Provocari Actuale la Adresa Securitatii Europene

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

Date generale privind situația din UCRAINA

Organizarea statului

Situația economică

Sistemul de partide

Administrația locală

Contextul politic

Securitate europeană.

Provocări actuale la adresa securității europene. Criza din Ucraina

Sistemul provocărilor interne și externe pentru securitatea europeană

Provocări interne pentru securitatea europeană

Provocări externe pentru securitatea europeană

Criza din Ucraina

CAPITOLUL II

Analiza efectului situației actuale din Ucraina.

Efecte asupra societății

Efecte asupra democației

(Ioana Ilie- fișiere)

CAPITOLUL III

Studiu de caz

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Deficitul de democrație caracterizat prin corupție, slabe investiții, lipsa dialogului între cetățeni și autorități, la care se adaugă chestiuni ce țin de contextul geopolitic, au dus la fragilitatea statului și pe acest fond sensibil la conflicte și invazii străine în Estul Ucrainei.

CAPITOLUL I

Date generale privind situația din UCRAINA

Declarația Suveranității de Stat a Ucrainei a fost adoptată de Parlamentul de la Kiev la 16 iunie 1990, iar Declarația de Independență – la 24 august 1991. Primele alegeri prezidențiale, organizate la 1 decembrie 1991, au fost câștigate de Leonid Kravciuk. Ultimele alegeri parlamentare au avut loc la 28 octombrie 2012.

În urma acțiunilor protestatare cunoscute drept „Euro-Maidan”, președintele Viktor Ianukovici (ales în funcție la 7 februarie 2010) a părăsit Ucraina, iar la 23 februarie 2014, Rada Supremă și-a investit președintele, Oleksandr Turcinov, în funcția de președinte interimar al Ucrainei. Alegerile prezidențiale anticipate sunt prevăzute a avea loc la 25 mai 2014.

Ucraina este unul dintre statele fondatoare al ONU, este membră a OSCE, a Consiliului Europei și a OMC. În prezent, aspirațiile Ucrainei vizează integrarea europeană.

Capitala și principalele orașe Kiev (capitala), Odesa, Lvov, Harkov, Donețk, Dnepropetrovsk, Cernăuți, Sevastopol.

Suprafața și diviziunile teritoriale 603.700 km² (locul 44 în lume ca suprafață), împărțită în 24 de regiuni, o republică autonomă în Crimeea, două municipii cu statut de regiune și 494 de raioane.

Populația: potrivit recensământului din anul 2001 – 48.457.102 locuitori. Majoritatea populației este de etnie ucraineană, iar principalele minorități sunt cea rusă, română și belarusă. Religia dominantă în Ucraina este creștinismul ortodox, cu trei instituții principale: Biserica Ortodoxă Ucraineană autonomă – Patriarhia de la Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia de la Kiev și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Există și o comunitate de musulmani.

Limba oficială: limba ucraineană. Limba rusă este vorbită de mulți cetățeni ucraineni, mai ales în regiunile estice și sudice.

Ziua națională: 24 august.

Forma de guvernământ: republică semi-prezidențială.

Situația politică internă: Președintele, prim-ministrul Ucrainei -, ministrul afacerilor externe –

Partidele parlamentare – Batkîvșcina, UDAR, Svoboda, Partidul Regiunilor, Partidul Comunist .

Organizarea statului sau GUVERNARE ȘI GRUPURI DE INTERES ÎN UCRAINA

Politică Și Energie În Est, Cazul Ucrainei, pg.128-135

Politica internă a Ucrainei este marcată de: tensiunile etno-culturale și se altă natură dintre populația majoritară și considerată minoritate rusă, precum și dintre Greco-catolici și ortodocși; rivalitățile dintre grupările de interes economice; competiția internațională în care sunt implicate F. Rusă, SUA, UE etc.

Situația economică

Situație economică dezastruoasă

Situația economică a Ucrainei este extrem de gravă. În prima parte a lunii decembrie 2013, Costul asigurării pentru neplata datoriilor Ucrainei (CDS-uri) a urcat la maximul ultimilor patru ani, după ce Rusia pusese sub semnul întrebării acordarea unei asistențe financiare imediate pentru statul ucrainean, relatează Bloomberg. CDS-urile pentru obligațiunile Ucrainei pe termen de cinci ani au crescut cu 0,21 puncte procentuale, la 11,19%, cel mai ridicat nivel atins după ianuarie 2010. Randamentul obligațiunilor care ajung la maturitate în iunie 2014 a avansat cu 0,75 puncte procentuale, la 19,15%.

La Kiev, în timp ce confruntările dintre demonstranții anti-guvernamentali și fortele de ordine continuau, dobânda overnight la care se împrumută băncile a atins cel mai ridicat nivel. "Sunt suprins că prețul obligațiunilor nu a scăzut mai mult, având în vedere gravitatea situației. Va fi dificil pentru Ianukovici să își asigure fie banii rusești, fie un ajutor din partea UE sau a FMI" a declarat Tim Ash, economist sef pentru piete emergente la Standard Bank din Londra.

Ucraina are nevoie de împrumuturi de cel puțin 10 miliarde de dolari pentru a-și îmbunătăți balanța de plăți și a evita riscul de a intra în incapacitate de plată. Rezervele valutare ale Ucrainei au scăzut cu peste 6 miliarde de dolari în 2013 – la 18,79 miliarde de dolari la începutul lunii decembrie 2013, în urma susținerii monedei hrivnia de catre Banca Centrală și a plății unor datorii externe. Rezervele valutare ar putea coborî sub 18 miliarde de dolari, din cauza crizei politice și a tensiunilor de pe piața monetară, apreciază un analist din Kiev, preluat de Bloomberg.

Moody's a coborât ratingul de credit al Ucrainei de la "Caa1" la "Caa2", cu perspectivă negativă, din cauza escaladării tensiunilor sociale și politice din țară, care generează riscul apariției unei crize administrative severe și incertitudinii politice pe termen lung. Un alt factor care a influențat decizia Moody's este creșterea puternică a cererii de valută, în special din partea populației, având în vedere impactul crizei politice asupra monedei naționale, se arată într-un comunicat al agenției de rating.

Ratingul Ucrainei este afectat, potrivit Moody's, și de incertitudini legate de predictibilitatea sprijinului financiar extern din partea Rusiei. Perspectiva negativă atribuită ratingului este determinată de riscul persistent al unei crize de lichiditate în valută, chiar și în cazul în care împrumutul de la Rusia urmează să fie distribuit conform planului. Astfel, Moody's consideră că este puțin probabil ca guvernul Ucrainei să aibă posibilitatea de a aborda în mod eficace problemele structurale ale economiei.

Rusia a distribuit în luna decembrie o primă tranșă, de 3 miliarde de dolari, din finanțarea externă de 15 miliarde de dolari oferită guvernului la un cupon de 5%, împreună cu o reducere a prețului la gaze, pentru a abandona semnarea unui tratat de asociere cu UE. Moody's consideră că plata viitoarelor tranșe din partea Rusiei este incertă. Mărimea pachetului de finanțare este similară cu suma vizată de Ucraina în timpul negocierilor anterioare cu FMI, care ar fi fost condiționate de flexibilizarea cursului de schimb valutar, liberalizarea prețului la gaze pentru populație și consolidarea fiscală, precizează Moody's.

UCRAINA- Trasee Energetice Alternative Și Relațiile Cu Statele Din Europa Centrală Și Zona Lărgită A Mării Negre, pg.8, 9,10,11

Industria (30% din PIB) s-a dezvoltat, până în 1991, după modelul sovietic prin capacități de producție supradimensionate. Ea se concentrează în zonele Harcov, Mariupol, Lugansk (rusofone) și în zona Donețk. Alte centre industriale sunt plasate în zonele Kiev, Odessa, Zoporoje, Dnepropetrovsk, Lvov, Cernăuți.

Combinatele miniere și siderurgice de mari dimensiuni au consumuri energetice “derisipă”. Industriile constructoare de mașini, chimică, industria de transport și apărare trebuie rapid restructurate și modernizate.

Ucraina valorifică marele zăcământ de fier de la Krivoi Rog (2 miliarde t) care beneficiază de bază strategică de cărbune din bazinul Donețk. Principalele capacități siderurgice sunt amplasate la Krovoi Rog, Donețk, Kerci, Dnepropetrovsk, Zaporoje, Nikopol, etc.

Industria de utilaje și echipaj tehnic industrial beneficiază de capacități mari în zonele Kiev și Harcov.

Mari unități ptr producția de tractoare și mașini agricole există la Kiev, Odessa, Hracov, Krivoi Rog, Dnepropetrovsk. Autocamioane se produc la Zoporoje și locomotive la Harcov și Lugansk.

Celel mai importante șantiere navale sunt plasate la Odessa, Sevastopol și Kerci.

Industria aeronautică (moștenită de la fost URSS) are capacități puternice de producție în Harcov.

Industria chimică. Produsele clorosodice valorifică preponderent resursele din zonele Donețk și din subcarpații nordici (centre de prelucrare la Nikitovka, Novocerkask, Harkov, Odessa, Herson, etc.).

Industria cimentului se remarcă prin mari capacități de producție, care impun consumuri în creștere de energie electrică. Concentrată în zona Kiev, îndustria ușoară Ucrainieană suferă din cauza concurenței est și sub-est asiatice.

Ca și în alte foste state socialiste, în Ucraina s-au construit „ concentrări industriale ” (mari consumatoare de energie și materii prime) în „trunghiul” Harkov-Mariupol-Lugansk, sau în orașele Odessa, Herson, Nikolaev, (construcții de nave, rafinării, comerț). În ansmablul echonomiei, statul și grupările oligarhice ruse, rusogone și naționale dețin un control decât cei din F. Rusă.

Agicultura acoperă 12% din PIB și reprezintă ocupația rincipală pentru 25 % din populație. Produția atinge media de 35 milioane t/ an. Industria alimentară este încă protejată de stat.

Economie și politică.

Criza din anii 1991-1999 (scăderea cu 40,8 % a PIB) a încetat în 2000-2001 sub imboldul măsurilor economice adoptate de guvernul V. Iușcenko. Producția industrială a înregistrat în 2003 un ritm cu 15% superior anului 2002. Au crescut indicaro=torii pentru construcții, cifra de afaceri a firmelor, export, investiții etc. Exporturile au atins nivelul de 28 miliarde $, dirijânduse spre F. Rusă (18, 7 %), Germania (6%), Italia (5,5%), China (4,2%), Turcia (3,8%). In sttructura exporturilor, metalele ocupă 40%, produsele petroliere și chimice 36,7 %, ambele categorii cu valoare adăugată redusă. Peste 40%din exporturi au avut ca destinație UE.

Reformele au vizat sitemul fiscal (coborârea impozitului de la 35% din beneficii la 25 % în 2004, impozit unic pentru toate veniturile, persoanelor fizice de 13-15%). Investițiile străine directe erau în continuare descurajate de o legislație neadecvată.

Privatizarea a inclus vânzarea de active (4000 de intreprinderi/an până în 2002 și 1000 intreprinderi în 2003). Marea privatizare ar fi trebuit să se finalizeze în 2003 (planul de privatizare cuprindea aproape 15000 intreprinderi). Negocierile cu UE si OMC au favorizat transporturile ucrainiene și racordarea la piețele internaționale.

In 2004, performele economiei au fost industria, agricultura și construcțiile, consumul. A dispărut deficitul bugetar.

Agentia de stiri ITAR-TASS a dat publicitatii cateva date statistice de sinteza, privind modul cum s-a prezentat economia Ucrainei in anul 2013, respectiv inainte de producerea evenimentelor care au determinat unele blocaje majore, in prima parte a acestui an, scriu cei de la ziare.com.

Merita atentie aceste cifre, ele aratand ca, in raport cu alte tari europene, Ucraina reprezinta un potential important, care o poate situa intr-o pozitie confortabila fata de alte tari europene, atunci cand va reusi sa depaseasca impasul politic in care se afla astazi.

Astfel, Valoarea Productiei Globale pe anul 2013 s-a cifrat la 164,28 miliarde dolari, evoluand relativ constant fata de anii anteriori.

In acest sens, si alte statistici au scos in evidneta faptul ca, in 2011, VPG a Ucrainei era 165,24 miliarde dolari, situand tara pe pozitia 52, intre Quatar si Noua Zeelanda, intr-o lista de 194 tari, membre ale ONU.

Datoria suverana totala: 76,07 miliarde dolari (cu o crestere anuala de 13,31 %), din care:

Datoria externa: 37,53 miliarde dolari, respectiv 51,36 % din total.

Datoria interna: 35,50 miliarde dolari, respectiv 48,64 % din total.

Rezerva de aur a Bancii Nationale a Ucrainei in luna decemrie 2013: 18,79 miliarde dolari, in scadere cu 23,45% fata de luna iancifrat la 164,28 miliarde dolari, evoluand relativ constant fata de anii anteriori.

In acest sens, si alte statistici au scos in evidneta faptul ca, in 2011, VPG a Ucrainei era 165,24 miliarde dolari, situand tara pe pozitia 52, intre Quatar si Noua Zeelanda, intr-o lista de 194 tari, membre ale ONU.

Datoria suverana totala: 76,07 miliarde dolari (cu o crestere anuala de 13,31 %), din care:

Datoria externa: 37,53 miliarde dolari, respectiv 51,36 % din total.

Datoria interna: 35,50 miliarde dolari, respectiv 48,64 % din total.

Rezerva de aur a Bancii Nationale a Ucrainei in luna decemrie 2013: 18,79 miliarde dolari, in scadere cu 23,45% fata de luna ianuarie 2013.

Inflatia pe anul 2013: 0,5%.

Somajul in ianuarie 2014: 1,9%, respectiv 525.100 someri.

Scaderea productiei industriale: 4,7% in anul 2013 (in anul 2012 scaderea era 0,5%).

Importul (indeosebi din domeniul energetic, al produselor farmaceutice si chimice) a crescut de la 54,09 miliarde dolari in 2010 la 70,04 miliarde dolari in 2013.

Exportul (metalurgia feroaselor si neferoaselor, constructii de masini, productie agroindustriala, industria chimica) a crescut de la 46,13 miliarde dolari in 2010 la 57,43 miliarde dolari in 2013.

Importul de gaze in anul 2013: 27,9 miliarde mc in anul 2013, cu o scadere de 15,1 % fata de anul anterior.

Tranzitul de gaze spre Europa in anul 2013: 86,1 miliarde mc, cu o crestere de 3,2 % fata de anul 2012.

In ce priveste structura economica a Ucrainei, ea se prezenta astfel la sfarsitul anului trecut:

Total industrie: 50,50 %.

Agricultura: 21,40 %.

Constructii %: 9;90%

Transporturi si comuniucatii: 5,7 %.

Altele: 12,50 %

Nivelele de la sfarsitul anului trecut reprezentau o baza buna de la care sa poata incepe pregatirile pentru integrarea europeana a tarii, dar evenimentele din Crimeea precum si situatia inca neclara din zonele rusofone au dus la o deteriorare a climatului de lucru atat sub aspect economic si financiar, cat si sub aspect social.

Statistica nu este in stare sa reflecte in cifre situatia actuala, dar prelungirea starii de tensiune politica are efecte imprevizibile asupra economiei tarii, care apasa tot mai greu pe umerii populatiei.

Politică Și Energie În Est, Cazul Ucrainei, pg. 74-76

Sistemul de partide

În Parlament, în legislatura 2008-2012, au fost reprezentate următoarele partide și coaliții politice:

Partidul Regiunilor al Președintelui Republicii Viktor Ianukovici (care a rămas președinte de onoare al Partidului). Partidul a fost creat în anul 1997 și este condus în prezent de Mikola Azarov. Acest partid a deținut 175 mandate;

Blocul Timoșenko reunește formațiunea politică Batkivșina, Partidul Social-Democrat și Partidul Reformelor și ordinii – a avut 156 deputați;

Ucranina Noastră – Autoapărarea, a fostului preșeșdinte al Republicii Viktor Iușcenko (2005-2010), a grupat 9 partide, deținând 72 mandate;

Partidul Comunist, condus de Petro Simonenko, a avut 27 mandate;

Secțiunea Partidului Popular (numită anterior Blocul Vladimir Litvin) a grupat Partidul Popular și Partidul Muncitoresc, a deținut 20 mandate.

Partidul Regiunilor este un partid politic de centru-dreapta, creat de în martie 2001 și a susținut pe președintele Leonid Kucima. Electoratul majoritar se află plasat în estul țării și este în principal rusofon. Mulți analiști au remarcat puternicele conexiuni cu rețelele de afaceri din Donețk. Până în anul 2010, partidul a fost condus de Viktor Ianukovici care este în prezent Președintele Republicii. El a fost înlocuit la conducerea partidului de Mikola Azarov, devenit, la rându-l său, Prim-ministru al guvernului. În ultima perioadă, guvernul a desfășurat un program de reforme important în vederea integrării Ucrainei în Uniunea Europeană și NATO. Negocierile Acordului de cooperare Ucraina – Uniunea Europeană se află în plină desfășurare, fiind finalizate cele din domeniul economic. Uniunea Europeană și FMI au salutat recent reformele realizate de actualul guvern ucrainian. În anul 2013, Ucraina va deține președinția OSCE. Pentru a pune Constituția ucrainiană în acord cu valorile europene, în anul 2011 Președintele Republicii a inițiat un proiect de reformă constituțională, elaborat de un grup de reflecție la nivel prezidențial, trimis spre aviz Comisiei de la Veneția. Aceasta a recomandat ca reforma să fie amplu dezbătută în cadrul societății, să obțină consensul forțelor politice și societății civile.

Rezultatele electorale ale acestui partid au fost: importante începând din anul 2006 când, la alegerile legislative a obținut 32,12% din voturi; în anul 2007 a reușit un scor electoral de 34% din voturi.

Partidul Ucraina Noastră este o coaliție de partide cu orientare de centru-dreapta, pro-occidentală, creată de în anul 2002 și condusă de Viktor Iușcenko. La alegerile legislative din anul 2002 a obținut 24% din voturi, iar în anul 2004 liderul său a devenit Președinte al Republicii. La alegerile din anul 2006, coaliția a obținut 14% din voturi, iar la alegerile din 2007, tot 14% din voturi. La alegerile legislative din anul 2010, coaliția a obținut 14,15% din voturi. În prezent, formațiunea politică face parte din coaliția aflată la guvernare, alături de Blocul Iulia Timoșenko și Blocul Vladimir Litvin. La alegerile prezidențiale din anul 2010, liderul coaliției, Viktor Iușcenko a obținut doar 5,45% din voturi în primul tur, în turul al doilea susținându-l pe Viktor Ianukovici.

Blocul Iulia Timoșenko este o coaliție de partide liberale și pro-occidentale, condus de Iulia Timoșenko. Blocul a fost creat în anul 2001, ca reacție la regimul lui L. Kucima și a fost participant principal la Revoluția portocalie. În anul 2006, la alegerile legislative, a obținut un scor electoral surpriză de 23% din voturi, cu 16 puncte mai mult decât în anul 2002. În anul 2007, la alegerile anticipate, obține 30,7% din voturi și participă la actuala coaliție de guvernare. Doctrina Timoșenko, susține lupta împotriva corupției de stat, transparența politică, critică prezența în politică a foștilor comuniști, susține liberalizarea economiei, lansând primele reforme și privatizările, susține independența energetică a Ucrainei față de Rusia, precum și integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană și NATO.

La alegerile legislative din 2012 Iulia Timoșenko va fi reprezentată de această formațiunea politică Uniunea tuturor ucrainienilor ("Batkivscina") formațiune de centru-dreapta, liberală, pro-europeană, creată în anul 1999, afiliată la Blocul Iulia Timoșenko. Această formațiune politică are statut de observator în cadrul Partidului Popular European. Listele acestei formațiuni cuprind reprezentanți a 8 partide politice.

Blocul Vladimir Litvin este o coaliție de partide politice formată de Vladimir Litvin, în anul 2008, în urma declanșării unei crize politice importante. Liderul coaliției este în prezent Președintele Parlamentului din Ucraina. La aceste alegeri legislative această formațiune politică participă sub numele de Partidul Poporului.

Partidul Comunist din Ucraina este urmașul fostului Partid Comunist, creat în anul 1897. Partidul cu orientare tradițional de stânga, pro-rus și eurosceptic, s-a reformat profund din anul 1993 de când este condus de Petro Simonenko. Partidul Comunist a câștigat alegerile legislative din anul 1994 și 1998, obținând 24,7% din voturi. În anul 2002, partidul a s-a menținut între principalele partide politice, obținând aproape 20% din voturi, plasându-se pe locul doi, după formațiunea Ucraina Noastră. În anul 2006, partidul Comunist înregistrează un puternic recul având sub 5% din voturi la alegerile legislative, iar în anul 2007, a reuțit 5, 37% din voturi.

Partidul Socialist este un partid politic de centru-stânga, creat în anul 1991, aflat în prezent, în opoziție. Partidul este condus de Oleksandr Moroz, fost președinte al Radei, din anul 1994. În ultimii ani partidul s-a reformat și a devenit Partidul Socialist Progresist. Este membru al Internaționalei Socialiste, ca și Partidul Social-Democrat.

Contextul geopolitic

Concepția lui Zbigniew Brzezinski privind „finlandizarea” Ucrainei reprezintă o modalitate de a detensiona situația politică și necesară pentru a se ajunge la o înțelegere diplomatică, ce ar lăsa Ucraina intactă. Analiștii remarcă asemănarea dintre concepția lui Brzezinski și apelul lui Serghei Lavrov pentru o Ucraină neutră și federală. Indiferent de formulare, singura modalitate de a împiedica dezmembrarea Ucrainei și menținerea unității sale ca un stat-națiune este aceea de a permite o mare autonomie, astfel încât regiunile din sud și din est să poată avea legături politico-economice cu Rusia, în timp ce regiunile din nord și vest ale țării să dezvolte relații cu Europa. Posibilitatea implementării acestei soluții este aproape nulă în acest moment, violența în creștere deziluzionând și reducând cota de încredere și simpatie dintre ucraineni și ruși.

Experții consideră că ceea ce se observă acum nu este nici „finlandizarea” Ucrainei, concepția lui Brzezinski și nici federalismul liber pe care Lavrov l-a sugerat că fi fost acceptabil pentru Rusia. Astăzi se vede divizarea de facto a Ucrainei între regiunile cu populație majoritar ucraineană și cele cu populație majoritar vorbitoare de limbă rusă.

Rusia poate împinge Ucraina într-un război civil periculos și distrugător. În plus poate încuraja și susține secesiunea Estului industrial, pe lângă cea realizată, deja, de Crimeea. Președintele rus poate să ignore faptul ca o astfel de agresiune ar garanta o ură permanentă a majorității ucrainenilor față de Rusia, indiferent de rezultatul unei eventual război civil instigat de Rusia. În acel moment ar deveni clar ca visul Uniunii Eurasiatice ar fi prezentat ca o construcție bazată pe intimidare și coerciție, o perspectivă nu foarte atrăgătoare pentru fostele state sovietice.

Liderii occidentali trebuie sa joace un rol constructiv în a stopa o eventuală explozie a violenței în regiune. Statele Unite ar trebui să transmită Rusiei că este gata să-și folosească influența pentru a se asigura că o Ucraină independentă și nedivizată teritorial ar urma față de Rusia, politici similare celor practicate de Finlanda: relații economice extinse atât cu Rusia, cât și cu UE, fără participarea într-o alianță militară percepută de Rusia ca fiind orientată împotriva sa, dar amplificând masiv conexiunile europene.

Conform opiniei lui Brzezinski, modelul finlandez este ideal pentru o acomodare strategică între Est și Vest. Dar pentru ca o astfel de opțiune să fie credibilă pentru Președintele rus, Statele Unite trebuie să fie ferme în privința oricăror încercări de destabilizare sau de fragmentare a Ucrainei, fără a mai menționa participarea Rusiei în amplificarea conflictelor interne, fiind necesară impunerea de măsuri costisitoare din punct de vedere economic pentru Rusia: sancțiuni financiare, revizuirea statutului Rusiei în WTO, Banca Mondială și G-8. La fel de imperativă este necesitatea UE de a formula un ajutor financiar de urgență pentru Ucraina, țara riscând să intre în incapacitate de plată. Marea Britanie ar putea juca în acest caz un rol decisiv din moment ce deține pârghii speciale capabile să îi influențeze pe oligarhii ruși și ucraineni care se află în Regat. Europenii și britanicii ar putea fi mai dispuși să sprijine un astfel de efort colectiv în cazul în care primii 10 oligarhi ucraineni ar fi convinși să doneze fiecare câte 1 miliard de euro pentru reabilitarea financiară a țării lor, de exemplu.

Între timp, Statele Unite, Europa și Rusia ar trebui să preseze forțele democratice din Ucraina să adopte un discurs al unificării, al moderației politice, nu al răzbunării.

Vladimir Putin nu face nimic surprinzător sau fără precedent, analiștii explicând aceste aspecte într-o serie de studii, cel mai sugestiv fiind “Doctrina Putin”. Acesta a extins influența Rusiei în Eurasia, dar nu a încercat să exercite controlul pe teren, în regiunile în care populația este ostilă Rusiei. Cu alte cuvinte, nu poate fi credibil scenariul mass-media occidentale privind o invazie rusă în statele baltice sau Polonia. Aceste popoare și-au exprimat un punct de vedere, că nu doresc să fie parte a Rusiei, iar în conformitate cu parametrii contemporani de proiectare a geopoliticii internaționale, ar fi aproape imposibil pentru Rusia de a stabili un regim de securitate în aceste regiuni. În mod similar, ar fi aproape imposibil pentru Rusia de a stabili un regim de securitate în nord-vestul Ucrainei, unde populația nu are niciun fel de simpatie pentru Rusia. Dar sudul și estul Ucrainei reprezintă o altă fațetă. În cazul în care rușii pot folosi simpatia populară ca o pârghie pentru expansionismul geopolitic – situațiile din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud sau Crimeea – Rusia va face acest lucru, consideră analiștii.

În cazul puțin probabil în care Rusia taie livrările de gaze naturale către Europa de Vest, fiind mult mai probabil că va reduce aprovizionarea, va crește prețurile sau va solicita plata în avans, așa cum a făcut cu Ucraina – economia europeană va avea o problemă deosebită. Probabil că economia Uniunii Europene se va contracta pentru mai multe trimestre succesive, dacă nu pe mai mulți ani consecutivi. Se impun eforturi de a trece la resurse regenerabile, importul de gaze naturale din Norvegia va crește, și, probabil, se vor găsi alte surse de combustibil. În mod cert, există teama de “durere economică“ – contracție economică, recesiune, șomaj, deficite bugetare, tulburări sociale, chestiuni suficiente pentru descurajarea europenilor, și mai ales a germanilor, de a avea o linie dură în ceea ce privește acțiunile Rusiei. Vladimir Putin a făcut deja acest calcul: amenințarea implicită privind câțiva ani de disconfort maxim al economiilor europene, reprezintă o modalitate relativ ieftină pentru Rusia de a-și extinde țintele geostrategice.

REGIUNEA CAUCAZULUI

Din perspectiva relațiilor internaționale, Caucazul este un „complex subregional de securitate” pentru Europa, coagulat în jurul unei relații de „sumă zero” – Armenia și Azerbaidjan -, la care se adaugă raporturi de cooperare și competiție conjuncturală între Armenia și Georgia sau Azerbaidjan și Georgia. Toate fiind state consumatoare de securitate, deseori acestea mizează pe marile puteri capabile să le ofere garanții de securitate.

Regiunea Caucazului de Sud este inclusă în ceea ce Zbigniew Brzezinski numea „Balcanii Eurasiei” formând o regiune caracterizată printr-un vacuum de putere al entităților politice hotărâte să se opună dominării unei entități externe, apelând la amestecul vecinilor mai puternici – situație în care s-au regăsit statele din Balcanii Europei de sud-est.

sursa: https://www.google.ro/search?q=the+eurasian+balkans+map

O altă caracteristică a acestor state se referă la dificultățile interne serioase, cu frontiere care sunt fie obiectul pretențiilor vecinilor, fie zone de revolte etnice. Dat fiind faptul că frontierele acestor state au fost trasate în mod arbitrar de către cartografii sovietici în anii 1920-1930, în momentul stabilirii formale a respectivelor republici sovietice, în această regiune puține sunt statele omogene din punct de vedere național, iar unele au fost implicate în conflicte teritoriale, etnice sau religioase.

„Totuși, natura interacțiunilor între statele din Caucazul de Sud formează un veritabil puzzle al interdependenței: Georgia este o piesă vitală pentru funcționarea Armeniei (70-75% din tranzitul comercial al Armeniei acoperă teritoriul georgian, iar portul Poti este o verigă esențială în asigurarea securității alimentare; în plus, accesul Armeniei la internet depinde tot de racordarea sa la teritoriul georgian); în același timp Georgia depinde de livrările de gaz din Azerbaidjan, în timp ce accesul azer pe piața europeană se face prin infrastructura care traversează teritoriul Georgiei. Totodată Georgia, încă din a doua jumătate a anilor ‘90, a dezvoltat profilul de stat la Marea Neagră dublând eforturile pentru a «evada» din Caucazul de Sud perceput ca o regiune cu un deficit de imagine, alăturându-se proiectului occidental în construcție – «zona lărgită a Mării Negre» în timpul celor două valuri de extindere ale UE și NATO. Însă războiul ruso-georgian din 2008 și căderea proiectului legat de Marea Neagră de pe agenda americană au determinat schimbarea de optică a liderilor gruzini. Georgia încearcă să profite de pe urma Parteneriatului Estic pentru a se poziționa ca un stat din Europa de Est. Mai mult decât atât, starea de conflict între Armenia și Azerbaidjan transformă Georgia într-un stat pivot în Caucazul de Sud impunând un echilibru subtil”, se relevă în studiul citat.

Zona Caucazului, deși se întinde pe o suprafață relativ mică, a fost de-a lungul istoriei una dintre cele mai disputate regiuni. Poziția ei geografică strategică și totodată configurația predominant muntoasă au împiedicat formarea unor entități statale durabile și a încurajat migrația popoarelor din toate direcțiile geografice. Fie că este vorba de asirieni, romani, bizantini, perși, greci, otomani sau ruși, cu toții au căutat să domine Caucazul și să o transforme într-o regiune de graniță. Chiar și în perioadele în care pe aceste teritorii au funcționat entități statale independente, acestea au fost mai mereu mici, slabe și foarte influențabile. Din multe puncte de vedere, regiunea caucaziană se aseamănă cu zona Europei de Est și de Sud-Est, fiind un exemplu clasic de “zonă tampon” sau de “zonă de graniță”. Situația actuală nu este modificată prea mult, zona Caucazului aflându-se în continuare la intersecția sferelor de influență a trei puteri regionale, care, cu mici întreruperi, și-au disputat supremația în aceasta zonă – Iran, Rusia și Turcia.

Țările din zona Caucazului prezintă aceleași trei caracteristici majore pe care le-au avut pe tot parcursul istoriei lor:

– au dimensiuni reduse;

– nu posedă cantități mari sau o varietate mare de resurse naturale importante.

Azerbaijanul dispune de rezerve substanțiale energetice, însă acestea provin în principal din Marea Caspică, fiind singurele resurse importante;

– sunt înconjurate de state mult mai mari și mai puternice decât ele, fiind forțate să caute o soluție externă care să le garanteze securitatea.

ARMENIA

În mod tradițional, Armenia a fost pe poziții conflictuale cu doi dintre vecinii săi: Turcia și Azerbaidjan. Ostilitatea armenilor față de Turcia își are originile în istoria pe care cele două state o împart. Armenia a fost sub ocupație otomană până la sfârșitul primului Război Mondial, factor care, combinat cu atrocitățile comise de otomani în timpul conflictului a lăsat o amprentă deosebit de puternică în conștiința armeană, încât după aproape 100 de ani, relațiile dintre cele două state nu s-au îmbunătățit semnificativ.

În repetate rânduri, Armenia a cerut public Turciei să recunoască crimele comise de otomani, să-și ceară scuze în mod oficial și să ofere compensații financiare, lucruri pe care Turcia a refuzat să le facă, susținând că Armenia exagerează în mod deliberat amploarea evenimentelor. Este adevărat însă și că influența rusească din Armenia contribuie la menținerea acestei dispute pentru a împiedica orice apropiere între armeni și turci.

Cu Azerbaidjanul, disputa este de altă natură – teritorială. Cele două state au purtat un război între 1988-1994 pentru regiunea Nagorno Karabakh, câștigat în cele din urmă de Armenia cu sprijin rusesc, fără însă ca aceasta să și intre în posesia regiunii disputate. În urma acordului de încetare a focului, mediat de Rusia, Nagorno Karabakh a rămas, în mod oficial, teritoriu azer, fără însă să fie guvernat de autoritățile de la Baku, ci de un regim propriu care în momentul de față este recunoscut doar de Abkhazia, Osetia de Sud și Transnistria, acestea însele fiind state cu o recunoaștere internațională limitată.

Ca și consecință a stării de ostilitate dintre Armenia și Azerbaidjan, din 1994 granițele care despart cele două state au rămas închise, iar relațiile diplomatice sunt înghețate, cu toate că acordul de încetare a focului a fost respectat, în linii mari, de ambele părți.

Pentru Rusia, Armenia are o valoare geopolitică imensă prin faptul că reprezintă un cap de pod dincolo de Munții Caucaz, pe care îl folosește pentru a ține în șah toate țările din regiune. Pe de altă parte, Armenia nu are alte alternative decât să rămână pe orbita Rusiei. Chiar dacă aceste alternative ar exista, Rusia și-a asigurat o dominație aproape completă asupra Armeniei, ceea ce ar împiedica-o să-și schimbe orientarea geopolitică. Recent, rușii au obținut de la autoritățile armene aprobarea de a-și staționa cele peste 5.000 de trupe în baza de la Gyumri până în anul 2044. În plus, Rusia deține deja cea mai mare parte a infrastructurii energetice armene, a căilor ferate și a companiilor de telecomunicații. Nu în ultimul rând, Armenia este parte a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), a Forței Colective de Reacție Rapidă și, începând cu septembrie 2013, este parte a Uniunii Vamale. Toate aceste structuri sunt conduse de Rusia.

Armenia este astfel, alături de Belarus, Kârgâstan și Kazakhstan, unul dintre statele satelit ale Rusiei. Ar fi poate de așteptat ca Rusia să sprijine Armenia în reunificarea cu Nagorno Karabakh, însă din punct de vedere geopolitic o astfel de acțiune nu ar avea nicio logică, pentru că Rusia se folosește de tensiunile azero-armene, atât pentru a-și justifica prezența militară în regiune, cât și pentru a avea un mijloc de „șantaj diplomatic” la adresa Azerbaidjanului.

AZERBAIDJAN

Dintre cele trei state caucaziene, Azerbaidjanul este cel mai dezvoltat, beneficiind de cele mai multe resurse și de o configurație geografică mai puțin muntoasă decât a Georgiei și Armeniei. Dezavantajul geografic constă în faptul că țara este complet înconjurată de potențiale amenințări, Cu toate acestea, azerii reușesc să folosească rivalitățile dintre puterile regionale și resursele sale energetice pentru a se proteja și pentru a-și crea spațiu de manevră. Azerii exportă, de exemplu, gaze naturale în toate țările din jur, cu excepția Armeniei. Simultan cu această strategie, menține și o relație strânsă cu o forță externă care să-i asigure securitatea, cu precădere împotriva Rusiei și a Armeniei.

De mulți ani această forță a fost Turcia, stat cu care are o relație specială și cu care în anul 2010 a semnat Acordul de Parteneriat Strategic și de Sprijin Reciproc. Prin acest tratat, în cazul puțin probabil al unei agresiuni asupra Azerbaidjanului, Turcia și-a asumat obligația de a-i susține pe azeri prin orice mijloc. Acest aranjament a fost făcut și ca răspuns la alianța armeano-rusă.

Pentru Turcia, Azerbaidjanul reprezintă una dintre modalitățile cu care poate crea presiune asupra Rusiei și Armeniei, reprezentând, totodată, și o foarte importantă sursă de energie. Așadar, Turcia are atât motive economice, cât și geopolitice de a susține Azerbaidjanul.

Chiar și în această situație, Rusia poate crea o serioasă presiune asupra azerilor, în primul rând, prin suportul pe care-l acordă Armeniei și regiunii Nagorno-Karabakh, în al doilea rând, prin intermediul serviciilor de informații, dar și prin faptul că Georgia este mult mai deschisă diplomației rusești. Ori Georgia este coridorul vestic al Azerbaidjanului și implicit statul de tranzit pentru gazele azere. Prin urmare, orice schimbare la nivel politic în Georgia (mai ales dacă este favorabilă Rusiei) poate afecta planurile energetice si geopolitice ale azerilor. Rusia nu urmărește să domine Azerbaidjanul, obiectiv care ar fi complet nerealist, dar face eforturi pentru a limita proiectele energetice azere care au scopul de a le oferi acestora mai mult spațiu de manevră decât au deja. În acest context se poate menționa și eșecul proiectului Nabucco. De asemenea, Rusia încearcă să limiteze nivelul de cooperare pe care Azerbaidjanul îl are cu Turcia. Din aceste motive, oficialii azeri sunt obligați să aibă o atitudine relativ conciliatoare față de Rusia.

Din punct de vedere geografic, Iranul este cea mai avantajată putere regională atunci când vine vorba de Azerbaidjan. Paradoxal, este și statul cu cea mai mică influență. Asta se datorează pe de o parte dominației sovietice asupra Azerbaidjanului, care a distrus practic legăturile culturale dintre azeri și perși, pe de altă parte, se datorează și faptului că Iranul a preferat în ultimii 15 ani să-și dedice resursele în puncte cu o importanță geopolitică mult mai mare decât Azerbaidjanul (cum ar fi Siria sau Irak, de exemplu) și nu în ultimul rând, datorită faptului că pe teritoriul nord-vestic iranian se găsește o considerabilă populație azeră.

De fapt, sunt mai mulți azeri pe teritoriul Iranului decât sunt în Azerbaidjan, factor care poate fi folosit de regimul de la Baku pentru a crea instabilitate în Iran, așa cum de altfel a mai făcut și în trecut. În acest context, Iranul a evitat orice conflict serios cu Azerbaidjan și s-a limitat doar la acțiuni de propagandă sau informaționale. Azerii atrag însă tot mai mult atenția iraniană asupra lor, datorită relației economico-militare pe care au dezvoltat-o în ultimii ani cu Israel. În urma acestei apropieri, Azerbaidjanul a permis Israelului să mențină avioane de luptă în bazele din sudul țării și iranienii suspectează că serviciile de informații israeliene ar fi folosit teritoriul azer ca bază de pornire pentru unele acțiuni îndreptate împotriva lor.

Iranul mai trebuie însă să țină cont și de un alt factor extern, poate cel mai important dintre toate: Turcia. Situația geopolitică dintre Turcia și Iran este destul de complicată, ceea ce impune oficialilor de la Teheran să dea dovadă de prudență în relația cu Azerbaidjanul.

GEORGIA

Situația Georgiei este un pic diferită față de cea a Armeniei și a Azerbaidjanului. Deși este tot un stat tampon între Turcia și Rusia, Georgia nu a căutat să-și asigure securitatea apelând la una dintre cele două, așa cum au făcut Armenia sau Azerbaidjanul. A încercat în schimb să-și asigure securitatea apelând la NATO și la Uniunea Europeană, după modelul țărilor est-europene, pe parcursul mai multor ani făcând eforturi deosebite pentru a obține aderarea la NATO, dar și pentru a-și crea o forță militară proprie, apelând pentru acest scop la Statele Unite ale Americii și la Israel. Aceste eforturi au fost zădărnicite de războiul ruso-georgian din 2008, iar mai recent, de schimbările la nivel politic din țară.

Importanța Georgiei constă nu doar în poziția ei geografică, ci și în faptul că este statul de tranzit pentru gazul azer către Turcia, dar și pentru că deține porturi la Marea Neagră, strategice pentru zonă.

După aproximativ 9 ani în care sub cele două mandate ale lui Mihail Saakashvili, Georgia a avut relații foarte tensionate cu Rusia și în care Vestul s-a bucurat de cea mai mare influență, situația pare să se fi schimbat în favoarea Rusiei. Oficial, relația dintre cele două state este în continuare tensionată, iar Georgia este în continuare dornică să adere la NATO și la UE, însă prin preluarea funcției de președinte de către Giorgi Margvelasvili a fost favorizată o apropiere politico-economică față de Rusia în detrimentul relației cu Vestul.

Însă pro-rusă sau nu, actuala conducere a Georgiei nu prea are de ales decât să aibă o atitudine conciliatoare față de Rusia. Până la urmă aspectele de ordin geopolitic nu pot fi ignorate și istoria recentă a arătat deja că Vestul nu este dispus să intervină militar în favoarea Georgiei atunci când vine vorba de Rusia. Iar rușii au o gamă foarte largă de mijloace prin care pot exercita presiuni: mijlocul informațional, cel economic și așa cum a și dovedit-o în anul 2008, cel militar. Așadar, rămâne de văzut dacă prin apropierea față de Rusia, georgienii încearcă să copieze strategia Ucrainei de a pune Estul și Vestul în balanță sau dacă într-adevăr se va ajunge în situația în care să fie dominată de ruși.

Este o realitate consolidată faptul că Uniunea Europeană manifestă un interes periferic față de zona Caucazului, în paralel cu intențiile regionale ale Turciei, care are o ascendență importantă asupra Azerbaidjanul, unde influența turcă sunnită interacționează cu cea iraniană șiită. Cooperarea cu această regiune stă sub semnul „hub-ului energetic” – rol asumat de Turcia ca parte a coridorului energetic est-vest. Acest plan se susține pe doi piloni principali:

– oleoductul BTC (Baku-Tbilisi-Ceyhan) cu o lungime de aproape 1.800 de kilometri și o capacitate de un milion de barili pe zi, operațional din 2006, după un efort politic și financiar americano-turc considerabil.

– gazoductul BTE (Baku-Tbilisi-Erzurum) cu o lungime de aproximativ 700 de kilometri, care transportă gaze naturale din Azerbaidjan către Turcia, prin Georgia, cu o capacitate actuală de 8 miliarde m3/an, programată a crește la 20 miliarde m3 după investiții suplimentare. Îndepărtarea de Uniunea Europeană a Turciei o face să fie percepută de către Georgia ca o putere regională ce nu mai proiectează interesele Occidentului în zonă. Dar Georgia este un stat mic poziționat într-o regiune cu multe conflicte (Caucazul de Nord, Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah), iar paleta de opțiuni devine în acest caz limitată la două variante: Rusia sau Occidentul.

Actualul regim politic de la Tbilisi este, în mare, rezultatul revoluției din 2003, prin îndelungi proteste pașnice ale contestatarilor din interior al regimului Șevardnandze (Nino Burjanadze, Mihail Saakașvili și Zviad Zvania) favorabili adoptării normelor democratice la nivel intern și apropierii de Occident în domeniul politicii externe. Practic „revoluția trandafirilor” a permis lansarea unei serii de reforme pentru a întări capabilitățile militare și economice ale țării. Eforturile noului guvern de a instaura autoritatea Georgiei asupra republicii autonome Ajaria, din sud-vestul țării, a condus la o criză majoră la începutul anului 2004. Succesul obținut cu Ajaria l-a încurajat pe președintele Saakașvili să-și intensifice eforturile de a alipi și Osetia de Sud, însă aceste eforturi au fost fără rezultat. Aceste evenimente, coroborate cu acuzațiile asupra Georgiei de implicare în cel de-al doilea război cecen, declanșat de Rusia în 2001, au condus la o deteriorare severă a relațiilor cu acest stat, alimentate de asemenea de asistența deschisă a Rusiei către cele două republici secesioniste. În pofida relațiilor dificile, în mai 2005, Georgia și Rusia au încheiat o înțelegere bilaterală, prin care bazele militare ale Rusiei (din perioada sovietică) de la Batumi și Akhalkalaki au fost retrase. Rusia și-a îndeplinit obligațiile, retrăgând până în decembrie 2007 (înainte de termen) toate efectivele și echipamentul din aceste baze.

În iulie 2008 au început ostilitățile dintre separatiștii osetini sprijiniți de unitățile militare ruse și forțele armate georgiene. Această situație a escaladat rapid într-un război între Georgia, pe de o parte, și Rusia și separatiștii din Osetia și Abhazia, pe de altă parte. La 7 august 2008, forțele armate georgiene au început operațiunile în Osetia de Sud, sprijiniți de artilerie și lansatoare de rachete, iar o zi mai târziu, formațiuni ale armatei ruse au intrat în Osetia de Sud prin tunelul Roki. După câteva zile de lupte, trupele georgiene au fost respinse din Osetia de Sud.

La presiunea comunității internaționale (în special SUA și Uniunea Europeană), președintele Medvedev a ordonat oprirea operațiunilor militare în Georgia, iar la 12 august 2008, acesta s-a întâlnit cu președintele în exercițiu al Franței la acea vreme, Nicolas Sarkozy, și au aprobat un plan de pace în șase puncte, semnat ulterior și de liderii separatiști Eduard Kokoity (Osetia de Sud) și Serghei Bagapsh (Abhazia). La 22 august 2008, Ministrul Apărării din Rusia a raportat că unitățile armate folosite pentru misiunea de instaurare a păcii și-au încheiat misiunea și s-au retras din teritoriul Georgiei. Până în prezent Rusia nu a semnalat intenția de a încheia prezența militară din cele două regiuni disputate de Georgia. În fapt, în august 2008, Rusia a recunoscut independența Osetiei de Sud și a Abhaziei, menținând trupe staționate în aceste țări.

Conflictul din august 2008 a schimbat în mod radical perspectiva geostrategică pe 3 niveluri: zona Mării Negre, zona CSI, precum și la nivel global. Acest conflict a reprezentat expresia noii Politici de Securitate și Relații Externe ale Rusiei, iar în acest context Georgia și-a recalibrat strategia militară adoptată de regimul Saakașvili în 2010.

FEDERAȚIA RUSĂ

În anul 2013, Ministerul rus de externe a publicat un document important menit să indice prioritățile de politică externă ale țării: „Concepția politicii externe a Federației Ruse”, documentul fiind elaborat în spiritul doctrinei eurasiatice unde Rusia, prin integrarea spațiului ex-sovietic, ar deveni un vector de atracție într-o „lume multipolară”, spațiul CSI dispunând de un „potențial ridicat de integrare în diverse domenii”.

Inițiativa integrării spațiului post-sovietic a apărut dintr-o perspectivă eurasiatică – Rusia nu poate reuși de una singură să devină un vector al lumii multipolare. Experții consideră că acest proiect este irealizabil, revenirea la o entitate asemănătoare URSS determinând statele din CSI să privească reticent orice imixtiune sau diminuare a propriei suveranități câștigate la începutul anilor ‘90. Belarusul și Kazahstanul nu sunt pregătite să renunțe la propria independența în favoarea unui centru moștenitor al fostului spațiu sovietic. Pe de altă parte, o Uniune Eurasiatică creată ca o confederație cu o contribuție inegală din partea membrilor, dar cu drepturi egale pentru toți, nu convine Rusiei a cărei economie, pondere demografică, putere politică și militară este mult deasupra potențialilor membri ai Uniunii. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Belarusul, care deși aflat într-un spațiu economic comun cu Rusia, poate beneficia de granturi de circa 3 miliarde de dolari din partea Rusiei doar în baza respectării unor condiții.

Printre sarcinile prioritare asumate de Ministerul rus de Externe se numără materializarea unei Uniuni Economice Eurasiatice care să devină un „hub” economic între Europa și regiunea Asia-Pacific. În acest moment, proiectul eurasiatic pivotează mai mult spre Orientul îndepărtat – cea mai dinamică regiune pe dimensiunea economică.

O altă problemă este reprezentată de uniunea politică care însoțește uniunea economică, aceasta fiind la momentul actual imposibilă. Astfel, nici Uniunea Economică Eurasiatică și nici Uniunea Vamală (Rusia – Belarus – Kazahstan) nu sunt viabile. Din același motiv, crearea unei monede unice devine la fel de problematică. Experiența relației monetare Rusia – Belarus este emblematică. Moneda unică, cu un singur centru de emitere – Moscova – ar submina domeniul financiar al partenerilor unionali, și, în consecință, independența economică și politică a acestora. Ceea ce încercă liderii ruși este transformarea treptată a rublei într-o monedă de rezervă regională. Primul pas pentru întărirea rublei rusești l-a constituit politica de „de-offshorizare a economiei ruse”, Președintele rus semnând un decret prin care funcționarii sunt obligați să renunțe la conturile bancare străine.

Natura relațiilor dintre Federația Rusă și statele independente, care au apărut în urma dezintegrării URSS, se poate schimba. Desigur că, proximitatea geografică, iar în unele cazuri comuniunea etnică și culturală, legăturile istorice stabilite în perioada Imperiului Țarist și Uniunii Sovietice, vor conferi acestor relații o dinamică aparte. Cu toate acestea, cei 22 de ani de existență separată, dintre Federația Rusă și celelalte republici unionale, își pot spune cuvântul, în contextul în care s-au format deja generații care nu pot percepe Rusia ca pe un centru politic. Prin urmare, cele mai multe dintre țările, care în prezent sunt percepute de Rusia ca fiind aflate în „străinătatea apropiată” se vor deplasa spre „străinătate”, așa cum s-a întâmplat în cazul statelor baltice (Estonia, Letonia și Lituania). În acest moment, „străinătatea apropiată” este divizată în regiuni cu dinamică diferită: Europa de Est (Balarus, Ucraina, Republica Moldova), Caucazul de Sud (Georgia, Armenia, Azerbaidjan) și Asia Centrală (Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kârgâstan, Tadjikistan). Totodată, să nu uităm că printre statele din vecinătatea apropiată sunt state care nu au frontieră comună cu Federația Rusă (Republica Moldova, Turkmenistan, Uzbekistan, Kârgâstan), în timp ce unele state, deși se învecinează cu Federația Rusă, nu fac parte din această zonă (Finlanda, Norvegia, Polonia, Mongolia, China, Coreea de Nord).

Domeniul „soft power-ului” în cazul Rusiei reprezintă platforma cea mai convenabilă pentru punerea în aplicare a Concepției. O atenție deosebită va fi acordată „sprijinirii compatrioților care locuiesc în statele membre CSI prin măsurile convenite de comun acord pentru protejarea educațională, lingvistică și socială, a drepturilor omului și al muncii, precum și altor drepturi și libertăți”. Printre direcțiile asumate în acest domeniu de liderii ruși se numără:

– creșterea până în 2020 a nivelului de prestigiu al universităților din Federația Rusă;

– dezvoltarea mass-media de limba rusă (în special în zona cyberspace) ca instrument important de diseminare a noilor idei pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice;

– creșterea influenței Bisericii Ortodoxe Ruse în spațiul canonic;

– dezvoltarea și diseminarea unei ramuri a Islamului moderat, atractiv atât pentru cetățenii ruși de religie musulmană, cât și pentru musulmanii din Asia Centrală și Caucazul de Nord.

Rusia consideră că unicul sistem de securitate în spațiul ex-sovietic îl constituie Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). Viitorul acestei organizații nu ține de faptul dacă va include noi membri (ceea ce este puțin probabil), sau dacă va pierde, cazul Uzbekistanului, ci de capacitatea Rusiei de „a transforma OTSC într-o organizație internațională capabilă de răspuns în fața amenințărilor și provocărilor actuale, în condițiile influenței tot mai mari a diverșilor factori globali și regionali în zonele OTSC și cele adiacente”.

În viitorul apropiat, acest spațiu va include pe lângă Rusia, Kazahstan și Belarus: „avanpostul” din Caucazul de Sud (Armenia) și „prima linie” din Asia Centrală (Kârgâstan și Tadjikistan). Abhazia și Osetia de Sud fac parte dintr-o altă arhitectură, fiind deja integrate pe deplin în sistemul de securitate al Federației Ruse. După retragerea Uzbekistanului din OTSC în anul 2012, s-a produs o delimitare mai exactă a spațiului de securitate comun, determinând Rusia să construiască relații bazate pe principiul egalității pentru a-și asigura securitatea în zona sa sensibilă din sud. Pentru aceasta, aliații Rusiei trebuie să fie pregătiți să se încadreze în acțiuni multilaterale în domeniul securității, se menționează în Concepția politicii externe a Federației Ruse. În următorii ani, misiunea de bază a OTSC va fi asigurarea securității în Asia Centrală în condițiile retragerii trupelor NATO din Afganistan, escaladării tensiunilor cu Iranul, conflictului dintre șiiți și suniți și instabilității create în urma revoluțiilor islamice din 2011.

