Securitate regionala, Securitate colectiva si Securitate globala

II.1.Securitatea colectiva in cadrul unor organizatii international de securitate.

II.2.Perspectiva securitatii internationale

II.3.Strategia de Securitate a Uniunii Europene

II.4. Provocari la adresa securitatii internationale

II.1.Securitatea colectiva in cadrul unor organizatii international de securitate.

Actuala perioada este manifestata de complexitate si diversitate, create de mutatiile care s-au produs pe toate planurile – politic, economic, social, iar toate aceste schimbari imprima, la randul lor, caracteristici specifice vietii internationale, legaturilor dintre state, prin promovare unor fenomene, inclinatii si activitati care trebuie intelese pentru a li se identifica solutii corespunzatoare pentru ca pacea internationala, securitatea si progresul sa poata sa fie asigurate, astfel, notiunea de securitate si-a extins sfera de cuprindere, intrucat, daca in mod traditional, tratatele privind securitatea internationala si mentinerea pacii cuprindeau prevederi de limitare a potentialului militar, nefolosirea armamentului de un anumit gen , restrictionarea recurgerii la forta, secolul XX aduce in prim plan un element nou in cadrul conceptului de securitate, pe cel de securitate a mediului, si, tot ca parte din sfera ideii de securitate internationala, in ultimul secol, a fost inclusa si notiunea conform careia amenintarile la adresa securitatii internationale nu au ca sursa numai conflictele internationale, ci si conflictele interne.

Conceptul de securitate este stipulat in Carta ONU, prin care se interzice utilizarea fortei ca modalitate de agresiune impotriva unui stat suveran pentru a se evita punerea în pericol a securitatii internationale, si pe cat se pare secolul XX a scos, mai mult decat oricand, in evidenta interdependenta dintre doua elemenete importante: anume securitatea internationala si aspectele economice, securitatea internationala care este fundamentala pentru asigurarea maximizarii si prosperitatii economice, iar forta economica reprezinta cheia pentru asigurarea potentialului militar, vazut ca garantie a securitatii, astfel, in prezent, pacea si securitatea mondiala sunt in pericol, in cea mai mare parte datorita conflictelelor care au loc in interiorul tarilor, decat de conflictele care au loc intre state. Securitatea internaționala este o cauza care nu a fost indeplinita decat in linii generale, fiind omise anumite detalii precum: posibile conflicte intre India si Pakistan, intre Coreea de Nord si cea de Sud, intre Grecia si Turcia, intre Israel si Siria, intre Nigeria si Camerun, poziția Rusiei.

Securitatea largita poate, favoriza dezarmarea, si poate asigura mediul propice si incredere cu scopul unei dezvoltări ulterioare, iar procesul de evolutie prin depasirea obstacolelor nonmilitare a securitatii si participand la crearea unui sistem international mult mai stabil si durabil, poate creste securitatea si astfel sa promoveze micsorarea numarului de arme prin dezarmare, dezarmare care poate garanta securitatea prin reducerea treptata a gradului de echipare cu armament, poate prilejui alocarea resurselor aditionale pentru aspectele nonmilitare ale securitatii, si ca efect cresterea ei in totalitate, pericolele nonmilitare ale securitatii au trecut in planul principal al activitatilor globale, dar ceea ce impulsioneaza politicile statelor este modul lor de determinare/percepere a pericolelor si amenintarilor, indiferent daca acestea sunt sub/supraestimate si in situatia actuala, unul dintre obiectivele principale ale comunitatii mondiale este garantarea si perpetuarea securitatii internationale, crearea unor conditii care ar exclude disturbarea pacii generale sau izbucnirea de actiuni care ar putea expune pericolului securitatea natiunilor sub orice forma, iar securitatea naționala a devenit o derivate directa a securitatii internationale, a securitatii intregii comunitati mondiale, printre obiectivele prioritare ale statutului pe arena internationala se afla asigurarea securitatii unei tari sau a securitatii nationale sub toate formele si manifestarile sale, securitatea, semnifica garantia data cetatenilor unei tari cu conditii decente pentru autorealizare, apararea vietii, integritatii corporale,a sanatatii, a libertatii si proprietatii impotriva atentatelor din partea unor persoane, organizatii sau din partea statului, secu- ritatea fiind sinonima cu garantarea supravietuirii statului.

II.2.Perspectiva securitatii internationale

Amenintarile care au loc la adresa securitatii din perspectiva europeana, Uniunea Europeana nu pare a fi in prezent amenintata de conflicte de tip clasic, atacuri armate pe scara larga, in schimb o serie de alte amenintari se arata la orizont, fiecare fiind greu predictibile si relativ difuze, ceea ce le face, intr-un fel, mult mai greu de contracarat, trei dintre amenintari sunt de remarcat in mod special: – terorismul international, reprezinta o amenintare strategica, acest tip de terorism este legat de miscari religioase fundamentaliste care au cauze deosebit de complexe, si dincolo de riscurile imediate, terorismul ameninta deschiderea si toleranta specifice societatilor democratice, mai mult, noul tip de terorism difera de cel din deceniile precedente deoarece pare a fi interesat de utilizarea violentei nelimitate/nejustificate si de producerea de pierderi masive, iar o consecinta a acestei abordari este interesul manifestat de reprezentantii acestui nou tip de terorism pentru armele de distrugere in masa, pentru acest tip de terorism, exemplificat de reteaua Al-Qaeda, Europa este atat o tinta, cat si o baza de lansare a atacurilor, iar proliferarea armelor de distrugere in masa reprezinta o alta importanta amenintare contemporana, imediata la adresa pacii si securitatii tarilor si popoarelor, astfel pana la inceputul anilor ’90 tratatele internationale si controlul exporturilor strategice au determinat o limitare a raspandirii acestor arme, dar in prezent are loc o diseminare periculoasa a acestora, mai ales in zona Orientului Mijlociu, raspandirea tehnologiei rachetelor purtatoare va amplifica instabilitatea si va crea Europei o serie de riscuri suplimentare, riscurile deosebite determinate de acest tip de amenintare rezida din faptul ca prin intermediul armelor de distrugere in masa un grup terorist de mici dimensiuni poate provoca pierderi care anterior nu puteau fi cauzate decat de armate ale unor state nationale. Existenta unor structuri statale slabe (failed states), iar la polul opus avem statele care isi orienteaza propria putere impotriva propriilor cetateni prin genocide si legitimand societati genocidare, iar prin amplificarea crimei organizate, conflictele civile si accesul la arme au determinat intarirea pozitiilor crimei organizate, aceste situatii sunt amenintari la adresa securitatii, prin sprijinirea traficului de droguri, iar multe din aceste amenintari la adresa securitatii Europei sunt localizate in Balcanii Occidentali sau Europa Rasariteana, sau au drept cai de acces Balcanii, Europa de Est si Asia Centrala .

II.3.Strategia de Securitate a Uniunii Europene

Ca posibile solutii la noile provocari, ca raspuns la aceste noi pericole si amenintari, statele cu potential militar semnificativ, au in vedere noi principii de organizare a securitatii regionale si globale care sa se constituie in noi oportunitati de pace bazate pe: democratie, guvernare, eficienta, respectarea legilor, dreptul la autoaparare si la autodeterminare, care sunt drepturi bine definite in reglementarile internationale, iar recurgerea la arme in aceste scopuri este o practică multimilenara, si cu toate acestea in noile abordari privind asigurarea securitatii regionale si globale s-a considerat ca trebuie sa existe o stransa legatura intre globalizare si securitatea internationala, pe de o parte, si intre democratizare si respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor, pe de alta parte.

Ca raspuns la amplificarea numarului conflictelor si a cresterii riscurilor terorismului international a devenit clar ca democratia secolului XXI trebuie sa includa si asigurarea unui cadru mondial de coexistenta pasnica, democratia, guvernarea eficienta si respectarea legilor, in calitate de noi principii ale securitatii globale, presupun ca relatiile dintre state sa tina cont de existenta unor interese divergente, fara a face apel la utilizarea fortei ca metoda de rezolvare a conflictelor, după 1990, dar mai ales odata cu inceputul secolului XXI, prevenirea si stingerea conflictelor si asigurarea pacii mondiale au fost si continua sa ranana prioritatile forumurilor Organizatiei Natiunilor Unite, ale Grupului G-8, ale Uniunii Europene sau ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), astfel numai in anul 2000 problemele securitatii globale au constituit prioritatea agendelor de lucru a trei conferinte ONU si a mai multor conferinte international, oportunitatile de definire a unui cadru stabil si pasnic de dezvoltare a statelor lumii in cadrul economiei mondiale sunt sustinute de mai multe procese de reasezare a raporturilor de forte/de putere pe plan mondial: procesul de cristalizare si manifestare a Europei ca un centru de putere si stabilitate, definirea unor noi dimensiuni ale relatiilor de asigurare a securitatii dintre Uniunea Europeana si NATO, pe de o parte, si intre aliatii europeni si SUA in cadrul NATO, pe de alta parte, interdependentele intereselor vitale ale statelor democratice din intreaga lume care nu pot prospera decat intr-o lume lipsita de violenta si conflicte, context in care devine tot mai evident faptul ca interesele si obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internationala, care sa se manifeste nu numai in situatii limita, precum cele create in urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 si 11 martie 2004, ci si in modul de desfasurare curenta a relatiilor economice, sociale si financiare, intrucat contracararea noilor amenintari presupune o noua resolidarizare a statelor lumii in toate domeniile, prin stabilirea unor forme de actiune conjugata a tuturor natiunilor care impartasesc interese si valori comune.