Analiștii consideră că proiectul integrării în Uniunea Economică Eurasiatică a Republicii Moldova ar putea avea succes doar în cazul „reorientării” eurasiatice a Ucrainei. R. Moldova își va menține “vectorul pro-european“, iar statutul regimului de la Tiraspol nu face din Transnistria un partener de integrare independent pentru Rusia. Perpetuarea conflictului transnistrian menține Transnistriei statutul de beneficiar al ajutorului financiar al Rusiei stabilit de către Duma rusă. Dacă acest conflict va fi soluționat conform prevederilor din Concepție: „Rusia va continua să joace un rol activ în soluționarea politică și diplomatică a conflictelor din CSI, în special, se va implica în găsirea unor soluții pentru conflictul transnistrean în baza respectării suveranității, integrității teritoriale și neutralității Republicii Moldova în atribuirea unui statut special Transnistriei”. Rusia speră să câștige credibilitate în fața partenerilor europeni, consolidându-și în același timp poziția economică în Republica Moldova, chiar dacă liderii acestei țări au în vedere doar integrarea în UE. În viziunea autorităților moldovenești, integrarea europeană și beneficiile pe care le-ar oferi agenților economici și cetățenilor din stânga Nistrului, a devenit principala strategie de soluționare a conflictului transnistrean. Acest plan este puțin realizabil dacă se are în vedere atitudinea intransigentă a noii echipe lui Evghenii Șevciuk față de ideea reintegrării. Păstrarea status quo-ului actual (sprijinul economico-militar din partea Federației Ruse) îi asigură perpetuarea regimului, în schimb reintegrarea cu Republica Moldova, chiar și în baza obținerii unui statut special, reprezintă o amenințare la adresa statutului său. Aspirațiile din regiune vin mai mult în întâmpinarea Uniunii economice eurasiatice sau Uniunii Vamale, decât înspre UE. În plus, pentru regimul de la Tiraspol integrarea europeană nu este atât de vitală ca pentru liderii Moldovei .

Celelalte două republici secesioniste, Abhazia și Osetia de Sud, au un statut cu totul aparte. Fiind recunoscute de către Rusia și alte state și regiuni partenere (Venezuela, Unitatea Teritorial Administrativă Găgăuzia, Krajna sârbească, Transnistria, Nagorno-Karabach etc.) aceste „republici” au fost integrate în spațiul economic al Federației Ruse, însă statutul lor internațional va rămâne incert până când Rusia va ajunge la un acord definitiv cu Georgia.

Trebuie preciztă sursa+ capitol?????

Analiștii apreciază că preluarea de către Rusia a Crimeei reprezintă un joc geopolitic de șah între Rusia și Occident. Jocul a fost deschis în urma crizei din Siria și continuă cu Ucraina, Rusia recuperând Crimeea după 60 de ani de separare, aceasta fiind prima anexare a teritoriului altei țări din Europa după încheierea celui de-al doilea război mondial.

Controlul peninsulei este un element geostrategic esențial pentru Rusia. Regiunea găzduiește baza navală din Marea Neagră, pe care Rusia o poate folosi în întreaga Mare Mediterană, dar în special în regiune, cea mai mare parte a coastei Mării Negre fiind deținută de către aliații NATO. Un comandament operațional a fost înființat în Marea Mediterană, în iunie 2013, pentru protejarea intereselor naționale ale Rusiei. Capacitatea de luptă a trupelor aeropurtate a fost consolidată prin includerea a trei brigăzi de asalt aerian ale forțelor terestre, ceea ce va permite Rusiei să răspundă mai eficient la apariția oricăror amenințări de securitate de-a lungul granițelor sale. O acțiune importantă a fost reprezentată de crearea unei rețele de baze militare în regiunea arctică, care va fi finalizată anul acesta. Planurile vizează implementarea unei unități de apărare aeropurtată în arhipelagul Novaia Zemlia și crearea de brigăzi de reacție rapidă în alertă de luptă permanentă de-a lungul Mării Nordului. Astfel, Rusia aduce un sprijin important în ceea ce privește extinderea platoului său continental, asigurarea securității noilor depozite de petrol și gaze naturale de pe fundul Oceanului Arctic, precum și a coridorului de transport între Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic.

Prin încorporarea Crimeei în Federația Rusă, Vladimir Putin și-a asigurat statutul de putere eurasiatică al Rusiei. În al doilea rând, arătând o determinare fără compromisuri, Președintele rus a transmis un mesaj important, atât Vestului, cât și fostelor republici sovietice care doresc să adere la NATO: Rusia are o serie de imperative geopolitice pe care și le afirmă și le apără cu orice mijloace pe care le consideră necesare.

Rusia a prezentat ideea că orice intruziune în apropierea țării a străinătății reprezintă o amenințare strategică pentru aceasta. De acum înainte, europenii ar trebui să se gândească mult mai mult și să fie conștienți de vulnerabilitățile lor, atunci când se ocupă de Rusia. La rândul său, SUA trebuie să înțeleagă că Rusia a învățat să folosească democrația și are responsabilitatea de a se proteja, președintele rus fiind un lider care prosperă în confruntare, foarte popular la el acasă, având susținerea prietenilor, în special din Asia.

În al treilea rând, pe plan intern, „recucerirea” Crimeei, în ciuda opoziției Vestului, a sporit mândria și naționalismul rus. Ca urmare, rușii pot rezista sancțiunilor și represaliilor diplomatice. De fapt, guvernele SUA și ale statelor membre ale UE nu ar putea găsi și susține împreună un plan convingător de acțiune, în special din cauza dependenței energetice a europenilor față de Rusia.

Federația Rusă este o țară mare, cu resurse extinse și parteneri comerciali diversificați, în țările-cheie ale UE, industria făcând, deja, un lobby vehement împotriva impunerii de sancțiuni Rusiei. În ceea ce privește sancțiunile politico- diplomatice, ele sunt în general ineficiente, aici incluzând și excluderea din G8.

Cu toate acestea, alipirea Crimeei are un preț, atât din punct de vedere economic, cât și diplomatic. Guvernul rus a recunoscut că economia din Crimeea nu arată mai bine decât cea din Palestina, de exemplu, aducerea regiunii la un standard acceptabil necesitând investiții financiare și de infrastructură masive, estimate la 20-25 miliarde de euro. În plus, Rusia nu va fi invitată, prea curând, să adere la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, iar investitorii străini vor fi mai reticenți în a investi capital în companiile rusești.

Mai important, relațiile Rusiei cu Occidentul au intrat într-o nouă etapă marcată de neîncredere reciprocă și tensiuni. În avantajul Rusiei, perioada Războiului Rece este puțin probabil să se întoarcă. Politica și economia secolului XXI este una caracterizată de „policentricitate și tirania de interdependență”. Crearea unei noi lumi bipolare este nerealistă. Timpul va spune dacă alipirea Crimeei a fost un succes sau o mișcare contraproductivă pentru Rusia, vestul având obligația de a construi o Ucraină prosperă.

REPUBLICA MOLDOVA

După Ucraina, Republica Moldova este cea mai vulnerabilă țară în imediata vecinătate cu Rusia. Regiunea transnistreană se află la marginea de vest a teritoriului non-rusesc, care potrivit președintelui rus, Vladimir Putin, a fost cândva parte a Imperiului Rus. Odesa și alte regiuni din estul Ucrainei sunt, de asemenea, parte a acestui teritoriu, numit de Putin „Novorosia”, apreciază analiștii americani ai cotidianului „Washington Post” .

„Sub pretextul că apără interesele rușilor oriunde aceștia s-ar afla, Vladimir Putin construiește punți între Republica Moldova, Kazahstan și țările baltice. De la anexarea Crimeii și colectarea semnăturilor din regiunea separatistă de peste Nistru, la eliberarea pașapoartelor rusești în țările baltice, Vladimir Putin și-a concentrat atenția asupra țărilor vecine, unde locuiesc vorbitori de limbă rusă. Există un mare motiv de îngrijorare pentru Republica Moldova. Chiar dacă nu este o intervenție directă, este o oportunitate de a slăbi guvernul și de a spune că dacă relațiile cu Rusia se înrăutățesc, Moldova poate avea probleme”, a declarat un înalt oficial al Administrației americane.

Istoricul și politicianul moldovean Octavian Țicu apreciază că ne aflăm în fața unui scenariu similar cu cel petrecut în urmă cu 22 de ani și finalizat cu separarea regiunii transnistrene. „Este al doilea caz pentru politica Rusiei în care sunt angrenați și instrumentalizați etnicii ruși în realizarea acestei strategii de politică externă și, la fel ca în cazul transnistrean, ambele situații explică de ce Rusia nu a putut accepta o asemenea situație desfășurată atunci în Republica Moldova și acum în Ucraina: pentru că pe de o parte afecta integritatea a ceea ce Rusia consideră a fi «lumea rusă», iar ambele regiuni ar constitui elemente ale nucleului rus legate economic, cultural și istoric de acest nucleu, pentru că nu poate accepta crearea unui eventual cordon sanitar o veșnică obsesie a rușilor în condițiile acestui sindrom al «cetății asediate» pe care l-au cultivat de secole”. Rusia nu-și poate pierde statutul convențional de „supraputere a lumii”, având multe alte instrumente. „S-a afirmat foarte mult, de la Felix Dzerjinski încoace, că Ucraina este indispensabilă pentru statutul de mare putere a Rusiei. Este importantă pentru că multe din elementele constitutive ale supremației ruse sunt legate de Ucraina care este un fel de poartă de intrare spre occident.

Dar aici eu cred că este mai degrabă vorba despre două elemente importante care au jucat un rol esențial și în faptul că URSS și-a conturat această zonă de influență în Europa de Est după al doilea război mondial și a dorit crearea unui cordon, sau a unei zone de tranziție în raport cu Occidentul care să țină intact acest nucleu de influențele occidentale, și pe de altă parte să proiecteze o influență în raport cu acestea, o eventuală capacitate de destabilizare în această regiune, benefică pentru menținerea sa la statutul de supraputere internațională”.

În ciuda reacțiilor ONU, NATO, UE sau ale SUA, acestea nu au îngrijorat prea mult Rusia, pentru că la nivelul deciziilor politice stau raționamente deja calculate, apreciază istoricul moldovean. Inclusiv presiunile economice, militare sau izolarea internațională. „La cât de importantă este Crimeea și raționamentele menținerii prezenței ruse în zonă, aceste argumente nu pot conta. Nici embargoul la exportul de carburanți sau înghețarea activelor Rusiei în Europa și SUA. Mai degrabă, aceste acțiuni ar afecta Occidentul în totalitate și ar continua această criză. Rusia este o țară imensă, care are multe capacități și posibilități de a supraviețui economic și militar. Plus că dependența excesivă a Occidentului de petrolul și gazele Rusiei va duce la găsirea unei modalități de a evita aceste complicații”, a afirmat acesta.

Istoria ne aduce exemple în acest sens, consideră istoricul moldovean. „Este mai degrabă o situație identică cu cea petrecută la începutul celui de-al doilea război mondial, respectiv dezmembrarea Cehoslovaciei, care a urmat același model pe care Rusia îl adoptă acum în Ucraina. Hitler a instrumentalizat Regiunea Sudetă în 1939 pentru a intra în Cehoslovacia, cu acordul Occidentului care a închis ochii . Reacția de acum este diferită, dar trebuie văzut în ce măsură Marea Britanie și SUA își vor onora angajamentul din memorandumul din februarie 1994, prin care au garantat integritatea teritorială a Ucrainei. Punerea lui în aplicare ar însemna un angajament militar al Marii Britanii și al SUA de partea Ucrainei împotriva Rusiei. Într-un mod similar a fost posibilă angajarea Franței și Marii Britanii atunci când Germania a atacat Polonia. A fost un angajament internațional, pe care marile puteri și l-au asumat atunci. (…) Este o chestiune de principiu pe de o parte, dar și de obligații externe, dincolo de multe alte lucruri care ar determina o reacție a comunității internaționale, inclusiv a ONU care are și instrumente de creare a unei coaliții așa cum s-a realizat și în cazul Kuweit-ului: atunci când s-a încălcat suveranitatea acestui stat, s-a creat o armată multinațională, în jur de 500 de mii de soldați, majoritatea americani, dar acolo interesele americanilor erau altele. Este greu de stabilit în ce măsură sunt gata statele occidentale să-și asume acum un conflict direct cu Rusia”.

„Ce trebuie să înțelegem noi din această lecție este că Republica Moldova se află în fața a două scenarii extrem de complicate: primul e eventualitatea dezmembrării Ucrainei, care ar însemna pentru Moldova că ne aflăm în fața unui pericol absolut nepregătiți, pentru că din cei 22 de ani de independență, cu regret, nu au învățat nimic cei din clasa politică în privința organizării și structurării militare și a principiilor de securitate; iar în al doilea rând această posibilitate pentru noi ar putea fi pasibilă cu implicarea României, pentru că eventualitatea punerii Republicii Moldova în situația de a fi înglobată în sfera de influență rusă ar duce la implicarea României în necesitatea apărării etnicilor români și a cetățenilor care ar duce, aici este cazul, la activarea articolului 5 din carta NATO, care ar implica România și, eventual, NATO într-un conflict cu Rusia din cauza Republicii Moldova”, a concluzionat istoricul Țicu.

UCRAINA

După 1990, economia Rusiei s-a contractat cu 40%, iar economia Ucrainei a scăzut cu circa 60 de procente. În perioada sovietică, Ucraina a fost cea mai avansată republică din URSS, din punct de vedere economic și tehnologic, datele statistice evidențiind că, astăzi, ca stat suveran, Ucraina este una dintre cele mai sărace țări din Europa .

UE și SUA au început să concureze cu Rusia pentru deținerea influenței asupra Ucrainei imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, dar acțiunile lor nu au avut o viziune strategică și nu au fost susținute de resurse economice.

Nu cu mult timp în urmă, Ucraina era al treilea cel mai mare beneficiar de sprijin financiar din SUA, după Israel și Egipt, iar UE a implementat numeroase programe de asistență pentru reforma Ucrainei. Dar amploarea acestui sprijin a fost departe de a satisface nevoile Ucrainei, criza din 2008 având un efect devastator asupra economiei sale. Acordul de 16,4 miliarde dolari, semnat cu FMI în noiembrie 2008, precum și cel de 15,1 miliarde dolari din august 2010, au condus doar la încetinirea scufundării economice a țării.

Invitația lansată de Uniunea Europeană liderilor de la Kiev, în noiembrie 2013, pentru semnarea acordului de asociere nu s-a suprapus cu îmbunătățirea situației economice din Ucraina, UE având propria criză financiară și economică căreia trebuia să-i facă față. Ucraina a așteptat de la Bruxelles o versiune modernă a planului Marshall, dar a fost invitată să adere la un model eurocentrist, având un statut de țară periferică.

Prin contrast, liderii ruși au afirmat că Ucraina nu merită să devină o țară europeană de mâna a doua, oferind Ucrainei o cale de dezvoltare pe termen scurt, Uniunea Eurasiatică. Pachetul de ajutor pe care Rusia l-a oferit Ucrainei în decembrie 2013 (un împrumut de 15 miliarde dolari, o reducere de preț considerabil pentru gazul rusesc, precum și dezvoltarea de proiecte tehnologice comune) a oferit o nouă direcție de acțiune Ucrainei.

Analiștii au dubii privind faptul că modelul propus de Rusia va rămâne durabil pe termen lung, experții și analiștii fiind conștienți de faptul că funcționarea eficientă a unui stat modern depinde de instituții, de respectarea drepturilor de proprietate și de o piață economică puternică. Protecția drepturilor de proprietate în Rusia este slabă, instituțiile de calitate nu au fost create, iar autoritățile țării nu fac nimic pentru a le crea. Nu în ultimul rând, economia Rusiei beneficiază, încă, de un important „micromanagement” din partea liderilor de la Kremlin și nu de reforme care ar putea asigura funcționarea instituțiilor economice ale unui stat modern.

Poziția Guvernului Ucrainei, anunțată de primul ministru al acestei țări, Arseni Iațeniuk, la 12 mai a.c., privește crearea unui format de negociere excepțional format din 4 părți: Ucraina, Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și Federația Rusă.

„Noi înțelegem limba rusă foarte bine, de aceea nu credem cuvintele. Declarațiile difuzate de către Federația Rusă contrazic complet acțiunile lor. Rusia trebuie să oprească sprijinirea teroriștilor, înarmarea și finanțarea acestora, eliberarea clădirilor. Până atunci nu va fi pace în Ucraina”, a subliniat primul-ministru, cu prilejul întâlnirii cu președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.

Arseni Iațeniuk a subliniat că orice încercare de a deturna alegerile prezidențiale programate pentru 25 mai trebuie să înceteze, în ciuda faptului că este dificil de gestionat situația în anumite regiuni, cum ar fi Donetk și Luhansk.

Primul-ministru a subliniat că, pe parcursul mai multor luni, Cabinetul de Miniștri a fost angajat într-un dialog la nivel național, căutând soluții de îmbunătățire a vieții cetățenilor și răspunzând, totodată, la toate întrebările celor din regiunile estice ale Ucrainei, care vizează limba, Constituția țării, integritatea teritorială și istoria. Acțiuni de acest gen au avut loc la Odesa, Donetk, Luhansk, Harkiv, Dnipropetrovsk și Mîkolaiv, în prezent fiind lansată o inițiativă amplă de dialog la nivel național, care să încurajeze participarea regiunilor estice, centrale și vestice ale țării.

Opinia Guvernului este aceea că dialogul trebuie să aibă la bază aspecte precum modificarea Constituției, descentralizarea puterii și predarea atribuțiilor exercitate de autoritățile centrale către comunitățile locale, declanșarea luptei împotriva corupției în organele centrale și locale, precum și problemele de dezvoltare economică, situația actuală fiind extrem de dificilă.

„Cheia pentru a stabilizarea situației din estul Ucrainei nu este la Kiev, ci la Moscova. De îndată ce Rusia oprește sprijinul acordat separatiștilor și teroriștilor, situația va fi mult mai bună decât este”, a precizat primul-ministru al Ucrainei Arseni Iațeniuk, după o întâlnire cu Ministrul Federal al Afacerilor Externe al Germaniei, Frank Walter Steinmeier la 13 mai a.c .

Secretarul de stat adjunct american, Victoria Nuland, preciza că „Ucraina este doar o scuză convenabilă pentru un eșec geopolitic mai larg, care nu are nimic de-a face cu schisma sa internă”. Aceasta are în vedere o eventuală alianță geopolitică între Germania și Franța, pe de o parte și Rusia, de cealaltă parte, făcând trimitere la eșecul SUA în fața Consiliului de Securitate al ONU, în 2003, când Franța și Germania au respins cererea de invazie americană în Irak .

Criza din Ucraina se răsfrânge puternic asupra Georgiei, Armeniei, Azerbaidjanului și în special, asupra Republicii Moldova, „victima unor presiuni economice din partea Rusiei, dar și a propagandei intense promovată de acest stat împotriva integrării europene și pentru reanimarea mișcării separatiste din Transnistria și Găgăuzia”, a concluzionat Victoria Nuland, în cadrul unui discurs rostit în cadrul Comisiei de politică externă a Parlamentului SUA.

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, amenință să întoarcă Europa în iadul din secolul XX, prin ultimele lui acțiuni în Ucraina, care au izbucnit din cauza solicitărilor mai multor state să-și modifice hotarele, aparent pentru a proteja interesele minorităților ruse, a comentat ministrul polonez de externe, Radoslav Sikorski. „O țară mult mai puternică ocupă o parte dintr-o altă țară mai slabă, iar ulterior finanțează mai multe activități subversive, motivând acest fapt prin probleme etnice, care nu există”, a spus acesta.

Ministrul polonez a apreciat că în Crimeea și în vestul Ucrainei niciodată nu au existat niciun fel de conflicte etnice, iar oamenii au putut să discute pașnic în limba rusă și să privească posturile ruse de televiziune. „Noi cunoaștem foarte bine istoria. Este ca și cum ai privi o operă, pe care o cunoaștem pe dinafară. Acest lucru este absolut inacceptabil, deoarece în Europa nu există nicio țară, pe al cărei teritoriul să nu locuiască minorități naționale. Dacă vom începe să modificăm hotarele, motivând că dorim să le protejăm, atunci ne vom întoarce în iadul secolului XX”, a concluzionat ministrul polonez .

Principala provocare aflată în fața liderilor Ucrainei este securitatea. „Noi trebuie să menținem pacea și stabilitatea în Ucraina. Cerem Rusiei să condamne așa-numitele proteste ale populației rusofone, care sunt mai degrabă acțiuni teroriste, și nu vom precupeți niciun efort pentru a stabiliza situația din țară. Rusia nu va reuși să facă din Ucraina statul care nu există”, a declarat Primul ministru.

Pe de altă parte, ministrul fără portofoliu, Ostap Semerak, analizează trei direcții de acțiune pentru rezolvarea problemei separatismului. Prima direcție vizează răspunsul militar împotriva acțiunilor teroriste. A doua direcție are în vedere activitatea diplomatică. Nu în ultimul rând, Guvernul Ucrainei trebuie să demonstreze Rusiei și populației rusofone din țară că Ucraina poate fi o țară de succes. Ostap Semerak a afirmat că unul din motivele pentru care Rusia încearcă destabilizarea Ucrainei deoarece standardul de viață din Ucraina este mai înalt decât cel din Rusia. Pe de altă parte, acesta a făcut un apel către toți diplomații ucraieneni pe a acționa rapid și pe aceeași voce pentru a rezolvarea situației din țară.

Adjunctul Procurorului general al Ucrainei, Mikola Holomșa, a declarat că autoproclamatele republici populare separatiste Donețk și Luhansk sunt considerate de Procuratura Generală drept organizații teroriste. Potrivit oficialului ucrainean, materialele pe care le deține Procuratura Generală arată că există dovezi care confirmă existența unor finanțări a militanților înarmați ai acestor două republici separatiste.

Așa-numitul Consiliu Suprem al autoproclamatei Republici Populare Donețk și-a adoptat constituția, care definește forma de guvernământ în regiunea Donețk drept republică parlamentară cu două limbi oficiale – rusa și ucraineana. În document se arată că “parlamentul este organul suprem și unicul legislativ al puterii de stat în Republica Populară Donețk, care numește premierul și decide demiterea sa, în caz de necesitate”. De asemenea, acest organ “formează Consiliului de Miniștri și decide, în caz de nevoie, demisia Consiliului, cu excepția unor hotărâri în acest sens în cazul miniștrilor apărării și de interne și șefului Serviciului de Securitate”.

În plus, constituția prevede posibilitatea aderării republicii la alte state federale: “în caz de aderare a republicii la un alt stat federal, Republica Populară Donețk devine subiect cu drepturi egale al acelui stat federal” – se menționează în articolul 55 din Legea fundamentală a republicii.

Situația drepturilor omului a înregistrat o deteriorare alarmată în estul Ucrainei, se arată într-un raport ONU dat publicității la 16 mai a.c. la Kiev. În raport sunt enumerate numeroase exemple specifice de crime, tortură, bătăi, răpiri, acțiuni țintite de intimidare și câteva cazuri de hărțuire sexuală, cea mai mare parte comise de către grupări antiguvernamentale bine organizate și bine înarmate. În document sunt denunțate hărțuiri și persecuții vizând tătarii din Crimeea, o minoritate musulmană din peninsula anexată de către Rusia în luna martie .

***

În opinia analiștilor de la „Deutsche Welle”, cetățenii din Ucraina și din Republica Moldova par a fi marea necunoscută a situației create. „Își vor apăra ei, cu arma în mână, dreptul de a-și determina viitorul, ori vor admite obedienți ca destinul să li se stabilească iar în altă parte, ca peste capul lor să se facă odată în plus politică precum în veacurile trecute?”

„Vestul pare să-i fi abandonat. (…) Responsabilii occidentali uită de München ‘38, de Ialta ‘45, de Budapesta ‘56, de criza cubaneză a rachetelor, de Praga ‘68, de episodul invaziei în Afganistan, ca și de restul mostrelor de colonialism rusesc, sovietic sau postsovietic”.

Întrucât liderii occidentali au exclus orice opțiune militară pentru stoparea expansiunii rusești în spațiul ex-sovietic, dezintegrarea Ucrainei este doar o chestiune de timp, consideră analiștii germani.

Pe de o parte, SUA și Germania au stabilit agenda măsurilor care vor urma anexării unor noi porțiuni de teritoriu ucrainean, sugerând astfel că nu se așteaptă la încheierea acțiunilor de acest tip, liderii celor două state avertizând că se va proceda la adoptarea de sancțiuni economice reale. Pe de altă parte, istoria a demonstrat că șefii de stat ale unor țări cu suficiente resurse naturale nu se sperie de sancțiuni economice occidentale, oricât de eficiente se prevede că ar putea fi ele, pe termen lung.

„Ceea ce va conta în viitor, când entuziasmul ultranaționalist al prorușilor se va fi domolit, va fi faptul că vor descoperi că se află, din nou, unde au mai fost. Într-o închisoare a popoarelor, în care nici rușii nu sunt scutiți de un nou Gulag, nici elitele de riscul de a intra în pușcărie ori de a fi expediate în Siberia. Deposedați de dreptul de a opta pentru propriul lor viitor, oamenii din extinsa federație rusă vor pleca, iar aceste teritorii se vor goli încetul cu încetul nu doar de capitaluri.

În timp ce Rusia și zonele căzute pradă impredictibilităților și ciocnirilor de interese ale mafiilor locale și ale celei moscovite vor decădea economic văzând cu ochii, Occidentul va achita nota de plată a emigrărilor în masă. O va face așa cum o plătește acum și pe cea apărută din incapacitatea sa de a pune capăt violențelor din Siria, care produce de ani de zile, cu ajutorul Rusiei, milioane de refugiați”, au concluzionat analiștii germani.

Foaia de parcurs prezentată de către Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa pentru detensionarea crizei ucrainene este „șansa de a evita un conflict deschis în Ucraina”, a precizat șeful misiunii Uniunii Europene în Rusia, Vigaudas Usackas . „Dacă nu vom obține înainte de alegerile prezidențiale din 25 mai o schimbare în evoluția situației din ultimele luni, riscăm să suferim consecințe negative pentru foarte mult timp”, a declarat oficialul european.

Documentul propus de președintele OSCE, elvețianul Didier Burkhalter, cuprinde o serie de aspecte ce vizează o amplă consultare națională în problema descentralizării, inițierea unui dialog la nivel național și organizarea unor mese rotunde în diferite regiuni ale Ucrainei. Aceasta, în condițiile în care din luna martie, marile orașe din estul și sudul Ucrainei, între care Donețk, Slaviansk, Kramatorsk, Harkov și Lugansk, se confruntă cu o mobilizare fără precedent a susținătorilor federalizării țării, care contestă noile autorități de la Kiev, venite la putere în februarie 2014. De asemenea, armata ucraineană desfășoară de la mijlocul lunii aprilie o operațiune specială împotriva milițiilor proruse, implicând elicoptere și blindate, care au condus la înregistrarea de victime de ambele părți.

Vigaudas Usackas și-a exprimat speranța că apropiatele alegeri prezidențiale vor constitui un pas-cheie pentru ca lucrurile să avanseze și vor pune baza pentru transpunerea în practică a mai multor propuneri, inclusiv al părții ruse, precum dialogul național, reforma constituțională, statutul limbii ruse sau drepturile minorităților. Acesta consideră că referendum-urile din sud-estul Ucrainei, desfășurate sub amenințarea armelor, nu pot fi recunoscute de către comunitatea internațională, având în vedere că regiunile Lugansk și Donețk și-au proclamat suveranitatea și au început să-și creeze instituții statale și forțe armate proprii.

Liderii separatiști din estul Ucrainei, calificați drept "teroriști" de către autoritățile de la Kiev, nu au fost invitați să participe la vreo formă de dialog, în pofida unor apeluri repetate ale Rusiei în acest sens. Puterea de la Kiev, însă, susține că nu intenționează să discute cu liderii autoproclamatelor republici separatiste Donețk și Luhansk, care solicită încetarea operațiunii antiteroriste, cerință asupra căreia mai insistă Partidul Regiunilor și unii candidați la președinție.

„Ucraina se prăbușește, iar statul care s-a înființat în anul 1991 nu va mai exista și nu e vorba aici numai de pierderea de facto a Crimeei”, apreciază Valentin Naumescu într-un studiu publicat pe portalul etransmedia.ro. „Ucraina va fi refondată printr-un alt tip de aranjament constituțional și strategic, posibil printr-o divizare negociată între Occident și Rusia” .

„Liderii de la Kiev nu mai pot opri acest proces, Ucraina neavând resursele, atractivitatea simbolică, susținere occidentală suficientă și, în ultimă instanță, nici mijloacele concrete (militare sau de altă natură) de a se opune dezintegrării statale accelerate. În principiu, ei nu mai au nici interesul să se opună imploziei statale, în momentul în care vor realiza că trebuie să plătească în continuare salarii și pensii în orașele din est, fără să primească la bugetul central nicio contribuție din regiunile secesioniste. Nu va mai fi rentabil să finanțeze, practic, o regiune care i-a scăpat de sub control și care nu-i mai aduce nimic, fiind evident că administrațiile locale pro-ruse din bazinul Donbas nu vor mai trimite la Kiev taxele și impozitele, nu vor mai atrage investiții occidentale, nu vor mai aplica legislația ucraineană, iar pe economia din acele regiuni nu se va mai putea conta în beneficiul întregii țări”.

Întrebarea care se pune în legătură cu sfârșitul Ucrainei în forma sa actuală este cum se va produce despărțirea estului de vest? Războiul civil este scenariul cel mai rău (a se vedea exemplele din Bosnia, Kosovo sau Siria), scenariu care trebuie evitat. „Campania lui Vladimir Putin de incendiere a Estului Europei și de a face regiunea nefrecventabilă pentru occidentali ar putea avea, la final, alte consecințe, care vor decurge din partajări teritoriale, negocieri politice complicate și compromis”. De exemplu, Rusia își securizează sub o formă sau alta anumite teritorii pe care trăiesc majorități rusofone (Belarus, Ucraina de Est, Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud) iar Occidentul, la început prin NATO, stabilizează regiuni ca Georgia, vestul Ucrainei și Republica Moldova, odată ce aceste state nu vor mai avea, formal, trupe rusești pe noul lor teritoriu micșorat. Cu alte cuvinte, putem asista la împărțirea periferiei europene între Occident și Rusia, precum și la dispariția zonei tampon actuale, numită edulcorat – „vecinătatea estică a Uniunii Europene”, aceasta fiind o posibilă variantă de închidere a crizei regionale și a recent începutului Război Rece.

„O discuție importantă trebuie să aibă loc și în interiorul blocului occidental, dincolo de cea dintre Occident și Rusia. Pentru România, această rebalansare strategică spre Est, respectiv repoziționarea resurselor și interesului marilor cancelarii spre frontiera spațiului occidental este chiar mai importantă decât discuțiile despre divizarea Ucrainei. De inspirația, tenacitatea și abilitatea de a ne poziționa astăzi corect vor depinde multă vreme de acum înainte ponderea, rolul atribuit României de puterile occidentale și poziția pe care o vom ocupa la masa discuțiilor din și despre Europa. Firește, nu suntem singurii pe această falie geopolitică. Mai sunt și alții, unii mai mari, alții mai mici. (…) Polonia a fost și va rămâne cea mai importantă țară postcomunistă, o putere a Europei Centrale, iar aranjamentele de securitate care vor urma vor pune din nou în lumină ponderea majoră a Poloniei în ecuație”, apreciază Valentin Naumescu. „Polonia joacă în altă ligă”, spune sugestiv profesorul și analistul de politică externă Dan Dungaciu, observând compania selectă Germania – Franța – Polonia a formatului politico-diplomatic „Weimar”. „România nu este acolo pentru că Europa nu este pregătită să admită existența unei a doua Polonii în sudul Europei Centrale”, a spus acesta.

Esențial este ca România să fie pregătită pentru toate oportunitățile care s-ar putea ivi, inclusiv pentru unirea cu Basarabia, odată cu recunoașterea de către autoritățile din Republica Moldova a independenței Transnistriei, să aibă răspunsuri, soluții competitive și capacitatea de a fructifica economic potențialul poziției geostrategice, a concluzionat V. Naumescu.

Securitate europeană???

Politică și energie în est, cazul ucrainei, pg 9-19

Provocări actuale la adresa securității europene. Criza din Ucraina

Sistemul provocărilor interne și externe pentru securitatea europeană

Provocări interne pentru securitatea europeană

Provocări externe pentru securitatea europeană

Provocări la adresa securității internaționale, Politică și energie în est, cazul ucrainei, pg. 19-25

Criza din Ucraina

Relațiile ruso-ucrainiene în context european

Politică Și Energie În Est, Cazul Ucrainei, pg.135-145

CAPITOLUL II

Analiza efectului situației actuale din Ucraina.

Efecte asupra societății

MIZA GEOPOLITICĂ DE LA VILNIUS NAȘTE TENSIUNI ÎN TRIUNGHIUL UE – PATENERIATUL ESTIC – RUSIA, OCTOMBRIE 2013

Vilnius găzduiește, la sfârșitul lunii noiembrie, summit-ul Parteneriatului Eastic, coprezidat de președintele Lituaniei și președintele Comisiei Europene. Vor participa reprezentanți de vârf ai celor 28 de state membre ale UE și celor șase state din cadrul Parteneriatului Estic. Reuniunea la nivel înalt va fi un prilej pentru analizarea stadiului relației UE-Rusia și, în egală măsură, a orientării viitoare a celor șase membri ai Parteneriatului Estic. Aceste state vor trebui să-și formuleze intenția de a-și asocia viitorul traseu fie cu Uniunea Europeană, fie cu modelul geopolitic al unei entități al cărei pivot este Rusia. Indiferent de decizia celor șașe state membre ale Parteneriatului Estic – Belarus, Moldova, Ucraina, Armenia, Georgia, Azerbaidjan – aceasta le va defini parcursul pentru mulți ani. Dar, decizia Kievului este cea care are o importanță politică promordială.

La începutul lunii septembrie, spre surprinderea presei internaționale, Armenia a decis să intre în Uniunea vamală, al cărei lider este Rusia și care cuprinde Kazahstan și Belarus. Uniunea vamală este premergătoare pentru Uniunea euroasiatică. Decizia Erevanului face imposibilă ratificarea tratatului de asociere cu UE, negociat în această vară, urmând să fie parafat la Vilnius. Republica Moldova a fost avertizată în mod repetat de către Moscova – fie prin declarații dure făcute de oficiali, fie prin măsuri vamale dure (precum interzicerea importurilor de vin moldovenesc) – în sensul că semnarea unui tratat cu UE va pune în pericol relațiile economice și comerciale cu Rusia. În lunile care au precedat summit-ul de la Vilnius, Moscova a folosit un arsenal diversificat de acțiuni pentru a descuraja statele membre ale Parteneriatului Estic să se asocieze cu UE. Este de remarcat faptul că din diverse motive, Belarus și Azerbaidjan nu manifestă o voință similară de a se conecta la UE prin intermediul instrumentelor europene puse la dispoziție, așa cum par a manifesta Moldova, Ucraina sau Georgia.

Se impune remarcat faptul că, spre deosebire de Rusia, care, în ultimele luni, a desfășurat o adevărată ofensivă geopolitică, Uniunea Europeană a avut o reacție moderată, rezumându-se la a cataloga drept “inacceptabile” presiunile Moscovei și la a-și declara sprijinul pentru statele care doresc să aibă o relație mai strânsă cu blocul european. Mai mult, Uniunea Europeană a transmis mesajul că Rusia nu este exclusă de la beneficiile pe care le vor avea statele din vecinătatea sa în urma unor legături puternice cu UE.

Summit-ul de la Vilnius se conturează pe opoziția puternică a Rusiei față de o relație mai strânsă între statele membre ale Parteneriatului Estic și UE. Aceasta devine o miză geopolitică a disputei între Bruxelles și Moscova – care consideră că UE ar interfera cu sfera intereselor sale tradiționale.

Decizia pe care a luat-o Ucrainei este, cu adevărat, de maximală importanță – ceea ce transpare chiar și din reacția Rusiei. Recent, un consilier al președintelui Vladimir Putin a declarat că Rusia are în vedere chiar și sprijinirea tendințelor separatiste ale minorității vorbitoare de limba rusă din Ucraina, în cazul în care Kievul ia decizia de a semna, la Vilnius, Acordul de asociere la UE. Desigur, decizia luată de către Ucraina este importantă atât pentru viitorul său cât și pentru cel al Uniunii Europene. În acest context, ar putea să nu pară exagerate opiniile exprimate de Lilia Shevtsova într-un articol apărut în publicația americană The American Interest „Unele evenimente se ridică la nivelul provocărilor civilizației doar în anumite circumstanțele istorice concrete. În următoarele luni și în următorii ani, traiectoria Ucrainei se va dovedi că reprezintă un astfel de eveniment, întrucât calea pe care o va alege va determina mai mult decât propria-i soartă”. Pe de altă parte, însă, tot din perspectivă istorică, par exagerări afirmațiile expertului american Walter Russell Mead „Dacă Ucraina se deplasează spre UE, vechea Rusie a țarilor și komisarilor va dispărea, iar ceea ce Putin a numit „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX” va deveni o constantă. Germania va înlocui Rusia ca putere dominantă în Europa, Polonia va trece de la frontiera Europei în centrul său, iar Putin va rămâne în istoria Rusiei în postura degradantă a celui care a pierdut Ucraina”.

Fără îndoială, decizia Ucraina de la Vilnius este foarte importantă – dar, din perspectivă istorică, situația apare diferit. După 2004, Ucraina părea a se apropia atât de puternic de Occident, încât nimic nu putea opri acest curs. Totuși, la summit-ului NATO de la București, din 2008, Kievului i-a fost refuzat The Membership Action Plan (MAP) – oficial, la presiunea Germaniei – iar istoria a luat un alt curs.

Momentul Vilnius are elemente comune cu cel din 2008 – doar situația diferă, nu doar din punct de vedere geopolitic. Fără a putea cunoaște gradul de probabilitate, este posibil ca, acum, în condițiile în care Rusia ar continua presiunile asupra unor potențiali parteneri ai UE din Parteneriatul estic, Moscova să intre în divergență cu Berlinul. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că Bruxelles și FMI au în vedere un posibil plan B de sprijinire a Ucrainei, în condițiile în care semnează Acordul cu UE iar Rusia declanșează din nou „războiul gazelor naturale”. Dar, în egală măsură, nu trebuie uitată remarcabila forță a Rusiei.

„Ucraina este testul de turnesol. Procesul este geopolitic”

Ministrul Afacerilor Externe al Lituaniei, Linas Linkevicius, a subliniat că liderii europeni trebuie să se concentreze mai mult pe obținerea unor rezultate înaintea summit-ului de la Vilnius. "Summit-ul de la Vilnius ar trebui să fie un succes pentru UE și ne bazăm pe sprijinul Uniunii Europene, dar credem că trebuie să acționăm împreună. (…) Succes ar însemna ca unii șefi de state să se preocupe de agendă" întrucât "proiectul european nu este încă realizat și implementat".

Șeful diplomației lituaniene – țară care deține președinția rotativă a Uniunii Europene – a subliniat problemele cu care se confruntă Ucraina în cadrul Parteneriatului Estic. "Succesul programului este important și pentru Moldova, dar și pentru celelalte țări membre. Nu putem să le ignorăm pe celelalte. În pachetul acesta de șase țări, un rol foarte important îl are Ucraina. Ucraina este testul de turnesol. Nu e doar o negociere pe chestiuni tehnice și cooperare economică europeană. Este vorba de un proces geopolitic aici, miza este totul, nu numai un centru de gravitație in Europa. Trebuie să cerem ca țările să poată alege, fără să fie șantajate, fără să fie forțate sau presate în diverse moduri" a afirmat Linas Linkevicius, cu referire la atitudinea Moscovei față de importatorii ucraineni dar și la mesajul clar privind semnarea acordului "sinucigaș" cu UE. Prevăzând presiunile Rusiei – mai ales asupra Ucrainei – ministrului lituanian de Externe a sublioniat că „Limba vorbită trebuie sa fie cea a argumentelor, nu a presiunii. Fie că este vorba despre amenințări economice sau presiune politică, nu este acceptabil".

Miniștrii de Externe din UE condiționează Ucraina

Miniștrii de Externe din țările Uniunii Europene au discutat, la Luxemburg, planurile privind viitorul summit având ca subiect Parteneriatului Estic. Lansat în 2009, Parteneriatul Estic țintește atragerea fostelor state sovietice înspre UE, ceea ce Rusia consideră a fi o atingere adusă sferei sale de influență. Parteneriatul include Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.

Cu toate că există intenția declarată de a se semna acorduri, la sfârșitul lunii noiembrie, cu Moldova, Georgia și Ucraina, aceasta din urmă se dovedește a fi un caz dificil. În majoritatea lor, miniștrii de Externe din țările membre UE cer eliberarea fostului premier Iulia Timosenko, aflată în închisoare după ce a fost acuzată de abuz de putere. Eliberarea Iuliei Timoșenko ar trebui să aibă loc înainte de semnarea acordului de asociere, la Vilnius, în noiembrie.

Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle a sugerat că termenul-limită e aproape. "Mișcările de ultimă oră nu sunt rezonabile, sunt foarte riscante". "Acesta este un caz cu importanță simbolică. Ne așteptăm să fie rezolvat curând cazul doamnei Timoșenko. Germania este pregatită să o primească pentru tratament medical" a precizat șeful diplomației germane.

Guvernul ucrainean a dat o dispoziție în baza căreia Iuliei Timoșenko i s-ar putea permite să părăsească temporar țara, pentru tratament medical. Însă, premierul ucrainean Mykola Azarov a cerut ca Uniunea Europeană să accepte legalitatea verdictului în cazul fostului prim-ministru, în condițiile în care UE consideră că acesta a fost motivat politic.

Cazul Timoșenko nu este singurul care pune probleme Ucrainei pe parcursul european. Ministrul britanic de Externe, William Hague, a precizat "Dorim să-i vedem cum îndeplinesc condițiile stabilite în decembrie de Consiliul pentru Afaceri Externe, pentru a se semna acordul de asociere cu Ucraina. Însă mai sunt condiții de îndeplinit, în special în domenii precum reforma juridică, justiția selectivă și reforma electorală".

T otul depinde de Ucraina, a afirmat șeful diplomației austriece, Martin Spindelegger: "Trebuie să decidă dacă apartine Europei sau Rusiei".

Șeful diplomației suedeze, Carl Bildt, a declarat că nu este sigur dacă Ucraina va putea semna acordul de asociere și liber schimb cu Uniunea Europeană la Vilnius din cauza trenării problemei Timoșenko. Ministrul suedez de Externe a mai precizat că este prea devreme pentru a se putea vorbi, acum, despre posibilitatea ca la summitul din 2015, de la Riga, al Parteneriatului Estic, unele din țări să devină candidate la aderare. Oricum, între summit-ul de la Vilnius și cel din 2015, Uniunea Europeană trebuie să ia in considerare „pașii următori ce ar trebui făcuți în termenii integrării economice cu țările care vor și care care vor fi capabile să o facă”.

Prezent la o reuniune anterioră a miniștrilor de Externe ai țăilor membre UE, în vederea pregătirii summit-ului de la Vilnius de la sfârșitul lunii noiembrie, secretarul de Stat american John Kerry a catalogat, presiunea venita din partea Rusiei ca fiind "inacceptabilă". John Kerry a calificat programul european de parteneriat drept un "plan economic foarte important" menit să amelioreze normele comerciale și sa creeze locuri de muncă.

Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Catherine Ashton, a declarat, la rândul său, că Uniunea Europeană dorește ca partenerii estici să aibă legături bune cu Rusia, dar să aibă posibilitatea de a-și alege liber relațiile politice și economice. A mai precizat că Uniunea Europeană așteaptă ca partenerii estici să arate că pot îndeplini promisiunile de reformă, dar recunoaște că aceștia se confruntă cu „presiuni enorme” înainte de summit-ul din noiembrie, de la Vilnius.

Ucrainenii, scindați, la nivelul opiniei, între UE și Rusia

Conform datelor unui sondaj realizat de Institutul de sociologie IFAK, din Kiev, ucrainenii consideră că este favorabil să se poată alia, deopotrivă, cu Uniunea Europeană și cu Rusia. Același studiu relevă, însă, o ușoară scădere a cotei de simpatie pentru UE.

Jumătate dintre cetățenii Ucrainei susțin semnarea acordului de asociere și liber schimb cu Uniunea Europeană. În schimb, fiecare al treilea ucrainean ar prefera ca acordul respectiv să fie scos de pe agenda politică. Sondajul a fost realizat în preambulul summit-ului european de la Vilnius, ocazie cu care se așteaptă să fie încheiat acordul de colaborare dintre UE și Ucraina. Eșantionul folosit a fost de 1000 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, locuind în orașe cu populație de peste 50.000 de locuitori.

Alternativa geopolitică a Ucrainei – aderarea la Uniunea vamală cu Rusia, Belarus și Kazahstan – este susținută de 48% dintre cetățeni, în timp ce 36% se opun. Cele două tendințe, sensibil apropiate ca pondere, conturează tabloul general al unui popor scindat la nivelul percepției asupra tipului de viitor al Ucrainei. Analiza de detaliu relavă faptul că pro-europeni sunt 64% dintre ucrainienii care trăiesc în centrul și vestul țării, în timp ce locuitorii zonelor răsăriteană – învecinată cu Rusia – și din sud susțin în proporție de 59% apropierea de Moscova.

Referitor la președintele Viktor Ianukovici, 40% dintre ucraineni sunt convinși că intenționează să rezolve cât mai curând posibil asocierea cu Uniunea Europeană – iar 45% dintre cei chestionați apreciază că presiunile politice exercitate de către Bruxelles asupra președintelui sunt îndreptățite și utile – printre condițiile asocierii, UE solicită Ucrainei întărirea democrației și a statului de drept, în primul rând printr-un plus de reforme. Pentru o treime dintre ucraineni, reformele solicitate de Bruxelles sunt nefolositoare. În privința Uniunii vamale patronate de la Kremlin, ucrainenii chestionați cred că ar aduce în primul rând avantaje de natură economică. Astfel, 36% consideră ca alăturarea Ucrainei celorlalte trei republici ex-sovietice ar deschide piețe noi pentru produsele autohtone, însă doar 15% cred că respectiva asociere ar putea avea ca efect modernizarea țării.

Fiecare al treilea ucrainean nu așteaptă nimic nici de la asocierea cu UE, nici de la cea cu Rusia.

„Ucraina să decidă unde îi e mai bine” „În viitor să se împrumute de la Bruxelles”

Rusia “nu este geloasă” pe Ucraina, dacă vrea să se apropie de UE, a declarat premierul rus, Dmitri Medvedev, dar le-a sugerat partenerilor ucraineni ca, în viitor, să solicite împrumuturi de la Bruxelles. „Ei ne cer mereu împrumuturi. Dar dacă au o relație atât de bună cu Uniunea Europeană, ceea ce, probabil, nu este rău, atunci să se împrumute de la Bruxelles. Eu cred că este absolut normal, aici nu este vorba de gelozie” a precizat Dmitri Medvedev.

Rusia are relații foarte bune cu UE, prezentând datele despre volumul schimburile comerciale care „nu pot fi comparate cu schimburile dintre Ucraina și UE”. „Noi avem schimburi comerciale cu UE de 400 miliarde de dolari pe an. Mai mult cred că au SUA și China. De aceea noi la fel suntem parteneri importanți. Dar un lucru este schimbul comercial, investițiile și cu totul alt lucru este atunci când trebuie să te ghidezi strict de normele unei uniuni integraționiste” a subliniat premierul rus.

Dmitri Medvedev a mai precizat că decizia Ucrainei de a semna Acordul de asociere cu UE este una suverană, dar a subliniat că, în viitor, ucrainenii ar putea fi lipsiți de unele privilegii de care dispun în prezent. „Dacă este să vorbim sincer, astăzi noi avem relații exclusiviste, speciale cu Ucraina. Aceste relații se bazează pe un șir de privilegii, scutiri care se aplică la livrarea mărfurilor pe piața rusă” a precizat Dmitri Medevedev, menționând că Ucraina le va pierde dacă se va asocia cu UE și va crea o zonă de liber schimb comună.

„Noi nu impunem aderarea la Uniunea Vamală, alături de Rusia, Belarus și Kazahstan. Dar Ucraina trebuie să decidă unde îi va fi mai convenabil. Până acum situația era: și acolo, și dincolo. Și aceasta este o poziție. Acum liderii lor au decis că vor să opteze pentru UE. Este o opțiune care merită apreciată, dar trebuie să înțeleagă că și cu noi relațiile vor fi construite altfel” a subliniat premierul rus.

Un nou război al gazelor cu Rusia e imposibil – consideră Ucraina

Ministrul ucrainean de Externe a afirmat ca diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale face imposibile "războaiele gazelor" cu Rusia. Rusia si Ucraina au avut lungi dispute pe marginea livrarilor de gaze naturale, punand in pericol livrarile catre Europa. Disputa dintre cele doua state a început în 2009, când Rusia a stopat livrările prin sistemul ucrainean de gazoducte timp de două săptămâni. În 2007, Gazprom a amenințat cu sistarea livrărilor către Ucraina din cauza datoriilor restante și si-a redus la jumătate cantitatea de gaz metan livrată până în martie 2008. În 2006, disputa pe marginea prețului gazelor naturale a afectat tranzitul acestora către Europa.

"Situații similare cu evenimentele din 2007 și 2009, pe care le numim războaie ale gazelor, nu se vor mai întâmpla azi. În primul rând, piața europeană a gazelor naturale s-a schimbat radical. Într-o scurtă perioadă, Europa a făcut un pas uriaș in direcția diversificării livrărilor sale de gaze. În al doilea rând, Ucraina și-a reformat cu succes piața gazelor" a declarat Leonid Kojara. El a mai menționat că Ucraina a semnat un contract cu Shell, urmând să semneze și cu ExxonMobil pentru exploatarea depozitelor de gaze de șist, evaluate a fi printre cele mai mari din Europa. Acestea ar putea reduce sau chiar pune capăt dependenței Ucrainei de gazele rusești.

„Ucraina intră în zona crepusculară”

Rusia își exprimă fără echivoc nemultumirea față de eforturile Ucrainei în sensul construirii unor relații mai apropiate cu Uniunea Europeană. Președintele Vladimir Putin a declarat ca Uniunea vamală cu Rusia, care include Belarusul și Kazakhstanul, ar putea să ia "măsuri protecționiste" pentru a-și apăra piețele locale. Afirmația lui Vladimir Putin venea în replică la atitudinea premierului Ucrainei, Mykola Azarov, care, în perspectiva semnării acordurilor comerciale din noiembrie, solicitase Moscovei să accepte faptul că țara sa are privirile îndreptate către Uniunea Europeana. "Întreaga lume se schimbă, la fel și sistemul global al relațiilor economice. Nu are rost să construim un zid care să ne protejeze de schimbare" a declarat premierul Ucrainei.

Moscova a mărit presiunea în ultima vreme, deranjată că UE face eforturi pentru a-și apropia șase țări din estul Europei și Caucaz, foste republici sovietice pe care Rusia le privește ca fiind în sfera sa de influență, comentează Reuters.

Armenia a renunțat la ideea încheierii unui "acord de asociere" cu UE, pentru a intra, alături de Belarus și Kazahstan, în Uniunea vamală patronată de Rusia,. Moscova a încercat să speculeze și vulnerabilitatile Georgiei, Moldovei și Azerbaidjanului Primele două vor rămâne, probabil, pe parcursul european, urmând să parafeze apropierea de UE la summit-ul de la Vilnius. Marea întrebare este dacă Ucraina – cel mai important stat din Parteneriatul estic, din punct de vedere economic și politic – va ceda. Moscova a făcut presiuni în domeniul economic, folosindu-se de livrările de gaze naturale pentru a determina Kievul să nu semneze Acordul la Vilnius.

Oficialii europeani au denunțat ceea ce au considerat a fi un adevărat "război economic" declanșat de Rusia – care se apără spunând ca își protejează interesele naționale. Țările din Parteneriatul estic fac comerț preponderent cu Rusia și se bazează pe aceasta pentru aprovizionarea cu gaze naturale. La rândul său, Rusia este îngrijorată de faptul că piața sa va fi invadată de bunuri europene în condițiile în care Kievul semneaza acordul de liber schimb cu UE. Mai mult, Moscova manfestă un interes special pentru agenda mai largă a Uniunii Europene. Dacă UE atrage țările din regiune pe traseul său, în timp ar putea dobândi influență asupra rutelor de livrare de gaze naturale și petrol în occident, în detrimentul Rusiei.

Pe de o parte, atât Ucraina cât și UE par decise să semneze Acordul, indiferent de repercusiuni, întrucât mesajul transmis întregii regiuni, inclusiv Caucazului – bogat în resurse – este unul puternic. Pe de altă parte, însă, Uniunea Europeană se așteaptă la presiuni din partea Rusiei, la nivelul livrării de gaze naturale. De altfel, la sfârșitul lunii septembrie Rusia a avertizat Ucraina că planul de a semna o înțelegere de liber-schimb cu Uniunea Europeană ar presupune o inevitabilă catastrofă financiară și, posibil, prăbușirea statului. Impactul ar urma să fie puternic resimțit în Ucraina, unde nivelul de trai este mult sub cel din Uniunii Europene. Pe cale de consecință, UE ar trebui să facă pași rapizi pentru a susține Ucraina, permițând ca beneficiile comerțului liber să se facă simțite imediat. Piața de 500 milioane de cetățeni europeni este, teoretic, benefică pentru economia Ucrainei, bazată pe oțel, produse chimice și agricole. Practic, însă, dincolo de beneficiile comerciale, Ucraina este mult prea diferită pentru a putea deveni stat membru al UE. Aceasta înseamnă că are în față o lunga perioadă de "zonă crepusculară" – nefiind membră a Uniunii Europene și, în același timp, prea prea aproape de Rusia pentru a-i fi confortabil.

Rusia depune eforturi susținute, pe ultima suta de metri, pentru a deturna semnarea Acordului, la Vilnius. Moscova și-ar dori ca Ucraina să se alăture proiectului său de Uniune vamală – considerată de critici drept o re-înființare a Uniunii Sovietice, preciezază The Guardian. Mai mult, Rusia subliniază că Ucraina trebuie sa aleagă între cele doua posibilități, neputând semna ambele acorduri.