II.4. Provocari la adresa securitatii internationale

Obiectivele strategice pentru securitatea europeana fata de noile provocari la adresa securitatii in Europa poate aduce, atat direct, cat si indirect, un plus de stabilitate, riscurile aparitiei unei confruntari militare traditionale pe continentul european s-au diminuat semnificativ, explicatia acestei evolutii se manifesta in doua aspecte: interesele si obiectivele de securitate actuale ale statelor europene nu sunt generatoare de stari conflictuale, dimpotriva ele favorizeaza cooperarea si solidaritatea, iar mediul de securitate international este influentat pozitiv de procesele de integrare europeana si euroatlantica, in fapt de extindere a comunitatii statelor care impartasesc si promoveaza valorile democratiei si economi- ei de piata, in contextul adancirii colaborarii regionale iar fata de amenintarile de tip nou la adresa securitatii, Uniunea Europeana poate raspunde prin trei obiective strategice: 1.asigurarea stabilitatii si bunei guvernari in vecinatatea imediata, aceasta va implica extinderea zonei de securitate din jurul Europei si asigurarea ca statele din această zona a Europei de Est, a Balcanilor de Vest, a statelor din zona Mediteranei sunt bine guvernate, obiectiv care va implica, totodata, continuarea si dezvoltarea implicarii Europei in solutionarea conflictului arabo-israelian; 2. ordinine internationala bazata pe un multilateralism eficace, intr-o lume caracterizata de globalizare -amenintari globale, piete globale, mijloace mass-media globale – securitatea si prosperitatea depind de existenta unui sistem multilateral eficace, de aceea, unul dintre obiectivele Uniunii Europene trebuie sa fie dezvoltarea unei societati internationale puternice, caracterizate de existenta unor institutii internationale eficiente, precum si de existenta unei ordini internationale bazate pe respectarea legilor, in primul rand a principiilor inscrise in Carta Organizației Națiunilor Unite, neuitand faptul ca in esenta, calitatea societatii internationale depinde de calitatea guvernelor care o compun, iar cea mai buna aparare pentru securitatea europeana este data de existenta unei lumi formate din state democratice bine conduse, de aceea, raspandirea bunei guvernari, combaterea coruptiei si a abuzului de putere, instaurarea domniei legii si protejarea drepturilor omului sunt cele mai bune mijloace de a intari ordinea mondiala, astfel, in acest context, un element important al acestei noi ordini internationale este considerata a fi cooperarea transatlantica in cadrul NATO – pregatirea unui raspuns la amenintarile de toate tipurile, raspuns care a inclus si pachetul de masuri antiteroriste adoptat după 11 septembrie 2001, sprijinirea masurilor de neproliferare a armelor de distrugere in masa si asistarea statelor cu structuri slabe sau instabile din Balcani, Afganistan, Timorul de Est si Africa (Republica Democrata Congo), iar pentru identificarea unor raspunsuri la noile amenintari trebuie sa se porneasca de la faptul ca acestea survin adesea la mari departari, sunt mai dinamice si mai complexe, de aceea liniile de aparare vor trebui de multe ori sa se afle inexterior, iar caracterul amplu si dinamic va necesita mutarea accentului pe prevenire a crizelor si a amenintarilor. Pentru ca politica de securitate si aparare a Uniunii Europene sa devina mai eficace este necesar ca Uniunea Europeana sa devina mai activa in urmarirea obiectivelor sale prin mijloace civile sau militare, mai coerenta prin unirea eforturilor si prin asigurarea unitatii de comanda in caz de criza, mai capabila prin alocarea unor resurse mai mari, evitarea duplicarilor, coordonarea mai buna a resurselor existente, si pentru realizarea obiectivelor sale de securitate si aparare Uniunea Europeana nu va putea face abstractie de necesitatea mentinerii unor relatii privilegiate cu SUA, dar in acelasi timp insa, Uniunea Europeana va trebui sa isi dezvolte colaborarea cu alti actori importanti de pe scena mondiala, astfel in acest sens se vor dezvolta relatii strategice cu Rusia, Japonia, China, Canada si India, fara ca vreuna din aceste relatii sa aiba un caracter de exclusivitate, si totodata, Uniunea Europeana va trebui sa manifeste deschiderea necesara pentru dezvoltarea unor parteneriate active cu orice tara care ii impartaseste scopurile si valorile si care e gata sa actioneze pentru apararea acestora, si prin aceasta abordare Uniunea Europeana poate contribui semnificativ la realizarea unei sistem de securitate multilateral care sa poata sa permita edificarea unei lumi mai prospere, mai echitabile si mai sigure.

Stabilitatea si securitatea locala, regionala si internationala sunt sisteme deschise interdependente, dar exista o multitudine de fenomene diverse ca natura, dar cu impact semnificativ asupra acestora, globalizarea fiind unul dintre aceste fenomene, care genereaza efecte pozitive si negative, care, la randul lor, exercita o influenta mai mare sau mai mica asupra stabilitatii si securitatii, de aici, necesitatea adoptarii la nivel local/national si global a unor masuri eficiente care sa duca la maximizarea efectelor benefice si minimizarea efectelor nedorite ale globalizarii, integrarea regionala poate fi una din solutiile viabile la care au recurs statele lumii.

Schimbarile climatice constituie un alt fenomen cu impact deosebit asupra stabilitatii si securitatii locale, regionale si globale, iar prevenirea, dar, mai ales, limitarea efectelor nedorite ale acestui fenomen intra in sarcina tuturor institutiilor statale, organismelor regionale si internationale cu competente in materie de protectie a mediului ambiant, precum si al organizatiilor societatii civile-de la toate nivelurile de existenta si manifestare a acesteia – cu vocație in domeniul amintit.

Fenomenele demografice joaca, la randul lor, un rol important in mentinerea stabilitatii si securitatii nationale, regionale si internationale, cresterea demografica a populatiei mondiale, indeosebi in tarile in curs de dezvoltare, este un fenomen cu implicatii complexe asupra stabilitatii si securitatii nationale, regionale si mondiale, iar efectele sale negative sunt evidente daca se are in vedere ritmul rapid de crestere al populației mondiale in ultimele decenii si posibilitatile economiilor nationale si mondiale de asigurare a unui trai decent acestor persoane de aceea, se impune adoptarea unor masuri adecvate, la nivelul fiecarei tari, prin care cresterea demografica sa fie sustinuta prin masuri sociale, economice, politice si de mediu, iar imbatranirea populatiei in tarile dezvoltate este un alt fenomen demografic care se cuvine studiat si care necesita adoptarea unor masuri pentru atenuarea efectelor sale sociale, economice si politice negative, masurile care se impun a fi adoptate tin atat de guvernele respectivelor tari, cat si de organizatiile regionale si internationale care au competente in domeniu, astfel, se pot adopta masuri de crestere a natalitatii, pe de o parte, si de incurajarea a imigratiei, pe de alta parte, de altfel, state precum SUA sau Canada au adoptat masuri adecvate privind imigrarea in spatiul lor.

De asemenea, pentru tari ca si nu numai, se impun adoptate masuri economice si sociale de stopare a migratiei externe, indeosebi a persoanelor cu studii superioare.

Urbanizarea este un alt fenomen demografic cu impact serios asupra stabilitatii si securitatii locale si regionale, aglomerarile urbane se definesc prin diminuarea controlului social al comunitatii asupra locuitorilor sai, iar lipsa locurilor de munca, a locuintelor si chiar a posibilitatilor de dezvoltare umana indeosebi a tinerilor poate face ca unii dintre locuitorii oraselor sa devina victime ale organizatiilor informale ilegale, de asemenea, persoanele lipsite de unui trai decent pot crea tensiuni si chiar conflicte, de tipul revoltelor sociale, iar masurile care se cer a fi luate tin de capacitatea fiecarei tari de a gestiona situatiile de instabilitate sociala cu care se confrunta.

Migratia reprezinta un fenomen demografic cu urmari diverse atat pentru tara de plecare, cat si pentru tara de destinatie, efectele benefice se cer maximizate, iar cele negative minimizate printr-un ansamblu de masuri sociale, economice, politice si de mediu adoptate atat la nivel national, cat si la cel al organizatiilor regionale, dar in același timp, organismele internationale competente trebuie sa adopte masuri concrete de gestionare a acestui fenomen natural, complex si neintrerupt de deplasare a persoanelor intre tari de pe acelasi continent, dar si de pe continente diferite.

Fenomenele analizate succint – globalizarea, schimbarile climatice si fenomenele demografice, actuala criză financiar-economica – sunt interdependente, iar efectele lor asupra stabilitatii si securitatii sunt cumulative, indiferent de sensul manifestării lor, criza financiar-economica are efecte nedorite atat pentru state, cat si pentru cetățenii acestora, masurile de minimizare a consecintelor sale negative se cer a fi luate la nivel national, si apoi regional, numai asa se vor puteat elimina tensiunile sociale si posibilele conflicte socio-economice, de aceea, masurile sociale, economice, politice, militare si de mediu se impun a fi concertate, continue si sistematice la toate cele trei niveluri – local, regional și international, totodata, implicarea comunitatii internationale trebuie sa fie mult mai mare si mai transparenta decat pana acum, in plus, masurile adoptate trebuie sa fie corelate pe plan social, economic, politic, militar si de mediu,si se poate aprecia ca stabilitatea si securitatea locala, regionala si internationala sunt puternic dependente de actiunea fenomenelor analizate, de aceea, masurile sociale, economice, politice, militare si de mediu adoptate la un nivel sau altul trebuie sa fie corelate, concertate si sustinute concret de catre institutiile financiare regionale si internationale, de asemenea, organizatiile regionale trebuie sa se implice mai mult si mai organizat.

In prezent, noi pericole, dar si noi oportunitati, Uniunea Europeana detine potentialul de a aduce o contributie majora, atat pentru a se face fata amenintarilor, cat si pentru a se profita de oportunitatile oferite, iar o Uniune Europeana activa si capabila care are un cuvant de spus pe scena international, contribuind astfel la un sistem multilateral eficient, care ar deschide drumul pentru o lume, mai sigura si mai unita.

III.Securitatea nationala si interes national

III.1. Valori si interese nationale.

III.1.1. Mediul de securitate actual

III.2.Riscuri si amenintari

III.2.1. Vulnerabilități, amenințări și riscuri în sistemul global

III.3.Politica de Securitate nationala

III.4.Sistemul de Securitate nationala

III.4.1. Rolul societatii civile in reforma sistemului de securitate

III.5.Fortele care compun sistemul de Securitate al apararii nationale.

III.1. Valori si interese nationale.

Contextul international este marcat in present de transfornari ale arhitecturilor globale de securitate, ceea ce determina noi responsabilitati si genereaza provocari complexe, pe scena internationala au aparut si s-au afirmat noi actori ceea ce a indus la o crestere puternica a interdependentelor intre state, autorii de specialitate ai studiilor in domeniu apreciaza ca, …statul national continua sa fie incă cel mai important jucator al lumii contemporane.

Se poate considera realizat asigurarea mediului securitatii si apararii statelor in momentul in care nu trebuiesc sacrificate interesele proprii in favoarea altui stat, grup de state sau organisme internationale si care, in caz ca se atenteaza la componente ale securitatii, poate sa le mentina, inclusiv cu ajutorul fortelor armate, intrucat optiunile de securitate nationala au drept surse realitatea interna, situatia internationala si sunt determinate de interesele comune ale cetatenilor, precum si de potentialul societatii de a le sustine, fiecare natiune isi stabileste, pe baza analizelor proprii, strategia de securitate si aparare pe termen scurt, mediu si lung, care sa poata sa raspunda intereselor, valorilor si asteptarilor cetatenilor proprii, si totodata, apartenenta la structurile internationale de securitate si aparare colectiva, pe langa beneficiile unei contributii partajate la eforturile comune, obliga la responsabilitati de dezvoltare participative/implicativa a unor capabilitati interoperabile intr-un sens unic acceptat prin consens sau agreat de toti factorii implicati, si, cu cat fiecare stat component isi creeaza structuri, facilitati si echipamente moderne prin care gestioneaza aspectele de securitate interna, cu atat sistemul colectiv este mai puternic, iar strategia comuna, mai realista si credibila, iar necesitatea presanta de a construi si pregati fortele armate in masura sa raspunda eficient noului mediu de securitate si de conflict a fost abordata de numeroase studii care au definit interesele de securitate nationala, au descris mediul de securitate international, au identificat viitoarele obiective de securitate nationala si conceptele strategice care deriva din analiza mediului de securitate si au determinat si formulat capabilitatile militare necesare la inceputul secolului al XXI-lea, majoritatea studiilor care abordeaza problema definirii fortelor armate reclamate de mediul de securitate si conflict, releva faptul ca vor fi diferite in mod distinct ca rol, structura, doctrina si concepte de angajare operationala fata de cele pe care le cunoastem in prezent.

III.1.1. Mediul de securitate actual

In prezent, mediul de securitate s-a transformat de la un sistem bipolar la unul in care polii de putere sunt mai greu identificabili, iar provocarile/amenintarile sunt mai difuze, unde vulnerabilitatea, nesigu- ranta, complexitatea si ambiguitatea generate de amenintarile asimetrice fac mai dificila identificarea mecanismelor potrivite de prima-reactie, iar studiile speculative privind evolutia mediului de securitate international in secolul al XXI-lea evidentieaza faptul ca statele se vor confrunta cu numeroase surse de conflict armat, care vor pune diverse provocari resurselor de securitate naționala, si in plus, vor fi multe oportunitati de a promova interesele statelor prin aplicarea instrumentului militar de putere nationala, prin analiza mediului de securitate care presupune abordarea sistemica a conditiilor la nivel global si regional pentru a surprinde multidimensional aspectele specifice ale securitatii nationale, pentru care se vor lua in considerare tendintele politico-militare de evolutie a mediului de securitate in corelatie cu cele ale fenomenului militar, fara a fi neglijate interesele nationale, pentru a crea o imagine realista a conditiilor in care trebuie concretizata securitatea nationala, intrucat evenimentele actuale care au loc la nivel international sunt efect al globalizarii deoarece criza economica, desi pornita la nivel national, a atins foarte rapid dimensiuni planetare, globalizarea trebuie reconsiderată sub mai multe aspecte: eco- nomic, din cauza crizei economice; institutional, pe fondul perimarii institutiilor internationale infiintate după cel de-al doilea razboi mondial; geografic, datorita mutarii centrului de greutate al lumii contemporane, spre est, catre Asia; si ierarhic, datorita reconsiderarii distributiei rolurilor interpretate de principalii actori in ansamblul relatiilor internationale .

Robert Kogan, considera ca lumea nu s-a transformat, …natiunile raman la fel de puternice ca intotdeauna, si la fel ambitiile nationaliste, pasiunile si competitia intre natiuni care a dat forma istoriei, lipsita de conflicte ideologice si strategice, omenirea se indreaptă catre un sistem global multipolar, cu o economie globalizata si globalizanta, caracterizata de ascensiunea noilor puteri si o influenta crescuta a actorilor non-statali, existenta natiunilor si statelor care presupune un permanent avans al cunoasterii, capacitatea de a analiza si prognoza, spiritul de adaptare si actiunile anticipative prin care realizarea securitatii este o conditie obligatorie pentru supravietuirea si dezvoltarea sistemelor social-politice, iar in mediile academice securitatea este abordata prin asocierea situațiilor referitoare la drepturile omului, interesului national si cooperarii/concurentei internationale, integritatii teritoriale, vulnerabilitatilor, pericolelor, amenintarilor si riscurilor, pe cand analiza de securitate include de regula alegerea politica, capabilitatile si intentiile unui actor international, si tot mai presant, amenintarile.

Analizand de la general la particular, distingem stari definite de un mediu fragil de siguranta si stabilitate, cu conflicte aflate intr-o faza latenta, acutizabile sau in conflict deschis, iar astfel de analiza divizata la nivel regional, scoate in relief numarul mare de state din Africa care parcurg perioada de razboi civil, instabilitate prelungita politica, saracie si subdezvoltare economica dificil de redresat pe termen lung, in aceste conditii, Uniunea Africana si ONU sunt coplesite in incercarea de a interveni cu masuri de sprijin care sa produca o redresare intr-un termen previzibil, Asia se confrunta cu provocari si sfidari prin proliferarea armamentului nuclear, creand o amenintare globala, dar si cu conflictul din Afganistan, mai greu de gestionat decat s-a anticipat initial si cu efecte de extindere in teritoriile vecine, Irakul, care dupa o perioada de razboi deschis, urmata de una tulbure de reconstructie cu implicare internationala, a ales calea consolidarii securitatii prin resurse proprii, fiind inca departe de reconciliere si stabilitate durabila, iar in Europa, persista controlul international in Balcanii de Vest, prin misiuni ale unor organizatii diferite, concentrate in Kosovo dar si in Bosnia si Hertegovina, la care se adauga implicatiile tensiunilor dintre Rusia si Ucraina, implicatii care isi extind efectele, iar relatiile actuale ale Federatiei Ruse cu institutiile internationale care se regasesc cu responsabilitati in domeniul securitatii si viitoarea configuratie a acestora, constituie de asemenea, un subiect separate si delicat. Urmatorul lider international trebuie sa beneficieze de o atentie cuvenita … este prea mare pentru a fi ignorata, prea veche sa nu fie respectata, prea slaba pentru a nu fi tratata cu intelegere si prea ambitioasa pentru a avea deplina incredere in ea istoriei.

Prin aspectele prezentate, interpretate global sau separat, analizele si studiile care vor testa capacitatea de absorbtie de catre NATO, a UE sau OSCE in conceptele proprii strategice a unor masuri de prevenire sau raspuns, sau vor influenta adaptari ale strategiilor de securitate si aparare din tarile membre sau nemembre influentate direct, iar strategiile vor putea incerca sa stabileasca directii principale pentru transformarile doctrinare, tehnologice sau structurale ale componentelor sistemelor de aparare nationala/regionala/globala, iar prin raspunsurile institutiilor internationale la coordonatele viitoare ale arhitecturii de securitate, se vor oferi directii de transformare si adaptare, inclusiv ale fortelor armate, intrucat analiza mediului de securitate international sugereaza conceptele strategice viitoare de securitate nationala si componentele lor militare prin descriere a capabilitatilor militare necesare si suficiente pentru a pune in valoare conceptele, analiza trebuie bazata pe aporturile potentiale pe care misiunile militare reactive si proactive trebuie sa le aiba pentru a apara si promova interesele de securitate nationala fundamentale. 