Politicienii europeni reuniți la Yalta au încurajat, în 21 septembrie, președintele și elita politică ucraineană în sensul înscrierii pe direcția pro-europeană. Petro Porosenko, ministrul Comerțului din Ucraina, l-a apostrofat public pe Serghei Glaziev, consilier al președintelui Vladimir Putin, pentru duritatea cu care Rusia abordează situația. "Pentru prima dată în istoria noastră, peste 50% din populație susține integrarea europeană și sub 30% susține legături mai strânse cu Rusia. Mulțumim foarte mult domnule Glaziev" a afirmat Petro Porosenko.

Serghei Glaziev, la rândul său, a negat acuzațiile aduse de ministrul ucrainean. "Autoritățile ucrainene fac o greșeală uriașă crezând că reacția Rusiei va deveni neutră în decurs de câțiva ani. Nu se va întâmpla așa" a precizat Serghei Glaziev după întâlnire. Consilierul lui Vladimir Putin a insistat asupra faptului că semnarea acordului cu UE va conduce la falimentul Ucrainei, iar Rusia nu va întinde nici o mână de ajutor. "Rusia este principalul creditor al Ucrainei. Doar în Uniunea vamală cu Rusia își poate Ucraina echilibra comerțul" a spus acesta. Rusia a impus deja restricții de import asupra unor categorii de bunuri ucrainene, iar dacă Acordul va fi semnat, sunt posibile și alte restricții. "Nu vrem sa folosim șantajul. Este o problemă pentru poporul ucrainean. Însă, legal, prin semnarea Acordului de asociere cu UE, guvernul ucrainean încalcă Tratatul parteneriarului strategic și de prietenie cu Rusia" a continuat consilierul. "Semnarea acestui tratat va duce la revolte politice și sociale. Standardul de viață va scădea dramatic, va fi haos".

Serghei Glaziev, consilierul președintelui Rusiei, Vladimir Putin, a evocat posibilitatea introducerii vizelor pentru Ucraina în contextul planurilor de integrare europeană a autorităților de la Kiev.

“Dacă în cadrul Uniunii Vamale Rusia, Kazahstan, Belarus vom unifica regimul de pașapoarte și vize și vom elimina la frontierele noastre acest control, cu timpul, probabil, vor apărea cerințe mai stricte pentru cei din afară. Astfel, formal aceasta ar putea conduce la introducerea vizelor cu Ucraina și cu alte țări care nu fac parte din organizația noastră", a afirmat Serghei Glaziev. “Un astfel de risc este posibil. Ne-am fi dorit să evităm acest lucru prin toate mijloacele, dar, cu toate acestea, trebuie să realizăm că fiecare proces de integrare are propria sa logică" a adăugat consilierul președintelui Vladimir Putin. El a menționat că procesul de integrare în Uniunea vamală ar urma să intre, de la 1 ianuarie 2015, în următoarea etapă – formarea Uniunii economice euroasiatice.

Consilierul președintelui rus a mai declarat că, dacă în viitor Ucraina va adera la zona Schengen cu majoritatea țărilor UE, iar Rusia va continua să aibă regim de vize cu Uniunea Europeană, europenii îi vor obliga pe ucraineni să introducă vize cu Rusia.

Moody’s a redus, în luna septembrie, ratingul Ucrainei la nivelul Caa1, din cauza riscurilor implicate de deteriorarea relațiilor cu Rusia. Un sfert din exporturile Ucrainei se îndreaptă către Rusia și o proporție similară în UE, potrivit Institutului de statistică de la Kiev.

Rusia a organizat în luna septembrie exerciții militare cu aproximativ 12.000 de soldați în regiunea baltică, în condițiile în care Lituania promovează puternic apropiarea Ucrainei de UE. Moscova a blocat, recent, și importurile de lactate din Lituania, motivând că există probleme de siguranță. Pe de altă parte, Rusia este pregătită să reducă cu 30% taxele vamale aplicate exporturilor de gaze în Armenia, care a renunțat la planurile de asociere cu UE, optând pentru Uniunea vamală cu Rusia.

La Vilnius nu se va deschide calea unor noi aderări la UE

Proiectul declarației finale a viitoarei reuniuni la nivel înalt a Parteneriatului Estic de la Vilnius nu promite în mod clar, la ora actuală, perspectiva aderării la UE. Proiectul declarației finale a summit-ului de la Vilnius arată că Uniunea Europeană va recunoaște din nou „aspirațiile europene” ale unor parteneri estici, dar nu le va promite perspectiva aderării.

Conform Radio Europa Liberă, Proiectul este contrar dorințelor unor parteneri ca Moldova, Ucraina sau Georgia și ale membrilor estici ai Uniunii Europene care doresc continuarea extinderii. Limbajul este asemănător celui din declarația din 2011, cu care s-a încheiat un summit asemănător, la Varșovia. Textul final este, încă, negociat de diplomații țărilor membre UE și ai celor șase foste republici sovietice care fac parte din Parteneriatul Estic.

Scenarii anticipative privind summit-ul de la Vilnius

Teoretic, summit-ul de la Vilnius ar trebui să aibă ca efect semnarea acordului de asociere cu Ucraina și parafarea sa de către Moldova, Georgia și Armenia. Practic, există, însă și pericolul unui eșec care va fi asumat de toate părțile. După ce au analizat felul în care și-au onorat angajamentele asumate în fața Uniunii Europene țările Parteneriatului Estic, experții Institutului „Viitorul” și cei de la Asociația pentru Politică Externă din Slovacia au formulat patru posibile scenarii ale summit-ului de la Vilnius.

Primul scenariu luat în calcul de experți – unul de succes – este cel conform căruia Ucraina semnează cu Uniunea Europeană Acordul de asociere, iar Republica Moldova, Georgia și Armenia parafează documentul, acțiune care reprezintă un prim pas în apropierea acestor țări de UE.

Cel de al doilea scenariu este pozitiv doar pentru Republica Moldova și Georgia, care vor parafa Acordul de asociere cu UE. În schimb, Ucraina nu va semna documentul la Vilnius – pe cale de consecință, influența Federației Ruse în această țară va spori considerabil.

Un alt scenariu, puțin optimist, este cel conform căruia nici una din cele șase țări ale Parteneriatului Estic nu reușesc să semneze sau să parafeze Acordul de asociere cu UE. Chiar și în aceste condiții, comunitatea europeană cpntinuă să susțină reformele inițiate de Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Belarus.

„Cel de-al patrulea scenariu, cel mai negativ, despre care nimeni nu vorbește dar care, teoretic, poate avea loc, este cel în care Uniunea Europeană nu semnează și nici nu parafează Acordul de asociere cu țările Parteneriatului Estic. Într-un final, acest parteneriat dispare, fiecare stat fiind nevoit să se descurce pe cont propriu balansând între interesele Uniunii Europene și cele ale Federației Ruse”.

În timp ce UE se preocupă de presiunile Rusiei, China cumpără 5% din suprafața Ucrainei

Compania chineza Xianjian Production a cumpărat de la compania ucraineană KSG Agro trei milioane hectare de teren agricol din Ucraina, reprezentând 5% din întreaga suprafață a țării și 9% din suprafața agricolă. Potrivit Quartz.com toată producția din zona estică a regiunii Dnepropetrovsk va fi vândută, la prețuri preferențiale, către China. Proiectul va începe cu cultivarea a 100.000 de hectare, urmând să crească la trei milioane de hectare în următorii 50 de ani. Suprafața este echivalentă cu cea a unor țări precum Belgia sau Armenia, subliniază Quartz.com.

Ucraina a ridicat, în 2012, restricțiile impuse străinilor în privința cumpărării de teren. Contractul de cumpărare mai prevede un împrumut din partea Chinei de trei miliarde dolari pentru dezvoltarea agricolă. În plus, chinezii vor construi în Crimeea o autostradă și un pod peste trecătoarea Kerch.

EVOLUȚII PERICULOASE LA GRANIȚA ESTICĂ A UE. UCRAINA ÎN FLĂCĂRI, FEBRUARIE 2014

La puțin peste trei luni de la izbucnirea protestelor pro-europene de la Kiev, Ucraina a ajuns în pragul războiului, denunțând o invazie rusă în Crimeea. De cealaltă parte, Moscova susține că va face totul pentru a apăra rușii din Ucraina. Viktor Ianukovici, de la al cărui refuz de a semna un acord de asociere și liber-schimb cu UE au pornit protestele, a fost demis și a plecat din țară refugiindu-se în Rusia. Iulia Timoșenko a fost eliberată din închisoare, iar legea în baza căreia a fost condamnată în 2011 la șapte ani de detenție nu mai există.

În partea de vest a Ucrainei, zeci de statui ale lui Lenin au fost decapitate de protestatari. Pe de altă parte, e activ Sectorul de dreapta care, potrivit Publika, este o coaliție de organizații politice și paramilitare înființată la sfârșitul lunii noiembrie 2013 ca urmare a protestelor din Piața Maidan de la Kiev.

În partea de Vest a Ucrainei a fost arborat drapelul rus. Autoritățile Crimeei au transmis Moscovei o cerere de ajutor umanitar, pe care Vladimir Putin a trimis-o spre analiză guvernului rus. Premierul Crimeei, Serghei Aksionov, i-a solicitat președintelui Rusiei, Vladimir Putin, să restabilească "pacea și calmul" în zonă. Președintele Parlamentului Crimeei, Vladimir Konstantinov, a declarat că autoritățile din Crimeea nu se supun actualului guvern de la Kiev. "Acest pământ aparține rușilor, vă rugăm să nu uitați acest lucru. E vorba de o istorie de mii de ani. Popoarele rus și ucrainean aparțin lumii ruse".

Președintele Statelor Unite, Barack Obama, a avertizat Rusia că o intervenție militară în Ucraina va avea “costuri”, fiind “profund destabilizatoare” pentru regiune. Replica rusă nu s-a lăsat așteptată. “Președintele SUA, Barack Obama, a depășit o linie roșie și a umilit poporul rus declarând (…) că o intervenție militară în Ucraina ar genera costuri” a declarat Iuri Vorobev, vicepreședintele Consiliului Federației Ruse.

Într-o discuție telefonică purtată între președinții rus și american, Barack Obama a afirmat că Washingtonul “recunoaște legăturile istorice și culturale solide dintre Rusia și Ucraina", insistând asupra lansării unui dialog între părți "cu o asistență internațională, dacă se impune". Pe de altă parte, președintele american a precizat că “mișcările de trupe ruse în Ucraina” sunt o "încălcare clară a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, ceea ce este o abatere de la legislația internațională" iar “continuarea încălcării suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei de către Rusia va avea consecințe negative asupra locului Rusiei în comunitatea internațională". Președintele rus Vladimir Putin a afirmat că Rusia își rezervă dreptul de a "proteja interesele sale și populația rusofonă" în caz de "violențe" în estul Ucrainei și în Crimeea. Liderul de la Kremlin a subliniat “amenințarea reală care există la adresa vieții și sănătății cetățenilor ruși din teritoriul Ucrainei" dar și "faptele infracționale ale ultranaționaliștilor sprijiniți de actuala autoritate de la Kiev”.

Duma de Stat din Rusia – Camera inferioară a Parlamentului de la Moscova, i-a cerut cere președintelui Vladimir Putin să adopte măsuri pentru protejarea locuitorilor regiunii autonome Crimeea „prin toate mijloacele". Parlamentul de la Moscova l-a autorizat pe Vladimir Putin să folosească și forța armată, în acest sens. Soldați ruși în echipament de luptă aparținând unităților Flotei ruse din Marea Neagră, dotați cu căști și veste antiglonț, au preluat controlul aeroportului militar de la Sevastopol, în proximitatea căruia transportoare blindate au stabilit un perimetru de securitate. Surse militare explică această desfășurare de trupe pe aeroportul Belbek prin necesitatea de a împiedica aterizarea unor „trupe combatante”. Aeroportul din Simferopol a fost înconjurat de oameni înarmați aparținând brigăzilor de autoapărare proruse.

Leonid Kravciuk primul președinte al Ucrainei post-sovietice a precizat: „Înțelegând că fără Ucraina nu va fi capabilă să-și ocupe locul în arena europeană și nici să creeze o nouă structură puternică, în stare să contrabalanseze Statele Unite și pe alții, Moscova a luat decizia strategică să mențină Ucraina în îmbrățișarea ei”.

Rusia și Crimeea – legături istorice și diferende cu Kievul

Noul punct fierbinte în criza din Ucraina, Peninsula Crimeea, reprezintă un centru al intereselor strategice ale Rusiei care și-a asigurat influența asupra Caucazului și vestului Europei prin flota Mării Negre și baza militară de la Sevastopol. Republică autonomă în cadrul Ucrainei, Crimeea este situată în sudul țării, între Marea Neagră și Marea Azov, fiind separată de Rusia la est prin strâmtoarea Kerci. Anexată de Imperiul rus în 1783, în timpul domniei împărătesei Ecaterina cea Mare, Crimeea a rămas în componența Rusiei până în 1954 când a fost transferată Ucrainei de liderul sovietic Nikita Hrușciov. Etnicii ruși sunt majoritari în Crimeea, în timp ce ucrainenii reprezintă un sfert din populație, iar tătarii musulmani aproximativ 12%. Teritoriul a fost un centru al ambițiilor imperiale rivale încă din secolul al XIX-lea, ceea ce a provocat Războiul Crimeei, când Marea Britanie și Franța au trimis trupe în peninsulă pentru a stopa extinderea influenței Rusiei în Balcani.

Având statut de republică autonomă în cadrul Rusiei după Revoluția bolșevică, Crimeea a fost ocupată de naziști la începutul anilor 1940. Ulterior, tătarii din Crimeea au fost acuzați de colaboraționism de către Stalin și deportați în masă în Asia Centrală și Siberia, în 1944. După destrămarea Uniunii Sovietice, un sfert de milion de tătari s-au întors în peninsulă într-un moment în care Ucraina se confrunta cu o rată crescută a șomajului, iar condițiile de viață erau precare. Reîntoarcerea tătarilor a provocat tensiuni și proteste legate de retrocedarea proprietăților, tema fiind în continuare un motiv de disensiuni în Crimeea. Pe de altă parte, după ce Ucraina și-a declarat independența, politicienii reprezentând comunitatea rusă din Crimeea au urmărit desprinderea de sub autoritatea Kievului și au consolidat legăturile cu Rusia. Pentru a pune capăt tendințelor separatiste, Kievul a prevăzut pentru Crimeea, în 1996, în Constituție, statutul de republică autonomă. Astfel, Crimeea are propriul Parlament și Guvern.

Prezența Flotei ruse la Sevastopol a reprezentant un motiv de tensiune între Moscova și Kiev. Astfel, în 2008, Ucraina – condusă, în epocă, de președintele Viktor Iușcenko – i-a cerut Rusiei să nu folosească flota rusă de la Marea Neagră în conflictul din Georgia. Un alt episod tensionat a fost legat de acordul privind staționarea flotei la Sevastopol. Kievul și Moscova au semnat un acord care prevedea că flota rusă va rămâne în portul Sevastopol din Ucraina până în 2017. După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Viktor Ianukovici, în 2010, Ucraina a acceptat extinderea acordului cu 25 de ani peste termenul inițial – primind, în schimb, gaz mai ieftin. Ulterior, disputele au vizat dorința Kievului de a adera la NATO – proiect eșuat. În 2006, etnicii ruși au ieșit în stradă pentru a stopa pregătirile vizând exerciții militare navale NATO în proximitatea Crimeei. O altă dispută a fost legată, la sfârșitul anului 2003, de strâmtoarea Kerci. Tensiunile s-au amplificat între Moscova și Kiev după ce Rusia a început construirea unui dig de la peninsula rusă Taman până în apropiere de insula ucraineană Tuzla din strâmtoarea Kerci. Tuzla este de importanță strategică, permițând controlul navigației în strâmtoarea Kerci care leagă Marea Neagră de Marea Azov.

Potrivit RFI, Crimeea și Rusia au interese comune legate de prezența flotei Mării Negre la Sevastopol – unde contingentul rus se ridică la 10.000 de militari. Această situație îi permite Rusiei să-și mențină influența asupra Ucrainei și a Caucazului și, pe de altă parte, îi asigură accesul la Marea Mediterană. Pe de altă parte, flota este "plămânul economic, social și cultural” al Sevastopolului, motiv pentru care prezența rusă este susținută de locuitorii Crimeei.

Ucraina, în pragul scindării

În sud-estul Ucrainei s-a înființat Frontul ucrainean cu scopul de a împiedica trecerea regiunii sub controlul Ucrainei occidentale a anunțat Vladimir Alexeev, deputat al Consiliului regional din Harkov, precizând că orașele Harkov, Dnepropetrovsk, Luhansk, Donetk, Odesa, Nikolaev, Herson și Crimeea vor fi în spatele liniei de apărare. Organizația non-guvernamentală „Comitetul de coordonare Sevastopol” a formulat o declarație în s-a referit la o posibilă separare a republicii autonome de Ucraina în condițiile unei „lovituri de stat” la Kiev. Săptămânalul ucrainean Dserkalo Tyschnja a amintit despre conflictul din Georgia din 2008 și avertizat asupra posibile separări a Crimeeii de Ucraina.

Rada Supremă a Republicii autonome Crimeea a susținut, în noiembrie 2013, decizia guvernului ucrainean din epocă de a stopa procesul de semnare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Documentul a fost votat de deputații din partidele „Regiunile Crimeei”, „Soiuz”, „Russkoe Edinstvo” și Partidul Comunist din Ucraina. Împotriva deciziei guvernului ucrainean din acel moment s-au pronunțat doar deputații din „Kurultai-Rukh” – reprezentanții tătarilor din Crimeea. În documentul aprobat, deputații au condamnat „acțiunile distructive” ale „Svoboda”, „Batkivșina” și „UDAR” care „cresc artificial isteria în jurul Acordului de Asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană și recurg la politici de șantaj care duc la divizarea societății, destabilizează situația social-politică din țară”. Rada Supremă din Crimeea a mai decis să „consolideze relațiile cu regiunile Federației Ruse și cu alte state prin încheierea și realizarea unor acorduri reciproc avantajoase în domeniile economiei, științei, educației, protecției mediului, sferei social-culturale”.

“Dacă vrei pace, pregătește-te de război“ a afirmat deputatul Vladimir Alexeev, care consideră că autoritățile ar trebui să utilizeze forța pentru restabilirea ordinii și evitarea unui război civil. “Dacă Ucraina occidentală distruge țara, vom lua măsuri“ a afirmat deputatul, care consideră că soluția este federalizarea. “Avem o mentalitate diferită de cea a Ucrainei occidentale și, dacă vom continua să trăim împreună, va fi în cadrul unei federații. Pentru început, ea ar putea fi una economica. Atât estul cât și sudul hrănesc restul țării. Noi dispunem de principalele forțe de producție.”

Dincolo de declarațiile ce conțin fermitate diplomatică, pare să transpară faptul că Occidentul își concentrează eforturile pentru păstrarea integrității teritoriale a Ucrainei continentale, manifestând precauție în privința Peninsulei Crimeea.„Este probabil cea mai periculoasă situație în care s-a aflat Europa după invazia sovietică din Cehoslovacia, din 1968. Realist vorbind, trebuie să presupunem că Peninsula Crimeea se află în mâinile Rusiei. Provocarea este acum să descurajăm Rusia să preia și estul Ucrainei, vorbitor de rusă” a declarat, sub protecția anonimatului, un oficial occidental.

Scindarea Ucrainei a fost considerată de Russia Today ca fiind cea mai probabilă soluție, mai ales după decizia luată la Harkov de Adunarea reprezentanților consiliilor locale din sud-estul Ucrainei: “Noi, autoritățile locale de la toate nivelele, Consiliul Suprem al Republicii Autonome Crimeea, din regiunea Sevastopol, am decis să ne asumăm responsabilitățile în vederea instituirii ordinii instituționale și a drepturilor cetățenilor asupra propriului lor teritoriu (…) ne-am adunat aici peste 3477 de reprezentanți ai puterilor locale din sud-estul Ucrainei nu pentru a separa țara, ci pentru a o salva”.

A fost transmisă harta posibilei secesiuni. Regiunile din sud-est ar forma o nouă entitate având aproximativ jumătate din totalul populației actualei Ucraine. În această zonă se află baza industrială ucraineană și importata bază militară rusă din Crimeea.

Autoritățile din Crimeea și de la Kiev fac declarații conflictuale

Schimbul de declarații dintre autoritățile de la Kiev și cele din Crimeea autonomă au datele necesare prefațării unui conflict.

Declarație a legislativului republicii autonome Crimeea:

“Locuitori din Crimeea! În urma preluării în mod ilegal a puterii în Ucraina de către naționaliști radicali sprijiniți de bande înarmate, pacea și liniștea au dispărut în Crimeea. Victimele omenești, confruntările din fața sediului parlamentului sunt o consecință a extremismului politic și a violenței care au cuprins Ucraina…Conform principiilor fundamentale ale democrației, Comitetul general al parlamentului din Crimeea consideră că (…) numai organizarea unui referendum privind statutul republicii și extinderea puterilor sale va permite locuitorilor săi să decidă viitorul autonomiei fără nici o presiune din exterior”.

În replică, după ocuparea celor două aeroporturi din Crimeea de forțe ruse, Arsen Avakov, ministrul ucrainean de Interne, a declarat: „Consider că ceea s-a petrecut reprezintă o ocupare armată și o ocupare care violează acordurile și reglementările internaționale”.

Premierul interimar ucrainean, Arseni Iațeniuk, i-a cerut Rusiei să-și retragă trupele de pe teritoriul Ucrainei. "E o alertă roșie. (…) Îi cerem președintelui Vladimir Putin să retragă trupele din Ucraina". Ucraina intenționează să se apere de "agresiunea" rusă, dar are nevoie de susținere din partea altor țări a afirmat ambasadorul ucrainean la ONU, Iuri Sergheiev

În replică, parcă, amiralul Denis Berezovski, comandantul Forțelor Navale ucrainene, numit în funcție de președintele interimar ucrainean Oleksandr Turcinov, a anunțat că se supune ordinelor autorităților din Crimeea. "Promit supunere locuitorilor Republicii autonome Crimeea. (…). Promit să mă supun ordinelor comandamentului suprem al Republicii autonome Crimeea" a declarat amiralul. Premierul Crimeei, Serghei Aksionov, a salutat gestul amiralului, numindu-l "eveniment istoric". "Amiralul Berezovski se plasează, astfel, sub ordinele autorităților legitime ale Peninsulei Crimeea".

Ministrul interimar de Interne de la Kiev, Arsen Avakov, a decis desființarea unităților speciale antirevoltă Berkut. “Berkut nu mai există” a precizat Arsen Avakov. Anterior, câțiva deputați ucraineni din cadrul formațiunii Svoboda propuseseră desființarea acestor forțe speciale.

În replică, Moscova a anunțat că le oferă pașapoarte ruse agenților unității ucrainene Berkut, desființată de autoritățile de la Kiev. Documentele sunt oferite la Simferopol. "Consulatul rus din Simferopol a primit sarcina de a lua toate măsurile necesare pentru a începe să ofere cât mai curând pașapoarte ruse agenților unității Berkut" a transmis Ministerul rus de Externe.

Oscilarea între Vest și Est a fost dureroasă și dăunătoare pentru Ucraina de la cucerirea independenței a precizat Samuel Charap – expert la Washington în problemele spațiului rusesc – în Foreign Policy. O soluție pe termen lung pentru Ucraina poate fi identificată doar împreună de Occident și Rusia. „Nu va fi deloc ușor, dar alternativa este o criză ucraineană fără sfârșit”.

Rusia consideră intervenția în Crimeea de tip umanitar

În vara anului 2013, a existat o propunere care a inflamant spiritele în Crimeea. Unul dintre partidele parlamentare de opoziție din Ucraina – ultranaționalistul „Svoboda” – a susținut transformarea Republicii autonome Crimeea într-o regiune numită Tavria, cu capitala la Sevastopol. „”Svoboda” susține organizarea unui referendum național la care să fie pusă problema anulării statutului de autonomie pentru peninsula Crimeea. Acesta trebuie să devină a 27-a regiune din Ucraina, iar orașul cu statut special Sevastopol trebuie să devină orașul administrativ al regiunii. Referendumul face parte din programul nostru și vom insista ca acesta să aibă loc” a declarat deputatul partidului „Svoboda”, Igor Șvaika. Potrivit inițiatorilor plebiscitului, Crimeea este „o pepinieră a dispozițiilor anti-ucrainene”.

Locuitorii rusofoni din Crimeea au reacționat ferm. Președintele Consiliului de Miniștri al Autonomiei, Anatolii Moghilev, membru al Partidului Regiunilor, a catalogat propunerea celor de la „Svoboda” drept o „aberație care urmărește destabilizarea situației social-politice din peninsulă”. „Asemenea porniri vorbesc despre lipsa de imaginație politică. Crimeea este o parte integrantă a Ucrainei, iar statutul de autonomie demonstrează importanța specială a acestei regiuni, un centru geostrategic important pentru țara noastră și pentru întregul bazin al Mării Negre” a precizat Anatolii Moghilev, referindu-se la declarațiile lui Igor Șvaika.

De la începutul anului 2014, peste 675.000 de ucraineni au plecat în Rusia, cauza fiind protestele din Ucraina. Estimările au fost înaintate de agenția de frontieră a Rusiei. „Agenția de frontieră transmite că majoritatea refugiaților s-au așezat temporar în orașe de graniță precum Belgorod, Rostov, Briansk și Kursk, precum și în Krasnodar”.

Rata migrației dinspre Ucraina a sporit în Rusia cu 53%, creșterea fiind de 71% în ceea ce privește regiunea Kursk. Sunt semnele unei „catastrofe umanitare care pândește” a transmis agenția de frontieră, fără a specifica însă care este termenul de comparație față de care s-au înregistrat aceste creșteri. „Oamenii se tem pentru soarta celor apropiați și cer nu doar protecție, ci și ajutor pentru a-și obține cât mai repede cetățenia rusă” a declarat Valentina Kazakova, directorul departamentului pentru cetățenie din cadrul Agenției de migrație. Toate aceste date, indicând un exod al ucrainenilor în Rusia de teama unor violențe maximale, sunt de natură să prefațeze justificativ intervenția militară umanitară a Moscovei în Crimeea, folosindu-se binecunoscutul precedent invocat de Bertrand Kouschner pentru operațiunea militară din Kosovo.

La începtul anului 2014, Raportul Consiliului Europei privind evaluarea modului în care Kievul își îndeplinea angajamentele luate prin semnarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare evidenția faptul că Ucraina este deficitară în acest sens. Parlamentul Ucrainei a accentuat această carență suibliniată de Consiliului Europei. Rada Supremă de la Kiev a abolit legea privind politica lingvistică a Ucrainei, în temeiul căreia limba rusă avea statut de limbă regională în zonele unde vorbitorii de rusă depășeau 10% din populație. În fapt, este vorba de 13 din cele 27 de subdiviziuni administrative ale Ucrainei. Demersul este un element suplimentar în susținerea ideii de necesitate a intervenției umanitare ruse la solicitarea autorităților locale din Crimeea. La nivel convențional, diplomația rusă a replicat printr-un comunicat în care „OSCE este invitat să condamne în modul cel mai ferm intensificarea tendințelor naționaliste și neofasciste în vestul Ucrainei, precum și chemarea naționaliștilor în favoarea interzicerii limbii ruse, de transformare a populației de origine rusă în apatrizi, pentru limitarea libertății de expresie și la desființarea partidelor politice indezirabile”.

Conform unei declarații făcute de Valentina Matvienko, președinta Camerei superioare a Parlamentului de la Moscova, autorizarea unei intervenții militare în Ucraina „până la normalizarea situației socio-politice din țară” presupune trimiterea în zonă a unui contingent limitat de trupe pentru a proteja baza flotei ruse a Mării Negre și cetățenii ruși din Crimeea, răspunzându-se, astfel, solicitării de asistență sosită din partea autorităților Republicii autonome Crimeea. “Deputații îi cer președintelui Putin să ia măsuri pentru stabilizarea situației și pentru protejarea populației de situația arbitrară și de violențele din Crimeea” a declarat Serghei Narîșkin, președintele Dumei de Stat. “Am aflat cu îngrijorare că există tentative ale unor grupuri armate de a pătrunde în diferite instituții, în special de a lua cu asalt sediul Ministerului de Interne din Crimeea” a subliniat oficialul rus.

Tensiuni și mișcări de forță periculoase pentru întreaga regiune

Premierul Crimeei, Serghei Askenov, a declarat că deține controlul total al unităților militare, poliției, serviciului național de securitate și unităților de grăniceri care vor executa doar ordinele date de el, nicidecum de autoritățile de la Kiev. A adăugat că orice ofițer din liniile de comandă, care nu este de acord cu acest lucru este liber să demisioneze.

Reacția Kievului a fost de a pune armata în stare de alarmă de nivel ridicat, fără să fie foarte clar dacă au început sau nu să fie deplasate contingente de trupe. Situația pare în acord cu atitudinea premierului interimar ucrainean Arsenii Iatsenciuk, care, chiar dacă a confirmat punerii în stare de alertă a armatei ucrainene, a precizat că nu se lasă “târât într-un conflict militar de provocările rusești în regiunea Crimeea”.

Problema Kievului este că la nivelul armatei ucrainene sunt divergențe. În rândul ofițerilor există o stare de spirit contradictorie în urma unei știri cu implicații majore – respectiv, mobilizarea rezerviștilor. Divergențele puternice din interiorul armatei se confirmă și prin faptul că nava amiral a flotei ucrainiene, fregata Hatman Sahaidacnîi, a refuzat să mai urmeze ordinele conducerii de la Kiev, alegând să se arboreze drapelul de luptă al Federației Ruse la întoarcerea dintr-o misiune NATO din Golful Aden. Situația s-a tensionat suplimentar după ce – potrivit Kiev Times – Arsenii Iațeniuk, premierul ucrainean, i-a cerut omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan, să nu permită accesul navei prin Bosfor.

Surse militare citate de DEBKAfile au precizat că transportatoarele de trupe gigant ale forțelor aeriene ruse precum și unități ale forțelor de reacție rapidă au fost puse în stare de alertă la baza de la Rostov pe Don, la est de orașul Donețk, în partea de sud-est a Ucrainei rusfone. Au fost semnalate mișcări de trupe în zona Belgorod, un oraș rus situat la 40 km de frontiera cu Ucraina și la nord de Harkov. La Simferopol, capitala Crimeei, s-au format „unități armate populare pentru protecția bunurilor naționale”. The Wall Street Journal a prezentat imagini cu un punct de înscriere pentru cetățenii care vor să se înroleze în milițiile populare.

Nava rusă Nikolai Filcenkov, cu cel puțin 200 de militari la bord, este staționată în largul Peninsulei Crimeea. Nava a livrat, totodată, zece transportoare blindate BTR-80. În Crimeea au fost trimise și elicoptere. Astfel, flota Mării Negre – eșalon operațional-strategic al Flotei Maritime Militare Ruse – staționata la Sevastopol, include infanterie, artilerie și batalioane de apărare aeriană. Potrivit Russia Today, pe străzile din Sevastopol – atât în centru cât și la periferia orașului – sunt tancuri care aparțin armatei ruse. Aproximativ 26.000 de militari ruși sunt staționați la Sevastopol. Agentia Interfax Ucraina a precizat că mai multe obstacole antitanc au fost amplasate lângă autostrada Yalta din Sevastopol.

Un oficial guvernamental rus a declarat, sub protecția anonimatului, pentru Financial Times, că Rusia este dispusă să procedeze ca în Georgia. "În cazul în care Ucraina se destramă (…) ei vor pierde Crimeea în primul rând pentru că noi mergem acolo si vom proteja zona, la fel cum am făcut în Georgia".

Reacția americană – subliniată de Vocea Rusiei – a fost ordinul dat de președintele Barack Obama de ridicare a nivelului de alertă al Flotei a VI din Mediterana. Două nave de elită ale Marinei SUA se află în Marea Neagră. Este vorba despre distrugătorul USS Ramage (DDG 61) și nava de comandă USS Mount Whitney (LCC 20), ultima fiind nava amiral a Flotei a 6-a din Marea Mediterană. USS Mount Whitney este considerată vârf tehnologic în privința sistemelor de control și comandă în operațiuni maritime, fiind dotată cu sofisticate sisteme de ascultare și interceptare a comunicațiilor, dar și de ghidare operațională pentru misiuni navale sau aeriene. În august 2008, Mount Whitney a fost prima navă care a efectuat, sub comandă NATO, transporturi militare – echipament și trupe – în portul georgian Poti, în timpul conflictului de pe teritoriul Osetiei de sud. RIA Novosti a precizat că, în același timp, portavionul George Bush (CVN 77), aflat în Marea Mediterană, este pus în stare de alertă.

Reacții externe

Casa Albă a anunțat că Statele Unite “își vor suspenda participarea la întâlnirile de pregătire a summitului G8” prevăzut pentru iunie 2014, la Soci. Rusia riscă să-și piardă locul în organizația statelor puternic industralizate – G8 – a avertizat secretarul de stat american, John Kerry, în contextul operațiunilor militare ruse din Ucraina. "Dacă operațiunile din Ucraina continuă, președintele Vladimir Putin ar putea să nu mai aibă nici un summit G8 la Soci, ba chiar Rusia ar putea părăsi G8" a precizat șeful diplomației americane. "Dacă Rusia vrea să mai fie membră a G8, trebuie să se comporte ca o țară G8. Țările G8 și altele sunt pregătite să meargă până la capăt pentru a izola Rusia din cauza invaziei militare în Crimeea" a subliniat John Kerry, amenințând Rusia cu "sancțiuni și izolare economică". Grupul statelor puternic industrializate – G8 – include Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Japonia, Canada și Rusia, care a devenit membră a organizației în anul 1998.

Premierul Canadei, Stephen Harper, a amenințat că va boicota summit-ul G8 de la Soci. "Ne alăturăm aliaților noștri și condamnăm cu cea mai mare fermitate intervenția militară în Ucraina a președintelui Vladimir Putin" a declarat premierul canadian. "Aceste acțiuni reprezintă o încălcare clară a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei" precum și a "dreptului internațional" a subliniat el.

Stephen Harper și președintele american, Barack Obama au purtat o discuție telefonică în cadrul căreia cei doi lideri și-au exprimat "profunda îngrijorare" în legătură cu intervenția rusă în Ucraina, potrivit administrației americane. Pe de altă parte, opoziția republicană din Statele Unite i-a cerut președintelui Barack Obama să-și articuleze poziția față de Rusia și să transmită clar care vor fi "costurile" intervenției militare în Ucraina. Senatorul republican John McCain a exprimat "profunda preocupare" în legătură cu intervenția militară rusă în Crimeea. "Președintele Obama a afirmat că Rusia va avea de suportat “costuri” dacă va interveni militar în Ucraina. Este esențial ca președintele să spună exact care vor fi acele costuri și să ia măsuri urgente pentru a le aplica" a subliniat John McCain.

Franța a propus suspendarea pregătirilor pentru organizarea summit-ului G8 la Soci ca măsură de retorsiune față de operațiunile ruse în Ucraina a afirmat șeful diplomației franceze, Laurent Fabius. "Condamnăm escaladarea militară rusă. (…) Franța dorește suspendarea pregătirilor pentru summitul G8 de la Soci". Marea Britanie a anunțat că și-a anulat participarea la acțiunile pregătitoare pentru organizarea summitului G8 de la Soci, din luna iunie.

Ministerul chinez de Externe a îndemnat toate părțile implicate în conflictul din Ucraina să respecte reglementările internaționale și să caute o soluție pentru depășirea crizei prin dialog și negocieri. "China este foarte preocupată de actuala situație din Ucraina" a declarat Qin Gang, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe. China respectă principiul neintervenției în afacerile interne ale Ucrainei și susține independența, suveranitatea și integritatea teritorială ale acestei țări, a precizat oficialul de la Bejing, îndemnând părțile implicate să inițieze negocieri pentru depășirea crizei și pentru menținerea păcii în regiune.

Alianța Nord-Atlantică îi cere Rusiei să înceteze activitățile militare în Ucraina, avertizând că operațiunile ruse reprezintă "o amenințare pentru pacea și securitatea Europei". Secretarul general al NATO a subliniat: "Ceea ce face Rusia în momentul de față în Ucraina reprezintă o încălcare a Cartei Națiunilor Unite".

Dincolo de declarația că nu va participa la summit-ul G8 de la Soci, Marea Britanie „nu va închide“ accesul rușilor în City – centrul financiar londonez – potrivit unui document prins în obiectiv de către un fotograf și prezentat ca document oficial de către presa britanică. "Marea Britanie (…) nu va închide centrul financiar din Londra pentru ruși" se precizează în acest document.

Numeroase societăți rusești au ales să fie cotate pe Bursa de la Londra și mulți oligarhi ruși dețin locuințe somptuoase în capitala britanică. Potrivit The Daily Telegraph, "Guvernul ia în considerare o abordare mai prudentă, inclusiv în privința restricționării vizelor, cu privire la personalități ruse”. Șeful diplomației britanice William Hague a catalogat drept "absolut regretabil" faptul că un asemenea document a ajuns în ziare. Acest lucru "nu ar fi trebuit să se întâmple" a declarat el în Camera Comunelor.

În Londra, 9% din totalul vânzărilor de proprietăți cu prețuri de peste un milion de lire sterline s-a realizat, în 2013, către investitori ruși. Aceștia formează al doilea mare grup de investitori străini în imobiliare din Marea Britanie. Școlile private britanice au de câștigat, la rândul lor, de pe urma finanței rusești. Datele Independent Schools Council arată că, în ianuarie 2013, numărul copiilor ruși înscriși la școli cu taxă era cu 27% mai mare față de anul anterior, aceștia formând al treilea mare grup de copii străini care învață în școlile britanice, după chinezi și germani. Gigantul britanic British Petroleum este al doilea mare acționar al producătorului rus de petrol Rosneft.

CNN Money a precizat că Uniunea Europeană și Rusia au legături economice foarte strânse, ceea ce face ca impunerea de sancțiuni economice pentru Moscova să fie o problemă spinoasă, ce lasă Occidentului opțiuni limitate în privința unui răspuns la criza din Ucraina. Dizlocarea de trupe rusești în Crimeea a atras critici dure la adresa Moscovei, însă, în cazul sancțiunilor concrete, lucrurile devin extrem de sensibile, cu atât mai mult cu cât zona euro încă își revine după criza datoriilor.

Rusia este al treilea mare partener comercial al Uniunii Europene, după SUA și China. Totalul tranzacțiilor comerciale și al exporturile de servicii pe relația Rusia-UE se ridică la 520 de miliarde dolari. Pe de altă parte, Rusia este cel mai mare furnizor de energie pentru țările din UE. La rândul său, Uniunea Europeana exportă în Rusia mașini, produse chimice, medicamente și produse agricole. Uniunea Europeana este, totodată, cel mai mare investitor în Rusia, potrivit Comisiei Europene, care estimează ca trei sferturi din investițiile străine directe în Rusia provin din state membre UE.

Germania, cea mai importantă putere economică a Europei, este dependentă de energia rusească. Fostul cancelar german Gerhard Schroeder este șeful comitetului de acționari al Nord Stream – joint-venture între gigantul rus Gazprom și patru mari companii energetice, două din Germania, celelalte două din Olanda și Franța. Nord Stream a investit 7,5 miliarde euro în construirea conductelor de gaze prin Marea Baltică, permițând ocolirea Ucrainei în exporturile rusești către Europa.

Ucraina, pe punctul de a intra în încetare de plăți

Tensiunile sociale și politice fără precedent au avut un efect dur în plan economico-financiar pentru Ucraina, care ar putea intra în încetare de plată, a avertizat Standard & Poor's. La sfârșitul lunii ianuarie 2014, agenția a retrogradat ratingul Ucrainei la nivelul „CCC” cu perspective negative, a precizat Bloomberg. Nivelul corespunde unei țări aflate în pragul încetării de plăți.

Agenția S&P consideră că există un risc ridicat ca Ucraina să nu-și poată onora obligațiile financiare. „Considerăm, acum, că este probabil ca Ucraina să intre în încetare de plăți fără o schimbare a situației în bine, la care nu ne așteptăm” au precizat analiștii agenției de evaluare. Efectele crizei politico-sociale sunt devastatoare, de la deprecierea monedei până la pierderea totală a încrederii investitorilor în plasamentele din Ucraina. Aceasta s-a tradus prin creșterea costurilor de finanțare ale țării. Bloomberg a precizat că randamentul mediu al obligațiunilor de stat ucrainene cu maturitatea în 2014 a atins aproape 22%. Randamentele de referință ale obligațiunilor guvernamentale sunt aproape de maxime record pe piața secundară, iar grivna s-a prăbușit cu peste 7% de la începutul anului 2014, minimul ultimilor cinci ani. Rezervele Băncii centrale au atins cel mai redus nivel din ultimii opt ani în urma eforturilor de a limita declinul monedei naționale, iar autoritățile au introdus chiar restricții asupra tranzacțiilor financiare cu valută, în încercarea de a frâna retragerile de capital. În oglindă, asigurările în caz de neplată a datoriilor Ucrainei au urcat aproape de maximul record înregistrat în anul 2009. Standard & Poor's a subliniat că actuala opoziție ucraineană este “mai puțin sudată” decât la “revoluția portocalie” din 2004 și că "nu dispune de un lider evident".

Conform analiștilor de la Bank of America Merrill Lynch, datorile Ucrainei care ajung la maturitate în 2014 sunt de aproximativ nouă miliarde dolari, dintre care aproximativ 3,6 miliarde dolari reprezintă împrumuturile acordate Ucrainei de Fondul Monetar Internațional. Cele mai mari sume ar trebui returnate în prima jumătate a anului 2014. De asemenea, Ucraina are de plătit în primul semestru al anului dobânzi în valoare de 600 milioane de dolari în contul datoriei externe, în condițiile în care rezervele valutare ale Ucrainei sunt de 18 miliarde de dolari, cel mai scăzut nivel din ultimii opt ani, după ce Banca centrală a alocat aproximativ 8% din rezervele sale pentru intervenții valutare doar în luna ianuarie 2014. Cea mai mare expunere pe Ucraina o au Fondurile de investiții ale grupului Franklin Templeton. Acestea au continuat să acumuleze titluri de stat ucrainene în trimestrul al patrulea din 2013 până la 3,8 miliarde dolari valoare nominală, potrivit Bloomberg. Adăugând și deținerea fondurilor din Europa, grupul controlează titluri ucrainene de 6,4 miliarde dolari, reprezentând peste o treime din valoarea obligațiunilor în dolari emise pe piețele externe de guvernul de la Kiev.

„Situația a scăpat de sub control” a precizat un oficial al fondului Union Investment Privatfonds din Frankfurt, care s-a retras complet din Ucraina după retrogradarea țării de către agenția Standard & Poor's. ”În absența clarității cu privire la politicile care vor fi adoptate în următoarele luni, credem că există riscul unor probleme de lichiditate” au precizat și analiștii Bank of America Merrill Lynch. „Singurele scenarii care ar permite evitarea unei intrări în încetare de plăți ar provoca o degradare a situației economice” au apreciat economiști de la Société Générale. Astfel, o apropiere puternică de Moscova ar putea frâna investiții occidentale, iar o apropiere fermă de UE riscă să antreneze o nouă degradare a comerțului între Ucraina și Rusia, care reprezintă un sfert din schimburile comerciale ale Ucrainei. Riscul ca băncile din Ucraina să rămână fără lichidități este în creștere, apreciază analiștii, în contextul în care rezervele Băncii centrale se diminuează.

Conform guvernatorului Băncii centrale, rezervele Ucrainei se situează la 15 miliarde dolari a precizat CNBC. Pe de altă parte, Goldman Sachs a estimat că rezervele valutare ale Ucrainei au scăzut la 12-14 miliarde dolari. Banca centrală a Ucrainei a luat în calcul acordarea unor împrumuturi către bănci, potrivit analiștilor, pentru a preveni o criză de lichidități în urma retragerii masive a depozitelor pe fondul stării de panică. În contextul acestor temeri, unele instituții financiare au închis o parte din sucursale ucrainene, au impus limite la retragerile de numerar sau au sistat creditarea.

Experți de la Spiro Sovereign Strategy au afirmat ca Ucraina se află pe marginea unui colaps financiar, confruntându-se cu o criză a piețelor emergente specifică anilor 1990 și cu diminuarea rapidă a rezevelor valutare ale Băncii centrale. "Atât contul curent cât și deficitul bugetar se află la 8% din PIB, veniturile din taxe și impozite s-au prăbușit, iar bancile se confruntă cu retrageri masive de fonduri în anticiparea unei devalorizări puternice a monedei. Asistăm la o prăbușire financiară".

Intelectualii au perceput diferit fenomenul Maidan – între „tabără cazacă” și „adevărata Europă”

Revolta de la Kiev a avut ca obiectiv central contestarea puterii. A fost înlăturată ordinea existentă, abolindu-se, de facto, Constituția. Practic, mediatorii Uniunii Europene au fost pe jumătate înfrânți, căci Maidan-ul a respins acordul încheiat de liderii opoziției cu Viktor Ianukovici, considerându-l insuficient. S-a vădit faptul că liderii validați provizoriu de Occident nu controlau masa revoltaților și au fost priviți cu bunăvoință, dar fără să fie recunoscuți ca lideri cu autoritate.

Adevărata forță ”constituantă” din Ucraina s-a aflat pe Maidan, reprezentanții aleși trecând de partea insurecției pe măsură ce aceasta câștiga tot mai multă autoritate. Viktor Ianukovici, forțat de împrejuări să plece și privat prin vot de proprietățile sale, a acuzat o lovitură de stat. Acordul girat de Uniunea Europeană nu a mai putut fi pus în aplicare. Semnatarii din opoziție par a-și fi diminuat autoritatea, iar Iulia Timoșenko, după eliberarea din închisoare, s-a adresat celor prezenți pe Maidan și a refuzat să preia conducerea guvernului. A părut semnificativ pentru starea de nesiguranță de la Kiev faptul că Iulia Timoșenko le-a cerut insurgenților să rămână în Piața Maidan, de teamă că părăsirea baricadelor ar putea lăsa drum liber restaurației.

Evoluțiile de la Kiev nu seamănă cu o tranziție europeană, în viziunea scriitorului ucrainian Andrei Kurkov ”Prin arhitectura sa, Maidan-ul amintește de o tabără cazacă, una dintr-acelea care populau malurile Niprului între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea. E vorba de o fortăreață de lemn, înconjurată de baricade. În interiorul ei se duce o viață normală. Se gătește și se îndeplinesc tot felul de sarcini curente. Sunt statornicite posturi de pază care să anunțe ivirea inamicului. E ceva cu totul diferit de Revoluția portocalie din 2004, regizată de politicieni în stilul unui show american. Aici e vorba mai curând de tradiția anarhistă a țării, aceea a lui Mahno, ținut la mare cinste!”.

Imaginea anarhismului popular e departe de versiunea lui Bernard-Henri Lévy care a ținut un discurs la Kiev, adresându-se mulțimii din Piața Maidan: ”Voi conferiți substanță proiectului european. Îi redați un conținut și un program. Voi conferiți cuvântului și ideii de Europa un sens nou, nu neapărat mai pur, cum spunea un poet francez, dar mai precis și mai bogat. De aceea cred că adevărata Europă este aici”. Intelectualul francez a spiritualizat frontierele. ”În Maidan, care reamintește Europei vocația sa originară și geniul ei, eu sunt de asemenea ucrainean” întrucât ”Voi ne dați o lecție despre ce trebuie să fie Europa. Voi ne amintiți ce minunăție poate fi Europa, dacă o smulgem din ceea ce filosoful german antinazist Edmund Husserl numea ”cenușa marii plictiseli”” .

Există și intelectuali ucraineni care consideră că insurgența din Kiev a reprezentat mai mult decât înlăturarea lui Viktor Ianukovici de la putere, fiind vorba de salvgardarea valorilor europene: ”Trăim peste tot în Europa o gravă criză a fundamentelor dreptului și a drepturilor omului. În Ucraina această criză este explicită, în timp ce în Occident nu se manifestă decât într-o manieră implicită. În realitate, este amenințată întreaga cultură europeană. Ceea ce s-a petrecut în Italia cu Berlusconi ar putea prea bine să se repete în Germania, în Marea Britanie sau în Franța. E timpul să ne trezim!” a afirmat Constantin Sigov, profesor de filosofie la Universitatea din Kiev. Pe de altă parte, Constantin Sigov folosește o comparație arhaizantă. ”În centrul Kievului, a apărut, subit, o tabără demnă de o fortăreață a galilor, în semn de rezistență față de uzurparea puterii legitime”.

Crimeea – un posibil precedent cu potențial expoziv în zonă

Situația din Crimea este, în sine, extrem de periculoasă, cu posibile reverberații importante în zonă și potențial de a declanșa procese similare în Transnistra sau Găgăuzia – dar și în Transcarpatia, prin contagiune, dacă situația de instabilitate se acutizează în vestul Ucainei. De remarcat este faptul că, în baza aceluiași model, Abhazia și Nagorno-Karabach sunt în criză. Situația apărută în Oseția de sud, în 2008, este binecunoscută. Pe scurt, în august 2008, Rusia a trimis soldați in Oseția de Sud, un teritoriu al Georgiei autoproclamat autonom.  Acțiunea militară a Kremlinului a fost declanșată ca reacție a demersului guvernului de la Tbilisi, care a  trimis armata împotriva separatiștilor, provocând moartea a 12 militari ruși. Rusia a recunoscut independența Oseției de Sud, urmată de Venezuela, Nicaragua și Nauru. În prezent, Oseția de sud este controlată de Rusia, din punct de vedere economic, politic și militar. Revine și acum, la orizont, problema generată odată cu Kosovo – respectiv recunoașterea diplomatică a unei stări de fapt apărută în urma unei declarații unilaterale de independență urmată de conflict.

Agenția americană de analiză Stratfor a publicat un studiu în care atenționează că, din cauza presiunilor Rusiei, Republica Moldova ar putea repeta, în 2014 – an în care Chișinăul trebuie să semnze Acordul de Asociere cu UE – soarta Ucrainei, care a refuzat, în noiembrie 2013, în ultimul moment să semneze documentul. „Rusia se va concentra pe consolidarea căștigurilor pe care le-a avut în ultimul deceniu de neutralizare și reorientare spre Moscova a statelor periferice – de la Caucaz la Europa Centrală și de Est. Republica Moldova și Georgia vor avea probabil aceeași soartă ca și Ucraina, atâta timp cât Rusia va aplica presiuni economice, politice și de securitate încercând să împiedice aceste țări să se conformeze stipulărilor acordurilor parafate cu Uniunea Europeană”.

Autoritățile de la Moscova insistă ferm să aibă o reprezentanță diplomatică la Tiraspol, pe fondul tensionării relațiilor între Chișinău și administrația separatistă de peste Nistru. “Rezolvarea problemei deschiderii unui consulat general al Federației Ruse la Tiraspol, unde locuiesc 180 de cetățeni ruși, este pentru noi prioritară în cazul regiunii transnistrene. Acest subiect este adus în vizor de mulți ani în dialogul cu Chișinăul, la toate nivelele. Din păcate, partenerii noștri, folosind o logică neclară, nu ne permit deschiderea consulatului deocamdată” a precizat Grigori Karasin, viceministrul rus de Externe . Oficialul de la Moscova a adăugat că diplomația rusă își concentrează eforturile pentru sporirea calității serviciilor consulare destinate cetățenii ruși din regiunea transnistreană.

Serviciile de securitate separatiste de la Tiraspol au exercitat presiuni în direcția forțelor de ordine subordonate Chișinăului care se află pe linia de demarcație de pe Nistru. Acestea i-au solicitat Chisinăului să-și retragă forțele de ordine din zona de securitate. „Comitetul securității de stat al rmn solicită conducerii organelor de aplicare a legii din Republica Moldova (…) să-și retragă de pe teritoriul orasului Bender toate detașamentele de poliție și alte forțe de aplicare a legii, precum și conducerea locală subordonată Republicii Moldova, inclusiv redislocarea Inspectoratului de poliție Bender și a oficiului „CRIS „Registru”, a căror prezență în zona de securitate este contrară deciziei existente a Comisiei Unificate de Control”.

FLASH. OPINII DE PRESĂ

„Prinsă la mijloc” între Occident și Rusia „Ucraina riscă să fie zdrobită”

Corelând situația din Ucraina cu factori internaționali importanți, Le Figaro precizează: „Rusia intră în joc cu tot ce are, inclusiv cu premierul Dmitri Medvedev care i-a cerut lui Viktor Ianukovici să nu se lase călcat în picioare (…) ca un preș. Atitudinea Moscovei lasă de înțeles că nu renunță la sfera de influență din Ucraina și că poate destabiliza și alte regiuni – a se vedea Republica Moldova, Georgia și chiar Siria, unde Rusia joacă un rol crucial”.

Potrivit Washington Post „este posibil ca domnul Putin să încerce să folosească forța ca să-și impună dominația asupra Ucrainei”.