III.2.Riscuri si amenintari

III.2.1. Vulnerabilitati, amenintari si riscuri in sistemul global

Vulnerabilitatea cuprinde identificarea unui ansamblu de evenimente externe care se poate pune in pericol existenta unui sistem sau a infrastructurii si reprezinta elemente de initiere in cadrul analizelor de risc specializate, cu luarea in considerare a probabilitatilor aparitiei elementelor de hazard si consecintelor negative ale propagarii dezastrelor. Atunci când ne referim la vulnerabilități le asociem cu procesele economico-sociale, cu multiplele ipostaze ale comportamentului actorilor statali și non-statali.Vulnerabilitățile,în orice mediu de securitate crează condiții favorabile acțiunii oricărui tip de amenințare (economică, politică, ideologică, culturală, de mediu, etc.) la adresa securității. Există vulnerabilități sociale, economice, politice, psihosociale, culturale, informaționale, militare, de mediu, etc. Ele diferă ca intensitate și durată de manifestare, în funcție de o serie de factori de natură internă și externă.

Rezervele energetice si de materii prime, limitate si repartizate inegal pe suprafata planetei, concentreaza competitiile si conflictele politico-militare in anumite spatii: regiunea Golfului, bazinul caspic, Siberia de Est si de Vest, Africa de Vest, Asia de Sud-Est, nordul Americii de Sud, Canada, iar sigurarea hranei este o problema pentru tarile supra-populate sau sarace, in special in Africa si Asia de Sud, iar resursele insuficiente de apa reprezinta o vulnerabilitate care determina o competitie pentru acest tip de resurse, uneori in forma violenta – Orientul Apropiat si Mijlociu – Turcia, Siria, Israelul, Iordania si Irakul.

Degradarea mediului, problemele populatiei, saracia extrema, bolile, dezechilibrele dintre statele bogate si cele sarace sunt vulnerabilitati care stimuleaza instabilitatea politico-militara la nivel local si regional, vulnerabilitate majora a lumii contemporane care rezida in raport cu tendintele dezvoltarii accelerate stiintifice si economice si sistemele sociale, politice si institutionale in lenta prefacere, la fel se contureaza o tensiune majora la nivelurile culturilor si mentalitatilor,  ideologiilor si credintelor religioase confruntate cu mondializarea.

In cazul in care vulnerabilitatile unui sistem de securitate national/international, sunt destul de con- crete, amenintarile sunt mult mai greu de identificat/definit in contextul politicii internationale actuale, iar realitatile concrete si evolutiile conflictelor recent incheiate sau in plina desfasurare, releva complexitatea amenintarilor globale determinate de caracterul asimetric si de un spectru larg de incertitudine la care sunt expuse comunitati largi, fara granite regionale sau continentale, iar tendinta de a defini amenintarile pe termen lung la adresa securitatii, nu poate evita o serie de stari in evolutie, care tind a se acutizeza, iar doctrinarii considera ca sunt implicate o serie de amenintari care vizeaza statele puternice dar si pe cele slabe si consecintele negative ale globalizarii economiei, pot fi soldate cu saracirea a milioane de oameni, cu raspandirea epidemiilor, proliferarea armelor de distrugere in masa, cu actorii non-statali capabili sa isi procure mijloace de lupta din aceasta categorie, cu terorismul international, cu conflictele locale si interne, inter-religioase si interetnice, cu saracia, epidemiile si degradarea mediului care stimuleaza razboaie locale si terorismul international, si cu retelele crimei organizate care ameninta stabilitatea internationala.

Acestor provocari/amenintari doctrinarii considera ca o contracarare autentica se poate realiza doar prin cooperare internationala acest tip de securitate cooperative poate impune masuri complexe si combinate, de natura militara, politica si economica, bazate pe suveranitatea si responsabilitatea statelor, o abordarea rationala pentru a defini fortele armate necesare unui stat este reprezentata de un proces care cuprinde: determinarea intereselor de securitate nationala si a obiectivelor in concordanta cu mediul geostrategic al viitorului; proiectarea si formularea conceptelor strategice pentru promovarea intereselor prin indeplinirea obiectivelor; si identificarea capabilitatilor militare necesare pentru a putea sustine implementarea conceptelor.

O arie larga de fenomene pot influenta modelarea/slefuirea fortelor armate ale statelor,fenomene de natura interna care pot include obiectivele politice, structura si cultura sociala, nivelul dezvoltarii tehnologice, fenomene externe care pot deriva din mediul de securitate in care fortele armate ale unui stat trebuie sa opereze, de asemenea apartenenta la diferite tratate internationale de reducere sau limitare a armamentelor conventionale sau de neproliferare, calitatea de membru al unei alianțe,iar fenomenele externe care deriva din mediul de securitate si care determina aplicarile potentiale ale puterii militare sunt adesea dificil de identificat si analizat, cu toate astea sunt determinante de baza privind tipul de forte armate pe care le necesita o natiune la un anumit moment dat.

III.3.Politica de Securitate nationala

In prezent, politica, economia si securitatea sunt inseparabile la nivel national, precum si la nivel global, securitatea statelor este securitatea cetatenilor proprii, iar securitatea fiecarui cetatean este securitatea statului propriu, statele sunt interdependente in privinta riscurilor, sunt interdependente pe plan economic, dar nu au gasit resursele si puterea de a modela cadrul politic global corespunzator acestor interdependente, si astfel spectrul relatiilor internationale este reconfigurat permanent de politica externa a statelor, care este determinata de interesele nationale ale acestora, de cultura lor politica, de pozitiile succesive pe care le ocupa in structura sistemului relatiilor internationale, iar elaborarea politicii externe porneste de la identificarea intereselor/prioritatilor nationale, de la evaluarea solida a tendintelor tematice, globale si regionale pe termen lung si de la reflectia strategica sistematica asupra formelor si instrumentelor prin care interesele /prioritatile se pot realiza, realismul contine o mare varietate de teorii ale relatiilor internationale, teorii care pornesc toate de la premise in care statele sunt motivate in actiunile lor de interese de putere/securitate si mai putin de idealuri, astfel, conform teoriei realiste, statele nu pot sa acționeze decat rational, judecand la rece situatia si actionand pentru a-si pastra/mari/consolida puterea/securitatea, iar statutul legal al  intereselor prin folosirea unor descriptori de supravietuire, vital, important, major, periferic, umanitar sau altii asemanatori, si odata ce analistii au incadrat un interes de securitate intr-o categorie, specialistii trebuie sa vina si sa argumenteze daca interesul ar trebui sau nu sa fie urmarit in functie de situatiile periculoase curente.

Politologii romani considera ca interesul national este o suma de scopuri politico-economice ale unei natiuni privite ca tel fundamental si mobil hotarator care calauzeste si anima conduita fiecarui stat in viata internationala, valorile de securitate nationala ale statului roman se exprima prin suveranitatea si independenta nationala, unitatea si indivizibilitatea statului, identitatea nationala, ordinea constitu- tionala democratica, statul de drept, drepturile omului, libertatile cetatenesti, economia de piata, limba, cultura si viata spirituala, care constituie sistemul axiologic de referinta in elaborarea oricarei politici de securitate nationala.

Interesele nationale de securitate cuprind nevoi/aspiratii ale natiunii, afirmarea propriilor valori, garantarea identitatii si existentei nationale, exprimate prin obiectivele, caile si tacticile asumate prin consens de intreaga societate in vederea infaptuirii acestora si care se refera la stabilitatea interna si regionala, viabilitatea sistemului de securitate la care Romania a aderat, avutia nationala, prosperitatea generala a cetatenilor, sanatatea fizica a populatiei, protectia mediului inconjurator. Teoria realista a lui Hans Morgenthau in acest domeniu, apreciaza ca privit in mod obiectiv, ca o realitate independenta de reflectie, interesul national poate fi inteles ca esenta comportamentului posibil, a carui realizare într-o situatie istorica concreta poate maximiza interesele existentiale ale statului-securitate, putere, prospe- ritate", de asemenea, acelasi teoretician sesizeaza ca interesul national obiectiv este puternic inradacinat in natura umana si prin urmare in actiunile oamenilor de stat, idee, dupa formularea intereselor nationale vitale se stabilesc si capacitatile de aparare si de promovare, prin analiza elementelor puterii nationale-geografia, populatia, resursele naturale, capacitatea economiei, forta militara, caracterul national, moralul national, calitatea diplomatiei si calitatea guvernarii, dupa care trebuie inteleasa natura raporturilor de putere dintre marii actori internationali, interesele lor divergente, capacitatea/puterea lor de a influenta in optiunile politice, taria organizatiilor internationale, rolul lor, rolul dreptului international in politica mondiala la un moment dat, rol influentat, la randul sau, de pozitia de putere a marilor state.

Contextul globalizarii surprinde pentru Romania interesul national care reprezinta un sistem valorico-normativ care are rol de modelare/model, de exprimare/promovare a cerintelor functionale ale natiunii, care selecteaza perceptiile, influenteaza/canalizeaza atitudinile/ modalitatile de participare la viata interna si internationala exercitand functia de control in sistemul interactiunilor politice, sistem valorico-normativ care este principala parghie a statului roman folosita in actiunile sale care converg in integrarea Romaniei in structurile euro-atlantice si in U.E., respectand concordanta dintre optiunea politica de integrare ridicata la rang de interes national si exigentele interdependentelor internationale, interesele nationale ale Romaniei, prezentate in Strategia de securitate nationala, sunt intemeiate pe: garantarea/promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale si a sigurantei nationale, consolidarea unui regim politic democratic, bazat pe respectarea Constitutiei si pe suprematia legii, asigurarea existentei statului national suveran si independent, unitar si indivizibil; sprijinirea legaturilor  cu romanii din afara tarii, pentru conservarea identitatii lor; participarea Romaniei la asigurarea securitatii si stabilitatii in Europa dupa evolutiile actuale si de perspectiva a mediilor geopolitic/geostrategic in care se dezvolta Romania, interesele nationale reprezentand interesele vitale manifestate de unitatea si integritatea statului national, identitatea nationala, suveranitatea si independenta statului roman, stabilitatea politica si sociala, iar interesele majore precum democratia, drepturile fundamentale, siguranta cetatenilor si statul de drept, accesul nerestrictiv  la resurse, relatiile de buna vecinatate cu toate tarile din proximitate, interesele periferice care restabilesc legaturile cu romanii din afara granitelor, echilibrul mediului ecologic.

Demarcarea care poate diferentia interesele vitale de cele majore este adesea neclara, fiind situata intr-o zona in care identificarea strategiei, scopurilor si mijloacelor adecvate se dovedesc a fi cele mai provocatoare, iar o strategie coerenta poate incepe cu identificarea unui obiectiv dorit sau a unui scop, dupa cum arata Stephen S. Rosenfeld, intelegerea scopurilor si obiectivelor nu va putea garanta victoria, dar esecul de a le intelege, in mod virtual, garanteaza infrangerea.

Documentele de securitate si aparare ale Romaniei arata interesul national de a participa la consolidarea relatiei trans-atlantice, conceptul strategic al NATO, de strategie de securitate a UE, Romania are in vedere armonizarea in politica de securitate nationala a principalelor concepte dezvoltate in strategiile europeana si Americana, iar specialistii de la nivelul strategic vor continua sa extraga misiunile pentru fortele armate din analiza intereselor nationale, obiectivele securitatii nationale, care vor fi stabilite in viitor, vor continua sa derive din obiectivele constitutionale, dar si din cerintele ca membru al unei aliante, si de asemenea, eforturile de a asigura o aparare comuna la nivel european si de a promova bunastarea regionala vor continua sa limpezeasca interesele de securitate nationala in urmatoarele decade ale secolului XXI, distinctia conceptuala traditionala este neclara, iar indivizii, acum, au capabilitatea de a provoca o infrangere strategica prin intermediul armelor de inalta letalitate, elemente care au generat un mediu de conflict complex, divers, difuz si letal.

III.4.Sistemul de Securitate nationala

Libertatea si securitatea, deziderate sociale care pot genera tensiuni si dezbateri cand democratiile isi contureaza politicile de securitate nationala, astfel in procesul de consolidare a democratiei a existat o tendinta de a limita puterile institutiilor militarizate prin instituirea unor mecanisme de control civil, iar drepturile si libertatile cetatenesti au fost codificate in documente internationale precum Declaratia Universala a Drepturilor Omului sau Carta Europeana a Drepturilor Omului si preluate in majoritatea Constitutiilor si legislatiilor nationale, dar, respectarea acestor drepturi civile reprezinta, un deziderat care trebuie realizat, iar fenomenele geopolitice precum globalizarea aduc provocari pentru sistemul de securitate nationala – terorismul international, proliferarea armelor de distrugere in masa, retele de crima organizata – care necesita flexibilitate legislativa pentru a permite institutiilor de securitate nationala indeplinirea misiunilor, fara violarea drepturilor civile, astfel, dezvoltarea tehnologica poate permite miniaturizarea si universalizarea interceptarilor, politicile publice care tintesc protectia drepturilor si a libertatilor cetatenesti concomitent cu realizarea securitatii nationale necesita o schimbare a sistemului de securitate nationala, reforma sistemului de securitate nu este doar apanajul instituțiilor de securitate sau a NATO ci presupune si implicarea societatii civile, prin media, ONG-uri sau think-tank-uri expert.

III.4.1.Rolul societatii civile in reforma sistemului de securitate

Prin societate democratica nu intelegem numai o separare a puterilor in stat, ci si existenta unor mecanisme informale/organizatii neguvernamentale/organizatii din societatea civila, care pot exercita controlul civil, in mod indirect, iar institutii precum presa independenta sau organizatii neguvernamentale si institute independente de cercetare-think-tank-uri, ar trebui sa isi aduca aportul la propagarea informatiei spre societatea civila privind chestiunile de securitate, creand expertiza/dezbatere civila, astfel dupa anul 1989, extremele ideologice, cautarea unei identitati si incercarea de a gasi o formula de organizare viabila care sa permita prevenirea monopolizarii puterii, societatea civila romaneasca a fost interesata de aspecte importante, dar particulare, ale reformei sistemului de securitate nationala, in special de domeniul reformei morale.

III.5.Fortele care compun sistemul de Securitate al apararii nationale

Conducerea sistemului national de aparare este un atribut exclusiv si inalienabil al autoritatilor constitutionale ale statului si se realizeaza de catre: Parlament, Presedintele Romanie, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul Romaniei, Ministerul Apararii Nationale si autoritatile administratiei publice cu atributii in domeniul apararii nationale, pentru conducerea actiunilor militare la nivel strategic se infiinteaza, pe timp de razboi, Marele Cartiei General, subordonat direct Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, numirea in functie a sefului Marelui Cartier General se face de catre Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului apararii nationale, iar Structura organizatorica si atributiile Marelui Cartier General se stabilesc din timp de pace prin hotarire a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, la propunerea ministrului apararii nationale, fortele destinate apararii se compun din fortele armate si fortele de protective, fortele armate cuprind armata, mari unitati si unitati din subordinea Ministerului de Interne, pe cele ale serviciilor de informatii ale statului si alte formatiuni de aparare armata organizate potrivit legii, iar fortele de protectie cuprind: unitatile si formatiunile de protectie civila, formatiunile sanitar-voluntare ale Crucii Rosii si alte formatiuni ce se vor stabili prin lege, fortele destinate apararii desfasoara activitati de pregatire specifice, in limitele spatiului national terestru, aerian, maritim si fluvial, cu respectarea normelor de protectie a mediului. 

Mediul de conflict contemporan poate determina ca lupta armata sa fie deosebit de complexa, putand afecta toate elementele de natura organizationala a fortelor armate, planificarea, conducerea, desfasurarea si angajarea acestora, iar o structura de forta adecvata poate da un raspuns, prin urmare, structurile militare trebuie adaptate/transformate/construite pentru a putea depasi provocarile/ amenintarile pe care le presupune mediul de conflict actual, iar optimizarea fortelor pentru lupta armata complexa necesita o abordare corespunzatoare a conducerii/organizarii/pregatirii/tacticii si dezvoltarii capabilitatilor iar generarea/regenerarea unor astfel de forte optimizate pentru mediul de conflict specific secolului al XXI-lea constituie principala provocare pentru dezvoltarea fortelor armate, si pentru a raspunde in mod adecvat la conditiile de mediu, structurile organizationale militare trebuie sa fie flexibile/adaptabile, armatele investesc tot mai mult in tehnologia informatiei in speranta ca aceasta va facilita schimbarile fundamentale in structura organizatorica, necesare pentru a genera imbunatatirile in flexibilitate/adaptabilitate/eficacitate, teoria, doctrina si experienta reprezinta surse majore ale orien- tarii in constructia organizationala, iar tehnologia este unul din factorii principali care pot determina constructia structurilor organizationale.

Concluzii

Principalele institutii si organizatii internationale de securitate trec printr-o perioada caracterizata de nevoia de restructurare, importanta existentei si activitatii lor pentru stabilitatea si securitatea lumii nu a scazut, iar daca va fi indeplinita condiția adaptarii eficiente la caracteristicile mediului de securitate – ceea ce presupune crearea unor noi doctrine, metode si instrumente de lupta impotriva pericolelor si amenintarilor la adresa securitatii nationale, zonale, regionale si globale –, in perioada urmatoare, statutul si rolul institutiilor si organizatiilor internationale se va consolida, iar prin multiplicarea continua a numarului de entitati care actioneaza pe scena globala prin afirmarea actorilor nonstatali conduce la cresterea complexitatii procesului de luare a deciziilor in politica externa si de securitate a statelor.

Insecuritatea, insecuritatea umana existenta in mai multe domenii ale vietii sociale, poate conduce la declansarea unui conflict care poate degenera in unul armat, iar din asocierea criminalitatii transnationale cu terorismul poate rezulta o amenintare la adresa securitatii: armele de distrugere in masa, iar potentialitatea unui atac din partea unui grup criminal transnational care poseda astfel de armament creste o data cu sporirea permeabilitatii granitelor si cu dezvoltarea tehnologiei specific, iar in același context, cyber-terorismul reprezinta un risc care preocupa comunitatea internationala, in conditiile in care gruparile teroriste isi pot concentra actiunile asupra sistemelor in retea ale tarilor si organizatiilor internationale, iar tensiunile sociale care ameninta stabilitatea politica si coeziunea comunitatii sunt strans legate de alte forme de insecuritate care isi au geneza in globalizare, si astfel, globalizarea insecuritatii este accentuata si de existenta statelor slabe (failed states), iar saracia, lipsa stabilitatii economice si incapacitatea de a furniza bunastare sociala si securitate in acest tip de state, pot crea conditii favorabile revoltelor si miscarilor transnationale de insurgent, ba mai mult, statele esuate pot gazdui grupari si activitati teroriste care reprezinta adesea sursa crizei refugiatilor, extremismului religios si politic, degradarii mediului si actiunii organizatiilor criminale.