Publicația Pravda subliniază ideea de intervenție externă în Ucraina. „Ucraina n-a reușit încă niciodată în istorie să-și construiască un stat propriu. Odată, i-a rugat pe țarii ruși să-i dea o mână de ajutor. (…) Dacă se amestecă Londra și Berlinul, de ce să stea deoparte Rusia?”. Pe de altă parte, ziarul din Moscova evidențiază, fără echivoc, faptul că nu este exclus ca "Rusia, Germania și Polonia să-și fi împărțit (…) Ucraina”.

Thüringische Landeszeitung lansează întrebări esențiale. „Ce ar face europenii dacă Ucraina s-ar scinda? Dacă vestul țării, grupat în jurul Liovului, s-ar desprinde de Ucraina și ar năzui către UE? Instituțiile de la Bruxelles nu au avut niciodată un concept pentru Ucraina”.

”În cele două decenii de când Ucraina a devenit stat independent, riscul dezintegrării n-a fost niciodată mai mare decât acum” precizează The New Yorker.

The Economist consideră că dezintegrarea Ucrainei este un scenariu ”îngrozitor de plauzibil”.

În The Atlantic apare opinia conform căreia scindarea ar fi cea mai indicată situație pentru Ucraina. ”În cazul în care cele trei provincii problematice – Donbas, Luhansk și Donetsk – eventual și Crimeea, părăsesc Ucraina (…) va fi mai bine” cu atât mai mult cu cât “în Crimeea, unde există riscul iminent ca aceasta să-și declare independența, Rusiei îi va fi foarte ușor să pătrundă, sub pretextul eliberării provinciei”.

Südwestpresse subliniază: „Cheia rezolvării conflictului din Ucraina se află la Kremlin. Cu Rusia trebuie UE să negocieze, nu cu altcineva”.

The Telegraph are o opinie contrară, apreciind că Occidentul nu poate soluționa problema din Ucraina negociind cu Rusia întrucât ar înfuria protestatarii, stimulând manifestările extremiste și violente în rândul acestora.

Neue Osnabrücker Zeitung atrage atenția asupra unui risc cu care se confruntă Ucraina, în urma confruntării pozițiilor rusești și occidentale „Rusia și Occidentul își măsoară cu sânge rece puterile, din dorința de a-și lărgi aria de influență geopolitică. Iar această competiție s-a soldat deja în ultimii trei ani cu nenumărate pierderi de vieți omenești în Siria. Și Ucraina este o piesă pe această tablă de șah, iar faptul că SUA și UE au neglijat în ultimii ani raporturile cu Kremlinul se răzbună crunt. Acum, în locul unor discuții de la egal la egal, s-a reinstaurat un climat de război rece. Occidentul zâmbește disprețuitor spre est, în timp ce Rusia încearcă să-și mențină statutul de mare putere. Prinsă la mijloc, Ucraina riscă să fie zdrobită".

Rhein-Neckar Zeitung critică opțiunile occidentale: „Ideea de a-l transforma în „lider al opoziției” ucrainene pe un boxer popular în occident nu a fost prea strălucită. Dar alegerea lui Kliciko demonstrează că Occidentul nu are încredere în nici o personalitate a vieții publice din Ucraina”.

În opinia Leipziger Volkszeitung, percepția Occidentului asupra conflictului din Ucraina îi determină pe vestici să distribuie rolurile combatanților într-un mod lipsit de nuanțe. „Demonstranții, în pofida faptului că au devenit extrem de militanți, se bucură de solidaritatea totală a guvernelor de la Berlin și Washington. În rolurile personajelor negative sunt menționați Ianukovici și Rusia. O astfel de abordare nu prea are legătură cu realitatea. (…) Trebuie să se discute urgent despre interesele legitime ale tuturor părților implicate în conflict”.

Violențele au transformat centrul Kievului într-o zonă de război și au dus la escaladarea crizei din Ucraina. New York Times menționează că întreaga țara a fost cuprinsă de confruntări între forțele de ordine și protestatari.

Financial Times subliniază că orașul Kiev s-a sufocat din cauza violențelor. Publicația notează că țara se confruntă cu cea mai gravă criză de la declararea independenței în 1991.

Fox News afirmă că Ucrainei arde la propriu.

Ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung precizează că șeful guvernului de la Kiev vede Ucraina „pe marginea prăpastiei” din pricina amenințărilor rusești. „Noua conducere ucraineană pare neajutorată în fața acestor amenințări” iar „vestul e șocat”.

Süddeutsche Zeitung îl citează pe șeful diplomației germane, Frank-Walter Steinmeier, potrivit căruia asistăm la cea mai gravă criză de la căderea Zidului Berlinului.

Die Welt afirmă că vărsarea de sânge de la Kiev este cel mai grav exces de violență pe tărâm european de la războaiele din Balcani ale anilor 1990. Pe de altă parte, însă, Die Welt precizează fără echivoc că „oricât ne-am inflama și indigna privind spre Ucraina, trebuie constatat că, împotriva Rusiei, Occidentul nu poate acorda ajutor militar Ucrainei”. Potrivit cotidianului, europenii din NATO nu posedă forțele necesare pentru a se confrunta cu „ursul rusesc în adâncimea teritoriului în care se află zona sa de influență”. Și „chiar dacă ar avea aceste forțe” nimeni n-ar fi „atât de stupid încât să enerveze o putere nucleară care mai deține și o imensă oștire terestră”. Singurii care le-ar putea ține piept militarilor ruși sunt americanii, mai afirmă publicația berlineză. Dar, o astfel de confruntare bilaterală ar risca „să se încheie cu un schimb de lovituri nucleare, deci printr-un cataclism”. Pe scurt, la peste două decenii de la prăbușirea Uniunii Sovietice „anumite legi ale războiului rece mai sunt încă în vigoare”. "Se răzbună acum faptul că Ucraina a renunțat la armele ei nucleare" menționează Tagesspiegel.

Frankfurter Allgemeine Zeitung precizează că „în Ucraina, pericolul izbucnirii unui război civil este din ce în ce mai mare”. Pe e altă parte, cotidianul german admite că menținerea intactă a canalalelor de comunicare cu Moscova – poziție susținută de Germania – este utilă.

Süddeutsche Zeitung afirmă că amploarea protestelor era previzibilă. „Perspectivele de obținere a păcii sunt (…) întunecate".

Madrilenul El Mundo subliniază că Uniunea Europeană și Comunitatea Internațională ar trebui să susțină Ucraina. Principalul argument: „pentru a se evita izbucnirea unui război civil”.

El Pais apreciază că, legat de Ucraina, „Uniunea Europeană a ajuns la momentul adevărului”.

The Times consideră că Uniunea Europeană trebuie să adopte o poziție cât mai fermă și un”limbaj cât mai clar”.

În opinia Leipziger Volkszeitung, percepția Occidentului asupra conflictului din Ucraina îi determină pe vestici să distribuie rolurile combatanților într-un mod lipsit de nuanțe. „Demonstranții, în pofida faptului că au devenit extrem de militanți, s-au bucurat de solidaritatea totală a guvernelor de la Berlin și Washington. În rolurile personajelor negative au fost menționați Ianukovici și Rusia. O astfel de abordare nu prea are legătură cu realitatea. (…) Trebuie să se discute (…) despre interesele legitime ale tuturor părților implicate în conflict”.

Saarbrücker Zeitung susține ideea de compromis. „UE are nevoie de voință de compromis în încercarea de a obține o rezolvare politică a conflictului”.

Le Midi a deplâns „neajutorarea Europei” față de „doliul pogorât asupra Kievului”.

Sunt evidențiate întrebări-cheie privind viabilitatea economică a Ucrainei. Dagens Nyheter a precizat că "economia Ucrainei este, practic, la pământ” având nevoie de aproximativ 25 de miliarde euro, lucru cunoscut de Kremlin. "Rusia nu va permite ca Ucraina să se adreseze Vestului spre a obține ajutor și a deveni astfel dependentă de occident”. Cotidianul suedez precizează că "nu ar fi în interesul Rusiei să declanșeze o catastrofă” și, pe cale de consecință, este "greu de prevăzut următoarea mutare a Moscovei".

Die Zeit subliniază, la rândul său, starea dramatică a economiei ucrainene și nevoia extrem de urgentă de bani pentru ca Ucraina să supraviețuiască. „Maidanul a învins, dar victoria e un cuvânt mare atunci când țara e profund scindată și în prag de faliment. (…)Va fi însă nevoie de voință politică și de un concept pentru răsăritul continentului nostru”. Dar e bine ca UE să-și asume și această răspundere, cu riscul de a fi, așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri, de pildă în Egipt, Georgia sau, cu niște ani în urmă, tot în Ucarina, dezamăgită mai apoi de opoziția pe care au susținut-o?

Le Monde precizează că Bruxelles-ul ar trebui nu doar să ajute, rapid, Ucraina pentru a evita intrarea țării în incapacitate de plată, dar să-și îndrepte privirea urgent către Republica Moldova și Georgia. Argumentul este că și acestea "ar putea deveni încă de mâine obiectul presiunilor rusești, de vreme ce unda de șoc a revoluției ucrainene abia a început să se propage”. De altă părere este Nordwest-Zeitung care consideră că, dată fiind instabilitatea conducerii de la Kiev, ajutorul acordat Ucrainei ar fi o loterie, „un joc de noroc”.

Directorul Comisiei pentru Europa de Est, Rainer Lindner, a avertizat asupra posibilelor consecințe "fatale" pentru economia germană, în cazul adoptării de sancțiuni contra Moscovei. Kremlinul ar putea recurge la acte de răzbunare la adresa țărilor occidentale și n-ar fi exclus ca Rusia să confiște chiar proprietățile firmelor germane. Dacă Uniunea Europeană vrea să sancționeze Rusia, atunci sancțiunile economice reprezintă calea greșită a subliniat Rainer Lindner.

Ce se întâmplă cu Ucraina dacă rezolvarea crizei politice se amână? Izbucnește războiul civil? Ucraina se află în pragul falimentului. Rusia, pe care mizase Viktor Ianukovici, nu s-a grăbit să ofere credite cât timp situația politică rămâne incertă. Comisarul european pentru Extindere, Stefan Füle, a tras un semnal serios de alarmă: „Nu este doar respectul pentru drepturile omului în joc, ci chiar viitorul Ucrainei”. Conform opiniei comisarului Stefan Füle, un scenariu pozitiv ar fi desenat odată cu extinderea asistenței europene. Cu cât, anume, nu este deocamdată clar. Singura propunere concretă a fost lansată de europarlamentarul român Adrian Severin: ar trebui licitat la un nivel comparabil cu cel avansat de Rusia – aproximativ zece miliarde de euro. Șeful socialiștilor din Parlamentul European, Hannes Swoboda, s-a referit la un plan Marshall gândit în comun de Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. "Iar Rusia ar putea foarte bine să se alăture acestei susțineri, în cazul în care este interesată de modernizarea țării".

În actuala situație, recurgerea la forță de către Rusia "ar fi un joc periculos". Un înalt funcționar de la Moscova a declarat pentru The Financial Times, sub protecția anonimatului, că Rusia este pregătită să lanseze o ofensivă militară în Crimeea, republică autonomă din Ucraina, pentru a interveni în favoarea populației ruse majoritare și pentru a-și apăra bazele militare. „Rusia e pregătită să lupte pentru Crimeea, pentru a-i apăra pe etnicii ruși majoritari în regiune și bazele sale militare”. „Dezintegrarea Ucrainei va genera un război” a subliniat demnitarul rus. „Mai întâi țara va rămâne fără Crimeea, fiindcă vom intra în regiune și o vom apăra, așa precum am făcut-o în Georgia în 2008”.

Izvestia susține că unica ieșire reală din această criză este federalizarea Ucrainei și propune formula "O țară – două sisteme" sau "O țară – două civilizații". Ziarul scrie despre formarea unor "pământuri" puternic autonome pe liniile separației politice și culturale.

De Volkskrant consideră că secesiunea Crimeii nu ar „leza dreptul internațional”. Argumentația cotidianului din Amsterdam este că „nu există nici o reglementare internațională care să interzică locuitorilor unei părți a unui teritoriu să se desprindă de statul în care se găsesc. Dreptul internațional e neutru față de separatism. Un grup etnic nu poate invoca un drept de secesiune, dar nici nu-i este interzis să o facă”.

Vladimir Putin conferă „Crimeei un drept contestat de Moscova, în continuare, provinciei Kosovo, dar recunoscut, în schimb, de Moscova separatiștilor din Abhazia și Osetia de Sud”. Liderul de la Kremlin sugerează că, în cazul Crimeea, Rusia ar proceda exact cum a procedat Alianța Nord-Atlantică când a sărit în ajutorul albanezilor din Kosovo. „Ceea ce se întâmplă (…) în Crimeea și în răsăritul Ucrainei poate fi preludiul împărțirii țării” relevă Frankurter Allgemeine Zeitung. Potrivit ziarului german, Vladimir Putin „și-a asigurat un cec în alb din partea Parlamentului său, care îl îndrituiește să intervină militar în Ucraina”, Moscova afirmând că „ar fi în pericol cetățenii ruși”. Ziarul cere Europei să abordeze „energic și înțelept” criza ucraineană și „intervenția Rusiei” și salută decizia Uniunii Europene de a susține financiar masiv Ucraina. Dar, în acest scop, Uniunii Europene i-ar trebui, potrivit Frankurter Allgemeine Zeitung „un partener ucrainean reformist și capabil de acțiune, acceptat de propria populație și cu o autoritate necontestată. De pildă, de către Moscova”. Prin controlul militar pe care îl deține, Vladimir Putin "poate face viața grea oricărui guvern ucrainean, așa încât, cu toată bunăvoința, viitorul guvern nu prea va avea șanse să aplice necesarele reforme economice și poltice. Și atâta vreme cât nu va reuși, nici nu va avea vreo șansă apropierea Ucrainei de UE” precizează ziarul german.

Ucraina, o țară divizată între Est și Vest, subliniază Libération, care găsește rădăcinile conflictului în istorie și geografie. UE a lansat în 2009 "Parteneriatul Estic" cu alte foste republici sovietice, iar Rusia, care nu vrea să-și piardă controlul asupra a ceea ce consideră "vecinătatea sa apropiată", are, de asemenea, proiectul său de mare uniune: o uniune vamală eurasiatică. Belarus și Kazahstanul au fost de acord cu o uniune vamală cu Rusia. Armenia este pe cale să facă același lucru. Cele două sisteme se exclud reciproc și nici unul nu este credibil fără Ucraina, a doua țară ca mărime din Europa și a opta ca populație.

Folha remarcă îngrijorătoarea analiza lui Leonid Kravciuk, primul președinte al Ucrainei. Potrivit acestuia, intensificarea conflictelor din ultimele săptămâni a adus țara sa în pragul unui război civil. Ostatică a importului de gaze naturale și de petrol din Rusia, Ucraina exte expusă presiunilor exercitate de Moscova. Apropierea de Uniunea Europeană nu este o decizie lipsită de costuri, având în vedere amenințările lansate de Rusia. Cu greu va exista o soluție mai bună pentru ieșirea din această criză decât una negociată cu participarea Rusiei și a Uniunii Europene, este de părere publicația.

Potrivit The Daily Mail: „Haosul din Kiev ar putea declanșa un tsunami care rupe geamandurile Europei de Vest. Este o greșeală să credem că suntem simpli spectatori, de la o distanță sigură. Poate că Ucraina este astăzi la fel de străină pentru britanici precum era atunci când o criză obscură pe coasta sa de sud, în timpul Reginei Victoria, s-a transformat în Războiul din Crimeea”.

Ministrul eston de Externe, Urmas Paet, i-a comunicat telefonic Înaltulului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Catherine Aston, că este posibil ca fosta administrație Viktor Ianukovici să nu fie responsabilă pentru victimele din Piața Independenței, lunetiștii fiind recrutați de lideri proeuropeni, conform BBC. În Ucraina "există impresia din ce in ce mai clară că în spatele lunetiștilor nu a fost Ianukovici, ci a fost cineva din cadrul noii coaliții" proeuropene, i-a transmis Urmas Paet lui Catherine Ashton. Replica lui Catherine Ashton a fost "Cred că vreau să investigăm. Vreau sa spun că nu auzisem asta până acum, este interesant".

Urmas Paet a confirmat conversația telefonică. Ministrul eston de Externe a precizat că deține informațiile de la un medic-coordonator al serviciului medical de voluntariat care exista în Piața Independenței din Kiev, care a comunicat că victimele ambelor părți din Piața Independenței au fost împușcate cu aceleași tip de arme.

Pe de altă parte, medicul-coordonator a precizat, pentru Daily Telegraph, că nu a avut acces la victimele din rândul forțelor de ordine, fără a preciza de unde a obținut informațiile care au condus la concluzia menționată.

Pe de altă parte, imigrația ilegală în UE reprezintă o preocupare europeană. O Task Force (Forță Operațională) specială a fost înființată ca urmare a tragediei de la Lampedusa, în care cel puțin 300 de imigranți ilegali în drum spre UE au murit atunci când barca lor s-a scufundat în largul coastei insulei italiene. Malta este nemulțumită de mișcarea lentă a birocrației europene, a precizat The Malta Independent, având în vedere faptul că insula a cerut un ajutor de urgență din partea UE pentru a combate afluxul de lucrători ilegali care sosesc pe coastele malteze.

RUSIA, ÎN CENTRUL PREOCUPĂRILOR OCCIDENTULUI, APRILIE 2014

Rasmussen: NATO nu vrea un nou război rece

Nici o țară membră NATO nu dorește un nou război rece, a declarat secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Anders Fogh Rasmussen. “Nici un membru al NATO nu vrea revenirea la epoca războiului rece, dar vedem încercări ale Kremlinului de a da înapoi timpul și de a împărți din nou Europa în zone de influență” În același timp, secretarul general al NATO subliniază că Alianța Nord-Atlantică a fost nevoită să reacționeze la demersurile autorităților ruse față de Ucraina. “Grație aliaților noștri de pe ambele maluri ale Atlanticului, noi am crescut de peste două ori numărul de avioane de vânătoare pentru misiunea de patrulare a spațiului aerian al țărilor baltice. Avioanele noastre radar AWACS patrulează deasupra Poloniei și a României. Aliații și-au consolidat, între altele, prezența în Marea Neagră”.

Reprezentantul permanent al Rusiei la NATO, Aleksandr Grușko, a acuzat, anterior, că Alianța Nord-Atlantică încearcă să convingă comunitatea internațională de “intențiile agresive” ale Moscovei pentru a resuscita războiul rece. Potrivit RIA Novosti, Ministerul rus de Externe a evocat în repetate rânduri responsabilitatea politicienilor occidentali, inclusiv din SUA și țări NATO, care au instigat radicalii ucraineni la schimbarea prin forță a regimului de la Kiev, ceea ce a dus la escaladarea crizei în Ucraina. În timpul evenimentelor de la Kiev, miniștri de Externe din țări europene membre NATO, precum și diplomați americani au fost văzuți, în mod repetat, în Piața Maidan din Kiev, subliniază agenția rusă de știri RIA Novosti.

Rusia a oprit importurile de lactate de la șase companii ucrainene

Agenția pentru protecția consumatorilor din Rusia, Rospotrebnadzor, a anunțat că a suspendat importurile de produse lactate de la șase companii din Ucraina. Rospotrebnadzor a afirmat într-un comunicat că, în urma efectuării testelor de laborator, a constatat faptul că produsele încalcă reglementările privind lactatele. “Pentru a asigura drepturile consumatorilor, Rospotrebnadzor a suspendat importurile în Federația Rusă de la șase firme de produse lactate din Ucraina”.

O subsidiară a Raiffeisen Bank International a anunțat că închide toate sucursalele sale din Crimeea, în urma anexării peninsulei de către Rusia. Raiffeisen Bank Aval – la care Raiffeisen Bank International deține 96,41% din acțiuni – închide ultimele șase din cele 32 de sucursale pe care le deține în Crimeea, a declarat un purtător de cuvânt al grupului bancar austriac. “Vom închide într-adevăr toate sucursalele noastre din Crimeea” a anunțat oficialul RBI, fără a oferi detalii suplimentare.

Grupul american McDonald's a anunțat suspendarea activității la restaurantele sale din Crimeea “din motive legate de fabricație”, dar speră să-și reia operațiunile de îndată ce va fi posibil. Cel mai mare lanț de restaurante din lume a anunțat că va oferi locuri de muncă angajaților săi din Crimeea în alte locații McDonald's din Ucraina și îi va ajuta la relocare.

Noi sancțiuni europene pentru Rusia – o "sinucidere economică"

Dacă Uniunea Europeană impune noi sancțiuni Rusiei, pierderile UE ar putea ajunge la 1.000 de miliarde euro, ceea ce ar însemna "sinucidere economică" – a apreciat Serghei Glaziev consilier pe probleme economice al presedintelui rus Vladimir Putin. Potrivit acestuia, Germania riscă să piardă 200 de milioane euro. "Vor avea de suferit Ucraina – cu toate că occidentalii pretind că îi apără interesele – și țările baltice, care au adoptat poziția cea mai agresivă" a avertizat Serghei Glaziev. Letonia, Lituania și Estonia ar putea suferi pierderi comparabile cu PIB-urile naționale, a sublinat consilierul economic, adăugând că "sancțiunile vor constitui o sinucidere economică pentru Europa".

Odată cu Crimeea, Rusia preia gazele din Marea Neagră

Ucraina, rămasă de facto fără Crimeea, a pierdut, de asemenea, și controlul asupra zăcămintelor de gaze din Marea Neagră, care ar putea reveni companiei ruse Gazprom. Declarația de independență adoptată de Parlamentul din peninsulă în vederea alipirii la Rusia include, de asemenea, "platoul continental și zona economică exclusivă din Marea Neagră".

Una dintre primele decizii ale autorităților separatiste din peninsulă după referendum a fost să "naționalizeze" compania locală Ciornomornaftogaz – care extrage petrol și gaze din Marea Neagră – filiala operatorului public ucrainean Naftogaz. Compania explotează 17 zăcăminte, dintre care 11 de gaze naturale, două de petrol și patru de gaz condensat și dispune de 13 platforme offshore, în Marea Azov și în Marea Neagră. Compania are peste 4.000 de angajați.

Vicepremierul din Crimeea, Rustam Temirgaliev, a declarat pentru cotidianul Kommersant că licitația pentru "privatizarea" companiei va fi lansată în scurt timp, iar Gazprom și-a manifestat interesul. La rândul său, vicepreședintele Ciornomornaftogaz a precizat că reprezentanți ai puterii locale proruse au venit să-și instaleze oamenii la conducerea companiei, însoțiți de persoane înarmate. "Erau și patru reprezentanți ai Gazprom" a afirmat Volodimir Pletciun. "Au început rapid să verifice documentele" a adăugat el. Compania Ciornomornaftogaz a produs 1,6 miliarde metri cubi de gaze în 2013, ceea ce înseamnă peste 5% din producția Ucrainei. De asemenea, aceasta reprezintă o creștere cu 40% în raport cu 2012 și un volum suficient pentru a asigura necesarul de consum al Crimeei. Dmitro Marunici, analist la Institutul de studii energetice din Kiev, consideră, însă, că nu este vorba despre "pierderi critice" pentru Ucraina. "Tot gazul extras de companie ajunge la consumatorii din Crimeea, ceea ce înseamnă că locuitorii din estul Ucrainei nu vor fi afectați".

Pentru Kiev, pierderea este cu atât mai importantă cu cât, în ultimii ani, Ucraina și-a intensificat eforturile în vederea reducerii dependenței de importurile de gaze din Rusia. Astfel, sume mari au fost investite în modernizarea echipamentelor companiei, care are în vedere dublarea producției până în 2015, dar și pentru construirea de noi gazoducte spre sudul Ucrainei. Un alt proiect al Ucrainei în Marea Neagră, anunțat în septembrie 2013 cu prilejul Adunării Generale ONU, a suferit o lovitură prin retragerea companiei olandezo-britanică Shell. Unul dintre principalii investitori în exploatarea acestui zăcământ, compania ExxonMobil, a suspendat, la rândul său, discuțiile, preferând să aștepte normalizarea situației.

Pe cale de consecință, Kievul se vede nevoit să cumpere de la Gazprom la un preț ridicat gazele extrase de compania Ciornomornaftogaz. "Mai mult de 50% din producția de gaz prevăzută până în 2015 va fi vândută pe plan local la un preț scăzut", au apreciat analiștii de la Société Générale într-un raport pentru clienți. "Estimăm că restul va fi vândut Ucrainei, unde prețurile corespund contractelor pe termen lung aplicate la nivelul UE" care asigură cea mai mare parte a profiturilor Gazprom, au adăugat analiștii. Ei anticipează, însă, proceduri complicate la Curtea Internațională de Arbitraj în vederea contestării proprietății asupra companiei, ținând cont de statutul contestat al Crimeei și de faptul că Occidentul refuză să recunoască alipirea la Rusia. "Conflictul va dura mai mulți ani" a subliniat Valeri Nesterov, analist la Sberbank CIB, din Moscova. "Achiziția este politică. Valoarea companiei este scăzută, dar, în condițiile în care se află pe teritoriul nostru, al Rusiei, este corect să o cumpărăm" a precizat.

Acțiuni pro-ruse în estul Ucrainei

Acțiunile proruse s-au amplificat în estul Ucrainei, în special la Donețk, unde separatiștii au decis să organizeze un referendum având ca subiect suveranitatea regională. Ucraina s-a confruntat cu pericolul secesiunii în zonele rusofone frontaliere cu Rusia, unde activiștii au proclamat “republica suverană Donețk”, conform unui plan rus de “dezmembrare” a țării, după cum atenționează guvernul pro-european de la Kiev.

În fața acestui nou pericol cu care se confruntă guvernul interimar de la Kiev după înlăturarea regimului Ianukovici, în februarie 2014, Washingtonul i-a solicitat președintelui rus Vladimir Putin să înceteze “destabilizarea” Ucraina și a amenințat Moscova cu “noi sancțiuni contra economiei ruse” în caz de derapaj, a precizat Biroul de presă al Casei Albe. Vladimir Putin s-a angajat să apere, “prin toate mijloacele”, în caz de violențe, populațiile rusofone din republicile fostei URSS, iar desfășurarea a aproximativ 40.000 de soldați ruși la frontierele cu Ucraina a stârnit temeri.

La Harkov situația s-a menținut tensionată, iar la Donețk – oraș cu un milion de locuitori, situat la aproximativ 50 de kilometri de frontiera cu Federația Rusă – evenimentele s-au accelerat. După ce au pus stăpînire pe clădirea Administrației, manifestanții au intrat și în cea a Serviciilor de Securitate (SBU), unii având arme. Baricadați în clădirile administrative ale orașului, separatiștii au proclamat, “republica populară Donețk”. Au decis să organizeze un referendum privind suveranitatea regională. Potrivit site-ului de informații Ostrov, separatiștii au cerut alipirea la Federația Rusă. Postul de televiziune ucrainean Kanal 5 a difuzat imagini cu un bărbat care cerea “forțe de intervenție” rusești, provocând temeri în legătură cu posibilitatea apariției unei situații similare celei din Crimeea. Anterior anunțului care s-a făcut auzit la Donețk, guvernul de la Kiev a denunțat planul Moscovei de a “destabiliza situația, pentru ca o armată străină să treacă frontiera și să cucerească teritoriul ucrainean”. “Acest scenariu este scris de Federația Rusă și singurul său scop este de a dezmembra Ucraina” a declarat premierul ucrainean, Arseni Iațeniuk, în timpul unei reuniuni de urgență a guvernului. Președintele interimar Oleksandr Turcinov i-a acuzat pe separatiști că “lucrează cu serviciile secrete rusești” pentru a “repune în scenă scenariul din Crimeea”.

Răspunsul dat de comunitatea internațională la provocarea rusă în Ucraina este destul de “inocent”, iar Moscova, în pofida tuturor cererilor și eforturilor depuse de comunitatea internațională, nu a făcut nimic pentru a opri agravarea tensiunilor și concentrarea forțelor ruse în țara vecină, a declarat ministrul lituanian de Externe, Linas Linkevicius. “Asistăm zilnic la incidente în partea de est a Ucrainei, în localități precum Lugansk, Harkov sau Donețk. Este un lucru foarte alarmant. Măsurile luate au fost insuficiente pentru a schimba situația” a precizat șeful diplomației lituaniene.

Linas Linkevicius a apreciat că nu ar trebui eliminată posibilitatea unei intervenții rusești în estul Ucrainei. În Caucaz, în anul 2008 a avut loc un proces similar. A început mai întîi emiterea de pașapoarte, după care s-au declanșat conflictele, apoi au fost trimise trupe pentru a-i apăra pe oameni. În final o parte a Georgiei a fost ocupată în timp ce operațiunea militară a continuat. În opinia sa, în prezent are întâmplă ceva împotriva căruia nu există un răspuns clar sau există doar unul “innocent”. “Acum este prea tîrziu pentru a schimba lucrurile, dar este important să tragem învățămintele necesare pentru a evita ca astfel de precedente să se repete în viitor” a precizat Linas Linkevicius.

Posibilitatea ca Rusia să intervină în estul Ucrainei preocupă Lituania. “Avem garanția NATO, dar din păcate aceste garanții nu sunt valabile și pentru teritoriul ucrainean” a afirmat ministrul lituanian de Externe. În opinia sa, NATO nu are obligația să-și implice militar forțele, dar Alianța Nord-Atlantică poate spori garanțiile implicite de securitate, desfășurînd exerciții militare pe mare sau menținând un anumit tip de prezență în teren. “Eu aș propune instalarea unor forțe preventive, pentru că vedem că argumentele pur și simplu nu funcționează, la fel și sancțiunile”, a continuat oficialul lituanian.

Ceea ce s-a întîmplat în Ucraina este, în opinia sa, un conflict autoindus. “În Lituania, nu există condițiile necesare pentru repetarea situației din Ucraina. Cetățenii noștri și majoritatea populației vorbesc limba lituaniană. Nu există nici un motiv firesc pentru un conflict, deși, uneori, pare că aceste motive nu trebuie să fie neapărat firești” a apreciat șeful diplomației lituaniene.

Rusia s-a pronunțat prin vocea Ministerului de Externe, cerând să nu mai fie acuzată pentru toate problemele Ucrainei. Moscova și-a reafirmat opinia, potrivit căreia doar “federalizarea” ar putea asigura “interesele tuturor regiunilor țării”, în condițiile în care, adesea, estul rusofon, cu precădere dependent economic de Rusia, este opus centrului și vestului Ucrainei, considerate regiuni naționaliste. Această opțiune a fost din nou respinsă de Kiev, care vede în ea o ușă deschisă către divizarea țării. "Ucraina răspândește minciuni potrivit cărora Rusia s-ar afla în spatele evenimentelor din sud-estul țării. Este o minciună sfruntată" a afirmat Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe.

Premierul rus Dmitri Medvedev consideră că Ucraina se află în pragul unui război civil, în contextul în care autoritățile proeuropene de la Kiev acuză Moscova de amestec în escaladarea tensiunilor separatiste din sud-estul țării. “În Ucraina s-a vărsat din nou sânge. Țara e în pragul unui război civil. Este un lucru foarte trist. Cauza tragediei ucrainene este că autoritatea legitimă nu a încercat să mențină legea și ordinea în regiuni, atunci când au început să fie ocupate clădirile oficiale, în timp ce autoritățile nelegitime, prin contrast, speră să restabilească ordinea, pe care chiar ele au călcat-o în picioare cu cinism, venind la putere printr-o lovitură de stat”. Pe de altă parte, Kremlinul a anunțat că președintele rus Vladimir Putin a primit "numeroase cereri" de ajutor din regiunile est-ucrainene și urmărește situația cu "mare îngrijorare".

După ce a informat că trupele ruse masate la frontiera cu Ucraina s-ar afla în dispozitiv de luptă, armata ucraineană a anunțat că a amenajat poziții de tragere la frontiera cu Rusia. Mii de militari ucraineni patrulează zona de graniță, a relatat publicația ucraineană Segodnia. Ministrul ucrainean al Apărării, Mihail Koval, a declarat că forțele armate ale Ucrainei sunt pregătite de luptă. “Forțele armatei ucrainene se pregătesc pentru a îndeplini sarcinile stabilite prin decizia Consiliului Național de Securitate și Apărare” a afirmat Mihail Koval, subliniind că armata poate să se implice în operațiunea antiteroristă împotriva insurgenților secesioniști din sud-estul țării fără instituirea stării de necesitate în aceste zone. Președintele interimar al Ucrainei, Oleksandr Turcinov, a promulgat decretul cu privire la începerea operațiunii antiteroriste în sud-estul țării.

Șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a subliniat că Moscova consideră inacceptabilă utilizarea forței în sud-estul Ucrainei, după ce Kievul a declanșat o operațiune antiteroristă împotriva militanților proruși. “Suntem convinși că folosirea forței pentru rezolvarea situației din sud-estul Ucrainei este inacceptabilă”. "Rusia cere urgent Ucrainei să suspende trimiterea de forțe în sud-estul țării pentru reprimarea protestelor”.

În Ucraina sunt programate alegeri prezidențiale anticipate în 25 mai. Kievul suspectează Moscova că dorește să submineze acest scrutin prin provocarea de probleme sau prin cereri privind organizarea de referendumuri privind federalizarea Ucrainei, autonomia unor regiuni sau alipirea la Rusia.

Pe de altă parte, Ucraina se zbate într-o profundă criză economică, supraviețuirea ei depinzând de un acord de principiu încheiat, la sfîrșitul lunii martie, cu Fondul Monetar Internațional. Perspectivele au devenit și mai sumbre odată cu majorarea cu 80% a prețului pentru gazul livrat Ucrainei de Rusia. Kievul a denunțat această “presiune politică”, atenționând cu privire la un nou război al gazului, care ar putea periclita aprovizionarea întregii Europe.

FLASH. OPINII DE PRESĂ

Legat de Ucraina, Europa „ar trebui” să-și „pună casa în ordine”

Americanii și rușii „vorbesc din nou” "despre Crimeea" precizează Die Welt, referitor la întâlnirea de la Paris a șefilor diplomației americană și rusă, John Kerry și Serghei Lavrov. Ziarul semnalează că, în scopul relansării economice, Uniunea Europeană vrea să înlesnească, în viitor, obținerea de vize pentru cetățenii din afara spațiului Schengen. Die Welt consemnează limpezirea scenei politice ucrainene înaintea alegerilor prezidențiale, după ce Vitali Kliciko a renunțat la candidatură în favoarea miliardarului Petro Poroșenko, viitorul contracandidat al Iuliei Timoșenko. Pe de altă parte, însă, Frankfurter Allgemeine Zeitung apreciază că „Moscova nu are de gând să-și normalizeze relațiile cu Ucraina câtă vreme nu va domni la Kiev un președinte după gustul Kremlinului. Or, un asemenea învingător în scrutinul ucrainean e mai mult decât îndoielnic. Pe locul doi, pe lista doleanțelor rusești, se găsește un virtual eșec al actualului guvern democratic și avem toate motivele să ne temem că în următoarele săptămâni conducerea rusească va face tot ce-i va sta în puteri spre a obține acest fiasco”. Ziarul concluzionează că ar fi bine să i se recomande Iuliei Timoșenko să se ferească de o dispută între partide.

Neue Zürcher Zeitung consideră că Petro Poroșenko beneficiază de un avantaj considerabil întrucât se bucură de sprijinul lui Vitali Kliciko și s-a dovedit a fi nu doar un om de afaceri de succes, dar și un politician cu bună intuiție. Petro Poroșenko a susținut mișcarea pro-europeană pe Maidan și e considerat un posibil edificator de punți între ucrainenii din vest, cei din est și minoritatea rusă. Averea lui Poroșenko – supranumit „regele ciocolatei” – este estimată la 1,3 miliarde dolari. El a lansat un apel la unitatea forțelor democratice, "obligatorie, date fiind numărul și amploarea problemelor cu care se confruntă țara".

Frankfurter Allgemeine Zeitung precizează că Rusia a subliniat, recent, „dreptul la autoderminare” – rămânând de văzut dacă urmează să fie valabil și pentru ucraineni. „Ministrul rus de Externe a decretat, mai nou, ce obligații multiple are de îndeplinit, pe viitor, Ucraina. Ea va avea datoria de a elabora o nouă Constituție. Va avea „datoria” de a-și lua angajamentul să nu adere vreodată la NATO. Și va mai avea „datoria” de a se federaliza. Ultima condiție i-ar fi deosebit de utilă Moscovei. S-ar găsi, în acest caz, mai lesne, oameni în unități geografice mai ușor de gestionat, care să se lase protejați, conform misiunii protectoare firești a protectorilor dreptului la autoderminare”. Este anticipată articularea energică, pe viitor, în convorbiri cu alți miniștri de Externe, a acestor revendicări ale șefului diplomației ruse. Ziarul semnalează și opinia comisarului european pentru Economie, Olli Rehn, care exclude posibilitatea includerii rapide a Ucrainei în Uniunea Europeană. Potrivit opiniei sale, Europa ar trebui mai întâi să-și facă temele de casă, în speță să fie "realistă" și „să-și pună” în prealabil „casa în ordine”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung menționează și criticile ministrului german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, la adresa strategiei Uniunii Europene privind Ucraina. Potrivit șefului diplomației germane, în abordarea „parteneriatului estic”, partenerii UE ar trebui feriți, în viitor, de obligația de a lua o decizie tranșantă pentru sau contra Occidentului.

Der Spiegel îl califică pe ministrul german de Externe, Frank-Walter Seinmeier, drept "acrobat pe sârmă". Șeful diplomației germane a avertizat în privința unei scindări a Europei, precizând că trebuie lansate „semnale clare” către Rusia, a calificat ocuparea Crimeei drept anexare, subliniind, în același timp, însă, că trebuie evitată o escaladare a situației.

Die Zeit afirmă că "Vladimir Putin ne-a trezit, acum, cu brutalitate, din visul" unei "păci eterne" în Europa. Rusia a folosit prilejul "geografic" care s-a ivit, practicând o "politică expansionistă în sensul clasic al cuvântului". Publicația este de părere că "Putin nu este un imperialist, ci un oportunist" și, din acest motiv, Occidentul ar trebuie să nu-i mai servească asemenea "chilipiruri" precum Crimeea.

Factorii de decizie din SUA trebuie să se calmeze și să accepte că, acum, Crimeea face parte din Rusia, a afirmat vice-ministrul rus de Externe, Serghei Riabkov, preluat de Interfax. "Ce îi putem sfătui pe colegii americani să facă? Să petreacă mai mult timp în aer liber, să practice yoga, să rămână la diete care presupun combinații alimentare, poate să se uite la televizor la câteva programe de comedie. Asta ar fi mai bine decât să se tensioneze și să-i tensioneze și pe alții, știind că, oricum, momentul a trecut (…). Crizele, plânsul și isteria nu vor ajuta". Diplomatul rus a mai afirmat că înghețarea relațiilor bilaterale a provocat „o situație ridicolă” în care au fost anulate chiar și întâlniri între meteorologii din cele două țări. "Ei bine, asta este alegerea Americii" care nu reușește „să accepte situația ce a fost modelată, în mare parte, (..) de către Statele Unite și de aliații lor europeni” prin aducerea de „forțe antiruse, la putere, în Ucraina” a precizat Serghei Riabkov.

Agenția Europeană pentru Securitate Aeriană (AESA) a emis o recomandare pentru companiile aeriene internaționale în sensul de a evita spațiul aerian al Crimeei, considerat în acest moment ca fiind periculos din cauza tensiunilor, precizează Le Figaro. Organizația Internațională de Aviație Civilă a recomandat companiilor de zbor să evite, de asemenea, spațiul aerian controlat de Simferopol, capitala regiunii Crimeea, potrivit AFP.

După alipirea Crimeei și plasarea trupele ruse la granița cu Ucraina, Vladimir Putin nu va înceta să extindă influența Rusiei până nu va fi "cucerit" Belarus, statele baltice și Finlanda, a afirmat unul dintre foștii consilieri ai președintelui rus, citat de The Independent.

Ziarul suedez Svenska Dagbladet a consemnat declarația lui Andrej Illarionov, consilier economic șef al președintelui rus în perioada 2000-2005, conform căruia Vladimir Putin încearcă să realizeze o "dreptate istorică" prin revenirea la geografia politică din perioada lui Stalin. Rusia va susține că acordarea independenței pentru Finlanda, în 1917, a fost un act de "trădare a intereselor naționale" a afirmat Andrej Illarionov. Finlanda – care a fost parte a Imperiului rus timp de 108 ani, sub forma unui ducat autonom – nu este stat membru NATO, deci eventuala acțiune a Rusiei nu va fi considerată un atac împotriva Alianței Nord-Atlantice. La rândul său, ziarul austriac Die Presse apreciază că politica expansionistă a Rusiei nu se va opri la Ucraina.

Potrivit fostului premier luxemburg Jean-Claude Junker – candidatul Partidului Popular European la președinția Comisiei Europene – "După evenimentele din Ucraina, a devenit foarte urgent ca europenii să semneze Acordul de asociere cu Republica Moldova în următoarele săptămâni. Altfel, Republica Moldova ar putea fi următoarea victimă a agresiunii ruse. Putin reacționează doar la acțiuni concrete ale UE, doar atunci când îi spunem clar că nu acceptăm comportamentul lui".

Uniunea Europeană va semna Acordul de Asociere cu Republica Moldova până în iunie 2014, a anunțat președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Chișinăul a parafat Acordul de Asociere cu UE în noiembrie 2013, la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius.

Putin „a trezit Alianța Nord-Atlantică din picoteală”

Forțele militare ruse ar putea pătrunde în sud-estul Ucrainei și prelua relativ ușor o serie de obiective militare-cheie în aproximatIv trei zile, a avertizat NATO, potrivit The Telegraph.

Acțiunea lui Vladimir Putin "a trezit Alianța Nord-Atlantică din picoteală", punând capăt încercării "de a găsi o justificare pentru importanța acestei alianțe militare în sens clasic". "La 65 de ani de la înființare, NATO era pe cale de a cădea într-o adâncă picoteală, devenind aptă pentru pensie" a precizat Die Welt.

Prin supravegherea spațiului aerian din țările baltice cu avioane de tip Eurofighter, de exemplu, NATO vrea să țină la distanță Rusia, "nu, însă, s-o provoace. De aceea nici nu a dat curs (…) solicitărilor Poloniei de a staționa trupe terestre pe teritoriul acestui stat". Dar "semnalul este limpede",: "NATO este dispusă să apere partenerii răsăriteni de posibile atacuri din partea Rusiei". Ceea ce nu înseamnă că ne aflăm în fața unui război, conchide Süddeutsche Zeitung. Însă, "raporturile dintre NATO și Rusia s-au modificat dramatic. Au existat timpuri în care Rusia devenise aproape un partener al NATO. Acum, e din nou adversar".

"În ceea ce privește reacția la anexarea Crimeei de către Moscova, NATO a jucat până acum un rol secundar" afirmă Frankfurter Allgemeine Zeitung. Rusia a anexat un teritoriu al unei țări căreia Alianța Nord-Atlantică i-a promis că o va primi în rândurile sale, dar acest lucru nu s-a petrecut. Ucraina nu poate, așadar, primi sprijin din partea NATO, potrivit Articolului 5 al statutului Alianței, nefiind membră a acesteia. Și nici nu se poate afirma că Putin a atacat spațiul NATO sau că a stațioant trupele rusești la frontierea cu un stat membru al Alianței Nord-Atlantice, comentează FAZ. Aliații n-au reacționat la tentativa lui Vladimir Putin de a marca o zonă de influență chiar în inima Europei, o regiune care nu are voie să se apropie de Occident și care tebuie să rămână dependentă de Rusia. Cotidianul german se întreabă cât sprijin va fi dispusă NATO să ofere statelor care se simt amenințate de Moscova, de exemplu, Republicii Moldova, mai ales că, până acum, Alianța a evitat un răspuns clar în acest sens.

Tagesspiegel subliniază că și în cazul crizei din Ucraina are valabilitate adagiul formulat de fostul cancelar german Willy Brandt, laureat al premiului Nobel pentru Pace – „schimbare prin apropiere”. Chiar în condițiile în care că "Putin nu este un democrat, așa după cum nici Rusia nu este o democrație din perspectiva statului de drept european", publicația berlineză susține calea dialogului.

Situația legată, în general, de Ucraina este cu atât mai complicată cu cât unele state situate la frontiera Uniunii Europene se caracterizează prin instabilitate. Avertismentul este lansat de Der Spiegel care își argumentează afirmația pe datele unui studiu realizat de Economist Intelligence Unit.

Rusia și-a rechemat la Moscova, pentru consultări, reprezentantul militar la NATO, generalul Valeri Ievnevici, a precizat Ria Novosti. „Nu mai vedem oportunitatea continuării cooperării militare obișnuite cu NATO” a declarat ministrul adjunct rus al Apărării, Anatoli Antonov. Anterior, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, le-a solicitat reprezentanților NATO explicații privind acțiunile în Europa de Est, după ce Alianța Nord-Atlantică a promis să consolideze apărarea membrilor săi din regiune.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a afirmat că Rusia „a violat toate principiile și înțelegerile internaționale, în primul rând pe cel de a nu invada alte țări” . Potrivit Reuters, NATO a acceptat oferta Estoniei, prin care statul baltic pune la dispoziție Alianței baza aeriană de la Amari pentru a fi posibile manevrele militare ale avioanelor americane în zona Estoniei, Lituaniei și Letoniei. Dialogul în cadrul Consiliului NATO-Rusia va putea continua la nivel de ambasadori sau la un nivel superior, pentru a permite schimbul de opinii. NATO își va reexamina relațiile cu Moscova în cadrul următoarei reuniuni la nivel de miniștri de Externe, prevăzută pentru luna iunie.

NATO are în vedere măsuri "pentru o mai mare deschidere către Estul Europei". Conform publicației Der Spiegel, care a intrat în posesia unui document confidențial al NATO, Alianța pregătește o serie de măsuri "cu urmări practice pentru impulsionarea relațiilor cu Armenia, Azerbaidjanul și Republica Moldova". Conform documentului confidențial obținut de Der Spiegel, scopul pe termen scurt al NATO este „asigurarea stabilității în Est în contextul actual”.

În document sunt detaliate măsuri specifice de sprijin pentru fiecare țară. În privința Republicii Moldova, Alianța Nord-Atlantică își propune creșterea vizibilități sale. Conform documentului publicat de Der Spiegel, în Azerbaidjan, țară bogată în resurse, eforturile SUA s-ar concentra pe training militar și pe cooperare sporită în domeniul securității cibernetice și energetice. La Vilnius, Azerbaidjanul s-a rezumat la a semna un acord de facilitare a eliberării vizelor cu Uniunea Europeană, acordul de readmisie și parteneriatul pentru mobilitate urmând a fi semnate "la o dată ulterioară". În Armenia, țară care a declinat parafarea acordului cu UE la presiunea Rusiei, eforturile s-ar concentra pe training militar. Armenia, Azerbaidjanul și Republica Moldova ar urma sa fie încurajate să participe și la proiectele Smart Defence ale NATO, care prevăd achiziționarea de echipamente militare și utilizarea acestora în comun pentru a spori eficiența capacităților de apărare. Un exemplu de proiect Smart Defence este patrularea în comun a spațiului aerian din țările baltice.

Se pare că toate statele membre sunt de acord cu pachetul de măsuri menționat în raportul obținut de Der Spiegel. În privința unei eventuale extinderi NATO către est, părerile sunt împărțite. Dacă secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, se pronunță, indirect, favorabil unui asemenea scenariu, afirmând că fiecare stat care promovează valorile Alianței și care poate contribui la siguranța nord-atlantică poate cere aderarea la NATO, în schimb Germania vede lucrurile diferit. „Deocamdată. această extindere a NATO nu se află pe lista noastră de priorități” a declarat purtătorul de cuvânt al Executivului de la Berlin – declarație previzibilă în condițiile în care Angela Merkel s-a manifestat cu precauție, considerând că criza din Ucraina ar trebui rezolvată prin metode politice, diplomatice.

Atâta vreme cât Rusia ocupă două provincii georgiene iar conflictul nu poate fi soluționat, Alianța Nord-Atlantică nu-i face o ofertă concretă Georgiei. Președintele american Barack Obama a declarat că nu vede, momentan, Georgia și Ucraina în NATO. La rândul său, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a făcut declarații rezervate în privința Georgiei, limitându-se la a afirma că această țară va fi primită "cândva" în structurile Alianței Nord Atlantice. Anders Fogh Rasmussen a precizat că "nici o țară, deci nici Rusia, nu poate stabili în locul unei alte țări din ce alianță trebuie aceasta să facă parte". Însă, a evitat să precizeze în ce măsură, în Țara Galilor, în septembrie, se va lua în calcul primirea de noi membri.

Declarația oficialului NATO survine în contextul opoziției manifestate de Moscova în privința aderării Ucrainei și Georgiei. Conform secretarului general al Alianței, Georgia rămâne una dintre țările cu cea mai importantă participare militară din Afganistan, inclusiv în 2014.

Bulgaria este al treilea stat european – pe lângă Elveția și Germania – care afirmă că va evita să adopte, împotriva Rusiei, sancțiuni ce i-ar putea leza interesele economice. Sofia a transmis mesajul că interesul țării este mai important decât decizia comunității internaționale cu privire la sancționarea Rusiei. Ambasadorul Bulgariei la Moscova, Boyko Kotsev, a anunțat că țara sa va ușura sesizabil procedura de obținere a vizelor pentru cetățenii ruși. ”Vizele nu vor fi suspendate, iar regimul de vize ar putea fi facilitat la o perioadă de emitere lungă de două, trei zile și o așteptare de două, trei minute pentru a le primi” a precizat Boyko Kotsev.

Bulgaria are în vedere deschiderea de noi birouri pentru acordarea de vize în Rusia. Acum, există 23 de sedii pe întreg teritoriul Federației Ruse și patru alte consulate. Primul consulat adițional va fi deschis în Ekaterinsburg și va intra în funcțiune până la sfârșitul primului semestru al acestui an.

UE-RUSIA-UCRAINA: REAȘEZARE A CENTRILOR DE PUTERE, OCTOMBRIE 2014

Kremlinul cere modificări ale Acordului de asociere UE-Ucraina

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, cere ca în cele 15 luni de amânare a punerii în aplicare a părții comerciale, de liber schimb, a Acordului de asociere dintre Uniunea Europeană și Ucraina să fie folosite pentru inițierea de modificări substanțiale la textul documentului.

"Continuăm să credem că doar niște modificări substanțiale în Acordul de asociere, modificări care să țină cont de întregul spectru de riscuri pentru relațile economice ruso-ucrainene și pentru toată economia rusă, riscuri ce ar putea apărea ca urmare a punerii în aplicare a acestui document, ne vor permite să menținem relațiile comercial-economice existente între Federația Rusă și Ucraina" a precizat Vladimir Putin într-o scrisoare adresată președintelui în exercițiu al Comisiei Europene, Jose Manuel Durrao Barroso. Vladimir Putin a atenționat, de asemenea, că orice pas pentru modificarea legilor ucrainene în vederea adaptării lor la legislația UE va fi considerată o încălcare a acordurilor și va determina măsuri de răspuns din partea Rusiei. Anterior, Vladimir Putin i-a adresat o scrisoare omologului său ucrainean, Petro Poroșenko, în care „liderul rus atenționa în legătură cu implementarea Acordului de asociere în forma sa actuală”

Înalți funcționari europeni au insistat asupra imposibilității de a iniția modificări în Acordul de asociere. "Am decis un fel de time out" a afirmat comisarul european pentru comerț, Karel De Gucht. Potrivit comisarului european, acordul nu conține prevederi ce împiedică Ucraina să-și reglementeze standardele interne în perioada amânării părții comerciale a Acordului de asociere. "Desigur, rușii văd în această amânare nu o perioadă de clarificare, ci posibilitatea de a introduce o parte terță și, în acest fel, de a lipsi acordul de conținut" a subliniat Karel De Gucht.

Președintele ucrainean Petro Poroșenko a solicitat Cabinetului de la Kiev să elaboreze un proiect de lege privind renunțarea la statutul actual de țară nealiniată. Totodată, printr-un decret, a făcut să intre în vigoare decizia Consiliului pentru Securitatea Națională și Apărare din 28 august „cu privire la măsurile de urgență pentru securitatea Ucrainei și creșterea capacității sale de apărare”. Petro Poroșenko a transmis guvernului să pregătească eventuala închidere temporară a graniței Ucrainei cu Rusia, care se întinde pe o lungime pe 2.300 de km.

În replică, Iuri Ușakov, consilierul președintelui rus, a subliniat că Rusia susține și militează pentru menținerea, de către Ucraina, a statutului de țară nealiniată. „Susținem statutul de țară nealiniată al Ucrainei” a precizat Iuri Ușakov, comentând declarațiile președintelui ucrainean Petro Poroșenko privind modificarea unui asemenea statut. Totodată, consilierul lui Vladimir Putin a precizat că, în viziunea Kremlinului, este „ciudat” și „fără precedent” discursul rostit de președintele SUA, Barack Obama, de la tribuna Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, în care Rusia a fost așezată pe același plan cu unele „amenințări mondiale” la adresa securității. „Atunci când președintele SUA plasează așa-zisa agresiune rusă în Europa printre alte provocări la adresa securității internaționale, undeva între virusul Ebola și acțiunile teroriștilor, pot să afirm că nu-mi amintesc ca predecesorii săi să fi caracterizat în acest fel locul și rolul Rusiei în probleme internaționale” a precizat Iuri Ușakov.

Avertisment privind revânzarea gazelor rusești către Ucraina

Ministrul rus al energiei, Aleksandr Novak, a avertizat Europa în legătură cu orice revânzare de gaze naturale ruse către Ucraina, în contextul negocierilor între Moscova, Kiev și Uniunea Europeană, desfășurate la Berlin pe subiectul gazului. „Contractele în vigoare nu prevăd re-exportarea. Sperăm că partenerii noștri vor ține cont de acordurile pe care noi le-am încheiat. 'Numai astfel pot fi garantate livrările fără întrerupere către consumatorii europeni”. Discuțiile din capitala Germaniei au avut ca scop rezolvarea diferendului dintre Kiev și Moscova în problema gazului și garantarea, astfel, a livrărilor către UE, care depinde în procent de 30% de Rusia pentru aprovizionarea sa cu gaze naturale, din care jumătate tranzitează Ucraina. Precedentele „războaie ale gazului” între Moscova și Kiev, din 2006 și 2009, au afectat aprovizionarea cu gaze naturale a UE. Gazprom, cel mai mare producător mondial de gaze naturale, asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei și jumătate din aceste livrări trec prin Ucraina. Anul trecut, grupul rus a livrat Europei o cantitate de 162,7 miliarde de metri cubi via Ucraina, Belarus și Turcia.

Rusia a întrerupt, la mijlocul lunii iunie, livrările de gaz către Ucraina, după ce Kievul a refuzat prețul impus de Gazprom. Ucraina a acumulat, potrivit Moscovei, o datorie de 5,3 miliarde de dolari. Guvernul de la Kiev a încearcat să compenseze lipsa gazului rus prin importuri de la partenerii europeni cu ajutorul unui sistem de inversare a fluxurilor prin conductele folosite pentru transportul gazelor dinspre Rusia și Ucraina către UE. „Suntem gata să nu cerem imediat plata acestei datorii. Grupul ucrainean Naftogaz trebuie să verse imediat două miliarde de dolari și ulterior noi am putea restructura restul datoriei” a precizat Aleksandr Novak.

Rusia-Ucraina: acord prealabil în disputa privind gazele naturale

Comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, precizat că Ucraina și Rusia au ajuns la un acord prealabil pentru restabilirea livrărilor de gaze naturale rusești spre Ucraina, punând capăt unei crize care amenința aprovizionarea cu gaze a Europei în pragul iernii, transmit Reuters și AFP. Potrivit termenilor acestui acord, Gazprom este gata să livreze Ucrainei o cantitate de cel puțin cinci miliarde de metri cubi de gaze naturale în lunile următoare, contra plății anticipate. În schimb, Ucraina a fost de acord să plătească Rusiei suma de 3,1 miliarde de dolari până la sfârșitul anului, dintre care cel puțin două miliarde de dolari până la sfârșitul lunii octombrie.

Uniunea Europeană, Ucraina și Rusia au avut, la Berlin, o reuniune trilaterală pe tema securității energetice. Cele trei părți au fost reprezentate de comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, și omologul său ucrainean, Iuri Prodan.

Președinta Lituaniei: Rusia practică „același terorism internațional” cu Statul Islamic

Președinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, a comparat politica practicată de Rusia lui Vladimir Putin cu metodele "teroriste" ale grupării Statul Islamic. „Absența unui leadership occidental le-a permis unor grupuri teroriste, precum Statul Islamic, să se dezvolte, iar în ceea ce privește Ucraina, i-a permis Rusiei să devină un stat cu elemente teroriste” a apreciat fostul comisar european pentru buget. „Aceasta înseamnă că Europa și lumea îi permit Rusiei să fie o țară care nu numai că își amenință vecinii, dar care și organizează un război împotriva vecinilor săi. Este vorba de același terorism internațional pe care îl avem în Irak și în Siria”.

Potrivit peședintei lituaniene, „pericolul pe care îl presupune comportamentul Rusiei nu este cu nimic mai prejos decât cel pe care îl ridică Statul Islamic în Irak și în Siria”. „Cred că Rusia își terorizează vecinii și recurge la metode teroriste”. „De ce încercăm atâta să nu-l ofensăm pe Putin care își trimite în prezent trupele să omoare oameni și să ocupe teritoriul ucrainean? De ce nu ne sensibilizează trăirile ucrainenilor?” s-a întrebat, retoric, Dalia Grybauskaite.

SUA au cerut crearea unei zone-tampon între Rusia și Ucraina

Statele Unite ar putea anula o parte a sancțiunilor impuse Rusiei, dacă între aceasta și Ucraina ar fi creată o zonă-tampon, a precizat ziarul rusesc Kommersant. Potrivit unei surse de rang înalt din cadrul administrației americane, acest punct este considerat "crucial" de către Washington. Kremlinul i-a răspuns că Moscova nu va accepta nicio condiție, iar Consiliul Federației Ruse – Camera superioară a Parlamentului rus – a adăugat că nici nu intenționează să examineze propunerile americane.

Sursa americană a dezvăluit care ar fi condițiile Washingtonului în vederea unei anulări parțiale a sancțiunilor pe care le-a impus Moscovei. "Așteptăm să-și retragă toți militarii și materialul de pe teritoriul ucrainean. Este necesar ca Moscova să înceteze să mai susțină grupări armate și mercenari în Ucraina, să elibereze toți ostaticii, în special pe femeia-pilot Nadejda Savșcenko și pe realizatorul Oleg Sențov. Cerem, de asemenea, crearea unui control la frontiera ruso-ucaineană și restabilirea suveranității Ucrainei asupra frontierelor sale, cu o supraveghere permanentă din partea OSCE. În fine, insistăm asupra creării unei zone-tampon de securitate de ambele părți ale frontierei".

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că președinția rusă "nu este la curent cu aceste exigențe". În opinia sa, atâta timp cât Casa Albă nu face o declarație oficială, autoritățile de la Moscova nu vor face nici un comentariu asupra acestui subiect. "Nu vom accepta nici o condiție din partea Statelor Unite" a precizat Dmitri Peskov. "Nu avansăm către nimeni și așteptăm să fim tratați la fel. Rusia face tot posibilul să contribuie la procesul de pace din Ucraina. Și regretăm că mulți dintre partenerii noștri străini nu procedează la fel și întreprind, din contră, demersuri care conduc la destabilizare" a adăugat .

O sursă din Ministerul rus de Externe a declarat că Moscova nu intenționează să negocieze cu Washingtonul o relaxare a "restricțiilor ilegale" impuse Rusiei. Președintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Consiliului Federației, Mihail Marghelov, a menționat, de asemenea, că Rusia nu are intenția să discute condiții de anulare a sancțiunilor americane. "Noi considerăm aceste sancțiuni, care nu au fost adoptate via ONU, ci prin decizie unilaterală, ilegitime și contrare dreptului internațional. Nu avem ce să discutăm" a subliniat senatorul rus.

Crearea unei "zone-tampon de zece kilometri între Rusia și Ucraina" făcea parte dintr-un plan de pace al președintelui Petro Poroșenko, anunțat în 20 iunie. Potrivit serviciului de presă prezidențial ucrainean, ideea a fost susținută de către secretarul general al ONU, Ban Ki-moon. Adjunctul șefului administrației președintelui Poroșenko a afirmat că această inițiativă viza combaterea eficientă a trecerii ilegale a frontierei de către mercenari și material militar.

Unii experți ucraineni cred că ideea are și alt obiectiv. "Înființarea unei zone-tampon ar simplifica sarcina armatei ucrainene în cadrul “operațiunii antiteroriste”. Kievul voia, astfel, să respingă forțele “republicilor” de la Lugansk și Donețk de la frontiera ruso-ucraineană, privându-le astfel de o susținere cu foc și încercuindu-le" este de părere experul ucrainean Igor Levșcenko.

În opinia generalului în rezervă Evgheni Bujinski, vicepreședintele Centrului PIR, cererile americane sunt foarte neclare. "Nu știm unde va fi creată această zonă-tampon – de-a lungul întregii frontiere sau numai a unei părți? Cine va fi însărcinat cu controlul ei? Ce adâncime trebuie să aibă? Cum cred americanii că pot implementa acest regim pe un teritoriu frontalier dens populat?"sunt întrebări formulate de expert. "Oricum, aceste cerințe sunt inacceptabile pentru Moscova, în opinia mea. În fond este vorba despre o atingere la adresa suveranității. Chiar dacă Rusia ar ceda exigențelor Statelor Unite, acestea ar avansa sigur altele. Este mai bine să nu se intre în acest joc" a conchis generalul în rezervă Evgheni Bujinski.

G7 a anunțat noi posibile sancțiuni împotriva Rusiei

Grupul celor mai puternice șapte economii din lume – G7 – a amenințat Rusia cu noi sancțiuni în caz de nerespectare a acordurilor de încetare a focului în Ucraina negociate la Minsk. Într-un comunicat difuzat pe marginea Adunării Generale a ONU la New York, membrii G7 au salutat protocolul de încetare a focului semnat la Minsk între Ucraina și separatiștii proruși, precum și memorandumul parafat în capitala belarusă, care prevede o zonă cu statut special în estul Ucrainei.

Reuniți la New York, miniștrii de Externe ai Germaniei, Canadei, Statelor Unite, Franței, Italiei, Japoniei, Marii Britanii și șefa diplomației europene, Catherine Ashton, au cerut Rusiei "să-și respecte angajamentele față de încetarea focului, acordurile de la Minsk și suveranitatea Ucrainei". În caz contrar, vor impune o nouă rundă de sancțiuni împotriva Moscovei. "Sancțiunile nu sunt un scop în sine. Ele ar putea fi ridicate dacă Rusia își respectă angajamentele". Dar "în caz contrar, vom fi gata să creștem costurile împotriva Rusiei". Membrii G7 i-au cerut, de asemenea, Moscovei să-și retragă toate forțele armate, armele și echipamentele din estul Ucrainei și să respecte frontierele internaționale între cele două țări vecine.

Pe de altă parte, ambasadorul SUA la Kiev, Geoffrey Pyatt, a apreciat că nu există motive pentru ca Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii să anuleze sancțiunile împotriva Rusiei. Dimpotrivă, în opinia diplomatului american, ar fi necesar ca presiunile asupra Rusiei să fie amplificate. Ambasadorul american a subliniat că "Din punctul de vedere al SUA, nu există nici o îndoială că intervenția rusă continuă, după cum continuă și prezența combatanților ruși, iar frontiera nu este repusă sub controlul Ucraina. (…) Suntem fermi în declarațiile noastre, trebuie să rămânem fermi și în sancțiunile introduse de noi". Referitor la sancțiunile pe care SUA le-au inițiat ca replică la intervenția rusă anterioară în Crimeea "acestea constituie un subiect separat” și "trebuie să fie menținute pe întreaga perioadă cât se mențin intervenția, ocupația și anexarea Crimeei" a subliniat ambasadorul Geoffrey Pyatt.

La rândul său, premierul ucrainean, Arseni Iațeniuk, a cerut Occidentului să nu ridice sancțiunile contra Rusiei până când Ucraina nu redobândește "integralitatea teritoriului ei". "Facem apel la partenerii noștri să nu ridice sancțiunile până când Ucraina nu redobândește controlul asupra întregului său teritoriu" a subliniat Arseni Iațeniuk, punctând "invazia" rusă în estul Ucrainei. "Nu avem încredere în cuvinte, noi credem doar în fapte și acțiuni" a declarat premierul ucrainean, cerând Rusiei "să-și respecte obligațiile internaționale”. Arseni Iațeniuk a denunțat atitudinea Rusiei, care "este mai degrabă un membru de insecuritate decât un membru al Consiliului de Securitate" al ONU. "Acesta este un membru al Consiliului de Securitate ce încalcă principiile Cartei Națiunilor Unite, ceea ce este inacceptabil".

Președintele ucrainean, Petro Poroșenko, a declarat că țările Uniunii Europene nu pot să manifeste unitate în problema sancțiunilor la adresa Rusiei. „Rusia va avea întotdeauna 5-6 atu-uri care să blocheze acest proces”. În aceste condiții, „nimeni nici nu și-a putut imagina că Europa, în ceea ce privește unitatea și solidaritatea sa cu Ucraina, va merge atât de departe”.

Petro Poroșenko a subliniat că „nu au existat dubii în legătură cu SUA, însă au existat dubii în legătură cu Europa”, dar nu a fost întâmpinată „respingere nici (…) în probleme economice, nici în probleme financiare, nici în probleme constituționale, nici în probleme de apărare”.

Ucraina: program pentru depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană în 2020

Ucraina va depune oficial în 2020 o cerere de aderare la Uniunea Europeană, a afirmat Petro Poroșenko. "Voi prezenta" un program de reforme a căror implementare va permite Ucrainei "să depună în șase ani o cerere de aderare la Uniunea Europeană" a declarat Poroșenko, potrivit serviciului de presă al președinției ucrainene. Parlamentul de la Kiev a ratificat în 16 septembrie Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Ucraina, calificat de președintele ucrainean drept “un prim pas important” pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Într-o ordine conexă de idei, în contextul apropierii Ucrainei de Occident, președintele Petro Poroșenko a propus, într-un discurs susținut la Universitatea din Liov, ca engleza să devină a doua limbă de studiu în școlile ucrainene în locul rusei. "Engleza trebuie să devină a doua limbă de studiu în școli pentru că există o legătură între nivelul de trai și nivelul de stăpânire a englezei de către populația unei țări".a afirmat Petro Poroșenko. El a dat ca exemplu Singapore, al cărei guvern a decis în anii 1950 ca engleza să devină a doua limbă oficială. "Nu mai trebuie să vorbim de statutul limbii ruse, ci de cel al englezei" a subliniat. Ucraineana este singura limbă oficială a țării de la obținerea independenței în 1991.

Statele Unite au salutat ratificarea Acordului de asociere între Uniunea Europeană și Ucraina, subliniind că statul ucrainean a "făcut istorie". "Felicităm poporul ucrainean" a subliniat purtătoarea de cuvânt adjunct a Departamentului de Stat, Marie Harf.

Acordul rămâne, însă, în mare parte, simbolic în acest stadiu, după ce Uniunea Europeană a anunțat amânarea intrării în vigoare a Tratatului de liber schimb de la 1 noiembrie 2014, până la 1 ianuarie 2016 pentru a permite discuții cu Rusia, care se opune acestui acord.

Poroșenko: partea cea mai grea a conflictului a trecut

Partea cea mai dificilă a conflictului cu insurgenții separatiști proruși a trecut, a apreciat președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, după memorandumul semnat la Minsk între Kiev și rebeli. “Nu am nici un dubiu asupra faptului că partea principală, cea mai periculoasă, a războiului deja a trecut, grație eroismului militarilor ucraineni". Poroșenko a exprimat convingerea că planul de pace va funcționa, în pofida refuzului insurgenților de a a accepta ofertele politice ale administrației de la Kiev.

Poroșenko a "început să înțeleagă" că războiul nu este necesar

Președintele ucrainean Petro Poroșenko a început să înțeleagă că nimeni nu are nevoie de acțiuni militare, însă cei care fac parte dintr-un "partid al războiului" sunt în continuare influenți, a declarat șeful administrației de la Kremlin, Serghei Ivanov. "Cred că președintele Poroșenko a început să înțeleagă că războiul până la victorie, adică până la moartea ultimului ucrainean, nu este necesar" a afirmat Serghei Ivanov. "Cei care fac parte din “partidul războiului” în Ucraina sunt în continuare influenți, dar sper că tendința spre pace va învinge".

Serghei Ivanov a apreciat că autoritățile de la Kiev trebuie "să depună o muncă titanică în următorii ani, pentru a soluționa criza din țară". De asemenea, oficialul rus a subliniat "absența interesului" din partea altor state pentru situația umanitară din estul Ucrainei. "Se pare că nimeni, cu exceptia Rusiei, nu este îngrijorat de situația umanitară din Ucraina" a adăugat. "Am o întrebare retorică: pentru ce au luptat separatiștii și Kievul? Practic, au ajuns în situația care a fost la începutul acestui an, însă râzboiul s-a soldat cu mii de morți, răniți și mii de refugiați ucraineni" a menționat șeful administrației de la Kremlin.

OSCE dublează numărul observatorilor în Ucraina

Organizația pantru Securitate și Cooperare în Europa își va dubla, până la sfârșitul lunii noiembrie, numărul de observatori mobilizați în Ucraina, pentru a-și ridica acest contingent la 500 de persoane, a anunțat șeful observatorilor OSCE în Ucraina, Ertugrul Apakan. În cursul unei conferințe de presă, la Viena, Ertugrul Apakan a precizat că este vorba de a avea "mai mulți oameni, mai mobili, mai flexibili" pentru a ajuta punerea în aplicare a încetării focului și pentru a veghea la securitatea frontierei de partea ucraineană. “Supravegherea încetării focului reprezintă o nouă sarcină".

Această mobilizare intră în cadrul unui mandat dat OSCE la începutul anului, care prevede trimiterea până la 500 de observatori în Ucraina. Organizația a început prin trimiterea unui contingent de aproximativ 20 de observatori în martie, după care și-a suplimentat efectivele până la 250. Berlinul a anunțat că intenționează să trimită 200 de soldați în Ucraina pentru a asigura securitatea misiunii OSCE, pentru care Franța și Germania au propus avioane de supraveghere fără pilot.

OSCE prevede mobilizarea avioanelor fără pilot de supraveghere a frontierei, a anunțat Ertugrul Apakan, precizând mai sunt necesare ajustări tehnice. În plus, aproximativ 400 de persoane vor fi mobilizate pentru a oferi suport logistic. Măsurile se înscriu în cadrul unu protocol semnat pe 5 septembrie la Minsk între Kiev și rebelii proruși, ce a instaurat un armistițiu în schimbul unei mai mari autonomii în regiunile rusofone din estul Ucrainei.

NATO: trupele convenționale ruse s-au retras „semnificativ”

NATO a observat o retragere semnificativă a forțelor ruse din interiorul Ucrainei, dar multe trupe ruse rămân staționate în apropierea graniței, a declarat un reprezentant al Alianței Nord-Atlantice. ''A avut loc o retragere semnificativă a forțelor convenționale ruse din interiorul Ucrainei, dar multe mii de soldați încă sunt desfășurați în apropierea frontierei'' a menționat locotenent-colonel Jay Janzen. ''Unele trupe ruse rămân în interiorul Ucrainei. Este dificil de precizat numărul lor, întrucât separatiștii proruși dețin controlul asupra mai multor puncte de trecere a graniței și trupele trec de o parte și de alta a acesteia. Mai mult, forțe speciale ruse acționează în Ucraina și sunt greu de detectat'' a adăugat Jay Janzen.

Reprezentantul NATO a menționat că se constată o scădere a numărului de incidente, inclusiv tiruri de artilerie, între forțele ucrainene și rebelii separatiști proruși. ''NATO salută aceste semne pozitive și încurajează toate părțile să continue să acționeze pentru găsirea unei soluții la această criză''.

Există, însă, un punct strategic pe care cele două părți implicate în conflict sunt decise să nu-l cedeze – respectiv, aeroportul din Donețk. Lângă aeroportul capitalei Donbasului au fost suplimentate forțele guvernamentale ucrainene, care sunt încercuite de rebelii proruși. Forțele Kievului sunt aprovizionate doar printr-o fâșie îngustă de teren. "Când ei trag, noi replicăm, pentru a arăta că suntem acolo. Ei sunt foarte bine înarmați, au tancuri T-74, lansatoare de rachete multiple. Nu avem tot ce ne trebuie pentru a-i alunga" a precizat un ofițer al serviciilor de informații militare ale rebelilor, referindu-se la trupele guvernamentale ucrainene. Grupul "Milițienii din Novorossia", care laudă forțele proruse și le asigură propaganda, a transmis un mesaj legat de importanța aeroportului "Acest aeroport este o capodoperă a epocii sovietice. Abundă în buncăre, tuneluri, echipate pentru a rezista unui atac nuclear. Are de două ori mai mult decât tot ce este nevoie: apă, guri de evacuare, generatoare diesel, ventilație. Noi nu avem materialul necesar pentru a-l cuceri". Parașutiștii ucraineni „ de acolo au cu ce să reziste și noi nu reușim să le tăiem linia de aprovizionare, în pofida tuturor tentativelor noastre. Aeroportul din Donețk nu este doar o așchie în piciorul nostru, ci o teribilă durere de cap".

Pentru autoritățile ucrainene, care au ordonat forțelor guvernamentale din unele locuri din regiunea Donețk să-și replieze artileria și să abandoneze poziții prea izolate și dificil de apărat, este inacceptabil să abandoneze un punct de importanță vitală precum aeroportul, pe care ar putea să aterizeze avioane-cargo al căror conținut să le rămână necunoscut. Instalațiile aeroportuare au avut mult de suferit. Funcționarea instalațiilor a fost "temporar suspendată".

SUMMIT AL ORGANIZAȚIEI DE COOPERARE DE LA SHANGHAI:

„CRIZA UCRAINEANĂ TRANSFORMĂ NATO ÎN INSTRUMENT POLITIC AL SUA”

Summit al Organizației de Cooperare de la Shanghai – porți deschise pentru noi membri

Capitala Tadjikistanului, Dușanbe, a găzduit în perioada 11-12 septembrie 2014 summit-ul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OSC). Din Organizație fac parte China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan. Pe agenda summit-ului au figurat situația din Ucraina și Afganistan, lupta împotriva terorismului, cooperarea în domeniul spațiului și energiei nucleare. De asemenea, au fost adoptate noi reguli de primire în rândul OSC.

După încheierea summit-ului, președinția Organizației pentru Cooperare de la Shanghai a revenit, timp de un an, Rusiei – care va organiza întîlnirea la vârf în 2015. „Pakistan, India și Iran care și-au exprimat dorința de a intra în Organizație vor putea avea această posibilitate” a precizat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov.

India și Paskitanul, care au statut de observatori vor deveni membri cu drepturi depline în 2015. În cazul Iranului, care este supus sancțiunilor ONU, situația este mai complicată.

Prezența viitoare a Indiei în Organizația pentru Cooperare de la Shanghai ar putea influența puternic raportul general de forțe la nivel mondial. Astfel, Rusia, China și India ar fi, deopotrivă, membre ale BRICS – cel mai dinamic grup cu valențe economice al puterilor emergente – și ale OSC, care are o importantă componentă militară.

Măsuri pentru decontări reciproce în monede naționale

Liderii statelor membre OSC vor acorda mai multă atenție problemelor de cooperare militară. În opinia experților, dintr-o organizație regională, OSC va deveni o contrapondere reală la NATO.

Întrucât Federația Rusă preia președinția Organizației, în capitala Tadjikistanului a fost prezentat mesajul președintelui Vladimir Putin cu privire la prioritățile pentru anul care urmează. Pe listă figurează adoptarea strategiei de dezvoltare a Organizației până în anul 2025, precum și crearea Centrului OSC pentru contracarea riscurilor de securitate, ale amenințărilor la adresa securității. „Astfel de amenințări sunt tot mai multe în ultimii ani, iar Rusia nu le poate ignora. Recent, a fost luată decizia cu privire la sporirea forțelor NATO în Europa de Est. Criza din Ucraina (…) este folosită în prezent pentru reanimarea acestui bloc militar. Fără îndoială, de toate acestea va trebui să ținem cont și vom ține cont în adoptarea deciziilor pentru asigurarea securității țării noastre” a precizat Vladimir Putin.

Friedman: „Ucraina nu este guvernată în acest moment”

George Friedman a precizat că Vladimir Putin dorește o economie care să funcționeze cu restaurarea puterii regionale a Rusiei. În opinia președintelui fondator al Stratfor, liderul de la Kremlin nu vrea reîntregirea URSS-ului, deorece „rațiunea imperială costă mai mult decât valorează în realitate”. Strategia Rusiei conține „o încărcătură negativă” care invocă „o geopolitică proprie exclusivistă, de a nu face parte din strategia vestică”.

George Friedman a subliniat că Ucraina și Rusia au legături economice puternice, mai ales că „prin Ucraina există un canal de tranzit a energiei rusești”. Geostrategul american a punctat cadrul internațional, afirmând că „SUA nu au nici un interes să distrugă Rusia și, din acest motiv, nu le pasă cine conduce Kievul. Ucraina nu este guvernată în acest moment”.

În viziunea sa, SUA pot trăi cu Ucraina sub tutela Rusiei, dar nu pot trăi cu perspectiva unei alianțe între Germania și Rusia. În schimb, o alianță între China și Rusia reprezintă o cooperare posibilă dar dificilă și, mai ales, deficitară în plan geopolitic.

„Doar malul vestic al Mării Negre rămâne în pace. România – singura ancoră de stabilitate”

Prezent la București, la Bucharest Forum 2014, organizat de Institutul Aspen România, George Friedman a apreciat că un nou Drum al Mătăsii este un concept extrem de provocator, dar care se confruntă cu dificultăți geopolitice greu de surmontat. „Problema de astăzi cu această idee este că toate porțiunile sale se află în criză. Ne uităm la Europa și ne amintim cum era în 2004. Vedem că Germania, principala putere, exportă doar 40% în țări din UE, iar restul în afară. Rezultatul a fost o masivă destabilizare a Europei de Sud, iar Europa de Est a ajuns într-o poziție dificilă, pentru că restului lumii nu îi pasă de problemele sale cu Rusia. China se află în procesul de adaptare la un ritm de creștere mult mai scăzut decât s-a obișnuit în ultimii ani, ceea ce are repercusiuni economice și sociale. Nu poate exista schimbare economică fără criză socială și mă uit la cum tratează China problema din Hong Kong. Vedem un drum lung pe care este foarte dificil să mergi. Cum treci prin Mesopotamia, către coasta Mediteranei, cum treci prin Marea Neagră?”.

Potrivit opiniei geostrategului american, Marea Neagră este epicentrul crizelor de la granița Europei cu Asia – dar, probabil, tot aici se află soluția rezolvării lor. În jurul Mării Negre, singurul actor care oferă stabilitate este România, a apreciat George Friedman. În contextul discuției despre Drumul Mătăsii, România este cel mai potrivit loc pentru a face pasajul între Europa și Asia. „Când privești această criză, vezi că Marea Neagră este acum în centrul ei. La Sud, în sudul Turciei, în Irak, este un haos extraordinar. Nimeni, în 2004, nu se gândea că, după intervenția SUA, acesta va fi rezultatul. (…) La Nord, avem o luptă teribilă între Rusia și Occident. Pentru Rusia, Ucraina este o problemă existențială, este zona tampon unde au distrus Wermacht-ul, au un mare interes energetic și industrial. Pentru SUA și Europa, este mult mai puțin importantă. La est avem Caucazul, unde Rusia a invadat în 2008, iar nesiguranța este un mod de viață. Doar malul de Vest al Mării Negre este în pace. Nu mă refer la Bulgaria, ci la România – singura ancoră de stabilitate care rămâne intactă, alături de Turcia, care vrea să devină o mare putere, dar are grijă să nu fie prinsă în haosul din regiune. Bineînțeles că nu le poate avea pe amândouă”.

„Europa nu se integrează – se dezintegrează”

Legat de Drumul Mătăsii, George Friedman a afirmat că există semne de întrebare și provocări foarte serioase pentru transpunerea în realitate a acestui concept. „Ideea Drumului Mătăsii există și este diversă. Toți cei care sunt parte a acestui Drum (…) au două probleme: conceptul abstract de Drum al Mătăsii și întrebarea cum poate deveni realitate. Răpunsul este că azi trebuie acționat foarte atent. (…) Drumul Mătăsii este acolo, este o realitate care nu poate fi evitată, însă acum geografia trebuie să fie dinamică, pentru că anumite părți ale acestui Drum se deschid, iar altele se închid”.

Marile provocări pentru conceptul unui nou Drum al Mătăsii sunt, în opinia lui George Friedman, Rusia și divizarea Europei, respectiv lipsa unui obiectiv comun, în special economic. „Prima provocare este Rusia (…) care se bazează covârșitor pe un singur bun al cărui principal client se află în haos, Europa. Când vorbim de UE și de instituțiile sale din Est, problema este că Uniunea nu a construit instituții sustenabile. Grecia și Spania au șomaj de 25%, Europa de Sud este o catastrofă, restul Europei este indiferentă față de Estul Europei. Aceasta nu este o entitate care poate lua decizii colective. Este cea mai mare problemă. SUA nu vrea să aibă rolul de polițist global. (…) SUA sunt mult mai interesate ca problema Rusiei să fie rezolvată de o Europă puternică. Problema este că nu există Europa, există Franța, Germania, Italia. Ideea că există o politică externă europeană sau o entitate care că promoveze o astfel de politică este greșită. Ca Drumul Mătăsii să supraviețuiască, cele două capete ale sale trebuie să supraviețuiască” a precizat George Friedman.

Geostrategul american a subliniat că pentru realizarea unui Drum al Mătăsii, este nevoie de o gândire care să nu ia în calcul Europa ca pe un întreg, dar naționali cu interese diverse. „Dacă Turcia ar vrea să se asocieze unui lider pentru a-și rezolva problemele de la sud, nu ar avea către ce putere europeană să privească. În cazul în care China ar vrea să contrabalanseze infuența Rusiei în Asia de Sud, nu ar avea la ce putere europeană să apeleze. Este o problemă de balanță a puterii euroasiatice. (…) Nu mi se pare deloc hazliu faptul că Scoția a vrut să se desprindă de Regatul Unit, iar 45% din scoțieni au fost de acord cu ideea. Europa nu se integrează, se dezintegrează. În ce privește Drumul Mătăsii, să nu vorbim de Europa, ci de țări individuale, pentru că nu există un interes comun”.

Efecte asupra democației

MOSCOVA VS KIEV: RĂZBOI COMERCIAL CU SCOP POLITICO-ECONOMIC- SEPTEMBRIE 2013

La începutul lunii august 2013 au apărut unele informații conform cărora Serviciul Vamal din Federația Rusă a pregătit o listă de 40 de companii din Ucraina ale căror mărfuri sunt considerate „riscante”, acestea urmând să fie verificate minuțios la granița ruso-ucraineană. În 14 august a apărut știrea despre blocarea tuturor importurilor din Ucraina – presa a relatat despre coloanele de camioane formate la punctele de frontieră dintre Ucraina și Rusia.

Conform unor opinii analitice, cauza este politică. Situația are legătură directă cu apropierea summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius din luna noiembrie, când Kievul speră să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană – situație în care, logic, este exclusă aderarea la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, dominată de Moscova.

Abordări selective

Cum ar putea Ucraina să iasă corect din acest război comercial cu Rusia? Fostul ministru ucrainean de Externe, Vladimir Ogrîzko, sesizează o anumită logică în decizia Rusiei. „Scopul Rusiei este să nu admită mersul Ucrainei în direcția lumii civilizate, adică în Europa. În continuare situația se va înrăutăți. Gândiți-vă numai la flota rusească de la Marea Neagră care staționează pe teritoriul Ucrainei și care ar putea fi dispusă spre diverse provocări”, a scris Ogrîzko într-un articol postat pe site-ul versiunii ucrainene a revistei Forbes.

Fostul ministru de Externe se declară convins că Rusia are două scopuri pe termen scurt: să determine Ucraina să mai mediteze asupra necesității de a adera la Uniunea Vamală și să afecteze imaginea țării, demonstrându-i Uniunii Europene că Ucraina nu este pregătită să semneze Acordul de asociere, întrucât are probleme cu cu vecinii.

Potrivit fostului șef al diplomației ucrainene, teama nu constă în apropierea economică dintre Ucraina și UE. „Din momentul semnării Acordului de asociere în Ucraina vor funcționa alte reguli economice și politice. Aceasta va duce la schimbări în societate, vom trăi după legi civilizate, nu ca și în prezent” subliniază Vladimir Ogrîzko. „Ucraina mai trebuie să rabde acele trei luni până la semnarea Acordului de asociere cu UE” a precizat fostul ministru de Externe, punctând faptul că autoritățile ucrainene ar trebui să caute acum noi piețe de desfacere pentru că nu este prima dată când Rusia folosește astfel de metode.

Avertisment dur

Rusia a avertizat Ucraina cu privire la faptul că, în cazul în care va semna un acord de asociere “sinucigaș” cu Uniunea Europeana, vor fi înăsprite controalele vizând marfurile ucrainene la frontiera dintre cele doua țări. “Adevărul este că serviciile vamale rusești au luat măsuri preventive legate de pregătirea unui schimb în reglementarea controalelor pentru situația în care Ucraina va semna un acord de asociere cu UE”, a declarat Serghei Glaziev, consilier al presedintelui rus Vladimir Putin. “Pentru moment, nu am tras, încă, niște concluzii ferme (…), dar, din precauție, ne pregătim sa întărim controalele vamale administrative, pentru cazul în care Ucraina va face acțiunea sinucigață de a semna acordul de asociere cu UE” a subliniat Serghei Glaziev.

Negocieri telefonice

Premierul rus Dmitri Medvedev și omologul său ucrainean, Nikolai Azarov, au convenit, în timpul unei discuții telefonice, că este “indispensabil să fie rezolvate într-o manieră constructivă” problemele economice și comerciale apărute in ultima vreme, se arata intr-un comunicat al guvernului rus.

Autoritatile ruse neagă faptul că ar fi declanșat un “război comercial”, din rațiuni politice, împotriva Ucrainei, însă patronatul ucrainean estimează că măsurile luate de agenția vamală rusă “vor suspenda, de facto, exporturile pentru o perioadă nedeterminată”.

Rusia încearcă, de cîțiva ani, să determine Ucraina să renunțe la intențiile de asociere cu Uniunea Europeană și să intre în Uniunea Vamală formată din Rusia, Kazahstan si Belarus.

Problema Timoșenko

Ucraina oscilează din 1991 – an în care a devenit independentă – între Rusia și Occident. Președintele Victor Ianukovici încearcă, încă de la preluarea puterii, în 2010, sa reînnoiasca relatiile cu Uniunea Europeană, însă, fără a altera relația cu Moscova. Relatiile dintre Kiev și UE s-au degradat considerabil începând cu 2011, după încarcerarea fostului premier, opozanta Iulia Timosenko. Aceasta ispășește o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani. Condamnarea a fost denunțată de Uniunea Europeană, care suspectează o persecuție politică. Semnarea unui acord de asociere între Uniunea Europeană și Ucraina a fost respinsă din cauza “dosarului Timosenko”.

Un sondaj de opinie realizat de Centrul pentru cercetări politice și economice „A. Razumkov”, în colaborare cu fundația „Inițiative democratice”, a arătat că, în pofida absenței sale din viața politică activă, Iulia Timoșenko, „îi suflă în ceafă” președintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici. La alegerile prezidențiale din 2015, pentru Ianukovici ar vota 23,4% de ucraineni (din cei care intenționează să meargă la vot) – pe Timoșenko sunt dispună să o susțină 16,3% dintre respondenți. Analizând rezultatul, sociologii consideră că fostul premier ar obține locul doi în primul tur al scrutinului prezidențial, iar în al doilea tur l-ar putea învinge detașat pe Viktor Ianukovici. În acest fel, pe perioada detenției sale în închisoarea din Kacianovsk, Iulia Timoșenko a reușit să-și consolideze poziția de lider național.

Analiști politici ucraineni susțin că deschiderea dosarului penal pe numele Iuliei Timoșenko urmărea mai multe scopuri. Primul a constat în înlăturarea unui concurent politic puternic. Al doilea – s-a urmărit distrugerea opoziției. Al treilea obiectiv a fost de a le transmite ucrainenilor un puternic semnal, legat de care este „prețul” atitudinii anti-sistem. Obiectivele nu au fost atinse: Timoșenko nu a fost distrusă ca politician, opoziția s-a unit (deși există unele disensiuni) și trei partide parlamentare s-au înțeles să susțină un singur candidat în al doilea tur al alegerilor prezidențiale.

Uniunea Europeană a insistat în sensul eliberării Iuliei Timoșenko din închisoare. Unele țări membre UE – precum Germania și Lituania – au declarat că justiția din Ucraina este selectivă, cu precitarea că soluționarea „problemei Timoșenko” ar putea duce la progrese în dialogul Ucrainei cu UE.

Un alt element important: CEDO continuă examinarea plângerilor fostului premier, condamnat în regim de urgență. În data de 30 iulie a expirat termenul în care Ucraina putea contesta decizia CEDO referitoare la prima plângere a Iuliei Timoșenko. În 30 aprilie 2013, CEDO a constatat că arestarea opozantei s-a făcut cu încălcarea câtorva articole din Convenția pentru drepturile omului. Pe de altă pare, Curtea de la Strasbourg a recunoscut, parțial, și politizarea dosarului Timoșenko. Curtea Europeană a Dreăturilor Omului a mai constatat că nu au existat dovezi care să indice faptul că Iulia Timoșenko ar fi fost maltratată și că nu ar fi beneficiat de îngrijirile medicale necesare. Având în vedere că Ucraina nu a contestat acest verdict, decizia CEDO este definitivă și trebuie respectată de autoritățile ucrainene.

Eliberarea Iuliei Timoșenko este un as în mâneca puterii de la Kiev, folosit atât în procesul de negocieri cu UE, cât și în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2015. Viktor Ianukovici speră că Ucraina va reuși să semneze Acordul de asociere cu UE în toamna acestui an, la Vilnius, fără să o elibereze pe Timoșenko din închisoare. Fostul premier ar putea deveni liber doar după alegerile prezidențiale, în urma cărora Ianukovici intenționează să fie reales.

COMISIA EUROPEANĂ: E NECESARĂ “O ACȚIUNE DECISIVĂ” ÎN CAZUL IULIEI TIMOȘENKO

Autoritățile ucrainene trebuie să întreprindă “o acțiune decisivă” în cazul Iuliei Timoșenko, iar raportul elaborat de Alexander Kwasniewski și Pat Cox este de o “importanță crucială” în această privință, a declarat Peter Stano, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru extindere și politica de vecinătate.

“Statele membre vor decide asupra semnării acordurilor de asociere și de liber schimb și după cum știți discuțiile sunt încă în desfășurare privind cât de mult a îndeplinit Ucraina din criteriile definite în decembrie anul trecut” respectiv eliminarea justiției selective, reforma electorală și cele presupuse de agenda de asociere, a declarat purtătorul de cuvânt El a subliniat că s-au realizat o serie de progrese în îndeplinirea criteriilor și a insistat asupra necesității unei “acțiuni decisive” în cazul Iuliei Timoșenko.

Parlamentul de la Kiev și-a închis sesiunea extraordinară fără a fi supus la vot proiectul de lege menit să rezolve cazul opozantei încarcerate Iulia Timoșenko. “Închid ședința extraordinară a Parlamentului. Următoarea ședință va avea loc la 19 noiembrie” a precizat președintele Radei Supreme, Volodimir Rîbak.

Această decizie a fost luată întrucât problemele de pe ordinea de zi nu au fost suficient pregătite pentru a fi dezbătute, a precizat Volodimir Rîbak. El a indicat că deputații urmau să ia în discuție trei proiecte de lege – unul privind procuratura, unul legat de alegerea deputaților și unul care ar fi permis celor condamnați să fie tratați medical în afara granițelor țării. Ultimul proiect ar fi permis fostului premier Iulia Timoșenko, spitalizată în prezent pentru hernie de disc la Harkov, să părăsească țara pentru a primi îngrijiri medicale în străinătate. În contextul acestei situații, emisarii Parlamentului European – fostul președinte polonez Alexander Kwasniewski și fostul șef al legislativului european Pat Cox au avut consultări cu liderii fracțiunilor din opoziție pentru a găsi o soluție.

Premierul ucrainean: UE are “o solicitare discutabilă legată de Timoșenko”

Premierul ucrainean Mikola Azarov a acuzat Uniunea Europeană de iresponsabilitate, reproșând blocului comunitar condiționarea semnării Acordului de asociere cu Ucraina de soluționarea cazului fostului premier Iulia Timoșenko, încarcerată în urma unui proces considerat politic. “Dacă politicienii europeni pun viitorul țării noastre, ori o decizie politică atât de importantă, pe același plan cu o solicitare discutabilă legată de Timoșenko, acest lucru ar fi o lipsă de responsabilitate” a afirmat șeful Executivului ucrainean. Potrivit acestuia, Uniunea Europeană a susținut mai întâi că Iulia Timoșenko este victima unei mașinațiuni politice, dar acum Bruxelles-ul și-ar fi revizuit opiniile și insistă asupra iertării și grațierii fostului premier.

Premierul Mikola Azarov i-a criticat vehement și pe observatorii europeni însărcinați cu cazul Timoșenko, Aleksandr Kwasniewski și Pat Cox, care în opinia premierului ucrainean “vin cu idei în alb și negru, cu părerea că guvernul este rău și își izolează adversara politică, ce este curată ca lacrima”.

În primăvara anului 2012, Uniunea Europeană și Ucraina au parafat Acordul de asociere ce prevede crearea unei zone de liber schimb, dar semnarea documentului a fost amânată din cauza refuzului autorităților de la Kiev de a o elibera pe Iulia Timoșenko. Aceasta a fost condamnată în octombrie 2011 la șapte ani de închisoare pentru abuz de putere, după ce a semnat, fără acordul guvernului pe care îl conducea, un contract de import de gaze naturale ruse considerat păgubos pentru Ucraina.

Experții ruși avertizează: Ucraina a sistat importurile de gaze din Rusia – tranzitul spre Europa, în pericol

Ucraina a sistat importurile de gaze din Rusia, a indicat agenția ucraineană de presă UNIAN, citând anunțul făcut de Nikolai Orlov, directorul adjunct al Departamentului de control al sectorului energetic rus. Sistarea importurilor pune în pericol tranzitul gazelor rusești spre Europa pe timpul iernii, avertizează un expert rus. “Ucraina a sistat achiziționarea de gaze naturale din Rusia, în contextul în care la începutul lunii cumpăra aproximativ 9 sau 10 milioane de metri cubi de gaze zilnic” cantitate de zece ori mai mică decât volumul mediu pe zi cumpărat anterior, a indicat oficialul ucrainean.Societatea ucraineană Naftogaz a refuzat să confirme sistarea completă a importurilor de gaze din Rusia. “Nici nu infirmăm, nici nu confirmăm” s-a limitat să afirme un purtător de cuvânt al companiei.

Decizia Kievului ar putea provoca perturbări în tranzitul de gaze naturale via Ucraina în direcția Europei, a avertizat, în acest context, Aleksei Grivaci, directorul general adjunct al Fundației ruse pentru securitatea energetică națională. Potrivit acestuia, Kievul prelevează gaze din depozitele subterane, situație care pune în pericol tranzitul de gaze rusești spre Europa pe timpul iernii. “Evident, ucrainenii iau acum gaze din depozitele subterane. Cât mai e cald, acest lucru este posibil, dar situația respectivă creează riscuri suplimentare pentru tranzitul de gaze, de exemplu în luna februarie sau în perioadele de răcire accentuată a vremii” a subliniat Aleksei Grivaci.

Vicepremierul ucrainean însărcinat cu energia, Iuri Boiko, a declarat că Ucraina a început, din luna octombrie, să utilizeze gazele stocate în rezervele subterane pentru satisfacerea nevoile naționale. Aceste rezerve sunt necesare, în mod firesc, pentru asigurarea continuității tranzitului de gaze rusești în Europa în perioadele de vârf din timpul sezonului rece. Iuri Boiko avertizase că Ucraina nu va mai susține Rusia să asigure continuitatea tranzitului de gaze spre consumatorii europeni ai Gazpromului în perioadele de vârf ale iernii, în cazul în care Moscova va continua să aibă o “abordare formală” în rezolvarea problemelor legate de gaze în raport cu Kievul. Agenția de presă ucraineană UNIAN a relatat că societatea Naftogaz urmează să achite companiei ruse Gazprom 15 milioane de dolari pentru gazele livrate în luna octombrie. În același timp, purtătorul de cuvânt al Gazprom, Serghei Kuprianov, a declarat că Ucraina datorează pentru livrările din luna octombrie circa 1,355 miliarde de dolari. Dar Ucraina mai are de plătit restanțele pentru luna august, relevă agențiile de presă ruse.

Gazprom a acuzat Ucraina de neplata unei sume de 882 milioane de dolari, ceea ce ar putea genera un nou conflict pe subiectelor gazelor între Moscova și Kiev. “Suntem extrem de îngrijorați de situația actuală legată de plata de către Ucraina a gazelor naturale ruse livrate” a declarat președintele concernului rus, Aleksei Miller.

Președintele Gazprom a precizat că Ucraina a primit un termen-limită pentru a plăti factura de 882 milioane de dolari pentru gazele livrate în luna august – termenul expirând la 1 octombrie. “Situația este foarte serioasă, întrucât contractul prevede că, în caz de încălcare a condițiilor de plată, se trece la un sistem de plată în avans” a adăugat Aleksei Miller.

Memento

În ianuarie 2013, Gazprom a cerut Naftogaz – societatea ucraineană de gaz – să plătească șapte miliarde de dolari pentru gazele neconsumate, dar prevăzute în contractul semnat în 2009, când în fruntea guvernului ucrainean se afla Iulia Timoșenko. Contractul este valabil până în anul 2019. În baza acestuia, Naftogaz s-a angajat să plătească în fiecare an prețul pentru cel puțin 41,6 miliarde de metri cubi de gaze, chiar dacă importă o cantitate mai mică. Anul trecut, Ucraina a importat cu 9 miliarde de metri cubi mai puțin decât prevede contractul și a refuzat să plătească această cantitate. Kievul insistă, de asemenea, asupra reducerii prețului impus de Moscova – care dorește, în schimb, ca fosta republică sovietică să se integreze în Uniunea vamală, dominată de Rusia, și să cedeze Gazprom o parte din rețeaua sa de transport al gazelor.

Relațiile tensionate dintre Rusia și Ucraina au dus în mai multe rânduri, în ultimii ani, la întreruperea livrărilor de gaz către Ucraina, țară puternic dependentă de gazul rusesc, în pofida numeroaselor inițiative pentru a găsi noi surse de aprovizionare. Aceste conflicte au perturbat uneori și exporturile de gaz rusesc către Uniunea Europeană – Ucraina fiind, în prezent, principala țară de tranzit.

UCRAINA, ÎN PRAGUL HAOSULUI POLITIC ȘI ECONOMIC, IANUARIE 2014

Proteste fără sfârșit

Protestele declanșate în Ucraina după ce președintele Viktor Ianukovici a refuzat semnarea Acordului de Asociere cu UE s-au extins în vestul și centrul țării, tinzând să ia forma unei revoluții. Tot mai mulți oameni se îndreaptă, din centrul și vestul țării, către Kiev.

Manifestanții au preluat controlul asupra mai multor clădiri guvernamentale din cinci regiuni situate în vestul și centrul țării, câțiva ofițeri de poliție și-au dat demisia refuzând să participe la repesaliile impotriva populației, mai mulți oficiali din provincie au fugit de teama furiei poporului, iar la Kiev a fost ocupat și sediul Ministerului Agriculturii – “vârful de lance” fiind organizația Spilna Sprava (Cauza comună). Cartierul general al protestatarilor a fost stabilit în casa Sindicatelor din Kiev, după ocuparea clădirii. Manifestanții au spart geamurile cu pietre și au aruncat sticle incendiare în interior, iar polițiștii au răspuns cu gaze lacrimogene. La Kiev, mulțimea a luat cu asalt și sediul Ministerului Energiei, dar a reușit să păstreze controlul asupra ei doar câteva ore.

Protestatarii au ocupat și sediul Administrației Regionale din Cernăuți. Președintele Consiliului Regional Cernăuți, Mihail Găiniceru, a fost internat în spital după ce a fost lovit în cap de un demonstrant.

Opoziția ucraineană i-a dat un ultimatum președintelui Viktor Ianukovici, în contextul în care unul dintre liderii, fostul boxer Vitali Klitciko, a luat în calcul amplificarea mișcărilor de protest. Discursul lui din piața centrală a capitalei Kiev, în fața a zeci de mii de persoane, a fost însă mai degrabă reținut

Vitali Klitciko a sugerat că va conduce de acum înainte protestele anti-guvernamentale. Aluzia a apărut în contextul în care demonstranții au cerut, timp de câteva zile consecutiv, ca unul dintre reprezentanții principali ai opoziției să asume această responsabilitate. Vitali Klitciko se bucură de o largă susținere din partea protestatarilor.

Au început să circule zvonuri alarmiste. S-a afirmat că autoritățile ucrainene s-ar pregăti să instituie starea de urgență. Reprezentanții administrației de la Kiev au dezmințit aceste afirmații. În context, parlamentarii de opoziție au anunțat crearea unui parlament alternativ – Rada Populară – menit a pregăti schimbarea puterii politice. Cea mai importantă misiune anunțată a parlamentului alternativ ar urma să fie, însă, protejarea Pieței Independenței din Kiev de posibile asalturi ale poliției, a afirmat Vitali Klitciko. "Dacă președintele nu dorește să facă niciun compromis, vom începe ofensiva. Nu există alternativă" a declarat fostul boxer. El le-a solicitat forțelor de ordine să întoară armele, asigurându-i pe cei care vor face acest lucru că "sunt în siguranță".

Iulia Timoșenko, din închisoare, le-a solicitat polițiștilor să treacă de partea protestatarilor. Într-o scrisoare deschisă, ea și-a motivat solicitarea prin aceea că "mâinile lui Ianukovici sunt pătate de sângele eroilor ucraineni".

Anatoli Hrițenko, fost parlamentar al partidului Batkivșcina și fost ministru al Apărării, a lansat un apel către deținătorii legali de arme – veterani, angajați ai firmelor de pază și securitate și alții – să se alăture protestatarilor și să patruleze pe străzile din jurul Pieței Independenței.

Statele Unite au transmis un mesaj ferm către Kiev. Washingtonul consideră că escaladarea violențelor are drept cauză faptul că guvernul refuză să dialogheze serios cu opoziția. Situația este și "o consecință a (…) legilor antidemocratice" a declarat o purtătoare de cuvânt a Departamentului de Stat.

Negocieri eșuate între autorități și protestatari

Președintele Ianukovici le-a oferit liderilor opoziției posturi guvernamentale. Lui Arseni Iațeniuk – de la partidul Batkivșcina, al fostului premier Iulia Timoșenko – i s-a propus să preia conducerea guvernului. Vitali Klicico – liderul formațiunii Udar (Lovitura) – ar fi urmat să devină vicepremier.

După deliberări destul de îndelungate oferta lui Viktor Ianukovici a fost respinsă. Este „un dar otrăvit menit să scindeze opoziția” a declarat, ulterior, Vitali Kliciko. “Ianukovici a acceptat multe din cererile noastre” le-a spus Vitali Kliciko protestatarilor, după încheierea discuțiilor. Potrivit fostului boxer, președintele Ianukovici a acceptat eliberarea tuturor activiștilor închiși, declanșarea procesului de revenirea la Constituția din 2004 și demisia Guvernului, dar în anumite condiții.

Reprezentanții Opoziției au insistat asupra celor trei cereri, fără de care protestatarii nu se vor retrage: anularea legislației care limitează drepturile de exprimare și asociere, organizarea alegerilor prezidențiale anticipate și parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Viktor Ianukovici a afirmat că legislația respectivă nu va fi retrasă, dar va fi amendată. Vitali Kliciko și ceilalți reprezentanți ai opoziției au revendicat retragerea de la putere a „președintelui corupt și decretarea de alegeri anticipate”.

În legile care înăspreau pedepsele împotriva manifestanților au fost prevăzute sancțiuni de până la cinci ani de închisoare pentru persoanele care blochează clădirile publice și arestarea protestatarilor care poartă măști și căști, precum și pedepsirea persoanelor care defăimează autoritățile pe Internet. S-a prevăzut introducerea răspunderii administrative pentru instalarea neautorizată a scenelor și folosirea amplificatoarelor acustice. Totodată, a fost reintrodusă răspunderea penală pentru calomnie. Înăsprirea legislației în domeniu a fost considerată o îngrădire a dreptului de asociere și la liberă exprimare și a provocat noi ieșiri masive în stradă – aproximativ 200.000 de persoane protestând în stradă, zeci de oameni fiind răniți în timpul confruntărilor dintre forțele de poliție și manifestanți.

În urma amplificării protestelor, Parlamentul de la Kiev a decis cu largă majoritate amendarea controversatelor prevederi care limitau dreptul la demonstrații. Opoziția a acuzat președintele că vrea să instaleze dictatura. Amendarea legii a fost votată de 361 de parlamentari din totalul de 412 prezenți.

Viktor Ianukovici propune amnistia – Parlamentul votează

Parlamentul de la Kiev a aprobat amnistia propusă de președintele Viktor Ianukovici, cu condiția ca protestatarii să se retragă din clădirile guvernamentale ocupate. Opoziția a refuzat orice condiții.

Conform deciziei Parlamentului de la Kiev, demonstranții reținuți pe parcursul manifestațiilor ar fi urmat să fie amnistiați – dacă protestatarii se vor retrage din sediile diverselor instituții ale statului pe care le-au ocupat. Legea amnistierii, votată de Legislativul ucrainian la sugestia președintelui Viktor Ianukovici, a avut în vedere eliberarea celor circa 100 de persoane arestate de la începutul mișcărilor de protest. O primă formă a legii condiționa amnistierea de retragerea manifestanților din spațiile publice pe care le-au ocupat din momentul în care autoritățile au decis să întrerupă procesul de asociere la Uniunea Europeană. Amândouă variantele au fost refuzate de opoziția anti-guvernamentală. "Oamenii au ieșit în stradă pentru a schimba situația țării" a precizat Viltali Klitciko.