Problema resurselor, a competitiei pentru resurse reprezinta un alt aspect al globalizarii insecuritatii, mare parte a democratiilor dezvoltate sunt capabile insa sa realizeze, dar este nevoie de o abordare holistica referitoare la relatiile existente intre diversele instrumente nonmilitare – precum programele institutiilor financiare, programele bilaterale pentru promovarea democratiei sau activitatile organizatiilor nonguvernamentale – si instrumentele militare, precum operatiile de pace si de mentinere a pacii, iar tarile care beneficiaza de acest sprijin militar, guvernele lor pot contracara globalizarea insecuritatii prin implementarea unor politici referitoare la intarirea legii, promovarea educatiei, lupta impotriva coruptiei, combaterea marginalizarii, promovarea elementelor care ajuta la dezvoltarea culturii politice si de securitate, intarirea relatiilor de buna vecinatate, dar aceasta depinde de puterea, vointa de asumare a responsabilitatii, flexibilitatea/transparenta institutiilor nationale si internationale, dar si de cultura organizationala precum si capacitatea liderilor de a pregati institutiile si cultura pentru o noua era.

Durabilitatea modelelor de comportament, care reflecta conformarea la regulile organizatiei, iar eficienta la comportamentul actorilor ghidati de reguli si norme care operationalizeaza importanta institutionala a organizatiei, despre capacitatea organizatiei de a rezista in fata provocarilor externe, si despre gradul de respectare a regulilor si normelor de catre membrii sai.

Doctrinarii politicii de securitate avanseaza idea ca in secolul XXI, globalizarea va fi dominanta continutului si evolutiei relatiilor internationale, iar impactul asupra securitatii internationale va fi determinat de efectele pozitive si negative ale globalizarii, care vor fi optimizate precum si de reactia generala a statelor, altfel spus, ingredientele securitatii internationale – pacea, stabilitatea, colaborarea, si increderea – preced aplicarea modelului de globalizare, iar securitatea internationala devine premisa globalizarii, iar elementul care detine rolul de liant il reprezinta integrarea succesiva, pe care securitatea internationala o pregateste, iar globalizarea o formalizeaza.

In concluzie este nevoie de un mediu de securitate comun, bazat pe dezvoltare durabila, cooperare interstatala si realizarea unitatii in diversitate, in care entitatea sa participe la progresul umanitatii. Prerogative care definesc securitatea colectiva, privita ca solidaritate internationala in care globalizarea nu este perceputa ca o hegemonie, ci ca o conjugare si concentrare a energiilor si resurselor comune pentru extinderea ei.

Prin transformarile geo-politice, economice si sociale care au loc in comunitatea internationala, crima organizata a imbracat noi valente, extinzandu-si aria de cuprindere si sfera de activitate la cote alarmante, motiv de ingrijorare pentru majoritatea statelor lumii data fiind vulnerabilitatea sistemelor legislative si fragilitatea institutiilor democratice, intrucat structurile crimei organizate s-au dovedit a fi mult mai mobile fata de cele ale economiei formale. iar strategiile si planurile pentru prevenirea si contracararea acestora stipuleaza masuri de cooperare care transcend granitele nationale, in conditiile in care statele democratice au ajuns la concluzia ca securitatea fiecăruia depinde de securitatea tuturor participantilor intr-o lume interdependenta, care are de protejat/aparat o serie de valori, principii si interese fundamentale, comune.

Riscurile si amenintarile nu mai privesc doar ecuatia echilibrelor puterii, aplicandu-se unui sistem international dinamic si flexibil, in plină transformare, iar scopurile analitice ale cercetarilor si eforturilor din directia identificarii si cunoasterii privesc diferentierea tipurilor de interactiuni la nivelul sectoarelor militar, politic, societal, economic si de mediu, la aceste paliere referentiale clasice adaugandu-se si alte directii de investigatie si delimitare metodologica, demersuri care urmaresc, securizarea unor vulnerabilitati, riscuri si amenintari, intr-un proces multidimensional de constructie sociala in care implicarea publica-contributia societatii civile – se amplifica progresiv, precum si rezolvarea problemelor complexelor de securitate regionale/subregionale, prin constientizarea necesitatilor de actiune si interventie colectiva, iar pe masura ce riscurile si amenintarile tind sa se globalizeze, vectorii propagatori ai unor amenintari-crima organizata si retelele teroriste-se structureaza si isi uniformizeaza tehnicile si procedeele de actiune ilicita, devine tot mai pregnant efectul de constientizare a necesitatii unor forme de identificare, analiza, prevenire si actiune concertata de contracarare, intr-un mediu de securitate flexibil, caracterizat de cooperare, schimb de informatii si interoperabilitate la diverse niveluri institutionale, efect si necesitate a globalizarii.

Dimensiunea culturala a securitatii, factorii etnic si religios, de o importanta majora in analiza de securitate, spatiul de manifestare al securitatii culturale situandu-se la nivelul interrelationarii securitatii individuale cu securitatea nationala, indivizii sau grupurile substatale, grupurile etnice sau religioase, pot devein oricand o problema de securitate nationala, comportamentul acestora putand degenera inspre actiuni de tip terorist, de tip separatist, sau de tip revoluționar.

Diversificarea/amplificarea amenintarilor/provocarilor la adresa securitatii releva ca numai cooperarea dintre statele europene nu este suficienta, relatia transatlantica s-a dovedit a fi de neinlocuit, in ciuda divergentelor dintre Europa si America, aparute pe timpul intervenției din Irak, dar prin dialog si cooperare acestea au fost depasite, obtinandu-se progrese substantiale in implementarea politicii de securitate si aparare, la nivel regional si la nivel global.

Tendinta factorilor de putere se manifesta prin incercarea de a spori importanta structurilor in care detin rolul principal, in scopul asigurarii unei pozitii avantajoase in noua arhitectura de securitate. Riscurile si amenintarile asimetrice se amplifica in intensitate/ca arie de manifestare, iar prevenirea si contracararea acestora va constitui in continuare o prioritate absoluta, pentru statele democratice, si pentru organizatiile internationale de securitate.

Interesele/obiectivele de securitate ale statelor europene nu sunt insa generatoare de stari conflictuale, mediul de securitate fiind influentat pozitiv de procesele de integrare europeana si euroatlantica, de extindere a comunitatii statelor care impartasesc/promoveaza valorile democratiei si economiei de piata, de adancire a colaborarii regionale, deci pe langa strategiile politico-militare, aliantele politice care se construiesc, organismele internationale de securitate constituite pentru a contracara amenintarile la adresa mediului international de securitate, sistemul politic al relatiilor internationale trebuie sa suporte cateva modificari, dintre care amintim: reforma institutiilor politice internationale si regionale si adaptarea lor la noile perspective geopolitice; relansarea credibilitatii si autoritatii politice internationale-dintre acestea, Organizatiei Natiunilor Unite ii revine un rol deosebit in promovarea unui nou sistem al relatiilor internationale, care sa aiba ca valori fondatoare democratia, toleranta, recunoasterea diversitatii si coexistentei civilizatiilor si a culturilor democrate, incurajarea si sustinerea statelor care promoveaza democratia si pacea- prin redefinirea noilor valori si tinte ale politicii internationale in conditiile disparitiei bipolarismului si ale noilor provocari geostrategice pe care le aduce globalizarea neoliberala; afirmarea unei noi filosofii a politicii relatiilor internationale, fundamentata pe principiul multipolarismului.

Cercetarea care are ca tema studiul aspectelor etnico-religioase ale securitatii se inscrie in domeniul preocuparilor de aprofundare si diversificare a cercetarilor fundamentale de securitate politico-militara, in contextul intern si international, totodata, trebuie mentionata existenta corelarii acestei teme cu principalele tendinte din domeniile analizei internationale de securitate, dinamizate de procesele tehnologice si de alta natura, la inceput de secol XXI, in studiul evolutiei scenei internationale se impune tot mai mult o nouă directie de cercetare: aceea a trendurilor culturale, a formelor de gandire, a modelelor după care se dezvolta fundamentul ideatic intr-un anumit cadru cultural, si in acest fel exista posibilitatea de a patrunde in profunzimea unei gandiri, pană la sistemul de elaborare a reprezentarilor si sugerand astfel motivatiile si resorturile, existente in viata indivizilor si a societatilor.

Securitatea este abordata din perspective alternative: riscurile economice, de mediu, cele privind sanatatea, ca si relatia dintre securitatea individuala si cea a comunitatii au aprins dezbaterile asupra conceptului de securitate, sustinatorii acestor noi abordari argumenteaza ca statul nu mai poate furniza securitate cetatenilor, sau isi poate pune chiar in pericol proprii cetateni, iar relatiile de putere create in interiorul statului, dar si cele create in exterior, ne pot conduce catre considerarea unui caracter mai extins al conceptului, permitand noi variante de abordare, conturand ideea ca securitatea poate fi considerata drept constructie sociala.

Bibliografie

1.***End of Dream, Return of History, in Totead the World. American Strategy after the Bush Doctrine, Eds. Melvyn P. Leffler, Jeffrey W. Legro, Oxford University Press, 2008,

2.***LEGEA Nr.45/1 iulie 1994, Legea apararii nationale a Romaniei, Textul actului publicat in M.Of. nr. 172/7 iul. 1994.