Leonid Kravciuk, primul președinte al Ucrainei independente, a afirmat, în fața Parlamentului de la Kiev, că în Ucraina există o revoltă de masă și structuri paralele de putere. Fostul președinte s-a oferit să încerce, împreună cu succesorul său Leonid Kucima, să medieze un eventual plan de evitare a unui conflict generalizat și să garanteze respectarea posibilelor înțelegeri.

Nu s-a pus foarte serios problema alegerilor anticipate, una dintre revendicările opoziției, pentru care demisia premierului Azarov și retragerea unor legi controversate (printre care și cea care interzicea manifestațiile de protest) sunt considerate măsuri insuficiente. Nici rectificarea Constituției, în sensul echilibrării polilor de putere între instituțiile Președinției și a Parlamentului, nu a fost pusă în discuție.

Demiteri și demisii

Victor Ianukovici l-a demis pe șeful Administrației prezidențiale, Serghei Levocikin. Daria Chepak, purtător de cuvânt al șefului statului și Andrei Ermolaev. director al Institutului Național pentru Studii Strategice și-au prezentat demisia, relatează Interfax.

Premierul ucrainean Mykola Azarov a demisionat pe fondul amplelor manifestații antiguvernamentale. Demisia premierului a reprezentat cel mai important gest concesiv făcut opoziției. Mykola Azarov, în vârstă de 66 de ani, a declarat că, prin gestul său, dorește să faciliteze găsirea unei soluții de rezolvare a crizei în care se află Ucraina. "Conflictul amenință dezvoltarea economică a Ucrainei și întreaga societate în ansamblu" a declarat fostul prim-ministru ucrainean. Demisia premierului a făcut parte din setul de solicitări minime înaintate, inițial, președintelui Ianukovici de către opoziție.

Fostul campion mondial la box și lider al partidului de opoziție Udar, Vitali Kliciko, a declarat la Kiev: "Poate că acum o lună ar fi fost suficientă demisia ministrului de Interne Vitali Zahartșenko. Cu săptămâni în urmă ar fi fost suficientă poate demisia întregului guvern. Acum însă, oamenii cer demisia președintelui Iușcenko".

Pe de altă parte, Serviciile speciale ucrainene (SBU) anchetează asupra unei tentative de a pune mâna pe putere după ce au examinat servere confiscate de la partidul opozantei aflate în închisoare Iulia Timoșenko, a declarat un responsabil al SBU citat de agenția Interfax. "A fost deschisă (…) o anchetă privind tentativa de preluare a puterii (…) după examinarea calculatoarelor confiscate în decembrie 2013 în timpul unei percheziții la sediul partidului Batkivșcina din Kiev” a declarat Maxim Lenko, șef al departamentului de investigații SBU. Astfel de acte sunt pasibile de o pedeapsă ce ajunge până la zece ani de închisoare.

Examinarea materialului a arătat că acțiunile de protest ce au loc în Ucraina de la sfârșitul lunii noiembrie 2013 "au fost planificate", deopotrivă cu "recurgerea la forță împotriva manifestanților (…) pentru a submina autoritatea președintelui" a precizat maxim Lenko.

Opoziția cere mediatori internaționali și se teme de intervenția armatei

Vitali Kliciko și Arseni Iațeniuk, liderul grupului parlamentar al "Partidului Patriei", formațiunea Iuliei Timoșenko, au cerut intervenția unor mediatori internaționali, în scopul rezolvării conflictului din Ucraina. Cei doi lideri ai opoziției ucrainene nu exclud “un proiect foarte probabil al puterii de a recurge la forță, inclusiv la implicarea armatei”.

Temerile au apărut în urma unui apel lansat de reprezentanți ai armatei, care i-au cerut “comandantului Suprem Viktor Ianukovici” să ia măsuri de urgență “pentru stabilizarea situației din țară” și pentru instalarea unui nou guvern. În apel se sublinia că instabilitatea din Ucraina este de natură să amenințe integritatea teritorială a statului.

La sfârșitul unei întrevederi cu Stefan Füle, comisarul european pentru Extindere, Arseni Iațeniuk a subliniat că "fără mijlocirea partenerilor noștri din vest, criza politică va fi foarte greu de rezolvat". Stefan Füle s-a întâlnit și cu președintele Viktor Ianukovici.

Protestul "are o nouă dinamică" a apreciat Andreas Umland, expert politic în cadrul academiei Mohyla din Kiev: "Nu se mai orientează către schimbarea puterii ci pe modificarea întregii structuri a elitelor țării". În aceste condiții, violențele fac parte din arsenalul combatanților, a subliniat Andreas Umland. La toate acestea se adaugă forța sugestivă a imaginilor, Imaginile cu Vitali Klitciko albit complet după ce asupra sa a fost descărcat un instinctor au făcut ocolul Internetului.

Unele voci critică opoziția pentru absența unui plan precis și a unității liderilor. Expertul în Europa de Răsărit din cadrul Universității din Köln, Gerhard Simon punctează anumite rateuri ale adversarilor puterii: "Nu sunt în stare să le ofere sutelor de mii care vin săptămânal în Piața Independenței o strategie realistă". Simplele "cereri de demisie nu sunt o soluție aplicabilă" a concluzionat Gerhard Simon.

În timp ce fostul ministru de Interne Iuri Luzenko le-a cerut conaționalilor săi să recurgă la forță pentru a îndepărta guvernanții, o parte a opoziției face apel la adversarii puterii să nu comită acte violente, să susțină crearea unui Parlament alternativ și organizarea alegerilor anticipate. Reprezentanții opoziției susțin că o altă formă optimă de protest ar fi greva generală. Nu este primul apel la greva generală dar, până acum, reacțiile au fost lipsite de consistență.

O soluție de compromis pe tiparul polonez din 1989

Fără represalii, dar și fără revendicări exagerate – așa ar putea fi soluționată, eventual, criza ucraineană, apreciază ministrul de Externe al Poloniei, Radek Sikorski, într-un comentariu preluat de Deutsche Welle. În urma discuției pe care a avut-o cu omologul său ucrainean, Leonid Kojara, Radek Sikorski a afirmat că este mai convins acum de "șansa unui dialog între putere și opoziție. Ucraina are neîntârziat nevoie de reforme, iar acestea nu pot fi implementate decât de un guvern stabil și eficient". Radek Sikorski a salutat disponibilitatea semnalată de guvernul de la Kiev, de a dezbate chestiunea modificării Constituției, ceea ce ar putea echilibra raportul de forțe dintre Președinte și Parlament.

Pe fondul unei apropiate întrevederi cu omologii săi german și rus – Frank-Walter Steinmeier, respectiv Serghei Lavrov – ministrul de Externe al Poloniei a menționat că va dori să afle "dacă Rusia consideră că evoluțiile din Ucraina sunt optime și dacă nu crede că ar fi cazul ca această țară să decidă singură asupra destinului ei".

Radek Sikorski a precizat că poziția Varșoviei coincide cu cea a Berlinului, în privința Ucraina – Germania și Polonia fiind țările UE care se interesează cel mai intens de soarta statului aflat în criză. Alte țări membre ale UE se pronunță pentru adoptarea de sancțiuni la adresa Kievului, Varșovia și Berlinul consideră că este prea devreme pentru adoptarea de sancțiuni împotriva Kievului.

Șeful diplomației poloneze a apreciat că poate exista un scenariu pozitiv în Ucraina "Guvernul ar trebui să renunțe la represalii, iar opoziția ar trebui să se gândească la faptul că unele lucruri, oricât ar părea ele de neimaginat, pot deveni, totuși, realitate". Radek Sikorski întrevede șansa unui compromis între cele două tabere adverse și face o paralelă cu evenimentele din Polonia anului 1989. "Oferta lansată de președintele Ianukovici pentru liderii opoziției, cărora le-a propus postul de premier, îmi amintește de situația de atunci din Polonia, când se vorbea de “președintele nostru și premierul vostru”. Totul s-a terminat atunci cu bine".

Pe fondul unei apropiate întrevederi cu omologii săi german și rus – Frank-Walter Steinmeier, respectiv Serghei Lavrov – ministrul de Externe al Poloniei a menționat că va dori să afle "dacă Rusia consideră că evoluțiile din Ucraina sunt optime și dacă nu crede că ar fi cazul ca această țară să decidă singură asupra destinului ei".

Pe de altă parte, Rusia s-a declarat împotriva unui amestec extern în chestiunile interne ale Ucrainei. Este inacceptabil să ne amestecăm în treburile interne" a declarat Dmitri Peskov, purtător de cuvânt al președintelui Vladimir Putin.

Oferta UE și oferta Rusiei pentru Ucraina – amândouă, condiționate

Șeful diplomației poloneze a precizat că Ucraina ar putea beneficia de îndată de oferta FMI, în valoare de câteva miliarde, dacă ar demara programul de reforme. Și Bruxelles-ul este dispus să ofere sprijin macroeconomic. Există promisiuni și din partea Băncii Centrale Europene, precum și din partea Băncii Europene de Investiții. Dacă ar semna acordul de asociere cu UE, Ucraina ar deveni mai credibilă și ar putea beneficia de credite mai avantajoase, a mai arătat Radek Sikorski.

Rusia va aștepta formarea noului guvern ucrainean pentru a-și onora obligațiile asumate față de Kiev prin acordurile semnate în 2013, care prevăd un împrumut pentru Ucraina de 15 miliarde de dolari, a declarat președintele rus Vladimir Putin. Vladimir Putin a dat asigurări că Rusia nu va revizui acordurile economice încheiate cu Ucraina, chiar dacă la putere în această țară va sosi opoziția proeuropeană.

„Așteptăm formarea noului guvern ucrainean” a declarat Vladimir Putin în cadrul unei reuniuni de lucru RIA Novosti. La rândul său, Dmitri Medvedev a subliniat că acordurile încheiate cu Ucraina ar trebui îndeplinite doar după ce va fi cunoscut noul guvern de la Kiev și vor fi expuse „principiile” de lucru ale acestuia. „În ceea ce privește necesitatea de a îndeplini toate acordurile (cu Ucraina), noi trebuie să facem aceasta într-un mod inteligent, iar inteligent poate fi făcut doar după ce vom ști care va fi noul guvern, cine va lucra acolo și care vor fi principiile lor de lucru” a precizat premierul rus Dmitri Medvedev.

Memento

În urma refuzului Kievului de a semna, la summit-ul european din noiembrie 2013 de la Vilnius, Acordul de asociere cu UE, Rusia a decis să acorde Ucrainei un credit de 15 miliarde de dolari și să reducă prețul la gazul livrat cu o treime. În acest sens, au fost semnate acorduri, la Moscova, în prezența președinților Vladimir Putin și Viktor Ianukovici.

Ucraina primește gaz ieftin din Rusia – prețul, renegociat trimestrial

Compania publică ucraineană Naftogaz se va limita deocamdată să achiziționeze doar gaze din Rusia, dat fiind prețul mic al acestora. Naftogaz a convenit cu gigantul rus Gazprom asupra formulei de preț la livrările de gaze rusești pe primul trimestru al anului, stabilit la 268,5 dolari mia de metri cubi, precizează agenția de presă Interfax. Informația este confirmată și de agenția Unian de la Kiev. Prețul urmează să fie rediscutat la fiecare trei luni.

O declarație în acest sens a fost făcută de ministrul Energiei și combustibilului din Ucraina, Eduard Stavițki. “Pornim de la costurile de achiziție, așa cum am procedat și până acum” a spus acesta, într-o conferință de presă. Solicitat să precizeze dacă aceasta înseamnă că Ucraina va cumpăra gaze doar din Rusia, oficialul ucrainean a afirmat: “Pentru moment, da, pentru că sunt la prețul cel mai convenabil astăzi”.

Memento

În 2012, Ucraina începuse să cumpere gaze naturale din Europa, în special via Polonia, conform unui acord cu RWE din Germania. La sfârșitul lunii martie 2013, Kievul a primit primul volum de gaze via Ungaria. De asemenea, Ucraina negociase un acord pe care urma să-l semneze cu Slovacia privind livrările de gaze în regim revers în scopul de a-și reduce dependența de Gazprom și de a face economii. Ulterior, la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, autoritățile de la Kiev s-au răzgândit în privința parafării Acordului de asociere cu UE, preferând apropierea de Rusia și de țările CSI.

Potrivit Ria Novosti, care preia opinia unor analiști, profitul Gazprom se va reduce considerabil în urma înțelegerii politice dintre guvernul de la Moscova și cel de la Kiev care a avut ca efect importul ieftin de gaze rusești de către Ucraina. În noiembrie 2013, guvernul de la Kiev a respins condițiile cerute de FMI în schimbul unui program de ajutor, care includeau și prețuri mai mari la energie.

Instalații nucleare și hidrocentrale, sub spectrul atentatelor

Serviciul de Securitate al Ucrainei a avertizat că sistemul energetic al țării este în pericol, în urma intensificării amenințărilor cu atentate impotriva hidrocentralelor și a instalațiilor nucleare, relateaza Itar-Tass. Într-un comunicat, Serviciul de Securitate al Ucrainei precizează că afectarea unor astfel de instalații ar putea avea consecințe "imprevizibile și deosebit de grave pentru populația Ucrainei și a statelor vecine".

Potrivit publicației Argumenti i Fakti, Serviciul de Securitate al Ucrainei consideră ca situația tensionată din țară se datorează unor anumite "grupări radicale", care comit acte ilegale.

Adjunctul șefului departamentului de contraspionaj, Ivan Visotki a declarat că, în ultima perioadă, s-a înregistrat o creștere a numărului de apeluri anonime referitoare la posibile atentate împotriva hidrocentralelor și a instalațiilor nucleare.

El a subliniat că măsurile de securitate la instalațiile nucleare au fost consolidate, iar Serviciul de Securitate al Ucrainei va face tot ce este necesar, în conformitate cu legislația ucraineană, pentru a preveni atacurile care vizează sistemul energetic al țării. "Poporul, care până în ziua de astăzi suferă de pe urma consecințelor catastrofei de la Cernobîl, trebuie să conștientizeze pericolul enorm al unor astfel de amenințări și să nu permită materializarea lor" a afirmat Ivan Visotki.

Plângere la CEDO, examinată prioritar

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât să examineze în regim prioritar plângerile unui cetățean ucrainean, care susține că fost victima unor abuzuri ale poliției în cadrul manifestațiilor din Ucraina. Așa cum prevede procedura, CEDO a solicitat Guvernului ucrainean "să-i pună la dispoziție observațiile sale în acest caz", potrivit unui comunicat.

Igor Sirenko s-a plâns că a fost lovit de polițiști și că a fost închis în mod ilegal. El afirmă că în timp ce participa la manifestațiile desfășurate în centrul Kievului, a fost bătut de unitățile speciale ale poliției în cursul unei acțiuni de dispersare a manifestanților. Ulterior ar fi fost plasat în detenție, potrivit plângerii depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Igor Sirenko scoate în evidență atât articolul Convenției Europene a Drepturilor Omului care interzice tratamentele inumane sau degradante, cât și pe cele care garantează dreptul la libertate și la securitate, la libertatea de reuniune și de asociere, dar și la un "recurs efectiv" în fața justiției din țara sa

Admonestări externe

Presedintele francez François Hollande a apreciat după o întâlnire cu premierul polonez Donald Tusk, că situația din Ucraina este "gravă" și necesită "mai multă vigilență". El a subliniat că "puterea ucraineană trebuie să înceteze (…) represiunile, deoarece manifestatiile sunt, de fapt, pașnice". François Hollande a menționat că acordul de asociere cu Uniunea Europeană este o propunere "valabilă" în continuare pentru Ucraina.

"Sarcina principală (…) despre care am vorbit (cu Hollande), este evitarea unui scenariu dramatic și noi vedem că acest lucru este posibil" a declarat premierul polonez. "Trebuie să ajutăm Ucraina ca ea să poata lua decizii suverane și ca aceste decizii să fie luate la Kiev" a adaugat Donald Tusk, cu referire la o posibilă ingerință a Rusiei.

Guvernul și Congresul American manifestă preocupare față de Ucraina, o "țară afectată de grave tulburări politice". Oficiali americani de cel mai înalt rang, inclusiv președintele Barack Obama, au reactionat față de criza ucraineană. Vicepresedintele Joe Biden i-a telefonat de două ori președintelui ucrainean Viktor Ianukovici. Vicepreședintele american l-a avertizat pe Viktor Ianukovici, într-o conversație telefonică, că "decretarea stării de urgență sau adoptarea unei măsuri de securitate la fel de severă ar putea duce la agravarea situației și la scăderea șanselor de a găsi o soluție pașnică" pentru criză, potrivit unui comunicat al Casei Albe.

In pofida "admonestărilor", Statele Unite sunt foarte reticente în a impune sancțiuni politice sau economice Ucrainei, limitându-se la declarații ferme. Astfel, secretarul de stat John Kerry a insistat asupra “susținerii neclintite a Statelor Unite față de aspirațiile europene democratice ale poporului ucrainean" după cum se precizează într-un comunicat al Departamentulului de Stat.

Președintele Consiliului European a reamintit că UE “i-a oferit Ucrainei un acord de asociere” a cărui respingere a dus la declanșarea protestelor opoziției. Subliniind că oferta rămâne valabilă. Herman van Rompuy a precizat că oferta, care implică o serie de condiții nu este “împotriva intereselor marelui stat vecin de la est, cu care (Ucraina) împărtășește istoria și cultura”.

Vladimir Putin: Rusia nu se va implica în criza ucraineană

Președintele Vladimir Putin a declarat că Rusia nu se va amesteca în criza politică din Ucraina: “Rusia nu se va implica în această criză. Cred că poporul ucrainean este capabil să rezolve problemele prin mijloace proprii”.

Întrebat dacă va coopera cu Ucraina, dacă Opoziția va intra la guvernare, președintele Rusiei a răspuns afirmativ și a explicat că țara sa este interesată de stabilitate în acea regiune și de recuperarea banilor pe care-i are de primit de la administrația de la Kiev.

FLASH. OPINII DE PRESĂ

Ucraina – zonă fierbinte a Europei

Raporturile UE-Rusia din perspectiva crizei ucrainene preocupă presa. La Moscova, Kommersant consideră că, pentru a obține maximum de concesii de la șeful statului, opoziția radicală de la Kiev ar „primejdui o soluționare negociată” a conflictului între președintele Ianukovici și adversarii săi politici.

Fostul președinte georgian Mihail Saakașvili a declarat că în Kiev a început „prima revoluție geopolitică din secolul al XXI-lea”. Potrivit lui, acesta este un eveniment de amploare supranațională.

Ziarul slovac Sme analizează situația în care se găsește opoziția ucraineană. Cotidianul de la Bratislava consideră că reprezentanții opoziției din Ucraina sunt sub o „presiune dublă”. Pe de o parte sunt obligați să respingă ofertele concesive ale președintelui „pentru a nu-și pune în pericol credibilitatea”. Pe de altă parte, „amânarea unui compromis pașnic întărește opoziția radicală care e contra lui Ianukovici, dar nu și în favoarea unei Ucraine democratice”.

Publicația suedeză Sydsvenskan afirmă că miza conflictului din Ucraina privește, esențialmente, valorile. Ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung se referă, în context, la „tendința Germaniei” de a avea o atitudine foarte tolerantă „față de Rusia”, manifestată „mai cu seamă după revenirea social-democraților la guvernare”.

Financial Times afirmă că, pentru Vladimir Putin, căruia „îi place să argumenteze că Rusia este o "civilizație unică" – distinctă de cea a Europei (…) lupta pentru Ucraina este (…) nu doar o luptă geopolitică sau economică – ci și una a civilizațiilor”. Pe cale de consecință „evenimentele din Ucraina sunt profund amenințătoare pentru (…)ideologia președintelui Putin și a cercului său”.

Cotidianul austriac Die Presse se referă explicit la instrumentele de presiune aflate la dispoziția UE pentru a forța mâna pro-guvernamentalilor ucraineni. Astfel, potrivit ziarului, ar putea „să pronunțe interdicții de călătorie pentru susținătorii lui Ianukovici. Și le-ar putea îngheța conturile" din vestul Europei. „Cathrine Ashton ar face bine să-i prezinte președintelui ucrainean aceste convingătoare unelte de tortură”.

Bruxelles-ul întinde permanent mâna Federației Ruse, invitând-o la "dialog". Semestrial, cele două părți se întâlnesc la o reuniune de vârf, dar "tristul ritual nu a adus niciodată rezultate de luat în seamă". Sigur că ar fi mai simplu dacă Rusia ar putea fi câștigată ca partener de nădejde în cadrul "partneriatului strategic atât de frecvent invocat". Dar aceasta nu funcționează. Dimpotrivă, „prin șantajul și amenințările făcute la adresa Ucrainei, Putin a demonstrat din nou cât valorează în ochii săi democrația și dreptul la autodeterminare al unui stat” precizează Die Welt. Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, a insistat asupra faptului că „trebuie să i se permită Ucrainei să ia decizii fără a fi supusă “presiunilor”, în timp ce ministrul sloven de Externe, Karl Erjavec, a afirmat că va fi “dificil să se găsească o soluție fără a deschide un dialog cu Moscova”.

Vitali Kliciko și-a exprimat marea îngrijorare legată de situația din Ucraina. „Îmi este frică de ceea ce ne așteaptă în următoarele ore și zile" – întrucât președintele Ianukovici i-a întărit "prin tactica sa de tergiversare și prin pseudonegocierile pe care le-a purtat, pe cei care vor să reacționeze în stradă prin violență". Crește și la nivel internațional teama că lupta pentru putere în Ucraina ar putea avea un deznodământ dramatic. Președintele Parlamentului European, Martin Schultz a precizat că că Uniunea Europeană are datoria să arate că nu acceptă violența, iar în condițiile în care cele două tabere nu vor ajunge la o înțelegere "nu este exclusă posibilitatea ca UE să blocheze conturi ale liderilor ucraineni și să restrângă dreptul acestora de a călători în spațiul comunitar".

Badischen Neuesten Nachrichten consideră că liderilor opoziției din Ucraina le revine „o parte din răspundere pentru escaladarea violențelor” întrucât și-au supraapreciat forțele și au formulat „revendicări exagerate”. Frankfurter Allgemeine Zeitung este de altă părere. „Președintele Ianukovici e de vină pentru escaladarea violențelor” dar ar fi nerealist să se creadă în eventualitatea materializării unor revendicări de fond întrucât „Ianukovici se mai bucură, încă, de sprijinul unor segmente largi ale populației din estul Ucrainei".

Precizând că „Opoziția ucraineană boicotează legea amnistiei”, Die Zeit. amintește de condiționarea legii de către președintele Ianukovici. Șeful statului ucrainean impusese o limitare, potrivit căreia legea menită să-i elibereze din detenție pe opozanți să intre în vigoare diar după evacuarea piețelor, clădirilor și străzilor ocupate de demonstranți. Vitali Kliciko – lider al formațiunii de opoziție Udar – a afirmat că legea, astfel condiționată, nu va aplana tensiunile și „nu va liniști poporul”.

Oligarhi influenți din Ucraina dau semne de neliniște. Rinat Ahmetov, cel mai bogat om de afaceri din Ucraina, patron al echipei de fotbal Șahtior Donețk și susținător fervent al președintelui Ianukovici, a atras atenția asupra riscului de escaladare a conflictelor. „Economia nu-și poate reveni câtă vreme sunt uciși oameni” afirmă Rinat Ahmetov într-o scrisoare deschisă. "Țara se află în pragul războiului civil" a avertizat și Leonid Kravciuk, primul președinte al Ucrainei independente. Leonid Kravciuk a apreciat că în Ucraina există, în prezent, o revoltă de masă și structuri paralele de putere.

Protestatari antiguvernamentali au distrus în Kiev o statuie a lui Lenin – afirmând, ulterior, că simboliza dominația rusească asupra Ucrainei, a precizat Gazeta Wyborcza. Manifestanții strigau sloganuri pro-UE. „Manifestările de dragoste față de Uniunea Europeană sunt suficient de rare în vremurile acestea, deci merită o atenție specială” iar „UE trebuie să fie la înălțime și să întruchipeze acest ideal de libertate” afirmă Le Monde.

Potrivit Visoki Zamok, unii dintre contestatarii cei mai violenți ar fi provocatori angajați de agenții guvernamentale „plătiți cu 250 de dolari pe zi” pentru a provoca haos și a ataca instituții publice. Scopul este discreditarea mișcării de protest.

Uniunea Europeană „nici nu poate salva economia ucraineană, nici nu poate răsturna guvernul” de la Kiev. În schimb, nu trebuie să „repete greșeala” făcută de „președintele George Bush tatăl” care „în august 1991 (…) din dorință de stabilitate, a călătorit la Kiev pentru a le cere ucrainenilor să renunțe la visul lor de independență și să rămână în URSS. Patru luni mai târziu, URSS nu mai exista”.

Publicația De Wolkskant, din Amsterdam, susține că, din cauza situației sale, pentru Ucraina, este nerealist un statut de membru deplin al Uniunii Europene – opinia fiind valabilă și pentru Turcia. „UE ar trebui să stabilească un statut de membru cu două niveluri dacă vrea să protejeze totodată stabilitatea geopolitică dinafara frontierelor sale și sprijinul opiniei publice de dinăuntru”.

Î ntr-un text polemic, Izvestia scrie, referitor la Ucraina: „Această țară cu 45 de milioane de locuitori, scăldată de Marea Neagră, a fost totdeauna o “bucată aleasă”” și a „stârnit totdeauna poftele Occidentului” care dă „din mâini și din picioare (…) pentru a aduce Ucraina sub pavilion european”.

„Ianukovici este, în primul rând, un criminal mărunt, care fură fără a se gândi prea mult la consecințele acțiunilor sale” se afirmă, fără menajamente, în ziarul de limbă engleză publicat la Moscova, Moscow Times.

El Mundo nu crede în sinceritatea președintelui Ianukovici, care pare „gata să dialogheze” dar „nu face decât să intensifice nemulțumirea populației”. Ziarul spaniol mai critică și vandalismul afișat de unii protestatari și deplânge simultan inapetența pentru compromis a părților angrenate în conflict.

De la izbucnirea conflictului, nici un înalt oficial rus nu a vizitat Ucraina. În schimb, președintele Vladimir Putin a anunțat că Moscova așteaptă cu acordarea împrumutului de 15 miliarde de dolari (aproximativ 11 miliarde de euro) până când la Kiev va fi format un nou guvern.

Premierul rus Dmitri Medvedev a explicat anunțul lui Vladimir Putin: "Ne respectăm înțelegerile dar trebuie să o facem într-o manieră responsabilă. Și vom fi în stare să o facem pe deplin responsabil abia când vom înțelege cum arată guvernul, cine va lucra acolo și ce reguli vor institui".

În același timp, Rusia s-a declarat împotriva unui amestec extern în chestiunile interne ale Ucrainei. "Kievul este în măsură să găsească și singur o cale de ieșire din această situație. Rusia și Ucraina sunt două țări surori și, bineînțeles, Moscova urmărește cu atenție și emoție, uneori chiar cu durere în suflet, ceea ce se petrece la Kiev. Este inacceptabil să ne amestecăm în treburile interne" a declarat Dmitri Peskov, purtător de cuvânt al președintelui Vladimir Putin.

PUTIN: „CRIMEEA A FOST ȘI RĂMÂNE ÎN SUFLETUL RUȘILOR PARTE INTEGRANTĂ A RUSIEI”, MARTIE 2014

Pentru alipirea Crimeii la Rusia au votat 96,6% dintre alegătorii prezenți la urne. Sunt rezultatele definitive ale referendumului desfășurat în Crimeea. “Rezultatele finale ale referendumului – 96,6% s-au exprimat pentru!” "Mulțumesc tuturor celor care au participat la referendum și au optat. Astăzi am luat o decizie foarte importantă care va intra în istorie" a precizat premierul Crimeei, Serghei Aksionov. După referendum, mii de persoane s-au adunat pe străzile capitalei Crimeei, Simferopol, și la Sevastopol, unde este staționată flota rusă la Marea Neagră, pentru a sărbători victoria realipirii peninsulei la Rusia. La Simferopol, locuitorii au fluturat steagurile Rusiei și Crimeei în ritm de concert. La Sevastopol s-a scandat 'Se-vas-to-pol' și 'Ru-si-a' în fața artiștilor care interpretau dansuri tradiționale rusești.

"Nimeni nu este pregătit să lupte pentru Crimeea. Occidentalii vor fi nevoiți să se spetească pentru a găsi o soluție" a precizat Gleb Pavlovksi, fost consilier la Kremlin. "Putin se află de-acum în centrul acestei crize, un lucru care-i multiplică posibilitățile. În prezent, Putin este cel care decide, și nu occidentalii, soarta revoluției ucrainene". Președintele rus "este motivat de sentimentul că Occidentul este slab, că regulile jocului se vor schimba și că cel care face prima mișcare câștigă" a apreciat Nikolai Petrov, profesor la Înalta Școală de Economie din Moscova.

Reacții practice în Crimeea, după referendum

După anunțarea rezultatelor referendumul privind alipirea la Rusia, Parlamentul Crimeei a decis că rubla devine moneda oficială. Hrivna, moneda ucraineană folosită până în prezent, va fi acceptată în paralel până la 1 ianuarie 2016, a precizat Parlamentul. Parlamentul Crimeei a proclamat, imediat după anunțarea rezultatelor referendumului, independența peninsulei. A fost decretată naționalizarea tuturor bunurilor statului ucrainean de pe teritoriul Crimeei. Parlamentarii au aprobat în unanimitate aceste decizii. Parlamentul i-a solicitat. Oficial, Moscovei includerea Crimeii în federația Rusă, a precizat Interfax.

Moscova face pașii necesari pentru alipirea imediată a Crimeei

Președintele Dumei de Stat, Serghei Narîșkin, a precizat că există cadrul legal de principiul pentru includerii Crimeei în componența Federației Ruse, ținând cont de rezultatul pozitiv al referendumului. “Din 2011, este în vigoare Legea cu privire la procedura de acceptare și formarea de noi subiecți. Aceasta definește cerințele și ordinea” includerii în componența Federației Ruse, a declarat Serghei Narîșkin. Astfel, în conformitate cu acest document, dacă un stat străin adresează Moscovei o cerere privind aderarea la Federația Rusă și încheierea unui tratat internațional corespunzător, președintele Rusiei informează cele două camere ale Adunării Federale, precum și guvernul.

După anunțarea rezultatelor referendumului, Vladimir Putin a semnat decretul prin care a fost recunoscută independența Crimeei. „Luând în considerare exprimarea dorinței de către popoarele Crimeii la referendum (…) se recunoaște Republica Crimeea în calitate de stat suveran și independent. Prezentul decret intră în vigoare la data publicării” se precizează în decret. În temeiul dreptului internațional, recunoașterea Crimeei ca stat independent este o etapă necesară pentru integrarea în Federația Rusă, care poate face obiectul acordului între două state independente.

Kremlinul a anunțat, ulterior, că președintele Vladimir Putin este pregătit să ratifice un acord care prevede integrarea în Rusia a Crimeei – pe care liderul sovietic Nikita Hrușciov a cedat-o Ucrainei în 1954. Duma a adoptat o declarație de susținere a poporului din Crimeea, promițând să "asigure securitatea" locuitorilor peninsulei "independent de originea lor etnică, de limba și religia lor". Vladimir Putin a informat cele două Camere ale Parlamentului, Duma și Consiliul Federației, precum și guvernul rus, conform Constituției ruse. De asemenea, președintele Putin le-a cerut puterilor publice ruse să aprobe acordul, considerând “oportun” să îl artifice, a mai precizat Kremlinul într-un document.

După discursul președintelui Rusiei în fața Parlamentului de la Moscova a fost semnat acordul prin care Crimeea și orașul Sevastopol intră în componența Federației Ruse. Documentul a fost semnat de președintele Vladimir Putin, președintele Legislativului din Crimeea, premierul Crimeei și primarul orașului Sevastopol. Curtea Constituțională rusă a validat în unanimitate tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia. "Curtea Constituțională a confirmat că tratatul este conform Constituției ruse" a declarat președintele instituției, Valeri Zorkin.

“Situația din Kosovo este similară celei din Crimeea. Comunitatea internațională a aprobat independența Kosovo”

„Peste 82%” din electoratul Crimeei a participat la referendum și “96% dintre locuitorii din Crimeea au votat pentru alipirea la Federația Rusă“ a declarat președintele rus, Vladimir Putin, în fața deputaților Dumei de Stat, membrilor Consiliului Federației, guvernatorilor regiunilor rusești și a reprezentanților societății civile în legătură cu apelul Republicii Crimeea și a orașului Sevastopol referitor la primirea în componența Federației Ruse. Rezultatele referendumului din Crimeea sunt „mai mult decât convingătoare”, căci “cifrele vorbesc de la sine”.

„Referendumul din Crimeea a fost organizat în conformitate deplină cu procedurile democratice și dreptul internațional, iar rezultatele referendumului (…), unde locuitorii din Crimeea s-au pronunțat masiv în favoarea alipirii peninsulei la Rusia, nu pot fi contestate“ a declarat șeful statului rus. Vladimir Putin a subliniat că peninsula Crimeea are legături istorice, culturale, religioase și spirituale cu Rusia, Ucraina și Belarus, ceea ce explică poziția Moscovei. De asemenea, a făcut referire la persecutarea tătarilor din Crimeea și a altor minorități din spațiul sovietic, dând asigurări că noile autorități de la Simferopol doresc să remedieze aceste lucruri. Una dintre măsuri vizează ca tătara să devină limbă oficială în Crimeea, alături de rusă și ucraineană.

Vladimir Putin l-a criticat pe liderul sovietic Nikita Hrușciov, afirmând că acesta a cedat Crimeea Ucrainei fără să țină seama de dorința locuitorilor din regiune. „Crimeea a intrat în componența Ucrainei din cauza bolșevicilor, rușii sunt 70% din populația peninsulei“ a afirmat șeful statului rus, subliniind că peninsula face parte din istoria Rusiei. „Crimeea a fost și rămâne în sufletul rușilor o parte integrantă a Rusiei“.

„Nu am uzat de dreptul prezidențial de a trimite trupe în Crimeea. Nu au fost victime, le mulțumesc soldaților ucraineni că nu au sânge pe mâini. Nu înteleg de ce suntem acuzați că am invadat Crimeea. Situația din Kosovo este similară celei din Crimeea. Comunitatea internațională a aprobat independența Kosovo“ a precizat Vladimir Putin. „Rusia trebuie luată în calcul și respectată. În cazul Ucrainei, occidentalii au fost iresponsabili. Am fost mereu puși la colț“ a subliniat liderul de la Kremlin, apaludat îndelung. „Nu vrem scindarea Ucrainei, nu vrem alte teritorii, dar liderii ucraineni au folosit țara ca pe o vacă de muls" a declarat președintele rus, care și-a încheiat discursul cerând Parlamentului să adopte “o Lege Constituțională pentru crearea a două noi entități constituente în cadrul Federației Ruse: Republica Crimeea și orașul Sevastopol și ratificarea Tratatului de admitere a Crimeei și a Sevastopolului în cadrul Federației Ruse, care deja este pregătit pentru a fi semnat”.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a precizat că declarațiile Occidentului privind „anexarea” Crimeii insultă drepturile populației din peninsulă. „Atunci când colegii din alte țări folosesc termenul „anexare”, eu propun un lucru: (…) purtătorii de cuvânt să urmărească secvențe video din Crimeea, în care locuitorii Crimeii se bucură sincer de aderarea la Rusia”. Serghei Lavrov a adăugat că Rusia nu putea să nu răspundă cererii locuitorilor Crimeei întrucât autoritățile actuale ale Ucrainei nu au lăsat o altă posibilitate.

Reacția Kievului

Președintele interimar de la Kiev a apreciat că Kremlinul se teme de o Ucraină "democratică și europeană", motiv pentru care a intervenit în Crimeea. "Moscova are visul reconstruirii imperiului. Se teme de exemplul Ucrainei, unde poporul a învins un regim totalitar. Kremlinul se teme de o Ucraină democratică, europeană și prosperă. Acesta este motivul real al agresiunii" a declarat Aleksandr Turcinov.

Ucraina și-a rechemat, pentru consultări, ambasadorul de la Moscova. "Ținând cont de situația cu privire la Crimeea și de necesitatea de a discuta anumite aspecte internaționale ale crizei, Ucraina își recheamă pentru consultări ambasadorul în Rusia, Volodimir Elcenko" a anunțat Ministerul ucrainean de Externe într-un comunicat

În ziua anterioară referendumului din Crimeea, Rada Supremă de la Kiev a decis dizolvarea legislativului Republicii autonome Crimeea, a precizat EFE. Rezoluția adoptată de Parlament a prevăzut că încetarea anticipată a puterilor legislativului regional se adoptă în baza avizului Curții Constituționale de la Kiev, care a declarat neconstituțional referendumul convocat de Republica autonomă Crimeea pentru a determina integrarea sa în Rusia. În plus, Curtea Constituțională a interzis autorităților din Crimeea să finanțeze referendumul.

Pe de altă parte “Ucraina a decis să nu continue mandatul președinției CSI pentru 2014 și își rezervă dreptul de a-și revizui apartenența sa viitoare'' a afirmat purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe, Evgheni Perebiinis. Acesta a precizat că multe dintre statele membre CSI au susținut decizia Moscovei de preluare a Crimeei și semnarea acordului prin care aceasta devine parte a Rusiei. CSI reunește foste republici sovietice cu excepția statelor baltice – Estonia, Letonia, Lituania – și a Georgiei, care s-a retras din organizație în 2008 în urma conflictului militar cu Rusia. În replică, adjunctul ministrului rus de Externe, Vasili Nebenzia, a declarat că Rusia regretă decizia Kievului privind renunțarea la președinția CSI, dar “este dreptul ucrainenilor”.

Rusia în G8 – declarații contradictorii ale liderilor europeni

„În ceea ce privește formația politică de dialog a G8, am decis să suspendăm participarea Rusiei” a declarat Laurent Fabius. A adăugat că rămâne valabilă invitația adresată președintelui Vladimir Putin, de a vizita Franța pe data de 6 iunie 2014. Oficialul francez a menționat că următoarele acțiuni vor depinde de comportamentulul autorităților ruse. Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Franței a negat informația cu privire la suspendarea Rusiei de la întrunirile G8. Romani Nadal a precizat că este vorba de o decizie de a suspenda participarea la pregătirile pentru summit-ul G8 de la Soci, programat pentru 4-5 iunie 2014.

Contrar afirmațiilor lui Laurent Fabius, cancelarul german Angela Merkel a declarat că Statutul Federației Ruse de membru al G8 rămâne neschimbat, în pofida semnării tratatului privind alipirea Crimeii la Federația Rusă. Potrivit cancelarului german, se discută despre suspendarea pregătirilor privind organizarea summitului G8 de la Soci, programat pentru iunie. “În afară de asta, nu s-au luat alte decizii" a precizat Angela Merkel.

Ministrul de Externe al Italiei, Federica Mogerini, a declarat că formatul G8 nu a fost abolit. „ A fost discutată decizia de a suspenda pregătirile privind summit-ul G8 de la Soci. În acest context, e vorba doar de suspendarea lucrărilor în formatul de opt state” a afirmat Federica Mogerini. Oficialul italian a subliniat că eforturile pentru a confirma formatul celor opt continuă.

NATO nu recunoaște rezultatul referendumului din Crimeea

Alianța Nord-Atlantică nu recunoaște “rezultatele” referendumului desfășurat în Crimeea pentru unirea cu Federația Rusă. Declarația aparține secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. "Referendumul din Crimeea este ilegal și ilegitim, încalcă legislația internațională și Constituția ucraineană. Aliații din cadrul NATO nu recunosc rezultatele" acestui referendum, a afirmat Anders Fogh Rasmussen. "Condițiile în care s-a desfășurat referendumul au fost absolut inadecvate și, prin urmare, inacceptabile" a precizat secretarul general al NATO. Secretarul general al NATO a afirmat că Moscova că a încălcat, odată cu anexarea Crimeei, principiul suveranității statelor, afectând respectarea dreptului internațional. Rusia “Încalcă principiul potrivit căruia fiecare stat este suveran și liber de a-și alege propriul destin”. "Criza din Ucraina ne amintește tuturor că trebuie să apărăm acest principiu" a subliniat Anders Fogh Rasmussen, menționând că acest principiu a permis Europei să depașească divergențele moștenite din perioada Războiului Rece.

Pe de altă parte, oficialul NATO a precizat că o intervenție militară în zonă nu este o soluție, întrucât Ucraina nu este țară membră NATO. "Ca să fiu foarte sincer în această privință, nu văd nici o posibilitate de a aplana situația. Din contra, observ că Rusia își întărește forța militară în Crimeea, ceea ce este îngrijorător" a subliniat Anders Fogh Rasmussen.

Într-un comunicat, NATO semnalează "caracterul precipitat al scrutinului, organizat într-un context de intervenție militară, cu restricții impuse mass-media și cu manipulări". Alianța Nord-Atlantică îi solicită Rusiei să urmeze calea reducerii tensiunilor "punând capăt tuturor activităților sale militare împotriva Ucrainei". "Cerem Rusiei să-și onoreze angajamentele internaționale, să reia calea dialogului și să caute o soluție pașnică și politică, prin dialogul direct cu guvernul ucrainean".

Alianța Nord-Atlantică nu susține ideea izolării Rusiei în legătură cu evenimentele din Crimeea, însă relațiile cu Moscova vor fi revizuite la reuniunea ministerială a NATO de la începutul lunii aprilie, a declarat Robert Pshel, șeful Biroului Informativ al NATO la Moscova. Pe de altă parte, NATO intenționează să-și intensifice colaborarea cu Ucraina. „Vom conecta Ucraina la un număr și mai mare de programe și manevre, vom dezvolta dialogul politic. Vom acorda ajutor în pofida faptului că Ucraina nu este membră a NATO” a precizat Robert Pshel.

UE îi transmite Rusiei “cel mai puternic mesaj posibil”

"Încercăm să transmitem Rusiei cel mai puternic mesaj posibil” astfel încât „să înțeleagă cât de serioasă este situația” după referendumul din Crimeea, a declarat șefa diplomației europene, Catherine Ashton. Pe de altă parte, a subliniat că europenii nu doresc o escaladare a tensiunilor cu Moscova.

În același timp, șeful diplomației britanice, William Hague, a exclus orice implicare militară. „Nu avem în vedere opțiuni militare. Nu va fi un război al Crimeei” a precizat, fără echivoc, ministrul britanic de Externe.

Franța: “Referendumul din Crimeea este ilegal”

Președintele François Hollande a precizat că "Franța nu recunoaște nici rezultatul referendumului organizat în Crimeea (…), nici alipirea acestei regiuni din Ucraina la Rusia". Șeful statului francez a solicitat "un răspuns european puternic și coordonat la noua etapă".

Șeful diplomației franceze, Laurent Fabius, a calificat drept “ilegal” referendumul din Crimeea pentru alipirea la Rusia și i-a solicitat Moscovei “să evite o escaladare inutilă și periculoasă în Ucraina”. “Referendumul din Crimeea este ilegal și contrar Constituției ucrainene” a declarat Laurent Fabius. “Este cu atât mai ilegitim cu cât a avut loc sub amenințarea forțelor de ocupație ruse” a adăugat ministrul francez de Externe. “Franța cheamă Federația Rusă să ia imediat măsuri pentru a evita o escaladare inutilă și periculoasă în Ucraina”, solicitându-i Moscovei “să recunoască și să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei”.

Japonia nu aprobă rezultatul referendumului din Crimeea

După referendumul desfășurat în Crimeea pentru alipirea la Rusia, guvernul japonez a lansat un apel către Moscova să nu anexeze peninsula. ''Țara noastră nu aprobă rezultatul'' referendumului din Crimeea, în care aproximativ peste 96 % dintre votanți s-au pronunțat în favoarea alipirii penindulei la Rusia. a precizat purtătorul de cuvânt al guvernului japonez, Yoshihide Suga. ''Țara noastră va face un apel puternic la Rusia să respecte dreptul internațional, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și să nu anexeze Crimeea'' a subliniat Yoshihide Saga.

Purtătorul de cuvânt al guvernului nipon a afirmat că Japonia va coopera cu celelalte membre ale clubului celor mai bogate țări ale lumii G-7 – SUA, Japonia, Canada, Marea Britanie, Franța, Germania și Italia – în legătură cu Crimeea. Potrivit cotidianului Nikkei, autoritățile japoneze studiază posibilitatea adoptării de sancțiuni economice împotriva Rusiei, după modelul occidental.

China: situația nu trebuie agravată

”China a respectat și va respecta întotdeauna independența teritorială a altor state” a declarat Hong Lei, purtătorul de cuvânt al Ministrului de Externe al Chinei. Problema din Crimeea trebuie rezolvată prin negocieri. ”Părțile implicate în conflict trebuie să evite să acționeze astfel încât să agraveze situația. Comunitatea internațională trebuie să joace un rol constructiv pentru a detensiona situația”.

China, la nivel oficial, susține nevoia dialogului în cadrul crizei din Ucraina, solicitând Ovvidentului să “lucreze cu, nu împotriva Rusiei”, considerând că “așa cum a reacționat Occidentul (…) tensiunile ar putea escalada în continuare“. Mai mult, Beijingul susține că pe fondul legăturilor culturale, istorice și economice profunde dintre Rusia și Ucraina, “este timpul ca puterile occidentale să abandoneze gândirea Războiului Rece (…) respectând rolul unic al Rusiei în cartografiere viitorul Ucrainei”.

Pe de altă parte, reprezentanți ai Academiei Chineze de Științe Sociale și ai Școlii de Studii Internaționale a Universității Renmin din China au afirmat că, în contextual actual, China nu susține nici referendumul din Crimeea, nici separarea teritorială – dar nici sancțiunile impuse Rusiei de Statele Unite ale Americii șI de Uniunea Europeană. “China susține stabilitatea și medierea în cazul Ucrainei, tot ce poate face fiind să invite la dialog și mediere”, în condițiile în care Beijingul “consideră actuala situație ca fiind o criză extrem de serioasă”. Chiar și în aceste condiții “China consideră că Rusia are interese legitime în Ucraina, chestiune respinsă de SUA și UE”.

Washingtonul respinge rezultatul referendumului din Crimeea

SUA “resping” referendumul desfășurat în Crimeea privind alipirea acesteia la Rusia, un scrutin “contrar legii fudamentale ucrainene” organizat “sub amenințarea violențelor” din partea Rusiei, a transmis Casa Albă.

“Actele Rusiei sunt periculoase și destabilizatoare” a precizat, într-un comunicat, purtătorul de cuvânt al executivului american, Jay Carney. “Consiliul de Securitate a recunoscut această stare de fapt într-o rezoluție căreia numai Rusia i s-a opus” a subliniat Jay Carney.

Potrivit fostului secretar de stat Hillary Clinton, justificarea lui Vladimir Putin pentru alipirea Crimeei la Rusia ar putea fi folosită și pe teritoriul altor țări. „Cred că vom vedea o mulțime de alte țări, care se va confrunta direct cu agresiune din partea Rusiei sau sistemele lor politice vor fi mituite până vor deveni atât de intimidate, încât acestea să devină vasali mai degrabă decât democrații suverane” a precizat Hillary Clinton. „Ceea ce a făcut Putin e ilegal, încalcă dreptul internațional” a menționat Hillary Clinton, adăugând că SUA trebuie să facă mai mult pentru a promova independența energetică a Europei și protejarea de posibilele acțiuni din partea Rusiei.

Germania: Referendumul din Crimeea este contrar dreptului internațional, dar dialogul cu Rusia trebuie să continue

Referendumul din Crimeea “contravine Constituției ucrainene și dreptului internațional, așadar din punctul nostru de vedere este ilegal” cu atât mai mult cu cât s-a desfășurat în condițiile “prezenței ilegale” a trupelor ruse în Crimeea, a declarat Steffen Seibert purtător de cuvânt al guvernului german. “Rusia este în mare măsură izolată în recunoașterea așa-zisului referendum” a adăugat, cu referire la votul din Consiliul de Securitate al ONU, unde 13 state au apreciat că referendumul din Crimeea nu este valid, China s-a abținut, iar Rusia s-a opus folosind de dreptul de veto pentru a bloca proiectul de rezoluție, prezentat de SUA, ce condamna referendumul din Crimeea.

Referendumul “în vederea alipirii Crimeei este contrar dreptului internațional, declarația de independență care a fost recunoscută de președintele rus contravine dreptului internațional" a declarat Anegla Merkel. Cancelarul german a subliniat că "organizațiile internaționale, inclusiv Consiliul de Securitate al ONU, OSCE și Consiliul european" au aceeași opinie. Cu toate acestea, Angela Merkel a afirmat că dialogul cu Rusia trebuie să continue. "În paralel cu sancțiunile luate, vom susține dialogul și discuțiile". Menționând "divergențele de opinie privind Crimeea" cu Rusia, și-a exprimat speranța în legătură cu "evoluțiile pozitive din Ucraina, în special în pregătirea alegerilor" prezidențiale anticipate din 25 mai 2014.

SUA și UE au decis sancțiuni împotriva unor oficiali ruși și ucraineni

Președintele american, Barack Obama, a decis sancțiuni împotriva a 11 importanți oficiali ruși și ucraineni ca represalii pentru referendumul privind anexarea Crimeii la Rusia, a anunțat Casa Albă, a precizat AFP. Printre persoanele vizate de blocarea conturilor din Statele Unite figurează șapte responsabili ruși, între care vicepremierul Dmitri Rogozin, președintele Consiliului Federației – camera superioară a Parlamentului rus, Valentina Matvienko, doi consilieri apropiați ai președintelui rus Vladimir Putin și doi membri ai Dumei de Stat. Între responsabilii ucraineni vizați de sancțiunile americane se numără Viktor Ianukovici și un consilier al acestuia. Vladimir Putin nu se află printre persoanele vizate de sancțiuni.

Miniștrii de Externe ai celor 28 de țări membre UE au aprobat lista cu cei 21 de oficiali ruși și ucrainieni cărora li se vor aplica sancțiuni, potrivit Reuters. Sancțiunile vor consta în interzicerea călătoriilor în țările membre și înghețarea averilor celor 21 de oficiali deținute în Uniunea Europeană.

Rezoluție ONU în termeni moderați, fără caracter coercitiv

Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție fără caracter coercitiv care denunță referendumul din Crimeea și alipirea peninsulei la Rusia. Rezoluția – redactată în termeni moderați și fără a critica explicit Moscova – a fost propusă de Ucraina și susținută de occidentali. A obținut 100 de voturi pentru, 11 împotrivă și 58 de abțineri. Alte 24 de state membre ONU nu au votat. Printre țările care au votat împotrivă se numără – în afară de Rusia – Belarus, Coreea de Nord, Armenia, Cuba, Nicaragua, Venezuela, Bolivia, Zimbabwe, Sudan și Siria. Printre cele care s-au abținut figurează China, Argentina, Brazilia, India, Pakistan, Egipt, Senegal, Gabon sau Africa de Sud. Statele Unite ale Americii și aliații lor europeni, arabi și asiatici au votat în favoarea textului.

Prin rezoluție li se cere "tuturor statelor să se abțină de la orice acțiune ce urmărește să pună la îndoială parțial sau total unitatea, integritatea teritorială a Ucrainei, inclusiv orice tentativă de a modifica frontierele Ucrainei prin amenințarea sau folosirea forței sau a altor mijloace ilegale". Sunt invitate "toate părțile să caute o rezolvare pașnică" la această criză printr-un "dialog politic direct".

Ministrul ucrainean de Externe, Andrii Deșcița, le-a cerut statelor membre ONU să voteze masiv pentru a descuraja Rusia să își continue "agresiunea", făcând referire implicit la amenințarea cu o invadare a Ucrainei de către trupele rusești mobilizate la frontiere. Ambasadorul rus la ONU, Vitali Ciurkin, a apărat legitimitatea "reunificării între Crimeea și Federația Rusă", în timp ce ambasadoarea americană a afirmat că "Ucraina merită susținere deplină".

Adjunctul ministrului rus de Externe, Ghenadi Gatilov, a declarat că adoptarea rezoluției de către Adunarea Generală a ONU, care denunță referendumul din Crimeea, nu va avea "vreun efect" asupra poziției ruse. “Acest document are o bază clar antirusă. Noi considerăm că supunerea ei la vot nu poate face decât să complice situația" a subliniat oficialul rus.

Potrivit Reuters – care a citat, sub protecția anonimatului, surse diplomatice – Rusia ar fi amenințat cu repercusiuni unele state est-europene și din Asia Centrală dacă votează în favoarea rezoluției ONU. Țintele amenințărilor ruse ar fi fost Moldova, Kîrgîzstan, Tadjikistan și unele țări africane. Informația a apărut după ce Moscova a acuzat țările occidentale că folosesc o "presiune rușinoasă, până la șantaj politic și amenințări economice", în încercarea de a convinge cele 193 de state membre ONU să sprijine o rezoluție privind criza din Ucraina. Conform diplomaților, amenințările ruse nu au fost specifice. Dar, au susținut că destinatarilor le-au fost clare avertizările de a nu susține rezoluția – în caz contrar, măsurile Rusiei împotriva lor ar include expulzarea muncitorilor imigranți de pe teritoriul rus, întreruperea livrărilor de gaz sau interzicerea unor importuri.

Delegațiile Kîrgîzstanului și Tadjikistanului nu au răspuns solicitării Reuters de a comenta acuzațiile privind amenințările ruse. Cele două țări s-au aflat printre cele 24 care nu au votat.

Ambasadorul Republicii Moldova la ONU, Vladimir Lupan, a acceptat să vorbească despre acest subiect, dar nu a confirmat informația. Întrebat dacă rușii au sugerat, direct sau indirect, că fostele republici sovietice vor fi pedepsite dacă vor vota în favoarea rezoluției, a declarat: "Nu am fost prezent la această discuție și nu pot nega sau confirma acest lucru pentru dumneavoastră". "În mod normal, înainte de vot, discuți cu numeroase țări". Delegația Republicii Moldova a votat pentru adoptarea rezoluției.

Un purtător de cuvânt al Misiunii Rusiei la ONU a negat că Moscova ar fi amenințat vreo țară cu repercusiuni dacă susțin vreo rezoluție. "Noi nu amenințăm niciodată pe nimeni. Noi doar explicăm situația".

Ministerul rus de Externe a apreciat, într-un comunicat, că rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU este “o inițiativă contraproductivă” care “nu face decât să complice soluționarea crizei din Ucraina”. De altfel, "Numărul mare de abțineri și absenți este o mărturie elocventă a respingerii unei interpretări părtinitoare a evenimentelor din Ucraina" se subliniază în comunicat. Ministerul rus de Externe a denunțat “presiunea exercitată, care a mers până la un șantaj politic și economic, făcut de către occidentali asupra unui anumit număr de state membre cu scopul de a vota pentru".

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că, ani în șir, Occidentul a creat condiții pentru a “rupe” Ucraina de Rusia. “Sentimentul este că partenerii noștri occidentali, dacă am privi situația la scară largă, au creat condiții pentru a rupe Ucraina de Rusia. Când și-au dat seama că au greșit, prin acțiuni care subminează toate acordurile la care s-a ajuns după prăbușirea Uniunii Sovietice, nu au putut să recunoască. O falsă noțiune despre mândrie a împiedicat acest lucru” a afirmat Serghei Lavrov, adăugând că sancțiunile instituite recent împotriva Rusiei seamănă cu dorința de a-și manifesta resentimentele într-o formă cât mai decentă.

Potrivit șefului diplomației de la Moscova, în discuțiile particulare, partenerii occidentali cer părții ruse un efort de empatie, pe motiv că “societatea occidentală nu poate tolera o astfel de evoluție” – respectiv modul în care Rusia a alipit Crimeea. În cazul alipirii Crimeei, autoritățile ruse nu s-au gândit nici o clipă la reacția țărilor occidentale a precizat Serghei Lavrov, adăugând că Rusia nu a avut de ales. “Nu ne-am complicat cu reflecții despre posibile reacții. Nu am avut de ales. Această alegere pentru care s-a optat în cele din urmă a fost dictată de întreaga noastră istorie, de dreptul internațional, de statul rus, de responsabilitatea noastră pentru rușii care s-au trezit dintr-o dată în străinătate și nu în strictă conformitate cu procedurile juridice internaționale” a subliniat oficialul rus, amintind de atmosfera “tensionată și ocultă” în care au fost convenite înțelegerile de la Belovejskaia Pușcia, când a fost semnat Tratatul care stipula dizolvarea Uniunii Sovietice.

În altă ordine de idei, Serghei Lavrov a precizat că nu înțelege care principii “fundamentale” ale organizării statale nu permit Ucrainei să devină stat federal. În cadrul întrevederii de la Haga cu omologul său ucrainean, Andrei Deșcița, Serghei Lavrov a expus măsurile pe care Moscova consideră că ar trebui să le aplice autoritățile de la Kiev pentru detensionarea situației – între care, federalizarea țării. Șeful diplomației ucrainene a respins varianta federalizării Ucraina, afirmând că ar contraveni principiilor fundamentale ale organizării statului ucrainean. Potrivit ministrului rus de externe, criza din Ucraina nu poate fi rezolvată fără acceptul tuturor părților privind federalizarea țării.

Replica Crimeei: Sancțiunile SUA nu vor avea impact

Sancțiunile impuse de Statele Unite ale Americii conducerii guvernului din Crimeea nu vor împiedica unificarea cu Rusia, a precizat vicepremierul Crimeei, Rustam Temirgaliev.

“Aceste sancțiuni nu vor avea impact asupra activității premierului Serghei Aksionov și a șefului Parlamentului, Vladimir Konstantinov și nu vor împiedica procesul de unire a Crimeii cu Rusia” a subliniat Rustam Temirgaliev. Acesta a respins “introducerea de sancțiuni împotriva unor lideri care sunt sprijiniți de 97% din populație” și a subliniat că Serghei Aksionov și Vladimir Konstantinov nu au proprietăți în SUA.

Mihail Gorbaciov: Referendumul din Crimeea a corectat o eroare istorică

Ultimul președinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, s-a declarat favorabil referendumului din Crimeea, la care 96,77% dintre votanți s-au pronunțat pentru alipirea la Federația Rusă. Mihail Gorbaciov consideră că, astfel, s-a reparat o eroare istorică.

Crimeea i-a fost cedată Ucrainei în anul 1954 de către liderul sovietic Nikita Hrușciov, într-o epocă în care Rusia și Ucraina făceau parte din URSS. “Dacă atunci Crimeea a fost încorporată Ucrainei în conformitate cu legile sovietice, adică după legile Partidului Comunist al URSS, fără ca oamenii să fie întrebați, acum poporul a corectat acea eroare” a apreciat Mihail Gorbaciov. “Trebuie salutat acest lucru, nu să se impună sancțiuni” a continuat, cu referire la atitudinea statelor occidentale care nu au recunoscut referendumul și au instituit sancțiuni împotriva unor oficiali ruși și ucraineni. “Pentru a impune sancțiuni este nevoie de motive serioase, foarte serioase. Iar sancțiunile trebuie aprobate de ONU” a subliniat Mihail Gorbaciov. În opinia sa “voința exprimată de poporul din Crimeea și transformarea acesteia în entitate a Federației Ruse nu este un motiv” pentru sancțiuni.

Oficialii ruși au ironizat sancțiunile SUA și UE

Dmitri Rogozin, prieten cu actorul amercan Steven Seagal, și-a exprimat părerea că lista celor sancționați ar fi fost întocmită de "farsori". "Tovarășe Barack Obama, ce ar trebui să facă aceia care nu ai nici conturi, nici proprietăți în străinătate? Sau nu v-ați gândit la acest lucru?" a adăugat vicepremierul rus.

Vladislav Surkov, consilier important al președintelui Vladimir Putin, a replicat ironic, la rândul său, la faptul că se află pe lista celor vizați de sancțiuni de către Statele Unite . "Este o mare onoare pentru mine. Nu dețin conturi în străinătate. Singurele mele interese în SUA sunt Tupac Shakur, Allen Ginsberg și Jackson Pollock. Nu am nevoie de viză pentru a avea acces la creațiile lor. Nu pierd nimic".

Duma de Stat a adoptat o declarație în baza căreia membrii Camerei inferioare a Parlamentului rus s-au oferit să fie supuși sancțiunilor impuse de SUA și UE. "Propunem ca domnul Obama și birocrații din UE să îi adauge pe “lista neagră” pe toți deputații care au votat alipirea Crimeei la Rusia și această rezoluție" se precizează în document.

Declarație agresivă la un post TV din Rusia

“Rusia este singura țară în lume capabilă să transforme SUA în cenușă radioactivă” a declarat vedeta televiziunii publice Rusia 24, Dmitri Kiselev. Cuvintele au fost rostite pe fundalul unei imagini cu o ciupercă nucleară ridicându-se spre cer în cadrul emisiunii săptămânale “Informațiile săptămânii”. Punctul central al emisiunii a fost condamnarea de către SUA a referendumului pentru alipirea Crimeii la Rusia.

Cu două zile înaintea referendumului din Crimeea, compania rusă din sectorul apărării Rostec a anunțat că o dronă americană de recunoaștere aparținând unei baze din Germania a fost interceptată deasupra peninsulei la o altitudine ridicată. Potrivit sursei “drona zbura la o altitudine de aproximativ 4.000 de metri, fiind practic invizibilă de la sol”, reușindu-se întreruperea legăturii ei cu operatorii americani prin sistemul de război electronic Avtobaza. Drona a coborât și “a căzut, practic, intactă” în mâinile detașamentelor de autoapărare din Crimeea, a susținut Rostec. “Conform numărului de identificare, drona de tipul MQ-5B face parte din dotarea brigadei a 66-a de recunoaștere a trupelor americane, cu baza în Bavaria” a precizat Rostec.

Kremlinul are o poziție aparte față de Berlin

Președintele Vladimir Putin dorește să continue dialogul "prețios" pe marginea problemei ucrainene cu cancelarul german Angela Merkel. Convorbirile telefonice dintre cei doi lideri "au valoarea aurului" a declarat, pentru televiziunea germană ZDF, Dmitri Peskov, purtător de cuvânt al Kremlinului.

Angela Merkel și Vladimir Putin au discutat la telefon de cel puțin de șapte ori de la începutul anului 2014. "Aceste convorbiri sunt de aur în astfel de situații tensionate" chiar dacă "nu este un secret că pozițiile lor cu privire la criza ucraineană sunt divergente în numeroase puncte. Însă, un astfel de dialog este foarte important și sperăm că va continua" a afirmat Peskov.

Avertisment privind divizarea Europei

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier a făcut apel la identificarea unei soluții pentru rezolvarea crizei din Ucraina, avertizând că există riscul divizării Europei. "Bricadele nu mai ard, iar vărsarea de sânge a încetat", dar situația rămâne dramatică în Ucraina a afirmat șeful diplomației germane..

Frank-Walter Steinmeier a afirmat că alipirea peinsulei de la Marea Neagră de Rusia este "un fapt" care evocă pericolul unei noi divizări a continentului european – ceea ce nu trebuie permis să se întâmple.

Opinii politice cu ferme accente critice la adresa Occidentului

Kremlinul își apără interesele iar factorii de decizie de la Bruxelles și Washington se fac vinovați de evoluția situației în Ucraina, consideră fostul comisar european Günter Verheugen. Faptul că nu numai forțele democratice au amplificat mișcarea din Ucraina a devenit evident prin implicarea partidului Svoboda în coordonarea protestelor. Günter Verheugen apreciază defavorabil prezența acestei formațiuni în noua coaliție a puterii de la Kiev. Partidul Svoboda menține contacte strânse cu formațiunea de extremă dreapta NPD, iar acceptarea într-un guvern a unor fasciști a fost o greșeală gravă. Svoboda propagă ură: ură contra evreilor, contra polonezilor și, nu în ultimul rând, contra rușilor a subliniat omul politic german.

Günter Verheugen expune dubla morală a europenilor față de reprezentanții dreptei printr-o o paralelă cu formațiunea populistă și xenofobă FPÖ din Austria. La sfârșitul anilor 1990, prin discursuri populiste, FPÖ a dat peste cap politica europeană. "Comparativ cu Svoboda, FPÖ – pe atunci sub conducerea lui Haider – a fost o nimica toată" a subliniat fostul comisar european. În epocă, intrarea FPÖ la guvernare a atras sancțiuni impuse Austriei. Acum, Occidentul stă și privește la ce se întâmplă în Ucraina, ba mai și aplaudă – a adăugat Günter Verheugen, avertizând asupra unei noi ere glaciare în plan politic dacă escaladarea tensiunilor continuă.

O opinie asemănătoare a exprimat vicepreședintele formațiunii CDU, Armin Laschet. Politicianul conservator a evidențiat existența unui "curent populist anti-Putin" în Germania, criticând lipsa unei culturi a dezbaterilor în politica externă. Potrivit lui Armin Laschet "Demonizarea lui Putin nu e o politică, ci scuza pentru lipsa unei politici." În plus, Occidentul e prea concentrat pe sine, a afirmat Armin Laschet – "Când întreții o relație politică externă, trebuie să te pui și în locul partenerului".

Fostul cancelar german Helmut Schmidt a apreciat, la rândul său, că situația din Ucraina este "periculoasă pentru că Occidentul reacționează exagerat". În context, a lăudat poziția "prudentă" a cancelarului Angela Merkel față de criza ucraineană.

Mediile de afaceri din Occident se opun sancțiunilor

Occidentul a lansat campania de sancțiuni împotriva Rusiei aparent ezitant și lăsând un anume răstimp afacerilor rusești să se replieze. La mijloc sunt interese de multe sute de miliarde de dolari, atât cât lasă statisticile să transpară din relațiile economice între Rusia și Uniunea Europeană, respectiv Statele Unite ale Americii.

Selecția occidentală a intereselor rusești care ar suferi în urma sancțiunilor este legată de natura complicată și de amploarea relațiilor Rusiei cu Occidentul. „Aceasta este o situație în care cel ce sancționează suferă la fel de mult ca acela care este sancționat” a precizat Alexis Rodzianko, președintele American Chamber of Commerce din Rusia. „Europa face afaceri de 460 de miliarde de dolari în Rusia, mai ales în sectorul energetic, unde echipamentele industriei rusești trebuie înlocuite în mare parte și mai mult de jumătate din investițiile străine vin în Rusia de la multinaționale și de la instituții financiare europene”.

Din datoriile bancare ale Federației Ruse, în valoare de 240 de miliarde dolari, băncile europene concentrau 76% în 30 septembrie 2013. Statele Unite ale Americii aveau creanțe de 37 de miliarde (15%), iar Japonia 16 miliarde de dolari (7%), potrivit datelor cuprinse într-un raport al casei de brokeraj BT Securities. Băncile occidentale nu au anunțat tăierea liniilor de credit către Rusia, dar o parte din negocieri sunt înghețate până când se va vedea exact în ce constau sancțiunile, potrivit Financial Times. Pe de altă parte, marile bănci occidentale nu pot îmbrățișa ideea trecerea la categoria creanțe incerte și provizionarea unor credite de peste 200 de miliarde de dolari.

Uniunea Europeană acoperă jumătate din comerțul exterior al Rusiei. În cazul unui conflict economic, aparent, în zona comerțului exterior, Rusia ar avea cel mai mult de pierdut. Însă, UE nu poate stopa importurile de gaze rusești. În fapt, progresează buna cooperare, în materie, cu Occidentul, în pofida asprelor declarații diplomatice. Din punct de vedere economic, Rusia poate rezista în cazul introducerii unor sancțiuni economice de către Bruxelles și Washington, întrucât are și alți parteneri comerciali importanți – precum țările BRICS. Restricțiile comerciale s-ar repercuta asupra afacerilor europene. „Teoretic, Europa poate renunța la livrările de energie din Rusia. Însă, va trebui să „înghețe” o serie de întreprinderi și să renunțe la confort. Europa are gaze norvegiene (…) livrări de gaze lichefiate din Orientul Mijlociu, dar (…) Europei îi va fi greu să le explice cetățenilor de ce trebuie să plătească mai mult pentru energie (…) renunțarea la gazul rusesc va duce evident la o creștere bruscă a prețurilor” a precizat politologul Aleksei Martânov.

S-a creat un conflict atipic, cu efecte imprevizibile. Mediile de afaceri din țările occidentale nu sunt solidare cu politicile guvernamentale. Mai ales în Germania și Franța, asociațiile patronale – dar și sindicatele – dezaprobă intenția adoptării de sancțiuni economice împotriva Moscovei, temându-se de măsurile de retorsiune pe care le-ar putea adopta Rusia, care s-ar repercuta grav asupra propriilor afaceri.

Potrivit Deutsche Welle, Emmanuel Quidet, președintele Camerei de Comerț și Industrie franco-ruse, s-a opus energic sancțiunilor, susținând că acestea ar afecta Franța mai mult decât Rusia. Franța a devenit în ultimii patru ani al treilea mare investitor occidental în Rusia, după Germania și Suedia. Peste 1200 de societăți franceze fc afaceri în Rusia și aproape 7000 își exportă produsele acolo. Auchan a devenit cel mai mare angajator privat de pe piața rusească.

Președintele Asociației germane pentru Comerț Exterior, Anton Börner, a precizat că nervozitatea investitorilor germani este în creștere, solicitându-i guvernului de la Berlin să nu ”lanseze rachetele sancțiunilor”. În cazul în care Occidentul ar decide sancționarea drastică a Rusiei, economia germană ar putea scădea cu 0,4%, conform celui mai pesimist scenariu. În Rusia își desfășoară activitatea peste 6000 de firme germane și aproximativ 400 în Ucraina. Îngrijorările manifestate de întreprinzătorii germani sunt generate de strânsele relații comerciale dintre cele două țări. Volumul investițiilor directe germane pe piața Rusiei se ridică la 19 miliarde de euro – Germania situându-se, astfel, pe primul loc între investitorii Uniunii Europene. În plus, Germania exportă mărfuri în Rusia în valoare de 36 de miliarde de euro. Pe de altă parte, există o puternică dependență de gazul rusesc. Germania importă 35% din necesarul ei din Rusia.

Fostul cancelar german Helmut Schmidt, a calificat drept "o prostie" faptul că Moscova este amenințată cu sancțiuni economice de către puterile occidentale. "Sancțiunile economice au, înainte de toate, o importanță simbolică, dar afectează deopotrivă atât occidentul cât și pe ruși". Helmut Schmidt a pledat cauza diplomației, pentru atragerea Rusiei la masa negocierilor, în vederea detensionării situației și evitării unui conflict de proporții.

Ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, a afirmat că este greșit să se presupună că Germania ia în considerare alți furnizori de materii prime, exceptând Rusiei. „Chiar și achizițiile din Asia prin gazoductul nefinalizat Nabucco nu oferă vreo posibilitate pentru a crește securitatea livrărilor. La celalat capăt al gazoductului se află Iranul” a subliniat Sigmar Gabriel. Oficialul german a apreciat că este puțin probabil ca Rusia să oprească livrările de gaze din cauza crizei din Ucraina. „Chiar și în cele mai întunecate zile ale Războiului Rece, Rusia a respectat condițiile contractuale”.

Compania Siemens a transmis un mesaj ferm în sensul continuării investițiilor în Rusia. "Noi dorim să avem un parteneriat valoros, pe termen lung" a declarat directorul companiei, Joe Kaeser. Referindu-se la eventuala înăsprire a sancțiunilor împotriva Rusiei, a precizat "Siemens nu-și va schimba strategiile pe termen lung din cauza unor turbulențe apărute peste noapte". Mai mult, compania dorește să "onoreze relațiile pe termen lung" pe care le are cu Rusia. În ultimii ani, Siemens a încheiat importante acorduri comerciale cu Rusia, care vizează livrarea de locomotive electrice, precum și trenuri de mare viteză, în valoare de sute de milioane de euro.

Șeful prezidiului concernului Bayer, Marijn Dekkers, a apreciat că economia germană se teme de consecințele aplicării unor sancțiuni dure contra Moscovei: "Economia are nevoie, în general, de stabilitate și condiții cadru sigure. Sper ca situația să fie soluționată pe cale diplomatică".

Rusia este de importanță-cheie și pentru John Deere Company, cel mai mare producător de echipamente agricole din lume – 5% din veniturile colosului american vin de pe această piață. De asemenea, Rusia este cea mai mare piață externă pentru Pepsi, contribuind cu 5 miliarde de dolari (7%) la veniturile anuale ale companiei. Cele peste 400 de restaurante McDonald's din Rusia aduc anual companiei 2,5 miliarde de dolari, reprezentând 9% din total.

NASA: cooperarea SUA-Rusia este esențială

Purtătorul de cuvânt al NASA, Allard Beutel, s-a referit explicit la importanța cooperării de lungă durată între Statele Unite și Rusia, în pofida problemelor apărute în urma crizei ucrainene „Noi nu ne așteptăm ca situația ruso-ucraineană să influențeze asupra cooperării de lungă durată dintre SUA și Rusia în domeniul spațial civil”.

În domeniul spațial, SUA depind mai mult de Rusia, decât Rusia de SUA, a subliniat John Longsdon, membru al Consiliului consultativ al NASA. Suspendarea zborurilor către Stația Spațială Internațională la bordul navelor rusești „ ar putea provoca un dezastru real, deoarece ar fi extrem de dificil să asigurăm funcționalitatea stației”.

Rusia deține supremația industriei nucleare la nivel mondial

Tensiunile din Ucraina au stârnit dezbateri aprinse privitoare la securitatea Europei și la dependența de gazele rusești. Adevărata bătălie din sectorul energetic se duce, de fapt, în domeniul nuclear, după cum relevă o analiză CNBC. În timp ce Statele Unite au fost mai puțin active, Rusia și-a extins mult influența. Potrivit CNBC, în jocul geopolitic între Washington și Moscova va avea mai mult de câștigat cel mai mare producător de energie nucleară. "Cel mai adesea, țările care au nevoie de energie nucleară nu au bani să investească în domeniu" a precizat Barbara Judge, ex-președinte al Autorității pentru Energie Atomică din Marea Britanie. Prin faptul că ajută țările care au nevoie de bani pentru a exploata tehnologia nucleară, Rusia și – la un nivel mai redus – China "își folosesc banii ca un mâner ce deschide uși".

Moscova a preluat, treptat, supremația industriei nucleare – o piață cu exporturi în valoare de 500 miliarde dolari. Rusia și-a transferat tehnologia nucleară în țări precum Ungaria, Venezuela, Turcia, Iran. Guvernul rus a aprobat recent, în plină criză ucraineană, acordarea unui împrumut în valoare de 10 miliarde euro pentru extinderea centralei nucleare Paks din Ungaria – țară membră UE. În acest sens, premierul Dimitri Medvedev a semnat un ordin, potrivit Interfax. Centrala de la Paks este singura de acest fel din Ungaria, fiind situată la aproximativ 100 de kilometri la sud de Budapesta. Ea funcționeaza în prezent cu patru reactoare rusești, având capacitatea totală de 2.000 de MW și producând aproximativ 40% din energia electrică a țării. Cele două reactoare, 5 si 6, urmează să fie construite de compania Rosatom, controlată de statul rus, și vor avea o capacitate de 1.000 – 1.200 MW. Finanțarea pentru construcția celor două reactoare va fi acordată pe o perioadă de 10 ani, acoperind 80% din costurile totale. În aceeași perioadă, potrivit The Jerusalem Post, Moscova a semnat un acord cu Teheranul, în baza căruia Rusia va construi în Iran două centrale nucleare. Acordul include și două fabrici de desalinizare – toate, în schimbul petrolului iranian. Iranul are o singură centrală nucleara, construită tot de Rusia în orașul Bushehr. Purtătorul de cuvânt al Organizației Energiei Atomice a Iranului a declarat că fiecare dintre cele două centrale care vor fi construite va furniza Iranului 1.000 de megawatti, ajutând la reducerea dependenței față de petrol a țării – care dispune de puține capacități de rafinare.

Potrivit datelor Asociației Nucleare Mondiale, Moscova deține 37% din reactoarele care se construiesc acum la nivel mondial. "Rușii văd energia nucleară ca pe un excelent produs pentru export. Se folosesc de acest lucru pentru a se poziționa ca putere geopolitică" a precizat Barbara Judge.

În acelasi timp, sectorul nuclear al Statelor Unite a decăzut. Îngrijorările legate de siguranță și de costuri, asociate cu marea creștere a rezervelor de gaze, au făcut ca acest segment al producției de electricitate să fie neglijat. Cererea pentru energie atomică va crește atât pe piețele emergente, cât și în unele state dezvoltate.

Gazprom ia în calcul modificarea contractelor și exploatarea gazelor din apele teritoriale ale Crimeei

Grupul rus Gazprom analizează posibilitatea modificării termenilor contractelor în ideea de a-și păstra clienții europeni se arată într-un articol publicat în cotidianul rus Vedomosti. Citând o sursă din interiorul companiei, Vedomosti susține că grupul rus ar putea fi dispus să modifice clauzele contractuale de tip “take-or-pay” – care obligă clienții să plătească o anumită cantitate de gaze naturale indifferent de faptil că acestea au fost – sau nu – livrate sau preluate. Pentru a-și menține cota de piață, Gazprom – companie care asigură aproximativ o treime din necesarul de gaze naturale al Europei – a acceptat deja să reducă prețurile pentru o parte din clienții săi europeni importanți. Exemplul comcludent, în acest sebs, este grupul german E.ON.

Gazprom vrea sa exploateze resursele de gaze din apele teritoriale ale Crimeii, a precizat Ria Novosti. Prim-vicepremierul Rustam Temirgaliev a precizat faptul ca Gazprom a depus o cerere in acest sens. Crimeea dispune de unele dintre cele mai mari rezerve continentale de petrol și gaze din Marea Neagra. Conform Russia Today, producția de gaze în Crimeea a crescut în anul 2013 cu 40% în urma deschiderii a două noi platforme în Marea Neagră – Odessa și Stormovoe.

Pacea din sud-estul Europei, sub semnul întrebării?

Întrebarea esențială este legată de efectele pe care le va avea referendumul din Crimeea asupra păcii din sud-estul Europei, mai ales în contextul mobilizărilor de trupe din ultima vreme. În așteptarea referendumului, actorii importanți și-au poziționat o parte a mijloacelor militare de care dispun într-un efort de descurajare a celeilalte părți. Astfel, SUA și-au întârit considerabil prezența aeriană în zona Mării Baltice, în timp ce USS „George H.W. Bush”, cel mai nou portavion din dotarea marinei americane, și grupul său de escortă se află în largul coastelor mediteraneene ale Turciei. USS Truxtun, care în prezent desfășoară exerciții în Marea Neagră alături de vase ale Forțelor Navale românești și bulgare face parte tocmai din escorta portavionului american, distrugătorul putând servi ca o forță înaintată de recunoaștere.

Pe de altă parte, Rusia a desfășurat ample exerciții militare, urmate de concentrarea de trupe în zona graniței cu Ucraina. Reacția Kievului a fost mobilizarea. Toate acestea păreau previzibile în context. Unicul lucru neașteptat petrecut în ziua referendumului a fost semnarea unui armistițiu, de către miniștrii rus și ucrainean ai Apărării, valabil până în 21 martie, dată la care Duma de Stat de la Moscova să voteze alipirea Crimeei la Federația Rusă.

Mișcările de trupe nu reprezintă, neapărat, preambulul unui conflict militar, dar, mai degrabă, poziționări geo-strategice gândite să asigure o serie de avantaje în multiplele runde de negocieri desfășurate până la referendumul din Crimeea. Puterile occidentale, Ucraina și Rusia nu par dispuse să genereze un război cu consecințe imprevizibile. În fapt, ar fi vorba despre o conflagrație într-un stat învecinat spațiului euro-atlantic, care poate degenera într-un război între marile puteri.Pe de altă parte, rămâne, totuși, întrebarea ce s-ar întâmpla dacă s-ar ajunge la un conflict deschis între Ucraina și Rusia. Care ar fi reacția occidentală dacă puterea de la Kiev ar face apel la Memorandumul de la Budapesta din 1994. În urma asigurărilor date de marile puteri conform cărora vor garanta integritatea teritorială și independența Ucrainei, Kiev-ul a renunțat, atunci, la arsenalul nuclear moștenit de la Uniunea Sovietică. O altă necunoscută este ce vor face anumite segmente din componența actualei puteri de la Kiev după anexarea Crimeei. Lideri ai Euro-Maidan cu orientări ultra-naționaliste au declarat că noua conducere a Ucrainei trebuie să ia inclusiv măsuri militare împotriva a ceea ce percep a fi o agresiune din partea Rusiei care nu ar trebui iertată. O acțiune unilaterală a acestor grupuri în Crimeea ar putea fi de natură să creeze un fenomen de escaladare în care să fie atrase și puterile occidentale.

Referendumul din Crimeea complică situația din regiune întrucât legitimează un proces controversat, în urma căruia principiul stabilității granițelor europene ar putea fi destructurat. Rezultatul votului era previzibil având în vedere structura etnică a Crimeei, dar el deschide ușa unor evoluții viitoare impredictibile, dominate de multe necunoscute.

FLASH. OPINII DE PRESĂ

„Putin acționează așa cum acționează pentru că poate”

Le Monde subliniază că nu reprezintă „o surpriză faptul că 95% dintre alegătorii din Crimeea au votat pentru alipirea la Rusia”. Deși SUA și UE au condamnat referendumul, catalogându-l drept ilegal, „dincolo de gestul diplomatic de nerecunoaștere, Occidentul nu se prea poate opune de facto”. Unii alegători „au recunoscut presei de la fața locului că au votat pentru pensii și salarii mai mari” – pe cale de consecință „protecția socială va fi o piatră de încercare pentru Vladimir Putin”. Pe termen mediu și lung investițiile rusești în Crimeea „vor trebui să fie considerabile”, întrucât, deși „aprovizionarea cu gaze s-ar putea face pe cale maritimă”, ”85% din electricitate și 82% din rezervele de apă sunt asigurate de Kiev”.

Ziarul Hürriyet consideră că în condițiile în care Crimeea își declară independența, atunci va deveni o provincie turcă. Afirmația este susținută prin invocarea un acord semnat, acum 230 de ani, între Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Potrivit documentului, semnat de Ecaterina a II-ea pe 19 aprilie 1783, Crimeea intră în componența Rusie. „Cu toate acestea, unul din punctele acordului interzice ca peninsula să-și declare independența și nu poate fi transmisă unei terțe părți. Altfel, Crimeea trece automat sub egida Turciei”. Cotidianul turc susține că încă din 1991, după destrămarea URSS și apariția Ucrainei independente, Turcia avea dreptul să pretindă asupra Crimeii. „Guvernul turc însă condus de Turgut Ozal, s-a abținut de la pretenții. Turcia a cerut restabilirea în drepturi a tătarilor din Crimeea”. Hürriyet precizează că, după declararea independenței față de Kiev, potrivit normelor dreptului internațional Turcia poate prelua Crimeea.

Adoptarea de sancțiuni împotriva Rusiei reprezintă o „mare greșeală a Occidentului” precizează, în Le Figaro, fostul ministru al Educației din Franța, scriitorul Luc Ferry. „Dintr-o serie întreagă de motive, acțiunile Rusiei în Ucraina nu trebuie apreciate ca fiind eronate” subliniază Luc Ferry, amintind că Crimeea a aparținut Rusiei din secolul al XIX-lea. Privarea limbii ruse de statut oficial în Ucraina este calificată de fostul ministru francez al Educației ca fiind o „prostie”, „o provocarea absurdă și fără sens”. De asemenea, precizează că ar fi „pur și simplu grotesc” să se afirme că armata rusă a ocupat Crimeea, întrucât prezența trupelor rusești este legală și corespunde prevederilor tratatului încheiat anterior.

Pe de altă parte, Le Figaro afirmă că Kievul „a intrat într-o stare de război psihologic”, miza fiind „împiedicarea unei eventuale invazii rusești în estul Ucrainei”. Șeful Consiliului ucrainean de Securitate – fostul comandant al gărzilor din Maidan – Andrei Parubyi a afirmat că „în caz de agresiune, Ucraina va ști să răspundă”. Pentru prima dată de la începutul revoltei din Ucraina „s-a auzit o salvă de tun” la Kiev, „în suburbia Novi Petrivtsi, în apropierea unei unități militare, care a efectuat exerciții de tragere cu mitraliere și echipamente de artilerie către o țintă statică: un autobuz scos din circulație”. Toate acestea repreziontă, însă, „mai degrabă un exercițiu de imagine”.

The Guardian apreciază că referendumul din Crimeea este, pe de o parte, „irelevant” – întrucât contravine dreptului internațional – și, pe de altă parte, „semnificativ” – pentru că „arată adevărata față a președintelui rus Vladimir Putin” care „ca mulți alți lideri autoritari” acționează „din mândrie și curaj” dar și „din teamă față de cursul pro-european al unui stat vecin”. Liderul de la Kremlin este susținut de „majoritatea opiniei publice” din Rusia. „Singura soluție o reprezintă sancțiunile economice” deși, pe de altă parte, acestea ar putea genera „o nouă și periculoasă diviziune pe axa est-vest”.

The Telegraph relevă contradicțiile între declarațiile Kievului și cele ale Occidentului. Astfel, în timp ce Kievul a anunțat, printr-un comunicat, exerciții militare comune cu Marea Britanie și SUA, guvernul britanic s-a grăbit să dezmintă, parțial, informația, precizând că, deocamdată, nu s-a angajat ferm să deruleze manevre militare. Guvernul de la Kiev afirmase că exercițiile militare ar urma să aibă loc în cadrul prevederilor acordului de la Budapesta din 1994, semnat de SUA, Marea Britanie și Rusia – prin care marile puteri se angajau să garanteze integritatea teritorială a Ucrainei în schimbul dezarmării nucleare a țării. Mișcarea ar fi avut menirea de a fi un avertisment la adresa Rusia cu privire la eventuale intenții de a prelua și alte teritorii ucrainene. Guvernul Marii Britanii a reacționat imediat la această informație spunând că deocamdată nu este implicat în astfel de manevre. Downing Street nu a făcut vreun comentariu legat de eventualitatea trimiterii unor trupe în Marea Neagră, în condițiile în care manevrele s-ar desfășura, totuși, la un moment dat. The Telegraph precizează că apelurile adresate Occidentului de a reacționa ferm la agresiunea Rusiei vin pe fundalul atitudinilor ambigue ale liderii europeni. Public, Marea Britanie, Franța și Germania au un discurs relativ asemănător, de fermă condamnare a Rusiei. În culise, însă, Londra vrea să-și mențină centrul financiar din City, funcțional, Parisul vrea să aibă în continuare contracte profitabile în domeniul apărării, iar Berlinul nu vrea să caute surse alternative de gaz.

Corriere della Sera preia declarațiile ministrului italian de Externe, Federica Mogherini, care subliniază că Europa trebuie să abordeze cu maximală atenție problema sancțiunilor împotriva Rusiei, întrucât efectele acestora pot avea impact negativ asupra Uniunii Europene. „Realitatea este că noi suntem interdependenți. Dacă vom continua să mergem pe calea ruperii relațiilor, atunci ne vom trezi într-o lume care nu va putea fi controlată”. Șefa diplomației italiene a precizat că relațiile economice dintre Italia și Rusia sunt foarte puternice.

Nimeni nu l-a putut împiedica pe Vladimir Putin să aprindă fitilul secesionist în Ucraina, afirmă Süddeutsche Zeitung. Întrucât „realism înseamnă, zilele acestea, utilizarea eficientă a mijloacelor disponibile” și fiind clar că „nimeni nu va face ceva pe cale militară” iar „diplomația pură s-a dovedit ineficientă”, soluția „o reprezintă sancțiunile economice”. Însă, liderul de la Kremlin „nu crede că UE are tupeul să i le impună”. Prin „anexarea Crimeei”, Vladimir Putin consideră că a pus capăt fărâmițării Rusiei și i-a redat demnitatea. "Rusia și-a recăpătat din nou respectul întregii lumi". Președintele rus justifică „intervenția în Crimeea făcând trimitere la intervenția NATO în Kososo" căci „talentul lui Putin a fost întotdeauna acela de a combate Vestul cu propriile cuvinte”. Europa se întreabă "care ar trebui să fie reacția la adresa lui Putin", o întrebare la care nimeni nu are un răspuns foarte clar. „Putin acționează așa cum acționează pentru că poate”.

Folosind o metaforă, La Repubblica este de părere că „amenințările lui Obama către Rusia nu înseamnă nimic” întrucât „Mefisto de la Kremlin” știe că are în față un președinte american „care cedează ușor emoțiilor umane”, motiv pentru care „poate comite orice nelegiuri dorește, indiferent cât de controversate”. Publicația italiană își argumentează opinia prin aceea că Barack Obama și-a dezvăluit slăbiciunile omenești în fața lui Vladimir Putin în timpul crizei siriene. „Mustrările de conștiință după atacul cu gaz toxic al regimului de la Damasc au făcut să tremure pumnul lui Obama. Îl ridicase să lovească și să pună capăt măcelului din Siria. Amenințarea a fost însă retrasă și a fost consultat în schimb “Mefisto" însuși” care „a fost de acord prompt să ajute, iar marea Americă s-a abținut să mai distrugă diavolul”. Pe cale de consecință „în deșertul sirian” își are sorintea „invazia Crimeei” de către „Mefisto cel de neclintit”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung precizează, legat de „alipirea” Peninsulei Crimeea la Rusia, că „La prima vedere nu există dubii. De ce să nu se poată alipi la Rusia o provincie precum Crimeea, care a mai aparținut de Rusia, fiind anexată Ucrainei în 1954 dintr-un capriciu al fostului lider sovietic, Nikita Hrușciov, despre care se spune că ar fi fost, atunci, băut? Nu e valabil dreptul la autodeterminare și pentru rușii din Crimeea?. Ba e. Dar Rusia îl încalcă. Pentru că a rămas cantonantă în secolul al XIX-lea”. Cotidianul nu este de acord cu argumentul Rusiei în sensul că provincia Kosovo ar furniza un precedent de natură să-i legitimeze demersul legat de Ucraina. „La finele anilor 1990 forul suprem al organizației mondiale a recunoscut că albanezii din provincie se confruntau cu pericolul unui masacru. Consiliul de Securitate ceruse oprirea ostilităților din regiune și recunoscuse că pacea este în pericol. NATO a intervenit abia apoi, fără un mandat explicit din partea Consilului de Securitate, din cauza blocajului rusesc exercitat prin dreptul de veto al Moscovei”. Majoritatea statelor continuă să interpreteze dreptul la autoderminare precum Franța,”ca un drept al statelor-națiune” – nu al minorităților etnice, relevă FAZ. În plus, „nici OSCE nu plasează dreptul la autoderminare al popoarelor deasupra dreptului la integritate teritorială”.

Tageszeitung consideră greșită actuala abordare a partenerilor transatlantici, care văd doar pericolul reprezentat de Rusia și ignoră problemele actualilor guvernanți din Ucraina. Asupra acestora încep să planeze îndoieli iar TAZ crede că acordarea de ajutoare Kivului fără precondiții este o eroare. O opinie similară formulează și Freie Presse. „Prețul pentru ucraineni ar putea deveni piperat. FMI s-a mai confruntat cu o experiență amară în privința propensiunii spre reforme a Kievului. E adevărat că acum situația e alta. Fapt e, totuși, că ajutoarele internaționale nu garantează încă statul de drept și prosperitatea. Rămâne de văzut cât de mare e rezistența la greu a ucrainenilor și cât de mare e răbdarea Europei”.

De Volkskrant precizează că, deși răspunsul Occidentului față de Moscova ar trebui să fie tranșant, „o asemenea replică e greu de dat de către un continent divizat, în chestiunea Rusiei, de-a lungul liniei despărțind noua de vechea Europă”. Cea dintâi „se teme pentru securitatea ei, în vreme ce vechea Europă tremură de grija raporturilor comerciale”.

Badische Neueste Nachrichten apreciază că Europa s-a predat, acceptând, de facto, anexarea Crimeei, și, în consecință, refuză să sancționeze marile nume rusești spre a-și menține deschise canalele de comunicare cu Kremlinul. Totodată, se limitează la efortul de a împiedica o ciocnire militară ruso-ucraineană.

Die Welt întrevede un pericol cosiderabil în izolarea Rusiei la nivel internațional prin eventuala extindere a sancțiunilor occidentale la adresa Moscovei. "Două tabere, față în față, care nu mai vorbesc același limbaj politic. Consecințele vor fi dureroase pentru ambele părți – atât economic, cât și politic. Poate că vor trebui cu toții să plătească acest preț pentru a reuși, apoi, să treacă la o nouă politică, adecvată secolului al XXI-lea". Cotidianul subliniază și declarațiile premierul Poloniei, Donald Tusk, anume că "Europa este extrem de dependentă de livrările de gaz rusești", iar "aprovizionarea cu energie depinde de țări politic instabile". Die Welt avertizează că "orice conflict local are consecințe globale", insistând, pe de o parte, asupra importanței menținerii dialogului cu Vladimir Putin și, pe de altă parte, asupra necesității de a i se arăta liderului de la Kremlin că "și el poartă o responsabilitate gobală".

„Europa ar trebui „să țină la onoarea ei” iar „Rusia nu mai are onoare, ea îl are pe Putin”. Occidentul trebuie să ia măsuri ca războiul rece lansat de Rusia să nu ajungă la temperaturi ridicate, a afirmat președintele Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, pentru agenția lituaniană de presă DELFI. Subliniind că „suntem martorii unui fenomen” în care „un stat a încălcat toate acordurile și convențiile internaționale (…) ignoră orice avertizare, minte pe față și introduce trupe străine fără însemne pe teritoriul unui stat străin” șeful statului lituanian consideră că Rusia „se comportă ca Germania nazistă sau ca URSS-ul lui Stalin în 1938-1940” demonstrând „întregii lumi ambițiile bolnăvicioase post-imperiale”. În pofida acesteri situații „lumea nu are cum să nu reacționeze” întrucât „ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, mai ales în Crimeea, a arătat că reacția și instrumentele internaționale sunt prea civilizate” și nici nu „ar trebui să fie altfel” deși „avem în față altfel de civilizație sau o altă percepție a civilizației”. Mai exact, dacă „Occidentul stă bine în secolul XXI”, Rusia „s-ar putea plasa la mijlocul secolului trecut”.

"Crimeea este o națiune captivă" iar reacția comunității internaționale a fost "aer fierbinte și foarte puține acțiuni" a declarat, pentru BBC, senatorul american John McCain. "Nu văd nimic rău în furnizarea de către SUA a asistenței militare letale și neletale Ucrainei, o țară care tocmai a fost invadată și destrămată" a subliniat John McCain, apreciind că Vladimir Putin nu spune adevărul când afirmă că nu este interesat de preluarea estului Ucrainei sau a unor regiuni din Republica Moldova. "Vladimir Putin calculează ce teritorii poate ocupa exact cum calcula Adolf Hitler în anii 1930" a afirmat senatorul american.

Der Spiegel relevă că, potrivit unor documente, premierul separatist din Crimeea, Serghei Aksionov – care a îndemnat și celelalte regiuni proruse din estul Ucrainei să organizeze referendumuri pentru unirea cu Rusia – a fost implicat în traficul cu arme. Informațiile provin dintr-un dosar în limba rusă, referitor la trecutul premierului din Crimeea, care oferă detalii cu privire la legăturile sale cu grupările de crimă organizată din regiune. Documentul prezintă, printre altele, o notă privind achiziționarea de arme de la un traficant tătar, dar și faptul că Aksionov a fost în ianuarie 1996 ținta unui atac atribuit grupării "Sindicatul grec". El a fost rănit în urma atacului, scrie Der Spiegel, care menționează că cel mai probabil acesta a fost un act de răzbunare. În urma atacului, Serghei Aksionov a rupt legăturile cu gruparea "Sindicatul grec" și s-a alăturat unei grupări rivale. Documentul mai arată că Serghei Aksionov era considerat un personaj influent. A fost numit în funcția de director al unor firme aflate sub controlul mafiei locale. Der Spiegel sugerează că și-a menținut de-a lungul anilor legăturile cu grupările infracționale.

The Wall Street Journal citează oficiali ucraineni, conform cărora aproximativ 50.000 de militari ruși s-ar afla la granița de est a Ucrainei și încă 25.000 aflați pe teritoriul peninsulei Crimeea, inclusiv forțe speciale de elită. Spre sud-vest, în regiunea separatistă Transnistria, prezenței permanente de 1.500 de soldați ruși i s-au mai adăugat încă 800 de comando-uri. În total, Rusia ar fi mobilizat la granițele Ucrainei aproximativ 100.000 de soldați pregătiți pentru un eventual conflict armat, potrivit declarațiilor lui Andrei Parubi, președintele Consiliului Național de Securitate ucrainean. „Putin ar putea lua în considerare și Transnistria, enclavă cu aproximativ 500.000 de etnici ruși. Această regiune și-a declarat independența față de Republica Moldova în 1990, înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, devenit stat independent de facto, fără recunoașterea internațională. Trupele ruse au venit în Transnistria în 1992, pentru a restabili pacea tulburată de războiul cu Moldova, și au rămas în regiune până în ziua de astăzi. La fel ca Osetia de Sud și Abhazia, care au făcut parte din Georgia, Transnistria este un pion pe harta de joc a Rusiei care poate pune presiune Moldova”. Transnistria i-a solicitat Rusiei „să o integreze, rusofonii fiind încurajați de evenimentele din Crimeea. Federația Rusă nu a dat curs cererilor transnistrenilor, cel puțin până în prezent, dar a organizat exerciții militare în regiune”. Chișinăul consideră că are motive de temere în sensil că „scenariul ucrainean se va repeta pe teritoriul Moldovei”.

Cotidianul chinez People’s Daily este de părere că sancțiunile împotriva Rusiei sunt „învăluite de spiritul Războiului Rece”. De aceea – consideră ziarul – China ar trebui să fie aproape de Rusia. „Apropierea strategică dintre Rusia și China va deveni un simbol al stabilității în lume. Rusia, guvernată de Vladimir Putin, a făcut Occidentul să înțeleagă că Războiul Rece nu poate fi câștigat”.

Global Times – publicație a Partidului Comunist din China – se referă la înfrângerea Occidentului în politica sa față de Ucraina. „Proiectul de creare a unui regim pro-occidental a căzut și a creat haos (…) nu putem dezamăgi Rusia, când se confruntă cu dificultăți. China ar trebui să devină un partener strategic de încredere”.

Ucraina – situație financiară dezastruoasă

Premierul ucrainean Arseni Iațeniuk a anunțat că țara este în prag de faliment. Rada Supremă de la Kiev a adoptat legea anticriză, care prevede măsuri de austeritate. Acestea au fost impuse de Fondul Monetar Internațional pentru ca Ucraina să beneficieze de un împrumut de 14-18 miliarde de dolari. Legea a fost votată din a doua tentativă, după ce guvernarea a acceptat să ridice tariful numai la extragerea gazelor naturale, nu și petrolului, cum era prevăzut inițial, informează agenția de știri Unian.

Proiectul de lege, care prevede acordarea Ucrainei a unui ajutor financiar a fost votat cu succes de cele două camere ale parlamentului american. Potrivit documentului, SUA vor acorda Ucrainei un miliard de dolari, precizează BBC.

Reuters notează că, în următoarele trei luni, Ucraina ar putea primi fonduri nerambursabil și împrumuturi în sumă de 850 de milioane de euro din partea Uniunii Europene.

Bloomberg subliniază că FMI deblochează pentru Ucraina un pachet financiar de 27 de miliarde de dolari. Primele tranșe financiare ar putea fi primite de guvernul de la Kiev din luna aprilie 2014.

Eforturile internaționale de a ajuta financiar Ucraina vor ajuta doar dacă noii lideri ucraineni sunt dispuși să ia măsuri precum tăierea subvențiilor la energie și accelerarea exporturilor, precizează The New York Times. FMI estimează că economia Ucrainei s-a contractat cu 0,3% în anul 2013, după ce abia crescuse în 2012. Deși Ucraina trebuie să plătească 30 de miliarde de dolari în următorii doi ani pentru datorii suverane, cheltuie în același timp alte miliarde pe subvenții la gaze. Acestea au încurajat exagerat consumul de energie și au mărit dependența de importurile din Rusia. În plus, guvernul interimar susține că rezerve de aur și miliarde de dolari au fost furate – aparent, de foști oficiali și oameni de afaceri. Exporturile au suferit, la rândul lor, întrucât guvernul a refuzat deprecierea grivnei în raport cu dolarul. Potrivit The New York Times, alte reforme de care Ucraina are nevoie sunt legate de restructurarea datoriei externe a țării – de care Rusia nici nu vrea să audă, în sensul părții pe care o deține din această datorie – și de creșterea prețului la gaze pentru majoritatea consumatorilor.

Transnistria și Găgăuzia – zone problematice în vecinătatea UE

„În momentul în care Chișinăul va semna acordul de asociere la UE se poate întâmpla ca Transnistria și Găgăuzia să facă deja parte dintr-o altă zonă, cea a Uniunii Vamale“ afirmă Nezavissimaia Gazeta. Rusia ar putea acorda protecție Găgăuziei, regiune autonomă din Republica Moldova, care a trimis o delegație la Moscova „pentru a discuta probleme de ordin economic și politic“ scrie publicația rusă. Nezavisimaia Gazeta precizează că nu este exclus că Partidul Regiunilor condus de bașcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, să fie susținut de Rusia la alegerile parlamentare din Moldova. Scopul este “constituirea unei noi coaliții în Parlamentul Moldovei, mai loială față de Rusia”. Președintelui comisiei juridice a Adunării Populare a Găgăuziei, Ivan Burgudji, a amenințat că Găgăuzia va ieși din componența Republicii Moldova dacă bașcanul de la Comrat va fi exclus din guvernul de la Chișinău.

Găgăuzia și-a manifestat dorința de a deveni independentă în condițiile în care Moldova va adera la Uniunea Europeană. „Rusia are capacitatea, în toate aceste cazuri, să folosească forța pentru a-și revendica aceste regiuni din spațiul exsovietic, având deja mobilizate trupe în puncte strategice” a precizat The Wall Street Journal.

Potrivit Unimedia, vicepremierul rus Dmitri Rogozin, nu consideră acțiunile autorităților ruse pe teritoriul Găgăuziei drept o „ingerință” în afacerile interne ale Republicii Moldova, spre deosebire de acțiunile politicienilor europeni în Maidan. „Calificați drept „ingerință” constatarea unui fapt? Dacă vreți să aflați ce înseamnă o „ingerință” adevărată, priviți la comportamentul patronilor voștri din UE, pe Maidan. Sau încurajarea pogromurilor nu constituie o „ingerință”?”. Reacția lui Dmitri Rogozin a apărut în urma declarațiilor premierului moldovean Iurie Leancă, în cadrul unui interviu pentru Europa liberă. „Este foarte important ca în relația pe care o avem cu partenerii noștri din Federația Rusă să pornim de la ideea respectului reciproc și a neingerinței în afacerile interne. Eu voi insista și pe viitor ca acest element de bază să fie respectat” a precizat premierul de la Chișinău.

Riscul ca Transnistria să fie anexată de Rusia este major, iar Federația Rusă "așteaptă o oportunitate" în acest sens, a declarat primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, într-un interviu pentru RFI. "Riscul este major, indiscutabil! Transnistria nu o dată a cerut să fie alipită Federației Ruse, Federația Rusă nu o dată și-a exprimat disponibilitatea. Federația Rusă în același timp a recunoscut Osetia și Abhazia în Georgia, le-a recunoscut independența în 2008, atunci când a avut loc acel conflict militar cu Georgia și, practic, așteaptă o oportunitate și pentru Transnistria. Este suficient să apară o situație ieșită din comun, așa cum s-a întâmplat în 2008 în Georgia sau cum s-a întâmplat în Kiev, în Ucraina, acum, în 2013-2014, și Rusia face pasul următor. Dacă se întâmplă o situație similară la Chișinău, automat Rusia se va folosi de o asemenea instabilitate, pentru a-și consolida poziția în regiune și cu siguranță fie va recunoaște Transnistria, fie o va anexa direct, fie își va extinde controlul asupra întregii Republici Moldova, în cazul unui asemenea scenariu nefericit". Primarul Chișinăului consideră că "integrarea europeană rămâne a fi singura opțiune, singura alternativă și promovarea accelerată a acesteia reprezintă singura șansă ca și această parte a lumii să devină mai democratică, mai civilizată, mai prosperă, până la urmă și oamenii de aici să aibă o viață mai bună".

Conform Neue Zürcher Zeitung, „conflictul înghețat dintre Moldova și entitatea transnistreană, care n-a fost recunoscută pe plan internațional lansează, pe modelul recentei arondări teritoriale creat de Rusia, ditamai invitația de a se strivi o bucată de Ucraina de sud, cu tot cu portul Odessa, între noua Crimeea rusească și Transnistria separatistă, unde e staționată armata rusă”. Referitor la Republica Moldova, ziarul elvețian semnalează și existența unor tranzacții oneroase și afaceri neclare încheiate de membri ai clasei politice pro-occidentale moldovene cu oameni de afaceri pro-ruși, care erodează voința integrării europene. Sunt evidențiate și pericolele legate de sărăcia unor largi segmente ale populației moldovene, pe care mizeria ar putea să le împingă în brațele Rusiei.

France 24 consideră că “Putin nu va anexa Transnistria” întrucât situația acesteia este “foarte diferită, din multe puncte de vedere” de cea a Crimeei. În 1992, în urma secesiunii, Transnistria și-a creat propriul sistem prezidential, monedă și a înființat puncte de control la granița cu Republica Moldova. Emite pașapoarte proprii, “singurele din lume care mai poartă însemnele URSS, secera și ciocanul”. Limba oficială în Transnistria este rusa. Kremlinul a încurajat dependența Transnistriei față de Moscova. Rusia are o misiune diplomatică la Tiraspol și 2.500 de soldați ruși sunt staționați în Transnistria – căreia Gazprom îi furnizeaza gratuit gaze naturale începând cu anul 2007. “Temerile Occidentului sunt exagerate. Sunt slabe șanse ca Moscova să mai riște un nou conflict diplomatic”, cu atât mai mult cu cât Transnistria “nu are valoarea strategica pe care o are peninsula la Marea Neagră” iar “Moscova are deja controlul de facto al teritoriului”.

Publicația Bloomberg Businessweek apreciază că „UE și SUA concurează cu Rusia pentru influență în Republica Moldova”. În timp ce refuzul Ucrainei de a semna Acordul de asociere a scos numeroși demonstranți pro-europeni pe străzile din Kiev, Republica Moldova este descrisă ca fiind „mai democratică, mai liberă și mai puțin coruptă”.