3.***Decizia de Punere in Aplicare a Comisiei din 10 februarie 2012 de stabilire a normelor privind orientările referitoare la colectarea datelor, precum si la intocmirea documentelor de referinta BAT si la asigurarea calitatii acesto- ra prevazute in Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European si a Consiliului privind emisiile industriale [notificata cu numărul C/2/3/2012/ 613/Text cu relevanta pentru SEE/ 2012/119/UE/.

4.***Doctrinara Operatiile Fortelor Terestre in Contextul Noilor Abordari Doctrinare NATO , Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, ,28-29 OCTOMBRIE 2009.

5.***O Europa sigura intr-o Lume mai buna, in Strategia Europeană De Securitate,

6. ***Decizia Consiliului 2005/358/EC din 26 aprilie 2005 de desemnare a sediului Agentiei Europene pentru Gestionarea Cooperarii Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene [Jurnalul Oficial L 114, 4.5.2005].

7.***Declaratia Universala a Drepturilor Omulu,i din 10 decembrie 1948, emitent: Organizatia Natiunilor Unite, publicat in: Brosura/din 10 decembrie 1948.

8.*** Legea 39 2003 actualizata privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicata in Monitorul Oficial nr. 50 din 29.1.2003, Actualizata prin: Ordonanță de urgență nr. 54/2010 – privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscal din 23 iunie 2010 publicata in M. Of. 421/2010.

9.***UN, In Larger Freedom: Towards Development, security and Human Rights for All, 2005, 10.***ICISS, The Responsibility to Protect, 2001,

11.***Human Security Centre, Human Security Report 2005. War and Peace in the 21st Century (, : Press, 2005).

12.*** Commision on human Security, (CHS), Human Security Now, CHS, , 2003.

13***UNDP, Human Development Report 1994, : Press, 1994.

Fouinat Francois, A Comprehensive Framework for Human Security, Conflict, Security and Development 4, 3 / 2004.

14.***UNDP, Human Development Report 1995 ( Press, , 1995.

von Tigerstrom Barbara, Human Security and International Law: Prospects and Problems (: Hart Publishing, 2007).

15.*** Dictionary of American Government and Politics , Editura Dorsey , 1988

16.*** Materiale de curs , in National Defence College of Canada , Kingstom , 1989.

17.Atanasiu Mirela, Conceptul de Securitate in legislatia interna si internationala, in Impact Strategic , Nr3/2008.

18.Balaban Constantin Gheorghe, Modificari in arhitectura glbala de securitate, in Revista Impact Strategic nr.1. / 2005 , Centru de Studii Strategice de Aparare si Securitate, Bucuresti, 2005.

19.Balaban Constantin Gheorghe, Securitatea si dreptul international. Provocari la inceput de secol XXI, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006.

20.Balazs Jozsef , Nota despre interpretarea securitatii, Development and Peace, 1985 .

21.Banescu Dragos Alexandru, Complexe regionale de securitate, in Revista  Idei contempo- rane, Securitate Natională , nr. 39. /Jul 9th, 2006

22. R.E., Martin Ph. (January 1999) – Two Waves of Globalization: Superficial Similarities, Fundamental Differences, NBER Working Paper, Series 6904.

23.Baylis John, Smith Steve, The Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations, : Press, , 2001.

24.Banescu Dragos Alexandru, Complexe regionale de securitate, in Revista  Idei contemporane, Securitate Nationala, nr. 39. /Jul 9th, 2006.

25.Banciu Dan, Radulescu Sorin M., Evolutii ale delincventei juvenile in . Cercetare si prevenire sociala, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2002.

26.Bellany Ian , Studii de securitate si aparare , Vol . 2 , Editura Universitatii Nationale de Aparare , -Bucuresti.

27.Battersby Paul, Siracusa Joseph M., Globalization and Human Security, : Rowman & Littlefield Publishers, 2009.

28.Berceanu Corina, N.A.T.O în relație cu UE. Lecția oferită de războiul din Libia in Filed under Articole si Analize recente,Uniunea Europeană. on 24/01/2013,

29.Bojor Laviniu, Cosma Mircea, Aspectele specifice influentei securitatii internationale asupra securitatii umane, Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Seventh Edition, 28–30 March 2013, – Volume 2.

30.Buzan  Barry,  Popoarele, statele și teama , Editura Cartier, Chișinău, 2000.

31.Buzan Barry, Ole Waever, Jaap De Wilde Securitatea : Un nou cadru de analiza, Editura CA Publishing, Cluj- Napoca, 2011.

32.Buzan Barry, Ole Waever, Regions and Powers: The Structure of International Security, Press, 2003.

33.Buneci Petre, Crima Organizata. Consideratii privind grupul infractional organizat.

34.Brzezinski Zbigniew, Triada geostrategica. Convietuirea cu , Europa si Rusia, Editura Historia, Bucuresti, 2006,

35.Carp Mihai , Construirea stabilitatii in Afganistan, in Revista NATO, ultimul numar, Primavara 2006,

36.Celac Sergiu, Geopolitica energiei. Evolutii recente, in revista “Mileniul III”, nr.1/1999, Ion Palsoiu, Relatii Internationale si Structuri de securitate , Editura Universitaria Craiova, 2008.

37.Cenar Iuliana, The Financial – Accounting Image For The Public Benefits Of Retirement, Annals of the , Economics, 10/3/2010,

38.Douglas Cf., Lovelace Jr. C., The revolution in military affairs: Shaping the future armed forces.

39.Dutu Petre, Fenomene Diverse cu Impact asupra Stabilitatii si Securitatii Locale, Regionale si Internationale, Editura Universitatii Nationale de Aparare „Carol I”, București, 2012,

40.Dutu Petre, Amenintari actuale la adresa securitatii , in Impact Strategic , Nr 4/2004.

Deutsch Karl W., Political Community At The International Level, Aardvark Global Publishing, 2006.

41.Evans G., Newrham J., Dictionar de relatii internationale, Editura Universal Delsi, Bucuresti , 2001 .

42.Finnemore Martha, Sikkink Kathryn, International Norms Dynamics and Political Change, International Organization  52, 4 (1998).

43.Frost Mervyn, A turn not taken: Ethics in IR at the Millennium, Review of International Studies 24, 5 /1998.

44. Frost Mervyn, Global Ethics. Anarchy, Freedom and International Relations , and : Routledge, 2009.

45.Frunzeti Teodor, Zodian Vladimir, coordonatori, Lumea 2009, Enciclopedie politică și militară, Editura CTEA, București, 2009.

46.Fukuyama Francis, Sfarsitul istoriei si ultimul om, Editura Paidea, Bucuresti, 1997.

47.Gorun Adrian, Libertatea. Concept si realitate, Editura Argonaut, Cluj- Napoca, 2002.

48.Gorun Adrian, Globalizare si Identitate, in Analele Universitatii “Constantin Brancusi“ din Targu-Jiu , Seria Litere si Stiinte Sociale, Nr.1/2010 .

49.Gorun Adrian, Geopolitica, Geostrategie, globalizare ( cu fundamentari in P. Claval si S.P. Hunntington), Editura Academica Brancusi, Tg.-Jiu, 2010.

50.Gorun Adrian, Dezvoltarea sociala si globalizarea, Editura Academica Brancusi, Tg.-Jiu, 2012.

51.Guzzini Stefano, Realismul in relatiile internationale si in economia politica internationala, Institutul european, București, 2000.

52. V., Thinking about International Ethics: Moral Theory and Vases from American Foreign Policy, : Westview Press, 1999.

53.Hartland -Thunberg Penelope, Securitatea economica nationala : Interdependenta si vulnerabilitate, in : Frans A. M. Alting von Geasau , National Economic Security, Tilburg-Johns, F.Kennedy Institute , 1982.

54.Irimia Ionel, Opinii privind etapele si procesele constructiei Structurilor Militare, in Revista Colocviu Strategic, Supliment al revistei Impact Strategic, Universitatea Nationala de Aparare, Carol I, Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate, Bucuresti, 2009.

55.Ignat Cristina,  Probleme de securitate. Riscuri si oportunitati, in Revista Fortele terestre, Nr,1 din 2009, Buletin de Teorie Militara, Editat de Statul Major al Fortelor Terestre.

56.Jervis Robert, Perception and Misperception in International Politics, One of Princeton University Press's , 1976.

57.Kaldor Mary, Securitatea umana , Editura CA Publishing, , 2010.

58.Kauppi Viotti, International Relations, Volume 48 / Issue 01 / Winter 1994, Copyright © The IO Foundation and Press, 1994.

59.Kazdin Alan E., Treatment of Antisocial Behavior in Children and Adolescents, , The Dorsey Press, 1985.

60.Kis Alexandru, NATO Si Securitatea Umana, , 2011.

61.Kogan Robert, End of Dream, Return of History, in Totead the World. American Strategy after the Bush Doctrine, Eds. Melvyn P. Leffler, Jeffrey W. Legro, Oxford University Press, 2008,

62.Krasner Stephen, Defending the National Interest. Raw material investments and US Foreign Policy,Princeton University Press, New Jersey, USA, 1978.

63.Liotta P. H, Taylor Owen, Why Human Security?, in Whitehead Journal of Diplomacy and International Relations VII, 1/2006.

64.Lombroso William Cesare, Omul delincvent, Bucuresti, Editura, Maiastra, 1992.

65.Louw Michael H. H, National Security, , of , 1978.