CAPITOLUL III

Studiu de caz

SCURT ISTORIC AL RELAȚIEI PĂRȚILOR IMPLICATE – ROLUL ISTORIEI ÎN DECLANȘAREA CONFLICTULUI

Conflictul recent izbucnitdintre Ucraina și Rusia are rădăcini adânci în istoria creării și dezvoltării statului Ucrainean, un stat parcă sortit să creeze un buffer-zone între Vest și Est, ca mai toate statele de pe meridianul de 25°. ,,Cu excepția Rusiei, Ucraina este cea mai vastă țară din Europa ca teritoriu și cea mai populată. Din rațiunile poziției sale geografice, ea este socotită un „stat tampon” între confruntările politice, culturale, religioase și lingvistice între lumea europeană occidentală și partea răsăriteană a Europei. În ciuda vechimii sale istorice, frontierele sale de stat au fost stabilizate abia la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”.

Statalitatea ucraineană are o istorie destul de veche, dar cu mari întreruperi temporale. Actualul teritoriu al Ucrainei a fost un important centru cultural slav în Evul mediu. Orașul Kiev a fost pierdut de hazari în anul 882 în fața conducătoruli vareg Oleg care a pus bazele dinastiei Rurikide. Avănd o așezare avantajoasă, Kievul a prosperat și a devenit un important centru economic. În 1169, Kievul a fost jefuit de cnezatul Vladimirului, ca mai târziu să fie pustiit de raidurile cumanilor și mongolilor. Aceștia din urmă au subjugat toate statele de pe teritoriul actual al Ucrainei, unul dintre statele urmașe fiind Galiția-Volînia, care a intrat în conflict cu Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei. În timpul secolului XIV, cele două state au dus războaie de înlăturare a mongolilor și, la unirea celor două state, Ucraina a trecut sub administrare poloneză, fiind colonizată cu polonezi, germani, armeni și evrei. Țăranii ruteni care au fugit pentru a nu ajunge iobagi, au devenit cunoscuți sub numele de cazaci și au declanșat în 1648 o revoltă ce s-a transformat în Război de Independență. În 1654, cazacilor li se recunoștea independența internă, creându-se astfel precursorul statului ucrainean care se afla sub protecție rusească. Statutul autonom al statului a fost înlocuit treptat de guvernarea directă a țarilor, iar în cele din urmă, statul a fost destrămat, Galiția revenind Poloniei, iar restul Ucrainei, Rusiei.

În urma Păcii de la Riga(tratat semnat de Rusia, Ucraina și Polonia), vestul Ucrainei a fost împărțit și încorporat în Polonia, iar regiunile centrale și estice au devenit Republica Sovietică Socialistă. În perioada interbelică s-a încercat un puternic proces de ucrainizare a populației destul de diversificate, însă sovieticii au oprit în 1931 procesul și declanșând un amplu proces de rusificare a tuturor sectoarelor vieții ucrainiene.

În urma invădării Poloniei, teritoriul acesteia a fost împărțit între Rusia și Germania. Astfel, Galiția și Volînia, teritorii cu populație majoritar ucrineană au fst anexate Ucrainei. Tratele de pace din 1947 au recunoscut anexările nordului Bucovinei, nordul și sudul basarabiei și Ținutul Herța. După moartea lui Stalin, Nikita hrușciov, fost prim secretar al partidului comunist din RSS Ucraineană, a devenit noul lider al URRS. Acesta a dus o politică de împrietenire a popoarelor rus și ucrainean. În 1954, la sărbătorirea a 300 ani de la Tratatul de la Pereiaslav(1654), Crimeea a fost transferată de la Republica Sovietică federativă Rusă la RSS Ucraineană.

În 1990, pe fondul evenimentelor petrecute în Europa, parlamentul ucrainean adoptă declarația Suveranității de Stat a Ucrainei ce delimita clar granițele statalui și suveranitatea statului ucrainean. În 1991 este adoptată Declarația de Independeță în care Ucraina era declarat un stat democratic și independent. În decembrie 1991, liderii belarusului, ucrainei și Rusiei au dizolvat Uniunea sovietică și au creat Comunitatea statelor independente.

Evoluțiile istorice diferite a părții de est și a celei de vest ale Ucrainei demonstrează existența unei diviziuni teritoriale, politice, sociale și cultural-religioase care se manifestă și după destrămarea U.R.S.S. și declararea independenței Ucrainei la 24 august 1991. În timp ce partea de est a fost sub suzeranitatea Imperiului rus încă din anul 1654, când hatmanul Hmelnițki a jurat credință țarului rus Alexei, vestul Ucrainei aparținea Imperiului habsburgic și Poloniei interbelice, care a fost apoi ocupat de U.R.S.S. în 1939. Din punct de vedere religios, divizarea este evidentă în sensul că partea de vest a Ucrainei este majoritar catolică, iar partea de est aparține religiei ortodoxe.  

Potrivit recensământului din anul 2001, populația Ucrainei era de 48, 457 milioane locuitori. Pe lângă ucraineni, cu un procent de 77,8%, trăiesc în această țară mai multe naționalități, între care se remarcă populația rusă, cu un procent de aproximativ 17,3% în scădere cu aproximativ 25% față de recensământul din 1990.

Proclamarea independenței de stat a Ucrainei, la  24 august 1991, care este și sărbătoarea națională a poporului ucrainean, este considerată de mulți analiști ca fiind factorul principal ce a demonstrat eșecul reformării U.R.S.S. și a permis lansarea proiectului Comunității Statelor Independente (C.S.I.). După 1991, poporul ucrainean era unanim animat de ideea statului național dar, în evoluția dezvoltării sale, populația s-a confruntat cu dificultăți neprevăzute care au dus la scăderea nivelului de trai și la spulberarea euforiei naționale. Din punct de vedere istoric și geopolitic, analiștii apreciază că Ucraina, în granițele sale actuale, este un stat fragil, problema critică fiind dată de lipsa elementelor de unitate națională.

Astfel, potrivit obiectului de studiu al geopoliticii, instabilitatea în Ucraina este însoțită și de pericolul dezintegrării, amenințarea venind din interior și fiind determinată de criza economică, situația politică, neînțelegerile dintre grupurile politice și conflictele dintre principalele regiuni.

Partea de vest a țării, reprezentată de naționaliștii ucraineni, optează pentru independență deplină față de Moscova, orientare spre Occident și integrare în structurile euroatlantice, în timp ce rusofonii din est și din sud (în special din peninsula Crimeea și bazinul Donețk) doresc dezvoltarea unor relații de cooperare strânse cu Federația Rusă și integrarea Ucrainei în structurile economice, politice și de securitate ale C.S.I. Ultimele studii de specialitate evidențiază faptul că dezacordul între ucraineni și populațiile din diverse regiuni ale țării amenință serios independența și integritatea Ucrainei. Tensiunile regionale s-au transformat în cereri insistente pentru autonomie, în special cele din partea rusofonilor din estul țării și Crimeea. Fragmentarea politică a divizat Ucraina în două părți, de est și de vest, fiecare regiune încercând, mai mult sau mai puțin, să-și aleagă propria cale pentru supraviețuirea economică. De asemenea, Kievul este preocupat și de încercarea Rusiei de a-și menține influența în C.S.I. și asupra fostelor state socialiste, din acest punct de vedere Ucraina având o poziție strategică specială, deoarece reprezintă „cap de pod” și „tampon” între spațiul euroasiatic și lumea occidentală.

Alegerile prezidențiale din 2004 au avut în centru lupta dintre Viktor Ianukovici, fost premier și atitudine filo-rusă, și Viktor Iușcenko, pro-european. După anunțarea rezultatelor alegerilor prin care Viktor Ianukovici era declarat câștigător, acuzațiile de fraudă ale contracandidatului Viktor Iușcenko au condus la decizia Curții Supreme de Justiție de repetare a alegerilor. Astfel, la 23 ianuarie 2005, Viktor Iușcenko devena președintele Ucrainei, țara înscriindu-se pe drumul intergrării europene.

În 2010, același Viktor Ianukovici se lupta pentru postul de lider al Kievului cu Iulia Timoșenko. Lupta a fost câștigată de această de Ianukovici, care își incepea mandatul la 25 ianuarie 2010, cu ambiția declarată de a adera laUE, în ciuda așteptărilor.

CAUZELE DECLANȘĂRII CRIZEI

Deși criza din Ucraina a adus din nou în discuție divizarea statului, se poate vorbi de o ambivalență istorică a statului. Se pot identifica două tendințe separatiste în rândul populației Ucrainei, și anume:

Diviziunea identitară(cultural-lingvistică și religioasă). Deși limba ucraineană este limba oficială a statului, populația din estul și sudul statului vorbesc limba rusă, datorită faptului că în perioada socialistă au avut loc migrări ale poporului rus către zona Ucrainei. Cei 17,3 % ruși ocupă teritorii ăn care limba oficială este rusa și, în plus, limba rusă este vorbită și la Kiev. Diviziunea religioasă este un alt astpect al ambivalenței statului. Biserica Ortoxă aparținând de Patriarhia Kievului și ce Greco-catolică îi sprină pe preo-europeni șii au adepți mai ales în vestul statului, în timp ce Biserica Ortodoxâ ce aprține de Patriarhia Kremlinului îi susține pe filo-ruâi și are adepți în estul și sudul statului.

Diviziunea ideologică a fost vizibilă la alegerile pezidențiale din 2010 când votul către Viktor Ianukovici a venit masiv din partea populației din estul țării, care vorbesc limba rusă, în timp de contracandidata sa a fost aleasa masiv în regiunile din vestul teritoriului. Un studiu al Institutului Național de Sociologie din 2013, care a cuanitificat opinia cetățenilor în legătură cu orientarea țării a avut ca rezultat: 37% dorea uniunea vamală cu rusia, în timp ce 39% susținea aderarea la UE. Datorită faptului că Ucraina a fost un stat creat artificial, prin alipirea unor teritorii cu valori și tradiții diferite, populația nu a căpătat încă sentimentul de aparteneță națională ucraineană în totalitate, simțindu-se legați de valorile fostei patrii.

Neînțelegerile ruso-occidentale latente, generate de desfășurarea sistemelor de apărare antirachetă americane și a celor de supraveghere radar asociate în țări precum Polonia, Republica Cehă și Turcia au fost amplificate de invitația lansată de NATO la Summit-ul din 2-4 aprilie 2008 de la București privind aderarea Ucrainei și Georgiei la Alianța Nord-Atlantică, moment în care Vladimir Putin a amenințat retoric integritatea teritorială a Ucrainei.

Astfel, la Summit-ul NATO de la București, președintele rus Vladimir Putin arăta că Ucraina este un „stat foarte complicat”, care „[…] a dobândit suprafețe enorme din teritoriile sale din est și sud în detrimentul Rusiei”, iar în „[…] sudul Ucrainei, există pe de-a-ntregul numai ruși”. Mai mult, bazându-se pe cifre, Putin preciza că „o treime [din populația Ucrainei] sunt etnici ruși”, „din 45 de milioane de locuitori, conform recensământului oficial, 17 milioane sunt ruși”, iar „90% [dintre locuitorii din Crimeea] sunt ruși”. De asemenea, Putin menționa că „Crimeea a fost primită de Ucraina pur și simplu printr-o decizie a Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice”, neexistând „niciun fel de proceduri de stat privind transferarea acest teritoriu”. Având în vedere complicata alcătuire statală a Ucrainei, Putin sugera în continuare că „dacă vom adăuga în Ucraina problemele NATO, statul poate ajunge la limita existenței sale”, întrebându-se apoi retoric: „Cine poate afirma că noi [Federația Rusă – n.a.] nu avem niciun interes acolo [în Ucraina – n.a.]?”

Ideea este susținută și de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, care, într-un interviu acordat Bloomberg TV, afirma : „Din punctul meu de vedere, totul a început mult mai devreme, în anii 1990, când NATO a stabilit că – în pofida tuturor declarațiilor despre sfârșitul Războiului Rece și despre faptul că nicio parte nu l-a câștigat – Alianța se poate considera un câștigător; dar în termeni practici, criza actuală a început, semințele acestei crize au fost sădite în anul 2008, în aprilie, în timpul Summit-ului NATO de la București, când liderii NATO au afirmat, în declarația finală, că Georgia și Ucraina vor deveni membre ale Alianței”.

3. EVOLUȚIA CRIZEI CĂTRE CONFLICT

Criza din Ucraina s-a declanșat la sfârșitul lui 2013, având la bază refuzul președintelui Ianukovici de a semna Acordul de asociere cu UE în favoarea menținerii unor relații cordiale cu Rusia.În același timp, președintele ucrainean Viktor Ianukovici a anunțat că dialogul cu Rusia a fost reluat. Ca urmare, liderul partidului de opoziție Batkivșcina (Patria), Arseni Iațeniuk (devenit, la 27 februarie 2014, prim-ministru interimar al Ucrainei), a îndemnat, prin intermediul Twitter și Facebook, populația la proteste (pe care le-a numit „Euromaidan”), declanșând astfel ample mișcări de stradă în Ucraina.Mișcarea Euromaidan s-a radicalizat după represiunea de la Kiev, din noaptea de 30 noiembrie 2013, în care colaboratori ai forțelor speciale ucrainene, înarmați cu mijloace ale detașamentului pentru destinații speciale Berkut, aduse în Kiev din trei regiuni pro-ruse (Crimeea, Donețk și Cernigov), au luat măsuri pentru a curăța zona de participanții la protest. În 2014, parlamentul înnăsprește pedepsele protestaterilor, acest lucru dând naștere unui nou val de proteste. Pe parcursul luniiianuarie, parlamentul a decis diminuarea pedepselor protestatarilor, sperând la o stabilizare a situației. Totuși, protestele nu au încetat, iar în februarie 2014 are loc cea mai violentâ acțiune a forțelor de ordine asupra protestarilorîn care 80 de persoane își pierd viața.

La 22 februarie 2014, președintele Viktor Ianukovici este demis sub acuzația de abuz de putere, aceta părăsind țara împrună cu familia și câțiva apropiați, refugiindu-se în Rusia.

Pe 23 februarie 2014, legislativul de la Kiev l-a desemnat pe Alexander Turcinov drept președinte interimar al Ucrainei, acesta anunțând promovarea unei politici pro-occidentale. În aceeași zi, Rada(Parlamentul) de la Kiev a decis să anuleze legea din 2012 privind principiul politicii limbii de stat, care a permis, în fiecare regiune, utilizarea altor limbi oficiale în afară de limba ucraineană, în cazul în care o limbă este vorbită de cel puțin 10% din populație. Tot pe23 februarie încep protestele la Sevastopol. Protestatarii își declarau susținerea față de fostul președinte și dezacordul față de felul în care decugeau evenimentele.

În intervalul 27-28 februarie 2014, bărbați înarmați pro-ruși au început să ocupe clădiri importante din capitala peninsulei Crimeei, Simferopol și au apărut în preajma principalelor aeroporturi Crimeea. La prima conferință de presă de la fuga în Rusia, ex-președintele Viktor Ianukovici a denunțat „lovitura de stat”, insistând asupra statutului său legal de președinte al Ucrainei. Mii de tătari crimeeni au început să demonstreze contra scindării Ucrainei, în timp ce protestatarii pro-ruși cereau alipirea Crimeei la Rusia.Începând cu 1 martie 2014, persoane înarmate, în uniforme fără însemne, au preluat controlul asupra unor puncte importante din peninsulă. În seara zilei de 2 martie 2014, amiralul Denis Berezovski, comandantl marinei ucrainene a dezertat, supunându-se noilor forșe ocupante. Forțele navale nu l-au urmat, rămânând loiale Kievului. Imediat, procuratura generală ucraineană l-a pus pe Berezovski sub acuzare pentru înaltă trădare.

La 4 martie 2014, Vladimir Putin a susinut că bărbații înarmați care asediau forțele ucrainene din Crimeea nu sunt trupe rusești, ci forțe de auto-apărare autohtone.

La 6 martie 2014, parlamentul Crimeei a votat o declarație privind alipirea la Federația Rusă, referendumul cu privire viitorul statut al Crimeei fiind stabilit pentru data de 16 martie 2014,iar Rusia a anunțat la 7 martie 2014 că va sprijini Crimeea dacă regiunea votează separarea de Ucraina. Ca reacție, pe 8 martie 2014, UE (Franța) și SUA au amenințat Moscova cu sancțiuni.

La 12 martie 2014, Barack Obama s-a angajat să sprijine Ucraina, în timpul unei întâlniri pe care a avut-o cu Arseni Iațeniuk, prim ministrul interimar la Casa Albă.

La 13 martie 2014, Rada(parlamentul de la Kremlin) a votat crearea unei Gărzi Naționale cu efective de 60.000 de militari, cu misiunea de apărare a țării.

La 15 martie 2014, Moscova a respins, folosind dreptul de veto, un proiect de rezoluție a ONU care critica referendumul din Crimeea.

La 16 martie 2014, a avut loc referendumul cu privire la viitorul Crimeei. Rezultatele oficiale de la referendum arătau că 97% din alegători sprijineau secesiunea Crimeei și alăturarea la Federația Rusă.

În contrapondere, la 17 martie 2014 UE și SUA au impus interdicții de călătorie și înghețarea activelor pentru mai mulți oficiali din Rusia și Ucraina.

La 18 martie 2014, președintele rus Vladimir Putin s-a adresat Dumei, apărând acțiunile Moscovei în Crimeea, apoi a semnat un proiect de lege privind absorbirea peninsulei în Federația Rusă.

La 20 martie, Duma de Stat a ratificat tratatul privind alipirea Crimeii la Federația Rusă.

La 24 martie 2014, Federația Rusă a fost exclusă din grupul G8, contramandându-se și summit-ul care ar fi urmat să aibă loc în iunie 2014, la Soci. Totodată, la ordinul președintelui interimar Alexander Turcinov, trupele ucrainene au început retragerea din Crimeea.

La 27 martie 2014, ONU a condamnat alipirea Crimeei la Rusia , iar NATO a stopat colaborarea cu Moscova. La 31 martie 2014, președintele Vladimir Putin a ordonat o „retragere parțială” a trupelor ruse comasate la granița cu Ucraina.

La începutul lunii aprilie 2014, activiști pro-ruși au ocupat sediile administrative regionale din Donețk, Lugansk și Harkov, solicitând organizarea unui referendum pe tema separării de Ucraina. Autoritățile ucrainene au recâștigat controlul asupra clădirilor guvernamentale din Harkov a doua zi. La 12 aprilie 2014, militanți pro-ruși au ocupat sediile poliției și serviciului secret din Sloviansk, în estul Ucrainei. În Kramatorsk și Donețk separatiștii au preluat controlul asupra cartierelor generale ale poliției. Astfel, la 15 aprilie 2014, președintele Ucrainei, Alexander Turcinov, a anunțat începutul unei „operații antiteroriste” împotriva separatiștilor, soldată cu morți și răniți.La 17 aprilie 2014, în urma negocierilor de la Geneva, cu participarea Ucrainei, Rusiei, UE și SUA, s-a convenit asupra unui acord privind stabilizarea situației din estul Ucrainei, prin dezarmarea grupurilor separatiste și abandonarea sediilor administrative ocupate. Acordul nu a fost însă pus în practică.

La 25 aprilie 2014, opt observatori militari internaționali ai OSCE au fost reținuți de către separatiștii pro-ruși în orașul Sloviansk, sub acuzația de spionaj.

La 1 mai 2014, a fost ocupat sediul procuraturii din Donețk. Președintele interimar Alexander Turcinov ordonă reluarea serviciului militar obligatoriu, avertizând că forțele militare ucrainene sunt în stare de „alertă de luptă deplină”. 2 mai 2014 a marcat o nouă acțiune viloentă. Nouă persoane și-au pierdut viața în timpul unei ofensive militare contra separatiștilor la Sloviansk, militanții pro-ruși doborând două elicoptere de război ucrainene. Pe străzile orașului Odesa au fost ucise peste 40 de persoane.

La 7 mai 2014, președintele Putin a cerut ca referendumurile din estul Ucrainei să fie amânate „pentru a încuraja dialogul”. El a arătat de asemenea că alegerile prezidențiale din Ucraina programate pentru 25 mai 2014 sunt „o mișcare în direcția bună”.

La 11 mai 2014, separatiștii pro-ruși din Donețk și Lugansk și-au declarat independența față de Ucraina. Aceștia formează Republica Populară Donețk, respectiv Republica Populară Lugansk, nerecunoscute însă oficial.

La 25 mai 2014, în Ucraina s-au desfășurat alegerile prezidențiale anticipate, în urma cărora a fost ales, din primul tur, Petro Poroșenko, fost ministru al afacerilor externe (2009-2010) și ministru al economiei (2012). Cele mai multe secții de votare din est au rămas închise.

La 26-27 mai 2014, armata ucraineană a lansat o acțiune ofensivă având ca obiectiv eliminarea separatiștilor care ocupau aeroportul din Donețk, soldându-se cu moartea a cel puțin 40 de separatiști. Ca răspuns, la 29 mai 2014, rebelii pro-ruși au doborât un elicopter militar ucrainean în apropiere Sloviansk, omorând 14 persoane (inclusiv un general).

Începutul lunii iunie 2014, a adus o intensificare a acțiunilor externe cu privire la situația din Ucraina.

La 4 iunie 2014,în timp ce vorbea la Varșovia cu ocazia aniversării a 25 de ani de la căderea comunismului în Polonia, președintele SUA, Barack Obama, a condamnat acțiunile Rusiei din Ucraina. La 5 iunie 2014, liderii statelor industrializate din G7, reuniți în Bruxelles la cel de-al 40-lea summit al organizației, au îndemnat Federația Rusă să înceapă discuțiile cu noua conducere de la Kiev, pentru a pune capăt crizei din estul Ucrainei.

La 6 iunie 2014, președintele rus Vladimir Putin și președintele ales al Ucrainei, Petro Poroșenko, s-au întâlnit în Franța cu ocazia celebrării a 70 de ani de la debarcarea din Normandia; cu această ocazie, cei doi au făcut un apel pentru încheierea rapidă a vărsării de sânge din estul Ucrainei.

La 7 iunie 2014, Petro Poroșenko a fost învestit oficial în funcția de președinte al Ucrainei.În zilele de 7 și 8 iunie 2014 separatiștii pro-ruși au atacat aeroportul internațional de la Lugansk, aflat sub controlul forțelor ucrainene.

La 17 iulie 2014, un avion civil ce efectua o cursă pe deasupra auto-proclamatei Republicii Populare Donețk a fot doborât, acțiunea soldându-se cu 253 de victime. Conform rapoartelor inițiale, guvernul ucrainean a sugerat că avionul a fost doborât la o altitudine de 10.000 de metri de către tiruri ale unui sistem de rachete antiaeriene Buk(KUB)lansate de teroriști ai așa numitei Republici.

În peroada 4-5 septembrie, cu ocazia Summit0ului NATO din Țara Galilor, membrii Alianței au semnat Tratatul Transatlantic, prin care condamnă acțiunile Rusiei: „Condamnăm în termenii cei mai fermi intervenția militară ilegală și în creștere a Rusiei în Ucraina și cerem Rusiei să oprească și să retragă forțele din interiorul și de-a lungul granițelor Ucrainei.[…] Nu recunoaștemși nu vomrecunoaște „anexarea” ilegalășiilegitimă a Crimeei de cătreRusia […]Suntemextrem de îngrijorațicăviolențeleșiinsecuritateaînregiunecauzate de Rusiași de separatiștiisprijiniți de Rusiaconduc la deteriorarea situației umanitare și distrugeri material în estul Ucrainei.

Declarațiile conform cărora, alianța își propune să desfășoare exerciții comune cu armata ucraineană au atras atenția Moscovei. Ministrul Afacerilor Externe rus declara "Substanța și tonul declarațiilor cu privire la situația din Ucraina si planurile țărilor membre NATO de a efectua un exercițiu comun cu Ucraina pe teritoriul său înainte de sfârșitul acestui an vor escalada tensiunile, amenință începutul progresului pentru o soluționare pașnică în Ucraina și vor contribui la adâncirea diviziunii în societatea ucraineană".

La 5 septembrie, la Minsk a fost semnat un acord bilateralde încetare a focului, acord care nu a fost respectat, fiecare din părțile semnatare acuzând de nerespectarea acordului.

Cu toate acestea, în noaptea de 8 spre 9 noiembrie 2014, separatiștii pro-ruși au reluat bombardamentele în estul Ucrainei, observatorii OSCE declarând ca un convoi de aproximativ 40 de tancuri și camioane au fost văzute pe un drum în apropiere de Makiivka.Acțiunile au continuat până la finalul lui 2014, continuând și în ianuarie 2015. Separatiștii pre-ruși refuză în continuare orice armistițiu cu Kievul și continuă luptele.

AMENINȚĂRILE, RISCURILE ȘI VULNERABILITĂȚILE PĂRȚILOR IMPLICATE

Ucraina

a. Amenințările și riscurile de securitate

În sfera securității și apărării naționale, riscul este definit ca probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă a intereselor, valorilor sau obiectivelor naționale de securitate Amenințarea,este un factor extern prin care sunt afectate interesele, valorile sau obiectivele naționale.

„Rusia a dezvoltat o serie de instrumente foarte eficace pentru destabilizarea unui adversar sau subminarea unității unui bloc de adversari – de la arhicunoscuta armă energetică și stimulente sau sancțiuni financiare sub formă de investiții, împrumuturi sau restricții la export, mergând până la atacuri cibernetice, infiltrarea minorităților rusești, manipularea legilor internaționale s.a. […] Rusia se dovedește unul dintre cei mai abili utilizatori de actori non-statali, printre care se numără companii de stat si private, grupuri de interese, oligarhi, grupuri de crimă organizată sau diaspora rusească. Chiar și pentru țări care s-ar considera, nominal, dincolo de amenințările militare rusești, influența rusească se poate resimți prin intermediul terților.”

Riscurile și amenințările la adresa securității statului ucrainean, atât pe timp de criză, cât după stabilizarea situației pot fi următoarele:

Pierderea intergrității teritoriale și a suveranității – acestă amențare a fost deja confirmată prin anexarea Crimeei Federației Ruse, însă această acțiune nu a fost recunocută internațional;

Extinderea modilităților de manifestare a fenomenului terorist, precum și apariția unor riscuri noi generate de radicalizarea etnică – modul în care acționează separatiștii pro-ruși în zonele ocupate sunt considerate acte teroriste;

Proliferarea armelor de distrugere în masă – există riscul ca grupările teroriste să intre în posesia armamentului de distrugere în masă, având în vedere că dau dovadă de pregătire în utilizarea echipamentului pe care îl folosesc;

Menținerea unui nivel ridicat de instabilitate și insecuritate în zonele sudice și estice ale teritoriului;

Spionajul sau alte acțiuni ostile ale servicilor de informații, direcționate către influențarea actului decizional sau a opiniei publice prin propagandă și denigrarea instituțiilor europene;

Proliferarea acestor manifestări radicale ce pot afecta relațiile sociale sau relațiile interetnice, riscând să devină un conflict istoric între etniile ucrainene;

Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor ucraineni simpatizanți ai guvernului legitim de pe teritoriile ocupate de activiștii pro-ruși;

Degradarea mediului înconjurător ca urmare a acțiunilor militare și a altor factori care sunt omiși în prezent în favoarea rezolvării problemelor urgente.

b.Vulnerabilitățile sunt factori interni ce afectează interesele, valorile sau obiectivele naționale. În acest sens, cred că principalele vulnerabilități ale Ucrainei sunt:

Diminuarea capacității de aplicare a legii a instituțiilor din zonele ocupate de separatiști;

Capacitatea administrativă redusă – având un teritoriu atât de vast, o buna admistrare a regiunilor e mult îngreunată de noile „republici” autoproclamate. Se pierde astfel legătura între stat și cetățean;

Corupția – această vulnerabilitate este prezentă în orice organizare statală, însă în situațiile de criză, corupția devine un factor destabilizator în conducerea unitară a teritoriului;

Crima organizată – apare atunci când instituțiile responsabile cu impunerea și repectarea legii au carențe în funcționare. Având în vedere că zonele ocupate de separatiști nu au o organizare instituționlă legală, pericolul apariției și dezvoltării crimei organizate în interiorul granițelor este foate mare;

Fenomenul campaniilor de presă „la comandă” prin care sunt denigrate instituții ale statului, indivizi ai clasei politice – pe fondul influenței pe care o au grupările pro-ruse, campaniile și propaganda pot influența opinia publică, având ca efect neîncrederea și instituțiile statului și inducerea sentimentului de instabilitate și incoerență a factorilor decizionali;

Deficiențe în crearea și menținerea unei infrastructuri – acșiunile militare au avut deja efecte devastatoare asupra infrastructurii orașelor și zonelor în care s-a manifestat conflictul între forțele guvernamentale și grupările separatiste.

Federația Rusă

Criza din Ucraina are ca și părți oficiale, forțele care intervin la ordinul guvernului legitim și separatiștii pro-ruși. Federația Rusă nu a recunoscut publiccă susține, cel puțin ideologic, acțiunile activiștilor pro-ruși. Însă, prin anexarea Crimeei, fapt considerat de către președintele Vladimir Putin „voința poporului”, Rusia a atras atenția opiniei publice internaționale și a suferit unele sancțiuni de ordin politic și economic. Susținerea organizațiilor separatiste a fost o altă acuzație ce a fost adusă liderilor de la Kremlin, deși nu a fost niciodată recunoscută.

a. Amenințările și riscurile de securitate ale Federației Ruse în criza din Ucraina țin de imaginea politică în lume. Cu toate că NATO a incetat colaborările cu Rusia, Alianța a declarat că nu o consideră un pericol și că sentimentul trebuie să fie reciproc.

Având în vedere că aproximativ 15% din gazele naturale consumate în Europa trec prin Ucraina, un conflict declarat între cele două state ar pune în pericol alimentarea cu gaz a statelor consumatoare, ducând la răcirea sau chiar ruperea relațiilor diplomatice și economice între părțile implicate. Până la momentul de față, Rusia a fost deja sancționată economic, însă acest lucru nu a avut nici un efect în planul acținilor separatiștilor, acest lucru însemnând fie că nu au fost destul de drastice, fie că situația scpă dja de sub control ambelor tabere. Economia Rusiei a suferit pierderi datorită instabilităților din zonă, dar și datorită imaginii dezagrebile pe care a arătat-o în ultima perioadă. La 29 iulie 2014, UE a stabilit sancțiuni economice pentru Rusia cum ar fi „blocarea accesului la piețele financiare europene, interzice vânzările de armament, comerțul cu tehnologii sensibile și cu bunuri de uz militar și civil.”. In septembire 2014 a fost aplicat un nou set de sancțiuni ce vizau în principal marile companii petroliere și de apărare rusești prin restrângerea accesului la pițele de capital.

Datorită faptului că Rusia a văzut în acțiunile de securizare a teritoriilor statelor membre Alianței Nord Altantice și UE o amenințare, denotă faptul că nu au încredere deplină în tratatele semnate între NATO, UE și Rusia și că mentalitatea din timpul Războiului Rece nu s-a schimbat pe deplin. Scutul antirachetă de pe teritoriul României, cât și a creșterea efectivelor Forțelor de Răspuns a NATO, o dată cu întărirea granițelor estice ale alianței au fost judecate ca amenințări din partea acestor structuri. Datorită acestor aspecte, Rusia se opune ca Ucraina să devină parte a acestor structuri. Dualitatea statelor membre uniunii și alianței o ajută, deorece suportul economic pe care îl oferă Europei cântărește greu în luarea unor decii drastice. Liderul rus a speculat acest lucru și astfel a continuat să încalce tratatele pe care le-a semnat. Germania este un exemplu în acest sens. Deși critică acțiunile armatei ruse la granița estică a Ucrainei, se opune intrării Ucrainei în NATO și menține relații diplomatice bune cu liderii de la Kremlin. Asfel de decizii pot avea ca efect inducerea sentimentului de incoerență a alianțelor din care face parte.

b. Vulnerabilități

Conform unor analiști, „Slabiciunile fundamentale ale Rusiei sunt granițele, cu precădere cele de la nord vest. Ucraina și Belarusul sunt încă frustrate de controlul artificial impus de Rusia sovietică și, după dobândirea independenței se arată destul de ostile Kremlinului. Rusia are vulnerabilități mari și in apărarea granițelor cu Câmpia nord-europeană. […]Cu o Ucraină independentă, controlul rușilor asupra Mării Negre este fragil.[…]O altă vulnerabilitate este realitatea economică, care se concentrează în prezent asupra reurselor naturale, dezvoltandu-se rapid prin export de energie, resurse minerale, metale pretioase, cherestea si produse agricole.” O vulnerabilitate specifcă țărilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare este îmbătrânirea populației și scăderea acesteia pe o perioadă mai îndelungată. Un etimare a experților ONU cu privire la populația globală ăn anul 2050 arată că „Rusia, care ocupă  astăzi locul 9, va coborî în 2050 pe locul 14.  Populația Rusiei în 2050 va fi de 116 milioane de oameni în comparație cu 141 milioane în anul 2009”, o scădere majoră dacă ne raportăm la o cifră efectivă circa 25 milioane de oameni. „Scaderea populatiei rusesti va avea loc pe fondul cresterii necontenite a numarului populatiei in general in lume, care de la 6,8 miliarde in anul 2009 va ajunge in anul 2025 la 8,1 miliarde, iar peste inca un sfert de veac – la 9,4 miliarde. Aceasta va depinde in principal de tendintele demografice din cele mai populate tari ale lumii – de India si de China.” În același timp, populația SUA se va încadra în tendințele globale, atingând în 2050 cifra de 404 milioane de oameni, față de 315 miloane în 2009, păstrându-și locul 3 în topul celor mai populate națiuni.

Criza din Ucraina nu pare să aibă o soluție, momentan. NATO și UE își rezervă rolul de mediatori și nu intervin în ceea ce se consideră a fi treaba internă a Ucrainei. Însă fără o atitudine unilaterală a statelor lumii față de comportamentul Rusiei care a încurajat separatiștii prin anexarea Crimeei, teritoriu străin statului rus, lumea nu va descuraja nici forțele separatiste care acționează ilegal pe teritoriul Ucrainei. Astfel, pe fondul acestor acțiuni vor apărea și alte grupări care vor cere prin violență independența față de unele teritorii din considerente etnice. Ori, noi, românii știm foarte bine că acest lucru nu este dorit și că minoritățile trebuie să se conformeze legilor țării și să respecte granițele, valorile și interesele naționale.

CONCLUZII

Politică Și Energie În Est, Cazul Ucrainei, pg.149-154Z

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Encyclopaedia Universalis, vol. 24, Editeur à Paris, Franța, 2008

Web:

http://www.geostrategic.eu/scenarii-pentru-ucraina.html

http://www.europeangeostrategy.org/

http://www.europeangeostrategy.org/2014/04/crimea-hold-east-plough-ocean/

http://www.governmentalstudies.com/blog/2014/3/14/russian-geostrategy-and-the-crimean-invasion.html

http://dev.worldsecuritynetwork.com/Asia/de-Haas-Dr.-Marcel/Current-Geostrategy-in-the-South-Caucasus

http://dev.worldsecuritynetwork.com/United-States-Russia-Europe/serafettin-yilmaz-1/The-Crimean-Crisis-and-Disempowerment-of-the-West

http://dev.worldsecuritynetwork.com/Russia-Europe/hubertus-hoffmann-1/What-to-do-about-the-Ukrainian-Crisis-1

http://www.worldsecuritynetwork.com/Europe/benedict-poettering-and-dr-hubertus-hoffmann/A-EU-Action-Plan-for-Ukraine?sm_guid=NTM3MzB8Mjc2NTk1MHwtMXx0aWxsbWFubmRpZXRyaWNoQGdvb2dsZW1haWwuY29tfDE5ODEyMHx8MHwwfDE0ODk2MzM20

http://etransmedia.ro/ucraina_se_prabuseste_incepe_marea_reasezare_tectonica_in_estul_europei-2944

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/category/dan-dungaciu/

http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/analize-interviuri/12200-valentin-naumescu-statalitatea-republicii-moldova-cronica-unei-dezintegrri-anunate.html

http://www.revista22.ro/ucraina-trecut-tulbure-viitor-incert-38453.html

http://www.rfi.ro/stiri-politica-48344-mediafax-cronologia-evenimentelor-care-au-schimbat-ucraina

www.bbc.com%2Fnews%2Fworld-middle-east-26248275&edit-text=

Uwe Klussmann, „Chess in a Minefield: The Global Implications of the Ukraine Conflict”, sursa: http://www.spiegel.de/international/world/the-geopolitical-implications-of-conflict-in-ukraine-a-954724.html

http://eng.globalaffairs.ru/redcol/In-Ukraine-no-choice-and-no-future-16409

http://www.europalibera.org/content/article/25283125.html

http://eng.globalaffairs.ru/book/Crisis-in-Ukraine-A-catalyst-for-long-overdue-change-16328

The geostrategic context of the South Caucasus and the Black Sea from the point of view of the 2008 war

Georgia, Armenia și Azerbaidjan – o scurtă analiză geopolitică

http://www.realclearworld.com/articles/2014/01/02/the_caucasus_laboratory_of_geopolitics.html

Noua concepţie de politică externă a Federaţiei Ruse prin prisma relaţiei cu CSI

http://www.kmu.gov.ua/control/en/publish/article?art_id=247293895&cat_id=244314971

http://www.kmu.gov.ua/control/en/publish/article;jsessionid=B9B982F435B12710A6580354FB10C84D?art_id=247292034&cat_id=244314975

http://dev.worldsecuritynetwork.com/United-States-Russia-NATO-Europe/fabrizio-bozzato-and-tatiana-komarova/Crimea-The-Prize-and-the-Price

http://rbth.co.uk/science_and_tech/2013/12/25/geopolitics_of_military_reform_results_of_2013_32935.html

http://america.aljazeera.com/opinions/2014/2/ukraine-nuland-europeyanukovychputin.html

http://www.dw.de/putin-%C5%9Fi-estul-europei-fa%C5%A3%C4%83-cu-imponderabilul-uman/a-17558292

http://www.jurnal.md/ro/news/ministru-polonez-putin-amenin-a-ca-va-intoarce-europa-in-iadul-sec-xx-1167378/

http://www.washingtonpost.com/world/europe/russian-president-putin-builds-ties-in-moldova-kazakhstan-and-baltics/2014/05/17/fa1beb22-c45f-4027-9b30-cc45212c785e_story.html

http://www.agerpres.ro/externe/2014/05/19/ucraina-foaia-de-parcurs-a-osce-ultima-sansa-de-a-evita-un-razboi-civil-oficial-ue–11-14-17

http://radioukr.com.ua/ro/907/565298/

http://www.contributors.ro/global-europa/ucraina-se-prabuseste-incepe-marea-%E2%80%9Ereasezare-tectonica%E2%80%9D-in-estul-europei-cat-de-pregatita-este-romania/

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/actualele-dileme-ale-strategiei-navale-ruse-regiunea-marii-negre

http://www.timpul.md/articol/rusia-se-rafuiete-cu-ucraina–planificat-i-fara-mila-47509.html

ANALIZĂ: Crimeea, centrul intereselor strategice ale Rusiei

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/03/07/razboi-ucraina-intreaga-regiune-va-exploda-dungaciu-friedman-miza-rusiei-romania-prima-linie-distrugator-american-constanta-buget-razboi-botosani-crimeea-referendum-nerecunoscut/

http://www.theatlantic.com/international/archive/2014/03/putins-playbook-the-strategy-behind-russias-takeover-of-crimea/284154/

http://epochtimes-romania.com/news/repetarea-scenariului-georgian-in-ucraina-213875

http://www.isn.ethz.ch/Digital-Library/Articles/Detail/?lng=en&id=171826

http://eng.globalaffairs.ru/redcol/Russia-does-not-want-another-Soviet-Union-16097

Russia’s new geopolitical project

http://carnegie.ru/eurasiaoutlook/?fa=54362

http://www.cesran.org/Dosyalar/MAKALELER/MARK_BASSIN_CLASSICAL_EURASIANISM_AND_THE_GEOPOLITICS_OF_RUSSIAN_IDENTITY.pdf

http://vineyardsaker.blogspot.ro/2014/02/the-geopolitics-of-ukrainian-conflict.html

http://www.npr.org/blogs/parallels/2014/02/26/283019913/crimea-three-things-to-know-about-ukraines-latest-hot-spot

http://www.businessinsider.com/a-short-history-of-ukraine-and-crimea-2014-2

http://www.businessinsider.com/this-map-explains-why-russia-is-invading-crimea-2014-3

http://voiceofrussia.com/news/2014_02_19/Duma-urges-to-prevent-Yugoslavian-scenario-in-Ukraine-4081/

http://voiceofrussia.com/news/2014_02_27/Ukraine-in-crisis-history-behind-Crimeas-aspiration-for-autonomy-2234/

http://www.historyextra.com/feature/complex-crimea

http://www.popularresistance.org/understanding-the-ukraine-geopolitics-the-people-the-future/

http://www.euractiv.com/general/geopolitical-realities-ukraine-r-analysis-532449

http://www.foreignaffairs.com/articles/53392/zbigniew-brzezinski/a-geostrategy-for-eurasia

http://bintel.com.ua/en/geopoliticalDiary/faktory-vneshnego-vlijanija/

http://bintel.com.ua/en/projects/kaspijskij-i-chernomorskij-regiony-kak-geopoliticheskij-perekrestok+/

Noul proiect geopolitic al Rusiei

http://www.razumkov.org.ua/eng/files/category_journal/NSD116_eng_2.pdf, p.37.

http://batkivshchyna.com.ua/

http://en.wikipedia.org/wiki/Yulia_Tymoshenko_Bloc

http://en.wikipedia.org/wiki/Yulia_Tymoshenko_Bloc.

www.kmu.gov.ua

http://www.ifes.org/~/media/Files/Publications/Election%20Law/2011/Ukraine_2011_draft_

election_law_English.pdf

http://aceproject.org/main/francais/es/esy_ua.htm

https://www.google.ro/search?q=the+eurasian+balkans+map

https://www.google.ro/search?q=ethnolinguistic+map+of+ukraine

http://www.dacoromania-alba.ro/nr18/1_2_a_treia_etnie.htm

http://www.academia.edu/7683899/CONFLICTUL_RUSIA-UCRAINA

Text of Putin’s speech at NATO Summit (Bucharest, April 2, 2008), Unian Information Agency, 18 aprilie 2008 http://www.unian.info/world/111033-text-of-putins-speech-at-nato-summit-bucharest-april-2-2008.html.

Denisa Miron, Ministrul rus de Externe: Criza din Ucraina a început la București, 16 mai 2014 http://www.stiripesurse.ro/ministrul-rus-de-externe-criza-din-ucraina-a-inceput-la-bucuresti/.

Law of Ukraine No. 5029-VI from July 3, 2012,

http://cis-legislation.com/document.fwx?rgn=53865

UN Security Council action on Crimea referendum blocked, UN News Centre, http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=47362.

DECLARAȚIA SUMMIT-ULUI DIN ȚARA GALILOR adoptată de șefii de stat și de guvern participanți la reuniunea Consiliului Nord Atlantic din Țara Galilor. 4-5 septembrie 2014, http://www.mae.ro/node/28465.

http://www.ziare.com/international/rusia/reactia-oficiala-a-rusiei-dupa-summit-ul-nato-vor-sa-se-extinda-spre-est-ucraina-un-pretext-1320395

http://adevarul.ro/international/foreign-policy/marele-zid-rusesc-Si-vulnerabilitatile–apar-dinspre-vest-1_53ad81c90d133766a8f2cdad/index.html

UE a aprobat o serie de sancţiuni economice împotriva Rusiei. Herman Van Rompuy: Sancţiunile vor fi „un avertisment puternic”

Noile sancţiuni împotriva Rusiei vor fi aplicate mâine. REACŢIA Kremlinului: Am pregătit noi măsuri de retorsiune

http://viziunigeopolitice.blogspot.ro/2011/01/vulnerabilitatile-rusiei.html

http://karadeniz-press.ro/kara/genocid-demografic-in-rusia/

BIBLIOGRAFIE

Encyclopaedia Universalis, vol. 24, Editeur à Paris, Franța, 2008

Web:

http://www.geostrategic.eu/scenarii-pentru-ucraina.html

http://www.europeangeostrategy.org/

http://www.europeangeostrategy.org/2014/04/crimea-hold-east-plough-ocean/

http://www.governmentalstudies.com/blog/2014/3/14/russian-geostrategy-and-the-crimean-invasion.html

http://dev.worldsecuritynetwork.com/Asia/de-Haas-Dr.-Marcel/Current-Geostrategy-in-the-South-Caucasus

http://dev.worldsecuritynetwork.com/United-States-Russia-Europe/serafettin-yilmaz-1/The-Crimean-Crisis-and-Disempowerment-of-the-West

http://dev.worldsecuritynetwork.com/Russia-Europe/hubertus-hoffmann-1/What-to-do-about-the-Ukrainian-Crisis-1

http://www.worldsecuritynetwork.com/Europe/benedict-poettering-and-dr-hubertus-hoffmann/A-EU-Action-Plan-for-Ukraine?sm_guid=NTM3MzB8Mjc2NTk1MHwtMXx0aWxsbWFubmRpZXRyaWNoQGdvb2dsZW1haWwuY29tfDE5ODEyMHx8MHwwfDE0ODk2MzM20

http://etransmedia.ro/ucraina_se_prabuseste_incepe_marea_reasezare_tectonica_in_estul_europei-2944

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/category/dan-dungaciu/

http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/analize-interviuri/12200-valentin-naumescu-statalitatea-republicii-moldova-cronica-unei-dezintegrri-anunate.html

http://www.revista22.ro/ucraina-trecut-tulbure-viitor-incert-38453.html

http://www.rfi.ro/stiri-politica-48344-mediafax-cronologia-evenimentelor-care-au-schimbat-ucraina

www.bbc.com%2Fnews%2Fworld-middle-east-26248275&edit-text=

Uwe Klussmann, „Chess in a Minefield: The Global Implications of the Ukraine Conflict”, sursa: http://www.spiegel.de/international/world/the-geopolitical-implications-of-conflict-in-ukraine-a-954724.html

http://eng.globalaffairs.ru/redcol/In-Ukraine-no-choice-and-no-future-16409

http://www.europalibera.org/content/article/25283125.html

http://eng.globalaffairs.ru/book/Crisis-in-Ukraine-A-catalyst-for-long-overdue-change-16328

The geostrategic context of the South Caucasus and the Black Sea from the point of view of the 2008 war

Georgia, Armenia și Azerbaidjan – o scurtă analiză geopolitică

http://www.realclearworld.com/articles/2014/01/02/the_caucasus_laboratory_of_geopolitics.html

Noua concepţie de politică externă a Federaţiei Ruse prin prisma relaţiei cu CSI

http://www.kmu.gov.ua/control/en/publish/article?art_id=247293895&cat_id=244314971

http://www.kmu.gov.ua/control/en/publish/article;jsessionid=B9B982F435B12710A6580354FB10C84D?art_id=247292034&cat_id=244314975

http://dev.worldsecuritynetwork.com/United-States-Russia-NATO-Europe/fabrizio-bozzato-and-tatiana-komarova/Crimea-The-Prize-and-the-Price

http://rbth.co.uk/science_and_tech/2013/12/25/geopolitics_of_military_reform_results_of_2013_32935.html

http://america.aljazeera.com/opinions/2014/2/ukraine-nuland-europeyanukovychputin.html

http://www.dw.de/putin-%C5%9Fi-estul-europei-fa%C5%A3%C4%83-cu-imponderabilul-uman/a-17558292

http://www.jurnal.md/ro/news/ministru-polonez-putin-amenin-a-ca-va-intoarce-europa-in-iadul-sec-xx-1167378/

http://www.washingtonpost.com/world/europe/russian-president-putin-builds-ties-in-moldova-kazakhstan-and-baltics/2014/05/17/fa1beb22-c45f-4027-9b30-cc45212c785e_story.html

http://www.agerpres.ro/externe/2014/05/19/ucraina-foaia-de-parcurs-a-osce-ultima-sansa-de-a-evita-un-razboi-civil-oficial-ue–11-14-17

http://radioukr.com.ua/ro/907/565298/

http://www.contributors.ro/global-europa/ucraina-se-prabuseste-incepe-marea-%E2%80%9Ereasezare-tectonica%E2%80%9D-in-estul-europei-cat-de-pregatita-este-romania/

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/actualele-dileme-ale-strategiei-navale-ruse-regiunea-marii-negre

http://www.timpul.md/articol/rusia-se-rafuiete-cu-ucraina–planificat-i-fara-mila-47509.html

ANALIZĂ: Crimeea, centrul intereselor strategice ale Rusiei

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/03/07/razboi-ucraina-intreaga-regiune-va-exploda-dungaciu-friedman-miza-rusiei-romania-prima-linie-distrugator-american-constanta-buget-razboi-botosani-crimeea-referendum-nerecunoscut/

http://www.theatlantic.com/international/archive/2014/03/putins-playbook-the-strategy-behind-russias-takeover-of-crimea/284154/

http://epochtimes-romania.com/news/repetarea-scenariului-georgian-in-ucraina-213875

http://www.isn.ethz.ch/Digital-Library/Articles/Detail/?lng=en&id=171826

http://eng.globalaffairs.ru/redcol/Russia-does-not-want-another-Soviet-Union-16097

Russia’s new geopolitical project

http://carnegie.ru/eurasiaoutlook/?fa=54362

http://www.cesran.org/Dosyalar/MAKALELER/MARK_BASSIN_CLASSICAL_EURASIANISM_AND_THE_GEOPOLITICS_OF_RUSSIAN_IDENTITY.pdf

http://vineyardsaker.blogspot.ro/2014/02/the-geopolitics-of-ukrainian-conflict.html

http://www.npr.org/blogs/parallels/2014/02/26/283019913/crimea-three-things-to-know-about-ukraines-latest-hot-spot

http://www.businessinsider.com/a-short-history-of-ukraine-and-crimea-2014-2

http://www.businessinsider.com/this-map-explains-why-russia-is-invading-crimea-2014-3

http://voiceofrussia.com/news/2014_02_19/Duma-urges-to-prevent-Yugoslavian-scenario-in-Ukraine-4081/

http://voiceofrussia.com/news/2014_02_27/Ukraine-in-crisis-history-behind-Crimeas-aspiration-for-autonomy-2234/

http://www.historyextra.com/feature/complex-crimea

http://www.popularresistance.org/understanding-the-ukraine-geopolitics-the-people-the-future/

http://www.euractiv.com/general/geopolitical-realities-ukraine-r-analysis-532449

http://www.foreignaffairs.com/articles/53392/zbigniew-brzezinski/a-geostrategy-for-eurasia

http://bintel.com.ua/en/geopoliticalDiary/faktory-vneshnego-vlijanija/

http://bintel.com.ua/en/projects/kaspijskij-i-chernomorskij-regiony-kak-geopoliticheskij-perekrestok+/

Noul proiect geopolitic al Rusiei

http://www.razumkov.org.ua/eng/files/category_journal/NSD116_eng_2.pdf, p.37.

http://batkivshchyna.com.ua/

http://en.wikipedia.org/wiki/Yulia_Tymoshenko_Bloc

http://en.wikipedia.org/wiki/Yulia_Tymoshenko_Bloc.

www.kmu.gov.ua

http://www.ifes.org/~/media/Files/Publications/Election%20Law/2011/Ukraine_2011_draft_

election_law_English.pdf

http://aceproject.org/main/francais/es/esy_ua.htm

https://www.google.ro/search?q=the+eurasian+balkans+map

https://www.google.ro/search?q=ethnolinguistic+map+of+ukraine

http://www.dacoromania-alba.ro/nr18/1_2_a_treia_etnie.htm

http://www.academia.edu/7683899/CONFLICTUL_RUSIA-UCRAINA

Text of Putin’s speech at NATO Summit (Bucharest, April 2, 2008), Unian Information Agency, 18 aprilie 2008 http://www.unian.info/world/111033-text-of-putins-speech-at-nato-summit-bucharest-april-2-2008.html.

Denisa Miron, Ministrul rus de Externe: Criza din Ucraina a început la București, 16 mai 2014 http://www.stiripesurse.ro/ministrul-rus-de-externe-criza-din-ucraina-a-inceput-la-bucuresti/.

Law of Ukraine No. 5029-VI from July 3, 2012,

http://cis-legislation.com/document.fwx?rgn=53865

UN Security Council action on Crimea referendum blocked, UN News Centre, http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=47362.

DECLARAȚIA SUMMIT-ULUI DIN ȚARA GALILOR adoptată de șefii de stat și de guvern participanți la reuniunea Consiliului Nord Atlantic din Țara Galilor. 4-5 septembrie 2014, http://www.mae.ro/node/28465.

http://www.ziare.com/international/rusia/reactia-oficiala-a-rusiei-dupa-summit-ul-nato-vor-sa-se-extinda-spre-est-ucraina-un-pretext-1320395

http://adevarul.ro/international/foreign-policy/marele-zid-rusesc-Si-vulnerabilitatile–apar-dinspre-vest-1_53ad81c90d133766a8f2cdad/index.html

UE a aprobat o serie de sancţiuni economice împotriva Rusiei. Herman Van Rompuy: Sancţiunile vor fi „un avertisment puternic”

Noile sancţiuni împotriva Rusiei vor fi aplicate mâine. REACŢIA Kremlinului: Am pregătit noi măsuri de retorsiune

http://viziunigeopolitice.blogspot.ro/2011/01/vulnerabilitatile-rusiei.html

http://karadeniz-press.ro/kara/genocid-demografic-in-rusia/