66.Luciani Giacomo, Continutul economic al securitatii, in Journal of Public Policy, 1989.

67.Major Claudia, Time to Scrap NATO’s 2 Percent Pledge?, in Revista, Strategic / APRIL 28, 2015,

68.Martin Laurence, Poate exista securitatea nationala intr-o epoca nesigura ?, Encounter, 1983.

69.Matza David, Sykes Gresham M., Juvenile Delinquency and Subterranean Values, in American Sociological Review, nr. 26 , October, 1961,

70.Morgenthau Hans J., Politica intre natiuni, Lupta pentru putere si lupta pentru pace, Ediție revizuta de Thompson Kenneth W. si Clinton W. David ,Realimul in relatiile internationale si in economia politica internationala, Institutul european, POLIROM,  București, 2000.

71.Mostoflei Constantin, Surse de Instabilitate la nivel Global si Regional. Implicații Pentru Romania, A IV-a Sesiune anuala de comunicari stiintifice, Bucuresti, 25 noiembrie 2004, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate, Bucuresti, 2004.

72.Mraz John E. , Beyond Security : private perceptions among Arabs and , , , 1980.

73. Musat Diana, Transformarea politicii nationale de securitate a Romaniei in ultimul deceniu, in Revista Saptamana Geopolitica/ 14/11/2011/.

74.Neag Mihai,  Valori si Interese Nationale in Contextul Mediului de Securitate Actual,in Conferinta Doctrinara a Fortelor Terestre, 28-29 Octombrie 2009.

75.Neag Mihai Marcel, Implicatii economice, politice si militare asupra securității umane in etapa postconflict, : Editura Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, 2011.

76.Nicu Nelu, Crima si criminalitatea-amenintare grava a dezvoltarii armonioase si echilibrate a statului roman, Universitatea George Bacovia, Bacau, Romania.

77.Onisor C., Frunzaverde S., Arta strategica a securitatii si integritatii europene, Editura A’ 92, , 2002.

78.Ozunu M.V., Securitatea, Concept multinational, in Revista Fundatiei Colegiului National de Aparare, nr. 2/2002, Bucuresti.

79.Palsoiu Ion , Studii de securitate, Editura Autograf M.J .M , Craiova 2010.

80.Pigui Traian, Securitatea Economica si Securitatea Umană Globala, in Revista Colocviu Strategic a Universitatii Nationale de Aparare, Nr. 10 (XXII)/August 2004 Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate, Supliment al revistei Impact Strategic.

81.Popa Vasile, si Procesul de Stabilizare Regionala, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I, Bucuresti, 2004.

82.Popescu Boris, Analiza geostrategica a contextului geopolitic, Editura Tehno Media, , 2009.

83.Preda Ion, Barna Constantin Gratiela, Consideratii privind interesele nationale ale Romaniei, Editura U.N.Ap., București, 2006.

84.Radulescu Sorin M., Banciu Dan, Introducere în sociologia delincvenței juvenile, București, Editura Medicală, 1990.

85.Sarcinschi Alexandra, Operatiile de stabilitate si securitatea umana, Editura Universitatii Nationale de Aparare “Carol I” București, 2008.

86.Sanders B., Juvenile Delinquency: Causes, Patterns and Reactions, , Rinehart and Winston, 1981.

87.Schmallegger Frank, Criminal Justice Today, , Prentice Hall, Cliffs, 1991.

88.Shaw Clifford, Delinquency Areas, , Press, 1929 ;

89.Shaw Clifford, Henry McKay, Juvenile Delinquency and Urban Areas, , Press, 1942.

90.Shelton Dinah, Normative Hierarchy in International Law, in  American Journal of International Law, vol. 100, no. 2/2006.

91.Smith Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, : Press, 1986.

92.Stefanachi Bogdan, Globalizare, Dezvoltare si Securitate Umana, in Revista Sfera Politicii, Nr.166/ Decembrie / 2011.

93.Stephen Cf. , Rosenfeld S, The National Interest Test,  Post, July 26, 1996.

94.Taylor Ian, Williams‎ Paul – 2004 – ‎Political Science, Canadian International Development Agency, CIDA/2002, …  CanadianMission-Oriented Diplomacy, : Irwin Publishing. 

95.Townsend Mark, Harris Paul, Now the Pentagon Tells Bush: Climate Change Will Destroy Us, in The Observer, February, 22, 2004.

96.Tomescu Ina Raluca, Politicile Uniunii Europene privind prevenirea si combaterea terorismului, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I, Bucuresti, 2014.

97.Tomescu Ina Raluca, Politicile Uniunii Europene privind prevenirea si combaterea terorismului, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I, Bucuresti, 2014.

98.Tomescu Ina Raluca , Politica Nationala de Securitate –Actualitate si Perspectiva, in: Securitate si relatii Internationale in contextul globalizarii , Editura Universitatii Nationale de Aparare “Carol I “, Bucuresti, 2014.

99.Trager Frank N si Simonic F.N., Introducere in studiul securitatii nationale, , University Press of Kansas, 1973.

100.Trasher Frederic M, The Gang, Chicago, Press, 1927.

101.Tudor Gabriel, Cine se joacă de-a cutremurele în ? Seismele înregistrate recent în prezintă stranii asemănări cu cele din Sumatra și , in Revista International, Published on: 12 mai 2015.

102.Ullman Richard, Redefining Security, in International Security 8:1 /1983.

103.Vaduva Gheorghe, Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securitatii si apararii nationale, in conditiile statutului Romaniei de membru NATO, Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate, Editura Universitatii Nationale de Aparare, București, 2005.

104.Viotti Paul R., MaKauppi Mark V., International Relations Theory, : Longman, 2010.

Vornic Sorin, Securitatea energetica in contextul securitatii globale , in Revista Colocviul Strategic, nr 12 / 2010.

105.Wacver Ole , Securitatea ca act de vorbire: analiza politica a unui cuvant, Centrul pentru Pace si Cercetarea a Conflictelor, Copenhaga , 1989.

106.Wendt Alexander, Anarchy is what States Make of it: The Social Construction of Power Politics, International Organization , Volume 46 / Issue 02 / Spring 1992, Copyright © The IO Foundation 1992.

107.Wolfers , Discord and Collaboration , , Press , 1962.

108.Weinert Mattew S., From State Security to Human Security, in Patrick Hayden Ed. The Ashgate Research Companion to Ethics and International Relations/Farnham: Ashgate, 2009.

Surse on-line

1.***Blanchissement de l’argent, http://cssas.unap.ro/ro/pdf/ studii/terorismul/ contemporan pdf.

2.https:// www. consilium. europa.eu/uedocs/cmsUpload/031208ESSIIRO.pdf

3.http://europa.eu/legislation summaries/justice freedom security/free movement of persons asylum immigration/l33216_ro.htm

4.http://www.sis.md/ro/asigurarea-securitatii-economice,

5.http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/illegal-migration/.

6. http://www.politiadefrontiera.ro,

7.http://www.sri.ro/amenintari-transfrontaliere.html,

8. http://www.mdsiste.com/modules/news/article.php?storyid=358,

9.http://www.ugb.ro /Juridica/Issue1RO/1 _Crima_si_criminalitatea NitaRO.pdf.

10.http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul_contemporan.pdf.

11.www.sri.ro.

12.http://cssas.unap.ro/ro/ pdf_publicatii/ cs10-04.pdf

13.http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia/Universala/a/Drepturilor/Omului. Pdf.

14.http://www.filbuc-caa.ro/ro/istorie/securitatea-sociala-pe-plan-international.chrome-extension:// mhjfbmdgcfjbbpaeojofohoefgiehjai/index.html.

15.http://www.rombel.com/securitate-sociala-si-asigurari/ce-este-securitatea-sociala.html

16.http:// www. academia.edu /5314614 /

17.www.uamsibiu.ro,

18.http:// www. revista. forter. ro/ 2009/ 1 t /07-arm/01.htm

19.http://www.sri.ro/fisiere/publicatii/intelligence2008sept.pdf

20.http://press.princeton.edu/titles/1257.html,

21.http:// www. policyinnovations.org/ideas/policy_library/data/01077/_res/id=sa_File1/ 4.

22.www.cardpostage.com/zorn.htm

23.www.uoradea. ro / Kis_ Alexandru_Rezumat_Doctorat.Pdf.

24.geopolitics.ro

25.http://geopolitic.ro /category / saptamana-geopolitica/

26.http: //www. un.org/largerfreedom/contents.htm

27.http://responsibilitytoprotect.org/ ICISS%20Report.pdf.

28.http: //www.nato.int/docu/review/2006/issue1/romanian/art2.html,

29.http://carnegieeurope.eu/specialprojects/NATOs2PercentPledge/?,

30.http://www.studiidesecuritate.ro,

31.http://www.sferapoliticii.ro/sfera/166/cuprins.php

32.http://www.mediafax.ro

33.http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-11559451.

34.http://ceeps.uni.wroc.pl/,

35.www.rhizomes.net/issue10/ren.htm,

36.http: // www.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/crima_organizata.pdf.

37.http://ro.blastingnews.com/international/2015/05/cine-se-joaca-de-a-cutremurele-in-nepal-00391523.html.

38.http://www. revista.forter.ro /cd_2009 / 01-sub1/ 01.htm

39.www. Theguardian .com › Arts › Books › Politics,

40.http://eur-lex.europa. eu /LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:063:0001:0039:ro:pdf,

41.http: // www .army.mil/usassi/

42.http://www.cdep.ro.